52 10 549 https://anarhiva.com/files/original/70f14ad41a088a13039216be634dc7ab.pdf 281ce77229430625adcd823eb8b4f69d PDF Text Text REVISTA IDEEI ^1907. No. J.XI. 1.--------- — București, Strada EpurUor, 10. FIZICA ȘI metafizica social’ă nu a mal făcut compromisuri, n’a mal făcut un xfare încurcăturii a făcut în mințile oameni, concept-iea străveche, cum-că omul ar fi altă a va de olt o substanță materială în fond, o .,’hutonță chinuită de legi nestrămutate, firești, nfi cari nu le poți nici Înlătura, nici infrînge, ine-orl, de cit sub foarte aspre pedepse. Din flinerienta străveche omul a învățat să mănuflnsoă și să utilizeze materiea încuniurătoare, finind de-nproape samă de firea ! și de uzul ce ' —i Jsă facă de lea, pentru-că nepriceperea sau putea ibuzuL a învățat din experiențele sale, că-I slnt at-"” nîuooa dăunătoare. Ca să treacă o rîpă sau o adesea Pjrilpastie, 1/ ' omul a căutat o cărare. Ca să treacă o apă, a căutat să afle un vad, să clădească un pod temeinic, ori o altă uneltă de plutire i-a Jat prin minte să facă, după un plan calculat. Coliba și-a clădit-o, să nu i-o spulbere vîntul și să nu se prăbușască pe Iei. De animalele ce nu le-a putut domestici s’a ferit, lear pe cele domesticite le-a îngrijit, potrivit firol și necesită­ ților lor, -ca să-i aducă cît mal mare folos. Și observați cu ce artă și cu ce prevedere se slu­ jește omul de toată uneltăriea, pe caro o tot preschimbă, o tot perfecționează mereu, potrivit ou descoperirile ce tot face, să-I facă vieața cît mal asigurată, cît mai îndămînoasă. Mlaștinele le saoă, ca molimele să fie înlăturate. Răvărsarea unor torente ori rîurl o împiedică prin ză­ gazuri, lipsa de apă o suplinește prin canalizări. Aplică paratrăsnetul la clădiri, să le ferească de. descărcări de electricitate. Schimbă stîlpil de telegraf, șinele de la drumul de fler, poduri mo­ numentale de fontă, înainte de a ajunge la ca­ pătul sau fie și la capătul calculatei, știutei lor durate. Si nu așteaptă nimeni ca o clădire să-1 prindă sub ruinele Iei. Muri, în aparență solizi, ■dm bun caldul, sînt la pămînt dărîmațl. Asta penfru-că omul a înțeles că trebuie să ție samă «o'durabilitate și-a vrut să fie la adăpostul unor Wlnderl nenorocite. .Wftea-ee-n'a înțeles omul, sau ceea-ce absorW observărel celorlalte obiecte, pe cari le-am ttoaVte, Fa făcut poate să lese la o parte, nii n ’ 'ț rînduirea relațiilor Iul cu semede p/-?1 nu a maI f°st Pontru om un °b’eot trfrKww aParte, nu a mal fost un obiect pe care Băj, ’ *Q tnarginele existenței, ființei lui, ■plfitnn f^00^0, A avut unul b îndămînare întîmnăvxiu0 8au 0 îndrăzneală oarbă mal mare, a l08aL ! ®?.uPra altuea să-l subjuge ca să se foBale -xj “ale de . înzestrările sau de -agonisirile cătuit h Sohirabîi nimica, dacă unii sau al• gloate ex;? ? ’ vreme, pentru sfîrșitul acesta, în guratAM 8îi năvălească asupra altora, sin8au aloătuițl și dînșilîn gloate. Omul pact, după cum A făcut cu materiea încunjurătoare, anume să observe, cu strășnicie, în co măsură putea să se folosască de om, ca să nu-l pue la încercare prea mare răbdarea sau pute­ rea de îndurare. Un stăpîn, mal ales, cînd omul a ajuns să albă asemenea însușire nedemnă, în înșelarea unei îmblelșugărl peste ori și ce margenl, în imbătarea unei destrăbălări trecă­ toare, n’a ținut socoteală și a uitat cu totul lipsa și suferința cari Ierau la bază. Pedepse grele a lovit omenirea, din pricina acestei neertate orbiri, pedepse cari au întrecut cu mult pe cele întîmplate din pricini curat naturale și din neprevederl de altă natură. Pentru că aici omul a strălucit prin cea mai oarbă neprovedere. Oa­ menii au suferit, au răbdat, gloate peste gloate de prisosul de suferință s’au stins. Dar alte gloate intimplatu-s’a ca să albă în iele o putere de rezistență și la anumite momente o putere de iritabilitate mal mare. Alte gloate s’au răs­ culat, pricinuind cele mal cumplite dezastre; Ga și în lumea curat fizicească, coheziunea și afi­ nitatea nu a fost calculată, presiunea și încor­ darea a fost din caii afară de mare și a tre­ buit să urmeze firește o disoordare. Ajung acum și mă-ntreb, cui folosit-a această lipsă de prevedere. Vieți nenumărate s’au stins, și paginele istoriei nu vor fi nici o dată spălate de valurile imense de sînge ce-au curs, nu numai din cîmpul unor glotașl neînsemnați, neștiuțl. Pentru repararea cumplitelor întîmplate dezastre s’a cheltuit pe urmă mult mal multe mijloace de cît ar fi fost de nevoe pentru o bună stare sau măcar pentru o îndrumare mal serioasă de bună stare, de armonizare firească. Atuncea, vin din nou și mă-ntreb, ce politică nepricepută-! aceea, de-a prelungi înainte acoea-șl practică mizerabilă, oarbă, acoea-șl stare de suferință și de nesiguranță obștească. A, știu, voi, stăpînitoril, voi credeți că veți amăgi, veți momi oa­ menii necontenit cu răbdarea, mistificîndu-I cu-n cult, că-I veți putea înfrîna, umplea de frică, cu magistrațil și cu jandarmii, să nu se miște după nevoile lor. leată înse că și valul mulțimel se umflă și să umflă năprasnic, precum se um- REVISTA IDEEI UN AN, 10 NUMERE, 5 LEI Abonamentele se trimet prin mandat: D-luI P. Mtișoiu, 10, Strada [purilor — BacureștT. AbonațiI cari pentru abonament doresc a fi vizitați, plutesc abonamentul sporit. Firește ci nu putem avea de cit cuvinte de laudi pentru ace! cari neputînd si ne primească Revista se grăbesc a ne-o oxpediea înapoi. Ca numărul de față Revista uoaatră întril Tu ul Vll-lea nn. 1 �2 / REVISTA 1DEEI fiu și torentele văel eîndplotiă cu îmblelșugaro la munte. Pîntecul gol și sttfunirea sau înfrinaroa cea mal cumplită, dă de acele amețeli sau vertigil, eari uită și de D-zeu, și de oameni, nari șterg cu totul din amintire pe toți magistrațil, pe toți jandarmii; Pentru că sint rigori de acele cari nu-s ținute In samă de oameni, do cit oind sint cum am zice indiferente. Oamenii, Ie știut din tot timpul, nu mal caută la nimic, nu mai respectează nimic, cînd Ieste vorba că au un interes, vital, imperios, într țm felii! să se poarteȘtiu, v’ațl deprins, ca atunci cînd nu plouă, să te­ șiți afară pe ulițl cu icoanele sfinte, să invocați, pe cel a tot puternic, prin rugi fierbinți, pentru pă­ catele voastre. Cu pagubele îndurate din pricina indolenței, neprevederei voastre, întemeeată pe milostivirea cerească, cu pagubele îndurate nu­ mai în oîțl-va ani, ați fi putut înjgheba inse niște irigări excelente, cari v’ar fi asigurat imblelșugarea, îndestularea, absolut în toți anii. Ultați-vă co cuminte se poartă col ce-șl așază moara pe un braț de torent, și care lea toate măsurile cuvenite, ca acest braț de torent pu­ rurea să nu-I sece. Dar oamenii noștri politiei, cari ne guvernează, n’au învățat din știință și din experiență, n’au învățat din vieață nimic. Iei se minunează de izbucnirea și de cruzimea răscoalelor noastre. Răscoalele astea au izbucnit înse absolut fizi­ cește. Și nu cunosc nimica mai deșănțat, de cît acel apel al Ministrului nostru de Culte, o dată venit cu guvernul său la putere, acel apel îndreptat cu osebire spre preoțime, care, în par­ tea-! finală, leată cum supă: „Voi, preoți,^tra­ geți clopotele de la biserici, îmbrăcați-vă în sfintele vestminte, luați în mînă crucea și evan­ ghelica, ca să se adune , poporul, și vorbiți 4, și voi, și învățătorii, și faceți să între pacea și dra­ gostea între oameni, și, să pieară duhul cel rău dintre Ielu... Invocare ca să pieară duhul cel rău, adică să se potolească elementele în tur­ bare... Firește că lumea, situată cum s’ar prinde mal bine, care avea simțul realitățel, simțul acelor dureri înăbușite, nelecuite, profunde, de care fîe-care în parte poate avea într’o măsură să se și plingă, firește că lumea nu putea, la urma urmei, in mare parte, să fie de cît cu to­ tul indiferentă. Fiind-eă ce se intlmpla, se întlmpla necesar și firește, nu se putea să nu se întlmple așa, dacă lucrul fusese adus păn-acolea. Ori-ce intervenire, de alt-feliU, ar fi fost de prisos. N’aveă cum să se împiedice ca să nu curgă puroiul, buba o dată coaptă și spartă. Chiar intervenirea forței armate, de care s’a fă­ cut atîta uz și abuz, nu a putut de cît să mal lărgească rana, sa mal mărească durerea obș­ tească, care putea să rănile, firește, în proporții mal mici. Dar oamenii noștri politici, cari no guvernează, sagaci, cum sînt, nu se putea să nu împingă zelul, neprevederea, chiar dincolo de marginele îngăduite celei mai slabe și mal puține inteligențl omenești. Mă întreb, nu fără oare-care cutremur, nu fără oare-care îhgîndurare, învăța-vor măcar puțină minte, cu-adevărat, măcar de-acum încolo stăpînil ? Ori umilința ce-au în­ durat-o cu toții și spaima cea năprasnică ce pentru o clipită i-a petrecut prin Oas de la cel mai din urmă „al vostru p0 toii pus servitor41, pănă sus, pănă la ce| J M va fi fost o umilință și-o spaimă o We hon mal strașnic sculat, cînd evanghelica bi ?* ; vor fi luate ca să deschidă, temeinic cn°,riiCea > celor neînțelegători, fără minte, cari’ «a a‘ î perindat în rolul uzurpat, de conducător Vor fi 1 Vădit lucru că o altă politică, pozitiva * rală, firească, prevenitoare, Ieste d0 inaii^' de acum. Omul, individual, se înșală la rîndu-I, in parte, .cînd nu . ține samă eI°are de necesitățile,.de însușirile reciproce, cînd n privește semenul ca pe-o substanță fizicai î* cărei legi aspro trebuesc musai și musai nB| lăturat respectate. Omul politic, se inșală T j asemeni, sa înșala de moarte, cînd nu țin0 8affi; de sentimentul obștesc, și pe care se încăS I nează să-l ignoreze, să-1 calce, chiar atuacea cînd acest sentiment nu Ie destul de vădit ori și cît pe departe. In acest sentiment sint concentrate de alt-feliu necesități drmuite și ie]0 de legi firești, ce trebuesc, tot așa, neinlăturat respectate. Unei asemeni greșeli s’au datorit, ia tot timpul, acele nenorociri și tulburări întlmplato, s’au datorit și răscoalele noastre. O .politică mal cuminte și mal reală ar fi înlăturat poate aceste din urmă răscoale. Dar, întîmplate, Iele au fost o reacție, o reacție necesară la o practică înde­ lungă, nechibzuită, de presiune și de opresiune sălbătăcească. In haosul acestor răscoale, nu știu ce felitt am fi intervenit noi. Dar, dacă am fi putut sa avem în Iele vre-un rol, am fi cătat, din toate puterile noastre, să nu se risipească . de-asurda atîta admirabil elan. Neajunsul cel | mare, tot răul, venea de la stăpînirea, de la a- I capararea de bunuri, venea de la proprietate. | Am fi cătat • să interesăm, de-o potrivă, pe toți cei cu aplecare spre muncă, și pe tecnicianl • administratori și pe cel cum s’ar prinde curat numai cu brațele goale, să-I interesăm să stăpînească și să întrebuințeze obștește un M i trebuea nu prăpăduit ci cruțat, întru îndestula­ rea obștească. într’o gloată ast-feliu amestecat și îndrumată ast-feliîi, să fi poftit cinema tunul să tragă... leată politica largă ce țreW» de-acum încolo îmbrățoșată, politica dictau^ interesul superior al unei vieți sociale ne ; rate și al unei dezvoltări naturale, caro nu ( buește să mai cunoască margenL leat» „ socială. Metafizică socială facă cine poaw ? < place. Par cred ca asta nu pot so iac capete gînditoare. p Mușoio- , p&rato, cari ne obligă la norma că noi avem obiceiul a eXP°dIeAtT1ror o rile anului, complecte, și a da tnt nunJfli #4 °fo nhmăr la altul, dar care șl pe ^noIlioară' complectă, eă fie de consultat, o hfeVlSTA IDEEI favoarea lui ferrer 1 T m’sant, un vechia deputat și E. Câr­ tihiî membri corespondenți al Academiei f»110’ StiințI din Madrid, adresază colegilor leg»1.0 „npastă Academie, un apel în favoarea apel ale carul mai de căpetenie pa^i vorbesc: Spania, « se pune uo «-Lcailc, chestie, varc care ' toa asta, în opanîu, Ia cu mult însemnătatea unul fapt național, ‘>°nireCC ,reCfihdiurnă dureros conștiințele în toată lumea k.,rîiimă ------«£are ?r-e- zbtS “Sc 'pregătește o crimă, o crimă a cărei 1 £|Vil,Za necinste dacă s’ar săvîrși se va întinde asucare înse înlăturată, nu va putea Jd’uce asupra întregel Spânii, cu drept cuvînt, de țarina unui atentat, pentru care autorul și-a «rut însu-șl justiție sie-și, doi oameni, Nakens, Vftrer au iosi r-rrer, fost arestați. Iei ..... sînt și-acuma, de luni *.„lluogate, . Anînt^ Cea Întemnițați, ciși nfirp pare ?>_î a-l *iwi amenința • ---«« pedeapsă. nwtMnsă. ‘in"^grozavă Cu toate astea, ieste lucru cu desăvîrșire vădit, cî nici la unul, nici la celalt, nu-1 cea mal mică complicitate în faptul care s’a săvîrșit. Lui Nakens, poate să i se impute că n’a predat pe omul, care, Incrczîndu-se-ntrînsul, veni să-i ceară adăpostire. Dacă un fapt ca acesta, în fața lege! ar fi vrednic de vre-o pedeapsă, nu se va găsi nici un om de inimă, în Spania cea cavalerească, care săvoească să vadă Intr’însul altă-ce-va de cît o mișcare de mări­ nimie, de generozitate, conformă tradițiilor seculare ale țerel. Cît se atinge de Ferrer, nu se poate să sc încerce să se invoace măcar o indirectă compli­ citate, Intrel îel și pricinele pentru cari se află în­ carcerat șl pentru cari-i amenințat cu moartea; nu-i nici o legătură. Intre acuzare și acuzat, i-o prăpas­ tie fără fund. Acuzarea aceasta Ieste pănă-ntr’atîta de nesusținut, în cît se susține, făcîndu-se să intervie o cumplită rațiune de Stat, ca victimele să fie răpite de la judecătorii lor natural! să fie date unui tnbnnal de executori. Crima lui Ferrer, adevarata-I, singura-! crimă, Ie _" ,Vnul din cel mai minunați educatori rațiodin 2i]ele noastre, ie de a fi întemeeat, la riile 9°na’- ^coa^a m°dernă, Ie de-a fi unul d n glocoMiii^r11^ contemP°rnne. leată ce trîmbițează Pe Priet lntreSeî. lumi- ^ată ce mișcă cu osebire fiind dien^ Spanîcl, cari nu se pot împăca s’o vadă ceI ce n n*°U P^m*ntul clasic al inchiziției. Chiar Getule să 1QîPa.rta?esc ideile filosofice ale Iul Ferrer, împotriva nedreptăței ce se pre• a se apăra o doctrină, o școală, - a se împiedica violarea unul dreptate, violare ce mîne s’ar putea oameni și asupra altor doclo»să a ’c.h’^Pdu-se, <cu chipul acesta, calea ticăNu mpri8°nitilor. lor și Scumpilor Colegi, pănă ' intervenție colectivă, asupra opor‘guri puteți chibzui. Dacă ne adrePentru că voi sînteți elita intelectuală rQj vestei patrii. Ni-i destul să vă fi arunj n sJpgăt de dreptate și de umanitate, Ungă voi CF t nam făcut o operă vană. > n°‘ sîntem interprețil tuturora celor &*du=nr-cidea •-4?? °omniI' F.S' 3 ce judeci și cu iubire de țară. Mulțămită dar vouă, și mulțămită tuturor, un mare oprobiu va fi evi­ tat, și Spaniei, și lumel. Comitetul Ferrer, de la Paris, la rlndul lui, publică următorul apel: Cătră poporul Spaniolesc Cetățeni, La i5 April curgător, Ferrer, Nakens, Maydral, Ibarra, Martinez și soții Mat-, după zece luni ju­ mătate de prevenție, trebueau să compară în fața unui tribunal dfc excepție, zis tribunal de „derecho". In clipa din urmă inchizitorii deleră înse din nou înapoi, și pentru a cincea sau a șase' oară, pro­ cesul fu amînat. Mai poate fi oare vre-o îndoealu de complicitatea judecătorilor ? Lumina zilei de la Curtea cu Juri, făcînd ca oa­ menii întunericului să dea înapoi, procesul acesta va să se judece sub bolțile lui Loyola, așa-ca asa­ sinatul, sub aparențe juridice, să se petreacă în umbră și tăcere. Oamenilor negri le trebuește musai vieața lui Ferrer, averea-i cum și curmarea operei sale de educație emancipatoare, și, pentru a în­ dreptăți asemenea nedreptate, le mal trebuește osînda tuturor celorlalți acuzați, implicați în atenta­ tul de la 31 Mai, plănuit, organizat și îndeplinit de Morral singur, după cum s’a dovedit pănă a-zi. Față de Ferrer, un fapt capital rămîne hotărîr, cîștigat din dezbateri: mărturisirea cinică, făcută ziaristului Urales, de cătrâ tristul personaj Becerra del Toro: „împotriva lui Ferrer nu ie nici o do­ vadă materială^. Acest proces, datorit numai reac­ ției clericale și monarhiste, a avut mai întâi, ca primă consecință, o revoluție de palat. Liberalii, părînd că șovăesc, insuflară oarc-care neliniște par­ tidului jezuit, care, nevrînd să-și părăsască nici de cum prada, se grăbi s'aducă la putere pe Maura cu întreaga lui șleahtă. Din vremea asta reacțiea n’a slăbii in opera îeî. Am văzut expulzîndu-se ziariști ca Guy Bowman. Ziarelor li s’a dat poruncă să tacă. Cele ce n’au ținut samă de asta au fost urmărite, iear redacto­ rii lor, ca cetățeanul Mir y Mir, au fost arestați. Au mal fost arestați și acei oameni de caracter, cari nu și-au putut stăplni indignarea. Spania cea batjocorită, cea umilită, prin toate aceste călcări de dreptate, Spania exploatată de cler, de jezuiți, de călugări, Spania ruinată, sără­ cită de un guvern incalificabil, numai favoritism, Spania care îșl vede locuitori aduși, ca să trăească, să emigreze în masă, arunca-va lea oare jugul acesta infam ? O mare pildă de solidaritate s’a dat Spaniei, față de afacerea Ferrer și a coacuzaților1 săi, de cătră toate marile orașe din Europa și din America, cari au protestat împotriva acestei crime, urzită împotriva nperei de educație raționalist^, republi­ cană. Sperăm că Poporul Spaniolesc, va .fi-nțeles pilda asta, și va fi-nțeles, cu chipul acesta, ce da­ torie-! incumbă. OrI-cum ar fi, noi credem că aparține, mal mult de cît ori-eînd, liberilor -cugetători spanioli, de ori-ce nuanță ar fi, de a face abstracție de toate rivalită­ țile ce-î divizază și-i slăbesc, și de a lua inițiativa unei vaste campanii de propagandă și agitare, care �4 REVISTA 1REEI REVISTA IDEEl ffleind un bloc în contra tiraniei clericale, politice și economice, va scăpa de dînsa, pe totdeauna, ne­ fericita lor țară. Trebuie ca incalificabilele urmăriri, îndreptate împotriva lui Ferrer, a lui Nakens, a lui Mayoral, a lui Ibarra, a ‘lui Martinez și a soților Mata, să fie începutul unei mari mișcări de opoziție, care să doboare toate partidele vechi, pricina înjosirel Spa­ niei, deschizînd pentru asta era cea grandioasă a înaintărel sale spre cea mal deplină justiție și spre nemărginitul Progres. Mal reproducem acum cîte-va note, apărute îri organul „Les Temps Nouveaux“, din Paris. Chestiea se limpezește și mal mult, cu chipul acesta: Francisco Ferrer, Jose Nakens și cel cinci co-acuzați al lor, dintre cari-o fenice, sînt și acum în­ chiși în carcere modela, de la Madrid, așteptînd să compară în fața unei judecăți care se tot amină. Procesul trebuea să aibă loc în sfîrșit în ziua de 15 April. S’a amînal inse pe la 3 luniu. Atunci va fi un an încheeat, de cînd sînt închiși acuzații... Atentatul lui Matteo Morral, fiind săvîrșit la 31 Mai 1906. S’au făcut toate combinațiile, ca să se dobîndeasefi, împotriva celor doi mai de căpetenie acu­ zați, Nakens și Ferrer, osîndirea la moarte, care va fi cerută de ministerul public. Tribunalul va să ju­ dece fără asistența unor jurați, mărginindu-se adică să ezecute poruncile venite de sus. Și cu toate astea, de-un an de zile, de cînd se urmărește instrucțiea, nu s^a produs nici o dovadă, care să întărească acuzarea. $tim astă-zî tot atît cit știeam și-a doua zi după atentat, nimic mal mult: știm, că Jose Nakens, jurnalistul republican, de stăpînire temut, a dat lui Morral, care căuta adăpost, un adăpost de vre-o cîte-va ceasuri, că Ferrer a cunoscut pe Morral înainte de atentat, că l'a avut, la Escuela. Moderna, de colaborator slrgu.tor. leată ce fapte fără însemnătate ajung acuzărel, care n’are nevoe de dovezi, ci curat de pretexte. Ceea-ce urmărește păcătosul guvern clerical, al cărui șef, de nu cum-va curată uneltă, Ie vînatul Regenerat care se numește Alfons al Xlll-lea, ceea-ce urmărcște acest guvern, Ie să se scape juridicește de acești doi oameni, din cari primul ie un polemist pS care talentul și probitatea-î îl face temut, iear ceț de-al doilea, Franci^po Ferrer, a deslănțuit împOlrivă-I, tot ce se află pe lume mal grozav: Ura. cea clericală, leală ce scrie, a doua zi după actul lui Matteo Morrah ieată ce scrie Sacre~Coeur de Jesus, orga­ nul catol’C, aparînd la Bflbao : Mori*! Je un discipol al acelei Escuela. Moderna, al unei din tainițele de impietate și de ateism din Barcelona- Un elev al Escuela Moderna. Știți oare ce-i aceea Escuela Moderna ? „Ie educațiea și instrucțiea liberală, Ie un felia de societate anonimă, un trust, o federație păgîncască, un sistem de instituție fără de D-zcu... care s'alcălueșie dm școli laice, din reviste indecente, din periodice nereligioase, din cărți impudice, din meetinguri blasfemaioare, din spectacole necuviin­ cioase, din discuții pîgîne. „,..ln ziua 1 cestul îngrozitor și brutal atentat toți Spaniolii și toți străinii strigară indiemn * asasinului distrugător. ® ’* lni)'Potriva wDin partea mea, întreb : împotriva neconsecvenților, vă indignați voi., a CRI CUl oare mal mare parte, voi sîntețl partizanii lib^’ 'n Cea cetire, de instruire, de cugetare, prin de mează asemenea monștri în societate** ? e Se Limpede, nu-I așa ? Procesul intentat Im c Ie îndreptat i în cele din urmă împotriva Iîl herr«r atît. 4de dușmănite, „de cetire, de?instruire getare**. Astea-s în î. cauză, ca și-n SyUabu’ al IX-lea, și nu o personalitate peritoare sa, ,P1° Procesul Ferrer nu ie le de cit un epizod ePi2od T Bisericei catolice în contra libertățel. Cei ce au la inimă libertatea, lăsa-vor oare c, această Biserică să.șl stîmpere pănă la caPa< groa2. nica iei sete de sînge? Vreu arama să spun ram-eă eivilizatI . cum stat Spaniolii, dacă io vorba, slntem si™ ca guvern. lavmuițil pentru răscoale pot deci să cană, să bugezască prin Ir» p- Mușmo. ------------- t qdevâr istoric, moștenit prin traPftTC c& iaCrare ațiță noi un soiu de scîrbă nia ce rtrială izvor al tuturor crimelor. DeoS de imP« «cum ținem mal mult să păstrăm îe md alune!(se ținea ca totul să fie obștesc, f iul, PB-f in obtrșieasocietățef, Ierau, cu toții, sau 0»’neD,î’ vinători, sau pescari. Trăind de a-zl fia >aveau nevoe de buzunărl, ca să păsmuie» peștele, fructele. DînșiI ierau fre*e brî“nu Ierau’ atît de deștepțl, să țină să se i Vn stîncr, sau să se răzlețească prin pusUjchtda P1' să)batece, in loc să trăească m voe, lielăp- Ș fJ zimbitoare, cari Ie dădeau din blelșug > i0 c,îP'npvoe de hrană. Și chiar a-zl, cînd neamul I cel8 dC a ajuns, cu lot luxul, cu toate boalele și !I °®f ®»înrile Jne4 iur,'.ie> să 1 se-nmulțească aproape ne-nchi1 ’chlar a-zl, mal sînt pe suprafața glo: p«i-’’ pămînturi n‘ mănoase, unde toți oamei balul destule sâp. trăească lipsiți de sărăcie, de cer; nil * j- șarlatanii; de falimente, departe de toate fI Soniunle civilizației civi,izi noastre perfecționate. Dar cțnd oamenii se muUmal stabiliră in mai ISTORIA FILOSOFICĂ A BUZUNĂRILOR >I multcele pLta" 1 .floare climate, iei găsiră mult mai mult pămîiit, > L nit iera de nevoe, pentru a hrăni niște locuitori Introducere Istoriea speciei omenești Ieste fârămdoeală cea i ^nu'"cunoșteau nici supărarea, nici boala. Acomal interesantă din toate cunoștințele ce țin de S'nu*Iera d*ar loc de dispută, de impărțală, de ceartă. aatU. Cetitorul poate îmi va împotrivi, acolea, domeniul spiritual. In deobște istoriea ne dezvăluește trecutul, ea cum-că sînt și ținuturi mal rodnice, cu toate astea mai sărace ca nordul. să ne dee învățăminte atît pentru timpul de față Daalal puțin populate și mal cît și pentru cel viitor. Istoriea buzunărilor, inse, ; La asta am de răspuns, cum-că cel dintâi oameni după mine, Ieste cea mal de samă din toate nu ierau înclinați spre trindăvie de loc, și nu Ierau istoriile. Asemenea firului Ariadnel, lea ne călăuC" | nevoițl să hrănească o atita nenumărată mulțime ?ște prin labirintul întunecos al istoriei generale, I de mlzgîlitorl de hîrtie, de inși de gașcă, de spene3 introduce, așa zicînd, prin culisele în cari se I calatori, de economiști. într’un cuvînt, pe vremea ’ a lumel, ■ ’ ceea nu Ierau buzunărl, și leală de ce oamenii Ierau joacă marea comedie făcindu-ne. a cti­ noaște pe toate personagiile-n scenă. începutul is- I mulțămițl cu toții și fericiți toriei buzunărilor, ca și începutul tuturor istoriilor, ! Epoca a doua se pierde in întunecimea vremilor legendare. Tra- ‘ Cu saci, sau vrîsta de argint dițiea merită atît de puțină încredere, izvoarele Vrîsta dj aur s’a ,. pierdut în istorie. și-n ---tradiție, sînt într’atit de ascunse și tulburi, în cit istoriea ------------h._, mea va parea părea xara fără uuar doar întemeeată numai pe ipo- cum *e mtîmplă v și acum cu metalul acesta, după luieuieeaiu xiuiua» teze, pe presupusuri sau pe probabilități. Dar, dacă , « ~n“atțtrecut .u^ printr’o mulțime demîni. de mîni. Asemeni unor Herodot, Dicdcz Diodor din Sicdia, Sicilia, Tacit și T:t Titu-Liviu ’24 i’in ți- £1SD‘lu1 W <1^’ ale ale Căror căror vîrfurî vîrftirisînt sîntînvăluite învăluitede denori; nori) au îngăduit, îngăduit să se razeme pe dovezi de feliul felini acesta, ji ™ JJW descopere, descopc-r- în adîncul trecutului, împărățiea -—aj_crede, că _mi — de-asemenl cutez se vor Ierta d^emeDHj : a Indiel, a Siriei, împărățiea Egiptului Mai po de orizont se arată vechile regate, repumie unele greșeli, cu atît mal mimit,, că buzunarul ; le alt-feliu, nu vb j > udeea Grecia, Italia, Asia-Mică. Orașele se d-tale, cetitorule, ca și-al mleu de ! Pierd?832 • aPare- Simplitatea obiceiurilor se să sufere nimic pin pricina aceasta. I vitini pC?®î s-nrată. Dar omul tot nu cunoaște Epoca întăea , I rele se t 1 năva,n’ce II frămîntă. Șefii, popoaFără buzunărl, sau vrîsta de aur Toți filosofii sînt de acord, că < dm aceste | p^. «mul, să-I rîpeșll și să-I slăpîneștl proparte din mizeriile noastre purced din acesl cuvinte: al mleu și-al tău. Atît cît oamer* !QlvnI : den*e, fără ° U Se fâcea Pe fată> deschis, fără viginindu-se să-și mulțămească cele dintâi De ne cP bir pu. z?Qătf. lmh^xrlalanic’ 2’ asta fi nd-că nu Ierau bunu 1 dintr’nj tUnȚ„7'' ^mintea părinților noștri, viețel, făr-a avea idee despre proprieiate B.uuucea Părinților noștri, alcătuită alcătuită curau în comun de toate- bunurile --pămm . o răutate»- arai^x aratî^ sau ? §I?°, logă sau Manta, zalele lor de iicl pizmași ni* pD^u Ierau făcute așa feliu în cît nu se cunoștea nici invidiea,i, nici P ,zma’^” turile sau dispu ’ zj. Me re|e p ,unări, ceea ce H feri de foarte nici calomniea, nici certurile acestor spuse în Sr. Jalanți( • e lingă, asta mal țineți socoteală, că luptele. Găsesc dovada acestor și cef J 1 Romdj cătoare: „La ce să te cerți? tcițî? AI --- ce-vade ^, J1 măriei ?.arî §* de Gref, in cît o sumă ce-va țit“? De unde urmează, că tot răul ® r ppieiiț^ jeu, țeală purcede, adică dinn împărțirea pr P P țS . ^e*’sUu fn\?.u .Putea fi ținută de cît într’un sac. nn 0c,03nStax,antîdeaurși de argint. Și nu Iera publice în proprietăți particulare. I r< CV* transP°riî ni5te sad c’o monedă > °u toată decăderea moravurilor, I 1 ‘ • __________ Ș s i sîr 4 5 care și prindea să s’arate, se păstră încă multă vreme buna credință in afaceri, dreptatea in jude­ căți, nepăitinirea în alegerea șefului Republice! și iubirea de patrie curată și dezinteresată, Aristide, nu vroi să primească cu nici un chip darurile re­ gelui Persiel, mal în tăi că asta nu se-mpăca cu con­ știința lui, și apoi penlru-că i-ar fi fost cu nepu­ tință s’ascundă de popor sacii cu aur, cari i-ar fi prunit. Tot teama de sacii cel mari făcu și pe Atenienl, să înapoeze comorile lui Filip, regele Mace­ doniei. Fabricius, refuză leară-șl sacii lui Pirus. In. tr'un cuvînt, ne-ndămlnarea sacilor cum și lipsa de buzunărl scăpară popoarele de-o mulțime de nenorociri. In cele din urmă, casierii Greciei, precum și cestoril Romei, născociră o monedă rotundă, mică și lesne de purtat. Se punea în niște săcu­ lețe lungi, strimte, un feliti de chimiruri, care se înco­ lăcea împrejurul mijlocului. Această descoperire, oricît Iera de ingenioasă, nu putu să nu dee naștere unei paterni, nu cutez să zic vițiu, care pentru întăea oară fu cunoscută printre oameni sub numele de dragoste de cîștig, sau, ca să vorbim mal lus­ truit, dragoste de prezenturl. Ierau inși atît de îndămînatecl, în cît in areopag, în senat, pe piețe publice chiar, îșl treceau din mînă în mîoă saci plini cu aur, cu cari îșl încolăceau mîna stingă, de-asupra căreea aruncau o pulpană din mantaua' sau toga lor. Dar necunoașterea buzunarelor îm­ piedeca nenorociri mal mari. Pentru-că ori-cît de îndămînatecl ar fi fost acești iubitori de prezenturl, tot li se întîhîpla une-orl să se dee pe față. Se zice, cum că un orator Ia Roma, pledînd pentru clientu-i, cu drept cuvînt acuzat, în focul cuvîntărel, uilînd că mînile îl Ierau înfășurate cu cîte un sac de argint, le ridică spre cer, făcind să rîdă to'<tă adunarea, care-i dete numele de Laocoon, înfășurat de șerpi. De pe vremea asta Ieste pro­ verbul: Nu i-s mînile curate, pentru-că sub o țe­ sătură scumpă s’au văzut dese ori saci de piele de țap. Și se știe, că țapul iera privit la cel vechi ca un animal necurat. In sfîrșit noi trebuințl adu­ seră descoperiri noi. Ceea ce se va vedea în cur­ sul acestei istorii. Epoca a treea Cîte-va buzunărl, sau vrîsta de aramă Roma Iera acum moartă, Grecia nu mal exista. Flăcările lumel înaintate vechi Ierau stinse. Bar­ barii, cari n’aveau nici saci nici buzunărl, cople­ șesc Europa, supun fără de nici o greutate popoa­ rele moleșite de saci, cu alte cuvinte de lux, și pe ruinele științelor și ale artelor, înlemeează împă­ rății noi, în cari învingătorii se „amestecă cu în­ vinșii. Din acest amestec al barbariei și-al tuturor vițiurilor, Iese negura din vrîsta de nrjloc. Popoa­ rele aceste, leu nume nouă, limbile se amestecă, legile fură preînoite, toate Tură schimbate, pănă și hainele. Tunicile, togele, fură înlocuite prin sur­ tucul cel scurt. învingătorii tratau pe învinși după voe. De acolea sistemul feudal. Una din cele din­ tâi urmări ale acestei harababuri obștești fu năs­ cocirea buzunărilor. Fie-care se încărca cu ceea ce avea mal de preț, fie-care se grăbea să ascundă. De unde se ajunse, că pe lingă sacii, cari se pre­ schimbară în pungi, se mal făcură niște mici saci purtăreți, cari se aninară la halue, iear acești saci �■ 6 REVISTA’ IDEEI REVISTA IDEEI fură numiți buzunărî. Dar, cum pe vremurile feudalitățel aproape toate crimele puteau să se răs­ cumpere prin bani, nici judecătorii", nici vinovății, n’aveau nevoe să mai umble pe-ascuns, Ast-feliu fel apărură în public prevăzuțt cu buzunările lor. Pe dinafară, de cele două părți ale hainei, Ierau cusute două buzunărî, precum se văd și astă-zî la Cerchezii, ce-șl fac o cinste, de a-șl petrece vieața horind la drumul cel mare. De desubtul hainei atîrnau alte două buzunărî, adică patru buzunărî în toată îmbrăcămintea. Cu aste patru buzunărî și c-o pungă, care slujea de al cincilea buzunar, trăiră oamenii mai înainte de-a se fi săvîrșit civilizarea în Europa. Nob.lil, cari se ținură pană atunci numai de judecăți, porniră înse la cruciade, lăsînd bur­ ghezilor, negustorilor, să le îngrijască de case în vremea cit aveau a lipsi. Cu chipul acesta se iviră unele meșteșuguri noi, de judecători, de advocațl, de legiștl. lear domnij aceștia, folosindu-se de împrejurări, născociră ș. alte ramuri de negoț, ca șicana, și altele, și altele1 ceea-ce îmulți numărul buzunărilor, peste samăl Epoca a patra O mulțime de buzunărî, sau vrîsta de fier Cele dintâi haine lungi fură introduse in Franța, și îndeobște în apusul Europei, cătră sfirșitul vea­ cului al șase-spre-zecelea. Cu toate că Ierau deo­ sebite de ale noastre, aveau două buzunărî făcute în cele două pulpane de dinapoi. Vesta de pe dedesubt avea de-asemenl două buzunărî. Panta­ lonii de obiceiu n’aveau. Această epocă Ie însem­ nată prin aceea că, femeile, cari pănă atunci nu luau nici o parte în afacerile publice, în afară de cîte-va prilejuri, și cari se mmțămiseră cu privile­ giul să-și ducă bărbații de nas, să-1 zăpăcească, să-I canonească în năuntrul gospodăriei, începură a se arăta și a lucra în public. Nu știu cum a pu­ tut să se hotărască, acest delicat sex, să schimbe fericirea unei vieți liniștite cu toate grijile de pa­ tronagiu, de protecție și atîtea alte necazuri. Ori cum ar fi, vedem, că tocmai în vremea aceasta femeile prinseră să poarte pe dedesubt buzunărî, ceea-ce nu pricinui puțină tulburare in lume. Ga să se împle cele șase buzunărî, ale bărbatului și-ale femeeî, trebuea, de bună-samă, mulțl bani. Dar pentru cel care-șl vindea cinstea și conștiința, bu­ zunările se schimbară în adevărate bhtoaeale Da­ naidelor, adică nu mal aveau fund. Furiile războiu­ lui celui de zece ani, din al șapte-spre-zecelea veac și peste cită va vreme războiul succesiune! la tro­ nul Spaniei, sleind vechile resurse ale apusului Europei, trebui să se recurgă la alte speculații și la alte sisteme..Furnizorii, acsizaril, arendașii, spe^t',.xser " Vlster,ea- Ba,ania dreptălef tera falșrficată. In vremea asta ÎI veni în minte unul fermier să facă un buzunar'la piept la surtuc ca să-și albă pururea obligațiile, chitanțefe, mal aproape de mimă, care nu-I mal bătea, de cit pentru scum­ pele sale venituri. Nu se întirzie să i se imiteze pilda, adoptîndu-se acest buzunar de la piept de negustori pentru a-șl, păstra polițele, de notari pen­ tru a-șl ținea petițiile cu actele necesare de jude­ cători pentru hotărîrile din procesele clientilor lor de oamenii galanțl pentru scrisorile lor de dra­ goste, de poeți pentru versurile cari le compuneau. Se poate spune, într’un cuvînt, cum-că r nărui cel de la piept, fie-care-șl punea cpJ? la mimă. In sfirșit, în 1725 apăru moda s„C?’av®a englezesc, sau moda redingotelor, caro tr riUcu'ui continent. ecu Și pe Născocirea asta a unul popor cu totul fu și mal desăvîrșită în Franța, unde se pe lingă buzunănle de la piept, de de-asnnr al treilea buzunar în cuta dinăuntru, și UnP 1111 trulea dedesubt, pe partea de la inimă SpU această îmulțire de buzunărî pe sama comisi PUtle lor, pe sama negustorilor, cari se slujeau să-și țină probele mărfurilor lor. Ast-feliu num?e’ buzunărilor încă se mal mări, șî cum in Vr Ul noastră moda Franțuzască Ie , cea primită de fi toate celelalte popoare poartă hainele cu ini buzunările astea, cu toate-că buzunările celor < mulțl rămîn pururea goale. Un om în haine d purtare, are două buzunărî la frac, două la vestt trei Ia pantaloni, cite o dată șase la redingotă’ adică două la piept și două pe flancuri, unul h’ piept dedesubt, unul în pliuri și unul pe de-asupra la pelerină, peste tot patru-spre-zece buzunărî. Se­ xul frumos, care, după neizbinda din urmă kj petrece cea mal mare parte din vreme la aer’sau cel puțin afară din casă, prin magazinurl, la pre­ umblare, a renunțat la buzunările de dedesubt, pe cari Ie-a înlocuit c-un buzunar ce-I poartă in mină §i care s’a numit monieră sau pungă, pe franțu­ zește ridicul. Se zice că de la ivirea acestora pe lume, și-n urma altor cîtor-va descoperiri, cari au ilustrai epoca a patra, afacerile se fac mult mal iute: tre­ buie mult mal puțină vreme, să-ți agonisești și să-țl risipești avuțiea. Incheere Cetitorul a putut să vadă, că pe măsură ce mo­ ravurile pierd simplitatea și luxul prinde a se în­ tări tot mal mult, numărul buzunărilor crește in chip proporțional. De unde urmează, că poți ca* noaște pe un om caritabil după buzunările de la dreapta, cari îl sînt necontenit tocite, cu toate-că halna-l i aproape nouă. Dacă-I avar, toate buzunările îi sînt nouă, cu toate că hafna-I Ie roasa, Buzunările lungi, din materie tare, țin de domeniu Dreptății. Li un risipitor, ale cărui buzunărî sin pururea goale, stofa Ieste netedă și lipită. Aveți ’ băgați de-asemenl de samă, că cu cit cine-va i, bește mal puțin banii, cu atît are buzunărî puține. Servil n’au buzunărî de loc. Cum trec! țăran, un fermier, li negustorie, prinde a P alte haine, cari se deosebesc de cele ce MP înainte prin aceea că acestea au buzunărî. avîntă-n afaceri, îmbracă haina cea iraa; cu toate buzunările Iei... Nu știu ce le rez zunărilor soarta. Ori-cum ar fi, sînt neJ J0(jj sfirșesc istorieâ mea, din două monve, . u ji pentru-că nu scriu, să-nu împlu buzun al doilea, pentru-că acuma Ie moda, sa s_ de buzunar, adică cărți ia format nuc. dacâ vedește respectul ce avem pentru d pefls’a inventat o ramură de literatură anume lr“ IeFe- BulgW'n'„ SOCIETĂȚILE DE PATRONAGIU Libertatea_pârERIL0R libertate nu ieste stingherită, Acea?+r. numai la noi, ci și pe-aiurea, înăbuș*™ nizate% pentru^ libertatea ain t&rî Omenii pătimesc. Pe-aiurea înse cea8tnl? cmiștiențl se agită, se. mișcă, ca otimem1 c t fie Clt maî suportaefcctCHnâ nu nule. In Franța, s’a format b,le’ l«?e care mai existase cînd-va și o grUP?Juse rezultate prea bune, pentru care aiutorul celor ce sufăr pentru Vrerile P^tru ide<le Ior. «/eriexpresie a lui Marmande, pentru a c ținea revolta împotriva samovolmciet flr?nnreâ de care-I vorba, din Franța, pentru a fi poate o pildă și pentru noi. i P. M. ra si anul trecut, tot pe asemenea vreme, i Jnnnem de reacție, care cuprinde în sinu-i i «Slistî aruncă în închisoare și amenință .uptatoni cari I Tosindească pe militanta, pe luptătorii tfim altă ______ vină de și-au cit cadat și-ape față, ,1-au manifestat părerile 'lor. ' Marck și Yvetot au fost inchișila Nantes, pentru delict de cuvînt. 4 _ La Paris, sînt urmăriți doua-zeci și doi ae~ anarhiști, pentru-că au îndemnat pe soldați 80 nu tragă asupra fraților lor, muncitorii. Bousquet și Levy, cată să fie judecați de jurați pentru delict de cuvînt. Mal sînt urmăriți și închiși ieară-și: Torton, la Rouen, Coupez și Lorulot, la Denain. Se urmărește la Nancy, se urmărește și la Bayonne. Se percheziționează la sediul Tine­ rime} Socialiste, etc.,' etc. Contra unor atari, nenumărate inichități, ni se pare neapărat să reacționam viguros, leatâ pentru care sfirșit s’a alcătuit grupa­ ta Libertăței Părerilor. Pentru a-și duce sarcina la bun capăt, j gruparea aceasta ie de nevoie o dublă ac8o albă: să șezizpze, să vestească opipublică de toate faptele întîmplate,și să • aîa^orul camarazilor deținuți sau o| precum și în ajutorul familiei lor. • an5Cfm aPe^ pentru asemeni sfirșit, facem toțh cari sînt hotărîți, dimpreună cu | . te(tpirerj sd ie S& a&ere neștirbită libcrta- s 7 BleJ1CT8alle’ Marmande, Allibert, Nicollet, Caatâg £Uet’ ^e8P^ancIueilJ, Garnery, Merheim, „Les Temps Nouveaux“. 4, me Broca, Paris. n Cn*‘ ’înt î țtrl Ceî bnnî’ cnrl ne urm&FCBC dc-aproape tnip’ni opera folositoare ce facem, toi cit • °' dacu-HÎ dau .osteneala a ne abonați, He-carc. Abonamentele ^bul îuh©, hotîtrtre din capul locului .6 intenție bună, chiar si puțin cdm \ mărginită să fie, încă le bine â fi sem­ nalată. Dacă s’ar face silințl serioase a fi îndeplinită, firește că i s’ar mal lărgi cadrul- Așa fiind, par că ar fi pă­ cat ca articolele D-ltu Romulus P. Voi­ nescu, privitoare la Societățile de patronagiu, să stea uitate în «Revista de Drept și Sociologie», de-un șir de ani răposată. Articolele acestea ale D-lui Voinescu, mai pot să fie însemnate și prin aceea, că sugerează ideea, car fi nevoe de-o patronare anterioară, ante­ rioară îndurărei unei osînde, patronare pe care însuși D nu Voinescu, în situațieajn care se află, printrun spirit cît mal neprevenit, cît mal pătruns de drep­ tate, cum se și măgulește că-l are, cu toate că pare une-ori mistificat, antre­ nat^ te pus s'o practice pe o seară des­ tul de largă... Articolul acesta, cu oare­ care reduceri, face parte dintrun ciclu de trei, pe cari D-nu Voinescu ar face bine să le tipărească-n broșură. P. M. ...Ne punem întrebarea dacă la noi se simte nevoea înființare! unor societăți de patronagiu și răspundem că încă de mult se simțea aceaștă nevoe... De s’ar fi creat mai de mult asemenea instituții, s’ar fi adus un serviciu real și condamuaților și societățeî. Un exemplu ne va edifica. Sa presupunem un individ, care comite un delict. Iei ieste prins, judecat și condamnat la o pedeapsă oare-care, apoi internat într’un penitenciar, leată tot ce se face pentru reprimarea faptei comise. Societatea a izolat pe omul acesta și i-a aplicat și o pedeapsă care, după principiile dreptului penal, trebuie să fie moralizatoare pentru delicvent, căci numai ast-feliu își poate ajunge scopul, și mai trebuie încă să fie exem­ plară pentru ceilalți. EI bine, dacă credeți că a aplica o pedeapsă unul individ ieste de-ajuns pentru a-1 moraliza, vă-nșelați. Societatea n’a făcut pănă a-zi de cît a fixat o scară de pe­ depse, opunînd fie-căruî delict o suferință con­ vențională, mai mare sau mal mică, după gra­ vitatea delictului in abstracto, suterință care se reduce lă detențiunea într’o casă, unde arestatul, ieste găzduit un timp oare-care, hră­ nit, îmbrăcat și încălzit pe socoteala Statului. Din punct de vedere moral nimic, iei nu s’a amendat. închisoarea nu tace minuni, din po­ trivă, penitenciarele, așa cum sînt organizate, sînt mai mult adevărate scoale unde crimele se învață și de unde ies toate asociațiile de răl-tăcătorl. Individul condamnat rămine, în cazul cel mai bun, eeea-ce-a fost înainte de in­ ternare. In imensa majoritate a cazurilor înse, iei iese mal conrupt de cît a fost și, readus în mijlocul societățeî, sănătos, viguros, Ie gata a începe din nou, știind bine că, chiar prins și condamnat din nou, nu-I va fi rău, ci își va întîlni ieară-șl prietenii și din nou va fi hră­ nit, găzduit și îmbrăcat pe spinarea contribua­ bililor. cari după ce sînt jefuițl de criminali, sînt siliți să-î și întrețină pentru ă face o școală care să le aducă un prejudiciu mal mare. lentă că nici moralizatoare, nici exemplară nu poate fi pedeapsa. Și cum vreți să fie alt- î �8 REVISTA IDEEI REVISTA IDEEI ieliii, dacă nimeni nu se ocupă de arestat, nu ar aparține oare-cum Statului necum de liberat, dacă nimeni nu caută să-I du-I de fapt, cînd ar fi să se ocupe ridice moralul și dacă nimeni nu Ieste să-I țiativh privată. Și apoi Inițiativa privn J01 itUspună că fapta ce-a săvîrșit-o trebuie ispășită fi de nici un folos dacă lea ar interveni nu hf prin pocăință, prin muncă și prin o conduită în momentul cînd individul ar fi puoj nutM bun fi pe viitor, dacă nu Ieste în fine nimeni tate, de oare-ce Ieste unanim recuuo^'^er. cari să-1 sustragă de la înrîurirea cîtor-va ne­ pentru ca societățile de patronagiu. nsUt c& . norociți cari au coborît toate gradele crimei aduce vre-un folos indivizilor libera+j t și cari" caută a conrupe tot ce mai poate fi ca Iele să-i cunoască maî dinainte; pe^U e îi n " cinstit împrejurul lor. leată de cit folos ar fi izbuti, astea au cu desăvîrșire nevQ(. atl con­ '■ instituțiea patronajului, la noi, mal ales cu ac­ cursul Statului. statului aparține de a pune în liborra* tuala organizație a penitenciarelor, cînd... toata ' grija celor însărcinați cu soarta închișilor, se individul patronabil, de . a înlesni initinti ■ private mijloacele de-a cunoaște și de-n reduce numai la o bună pază și atît. ’ ...Liberatul, acela mal cu samă, care n’are iența, pe timpul cît individul ieste în î u' nici sprijin, nici familie, iese de cele mai multe soare, asupra moralului acestuea, șLde a.i ori din închisoare, abătut, împovărat,în nestare găti pentru o purtare mal bună, deaisup re' de a se ridica Iei însu-șl, expus prin urmare ționa instituțiile de patronagiu, căr^ prinVe>n’ la acelea-și cauze cari i-au produs întăea că­ votamentul lor, îi vor economisi atîtea.cl i 1 ,le*dere. Opera justiției are deci nevoe de a fi tuelî de represiune. Inițiativei private aparține acțiunea pozitivă complectată, ca să-șî dee roadele sale. leată misiunea patronajului. Ici intervine pentru a care ieste multiplă, de oare-ce această actiun ridica curagiui, a deștepta conștiințele, a în­ cuprinde acțiunea caritabilă, care aduce un n depărta stavilele, a arăta drumul cel bun și a jutor material, acțiunea morală, care ridică îi ) învinge prejudecățile cari fac a se crede cum- reabilitează, în fine acțiunea socială, care care -rc'. că un om căzut o dată-n greșală nu mai poate clasază pe muncitor și îl ține în rang, «i1 cu chipul acesta suspendă sau micșuregză lilupta să 'devie iear om cinstit. Nu mi se pare o mizerie mai înduioșătoare societățel destructive, contra societățel iproductive și meritorii... de cît aceea a unui nenorocit, care ieșind din ROMULUS P. VoiNESCU, ' închisoare pocăit, cu hotărîrea nestrămutată de-a nu mal făptui nici o faptă nedemnă, se Doctor în drept do la. Facultatea din P»tU vede peste tot respins, judecat nedemn de-a lucra, ultragiat în bunele sale intenții și în cele din urmă silit, pentru a putea să trăească, să CĂTRĂ TINERI ftire și să fie îeară-și condamnat. Itfhtă ce În­ duioșător, arată Beienger, președintele con­ In editura revistei noastre a apărut, acum de curind, ex­ gresului național francez al patronaglulul H- celenta broșură de Kropotkin, însoțită de următoarele rindurh beraților, într’un discurs ținut la Bordeaux, „Cătră Tinerl“, apare în romîhește, acum a freca în 1896, cu prilejul deschidere! acelui congres, oară-n broșură. Intăl și-ntăi s’a tipărit în aoea mi­ starea mizerabilă în care se găsește un neno­ nunată revistă, ce-a fost „Revista Socială11, din i rocit de liberat: Iași. S’a mai tipărit, după asta, și într'o altă re­ „Nici adăpost, nici hrană, nici vre-o spe­ vistă, de la Brăila, o revistă de merit, cu toate că ' | ranță ce-va, și din toate părțile amenințarea poate de puțini cunoscuta, cu titlul de „Romînia de întors leară-și la închisoare. Dacă se culcă Viitoare"... sub ceriul liber, și ce poate alta să facă : va­ Rațiunea pentru care se tipărește această cărti­ gabondaj. Dacă întinde mîna: cerșetorie. Dacă, cică din nou, acum în ediție revăzută, ieste că daci împins, silit de nevoe, se slujește de vre-un un cugetător-luptător, potrivit cu înaintarea in vicleșug, ca să-șî împace foamea: _ ~ escrocherie, -------- --------- vrîstă, ie înclinat să susție, să ferească de șovăire leată pe bietul om în î acelea-și ' , -condiții __ r-____ 1 pașii cel maturi, nu trebuește sa carisă pleardă pleardănici nici de « cu —- agravarea cumo- djn ve(icre> cum-că una din menirile iul, icșfe i-au provocat întăea greșală, să călăuzască col sîndel ce-a trebuit să o îndure, mal mult. Cu să- călăuzască, rînd după rînd, 6- — toate astea omul trebuie să mînînce". Si mal dintăi pași, pașii cel tineri... departe: „Vedem un naufragiat care înoată din Dg alt-feliQ, cărticica a^^ caro a fost diuI‘ toate puterile, cu vigoare, spre țerm, la care tona de foarte marc folos, lipsea din circul&ro ® ajunge în cele din urmă printr’o supremă si­ mult. Cel ce o așteptau și-l știu mal dinainte', va­ lință, pe care înse malul inaccesibil, rîpos, îl loarea, ca și acel inimoși cari-1 fac cunoștinu î-esplnșe, istovit și pierdut, în abiz“. acum, se vor folosi înțelepțește de lea, iavi»rg îndoită mizerie, de oare-ce pe lîngă lipsa de adăpost și de hrană, se adaogă mizeriea mo­ firește, în cercul în care iie-care se mișca, b i' druip... . : ■ T#|, rală a disprețului și abandonului .. Cel ce-au primit această broșură prin poștă, vor bine Sfatul și inițiativa privată ar trebui să caute să n’o privească de loc ca venită în dar, pentra-^ f6 .n.oî. in»«tuții de patronagiu. înstrăina, ne-ar răpi o sumă de mijloace cetr Qn(J]e Leg Statul de inițiativa privată, pentru-că dacă ar reproducă, încă sporite, pentru a putea faco sapa v inițiativa privată ieste necesară, nu urinează din lucrările ce le mal socotim potrivite.. hoiianifnl0' că lea poate să facă totul ca să îndrepte răul. Achitarea se poate face o dată cu achitarea a jflcA Asupra cui se îndreaptă patronagiul ? Asupra lui la Revistă, dună cum unora le-a și dat pun . 'ra njultfj nltfi Cei ce-ar dori din această broșură exemplare celor cari ar putea merita, cari merită chiar «Â-8aU Cari au meritat în trecut ca să su­ vor fi atît de buni ca din capul locului să le-®c ' „ fere acțiunea represivă a justiției. Ori, repre­ siunea^ aparține Statului, fie-că o exercită iei La Redaotiea noastră se găneso insu-și m întreg, fie că iei o deleagă, supra­ ale Revistei, broșate, de pe toți 19 veghind exercițiul și aplicarea Iei. Teste deci 1901, 1902, 1903, 1904, 1905, 19091 sigur ca nu ar fi nici unul din patronați, cari parte: 5 lei. ELISEE reclus <lli nani P°? idei superioare orl-cărol prejudecăți de 104-ficat totdofian , însușlrea-I de învățat cinstit, vrednică de asemenea rinme, cea caro n’are. V cît cercetarea curată a adevărului,, nu are ! cmioaște granițî, Iei anarținea omonțrei întregi. °.uie nni C«h<>a inai cu samă de știința oficială, care-I tfă c®*1 dîmană engleză, italiană, caro are o naționalitate ance*8’ g? Ste adevărul de cît întru cît nu atinge unele 1 ^‘^^ndamentalo ale Statelor burghezeștl, caro cere să fio Jrinc'py -S !s an omagiu, omagiu datorit, pe altarul Patriei, ipol ofem» fa(jA uioI 0 dată nimica ce ar ii fostîmpoIie«Ias.J,0Yn„+nî aule de învățat cinstit și om liber, nu dobîndi trfva c^n? 1 nici una din distincțiile, din rangurile pe cari 1» Kirfino că lo împarte celor cu merit mai mare, gavtirwn s v măcnr 0 catedră la Colegiul Franței, caflu 1 bo oi ocupat-o cu mult mai multă vrednicie do tedri P» ®ar mare parte din cei căror această distincție se di jntrebînd de pricina acestui lucru pe unul din cel ' frecventau cercurile științei oficiale: „Dar n’a cerut nici Udă o catedră ca asta" cetiți cerșit, mi se respunse. .♦1 oficina: pentru a dobîndi asemenea distincție „ștnnți«i* Redus fi trebuit să meargă Bă strîngă mîna finantiirilor, capitaliștilor do la putere, să facă plecăciuni prin miniitew. Eliede Reclus e’a născut la 15 Mart 1830, la Sainte-FoyU.firande, orășel situat pe marginele Dordogneî. Iei iera «1 de al doilea fiu al unui pastor protestant, om de-o credință ncatrămutată și de-o dreptate desăvîrșită. Acest părinte adluc religios, plin de încredere în providență, iera cinstit pănă-n adlncul’sufletului. Nici o dată nu i-ar fi Îngăduit conștiința ge abată cît de puțin în faptele sale de la principiile mo­ ralei pe care o împărtășea. Nimenî nu aplica cu mai maro stricteță vorba Evangheliei: „Deci nu vă îngrijiți, zicînd: ce vom mînca, sau ce vom bea, sau cu ce ne vom îmbrăca? Ci citați mal întăl împărățien lui D-zeu și dreptatea lui, ți toato* acestea vi se vor adăogi vouă". (Mateiu, VI, 31-38), Dîosnl ar fi putut trăi cu al săi într’o stare îndestulută, prinind leafa ce i-o da Statul, stînd într’o localitate unde Iera Tiwt bine de oamenii cu trecere mare. Dar religiea lui nu se topica cn asemenea compromisuri cu lumea, și primi mai bine sii plece la chiemarea creștinilor din Orthez, din Pirineif —j.», de joi, do wu uhde uuuo tocmai luvuiui Iera ioia expulzat ui* un propagandist mu de voțlnini __ x _ __________________ i__ riginJ elvețiană ce predica acolea „autonomiea bisericilor" ilAtuite de cătră grupe do de convertiți In tn afară de consistoril și ileituite Sht, Și in în acest colț depărtat al Franței, iei ae se apucă de Stil, predicat oamenilor do bino, iear icar aoțiea soțîea Ii deschise o școală pentm copiî. copil. In familiea lui, lui. numeroasă ca o familie biblică, Pionii idra privit nu numai ca șef, ci zicînd așa chiar, ca rcpraentantul lui D-zeu: autoritatea lui Iera desăvîrșită. •5'ujba-l de căpetenie Iera educațiea sufletelor: iera dedat lotul ipeditărei și propoveduirei cuvîntulul lui D-zeu. Și lucnuțij'j-1 -j. are& rea^^t’l°r pămîntești, îngrijirea de venita țBCelen‘^ "virtuți se găsesc și la Elisde mai ttrziu, dede .a , , mulț mal bogate, mult mal fecunde, prin faptul cODttnH» PnB° în B^nJba unei caazo mult maî une* nelnfrtnfj Hl)ore a viețel: și iei avea tot aceoa-șl Coti5tiint de suflet, care-I împiedica do-a-și călca lele’’• 'a S*'0 nrtnji, tot acelaș dispreț pentru calcucari îngădue ajungerea idealului în întw,00* “ie,d’u riguros^ aspru, creștea copilul, mediu pfimii cr ‘5“ total de ideoa datoriei morale. Din fericire îel ?i nrofl ? ? în Pllnă natură, dimpreună cu mal mulțl frați cn‘, ®* cîți-va arbori, cari încunjurau gospodăriea lor, 3°®^inl t?-ț,re SCUmPr acestei mici societăți- „Aici iera ^‘viDi fermecat, al viețel copiilor, lumea cea năzfiwrâri’n? care tot ce ni se spusese se întrupa din nou în tempLrJOtiale- Acești copaci alcătueau adevăratul templu, BaCj, cn Ș>nlt mal măreț, mai august, do cît templul ^lcAando mergeam de oîte două ori îu fie-care Dumai des, pe calea cea lungă și albă". P^eitoa mal tîrziu Elisde Reclus însu-și. 9 Eligtfe fu trimes foarte de tlnăr, în 1840, departe de pa­ trie, la Neuwied, in Provinciile Renane, într'un așezămînt al «Fraților Moravi4, în caro pastorul Reclus, carc-șî făcea Închipuiri strașnice asupra valoatel acestui așezămînt, îșl trinfesese și pe fiu-I mal mare, Elie De fapt, „Frații Mpravt*, lorau în mare parte „niște ființl docile, cu neața regulată, de mni nainte printr’o desgustătoare monotonie de practici co­ pilărești și de minciuni convenționale". Cit despre cdndncă-. torul așezămîntului, Iera „o fire păcătoasă de om, cărui îl plăcea să lingușască slugărnicoșțe pe acel din elevi-I pe cari îi știea de bogați și să-și bată joc cu luătur! în rîs de om de nimic, de cei pe cari îi știea de săraci". Elevii Ierau din di­ ferite țări, înso mai toți aparțineau raselor germanice. Vrăj­ mășiile naționale, pe vremea asta încă în floare, făceau Ca toți să se unească împotriva Francezilor, pe cari-I scărmăriau cum se cade, sub cuvînt că se joacă de-a Waterloo. Ași-că, încă din întăea I copilărie Elisdc pdtu să facă cunoștință de- , aproape cu cele două mal odioase trăsături ale societăței bur­ ghezo: cu privilegiul de care se bucură pretntindepl,bogății, și cu ura cu care se ațiță între Iele popoarele. De aceea irttreaga-i vieață. luptă pentru egalitatea socială și pentru in­ ternaționalism. Depărtarea do’ casa părintească, cum și cu­ noștința cea mai riguroasă făcută cu vieaț-a din cea mai fra­ gedă vrîstă, ierau cum nu se. poate mal proprii să oțeleosoâ un caracter, pe care evenimentele socialo desăvârșiră apoi a-1 căli. Perioada ce precedă mișcările răzvrătitoare din 1848—49 fu una'din cele mai active și mal bogate ale istoriei: în pe­ rioada aceasta încolțiră toate ideile cari la sfîrșitul veacului al XlX-lea au luat o atît de puternică dezvoltare și cari alc&tuesc și astă-zl convingerea a tot ca ieste inteligent, cin­ stit, liber, atît din tineret cîț și din oamenij mai în vrîstă. Vițiile societățel burgheze Ieșite din revoluțiea franceză, se vădeau, chiar din perioada aceasta, pentru, toate spiritele limpede-văzătoare. Rezultatul care se doblndi nu corespundea negreșit năzuințelor filosofilor din veacul al XVIII-lea, aș­ teptărilor nutrite de popor. Trebuea să se înceapă opera cea mare din nou, să se continue apoi, ținîndu-sp socoteală de. experiența dobîndită. Așa-ck din toate părțile, cugetători și oameni de acțiune, porneau o luptă nouă, mult mai măreață db cît lupta dusă de predecesorii lor. Do astă dată se lovea chiar în baza societăților trecute și a celei prezente, In pro­ prietate, căutîndu-se să se afle o formă socială în care să nu mal fie cu putință să se găsască dezmoșteniți, în care nimeni să nu mal poată fî despoiat de partea-i cuvenită din roadele comune. Socialismul, cu acest chip se născu. De data asta nu se agitau numai în Franța ideile. Germania, care pe ase-’ menea vreme nu Iera nici de cum țara sacă și stârpii, țara disciplinată, militarizată, prusianizată, pe care o cunoștem noi, Germania, care vreme de un veac produsese o mulțime do oameni de geniu, scriitori, compozitori, filosofi, icra plină do spirite libere, de utopiști, de visători generoși, de cugetători deveniți revoluționari, fiind-că ierau cinstit-logicl. La rlndul lui, tînărul popor rus, abioa Intrat în civilizație, dădea niișcărei forțe vergine, nevlăguito iută de-un exercițiu prea prelungit și prea exclusiv al cugetăreî, oameni dintr’o bucată, zidiți solid, cu instincte foarte puternice și c-o neînfrintâ voință do a lucra, ca Bakunin bună-oără. Revoluțiea de la 1848 fu. izbînditoare în Franța: tinerii ■ puteau să-șî facă iluzii, să creadă în apropierea unor adîncl prefaceri sociale, în viitoarea îndeplinire a ideilor noi. Elisbe, care frecventase colegiul protestant din Saintc-Foy, do la 1842 pănă la 1848, Iera în 1849, cu frate-său mai maro Elie si cu-n prieten al lor, la Universitatea din Montauban, Camaraz'I trăeau la țari, la ciți-va kilometri departe-do oraș. Fără nici un habar do invftțămînlul cel teologic, dînșri nu asistau la cursurile profesorale de loc, petrecîndu-șl vre­ mea să cetească cu lăcomie scrierile filosofilor și sociologilor, să discute, să se bucure de natură. Ici ișî îngăduiră escapadă de vre-o cîte-va zile, ca să meargă să vadă Meaiterana. purtare ------- —Această -------- r ------ pilduitoare de rău, aceste prea libere purtări, discursurile, discursurile, suuvcww subversive « ee le rțineau, făcură să fio nopurtări, “'"îrL r v . .... __ cu toată in* ‘i" tați de autoritate rău,’ fTnevbîbsă iear rectorul 10 notifice'depărtarea. .' _____________ dulgența lui naturală, Mănunchiul de idei în jurul cărora >e «' colicretiză concep•. țlca socială pe care Elude Reclus o J® tot. ,cttrs^ viețel, se fonnă^totr formă într’insuFdin'vreniea însul.din vremea astn. asta. Ideile Walo acestea nu luaseră încă forma definitivă. Ca toate BS*cavle *° n “S? prea lesne, dintr’un manuscript inedit,de pe vremea aceasta. Extrag dintr’însul următoarele caractenst ce pasagil: „Strigătul nostru ie: Trăească ^Publica universaU a-i coastă Republică viitoare în care Grecul va avea acelea-ș ■ �11 REVISTA 1DEEI 10 REVISTA 1DEET drepturi ca și Francezul, în care Samoedul va vorbi îptr’acoea-șl întrunire, ca și Parizianul; NQ vedeți oare cum-că urile naționale fee și șterg chiar și că oanifenil prind să fio clasați mai mult după opiniile do cit după patrioa lor ? Nu mai sînt a-zl în lume de oît oameni do viitor și oameni al trecutului, și fie-care din aste două imense părți formează o Confederație uriașă, caro se încheagă în toate țerilo, fără deosebire de rasă șl limbă". ...nIn rezumat, scopul nostru politic, pentru fie-care nație în parțe, ieste desființarea privilegiilor aristocratice, cum și fuziunea, contopirea popoarelor, oît se atinge do pămîntul întreg. „Noi tindem să ajungem la acea stare de perfecție ideală, în care națiile să nu mal aibă novocasă fio sub tutela unul guvern sau sub a altei nații. Ceea-ce însemnă, la lipsa ori­ cărui guvern, la anarhie, cea mal înaltă înfățoșaro a ordine!. Col cari cugetă cum-că pămîntul nu se va putea, scuti nici o dată do tutelă, aceia nu cred în progres, și sînt reacționari. „Libertatea politică nu însemnează înse nimica fără do li­ bertățile celelalte, nu însemnează nimica fără libertățile so­ ciale, Simplul cuvînț do libertate, poate să albă oare vro o tnaemnățate, pentru acei cărora nu le ajunge sudoarea să-și cumpere pînea trebuitoare familiei, pentru acel lucrători cari nu se aleg șî nu culeg de oît alte dureri din revoluțiile po cari numai dfnșH le fac? Oaro nu-I o curată bătae do joc, suveranitatea poporului, cind această suveranitate se-ndoplinoște de niște oameni acOperițî de trențe, cari și mor do foame ? Poate oare să compenseze dreptul la vieață, dreptul de-a merge la anumita date să pul o bucată de hîrtie în urna deda primăriea comunei tale"? ...„Pentru ca socialismul să ajungă la adevărata-I înfățoșaro, pentru a fi într’adovăr idealul uman al societăței, trebuie să apere în acelaș timp atît drepturile individului, cît și drep­ turile colectivîtățeT. Trebuie ca 'fie-care membru al asociației omenești să se dezvolte liber, după mijloacele, după facul­ tățile sale, fără să fie împiedicat întru cît-va, în asta, do cătră masa fraților săi. Trebuie tot o dată ca buna-starea tuturora să se folosască de munca fie-căruî. Cîte-va varietăți comuniste, ca reacție' împotriva societăței actuale par a credo cum-că oamenii trebuie să se contopească In masă, fără a mal fi altă ce-va de cît ca nenumăratele brațe ale nnul po­ lip caro s'ar agita pe stîncn-I, sau ca niște picăturele de apă, prăpădite în mare și ridicate de vijelie într’nn acolaș val. Neapărat, so înșelă cumplit: omul nu ieste un accident do Ioc, ci o ființă liberă, necesară, activă, caro so unește, co-1 drept, cu cei asemeni cu sine, care înse nu so confundă cu nimeni". Krfăsau idei anarhiste. La poștă li so deskrîî Iri împ t „r.lfl oari le ierau adresate, ceea-ce slujbașii milo Noul-Orleans, unde fu numai do Iei fiind aboliționist, preferă să părăsască rint’PîeMt D.» Do-cuma întră într’o perioadă mnî liniștiții tr’o perioadă de muncă stăruitoare, care avea sări ?lIn8« tosul In scurtă vreme un învățat celebru. Do Ia 1867 publică în nla Revuo des Deux Mondel" o.?-pă?& h la alto reviste geografice. Redijază mal "multe dinS/ ?• publicate, sub direcțieă Joanue, de cătră cnsa HnM, ?? “Urih traduceri de cărți germano și americane. In 1868—Ifinn FflCo maroa-I operă, în două volume, „Pămîntul" ,para definitiv printre cel dintâi geografi ai lumel. 1 °1'18824 Alto zbuciumărl Inso trebucau să frămînte’ Frantn . acum pe vremea războiului Franco-German Pa 'ra dietei Parisului iei io în slujba aerostierilor, In tSJV?? lui Nadar, care avea să-I rămîe pănă la finele victot U bun prieten. Izbucnește Comuna. Dînsul servește ca «* soldat, și cade prizonier, cu arma în mînă, într’nn Bi?P , foderaț-lor. Cu chipul acesta-î fu dat să îndure toato îni^n și toate acele rele tratări po cari cruzii, sălbatecii do hî ° ghejî, al căror vrednic șef iera infamul Thiors, făcean u t’ îndure învinșii. Fu trimes din închisoare în închisoare nonf™ a se isprăvi să fie osîndit în cele din urmă la deporta™ deapsă care ÎI fu prefăcută în exil, în urma unei Bobilo’n^ testări, iscălită de o serie do învățațî englejl, în fnintj cq Parvin. Această protestare, caro face o osebită cinste celor c'-au conceput-o, dădea, în acești termeni, o lecție frumoasă burgheziei franceze: „Noi cutezăm a crede, cum-că această vieață, a lui Reclns, nu aparține numai țărel ce l’a văzut năseînd, ci omenim, lume! întregi, și că reducîfldu-so astfeliu la tăcere un asemenea om sau trimițîndu-1 să Hngezască departe de contrele civilizației, Franța nu va face da cît să se mutileze, să-șl mieșureze influența iei legitimă asu­ pra lamei". . Toate evenimentele astea nu putură de cît să întărească și mal mult pe Elisăe în convingerile luî. Tot în timpul In care so ocupa din nou do lucrările-I științifice, lua parto ou o aprindere nouă și la propaganda ideilor sociale. In 1872 sb află la Lugano, unde scrie broșura-i atît de cunoscută „Cătră fratele mleu Țăran". In 1872 locnește pe lacul do Geneva, la Tour do Pei z, iear anul următor ea instalează la Clarens, undo râmîne pănă la 1890. Acolca concepe ici acea Geografie Universală, al cărei prim volum, Europa Me­ ii ridională, îl scrie în 1875. Din acest timp, regulat, po. fie­ care an, publică cîte un volum din formidabila lui operă, 1 Ou plecarea-l din Montauban începu pentru. Elise'e Redus, ceea-ce nu-1 împiedică să se ocupe și de mișcarea socială, duna din perioadele cele mal zbuciumate din vieața I. Iei se să Iee. parte activă la mișcarea anarhistă năseîndă. AsintA la inse mai în tăi. la Berlin,-, nșa-zicînd pentru a-și urma sta­ întrunirile Federației juraziene, colaborează la „Travaillenr'', t giile de teologia, dar în realitate pentru a urma cursurile la „Revoltă". In 1890 se întoarce în Franța, fiiîndu-so la r0ografulul Karl Ritter. Acolea dînsul trăi în chipul cel mal Săvres, undp, In 1892, îșl isprăvește Geografia, și scrie pre­ g&strîn8, dînd lecții cu totul mizerabil plătite. Atît Iera de — ... la cartea lui Kropotkin „La Conquîte du Pain“.... fața ne™Cd 4 Clt nePnt“ld,“8 cumpere lemne, să facă foc, icra Nu știu dacă prin această’ scurtă schițare am putut da o bal? tf? 80 PiQxV!, ?rtad,7"Z .ezc’>Î-în idee uespre despre pruuigioasa prodigioasa accivicato activitate a iui lui xiecius. Redus. Ceea-ce-nani — pat. r-- Din —pricina yiwuo lipsei iij/ocx de uo iucc —3 *°i. du ne pluti nici taxele universitare, lucru nenfrn r a piati loc de niciloctaxele universitare, lucru pentru putut nnfnt să fac,os ie a-i fi „rezumat evoluțiea in^Arinnr&. interioară. Din neno; re oficial fuu exclus, în.-e do exclus, coea-ce nu-1 nu-1 împiedică frue do a urma fericire leu nu Fam cunoscut de cît la bătrînețo. Pentru a i CQrsunle regul-* * q-> mi t r l . 86 8CWta dezvoltarea spirituala, s’ar cere o întreagă 1U”°T® In Septembio kjoui 'vi,- r. ă®e 80 stoarse la Orthez In tovă- de reconstituire, ceea-co nu pot să încerc leu, acuma. £ oat ti .Băa Bău Elie, Ehe. nn oa întllnfla i-’Strisburg. De că pag;nele următoarOt ÎQ a-I face.să fi f£atelQl cu care se t SMnPăn&- 1H °rtheA dÎD?U făCQr& 0ălătorka pe văzatnșa precum icra la capătul cariere), vor îngădui sa dn’rivCUie mar<G’ de caroaveaa grijă mai mare prevadă influența pe care evenimentele zbuciumatei salo v t de cît de dînșiL Nu aveau împreună de cît vre-o trel-zeci de au putut s’o îndeplinească asupra formărel caracterului s —Pudrați ,ă v.di C.1, co 8’or' petrece ta o«,.l“’«’Kein; Șl se fereau să se compromită, frații Redus, sinceri cu tinitoffiStV i01’ 86 ^râ»,laD8îndun manifed, cău- axai »~ aid plecă in 18o3 pentru. America de Nord, unde, fiind’lip­ sit da mijloace, îndeplini tot soiul do meșteșuguri In portul New-lork iei se făcu hamal. Lucră la un mățlr unde n^tin lipsi să nu fio zdrobit de-o mașină, ce transporta balercî Mnî tîrziu întră ca pedagog ]a un plantator din împrejuri- ■ 1 I I' i ' tr’un acelaș avînt, la cucerirea idealului revelat, în caro mica armată de băețf și de feto Iera plină de încredere și ferme­ cată de izbînzile viitoare. Iei văd pe vechii camarazi precum Ierau atunci și preferă să li ignoreze figurile lor de a-zl, ’ făcînd presupunerea cum-că nu mul trăeac: lași atîțl morți în calo... r ennO5tiDta;si «ău EH”. la 1 Iannar 1894« carul trebai Redus iubea tinerimea pentru speranțele de viitor ce în­ irestă P? drumul pe dată, din pricina prea marelui trupează într’însa. Ca toți aed cari sînt în avan# față de vremea lor, dînsul avea nădejde în generațiea care se ridica. Stri ț.Sntolgî- umInd traditiea t&wi, care consta Și încuraja po toți tinerii cari Ierau înclinați să iea parte ’ pururea Franța, în tot ce avea Iea mal rău nu la mișcarea cea anarhistă. Dacă vre unul din aceștia mani­ , s imita pu raoî ÎQ pI0stl0 păcătoșenie de cit festa în fața-I intențioa dc-a lucra liber, de a întră.în luptă roirA 80 led® ța Sud, și Universitatea așa numită liberă cu societatea, do-a răspîndi, prin graiu sau scria, ideile li­ cc^af] *°r -jmi p0 Reclue. Acest fapt păcătos și neghiob, bertate, Redus numai do cît li zicea:. Foarte bine, așa să refe^ de a I Itatoa a9a numită liberă, care nu avea pn- fad, apucă-te de lucru, te mișcă... In vieața lui, cugetarea nu r|D care bărbați de valoare, se lipsea de concursul a fost nici o dată despărțită de acțiune. Iei făcea, fără să cel mal marI învătatî BÎ Europei, provocă dispre- mai steo la cumpone, tot ce i so părea bun și util. Nn mai un°e\«™r oamenilor intoligențl și priloji o mișcare a tine- cîntărea atîta, pentru și contra, înainte să iee o .hotărîre. tal l „iJnrqltaro care, dacă s’ar fi condus mai revoluționa- Nu-I păsa că-șl va tulbura cum-va liniștea și nu ținea atîta rimei ant jat pC8f0 cap po vrednicii susținători al liberu- socoteală do stavilele materialo. Cu încrederea fundamentală fjcețto. ar țjneriî bolgl nu-s făcuți pentrn asemenea ce o avea în oameni, Iera pornit să-I creadă în stare de a /tf/ ’ -ofoBorii, aproape în unanimitate, remaseră do realiza, ca și dînsul, în vieață, ideile ce le manifeșțau. Dar ofistrătorilor ordinel. Studenții, după ce hotârîră că cea mai maro parte din tineri veneau la anarhie din motive lui Reclns va fi organizat sub auspiciile lor, avură do sentiment: din mărinimie, din generozitate do inimă, din ^rinnea de-a declara cum-că prin asta Iei n’au voit să entuziasm tineresc, din nemulțărpire cu starea socială de a-zî, ■|ă^a8Că de loc consiliul de administrație al Universitățel din admirație pentru un om ca Redus, din antrenare sau îKo lăsară mistificați de artificiile jezuitice ale unor oa- din tîrîre. Foarte puțini Ierau anarhiștii din temperament, Iel ț nhfclnuitî cu politica. In loc să rămle uniți în masa cel co aveau trebuința de libertate în sînge, și cari căutau ®ffl0aotă Iei so lăsară a fi divizați. Avură loc defecții, re- să-șl documenteze ideile printr’un studiu mal adîncit.al fe­ Sri si cu chipul acesta se izbuti să so excludă vre-o 18, nomenelor sociale. Celorlalți, ar fi fost de nevoe să li se.tot a gă se facă o pilduire, ceilalți fiind înfrinațl. Dar tot ce insufle mereu spiritul anarhist. Redus le dăduse încurajeri iera în țară puțin mai liber și puțin mal cinstit, ținu cu ex- șl poveți, dară pe urmă nu putea de cît să-I lese să zboare dosil- Și tinerii cari nu Ierau cu totul sterpi și se îi simțiră cu aripile lor. Anarhismul nu-i o doctrină ce se predă. Nu-Ț d«toptIndu-li-Be conștiința, așa-că cursul luî Elisde Reclns o religie caro să aibă răspunsuri la toate, le un total do idei avu loc în localul unei loje masonice în fața unei colosale cari so modifică și se perfecționează mereu. Un sentiment al vioțel, ce-va caro crește, se dezvoltă cu noi și se folosește mulțimi. Și toată lumea văzu pe acel om care fusese respins ca susținînd de experiența ce-avem. Io o crfeație la ctire trebuește să luăm riște teorii imorale, nelegiuite. Privirea-I exprima toate acele parte fără curmare. înalte virtuți co se slăvesc la om: bunătatea, mărinimiea, cins­ Ce concepție largă; înaltă avea Redus despre anarhie, ne tea, credința într’nn ideal sublim. Pe fața încă plină de vigoare arată rândurile următoare, dintr'o scrisoare din 1895 : „Git & acestui bătrln, în ochi-1 limpezi, în cari evocarea celor mai se atinge do cărți, îți voiu spune că ieste cu totul fără fo­ liurioase și mai nobile năzuinți făcea să izvorască scîntel, los a le studieâ pentru a găsi în iele argumente pentru dis­ ’ ceteai vieața-I pură, cheltuită întreagă pentru adevăr, viea- cuție, Asta-i cea mai puțin, foarte puțin însemnată parto a țâ-I largâ do învățat și do cugetător, în caro nu Iera . loc chestiei. Lucru de samă, ie de a pătrunde lucrul în. fond, pentru nici o pasiune meschină, pentru nici un interes strimt. de-a-ți întări convingerile prin studii serioase, dv-a-țî făuri Vorbea bine, dară fără meșteșugite. Vorbea ca un sincer un ideal cu totul complect, care să cuprindă, să îmbrățișeze viețel, și4 de-a trăi conform tare înflăcărează publicul și ajunge la cele mal frumoase e- totalitatea —— cu - ««idealul . acestafifȚlînw . »• i — 3 — X—.x—1 -v—51^J1»AXA»1 fwto do oratorie numai prin căldura inimoi, numai prin pu- toată întinderea puterilor tale adaptate' la posibilitățile tarea convingerilor sale. Dînsul iubea omenirea de-aproape, u: — astita lu­ biante. Studiază, învață, și nu vorbi nici <■>o dată Hdespre udînc, și această iubire se simțea în toate vorbele sale și cruri serioase do cît cu oameni de o sinceritate deplină. — mîndrie ——de 2.3 a nu risipi în convorbiri, ÎAcea să vibreze în chip simpatic tot sufletul receptiv, primitor. Trebuește să ai -vi atâta Tot ce moralicește cîntărea, prețuea ce-va la Bruxelles, în converzațil ușoare, comoara convingerilor tale. De alt-felin, aclamă pe Reclns. Și, într’nn avînt de entuziasm, se întemee dacă observi pe cei ce discută, fără a lua la dezbatere.parte, dai 0W1UU samă UULU4»& numai uv de U1L, cit, cum-că ----------------------sinceritatea deplină ie ®irivta.1 Universitate j v.WBkMbW UUUl» nouă. w 04 si un XUQLlbUb UU Institut de AUMIkV UV înalte Studii, între- îți V<*4 -------r . _3. . '. . « . v ___ —— 3 ~ Ipnndero îndrăzneață într’o țară ca Belgiea, unde interesul, foarte rară în soiul acesta de nvîrtitură, și că întrevorbitorn jnpfetimirca pentru spe speculările cele mnî înalte ale spiritului caută să împingă pe adversar într’o chestie secundară, într’o “apanmirea pentrn «de atU do slabă. Dar în asemenea vreme lumea iera tîrîtă, mică încurcătură de amănunt, de detaliu. Ou chipul acesta sra revoltată și Redus Iera de față ca să comunice aprin- ... Iei rpot __ să _ dobîndească o izbîndă părută, oare nu însemnează uerea-i, tuturor, încrederea și izbînda ideilor celor drepte și nimic, al cărei rezultat înse Ieste—cu- totul contrar, opus ade­ face aar dar ioane foarto mne bine ua să nu tc-ncrezi de loc în vhAWOaS0‘ anar^3ea prinse a fi cunoscută, a. fi pri- vărului. Voi race ic să-ți asiguri fi" V? ^Uaro am*n^p» a fi roipectată ca un sublim ideal, a aceste artifiții oratorești. Ceea-ce trebuie, i ccuvingcrilv talc șl să trăești trăcști după credința ta: cu chipul acei c nQ îmbrățoșarăideea cea nouă fură convingerile fedttM 'F* ctuiar h*ar ac ?î ce tale șî Mese* siliți s'o admire. acesta vel face propaganda cea mai bună din toate... Tinern adm' ti?.er*rao 0 mulțime do convertiri: fu un moment îșl închipue foarte ușor, cum-oă lucrurile pot. să se schimbe .. .**’aJ),l« Camarazi, cari se pierduseră din vedere un timp, numai de cît, prin revoluții neașteptate, ce izbucnesc de-o transformările se fac cu încetul, și prin urmare airnl' Deuu d’n noui c<fi° ființa cuvinte schimbate, dată. Nu, de lucrat la Iele cu atît mal multă conștiență, răb­ 0 0 l0S‘ttQră nou& există între iei, că o credință co- trebuie dare, devotare. graba unei revoluții imediate, te oxpui, i>i In i nnea- Șî fie-care avea zelul'unui neofit, fie-care voea prin reacție, să In cuprins de desperare,.cînd constațl puterea închi‘ 6’ V°ea ^acă propagandă activă, să îndnre chiar unor prejudecățifiiabsurde, cînd vezi acțiunea acelor patimi 8usținîndu-și credința. Ceasuri radioase, stră- rele. Anarhistul cel conștient nu desperează nici cum : Iei ,!e ’. ““iră, tinerii cari fraternizară atunci, simțind cum li tentj„jpe8c toate îndoelele cari lo-ntunecaseră sufletul și deș- vede dezvoltarea legilor istoriei, cum §i schimbările treptate alo societăței. Și dacă asupra totalităței lume! nu poato să De aH.80»cu *ntreaga ființă cătră o vieață nouă. de cit intriun chip inflnitismal, cel puțin poate să dife itnJ** nu trecut zece ani și puțini luptători mal sint lucreze asupră-și, să cate să\ se lepede personal de toate Ut. cea mal mare parte au „evoluat* trep- lucreze ideile preconcepute sau impuse, și să grupeze încet-încet în răm»0°P • maî bine primite și mai profitătoare : alții prieteni cari să trăească și să se poarte la felin. Din JaarhiHH8, nSimpaticîM, dar nu fao nimica și tac, aceștia sînt juru-i apropiere în- apropiere, din mici cercuri, din mici societăți simavut ada platonid: cel cîțl-va, statornici, au idăa’depărtîndu-so dcari-au Copărtindrămas ru-8o“ de'dîușiî iubitoare, inteligente, se va alcătui doar marea masă frăcel pe .8C.a‘ntristarea să vadă dîușil "chiar chiar patice, .P.F"nși.mai-denestrămutațt țească"... Minunate povețe^ păcat numai că nu iera dat tu­ N’*re Țnd socotiseră mai hotărîți turora să le urmeze, pentru-că într’on cadru atît do frumos • ttCo»t ^nB0’ Acestora le place ca să-șl aducă aminte ‘«np do mișcare, în caro totul părea că pleacă, in­ trobuea să fi avut ce-va de pus. m a III De la 1894 pănă la moartea-i Elisee Redus locui aproap exclusiv in Belgia. țl nnnliso Din 1892 Universitatea „liberă" din Bruxelles doctor agregat și 1 Invitase să vie să dea un cure e grafie comparată. Oinfl înse mai tîrziu fu vorba s — deschiderea acestui curs, Consiliul do să-1 versitățel, în ședințn-f din 80 Decembre 1898> .0»or faamîe pentru o dată nehotărîtă. Iera pe timpni . gn. cordato provocate de atentatele propagandei pr^ 0 HEpnimă vernele burgheze, apucate de panică, Pn“se , .„da plȘ' cumplită, ca n toate trizelo, se dădeau orbește_ i cereî celor mai crnde, mal sălbatece răzbunări. jjn totre\g7 ton7ui*e"ReciuB*ie “ra“nrmArită urmărită dlD din prlClDă prici Ctt « - — ” • -Arn i v ! �'18 REVISTA IDEEI 12 REVISTA IDEEI Ce sa-ca ta izbea Ia BocIub, cînd îl vedeai fntăl, Torn atinifeBta mai adesea prin iubirea de oameni, iubire tudțna* Iul foarte simplă, plină înso do-o demnitate foarte numai teoretică ci activă, reală și simțită do toți hț înaltă, ș| .do-multă rezorvă, atitudine cară Iera oxprosiea,unei de oameni n'am avut nici o datăj chiar clnd priBoH,!î ,.sPte vioțl, fără nici un cusur, exprosien unei muri stâpîniri do sino, virilități mă.umpluse de-mfuniurare. Bețîea pricinuita a expresiea voinței do a lucra asupra altora. Iora do altă parte do lecturi și impresii amestecate m’n fâout adesea, eă • o politeță extremă, care nu Iera la dineul numai o simplă a putut chiar să mă demoralizeze în aparență, înao nnlllreM<i fonnă do educație ci rezultatul deferentul cu purta omului aparență: diferitele oscilări mă aduceau totdeauna lnUnia^ri în de obște, rezultatul respectului ce avea pentru personali­ de gravitate care Iera „înfocata iubire" de oameni. Cit'a tate* omenească. Iei nu voaa do loc eă lese să 1 se eimtu primele mele pagini din THistoIre d’uno montagne mă 5 8Pf6 superioritatea: p.o toată lumea, o trata de la egal la egal. dacă-n fond n’au cum-va un cusur, lipsa de slncoritat Avea modestiea să sc poarte așa, ca și cum timpul nu j-ar cît mi-aduc aminte, Ieram atunci îuchis, și pe do-asum8'-^6 fi fost prețios: putea ori-cine. eă vie. și să 1 găsască la ori-- țeam In juru-mi, zidul col gros nl urci, al InverșunăreH ce -ceas, și Iei se-ntrerupea djn mijlocul lucrului, ca să so gei lumi împotriva Comunei și Comunarzilor. Poate ci fi' întreție cu niftto inși 8 căror convorbire adesea trebuea să asprisem, și această mișcare îmi năbușise adevărata natn fio fâră nici un interes pentru dînsul. Toate astea Ierau con­ Ast-feliu, la finele vieței, aproape și impută una din forme ou ideile sole, inse în practică, asemenea purtare avoa gurele mișcări de-amărăciune, mișcare do alt-foliu Cu x*}6’ o mulțime de neajunsuri: o mulțime do tineri se arătară îndreptățită de împrejurări, ce a avut împotriva oamfin’l față do Iei de o nosincbisală, do o lipsă de jenă nepomenită, An trebuit ca^oamenii să-1 adape cu suferință, ca să-I ad°» și, sub cUvîut că dînsul Iera anarhist, ca și îoî, și un „ca­ aici. Ajungea înso foarte puțin să-i deo ca dînsul Bj marad", ca orl-care, îl tratară fără nicf o considerație; dînd recunoscător; „Celui ce face o carto, îl cor să-mi dee o n dovadă de-o vulgaritate și lipsă do delicateță, cari 11 întris­ gini, măcar un rînd, sau un cuvlnt de folos. Și dacă-mi dî tară, Așa se explică pentru ce în cei din urmă ani, simți cuvlntul acesta, icu sînt acela caro ti dutoresc gratitadin atîta dezgust pențru acei așa numiți anarhiști, al căror alui, ou toată mlaștina în caro iera mal întăi să mă îaăniolesc" narhism constă într’o destrăbălare do minte, în niște purtări Dînsul nu cerea de cît să învețe, să cunoască lumea (j. mojicoștî, și într’un egalitarism tîmp, cu care se împacă do cunoască re sine: față de sine Iera tot otita do sincer cakÎ minune mica lor vanitate, caro-I împiedică de-a recunoaște față do alții și pănă în colo din urmă fu urmărit do dorini vre-o superioritate la altul. dc a se perfecționa: „Am-avut și am și acuma cusururile ri Trebuea sa pătrunzi în intimitatea-i, ca să simți tot ce slăbiciunile mele, dar am do-asemenL prieteniile mele einavea intr'insul de adine omenesc și sâ apreciezi calitățile de cere, înaltele mele dori nț , idealu-mi interior, și. pururea lu. sentiment ce arca: bunătatea, încrederca-i naivă, entuziuscrez să sculptez efigiea eroului ce-1 visez și csrc-i col mu-I, dragostea-i do natură, îneîntarea-i de a învăța, tot co-1 bun leu al mieu". Minunată vorbă, din partea unul om care ftcii pănă în cele din ungă să-i fie dragă vieaț-a, să se iniora atît de cu mult superior imensei majorități a oamenilor, tereșezo de evenimentele cari zgudueau lumea ca și do emo­ vorbă ce rezumează cum nu se poate mai bine năzui> țole țiile cări făceau să bată inima prietenilor eăl. Cu toate că ori-cărui adevărat anarhist, cătră un idoal de perfecție, de sănătatea îi fu atinsă rău în cei din urmă ani și avu niște desăvîrșire morală, al cărui vie realizare va fi societatea ce crizo cardiace cari-1 făceau să sufere strașnic, cu toate că iera o visază. încărcat peste măsura de treabă, redactări do articole și de Roclus, acest bun, acest sincer, acest cinstit om, care ne. cărți, cunuri In Universitatea Nouă, dirocțiea, institutului apare ca reprezentantul acelei omeniri mal bune co o visăm, geografic intemeeat de iei, jel nu-șl pierdu curajul și nu ar fi trebuit, după cit se pare, să insufle respect tuturor. numai că-șî păstră încrederea în vieață, dar se șl bucura do Cu toalo astea, o spun spro necinstea omenirel prezente, sc dînsa din plin, într’o scrisoare, scrisă la începutul anului găseau la tot pasul ființl atît de josnice să abuzeze de în­ 1994, cînd îșl înehlpuek cu veclnicu-i optimism cum-că fra­ crederea lui, să-1 înșele, să-l exploateze, istorisindu-I lucruri tele său Elie biruise boala ce trebuea să-I puo capăt, Elisde închipuite, do cari spiritul Iul, care nu cunoștea prefacerea spune: „Fie-care zi, nu Ie do cît o luptă, inse co are aface și minciuna, nu se ștîca feri. Nu se irita cînd descoperea dacă această luptă se isprăvește printr’o izbîndă, dacă pe fie­ șnrlatanica, cel mult simțea un feliu de amărăciune, fâgăcare zî organismul izbutește să se adapteze mal bine la me­ duindu-șî să iee sama altă-dată mai bine, cu toate-că la cel diu, să profite din mediu. Vieațu-I bună, fiind-că-nveți, fiind­ dintâi prilej se lăsa mistificat din nou, de teamă să nu lip­ că te-noești, frici ales că iubești. leu mă simt fericit că pot ească do a veni cul-va într’ajutor, cari ar fi avut o adevă­ să-mi oprcac din timp în timp cugetarea asupra tuturor po rată nevoe. cari-I iubesc. Ie chiar aproape zadarnic să mă mai gîndesc la aceștiea în chip conștient: toți sînt, toți se afli de fiiță, Ultimii zece anî din vioață nu-i fură mol puțin laborioșl Instruindu-mă, împlindu-mă do bucurie, luminîndn-ml ființo,» de cît ceilalți. La Universitatea Nouă, făcoa cursuri, dinca un far care luminează întregul orizont. Nu-i noutate po­> litică, nu-I fapt nou în geografie, în istorie, în știința cea guea lucrările elevilor săi, și, mal tîrziu, cînd_ «e îniemae iu istonepentru f in știința jk-ncea Institutul geografic, ajunse sufletul lui. Gu tontă sănătateagenerală, cape să nu albă un nuo, înalt înaltinteres interes pentrumine, mine, pen- SOVăitoare, mergea să țic conferinți într’o parte și-p tru-că prietenii veghează și știu Io bncunea bucurioa Ânvers, la Charleroi, la Edimburg, la Londra. Serica stooii itiu că că bucuriea bucunea mea mea Io lor. Afecțiea, iubirea Ieste o vecinică. împărtășire-. Cele din urma evenimente ce zbuciumară Rusia îl mișcară într’o mulțime do reviste, fie asupra chestiilor de geogra , adine. Dînsul simți un entuziasm fără margonl vâzîud „ncoa fie asupra chestiilor sociale. In 1895, concepu P‘aP'“ dramă măreață a Rusiei, a Rusiei care înaLita în genunchi.spre glob pămlntesc, a suta mica parte redus: acest glob 10 împăratul iei, care se ridica pe urmă, făcea să-i sară sfetnicii proape să fio punctul de atragere, cuiul expoziție! din 1 IUI iu ner( pregătiudu-so să-1 faci să sară chiar și pe Ici, din 1900. întreprinderea, nu căzu de cît din reaua yo 1 acea a ianță a tuturor claselor și tuturor, popoarelor impe­ capitaliștilor, cari nu văzură în această afacere un 1 riului într’un acelaș avînt, acea simplitate fermecătoare lu beneficii îndestulătoare. In acolaș timp • nu încetă s nepăsarea individuală de vieață, acea solidaritate în dovola marea-i operă ce tiebuea să alcătuească concluzi tauiont, Și apoi, colo departe, ca fond, in zăp__::_ iilor întregei salo vieți, încununarea înțregel, sala> ope ^nfA nla Mandciunel, cele două armate cari ae ucideau Intre emo 1000 vjJC*n 4U1<* iwiuiUHW. «^fjinit P° și cari du cereau de cît împăcare*. do a perfecționa ce făcea îl împiedica fi1 j Carie» aă«S ÎD rI?dan? ace8tcfl- Cine ar putea deplin. In cele dintăi zile ale anului 1904,_ șen • » jn. îmJSnLÎ d ' ® Crau scnsB de un bâtrîn» de-™ om mi-am isprăvit-o, dar tocmai fîiud-că-I isprăvit ,>.•.«, de amenințat do moarto ? 9 cepntă din nou, adică corijată și complectată'*r.. -_j|or Ion Iu altă porte se arată dragostea-I < prevăzut criticele prietenești și de conformat Jn ,^'Jqcsc Asemenea lucrare și fac în clipa de față, fâra » nl^car ou natură; la întoarceintoarcerea-I dinfr o călătorie făcută in Jura,de natură: n xțoatc . ---------- in Tarft annlllî 19031903, > sii am în tot aC65fc âo 4.500 do pagini ît je.co J ' rara anului scrie „Cu sene:: n Gu țoato ploile și furtunele necontenite, putui să merg paragraf c-un stil atît de ferm, atît de Iimpeoe, maințo voios și să-mi fac sînge bun,, alt-feliu de cît prin ris, totul obiectiv, ca cel din care mi-ai trimes un » ’ giu)ți pnn buna împărtășire, prin contactul cu ceriul, cu norii, cu sagiul din Machiavel. Dar ponto că, cetindu-niacted brazii, cu ionrba“. lear pesto-un an:„Prețuescmprou, puter- ce-va mai multă duioșie omenească, ceca-ce oo . mc, de-apyoape, buna căldură a soarelui, freamătul frunzelor, că nu-i de disprețuit". „„ <-nre l« că nu-î de disprețuit11. re le suflarea vînțnluî, nobila sonoritate a unui vers frumos ai mal prioin^^ cu Kajna dezmierdătoarea pătrundere a unei vorbe prietenești". Iubirea de natură, iubirea de vieață, iubirea de oaipenl,.toate Pare că editorii ar fi trebuit să-și dispute favoare» astea Ierau pentru dînsul unul și-acelaș lucru, care se mablica o carto de-un om atît do universal cunoscut. ■' I i ' ■ tnoru nu a’a îutlmplat do loo. Hachetto, caro ajei»an®a' o|O8Jiio cu vinzarea Geografiei Universale, ^ot ntn si tipărească VHomme ot la Terra, care-I • rru Did,c“ ab cuvlnt că aceasta concluzie Iera anar“ . oonclt>zl®8.' ;nte dc ft ftvoa un editor la Paris, căpăta htatâ1 r ondra. Si edițiea franțuzască începu să apară " elîitoriK Aorilie 1905. Dur punerea pe cale da publicare abiei» JV°rnbA un izvor de necazuri de cît de plăcere pentru fa flai n «eterul pur industrial și comercial pe caro-l îmtoclus. onoa lucrure-1 lovea. In luna lui Mart, al abracă a’*1 " je. Cit se atinge de cartea mea, nu-mi dă celoeaȘ ®D’ * . câ Ba mă intereseze ar trebui să mă simțesc nici o P1 „ iQită ou șeful do atelier, la o laltă cu compuitrăind 18 0 rectorii, ar treb i ca fic-care zi să aibă micu-I W^’^rnica-I discuție, pe cînd așa lucrul se face cum am confl' dnstriaBcește, fără ca leu să fiu amestecat in nimic". oaomcnen om ar trobu* de vorbit îndelung, să i se D® 0... e memoriea mereu. Din fericire curțile lui slut de pnprospMț vorbi do dineul mai bine de cît ar putea-o face « In iele va fi găsit, dacă nu așa cum iera în intimiorl’C1cQ făr de grija și fineța sentimentelor lui, cel puțin cu ‘^’turilo de căpetenie alo caracterului lui. Pentru că Iei ,r iert de loo ca acel învățațl, a căror cel mal desăvîrșit DD ni-1 dă Germania modernă, ca acei învățațl cari nu au it ideal de cit obiectivitatea, dțri nu-s de cit niște curate ini de cules fapte și de distribuit în anumite dosare, după metode nestrămutate. Din toate paginele scrise de câfll’ Redus, se revarsă simpatica lui omenească și pretutindeni Vsimte îa iele ideea-i călăuzitoare, pretutindeni idealu-I se odindește. Piosul n'a consacrat do cit un număr foarte reitrlDB de scrieri pentru expunerea directă a ideilor anarhiste. Din pricina aceasta ie cunoscut de cea inai mare parte de anarhiști mal puțin de cît acei autori cari au publicat mai cu samă lucrări do propagandă. Se înțelege că pe nedrept: pentra-că anarhismul nu le atît un total de idei sociale, cît u atitudine generala de spirit, un chip aparte de a privi toate fehomenele omenești, o concepție a vieței care reacțio­ nează asupra voinței ca și asupra reprezentărilor noastre. Așa' tijtid, anarhismul trebuie necesar aplicația toateramurile științei. Influența Iul ElistSe lieclus va urma să se îndeplinească mult încă, pe-o calo dublă : prin opera i, care va face să re­ flecteze spiritele serioase și va convinge de adevărul ideilor anarhiste pe cei ce vor fi sinceri și lipsiți de prejudecăți, apoi prin pilda vieței sule, care va areta la ce grad de evo|ie morală, necunoscută de toți apărătorii Religiei și ai Urdinei, poate ajunge un din caro nu recunoaște nici d-zel, nici legi, nici sthpinl. Cit se atinge de noi, cari am adoptat de mult asemeni idei, idei al căror origine purcede de-altininteri de la Renaștere, do la vieața-I cu osebire trebuește sâ ne inspirăm; trebuie să no silim, ca și dînsul, să nu deosebim nici de cum teoriea de practică, noi înși-ne să fim cea mai Tie mărturie a ideilor noastre, să lucrăm necurmat pentru perfecționarea noastră interioară. Ou chipul acesta îi vom cinsti memoriea mal vrednicește. ElistSe Keclus trâește printre Mțl In ,noi, cugeLaroa-i continuă a lucra, ca una din miile “* puteri ce se silesc Bă transforme lumea cea veche. JACQUES. MEȘNILi In Românește, de Ceta. libertate germană Și 1 April trebuea să albă loc .. uitenbaeh pe JVTain, un congres al Federan-J^kiste germane. In ajun, sara, organiza­ și intrunirel, Paul Fraubose, primi comuni­ ca ucazului următor: Administrarea comunală mare ducaiă aflUrina confidențelor făcute oficiului nostru, r|t * că Federațiea anarhistă germană a hotăJntrunească delegații în orașul acesta. re 1 nsiderînd că propaganda anarhistă în genetare .fnCUtn P[opag«nda anti-militaristă în parte, cațj Se P^te integrantă din doctrinele libertare, .£» .discutate, la întrunirea de care-I vorba. * Prosti t confiscarea ce a avut loc în urmă *ure* Manualul soldatului, care avea pe cu- perta pajura ImperiUlfiț nostru german precum și armele suveranului nostru domn și stflpîn, trebuie șă fie privită de cătru noi ca o indicare de-a căuta să suprimăm tot ce-ar avea legătură cu această blăstămată doctrină. „Văzînd art. 56, al. 5, din dispozițiile comunale în vigoare în marele ducat de Hesa, decretăm că nu va avea loc întrunirea de câre-l vorba. Iu caz de contravenție lea va fi împrăștiată cu armele". Semnat: J. A. Brauning, 1 I. In legăturii cu relațiea de mal sus, leată ce 1 s’a intim plat D-rului Friedeberg, de Ia Ber­ lin. Practicianul acesta, venit de la Locarno, unde a stat cît-va timp, în interesul sanlitățeî sale, venit la OlFenbacli, cu interițiea de a tace aeolea o conferință asupra sintezei anarhist©socialiste, lu arestat la hotelu-I,_în zorii zilei de 2 April, și condus la prefectura poliției din Mannheim. Adolea, doctorul, dovedi toarte lesne, cum că de 19 anî locuea la BeHin, că nu îera afiliat la nici un grup anarhist^ că din potrivă făcea parte din asociațiea electorală a circumscripției a IlI-a de la Berlin, și. că nu se ocupa de cit teoretic de chestiea anarhiei, în raporturile îeî cu socialismul. Afară de asta, întrunirea plănuită ne avînd loc, dînsul nicî nu-șl ținuse conferința măcar. Cu toate astea, doctorul Friedeberg, fu transportat, cu man­ dat de arest, în închisoarea orașului, unde fu nevoit să se dezbrace complecț, să sufere a fi măsurat, într’o stare de goliciune totală, și să se lase a fi fotografiat în mai multe poziții. A doua zi, încărcat de lanțuri, tu dus în fața unui judecător de instrucție, care-i făcu cu­ noscut că arestarea-i avea de scop să-l împie­ dice de a fum în străinătate. D-rul Frieaeberg spii^e acestui ciudat ma­ gistrat că nu fusese de cît trecător lă Locarno, unde credea Că-și va restabili sănătatea, că iera membru corespondent al Oficiului internațio­ nal al luptei împotriva tuberculozei, al cărui președinte îera ministrul von Ppsadowsky, că-n adunarea anuală din urmă; a naturaliștilor și medicilor, dînsul fusese numit mempru al comisiei permanente anti-tuberculoze, dim ■ preună cu profesorii Gerhard, Leyden, Hăppe, consilierul Engelmann, și alții, că o informa­ ție telegrafică, ce-ar cere la Berlin, i-ar spline în cîte-va ceasuri, că până la plecarea-I pentru Locarno, dînsul făcuse pacte din administrațiea comunală a capitalei și iera delegatul acestei administrații la spitalele din oraș, cȘ>n sfîrșit, dacă trebuea să fie urmărit pentru in­ fracțiune la legea asupra asociațiilor, nu pu­ tea fi osîndit, in tot cazul, de cît la d simplă amendă, ceea-ce nu-I încuviința nicicii-n chip arestarea și-ntemnițarea. D-rul Friedeberg nu fu măcar învoit Să tele­ foneze advocatului său, D-rul1 Franck din/Ber­ lin. Acesta nu putu să vadă-pe-doctor de cit peste trei zile, cînd se grăbi să depue perso­ nal o cautie pentru prietenul său, ceea-ce,puse capăt închisorel acestuea. .■ In tot timpul încarcerărei sale, D-rul Frie­ deberg trebui să-și curețe zilnic singur celula, să-șl verse hîrdăul foarte puțin higienic pus la-ndămina lui, și să se plimbe, să lee aer, în curtea închisorel în -tovărășiea deținuților pentru delicte de drept comun. Din „Courrter Europeen-, Paris, 280, B-d Raspail. i �Revista ibfeEt IO REVISTA IDEEi 14 ’ RĂSCOALELE ȚĂRĂNEȘTI apăsător, lear situațiea creată țăranilor cauză, din ce în ce mal nesuferită, m’ațdin Uia cu sa^ în Moldova. cu Răscoalele țărănești, îniîmplate în timpul N’am nevoe să caut să dovedesc ac din urmă, în țara, sînt un epizod însemnat în vieața soeietâței noastre. Aprecierile noas­ toată lumea îl știe. Prețul arendel UnejCst ^Ucru în tre se pot vedea chiar în acest număr de Moldova s’a îndoit, dacă nu s’a întreit față, par, afară de astea, voim a reproduce, acestor 20 de ani. Pe ce se razimă arend -CUrsul poate în întreg cursul acestui an, cele mal cu samă acel din trust, căci ieste un trust”!*»» caracteristice lapte, cari să poată mal bine, față, fie în ascuns, cind ridică prețul arenei pe pe epizodul de care-1 vorba, Axa. De o cam dată prima linie pe lipsa de pămînt propriu al * a In începem prin cîtc-va considerări generale, Iui, și pe calculul că nenorocitul va trebui 1vhanu, datorite unor oameni al căror cuvînt, cu ti­ Ja vină ■ tluri și-n sferl deosebite, se bucură de o tre- să ceară de la dînsul pămînt. Și cîncj — Cui ca cere-aparte și găsește, mal adesea-orl, aproba­ falcea de pămînt care o dată iera 20 dc ’ - m re. Se înțelege că reproducem considerările dîcat la 60 și 80 de lei, atunci înțelegem arendașii dau prețuri îndoite și întreite în și? astea cu titlul de curăță documentare. țăranii sînt împinși la desperare. ’■ *•* de Ce P. M. Ceea-ce a avut loc cu Moara Grecilor ’r’ Proprie. , Lumea le adînc emoționată și în gradul cel mal tatea Academiei, Ieste decisiv. Această moșie * mare interesată, de răscoalele țărănești din Mol­ gea, ca arendă, cu vre-o 28.000 de lei, S’a dova. Iele Ierau de prevăzut, căci sînt de mult timp exploatatori cari să dea 60.000 lei. Academia ) j în stare endemică: boala mocnește cît-va timp, pe s’a informat ce voește arendașul să facă cu m? nca urmă izbucnește, apoi iear se ascunde pentru ca țăranilor, a refuzat acest preț exorbitant. să apară din nou. Dacă toți proprietari ar face așa, chestiea care n Nu mă sfiesc a spune că în fond țăranii au drep­ preocupă ar fi mai puțin acută. ne tate și încă multă dreptate. Dar arătați-ml cîțl proprietari au abnegațiea int< tePătura dirigentă trebuie să între pe calea refor­ reselor lor ca să imiteze pe Academie. melor, singurele cari pot aduce liniște în spiritele Statul nu Ie capabil de acest sacrificiu. * țăranilor. Evident că nevoile rătăcesc pe țărani, căci ce Tulburările din Moldova, au de cauză de astă însemnează invaziea lor prin orășele, cum Ie cazul dată scumpetea pămîntulul pe care arendașii îl în­ de la Podul-Leloaeî, și excesele antisemite. chiriază țăranilor. Am văzut prin gazete că cuvinChestiea leu o consider pur și simplu ca agrară, tul de ordine Ieste de 25 de lei falcea de pămînt dezbrăcată de ori-ce prejudecată de rasă. de închiriat. Țăranii sufere nu numai de la arendașii evrei, Vedeți cum se schimbă și se subțiază cererile să avem curajul s’o spunem, cît și de la cei Ro- țăranilor. In 1888 Iei cereau să li se dea pămînmînl, și cîte o dată chiar și de la proprietari... turl, in Muntenia cereau tocmeli agricole mal omenoase. Astă-zî țăranii din Moldova cer ca să poată Gh. Panu. Din „Săptămîna* de In 3 Mart 1907. avea pămînt închiriat în condiții ca să poată trăi din munca acelui pămînt, căci cu 60 de lei falcea Mal am încă speranța că peste o lună turbură- sau 80, țăranul nu poate să se hrănească pe dînsul rile din nordul Moldovei, nu se vor agrava. dimpreună cu familiea lui. Ceea-ce se poate observa de astă-dată în opiniea « ** publică a orașelor, îe că mișcarea țăranilor Ieste Aceasta ieste o chestiune gravă, foarte gravă, privită cu mai multă simpatie sau cel puțin cu mai care se impune orl-cărui guvern. multă comizerație. Nu voesc de-o cam dată să dau vre-o soluție, Nu Ieste numai frica, care în 1888 cuprinsese căci recunosc că soluțiile sînt grele. clasa dirigentă, frică care făcea pe orășeni, pe pro­ Mă mulțămesc să fac o ipoteză. prietari și arendași ca să îndemne autoritățile aSă ne închipuim că în orașe măcelarii ar face un flătoare la 6' crudă represiune. trust și ar urca kilo de carne la doi lei. Să ne în­ Mi-aduc aminte că la t888 arendașii din părțile chipuim că brutarii ar ridica pînea de la 20 banii® Munteniei răsculate, au făcut o întrunire, la Dacia 40 sau 50 de bani, că proprietarii ar ridica cbi* mi se pare, Iear leu, care dirijam pe atunci Lupta, riîle “"h cu 60 sau cu sută la sută, că trustul cu alțe am fost avizat de poliție că a luat măsuri ca să cuvinte ar impune obiectelor prime de alimentai16 împiedice pe arendași de-a ataca redacțiea. și trăifi, prețuri exorbitante, cu cari orășanul nu Arendașii Ierau considerați atunci ca victime ne­ ăr putea trăi. prihănite, Iear țăranii răsculațl, ca niște cruzi săl­ Ce s’ar întîmpla? O mișcare colosală s’ar Pr^ bateci. duce în toată populațiea orașelor, mișcare care După aproape 20 de ani lucrurile s’au schimbat. merge pănă Ia revoluție. 1 ' • hiat Astăzi nu mal crede aproape nimenea că arenda­ Dar oare autoritățile, comunele, județele și c șii, vorbesc bine înțeles în genere, n’au nici o ’vină ‘ Statul, ar putea să rămână indiferente? Nm in mișcarea țăranilor. Astă-zi foarte puțină lume Am vedea pe primării deschizînd Iele măce 1 crede că cauza țăranilor Ie lipsită de ori-ce dreptate. brutării, și tot ce se atinge pentru alimentație p blică, sau ar căuta să impună cu forța exp o Ce ya întîmplat de atunci și pănă astă-zî pentru rilor prețuri convenabile. Cit despre proprie . jof> ca opmiea publică să se modifice ? S’a ‘întîmplat ‘ casc s’ar lua măsuri drastice pe calea imp° că sisțemul arendășieî a devenit din ce în ce mal ca să Ie reducă Jăcomiea, i ' orașanul care să protesteze în contra GarC aC rarităților ? Nimeni. -cțiunri aUl cfiruî principiu comunele și autorităIn Put®LCcstCca între locuitorii orașelor și negustil* -i^niul Ieste cunoscut, un principiu care nu U? ^‘ revoluționar. Interesul public în materie Ie • entație și de cele absolut necesare pentru vi68^ «kre exploatatori voesc să afameze o po. a cîtc-va sute de mii de suflețe, dpțoriea pulrtie dcstatului Ieste ca să intervină se va 60,nUO; cu drept cuvînt. zice'- ti acum cît-va timp, lucrătorii electricianl au Cî.n"!at greva la Paris și au înfundat peste 3 Pr. n de suflete în întuneric, statul a intervenit, ^^nrtDarat echipe din regimentele de geniu, ca ?“!imineze orașul. Iear cînd Jaures a apostro!8 primul ministru, cum și-a- permis să interînăP între patroni și lucrători, Clemenceau a V ns cu mare dreptate: Luminatul ieste un inrăSPUgcneral social, de la care atîrnă îhtrc altele Plinea pub’lică, vieața și averea cetățenilor. Și imensa majoritate a Franței a aprobat pe pnmul- ^'Sonul de suflete din orașele țărel ar aproba cu aclamație pe autoritățile cari în ipoteza de mal sus ar lua măsuri ca orașele să nu moară de foame, sj nu rămină locuitorii pe strade. 1 ! ; I , ; j ! i ■ ' ' I * * Emigrarea se va impune. Ne mirăm noi, superficialii de la orașe, cînd ve­ dem pe țărani răsculîndu-se, și zicem : Sînt o ade­ vărată sălbătăcie aceste răscoale, țăranii, sînt cruzi, Iei ard și chiar omoară. Așa Ieste dacă îl judeci numai în momentele de răscoală. Dar o altă întrebare se impune: Pot țăranii să protesțeze altmintrelea ? Sentimentul de adevar mă face șă spun, nu. Țăranul n’are gazete, nu-I poate ajunge măcar o gazetă, țăranul nu se poate întruni. Ori-ce încer­ care de întrunire Ieste împrăștiată cu jandarmi, căci întrunirile lor sînt considerate ca sedițioase. Prin ce mijloace voițl ca iei să—șl arăte păsurile și sufe­ rințele, și cătră cine mal cu samă? Gătră inspecto­ rul comunal? Gătră perceptor? Un învățător care ar lua partea țăranilor în satul său, ieste imediat destituit ca sedițios. Un.p.reotj cînd se găsesc cîte o dată și de aceștia, ieste tratat. în acelaș fel.. La orașe răscoalele n’au loc sau foarte rar. De ce? Fiind-că orășenii pot din timp în timp să-și arăte nemulțămirile. Iei au gazete zilnice, pot face întruniri, pot face manifestații, pot uza cu alte cu­ vinte de mijloace cari înlătură posibilitatea unei răscoale. ’ . Și apoi te mal miri că țăranul se răscoală din cînd în cînd. Dar știm ce se petrece- în sufletul lui de la o răscoală la alta? Nu o știm, căci Iei n’are nici un mijloc ca să ne facă cunoscut acest lucru. De la ipoteză mă întorc la realitate, și de la orișe mă duc la sate. Țăranii nu au pămînt propriu al lor, de cît în foarte mică cantitate, ceea-ce toată lumea știe. Reduși la pămîntul lor propriu, cel puțin un milion da suflete din șase, ar trebui să moară de foame. Ieste o necesitate de vieață și de moarte prin urDacă nu ne gîndim serios la această ohestîe ță­ mare pentru un milion de suflete cel. puțin, ca Iei rănească, putem să ne trezim întrio zi cu un pu­ iau să contracteze angajamente' agricole, sau mal ternic curent de emigrare. Toți cel cari nu pot să cu samă să închirieze pămînt de la proprietari. se hrănească Iritrio țară, emigrează. Emigrările din Ia cele mal multe cazuri pentru țărani închirie­ Italia^ din Germania, nu au altă cauză. rea de pămînt Ieste ca pentru orășeni, carnea, pînea, Sînt oameni cari au idei vechi și fixe și cari zic : locuința, încălzlul și luminatul. închirierea de pă- Romînul nu emigrează. mlnț Ieste o chestie de vieață la țară, Ieste o prostie. Desigur că arendașul ie stăpîn pe pămîntul rnoDe ce Romînil din Transilvania emigrează ? Fiind­ ției, pe care proprietarul i-a arendăt-o,' Iei poate că nu au pămînt, și condițiile pe cari proprietarii si închirieze pămînt sau să refuze, Iei poate cere unguri le impun sînt intolerabile. ?i o sută de lei și chiar mal mult pe falco. Credeți că dacă trustul din Moldova va face con­ Dar oare măcelarul, brutarul, proprietarul de case dițiile de arendare a pămînturilor inabordabile pen,_______ r.„. r „ tru țărani, și după ce răscoalele vor fi năbușite in orașe, nu sînt. și lei stăpîn! pe_ obiectul negolor ? Gu ce drept s’amestecă comuna *— ———sau Sta- sînge, credeți că țăranii hu vor emigra? Și Statul chiar cînd un■ trust * * de * asemenea negustori ----- *“’* ar va fi nevoit să dea pașapoarte de emigrare țărani­ «ce imposibilă vieața în orașe ? Răspunsul l-a dat lor, de vreme ce nu le poate face prin măsuri de v*6®cnceau în Franța. Cu dreptul interesului ordine publică situației tolerabilă. Nu poți în adeWî și ordine! sociale, trebuie ____ jcare ________ .. ..să primeze , văr insă privești cu1 sînge rece pfe țărani murind de desele particulare j • unei ' - clase ■ -ale ori cît T de intere. foame, prada exploatatorilor, Iear pe de altă parte ”nW ar fi. să-I împiedici să-I împiedici de de aă emigra. emigra. Ori Ori una, una, ori ori alta: alta: Ori Ori vr * * * te. îngrijești de vieața lor, ori dă-le pașapoarte. Ieste Statul Romîn dispus să șă privească cu sînge num V°e-SC -Să tra? conc^uzib Ic destul că am e>1 ieste « wxxx.g,* —- ? -I «■ w |Uț_’at,Pr*ncipiI,'principii pe care ori-ce guvern din 1GWC rece perspectiva emigrațiunilor? 1 ta ori-ce stat, trebuie să Ie practice. Sau să-și lea de normă Ca din zece‘ih zece ani <l«că 01 vedein care ar fi situațiea țăranilor, să înădușe răscoalele țărănești în sînge? Căci fără o soluție a chestiunel, nu Ieste altă ce iQ’renda?iI, iăsați în libertatea lor, ar ridica, din Țâra* ’maJ mu^ Prețur,le pămînturilor. perspectivă. ■ ‘ ’ ra«coajAU-n ar avea de 0 alternativi: sau să se > 0^ Panu, readUce ?1 autoritatea să-i măcelărească pentru a 90î' . Din „Sfiptămînau de 1» 7 ordinea, sau să emigreze,, - '• �16 REVISTA IDEE* ...Tulburările agrare nU-s rezultatul nici unui clasă, după ce a poiuncit asasinatele soitf de -propagande, ‘nici imul sotâ'-de ațlțflri. A- agrare, s’a retras. In locul lui au venit lib /eeate tulburări, de la noi, sîrtt rezultatul strașnic rîndurile aces'ora se gădesc o mulțime1 de h I dar cu desăvîrșire firesc, al celei mai cumplite,. ăl aî acelor reforme, cari-s acuma neapărat?aflizanl I celei mai neînchipuite tiranii, economice și politice, asemenea partizani, tineri, vor ști să imB • | din cîte există în Europa, Adesea fără nici un pe- dulul lor o activitate care să leasă din Cel | tecuț de pămînt, cînd nu-1 deprins de cît cu mun- oligarhic și din rutina orientală, vor cont | cile cîmpulul, silit de angajările, de munca ce are tărie la regenerarea unei frumoase țeri terii ’ -.cu de o rasă cinstită și muncitoare, îndura» de făcut la proprietar- ca să-și muncească prost bucata de pămînt ce une-ori o are, înlănțuit de blîndă, care Ie vrednică de-o altă soartă m felia de felia de îndatoriri ce-1 fac a atirna de care ie vrednică de un mal bun viitor.’ 8 bUn®, boeriu, care cu toate legile cele noi Ieste Un senior N* Ioroa, feudal, sau de acela ce-I ține locul, un evreu, grec, Din „Le Coțirrier European*1. bulgar. In nestare să-și cîștige vieața cu alte cele, hrflnindu-se cît se poate de prost, cu mămăligă, BIBLIOGRAFIE borș cu burueni și cu brînză, locuind de obiceiU într’un miztrabil bordeid, mfneat d6 bolile sărăciei, despoeat, stors de Stat,‘care face,să cadă asupra Di-, P. ZdBÎn: Proflreăelf? Psihiatriei și rawrturti. cu acestui biet suflet; toste' sariînele unei modernizări celelalte • ramuri ale /MedlcInel șl-ale Ștliritel. deschidere* a' eursulu't. Ide . clinică nervoasă li pripite, de-un lux nesăbuit, câte vrea să speriâ lu- de pe lingă Facultatea- de Medicină din lasi . mea. Supus la neajunsurile unei administrațiiJcari Octbmhre 1906 in AmPteatrullnstiti& se schimbă cu prefacerile comediei polîti. e a mă­ •'do Anatomie... Lfeoțla de deschiderea unul cura Unlvereh riilor lor alcătuiți în bande cari1 sug din buget. întt-’fldșvăr măeâstriî. După cum fac tnvățâfil cel flonaum? din Apus... De procurat poate la autor: 16, Strada ' Lipsit' de drepturi electorale, fiind-că /nu votează meană, ȚașL . ’ , de cît prin delegați, indirect, îear votul. i-I furat în . Prdhlema agrară, de Toma Abtirel, farmacist Ga folosul politicienilor de cea mai ră, de cea mat-Ti­ Tați, Tipografica Buciumului Romîn. 1 leu exemolarni' oî; căloasă speță, sau unor marțafoiași cari batir nici diul ‘acesta ie tih’u.l din cele mai valoroase, cari 's’au "acri" •nu știmromînește. Trds pe sfoară, foarte adesea asupra chestiei agrare la noi. Trecînd asupra'soluției, prea pozitiv poate accentuată, care înse tocmai prin ast* poate bătut, bătut până la singe, neținîndu-ise samă de interesa și atrage pe oamenii cel practici de a zi voim eă . demnitatea-I de om, batjocorit, pîngărit în tot ce spunem că studiul acesta surprinde prin obiectivitatea și pri­ are pe lume maî scump, pentru-că nevasta*!, copi­ ceperea rară concentrată în iei. țjimenl n’ar Ji6rde șl >r cfa. 1 H la-!, sînt adesea Ia cheremul proprietăricesc, țăranul, tîga mulți dacă l’ar cunoaște de*apronpe. •L. P. Ruau ; N. lorga: Cuvinte adevărate. București a strîns, a grămădit, în cursul atîtor amari de ani, Tipografica „Speranța", 50 bani... Pamflet care poate dee a strîns o ură nemărginită, ură pe care o vedem prilej D-lui lotga să-și precizeze pozjtiea sa mal bine și revărslndu-se a-zl. să-și'restabilească unele opinii cari au putut să fio unilate­ Tulburările s’au început din Moldova, unde sta­ ral pbate interpretate. Osebit pentru asta atest pariflet face rea ^rănilor Ie peg mal păcătoasă, Ieste cei mal a fi relevat. Alt-feliu. poate că ar fi fost-prea mult, ca 1să atace pe-un om care atacă pe toți. Și D-nu lorga de piîns, unde exploatatorii evrei, în cap cu Fișe- tîția putea să mai fie cruțat, ca să nu zicem iertat. teștiț, uniți îp trust, stăpîncsc, tot, pămîntulj făcînd Piane' Ramus: Muttersohutz und Liebbsfreiheît. cu neputință vieața, bieților oameni, Răsculațîl cer să Ii se dee pămîpțul m,aî leften, Iei nu cer să li Berlin Q., Alexanderstrasse, 9: Komunistische Verlags-Anibalt. . Wiiliiun. Godwin, der. Theorotiker des ,Komunistisse împartă proprietățile de pomană. Iei merg la ches Anarchismus, von Plane Bamus, Leipzig, Brtcurtea din sat, la tîrgușoare, la orașele în cari lo- derstr. 49: Felii DietriCh, Verlag. cuesc atîția eyreî, mânuitori de bani, negpțători, Moria Maier '. Sistemul surmenajului sau stoarce­ ^cîrciumarî, merg să-și găsasqă posesorii, proprietarii, energiei de astă-zi. Cum scăpăm de sistemul nca să le ceară învoell. mqi omenești., Dar cînd o rea cesta? politică oarbă, păcătoasă, brutală, opune, din capul Sindicatele uvriere: Menirea și mijloacele Ipr' âe locului, unor asemenea oameni, opune o poliție co­ luptă, âe Dr. C. Racovski. Traducere făcută de Moforis ruptă, opune baionetele armatei, se, înțelege, furiea -Maien Aceste două broșuri eînt în jargonul evreesc, cea mal nestăpînită zbucnește. Și-așa încep țăranii să sfarme geamurile ,de la clrciumarii și de la te- 25 bani fie-care. Iele ee pot procura de la ^The NewTimfl» , 57 Plnmbărs Row, Whitechapel, London II.. lalil evfeî, ale căror mărfuri le aruncă în stradă, Al la Virino], Iad Urbain Gohîer, kaj treAn^^ așa s^runcă. asupra, soldaților ce-I împușcă. RăsculațiI nu fac prădăciunl, în Moldovă lei n’au .dehino pri la milito en hinlando, trad. 7?Ji‘'5£an'Ră’țn Eiantratfparolo de Fino Felicie Numietska-., pro^ ucis pe niqenlf' cu toate că mal mult-.de vre-o 350 perdnto. Exemplarul 15 bani. De cerut la Interna dintre ,dinșii au căzut, au rămas pe teren. Mișcarea cia Revuo. , g a. s’a întins , acum șîrp Valahiea, unde o rasă mal pu­ Internaoia Sooia Bevuo, Monata EsP'®fîoifâ0 internică și măi energică de țărani dă mișcărel un zeto, internacie redaktata kaj ilustrata pri . ^gunisteresas la homaran vivadon. Ridakoio * J ■ alt caracter : răsculațiî aici atacă.toate proprietățile J și-n frigurile, în flerbințala furiei lor, nu stau la tracio, 45, rue Saintongc^Faris, HI. gîndurl să verse și sînge. Guvernul, așa zisul .guvern conservator, alcătuit Aceata-I ultimul1 număr care1 so mai trhrto din cîțl-va bătrînl boerl, de viță veche, și din niște cari-au rămas ou plata' abonamentului aventurieri de cea mal proastă, mal ticăloasă speță țelege că. cel ce doresc să primească înainte guVerri incapabil, plin de cruzime, din interes de trimete abonamentul pe dală. ’ -----No? 6. București, — Institutul de arte grafice nEmiaescu“, Bule.vardul Elisab&ta REVISTA IDEEI București, Strada Epurilor, 10. 190?» VEGHEM ! V G. Morțun, ajuns acum ministru al fă•cl nu-șl dezniinteșle trecutul și ie cu atit \nnî frumos pentru ici. Ușoara distincție ce o face, vorbind de partidele noastre politice, U privește pe iei. Și tot pe iei il privește anrecierea ce o face relativ la manifestarea ostilă făcută acum atiția ani Regelui Romînieî la Iași. Interesant iesle că acum, cînd ideea unei inoirl sociale ic combătută cit atila urgie, in persoana susținătorilor Ici actuali, putem să luăm in sprijinul acesld idei, susținerea vechilor și putem zice chiar aprigilor iei pioneri... Articolul ce re­ producem aici ie o polemică cu redactorii unui ziar, cRezislența^, ce-a apărut pe vre­ muri, redactori cari combăleau Socialismul lot eu alita înverșunare, de nu cu una poate mal slabă de cit aceea cu care il combat, acum, susținătorii aceslu^. pe atunci. In privința aceasta articolu^le față ieste de două ori actual. Felicitările noastre dacă autorul acestuca il subscrie si a-zl. P. AL Dragi confrați,... Dragi ca sarea-n ochi și piperiu-n nas. In ziarul D-voastră, cautațl să răspundeți drep­ telor și întemeiatelor învinuiri, ce v’am adus, și să ne doborîțl înaintea celor cătră cari vorbim. Știu că aveți multă bătae de cap și că luptele D-voastră vă rîpesc tot timpul și gîndul. Dar, va rog să aveți bunătatea, să-mi dațl - ascultare, Joar vom putea o dată limpezi chestiea care vă în­ verșunează și neînvrăjmășește atît. Vă rog să cetiți “ luare aminte, să vedeți măcar acuma ce spunem > pentru ca pe viitoriu să nu mal vorbiți în vînt, nu ne mal învinuițl pe nedreptul. ifelul P,:voastră. «Fîl al poporului», începe una rfÎH :/Dintre toate zeflemelele colectiviste, ma maî hazlii Ie ceea ce am putea chleObî d lSmul 9uvernamentah. Pe cit Ip3- a?esteî învinuiri, tot atît de întemeeată ani dat adevărată, Ie ajutoriul moral ce !ui în | Paulul liberal, cînd, cu venirea regez’l,eI sau ’m3?1 s-cos lln manifest în potriva opo re§lecă jfeTi 131,16 z‘s “1 potriva ciocoilor. Fiv’a npm, !?u. nuv’a venit la socoteală, firește •n urma i Crește că nu ne-a împrietenit. Sllferit toni ^‘țestului nostru, reci și liniștiți, am v?ut de •• J.ocurde> toate calomniile ce a-ți rl Vom să răspmdițl pe sama noastră. ?'Or nePa nm\chf.ar asprimea și înverșuna9că lovit^ăgU 1 toarte mult, căci aveam doSPr'îlnui ca nlastră pătrunsese adîuc. •am dat liberalilor a fost sprijin lip- sit de interes și neașteptat, și pricep ca i-amulfămit pe acele vremî de grea cumpănă, cum mul­ țumește o ploae bine-făcăloare holdele dogorite de arșița și seceta verei. Pricep asemenea că amintirea lor Te scurtă, că dacă n cumpăna-n care se aflau au remas mulțamițl, cînd ochii lor au văzut limpede, dînșîî au deslușit primejdiea ce-T paște. Ce-va maț mult, „Voința Națională" și „Tele­ graful oficioasele liberale, ne fiind in mijlocul frămîntărel în care se aflau partizanii lor Ieșeni, au priceput toată însemnătatea faptului nostru, au priceput că noT am luptat numai pentru noi, nu­ mai pentru cauza poporului. Căci, reproducînd manifestul nostru, Tel s’au oprit unde începeam a vorbi de partida noastră și de interesele Iei de căpetenie, cari ne împinseseră în lupta politică. lear întru cît privește moțiunea Bucureșteană, sub scutul căreea păreți mîndri de a vă adăposti, aflațl că Ieste,anarhistă.. Și de nu ați priceput atuncî, cum nu înțelegeți nici acum, ie că D-voastră cunoașteți teoriile socialismului științific, din gura mahalalei, lear nu din scrierile cari alcătuesc evangheliea noastră. Vă închipuiți că sîntem o ceată de zurbagii, gata de ceartă și răscoală, dusă de paterni și orbită de niște păreri în vînt. Credeți că vremurile ce trec și pildele ce le adunăm zil­ nic nu ni pot”coace mintea, nu ni pot face să judecăm rece și fără porniri primejdiile în cari ne aflăm. Noi, Ieșenii, vă sîntem recunoscători de lauda ce aduceți moționiștilor, căci lea Ie ocară în gura D-voastră. Ziceți că frații din București „luptă în contra colectivitățel, pentru că lea nu admite principiile lor, și mai ales pentru-că guvernul acesta, a trecut măsura imoralităței și a cînizmulul“. Și că vor lupta și în contra D-voasiră, „pentru-că, atît teoriile liberale cît și cele conser­ vatoare, sînt cu desăvîrșire opuse doctrinelor so­ cialiste''. Noi luptam atît în potriva liberalilor cît și a conservatorilor, pentru-că toată toată alcătuirea lor socială întrece măsura imor-alitațel și a cinizmulul. Dar lupta noastră nu Ie luptă oarbă, și, din­ tre două rele, neputîndu-le zdrobi, stârpi pe a- KEVISTA I1IEEI UN AN, 10 NUMERE, 5 LEI Abonamentele se trimet prin mandat: d iui f?. MiTșoiu, io, Strada Eporilor-București.' Abonată cari pentru abonament doresc a fi vizitați, plătesc abonamentul sporit. Tot așa cei cari așteaptă invitare aparte prin scris și așteaptă să li se ceară abonamentul de poștă. Cp! ce ar avea din Revistă numere lipsă, le cer, - �REVISTA 1DEE1 19 ftEVISTA lOBfcl „ t din cele mal remarcabile sinteze io- .nu cuprinde mărturii tot attt de sigure si tot de neâgăduite despre voința divină: din potrivă, D-zeu a Boerlmea mea Ie boerie calică și Sărapx „.nrlelluoiei. Pentru Bossuet, ca și pentru voit ca marile încăerâii de popoare să se întlmple --mîpdouă, vom fi pentru răul mal ușor, mal mic, din pricini matrimoniale. Dușmaniea dintre Grecia și moși, lea nu a lăsat urme in mal puțin vătămătorii! propășirelși desăvîrșitel înAsia, care începe prin războiul Troel ai ee prelun­ .1-1 mieu r^hlaii ripcrtil temeerl a partidului nostru. Dintre doi vrăjmași, bunului gește pănă la cucerirea Asiei de catrâ .Alexandru, are bogațl,Ie pentru că așa au fost vr?-* ,e| ca origină aventura galantă a frumoasei Elena și a . -----T . sînt 1 no oamc.ll spre o țintă necunoscuta din cari unul vrea să ne scoată amîndol ochii șî ru-căs’au hrănit și Iei din muncă om» rnuri*e> păstorului Paris, sfirșindu-se cind războinicul mace­ c0 o cărări cunoscute numai de Ie), Ieste un de am apentru-că s : pentru-că au adunat bani, că au cumnăraj nească > altul numai unul, am fi niște nemernici d? z~ donean răpi lui Darius numeroasele sale soții. pCUUU-v<x MW. —--------Romanii, cărora D-zeu le dete imperiul lumel, nu -t ------«rinimpT. Rușine de dîncir nutnn«* eu ’ al ica lui Bossuet, se servește «de Asinenl lege pe conservatori. D-^’un pentru a pedepsi poporul evreu. De devin poporul său favorit de cît după răpirea Sabi­ De cîtă-va vreme ați prins a- zice y. că nu-I - ase . ...... au în? ■ "U?l/t se-­ -...iînnien , e aduce la ioc. j)e Alexandru si dc nelor de la bărbații lor. Cînd, imbatațl de izblnzile mănare intre foștii conservatori și D voastră, fiii, I Ferșf-P^asl. pentru a-1 ocroti. De Antioh, strălu- lor, iei lasă să cadă în părăsire moravurile antice, de mU"e °rI' dar d°Vadă Păniintul acesta I crian-1 m« jntări. Do Romani, pentru a-I sus- pentru a-și regenera poporul conrupt, D-zeu face să urmașii lor. Ați zis-o ' 5»1» Etatea. Până la nașterea iui Christos. Evreii se nască șl ridică la demnitatea^de cenzor pe Caton, nuCare ne-ațlvădat.Teste programul ? Lesne vă vine să tăi - mieu, .««‘'din^încele --------din sîngele și sudoarea țeranuluî, îi VO ifi fi u bertfl !2t a tăl si ' s nuterea aceiași Romani. Dar, întfmplîn- pe austerul Caton, în care retrăeau virtuțile lui Anu ~ 3-4 zilei de a-zî. Lesne vă vine să vă JnfrSta întru riștimi aretațl relele braham, care împrumuta retorului Hartensius, femeea, -,h 0Uls^un sama de acesta, să-l râstigdrepturilor poporulllî ; y® ridicați, din gură, în potriva dinastiilor locale, în întrebuința^Jntrujiiștigare^ j în ° 0Jva vrăjma?ș^r aceia-șl Romani, fără să se gln- pentru cîți-va arginți. IU JJUL..T' iUT. 1 - . ------ % dumnezeească, extermiel aș fi, de as Urm, neaS S «utiră răzbunarea auinuvz In evul mediu nobilii feodall, cari uzau și abuzau potriva corupției și a deâfriului, in potriva neruNlf vroiu vroiQ laudă, |auJdă căci mișel aș fi, Nu care hotărî de a în- de dreptul de jambaj, de a se folosi de miresele și Nu vroiu laudă^ ---L tuturor nați lor, alt-feliu, crezînd cum cred, N• — « de femeele oamenilor, Ierau prin grațiea, prin bineșinei și a imoralitățeî, in potriva sărăciei care rrP7Înd cum ci acetL de . ^lunalfotă.f pămînlunlo și m mările sub aqelas cuvlntarea dumnezeească, mai marii'nației. --------- si celor ce sînt de starea mea bîntue muncitoriul, în potriva foamei și a pela­ x diferite popoare, altă-dată, in zilele noastre, burghezii, cari nu se mulțămesc vreți să se izbăvească păcatul tul părinților voștri. voștri' > utf0?in Comerțul atltor diferite , p grei, carî-T sting zilele în chinurile nebuniei. Lesne aneio de altele, în urmă ini întrunite sub domi- numai de a uza și abuza de nobilul drept de jambaj, ■ "•-t. “fie“unele de tot, dragii miel, dar nici o dată nu spuneți Din „Muncitoriu 1“ 1887. s «cca^A.:io comună,'Io unul unul din din cele cele m mai puternice mij- al carul înțeles poate sa-l traducă ori-cine, drept de V. G. Morțun fi ----------------V. G. Morțun. j'oace de care s’a servit providența pentru a da curs jambaj asupra servelor din atelienle lor, dar cari chipul prin care ați îmbunătăți, ați preface astă încă ie mal obligă a-și complecta neîndestulătoarele stare de lucruri. Nu cum-va credeți că tot răul ale sate, observă cu lor salarii industriale prin tristele, nenorocitele sa­ I•' Viro’ in hrlCniti/»K-. ‘' Știința va pieri, ca printr’o vrajă, de îndată ce veți pune ‘ urte multaa fineța, tineța, că Grecii, temîndu-se temîndu- de a nu în- larii ale prostituției, burghezii slnt aleșii lui D-zeu. mîna pe cîrma țărel, de îndată ce veți înlocui dizili împotriva năzuințelor 1lor, avînd obi- Iei sînt cel asupra căror acesta împrăștie, ca o ploae ‘0& n6 z< are celora aie ale lor, nu găsiră nimic mal de aur, favorurile sale. Pe vulgarii mediatori sau fae­ - nastiile: Cănești, StăteștT ori LeculeștI, prin di­ "contrare^celora iur, uuguoixa Pentru matcrialiștil școalel lui Marx, omul le rezul"de nntrcît simplu cu si w dee zeilor lor propriile lor 1 obiceiuri, ton sau pezevenghi de stradu, cari nu exploatează nastiile GhiculeștI, Catargieștî ori CantacuzineștI ? tatul a două mediurl: mediul cozmic sau natural și - F.‘ Ierau o» dfi orl-cll de murdare. Bossuet avea de asemenea de cît numai munca uneea sau a două nenorocite,D-zeu Programul D-voastră nu ține ține în alte cele. Cu­ mediul economic sau umuv><<^ artificial. Zic artificial, pentru A, Vtl&U *£* -B *41.11 răsturna v/kl cu ii așterne-n poliție și-i face sa aș tearna bine pe so­ l Și partiaul, Iim-Iiuu, că Iel îeste faptul^ productul-artei omenești. Așeză(Hcă susținătoare susținătoare de de D-zeul D-zeul său, sa care laoiuiua g&sască, ------să-; gl ----- 1 în ochi-1’ cialiști, pe acești nelegiuițl cari neagă pe D-zeu și prinsulnele lui caruea Ie șubred, ca ș« nartîdul. lutică Iei ieste iup<.u<, vui Ui p. mintale civile, politice, religiile, și literata literata- • ușurință imperiile.--- Ca mintele civile, politice, religiile, filosoiiile filosofiile'si acelea-și sentimente sentimente de ser­ divina lui providență. D-lor, imoralitatea și desfrîul, foamea și pe‘ ’ — — •. < | rrațle,wl . •îl împrumută acelea-și aceiea-si în numele căruea vorbiți. rile societăților *omenești îsl au rădăcinele lor ln i nlute ca Ic avea Gulerele de-o șchiopă, ca și oamenii gravi, vor pu­ vo» șio. iei. „Nu-ml „------------1. ---Ic teamă să1 vă asi! ?1,n-------------va plen ain țaia mediul economic. Din solul economic își sorb acestea - .w Nu D-k,., *:7.2r? "*Qo tea găsi, aceasta istorie universală, conchizătoare spre delfinnlul, regalului regalului său său elev, elev, cum-că ifffjre, deaslava cîtsi șicele de decădere. Iei delfinului, cum — va pferi dinoastre, n țara elementele de mf-J-cînd alcătuirea societățel ’ *vă. <»ît cele de decădere, glonrlcarea adulterului și a mediatorilor sau tactonlor lagra, corupțiea și venalitatea nai in mediuleconomic istoricul filo- ; țWm0S sMmoșn iI voștri, wați», dintre Jiu».- toți regii, --o-^ sînt pomeniți, 7----- "Jț*> cel * noastre, g. numal S1 nuiUH11Uc ------------------------• - în ilustrele nrnrnciri prorocii! ale Bibliei". Tot așa sau pezevenghilor sau întretinuților, cum le-am zice, ast-feliu numai cum Ierîr,H acum, va --------------cădea în zdroburl, noastră alcătuirea zdrobun, nu- ^ S-Of “trSnie trebuie5 sîZte să caute cauzele prime ale evoluțiilor șl I mal- clar, pentru a așeza pe papă la Roma și pentru a glori­ vor putea găsi această istorie cam fantezista și cam -------»-.*:!!«». anr»in.lfi. 1 ast-îeiiu cum k ------ luminat va nemici* revoluțiilor zeflemesitoare puțin. Gu toate astea, daca nu Ie tot mai sociale, pă,’oiii supune supune iu<u-cuțu teorie a, lui Atarx Marx ia la criua critici 1 fica Bea pe Ludovic nuuwic al <*» XlV-lea, Dumnezeu acoperi r . mal potopul șipoporului luminat va cînd nem arîvnacînd de domnie putere, numai atunci Voitf măreață • :: Mediul' ,ft ! Xlul de ruine și lovi rasa omeneasca -u.ni ha ruina si omenească cu atîtea atît du- atît de servila ca istoriea universală a lui Bossuet, 1 iriel, studiind două mediurl economice J de domnie cît și putere, numai tît conservatorii și liberalii vor atunci zăcea cînd învinși istoriei, studiind doua mediurl Ie tot atîț de logică. Schițînd-o, în trăsături mari, o «.. «jlariatuM. I reri. , leală la ce concluzie ajunge una dm cele mal ICIl. > 1WUIC* %/w ------ o < — —si mediul capitalist sau al salariatului vreau să arat grotescul, deșențarea filosofîel istorice mservatoril cît și liberalii vor L f face aceasta, cred de trebuință trehuwja de ar I; mari concepții religioase ale istoriei omenești. ‘ tavindu-mă deUM«.procedarea lui Bossuet, procedare de mersul vreme! și ■’ de J~ unirea muncitorilor muncitorilor, nunu­ vorbi aice despre citc-va cîte-ya^teom I| FCW reuuiue«u. YevoluțU de a idealiștilor, fie că iei j’ar Închina la un singur leuiJi J^Ve^omeneșri. jluqouio.w I peureointrebuințază toți idealiștii, aș putea dovedi B-zTuȚfie'la’maî multe’idel Dre’ptatr li­ mai fi împilați și împievenimentelor istoriei omenești. . mal atunci cînd nu vor mal impi- servit a ::? «uu-căD-zeu na Ssăvirșît formidabilele revoluții de bertate, harfot» Pra^mitatn. latorî, stăpînitorl și stăpînițl. îa lexplicarea Fraternitate, rî și asn așa maf mal dpn»rt* departe. P CUD Că D V J __ a.,««î « Fo'tmi’i’ya imperii de cît pentru a onora adulterul și a favoriza I .. — n ...Nu zic,, că n’.... am fi stat .Ia o gîndurl,, că n’am In loc de-a explica fenomenele, al căror teatru Iera , pe mediatori, II fost 1UJ» poate J cu D-voastră, dacă ați G fi spus lim­ corpul omenesc și natura, prin acțiunea puterilor Intr’adevAr, ce om alege D-zeu dintre toți fiii păfi D-zeu din natură ieste alungat cu rușine. Funcțiile, mîntulnl, pentru a fi părintele scumpului său popor, cari i-au fost atribuite odinioară sînt recunoscute ca pede și fără ascunsuri că nu veți schimba Con- materiei, oamenii au recurs mai întăiu, ca mal simplu, intervențiea unor ființe cari n’aveau existență reah penlni a da naștere acelui șir glorios de regi, ilus- proprietatea materiei. De prin secolul al XVIIl-lea‘ica acte! pT, și mal ales dacă fi arătat la stituțiea astei « țări, c . “ ați 7 c: de cît în imaginațiea, în închipuirile lor: ceea-ceîn* a ru ^av^dj Solomon, și care avea să se termine se încearcă zadarnic a-1 alunga din istorie. De pe cum ați putea face să se respecte legile. 1Dar în semna a amîna iear nu a dezlega greutatea : ceea-ce cu tnriBtos, fiul lui D-zeu? Iei alege pe Abraham, un unde nemiloasa critică a enciclopediștilor a trecut, schimb b ne-ațl dat atîf atîtea oa dovezi... Că?: Căci ?înverșu- însemna a crea o altă greutate, o greutate nouă. Așarin»! r 8UQ un factor.'« leată ce spune despre asta D-zeul naiv al lui Israel și-a luat tălpășița. Și, în tul­ narea luptei lupteî v va ’a făcut să vă arătațî arama, să vă că una din sarcinele spiritului omenesc a fost de a din ° i e scripturi, a căror răspindire a fost una burarea revoluționară Iei fu desființat ca un simplu distruge, unele după altele, toate acele religii și filo­ i-ii |Pn* mari preocupări ale providenței divine. gardist..Pentru ca poporul să primească fără de mur­ luațl masca. Și ați scris că nu merităm libertățile “*’* Și_ațl sofii cari, la un moment dat, servise omului pentru ■ Iei u u'sc f°amete în țara locuită de Abraham, "J avem. Și priceperea universului. A distruge pentru a c,003t^ i drum Co“OrI ln Egipt. înainte înse de a pleca la murate poverile cele grele cari Ierau să i se toarne cîștigate, nici Constituțiea ce av. T. ați scris, în spinare, filosofii, cugetătorii, economiștii și politi­ Itl-OlU. tv țwj * *1 negru pe alb, că Rusia ie țara libertăților. Ați din nou, a dezasimila pentru a asimila, asta-ico®“* •ocmatC.UV^ntă ,acesfoa fonicei sale, Sara. Citez In­ cian! burgheziei se puseră pe lucru și fabricară alțl opoziției țiea de căpetenie a întregei vieți sociale și individ®^ dia șwalV58^ cit un document ^Mcoâia^p 1^1 Pret$u®Ște ®Șto cil aocuiueuv omenesc umcuvow D-zel. D-zcul creștinilor fu înlocuit prin semi-zeil mi­ scris că Țarul se 1îngrijește de ■ soarta -----Intîmplăriie vietei individuale, ca naștere,puDeț**sub.' burgheze, prin D-zeul burghez, prin zei­ ^«nlefi? tu Iee?lî §1* sora ” —»-.♦« onvnale. Ierau iți scris astea, îndrăzniți să vă mi- adolc^enYăTrclațiî sexuaie, boale, moarte^, ni°a* sora mca mea,i ca ca pentru pentru tine tine să-mi să-mi tologiei Romine. tățile: Libertate, Fraternitate, Paine, Justiție, și așa , încredere Măriilor Voastre, boerl contr olul unor ființi închipuite. Religie^c * delilnjuJ uȘj Voni e’> *1dm din cauza ta să trăească sufletul mieu. mal departe. Zeitățile acestea fură îmbrăcate, se în­ Și după ce aț ft®’«HIe£ ^±5,“ ?giPtl văzuri E^Pten11 câ țelege, cu toate calitățile D-zeului detronat: Ierau ne­ rați că nu dămx nume stau scrise în istoriea ță- a inventat și distrus Proa P°&ă“Jt pe flar?egil,t’ VăZUr4 EgiPten“ mrițl dacă acea boerime a căzut la I P^Amarii lui Faraon o lăudară muritoare și aveau menirea de a conduce omenirea neaoși, ale căror nume «Mu SS? 0 Pr® îea mal marii lui Faraon o lăudară pe calea viitorului. Și, pentru ca iluziea sa fie deplină, rel,’fără să lămuriți dacă sau la Rovme. Ori maslu . Cel Insărcna»„ tră snelulul,^, , " jUmeea •zeitățile astea fura făcute antropomorfe, fură îmbră­ vîndut Albă, bragălaînCălugărenI mahalalele sau Tarigraduluf sătorie,masiu. masluTCel Celînsărcinați cu c«.*;--netaI Valea la Rovine’ ori a sftfone, cate ca Isus și ca Jupiter, bun a-o ara, într’o formă ucu rcentr.liz»r4 Dec! mai scurtatl lauda și mărit! dovada. Ce cu zeUizbucnirea ReS furtunel, monoteiste 0I‘ bo1 §i asini, servi și serve, asine și rnană. Dar acești d-zel al Uhmpulul burghez, slnt fără Religiile monoteiste ce.*..pe —sama multiple. punîndu-Ie vreți. Amintirile trecutului nu ne pleacă înaintea zeii. atribute multiple, punîndu-ie măreție și fără poezie, sînt încă mal deșențați de cit Rușilor. Pildele zilnice, ștreangurile, Siberia și oc- nezeu unic. fenomenele socg g&9i alît de minunată metoda adin mitologiei pâglnă și din mitologica nele, nu ne momesc în ''de-ajuns ae-ajuns pentru Dar -0 omul ?1111 maI m-aI avaa avea ^'F^SÎjit să-și explice fenornew de cît fo®ornSi a ic,t nu s? 5o?.,n<li a8inI si sclavi, de ambele sexe, divinitățile ‘•'■'-■/b-----------a da _ mîna nezeu unic. creștină. Caracternl lor nelogic și contrazicător sare UJ» oumal o dată de lea. Cînd merse în ochii tuturor. * * rîndurile ”—>—:i-opoziției. ------ ;*;qT carl-1 izbeau și maî cu D-voastră și a lupta în naturale, fo? încă seCsiuji de cumplit aceea-gl jj'jauflj 5 *°cui in &re Sarn rar’ 9ituat înlre Hades și Sur, Iei „zise Preoții laici al burgheziei, filosofii, moraliștii, e• naturale. Iei se sluji de ac “ s?eleC> rearJen^ea aa : ^ea *este sora mea< conomiștil și poiiticianiî, jură pe rătăcirile, pe min­ „ pămîntesc zeiimarirea izgoniră si pe decăderea om, osm—-imperi «• la durere; ItUi.^^nielpn iG-ueFareI trimese și luă pre Sara». ciunile, pe șarlatanismul lor, cum-că la dezvoltarea tăceți de a-ml boeriu, nu aș șiridica . cntn își J» S }u& oî ai boî’ servl Și 3erve» și le dete șl periecțiunea speciei omenești prezidează D-zeul ...Intru cît măzice privește personal, ocara glasul ce rni f-egulată de providența 'divină. ct.aU r^ (L"?1 iei 2l ’ *l foapoi și pre Sara, femeea sa. spre apărare, dacă nu ar atinge sinceritatea gafine, pentru a/a ° de chipul cni^ ce burghez, lear acțiunea acestui D-zeu Progres se ma­ Ieal&’ am dttt 0 mie aiclii nifestează cu mal multă energie la națiile cu civili­ mie?"’ redaC,ie mi S’a încredta'at de tova' UintemnuKuI personagiu 86 cuni’Vft că istoriea altor popoare zație capitalistă, Gu toate astea la toate națiile unde j-ă^il miel, ce-va mai duh de cît asupra s ie - ■» « « Sil? Ss&xKft "* S idealismul și materialismul in istorie I II �20 REVISTA 1DEB1 domnește D-zeul Progres, se constată Cea maî de plins degenerare a speciei omenfeștL Această părere nu Ieste părerea unuea din acel socialiști ncmulțamili cu nimic, revoluționari, ci părerea unuea din cei mai mari învățat! al perioadei burgheze, chimis­ tul I. V. Liebig. „In" toate țările Europei, Undo există recrutare, de la întemcerca Iei taliea mijlocie a aduL ților a descrescut, aceștia devenind, în general, mai puțin proprii pentru serviciul militar. înainte dcRevoluțiea de la 1789, taliea minimă a soldatului de in­ fanterie din Franța, Icra de 163 centimetri. In 1818, după legea din 10 Mart, de 157. In fine, după legea din 21 Mart, 1832, numai do 156. Mal mult de jumătate din oameni slnt declarați improprii de serviciu, din pricina neaj'ungerel taliei și a vițnlor C0»8^J* Taliea militară Icra în Saxa. în 1870, de 178 centi­ metri. Astă-zt Ieste do 155. In Prusia, de 157. După da­ tele furnizate de Dr. Meyer în Gazeta Bavancl, din 9 Mai 1862, rezultă că în timp de 9 ani, în Prusia, la 1.000 recruți, 717 slnt improprii pentru serviciui: 318 că n’aveau taliea cuvenită, 399 c aveau o prea debila constituție. In 1858, Berlinul nu putu să-și doa contigentul său de rezervă: lipseau 156 de oameni . Această părere asupra degenerărei speciei umane, în țările civilizate, nu-i de loc izolată. Charles Darwin, scrie: «Doctorul Beddoe a arătat, în timpul din urmă, că pentru locuitorii Marel Britanii, șederea în orașe și unele ocupații, exercită o influența asupra micșorărel taliei, micșorare do talie care-1 ereditară, feno­ men. care se întimplă și’n Statele-Unite. Ge-va mal mult, doctorul Beddoe crede că numai cînd o rasă atinge maximul său do dezvoltare fizică, poate ajunge la cea mal mare energie și putere morală». D-zeul Progres, conduce popoarele cu civilizație capitalistă, la degenerare fizică și la degradare morală. Burghezii republicam, au o dragoste atît de apnnsă pentru cele trei zeități, Libertate, Egalitate, Fraterni­ tate, în cît merg până acolo că le imprimă până și pe închisori, și pe temnițl, bine-cuvîntatul lornume.«Iei dovedesc prin aceasta cum-că în Societatea capita­ lista Ieste tot atîta libertate, egalitate și fraternitate, si în afară de închisori ca și în Închisori. Societatea capitalista.Ieste o pușcărie imensa: fără deosebire de etate si sex, marea masă a națiunel Ieste închisă în ateliere și osîndită la o muncă grea de 10 și de 12 ceasuri pe zi, pentru a nu- primi în schimb de cît un salariu de foame. De pe timpul cînd domnea încă D-zeul catolic și creștinesc, cînd Trinitatea republi­ cană nu iera încă concepută și scoasă la iveală în ume, înainte de 1789, lucitorii se bucurau de toată libertatea. Duminicile și zilele de sărbătoare, cari Ierau in număr de 38. lei erau scutiți de munca 90 de zile pe anii sau o zi, Ia fie-care patru zile și jumă­ tate, nu lucrau De clnd cele trei zeități burgh/z^șll au înlocuit inse sfinții dm calendar,pati onn,uber-cugetatorl si catolici, creștinf, au desființat z<lele de săr­ bătoare, impunîud sa se lucreze Duminica și nutrindu-șl și mal rău lucrătorii, de vreme ce taliea le descrește. Zeitatea Patrie, are gusturile stricate, ale unor stricate : lea nu-șl deschide brațele și nu acordă fa­ vorurile sale de cit acelora cari-o bât, cari o pradă și o trădează Gamhetiștil, acești mari patrioțl al po­ liticei, au pus Crucea Legiunei, zisă do onoare, pe pieptul lui Bleiehroeder, consilierul financiar al lui Bismarck. Acest demn fiu al lui Abrâliam, cînd se discuta despăgubirea de războit!, spunea neînduplecabilulul învingător: «Nu vă uitați și nu lăsatl de loc, cereți Franței zece miliarde: ieâ va fi foarte bu­ curoasă de a scapa cu atlț», Patrioțil Finanțai, sînt cel ce-au exportat economiile Franței, pe cari le-au consacrat sa înzestreze militarește și industrialicește uauuu națiile uuamaut. dușmane. xPatrioțil Industriei, oiui sînt cel vc ce fac să vie din Germania, din Belgia, din Austria, materiea prima lucrată, pentru a ruina munca națională, Patrioțil Academiei de științl morale și politice și cel al soidetaței economiștilor, slnt acel ce discută mijloacele de a Introduce in Franța colii, muncitorii (I? profiți 21 Ideologica burgheză, care ca si odinin»^ , Sflnta Fecioară, a servit și maî* serveau •Iaus Si înșele vulgul, prostimea, începe a nu mnî 91 a*zI W cere, lear materialismul economic al im itavea tre. da lovitui a dfe grație. Marx fi Va Dar, vor zice economiștii, legile naturale nomiol politico, nu sînt niște pure idei feu » ec°* pozitive, descoperite prin observație si încernn,1 le8i experiența de toate zilele. Aceste legi sin? « prin neschimbătoare, și, după cum scriea în thv, , rne> urmă tcLe Temps», socialiștii, ca si sar-nnu , din pila, fel vor toci toți dinții înainte ’dc a le nim®1, Cu le roade. Cu credința în nestrămutarea amoi • cb a naturale, se înfășură al de Beaulieu, al de ,8l Sonetul, pentru a privi mizeriile populare cnr<? *c* nătatea unui operator, care ar deseca or£ran«inSâni' broaște. Credința asta religioasă, ie cea carefiLnneî Courcelle-Seneuil să spună la Academica de «i9pe morale și politice; .Să admitem, ca un^adevăr cum k1 după organizarea de a-zi, saracul tinde a deveni^5’ sărac, bogatul mai bogat Ce dovedește asemenea i»’ cru, din punct de vedere absolut universal? Ni™După domnii economiști, lucrătorii trebuie sA-sîî dure neajunsurile, fără să murmure, și să moară foame alături de bogățiile pe cari numai iei le ai creat. Așa voesc legile naturale, ale economiei no litice, po' Să vedem, oare legile naturale sînt atît de eterne și de nestrămutate, precum economiștii susțin. Una din cele mai eterne și mai nestrămutate legi ale economiel, ie concurența, cauza orî-cărui progres si orî-cărel dezvoltări sociale. Dar concurența, singura se distruge pe sine pentru că o industrie nu se dez­ voltă de cit centralizlndu-se. Marile organizme ale producției moderne, ca minele, fabricele de tesătorie atelierele de construcții, drumurile de fier,* institu­ țiile de credit, și altele, sînt niște imense monopo­ luri, cari nu s'a’u constituit de cit desființlnd treptat concurența amil de producători. Unele industrii,ca fabricarea monedei, transportarea scrisorilor, bună­ oară, sînt sustrase concurenței private, și monopo­ lizate de Stat. De ce al de Leroy-Bealieu nu cer ca scrisorile, moneda să fie date hazardului și fraude­ lor concurenței ? Pentru-că capitaliștii sînt prea in­ teresați în chestie. Credința economiștilor în nestră­ mutarea legilor lor naturale Ieste o credință îngădui­ toare. leale îngâduede a reclama, fărănk-Io rușine, intervențiea Statului, care desființează ori-ce concu­ rență de îndată ce sînt de apărat interese burgheze încă una din cele mai nestrămutate și mal eterne legi ale economiei politice, Ie legea ofertei si a cere­ re!. Asta fixază prețul mărfurilor și mulțl econo­ miști susțin că asta le. și creiazâ valoarea. Legea asta pune in mișcare lumea Cu toate acestea au existat societăți, înfloritoare. în cari aceasta lege nu exista. Spre pildă, în evul mediu, prețul mărfurilor nu iera fixat prin legea ofertei și a cerorol, Ci prin sindicii sau starostii corporațiilor. Ieste adevărat, c pentru Domnii economiști, evul mediu Ie. °. e.p® care nu se împacă cu dreptul comun, cu simțni _ mun, simțul comun al celor lipsiți de simțul co Dar chiar în societatea noastră capitalista, eieccu gel ofertei și a cererel nu i înlăturat oare pn P tul acaparărel ? De un timp, niște sPec1ul^:°p_ftnteV: tit-au să pue mîna pe minele de petrol alo 1 prețul petrolului Ieste fixat de sPe^ulat0ohhfichUd, nu de legea ofertei și a cerere^ Casa R de care are în exploatare cele mal InsemnaAui aCestul mercur, regulează, precum îl place, pr l . lecea metal. Prețul transportului, Ie regulat oar oiod ofertei și â cererei ? Iu urmi uuei re t ' mlCă clasa muncitoare va pune mina pe ^ăși va naționaliza un-jliele de Pro““c510» ,,ererel va î,n" nilnt, htnJ și altele, legea ofertei 4 produsele ceta pe dată de a mal exista, PeQ“ cumpâ“arfl ? vor fi distribuite, nu după Pu/®^ea,intelc sale, și duP1 celui care le-ar cere, ci după treDumj îmblelșugarea produselor. sînt,eterne? , SSS ©yqIwș**** stere tot atît de ridicolă ca șl .aceea de piito 0 Pr forrna pantalonilor și vestelor noastre îfliist^'Jmutată, eternă. Legile economiei politice, fi n0,,lrî*halnolor noastre, sînt variabile, Iele se J măsură ce modul de producere și de ’sebi®}’ s® teorie,ftSre are pretențiea s4 explice eveistorice. Asta a primit sprijinul antropolojjinieute , jnvătatilor naturaliștl, cu toate că de oIeste teoriea de rase O rasăoarefezestrată cu niște calități speciale, ar fi des^re'/% coplesască pamlntul și să înlocuească pe im nopoare. Din nenorocire, născocitoril acesce!eIa\4i nu s'au putut încă înțelege asupra alege­ ai «tel rase. Fie-care teoretician credea vedea In rd a0 rasa predestinată. Așa, cînd rasa slavă, cînd rflSl1 «ermanică, cînd rasa latină, cînd rasa mongolă ^^-nclhmată rasa superioară. Dar teoriea raselor, F?inde a înlocui ideea de Patrie, devenita prea ’î’tmHi Ie tot o vechitură, ieste teoriea cea biblică, ; de poeziea-I naivă. Ast-feliu, pleetnd de la : ®ențiea unul D-zeu, istoricii șl cugetătorii bur1 herief s’an întors, pe nesimțite, cu ultima lor teo• 5a a râselor, lear de unde-au plecat. Pentru-că cine ; “efi înzestrat rasa superioară cu acele calități, care ; asigure întăetatea, dacă nu un D-zeu, pus* în afarA si nud presus de umanitate ? Filosofica istoriei s’a învîrtit într’un cerc vițios, fără al poată să leasă din iei. Dacă istoricii și filosofii n’au putut să descopere legile cari prezidează la evoluțiea societăților, ie c'au plutit cu capul prin ceață întunecoasa a fantaziilor idealiste. Iei n’au voit să se coboare până acolo, ca sâ studieze condițiile materiale ale existenței oame­ nilor și societăților. Au fost streini de pasiunile, de trebuințele, de interesele ce aceste condiții materiale produc* Iii fața acestor istorici și filosofi, omul.pla­ nează de-asupra împrejurărilor naturale, găsind în alne-șl dau în. niște D-zei supranaturali cauză acțiu­ nilor lui. După Hegel, cel din urmă dintre metafizi­ cii mari, Ideea Ie aceea care, opunîndu-se sie-și si dînau-se pestecap.se desvoltă, și desvoltîndu-se, dă naș­ tere fenomenelor naturel și fenomenelor societăței.* Baftă economietii, cu toate că ocupîndu-se de aceste «Ddl|il materiale, au fost loviți ae aceea-șl nepuunță, de aceea-șl sterilitate, Ie diu pripind c’au stu®at lumea economică după metoda idealiștilor : feomenele economice ca' și' legile acestor *fenoniene, tezeB»«r ne' nes^mutate. Li-a fost teamă să cerceomenMH nea f01?Oi:nGn0Jor economice asupra masei deivM»x ’ rCam -i reaețîunea masei omenești asupra Cean » Iî1jacestor fenomene. Credeau sau, se prefâuiioeiFA? i e' după cum omul nu putea influența 1 0 «cfiuM p anete^or' t°t așa nu putea îndrepta nici i Peaompna?Up-a mer.auluî fenomenelor economice. I ’®uta»n e Puterile.economice nu sînt neșțrăIfile-s crinH urmeazit un curs evolutiv, și fiina-că ^pezl dn an ochească, transformările lor1 sînt ihal mul Du , a*e altor fenomehe ăle< naturel, lear olunci cînd i ce a, de a mai fi jucăriea lor, de cît a’Melege anii. V-^ direcțiea, atunci cînd le va ^“frola tiefectele. Atunci iei le va putea u aiibin»Cx sa’^ slujaseă la trebuințele sale. 0, ,n51ura; electricitatea distrugătoare a n !Ca la oh / . ?dămîna noastră și putem să ne slujim n',miuea7ăCe: transmite mișcarea și cugetarea, a.. ^Uctîa» fcce să fiarbă o'ala la foc. aUk^°are a n^,8t;a?lctt’ care a însoțit puterea repronSn^iiilon em .UI» cape a fost mama cea roditoare nSmai î?9 atît de Păcătoasă șl atît de neduenf01 8it nn al de Beaulieu al Economiei oțiNici seamă de asta, pot slo tăgăPitimV a connni?,ata suPra munca bărbatului, a feft8cMu’a ?,arfa odinioară stătea Ia vatra de te8scurtează * 9l de *“povărătoarJ , n . -==î*-ă munca ome-' EteriiCUq1 zîp nS,Irc de muncă «labor saving maHec»H &!658'1' Domnii Economiști, zic lu,’^rnDatt6î Voaafcy* capol> supnneți-vă *fără mur** vor pentru-că, precum a zis Isus, r»cl pe pfimînt, chiar cînd ar fi cu ,i’> i ~ semnărel, îngenunchere! Materialismul economic, al lui Marx,zgudue pe om din amorțirea fatalismului spiritualist lei strigă mun­ citorului : Ridică-te, studiază, dă-țl samă de puterile economice cari te-apasă. lele-s Ieșite din minele omulul, ca șt D-zeil din creerul lui, tu poți să contro­ lezi aceste puteri. Dacă vel vrea, mașina-unealtă, acest cumplit instrument de tortură, va deveniD-zeul, Nlîntuitorul, care va libera pe om de munca cea grea și care-I va da timp să guste din toate bucuriile cărnel și ale spiritului. Materialismul economic chieamă proletariatul na­ țiilor civilizate la revoltă, spunînd acestui proletariat că nu se va emancipa de cît cînd va sfărtma forma economică a societățeî capitaliste. Societățile ome­ nești nu se dezvoltă* de cît fiteînd să zboare îh aer formele economice .devenite prea strimte pentru a Ie putea cuprinde. Spiritul omenesc nu prngresază , de ctt călctnd în picioare religiile și filoșofiile cari l’au legănat și cari .după''ce i-âu servit'de călăuză se pre­ fac tntr’un mijloc de reacțiune de apăsare. De cînd a părăsit omenirea forma cea comunistă, acest prim leagăn al societăților omenești, societățile omenești au dăinuit în trei mediurî economice, ca­ racterizate prin modul lor de producție : robie, servaj, salariat. Modul de producție al acestor mediurî economice, a creat interese opuse printre oameni, împărtindu-I în clase dușmane, antagoniste. Istorlea societăților omenești nu Ieste de . cît istorlea luptei de clase, între clasele ce constitue aceste societăți. Așa-cfi, precum s’a exprimat atît limpede Fr. Engels, .structura unei societăți date formează pururea temeliea adevă­ rată pe care trebuie s’o studiem, pentru a înțelege toată suprastructura instituțiilor poljtice și juridice, ca și feliul vederilor religioase, cari-i sfnt proprii. Ast feliii. idealismul ie alungat din știința istorică, te­ meliea unei stiinți istorice .materialiste, ie pusă. Calea-I deschisă, calea care va să ne ducă la explica­ rea feliului de-a cugeta ^1 oamenilor, dințr’un timp dat, prin feliul lor de-a trăi, în loc de a voi să ex­ plicăm, cum s’a făcut până acum, feliul; lor de-a trăi prip, feliul lor, de-a gîndi. In timpul acelei memorabile discuții așupra TJnitdțcl de compoziție, care pasionă Europa științifică, Geoffroy, Saint-Hilaire zice ilustrului său adversfcr, Cuvier, care atrjbuea creearea speciilbr, unui D-zeu: „Știința voastră, naturală nu Ieste de.cît o culegere de fapte La ce slujește materialul acesta, dacă nu se întreb.uințază, dață'nu șe așază într’o ' clădire". Nu putea să fie alt-feliu cîtă vreme se căuta afară' de natură cauzele fenomenelor naturel Numai clnd Darwin reînvie, marea.teorie a lui Lamarck. s^ȘațntHilaire, făctnd-o de necombătut ppntr’p .^ulțime co­ losală de fapte și prin niște descoperiri geniale, numai atunci idealismul fu alungat din istorica1 naturală, lear știința naturală deveni o știință generală șL fi­ lozofică, după cum o .prezișeșe. peoffroy Săiuț-Hilaire. Filosofica acestuea răstoarnă toate melafizicile. Cei care a îptrodus în istoriea economică teoriea mediurilor, Ie Maix Să nu se creadă înse curh-că materialismul economic, al lui Marx și Engels, Ieste una din acele vulgare adaptări de teorii naturaliste Ia știința socială, de cari, în timpul din urmă. D.arwiniștif Geripaniel, ai Angliei și al Franței au fost atît (ie risipitori. Nu, Marx a luat-o înaintea aces­ tora. Atunci cînd teoriea mediurilor dormea somnul cel greu, din 1832. Marx formulă, teoriea luptei de clase, în Mizeriea filozofiei, publicată. în franțuzește In anul 1847. in anul următor, 1818, Marx si Engels ex­ pun în Manifestul partidului comunist, teoriea transfor­ mărilor sociale, impuse prin transformările mediului economic. . _ , Materialismul economic, al lui Marx.și Engels, va ucide idealismul istoricei fatalismulîndobitocitor, va crcea filosofica istoriei și va pregăti, capetele cuge­ tătoare ale Proletariatului, pentru revoluțiea econo­ mică, care va deschfăe porțile unei lumi noi, lumea muncel libere. P. Laîargue. Jn Romtnește, de Const Cristegcp, I �sumați cum și soldați obscuri al CAZUL RACOVSKI In privința uneltirilor ce sff fese împotriva D-rultil Racovski, un membru strălucit al mișcărel socialiste din țară, din partea celor a tot puternici, pentru a fi ex­ pulzat, voiit publica în n-nil viitor un articol datorit sie-și, precum și o scrisoare trimeasă unul ziar dințară, in cari se expune fără de legea în perspectivă, cu desăvîrșire cădit. De o cam dată împărtășesc editorilor miel, ca să sc cadă, de cătră toți, ce feliil de mintalitatc a tot puternicii pregătesc la niște oameni cu simț, cînd te vorba de o ignominie, dc un fapt mișelesc. P.M. Iubite Mușoiu, ...Urmărind tot ce scriu ziarele de Racovski, deși, personal, nu pot tocmai să-l am la inimă, inse, să ți-o spun drept, mă simt re­ voltat pănă în cele mai ascunse fibre ale organizmului mleu, de procedeurile, arhi-mizerabile, cari s’au adoptat ca să se lovească în iei. Și asta, cu atîta mai mult, cu cît loviturile astea purced, din partea cui o știi bine, că nu mai Ie nevoe să-ți spun. Și dacă în toate astea nu-i nimic de mirat, dat fiind faptul că burgbezimea și-ar dezminți ființa și rolul dacă ar proceda alt-feliu față de noi, răzvrătiți! vre­ murilor de a-zî, nu ie mai puțin adevărat că fap­ tele brute, cari au loc, nu pot să lese rece pe ori și ce om simte și cugetă ca noi, cu ade­ vărat. Și ieu,unnl, sînt în drept a mă simți ca atît mai revoltat, de cît orl-cine altul, cu cît cunosc mai bine mijloacele mișelești la cari s’a recurs, spre a lovi în Racovski, mijloace puse la cale de primarul Constanței și de pre­ fectul Vîrnav. Procesul verbal încheeat de Consiliul Județan din Constanța, și pe care poale l’ai fi cetit în ziarele din astă-sară, nu îe de cît preludiul, căci mișeliea încă nu ie con­ sumată complect. leu, care știu cele puse la cale, ori-cît nu mi-ar fi prieten personal R., totu-șf, turbez de necaz că nu pot, că nu am unde să public tot aceea ce știu, fiind și de mîni și de pi­ cioare legat, nu de alte considerente, dar de faptul că nu am foaea mea proprie, pentru a scrie ast-feliiî de lucruri. Ah, Mușoiu, răzvrătirea asta a mea nu ie de Ieri, de a-zi. Numai atîta că manifestările iei exterioare nu izbucnesc totdeauna, dată fi­ rea mea conținută, cum și raționamentul, caremi arată inutilitatea unor ast-feliîi de mani­ festări, destinate a rămînea platonice, pe cită §in.u Pot a traduce în pozitiv. Și daca ieste o. ruină mai mare, care se ope­ rează în organizmul mieu, apoi desigur că iea nu-i pornită tocmai din neputința de-a mă mișca în voe, după imboldul fire! și a princi­ piilor mele. Voiu crăpa, ca pițigoiul în colivie, înăbușind în mine toată revolta ce simt, toate năzuințele mele, și voiii trece, ca ori și care altul, prin lumea asta, fără ca să fi putut face ce-ya potrivit cu aceea ce cuget. Și stau acuma și mă gîndesc, ce atitudine să ieu față de R. Să-i comunic ceea ce știu ? Ar fi cu totul inutil. Iei n’ar putea para lovi­ tura, căci ceea ce ie hotărît „la Centru" va să se îndeplinească ori cum. Și apoi, dînsul îe destul de deștept ca să știe ce îl așteanis . n ar avea de loC nevoe de avertisment?’ In tot cazul, i-o mișelie ceea ce sen » Î6u« cu socialiștii' și cu mișcarea lor la nft" Iec6o vreme încoace. Iear noi, stăm de°n’ la și contemplăm. Iți cunosc părerile î Par,e privință,și ori-cît poate nu-i fi de acord r./ în privința tacticei ce ni s’ar incumba noi, să urmăm, leu îmi mențin părerea ■?’ carea fără rezervă a legei talionului. Treh inaugurată o cale noua de acțiune, și U fiind condițiile actuale de .. £u,$ieziel j purtare a noastre, care se simte prea sigură îr/ libo^' tea-i de acțiune, o mișcare nouă, cCî* asta, duși" cît-va timp cel puțin, nu va putea aduce d cît reale foloase mișcărel revoluționare, boie" ze-se iea ori și cum.... Cu o frățească strîngere de mînă, Buâireștî, d luliu 907. An. R. Valmaro. RĂSCOALELE ȚĂRĂNEȘTI Turbăciunea în fața mișcărilor țărănești Cu toate comunicatele asigurătoare, cu totul explicabile de alt-feliu, date de ministerul de Inteme, mișcarea țărănească Iea în Muntenia și mal cu samă îu Oltenia, asemenea proporții în cît ar­ mata a trebuit să recurgă curat la bombardarea satelor răsculate. Așa s’a întîmplat cu trei sate din județul Vlașca: Hodivoaea. StăneștI și Vieru, și cu-n sat mare din Dolj, BăileștT, cari fură dis­ truse cu tunul, fără să se cunoască numărul morților. De alt-feliu, nu se cunosc de cît cu totul pu­ țin amănuntele revoltelor cari ațîță o groază ob­ ștească printre locuitorii de la orașe. Proprietari, arendași, mari comercianțl, funcționari, sînt cu fotul înspălmîntațl de incendiile, devastările și omoru­ rile la cari niște mase înverșunate se dedau cu o furie pe care nimic nu poate s’o dămolească. După schimbarea neașteptată a guvernului, par­ lamentul a votat, fără să stea la gîndurl, o lege care autoriză declararea stărel de asediu, unde ar , trebui, lege de care de 43 de ani țara nu siijipȘJ ■ nici o dată nevoe. Spaima generală se mal vj dește în acordul deplin în care au căzut cele doua partide adverse, cari pănă acum două-zecl dez îșȚ disputau puterea pe rînd, combătîndu-se î nici un răgaz, fără nici o cruțare, c-o mri care puține țări dau asemenea pildă. ve“‘.n» îcâ mereî de la 26 Mart, Ie memorabilă: vrăJ?1^tnJ D-nu Sturza și Take lonescu îșl îmbrățișîndu-se cu căldură, în aplauzele P ej ale unei majorități conservatoare, care se P . guvernului liberal, impus de rege și °e rări. Organe ofiefoase ca La arată fruntea lor un îndemn fără precedeni că acordul Ie general împotriva prim J | „Văzînd gravitatea excepțională a s’^^gJresăn1 pra căreeanu trebueștesă ne-njelăni,^ depl); ( tuturor conservatorilor din țară: sena \ tați, cari se vor întoarce pe la casele tor, c0I1. al comitetelor executive șj al Pr°' servatoare din București și dm oraș Seea4Fc(’1| făgăduit guvernului M. S. Regelui, de ti cOflCa?dul conservator, Ie un concurs de fapt, âr* P^nncurs verbal, o atitudine de ședință. n*1/de autoritățile țărel trebuie să ne purtăm 2® ra si cum n’am avea partide politice: așa-fe,.‘i'em-m sarcina, să le furnizăm toate lămusă >e S indicările de cari ar putea să albă neririle, 5 le facem toate serviciile ce ar putea să voe,.sa * să ie preîntîmpinăm dorințele chiar, să nCî£n deplină, o întreagă încredere, într’un le . ? că ne pătrundem cu totul de ideea că, ^vreme va dăinui vijeliea, pentru a fi cetățeni a 5 Vfe cade, trebuie să uităm toate punctele ce cunjposebesc, pentru a nu ne aduce aminte de dt de cele ce ne unesc». La Roumanie de la parte, ziare ca Voința Națională și A^rul cari, fie-care în feliul său, naționalist sau Hemocrât n’au încetat de un număr de ani să denunțe nepăsarea criminală a guvernanților în chestiile agrare, se raliază cu hotănre la politica de represiune fără cruțare, a noului guvern. Fără îndoeală, cînd proprietăți, cînd domenii, cînd gospodării sînt încinse de flăcări, sînt de­ vastate, proprietarii și capitaliștii cari au în mînă puterea, adică puterea armată, nu pot să se gîndească de cît să se folosască de această putere, pe dată. De-acolea vine represiunea actuală, cu toate excesele legate de Iea. La StăneștI, bună-oară, artfleriea a distrus, întro clipă, 160 de case țără­ nești, la restul locuințelor dîndu-se foc de soldijl și de ofițeri, dîndu-se foc cu gaz. O pildă de represiune, abătută fără deosebire, atît asupra răsculaților cît și asupra bieților țărani resemnați, cari stau liniștiți. Dacă printre țăranii, pe cari vedeniea sîngelul îl urmărește ca pe niște fiare cumplite, se găsesc bandiți ordinari, ucigași odioși, trebuește de asemenea să spunem că unii pro­ prietari, arendași sau administratori de moșii, se folosesc de represiunea sumară, pentru a denunța armatel și magistraților pe acel din țăranii de cari ar voi să se scape. Și, în ceasul de față, Ieste aesiul ca un țăran să fie denunțat ca instigator, Pentru ca să fie arestat, pedepsit. Caz întîmplat, J, ° .m.uH>me nenumărată, bietului bătrîn învăj or Simion Vasilescu,din comuna Toporu, unde în urma unul denunț, și tîrît între ba'°Me la Giurgiu... a M. Craiovanu. i.Oourrier Europ6en“, dc la 5 April 1907, st. n. O știre ?CoiQ*8tai. a ok “ armata comuna Corcova, .iud. Mehcso îndrepta spro mulțîmo» si.ți'agă, aP6 coinanS în și, cu lacrimile Îil ochi, a rugat Mist Va , \e“'I rerte. Comandantul, adresîndu-se mulțime!, 4 r&scoalft.# Â’. spuneți numele celor co v'a îndemnat 00 vina ^'Va‘ mulțime, neavînd probabil pe cine PrnA^i r®Pe(K spuseră ci învățătorul satului JUondi ă84'1 adnr/ de garnizoana. Comandantul dete or5; ^‘erooa fără a face vre-o cercetare sau ae 9'oantedele ordin soldaților și traserâ o salva «ei, lăsîndu-i morti pe loc.. «Tribuna învățătorilor», de la 5 A'pril 1907. ideeî 28 înfiorătoare executări de țărani De comentariile sau înfierările mai înde­ lungi ale presei socotim că ne putem acolea lipsi, cînd faptele sînt atît de vorbitoare de sine. Nici comentariile și înfierările noastre nu mai au aici nici uri rost, pentru că ar în­ semna să credem că cetitorii noștri au pier­ dut ori-ce simt propriu dc sezizare, ori-ce putință de indignare. Aice nu-s de altmin­ teri subtilități, ci-s fapte goale. Ca întăe desfășurare, reproducem scrisoarea adresată de D-nu Inginer I, Constanlinescu, ziarului cAdevăruh, cum și răspunsul său adresat ziarului <s.L'Independance Roumaine*, răspuns prin care confirmă, a doua oară, istorisirile sale... Rătăciri și cruzimi, nebunii, toate au o morală. R M. Cătunul Viașu, situat la Sud Est și la 30 de km. de T. Severin ie locuit în întregime de romînl. Ie alăturat la comuna Pătulele, cu cu care se mărginește la apus, lear la răsărit sînt situate comunele Valea-Anilor, Drîncea, Oprișor, Izemșea, etc. Are 150 de locuritorl, dintre care 60 la sută sînt cu dare de mînă. In tot timpul tulburărilor, ce au bîntuit țara și satele din jurul satului Viașu, sătenii săi au fost liniștiți și nu au avut nici o pretențiune cătră arendașul lor, Vintilescu, cu care de alt-feliu nu au contract de cit verbal pe care îl reînoesc pe fie-care an. In ziua de 14 Mart s’a suspendat comisiuneapentru recensămîntul recruților, ce avea loc în comuna Pătulele. In aceea-și zi s’a dis­ pus spargerea bîlciului, care de asemenea avea loc anual în această comună. In sara acestei zile, o parte din băețl, cari veniseră pentru recrutare, din comunele ve­ cine, și o parte din țărani, ce se retrăgeau de la bîlciu, s’au unit cu cîțl-va derberdel din sa­ tul Viașu și au mers suflînd din goarne, de au dat foc la 3 hambare cu porumb de la conacul moșiei Viașu, după ce mal întăi bă­ tuseră cu ciomegele și cu boatele în ulucile curții și în ușa circiumei lui Vintilescu. Grupul acestor indivizi număra, cu cel stră­ ini la un loc, ca la 50—60. După incendiarea hambarelor, cel străini sau îndreptat cătră satele lor, iear haimanalele ce se asociaseră din satul Viașu, au voit să incedieze și curtea lui Vintilescu, inse au fost împiedicați de să­ teni, cari auziseră cele petrecute la cqnac In ziua de 17, trei zile în urmă adică, a sosit în sat un pluton de infanterie, venind din spre Oprișor și Valea Anilor, și văzînd ham­ barele arse, deși satul Iera în perfectă liniște, s’au oprit la curtea arendașului și au între­ bat dacă Ie agitație între țărani. Arendașul a răspuns că nu ie agitație, dar că hamba­ rele au fost incendiate de calră sătenii din sat. Arendașul a prezentat o listă foarte lungă, începînd cu oamenii cel mai de samă din sat. Nu trecuse pe cei mal de rînd și mal săraci, cari într’adevăr luaseră parte la in­ cendiu, Gind-că nu avea ce să le ia acestora, i & O I I �24 REVISTĂ IDEE! REVISTĂ ÎDEEI Atunci, căpitanul ce conducea trupa, a sunat vătaf, ca să lie scăpat cel puțin unul di din trompetă în sat, înse la aceasta n’a răs­ tata ori fratele. Tata a spus, că dacă le U puns nici un țăran. Intr’adevăr, sătenii vă­ pe alese, mal bine să moară iei și Sil v°rba zînd cum se procedase cu împușcarea țăranilor băiatul, fratele mieu, de la care am din satul vecin Pătulele, în zilele de 15 și 16, toate cîte le pun aici pe hîrtie. 5 fugiseră aproape cu toții în pădure și in balta Am întrebat pe fratele mieu, ce au h și nu mai rămăseseră de cît cîțî-va bătrînl, cari cu iei după ce au ajuns la Pătulele? I4cut în vieata lor fuseseră oamenii cei mal cin­ — Cînd am ajuns acolo, mi-a răsniiitâ , , stiți și nu se știau cu nimica pe suflet. Vă- au venit la noi doi ofițeri, cari ierau n »' . zînd că nu 'iese nici un țăran, căpitanul a mal mari și au întrebat pe cei ce ne ad^ ° mers din casă în casă, și unde agăsitpecei seră : «li aduserăți, tnft» ? «Da, au ,.ă usț ce nu fugiseră, le-a spus cu frumosul să vie iei, mai vin și alții în urma noastră*, j) ar : la primărie, căci are să le comunice, „ce-va*1, aceea ne-au predat roșiorilor. lear tata relativ la dispozițiile noului guvern, și că are ceput din nou a spune după cum snn<?- ' să le mulțămească, fiind-că a găsit liniște-n sat. și d-lui căpitănia Viașu, că ie bălrîn de^ Atunci țăranii, ce se mal găseau în sat, de ani și nu se știe eu nimic pe cuget. In ti văzînd că li se vorbește frumos, au mers în pul acesta a venit unul, care era acolo m"1» grup la primărie, în total 20—25 săteni. Dintre mare și i-a dat tatei cîte doi pumni de tie aceștia, căpitanul a găsit, pe lista dată de care parte, pe sub fălci, zieîndu-i: nSa tad Vintilescu, pe sătenii : I. Constantinescu, de hoțule bătrîn. Cum mal știi să spui minciuni ani 82, tatăl mieu, cu fiul său de ani 16, fra­ și să te aperi. O să te învățăm noi acum ca tele mleu mal mic, I. P. Mîndreci,. de ani 52, să mal dai foc“. Iear tata s’a rugat la D-zeu D. loyan de ani 55, N. Ungureanu de ani a oftat adînc și iear a început să plîngă ' ■ 45, și-a început a-l lega cot la cot. Pă­ — După aceea, îmi spune fratele mleu, ne-a rintele mleu, I. Constantinescu, mai toată learna fusese bolnav și foarte rar ieșise pus într’o căruță și s’au întors cu noi cătra j satul Viașu. Abiea ajunși la marginea satu- ' din casă, și chiar cînd a fost chiemat la pri­ mărie lera prăpădit de bolnav. Săteanul I. lui, ne-au dat jos din căruță, m’au dezlegat |! mine și m’au dat la o parte, iear pe cei- : P. Mîndreci avea un băiat sub drapel, în pe i-a trecut în marginea șoselei, i-apuseu ; armata permanentă. lear altul plecat carezer- lalți vist pentru potolirea răscoalelor. lear ceilalți fața cătră soldați și, nelegați la ochi, au tras l ierau oamenii cei mal cinstiți din sat, cari o salvă de puști în Ici. După ce au căzut jos, J nu contribuiseră cu nimic la ineendiarea ham­ au mai tras încă o salvă și pe urmă încă una, ‘ barelor și rămăseseră încă în cătun fiind-că și după aceea a descălicat de pe cal ofițerul • cel mal mare și s’a apropiat de cei morțlși i se știeau cu sufletul curat. cu revolverul lui a mal tras în fie-care mort ’ Tatăl mleu, Ion Constantinescu, văzîndu-se cîte un glonț în cap. Iear leu am fugit .ne- 1 legat, s’a adresat ast-feliu căpitanului : bun peste cîmpuri și nu mi-am venit in fire — Domnule căpitan, sînt un L« ...... de 82 de cît peste o săptămînă. bătrîn de ani și învieața mea am fost omul cel mai După aceea, Luni 19, arendașul s’a dus din respectat, nu numai de consătenii miel dar de orl-cine m’a cunoscut. N'am făcut ni­ nou la Pătule și s’a întors cu un pluton de mănui nimic și le păcat cala bătrînețelemele roșiori, care a mal strîns încă opt săteni, pe să mă văd ast-feliu necinstit, ca hoții. Am cari i-a împușcat într’o groapă, la capul cel­ fost unsprezece ani învățător, pe urmă, rind lalt al satului, lear Miercuri 21 îear a ape rînd, consilier, primar, perceptor, judecă­ dus armata și a strîns încă 4, pe cari i-a tor comunal. Am băiat pe care l’am învățat împușcat lingă un gard, aproape de cimitir. < : în școli la București și la Paris și acum Ie Aceștia sînt, afară de cel 4 de mal sus: inginer la stat, la căile ferate. Sînt cin'spre- Stoica, de ani 47, S. Tutuc de anl30, S.Baf,zece ani de cînd nu mai am nimic cu co­ bulescu de ani 22, D. P. Dincă de ani 4o,r. I muna, nici cu arendașul, nu muncesc pe mo- I. Sandu de ani 21, V. G. BidilecI de ani -4 șiea lui, ci îmi văd de pămîntul mieu si de bă- I. F. Bidileci de ani 30, M. SLoenoiu de an . : trînețele mele. Vă rog, n'am făcut nimic 55, L. Lirbu de ani 23, I. Pîrjol de ani și încă 2 nume cari îmi scapă din minte. i și sînt și bolnav. . n. '■ La acestea, căpitanul, fără să-1 asculte, a total, dar 17 victime. Din cei 17 numai 3 luaseră parte la m răspuns: ’ , - El moșule, știi că te pricepi să minți și diu : cei 2 Bidileci și Ion Pîrjol, cellal. ,. să te aperi ? Taci din gură, ca mănînci și bătae. rau cu desâvîrșire străini. Atunci moșneagul, legat cu fiu f ’f’ sâu__ăl__ “aTu- , In ^a.‘-a ineendiulul I. Pîrjol « spital- | rea, a început să plîngă și au plîns șf cei­ de un glonte de revolver și iei a 111 . \eSo . lalți de plînsul moșneagului. Au fost înse tri- In ultima zi, arendașul Vintilescu a ' — '9 l •', =’ugat>. meși în comuna Pătulele, unde se găsea re­ căruță și l’a adus muribund și 1L aa uuav sold»' 11 gimentul de roșiori, sub comanda d-lui co­ ților de l’au împușcat lîngă un gard gard în s lonel Herescu și maior Ghigortz. Toate aceste 17 victime au ț?sfc2y1I’nenlrU In drum, o soră a mea ajungînd convoiul, după arătările și lista lui Vintilesc , F ea(j a începui să se roage, și a intervenit apoi un diferite motive și anume: sau că n ne la circiuma lui, sau că nu mer­ să c°nS/macine la moara lui, sau că nu îi genii iPCÎlțî lui. Doi-spre-zece din acești rîeîcrau .Pj nici nu lucrau pe moșîea lui. n°r°rniDul acestor executări, intrase groaza 1° tiranii cei rămași și cel ce ierau fuprintve . o mare parte din iei auz venit gi|i imit sume .enorme lui Vintilescu, să-l do pe listă. Ast-feliu consilierii, șecarnizoană și fruntașii satului, au plătit -Vintilescu cîte 20—80 de napoleoni, pentru lul,. »a scăpat vieața, Iear o femee, femeea f4- Tânase al Popii, a dat salba de galbeni * o* de napoleoni, pentru a scăpa vieața băru*viul iei. Au mai dat: Florea al Predei80 jj napoleoni, Niță al Firii 40 de napoleoni, rhitâ bficulescu, Ion Nieulescu și alți mulți. .ffară de acestea, Vintilescu văzînd teroaJ țăranilor, i-a amenințat, zicîndu-le că satul lor le pus pe listă, să se distrugă cu tunurile prin bombardare și că ie ordin de Ia armata că sau distrugerea satului, sau să plătească fie-care cap de familie cîte 46 franci, sau cîte o chilă de porumb. In caz contrar, tonurile sînt gata să distrugă satul. Atunci țăranii auzind aceasta și văzînd că satele Oprișor, Iz.mșea, etc., din jurul lor,au fost cu desăvtrșire distruse de artilerie, pre­ cum și sub impresiunea împușcărilor țărani­ lor de mal sus, s'au grăbit cu toții și în mal puțin de 48 ore au depus în mînile arenda­ șului Vintilescu suma de 4000 franci, în nu­ merar și porumb. Cei cari n’au avut li s’a luat cîte o vacă sau bou, cal, porc, ori alte animale, și cari n’au avut nici acestea, trebuea să între slugă la iei sau în altă parte pentru a aduce bani. In fine, Vintilescu a obligat pe țărani să semneze un contract, prin care se recunosc că iei înși și sînt vinovați de ineendiarea ham­ barelor, fiind-că n’au oprit-o și că iei se obligă a plăti de fie-care cap de familie și pe timp de 5 ani cîte 85 de franci, pentru des­ păgubire, amenințînd pe țărani că dacă nu vor iscăli, statul nu retrage trupele din conumă. Conducătorii și fruntașii satului, ca revintilescu, ca unoștință cucrs către' Vintilescu,* că ie-a le-a scăpat mijloacele pent ’eap au întrebuințat întrebuințat toate toate mijlo nirea celor de mai sus. * îndeplinirea celor de mai sus. Asta-zi satul se găsește sub o teroare care Se -P°ate hichipui Și sub servitute ne 25 Un răspuns ziarului „L’Indeptndance Roumaine" Domnule Director, Cetesc în „L’Independance Houmaine“ de Ieri sara 1, 14, April a. c., ctte-va rînduri relative în scrisoarea mea apărută în „Ade­ vărul** de Sîmbătă 31 Mart, din al căror cuprins reese că, dacă d-v ați cetit cu aten­ țiune scrisoarea mea, atunci ați Căutat prin acele rînduri a micșora gravitatea faptelor petrecute la cătunul Viașu. Mențin că ah fost 17 victime lear nu 12 cum relatați d-v, sică 4, împreună cu tatăl mleu, au fost executate în capul satului spre vest, 8 în capul satului spre est și 5 în ulița cimitirului, Ducîndu mă la înmormîntarea tatălui mieu, la satul Viașu, mama mea, fratele meii, sora mea și tot satul, mi-au povestit mQihil în­ fiorător, cum și pentru ce, au fost împușcațl tatăl mieu și ceilalți nenorociți Unul din cel doi BidilecI lera încă în agonie, corpul ciu­ ruit de gloanțe, ambii obraji pătrunși de un glonte, iear glontele din cap ricoșase, rupîndu-I pielea capului. Mama mi-a arătat cojocul tatălui mleu, plin de sînge și zdrențuit de gloanțe, iear un moș­ neag, tot cam de etatea tatălui mieu și vecin cu noi, a venit plîngînd să-mi arate cojoaca fiuluvsău, I Tutuc, toată zdrențuită de gloanțe și înroșită de sînge. ,,Că soldațil au tras fiind-că se găseau în trista necesitate de a trage* *, aceasta nu ie adevărat, de oare-ce în sat a fost liniște, atît înainte de ineendiarea hambarelor, cari de alt-feliu sînt la doi km. departe de sat, cit și după incendiare. Aceasta mi-a declarat-o toți sătenii. Și chiar și căpitanul de infanterie, care a legat pe tata, mi-a spus că singura învinuire iera că găsise hambarele arse și că d-sanu i-a arestat cu intențiea de a-I îm­ pușca, ci de a-I cerceta, judeca, și-a afla de la iei pe culpabili, iear că dacă „roșiorii** au găsit de cuviință să-i împuște, aceasta nu-1 privește. Toți acești nenorociți nu au fost împușcațl ic mod clandestin, ci în prezența părinților în prezența femeilor lor șiTață deplînseible și rugămintele desperate ale copiilor lor. Vă* rog șă faceți o anchetă, cum se obiclnuește de cătră marile jurnale din țările civili­ zate, și veți găsi că s’au petrecut fapte și mal grnStea ^e-am cules din spusele celor în- grave și mal înfiorătoare dar pe cari leu le-am rei teEorizaVi’ cu ocaziea înmormîntă- tăcut. București, 1 April 1007. , „ ... VAdiivm)eu» U Constantinescu. Sărmanele «Adevărulv din 3 April 907. I. Constantinescu. oare-p6’ Cai’î ma cunoșteau încă de copil, de Vestit am cr®seut între locuitori, mi-au poUN ECOU moduiCu lacraniile în ochi cele petrecute, Află ca am primit „Câlrc tineri11, le rog ce aVp CUm au fost jefuite de ultimul porumb cnU i??ntru hrana copiilor rămași or- mai trimete-mî. Pe aici am ajuns timpul Rusiei auzui S au vaca cu lapte, etc. La și al Inchiziției. Oatnenl neuinovați nu se spincele tora însu-ml m’am îngrozit de zură și nu se trac/ la roata, dar li se răpește rhătik> recufce și voiu reclama la toate auto- ceea ce natura ct dat tuturor viețuitoarelor, l.rana de cari au nevoe: libertatea. 1 le’ Pana Ia Majestatea Sa. D. Aricescu. 1. Constantinescu Cimpina dm 31 Mart 907. I ■ �HKVItTA JDEEt dumnezeu și crearea-1 ciunea, copilul s’a însănătoșit, dar a răma • Cincl-spre-zece ani de zile s’a muncit T mamă și a vegheat asupra copilului iei «mpiCș? zice preotul Moody : N’ar fi fost oare mu k' dînsa să fi lăsat pe D-zeu să-și fac>jm,” binețj 011 ■ VOe a sa ? Inchipuiți-vă un D-zeu care pedepsește pe care în,agonica durerilor Iei ar zice : â? o TOamă, Ah doamne nu mă despărți de copilașul mleu“.„ Ce-as ^ar fi fă Satana în asemenea împrejurare ? leată D-7 ’Vcut’ -—u 1 în care trebuește să credem. Preoții au născocit un păcat pentru lume, un păcat mare, o crimă: crima nelegiuire!. Această crimă Ie zidul în dosul căruea, de mii de ani se ascund ignoranța, superstițiea, ipocriziea. Din do­ sul unul asemenea zid, ipocriziea, superstitiea, ig­ noranța, îșl aruncară spre pioneril cugctărel ome­ nești, înveninatele lor săgeți. Popii ne spun că ar fi unde-va un D-zeu, căruea nu -I place ca o ființă A doua zi am cetit predica unul alt nrent- 1 omenească să cugete și să-șî facă cunoscut gîn­ durile sale. Preoții ne spun că ar fi unde-va un torul, închipuiți vă, doctor, W. Talmage, un care dacă nu se bucură de multă fantazie *” D-zeu care îngrijește de lumea aceasta. Un D-zeu unde-va, care ușurează soarta celor robiți. Un D-zeu poate lăuda cel puțin cu o logică minunată V<? care vizitează pe cel nevinovat în închisoare. Acelaș bind de visuri, zice, între altele, că D-zcu ne ' D-zeu care a îngăduit oamenilor, în curs de mii de ani, zitează în somn, și caută să ne convingă, pe cale' să ardă de vil și pănă Ia cenușă, pe semenii lor, spre și asta, de existența lui. Intru cît mă privește ne «mal marea glorie» șî iubire a acestui D-zeu, Ni se mine, leu prefer să văd la lumină. Și doctorul ne spune c&Je primejdie mare a gîndi asupra unor ase­ toarnă o poveste despre „o cerșetoare din Anglia menea lucruri și că din toate crimele, din toate păca­ care suferea de reumatism", și despre o altă cer­ tele lume!, nu îe mal mare de cît negarea existenței șetoare vecină, care «nu suferea de reumatism»' lui D-zeu. Și, «cerșetoarea care nu avea reumatism aducea Inroșește-ți mînele în sîngele tinerimel și al ne­ zilnic de mîncare cerșetoarei cu reumatism. După vinovăției, fură pînea din gura orfanilor, în această cît-va timp, cerșetoarea fără reumutistn moare și vitregă societate, înșală, ruinează, Iasă în părăsire cerșetoarea cu reumatism începe a se îngriji, că fecioara care s’a încrezut în tine și care te-a iubit, cine-I va aduce de acuma mîncare^... In acea adorat. Pentru toate acestea, de curtea frauduloasă noapte D-zeu îșl părăsește tronul ceresc, după ce , bisericel, tu — v c.fi achitat. tDar -. . a rfâ poruncă referitoare la pornirea soarelui și a a vei îndrăznește nega existența lui D-zeu: smerita față bisericească lunel, și vine la bătrîna cerșetoare, se înțelege în se face vînătă, de vecinică ură : porțile raiului ți vis. Nu o tămăduește, doamne ferește, de reuma­ se închid pe veci, și, ca un blăstem nesfîrșit, ră- tism, ci o scoate din casă, șî-I arată în dreapta sunînd în urechile tale, Iești osîndit a ți duce un enorm munte de pîne și-n stingă un altul de înainte calea: calea rătăcitorului, calea osînditulul brînză, zicîndu-I : «Aceste sînt ale tatălui tău ceresc. Crezi oare că dînsul va îngădui ca unul nemuritor, calea vecîniculul nelegiuit. Auziți, Nemărginitul, D-zeu se înfurie pe măr- din copiii săi să moară de foame» ? ginitul, pe om, pentru că acest din urmă a îndrăznit Nu nc putem opri de-a gîndi ce ar fi țara noa­ a zice: Nu știu. De ce ? Inchipuiți-vă un domn stră de pildă, cu cîți-va munți de pîne și brînză, Carol, să-I zicem, care ar auzi niște muște din bine înțeles dacă nu se va găsi vre-un nabab care ograda Iul discutînd chestiea importantă a exis­ să pue stăpînirc pe Iei. Cît de ușor ar putea scăpa tenței lui, Carol, și închipuiți-vă încă că o mică ast-feliij China, India, Rusia și-alte țări de foa­ muscă roșcată, s’ar jura, pe cuvîntul lei de muscă, mete. Totu-șî, D-zeul acesta, care ne vizitează îa că, după părerea Iei, un asemenea domn nici nu vis, nu poate ajuta ființei omenești nici cu schim­ putea să albă ființă, Ce-ațI zice cînd acest Carol barea direcției unul vînt. Dacă nourii ar putea fi ar alerga după musca cu pricina, și, prinzînd-o, ar împărțițî regional, oare numai o singură foamete lega-o stnns cobză, ar izbi-o la pămînt și călcînd-o ar putea fi înlăturată? Dar . ’: ~ ‘ D-zeu, ‘ I on'are pu­ nici în picioarele sale i-ar zice : «Stăl, că-țl arăt leu tere pe vînturl, și nourii dădătorl de vieață se ție că Carol Ie un factor teribil de existent... Si. - — ---------duc să crească lărgimea măre!. Ce-ațI jzice de-un țotu-șl, dacă există un D-zeu infinit, îe o deosebifâ. grădinar, care ar avea un puț plin cu apă, și care infinit mal mare între acest D-zeu și o ființă ome- cînd florile și fructele s’ar usca de căldură ar nească, de cît între un geniu ca Shakespeare și cel scoate-o găleată de apă din puț, ar face ocolul .o dată _ grădinel sale cu lea, și ar turna apoi apa în Pu* n,î,c v'ferme .. ce s’â .... vre vre«o dată pe pe fața fața pă pămintuluL care a scos.o ? pgnă ce n’am cetit aceste Se zice că acest D-zeu veghează asupra noa noa-­ două predici, nu mi-am putut închipui, că-n timpu stră și. se îngrijește de noi. Zilele trecute am cetit nostru, în această generație înaintată, s’ar putea in rapoartele bisericești, predica preotului Moody. găsi cine-va care să creadă că D-zeu ar idioți pe** Dînsul n,nc” vorbește despre rugăciune, șî zice că tre­ un copil, numai pentru că mama lui s’a ruSatPe”I buie să ne rugăm lui D-zeu, ca să se facă in voea tru scumpa lui vieață, ori că dovada existenț sa, pănnd a crede că dacă ne vom iruga, u6O) luu k și lui D -zeu ar fi visurile noastre... Așa cum Ic, orto­ mult bine, îl vom putea îndupleca pe acest' D-zeu n’a r progresat de loc: Ie acela? ca , 2____să-șl „ yi doxismul .... .w&____ ________ s Ie a-zî, așa t a fost și așa va împlinească voea. P ' Preotul în chestie povestește de al eschimoșilor: așa cazul unei femei, care se rugă lui D-zeu, să nu-I fi de-apururea. a5Ait D-zeul răpească copilul bolnav — din — brațele nu ,„ . r-:- Iei. •— Dînsa mu Se spune că fie-care națiune și-a -r’— —• _•. ... sa rugat inse «fie in voea ta», ci a întrebuințat, său. In realitate, fie-care națiune și-a aVut o ceată cum se exprimă preotul Moody, r . cuvinte aproape numeroasă de zel. Materialul Iera atît de Ieftin ?* de arăzvrătitoare, zicînd: , Ah, doamne, nu mă des­ fabricarea atît de ușoară, că ceriul Iera P1*" ță părți de copilașul mleu“, D-zeu i-a ascultat rugă­ ceste monstruoase fantome. Dar, se mal sp tevfOTA. ÎDEEt S7 • triburile sălbatece cred într’un D zeu. Ar- de pîeatră, care nu putea fi pătrunsă de săgețile lor. P®nîl Jîlnic Admițînd acest fapt, sintem nc Vedeți, așa au fost creați acești zel, din ni­ gutneot2runâa?tc în această privință cum că săl- mica. Toți sînt fabricați de noi înși-ne, și fie­ voit1 ,a r. 1 de acord cu noi... Ic trebuință înse de care dintr’înșiî Ie o operă proastă. Cu progresul bateCIÎ ^iit crad dc cultură, de cugetare, ca cine-va timpului, omul a devenit cu totul superior anima­ un anU-d:Ce de-asupra ideel unei ființl personale, lelor, pe cari, cu ajutorul armelor mâl perfecțio­ sS SC n domni asupra universului numai spre Sa- nate, a început a le stăpîni, nemicî. Cultul ani­ malelor a căzut deci, și locul lor l’a luat omul ^/^prea gustului său, glorificăfel sale. ne întoarcem privirea la timpul formărei so- însu-șî, cu calitățile sale bestiale sau nobile. In lo­ ■ în ad incul trecutului. Blackstone și Looke cul zeilor primitivi, animale și puteri naturale, au venit zeii în formă de oameni, și cînd zicem că ■ ă societatea s’a format prin contract. Nu cred îiC’ ce-va Arborii nu cresc în codrii munților prin s’a început cultul omului, se înțelege că Ie vorba â?\ract si animalele nu trăesc în cete, prin con- de cultul bărbatului. Nimeni nu-șî poate închipui C°n ? Nu Prin necesitate ? Da. Cînd oamenii au pe D-zeu în formă de fernee. De ce ? Pentru că, !raenut a se organiza în familii, triburi și nații, de fapt, bărbatul le stăpînul societățel. Dînsul Ie ■Cun cuvînt cînd au început a forma societatea, creatorul tuturor instituțiilor, dînsul fiind stăpînul ^rtea trecutului și a experienței amare, le-a ară- economic al lumel, devenit ast-feliu prin progre­ țît că în mod individual, răzlețit, nu pot lupta în sul mijloacelor de traiu pe cari mal ales dînsul le contra circumstanțelor împrejurătoare. Intemperiile mănuește mal cuizbîndă. N’am ajuns încă pesemne natureî, animalele sălbatice, nu Ierau forțe cu cari destul de înaintați ca să avem cultul principiilor Pentru fie-care zeu ce-a creat, omul a luat ca omul să poată să lupte singur. Ideea de a se asociea cu 3*V* alții JCSLC Ieste UULl deci rezultatul firesc al instinctului model chipul său. Nu D-zeu a creat Jpe om după CU ik-z-uivu * de vieață. Omul înse recunoscînd superioritatea chipul și asemănarea sa, ci din potrivă. In gura • » «.------— -------au pUS greșelile,pus toate ră­ greșelile, toate rătoate lor,toate oamenii forței brutale a animalelor și --a natureî, începe a -ț zeilor le zeifica, pentru frica sau admirațiea ce acestea-I tăcirile lor astronomice, geografice, filosofice și înspiră. Omul îndumnezeește numai pe superiorii morale. Și-un zeu nu le nici o dată mal deștept săi^în bine sau în rău. De aice pornește cultul de cît creatorii săi sau mal bun. Cînd oamenii credeau în așezămîntul sclaviei, credea și D zeu animalelor și al natureî. Să ne aruncăm o privire retrospectivă cătrăbaza tot așa. Cînd oamenii se desfătau cu carne ome­ acestui cult. Cînd omul dă cu ochii pentru întăea nească și D-zeu îșl cerea porțiea cuvenită. Unde dată de leu, se-ncredințază foarte degrabă că are există poligamiea, și D-zeu se desfată cu nenu­ în față-1 un animal cu mult mal puternic ca Iei. Cînd mărate zîne, zeițe. Și tocmai pe cît a devenit mal vede șarpele tărîndu-se și ureîndu-se-n arbori,fără pi­ civilizat omul, prin ușurarea progresivă a. cîștigăcioare, trăind, în aparență, fără mîncare, lei remîne rel mijloacelor de traiu, și D-zeu a devenit mal uimit. Cînd vede puternicul vultur zburînd în po­ civilizat: adică omul și-a civilizat zeul în țâre a triva furtuneî, ochii săi fiind în stare a suferi pănă crezut. Progresul ce D-zeul nostru l-a făcut în și razele orbitoare ale soarelui, vede ce-va su­ ultimii 4000 de ani, neapărat că Ie mare. Acum perior lui. Cînd vede un arbore uriaș, pe care 4000 de ani dînsul Iera un barbar, a zi Ie adînsul cu uneltele sale, nedesăvîrșite, nu Iera în proape un domn civilizat. Acum 4000 de ani stare eă-1 doboare, și care Iera desrădăcinat de-o dînsul cerea a se ucide prunci la sinul mamei lor, furtună sau doborît de-un trăsnet, trebuește să înse s’a reformat de-atuncea. Acum 4000 de ani recunoască că toate astea îl sunt superioare. Iei Ie dînsul nu cerea a se lua prizonieri de războîu, ci plin de uimire și admirare pentru cele ce vede în moșnegii cel prinși ordona să fie uciși, roșața sînși rezultatul Ie că începe a se închina la ani- gelul amestecîndu-se cu albul părului lor, să se ........2.. f.._. în floarea ‘ vrîstel,w să"A- seucidă lei, vulturi, șerpi, ucidă bărbații male și la natură, a îîndumnezei ' ucidă copiii. dîndu-le puteri supranaturale. Șarpele din grădina femei[ cu —pruncii ------- !r la sin, să se - ” ~'1* ^ ni,î Ce să Eden, și șarpele de aramă din pustiu, nu sînt de se facă înse, o D-zeule, cu neatinsele fecioare? Aruncate să fie pentru satisfacerea plăcerilor solc’t rămășiți ale cultului șarpelui vechiu. Au fost îndumnezeite aproape tot feliul de a- dățimel și preoțime!... De Ieste unde-va în ceriu, uimale. Vechil Evrei și chiar Moise, au zeificat pe un D-zeu, doresc să ție samă, sub semnătura mea, lehova în formă de bou. Ceea-ce explică coarnele că neg această monstruoasă minciună, cît îl pride Pe altarul sinagogeîor.' De aît-feliu le fapt vește pe iei. Acum 4000 de an! D-zeul nostru au avui avut uuuui cultul unul mare lera—în —fayoareasclăviel. Acum do anî_P'^ 1 netfigăduit, că Evreii au ...... ----------------------------- ------ț— 4000 . . număr de zel, afară de lehova. Chiar și în timpul nostru osîndea la moarte prin lapidare, pnn pu tre, pa orî-cine ar fi îndrăznit să-și dee pe față ul Solomon și al lui Ieroboam s’au ridicat mal ori-cine f a cîiU ide cît treî-zecî de temple, în cari se practica gîndurile sale cinstite. Acum 4000 de ani D-zeul nostru Iera un monstru. 'Și dacă astă-zl Ieste ce-va n altor zel, deosebit de cel al lui lehova. După‘ ce oamenii s’au convins că un singur ani- mal bun, Ie simplu că noi l-am făcut așa. Vorbesc Bial rnu mal Ie cu mult superior lor, din pricina de D-zeul creștinilor. Poate să fie unde-va, in spa­ țiu, cărui gîndire să fie insă-șl cousteJ^fecționfrer iuneltelor de apărare, au început a onm , T—, un —- Ce -a-------------------uaț a nenumăratelor stele. Dar de ^Pune 2eY din maî multe animale, A luat de lațiea cea superbă A ;a ce-va, ce-va, .apoi desi1leul,r Pentru — putere, vulturul, pentru iuțeală și unde să știm ? Dacă- -ie înse așa t pentru Pentru Metanie istețime și vieață lungă, gur că n’a sens mei o bibhe n a fost susțmătorul L ț ?cut ™ animal ce nu putea să fie învins, sclaviei, n'â propoyădmt poligamma ș> n’a ordo«ul , ,'eniI Mexican,, bună-oară, care Ie numele nat ucigașului să-și v>re iataganul m pieptul fra,lor ? Spiritul pletril. Un spirit purtînd o zale ged al unul prunc, i 1 i �REVISTA 1DBE1 2S Dar, se zice că D-zeul nostru a scris o carte, sacrificare de aine, de îndrăzneală cutezăf îmi pare bine c'a scris. Pe baza acestei cărți îl vom ajutor mutual, ie o pagină nouă a lei Ao2a\°’d° putea judeca. Găsim în această carte că Ie o blie n’are trebuință de a fiUntărită de Dast&b‘* crimă, un păcat mare, să mînîncl din pomul cu­ ■ de minuni sau semno supranaturale Dn?roor°cb noștinței binelui’ și al reulul. Găsim în așa-numitul frică de a fi cetită, de a fi cercetată,’de a^ D**0 testament nou, al acestei cărți, că din această cată și înțeleasă cum Ie. lea chleamă ne nrf0"1’' vină purced toate nenorocirele omenești, de cari să guste din fructul cunoștinței și sg, *“c,no atimal sîngele unul martir, născut în mod supra­ vrea. Ne-avînd pretențiea de-a fi sftnta flî°CC natural, fi-Va în stare să ne scape, dacă primim poate să fie tăgăduită, călcată. lea crede si «nî»-nU credința întrînsul și-n chip simbolic mîncăm carne pur adevărul și naturalul. lea ne vorbește 'd t 6 din trupul său și bem sînge din sîngele său... De cîntătoarea natură, admirînd-o în totalul îel d I unde urmează, că biserica a fost dușmana educa­ floare, frunză, pană la grandioasele stele ’ ° ** ției, în tot timpul. Și-n școli, chiar în universități, Dar, ni se spune, trebuie să fie uu d1ZQIi nn biserica tot mal mănuește sabiea înflăcărată a de-vu. Dar de unde să știm ? Poatd că ie r d ignoranței, pe dc-asupra pomului cunoștinței că Io mai mult de cît unul, unul prea singuramn Dacă această poveste-I adevărată, oare n’ar ar fi. Ni se mal spune că lumea asta a trebuit să trebui, după tt)ate, să mulțămim Satanei ? Satana fie făcută de cine-va. Dar de unde să știm ? Atîta a fost primul nostru învățător, dînsul a fost pri­ știm, că ceea ce nu se poate distruge, nu se poate mul care a rostit cuvîntul libertățel la urechile crea. Din ce a creat D-zeu lumea ? Din nimica ? noastre, dînsul autorul progresului. Oare nu Ie Dar nimica, din punctul de vedere al materialului mal de preferat furtuna și viscolul gîndirel libere nu vedeți că ie ce-va ce nu se poate concepe ? Forța ți al aoțiunel conștiente, de cît calmul mort, lini­ nu poate fi înțeleasă aparte de materie. Nu putem ștea ignoranței și a credinței ? Intru cît mă pri­ pricepe o forță, unde-va, fără a-și exercita influența cește, prefer pedeapsa cea mal grozavă, dar să iei asupra a ce-va, pentru că forța trebuie să fie fiu lăsat să gust mal întăl din fructul științei. Apoi activă, ori nu Ie forță alt-feliG. Nu putem pricepe nici nu itrică să amintim aici, că, o dată cu D zeii, cel mal mic atom de materie stînd la un loc fără lumea a făurit și diavioll, lear, ca regulă generală, forță. ‘ 1 diavolii au fost mai buni prieteni al omului de Dacă ~~~ „ Dacă admitem admitem că că un un L D-zeu a V1 creat lumea, a cît D-zeu însu-șl. N’a fost Satana, care a înecat trebuit să fie o bună dimineață cînd ‘w _*_J a început-o. lumea: nu a fost dînsul care a acoperit cu o mare Și dacă dînsul a existat totdeauna, a trebuit să fie uriașă corpuri de bărbați, femei și copil, nu, a- o vecinicie în dosul acestei creări, cînd dînsul n’a cesta a fost bunul D-zeu. Diavolul n’a trimes nici făcut n ci o°dată, nimica, cînd deci n’a fost o forță o dată boli și foamete, ucigînd, înainte de vreme, cînd a trebuit să trăească într’un hău nesfîrșit, nenumărate cete de bărbați, femei și copil, aceasta fără fund, fără laturi, fără acoperiș. Dînsul nu a făcut-o bunul Dumnezeu. Nu diavolul Ie eroul ur­ putea cugeta, căcj nu Iera despre ce. Desigur că mătoarei povești... Iera o dată un bătrîn, dar cam nu-șl putea aminti, căci’ nu se întîmplase încă ni­ spin. Cum mergea Iei printr’un sat, un oîrd de copil mic. Nu putem pricepe așa ce-va. OrI-cît de bles­ s'au luat după dînsul și i-au strigat : < Cară-te, temați am fi, pentru gîndurile noastre necredin­ spînule». Omul lui D-zeu se întoarse și—I bles­ cioase, dar, ce nu putem înțelege, nu putem crede. temă. Doară om bun. Atunci, doi urși au Ieșit din O samă înse spun, că np putem pricepe eterni­ pădure și au rupt în bucăți 42 de copil. De unde tatea. leată ceea ce tocmai putem pricepe. Nu puau Ieșit acești urși acolo? D-zeu, ca să pedep- tem pricepe încetarea Se mal spune ----- eternitățel. -x— —» --— că sască pe copiii în chestie, i-a trimes ? închipui- nu — putem -—*— pricepe _ __ — ca spațiul nelimitat. slî* m —­ ce-va Toc ți-vă numai un D-zeu infinit, creatorul stelelor lu- imai ce putem înțelege, pentru-că de ne închipuim închipui] citoare, care să-și albă îndreptată atențiea la stri- iorl-cît spațiu, sîntem în stare să ne închipuim și gătele unor copii, cari însultă pe un bătrîn oare­ mai mult: imaginațiea noastră va sta pe margine și care, și care, chlemînd pe zice_: vom putea vedea un spațiu infinit înaintea acestei . secretaru-I i-ar ___ <Ia trimete acuma o p„. păreche de urși». Ce măreț margini. Spațiu infinit Ie o necesitatepeptru minte, D-zeu. Acesta Ie D-zenl ce se propune . i — —4în _ școalele 1- de 2: oare-ce nu ne putem închipui de-ajuns materie noastre, pentru a face pe copiii — noștri r buni și’ să-1 umple. Eternitatea Ie pentru minte iear o neceolinzl, iubitori. Acesta Ie D-zeul ce copiii noștri . i sitate, de oare-ce nici prin vis nu ne poate trece sînt învățațl a stima. întreb ce ar fi fi făcut diavolul prin minte încetarea timpului. In asemenea împrejurare? De ce să neg? Dar nu pot Ni se spune că lumea ar fi un desemn, care flă-m’i închipui un D-zeu care să nu fie mai bun de trebuie să aibă un desemnator, și că cu cît un cit „Necuratul14. lucru Ie mai miraculos, cu atîta le mai mare neȘi dacă veți ceti bibliea cu ochii deschiși și cu voe de-un creator, care să-1 fi făcut. Un ceas e ce-va miraculos și trebuie să fi avut un ceasor barbari si de aîn?8? “U ,numal do oameni, oi de moar,, care să-1 fi creat. Un ceasornicar I® Ș» vrednică^jlp 8ă,bate.cl. .chlar’ 9» 0ă-i cu totul ne- miraculos încă de cît un ceas, și deci trebu e nu s’a scris7nc-a0Vn»1Vi^Zat* ^bliea cea adevărată fi avut și dînsul un creator. Venim la D-z®u cel din nrmS Ca\D,D8a 86 scrie *™e, rămlnînd ca Ie mult, cu mult mal mericulos de cît ceasorn* > nîrea va înceta?1 fiî’adă.°&at> duPă 00 om0- de cît ceasornicul deci, dar dînsul n’are crea dioase cărT n„ “al 84er0-Autorii acestei gran- Lipsește o verigă din lanț. Fie-care om ™ iJQt do D“zeu Știm că creștem și ne dezvoltăm în 00Qdl*'"^fi wntribuețte la limitele Șt“nJeî omene^b cari ne «« aflăm ■?*și “nu “ “ne “ r-putem închipui o r»rim8 Ho na ? m dînsa. Qri-Ce exemplu nobil, de primă. De ce 9 ? Or'i^n.Pi Ori-ce rânză caua» UVO UU efeCl. frioS' voțî ajunee Ia inche°- a 29 REVISTA IDJKEI î i vel simți o căldurăjîn mîn'i, efectul devine fa p^010’ cauză. Și I,u 60 Putea 8â fie o cauză dacă un efect, de oare-ce, dacă n’ar fi fost n’ar f t° nimic nu putea fi cauzat. Și atît timp efect, un ț’niniic cauzat, putem fi siguri că nici o nu-l cit DU " vft fi. Vedem deci că nu ne putem înca”Z&- un uium efect, căci ultimul efect pe care c^U-i-am putea închipui, ar deveni o cauză care-ar noi D1 ' un alt efect. Și de oare-ce nu ne putem puți | un ultim efect, nu ne putem gîndi nici la gî°d 1 a nrimă. Ie ce-va ce mintea omenească nu 0 y P^r^ni sc spune, tot trebuie să fie un D-zeu, oîrmuește, caro guvernează această lume... Dc car8 guvernează atunci Rusia și alte țeri, ce se ce “ nă Cu lea? De ce îngădue Iei Țarului să trifote îngerești, de 16, 17, 18 ani, în minele siberia, unde-șl istovesc trupul, sîngerînd, mun.i înjugate ca animalele la carele de metal, cu C'aiunchiî sîngerațl, cu minele rînite, umflate, nu& » pentru că Iele îndrăznesc să se rostească penIra sfînta libertate și frăție a omenirel subjugate. Auziți un a mdost*v D-zeu îngădue ca aceste sSlbătăcii să se întîmple în lumea ce dînsul o cîrmuește... Oîrmuește iei lumea industrială de a-zi, ciad îngădue ca milioane de bărbați, femei și copii, să fie exploatați și istoviți în chip neoomeneBC, în folosul unul pumn de capitaliști ? Nu las5 ‘iei în lumea ce dînsul o cîrmaește asă cadă in uzură copile din popor44 ? Domhit-a Iei în Americâ, pe timpul sclăviel negrilor, cînd crucea creștină Iera schimbată într’un stîlp de bătae, de care se legau nenorocițil robi, spre a-șl primi numărul hotărît sau nehotărît de harapnice? Uînd Biblica, sfînta carte, scrisă de mîna lui însă-șl, iera cartea pe care o săruta mama, pe cînd copiltil leilera vîndut, cu darabaha la „cine dă mal mult44 ? Numărul acestor sclavi negri se Urcase, în StateleUnite, <din grațiea lui D-zeu» la patru milioane de oameni, A cîrmuit D-zeu pîmîntul, cînd exista Bastilia din Franța și Schlusselburgul Rusiei? Numai la pomenitul acestor nume, dacă ar exista, tt trebui să i se urce sîngele în obraz de rușine. Am auzit vorbindu-se și cîntîndu-se, că D-zeu va răscumpăra, va răsplăti toate suferințele vieții. vedem. O mare majoritate din noi sînt păcă°?Ij cel puțin o mare majoritate a creștinilor, pe cari noi îi cunoaștem, sînt păcătoși. Dacă această Octrină lQ adevărată. veți rămînea împietriți la ptter^a domnilor pe cari-i veți întîlni o dată și o “ ■ jad. Ii veți cunoaște după burtă ce felii! predici țineau lei pe lumea aceasta. Aceștia ne po fi’ asta’zY» 0A’I drept, că cvl ce-o duc mal bine duo Ta asta’. 8*nt Pftcat°Ș*î» cX <ceî buni» nu o htî n d® bine, căci Ie cumplit de greu să sluoea . °maulul. Po lumea asta trebuie să duci crulnșekleț.eI BMl denegl nu numai plăcerea de a csrj * de’a _uc‘de, ci ori și ce soni de plăcere. Cel ace?t,a 8t& din bunătățile lumel acesteea, ne spun curn ne<ÎVOr Vedea IeI Pe lumea cealaltă». Dar așa fere fOf, 8.pln» vre"° 99 la sută vor trebui să su­ da iQQ Uhehenef, și ni se pare că cifra rotundă trtn& f«m v va aproape ajunsă. Cînd o bă?> Gradiu^6 ®®ot’anda vorbi o dată de biserică ’Sorft a & îe1, °tae-va o întrerupse, zicîndu-I: dacă credința p.tale Ie adevărată, numai D-ta și soțul D-tale aveți să fiți mîntuițl». iBa», răspunse dînsa, «de soțul mleunu sînt atîta de sigură:». Aproape numai unul la sută va scăpa de focul Ghehenel. Așa-cfi, în mijlociu, nu va fi măcar atîta fericire, dincolo, cită avem dincoace. In loc ca planul lui D zeii să se îmbunătățască, se înrăutățește mal tare, și-n toate veacurile eternitățel va fi mai puțină fericire de cit pe lumea asta. Lumea asta-I o școală, lumea asta le locul în care ne dezvoltăm moralul. Sîntem pe lumea asta ca prin agonii și dureri să ne facem vrednici de-a sta de-a dreapta tatălui celui ceresc... Dacă tre­ buie agonii și dureri, ca să ne facem mal buni, apoi nimeni nu va putea să mai între în raiii. Ia­ dul va fi singurul loc, în care cel ce ar vrea, va putea să-și dezvolte simțul moral... Lumea-I per­ fectă, lea Ie o operă desăvîrșită a lui D-zeu. Cu toate astea, de am avea putere, oare n'am face ca starea actuală de lucruri să fie cu mult mai lesne de îndurat ? Desigur că am face ca sănă­ tatea și nu boala să fie molipsitoare. Am face ca nimeni să nu mînînce fără să muncească, nici să muncească fără a mînca. Am ridica omenirea la un nivel mai înalt, ca să albă vederi mal largi, mal libere, mal altruiste. Cine stă înse în calea pro­ gresului omenirel? Acest D-zeu din religiea ome­ nire!. Ie deci de datoriea fie-cărul, să facă puținul ce poate, spre a alunga pe acest D zeu al religiei din mintea omenească, punînd în loc un D-zeu omenesc, ca să ne'închinăm unul D-zeu omenesc: să ridicăm cultul mințel, cultul iriimel, al dreptățel, al milei, al iubirel și al adevărului. Să dezrădă­ cinăm ideea că trebuie să sacrificăm pe fratele nostru pe altarul plăcerel unei fantome. Ultați-vă, ce a făcut creștinismul pentru omenire. A redus Spania Ia o harpă, Italia la o h&rmonică și Irlanda la un exil. In ori-ce țară din lume, în care domnește cea mal puțină religie, do mnește cea mai mare prosperitate, cea mal mare cultură, pe cînd țara ce sufere de boala religioasă le în starea cea mal de plîns. Cit timp vom avea uu D -zeu în religiea omenirel, nu ne vom putea libera de jandarmii, de papii, de cardinalii, de mitropolițil, de arhiereii, de preoții, de rabinii săi, nu vom putea să ne scutim de cler, de catedrale și de bi­ serici și de toate credințele religioase venite de bus, pentru „binele44 omenirel. Libertatea, gîndirea nu­ mai atunci va fi cu putință, cînd omul, în locul su­ perstiției, va putea să Stabilească cultul umanitățel. Cum s’a liberat înse omul, pre cît s’a liberat de credința în monștrii cerești ? Cum a scuturat dînaul, cit a făcut-o, jugul superstiției oarbe? Negre­ șit că cel diutăl lucru ce a contribuit să i se des­ cătușeze mintea, a fost descoperirea ordinel regu­ late și periodice ce domnește în univers. De aici omul a început să-și- dea samă că toate nu se întîmplă numai din plăcerea unul așa zis D-zeu. A observat că ori și ce ar face acesta, mișcarea pla­ netelor Ie vecinie aceea șl, că eclipsele sînt perio­ dice, că chiar comețil, vin la intervale anumite și regulate. Aceste toate* l-au încredințat că eclipsele și comețil nu au nimic aface cu-n D-zeu. A simțit omul că toate astea nu au ființă nici pentru bi­ nele, nici pentru răul său. A învățat deci a le privi cu admirare, în loc de teamă. A prins să-și dee șmfi oă foamete^ bună-pară, nu-î trime^șă 1 v! 4 �30 de vre-un t>-zeu înfuriat și răzbunător, ci că Ie adesea rezultatul ignoranței, negligențel sau. relei alcătuiri a societățel omenești. S’a pătruns că bo­ lile nu sînt produse de duhuri rele, ci că sînt sau rezultatul nepriceperel legilor naturei sau sînt pri­ cinuite de mediul social în care trăim. Aflînd că pricina bolilor Ie naturală, omul a început â căuta remedii naturale, și vraja și-a prăpădit terenul. Oel puțin spre satisfacerea sa personală, s’a convins omul că rugăciunea nu-i medicină. Experiența zil­ nică l-a făcut să priceapă că zeii n’au nici o va­ loare practică, ca nu l-au ajutat nici o dată de cît în cazurile in cari a fost destul de destoinic să se ajute singur destul de bino. A început a descoperi în sfîrșit că acțiunile lui individuale n’au nimica de a face cu intîmplărilc extraordinare ce au loc în văzduh, că ie cu neputință, orl-cît ar fi de rău ea Iei să pricînuească o furtună, ori cît de bun ar fi, ca să oprească una. După veacuri de cugetare și cercetare, omul a ajuns la^ncheerea aproape, că a te lipsi de spovedirea la preot nu pricinuește numai de cît un cutremur. A observat, și nu fără uimire, că oamenii buni sînt trăsniți de trăznete și de fulger, cîte o dată, pe cînd cei mai răi scapă. Omul a fost silit să ajungă la cea mai dureroasă concluzie la care o ființă omenească putea ajunge că dreptatea nu-i totdeauna învingătoare. A observat că zeii nu se amestecă în favoarea celor slabi, celor nevinovațl. Și a trebuit să se mire adesea, oă cei mâl aprigi susținători al lui, D-zeu ierau acei ce-1 asupreau pe dîhsul pe nedrept, și mai taro. A rămas adese­ ori împietrit de uimire, văzînd un necredincios bucurîndu-se de sănătate deplină. S’a încredințat în sfîrșit, că nu poate fi nici o legătură, între o learnă grea și nedarea unui miel, din partea-I la popă. A prins să-și dee samă că ordinea universului nu se schimbă în toată clipa, ca să-1 ajute pe dineul pentru că a repetat o rugăciune, un crez. A ob­ servat că o samă de copil fură, cu toate că au fost în toată reguja, botezați. A observat o mare deosebire între religie și dreptate, și că urmașii aceluea-șl D-zeu luptă-ntre sine și se ucid unii pe alții. A văzut că sfezile religioase umplu lumea cu ară, sclăvie. In sfîrșit omul a avut curajul a pre­ supune că nici un, D-zeu nu schimbă ordinea re­ gulată a lucrurilor, a evenimentelor din lume. A învățat o sumă de lucruri, cari nu se puteau îm­ păca nici de cum cu ignoranța superstițioasă a părinților săi. Găsind cărțile sfinte neadevărate și în unele privințl falșe, credința în autenticitatea lor a început a i se clătina.Găsind preoții,în unele privințl ignoranți, începu a pierde respectul față de antereu, ceea ce fu începutul libertățel intelectuale, libertățel de cugetare. Prima îndoeală fu scutul și începutul progresu­ lui. Și de la prima îndoeală omul purces-a a pro­ gresa, oamenii prins-au a cerceta, lear bisericole a se opune. Astronomii au pătruns cerurile. lear biS6.nfkid QAfterat mîndra 10r frunte cu stigmatul de firaamA . ÎQ8° n‘Cl ° aingur& ®tea, din tot ci^dâ tn? Ce nu P°art& un nume creștin. In tul 1 rel,S,ilor> Smogul a străbătut pămîn8i a ,t’'at0"6a trecutulul în cărți de pleatră, cana ;u“-.xrî; torul microscopului pretutiudenl nu a» Uu a*îu* de cît infinitul. S’a cercetat îq toate diL?riik și nici o ființa superioară sau independentă d tură nu s’a găsit. Nu s’a putut descoperi nică^’i nimic vădit, despre vre-un amestec exterior în ” nimentelo naturel. De altă parte, sociologica a cetat condițiile sociale, în care omenirea s’a h ~ ciumat și se zbuciumă, și-a dovedit în mod nlîn' * doelnic, că neegalitatea socială, producătoarea « tîtor nedreptăți, nu Ie opera unul D-zeu care conduce daraverile omenești. Sociologia â dovedit pe deplin, că omul însu-șl le stăpîn pe destinele sale și că, prin chibzuință și prin voință, relele e xistente se pot schimba, și că Iele se vor schimbă pentru a înlesni progresul omenesc. Cele mal multe religii omenești sînt îngropate acum în vastul cimitir al trecutului, unde zac din zeii lor cel mal mulțl. Sfintele temple sînt de mult în ruine. Peste coloane și ziduri se întind și 8e urcă plante agățătoare. Brahma cel aurit, Vișnu înfricoșatul, pedepsitorul celor răi, cu cel trei ochi al săi, cu mărgelele de tidve omenești atîrnîndu-l la gît, Siva, distrugătorul, roșu, cu minele umplute de sînge, Kali, Zeița, Draupadi cu mîna albă, și Chrișna, Christosul, toți au pierit, s’au dus și au lăsat tronurile deșerte în ceritt. Dc-a lungul malu­ rilor sfîntulul Nil, Iris nu mal plînge, rătăcitoare, în căutarea mortului Osiris. Umbra lui Tiphon, amenințătorul, nu mal cade asupra valurilor. Soa­ rele tot mal apare ca altă-dată și auritele sale raze tot mal sărută făptura lui Memnon, dar Memnon Te tot atît de tăcut ca și Sfinxul. Sacrele tem­ ple sînt pierdute, pustii. Prăfuitele mumii așteaptă și așteaptă mereu învierea cea făgăduită de preoții lor. lear vechile credinți, încrustate în pietre uriașe, dorm în misterul unei limbi pierdute și moarte. Odin, autorul vieții și-ai sufletului, Vili și V® Ș* înverșunatul Ymia, de mult nu mal aleargă în la­ birinturile de ghleață ale Nordului; Thor, cu fur­ cile lui de fler și cu ciocanul, nu mal răstoarnă creștetul munților la pămînt. Stricate sînt cercurile anticelor Driade, căzute sînt vîrfurile dealurilor Și moarte sînt sfintele amintiri. Divinele focuri ale Persiel și Ascetilor stinsu-s’au în cenușa trecutului și nu mal le nimeni care să le aprindă din nou, nu mal le nimeni să hrănească sfintele flăcări. Harpa lui Orpheu, amuțită. Deșertată Ie cupa lu Bachus și aruncată în groapa neexistențel. venus Ieste moartă în pleatră și albul Iei sîn nu tu* palpită de iubire. Rîurile tot mal murmură inc®, dar Miriadele nu se mal scaldă în Iele. Ar tot freamătă și acum, dar pe cărările codr or mai danțază Driadele. Zeii au zburat 111 ț tul Olymp și nici măcar frumoasele femei nupoate atrage. Danaae stă întinsă goals„ ® neobservată de nimeni. Dispărute pe voci gerile Sinael. Pierdute sînt vocile profeților. în care curgea o dată lapte și miere, nu un pustiu devastat. Unul după altul, a ;ount &u turl și-au pierdut poleeala, și oaspeții P dispărut unul după altul; faptele, adevărurile/ alitățile le-au luat looul, 3) REVISTA IDEE! REVISTA IDEEÎ ttturalul Ie aproape pierit, numai natuSuPra’°țnâ Zeii au dispărut, dar oamenii au răt’|ul SMiile.' “ ’’ indiVi2i> Plîri™d|clc,,lor fljftS. Maturitate și decădere. Religiile, tot june^’ Acelaș ne-nlăturat destin le așteaptă ist-f°l‘î1, Zeji creațI de-o națiune, mor o dată cu pc Creați au fost de oameni și trebuie ze *de-a viețui. Zeitățile unui veac, sînt e& lDOttceie basmele veacului următor. Religica vrePr°,ve- ° țârei noastre nu va fi scutită nici lea de ^‘.^•itoiulul,precum n’au fost niclaltele. Cînd iroâ*eaV1 t re mare, pe tronul lumel Iera așezat Cînd sceptrul a trecut la Egipt, Iris și nrimesc omagiul. Grecii, căpăcînd, cu gro08‘r,8_’ bravură domniea, cu purpura autoritățel ieste c4t Zeus. Cutremură-se păinîntul de pașii fii■ tezătorl al Romei: Jupiter apucă cu minile-i l°r talgerele cerești. Roma cade, și creștinii ț mijlocul iei, eu sabiea cruntă a prigonirel, alditUeec națiile cele domnitoare din lume. Și Icacuma, le cel ce șade pe vechiul tron. . . . Eli va lua locul? Cin0 11 R. G. Ingersoll. Din Englezește, de A. Vaișanu. 3ÎHT MM FERICITE FETELE CD SAU FARA ZESTRE ’ leală întrebarea ce fu pusă,înfr’un ziar, cetitori­ lor cari, ciudat lucru, proclamară, în unanimitate, pe’fetele afără avere», drept cele mai /'ericite. Cîtă ironie, sau cîtă lipsă de sinceritate. Căci cu greu s’ar putea stabili, dacă de fapt sînt atît de fericite fetele bogate, pe cît de nenorocite sînt acele lipsite de avere. Neapărat, că acest rău, ca și multe | alte rele, îșl are obîrșiea în mizerabila orînduire 1 socială, chestie ce de atîtea decenii preocupă și frămîntă viu, spiritele largi nobile. Din neno­ rocire îmbunătățirile aduse în direcțiea asta, sînt prea neînsemnate, ca să putem nădăjdui într’o ra­ dicală și mal fericită transformare a actualei stări de lucruri, transformare ce de alt-feliu se impune. Pare înse nedetronabil zeul «.Mamon», acest idol căruea o lume întreagă se închină, i se proster­ nează cu sfințenie aproape. Bogățiea Ie a-tot-pulernică, Ie sărbătorită pretutindeni. Muritorului, ce o posedă, i se deschid largi porțile, orl-unde ar bate; lei se bucură de privilegii, de onoruri, Iei se bucură de vieața în plin, pe cînd acelor oroprază si|I, acelor «dezmoșteniți al soartel» nici o rază ?.uce bucurie oucurie nu străbate prin întunericul mizeriei ' 10r- -Ie deci „w de oiuv. sine înțeles, că .V.fata bcg-tX, bogată, are nneetăgăduit tăgăduit mal mulțl sorți de a fi fericită, da cît acpa jja săracă. -i™. Liooîm Lipsită Gc de grija covîrșitoare ce ne-o ' ^.greaua .^eaua luptă pentru traifi, ci resfățîndu-se din irivă în în toate bunurile nnri cari cf se> nnt pot înrhimii_ închipui, 1 de anturagiul Iei, cu vorbe cari de cari n 1 ademenitoare, mal dulci, fetel.bogate pururea v^.j’utura pe buze, acel zîmbet de mulțămire, de " decî de «fericire». Zicea doar un mare a fi «ajunge să fie cine-va vesel, pentru ,tîl- Ar trebui adăugat, ca corolar: că stare fe una din condițiile de căpetenie, Fie *ace mal cu putință dobîndireâ fericirei. i în samă, i le nesocotește chiar, cînd lea are ne­ norocirea de-a fi săracă... Sărăciea, ce Ie drept, Ie un blestem, ce pregătește, pe toate cărările, celui căzut în ghiarele Iei, numai umilire, deprimare, dispreț, decepție și lacrimi... lear cînd Ie vorba de măritiș, leată prăpastiea, ce în majoritatea cazu­ rilor se deschide, gata să înghită pe fata lipsită de mijloace materiale, le cert, tinerii idealiști, cari mal mare preț pun pe «ceea ce Ieste cine-va> de cît pe «ceea ce are cine-va», se pot număra între fenomenele ce rar produce mediul în care ne mișcăm, mediu atît de mărgenit în idei înăl­ țătoare de suflet și inimă. In schimb, «Donjuanii», se ivesc destul, cari cată a mistifica prin vorba amețitoare pe bietele fete sărace, și, ca atare, mal expuse mișeliilor oamenilor de rău... Victimele exploatăreî șărlătăneștl de soiul acesta, sînt prea numeroase... Nu Ie de Ioc nevoe, să recurgem la vre-un exemplu de prin cărți, ci avem pilde în de-ajuns de acest feliu, înaintea ochilor, pilde pe cît de plastice pe atît de zguduitor de triste și de revoltătoare... Cît timp omenirea va continua a se alcătui din două clase deosebite: clasa bogaților și acea a asuprițiior, cît timp nu poate fi vorba de «fericirea generală» Ie de netăgăduit că acea cîtime de fericire ce există ie numai a celor aleși, a celor favorizați de soartă... De netăgăduit că idealul nu Ie, acuma, într’o nă­ vală spre îmbogățire individuală, năvală în care orl-ce energie individuală triumfă, pe cît triumfă în condițiile actuale, numai cu prețul înfrîngerel alteea, ci într’o luptă aprigă, conștientă, pentru o îmbunătățire de stare obștească. Pentru-că,, alt-feliu, , , aspectul social, cel trist, cel înfiorător, cel de plîns, nu se schimbă. Ceta. ------ GAB. GR. BALEANU D. Gavril Gr. Baleanu, fost profesor la Iași, care Iera în gazdă la d. silvicultor loan Gr. Voroneanu, din comuna Dolhusca, dueîndu-se st se scalde în rîul Șiret și neștiind a înota, s’a înecat. Cadavrul a fost pescuit de niște locui­ tori. A fost avizat paroh, tul local. Din ziare. ...Atît și de acum uitarea va acoperi numele acestei distinse personalități și va alinta memoria sa. Căci ceea ce scriu eu astă-zY, despre iubitul meu fost profesor la liceul din Botoșani, nu poate , . , . răzbi prin nepăsarea, cu care e sortit a se Intimpiua viața viața ca ca*și moartea unul unul om om fără fără noroc, noroc, căci căci piua și moartea altminteri nu știu cum să mal mat zic. Și totuși prof. Gab. Gr. Baleanu a fost și rămîne o personalitate distinsă pentru orl-cine l-a cunoscut mal de aproape: aproape: Om învățat in cel mal larg înțeles al cuvîntulul, latinist desâvirșit și poate chiar fără pereche în ' superficialitatea actuală a -- ---------------culturii noastre clasice, valoros interpretator aalt fenomenelor limbel romîne, mal ales în părțile legate strins de limba latină. Dar nenorocul se ținu u legat de pașii acestui - -------------- ' ~ om. Venit din Bucovina, în împrejurări, cari, pe cît am putut să înțeleg fl făceau viața nesuferită acolo, ajunse definitiv de limba romînă — — profesor r----la liceul din Botoșani, unde a ilustrat catedra cu jtlțJat? înzestrată de natură cu calitățile cele mal prelegerile sale și a produs elevi ca domnii pro’e» cele mal strălucite» societatea nu i le bagă fesorl lorga ți Evolceanu. Mam hrănit persqnal �32 REVISTA. IDEEI din lecțiunjle sale, șî priveam ca o răsplată prea bine venită starea materială mflorjtoarpîh care se găsea la Botoșani, Ibcliind chiar lîngă h’ceu, în casă propie cu două etaje și cu o grădină, care vădea gu§tul și hărnicia sa. Dar nenorocul îl coborî pe prof. Baleanu din această stare. Nu tîrzid vreme, fără să știu prin ce circumstanțe, căci cauza îndepăriărel sale din îhvățămîht n’a devenit nici cit publică, îl întilniî în lași, ducînd viafa mizerabilă a profesorilor par­ ticulari, cari cu mult chin și cu multă sudoare vînează ici colo cîte o lecție privată. Avui plăcerea de a-1 vedea adese pe domnul Baleanu, și durerea de a-I ascdlta unele păsuri. Nici o dată însă nu obținui de la el amănunte asupra împrejurărilor critice în mijlocul cărora se zbâtea. înțelegea că-s neputincios să-1 ajut și miemi venea greu să răscolesc niște amintiri și niște fapte, cari prin înviere nu puteau duce de cît la o zgîndărir# a suferinței, Iar nici cît la o potolire a el. Anl și ani, aptdăpe două decenii, a dus omul acesta viața de martir a învățătorului zdrobit de nevoi, neînțeles de lume, incapabil să înțeleagă dînsul șurubăriile viețel, ca să se înalțe pe căile, ce nu cer niCI muncă, nici merit. Și totuși n’a contenit de a fi brav, de-a avea mintea în toată întregimea, de a discuta cu un farmec deosebit și de a lucra măestrit și neobosit. Nu știu cum va rămîne cu mica sa căsuță din mahalaua TatârașI, cine va pune mîna pe dînsa. Dar sînt sigtir că în bordeiul său se găsesc lu­ cruri, cu cari nu Se pot lăuda nici cele mal mari biblioteci și trebuesc să fie manuscrise de ale sale, ce-ar fi tare nimerit să încapă în minele Acadeniieî Române sau în mînele cuiva, care să le facă cunoscute spre îmblelșugarea filologiei romîne. Lucrarea sa din urmă, tipărită, despre Fonetica . limbel române, deși n’a atras atenția recenzenților obișnuițl, pentru-că și pe recenzențl trebue să-I influențezi cu influența ce. momentane al, acea lucrare este totuși un monument de înaltă cerceta­ re linguistică și nu mă îndoesc că vre-unul din elevii săi specialiști va pune-o cînd-va în lumină. Dacă e o logică în noroc, trebue să fie negreșit o logică și în nenoroc. Rar se întîmplă ca o viață nenorocită Să isprăvească printr’b moarte fericită. In hecaz e tot-deauna o alunecare mal mult, un pas mai larg făcut, o îndrăzneală mal necugetată: și de aici derivă încă multe nenorociri. Precum s’a avîntat în valurile viețel, bătrîn dar încă energic, cîrmaciu al suferințelor, iubitul meu profesor Baleanu s’a avîntat tot așa și în valurile Șiretului... De cît, în fața acestor valuri, nu era destulă experiența: mal trebuia și vigoarea fizică și tinereță, șî dînsul, bietul bătrîn, nu le-a avut,... și sa mnecat Știu că dînsul se simte bine, cu sufletul legă"a Kp șalurile necruțătoarelor elemente. Dar gro<S"t,!nâ,s™tesceu unul pentru această cui al yJ,?,I,at,e.de soartă. Sîntem oare în vea• îi 5 Pei^ru a privi nepăsători acest șuO^^^Cine știe. Dar conștiința țese nehtm hU’ml poate P°to,i durerea ce-o simavea PvK ?lexe?PIu ce mă dePdnsesem a-l 27 0Chil0r a Pr, P. Zosîn, REVISTA IDEEI CUGETARE... lepciune, tu să vorbești, tu să înveți ne tnupe tine să te asculte ori-cine... Tu iești wri' și calea robilor, celor ce judecă șr cuaetă^r1 iești amica Cugetătorilor. Iu iești cu Ateii,'a* mumșlu, cu Anarhiștii și Materiali^. 'Făr& tine nu exista Cugetători, și nici nu Sp imL® face socoteală, și nici o judecată. In tine z desfătarea înțelepților. Cu tine petrec cei ria fire sinceră și aleasă. Tu iești’ uriașă. pe Un te îngrijesc cercetătorii cu sirguință, ani in delungați, spre a se cultiva, chiar toată vieatâ lor, căci iești un întins domeniu de cercetară, și studiu. Tu știi totul, faci totul. Tu vrivpsti din faptele vitejilor și artiștilor. Tu ordoni to­ tul și pesle toi. Ta pui in rîndueală fie-care lucru și faptă. Tu poruncești totului. Tu iești sinceritate, știință și Adevăr. Fără tine Munca n’ar fi Muncă, și deci nici îndestulare de tre­ buințe n’ar fi, n’ar exista viețuloare. Nici experiența n’ar fi experiență. Pe domeniul tău locuește Știința, Binele, Adevărul, Drep­ tatea. Tu să strălucești și în scrierea mea, ca un soare, luminos, înveselitor, întăritor și bine-făcălor. Tu să mă scoți în vază, precum iiști tu in vază. Ce de artă, frumusețe, îmbtelșugare, melodie, plăcere, însuflețire le în tine, în lumea ta. Sini mișcat, cînd vorbesc lamei de ține. Gită dragoste, prevedere, puritate, înăl­ țare, profunditate și lumină cuprinzi, numai Cugetătorul știe să o spue, și o lume întreagă, inminunală și dornică de a ști și cunoaște, să stea și să asculte, să devie mai înțeleaptă... Numai pe gînditori ii lași in locașul tău. Pentru nelegiaițl nu iești de cit o neplăcere și o cursă, pentru a-i pedepsi și pierde, iear pentru drepți iești scut, călăuză, prosperitate. Nici unul nu se rușinează, cel ce recurge la tine. Tu iești egalitate, libertate și comuhizm, și nu iești o îngînfată, proastă, tirană, leu pe tine te iubesc. Fii cu mine. leu cu tine petrec bine și cu folos. leu te bine-cuvintez, te reco­ mand la toți, nu cu puțin lemeiii. Prin tine vorbește oricine cu Cugetătorii trecutului, pre­ zentului și viitorului. Călăuză și lumina, naintea ta nu le taină. Tu vezi, știi șidescoperi totul. Gîndul fie-cărui îl știi. Tu pătrunzi peste tot și iești de față pretutindeni. Tu, ca P al Materiei, privești vecinie Materiea. T spre iea, petreci cu iea, te ocupi de icaș I socoteli despre iea, pentru iea. Tu pe noșli, și o predici pe iea instrămutate, materiale și vecinice. 1 u lăea după Materie. Tu ^știp^a puter^ Tu iești oglinda și cartea Materiei. ? pla­ ta iești care dai strălucire, tnsamndtat cere Materiei. Numai prin tine da„ 9 preț Materiei, existenței. Și numai P ia Cugetătorul le la înălțimea, ce se fi dînsul. Cugetare, adincește-te și a toate stăpihitoare... g0(ja, țjOÎ* ^°’ kXHI—-LXIV. 3—4. București, Strada Epurilor, 10. .1 „PAGINI JURIDICE41 ,,uatea țăranilor învinnițl de instigație șî de ^rîine în revoluția agrară din Martie 1907. l • ‘ ' ' î ! Iubite Zostn, Al pus mina pe o temă foarte fru­ moasă, pe care vei moi putea, negreșit, s'o aplici. Negreșit că-țl dai samă, că un asemeni criteriu și ar găsi mai ales apli­ carea intr'o societate organizată mai bine, care mi se. pare că ar trebui mereu-mereu amintită și dată tuturora de urmărit cu ardoare, într’o societate care să nu mai fie caracterizată prin atitea nepotriviri artificiale, cari iscă in lume alîlea anomalii. Peniru-că, alt-feliu, ori absolvirea crimelor sau judecarea lor, după criteriul tău. ori osîndirea lor, după criteriul in uz, cam tot una. nu schimbă lucrurile cu mult: nu împuținează anomaliile, nu împuținează criminalitatea, cel puțin simțitor, pentru-că izvorul le rămîne deschis. Și lumea nu trebueșle să fie mereu-mereu, în prada acelueaș nenorocit joc... P. M. Iniru cît măsurile pe cari societatea le ia penIm a preveni și reprima delictele îmbracă un ca­ racter pozitiv și precis, trauucîndu se în deobște prin pedepse clar formulate și executate, Ie de absolută nevoe ca și considerațiunile în temeiul il?se.’au ace^e măsuri să fie tot pe atît de podlive Și de precise. Lucru ce în de obște nu se Wervă: și ni-I dat totdeauna să asistăm la conlnrtrCrSjî !oade ’nîeresante și cu aparență de mare fnariî ’^e’ de Pe urma cărora opiniunile sînt loin-eY lmpărt'.te» îear rezultatul practic Teste că Inviiîii na d,ntr acele opiniunl are precădere și milă sî 1 ’.Pentru delicte sau crime primesc o anurevine d * aP,hcată osîndă, asupra căreea nu se un si.l.5 prin excepționala grațiere, care are ostn^aphcau atî* de nes’£ur ?’ discutabil ca și <Srm?îguranfy acea dezbatere largă și plină I ^udlre m- rse> car’ preeed ori ce verdict de onu Văd m a? pâru! totdeauna ca foarte neavenite. Și acJmite fn • lv.ul bine-cuvîntat pentru care nu s’ar ‘ cel]!!r\Spruderită> după exemplul celorlalte ' ^itueae??*1? 0 'Poteză mai plauzibilă, care să i ?lleriu, rîpt un Punct de sprijin, drept un ! pehtru chim; Ună’oară’ cum Ieste ipoteza atomică îICă’ cari ini* Sau *Poteza vibrațiunilor pentru fi.Cestor eze au ajutat foarte mult dezvoltarea 1 S n ’Poteza e‘ DescoPeririle ulterioare pot zdrun' "W ori ciin? p°t modifica dacă cele mal de ' 111 se întîmplă pănă astă-zl în știința - fizico-chimică, n’o îndreptățesc și mal mult. Dar cel puțin Ieste un punct de sprijin, Ieste un criteriu după care se analizază fenomenele fizo-chimice. Pentru fenomenele sociale, în special acele cari întră în domeniul criminologiei și jurisprudențel, nu există un atare criteriu sau mal bine zis un criteriu similar, adică necontrazis de experiență. In deobște jurisprudență se referă la criteriul libe ruluȚ-arbitru, și toată condificarea penală Ieste clădită pe acest criteriu, care înse Ieste răsturnat la tot pasul de fapte și de experiență. Ipoteza li­ berului arbitru Ieste pentru jurisprudență ceea ce a fost odinioară pentru chimie ipoteza celor pa­ tru elemente: apa, aerul, focul și pămîntul. Știința a arătat că aceste elemente, socolite se simple des­ compun, și tot știința arată ca aceea ce considerăm ca liber-arbitru nu I o entitate, nu-I o putere de sine stătătoare, ci-I o stare sufletească, din marea gamă a stărilor sufletești, prin cari trece un indi­ vid. și-I nedrept a se lua un epizod sufletesc drept criteriul mal multor epizoade cari compun vieața sufletească. închegarea sufletească a omului, amănunțit cer­ cetată nu i o entitate de sine stătătoare, ci un derivativ, presupunînd neapărat condițiunl stricte de manifestare, în care înțeles noțiunea liberulularbitru nu mal are nici o rațiune. Și o dată cu dînsa urmează să cadă toată dialectica, căreea îl slujește de bază. Așa-că pare cu totul fără miez dezbaterea asupra gradului de responzabilitate al celor implicați într’o afacere penală, precum fără temeiu urmează să fie și penalitatea ce se stabilește a li se da. In realitate, în asemenea dezbateri, și în asemenea măsuri nu-1 o urmare logică a unul principiu bine stabilit și universalmente primit, ci mal degrabă ridicarea la rang de doctrină a unor reacțiunl ale noastre sufletești de domeniu cu totul comun: pe copil îl batem cînd greșește, pe fiara o împușcăm, pe omul matur îl închidem. Sigur lucru Ieste că toată penalitate se întemeează pe pornirea vindicativă a omului, ori de cîte ori Ieste atins în interesele sale, pornire pe care societatea în general și-o apropie, încercîndu-se a o îndreptăți pe considerațiunl filosofice. Jurisprudență, stăpînită de rutină, caută să adap­ teze știința uzanțele Iei tradiționale, în loc să caute a adapta uzanțele Tel științei. De aceea nu tre­ buie să fim surprinși cînd vedem atîta frămîntare și atîta dezbatere în jurul unor crime și delicte: în aceste framîntărl și dezbateri se amestecă ce­ va din spiritul nou științife, care, încet-încet, sapă și cu vremea va trebui să dărîme întreaga clădire REVISTA IDEEI UN AN, 10 NUMERE, 5 LEI Abonamentele se trimet prin mandat: D-iui p. iviuțoliiș HM Evurilor—Bmști. 3 .4 �34 JUiViăl' inEfcH fantasmagorică juridică, întemeeață pe noțiunea fără înțeles a liberuluî-arbitru, Pentru știință nu-î nici o dată cazul, fiind un delict sau o crimă, adică un fapt antisocial, un fapt care dăunează mersului normal al societățeî, a se urmări responzabilitaiea făptașilor, ci a se urmări nocivitatea for. Orl-și ce fapt pe lume^ avînd cauze precise și strict determinate, Ieste na­ tural, orî-cît s’ar putea să fie spre daună cul-va, societățeî mal ales. Criminalul, adică insul care savîrșește un fapt antisocial, Ieste strict determi­ nat spre aceasta. Ca atare Tel Ieste iresponzabil. Convențional încă s’ar putea admite noțiunea de responzabilifate, dar științificește nu există. Fan­ tele idiotului ca și ale geniului au stricte condițiunl de manifestare și sub raportul cauzalitățeî lele sînt la feliu: idiotul putem spune că nu l mal puțin responzabil ca geniul, cum și geniul nu-I mal puțin iresponzabil ca idiotul. Dar anumite fapte ale oamenilor, în societate, pot fi vătămătoare, pot fi antisociale, pot trăda pornirea unora de a fi mal vătămători sau mal nocivi ca alții: le chestiea, cu alte cuvinte, de-a determina nocivitatea criminalilor. Un altul poate fi îăcut cu totul răspunzător de crima sa, și cu toate acestea să nu fie cîtu șl de puțin nociv, în care caz Teste de prisos și fără înțeles scoaterea sa din mijlocul societățeî. Un altul poate fi ne­ răspunzător de crima sa, și cu toate acestea să fie foarte nociv, în care caz Ieste absolut indicat a-1 îndepărta de societate. Ne vom călăuzi dar nu după metafizica și instabila concepție a responzabilitățil criminalului, pornind de Ia noțiunea liberuluî-arbitru, ci după reala și precisa concep-^ ție ă ndcivitățef criminalului, pornind de la noți­ unea vătămăreî ce se aduce societățeî, Și atunci vom înlocui criteriul liberuluî-arbitru, cu derivatele sale: responzabilifate, responzabilitate parțială și iresponzabilitate, prin criteriul nocîvitațel, deosebind trei feluri: nocivitatea fiziolo­ gica său congenitală, nocivitatea patologică și no­ civitatea ocazională. Pentru știință nocivitatea ieste o meteahnă precisă și vădită prin neajunsurile so ciale cari le produce: Ie în interesul societățeî a o determina și înlătura. Obiectul jurîsprudențel penale Ieste tocmai această meteahnă, această în­ sușire fiziologică perzistentă sau trecătoare, care se poate manifesta absolut Ia orl-ce om. Jurisprudența penală are dar de scop a stabili într’un fapt de crimă cu ce feliQ de nocivitate are a face: le fiziologică sau congenitală; indiferent bine înțe­ les de gravitatea faptului săvîrșit, atunci criminalul trebuește cu totul și definitiv scos din mijlocul societățeî: Ie patologică, atunci criminalul trebu-; ește pus sub îngrijirea medicală: Ie ocazională, atunci criminalul trebuie lăsat în mijlocul societățel, avîtidu-se grije a se înlătura ocaziilnile de crimă In acest chip vedem cum se precizază obieclu jurisprudențeî penale, cum se simplifică ope• jud,ciare criminale și cum toată discuțiea a?upra resP°nzabitilățeI devine inutilă. ™j?.enjai P?nală, Î!?y precizază cu modul aîSr lnr Șl t,n:d*sâ pue în ^rcetarea ca* unior ce 1 se prezintă aceea-șl rigoare științifică REVISTĂ iiifiBi 35 datoriea de-a osîndi la nimicire acele învățători, etc., n’au fost amnestiațT. Acțiunile por­ pe care o pune altă știință exifr» cjz, a.r®xA«iear pe oamenii prinși de lele a-lab- nite numai din sentiment au particularitatea de a imPreJSridu-I să se întoarcă în mijlocul socie- nu se identifica mal nici o dată cu acțiunile por­ sdlvb mal adese ori oamenii pățiți o dată, nite din rațiune științifică, cari-s mal presus de esc să se precizeze, la lumina faptelor, tot ai» tllel, fJrea jor nocivitatea, nu se mal dedau compătimire ori aversiune. Științificește amnistiea cum s au precizat științele naturale. Numa?t fe u neaVIIJp antisociale, chiar cînd împrejurările i-ar trebuea să cuprindă pe toată lumea învinuită: sencizîndu-se pot deveni de folos, rupînd-o « la foPȚxH. faptul închidere! și înfrîngerel lor Ieste timentalicește se explică a se fi făcut deosebire, definitiv cu tradițîea și cu rutina. 0 da^ăl lî^,.rar’ea nouă care-I face să nu mai reîn- și ast-feliu funcționarii Statului, năpăstuițl ca și Și acum pornind de la aceste considerați ,n1pr« putem fi siguri că într’o presupusă relu- făptașii, să nu se bucure de clemența regală. să încercăm a apreciea faptele țăranilor îndiiW» ceapâ’revoluției n’am mal întîlni pe țăranii revoIn orl-ce caz, cum numărul acestora din urmă pe urma răscoalelor din Mart. Luînd revolnH îr5 ^ri de astă-zî: pe dînșiî i-am găsi sigur Ieste foarte restrîns, amnistiea din sentiment s’a ca fapt antisocial, se pune în genere întrebări? 1-dfre potolitorl. Acesta-I caracterul nocivitățeî apropiat de amnistiea din rațiune științifică, ce so­ ce feliu de nocivitate prezintă țăranii implicata: Pn,Lale: de-a nu se repeta, sau de-a se ma- cotim că nu va întîrziea a se recunoaște, pentru răscoale? lear în special se pune întrebarea • n cu totul alt feliu. că actele, ori-cît de ponegrite, întemeeatepe consînt printre țăranii închiși cazuri de nocivități Dar s’ar putea spune că revoluțiea a dat prî- siderațiunî științifice, sînt singurele indicate a se deosebite? La prima întrebare se poate limpede . • «rănilor nocivi prin fire sau prin boală să aplica Ia societate, putîndu-se ori cînd repeta fără răspunde, că în general nocivitatea țăranilor răc p manifeste, și cel închiși ar fi tocmai dintre nici o primejdie, ceea ce nu-I, cîtuș de puțin, la vrătițî Ieste ocazională, lear la a doua, că într’o trestia. In atare caz lucrul ar trebui cu mare feliu cu actele, orî-cît de nobile, pornite -din sen­ restrînsă mfisură sînt printre țăranii închiși unii i priiâ cercetat. A priori putem totu șl susține că cari pot deveni absolut dăunutoare în cu o nocivitate congenitală și alții cu o nocivi­ ! E j de admis o proporție atît de mare de ță- timente, societate. Ne poate fi milă de nocivul congeni­ tate patologică. Ceea-ce trebuie să dovedim, spre ' «ni criminali cîțl sînt închiși de pe urma revo- tal, despărțit de societate: aceasta nu poate con­ a stabili în chip absolut științific ce Ieste de’făcut ; luțieT. Mal degrabă am fi înclinați să credem stitui un motiv rațional de a-1 readuce în socie­ cu dînșiî. | d închișii sînt tocmai dintre țăranii cel mal tate, pe cînd, cu toată aversiunea ce am avea-o * i vrednici, cel mai cu demnitate, cari au putut u- împotriva nocivului ocazional, rațiunea ne impune In general vorbind punerea la închisoare a mir I șor să cadă victime urelor și intrigelor. Revolu- să 1 redăm societățeî. de oameni într’un moment dat nu se explică de 1 țiile, cari se nasc din condițiunile sociale ce le Iași, 1 Septembre 1907. Dr. Z. cît prin două împrejurări: sau a avut loc un , rizurăm, nu dau la față tocmai pe ticăloși, ci fenomen de contagiune psihopatică, de unde a mal degrabă, dacă nu totdeauna, pe oamenii deșrezultat fapte antisociale prin nocivitate patologică, MEDIUL NATURAL: TE0R1EA DARWIN1ANĂ lepțt și de inemă. sau au fost împrejurări sociale mari, cari au de­ In orl-ce caz, dacă pentru țăranii închiși pe terminat la fapte antisociale o mulțime mare de urma revoluției nu există antecedente de nocivi­ I oameni, în care caz nu-I vorbă de cît. de noci­ tale fiziologică sau patologică, pentru cari cazuri Orl-ce clasă stAplnitoare îșl pflatrează apăsarea, vitate ocazională. Poate un fenomen de contagi­ și prin puterea brutală, și prin puterea intelectuală. Iesle absolută nevoe a se avea și părerea medi­ Religiea le una din puterile intelectuale cele mal une psihopatică să fi avut loc într’o măsură res­ cilor psihiatri, pentru ca nocivii prin boală să fie de căpetenie, cari îudoae clasa apăsat# sub jug Tu trînsă, deși Ie tare curios ca Tel să se fi manifes­ ; -trimeșl la spitale, atunci sînt de considerat ca veacul al XVIlI-lea, Burgheztea, ca clasă apăsată, lupta tat absolut pe toată întinderea țăreî. Dar sigur I novici prin ocazie. Părerea mea înclină că revo- in contra aristrbcației sprijinita de catră cler, lea Ieste, și lumea toată s’a edificat astă zi, c’au fost luțiea a putut scoate la iveală cu totul prin ex­ lera pe atuncea volteriană, aratîndu-se pănâ și ate­ chiar. Dar de îudata ce ajunse clasă stâpînitoare împrejurări sociale, cari'au putut da naștere une’1 cepție vre-un psihopat, poate într’o măsură mal istă întoarse foaea și se întoarse pe dată, la credința pă­ nocivități trecătoare. Intr’atît se impun, prin c.er- țnare nocivi prin fire sau criminali născuțî, dar rinților sai. Nu’mal avea sa se teama de apaș rea re­ cetările de fapt, împrejurările sociale ca dete;rmi ^Ș a.dat la lumină numai oameni în tot între- ligiei, pe 'care piitea acum, s’o utilizeze. Dînsa resta­ nătoare ale revoluției agrare, că contagiunea psi­ mni* m-lnleI. al fireî, Pentru cari nu poate fi bili prin decret, pe D-zeu, pe care-1 d^se’jos prin de­ hică nu-I redusă de cît ia rangul unul e’jement I InJd ’Ud,.cios de osîndire, de scoatere din mij- cret. Zidi din nou altarele pe cari le dbrtn ase și salarie^pe preoții pe.cari-I despoease și-i persecutase. ajutător și cu totul fără înțeles dacă ni/ lernu s înrfBSxCle^eî’ Dacă societatea are datoriea de Preoții se arătară firește ca niște slugi pline de cea împrejurările sociale favorabi.e revoluției. i an> c?4 ? Pe ce^ ce ° vatămă, nu mal puțin mal largă îngăduință.*Așa că nu trebuie sa mire pe Mizeriea mare, la 75% dintre țărani, ’/gnorart'Ja ! ce-l pb^f3} 3 readuce ’n s’nid Pe a“ nimeni, văzînd, în districtele industriale, tu?ma pa­ tronală atît de strîns unită cu preoțimea catolica și neînchipuită, nedreptățirea revoltătoare. în toate tiu^man0 s,mPl>bcată și clarificată fiind cestiunea protestantă, care conrupe atît de strașnic inteligența privințele etc., au fost factorii hotărîtori cari at muncitorească. Popa slujește pe cine plătește. determinat revoluțiea agrară, în care tiranii inal Religiea creștinească și-a pierdut înse “mult din pe țărani» ray cazul măcar dea-I supune judecățel toți cîțl se găsesc astă-zl închiși și osîndițî au ■filigaSRăzvrătiți și pe toți cel închiși ca in- vechea-i înviurire. Pentru a o ajuta în opera I de afost atrași, ca să zicem așa, fără voea lor. In bune datori. Coi intelectuală, filosofii și politicianiî Burgheziei Wpreiu irn Onsiderînd într’atît au predominat suprire făuriră pe D-zeii Progres, Muncă, Libertate, Patrie,... condițiunl de traiu dînșiî nici n’ar fi visat măcar . *grară P x L m ? rî . s °ciale, cari explică revoluțiea al religiei liber-cugetatoare. Economiștii descoperiră să se răscoale. Așa că elementul oc azional joaca ducă slnt ?1 nocivi congenitali și psihopațl legile lor naturale eterne, adâogînd pe lingă tîmpirolul capital în nocivitatea lor. In general vorb iră torul fatalism religios, tot atltde tlmpitorul fatalism o’ 5 auPr|nșî într’însa prin ocazie economic. Malthus, dînșiî sînt, ca să zicem așa, vinovațl de o nocivi­ I■ Tetafizjce care întrupa tntrTnsul și pe popă f*pn,.stiare generală se impune. Poate și pfygconomist, formulă legea lui asupra populației, tate cu totul ocazională, care feliu de nocivi j dica'ivă spre a se satisface pornirea vin- prednXnd că din pricină că prevăzatoarea Provi­ trebuește socotită ca un accident natural Ș’ 'Pe sine Si tl Je ă|eT’ care nu se privește îndestul dență nu pregătise hrană pentru toți oamenii, unii treîn consecință. încă nu s’a văzut să se inc _p u Se găsa^xaet;?tdeauna a se scoate din cauză, bueau să pieară de foame, pentru ca alții sa piară de dignare împotriva grindine!, cutremurelor, i , indigestie. ? W cei în,3* .so,utîe» Științificește înse penBurgheziea găsește că trinitatea asta religioasă, țiilor, etc., și să se acuze cine-va de leie. e?iuțlea ,nsti£atie Ș» de crime în religia creștinească, religia liberală,religia economică, așa ieste aprbape de absurd a se acuza ' 2a t a?rară* Se impune amnistiea. n’ajunge pentru a apăsa intelectualicește clasa salaIUTiÎh « ». de o mare revoluție socială. , liatâ: dînsa caută a-șl sprijini supremațiea Iei eco­ ! . “ 1907. Dr. p. Zosîn, Nocivitatea ocazională, explicmdu-se să nomică și politică prin teorii științifice. 1 Biserica, ignorantă și grosolanii, fulgeră toate tul prin împrejurările, cari neyoesc pe oamenprin cît a^i?116*11' considerațiunl de si- anatemele Iei Împotriva științelor naturale, aste năs­ devie nocivi, fără să fie din firea lor cociri ale d avolulul.aprînzind ruguri pentru invățațll î hlen\nc,oeală X /xpuse aicî» amnistiea s’a dat. boală, se mistue de la sine cînd «mP^^enea 1 de 013 c a Jost un act acesta de pură de* cel mari, vrăjitori, susținători al iadului. Burgheziea terminătoare dispar Jurisprudența, m as deopotrivă de ignorantă inse mal însetată de aur, A ce funcționarii statului, prcojl, utilii*?*» Inreginiintwă totul In slujba lei, Știutele aa jfc*" ’i �HetIBTA 1DBBI St ... «unerioritate.caro îera atîrnată de-o coadă.,. dacă s'apropie de preoțime prin servilismul lor. nu-s iină spiritualiștii fură cuprinși de-o frică înzestrați înse cu acea ignoranță blagoslovită, care «utra o %. g* nuplesrdă această prețioasă dovadă îngădue oamenilor religioși, să se arunce cu atîta cu­ ; rtiiPP 11 . ’ divină a omi lui: niște călători afirmau tezanță tn idioție: Iei trebuie să cerceteze cu anevoe nalturale subjugată puterile naturale, punlhdu-le la eau în falș, împotriva acestei plăcute , d* ?®âeră, în interiorul Africel, niște negri, Nyam- cel mal de cApetenie agențl naturali al evoluției or­ îndAmtaa -Ivi. Două puteri, descoperite na tocmai de plante otrăveau animalele și so tntîmnl» 1: ti !n »1 nndobițl cu acest elegant și util apendice : ganice, fără să susție că ar putea să dee rațiunea mult, elasticitatea aburului și electricitatea, sînt dintre mânlnce și păstorul șt turma. Dar astea l Ca le>! Bă cercetare, se descoperi ‘că această pre- tuturor fenomenelor. Lui Darwin îl revine onoarea cel mal puternici agențt de bogăție. Burgheziea nu neînsemnate, Cari se treceau cu vederea r?r5u f,PU (4dnau-so nu ferfl de cît o podoabă pe cari acești de-a fl descoperit cel mfl mulți.din agenții aceștia șl SMomal arde pe Invătați, oînsa-I exploatează. In marile giea desinormîntă, din adlncul pămîntulul lin 0 * c ? a fixau dinapoi, cum își fbxazț frumoasele de-a le fl demonstrat acțiunea pentru formarea spe­ Jndreprinderl industriale și agricole, chimiștii, ingine­ resturi de animale dispărute, cari păreau' aelet® și uegrf și’° turnura. Spiritualiștii n’aveau însecu- ciilor. rii și agronomii, concurează, ca simpli proletari, la îm­ țarea animalelor aflătoare, lea tulbură nns fl18ch‘’ a fle bucure: embriologiea dovedea că dacă obogățirea acesteea. Burgheziea mai așteaptă inse de admise. Invâțațif, cari, ca marele naturalist a Darwin avu avantajul de a trăi în țara clasică a vlot & coadai lec'o pierduse, nu-n bătălie ci-n 8t8’k la științele naturale ce-va : așteaptă ea astea să facă admiteau că «fle-care specie aflătoare ier« crescătorilor de vite: țel observă că animalele do­ mul mă-sel : într’adevăr, la footus, coccyxul se mestice din teoriile lor cele mal hazardate niște mijloace de unei idei a divinitățel», declarară că p terori nor tP?te« ierau supuse la o mulțime de variații, cari, P^l^tpnză liber, ca o veritabilă coadă, cu mult mai dacă atrăgeau apăsare intelectuală. Burgheziea voește ca toate pu­ celelalte animale fosile Ierau «tipuri profetice *ee 5i aminte a unul crescător, Ierau Pr° jC cît genunchii rudimentari... Mal deosebea pe cultivate, Axate.luarea terile intelectuale sâ țărmurească la mizerie clasa .archetip, zicea anatomistul Owen, în onnr» ’’I(,Cea Huxley citează un caz caracteristic: J°9 afară de pe unele parți ale corpului, lipsa pâ- oile din Massassucliets ture of limbs» din 1849, s’a manifestat ne 8aj ierau de-o sprinteneală nepo­ salariată. oD î*î Se știe inse că în stare fatală, pănă la vrîsta Charles Darwin, cel mal mare naturalist al tim­ noastră în carne și-n oase, sub diferite for P aneta celnnî, corpul omenesc Ie acoperit de-o îmblel- menit;! : nu Iera gard cît de nalt, să nu-1 sară: fer­ purilor din urmă și unul din cei mal adinei cugetă­ dificate, cu mult mal înainte de apanțica an8.' r10' mierii ierau desnădăjduițî că nu Ie puteau ținea în de fulgi. Nimeni nu mai tăgăduește astâ-zi, tori al lor, care deșteptă, din îndelungatul Iei somn, animale, cari trebueau sâ-î servească de nlld« C Uof ocol. In una din zile o oae fătă un berbecuț* cu pi­ imul ca si momița, ca și cinele, nu ar Ieși din- cioarele i 1 teoriea lui Lamark și-a lui G. SL Hilaire.care-i dădu tipurile profetice ale lui Agassiz cît ai ideea foarte scurte. Iaca leacul năbădăioaselor f ou' și că, în vieața-i intra-uterină, n’ar prezenta mele vieață noua, care o făcu sâ triumfe, cătă să dove­ lip a lui Owen, manifestîudu-se îu forme sueo i de ol, își zise proprietarul turmei. Dînsul crescu Remăuârl foarte mari cu celelalte specii animale, a dească, cum-că neegalitățile sociale Ierau niște fata­ și imperfecte înainte de a ajunge la perfectlea a -8 cu îngrijire berbecului acesta cu picioarele scurte și-l Aror fr*c dc dezvoltare le-o recapitulează mal mult întrebuință ca lități naturale. Alțl invățațl, de al doilea și de al ze- malului aflator, nu sint, la urma urmei, de cit na animal reproducător. Peste vre-o cîțl-va BCou mal puțin pe deplin. cilea ordin, învățali cari trăesc din ideile oamenilor frazarea poleită a explicației grosolane naive aî* ani, Iei nu avea de cît oi cu picioarele scurte,*cari Deivoltarea omului, sau a ori-cărui alt animal, nu de geniu, după cum Irăește vermina din pielea leului, veacul al XVIH-lea: D-zeu, so zicea pe’atunci’ mit însușirile săritoare ale înaintașelor lor. re-a fi de eît recapitularea îazelor de dezvoltare pierduseră se luarâ numai de cit după iei: își canoniră crierul întăi a modelat formele animale și după aceea le Ceilalți vecini îl imitară și a-zl există în America o ale animaleler cari au precedat în serie. Sau, ceea-ee să dovedească, cum-că teoriea darwiniană îera cea însufleții: fosilele Ierau schițele neizbutite sau întoe de oi de statură mică, după cum există la noi ieste acelaș lucru, speciile de animale inferioare nu orasă rasă de cînl buldogi. mal zdrobitoare combatere a socialismului mo­ mite râu, ne-nsuflețite și aruncate. Fosilele Ierau ca sîut de cît faze de dezvoltare ale speciilor superi­ dern : In lupta pentru vieață, zic Iei, izbînda nu apar­ chipul acesta, pilda ne-ndamînăre!, neiscusintel celui Acelca-și fenomene se produc și la animalele cele oare, după cum robiea, servajul, salariatul, nu s de ține de cit celor ce-s înzestrați, ce-s adaptați mai A toc puternic. sălbatece. Dintre puii unei lupoaice sau epuroalce, dl faze ale dezvoltărei sociale. bine : bunurile pămîntulul trebuie sâaparție de drept Teoriea divinii a creațiunel ajungea de-o deșănțare puii, cu toate că asemănlndu-se, nu sînt de loc egali: Pe măsură ce științele progresară, splendoarea cenulităței dobitocilor clasei stăpîniloare: situațiile cele cu alît mal hazlie cu cit i se generaliza aplicarea. riurilor și frumusețele naturei proclamau diu ce în iei se diferențiază mal mult sau mal puțin simțitor: mal nalte ale nației trebuie sa aparție extraordinarei Bernardin de Saint-Picrre, cure găsea degetul lui cel mai hulpav sau lacom bună-oară, care va suge ce mal puțin gloriea lui D-zeu. Totu-șl, acestuea îl intebgențe a unul Thiers, a unui Mac-Mahon, a unui D-zeu în întreaga natura, descoperi că dungele har­ Hmtneau monștrii, ca să-i dee pe față târiea. «Mon­ la mă-sa mai mult, va ajunge mal repede mai puter­ Napoleon al IJI-lea: bogățiile societăței trebuie sa buzului sau pepenelui verde și-ale dovleacului, cu­ nic și mai îndămînatec de a fugi de primejdiile ce strul, scrie cu trufie, în Geniul Creștinismului, ex ateul ajungă a fi împărțite de cinstea înăscutâ și dobîndită prindeau o idee de-a divinitățel : astea aretau pă­ Cbateaubnand, ie o probă de-acele legi ale hazardu- Var amenința si de a-și procura hrana : va avea cei a unor cămătari și gheșeftari de bursa : ‘dividendele rintelui de familie cum trebuea si împartă harbuzul malmulți sorți de a ajunge până la vrîsta adultă, de Jnl cari, după.atei, trebueau să fl zămislit universul. de la dramurile de iler, mine, de la uzine, trebuie să întro copiii săi. și dungele mal multe ale dovleacului, D-zeu nu li s’a opus lor, ca să ne-arate ce-nsamnăo a se reproduce și de-a lăsa urmași, de a-șl trans­ - fie bagate în buzunar de trindăvimea acționarilor și cum trebaea să 1 împartă cu vecinii. Ce minunat fi­ creație fără lel“. St-Hilaire a răpit înse lui D-zeu a- mite, cu alte vorbe, însușirile mîncăcioase, cari i-au a proprietarilor de obligații. Se înțelege că mizeria, și lantrop Iera a.’est milostiv D-zeu. Iei povâtaea că ceaștăsărmană mică dovadă, despre tăriea lui, do­ asigurat lui superioritatea. Curcile sălbatice sînt niște degradarea morală și fizică, trebuește să răsplătească roadele cele gustoase trebuea să le maniaci In fa­ vedind cum-că monstrul nu Iera un fenomen în afară cumplite alergătoare. Curca străbate distanțe colo­ milie, lear feliile de bostan să le împărți, mărinimos, munca, energica și* intefigența producătorilor. de legile naturale, ci simpla o ființă la care nu se sale, urmată de familiea Iei curcănească. Puii, prea Ciracii Darwinlsmulul, cari, ‘pentru a merita banele la prieteni. Îndeplinise în totul toate transformările sale, pentru slabi să execute aceste curse, rămln pe cale și mor, grații ale capitaliștilor, au voit să coboare știința la Cu progresul științelor, izvorîră o mulțime de su»ajunge la tipu-I normal, o ființă care îndurase o pe cînd curcănașil cu picioarele oțelite rezistă, și-și nivelul unei religii, silească-se să dovedească, ceea-ce uărâtoare obiecții. In vîrsta de mijloc, teologii dis­ transmit calitățile lor. Natura nu-i nici morală, nici oprire în dezvoltare. socialiștii de altmintrelea știu, cum-că, cit se atinge cutau, tot atîta de mult și tot atîta de grav, ca și e^briologiea dădea pe față mersul evolu- bună, nici inteligentă : puterile Iei oarbe suprimă fără de servilism, Invâtații cîntaresc cit și popii. Asta conomiștu noștri, asupra armoniei intereselor ecode nicl-o milă pe slabi, nelăslnd să trăească de cît --- .C.VV, CHUU1 a?*m , or» studiul organismelor dezvoltete do- po arată ce bine au făcut revoluționarii din veacul al nc. jice,* ca să știe dacă Adam avusese sau nu buric. tari. vede» că, orî-ce formă âr avea un organ, Iei rămîne *Ce formă XVIH-lea, cari-au tăiat capul lui Lavoisier, părintele D-zeu, ziceau unii, nu putea face nimic fără folos: ; necontenit compus c Cele mai mici variații ale unul organ, care dă u. Dâni a a1 »4°mpus de acelea-șl elemente, modificate chimiei moderne, acest complice al finanțiarilor cari buricul lui Adam înse nu putea să albă folosi, fiind­ ' „ 4ia fl; » c °? d.ată necunoscute. Ast-feliu carapace recul,,! necunoscute. Ast-feliu carapace aa nul animal vre-un avantaj asupra concurenților săi, au ruinat revoluțiea. Darwiniștii din Franța, din Ger­ că acesta nu fusese născut de-o femee: deci Aoa ’|C, J .}■H\ scheletul*.* scheletul: Iei trăește înăuntrul sch^.schv se conservă, și, transmițîudu-se din tată în flu, vreme mania și din Anglia nu vor Izbuti? înse, să falșifice nu putea să albă buric. D-zeu. replicau alții, nu pu­ : ]IpinUr de generații, se dezvoltă. Așa se pot explica ghiarele p&nă’nir’atîta învățămintele științei, pană la a face tea face ar fi. tace nimic nedeplin neaepnn ,. dacă.Adarn^n anca num** «*** -----, ascuțite ale leului, arma lor ofensivă, și coama îm­ din fele numai niște mijloace de asuprire intelectuală. ne, iei ar n iosi neuepuu nune r o prelungire belșugată, care, ca o pavăză, le apără pieptul... Ani­ Știința a fost necontenit și va urma să fie revoluțio­ bune. Babelaia, neawoUnatal nostru «riemtal. P»M( i nărilor lui : cornul rinocerului, o gră- malele își însușesc coloarea obiectelor în mijlocul nară. Dlnsa va dezrădăcina toate prejudecățile sămâ- să discute pe . cărora trăesc : cameleonii sînt verzi, ca și frpnzelc O»;«A ad. rînd între Iei. Arisnate cu amîndouă minele de câtr& clasa stftplnitoare mal întâi: ideea, sau pori pomilor: păduchele albicios, ca și pielea cu păr. Amult,Pliud în Istorica .ca să-și susție puterea șovăitoare. Teoriea Darwi­ cari aveau tot atît de mult^timp de’ P^dJ’g rAma8 pp Să°c!^paserî eeea-ce animalelor, sînt la peșticum-că soirii; coastă asemănare de coloare Ieste o ocrotire'împo­ paseri flind ceea-ee sînt la pești soirii, niană, care trebuea să consQațască șUințificește nec- cuțn zadarnice, ca șj «Șfi Xlscut mulțime» Q9“ penele și și cu cu so'zil, so'zil, și și tot așa, triva vrăjmașiloi. Păsările temele, cari în timpul in­ Im penele tot așa, galitatea socială, înarmează, din potrivă, pe materiacubației trebuie sa stee nemișcate, lesne ar fi dis­ folos, pe car^ anBl^ ^ece...lec rrannlr." ftCul ;laltora și copita, si foârT-------->’ unghiile' “ vupilo, mîna miuuoi JUO.Aliștii comuniști, eu argumente nouă, ca să chieme la cu toate astea ulmiț , tinse de păsările de pradă, dacă ar avea penele stră­ *iidiv)z d ' sint q tă p/tn a H nde părțile cari alcatucsc răzvrătire, clasele asuprite, împotriva acestei socie­ lucitoare ale bărbaților... tăți barbare, în care cel ce samănă bogăție nu a- ar fi trebuit să discute la nes?rJlt* tuluI| G. Saint’ dUră nouă ‘răsturnară răsturnară teoriea'divină și dăda­ Intre animalele în stare de natura are loc așa dar teoriea divină și dună de cîl sărăcie, în care toate răsplătirile sociale la memoriul său, asupra aripei s nu-so . 'Umui nt /®îdeeî P«pecare o selecție naturală : cele înzestrate mai bine, cele’adap- • careOkeu Okeuo oformulâ ast-kliă: ■ sînt apucate de cel mal incapabili, de cei mal nuli, Hilaire zică : .Acesta rudimente d LjîaI0tM>l ,Osl ~~ ' " tate mai bine la mediul lor, astea triumfă în lupta creat dînsul s’a dezvoltata. in care legile evoluției organice sînt ignorate, tre­ fost suprimate, din pricină că nat a pricină c* n viețel. Sclecțtca naturală, diferă de sclecfiea artificiali, cute cu vederea și stăvilite. III nici o dată prin salturi răpezl, și di P cj,îsr pe caro o face crescătorul dc vite, diferă în aceea: Din pricină că unii Darwinișd au acceptat rolul ce bo înlătura hipoteza lui D-zeu, pen- că, omul, alegtnd și dezvoltînd o însușire, o calitate, unor Frcppel al religiei, unor Gambetta al liberalis­ annmor>ai« trebuea sa sere­ la un animal, nu cugetă de cît la utilitatea ce-i pre­ mului și unor Malthus ai economiei, deJarînd cum-că lor materiei, trebuea să sa a- zintă calitatea aceasta; adesea iei sacrifică animalul: legile naturale, ca și legile lui D-zeu, ale poliței șl și animalelor precum și aet-febu, grăsimea dezvoltată la porcii de casă, lor alo economiei, oslndeso la inferioritate pe muăcitor, — J‘ ’._7 .... .' . lumeiam- li-I vătămătoare. Selecțlea naturală, din contra, nu cată să cercetăm sociologica acestor domni natura­ cum zicea G. Saiat-Hilaire. păstrează de cit calitățile utile animalului. Tocmai list!, după cum am cercetat idealismul istoric și cel un rudiment al membranei mcbtentej^ ,rl u t,.a llr4 ^tor, l°r cine-va rm, putea să-și dec samă din pricină că forțele naturale sînt neinteligente, ra­ economic. Mal înainte însele de nevoe să expunem în patrupede si paseri o au . Ac bătae 'de cap. Ast-feBă, Ast-feriă, oj oamenii ------ 1- zultatele lor sînt inteligente. _g inutile, Cl-oati trăsături mari, teoriea Darwiniană, cu meritele și om sînt rudimentare, din primnăc tntrebuin|J*r Lfgdl de ,-^ca sa ghif a.------ j. de. sînge » —-----j și Dar, în natură, lucrează și forțe inteligente: pretu-. ghiftuenscă puricii cusururile Iei. cari la animale slnt de^°*tă ă PoOiul I® c°wut od ChiP? Ce n •* : năucitorii, ca să ghiftuaescă de „e tindenl unde-I alegere, determinare, Ie firește o acII > trînda^iI .: chiriașii, ca esă * 7' slut atîtea dovezi, cari ®r“l^,o8tenire n’a 9Uu Sum,. hlr|®, uronS^? plâ- țiune intelectuală. Fluturii, cari zboară într'un clmp ca sa Ijage chiriea în cn sau livadă aleg cu îngrijire florile pe cari trebuesc din animalele astea, a căror ’ j stare. pe j ’ a Șa m.» 8 ! 8 ” ’ Cl lera. foarte lesne și la-ndămîna tuturor celor săr­ 1Jhprimă ®P«*e. Turna. „ ------- Teoriea° Teoriea materialistă eâ se pue, și Ie foarte plăcut pentru noi că au penmani cu duhul, a cărora Ieste împărăția certurilor, să n’a putut sa o păstreze *n.a£e®J,§Itrebuea s| Altă știință nouă, aU d  ier» • ’ pe atît _ x PHcârile : . ------pD «... uc tru colori acelaș gust ca și noi, pentru-că Iei au «plice crearea plantelor și a animalelor prin față fapte și mal ciudate- Sp coda! t cAor! Conchizăloare, Naturalistil moderni păstrat și dezvoltat coloarea cșa strălucitoare a fio . jirea Uncd flluțl închipuite. Nimic tnaî simpla, BOmnatate deosebită aPB"dlpl restul , vâr : providența divină, prevăzătoare, crease piautela pentru hrana'animalelor, leat astea pentru organul care deosebea pe ^15UPeriorit*^a «ea a ctaMnllor, Nu«I vorba( unele fapte ae îaserb lipsa cozel la om Iera semnul supH HlSVtSTA lb£Ki - ' ■ fea* .‘w �REVISTA IDIE1 39 MVISTA iDKEl rilor. Intr’adevftr, tburlnd de la floare la floare^ Iei transportă polenul și le fecundă. Și s'a observat ca tocmai florile cele' mal1 viu -colorate stnt vizitate ae prdftrință td zborul lor zglobiu. Tot asa ?i P*9e™e> simțul frumosului îl au si Iele foarte dezvoltat: băr­ bații, curtîndu-sl femeile, se roteăc și-și desfășura penele cele mai' bătătoare Ia ochi: momițou, cari in ■eriea animală slnt cel mal apropia# strămoși ai omuluî, etalează în ochii admiratori al amorezelor lor, dosul sau anusul lor înconjurat de aureole strălucit colorate... Unde s’ascunde oare Frumosul, acest atri­ ■ but al lui D-zeu? , . . « Nici plantele, nici animalele nar fl putut să se dezvolte de loc, dacă n’ar fl avut proprietatea, plină de un mister mal de nepătruns de cît acel al religii­ lor, dacă n’ar fl avut proprietatea ereditățeT, care să le îngădoe să transmită calitățile dobîudite... OrI-ce ființă organizată Ie un acumulator de calități stră­ moșești : or'f-ce ființă organizată Ie un conservator care moștenește, conservă și transmite chiar orga­ nele a căror uz l’a pierdut. Selecțiunea, naturală și sexuală, această descope­ rire genială a Ini Darwin, nu poate să dee cheea tu­ turor fenomenelor viețel: sînt o mulțime de fenomene cari nu întră în explicațiea iei: Darwin iera cel din­ tâi a o recunoaște. Nu* voii cita de cît'o singură pildă; organul vocal al papagalului, atît de extra­ ordinar de flexibil, în starea naturala, luî nu i-i de nici un folos. Aceste uimitoare însușiri ale lui nu apar de cît cînd animalul întră în societate cu omu'. Pentru a înțelege în chip nedeslușit unele feno­ mene ale flintelor organizate, trebuie să recurgem la legea balanțărei organelor, pe care Saint-Hilaire o nu­ mea legea subordonări organelor, ne care Cuvier, în Discursul asupra revoluției suprafeței Pămtntulul, o formuli ast feliu : «OrI-ce ființă organizată formează un ansamblu; un sistem unic, închis, ale cărei părți co­ respund mutual și concurează la aceea-șl acțiune de­ finitivă printr’o reacție reciprocă. Nici una din păr­ țile acestea nu. se *po^te schimba fără ca să se schimbe și celelalte". Spre pildă forma dinților unui animal nu se poate schimba fără să provoace niște modificări mai mult sau mai puțin profunde în fălci, în mușchii cari fac aceste fălci să se miște, în oa­ sele craniului- cu; cari fălcile stnt legate, în oasele și în mușchii gîtulul și picioarelor, în modul de nutrite al animalului, prin*urmare în lungimea și forma in­ testinelor, într’un cuvînt în toate părțile corpului.. •Probabil formarea unor organe; ca aparatul vocal al papi galilor, ie urmamarea transformărei picioarelor, aripelor sau a ori cărui organ; ce-a fost nevoe să se modifice, că să se adapteze mal bine condițiilor lumei înconjurătoare. Dacă orî-ce ființă organizată formează un sistem ale cărui DârțI sînt’într’atîta de strîns legate'în cît nu poate fi atinsă nici una fără să fie zdruucinte cu toatele" mediul' cozmic, cu fauna-i, adică cu ani­ malele sale, și cu flora-! adică cu plantele sale, alcătuește utt sistem foarte vast, un sistem fără mar­ gini, ale cărui părți nu sînt mal puțin strîns legate. Medial cozmic nu se poate modifica ftră a reacționa asupra animalelor și plantelor cari-1 alcituesc. Tot așa plantele, animalele, nu pot să se molifiie firă a' reacționa asupra mediului lor cozmic. Pădurile, bună­ oară, au o înrîurire însemnată asupra tem peritur ei unei țerl, asupra cltimel de apă ce o primește și asupra formărel pâmîntnlul Iei vegetal. Darwin a semnalat niște reacțiunl datorite unor fdnțl nemăr­ ginit de mici și unor cauze nepomenit de meschine. Rîmele, cari mînincă pămîntul, elaborează pămîntul vegetal, pe care-1 aduc la suprafața, înmormîntînd sub excrementele lor ftliforme pietrele cari-1 acope­ reau. Dragostea pe care fetele bătrlne de țară o au pentru pisici, cari mănîncă șoarecii de cîmp, cari dis­ trug stupii de albine și viespi, cari, clnd culeg mie­ rea; transportă polenul și concură la fertilizarea plan­ telor si la-nmulțirea lor, lucrează indirect asupra u- . midităței atmosferei. Ast-feliu dacă mediul înconju­ rător tșl determină flora și fauna lui, plantele și ani­ malele transformă mediul cozmic care le-a dat na­ ștere lor.. In fața unor atare fenomene de reacție, «m partea ființelor viețuitoare asupra mediului coz- mic, economiștii înaintează, susțin că oamenii « nutea să modifice legii» mediului economie v<®' Iei îl făuresc în întreg. ' pQ c®re Plantele și animalele unuî mediu acționează acționează unele asupra altora, prin faptul aanXi lor, după cum părțile unul acelueas Organism ?eI fluente» ză reciproc. Kant a făcut observarea arborii din pădure n’au formele, pipernicite și ale copacilor cari, crescînd în cîmp deschis tuțf de toate viaturile. Arborii din pădure ae ocr tesc mutual și se ridică în trunchiuri drepte ca s caute aerul și lumina.. Botanistul Negeii, atrace 1» arca aminte asupra faptului că plantele cari trăen îu tufe sînt mai susceptibile de cît celelalte să nrn zinte variații. «Unele plante din Alpi, zice Iei s’ai' modificat unele pe altele, prezcnlînd dacă mă nat rosti ast-feliu, tipuri sociale particulare, cari diferăIn fie-care grup și prin urmare în fie-care vecinătate Faptul acesta dovedește netăgăduit cum-că formele lor, de clnd s’au asociat, s’au alterat. Această acțiune si reacțiune a ființelor organizate din partea unora asupra‘altora. îe și mai puternică la animale de cît la plante : lea le* alterează orca­ nele și face să apară la Iele niște calități morale antlnaturale, necunoscute mal înainte. Se știe cît le de puternică la animale dragostea cea maternă: dacă bărbații își negfijază puii, cum îșl negljjază burghe­ zii bastarzii, dacă une-ori ÎI sfâșie, industriașii, cari exercitează dreptul de cuisai asupra servelor lor de atelier, se mulțămesc să-l exploateze. Femelele, din potrivă. ÎI ocrotesc, îl îngrijesc: sînt insecte cari le dau chiar corpul lor spre mîncare. Cu toate astea albinele regine, cari nu sînt de cît mamele stupilor, își omoară ficele, singure Iele, ca nu cum-va să aducă tulburare în stup: iele îșl jertfesc sentimental matern pentru liniștea colectivitățel. Acesta ie un sentiment analog cu acela de care ascultă fetele mame cari îșl omoară copiii: Iele nu voesc să jignească conștiința și să stîrnească indignarea morală a prie­ tenelor și cunoștințelor lor. Asociațiea adoarme amorțește, chiar siînge și un alt sentiment, care ie ,și mai necesar la conservarea viețel de cît amorul mătern, egoismul individual, care, Ia animale. Ie tot attt de cumplit dezvoltat ca și în inimă burghezilor celor mai civilizați. La momițe, la elefanți, la cămile, la toate animalele cari trăesc în familie, bărbații cel mal puternici aleargă totdeauna unde șe arata primejdiea și se jertfesc să apere puii, femeile și pe cel slabi din colectivitate. , Vedeți ce multe și diferite slnt forțele cari au lu­ crat și lucrează-n natură ca să creeze și să dezvolte vieața. leu n'am pretențiea de a le fi numărat pe toate, după cum nici naturaliștil n’au pretenuea ae a le fi descoperit pe toate. Cu toate acestea, cina cești naturalist!, despoindu-se de metodele lor șu țifice, se metamorfozază în sociologi, Iei fac abstrac­ ție de multiplele forțe cari lucrează în lumea na rală, ca să nu păstreze de cît singură una, . rența vitală, lupta pentru vieațS. Iei îșl știința, ca ieaPsă poată face apologie societăți capitaliste. „ » Concurența vitală a naturaliștilor nu ie• ® jQ rftsfrîngerea în creerul lor a ceea-ce so petr lumea economică : lea nu-I de cît întindere « -e u mea vegetală și animală, a concurenței mau ^ar comerciale pe care o îndumnezeesc econom ? • jD vrin, cel puțin, Iera conștient de faptul se. Origina Speciilor, dînsul mărturisește cum- lecției naturale nu încolți în creerul sau _oducînd cetirea cărțel economistului Malthus. Dar, m . cari în stiinta s*ocială concurența vital», aur ? se cred* prea hîtri, nu fac, la urma urm , „»uralisiiîntoarcă ceea-ce-au luat, și să îndrug . n0Ua cește lecțiea economiștilor : ie^ habar, tfimeeată Pc lof teorie asupra formăreî sPQCJ*lor’x „«afirmat® ® concurența vitală, ieste o slrălumtă con materialismului economic a lui Mar- . trenul religiile și filosoiiile își înfig radăcm1’ cjudat4> ț conomic.* Intr’adevăr Ieste o coin01<* Angl*8’ L teoriea Darwiniană să se fi formula ajuns tara în care concurența economica. adnM. cel mol înalt grad de dezvoltare, ca ic . I , ,l în toate țările unde domnea această con- prieioa-j știință, o teorie economică, teoriea popu­ 0 Mtutfn'd®01’’Snîcă. gi fi devenit,, pentru clasele lației lui Maltlius. Dar Darwiniștii au făcut un fiasco, f{ur«“|t1,r“ un de-a explica neegalitSțile so- au făcut un fiasco de plîns, rctransportînd, prostfpjnnft?8* °*1 îndi în numele naturei, pe producători, 'ifește, în știința socială, pe care o cunosc după cum cunoaște un pădurar botanica, rctransportînd teoriea ia ^rafiar°v lor asupra supraviețuire! Oamenii sînt niște bestii ce-i drept. Societatea capitalistă, întomeeată pe con­ - a,.rptftm acuma cît prețuește această fif,a ¥ Ocurentă vitală, atît din punctul de vedere curența economică, ieste bestială, nimic mal adevă­ rat. Dar, nu-i de loc un cuvînt, ea concurența vitală .pioasă con s[ din punctul de vedere cel soci J. loatDriWg». cft* concurența aceasta vitală a fos. ne- să prezinte, la oameni, acelea-șl caractere ca la curci și la stridii. a explica o mulțime de fenomene, caorIn societățile omenești, de clnd au Ieșit din cea -pulmcwfti papagalilor, ca sentimentele ante-ma&flna ynir-egoiste, si altele. Rămîne de știut dacă dintâi formă comunistă a lor, lupta pentru existentă îmbrăcă două forme : forma individuala sau lupta de iera „renta vitală, ajunglnd la supra-viețuirea ființe- la individ la individ, și forma colectivă sau lupta de v Mior adaptate mal bine la mediul încunjurător, la clasă, la clasă... leatâ cele două forme ale concu­ fâe necontenit o cauză de progres organic. Izbînda, renței vitale, la oameni, analizate atît de minunat Xfiul râmln de partea animalului care ie adaptat încă de la 1847, de cătră Marx și de Engels. r bine de netăgăduit. Dar oare animalul mal bine P. Lafargue Cântat ’lc mereu animalul mai bine înzestrat, „ai bine dezvoltat? Nu se întîmplă oare, adesea, ,a auimdlul cel mal gingaș organizat, în nesMIȘCAREA NOSTR tiro să se acomodeze unor condiții inferioare de viâat&t lese locul altora și să fie învins ? Darwin, semnalează asemenea fapt, Iar R»y Lankester, în Intr’o importantă-revistă franceză, «Le Mouvelucrarea-I Degcneration: a chapter in Darioinism, din 1880, ment Socialiste», de sub d recția D-Jul Hubert îl'ptino pe deplin în lumina. «Nu-I îndoeaiă, zice aLagardelle, din Paris, ne întimpină un studia spe­ cial, despre «Socialismul în Romîuia». Pentru prea cesta, cum-că adesea, selecțiea naturală lucrează aaupra unei rase de animale în senzul reducere! taliei. scurtul timp, pe care l’a putut pune informatorul Micimea unor animale, care le favoriza supraviețui­ particular, D-nu G, S. Jaray, pe care am avut rea în unele împrejurări, le-a redus la niște proporții plăcerea de a-1 cunoaște, care ne-a vizitat anume, microscopice. Această reducere înse, împinsă la exca să albă informaț I oare-cum mai precise, docu­ trefn, ajunge la plerdeiea, la suprimarea unora, din mentările nu lasă de dorit în privința preciziei calo mai de samă organe. Trebuințele unui foarte tocmai mult, 0 idee generală se degajâză, mal cu mic, animalcul sînt restrînse, față de* cele ale unul asamă pentru cetitoriul străin. Cit se atinge inse niipal mare, si adesea vedem că inima și vasele san­ despre mișcarea noastră, găsim în studiul despre gvine, branhiile sau urechile si rinichii,* afară de pi­ care vorbim, o caracterizare aproape fără nici im cioare și mușchi, au fost pierdute do cătră coborîtocusur, pe care, în esență, am fi putut-o face chiar ril reduși, degenerați, al unei rase mai marii». Ca noi, care poate ii de folos, socotim, celor ce vor pildă a acestui soiu de degenerări, Ray Lankester cisă ne cuprindă din cîte-va vorbe, și cari s’au ostenit pentru asta, poate, pănă acum în zadar.. De aceea tează rotiferele, polizoariile, și altele. Așa-că, chiar în regnul cel animal, lupta pentru existență nu-1 puru­ și reproducem acolea întreg pasagiul referitor, rea o cauză de progres, ci de multe ori o cauză de P. M. degenerare. ...Vechea tendință revoluționară, independentă tall în2 ao°i îătfi0^ poa*’e avea această concurență vidin Rominia, n'a dispărut. Ca adăogarea de sălbatec poate bpneficiea de cali- elemente nouă, tendința asta a devenit nu so­ tnf^' 1® dbbîndește. Omul civilizat Ieste oare tot cialism indenendent, nedoctrinar, care un ieste c?z? Oile dîn Africa meridională au doIInt^n»^Prielatea de a înmagazina grăsime în coadă, organizat, dar care se manifestă intr’o repista, triST 0 ac?m«tează în buc!: oile si Hotentoțil Revista Idee!, organ lunar, pe care-l dirijază de lins» TT’râ9Jmea ce au> timpurile *de foamete si un uvrier intelectual, un artizan, un meșteșugar cit DoftU r i pIu&ar produce mult mal mult gcîu de al condeiului, P. Mușoiu, cel mai principal B&-1 iCOnsaaia tetr’un an. Dar cum nu poate interpret al unei asemenea stărf de spirt. Prințre clnd Gâscă, să-l îngrămădească sub plelea-i, sește. deaP<>eata ?u_1 mai &ăse §te- După DflPă cum sînt colaboratori, remarcăm an profesor de Unior, tot așa Ieste ieste desdes- versilate, Dr. P. Zosin,și un feliu de, jumătate POeât <| «1 *~inrie de mierea lor, Prietarii -d0 rodul muac -: sale, de cătră rpro- țăran,, I. Neaga. Caracterul acestei reviste poate icei dM-eS^ «•"<* -la adecă 55^4mj^l(Țacele lui luî S.ă &. P.xat, ™Wiii.ț ™ist« pleacă de la ideea «hMl®T£ihrana’«sînt dinții cei ascut»# si luptei.de clase, punindu-se, cu chipul acesta, Dar°^ el ^ e ‘ vic leniea ieste unelU de"*muncă vulpel D»l°‘ellte‘ vicleniea Ieste unelti de munca a a pe ps terenul terenul socialismului *«/•»/»/»«•»»”»>»•* științific și «> realist. co'rpu> in? w™ astea corpul ”? ?neltele as !ea fac parte tefegrantă integrantă Revista inse nu acceptă nici dogmă, nici școală, * al1' .olmnt Îe4î.?. u,?ot sS 11 se întoarcăÎmpotrivă ■ yîea’. Ceea „..Ce. CneÎMrmaLiX nrXrC&f^ri°erlde P^c ma! bun, atit din stările cri tecorporate, nu-s întrupate în iei. Cu- marxism cit și din anarhism. Nu tinde sa fie l?rlallzate tnre «lu! său- pot s.ăfie exteriorizate și ma- de loc nici organul unui grup oare-care orgachimice în invenții mecanice, în descope- nizat, nici un mijloc de a face aleși. In afară de ^ganizarea cea practică revisța^iu^ă Mritff°ppilor lor creatori Invențiile ruinează problemele sociale, lea crede ca ideealuptei V car 5 înlboR&^nd pe industriași și pe capi- de clase ie îndestulătoare pentru a face unirea 1m^1°m. c«iiîUr inventat de cît de-a despoea pe in- elementelor de progres, fără a mai impune vre-o ’nsjî d?rilo'r cari dogma. Și cu toate ,că de fapt neeșind din «“ît ett legalita^ dtnsa propagă, cu predilecție, spirdul r,ca«ă să da cît să tae cupoane șisă treacă ai^^urenj^cașeze... leu <5pl,ce astShfi * Do^telor darwiniștil nu poate revoluționar. , . Avem de-a face, in scurt, cu o direcție mtelectu(ilăt nu cu o organizare politică, care ar jr-sSe’S r' ’PWulfabfiu cg să transporte, în pro- 101, rue de Vaugirard, I an... ! �REVISTA IDKBl 40 REVISTA IDEEi EXPULZAREA D-r RACOVSKI Un nou capitol, al expulzărilor, pe cari vom căuta să-l ilustrăm, de asemeni, cu scrisorile celor izbifl de asemeni neajuns, ca să rămie oare-cum vecinicilă maniera de guvernare, a țârei noastre, din epoca în care trăim. Sînt scrisori ‘ mișcătoare, cari vor apărea in coloanele noaslre pe rtnd... In jurul expulzărei D rulu'i Racovski, acuma fapt, avem acum o litera­ tură întreagă. Gazetele guvernului s'au întrecut în cele mal cumplite atacuri și denigrări. Racovski, s'a apărat ca un leu Din scrisele sale noi vom reproducesiinplu doăr două piese, ințelegînd ca lupla tu­ turora, a tuturora celor atinși, să fie dusă, cu osebire, nu numai pentru respectarea. unul drept convențional, care poate fi con­ testat, ci pentru respectarea unui drept natural, drept de așezare și de viețuire, nesupărată, orî-unde, a ori și cărui om pămîntean. Pentru lupta aceasta, mal universală, mai vastă, guvernul romînesc, singur, încarcă spiritele mai mult, și, prin înaepărtarea din țară, plasază unele ele­ mente, ce le alege iei, poate tocmai în mediul ce li-l mai propriu, pentra o mai vie mișcare. Neapărat, loviturile ce ar fi putut să le primească, de la acestea, deaproape, ou pătratul distanțelor fi-vor acuma cu mult mai grele. Să le suporte, acuma, guvernul,.., neputincios. P. M. Scrisoare adresată ziarului «Adevărub. Domnule Director, Știț! ce măsuri riguroase a luat guvernul în contra lucrătorilor șî socialiștilor. Arestări ilegale, maltratări, ca Ia Pașcani, expulzări de muncitor! romîn! din Transilvania, percheziții, și în fine confiscarea jurnalului <Romînîa Muncitoare», care nic! a-z! nu poate fi încă expediat prin poștă în toate orașele Chîar îeu, pe care guvernul romîn îmi face onoarea de a mă considera ca personifi­ carea mișcăre! socialiste, am fost obiectul unei seri! de măsuri aspre. Intă! o concentrare de 35 zile, din care 12 le-am petrecut consemnat la ca­ zarmă. Apoi trei percheziții, și ia cazarmă și la locuințele mele de la Gherengic și Mangalia, se­ chestrarea corespondențe! mele la poștă, și o de aproape supraveghere a mea din partea poliție! din Constanța. Autoritățile nu s-au mulțămit a mă lovi per­ sonal, dar au atacat chîar pe cunoscuțiî și prie­ teni! mîel. Ast-feliu, muncitorul Enciu a fost ținut 12 zile la polițiea din Constanța și bătut de poli­ țaiul Cimbru chîar. De altă parte potemkinistul Cernitzin a fost arestat și bătut de comisarul lanculescu. Muncitorilor romînl, dintre cunoștințele mele, li s-a pus în vedere că îl așteaptă prigo­ nirea, dacă vor continua a avea legături cu mine, lera destul ca cine-va să mă salute în stradă, pentru ca îndată să fie chlemat la poliție și amenmțaf. E! bine astă-z! Ieste un fapt stabilit, dunx * cercetările făcute, că no! socialiști! nu avem •e un amestec, direct or! indirect, în mișcările neștl. Aceasta a recunoscut-o și guvernul ă. prefectul politie! Capitale!, în fața delegației citoreștî. Ast-feliu tot ce s-a vorbit pe soco?11?' noastră a fost numai minciuni și legende Ieaa De alt-feliij, orî-cine ar fi urmărit mișcarea«« stră, ar fi știut foarte bine că lea Ieste emlna’ mente educativă a maselor populare. Departe de a provoca la sălbătici! și fapte nesocotite, îea dfe ciplinează muncitori!, punîndu-le înainte o tints precisă. Și proba o avem. Ic m ri mult de un a de cînd muncitorimea organizată din orașe a In ceput o acțiune împotriva lege! meseriilor și nen" tru o legislație ocrotitoare a munceî. Cu această ocazie s an organizat întruniri maî în toate orarașele, în alte locuri s-au făcut chîar manifestați! Oare s-a produs în vre-o localitate, din vina lor cea mai mică dezordine? In acest feliu se va desfășura mișcarea noastră și în viitor, și mîne cînd muncitorimea va începe a lupta pentru vo­ tul obștesc și pentru alte reforme. Nu numai Socialiștii, dar or!-ce sincer demo­ crat ar fi trebuit, cu bucurie, să ocrotească miș­ carea muncitoare sindicalistă de la noi, fiind-că îea Ie singura putere populară organizată de pro­ gres și cultură. Din nenorocire înse, oamenii noștri de stat se uită la toată vieața noastră po­ litică și socială din punct de vedere al interese­ lor lor strîmpte de clică. In mișcearea munci­ toare modernă le! văd numai un intrus, care tul­ bură armoniea partidelor noastre politice. Nu nu­ mai spiritul de clasă dar și cel de rutină se ri­ dică înpotriva noastră. Și fiind-că toate mijloa­ cele obicinuite n-au dus la rezultatul dorit, gu­ vernul s a gîndit la acel ultim mijloc, care, după calculele lui, trebuie să nimicească mișcarea mun­ citoare și socialistă în Romînîa. Ieste vorba de izgonirea mea din țară. Conservatorii s-au încercat și le! să recurgă la acest mijloc, însele! s-au împiedicat de prescnpțiile formale ale lege!, cari nu permit izgonirea cetățenilor romînl. Or! tatăl mleu, ca și mine« sîntem de drept cetățeni romînl, conform lege organice a Dobroge! Inse liberali! cari au pr tențiea de a fi un guvern tare, adică un guv care îșî poate permite fotul, fără teamă « tras la răspundere, vrea acum să încerce ceeac n-a reușit conservatorilor. „îndurleu îeram încă în cazarmă, sub drapeI, hivele din comunele Gerengic ș Mangalia fost răscolite și cercetate la Pre^ec^rae„x vre-un stanța, în amănunțime, ca să se găsa a lo nu argument împotriva tatăluT mleu. Ins nj. s-a putut găsi și nu se putea sa se gas|era Jo. mic alta de cît că înainte de ’^zț).oiu Io de «rcuitor dobrogean, că a fost găsit a jnfrematele romîne și de atunci încoace tara )a rupere, a fost înscris în listele e1 „^0* Gerengic, fie la Mangalia, lear in. cornUn3l' raș a fost ales de cîte-va or! con adică Părlă Și toate acestea până la moartea s , în 1903 s’a putnt ' tind linl.pd,]diiie, după care mi am și făcut sta1 l*”11?8 fRQO ca medic militar, și că în fine figini» ’n. i;stele electorale. gurez lnJrest rezultat negativ, autoritățile noastre DUpă dat bătute. Iele au decis să recurgă la nV S’a«ul unul guvern străin, pentru a căpăta arluptă Împotriva mea. Ieste vorba de gu- ' ; !! j • VfiTrri3Ule8notat că tatăl mleu și mulț! alțl pro.* j ț de origină bulgară din județul Constanța, pn toate că aveau locuința și principalele ocupații nnbrogea, țineau familiile lor în Balcani, în orasul Cotei, oraș bulgar, de la 1885 încoace, cînd !l«ia Rumelie orientală s-a unit cu Bulgaria. Aici, acest oraș, am tost născut și leu, în 1873, adică alună cînd Tel, ca și Dobrogea, aparținea imperiului otoman. După această pariu teză, Ieste clar cu ce scop guvernul romîn a recurs la ajutorul celui bulgar, lei cearcă să mă încurce într’o cetățenie dublă, ca să se scape de mine. Nu cunosc amănuntele aceste! conlucrări, între cele două guverne, pentru a ni­ mici politicește un om, înse îeu cunosc un epi zod destul de caracteristic al îeî. La 19 April, se prezintă în orașul Cotei. Ia suprafectura locală, un domn, cu o adresă specială din partea ministrului de interne bulgar, care nu lera altui de dl un funcționar al prefectureî din Constanța, un domn Pieșu, care devenise de ocazie Teodor Pleșov. După aceasta iei s a dus la primăriea locală,~ de unde a scos certificatele ce-a voit și apoi s-a întors prin Sofia la Constanța. Fără îndoieală că reacțiunea bulgară a fost foarte bucuroasă de a servi reacțiunea romînă. leată de ce nu știu dacă nu mă voiu pomeni mîne în bepoliție! or! afară de frontieră. 9> fiind-că lucrurile se prezintă ast feliu, țin să «clar aici, că izgonirea^ mea nu poate fi de cît ° map,ur? absolut ilegală, o strigătoare călcare a as’ituție! romîne și lege! organice a Dobroge!. fant îl ai?’ n,cT ’n Bulgaria, nu există cel mal mic tăhiY e » care -s^ mb'rme cetățeniea romînă a taeel h d v^eata lui» duPă anexarea DobrocetăfPn' j înia» îel n a făcut nicî un act de altă interval6» i c*t de cetățeniea romînă. In tgt acest în ce ms n-’a f°st n'cî 0 dată în orașul natal. cu-Bui 6tprive?tePe mine, toate relațiunile mele Școala c?a se reduc *a cîțl-va an! de studii la n-am fiundară» dupa ce fimp de 17 anî» îeu 0 săntămî j?co'° de cît de 4 or! de 5 ori, cîte natal J1 r orf două. In special, în orașul miau ziunea nor Ost de loc de la 1884, cînd, cu ocazile. escursiunî m-am dus pentru xcîte va 0 dată ce' maî m*c act de ce~ biisiune riogar ' nu m“am prezentat la vre-o con'ani cerut r®cvrutare bulgară, n-am votat nicăerî, Vreo funr*-n,c’ ° dată să OCUP Ș' n am ocl,Pat «aria, S'“ne>fie Ia județ, fie la comună, în BulProbez n, Jeste adevărul, pe care pot să-1 Prilej. autentifice și legale, la orl-ce toate, De Urmaj pun o întrebare: de ceaceste această prigonire arbitrară și sălba- 4i tecă ? De ce guvernanții noștri caută să mă des­ partă de familiea mea, de casa mea, de țara mea, ca să mă reducă la situațiea juridică a străinilor fără protecție? Pentru o cauză foarte simplă. Pen­ tru că îeu am avut îndrăzneala, fără margini și fără. Iertare, de a nu face parte din nici un par­ tid istoric, de a nu avea legaturi puternice, dea fi un izolat, și de a-ml permite a mă* ocupa de apărarea intereselor muncitorime!. leu am neno­ rocirea de a fi încă un dobrogean, adică un om care după definițiea obicinuită, n are alt rol în țara romînească de cît să iscălească telegramele de felicitări cătră venerabilii șefi... «Voi, golani­ lor, care n aveți ce mînca. ar fi zis un ofițer adresîndu-se răsculaților, voi v-ațî găsit să faceți revoluțiea» ? Acelaș lucru ne spune și nouă, do­ brogenilor, guvernul nostru: «voi, dobrogenilor, care n aveți nicî drepturi politice, cum, voi v-ațl găsit să îndreptați țara rominească» ? Dr. C. Kacovski. Explicație Personală. La scrisoarea publicată în «Adevărul», am de adăugat aici cîte va cuvinte, prin cari mă adresez tovarășilor miel. De mult știam că în țar,a aceasta sînt, cum s ar zice, un om de prisos. Intre mentalitatea mea, formată în țările apusene, unde principiile și curagiul sînt tradiționale, și între mentalitatea de aici există o nepotrivire fundamentală. De acest ade­ văr, dacă încă nu îeram convins, puteam să mă conving mal mult, acum în urmă, în timpul răs­ coalelor țărănești. Cine nu știe ce grozăvenii ne mal auzite s-au petrecut, cine nu știe că săpțămînl întregi țărănimea noastră a fost la discrețiea absolută a cîtpr-va galonațl și procurori beți de sînge și de fum și că s au omoiît sute de oa­ meni fără de nici o vină. El bine, cine a protestat 7 Unde au dispărut oamenii noștri de inimă, inte­ lectualii noștri adăpațl la o cultură apusană, ca să ridice vocea lor pentru a protesta în numele omenire! ? Da. într-o țară unde domnește rușinea și lași­ tatea, unde toți fug și se sperie de o percheziție sau de cîte va săptămînl de închisoare, într-o ast­ fel de țară, repet, leu sînt de prisos și aș fi ple­ cat singur, de și aceasta lera pentru mine ce-va de neașteptet. leu nu m-am decepționat, fiind-că nici o dată n-am avut iluziunea să mă încred, fie în clasele stăpînitoare, fie în partidele noastre po­ litice, incapabile de orl-ce idealism social. Tot­ deauna le-am considerat, din potrivă, egoiste și crude, așa cum s'au arătat în timpul din urmă. Nici o dată n-am crezut și nlam așteptat ca L deile'socialiste să fie introduse și răspîndite de membrii societățel agrare, a celor din Jokey-Club sau a politicianilor. Inse leu am crezut și cr<’d încă, că poporul romîn,prin situațîea sa econonțică și socială, Ieste indicat să joace un rol covîrșitor în opera Iul de dezrobire. Vorbenj: declasa mun­ citoare, de proletariatul romînesc. Să părăsască țara acele cîte-va sute de pro­ prietari. cari prin exploatarea lor nemărginită a țărănime!, a împins-o la catastrofe. Să părăsască țara acele cîte-va zecimi de politician!, imbecili ?• / �HEVlfiTV IbEfcl 42 . UEVi^A tbfeMt -/ HEtji RIK IBSEN Jefuitori, cari au dat probele cele maT strălucite de incapacitate. Să părăsască tara toți acel cari De tici ani îneheențî, prefăcut înti-*o aii fost huliți chiar de poporul rojnîn. Pe mine momîe, de paralizie» ce avea sîî-i ptl0 inse poporul nu mă va goni. Și dacă mtfo zi Tel totul în ziua de 23 Mal 1906, și prezcntînd • mă va goni, ca proprietar, leu voîu avea încă înfățoșate a unei frumoase și inahe inteligent js n*la drept să mă întorc, să rămîn și să trăesc aici, m de putința do a se folosi de facultățile sale Ihacu*"10 mijlocul lui, ca socialist. mal lera de cit o umbră a ceea ce ’fiicn ° I Da, știu că a-zî, sub domniea arbi Iranului, gu­ clipa în care se stinse. 8e» ' vernul, care a dat pâmînt de veci la mii de ță­ Chiar cel ce n’au atîtea cunoștințl despre m’ rani romînl, are ne/oc de mare curaj moral ca earea literară ce are loc în afară de zona nă să comiți încă o infamie: să expulzeze un cetă­ unde se întind relațiile noastre politice tot r țean romîn. lei ne va da inse și prilejul deal a- ce-va de ce fu acest om, care contribui’ cu atîiU răta puterea noastră de luptă, de rezistență, pre­ putere să împodobească Norvegia cu acea străin v & cum și mijlocul de a cuceri noi aderenți ideilor intelectuală curată de care Norvegia radiază ° socialiste. Luptă se va da, dar nici într’un caz Dintre toți scriitorii exotici, streini, după cari învinsul nu voifi fi nici leu, nici mișcarea socia­ prăpădim, prea adesea, trebuie b’o mărturisim din * lista de la noi. Dr. C. Racovski. ! snobism, Ibsen Ie poate, într’adevăr, cel care ne-a Din dîomhiîa Muncitoare», No. 10, Maiu 1907 PENTRU ELISEE RECLUS Se spune cum-că Consiliul Comunal din Pa­ ris, ar fi dat unei strade din arondismentul al XV-lea, numele lui Elisee Reclus. Un oare­ care nume. Firește că n’am avea nimica de zis împotriva acestei alegeri, dacă votul Consi­ liului n’ar fi fost dat pe bâza unui raport, in care ,prietenul imaginea ____ ----------- nostru le modelat după . w burgheziei. Trebuea să se iacă pe placul rădică- Iilor și naționaliștilor, a celora din dreapta și a socialiștilor. Așa că se vorbește de Elisee Reclus literalul, apoi de geograf, de umanitar și de republican. Strada Elisee Reclus comemorează un învățat, care a făcut să crească „gloriea Franței", nu pe omul pe cari l’am cunoscut cu toții. Tot alita de bine strada asta ar putea să se chieme stradă ,,Prea sfintei fecioare". Afară de asta, diferite ziare anunță cum-că s'ar fi alcătuit un Comitet, să se ridice și o statue lui Elisee Reclus. leac în capul listei, cu aceea-șl țrasătură de condeiu, cu care a is­ călit expulzarea unul revoluționar străin, s'ar fi înscris însu-și Clemenceau... Fără înddeală că ne place și nouă ca să vedem niște stalul frumoase, cari să se armo­ nizeze cu peisagiul, și tot așa ne place să re­ vedem portretele unor prieteni dispăruți, să studiem fizionomiea unor oameni cari au avut o înrîurire asupra dezvollărei omenești. Ideea ca niște oameni liberi să pue bustul unui prieten la umbra unor falnici șlejari, sau să-l sculpteze in toată tinereța, asemenea unul luptător antic, ideea asta poate fi susținută... Inse acei mari oameni, de pe piețele noastre publice, pe cari ni-l impune vederilor un guvern, morți cari înădușă viii, acel Gambetta, acel sergent Bobillot, și ceilalți, acele genii trîntite de statuarul ofi­ cial in redingotă și~n jilț, acei Diderol, acel Danlon ... asta nu, voința noastră scutească de asemenea lucru pe Elisie Reclus. Voiu aminti aici o converzație de la finele viețel lui Elisăe^ — Tu știi, nlilsă scapi să al și iu un bust în ora?u-/i natal, intre Grcdiolet și Paul Broca. *r<19 aluneca nădejde c'are să se găsască n camarad s’o răstoarne și să pue In loc un °Pnc roditor... Paul Redus, întreținut convorbirile noastre mal mult și despre care revistele și chTar gazetele zilnice s’au ocupat mal cu predilecție, se înțelege cu drept euvînt. Din cele ce au spus despre vieața I numeroșii tăi biografi, din cele ce a spus despre lea însu-și Iei pentru-că acest pusfnîc nu disprețuea publicitatea de loc, ar fi prea lesne unul compilator nă alcătuească materiea unul articol anecdotic destul de lung. Inse, de oare-ce Ie'probabil că se așteaptă altă ce-va de la noi. apoi nu asemenea operă vom face. Așa că, cît satinge de vieața marelui dra­ maturg', noi nu vom menționa de cît împrejurările pe cari le vom crede că trebuie să ne-ajute a-I lămuri personalitatea, atît de complexă, șt al ur­ mări direcțica desfășurărel talentului. Născut la 20 Mart 1828, în acela ș an cu Tolstol, pe malul întinsului golf al Christianiel, în orășelul Skien, într’o casă dm piața oborului, numită casa Stoekman, nimicită de un foc mare în anul 1866, în «micul oraș de pe coastă», despre care vorbește în. dramele sale, Henrik Johann Ibsen lera fiul Iul Knud Henriksen Ibsen, un bogat armator, și al Marichen-Corneliu-Martine Altenburg, căsătoriți la 1 Decembre 1825. Străbunicul lui Henrik fusese un meșter marinar danez, stabilit la Bergen, lear străbunica-I Ier» germană. Ceea'ce, în afată de dispozițiea veselă și glumeață ce trebui s’o moștenească de la KundHenrikaen și do seriozitatea, răceala Maricben-eiCornelia-rMurtine, i-ar explica, i-ar. îndritui întro oare-care măsură, din punctul de vedere al atayismulul, contraziccrele firel sale, în care aveau s se ivească din nou, fără să vrea să se contopeau cele mal de căpetenie caractere, nu vom 21 două rase, dar a două naționalități. lvr. vorbind, Educațiea copilăriei nu i se lăcu, drept^ învățător! al în chip atît de didactic, și cel dintăl î—, săi fură, nu niște pedagogi aleși( anume anume a-și îndruma cugetarea, ci niște inși g de- cari piară întîmplarea relațiilor familiare și ,jn Așa se făcu, că un felii! de Figaro, care ș latinește, îliniție cel întâi in *8torie,.I^nteresS Pu” în istoriea antichîlăței clasic^, c&re‘ 1 D’flUi rărea mai mult de cît orl-ce. Și P°a n:rjtu-I d« greși nici de cum ‘ afirmînd, cum-c P_ocietate» neafîrnare individualistă s’a deștepta erojcg treacelui pastor Lammers, a cărui ^^Uțr trupînd-o in buea s’o facă mal tîrztu JegondaM, drama sau mal binș în epppe©* pa I I ; I 1 j[. eIe ce știm chiar noi despre Iei și după DuP5 c d0Bpre dînsul de Ibsen, «un agitator flele/PuȚ pentru a-1 pune în opoziție cu filosoful jn viIe¥j’e’r Kegaard, căruea îl impută de-a nu d*neZ 7" cțt un «agitator de odae», acest Dam- fl r cu° intransigența sa îndrăzneață, ni se arată ®or6.’ CiU preotului raționalist norvegian, ceea-ce o» hp”1'jj țn țara asla> unde lupta între progresat! '?9emnPrvatorI se dă pe terenul religios, ca o os?!.C> OnAvindecărel dreptului individual de inițiativă l<* tvft nuterilor de nivelare și de aservire sis‘m^tică a legilor. te® miner8 propo.veduea întoarcerea la creștinismul i evanghelic, combătînd Biserica de Stat, lear, «mod indirect, însu-șl Statul, căruea dînsul îl a Kdueft .'privilegiul sau dreptul de a călăuzi conștTntele. Aprinderea și sinceritatea convingerilor aln atrase după sine un popor întreg de proselițr, 9 ri totu-el, în cele din urmă Părăsiră, după ce îndură și fileu să îndure și-ai săi, din abnegare, cele ma! gre^e încercări materiale. Probabil, ba chiar aproape sigur, ca o pildă atît de frumoasă, de voință și de curaj, care ajunge, dacă nu la ruina desăvîrșită a soartel unei idei, cel puțin la fslimentu-I vremelnic, să fi făcut o întipărire adîncă asupra lui Ibsen, care pururea păstră ca o convingere bărbătească despre nobleță și folosul unor ast-feliîî de neegale și de înverșunate dueluri, fără chip de a da îndărăt și fără nădejde de alt benificiu de cît dobîndirea stimei de sine și al disprețului altora... Putem chiar spune, că dacă, în cele din urmă, Ibsen, disprețuitorul Soeietățel, mal mult conchide do cît rezolvă, dezleagă, și se înțelege ușor deo­ sebirea ce facem între acești doi termeni, aceasta țino numai de nesiguranța tulburătoarea cu care-1 otrăvi, pentru toată vieața, deziluziea decepției lui Lammers. Ibsen lera în vrîstă de opt ani, cînd un faliment fiili pe părinții săi să părăsască Skien, unde făceau o negustorie, pentru a merge să trăească într’o. umilă gospodărie de țară din împrejurimile acestui oraș. Acolea, un răstimp de mal mult de cinci ani, în mtthuirea decepțiilor de familie, viitorul drauiaturg își facU cea dintăl și mal hotărîtoare ucenicie .a meditațiel solitare. înzestrată n^I dinainte cu impresii din copilărie pline de melancolie mal mult, mfira sa memorie isprăvi să adune, din noul mediu In care necazurile comerciale ale tatălui său îl Paaea, amintiri triste. timpul acesta, Ibsen cetea foarte mult, dar ' eiJ 8B, Pare ca lectorele salo să-l fi exaltat și zibjrf»?.j cel puțin în felini imaginațiilor și son0DG 1 precoce, cari, vibrînd de sugestiea unorgoqj’ abordate înainte de timp, se joacă de-a unor’G?erea» printr’o neîndăraînatecă combinare a ,8rea8eăTnte culeae din sau printr’o copiMqIu" ducere a unor involuntare reminiscențe. dV?me tt’860 nu BCriae c^Iar PoatQ n’°! *^e elaK ea6nma<deînceata lucrare de asimilare și hndu-b °rarea ce avea loc în Iei. Desemna, socotr’adavă av^Q<^ înclinare pentru pictură... InPeutru lera înzestrat cu oare-care talent dacă 8 a’ daP8, cunl dovedesc aovarelele sale, foarte Bfiu P0ntru artă a rămas pururea MiniL ~?lr’ nu și-a cultivat în de-ajuns aptiPentru a |e aduce Ia matoritalen la care 43 ar fi putut să ajungă, deși pictă, ici-colea, până pe la 1860. După o întoarcere la Skien, din nou, unde, locui doi ani, adică până pe la 16 ani, și unde urmă cursurile „Real Skole“, fără să arete acolea cine știe co dispoziții, ci mal do grabă înffițoșindu-se ca un elev de rîud, Ibsen, cărui mijloacele părin­ ților nu-i îngădueau să se dedee studiului artei, fu nevoit să între ca ucenic la farmacistul Reimanni, din Grimstad, un orășel mititel abiea de o mie de locuitori. Prin chipul energic, în care se hotărî a-^face o nouă meserie, atît de opusă năzuințelor sale, pe care i-o impunea nevoea, Ibsen dădu pe față că la orl-ce condiții trebuea să se plece, salutara-I mîndrie nu-șl pierdea drepturile Iei nici o dată. Dînsul, într’adevăr, tindea cu totul la altă-ce-va de cît a rămînea băet de droguerie, și, în afară de ocupațiile sale de prăvălie, se strădănui c-o stăruință,, cu o'minunată silință, să-șl apropie materiile examenului ce trebuea să-l dee diploma de doctor. -----De aice vine partea științifică a operei sale, care cuprinde piese ca Strigoii, în care expune un caz de ereditate patologică, și Dușmanul Poporului, în care face, din prin'oipalul său personaj, un medie... Dar, lucru ciudat și pentru noi caracteristic, sub lovitura 'contrarierel simțită din nevoea de a re­ nunța la pictură, pentru care se credea înzestrat, și înduioșat de proprie'a-I soartă, scrise cele dintăl ale lui versuri. Cînd concepției pesimistă ce o avom despre lume nu ne aduce a ne asociea cu victimele vădite ale rigorilor unei asemenea lumi, și a ne plînge, prin o reîntoarcere firească sau aplicare Ia noi,-adeseaorl se întîmplă că disprețul nostru pentru societate nu-I de cît rezultatul simțului nenorocire! noastre și-a nedreptăților ce o pricinuesc. Acesta ieste ca­ zul lui Ibsen. Independent, neapărat, de caracteru-I propriu, care-i alcătuea elementul de căpetenie, fi­ losofica ea se formă sub disciplina aspră a unei vieți cu totul tulburată de o mulțime de peripeții. Se poate presupune că pornind de la curagioasa lai resemnare, de a se consacra la practica medicinel, adică de la cea dintăl încercare cu adevărat dure­ roasă din vieața-I, dînsul îșl dote samă despre valgarea-1, dîndu-șl ca țintă de a se realiza integral. Și cum ---- tpână la asemenea vreme dînsul trăise înt .w 1 ț tr’o izolare intelectuală aproape complectă, relațule-I cu Lbanala ’ societate ' * eîn “ îndin Grimstad, îl slujiră ’* J I să se convingă de ori­ țclosul că-I dădură prilejul . ginalitatea sa proprie, observînd prin ce spiritul său se deosebea în chip superior de cel al obștescului omenesc. Sîntem în clipa cînd zgomotul evenimentelor din 1848 se repercuta pănă la ecourile cele maijdepărtate de Paris, Ibsen, cărui aceste evenimente, apreciate de la distanță, îl insuflau un entuziasm tineresc, îșî manifestă, sus șl tare, simpatica lui’ pentru oamenii cari le provocări Și nu numai j)i*in cuvintele, ci pănă și prin versurile sale, îu cari-șl exprima visătoriea-i tînguitoare și melancolica sa de artist în­ lăturat din calea ce se credea menit a urma, tinărul student sărbători ou aprindere revolta celor asuprițî, mal cu samă cum socotea că, ca și dînșil, aven a se plînge de o neegalitate și Iei și că cauza lor Icra cauza sa««. �44 HEV1BT IDEEl HEV1STA JDKE1 Din pricina plictisirilor și jignirilor indurate din contactul cu burghezimea din Grimstad, cu ideile ce le-avea, mizantropiea lui s’agravă, dacă putem să zicem că s’agravă, cu o dispoziție iritabilă, agrosivă de tot. Pesimismul său, în atmosfera roman­ tică și încă romantică germană, a vreme! și țerel sale, ar fi putut să nu fie, prea bine, de cît un sentiment dureros de singurătate morală,, o dezolare vagă, în nestare de a-șî da sama de cine sau de ce să s’anine, de nu de D-zou, de-a fi, ceea ce Ieste, intr’o vorbă, o întrupare într’o imobilitate fatalistă. Cată să spunem că dacă pesimismul Iul Ibsen, din fericire, fu alte cele de cit o deziluzie germa­ nică, ungemiithlichkeit, asta se datorește, fără-ndoeală, cel puțin în parte, vrăjmășiei neroade pe care a întîmpinat-o poetul la locuitorii din Grimstad. îm­ prejurările urmînd a-I fi nepriincioase, apoi, îl mă­ riră și 'fnal tare antipatica lui pentru oameni, pen­ tru oameni ca putere colectivă, organizată în con­ tra liberei dezvoltări individuale. Dar,_prl și cum, antipatica aceasta, din Grimstad îșl trifcge obîrșiea. Ibsen nu părăsi păcătoasa mică cetate de cît în 1850, după ce locui întrînsa vreme de șase ani. Dînsul se depărta de lea, mal amărît ca orî-cînd, dobjndind, în cele din urmă, în contra locuitorilor săi, un motiv de ură mal mult, și unul din cele mal serioase motive... Dînsul ducea, într’adevăr, cu sine, o piesă în trei acte, Catilina, ce i se refuzase, ise, sau mai curînd, se refuzase credinciosului său prieten, Ole Schulerud, caro cercase să o plaseze. Mulțu­ mită sumei de care Schulerud se despoe cu gene­ rozitate pentru lei, Ibsen putu ea fă că să-și edi­ teze drama, iscălind-o cu pseudonimul de' Brynjolf Bjarne. Cu toate că înse îl fu primită destul de fa­ vorabil de cătră critică, drama asta nu dobîndi tot succesul pe care autorul îl aștepta de la lea... In Christiania, unde debarcă, de-ablea cu «cîțl-va dalerl în buzunar», Ibsen, întovărășit de devotatul său Schulerud, într’o Sludenterfabrik, într’o fabrică de studențî, ca să-șT pregătească examenul. Intr’aueea, Iei mal intră în relații cu oameni cu păreri înaintate, ca Vinje și Bjbrnson, și, în înțelegere cu cîțl-va condiscipoll din Universitate, întemee ofoae satirică, destul de îndrăzneață, precum trebuește să credem, de oaro-ce mal mulțl din colaboratorii le! fură întemnițați’. Cît se atinge de Ibsen, care is­ călea înainte tot Brynjolf Bjarne, fie din întîmplai’e, fie din prevedere, scăpă de rigorile legilor. Apoi, cum drama-I Mormîntul Uriașilor, îl fu jucată, nu fără oare-care strălucire, la 26 Septembre 1850, dînsul so hotărî a renunța cu desăvîrșire la medi cină, ca să poată urmări cariera literară, în care se simțea destinat a realiza dezvoltarea puterel sale, complectă. Ibsen înse se cam pripise făcîndu-șl socoteala că va trăi numai din condei0. Cu tot zgomot.il ne 4/nrmintul Uriașilor făcu în jurul numelui său, trebui să mal aștepte, de fapt, aproape încă Vre-o patru spre zece ani, pănă să ajungă celebru. Strîmtorat de nevoea de a găsi cu ofl-ce chip cu putință, o ocupație în stare a-I asigura pînea zilnică, dînsul primi, ca un neașteptat dar, cu toate sarcinele ce bb ținea de iea, slujba de regizor la teatrul din Bergen, pe care i-o procură compatriotul său, Ole talentatul violonist. In calitate de regizor, Ibsen primea o leafă de 300 de dalerl pe an, cam puțin lucru, ce-l dront A se ține samă că în afară de munca practică ’ ^a<io* nevoe s’o facă, «trehuea să ajute teatrul caceiera dramatic», adică o dată cu revizuirea piesei *autor ■>r iu re-* pertoriul, să compue pe fie-care an cîte o DiPcB °J Cea mai bună, la drept vorbind singura care °U11‘ rită a fi amintită, dintre piesele scrise ast-feli^?' dînsul pentru teatrul din Bergen, ieste G-ildet U Solhang : istoriea poetică a unei femei care J feșie pentru datoriea iei. Un răstimp de cinci ani, pe cît Iera durata con vențieî iscălite, Ibsen duse o vieațft laborioasă • pitorească, analogă cu acea a celor doi cel mal ma?țl autori dramatici al omenirel, Shakesheare și Xf liere, deșemnînd, pe lîngă celelalte, și costumek personagnlor ce trebueau să apar* și ocupîndu cu cea mal plină de stăruință grijă, de cele mal mici amănunte ale punerel în scenă. De acolea deprinse Iei, negreșit, acea știință specială a tecnicel dramatice ce-o poseda într’un grad atît de înalt. Ibsen nu pare să fi păstrat din această perioadă de vieață, aceea-șl impresie de tristeță ca din cea dinainte. OrI-cît de mărginit îl era atunci pre­ zentul, Iei totu-șl știu să găsască o variație în monotoniea îndeletnicirilor lui. Iera preocupat, după toate, de grija de a descoperi formula unei este­ tici noi, în afară de romantismul a cărui decădere se și prindea să se simtă, căutînd să se pue ]a încercare atît pe sine și să pue la încercare și publicul, riscînd unele rentativej din ce în ce mal puțin vagi și timide, de a se cotorosi de conven­ ționalismul unul ideal fără vlagă, care predomina pe vremea aceea în toată literatura occidentală și septentrională. Primirea favorabilă pe care vedea că o fac lo­ cuitorii din Bergen dramelor Iul Shakespeare, ori de cîte ori le monta, i se păru Iul Ibsen ca ținînd mai cu samă de caracterul lor de psihologie rea­ listă de cît de blelșngul do imaginație răvarsătoaro din Iele și feeriea lor, prin care plăcuse atît de tare romanticilor. Dînsul simțea că adevărul nu Jiera nici în sentimentalismul, nici în extraordinarele aventurl, cari-1 atraseră și-l rîpîră întăî și îiitBλ sub înrîuriea timpului și a mediului său, și că H" dovărul nu putea să fie găsit de cît cu chipul unel întoarceri la observa țiea'riguroasă a viețel ți la studiul problemelor Iei. , Cu toate astea, încă mult timp, pănă destul e tîrziu, ,ceea-ce preocupă maieu deosebire pe 1 sen, ieste înoirea formei în artă. Ga și Nietzac e, care avea a veni după Ie], dar cu care, după cu vom avea prilejul șă ne dăm sama, are at^ea,i)Uniî!ea de asemănare, Ibsen a urmărit serios . eJ*0Sa. chestiei estetice, într’o îndelungată perioad a-, țel sale, ca scop suprem, gîndindu-se să ee «mv. acțiuni. $' moșului, rolul de regulator al orî-eărel 1 de forță și li®’ fiind că frumosul .acesta, cuideoa de pezime, care dînsul făcea să între în concept103 ca să-l ga; ce avea despre Iei, îl Iera cu neputința —ial sască în romantismul, nervos și, enervaf, aversiuplutiri extatice și excentricități, din pric10^ caute t°°’ noi pentru real, socoti că trebuea să- mal în ceea-ce iera opus romantismului, .dieft, tocmai 1“ ce romantismul respingea hotărît, a< ■ realitate. , . .iderări ou* Nu-I aici locul de a ne deda la c0*8' i I f re înse putem să spunem, că, ori-cît anrAt ’ m e’ar părea, Ia întăea vedere, că există înWgOn,ft. . frUmos, realitatea se împacă, din potr.° 5°actj frumosul, destul de bine, și că, chiar, tr*jVS’ n fcoiii de scriitori nu au avut vre-o dată o n,C\ică ni*1 absolută ca realiștii, ca fiziologiștil e*St° natomiștili precum zicea Sainte-Beuve, din Opacul din urmă. Vepe oînd Ibsen se întreba, ast-fejiîi, prin ce ar r mitut inova o artă nouă, vrednică de a cores11 nde cerințelor cugetărel moderne, de prin preajma hi 1860, înrîurirea spiritului științific, care însem­ nase sfîrșitul romantismului în Franța, prinse a se imti foarte viu și-n Norvegia. Criticul danez, Qeorges Brandes, înifiea inteligența scandinavă la pozitivizmul lui Comte și la determinismul lui Taine. Opera Iul Stuart Mill, tradusă și comentată, întețea o mișcare intelectuală a cărei tendință la verificare, și, prin urmare la nevoea de exactitu­ dine, treouea să se afirme curînd. Ibsen, care neapărat nu a fost cel din urmă, care să fi cetit pe filosofii despre care vorbim, datorește fără îndoeală acestora de a-șl fi precizat viziunea con­ fuză ce o avea despre o arta de analiză psiholo­ gică cu adevărat dreaptă și cu adevărat ome­ nească- Această viziune nu se degajază înse toc­ mai neted din formulele cele vechi. Ibsen, în în­ cercări nedibace, timide, cari vădesc stîngăcita li­ nei șovăiri, se istovește în combinații, cari nu rezolvează nimic, între procedeele sale personale de teatru și tradițiile artei dramatice învechite, căreea Iei se credea dator de a l face concesii. Asta-I vremea în care scrie Pru înger UI OesIraad, Doamna înger de Oestraad, Haemaendene paa Belgeland, Expedițiea. cătră Nord, Kjaarlfjhedens Komodie. Ie] Ieste'acuma în Christiania, îndeplinind pe lîngă teatrul capitalei norvegiano tot aceea-șl funcție pe care o avea și la Bergen, înaltele speculații ce-l urmăreau îl Ierau înse foarte ttult stînjinite de greutățile materiale ce-î aduceau Qoua sa situație. Irsurat la Bergen,( cu fica pastorulul Thoresen, Susanna Daae Thoresen, leafa 00 ba Ct'ezut că merită răspunderea-I de <direcrîd teatrului norvegian», Iera atît de -C^ &e S^dea să emigreze tn Danemarca, P rindu-i-se cu neputință «de a trăi numai din ratură în proprica lui țară». p0n u toaț° ustea, înainte de a lua o hotărîre riscată, pn./11.se temea să nu urmeze cum-va de aice *u2rar^or sa^e> î?* că^că oare-cum pe ivorn, 1Qj c^edu-șî mîndriea și cerînd de Ia gu!8ta aloca,.ie de 400 dalerl pe an. «StorZRÎrcftn^ "inSG *'° r6^Qzăi Pe de o parte și din Piniea le\*?ar Pa de alta să nu înfrunte nici’oceaata PUb lcă- B>sen, într’adevăr, o lidicase pe a?ontra-1> prin publicarea Comediei A~ P‘M fer ]ta 10 1^2. Și cu toate că această Cun* se . Parte de a fi atît de subversivă, preVegienfr SaBt1Uea in momentul apariției iei, Norde mare a car’ se adresa Ibsen, aveau un atît cu tolu| Jespect pentru prejudecăți, Ierau- atît de Cl,îtuloy <leP“D?1 cu convenționalismul romantic al •nente aeea-ce s’a admis a se numi «senti°tQ de ’n c’t 8e indignară cumplit, ca un ca afchy , 5 ru> a cărui menire trebuea doar să fie impca*că cu uh idealism falș, îndrăznea 45 să vorbească ca un 'filosof și ca un realist, f&cînd nu numai critica pasiunilor dragostei, dar și sa­ tira căsătoriei. Ibsen, care credea că-șl tratase subiectul încă cu moderație, fu desconcertat. de scandalul ce-1 provocă. Acuzat de imoralitate, fel îșl căpătă faima de-o dată, inse sub ploaea de hulduell. Văzînd reaua credință ce o puneau adversarii, să-l ponegrească, Ibsen îșl dete samă că nesuccesu-I avea o pricină mult mai serioasă de cit o, lipsă de înțelegere clară. Cu toateastea, mîndriea sa neînfrîntă refuză «ă se- coboare la explicări. Așa că în loc de a căuta să cîștige de partea-I mulțimea, care.avea ca scuză, pentru vrăjmășiea Iei, neștiința, dineul se închise în disprețul pănă și de a-I vorbi. De oare-ce singura încercare fă­ cută de a-I scutura apatica, după urile dezlănțuite de Comediea Amorului, prin Pretendenții Coroa­ nei, din 1863, în care preconiza alianța popoare­ lor de Nord, nu avusese nici un succes, dînsul luă hotărîrea de a nu mal scrie de cît în scopul de a întări convingerile unei elite sau, și mal bine, de-a exprima niște idei în conformitate cu ideile pn cari trebueau necesar să le aibă, în germe ne cel puțin, oamenii în stare, din capul locului, să se ridice pănă să le-nțeleagu. Din această hoărîre, de-a cărei însemnătate lesne ne putem da samă, Ibsen avea să-și tragă formula artei ce-o căuta. Dîusnl avea să fie original, personal, cu alte vorbe nou, rupînd cu hotărîre cu toate tra­ dițiile trecutului, chiar dacă asta av fi supărat sau atins pe orl-cine, pentru că dacă nu producea operele sale pentru mulțime, ce-I păsa dacă le-ar fi dezaprobat mulțimea? Firește că asta habar nu . avea să mal aibă de iei, după cum Iei habar n’avea de lea. Ibsen prevăzu înso cum-că împotri­ virea ce-avea s’o întâlnească n’avea să fie înte­ țită nici de cum de popor, ci de conducătorii săi, de cel în stare să-și dee suma de adevărurile ce -7 avea să exprime, interesați firește să le denatu­ reze... Știea c'avea să numeț-e adversari indîrjițl, în jumătate, poate mai mult de cît în jumătate din oamenii ce aveau să-i urmărească cu luare aminte dezvoltarea ideilor sale. Și, cum avea spi­ ritul agresiv, Iei avea să se folosască de dispozițica cetitorilor săi, să-I combată în caz de a nu-I fi convins să se convertească, să se întoarcă ia înțelepciune. Prin urmare, cu toate că preocupîndu-se de a atinge desăvîrșirea în formă, Ibsen n'avea să facă artă pentru artă. Dacă avea să-și impue de & nu predica pentru mase, avea să-și dce, cu toate as­ tea, ca drept menire, de a ti un educator, sau, mal bine, ca să zicem ca dînsul, ,de a înflăcăra sufletele*7. luată de cc avea a se feri a nu-șl contrariea vocațiea sa dramatică, ori și oii dezacord ar fi putut apărea între înțonțica-i de a sen pen­ tru teatru, care Ieste totu-șl un feliti do Trio una, și refuzul de a se adresa publicului, pentru a în­ cerca 8ă-l instruească, să-i miște. Ditțsul avea 6 rămîe înainte pe scenă, dobînditft avînd încrede­ rea că acolea se afla in elementul său, șl, fără a căuta 8ă tindă la efecte ușoare, fără să-și vulga­ rizeze limbagiu), pentru a l face de înțeles ia cea mal mare parte din auditori, va utihaa mod.ficfnd, mijloacele puse do scenă la îndemiuă-l, așa �46 REVISTĂ IB1EI ca cugetările sale să poată produce, asupra spiri­ telor susceptibile de a fi deplin atinse de Iele, cea maf puternică întipărire, posibilă. Artn-I drama­ tică va să albă drept caracteristică, deol, întăl a se distinge printr’o mîndră neatîrnare, purcesă din indiferența, din nepăsarea ce avea de-a plăcea. Emancipată de procedeelemulțămităcărorasecîștigă aprobările publicului, arta-I dramatică afișa-va sau va vădi un caracter de excepționahtate cam curioasă, sau, dacă voiți mal bine, desconcertantă, par’că excesivă anume, care va izvorî tocmai ain violența emancipăreî sale, din chipul brusc în care aceasta artă avea să se sustragă de la cele mal mici influențe care apăsase odinioară. asupră-I. Fără a căuta să analizăm această artă dramatică în tot amănuntul, ceea-ce nu ar putea să. se facă, rațional, de cît de-un critic care-ar stăpîni limba și ar cunoaște și geniul scandinav, cată să afirmăm, cuin-eă în toate părțile Iei, Tea Ie protestarea necur­ mată, constantă, în contra romantismului. Roman­ tismul, leată ,.capul de turc“ al Ini Ibsen, ca și al Iul Nietzsche. Amîndoi cnosc răul pe care acesta 1‘r pricinuit cugetărel moderne și cît de mult a slăbit-o și idioțit. De aceea, în opera lui Ibsen, cel puțin unde-I în deplină stăpînire de sine, nu găsim nici unul din acele cusururi proprii înainte mergătorilor săi. lea nu caută să ațîțe imagînațiea și mal cu samă sentimentele, ci numai să agite idei, chiar și idei abstracte. Dacă i s'a imputat că I obscur, nu-I de loc, socotim, precum s’a prea grăbit a se crede, din pricina stilului său, a cărui eleganță, singura cochetărie a Iul Ibsen, stă într’o admirabilă simplitate. Lipsa de claritate a dra­ maturgului norvegian, pentru-că trebuie să numim lucrurile pe numele lor, ne pare mult maî mult că atîrnă de cît de-o lipsă de precizie expresivă, de unele proprietăți psihice proprii rasei sale, și poate încă mal mult de cît de proprietățile astea, de apucătura atît de stranie chiar a spiritului său personal. Ne prindem că opera lui Ibsen, în mal multe părți ale fel, Te tot atît de nepătrunsă de compatrioțil săi ca și de noi. Din pricină că, nu putem îndestul să o spunem, lea-I esențial personală, mal ou samă întru cît în compunerea Iei întră și poezie. Ibsen a mal scris piesele lul'pentru sine, pe lîngă pentru publicul restrîns despre eare-am vorbit Ori de oîte ori i-a plăcut, i'el și-a exprimat, visul san s’a lăsat în voea fantaziilor lui. A da la iveală o dramă sau o epopee, asta lera unul din chipurile de a se înlesni să-și' cucerească integralitatea, să lea cunoștință în totul de sine și să se bucure de aceasta. In^riun discurs cătră studenții din Christiania din 19 Septembre 1874, ne spune; «A scrie, Teste ca a lua o bae din care al Ieși purificat, mal să­ nătos și mal liberi». Dînsul îșT procura desfătarea de a se oglindi în producerile sale, de-a produce apoi, pentru a-yl turna cugetările în timpare sau a le hotărnici cu tărie... De fapt unele din piesele sale nu sînt de cît o icoană pentru a-șl ilustra o idee. Propnnîndu-șT, la feliu cu Nietzsche, precum a ris-o Nietzsche, „de a fi conștiința spiritului mown, stăpînindu 1 știința", a fost mal mult să-și dreptul să se mîndrească de forța oe lera să 0 reafizeze> fca 8ă ajung^ aici, de cît V nwu U’HUl imediat ce putea trage lumea din rbVjStă injSRî 47 i .’tim. Privirea cercetătoare, înfățoșarca «Deștepta poporul patriei sale și a trezi într’insul forța-I... leată unde, după cum am putut exnli d ^nroape cruntă, dar tot o dată corectă, cugetăr mari». Drept vorbind, cu toate-că, după ieată unde trebuie a se căuta rațiunea pentru țepoasă,„ reținere neexplicată, de ferire de-a cum am vă’ut, nu și a făcut, de loc, din educațiea nu ee poate atribui, operei lui Ibsen, meritul cU-°, s0,^ea_ce areta și cuta cea subțire a buzelor maselor, ținta cea mai de samă, nu și-a Întors versalitățeî, cu toate că are ca titlu de eâneten"1’ să aspire la asta, marile 1 adevăruri co cuprind° } fi și redingota I strict îmbumbată, îeată cum nici o dată cugetarea, cu totul, de la daraverile 1 sa’e Ca afarii dacă, mișcat de vre-o simțire de în sine. Negreșit, nu fără a le fi știrbit calitatil și de la oamenii d n Norvegia. ; apjrea, areta de o sfiiciune naivă. Cine cari aveau să le facă să se adîncească, să pătrund» Ar fi a lașa sa se întărească o legenda, juîhșie, n u se în timp și să se răspîndească în spațiu, îți mjp5 ^^ifvăzut o dată, nu putea *ă-l mal uite. lera dacă n’am dezminți pe cei ce înfățoșazâ pe lbii văzut o ginești creațiile de a fi numai o oglindire a t' ! l*ar ’ginal- Ș* ne înc^l,Pu,ni că dîndu-i-se epitetul sen ca pe un eatâțean al lumei. Daca a pri­ originalsau a anturagiulul tău, în loc de-a le întinde la un je’j a a tr: trebuit să-I primească ca un omagiu, mit favorurile și decorațiile unor curți mici răsfrângerea vecinicel omeniri mondiale. tCpadevăr, nu trebuea să țic la nimica maî mult, din Europa, asta a fost numai așa ca o co­ IntrWevăr, Ori-cît ar fi de glorificat pentru cosmopolitismul j rît la gloriea să nu-șl albă părechea cum-va chetărie și numai pentru a stimula zelul pu­ cu care și-a îmbibat vieața, Ibsen a remas, pănj î vre o parte. Și, fără doar, prin curiozitatea terilor publice din țara-i proprie. De alt-feliu . 1 ___ __ la cea din urmă suflare, atît de fundamental nor­ ' lătoșerd Tel vrea să-și pue mal în evidență ex- dinsul n’a fost supărat pe Norvegia de cit vegian, în cît opera luT, pe care a identificat-o cu cepționalitatea morală. un timp relativ scurt, ca de vre-o trei ani. personalitatea-I, va rămănea, pentru totdeauna, în 1 pe ibsen numai un om il interesa: Ibsen, pe După asta, dacă rămîne în străinătate, ie ea maT multe părți ale lei, străină înțelegerel generale. i ’ care-I vedea și care și lera, poate, unic în feliul să poată să lucreze în pace, diud ca motiv al Ca și cum sticlele albastre ale ochilarilor săi ar siu. Pentru a-1 cultiva, a făcut în jurul lui goj. depărtărel de Norvegia dorința de a-și în­ fi fost saturate de atmosfera țărql sale, pretutin­ i cjt se pare trebuea să se bucure, într’o oare­ tinde cîmpul studiilor sale. Iu 1806, iei scrie deni, orl-cît de departe s'ar fi exilat dînsul de care măsură, de a fi fost primit rău de public și regelui Garol al XVdea, cu „vadele călăto­ Nord, dînsul n’a văzut oamenii, cu toată privire-l de a fi fost împins, prin ne-nlesnirca de a li în­ riilor sale au fost tocmai puse sub ochii pu­ pătrunzătoare, de cît printr-un soiîj de ceață, care țeles, să se închidă în sine. Sărbătorit, pentru că blicului sub forma poemei sale dramatice i-T areta asemănători cu compatrioțil sal. Vorbind lera simțitor Ia laudă, solicitat, pentrji că lera și Brand, publicată în urma la Copenhaga, și la dreptul, ori în care loc ar fi fost, Iei se închi­ milos, ar fi pierdut, fără îndoeală, ce-va, din acea care, numai după cîte-va săptăminl de la pu­ dea cu cea mal mare strășnicie în sine, ferindu-se vigoare a cugetărel și din acea curagioasă indi­ blicarea-!, a și atras atențiea chiar in afară de toate solicitările exterioare. Obsedarea amin­ ferență a părerilor sale, cari, din potrivă, s'au de marginele țărei sale11. Pornind de la întirilor sale și-a documentelor pe cari le punea în întărit și mal mult sub ocară, sub hulă. Acest taile-i succese mal strălucite, Ibsen nu înce­ legătură cu Iele lera atît de puternică în cît îl filosof mîndru, după cum se întîmplă adesea, lera tează de a fi în cele mai bune relații cu Nor­ împiedica ca să resimțască contactul, oamenilor un foarte bun suflet, în fond. Păoă-ntr'atîta de vegia, care-1 copleșește cu onoruri. Pensionat cu cari i se întîmpla, cîte-o dată, a veni în atin­ slab, de ase da. simpatiei cu totul, de a nu pu­ de guvern, dînsul primește cea dintâi deco­ gere. Iei nu studiea după vieața, care se alcătuește tea să se apere de-nlănțuirea unor afecțil comu­ rație, din minele regelui, la Stockoim, în dintr’o infinitate de existențe, și care, pe toată nicative.. Negreșit, privindu-șl timpul ca un capi- 1869, și, în acelaș an, face parte din numărul clipa, se înoește atît de feliurit, ci după o vîeață, tal de care avea trebuință în totul, Tel îșî arăta celor opt-zecl și șase de celebrități cari pleacă mal curînd după o parte din vieață, cea care vreme în chip oficial din Marsilia, pe «Moetis», cu amărăciune părerea de rău după clipele con­ de treî-zecT sau patru zeci de ani, fuse a sa. Izolat, sacrate prieteniei și pentru muncă pierdute, jert- pentru a participa la deschiderea canalului chiar în sînul mulțime!, Ici relua una cîțe una, cu «Prietenii sînt un lux păgubitor, scrie Tel, de Suez. In 1877, merge în Suedia, ca o încetineală foarte scrupuloasă, metodică, toate nu din' pricina a ceea ce facem, ci din pricina a să primească, cu prilejul împlinireia patru notele cc le îngrămădise în capu-I și cari trebueau ceea ce lăsăm neisprăvit, nefăcut, din cdnsidera sute de ani a universitâței din Upsala, să-l ajute la rezolvirea unor mișcătoare probleme. i ție, din luarea cu Iei... O mulțime de germeni titlul de doctor onorific în filosofic, lâsind sa In tinereța-1 Tel face inteligenței sale un fond mintali se evaporează și pier. Sînt un pățit, de i se împodobească fruntea, cu o solemnitate extraordinar de bogat, din care Iei trăește tot aceea leu ani în deosebita, cu cununa de lauri. In 1899, în --------- unul ——« și y* am <*»«* în 111 urma-mT UI IUU-U1I un Ull șir ȘIC de UB aui 111 timpul și pe care lucrările sale l’au dezvoltat superb. _ timpul Cărora n'am putut izbuti să devinînsu-mT»... fine, întocmai ca și Ludovic al XlV-iea, aDar numai dezvoltarea cugetărel inițiale l’a hotărît | . *otu-și, această izolare, pe care Ibsen o căuta, zistă chiar la inaugurarea statuei sale, înăl­ a întreprinde aceste lucrări. . I nrpT^’ pentru at’tea motive,-de atît de mare țată înpleața teatrului național din Christia­ La punctul existenței sale, la care-am aJu?s»w .esueciuM • S"1 —’ « «dea iuLu-,5i totu-șl greu, greu. bu Cu coaie toate ca că se se nia. Se știe că Ibsen locui, rîud pe rînd, la m!f după decepțiile încercate din pricina nu,— ,uaPguiea de a.ctpăstra fi Î_ ‘ tI Roma, Drezda, Stockolm, Mumch, Copen­ îiIm a’?I ru t lanțurile, în inima celor dintăî două din piesele lui, de la can e Datr* p ?’ adîncă, de a fi despărțit de -com- haga, Neapole. Din cînd in cînd se întorcea în drept să aștepte o oarc-care onoare, Inse PJea 11 .-Departe de Scandinavica Tel se mîn- spre a sta cit-va timp în peninsula scandi­ dă hotărîtor samă de geniu-1 și de reaua ere triumfti n^ejdea de a se întoarce o dată într’însa navă, pe care n’o părăsea de cit să mearga sau de nepriceperea, de ignoranța publica u . drie • °r* ^sta nu din înfumurare sau din. mîn- ca să-și petreacă 'verile în Tirol, la Berchtessonalitatea ÎI lera acuma formată și nu avea gaden. Din 1891, Iei locuește in Norvegia, la aProbC1 Pen^ru Păcătoasa de bucurie, de a <culege __ o mal schimbe. De aici înainte, nici unu iu0<rul v.».* îl «x atacaseră L cernu-afea ace^nr oameni cari la î.xîn- Christiania, unde putea să fie văzut, în fienîmentele cari vor avea să mal treac p ge în iluziile tinerețel c^re dimineață, părăsindu-șl eniresolul din Alvhasede1 C?mplMcu cari ....... ---- -----------șir de ani ce-i va avea de trăit, n av j ■■ \ bins Gade, ca să meargă la hotel Cari JoAdm’ r lmPfir.tă9* credința aceluea-șî ideal, în stare să-1 miște pănă-ntr'atîta, să-1 'rcăm ajun<5. Ira^iea ce 1 -O areta Europa nu-T lera <de ham Gade, ca să-și cetească ziarele^ sorbincomplecteze sau să-1 reducă cum-va. -— xi trebuea uivuiix-a ca r admirațiea du-șl berea. &sta '>»Penxtru a fi Aricit, îT J—ri ast-feliu a-1 analiza, mal rămîmndu-ne. împărtășască Norvegia. Din cuvintele Dacă vom căuta bine, totu-și ÎI putem să punem în lumină, cît vom Pu*ea» , aProape> 1 eî: ul1 mtoarcerel sale în țară, după olăuda, că a știut să se facă acceptat sau pri­ lips$ de U mari principii din opera-I, can sînt at a r ' ^’DsuI lnZeC-e anT» ^esne se poate vedea cît ținea mit, Iară a se pleca să facă concesii. Ibsen atît de strîns legate de complex**tea ape Pj sh?riStlI?a Concctațenilor săi. Pentru a mul- nu făcu nimica, împotriva convingerilor sale, Toți cel cari au cunoscut mal oum-c® grații opiniei J°r> Tel «j ent’ °r Christiania, pentru ovațiile xpentru a întră ------- --în bunele - .. _ tale — — — Ibsen, sînt de acord ca să reea" * ‘Z. ’piret^ | in*titutin ap3ră dea fivrut vre-o dată să atace publice din Norvegia. Aceastajrebui sa-lprifelul său de a fi nu dezmințea întru după Sa“ ’ire\norvePcne... Chiar de pe cînd se adre- îneaseâ measeâ așa precum iicra. ----- Dîndu ne sama de ce cine-va leraplecat să-și facă P itnPreSlț I *** di2.t ■ regeluî, pentru a dobîndi acel Digler- asemenea lucru, ar fi să fim ‘ prea intransi_L_" 1i am ’lua ------------ *1~ rău ca -■* s 7’’u 3 ucele ceseriex. Mic ?i vinjos 8& 5a făl acea pensic de P°et» dînsul nu se sfiise genți dacă de forță concentrată, pc care « 1 ?ască de a țju scrie de ott yentry a 1" rătet recunoscător pentru ceea«o$ iacqț I / • �HBV1STA IDBB1 48 HEVISO’ IDEE! pentru iei, recunoscător mai mult de cît s’ar fi cuvenitpoate... Ibsen a avut pururea rara probitate rara cinste morală,~ca sa exprime des­ chis, fără nici o întortoehereșifâră nici tin în­ conjur, ceea ce avea convingerea de a fi fost adevăr. Iei n’acercat sâ înșele pe nimeni, dar n’a câtatase înșela nici pe sine. Dînsul nu a înaintat nici o dată, ce-va, care să nu fi verifi­ cat îndelung, mai întâi. De acoleaacea necon­ tenită supraveghere critică, pe care o îndepli­ nea asupra propriilor sale idei, toate întrebările cari și le punea, de acolea contrazicerile isco­ dite după fie-eare din Iele. De acolea încetinea la compunerilor sale, cercetarea Iul răbdătoare, îngrămădirea de amănunte adevărate, stu­ diul amănunțit al caracterelor personagiilor sale, grija de a înșira cel.e mal mici înrîurirl, contribuitoare să le formeze. Conștiința scrupuloasă de artist, a lui Ibsen, pe care nu putem în destul s’o dăm ca pildă iuchistritorilor noștri, cari trântesc un roman în cîte-va săptămîni sau mîzgâlesc o pînză°în cinei-spre-zece zile, conștiința aceasta fu una din formele acelei probități intelec­ tuale, din care ne place a-l face o cinste. Lui nu-i trebuea mai puțin de doi ani pentru a-și plămădi o piesă și a o aduce la forma-i definitivă. Și, cum ne spune unul din biogra­ fii săi, iei lucra necurmat, acasă la dinsul, la masă, în timpul pe cînd se plimba, până chiar și la cafeneaua de la care nu lipsea și ' unde prietenii săi, ca să nu-1 stingherească, se fereau pană să-1 și salute. Dinsul singur afirmă că-șl purta pururea, subiectul ce-1 ab­ sorbea, cu sine, fără să-1 fi putat ce-va de la dânsul .distra. Așa că Ibsen trăea într’o inti­ mitate de toată clipa eu personagiile din dra­ mele sale. Acestea trăeau, într’adevăr, în sine, într’un sanctuar unde nimeni nu puteasâ pă­ trundă. O dată așezate în fundul spiritului său, dînsul avea nevoe să fie într’o relație neîntreFtiptă eu lele, să le privească trăind, notînd nuanțele de înfâțoșare cele mai tre­ cătoare sub cari acestea s’ar fi prezentat. Asta explică de ce dînsul nu putea să facă abstracție, nici o dată-, de sine, și de ce cea mai mică întîmplare exterioară îl tulbura. «Ibsen «ie un^ din acele firi, scrie tot acel biograf pe care încă l’am mal citat, pe care nici chiar trebuința1, nevoea, nu putea s'o aducă de a produce în afară de îmboldirea trecă­ toare a inspirărel». După ce făgăduise fraților Brandes, să colaboreze la revista întemeeală de iei, trebui să-și retragă cuvîntul, aproape îndată după ce și l’a dat, neputînd sa seocupe de alte cele de cît de piesele sale. Elaborarea lor conștientă nu numai că cerea ajutorul tuturor facultăților sale, dar le și ținea pe acestea necontenit deșteptate...Ieste chiar de mirare, cînd te uiți la mersul lor inspirat, bătăios, cînd te uiți la minunata putere de durată a entuziasmului cu care i-ebuea sâ fie înzestrat autorul lor. DelibemSn cal e Ibsen a făcut să treacă dralor 6>ale> U»a răpit nimic din însușirile i w tmoție și ca vervă, Toate poarte pe­ I; cetea acelui nepomenit amestec de nelinîo»-* senzibilitate și de voința puternică ca?™ împotimită de speculații, care deosebește Ibsen, cum zice camaradul său Dean B oPpe.e ding, ici^ puterea-I de concepție atît de lin!" pede, cu caracterul său puțin cam iritabil cu cuvîntul atît de incisiv, tăetor». Puțini oameni, după cît ni se pare, au juns atît de tare, ca Ibsen, a se face subiec" tul idealului care și l’au impus, a cerc sî dobîndi atît de mult de la iei, a se realiza sau ti se conforma după asemenea ideal. lb sen, desfășoară, ca pentru a o da ca o pildă măreață spre edificarea întregeî lumi, toata energica pe care iei susținea ca cine-va să o o aibă, pentru a lua cunoștința de sine do­ vedind până la ce înălțime poate cine-va nă se ridice prin iea. Negreșit, nu ie de aprobat la dramaturgul care a compus «.Rața Sălbatecă», trufiea unui individualism pană la atît se semeț, în cît ajunge, cMir dacă nu pe atît de deplin’, pună la aristocratismul cel nietzschean. Dar nu putem să nu admirăm, fără nici’ o rezervă, atît la filosof precum și la artist, acel curaj de a dori să fie original și să meargă puru­ rea pană la capătul lucrurilor, fără habar că s’ar pomeni aici singur. La o epocă cînd tea­ trul nostru nu iera-n stare să opue fantasii­ lor celor romantice de cît comediea burghezi a lui Augier și teatrul doctrinal a lui Dumas fiul, și-I bine să nu uităm rolul precumpă­ nitor pe care îl juca, pe la 1860, literatura franceză în Norvegiea, Ibsen, protivnicul ro­ mantismului, are ne-asemanatul merit, de a nu imita nici pe Augier, nici pe Dumas...Lâ acesta din urmă, a cărui dibăcie, a cărui îndâmînare în meșteșug îl irita, cu drepț cuvînt, critică plictisul ficțiune!. Dînsul impută aicestui creator a piesei teziste, convenționa­ lul caracterelor ce le pune în scenă și plic­ tiseala lecțiilor lui de morală de un .pozitivizm cu totul comun. Nu fără gîndul de a face opoziție dramaticei acestuea, lei își pro­ puse să, se ferească de a sistematiza în chip atît de mărufit și de a mărgini însemnătatea operil&r sale, menindu-le de a dezbate niște chestii particulare, parțiale. Pe lingă convin­ gerea ce avea ca iera fără nici un folos sa se adreseze mulțimel, pentru a discuta, pen­ tru Iea, lucruri cari cad sub simțul comun, dacă nu propunea nici o dată ceea-ce se co venise să se numească îmbunătățiri practice, . , pricina ieste că nu voea să facă din tea, un soiu de de tribună de unde să aduca ș proecte de reforme de amănnnte. Cit P,e vea, Ibsen avea o ambiție mult ârtă- ' Dacă, ca cugetător, îșl dă sama de . ciunea paliativelor, prin cari se susți ușura societatea de relele iei, ca ar 1S putea sâ nu știe ce prostească iera JJ cllOj țiea de a face literatură educativă,i(jnU s ar prinde, utilitară. Afară de asta i se părea mal puțin util, de urmăfera in trei sau in cinci acte. D» , .,niC de rea ca opera ea să fie un izvor P I de judecată libera pentru cei ce judeca»»’ Jlrunda. Ridicata de-asupra 1uPute-înr nanii la simbolul lor, lea-l o putere ^“sugestie, cerîndde la He-care. pentru a .. aleasă, o silința chiar de feliul lei salufi înțe ibseu nu-1 displace de loc să se intal?’ nieselor lui, ca dau loc Ia diferite alP nretari. Dînsul le-a scris așa feliu, în cît t6se impui de cum> daca se poate rosti nUt_feiiu prin formalismul dogmatic ce l’ar aS ’ șf de oare ce (forca ca iele să fie îraholditoare, Ibsen a rămas necontenit tăcut î mijlocul dezbaterilor ce acestea le-au pro*!ociit. Vădit intențiea lui lera. nu de a în­ fățoșa oamenilor o organizație socială în stare a le asigura fericirea, ci de a le pre­ face, inoindu-1, fondul moral. 1 pentru aceasta Iei a crezut de-ajuns ca sâ nu facă de cît un lucru: să deștepte simțul individualismului în noi, cu tot ce cere iei, ca conștiință și ca voință. Dinsul piedică, că puterile omenești, a căror utilitate supremă o și afirmă, au dreptul să fie independente, trebuind ca iele să cucerească asemenea drept, care li s’a tot tăgăduit din tot timpul, fie prin glasul religiei, mal cu deosebire al reli­ giei creștine, care privește mîndriea ca întâiul din cele șapte capitale pacate, fie prin glasul moralei, fie prin glasul Statului, care cere de la concetățenii sal jertfirea sau supunerea in­ tereselor lor particulare, unul interes gene­ ral, pretins superior, care în realitate ieste acela al unei abstracții. A emancipa pe individ, împingîndu-1 să leasă atît din siuea-i cît și din acea a altora, ieată preocuparea de căpetenie a lui Ibsen. «Lucru de sama, zice Iei, revolta individului ieste». Iu ,a(ară de eîrd,... Ieată unul din cele dintâi strigăte pe cari le scoate. «Omul cel mai puternic ie cel mal singur». Vieața în turmă sau cîrd ieste perpetuarea uniformitâței dez­ gustătoare, perpetuarea mediocrii aței. Ce va ăiai mult , leâ Ieste nimicnicirea izvorîtă din ornudabila conspirare a tuturora în contra ^"•cărul. Ieste numărul fără de nici o valore, rta*?41*11 *.ne8ătiv, constituit din tot ce-1 rîpit -Afară dar de. ori-ce religii, a 0 deci, cel puțin de religiile dogmatice, CHr; de întristarea, slăbirea omului, ^depărtează de la „buouriea de a trăi", păcat aau aa§tere imobilitățăel, satisfăeînd w dep-A»?aBa nevoe de siguranță, a tuturor' celor nu să lie fie,’ cu cu plăcere, plăcere, nelineliWtițI B1‘ațî, cari .n u?știu tiu sa 0 țintoȘ» 51 să înainteze spre cunoștință ca spre cu neputință de-a fi atinsă. Astea £pasă <?a niște odăjdii năbușitoare asupra l'asei j prea mica mică iDsseriua» biserică» uuuu unde 66 Ulei» întregi. «Te prea n-»e*e,.. .. .. Sei'vi1<-^ Sa s? roage «pe —D-zeul sclavilor și al ^Ueste*’ ^nd°»U de-asupra țarinei».Dînsa tremsă nu mai aibă nici ziduri, de, panlFe1nl» Pai‘dosala sa-i fie pămîntul verl’ea* Dm Br ^dumbrăvile și fiordurile și maf rw<u. de ^ dap ar de de morale, morale, și si mal mal cu cu samă samă baza rb» le.cu legi scrise scrise, cari nu-s dc de cît Principiul religiilor. Și moralele și 40 religiile au fost născocite de slabi și pentru slabi, pentru a stînjini acțiunea celor puter­ nici, cel puțin moralele cari predica jertfirea omului, semenilor săi. Fii omenos, aet-felifi suna cea dintâi poruncă a lor. Ce însamnâ aceasta ? a Omenos» cuvînt nemernic și păcătos care slujește deeuvînt de ordine pentru rasă. Pretext exploatat de acei triști sire, lipsiți de bărbăție și de voință. Mască tremurătoare, care se teme să pue la încercare, să pue în cumpănă toiul pentru a birui : scăpare de ori-ce datorie, cu păreri de rău păcătoase?. Urând : «Cea mal bună dragoste le tot ura» pentru că numai sfichiuindu-șl semenii cu bi­ ciul urei, omul Ie aduce cel mal mare ser­ viciu. Le pregătește la urma urmei, cel mai mare bine cu putință, neavînd nici o milă de lei, scoțindu-l din toropeala lor, smulgîndu-i cu sila din seninătatea lor păcătoasă, ea să li se mărească puterea. A munci pentru altul, însamnă a vătăma pe altul: trebuie a îmboldi pe altul la muncă. Dacă altul are voința de a munci dar îi lipsește puterea, se cuvine a-l ajuta, „de-al duce“ chiar ,,și în spate, chiar de-al fi de obosală zdrobit și ți-ar fi picioarele sîngerațe. Dar ce să facem pentru un om care nu voește mat mult de cît atîta cil poate" *1 Vorbă admirabilă, care departe de a fi negarea cea mal supremă a ori-cărel morale, tocmai ie iemeliea unei morale nouă, strașnic de bărbătească, cu mult mal anevoe de practicat de cît acea a cărui principiu Ieste misericordiea și mila disprețuitoare, frica egoistă de a vedea pe cine-va suferind și plă­ cerea de-a da o ușurare, de-a fi o Providență... In afară de societăți, de convențiile și de prejudecățile lor, în afară dc fariseism, in afară de aparențe sau de fățărnicii. Să ne trăim vieața în întregimea Iei: să nu lăsăm să o paralizeze sau să o mutileze nimic. Să avem o conștiință și o voință a noastră și să nu ne supunem de cît mobilelor lor. Cu toată energiea noastră. sa tindem, cu toate stavilele purcese din legi și din reguli, din forme, și în afară de câi-ările cele bătute, să tindem spre adevăr, pentru-că nu-1 adevăr de cit acel pe care-1 descoperim înși ne. Su­ punem în chestie tot, sâ nu primim moște­ nirea nici unei credinți. Sa ne facem o per­ sonalitate a noastră. Ieată ce-i mai de samă de cît ori-ce. Să nu ne mu Iții mim de a avea ca simț ceea-ce s’a convenit a se numi simțul uman obștesc. Să ne împotrivim dc a ne lăsa cîrmuițl de conducătorii mulțimelor. Slîlpii Societâfff. Să nu îngăduim de u fi puși sub epitropie, ca niște copii. Casa de Păpuși. Destul sâ ni se interzică libertatea actelor noastre, ca noi s’o cerem cu stăruință. Doamna Măreț. Urmînd Inse după niște ast-feliu de prescripții, pur și simplu riscăm ca să fim subversivi ? Ce are a face, vom fi, și cu atîta mai bine, fnsu-și violența unei voinți pe care nu o stăvilește nimic ieste de preferat lîngezelel acelor trîndavl sau păcătoși cari primesc să se hrănească cu cugetările «rumegate și răsrumegate» de câtrâ alții.,. 1 �dO KEVISTA IDEEt «EVHTA 1DEE1 Să fie oare asemenea lueru întoarcerea la starea primitivă, la starea de sălbăticie?... Se poate, și se poate că vieața așa cum o concepe Ibsen să nu alba din vieață sociala nimic. Pentru dramaturgul norvegian, a te asociea însamnă a te micșura. Solidaritatea ieste o slăbiciune și iea : nevoea de a te sprijini pe un altul: chipul de-a desfășura un lucru, bună-oară bravura, numai întru cît oamenii ar alcătui o oștire. Luați cîte unul, în parte, aproape toți soldați! unei armate ar avea frică în fata tunului, după cum ar da înapoi, izolați, din fala unei acțiune!, aproape toți membrii unei asociații alcătuite, totu-șl, în vederea de a lucra. Ori-cine întră intr’o grupare, întră cu ghidul ascuns de a se descărca asupra altora de partea sa de răspundere. Cînd un om are de răspîndit o idee, cînd crede în utilitatea unei oare-care inițiative, numai ce-1 vezi întrebînd, încoace și-neolo: «Faci parte>?... Iei cată să-și recruteze to­ varăși. Nu se va risca nici de cum, dacă nu se vor risca și alții cu iei. La rîndul Iul i-ntrebat: «Citi vom fi»? Și nimeni nu-și însușește opiniea-l până ce nu se asigură bine câ-I și de alții împărtășită. Cu chipul acesta cui-va îi ieste rușine saii teamă să cugete ce-va, ce ar cugeta numai singur. In loc ca cine-va să se mândrească de a fi singurul campion al unei cauze, lei îl reduce însem­ nătatea ca să-și cîștige ndepțl. Ișl supune idealul la concesii, cari îi tae tot ce are într’însul de bărbătesc... Să avem deci tăriea de-a ne manifesta părerea, chiar dacă am avea toată lumea în conți a noastră. Să șlim a fi Dușmanul poporului, și a-i spune tot ade­ vărul, chiar cînd asia ar fi în dauna noastră și in dauna intereselor ale celor ce ne-ar incunjura. Se înțelege de la sine, că după cum nu admite unirea, Ibsen admite și mal puțin Statul, care ie pretutindeni, după cum scrie Nietzsche, «unde sinuciderea înceată a tuturora se chiamă vieață». Ibsen Ieste „antiguverna­ mental" înainte de toate. Dînsul, într’adevăr, Cfede, că chiar dacă ar fi conform idealului ce am putea să ne facem de lei, Statul cere ca să luăm de bun, ca o voința singură să iee locul voinței tuturora, sau, mal bine, ca voința tuturora să primeze, să aibă precădere asupra voinței ori-cul. Nu există o născocire mal răQ, de cît acea a Statului. Adevărata icoană a Statului le «o clădire, școală și tot o dată casa de închisoarea, Nietzsche ar nu­ mi-o spital, la care s’ar cuveni să se mal adaoge, „o sală de întruniri publice1*. Brand. Pretutindeni, aproape în toate părțile operei sale, Ibsen ataca Statul. Iei îl urăște pentrucă domesticește și disciplinează pe oârneni, pentru-că îl confundă pe toți în aceea-Șl mediocAtate și cere ca iei să fie egali înaintea legilor, cari, ne ținînd de excepții nici o samă, nu. prevăd cazurile particulare. Egalitatea Hnpuaă, ast-felift, id tocmai întruparea neegalitaței, 1 Oare-cine a zis că „nenorocirea egalitătei din pricină că o voim numai cu supeHniJ? noștri". In potriva acestei voiri de egaUtaf1 care nu Ieste de cît dorința celor mic! de e‘ coborî pe ce! mari la nivelul lor, se ridica Ibsen. Iei cunoaște «tiraniea» așa numitele „libertățeî politice", știe că individului supei rior, care-I declară, ca să se ție samă de dvenl tu-l, „leu am cu mine elita", Statu-1 răspunde' „îeu majoritatea". Brand. Ast-feliă, tăgaduirea‘ principiilor, religioase, Corale, sociale, străine individului, și revindecavea drepturilor sale imprescriptile, leală în două rîndurl și îQ întregul său substanța dramelor și comediilor lui Ibsen. După cum îșl dau samă cetitorii cari se vor iî familiarizat citu-șl de puțin cu opera filosofului scandinav, întru a-î lă­ muri cugetarea nu vom zice că am adus mai multă limpezime, dar de sigur mal multa preciziune de cît acea întrebuințată de însu-și Ibsen să se exprime. Elementele cari-l alcătuesc teoriea sînt într’atît de împrăștiate în paginile sale și de învăluite de obscuritate în cît fac foarte anevoioasă sarcina celui ce ar vrea sa le descopere, să le-adune. Ie ciudat de notat, cum asemenea om, care a putut, să fie asemănat cu Racine, pentru simplitatea compozițiilor sale dramatice, aproape lipsite de acțiune, a putut să fie, tot într’acelaș timp, atît de greu de pătruns. Asta vine nu numai, după ’cum am spus’o mai sus, nu numai din pricina caracterului cu totul na­ țional al geniului său, împătimit de specu­ lații metafizice, din pricina dragostei ce avea de simbol, din pricina dorinței ce avea de a lăsa tuturor aprecierilor curs liber, ci și din pricina incertitudinel, nesiguranței șale... Nu putem să n’o mărturisim: în spiritul lui Ibsen Ie o confuzie și o nehotărîre, pejeari avem să Ie imputăm numai lealitățci, sincerităței sale. Dacă am avea vremea să ne dedăm la o cercetare amănunțită a pie­ selor sale, lesne ne-ar fi de notat în fie-care din iele, și cu atît mai mult între lele, con­ traziceri cu totul izbitoare pe cari am căuta în van să Ie îndreptățim. Bună-oară, ieste bine oare ca s<J nefacem ceea-ce s’a numit datoriea, ieste bine oare sa ne jertfim? Adevărat sa fie , că «nenoricirile noastre ne oțelesc», ca suferința le o răscumpărare, o purihcare Sau, din potrivă, nu Ieste oare, cu mult m bine, să nu negîndim de cît a ne ^uoara,i ne bucura orl-cum și.prin ori și ce mij 00 vieața ce trece?... Trebuie de supus oamenii, cărora le voim binele, une trămutate voințl, care, spre folosul, sp1* tuirea lor, va cere de la lei să-și măb | mal scumpe ale lor sentimente, sau * să avem pentru păcatele, pentru sla noastre, cele mal neîntrînate mgă , \este, Ibsen, după cît ni se pare, nu se nici îhtr’un felia, nici in altul, sau, Jn grabă, se rostește, pe rînd, ahr impUiie ambele cazuri. Brand, într adevai, Alf» și impune soției sale moartea 1 pare copilul său, ca să nu pârăsaseă țara I 51 de datoriea lui să rămîe. Din potrivă, d-Os/rccd, Casa de păpuși, Doamna Măreț, cred0 Alving, din 'Strigoii*, pentru a satisp.na caprițiul bolnăvicios al fiului Iei, aruncă tleada Gabler. Destui ca în privința acestor piese am recurs la notițele și la amintirile face < salG 0 slu#ă’ 031,6 *e 80ra Iui naîn Apoi : cuvine-se oare să statornicim noastre. Rolul criticului, chiar prin sine în­ de ingrat, n’ar mai putea să fie JUjntorirea morală, pentru cel ce descopere destul îndeplinit dacă ar trebui ca acesta, de iDrt adevăr, să-l dee numai de cît la iveală, cîte ori ar fi chTemat să vorbească ’ des­ U imal Și numai pentru faptul că-i adevăr, pre un autor, să se afunde în studiul, in cer­ si cit de primejdioase ar putea să fie cetarea tuturor operilor unul asemenea aur fectele sale? Sau, nu ie oare mal bine, ca tor. Cu chipul acesta se poate să ni se sem­ ♦inîndu ne de prudenta înțelepciune burgheză, naleze unele scăpări din vedere, ale unor par­ Jmn-că nu toate adevărurile pot să fie bune ticularități de detaliu, referitoare la caracte­ de spus, nu Ie oare maî bine de a povățui rul și la filosofica marelui dramaturg Scan­ s se înăbușască acele adevăruri cari s’ar dinav. Dar credem că pe cele mai de căpe­ presupune c’ar fi în stare să dee loc unor tenie le-am notat. Cum înse Ibsen a lăsat un tulburări? cîmp larg comentatorilor săi, ieste un felii! In Dușmanul Poporului, Ibsen răspunde că de joc pentru spirit de a-1 interpreta în chip chiar dacă adevărul ar trebui să ruineze pe diferit. „Bătrînul poet multe taine ascunde», cetățenii orașului tău, chiar atunci să spui a- Melterlinck zice, voind să lămurească hodevărul: denunță izvorul de apă minerală a tărîtor pe Solness, pentru publicul teatrului cărui exploatare face bogățiea cui-va, dacă cOeuvre», de la Paris. Totu-șl, ie stabilit, că izvorul acesta ie otrăvit. Pe cînd, în Rața săl­ fondul cugetare! lui Ibsen ieste întocmai după batecă : lasă în necinstea inconștientă, pe-ar cum am încercat de a-1 defini noi. Anume cu cea familie a cărei rușine vei fi descoperit-o: cit in mal mult sau în mal puțin, firește că dacă îl vel dezvălui-o vel provoca în sinu-I nu putem să specificăm, firește înse că cu numai niște zadarnice rele... ce-va, fe trebuește de atribuit poate acelui Vieața lui Ibsen îe tot atît de plină de con’ straniu amestec de categorism și de evas^sm, trazicerî, ca și operile sale. Omul care pro- dacă putem să zicem așa, de îndoeală și de poveduise alianța popoarelor de la Nord îm­ credință, ce se găsește în teoriile sale și care potriva primejdiei austro-germane, critică ne face să nu-1 putem rîndui nici printre op­ spiritul modern de asociație, și ori de cîte timiști, nici printre sceptici. Ibsen, într’ade­ ori cetea prin jurnale că se forma vre-un văr, a fost un mare biciuitor al societăței, și grup, că se alegea vre-o comisie, zimbea,... poate tot pe atît și al lumei. Nemulțumirea precum ne spune unul din biografii săi. Inse de ceea ce exista, nu mergea înse fără oare ar fi nedrept ca asemenea contraziceri să i care-ndoeală, ceea-ce-1 împiedica de-a con­ se impute. Iele purced din sinceritatea eare-1 chide. Cu toate că, în Scrisoarea Din balon, silea să se dezmintă or! de cîte ori credea că declară că vede rasa omenească «însetată de ar fi descope it vre-o părere care să-i răs­ frumuseță», crezînd-o că, în cele din urmă, toarne părerile, și să cerceteze în totdeauna va ajunge la limanul țărei făgăduite, nu lip_________________ tot ceea.ee putea să fie adevărat sau macar seș.te, totu-șl, să-și dee pe față, și nu o dntă, verosimil în ceea ce ar £. fi privit .ca falș. Ceea descurajarea încrederel sale în oameni. Mal ce mai putem spune, pentru a lămuri a pre sus sau mal pre jos de revolta, pe care baterile de cugetare ale acestui filosof, care Ibsen o propâvăduește insului, ieste un fata__ o _ lism oare-care, ceea-ce nu-i cea mai mică din avea atît de înalt conștiința de a _____ cugeta drept, «sie că umanitarismul său jiera -----stingherit (ie curiozitățile acestui curios scriitor. Pare-că ' crede, și Brand, care le opera în c^re Ibsen pJU'ma’ a merge pe calea pe care-1’ duda^* m*ndrul său individualism... In sfîrșit se rezumează, ne face, și pe noi ca să credem, mint Pa^oni să'~I atribuim asemenea rezervă că revolta asta le nefolositoare din pricina că • C^n<^ proveduea oamenilor ca sătră- nu schimbă lucrurile de loc, că-l folositoare pe J slnSurI ȘÎ să nu se întemeeze de cît cu toate astea, fiind-că schimbă pe individ. teasc?e’- P°ate „eă voea numai să-1 pregă_____________________ Dar, schimbîndu-se individul, nu se schimbă reoinî Sa -se ^aca maI vrednici de a se ajuta și lucrurile oare ?... Ibsen1 nu răspunde la asta. ‘Proeșimaî vrednici de a trăi în societate... ” ’ Ne place, totu-șl, să ne închipuim, că dacă ar bu-si acum mal departe... Nimeni fi răspuns, ar fi răspuns în senzul operei sale, luorL„a inc^ipui că pentru a alcătui această care ÎI dă interes pentru noi. «Fatalitate, in«i atiS,aHm a.eelit de i2Q0aT4 cele douăzeci dolență și nebunie», ieată «tripla alianță» căftsen r,* e Pies?> cari alcătuesc lui reea Ibsen împută mizeriea omenească. A 2? teatrul l*zi O Piese cari see pot . ", genul‘ pune fatalitatea pe aceea-șl treaptă cu trînîmpărți, după nrnmO " istorice -/CaUlina, dăviea și zăpăceala, ie a înceta de a-i malaSr,uPe :• Drame lor,, Expedițiea ---------------tribui un caracter divin, ieste a o privi ca Halfii1 Uriașilo. Gali|p„aI}?, Pretendenții Coroanei, împărat un accident1 care poate fi preîntimpinăt, pre­ ^.Qr^edifnn' Comedii Satirice șl drame filosofice: văzut, ale cărei efecte se pot înlătura sau S^0^ulfi.Br^nd, Peer Gynt, Liga schimba... Această fatalitate, nu-Icumvă oare, nu păcatul cel «««. strămoșesc, ci poporului n Societăței, Strigoii, Dușmanul căutînd bine, uu wuxvșc&v, ui nes’ zidar, 1 ^batecă, Rosmersholm, Sol- acumularea groșalelor sti'ămoșilor noștri,cari Drame psichologice; Castelana In- rf"'"' -----------"" de plumb K asupra destinej apasă ca un noiir 1 �5fi KBV1STĂ IDBBI lor noastre? Fatalitatea asta, n’am putea aâo numim oare, cu un termen mai științific: a • tavism? S’ar scuti omul de partea-! de răs­ pundere cea mal grea. Ar trebui, ea acesta, să fie atunci socotit tot atît de puțin vinovat ca și un bolnav, și, ca atare, chlemat de a se tămădui, de a se ameliora, de a se face mal bun,. Să nu se creadă cum-va cum-că împru­ mutăm, așa de la noi, această concepție a fatalitățel, lui Ibsen. lea se găsește curat în scrierile sale, alcătuind caract rul acestora de adîncă compătimire. Pururea, cînd are de ju­ decat vre-un individ mizerabil, Ibsen cată la obîrșiile aces’uea,'să vadă ce feliu de desvinovățire ar putea să pue-nainte. Cazul lui Oswald din Strigoii și al mamei lui Brand din Brand... Iei pătrunde chiar atît de departe-n trecut, în cit, în cele din urmă, înlo­ cui individului, ajunge a găsi un principiu și atunci i-î mal lesne $1 osîndească... De alt feliu acest scrupul, de-a nuda dovadă de lipsă de dreptate și bunătate, Ieste una din slabăciunele și una din pricinele contrazicerel acestui evocator de figuri atît de energice în cît ne par cite o dată ne-nduplecate.Fără doară iei trebuea să exagereze violența eroilor săi, ca să se stimuleze prin pilda lor, ca să se în­ tărească în conviagerea-l, că, tulburînd som­ nul cel greu al conștiințelor, săvîrșea o operă de mare folos. S’ar putea zice că dînsul are, cînd și cînd, remușcărl, pentru sacrifi­ ciul ce-1 cere din partea acestei sărmane spe­ cii omenești, cărei nu contenește Sc-î tot im­ pute, că-i prea „avară cu vieața-I“, prea cheltuește puțin din iea... Iei îșl impută că o tru­ dește prea tare, pentru-că nu știe dacă agitațiea ce se străduește să i-otrezască nu va fi o pricină de suferințl noi pentru lea... Nu Ie oare chiar iei un intelectual trufaș și nefast, ca și acel arhitect al dramei sale, Solness Zida­ rul, pe care o trebuință tiranică, de a domina sufletele, de-a fi idolatrizat pentru geniu-i, îl face crud pentru cei ce-i sînt prin prejur? Cînd dă lumina celor neștiutori, nu riscă oare de a-I împinge la catastrofe: nu le pregătește iei oare un viitor tot atita de întunecat ca și acel al soților Rosmer, din Rosmersholn pe care Rebeca îl tîrăște la nebunie și sinucidere?... Cu toate astea, s’ar înșela cine ar crede că toate șovăirile astea, pe cari ne-am făcut o datorie de a le semnala, în treacăt, ar fi împiedecat pe Ibsen sa se declare. Dînsul nu s’a mărginit numai să facă tuturor conven­ țiilor și tuturor credințelor sociale, numai o critică negativă. Dacă s’a ferit să fie cu totul i afirmativ, lucru dealtfeliu care nu ne displace, a arătat că admite putința unei regenerări a spiritului omenesc, cu condițiea ca oamenii să-și dea silința sa lucreze la asta, individual. Iei face, pentru asta, apel, in contră noastră, , la noi. leata pentru ce nu i atît de aristocrat, după cum le-a plăcut unora a-l crede. Intr’adevăr, pe timpul cînd i se interpre­ tau dramele la teatrul „Oeuvrp“, se cică cuvintul de anarhism, ibsenian, pentru a se de omnadilenUmtismul aristocratic, al unei doc-» trine individualiste, buna u uimi pe Burtfl verzime. L’a. o conferință ținută de Laurpn* Tailhade, despre Dușmanul Poporului, ^ au<?. torul lui se găsiră, ca sâ salute, cu strigatul d «trăească anarhiea», profesiile subversive al acestuea de credință, niște snobi elegantă cari-șli făceau o falii sil admire pe Ibsen pen­ tru ceea-ce părea a avea mai puțin liberal în concluziile sale și pentru însemnătatea exa­ gerată a înrîurirel ce părea că ar vrea, îp cele din urmă, s’o aibă o elită asupra desti­ nelor lumel. Niște esteți nebuloși admirau în filosoful norvegian pe vestitorul unor tim­ puri viitoare, în cari speciea omeneasca va lăsa pe sama intelectualilor sau a celor ce se vor privi ca atari, grija de a prezida la soarta-i'. Adevărul ieste că Ibsen n’a susținut nici o dată c’ar fi nevoe, pentru binele lumel ca asta să se împartă în stăpînitoriși în stapînițl. A repetat îndestul, că inițiativa emancipărel noastre, ca să ne facem neatîrnațl trebuie să o luam noi, pentru a nu avea ni­ menea dreptul de a-l învinui c’ar fi urmărit întemeerea unul regim de mandarini. Ca sa îndure o oare-care autoritate, nu se pregă­ tesc nici de cum oamenii, predicîndu-li-selor revolta... Ceea-ce reese limpede din cugetarea!, le părerea, pe care n’a schimbat-o nici o dată, că trebuește să facem să izbucnească din noi un «izvor* de voință», de sub stratul de pre­ judecăți ce ne-nvălue. Izvorul acesta, orl-ce-ar ajunge^ nu poate să fie înăbușit. Răzvrătirea, chiar sălbatică fie, Ieste de preferat amorțeleî. Numai Ieșind diu umbră ne dăm soco­ teală de noi, și asta ieste de samă... Compatrioții lui Ibsen se plîng că, pentru a-i scoate din întunericul lor, dînsul i-a biciuit fără milă. I au mai imputat prea multa amărăciune și prea multa asprime, prea multa rigoare față de bărbați și mal ales de femei.» Astea din urmă au fost întru cît-va spăimîntate de stima ce Ibsen o mărturisea pentru Iele și de idealul care li-1 propunea... Negreșit dînsele își dădeau samă ce dispreț Iera, pen­ tru slăbâciunile și vițiile femeei, după cum aceasla apare în raporturile, în legăturile le actuale cu noi, în feminismul sau, și femi­ nismul acesta le irita ca un îndrăzneț, pgn ’ tor paradox. Agnes, din Brand, Hdde \\ ' gel, din Solness zidarul, Nora, din Casa ae păpuși, Ellda, din Doamna Mărci, Hedda bler, din piesa cu acelaș nume, cbl Alving, din Strigoii, și Rebeca e , Rosmersholm păreau niște model modele, îneît se presupuse că Ibsen nu duse de cît ca irenie, și ca pnns < ’objc^ mitarea unor creaturi nedesavnș / nuite să fie iubite pentru nedesăvîrși Se înțelege că noi nu credem» cum Je lențiea lui Ibseu ar fi fost de-a u . . upatîn a descuraja femeile, cînd dînsul^ .. «e fipurii iele tipul cel mal curat, în admir n pOtrivâ ale eroinelor sale. Iei n.‘ dajdue > nuy Pel o1®1 nădăjduea să le stimuleze, șide înalt® drag iera ca iele să se arete demne o iiiiVis'iA tDBitf 1 ! , la care dînsul le socotea chiemate. menn’e a mai mușcătoare, cea mal tăioasă, Verva ce < v’T si-a păstrat-o ca să pedepsaseă pe călăi, 61 ca să maltrateze pe victime; Și a ridiculizat ..lfl cruzime pe reprezentanții legilor so• i0 adică pe creatorii starel de mizerie și de sclavie omenească, în cît a fost ținut ade­ sea de rău. „ pe Ungă frumuseța.^ tecmca a onnduirel • r ne lingă poeziea, cîte o dată întunecata, ‘ urarea înse bărbătească și vie, și majestatea sobră a limbel lor, pe lîngâ adevărul carac­ terelor lor, dramele lui Ibsen mal prețuesc ol.in emoție, prin acel suflu de indignare și de mărinimoasă compătimire, cele pătrunde si respiră din lele. Repetăm înse, pentru-că trebuie să se priceapă bine, compătimirea de care-i vorba n’are nimic a face cu acea com­ pătimire ușoară și cam disprețuitoare puțin, pe care sîntem înclinați să o arătăm celor nenorociți, și care ne face să-î plîngem, înclinîndu-ue de sus cătră iei. Compătimirea lui Ibsen n’are nimic dintr’o înduioșare întîmplătoare: lea ie un ajutor violent, înse întăritor, care face apel la demnitatea omului abătut, doborit, și pe care îl susține, să se ridice. Compătimirea aceasta Ie, ca și ura-l, de aceea-șl natură: dînsa nu dezarmează. <Tot sau nimic», asta Ieste deviza lui Brand, și asta ieste și deviza lui Ibsen. Iei cere im­ posibilul de la noi, și are foarte mare dreptate, pentru-că, poate, numai acesta-i mijlocul, prin care ne poate sili să facem, să îndeplinim ce se poate, iîind-că pururea rămînem mai pre jos de ceea-ce voim și putem. Noi îl admiram ca pe unul din cei mal neobosiți „dăscăli de energie", ce-au existat. John-L. Charpentier. In Romînește, de Or. Goilav. Vechiă Senator. BIBLIOGRAFIE Pe lîngft broșura lui Kropotkin : • Cătril tirferl», tipărită na noi de curînd. am mal scos în broșură aparte și lucapărută în numărul nostru trecut: «.ZXceuft crearea-i» vn onfllid Gr. Ingersoll... Cîte 20 baril fie-care... Nu-I ’orba ca aceste două broșuri să se desfacă în număr mare, rUoi* -c& si Putem face față unor tipărituri noi, pe cart eauminterl voim să le realizăm chiar pe dată, ci pentru fnî? ,muiun8t® de propagandă, propagandă care ar nutn?v foarte mu^ ^că silmțl mal multe ar ii hi nivelul f rarei noastre de muncă și stăruințelor noastre... Broșu«a dc alt-feliă ca și cele cc mal sînt notate în iele, ^^rești «Revistei ideel», 10, str. Epurilor I aP^rlită încă o minunată broșură, «Marea RePrieten itoriu “au! vechili prieten al muncitorimel și llurt • ?oațru> Th C. Mănescu... Broșura aceasta, pe țltf înl«i.lnt.roJUce îu chestiea socială pe un spirit neinilui’miJ» paa cu Pas toate îndoelele si nedumeririle Rimrî Cu .ie Și cu 0 pricepere rară cele mal acde Wr T^^nțl muncitorești... * Marca Heformă» costă. procurat de la Administrațica tRomînie voarc,R2Oj Btănari, București. î QUai*r maI revista * Viitorul social», al căre1 face «7 268tfl acum apărut. O revistă voluminoasă, mi«\vXntroduB& maI P0Ste tot. Se înțelege că pronoastre nu poate ue cît ciștiga, mal atadai» ...~?oranța obștească dintr’o lăture nouă. . • Viitorul ^0 lei n,. .z4 a aP^rea luyiar. Abonamentul în țard Ieste ” flnwal. 31, strada Sf. Teodor, Iași- RĂSCOALELE ȚĂRĂNEȘTI Destăinuirile d-lul deputat Rădulescu-Mehedinți. leată textul faptelor cUm le relatează d. de­ putat de Mehedinți: ...Acum, spuse în treacăt cele de mai sus, vin la orori. Afirm că lele n’ar fi avut loc în Me­ hedinți, dacă prefectul n’ar fi părăsit județul de Sîmbătă 10 Mart și pănă Marți 13, umblînd prin București, pe la ministerul de finanțe, după cele 86.000 lei din excedentul bugetar, pentru spitalele și școalele lui. Măi mult, sem­ nalul răzvrătire' l'a dat chiar Iei, bătînd per­ sonal la moșiea Vlădaea, pe îngrijitorul evreulul âabetay, în fața a cinci sute de țărani. Intre cel devastați sînt: Petre Popescu, G-irla-Mare, Triandafil, Cioroboreni, I. Popeșcu, Gărdintfa, Gîrjaliu, Podu-Grosulul, ’ principele Bibescu, Corcova, loanid, 1 terna, d-na Bibescu, Lumnicul, Al. Florescu, lablănița, D. Florescu, Bălăcită, I. Isarescu, Isuoralu, ele. Devastările și jafurile au lost așa de îngrozitoare, în cît pe unde treci, fumega și a-zl pătulele cu porumbul și magaziile cu griul ars. Casele, conacurile și harmanele proprietăreștl și arendășești nu se mal cu­ nosc pe unde au fost. In locul lor nu a mal rămas de cît mușuroăele de cenușe. Privind ruinele și ascultînd jalea celor cazați prada furiei mulțime!, nu poți să nu verși lacrăml cu iei, și nu-țl vine să crezi că toate cele făp­ tuite sînt opera sălbatecă a țăranului nostru. Mal mult ai crede că ieste urgie D-zeească, sau urmele năvălitorilor de alta data. Cu privire la armata, susțin că s’a purtat admirabil. A fost la înălțime, potrivit cu jurămîntul soldatului, care a jurat apărarea pa­ triei contra inamicului de afară și din launtru. Geeace înse ie de regretat, Ie excesul ofi­ țerului care a ucis și sluțit în bătae pe ne­ norociți! câzuțl în mînile lui, nu prinși asupra faptului, ci în urmă. Așa, a împușcat în Corcova pe preot și pe secretarul comunei, după ce aceștia fuseseră aduși la prefectura și eliberați ca fără vină. La Meriți de Față a împușcat cinci nenorociți, fără altă vină, de cît că au discutat răscoalele, cu toate că la Iei în sat n’a fost nimic cu caracter de răz­ vrătire, La Tlmna a ucis și rănit, după fla­ gel, atunci cînd țăranii dezmeticiți din deli­ rul urgiei s’au predat. La Oprișor s’a bom­ bardat satul, pentru că ar fi sat de hoți, ucizind în mase. La Bălăcită, Gărdinița, iear. Ceea ce înse ieste oribil, ieste tribunalul înființat de ofițerîme în comuna Girla-Mare, compus din doi greci cîrciumarl, doi isprăvnicei al moșiei și cinci săteni chiaburi, cari hotărau cu voturi moartea celor arătațl de unul și altul Așa a fost împușcat Stan Băr­ bat, noul primar ales și alțl zece-cincîsprezece nenorociți. La Pătulele, proprietatea Ștyrbel, cel îm­ pușca ți au ajuns țifra do două-zecl, arătațl toți de oamenii curțcf, cu toate că aici nu �— __ J» kfevim itrâfci Ajunși în GimpuLMare, pe șoseaua r cova-Severin, la o distanță de 50 stînîenr I' sat, sublocotenentul comandă să se onrp trăsurile, și, dueînda-se la cei trei. le — Dați-vă jos, puneți-vă la distanta de nnl metri, cu spatele spre soldați, sa vâ Oni Se produce o scenă mișcătoare : fiul op otului Serghie, care mina caii, se roaga T se cruțe vieața tatălui său, căci a fost ce cetat de parchet, instrucție și prefectură șb fost găsit nevinovat: prezintă biletul prefecți? reî și manifestele. Secretarul Ruptureanu s roagă săi se cruțe vieața, căci iei il’a fost pu? nici sub bănueala, n’a fost cercetat și ie străin de localitate. Toate în zadar. Trei pocnete de pușcă se aud : popa moare pe loc, fiind lovit în inimă secretarul Ruptureanu și Ion D. Mărăcine cad în canalul șoselei, în agonie. Fiul preotului le luat de sublocotenent cu trăsura, la Po­ iana, lăsînd pe tatăl său mort. Secretarul Ruptureanu, deșteptat mai tîrziu, într’o baltă de sînge, se scoală, și cu puținele puteri ce-i AdvQCat-deputat. mai rămăseseră se lîrăște până la gazda sa în comună. A doua zi de dimineață, la 21 Destăinuirile advocatului Ruptureanu. Mart, sosește în Corcova un domn maior de cavalerie, care trimete pe Ruptureanu și Mă­ Stimate d-le director, răcine la spitalul din Strehaea. La spitalul La cele publicate de Domniea-Voastră, viu din Strehaea l’am văzut: lera galben, glonțul a-zl cu amănunte asupra omorului săvîrșit în de războiiî intrase prin spate, străbătuse plăcomuna Corcova de subloc. Negreanu Ion minul stîng, peritoniul și diafragma și ieșise pe dinainte. Cu toate îngrijirile date, secre­ din reg. Mehedinți: In noaptea de 14 spre 15 Mart se pune foc* tarul Ruptureanu, înceta din vieață, in cele de răsculații din Cordun, Cotoroaea și Cre­ mai cumplite dureri, pe ziua de 27 Mart. menea, avere! prințului Bibescu. Toți cel bă- Fostul șef de garnizoană Ion D. Mărăcine, nuițî : primarul cil fostul consiliul comunal, are să rămînă fără mina. Ie de notat că în comuna Corcova, de la 14 primarul cu întreg consiliul comunal și îm­ preună cu locuitorii răseulați, sînt luațl și spre 15 Mart, nu s’a petrecut nimic și toata duși ,1a Severin. Nu râmîne la primăriea din lumea a rămas încremenită de omorul de la Gorcova de cît spcretarul Ruptureanu Pre­ Gorcova, căci iei nu corespunde nici cu or­ otul comunei AL Popescu ie ridicat și dus la dinul ministrului de războiti: a Reprima ți cu Severin, undo după ce procurorul, judele-in- multa energie răscoalele», și nici cu cel mal structor și prefectul ÎI fac o lungă cerce­ mic sentiment de justiție, căci se omoară pre­ tare, îl pun în libertate, găsindu 1 nevinovat. otul după ce a fost găsit nevinovat, se o1 se dă preotului biletul de liberă întoarcere moară secretarul, fără nici o cercetare. Aflu în comună și 50 manifeste spre a le împărți, că raportul sublocotenentului ar fi făcut, ca la locuitori. In ziua de 20 Mart preotul Al. ar fi căutat să fugă. Așa ar fi, dar i-a dus cu Popescu se prezintă inspectoratului Strehaea, trăsura, în mijlocul soldaților, și nu lera po­ care-i vizează biletul, și cere comuna Gor­ sibil. Așa că, cu acest mijloc : cfă-i scapați» cova la telefon spre a i se trimete trăsura, și loviturile date în spate, au căzut mulți nevinovațl. , .. ceea-ce se și face. leafă, domnule director, cum s a * In aceea-șl zi de 20 Mart, se dă-poruncă subloc. Negreanu Ion de a merge în Gor­ cest groaznic omor în ziua de 20 Mar , cova, dacă preotul a sosit. La primăria Gor­ a uimit lumea. Spre convingerea dom cova buhloc. Negreanu Ion, spune secretaru­ voastre reproduc mal jos scrisoarea pr l lui Ruptureanu să se pregătească, că ave să de mine si soțiea mea, în ziua de zu meargă la Severin, împreună cu popa și fos­ purtînd data de 19 Mart 1907, adică tul șef de garnizoană loan D. Mărăcine. Se înainte de împușcarea celui ce o seri trimete fiul preotului ca să vie cu trăsara și Corcova, 1907 Mart 19. cu popa. După care, din porunca d-lul sublocot. Negreanu, se sue în trăsura popel: Iubitul nueu nene și scumpă țață, .se9retarul Ruptureanu și Ion D. Măsă , ?! pornesc spre Severin : înainte, tră- Dorința mă face a vă seri și ^^pd^ceți’j prin • coten®ntalui, la mijloc, trăsura cu știu ce mai aveți pe-aci, cum o « iniOF* 2 jondanjtf11 urraa 0 6 soldați și ce mal ie prin Severin. P® lft Corcova țeste greu. Cred ca v’ap « inl s'a devastat proprietara. La ■Giorpfcoreni' s’a ucis fostul primar, Preda Georgescu, și alții, tot după indicațiunile pătimașe ale celor in­ teresați în cauză. La Podul Grosului,* a suprimat pe preot și mulți țărani, tot în condițiiihile de mai sus. Mă opresc aici, pentru ca nu le știu toate ororile. Sînt pe urma lor și le vord aduna zi cu zi, una cîte una, pentru a le aduce la cu­ noștința guvernului, care, cerîndu-ne legea proclamare! asediului, ne-a asigurat că nu va face uz do iea. Găsesc că nu mint, încunoștiințîndu-vă, că în ce privește noua adminis­ trație a d-luî Ilariu Isvoranu, nu s’a distins absolut cu nimic, do cit cu înarmarea gardi­ știlor de stradă și batalionului de cetățeni’ hotărițl să apere orașul, la o eventuală in­ vazie țărănească, a cărei posibilitate a fost exclusa de Ia început. Județul nu l’a vizitat ■ și cred că tocmai asta a dat Ioc la vărsările de singe, cari s’au comis. Despre arestați, va voiu vorbi în altă corespondență. G. 1. Rădulescu-Mehedinți, mal mulți locuitori, în pumăr depeste te aa năvălit ca niște fiare sălbatice și tl’0v mult zis barbari. Cea mal mare parte din. Iei malfnst locuitorii din Cotoroaea. Au venit în aU tina Corcova și au distrus prin foc și dăCSturi distrugîiid toata averea prințului, r rindu-i pagube peste un milion. Ast-fel că U cisese între niște barbari. Rog scrieți-ml și mie ce mal Ieste pe aci. ^■pnmHl sărutări dc mini, r - C. Ruptureanu, Secretarul Corcovel. Icată, cum numea secretarul Ruptureanu pe incdtoi’il răseulați : «fiare sălbatice, barbari i tâlhari». Și nici nu șe putea ast-feliu, iei Lre lera disciplinat, căci la finele lui Noembre 1906 s’a liberat din armată, lear în lanuar 1907 a fost numit secretar la Corcova. Mevinovățiea lui’, se va stabili, dacă se va Qi’dppța vre-o cercetare și dacă mal există un pic de dreptate. Gr. Ruptureanu, Avocat, Severin. Primari hotărînd moartea. Domnule Director, Vpdem cu regret, că în ziarul DomnieiVoastre, cu data de 21 Mart, a c., ce poartă numirea de «Dimineața», publicați că în gara Timna a fost arestat Preotul Bălăurescu, ca cap de răzvrătitori, ceea ce nu Ieste adevă­ rat, căci preotul Bălăurescu ieste din comuna noastră, unde se află și acuma, pacinic la do­ miciliul său. Nu a luat parte la răzvrătire și nici nu a fost în fruntea locuitorilor din copauna Podu-gros. Rog dezmințiți aceasta, pentru-că în co­ muna noastră nu s’a întîmplat nici o dezor­ dine și nici spiritele locuitorilor nu au fost agitate, grație măsurilor luate de d. C. C. Constantinescu, primarul comunei, de sub­ semnatul ca secretar și de Ștefan M. Achimescu, ca ajutor. lear ca șa se știe de d-v., la comuna Podu Gfosu, lera preot Ion Podeanu, pe care armata l-a împușcat în gara Tîmna, împreună gi secretarul Gh. Vasilian, capi dați de Mafcu Popescu, primarul din Podu-Grosu. Stignita-Mchedinți. I. 1. AchlmeSCU, 1907 Mart 25. Secretar. < JdeWuZ» din 1 April 1907, Execuții sumare.. daSUUea deunaA un distins publicist, că, Utn .ai' avea timp disponibil, ar scrie istorica Pat a răscoalelor, pentru care a aduparte*1}?0^1 caracteristic material, cules, adminit parte din corespondența din cTlstrativă ce i-a căzut sub ochi, parte ce le-a avut sau la cari a du8e In acel® zile de restriște, cînd. se pierpe știrii Ce di9cernămînt și se punea temeifi tpazicat Cele ma* vadit absurde si mal conS’ot -re‘ * |e|oPi Cj?e acea istorie umoristică a râscoaar cînd va scrie, în mod complect, rfra?1* Jalnica istorie a răsvrătirel, a represiunel ? Asta le mal necesară și mai urgentă. De pilda, următoarea trăsătură din vremea re­ presiune! : GîțI-va tineri, fanatizațl de ură în contra țărănime!, străbat ca fulgerai satele, cu un automobil și împușcă din zbor, neayînd măcar timpul să articuleze o vorbă, o duzină de țărani... Nule așa că isprava a fost eroică? Mat mult de cît eroică. Are meritul de a fi nouă. Ie o demonstrație vie a rolului covîrșitor al auto­ mobilismului în mișcările de represiune și In materie de execuții sumare. Și vreți să știți cine sînt acel cari au dat automobilizmulul această nouă și nobilă în­ trebuințare? Nu le nevoe s’o știți. Principalul Ieste că de la noi din țai'ă a pornit această fericită inovație... Pe urmă ar fi și greu să se restabilească exact cine au fost autorii acestei aventuri care ne deschide pentru viitor noi izvoare de emoțîunl puternice... Automobilul spinteca văzduhul cu toată viteza, învălit de praful șoselei, fumul benzinei și... de fumul împușcăturilor. Cine ar fi putut recunoaște în această fantastică goană pe răsbunătorii improvizați al ordinel sociale amenințate ? $ 1 „Prezentul", din 15 luliu 1907. Suferințele țăranilor deținuți Domnule Director, In calitate de avocat, am trista neplăcere, ca să vizitez din cînd în cînd și pe nenorocițil deținuți din arestul preventiv al județului nostru, acuzați de răscoalele din primăvara trecuta. Ce văd la lei, și jalea cu care mă primesc, îmi rupe inima. Mal întâi temnița le ieste insuficientă, din cauza numărului lor. In patru, cinci camere, cu o mărime de 5 pe 5 metri și o înălțime de cel mult patru metrij stau două sute și mal bine de nenorociți. Sînt mai toți, cari i-am cunoscut personal la ve­ nirea lor acolo, dar vă afirm, că a-zf, nu-i mai recunosc. Mizeriea, suferința, dorul de casa, de copil, de vitele și ogoarele lor, i-a istovit, și a rămas minciună cuvîntul sfintei scripturi, care zice, că omul ieste după chipul și ase­ mănarea lui D-zeu. Mă mir, și cu mine ae întreabă o lume întreagă, cum a putut să su­ porte aceste ființe omenești până acum traiul și să-șl tîrască ciolanele slăbănogite de atfta amar de vreme. Intervin în favoarea lor și rog nu știu pe mat cine, judecători, regi, D-zel, gazetari, ca să i pună în libertate. Toți au case, familii, copil și cîte un petic de ogor în țara asta. Ce-va mal mult, între ielsînt și bătrîni vete­ rani, cari dacă n’au fugit în fața tunurilor și gloanțelor de la Plevna, nu vor fugi, fie sigur! toți nici . acei căror le stă în mină libertatea lor, —,----din fața judecătorilor. Țara, familiea, ogorul tăi, nu le părăsești, părăsești,' cu uns t și mormîntul alor tai, 'cu două, mai'ales mai ales cînd jurații cari au judecat procesele în sesiunea de vară, au zis în înalta for îînțelepciune: „N’am venit sa l coada 5 i �ei să-I Iertăm0, precum Chrt’st, mîntuitorul lume! în dutnnezeescul luicuvînț, zicea :„N'am venit, să surp biserica, ci sa o îndrept pre lea“. Mă opresc aici, lacrâmile îmi umple ochii, iar sufletul obida.. Rădulescu Mehedinți fost deputat T.’Scvcrin, 1907 îufa lulhi 26 T.-Scverin, '.(Adevărul» din 29 luliu 1907. PĂȚANILE UNUI ADVOCAT 0 REVISTA IDEEI HEV1SÎA. 56 După cum se știe, toate ziarele din Capitală au publicat știrea că în Giurgiu a fost arestat avocatul N. T. Curpen, un istigator al țăranilor, un peri­ culos agitator socialist. D. Curpen, care a fost eliberat în urmă, de oare-ce se dovedise că la mijloc nu Iera de cît o eroare, mi a povestit cele ce urmează. Cetitorii noștri vor urmări cu interes povestirile aventurilor tînărulul avocat, care nu numai că nu Ieste un instiga-or al țăranilor dar Ieste o simpatică victimă a răscoalelor. De vre-o 5—6 luni, mi a spus d. Curpen, mă sta­ bilisem în Turnu-Măgurele, ca avocat.de oare-ce știeam că acolo cam lipsesc avocațil. In scurt timp îmi făcusem o numeroasă clientelă Lucrul acesta displăcea înse mult unora dintre avocațl, cari începură să răspîndească diferite zvonuri răutăcioase. Se spunea, între multe altele, că dacă sînt din Moldova, sînt prin urmare evreu. Altă­ dată aQ înștiințat pe cliențiî miel că am murit de scarlatină. Altă-dată că am inventat o înmormîntare, pentru a-ml apropiea cinci lei ce-I colectasem pentru rudele mortului, cari Ierau sărace. In sfîrșit nu Iera zi, în care să nu se răspîndească feliu de feliu de zvonuri. într’o zi, mă aflam într’o cafenea și stăm de vorbă cu un avocat. Tocmai discutam chestiunea răscoalelor țărănești și interlocutorul mîeu îmi spune: — Poftim, de ce s’au răsculat și țărânii din cutare comună, căci Iei toți au pămînt. — S’au răsculat și Iei în semn de solidaritate, am răspuns leu. Atît a fost destul ca cel din jurul mîeu, în mare parte advocațl și cari mă urau din alte motive, să înceapă să strige, că sînt socialist, agitator, instigator... Zvonul acesta, ca totdeauna, s’a răspîndit în orașul întreg: Ierau puțini acel cari mă cunoșteau personal, toți ștleau înse că avocatul Curpen Ieste un periculos instigator. In ziua de 13 Mart, mă aflam într’un debit de tutun, cînd văd că strada se umple de oameni, în fruntea cărora mergea un domn Ciurea D. Ciurea întră în debit și mă întrebă: — D ta Iești avocatul Curpen, socialistul care a venit din Moldova să se îmbogățească la noi? In acest timp, mulțimea începu să strige: «Jos socialistul». EșiI afară și țipetele se îndoiră. — La poliție la poliție,., strigară toți. Voeam și leu să merg la poliție, dar de-o dată începuiu să fiu îmbrîncit. Din fericire sublocoteț^tul Șerbu, care se afla de față și subcomisarul tnichescu, scoțînd săbiile, îndepărtară pe cel ce rX n ?pre mine’ Fără 8ervîetă» fără pălărie, mă în«0 h- ’n tarmac’ea Andreescu. Lumea se aduna în ce maț multă în fața Farmacistul mă ascunse repede în pod und .ll.ndeam stat două ore. In timpul acesta jos se strL», atn — Să devastăm farmaciea. » — Săi dăm foc. Și din ce în ce cel câri strigau feraii mar meroșl. Văzînd că nu Ie chip să scap teafăr > fugit pe tntrarea de din dos a farmaciei si m’a dus Ia prefectură. Aici am găsit pe d.’iudersi Mavrodin, care m’a sfătuit că, față de J curent°l ostil ce cîțl-va inși crease în contra mea, să mă refugiez la Nicopole. împreună cu d. Mavrodin am plecat într’o trăsură spre port și de acolo am trecut la Nicopole. Aveam de gînd, că, Jinis tindu se puțin lucrurile, să mă întorc în Turnu Măgurele șl să iau trenul spre București. Am fost înștiințat înse, că în gara Turnu-Măgurele sînt așteptat de cîțl-va indivizi, cari amenințau că mă vor împușca. Am renunțat, bine înțeles, de a mal trece prin Turnu-Măgurele. Ablea mă aflam înse în Nicopole de o oră, cînd leafă că se zvonește, că un periculos anarhist a venit la Nicopole, pentru a porni pe la sate să răscoale pe țărani Acest anarhist voea apoi să asasineze, în Sofia, pe primul-ministru Oudew. Anarhistul în chestiune Ieram leu. Polițiea începu cercetările. Norocul mîeu a fost următorul: hotelul la care trăsesem Iera plin de lume, leu stăm în camera patroanei hote­ lului... Numai acolo n’au căutat polițiștii bulgari. Am fugit la orele 4 dimineața din Nicopole, luînd vaporul spre Giurgiu. Cum am ajuns în acest oraș am fost arestat imediat. Prefectul județului m’a trimes la Bucuieștl. Pentru ce mă arestase? Pentru că se primise o telegramă par­ ticulară, din Turnu-Măgurele, prin care se spunea că sînt un anarhist. Telegrama Iera semnată tot de d. Ciurea, care iscălise și pe alțl cetățeni, fără știrea lor, Am fost reținut la Polițiea Capitalei, în urmă trimes la parchet. Acolea d. procuror, care Iera foarte ocupat, nu a avut timpul să-mî ia interogatoriul. In sfîrșit am putut vorbi d-luY Vili Georgescu, sub-șeful siguranței, căruea i-am expli­ cat totul și care, din ordinul procurorului general m’a eliberat... â . — Vă veți mal întoarce în Turnu-Măgurele? — Nici o dată... Mă stabilesc în orașu de unde sînt. Anestm. 1907. No. LXV. 5.________ București, Strada Epurilor, 10. totul se schimba t ! ; j Din Adevărul1' din 22 Mart 1907. NOTĂ LA ABONAȚI Prietenii și abonați! noștri cel și nouă și aduc șt cauzei un serviciu, m P curindu-ne, fie-care, cile un abofat,?o*L_’ală înțeles, platnicii buni, pentru ca» de de neplatnici, avem intențiea stabilii , desface ho tarilor. Acești din urma, ne~ alegerea noastră, chiar tel, daca n ■ Revista ce primesc înapoi. deuli^ mașl în urmă cu plata, și cari soco rsnZă si' opera de. cultivare ce facțm'ne. chsarpe lințele noastre cu mult, trimețîn - » dată, abonamentul lor. Cei ce ar țltturor numere lipsă, le cer. Le vom con p bucuros. Revista ldeCÎ farmaciei.________ ___________ —r- TW3îr,,A.iJjiOKAi‘ Strada Lipscani, 1 (falâtOacia w curteb • ’ 1 ! Dacă D-nu loan Nădejde are asupra evoluției o concepție noua, bucuros să o vedem formulată și să luăm cunoștință de lea. Până atuncea inse ni se pare ciu­ dat, să se desfășure o prigonire atît de aspră, in potriva acelei categorii de împăti­ miți muncitori, cari in cele din urmă n’au altă vină de cit că se adapă de la ac.elaș isvor de idei, de la care s’a adăpat si vechiul teoretician socialist,, actual man­ datar al națiunel în parlamentul țârei și fruntaș național-liberal. Ni se pare cu atît mai ciudat, ca să nu zicem necugetat, ca chiar acest mandatar să rupă cele mai înveninate săgeți, împotriva celor ce n’au găsit cu cale să se lepede de vechile sale păreri... P. M. cietate în care boeril nu s mare lucru, learburlăverzimea Te totul. Am avut decT la noi prefacerea societățel Feudalo-boerească, în societate liberalo-burghtză. Această prefacere s’a făcut și în alte părți și anume înainte de la noi. In Franțiea a fost o vreme, sînt acuma cîte-va sute de ani, cînd și acolo boeril Terau totul. înarmați și înzelațl, fără frică, îndărătul castelelor lor întărite, țineau în ge­ nunchi pe țeranl, cari le Ierau clăcașî, servi, și pe locuitorii orașelor, cari Ierau meseriași și neguțițorl. Pe atuncea față cu a tot putemiciea unei nobiliml viteze și îndrăznețe, cine putea crede că societatea feudală avea să cadă, cum a și căzut, în sînge, la sfîrșirulveaculul al XVHl-lea Și totu șl a căzut, încet, încet, s’a dezvoltat și a crescut în putere și în lumină clasa neguțitorilor și a maiș­ trilor, burghezime^. Pas cu pas, și-au răscumpă­ rat libertatea orașele, prin bani, prin răscoale, prin ghibacie, prin descoperirea pulberel de tun și prin întrebuințarea armelor de foc... Castelele și zalele nobililor n’au mal putut să-I apere și puterea armată, care hbtărea luptele, a ajuns pedestrimea orașelor, îmbrăcată cu postav, dar înar­ mate cu puști. Regii s’au unit cu orașele, au făcut armată permanente, s’au înconjurat cu învățațl armată burghezi T, au neniicit drepturile nobilime!, au do­ mesticit o și au adunat o la curtea lor. Dar burghezimea, care acuma Iera bogată și luminată, a ajuns clasa cea mal puternică, și această clasă folosindu-se de ura țăranilor contra tiîntorilor ce-1 despoea a ruinat și nemicit socie­ tatea veche și în locui Iei a întemeeat domniea burghezimel. Cum ați văzut aice prefacerea societățel feu­ dale în cea liberală a fost pricinuită de o mulțime de cauze, cari au crescut puterea burghezimel și slăbit pe-a aristocrațimel. In lăuntrul societățel feudale au lucrat niște puteri cari au prefăcut-o în societate burgheză. La noi prefacerea s’a făcut sub tnrîurirea Eu­ ropei burgheze. In Franțiea și aiurea s’a făcut din pricina unor cauze locale. întrebăm acum pe cei puțin credincioși, ori mal bine puțin știutori: în societatea de astă-zf nu sînt oare niște pricini cari vor fi lucrînd pentru prefacerea acestei societăți în alta ? Nu se for­ mează in mijlocul societățel de a-zl o clasă care va lua locul burghezimel, cum aceasta a luat locul nobililor feudali r Da, sînt și cauze cari cu cît pășește mal de­ parte societatea burgheză, cu atîta mal mult o Mulți văzînd ce puternic pare întemeeată sodetatea de astâ-zl fșl pierd curajul și zic: «Reul și' suferința nu vor putea pieri di ntre noi, ce pu­ tem tiol face, cînd cel bogațl au în mînele lor pămlntul și mașinele, armata, poiițiea și judecătorîl și bani peste bani. Pe cînd noi sîntem seracl și desuni|I și neluminațl și slabi». Intaea greșală Ieste că, pe cît se parefjcel ce aii' atîr de puțină credință în vi.toriu, uită că au mal fost și alte feliurl de societăți, cari păreau că vor ținea cît lumea și că nu vor cădea. Și în ace­ lea puterea și pămîntul și totul Iera în mîna clasei stâpîmtoare și totu-șl au căzut. Societatea de astâ-zl Ie destul de nouă. Aice la noi in țară mal sînt încă oameni cari au apucat vremea cînd boerif ierau totul, cînd țeranui, bres‘aYUl și negustoriul trebuea să umble cu capul plecat și cu sărut mînele, dacă nu-I Iera dor de-o oatae strașnică la scară... Așa Iera la noi sînt acuma nu mal mult de cincl-zecl de ani. Și to"J’Șl ce schimbări nu s’au făcut, în acești cinclîmk de an1, Vedeți o clasă nouă: burtă-verzimea, ?D°gătiiă, a ajuns stăpînă în Romînia. Chiar bn?11 , au aîuns în mina feciorilor de vechi slugi nequ rl sau plăcintarl și arnăuțl sosiți de tănin unăie-- Ce Iera înainte cu puterea căluși | !•. A treea parte din țară Iera a mînăstirilor, luaj Ja această putere s’a spulberat, moșiile s’au șiln* au ajuns în mînele țeranilor și din nefericire Deci puitor îmbuibați de tot soiul. *erau tn? ? Sc*1unbat o societate în care boeril mh ♦ ’n care cea maI mare Parte d’n teranî REVISTA IDEEI trebu-ai 1 €clâceî> *n care breslașui și negustoriul UN AN, 10 NUMERE, 5 LEI Caprin i$a • ?lugâ Pltcată Ș> pentru a scăpa de Uimesc sâ se facft sud’t nemțesc sau en- Abonamentele se trimet prin mandat: • schimbat și în locul Iei avem o soD-iui p. 3iușoiii, Stradă Epurilor, io—Bwurețu, I 1 I �8_8 HfcVlfeTA iBEki In ziiia de 20 Mărie a fost adus la PqJ!i. țăran, care a fost bătut cu vergele de pielea goală șila tălpi. Am văzul, iubiți S rășl, pe acest nenorocii căzut jos și Dâi!țnl?u«de dureri în mod îngrozitor. De teamă "Se moară, polițiea a adus medicul respectiv ° in loc să recurgă la mijloace medicale £Qre’ neștl, a ordonat să se toarne apă rece n,e' victimă. Și, într'adevăr, nenorocitul a l^^ să îndure drept medicament, cile-va donHr apă rece. P La 9 April a fost adus la poliție un cnl„n in etate ca de 60 ani. Călugărul Petre Marin așa se numea nenorocitul, avea ctle-va măn franci slrinse. Rudele Iul inse ti ptndeau ,noo“' lea. Și cum polițiea ie călăul cel mai laS g: lume, pentru că omoară la întuneric, fără cutii sau glonț, agenții, această drojdie scirboasă a mahalalelor și pușcăriilor, a torturat până in tr'atila pe sărmanul călugăr, în cit și-a dni sfîrșitul in această incintă a crimelor. Ceea-ce n'a putut face rudele sermanei victime, cari în­ cercaseră a-l otrăvi, a desăvîrșit polițiea. Să nu mai întrebați, va rog ce au făcut acești mișel cu suma de IM de lei ce călugărul i-a avut asupra-l. In ziua de 12 April a fost de asemenea ares­ tată o fetiță de 13—1^ ani, cu numele de Gristina. 1 orturile îndurate de această victimă i-a produs o paralizie nevindecabilă. Jandarmii in cap cu faimosul bandit, caporalul de jandarmi Damian, o țineau la carceră cîte trel-patru ore. Din al cui ordin? D-l Voinescu, cel cu^polițiea modernăt să răspundă Asemenea a fost torturat pănă la shige co­ pilul Grindman, in vîrstă de 11—12 ani, ares­ tat din eroare, în locul altui individ cu ace­ laș nume inse de 17 ani. Ca probă a nevino­ văției lui acest copilaș a fost pus în libertate de cătră judecătorul de instrucție. SCRISOAREA UNOR EXPULZAȚI In fine, Filip Roman macedonean și Dumitra S'ar părea la prima vedere că voim a des­ Nicolae, au fost ținuți tn aceste cocine sclrcrie inchizițiile din Spania sau torturile barbare boase, cîte k8 de zile, pentru motivul că nu aale autorităților moscovite. Nu. Voim să arătăm veau actele în regulă. Mizeriea aresturilor ie la culme. Deși administovarășilor noștri, din mijlocul cărora slăptniloni ne-au smuls, după ordinul și dorințele trațiea interioară n’are dreptul să ție malmulțl patronilor noștri, că la polițiea Romîniei con­ de 9 arestați, se îngrămădesc la olaltă, cite stituționale, la polițiea Belgiei Orientului, se pe­ 30—W, așa în cit atmosfera uițiindu-se sanatrec lucruri lot așa de barbare ca și în țările tatalea deținuților ie în mare pericol. Arestarea noastră și menținerea in arest amintite mal sus. Tovarășii noștri șliu, că, înainte de a fi ex­ fost motivată pe faptul că nu sintern r0,n A pulzați, am stat incluși in beciurile poliției a- Ipocrițil, stăptnilorii din Rominia, care ne arata proape o lună de zile. El bine, tn acest timp totdeauna ca victime ale șovinismului magnia , am avut trista ocazie să vedem lucruri ce-ar mint cu nerușinare. In beciurile poltțwl , fra[ merita să fie invidiate de cea mal barbară po­ reșll nici un romin n'a îndurat ce-am noi in patriea mamă. M far liție din lume. Nu pentru că nu aveam acte■ tn r^9uia> g Beciurile infecte ale poliției ierail pline de o anda mulțime de neuinovațl, bănuiți ca instigatori pentru că patronii noștri au plătit P tn răscoalele țărănești, jăranlși lucrători ierau de la poliție, ca să se scape de p P J de aduși la poliție și in două-trei zile cit ierau noastră sindicală, care ajunsese un p ținuți in acest infern al celor mal scirboase mal- tru pungile lor umflate din munca noasu tratări, nu l mal puteai deosebi de niște fanîncă o dată, vă spunem de..^lis^uf împing spre societatea socialistă. Da, clasa care are menirea de-a da forma viitoare societățel, clasa în folosul căreea lucrează fără de yoe progresul industrie! și al științe!, Ie proletariatul. Proleta­ riatul, adică toțî ace! muncitor! cari nu mai au alt chip de traiîi de cît să-ș! vîndă puterea dea munci, pentru salariu. Proletariatul merge din ce în ce înmulfindu -se. In Anglia nu mal sînt pro­ prietari mic! de pămînt, tot pămîntul Ie în minele cîtor-va familii putrede de bogate, și cel cari-I lucrează n’au de cît puterea de-a munci. De ase­ menea nu mal Ieste în Anglia industrie mică, mai­ ștri mici, ci numai mari fabricanți și muncitori industriali proletari. Toate statele civilizate merg pe urma Angliei cu pași răpezl. Tot o dată nevoea face pe fa­ bricanți să adune mii și mii de muncitori în orașe, în fabrici, mine și ateliere. In acești prole­ tari cari sufăr acelaș jug și se întîlnesc necon­ tenit, cari sînt nevoițl să se lupte veșnic pentru salariu cu acelaș stăpîn, s’a trezit simțul de fră­ ție și a resunat îndemnul: Proletari din toată lumea, uniți-vă. Clasa proletarilor are acuma și politica și știința sa istorică și economică și pe zi ce merge lea ajunge clasă puternică, unită, luminată și Ie nu­ mai o chestie de timp pănă să-I vie în mînă și puterea politică și totul. Dar, după cum burghezimea cu multe suferiuțl șl multe jertfe a ajuns clasă domnitoare, tot de asemenea și proletariatul ajunge și Iei, se a propie de țel, dar cu cîte suferințl, cu cîte jertfe. Deci și muncitorii de la noi să se unească, să se lumineze, să se lupte pe toate căile ce Ie stau deschise în o țară ca a noastră, dacă vor se se facă vrednici de puterea pe care și împrejurările din afară și dezvoltarea industriei și agricultureî în țară tind a le-o aduce. «Munca», 1 Aprilie 1890. I. Nădejde. lifteneAM ctle~va mon5iruozdate P° tare, să vă convingeți, ca nilor noștri te o nouă armada sa ne p‘ __________ ___ ij i ! ; ■ ■ REVit'rA ibfea a vedea răul tn altă parte de cil unde tn Budapesta, vom arăta munromlnl. cu cari vom veni tn contact c'lotnl tratați romtnii de-acolea, în Romîs‘ uOin spune ce perfectă legătură există flia- „oiitica, burgheziea romlnă și patronii nație, ce complot brutal au organizat în “contra lucrătorilor romtni, organizați tn i^numele sindicalizatului internațional al Pitarilor, în numele ideel sfinte de solidainternațională a proletariatului din lurl ° întreagă, în numele viitoarelor libertăți ^ale cătră cari ne îndreaptă pașii socialiș­ ti liiotațl cu energie și incăpăținare pentru Știrea sindicalului călcătorilor șialîntregel I raani^țd sindicale din Rominia. Șl primiți din partea tovarășilor voșiri proscriși de cătră ! aioi;iieși patronii înveninați contra noastră, prii fflițl salutări sindicale entuziaste G. Comșa, G. Boeru, Petre Calning. Rominia Muncitoare» No. 11 din Mal 1907. Altă scrisoare j ’ ! ; ! ; i ■ i ■ ‘ . > I .„Cred că vei fi aflat că am devenit și leu periculos siguranței Statului și am fost aruncat, In 24 oare, peste graniță. Dar, cred că-i bine să-ți arăt cauza: Lucrăloril tipografi fac grevă și cer oi' imbunălățire de salar, patronii cer concursuli guveriuilul.Guvernul,care a ordonat bombardările de la Băltești și Viașu, sub care s’au săvîrșit oro­ rile cele mal neomenoase contra țăranilor, care caută să zdrobească cu ori-ce chip mișcarea muncitorească din Rominia, pentru care recurge la ătllea și alilea mișelii, care se servă chiar de acte falșe, cazul muncitorului Enciu și Dr. Racovsky, numai pentru a lovi în cel cari îi dau în cale, nu putea să refuze concursul său palronilor tipografi. A fabricat la iuțeală trei decrete și le-a prei P^ițiel Cariade, Zenide & Co., ca să le exe^^fără să se intereseze măcar dacă titularii slrăinl. Așa, tea am fost expulzat, cu tonl ‘C{LndȘcut crescut ia Rominia, cu e ca am satisfăcut legea recrutărei. ca“ a?' rU Proc£derea lui, guvernul ne învață, \ ocumlJ05l-^rea.na^ dacă ne-am luat pănă tna;ni Pale9atismul scris pe hîrtie. De acum tere. Si ne V?m serv^ no^ tegea celui mal ni ce ne ar Putea opri,ca atunci cind n> le -voe să ne ciștigăm drepturile, să o!» Sln9url. Și ce-ar fi dacă la expulpuade noi tot cuacee.a-șl armă : Petnnpe^ino^ să neexpulsăm, cite u•’ioarip maijnaril, pe toți prolivnicil noștri Casa/Jc - t()l fără judecată, fără de apel sau timpul n, puțin de 24 de oare? Poate H 1 nu Ie departe. Leon Rintzler. -^t», i Auguat 1907. ti RĂSCOALELE ȚĂRĂNEȘTI O nu C, S. Popescu, doctorand în științele matematice de la universitatea din Paris, pro­ fesor la liceul din Ploești, a înmtnat perso* nai ministrului de interne o petiție prin care cere o anchetă la care sa fie admis și d-sa, cu privire la împușcarea pe nedrept a 18 țaranl, printre cari se afla și părintele său, un bătrîn de șaptezeci și doi de ani... D-sa ne-a adusă, odată cu cele ce urmează, o scrisoare deschisă cătră comandantul trupei respective, ambele cu rugăminte de a le aduce la cunoș­ tința publică : In noaptea de 22 spre 23 Martie, ne scrie D-nu Popescu niște făcători de rele, din co­ muna Salcia, jud. Mehedinți, au pus toc co­ nacului moșiei Hîrlămpoaica, ținuta în arendă de d-nu Constantin Mandalopol. In cursul celei de a doua zi, adică Vineri, au sosit iu comună o companie de vinâtorl și un escadron de călărași. Comandantul acestei armate, fără a face cea mai mică cer­ cetare, pentru a descoperi pe vinovății a— devărați, a dat ordin să se chieme afară din sat oamenii cei mai de frunte, sub motiv de a li se comunica ce-va important. O dată acest act îndeplinit, onor, coman­ dant trecînd peste regulele celei mal stricte stări de asediu, care de alt-teliu nici nu-șl avea locul în această comună nerăsculată, a găsit că ieste și umanitar și legal ca să co­ munice pașnicilor și bătrlnilor săteni, acel «ce-va important®, prin pușca Maniiober, tmpușcind ca pe niște cînl 18 oameni nevinovațl întru nimic... leată acum și acea Scrisoare deschisă adre­ sată Domnului comandant al trupelor însărci­ nate cu potolirea răscoalelor locuitorilor din comuna Salcia, județul Mehedinți: Domnule Comandant, Deși cu ochii plini de lacrimi și supus ce­ lei mai gravesuporta, surescitări, ce nervii unei ființ! omenești omenești pot pot suporta, 1mă încerc tolu-și a-m! aduna toate forțele, și, cu i respectul, vă rog a-mi permite sa rog a-mi permite sa v< vă adresez cite-va rinduri, felii; cum în comuna mai durf, cu privire la feliul sus pomenită v’ați achitat de sarcina ce ați avut. In ziua de 23 Martie, a. c., ați comis, dom­ nule comandant, în satul Salcia din județul Mehedinți, unul din cele mal grozave și ile­ gale asasinate ce se poate imagina, punînd în gura puștilor, din utotputerniciea d-v., 18 bătrîni nevînovațl, l-ați ucis, d-nuîe comandant, ca pe niște adevârațl cîni, iără cea mai mica formali­ tate a celei mal aspre stări de asediu. Intre acești nevînovațl uciși Ieste și părintele mieu, StoianPopescu, om bătrin de peste 70 de ani, unul dintre cel mal pașnici și mal înțelepți o �șăteril, nu numai din satul lui dar poate din întreaga țară. Ați fost, poate, induși în eroare. Aceasta înse nii cohstitue o scuză, date fiind pe deoparte legile țârei și regalele chiar ale unei stări de asediii, iear pe de altă că acei ce vi le-a semnalat, dacă a fost vre-o semnalare, lucrurilb fiind cu totul alt-feliOî au fost niște inctilțl; pe cînd d-v., personagiul cu sînge rece; ce v’aț'f însușit atotputerniciea în asemenea împrejurări, fiind om lumiuat, fiind dm cult; Poate și d-v.i domnule comandant, să aveți un părinte, sau, dacă nu atețl, să fiți pă­ rinte. El bine, puneți-vă în situațiea ori a unueaori a altuea și, într’un mod profund, judecați daca fapta ce ați comis și feliul cum ați comis-o Ieste demna de a fi săvirșită de un chip omenesc. Nu v'a trecut oare pe dinaintea ochilor chi­ purile acestor blînzi bătrîni, pe față cărora nu se putea vedea de cît bunătatea și înțe­ lepciunea ? Perii albi ai acestor vrîstnicî n’a avut oare nici o influență asupra sentimen­ tului d-v umanitar? Mila, ori-cît ar fi de redusă în asemenea împrejurări unei ființe omenești, nu v’a împins pe d-v, ca înainte de a comanda acea ilegala și jalnică comandă de foc, să cercetați în modul cel mai super­ ficial posibil, acele fețe zbîrcite, acele frunți încrețite, acei peri albi, ce he-âu dat, d-tăle și mie, independența de a-zi și peste care au trecut atîtea nevoi ? Lacrămile și tînguirile acestor nevinovați, pentru cari în acel mo­ ment suprem d-v ierațl D-zeul lor, nu v’a înduioșat oare de loc, ca chiar în atotpu­ terniciea diimnezeească a d-v să faceți un si­ mulacru de ancheta, dacă și aceasta o fi fost necesară într’un sat nerăsculat ? Incovoiturile genunchilor, și semnele de implorare pentru un Crîmpeî de vieață, in schimbul nevinovă­ ției la care atotputernicul le da dreptate, v’a lăsat pe d-v slîncă nemișcată ? p-!e comandant, daca acest lucru îl obseivațl și îl făceați, nu ridicați atîtea vieți nevinovate, de care ori-cît do nepăsători va veți arăta, vă va apasa mereu sufletul și vă va zdrobi mereu inima. *Va fi această faptă a d-v ca o boală.incurabilă căreea îi veți atribui cît veți trăi toate șimptomele și toate indis­ pozițiile. Bălrînul care nu mai ieste, dar în numele căruea vă scriu, n’a fost în toată vieața lui de cit un adevărat înțelept al satului. N’a cu­ noscut, în toată vioața lui, ce-i intriga sau ce-I cearta cu consătenii lui. Vorba lui nu Iera aha de cît vorbă de pace și de dreptate, vorbă de frăție și de iubire, dar cu toate acestea, val, a fost executat de d v în modul cel mai grozav posibil, desconsiderînd legile cele mai aspre ale jarcl. Ieste oare posibil, d-le comandant, ca un ofițer romțn sa amăgească niște batrînl pa- 1 MBT18TA IDKEI ăd dee gloanțe? Ieste oare posibil, domnul M Că înțelepciunea și blindeța romîneaacă sa fiZ transformate într’o asemenea cruzime și ‘ ---------jearnan pe ne întreZni întrn<™ț9 barie ce nu-și are seamăn pămîntesc ? °UI jleii artificial: teoriea luptei de clase I Ați ucis niște nevinovațl, ■ • •“ pentru a ned pe un pungaș, ce a dat foc unui conac -si tr’o noapte, într’un sat nerevoltat, semânf * întristarea și descurajarea în tainiliile tite și încurajarea la fapte rele în tamilii ’ cinstite. Qe~ Ați varsat sînge nevinovat, pentru a va îirma a tot puterniciea d-voaslra de om arm contra unor bălrînî ce aveau drept scum de apărare niște sumane rupte și niște .“l ciuli găurite. Sigur că n’ațl tost romîn. ir comis o crimă a cărei greutate vă va anaJ1 ori-cît veți trai. pa8a Scapațl poate pedepsei legale, nu veți 3Capa li înse pedepsei morale, ce predomina asupra tu­ turor și so împarte cu de la sine putere, fie-căruea Hupă laptele ce-a făcut. Cel care va scrie aceste rînduri, d-le co­ mandant, ieste fiul lui Stoian Popescu, ucis de d-voastră, care și-a pierdut mama, fărâs'o vada, dus fiind la învățătură, îear pe tata in modul cel mal oribil, dus fiind la datorie. Să nu credeți ca vă voiu blestema de fapta ce ați făcut, nu, d-le comandant, din contra, gîndindu-mă la copiii d-voastră, dacă veți avea, egali cu mine: Iei față de d-voastră, leu față de victima d-voastra, mă voia ruga pen­ tru iertarea păcatului, din inconștiența sau din trufie, făptuit prin groaznica faptă ce ați comis, scâldîndu-vă în sînge nevinovat res­ tul viețel ce vă mal ieste dat a trăi. C. S. Popescu. ț «Adevărul* No. 6326 din 3 April 1907. Un tun contra unul om La Păroși-OIt, n’a fost răscoală. Trecînd La ParoșI-Olt, n’a fost înse artileriea, sub jnse artileriea, sub comanda comanda unui unu dom maior pe aC0i■ o , fostul primar Radian a denanțat acestuea pe țăranul Ion Stan Negrilă, ca fum* cap de răscoală. Fără multă vorbă, i^rupa a pornit la locuința lui Negrilă, care, ai, venirea lei, s’a închis cu nevastă-să în ca • Atunci un tun a fost pus în fața casei lui grilă și o a doua somație s a tras ffrjiâCum și după după toc. s’a întîmplat înse că NegnlMJ — 5«. vasta sa au rămas neatinși... S a făcu , o nouă somație lui Negrilă ca sa Iens ’ jala înse, și mai terorizat, a refuzat și j ’flU țeasta’ Un al doilea foc de tun s doua nară oară omul și femeeâ pentru »a Hnna _ neatinși. In acest moment ' i a tund rămas i ușa și s’a strecurat arai . f a deschis c __:_J aa pătruns in casă, ș • Radian . .. .olver, a ucis pe Negrilă, care, de revolver a statat,’, ;iera absolut nevinov s-a constatat _____ Xte'>Vrbe ’igăloZ ÎentrC:PaTSta ptiPjtadu-J că are să li se spue ce va, V *00101 în foc de vorbe și sfaturi^ să li se No. 0336 din _______ 1 ; • ' 1 ( I ■ ■ f «fuste în două mediuri: mediul cozmic sau 001 i i meciiul economic sau artificial, acest din ptiur*1 9* t de aPta umană. Acțiunile și reacțiunile nrtn*. «ie acestor două mediuri determină evosi a societăților. tați0® 0 5raul rămîne o ființă organizată, ablea CltKindu-se, prin unele calități și unele deprinderi, de0S -mnlcle celelalte, iei poate fi privit ca produsul ds t »1 forțelor ce lucrează-n natură. Omul preI® > omul vrîstel de pleatră, după cum ni-1 arată, IstofiC' , gie pOnUiatiilc sălbatece, ce mal există în Prl° SL în America și în Africa, nu îndură de cît Oe0»®1"’ mediului natural. Intr’sdevăr, Iei nu trăUde cit în natură: umblă gol, în climatele reci adesea, atîrnată de gît, o piele de animal, pe p°ar~ trece, dinainte sau dinapoi, după direcțiea vînc®" • IpI nu cunoaște întrebuințarea metalelor, ablea £* cunoaște pe cea a focului: adăpostul iei și-l udeate cu ramuri de pomi, ca și cimpanzeul: drept rf;.» uneltă sau armă de aparare Iei se servește de nîflatră si de ciomag, ca și unele momițe : nu și-u Ek.irAt'încă nici un soit! de olărie, care să poată fi nusă la foc: nu și-a elaborat de cît o limbă, într'atît de rudimentară, în cit nu are nici verbul a fi, nici cuvinte generice, ca copac, coloare, căldură, și altele : I n’ajunge de cit la o dezvoltare intelectuală într’atlt de inferioară, în cît nu poate socoti mal departe de trei șl patru... Pentru a explica formarea diferitelor rase omenești» din aceste epoci primitive, naturalistul poate, după cum face pentru formarea celorlalte specii animale, poate să nu recurgă de cît la acțiunea forțelor na­ turale. Concurența vitală, lupta pentru existență, după cam există la’animale, Ieste și legea oamenilor pri­ mitivi. Pentru a urmări o pradă și-a o găbji, pentru a disputa și apuca o femee, Iei întrebuințază mlă­ dierea și puterea brațelor și picioarelor lor, îșl sfâșie vrăjmașii cu dinții ai cu unghiile, îl lovește cu pletrc si cu ciomege: învingătorul Ie cel mai tare, cel mai Indămînatec, cel înzestrat mal bine. Dar această concurență vitală, animală,se schimbă, Imbrăcînd alte caractere, chiar din timpurile preis­ torice: De îndată ce omul descopere arta de a lucra metalele, din vrîsta bronzului, oamenii nu se mal bat cu armele lor naturale, au arme artificiale, și cel ce blruește in luptă nu-I totdeauna cel mal puternic, ci cel mal bine armat. Ast-feliă, pentru o sumă de anuopologiștl, Ieste aproape sigur cum-că oamenii din vnsta de pleatră, cari populau Europa, au fost exînlocuițl dc ° rasă «° oameni vesilfi: .^dsărit și cari cunoșteau uzul bronzului. In hiiin 5U ,acesteI păreri, antropologiștil citează că săIrinnj «ronz» pretutindeni unde au* fost aflate, in iuron 8,i1? ScoPa» in Norvegia, în Germania, și aiid. k<?« .nu numt>I de acclas feliu, ci chiar idense di-noV Kr fosl turn£lle de-acelaș turnător. Nu sculbtat Sx *ele de prin ornamentele lor soirau kiilo de bronz din Danemarca au niște îi cerem? ? af,ate mal la Sud sînt ornate de linii indice ort Mloerpl lor ie mic, ceea-cc ar părea, să pe oam.mw8!?®0®1 carl le măuueau si cari au biruit Oeea-fe? » in vrista de pleatră aveau mini mici. Peti si tn 8 ? P^recut în timpurile preistor.ee se ree 'v n0Qstre. Cî-d un Stanley, un de un neJS.0"*®0'® bandit cilivizat, întră în lupta ■ ta»? , Congo, biruința nu Ie de partea ceC1 de partA ’ Ce*uî mal sprinten, celui mal cnragios, 81 S r,0volverulul si prafului de pușcă. Tot .“lorii cu Impui de hătae al industriei. Cînd țeter?»!2? dl8pută pieața țesătorilor marel inbu$c> cel»» U1 ’J'1 rămîne lucrătorului celui mal eah VQlor. SXaX “1UnC‘tor, celui mal îndămînatec, ci în e °,ael°r mecanice și puterel motrice a tal’* P0tr omenești, cum vedem, lucru« otu! de cît la animale: nu biruia*- ®.fireatî ale omului sînt cele ce-î asi« > ci mal cu samă uneltele de muncă și 6i firmele ce lo are. Patern zice că adevărata luptă pen­ tru existență si perfecționare nu mal le Intre oa­ meni, ci între organele lor artificiale: Această, concu­ rență vitală, dintre arme și dintre unelte, care pre­ zintă caracterele concurenței vitale dintre plante si dintre animale, Ie pricina uimitoarei dezvoltări a ma­ gmelor industriale și de războit!. Clnd doi patroni, înarmat! cu aceea-sl uneltărie in­ dustrială, tot atlta de dezvoltată, luptă *să se expul­ zeze unul pe altul de pe pleață, iei se bat pe spina­ rea lucrătorilor lor: se întrec unul pe altul, reduetnd salariile și mărind ziua de lucru, înlocuind băr­ bații prin femei și copil, lucrătorul cel meșter printr'un salahor. Această luptă pentru existență dintre patroni, dacă nu perfecționează, nici fizicește, nici intelectualicește pe cel doi concurențl, ajunge la de­ generarea fizică și la degenerarea intelectuală și mo­ rală a clasei salariaților. Lupta pentru existență la oamenii Teșiți din ani­ malitate nu prezintă așa dar acelea-șl caractere și nu dă naștere acelora-âl rezultate ca'la animale și plante. Prin urmare, dacă voim să ne dăm samă de eyoluțiea omenească, trebuie s& analizăm mediile ar­ tificiale străbătute de om, ca și acțiunile și reacținnile acestor medii asupra omului și asupra societă­ ților. • Cele două medii, în cari trăește omul, mediul na­ tural și mediul artificial, nu *sînt nestrămutate și pururea identice lor; dînsele se transformă. Istoriea formărel pămlntnlul ne dovedește, că mediul natural evoluează: de această evoluție* cozmicfl, îșl alătură Geoffroy-Saint-Hilaire, teoriea sa asupra* formărel speciilor. Bună-oâră, transformarea reptilelor în păserl, Iei o pune pe sama modificărilor chimice ale atmosferei, care, îmbogățindn-se cu oxigen, îngădue existența animalelor cu‘sînge cald Mediul cozmic îrse evoluează încet, lui îl trebuie mii de ani, ca st se petreacă într’însul schimbări mal însemnate. Speciile animale și vegetale de aceea ni se și par nestrămu­ tate, pentru că condițiile cari le-au dat naștere nu s’au schimbat de ctt pe nesimțite... Mediul artificial evolu­ ează înse cu torul iute. Do aceea, istoriea omului, com­ para tă cu cea a animalelor Infățoșază un mers atît de zbuciumat și divers. Pentru-că* mediile artificiale în cari evoluează oamenii sînt diferite, sînt atît de mari variații între diferitele rase umane : între inte­ ligența unul Parizian și cea a unul Fueglan, Ie o di­ ferență mai mare de cît între cea a diferitelor rase de cîni si momițe. n Nn numai omul Ieste singurul animal care să-și fi creat în natură un mediu artificial: unele specii de animale, ca castorii, albinele, furnicele, și altele, an ajuns să-și construească niște medii artificiale, cari le-au îngăduit să atingă un grad de dezvoltare necu­ noscut altor specii. Marele medic latin Gelsius,scriea în anul 1800: «Dacă oamenii susțin că se deosebesc de animale pentru că locuesc în orașe, fac legi si îutemeează guverne, Iei se înșală amar: furnicele și albinele, tot așa fac: Iele au că*peteniile lor, pe cari le proteguesc, le servesc: au războaele, biruințele lor, masacrul lor de învinși: au orașe și foburguri sau despărțiri, ceasuri regulate de lucru: iele gonesc și pedepsesc pe insecte. - Dacă cine-va ar putea să arunce o privire asupra pămîntulul, din naltul cerului, ce deosebire ar găsi oare între operele oamenilor și cele ale albinelor și ale furnicilor» ? De la Celsius încoace o mulțime de ob­ servatori stăruitori au studiat moravurile acestor miri animale. Furnicarele sînt niște minuni ale naturel. «Trăsă­ tura lor caracteristică, zice Forrel, Ie absența unul model neschimbat, special al fie-cărel specii, precum îl au vlespele și albinele. Furnicele cunosc arta de a-și adapta construcțiile după împrejurări și de a se folosi de accidentele terenului. înalță ziduri, înalță stllpl, culcă grinzi, pun podele, suprapun caturi: s'au găsit furnicare să numere pănă la patru-zecx de etaje. Cuibul termitelor, cari-s atît de multe în Se­ negal, so urcă de la trei pănă la șase metri de-asupra pămîntuiul, ji sînt atît do solid construite, In cît pot să suporte si un om, și chiar un bivol: Iele co- j ! ! �REVISTA IDEEj furnicare conice, de la două pănă la cinnv de înălțime. întreaga populație aaatorfu^! P'^oar*. în legătură strînsă, nu se ataca nici o fia» Car® ^ra pentru a respinge vrăjmașii dinafară, nai«îo’.e ynea și ae ajutora reciproc la construcțiea ni .nI' cuibului lor. Iera o federație de furnici. ^ePatareâ Faptele precedente, pe cari as putea 1^ mulțesc, dau dovadă de o atît* de mare a ttaî In. intelectuală, în cît Darwin a fost adus „Crierul unei furnici ie unul din cele mal particule ale materiei organizate, poate m rDat* nunată încă de cît crierul omenesc". Aceasu J71*' voltare intelectuală ne-asemănată, nu poate fl de8' huită nici cum concurenței vitale a domnilor rt?**** niștl, ci acțiunel proteguitoare și edueătohrn » diulul artificial creat de furnici, mediu caro î®6' ori cc luptă, în sînul furnicarului, ori-ce concurftniî?111 dividuală, lăslnd să dălnuească numai lupta cea lectivă a coloniei împotriva naturel înounjurato^ municl cu exteriorul prin coridoare subterane de trei zeci do centimetri lărgime. Ce sînt monumentele oamenilor față de cele alo acestor mici ortoptere. Dacă comparăm tnăUimea și întinderea acestor con­ strucții cu taliea construitorilor lor, lucrările ome­ nești par ridicole. O piramidă zidită pe aceea-și scară ar trebui să atingă o înălțime de o mie de metri. Monumentul zidit de oameni, cel mal înalt, piramida din Cheops, n'are de cit o înălțime de 116 de metri. Sulița catedralei din Strasburg 142, lear turnul SamtJacques 58 de metri. Furnicarele au grlnare unde s’adună grînele re­ coltate de colonie. Furnicele despoae aceste grîne de cojile lor, pe cari le aruncă afară. InțA nu s a ajuns să se descopere, prin ce procedeu tainic ajun^au ide să le împiedice încolțirea. pe care știu perfect s o oprească, clnd se-ntîmplă de are loc. In niște bolți răcoroase Iele grămădesc foî mic tăcute^ de tot, cari le furnizează niște microscopice ciuperci de așternut, cari le place prea mult. S’a susținut c’o oare-care specie de furnici de Texas Ierau agricultoare, că cu­ Cercetările istorice mal din urmă dovedesc c« 1 noșteau arta de-a pregăti pămîntul și de-al insămînța. dintâi tipar economic în care au fost turnate nod Dar faptul nu-I încă dovedit științificește. tățile omenești ie comunismul. Chiar în zilele noaaiî' aCine ar fi crezut ca furnicele să fie un popor păs­ se mal găsesc în Asia, în Oceania, îu Africa toresc», zice, Huberi. Intr’adevăr că sînt; Iele au șî-n Europa, popoare care nu cunosc pronrletat». turme de păduchiași de flori, cari le dau o secreție individuală a pămîntului, afară doar de-a casei si6» zaharată, și uu furnicar Ie cu atît mai prosper, cu unei grădini înconjurătoare Cimpurile sînt stăpînit? cît are un numii* mai mare de vaci. Iele construesc în mod colectiv, de tot tribul: pfimînturile arabile pe vreja copaci, sap ocoluri ---- ----de- — , —.—staule .—------------- -- în- -cari . îșl. În­după obiceiurile locale, stnt împărțite între familii tn păduchiași!: altele al.— le —mai -------------chid păduchiașil au subr---------pămint,, rpe- cari fie-Care an, la trei sau șapte ani: pădurile si imn», le asazi pe rădăcini. r> Clnd îșl schimbă cuibul, iele ------ >0 Q rile rămîn proprietate neîmpărțită. Această formă co^ transporta lotul eu iele. Toamna îșl recoltează ouăle lectivă a proprietățel întreține o organizație socială lor, pe cari le îngrijesc și le fac să rodească. Audubon și familială, pe care n’o întUnim nici într’un felia a observat niște furnici cari întrebuințau păduchiașil de societate bazată pe-o altă formă de proprietate. ca pe niște vite de jug: Iele îl făceau ca să ducă, La popoarele cu proprietate colectivă, cu toate deo între două rlndurî de sentinele, foi rupte, și o dată sebirile de rasă și de climat, găsim acelea-sI vița, munca lor terminată, ÎI închideau bine în furnicar. acelea-șl pasiuni, acelea-șl pasiuni, acelea-și*virtuți, Diviziunea muncel, care nu apare de cit timid În ca și acelea-și înclinări, acelaș feliei, de-a glndi: me­ societățile omenești primitive, Ieste atît de dezvoltată diul artificial unifică rasele pe cari le diversifică me­ la furnici. In cit lea a dat naștere unor asemenea diul natural. Ast-feliu furtul, virtutea cea mal de diferențieri în populațiea unui aceluea-șl furnicar. în căpetenie a civilizaților burgheji, cari trăiesc sub re­ cit acesta ș’ar crede alcătuit din specii deosebite. gimul proprietățel individuale, ieste necunoscut In Munca roproducerel Ieste încredințată cîtor-va băr­ sînul societăților primitive: membrii acestora, cu bați și unei anume femei, pe care" oamenii, cari au toții, lucrează, nu trăește nici unul, făclnd pe altul voit să găsască organizației lor socială la animale, ca să lucreze și furîndu-I acestuea o parte din roa­ o numesc regină, dar care n’are nici unul din atri­ dele muncel t toți îșl dau bucuros ajutor, fără aă se butele regalitâțel. Aceasta-Î îngrijită, hrănită, dar Ie gîndească să ceară‘pentru asta vre-o oara-care răs­ păzită din ochi și adesea întemnițată de cele­ plată. In Rusia, în India, cînd o familie nu poate să-și lalte furnici fără sex, cari alcătuesc marea masă a adune strînsura, celelalte familii se grăbesc de-o 1coloniei și cari se subîmpart în luptătoare și lucrătoare. jută, neprimind drept plată de cît o cinste. In aceste In furnicar domnește comunismul cel mai desă- comunități primitive, nu-s legi: în astea nu se știe vîrșit. Munca aicea-I liberă: furnicele o îndeplinesc ce Ie aceea justiție, drept, datorie : nu slnt do cit 0înse c-un zel neobosit. Solomon dădea pe furnici de biceiurl, tradiții : singura pedeapsă, a celor co calcă exemplu supușilor săi Ebrel: «Mergi, trîndavule, la obiceiul, feste'dezaprobarea obștească: în unele> co­ furnici: privește căile lor și fii înțelept. Iele n’au nici munități indiene, Vinovatul Ieste ținut, une-ori,» £ef, nici director, nici guvernator, și cu toate astea plătească o cîtime de băutură, care se bea la 8ar-°“‘ iele îșl pregătesc pînea în timpul verel și strîng, în torile publice. «In India, scrie celebrul jurist engie > timpul secerișului, ce le trebuie să mănînce». In fur­ H. S. Mayne, în cartea-I Comunitățile sătești din Băsiru nicar, totul ieste al tuturor. Furnicele duc sentimen­ și Apus, apărută în 1871, în India consiliile bătjriwr tul comunist păn-acolo, că chiar alimentele apucate, comunităților sătești nu poruncesc nici o dato> răpite, stnt un timp oare-care la îndămîna comuni- declară, pur și simplu, ceea ce a fost totdejUP*4,,"Tn. tăței. Tubul digestiv al furnicilor Ie împărțit în două; înțelesul juridic al vorbei, nu există drept, aațoriC' partea anterioară ie un feliu de dulap în slujba co­ tr’o comunitateindiană o persoană lovită, nu se p loniei: esofagul, întins, alcătuește un felhî de gușă, de-o nedreptate individuală, ci de tulburarea , care poate cuprinde o mare cîtime de alimente li­ în întreaga ordine a micei societăți. Oeea-c - .D chide. In caz de trebuință, lichidele ce se găsesc aici ciudat, legea cutumieră nu-i pusă în v,.Ș°j stnt regurgitate, pentru a alimenta pe camarazii flă- sancțiuni. In cazul, aproape de ne'nclnPU1;’ anSa elmînzl, larvele, femeile si bărbații în nestare ca să-și punere la hotărîrile consiliului, singura P? procure hrana. :La unele specii australiane. proprie­ gură pare că nuri de cît dezaprobarea un ‘reSjve, tatea aceasta Ieste utilizată pentru a transforma un Fără ajutorul nici unei din instituț»“ț|lle ^agi»* număr de furnici în adevărate borcane de dulcețl: ale națiilor capitaliste, zise civilizate, pol‘V®« tabili astea sînt îndopate cu-n suc, pe care sînt însărcinate tratură, sistem penitenciar, și altele, o omnnit>U’ ca să-1 păstreze și pe care Ia vreme îl dau. si o armonie perfectă domnește m Binu jale sf t ce.j străin Ordinea, armoniea nu domnesc numai în sînul fur­ for primitive, cu toate-că, ca și nicarului, ci sînt stabilite adesea relații pacînice chiar află, în de obște, în rfizboiu între Iele. ToVcfldeVâr^ - ^4, în * cu fdrnicarele cele vecine, cu toate că în de obște li-I vrăjmaș. Sentimentul acesta îșl lațrta cea mol aprigă are loc între furnicare. Forrel expresie în cuvîntul latin hosțts, care p ervab îutr’un șes din împrejurimea Genevei, la o bfîa8.»al*ve? ° ual*e de furnici, alcătuită de peste piSr < .co“n,s* car* tr^eau în cea mal desăvârșită asupra animalităței, din pricină, că ® djj artific1. Nord•-mW* ș.es al AUeghanlilor. din America de neștl primitive ------au -------------evoluat t . pr ’ M>ock a descoperit Î.80Q până la I.700 de cari suprimați orj-ce autal?ordan^ Revista ideei 1 I Ș ■ ; 1 ■ I 1 ’ ! ! ’ ■ ■ ’ < j ; In s° • tAtel !e desfăcută, cînd societatea se împarte pr°Rrl a ru interese opuse. Dar lupta pentru exis|ii el»8® mbracă nici o dată, în sinul societăților oteD^ h forma luptei ce-o observăm între animale n}enjCațte, și, mal cu deosebire, n’ajunge la acelea-șl feicare, pentru-ca diferitele funcții neăpurate io f țn comun tate, să fie îndeplinite, fnrnicele se în categorii, în clase: clasa reproducătorilor, diV,Z?fli bărbați: clasa neutra, subîmpărtită în clasa si clasa lucratoare, rămînlnd pe sama claam urmă toate lucrările : clasele celelalte n’au , ./treabă de cît să vadă de reproducerea si apăraa comunitate!. Aceste diferite categorii de furnici Feflaci un rol cu deosebire util... Această subîmpărțire a membrilor aceleea-șl comu(Mtl îQ categorii și în clase, are loc și în societățile menești: clasele scutite de grija de a-șî agonisi cele frtbuitoaro, pentru hrană și întreținere, la început rmrurea au îndeplinit o funcție utilă, indispenzabilă foraunitătet, care le procura mijloacele de existență Tn toocra'țiile Ebreilor, Indienilor, Egiptenilor, Gali­ lor etc„ pe timpul cînd scriptura silabică nu Iera inventată încă, depozitarii tradiției și-ai cunoștințe­ lor dobîndite, Ierau preoții: iei ierau însărcinați cu administrare® bunurilor colectivitățel și cu direcțiea generală a muncel. Tot^ așa, și aristocrațiile feodale din Europa și Asia, la început au avut utilitatea lor: Uranul-proprietar se înfeodala un senior feodal, angajindu-se a-I plăti un tribut în natură, redevanță sau dijmă, și-n muncă, corvadă, cu condițiea de a fl pro­ teguit, apărat, în potriva mulțime! de vrăjmași cari-I Incunjurau. Seniorul trebuea să albă un caste), unde, într’un caz de atac, țăranul putea să-și pue la adăpost vitele ce avea și strînsura, Iera ținut să intreție un număr de oameni armați, ca să ‘respingă orl-ce atac. Precum o spune prea bine Engels, în remarca­ bila Iul lucrare, Socialism utopic și Socialism științific, da baza diviziunel societăței în clase ie legea divixiunel muncel*. Clasele emancipate sau scutite de muncă au abuzat Inse în totdeauna de superioritatea lor socială, lear abnzul ce-1 tăceau de privilegiile lor deveni cu atît mal vătămător și mai nesuferit, cu cît funcțiile utile ce le îndepliniseră îșî pierdeau din însemnătate mulpmttă transformărilor mediului social care le dăduuTln:a?te,re- Țoate aceste clase au recurs la forță si si a_, vțclenie la înșelăciune, ca să-si întindă ni .ine64 dominarea In paguba clasei muncitoare nloauJ)rc‘acâ* schimbe direcțiea socială tn excum ta? a maselor. Din folositoare și hine-făcătoare Bllrsitu^ la'ncepnt, clasele emancipate de munci au toare. °Woauna Prin a ajunge vătămătoare și apăsăjunso ȘPăsarca, clasele emancipate, atuală ni £ti domnitoare, întrebuințază forța intelecșlim cum r 9 ,rutals> cu artă, mare organizată. Noi In contra nJ?u£keziea, volteriană în timpul cînd luptă oitoare noV1de îndată ce ajunge clasă domcu D-zeil lAQ7Îlde în 8ine inventîud religiea liberală, rale ale rL? ir?£res> Libertate, Muncă, Legi natuc?uilnd, jn nondel politice, și asa mal departe, și •uM°I nafnroi urm^> să d‘ecreteze, în numele ?*bare, a •».* 1^“Prioritatea socială a clasei munrW': fu nn §1 aristocratica prin asemenea evo«1 cni«™ P ?înd îutre papă și împărat, între iJ r5*l)oiii crîtP' castel și Biserică, Iera declase f«mCeD.- Gu loate astea, în cele din urmă de i Ce?t® si ffeU î,mpâcarc’ pentru a apăsa intelecUti? tată pe muncitorii de la tîrgurî si sc flîS^ishatură ?rrtală» QPfisatoare, armată, po­ pe îl?e8c claselo alstei? penitenciar, etc., de care ce al doinnitoare, această forță crește tagoț? Ce clasaSnQ1xnea el086 devin mal inutile, pe daqna?ăFSață creȘtc șî-și accentuează an^lă ei !a enianNn?ferioară’ 8B Melege, nu poate să CfjKj ss iorla brnf£iare de cît distruglnd forța intelect*0Peb'r.*Pl'ecede2f.aJa clasei domnitoare, de cît fâca Preg5tii0 UpteI cu inîua armată ° campanie 63 Pentru a se împotrivi reclamațlilor șl asalturilor dasel apasate, oupuse, clasa domnitoare tnfAțosazlLun front unit, cu toate că în slnu-î domnește dis-' cordlea: în 1848 și în 1871, văzurhm toate fracțiunile po­ litice ale burgheziei suspendîndu-șl certele lor si u. nindu-se să zdrobească mișcarea ‘populară. Totu-șf luptele politice ale fracțiunilor clasei domnitoare nu aînt de cit de suprafață, lele nu manifestează In to­ tul luptele intestine, fără cruțare, fără răgaz, cari au loc în sinu-I. Intr’adevăr, precum o spune Marx, în Mizeriea Filosofici, răspuns la Filosofica Mizeriei de Proudhon, din 1847, «dacă toți membrii clasei domnitoare au acelaș interes, întru cît alcătuesc o clasă în fața alteea, lei au interese opuse, antagoniste, întru cit se găsesc unii în fața altora. Pentru burghezie opozițiea aceasta decurge din condițiile economice ale viețel burgheze». Concurența industrială și comercială, această dogmă fundamentală a economiei burgheze, nu ie la urma urmei de ctt declarațiea de războiu a intereselor burgheziei. Războiul acesta aduce fatal la expro­ prierea celor învinși, cari sînt împinși, aruncați în proletariat, și la concentrarea bogăției sociale în mîni din ce în ce mal puține. Prin urmare, pe mă­ sură ce clasa burgheză îșl crește bogățiile Iei, lea descrește ca număr și devine tot mai rie-nstare să se apere singură... Tot prin acelea-șl faze de evoluție a trecut și aristocratica, Războaelc neîntrerupte ale baronilor, feodali, an adus distrugerea lor mutuală : bunurile celui învins, ca și oamenii săi de arme, treceau să-ngroașe armata și să rotunjască pămîntnrile învingătorului. Această eliminare neîntreruptă a membrilor Iei, ajunse să reducă clasa aristocrată, și să-I înlesnească suprimarea, că clasă domnitoare, prin asta. Lupta pentru existență la animale, tinde a perfec­ ționa individul și a dezvolta speciea, pe clnd, în so­ cietățile omenești, pe lîngă că nu ameliorează pe in­ divid, decimează clasa domnitoare, pregătindu-I și nimicirea. Pe măsură ce clasa emancipată de muncă descrește și se transformă în clasă parazitară, asu­ pritoare, clasa cea apăsată crește și întrunește în rîndurile iei toate capacitățile intelectuale trebuitoare pentru direcțiea economică și politică a societate! i cu chipul acesta antagonismul între ambele clase se condensază, izbucnind în războae civile, Antagonismul acesta iscă în vrîsta de mijloc războaele țără­ nești și răscularea orașelor, cari pregătiră căderea clasei'feodale. In zilele* noastre, antagonismul acesta dă naștere la greve, cari zdruncină necontenit rela­ țiile economice, și revoltelor muncitorești, cari tul­ bură cu totul lumea politică... Războiul civil, cu cruzimele și grozăviile lui, mar­ chează culmea antagonismului de clase: luarea cu asalt a puterilor politico ale Statalul devine condițiea emancipărel clasei apăsate, a clasei revoluțio­ nare. Statul devine fortăreața în care se retrage clasa domnitoare, în ne-nstare a se mal apăra, atît din pricina reducere! numărului membrilor iei, cît și din pricina imbecilităței acestor membri. Statul devine, ast-feliu, organizarea puterilor, atît intelectuale cit și brutale, de care are nevoe clasa domnitoare pentru a-șl asigura condițiile lei de exploatare și pentru a menținea masa muncitoare în condițiile de supunere cn le reclamă modul de producție aflător : robie, servaj, salariat. Intru ctt societatea Ie împărțită în clase antago­ niste, adică cîtă vreme trebuie de stăpînit o clasă, existența unu! Stat Ie o fatalitate, pe care nici apa blagoslovită liber-schimbistă, nici afuriseniile celor mai strașnici revoluționari n’o pot distruge. Gasa apăsată, cate Ieste acum clasa revoluționară, trebuie să pue mina pe Stat, să-1 transforme după necesită­ țile luptei și să îndrepte toate puterile lui împotriva clasei ce trebuie să deposedeze. Clasa revoluționară, îu veacul XVlII-lea, Iera burgheziea franceză. Aceasta nu se emancipă de cît punînd mina pe Stat, pe care-1 transformă și de ale cărui puteri se sluji pen­ tru a zdrobi împotrivirile nobilimel și ale clerului. Dar burgheziea, cn toată îngălmeala iei filantropică si declamările Iei fraternitate, nu se fnfățoșa de cît ca clasă exploatatoare a masei muncitoare, așa-eft ■ >i �REVISTA 1DEEI 64 dlusa nu putea să distrugă Statul: din potriva, dînsa îl întări, și, chiar în ziua ajungercl lei la putere, *ea se sluji de dînsul ea să înăbușe revoltele populare. Statul nu va putea să fie suprimat de cît de clasa care va desființa clasele lear clasele nu vor. putes& fie desființate de cît cînd antagonismul interese­ lor economice va pieri, cînd proprietatea individuală, care dă naștere antagonismului do interese, va fi transformată în proprietate națională, comună. «De îndată ce nu mal exista clasă care să fie ți­ nută în apăsare, scrie Engels, în Socialism utopic și Socialism științific, de îndată ce stăplnirea de clasă și lupta pentru existență, Intemeeată pe destrăbălarea nroducereî, si ciocnirile, cu excesele cari purced din Iele, de îndată ce astea sînt înlăturate, sînt măturate, nu mal Ieste nimic de reprimat, un Stat ajunge de nu mal lesto de nici un folos. Cel dintâi act prin care Statul se va constitui într’adevăr ca reprezentant al întregei societăți, și anume luarea în stăpînire a mij­ loacelor de producere în numele societățel întregi, cel dintăl act al său va fi în acelaș timp și cel din urmă, ca Stat. Guvernămîntul inșilor va face ioc administra­ ției lucrurillor și diriguirel mijloacelor de producere. Societatea liberă nu poate îngădui existența unui Stat între dînsa și membrii săi». După cum am văzut, pănă a-zi, toate societățile omenești au fost împărțite în clase. Această împăr­ țire trebuea să fie urmarea fatală a productiviiaței puțin, dezvoltate, a societățeî. Acolo unde munca so­ cială nu furnizază de cît o sumă de producte cari ablea întrec ceea-ce-I absolut necesar pentru menți­ nerea existenței tuturor, acolo unde, deci, munca ab­ soarbe tot sau aproape tot timpul marel majorități a indivizilor din cari se alcătuește societatea, această societate se împarte neapărat în clase. Alăturea de marea majoritate dată exclusiv muncei, se formează o minoritate scutită de munca direct productivă, o minoritate însărcinată cu daraverile comune ale societățel: diriguirea generală a muncei, guvernare, apă­ rare, justiție, arte, și așa mal departe. Grație înse dezvoltărel neînchipuite a producere! mecanice, acea-r stă împărțire în clase nu va mal fi o necesitate în-. tr’o societate în care producerea «șiî distribuirea pro­ ductelor vor fi socialicește și știirițiflcește reglemen­ tate. «Posibilitatea, prin* mijlocul producere! sociale, spune, în Socialism utopic și Socialism științific, Engels, posibilitatea de-a se asigura, tuturor membrilor socielățel, nu numai o existență materială, întru to­ tul îndestulătoare, care se va îmbunătăți tot mal mult, ci de a li se chezășui tot o dată libera dezvol­ tare și liberul exercițiu âl tuturor facultăților fizice și intelectuale, această posibilitate ablea acum există pentru înțăea dată, înse există»... P. Lafargue. HERACLE ȘI CENTAURUL Psychodor, vorbind despre puternici, spunea glume și îl lua în bătaie de joc. Ercycle îl întrerupse îu aceștî termeni: — leartă-mfi dacă ți taiă vorba înainte de a o sflrsi. Dar niște necunoscuțf, sosiți astă-zl, sînt printre noi, ji urechile lor și limb?, nu li-s sigure poate. — Urechile lor nu atîrnă de mine, dupu cum nu le-attrnă nici limba. — Ceea ce atîrnă de tine Ie ca urechile lor să nu audă de loc vre-an cuvînt pe care limba lor l-ar pu­ tea repeta pentru nenorocirea ta. Neîncrederea, o Psychodor, face parte din înțelepciune. — Ieu mal cunosc fricoși pentru cari neîncrederea Ieste înțelepciunea întreagă Cit despre mine, privesc înțelepciune numai pe aceea care face neîncrederea de prisos. Nu știu unde-am cetit următoarea parabolă: Marele Heracle mergea o dată pe-un clmp, și fiul sau Jolas alerga după dînsul, ca să-l poată urma. Se ivi în cale un rîu, pe care Heracle îl trecu dintr'o sărnură. Apel, așezat pe țărmul celalt, aștepta pe fiul «u, privindu-1 zîmbind. In ochii săi se'cetea o oare și Pe huze Ij flutura întrebarea aceasta: av„a , Cuni aî PiL scaPI de-acolea»? Heracle mal m lăson'îu* felia de mîndrie, care par’că îl făcea aspundft ; «Negreșit bine, fiul lui Heracle fiind», REVISTA IDEEl gpOVEDANlEA Jolns, servindn-so do o pleatră tăioasă d dintr'o tufă o rnmură •groasă. După aceea’ ra vînt, și înflgînd capătul ramurel pe mardne n<*a‘9l sări, săltat de avlntu-i și de ramura Iul a,îvrt,|,®I, tatea-I ramura Inse eo frînse.Un centaur ’ Oa b ^Uprin apropiere alergă iute la zgomotul eădî^v0 nQa Căzut în apă, copilul nu se înfricoșa de Iqa -8alenici o uimire Înotă cu putere. Clnd sosi ;1 plin de apă, Jolas, se ridica spre ] celalt țărm, cu capul plecat spre cele -le ’ două doufi ”hnL„“-lemn, monstrul smîrcuea Ridică apoi capul si »i'I de — O, tată, trebuea să înveți pe fiul tău si J?”•’ lăuntrul ființelor si.al lucrurilor. Ar fi văzut° ♦ PV0, că acest lem Ie de soc și că mijlocul său. fără ™» c* are o măduvă moale și'slabă. O, tată, fie cat « ’ plarea asta să te învețe minte, si de acum să-țl înveți fiul, și-aș cuteza să zic să te învet/nw^ pe tine, înțelepciunea al cărei nume obicinuit « ♦ crederea Ieste. neI°Gu o voce care răsuna ca un tunet si cam a un rîs, Heracle răspunse : * riăna — Dacă pentru tine înțelepciunea se numește npt credere, leu o numesc forță. Invățămîntul pe oara n!î l-am dat mie și pe care îl dau și' fiului mleu, eonaU în a ne pune în afară sau mal pre sus de trică len îl învăț să observe, nu lăuntrul lucrurilor si al celor lalțl oameni, ci pe al său. Dînsul nu se va thtemeeauo împrejurări sau pe celelalte ființî, cipo sine, peenergiea, pe puterea sa de-a nu avea nici o dată vro-â frică, pe spiritul său care nu se va speriea nici o dată și care nu-1 va părăsi de loc, chiar cînd corpul ar îndura o cădere neașteptată, neprevăzută. Centaurul necheză cătră soarele care dădea în apus. Și zise ca într'o beție, profetică : — 0, Heracle, atît de mîndru de puterea ta, nu tîrziu tu vel fi un apus de flăcări, de sîngeși de vaete. Și vel muri, cu încrederea ta, Heracle, clătinînd din cap, răspunse: — Văzut-a! oare, o, tu centaure, că soarele deîearnS, ascuns tremurător, după o desime de nori, să alba o zi mai lungă de cit ____ acela ___ care, , cutezător, ____ , semeț, pluteste vara pe ceriu ca o navă vitează ? Și learăzise learăzise,:: — Te înșeli, o tu jumătate de bruta, dud clnd șoui spui că ci ieu voiîi muri din pricina încredere! mele. Voiămuri atît ieu cît și si tu, din pricină că sîntem muritori. Han Ryner. UNUI DUHOVNIC ])in Spovedaniea unul duhovnic am mai reprodus in coloanele noastre o parte. Par­ tea de fdță ‘ n’are nevoe de ‘vre-o recoman­ dare particulară. Voiu spune numai c’o dau ca pildă celor ce mai cred in sfințeniea oamenilor, sfințenie mai cu samă impusă cu rigurozitate și consacrată prin legi. Per­ versitatea, ipocriziea, rafinăriei de' altmin■ teri se știe că atârnă mal cu samă de mediu, mediu împotriva cărui se reacționează, dindui-sepe față practica ce purcede din morala, din țărmuririle lut.... P. M. NAPOLEON CEL MIC «Vine într’o dimineață un om Omul acesta se apleacă ; h cătră funcționari și le zice: Funcționari, trădați'.(Funcționarii trădează.—Fără excepție? Toți?— ^Dînsul se adresează generalilor și le zice: generali, Mt s£ măcelărim.—Generalii măcelăresc. , .. • Se întoarce cătră judecătorii inamovibili și le gicegistratură, leu zdrobesc constituțîcă, calc jurămtmui narea suverană ieu o dizolv, arestez reprezentanță ’Bvi bili, prăd casieriile publice, sechestrez și confisc, cint-mlplace xurgunesc pc cine-mi trăsnește prin npnte . traliez fără de nici o somație împușc fără dc aței o 3 cată, săvârșesc tot ce de obiceiîi numim crimă, violez de obicciii numim drept. Ultați-vă la legi, lek-s rele mele „NCiVom race că nu vedem, ziseră magislrații. . ' „Sînteți niște ticăloși, replică °.Mul Pro.vt^,'!^l capul însamnă a fi insultat leu ca# m’ajutațl De o carii dată mă veți felicita, pc . sînt și puterea si crima, șî apoi pe ctă ce mt- i . ^ec6 trivă. onoarea, dreptul, pe cd ce-s legea, voi H W J f și îi veți osindi. , , , « se ap^ (Judecătorii inamovibili, pleacă botul in jos Și să tnstruească Afacerea răs-oalelor •Si mal presus dc toate ii depun 3nriî1'lV1' ^^l cal ! •Intr'acestea, dineul zărește mtr un. ungi cdr^ zestrat, aurit, incîrjat, împodobit cu odăjdii »»« Hzice: , vf- airf. — A, Iești acolea, mitropohtule, tu- » sdhwif binccuvintezl astea toate. •Și Mitropolitul îșl intonează Magnifi fjugo. f Dumînicâ, 8 Octombre 1865. — «Aeta-zi, Du­ minică 8 Octombre, din anul de grație 1865, la două ore după amiază, D-l Abate Henry Z., vicar la St. X, față de nici ua martor, a avut 'cinstea ți fericirea supi emă, de-a face cunoștință, în în­ țelesul biblic al vorbei, Dumineca de alt-felitt nu-I oare ziua cea mal de samă a bibliei, de-a face cunoștință cu Doamna Luiza... soțiea legitimă a vie­ țuitorului... cioplitor de pleafră și paraclisier la bi­ serica parohială din sus zisul St. X,» Așa, da. Găsii dar neprețuitul mijloc, de a în­ lătura piedica care-mi stătea în cale. Așa cred... Dar, să vedem, să-mi istorisesc lucrul pe larg și în tot amănuntul... Afară de cîte-va alte dulci să­ rutări, nu s’a petrecut nimic deosebit în dimineața asta. I-adevăratcă, din pricina slujbei, am fost ținut aproape tot timpul la biserică. După masă, cînd Luiza îmi aduse cafeaua, dădui de-oparte ceașca. — Ce. felitt, Domnule Abate, nu vă luațl ca­ feaua ?... întrebă cu mirare giuvaerul dc servitoare. — Cum nu, o să o Iau cu plăcere, dar vreau o altă ceașcă, . — Ieste în cea de față ce-va ? — Nu-î nimica, dar vreau o alta. .Vel mal găsi, de asemenea, pe poliță o sticlă cu lichior. Lichiorul și ceașca a doua fiind așezate pe masă: -~Aounij zisei Luizc-I, umple amîndouă ceștile... ?■ șezi colea, lingă mine. O, Domnule Vicar. ț .7" un o... Dacă nu vroi, mă scol... De alt61 cred că nu te temi că vel păcătui dacă vel be& puțină cafea... Nu, dar.7. 1'7; vezi, te rog, că din pricina matale, am 1țnPu.ri b-nfrînare care raă va costa, pc care amjo simt mult. p,orbițl cu adevărat serios? — Cit răteqn î 80 Poato de serios., Dacă nu mă îutovă. o > leu nu mal beau cafea. , Scurt, îo ,,1n3a'1' ,avur^ loc încă cîte-va marafeturi, ca izbutii. Cînd furăm amîndol alături, farâ-ndj( 1 prieteni, într’o odae închisă bine, unde, nu avea Bă vie să ne tulbure nimeni: ș,iI > - câ m’al făcut să nu dorm, astă-noapte..., _ ’eu aurîzînd. • leii ? 7-Și?•>1®’-. te-am Sîndit la ceea ce-mi spuseseșl... și a— D-ta înee dormit-a’l bine ? & — Nu prea, nici leu. — Din ce pricină 2 — Nu știu bine... Am fost cam tulburată... — Tulburată, de ce?... Poate că din pricină... că te-am sărutat ?,.. —? Nu... știu... poate.,. — Asta ți-a făcut poale rău ? — O, nu. — Atunci... — Ge voițT... Sînt atît de puțin obicinuită cu Asemenea lucruri... — Blentă Luiza... Scoțîod această îngînare tînguitoare, măapropial cu desăvirșire de cea pentru care-o scosel, rezemîndu-ml capul pe umărul Iei așa feliu că buzele mele îl atingeau tocmai bine obrazul. — Bleată Luiza... repetai. De ce nu pot oare să te consolez întru totul... Tu nu vrei înse, răută­ cioasă... Nici un răspuns. Inima scumpei micuțe bătea înse atît de tare în cit pieptu-I Iera ridicat. In asemenea stare,,., ce vorbitoare tăcere. — De ce nu vrei tu, spune ... urmai. Mereu aceea-șl tăcere. —- Nu-țl sînt oare pe plac?,.. Un sărut plin de foc îmi dovedi că bănueala mea iera ne-ntemeeată. — Ce te oprește atuncea?... Poate-că gîndul să nu-ți înșeli bărbatul ?... — Bărbatul... Nu mă gîndesc la dîusul de felitl — Atuncea, vrei... nu-I așa?... — Dacă n’ar fi păcat ?.,. — O, nu i așa de mare păcat— Da, înse va fi nevoe, să mă încarc cu Iei... Mă așteptam la o întimpinare ca asta și răspun­ sul îmi Iera gata de dimineață: într’adevfir, lei îmi veni de-o dată în timpul leturghiel, cînd după ce-mi bătusem capul toată noaptea fără să-l pot găsi, aproape nici mai gîndeam la dînsul. — Uiți, scumpa mea, că am puterea să-ți dau iertare leu ?,. — Știu bine, dar din nenorocire leu mă spove­ desc la D-nu paroh. . — N'are a face. —■ Va trebui atuncea să-l las?... Fără-ndoeală că nu ml-ar fi nit i un greu... Dar așa nu Ie prea potrivit și, de necaz, îl socotesc în stare să dee afară pe bărbatu-mleu din slujba de paraclisier... — Nu m’al înțeles: bărbatul mătălucă n’are de ce să se teamă, nu ie vorba ca nici mata să-ți schimbi duhovnicul cum-va„. Numai, tîn loc de unul, ai să al doi... Așa că-mi vel mărturisi mie tot ce nu vel voi să mărturisești la paroh... în­ țelegi...? — Minunat... Dar se poate? — Cum să nu. Dacă nu s’ar putea, ți-sș vorbi? De alt-feliu păcatul mteu să fie, leau asupra mea totul față.de Dumnezeu, așa că poți să fii liniș­ tită ou totul. In realitate, mințeam, sau puțin mal lipsea, dînd. ca drept legitimă o împăcare pe care teologica o dezaprobă, cu toate că o mulțime de preoți, după cele ce-mi spuse parohul din B., nu-șlfac nici un scru­ pul de loc, să se servească întru uzai lor personal. Dar, fie. Cred>nța mîntueșle... și, de alt-minteri, cum luam asupra mea totul... Absolvirea mea va �66 RBVISTA IDEE! Ce va crede jupînul Y ?... Creadă ce-ovrea a fi totatîta de bună, pentru Luiza, ea și a abatelui Y. im să-I spun mîne cum-că nu mi-a fost bine El, Iești* încredințată acuma,.., urmai. Dies albo notanda lapillo : zi de-nsemn i Da. pleatră albă : zi fericită. at o’o — Atunci,.., mata,»., tu.. — Da. Luni, 9 Octombre.—Nu numai parohul mie» Acest din urmă da, numai’ pana înflăcărată a și alte persoane, între cari M-me Melania si’r»Ci unuea din acei heruvimi cari se consumă de dra­ Paraclisier, au observat că n’am fost la vece ■ goste înaintea tronului Celui Etern, ar fi în stare Ieri. Pare chiar că s’a trimes un copil de la să—I exprime accentul. Din partea mea, renunț. Ah, să bată în ușă la mine : dar nici Luiza, niCr ?Or ce nu poate cuprinde un simplu cuvînt de două n’am auzit nimic. v eu litere... Acest da iera o simfonie, acest da iera o Cît le cu toate astea, de drept, că, cînd doi poemă, acest da Iera... Dar cura aș spune vre-o simpatizază puternic, au acelea-șl idei... Ieu n 8ț dată ce Iera acest dumnezeesc da... Cum aș putea suflasem Luizel nici un cuvînt, de alt-feliQ n’il8 ajunge să dau o idee chiar cit de grosolană și putut, pentru că nu mă gîndil la asta de cîtdunjt nedesăvîrșită de fol... ce dînsa plecă, despre povestea prin care îmi prn Da, respunse Luiza, strîngîndu-mă în brațele puneam să explic astă-zi de dimineață, abatelui lei... Și cum iera cîte-va clipe de cînd mă apro­ Y, lipsa mea. El bine, îneîntătoavea fermecătoare piasem de lea, îi înconjurai și leu pe la spate, cu se sluji tocmai de aceea-șl poveste față de bărbatul brațul drept, talie» Iei de veape, pe cînd cu mîna Iei, și se sluji cu atîta măestrie, în cît, sub cuvînt stingă îl netezeam bărbiea,... găsindu-ne acum în că indispoz-țiea mea dura acum de mai multe zile și cît va înlănțuițl unul de altul... Da, ceea ce în­ că nu Iera cu cale de a mă lăsa noaptea singur, în­ semna: <Te iubesc. Stat a ta. A tăcu lotul. Fă tr’o asemenea stare, scumpa mea Luiza făcu săi cu mine ce vrei. Ce mai aștepți. Nu vezi oare seimpue de cătră paraclisier îndatorirea de a dormi că ard de dorința de a fi posedată de^ tine^ de de acum înainte la mine. Spuneți cinstit, un bărbat a-ți aparținea, după cum să mă posezi arzi și ar fi putut vre-o dată oă imagineze asemanea lucru? tu? Nu amina dar ,fericirea noastră. In , clipa . Am dar norocul asigurat pănă la întoarcerea asta nu imăi există pe pămînt de cît ființa ta Blujnicel melc. Ah, bahadîrca de slugă. Dacă nu și a mea, de cît ființa mea și a ta... Grăbeșle-țe-..e fl1ar maI jntoarco de loc. Dacă daraverile Iei ar tot Grăbeșle-te... Da... Dau11... ținea o într’una. — i i 7 mleu c.. i.r și înLuiza se duce să dee doar o raită la dînsa, în Căzui înaintea idolului în genunchi, tr’o clipă îl aruncă în mijlocul odăel ghetele și fie-care sară,, să deretece casa și să vadă să nu-I 1'____ w _l-w ciorapii. Coprinsel într’o singură mînă ambele Iei lipSască nimica lui los'fr «1 al Iei. picioare ca de păpușe... și le sărutai, și le sărutai, ‘ ’ care m'am dus să pierd Cîte despre Melania, la atîta de tare și atic de mult că aproape să le mî- un sfert de ceas, astă-zl după amiază, pentru-că nînc... Și nu visam de Ioc. Și a mea Iera ceea, mă temeam să nu înceapă să bănuească ce-va, apoi cealaltă. Și ceealaltă. . Și cealaltă... Și-n fine ne văzîndu-mă ieri la vecernie, așa zisa mea boală totul... O extaz, o delir... O,da, Dumnezeu leîn- nu făcu, din potrivă, de cît a o întări tn credința, țr’adevăr mare în făuririle sale : Magnus Dominus c’avcam nevoe, într'adevăr, do odihnă: in operibus suis. Intr’adovăr, totul îmi izbutește. Dar pentru sara. Cu toată neîndemînarea-mi’, voii ca singur, asta destul: aud scîrțîitul cheei în broască. Știu fără să mă ajute lea, să-I smulg unul cîte unul, ce însemnează aceasta. lea vine. toate vălurile, cari îmi ascundeau vederea, contem­ Noapte bună, visuri plăcute bărbatului iei. plarea directă a unei frumuseți pe sare numai con­ Marți, 10 Octombre.—-Fericire. tururile singure, prin veștminte, lăsau ca să ghi­ Miercuri, 11 Octombre.—Fericire. cești adorabila Iei perfecție. Dar, îu acelaș timp Joi, 12 Octombre.—Fericire. și printr’un felia de inspirație, închisei ochii,., ca Vineri, 13 Octombre.—Fericire. steaua lucitoare să nu-mi apară de cît cînd norii cari-I întunecau strălucirea lerau să fie cu totul Slmbătă, 14 Octombre.-Luiza trebuie să se mărtimîmprăștiațl... Nu mal rămăsese, îu fine, de cît unul sască gașca mtne. mine. Asta o face lacoianu-o» V«“v»-rla fie-care’’ cinci-spre—. ușurel -Y----- — din acele văluri', cel din urmă și cel mal din■­ zile, zile,laladouă două Dumineci, Dumineci,una, una, după dupăpovața povațadu ovm și pe celelalte, cuiul Iei. A-zI. îl dădui ast-felifl, dezlegări tre toate... II smulsei și-1 aruncai, ca ț" și... privii... <dintâi __ de păcate. După asta s’a dus ca să m»1 ca S’ar putea oare ca să se găsească un pictor, pete una de la paroh. na Ceea ce Ie ciudat, 'ieste că-I sinceră. ® de îotr’atît de smintit, care să-ncerce ca să fixeze pe pînză un ast-feliîi de tablou?... mat fusese vorba întro noi, nici de p&ca > ă dublă, , 8000tefl ^ te g Sjoo, Fericirea ce o gustai pe urmă, le în afară de spovedaniea tn partidă dublă, și că-șl orl-ce graiii. Ar fi și o profanare de a fi, com- nunțase ’la asemenea complicație, --h— parată măcar cu aceea pe care am putut-o gusta de alt-feliii ca și mine, și de treime ca vQOftre», vre-o dată,... de a fi comparată, bine înțeles că Dar de unde: lea, mi-a adus aminte, ?|. cu scopul de a face ca să-i reeasă zdrobitoa­ în modul cel mal serios, de făgăduea a rea superioritate... și-a trebuit să-I dau Iertarea pe care: . VaI’ trebuoa 8ă fi0 vremea vecerniei... In- fără caro, sînt acuma încredințat, L* fi Sr* 8Unase §ase 1* 0 P®n<ltilă... Și vecernie» nimica. , mă duc® Prin urmare, puțin mal înainte Ț,unelor D« e,le* Pe la ceasurile patru fără un sfert... ja ^ag*BemUdțH’ B{J făcea noapte..: Ș’ no1 nici nu la biserică, pentru a proceda la curăț suflete ce mă așteaptă în toate eîmb / hevista î o. < ceaiuri în ios, Îmi pusei patrahirul, luai o o10, j0 rugăciune în mînă și mă așezai aproape •r caunul mieu de rugăciune. Luiza Ingenunchiă d® B de mine și operațiea începu. —In numele tatălui, al fiului și al sfîntuluI Dub. Amin. Blagoslovește-mă părinte, că am PB5^aceste cuvinte, întinzînd cu solemnitate mîna ! , i i i i .1 ■ dreaptă asupra capului acestei a doua Magîtene bondănii cele trel-patru rîndurl de latiească stricată, de cari se slujește sfînta noastră c.ftrică. pentru a bine-cuvînta pe naivii cari rutrg 1* alujbele îeL . Luiza. — Mă spovedesc atotputernicului D-zeu, reft fericitei Mari», pururea fecioară, sfîntulul arbiDghel Mihail, sfîntulul loan Botezătorul, sfinților apoâtoll Petru și Pavei, tuturor sfinților și sfinției Jje> părinte, pentru că am păcătuit mult, cu gîn jri’ou cuvîntul, cu fapta. jeu.— Spune, copila mea, ce-țl apasă pe suflet, de Ia cea din urmă mărturisire ? Luiza.— Părinte, sînt vinovată, pentru că am greșit cu gîndul contra curăție!. leu.— De cîte ori, copila mea ? Luiza.— Nu știu, părinte,... îuse de multe ori. leu.— Cam de cîte? Luiza.— Cam... nu-mi pot aduce aminte. Numai de vre-o zece, două spre zece zile, am tot greșit . mereu. Zeu.— Bine, asta-mi ajunge. Dar ai părăsit glo­ durile acele, fica mea ? Luiza. - Nu, părinte. leu.— Tea-I oprit atuncca la Iele? Luiza.— Da, părinte. leu.— Cu voe, ori fără de voe ? Luiza.— Cu voe. leu.— N’al făcut îose nici o cercare ca să te «capi de Iele ? Luiza.— Nu, părinte. leu.— Poate că ai gustat din Iele plăcere ? Luiza.— Da, părinte. /eu.-— prea bine> COpjia mea> șî caro lera oMoțul acestor gîndnri ? Luiza.— Mă gîndeam la cine-va. tCU.— La o persoană de acelaș sex cu d-ta sau dfl »ex diferit? Luiza.— De sex diferit. fioțul? ^nt^raP^are> persoana asta nu-țl Icra iuiz0._ Na pgrinte. cu lea? r.?"1 vre-o legătură do înrudire parint. InfV >e ca3at°rită, ca D-ta, sau nu ? nu Ie căsătorită, părinte. în Vrieta? iu"7T,"Sra de olt °arte tînfiră» Părinte, chiar mal tînără » 1 ^Qără ca D-ta... Cu mult, cu mult lu£RT& ca D‘ta ? k^Datn Prea Line, dar trebuie să aibă ^u._paQI “ai. puțin de cît mine. 8pUs ? °arte b’ne> copila mea. Mal al ce-va • ! Părute- M’am lăsat sărutată. Luiza_r,Per80ana de care vorbim? ’ părinte. tDEBI 67 leu.—De multe ori, copila mea? Luiza.—Da, părinte, foarte de multe ort» leu.—N’al putea să hotăreștî mal bine ? Stal aă te ajut: în cîte zile te-al lăsat a fi sărutată? Luiza.—Opt zile-ncapăt, părinte... Zeu,—Și cam de cîte ori pe zi ? Luiza.—In ziua-ntăt, de vr-o cinei-zeci de ori. In zilele de pe urmă mi-ar fi cu neputință să spun: de alt-felitt, cît a voit persoana. leu.—Cred că știi, fiica mea, că sînt sărutări și sărutări: unele sărutări sînt nevinovate sau cel puțin constituesc păcate mici, ce se Teartă. Altele, din potrivă, supără pe D-zeu mai mult. Știi aceasta copila mea, nu-I așa ? Luiza.—Dă, părinte. ' leu. — Spune mi atunci feliul sărutărilor ce ai primit. Luiza.—Nu știu, nu știu ce să vă spun părinte. leu. — Am să mă lămuresc mal bine, copilă: persoana ceea te-a sărutat pe față ? Luiza.— Da, părinte... Dar... și.. în altă parte.. leu.— Bine, copila mea. Să vorbim mal întăl despre față. Al fost sărutată pe frunte, pe obraz, pe ochi, ori al fost sărutată în gură ? Luiza. — Cam pretutindeni, părintd,... dar mal cu samă în gură. leu. — Aceste sărutări ierau exterioare san more columbino cum se numesc tn teologie, ceea ce însemnează ca columbii ? Luiza. —O, nu Ierau exterioare. leu.— Trebuie să fi fost dar more columbi­ no. Te făceau Iele să simți plăcere ? Luiza. —. Da, părinte prea mulță. leii. — Minunat, copila mea. Unde‘al mai fost sărutată ? Luiza. — Spusei părinte: aproape peste tot. leu. — Te-ai descoperit așa dar înaintea acelei persoane ? Luiza.— Da, părinte. leu. — Cu totul ? Luiza. — Da părinte. leu. — Chiar cu toiul î Nu mai aveai nimica pe corp î Luiza. — Nu părinte, nimic, nimic. leu.— Ziua sau la întuneric? Amănuntul aces­ ta Ieste foarte de samă, pentru-că Ie de nevoe să știu dacă persoana aceea te-a văzut sau numal te a atins. Luiza. — Părinte, văzut și-atins. leu. — Și te-ai lăsat, fica mea ? Luiza. — Da, părinte. leu. — Dar, poate că nu te-ai lăsat de cît de nevoe sau, cel puțin, cu indiferență? Luiza. — Nu, părinte, nici de nevoe nici cu indiferență,... ci din toată inima mea și... am fost foarte mulțămită leu. — Foarte bine, copilă. Mal al ce-va de spus ? Luiza.— Da, părinte: această persoană m’a mal..- ne-am... în fine, părinte,., ca și cum ar fi fost bftrbatul mTeu. /eu.— O, copilă. Asta-Î mal serios: asta-I un adulter. Ștical ori nu ? Luiza.— Da, părinte, știeam... leu.— Și cu toate astea l’al săvîrșit? Luiza.— Da, părinte. ■ �68 hBVtm ibfeaf REVISTA IDEEI leu.— Cred că numai o dată. Luiza.— Nu, părinte, cel puțin de douăr-zecl de ori. % leu. — Nn-țl iubești dar bărbatul, copila mea ? Luiza.— Ctt mă iubeșteși Iei... leu.— Are Tel cu cine-va legături vinovate ?, Luiza.— Nu, părinte, dar... nu se ocupă de mine de loc. leu.— Vrei să spui că nu-șl Îndeplinește, față de d-ta, datoriea iul conjugală ? Luiza.— Chiar așa, da, părinte. /eu.— Așa dar din răzbunare fapta d tale por­ nește ? Luiza.— Nu, n i părinte,... dar nu pot sta me­ reu tot așa. jgOt— Atunci din senzualitate ? Luiza.— Da, părinte,... dar și din alt motiv. leu. — Și care Ie acel motiv altul, copila mea. Luiza—Persoana-n chestie... și leu., ne iubim, leu.— A, foarte bine... Așa mal înțeleg,.. Cu toate astea, copila mea, fiind măritată n’al drep­ tul să iubești pe altul mal mult de 'cît pe băr­ batul tău„. Dar persoana în chestie... Ie li­ beră îea ? Luiza.— Da, părinte. leu.— Știu că Ieste celibatară, mi-al spus-o... Dar nu va fi oare din întîmplare închinată Iul D-aeu ? Luiza,— Da, părinte. leu.— Călugăr fi-va? Luiza.— Nu părinte. leu.— Atunci, fără îndoeală, un popă. Luiza.— Da, părinte. leu.— MaT spune-mi încă, copila mea î care a început din doi... Cine a făcut cele dintfiî propu­ neri. D ta sau preotul? Luiza.— Preotul, părinte. leu.— Așa că d-ta al căzut, fără să fi fost provocat ? Luisa.— Da, părinte. Numai... am fost foarte bucuroasă să cad. leu. — N’are a face, copila mea. Vina d-tale Ieste cu mult mal mică. Ce mal al, afară de asta, de spus ? Luiza. — Nimic, părinte. leu. — Bine, copila mea : isprăvește «fflârfurisescu mă*, de spus. Luiza. — Am păcătuit, am păcătuit, am pă­ cătuit mult Pentru aceea rog pe preafericită Ma­ na, pururea fecioară, pe sfîntul Arhanghel Mihail pe Sf. loan Botezătorul, pe sfinții apostoli Petru și Pavel, pe toți sfinții și pe sfințiea ta părinte a te te ruga pentru mine Domnului DumneDumne­ zeului nostru... Părinte, sîntvinovată de toate păpă­ catele astea și de toate acele de cart nu-mi mal( aduc aminte : pedeapsă și Iertare, dacă să gă­ sește cu cale, leu. — Bine, copila mea, pentru-că, cu. toată nevredniciea-mî, reprezint aici, pe Domnul nos­ tru Isus Cristos,... trebuie să mă uit nu la păcatele tale, ci să-mi aduc aminte numai de cuvîntul di­ vinului mîntuitor : Ucenicul nu Te mal bun de cît dasiâlul, dar orl-ce ucenic Ie perfect, ctnd se aseamîna cu dascălul său». Luca*. VI-40. Așa, ascopila mea. «Intr’o zi, spune Evanghelica, cărturarii t șeii aduseră înaintea lui Cristos o femeo seSe prinsă în adulter, și făcînd’o să stee ?refu' în mijlocul mulțime!, ziseră Domnului Nostr^^ ispitească: «Stăpîne, femeea asta a fost * sft“l adulter, și Moîse, în legile lui, ne poruncest15*ÎQ prinși înadulterurl, a-I lapida: de ce părere V’ Pe Isus nu răspunse, dar, aplecîndu-se, porni cu degetul pe pămînt. Cum cărturarii r ' SCr‘e Ș* fariseii nu mal conteneau cu întrebările lor, iei se r:H *e săridică și le zise: «Cel ce n’a păcătuit dintre voi, i runce dintăl>. Apoi, aplecînd'uI a.. ‘pleatra cel mal „ x .r • 1 ~~r34’ “H*ct.inau*Se dm nou, scrise pe pămintînainte... Cel cel auzi x crrăinrl ast n.>;t fnltii ... SCr?5 grăind foliu se r/»tra<s««r?f retraseră nniilrtt» unui clte unul, »bătrf depărtîndu-se mal întăl, așa-că Mântuitorul rămas singurel cu femeea, care Iera în mijlocul drumu! lui. Atunci Isus,ridicîndu-se îl zise: „Femee unde-ti sînt acuzatorii tăi ?... Nu te-a osîndit nimeni"? <Nj. menea, Doamne, răspunse Iea>. «Nu te osîndi-voiti nici leu, urmă Cristos: mergi ~ în pace și- să -I nu mai păcătueștl». loan : loan : VIII—3—11. Ce-aș mal avea adftogat leu la istorisirea acea­ sta copila mea ? Nimic, afară doar că probabilei cu cea mai mare bițnă-voință din lume, al să păcătueștl din nou, pentru-că, val, carnea te slabă. Dacă ți se întîmplă asemenea lucru: nu te des­ curaja n.cl de cum, aducîndu-țî aminte că D-zeu Ieste tatăl mizercordiilor și că Iei a prescris să se Ierte, nu odată ci de șapte-zeci de ori cîte șapte, adică pururea, Mat. XVIII— 22, vină de mă găsește cu toată încrederea, și atunci, ca și a-zl, îți voiu zice : «Repetă actul de pocăință ți îți voitt da Iertarea»... In urma acestei concluzii, straniSa mea peni­ tentă începu, într’adevăr, să zică cu toată pieta­ tea și cu o adevărată smerenie, formula actului de căință, in care timp leu mormăeam formula Ierthre! păcatelor. Alcătuiam ast-felid, amîndol, un duo, în care leu nu puteam să-mi fac datoriea, fără a pufni de rîs, de cît cu mare anevoință. Rostită Iertarea păcatelor, mal aveam a impune Luizel o oare-care pedeapsă, și avui grija să nu uit asemenea lucru, pentru-că scrupuloasa mea păcă­ toasă ar fi fost în stare să-și închipue că absolvirea mea nu prețuea nimic. — Copila mea, prin urmare-I ziseiij cît -putui de serios, copila mea, fără îndoeală o știi că • losif, se crezu o dată înșelat de Fecioara Mana, prea curata-I soție, și chiar aproape să se despart de lea. Pentru aceasta, biserica a stabilit pe ac ocro/flar^e^^mare sfînt ca patron, și și ocrotitor spec baților atinși de nefericiri conjugale. fiind în în asemenea asemenea caz, vel D-tale, copila mea, fiind Sf- losif losif d( două-zecl de bate pentru Tel și-n onoarea Sf. Și-acum, mătănii: asta-1 pedeapsa ce-țl dau. nu mal p&' copila mea, mergi in pace și să nu clllîSTIA PROPRIETĂȚI IN DRAGOSTE . cătuești... zice aice» Jos cortina, farsa-l jucată, aș putea cu Rabelais... ,r Gustave whh Efnber. A apărut în broșură Materialismuiacoiio^^ulfi SăfflțîSSKS tre... De procurat de la Revista Ideel. Ex P j' | | • i i j rredeaî că o iubești. Dar ti’o priveai de cît ’"Gr obiect de proprietate. Cînd a încetat de a câ “înrietate, iubirea ta a încetat de a mal fi iu­ ti Pr0A posedai. In ziua în care al socotit înse blr%<;a a violat contractul, al cumpărat un re^i/ir si-al împușcat-o. Ori cine al fi, al devenit îrhioul acesta o brută a tiraniei mal mult. Tul aceea ce tu numești dragoste. Această aA52înfă de stăpîn. Ce posedai oare în această !°mee? Ce poseda lea in tine ? Nimic, absolut •mîc lea îți dădea toată dragostea pe care pu5 de la lea s’o pretinzi. Iți dădu multă, cînd n inspirai multă. Nu-țl mal dădu de loc, cînd al ncetat s’o atragi. Amorul nu-I o chestie de cinste, L bună credință, nul o chestie de lealitate. Iei u.j o chestie de virtute. Ci pur și simplu o chestie de dragoste. Poți să al toate virtuțile cu nutință- Dacă-ți lipsește singura virtute caresă-I etfrnească, să-I ațîțe iubitei tale, iubirea, nu al de cît Să te pleci și să pleci. Zici că și-a băgat coada la mijloc, un altul, care ți-a furat afecțiea Iei. Nu crede asemenea lucru. Dragostea nu se fură. Dragostea Ie produsul unei voințl libere, sau alt-feliu nu Ieste nimic. Tu crezi că dragostea Iei Ie â ta. Dar de unde o asemenea legătură? lubirea dinsel a fost a ta atîta vreme cît al putut răspunde la lea. Dar dacă tu nu poți răspunde la iubirea asta mal mult, rdlul tău Ieste de a te retrage. Ce drept al a te întoarce din nou. o dată înlocuit? Nimicești corpul acestei femei. Dar asta readuce, restatornicește iubirea ? Ucizi pe bărbatul ce-1 prefera. Dar asta are să micșureze, să scadă oare aprinderea alegerel sale ? Care din aste sil­ nicii păcătoase ar putea să o readucă la tine? Te duci la aitar și cumperi dragoste, precum te duci la circiumă să cumperi o băutură. leată filo­ zofica ta asupra amorului. Ca și cum n’al fi putut să convingi pe această femee că ți datora ce va, dacă ar fi fost așa cazul. Ca și cum dragostea ta, chiar dacă ar fi fost reală, n’ar fi pierit de Ia cea dmtăl a Iei îndoeală. Ca și cînd iubirea ta n’ar fi Pulul se ar^te ’ubire, sprijinindu-I înclinarea calfă un altul. Putea să-țT sufere dragostea, văzmo-o că alege pe-un altul. Dar dragostea ar fi salutat această dragoste nouă ca și cînd ar îi fost vorba de ® ’ d.rag°stel tale. II zici necredincioasă. .^^•ncioasă, cui ? Făgăduinței sale. Care făgS'W Făgăduinței să te prefere pe tine. Dar Ip?a araS°stea Iei a fost atît de oarbă să formu- fi recunoscut îhfiînt Nu ți-al mal fi amintit de iubirea de odinioară. N’al fi pretins ca amorul să rămînă pururea țintuit într’un loc, pentru faptul c’a dăinuit acolo odinioară. Pretutindeni văd acest soiîi de iubire sau de-’ amor, luptîndu-se pentru proprietate. Așa amor i o osîndă, le un ocnaș, leu mă instituesc gar­ dian, și cînd amorul încearcă să scape, asediez, atac cu brutalitate sfîntul său conținut Și socie­ tatea bate din palme. Societatea nu admite amorul. lea admite un contract. Iubirea trebuie să poarte semnele și pecetea unor magistrațl. Tre-. bule să treacă prin reglementarea unor sistema. Trebuie să se prezinte cu stampila popească. Ie de ajuns să fi fost o dată Iubire, ca să rămîe iu­ bire în veci. îmi poți preface iubirea în u ră, N’are a face, iubirea rămîne iubire, chiar atr mei cînd nu meriți să mal petrec măcar o clip/. alăturl de tine. Și totu-șl să nu cerc să dau ; adă­ post unul alt sentiment, strein... Iubirea nn are drepturi. Contractul are. De prisos să răjnîT cu credință iubire!, trebuie să păstrezi credirif ă con­ tractului. Iubirea nu-I iubire. lea l un uz, un obiceiu, o rutină. Cînd se revoltă, trimetea n în urmărirea-I pe toți spionii polițienești. CBad ame­ nință să plece, unde are toată rațiunea dea fi, punem toate stavilele cu putință, cu brutalitatea interpretărilor noastre rătăcite, greșite. leată de ce, în timpul din urmă, la New-York, Rose îșl ucide în mod dramatic femeea. leată de ce în fie-care zi cetim în ziare, aceaslă veche rubrică, farsă: «Trădări. Afecțiuni furate». Ca ș cum al putea să furi ceea-ce-țl aparține. Ca ș cum al putea să posezi, ceea-ce nu-I al tău. H. Traubel. Din Franțuzește, de Mina. CEVA DEVENI CIVILIZAȚIEA Ce vor deveni roadele întregel munci ome­ nești', ce va deveni civilizațiea? Viitorul sa? fie reîntoarcerea la maimuță și la vieața după natură, precum scriea Voltaire lui Rousseau, spunindu-i să învețe a merge în patru labe? Să fie-așa, precum repetă toți, cari-s încre­ dințați ca civilizațiea de care ne bucuram asta-zl ieste un bine atît de mare in cît nu admit nici măcar ideea de a renunța la nimic din. ceea ce această civilizație ne-a dat. <Cum, striga-vor asemenea oameni, voițl să înlocui ți orașele noastre, cu căile lor fievate, electrice, subpămîntene și aeriene, cu ilumimi trebuea să inspire nici un act natul electric, cu muzeele, teatrele și monuIubirea nu face, nici nu primește mentele lor, prin comuna rurală, formă gro­ Iubire»; nu Pornește nici nu dă garanții. solană a unei vieți sociale părăsită de ome-. Poate e?!îlne ’ub>re cît dălnuește. Asta-I tot ce nire, de mult, de mult» ? «Fără-ndoeală, i’ăsspun*» ? *âgăduească iubirea. Știu tot ce se poate punde-voiu i’eu, orașele voastre, cu cartie­ țâței casupra virtuțeî, asupra siguranței Socie- rele lor pline de mizei I, cu s/um-urile Lon­ cieta'te, . PuT primejduită prin iubire. So- drei, New-York-ului și altor centre mari, cu b,relfau e Pr,meiduită prin omor. Indărătul iu- casele lor de prostituție, cu băncile lor, cu MâLtU îera ’ubire, Iera o armă. Iți Iera bombele îndreptate atît împotriva vrăjmași­ zis contrf *.ncrede iubire! tale. Te bazai pe un așa lor dinăuntru cît și împotriva celor de-afară, !UI teren « pe 0 obligație. Fiind bătnt pe singu­ cu închisorile și eșafodurile, cu milioanele lor rel oM|ț!Lcțre Iubirea sălășluește, a! întins iu- de soldați, da, toate astea pot să fie desBin-1 * i»5jrea ta a fost asasjnat Dac’alfi țațe fără nici o părere de râu». u«îrerbmfalăU;ntAși' a ta sâ ° îee •e bunâ’ «Jrat, nu un amant de paradă, te al «Civilizație» noastră Ieste un mare bun*r �70 hftWA. tnfifit repetă acest! oameni. Dar cel încredințați de asemenea lucru alcâtuesco minoritate. Aceștia sint acei cari nu numai că traesc ta mijloculI acestei civilizații, dar trăeșc prin leți în bielșug, și aproape în trîndăvie, față de munca. poporului muncitor. Toți împărații, toți regii, toți președinții, toți' prinții, toți miniștrii, toți militarii, toții funcționarii, toți proprietarii, toți negustorii,, toți inginerii, toți medicii, toți învățații, toți artiștii, toți profesorii, toți preoții, toți scrii-, torii, sînt convinși, că civilizațiea noastră ieste1 un bun atit de nemăsurat, în cit nu admit măcar gîudul că. ar putea să dispară, sau chiar să fie modificată... întrebați inse imensa masă agricolă, ori din ce țară vreți, slavă, chineză, hindostană, sau rusă, masă, care re prezintă nouă zecimi din omenire, întrebați-o dacă civilizațiea atît de slăvită, atit de scum­ pă claselor intelectuale, ieste un bine sau nii ? Aceste mase yă vor răspunde cu desavîrșire în senz opus : vă vor spune că dînsele au nevoe doar de pămînt, de îngrășăminte, de irigații, de soare, de ploae, de lemn, de re­ coltă imblelșugată, de unelte de arătură, puțin complicate și lesne de fabricat în localitate, chiar de cătră țărani. Cit se atinge de civilizație, populațiea ru­ rală nu o cunoaște sau o vede sub adevărata iei față : corupțien orașelor, nedreptatea ju­ decătorilor, te mnițl, pușcării, biruri, palate ne­ folositoare, muzee, monumente, vămi, cari îm­ piedecă liberul schimb, tunuri, chiurasate, ar­ mate pentru a pustii țările străine. Popula­ țiea asta va spune : Dacă civilizațiea voastră vi-i asta, atunci nu numai că-i nefolositoare, ie chiar vătămătoare. Gel ce se bucură de foloasele civilizației, " susțin că le un bine m^re pentru omenirea întreagă. Dar în privința aceasta, aceștia nu pot să fie nici judecători nici martori, pentrucă-s paJrțe interesată. Fără îndoeală că am înaintat, din punctul de vedere al progresului technîc. Cine a înaintat inse? Mica minori­ tate, care trăește parazitar pe spinarea mun­ citorilor. Din potrivă, poporul, care muncește pentru toți cei ce se bucură de civilizație, con­ tinuă â trăi pretutindeni, în toată lumea creș­ tină, cum a trăit acum cincr-șase veacuri, folosindu-se rar de fărâmiturile civilizației. Chiar privind lucrurile din punctul cel mai bun de vedere, distanța care despărțea po • porul de clasele bogate, acuma șase veacuri, departe de-a se fi micșorat, mal jdegrab-a cres­ cut. Nu vreu să spun prin asta, precum ar crede unii, că dîndu-ne samă că civilizațiea nu-1 un bun absolut, trebuie d<i acum să a runcâm tot ce oamenii au deprins în timpul luptei lor împotriva naturei. leu zic că pen­ tru a ne încredința că toate achizițiile ome­ nire! îl sînt lei cu adevărat de folos,, trebuie ca toți oamenii, nu numai o minoritate, să poată să se bucure de iele. Trebuie ca masa nu mai fje silită să se despoae îh folosul nnora. numai, cu amăgitoarea speranță ca buva sa fie folositoare gene- runcit să fie construite și de neînțeles^ gărnicie a celor ce le-au construit. Cu XaIu‘* stupid, mal odios Ie înse faptul de a -?al case de la zece pană la trei-zecl și șase de ♦ Ca de cari oamenii de astă-zl stat atîta de '&G dri. In jurul lor se întinde pămîntul vezile, cu apele salo limpezi, ,.ou curat, cu păsările, cu animalele sale cu Sau țiul unde strălucește razele soarelui'. Cu astea Tel se silesc să ascundă, să aslune°?te mina. Iei zidesc enorme cetăți unde nu se n~ nici iearbă, nici pomi, unde apa și aerul .«} viciate, unde mărfurile sînt falsificate și întreaga vieața ieste nesănătoasă și grea Qe Nu-I oare semnul unei adevărate nebunii semnul nebuniei unei societăți întregi ca,J înalță în slăvi nebuniile săvîrșite de lea? Pm fi luate și alte pilde. Priviți în jurul vostru și veți vedea la tot pasul invenții asemănă­ toare cu zidirile dotrei-zecl și șase etage, cari-s tot una cu piramidele Egiptului. ’ Cei ce susțin civilizațiea, mal zic : «Sîntena gata a îndrepta ce-i rău, dar trebuie de pgg. trat intact tot ce de omenire ie cîștigat». Tocmai ceea ce spune medicului berbantul care șî-a compromis sănătatea, și care-l gata să facă tot ce acesta i-ar ordona, cu oonditiea de a putea să-și ducă înainte vieața lui de destrîu. Noi spunem unul asemenea om, ca singurul mijloc de a-șl îmbunătăți starea, ie de-a-șl schimba feliul de existență. Ieste timpul de spus acelaș lucru „omenire! crestine“, și Ieste timpul ca aceasta să-l înțeleagă. Greșala inconștientă, une-orl conștientă, pe care o săvîrșesc susținătorii civilizației, ieste de a privi civilizațiea ca o țintă, ca un rezul­ tat, pururea ca un bine, pe cînd dînsa nu le de cît un mijloc. Civilizațiea va fi un bine, atunci cînd roadele lei vor fi bine întrebuin­ țate. Explozivele sînt folositoare, pentrufstabilirea unei linii ferate, sînt teribile într’o bombă. Fierul ie bun, pentru fabricarea de pluguri, funest cînd servă la facerea obuzelor ori cătușelor de-nchisorl. Presa poate să râspîndească sentimente frumoaso și idei înțe­ lepte, dar poate servi, cu și maT mare izbîndă, idei falșe, vătămătoare. . Chestiea de a ști dacă civilizațiea Ieste fo­ lositoare sau vătămătoare, nu poate fi dez­ legată de cît după ce se va ști dacă în so­ cietate precumpănește râul sau binele. In.s • cietatea noastră, în care minoritatea asupreș majoritatea, civilizațiea constituește un w râu. lea Te o armă de apăsare mal mult, sele superioare trebuie să înțeleagă m i cum-că civilizațiea, cultura lor, nu ie un mijloc, o consecință a robiei în je rea majoritate a . muncitorilor Te Un cătră o minoritate de priyilegiațl. Ieste timpul dea ne da samă c“m' rgeiD parea noastră nu-T de-a urma sa picîj mal departe pe calea pe care am ap re. de-a păstra ceea ce-am că am cunoaște c’am mers pe-o calerl», ’ L n® căzut într’o văgăună din care tren h&VlStA ItJEkt 71 «ă Teșim- Să nu purtăm grijă pentru tot ‘O CERINȚA A EDUCAȚIEI 31 ‘urirn după noi. Din potrivă, lepădînd ca De mirare cum toate artele au la noi o vreme ' °e .rină de prisos tot ce ne împovărează mal o SU gă ne silim a ajunge pană la pămîntul de ucenicie, afară de arta cea mal grea dintre toate, afară de arta de-a forma oameni... i eted Ii0 și-n Patru bibe măcar. Asta s’ar ocupa mal întăT de-a reforma întreaga c®nmul va duce o vieața bună, rațională, cînd pricepe s’aleagâ cea mal bună dintre noastră edu ație gotică, barbară. Nu mal Ieste de i 90 ' s0 VOr nl’ățișa. In situațiea actuală trebuință de spus că tea va alungaplictisala, tristeța menirea creștină» trebuie să aleagă din două și pedepsele corporale, că va deprinde pe copilași <0 Sau să rămîe la civilizațiea aflătoare, cu dragostea, nu cu frica, pentru a face dintr'înșiî una‘ figură cea mal mare suma de fericire cetățeni și nu sclavi. ! Cnel minorități, pe cînd majoritatea se tavăCu chipul acesta lea va alunga emulai ea din ? te în mizerie și robie, sau să jertfească o școală. Emularea, se zice, Ieste un stimulent. Toc­ eLe din cuceririle civilizației, chiar toate cu- mai de-aceea Tea mi le de admis. Oameni in toată eririle cari folosesc cîtor-va, și aceasta fără firea, lasațl mirodeniea, dresul, celor al căror gust nici o întîrziere, pe data, de îndată ce ne vom le slăbit, nu dațl copiilor de cît mîncănirl dulci, încredința că tocmai avautagiile acestea îm­ simple, ca și lei, ca și noi. Nu trebuie să Ie dațl friguri sîngelul lor, ca să Ii-I faceți să circule: l piedecă mulțimea de a se scăpa de mizerie lăsați-li-l să curgă în cursul Iul firesc: natura s’a și robie.______ L Tolstol. îngrijit pentru asta la o vrîslă aiît de activă, aiît de neastîmpărată, de vie. Neliniștile adolescenței, IDEALUL MULȚIMEI pasiunile tinerețe!, giijile vrîstel mature, îl vor în­ flăcăra o dată cu mult mal mult de cît am fi in Ideal al mieu și al celor cinstiți. Răpește-mă stare noi a 1 potoli, a-T calma lnsuflețește-mă și fâ-mă să cînt despre tine Emularea Ieste un stimulent de o ciudată speță. clntecele cele mai sublime și cele mai noi. Gît Nu sîntem noi să ne servim de îea, lea se ser­ suna.coardele lirei mele, fa să pară timpul, vește de noi. Cînd ne propunem noi să subju­ clipe, veselie, sărbătoare, mulțămire și liniște, găm un protivnic, lea ne subjugă pe noi. Ca și lubescu-te foarte. Tu iești cel mai frumos și omul care puse căpăstrul și încăleca calul, după cel mai bun dintre toate bunătățile lumei. Mi- cererea _____ .iul,, ca _____ _____ rpe ____________ să-l răzbune cerb: o dată,f pe nunaji-vă, voi cîți mă auziți și lasați-mă să sufletul nostru, cu picioarele n scări, îea ne silește cînt, ceea ce n’a cîntat nimeni. leu nu voiîi să mergem unde n’avem ce face, să alergăm după clnta bocete sau deșertăciuni. tot ce ce fuge fuge mal mal iute iute ca ca noi. noi. Emularea Emularea ne ne umple umple —y. tot w Ideal sfînt. Fă-mă să cînt pe Isus și victoriea toată cariera viețel de neliniști, de griji, de deMarilor și Liber Cugetătorilor. Ajută-mă să șarte dorințl. Și chiar cînd bairîneța ne încetipovestesc marile lor fapte, învățături și lupte nează ne mieșurează toate mișcările, și-atuncea încă *• ggroaznicul balaur, numit vieața socialăi ne- îea “ ne mal săgetează cu acele vane păreri de rău: cu dreaptă, 4”, ce înghite atîtea ființe nevinovate,, ca Post equitem sedel atra cura : O grijă neagră jertfe și victime ale iei. Fă să scot ast-feliu de stă călare la spatele călărețului. cîntece, de cea mai sublimă cîntare, ca între­ Avut-am oare nevoe în copăîlfie să-ml întrec gul univers să se pătrunză de cuvintele mele, camarazii la băut, la mîncat, la plimbat, ca să sim­ sa sa învețe. Fă ca toți oamenii să țesc plăcere? De ce să fi trebuit să mă deprind a-I se înfrățească și să trăească o vieața liniștita, întrece la studii. Ca să-m! fie studiile mal dragi ? phna de sublim, cîntare, veselie, joc și îndc- Nu puteam să mă deprind să vorbesc și să judec, s ulare, Dacă aceasta îmi va reuși, merit lauda. fără de emulare? Funcțiile sufletești nu-s oare tot cîștigat cea mai mare victorie alît de naturale și tot atît de plăcute ca și cele mîw? Oamenfi°r1 pentru a le da Idealul, care trupești? Dacă acestea ne întristează copiÂI, vina aa ăcut săcînt cu atîta înfocare. Ie a metodelor noastre, nici de cum a științei: ----------------------------------------------calo • !n mîna cu tQțn instrumentele muzi- nu-I din pricină cum că nu le-ar plăcea. lea ulu^^ntați ’jnereu, facefi^ 1C mef0n, cu dor, cînteenj cînteenl mieu. Și tați vă cum imitează tot ce vad pe alții făcînd, tot lp. ie-aa\,^ 9^*°* r.e^^ * VT"** u<^eni --------------------------------cunoscut minun.le pe v-.i cari ce aud spunîndu-se. Vreți poate ca să atragețl pe selie. î’51 Idealul mieu. Prefaceți clipele, ve- copil lă îndeletnicirile voastre? Faceți precum face plăcut . aI°are>„ fericire. Sune cîntul cît mai natura cu cele ale Iei: puneți în Iele plăcere: onoare^1 r^ raa* frumos> Faceți aceasta in o- copiii vor alerga de la sine. m°s Id eaJu1Q1 mieu, care ie cel mai fruEmularea, întrecerea, le pricina celor mal multe mai gi .eal .unui om virtuos. Și ziceți: <Nu rele de cari sufere neamul omenesc. Asfa-I răP°mnoif Un’ jnvidie, dușmănii. Nu mai sînt dăcina ambiției. Pentru că emularea naște dorința OM.» .. ori, .-. mai sînt sărăci ci a fj întâiul, îear dorința de-a fi întâiul nu-î ga» Nn° rI’ si șina! slugi- kt Nu și bos,Ql lunfJ11 aLslnt escluși și străini. Nu maii alte cele de cît ambiție, ambiție care sen împarte ^Ulfâmiri’ RJ n8eri, dureri, nedreptăți și ne- după poziții și caractere, în pozitivă și negativă, P^int», * loate acestea au pierit și ie rai r* pe de unde purced aproape toate relele viețel sociale. • *M«aiui v Ambițiea pozitivă trezește iubirea de a fi lăudat J’mpui eu* Cît sună coardele, fă sâ pară măgulit, iubirea unor prerogative personale și ex^’Ște. r>)?e’ ves0lie, sărbătoare, mulțămire și clusive, pentru sine și pentru corpul său, iubirea P108 cai cu‘te foarte Tu iești cel mai fru- de proprietăți mari, ca demnități, ca moșii slujbe. ‘Hotel. 1 lna1 bun dintre toate bunătățile In sfîrșit, lea deșteaptă zgîrceniea, ambițiea seAl. Soda. tea de aur cu care se sfîrșesc toate celelalte am- I 5 �’7â MfevlstA insist biții. Singură zgîrceniea inse-tîrăște după dînsao infinitate de rele. lea răpește celorlalți cetățeni mijloacele de traiO, și produce, printr’o reacție neînlăturată, necesară, tălhărlea, prostituțiea, în­ șelăciunea, superstițiea. Ambițiea negativă dă loc la rîndu-I la gelozie, la cîrtire, la vorbire de rău, la calomnie, la certe, la procese, la dueluri, la neingăduire. Toate aceste ambiții particulare dau loc ambiției naționale, care se manifestează la popor prin dragostea de cuceriri, lear ia domnitoru-I, prin aceea de despo­ tism. Din ambițiea aceasta națională purced dările, sclaviea, tiraniea, războiul, chiar numai dînsul fla­ gelul neamului omenesc. Multă vreme am socotit și leu ambițiea ca na­ turală la om. Dar acum o privesc ca un simplu rezultat al educației noastre. Atîtde timpuriu sîntem învăluițl de prejudecățile atîtor oameni, cari au interesul să ni le inspire, în cît ne Ie cu desăvîrșire de greu să ne distingem în restul viețel ceea ce ni-I natural sau artificial. Pentru a ne da samă de instituțiile societățel, trebuește ca să ne depărtăm de Iele:pentru a ne judeca înse sentimentele mimeî, trebuește să ne-adîncim în lea. Cît se atinge de mine, care am fostmultă vreme împins în sinea-mi de catră moravurile publice, și care mă depărtez de lume din ce în ce mal mult, din obicinuințele mele, mi se pare că omul nu I dus, de sine, nici să se ridice mal sus, nici să se coboare mai jos de semenii ce l are, ci să trăească ca un egal. Sentimentul acesta Ieste comun la toate anima­ lele, ale căror indivizi și ale căror specii, nu sînt sub aservire, unii și unele altora. Cu atît mal mult sentimentul acesta trebuește să fie al tuturor oamenilor, cari au o trebuință, au o nevoe mu­ tuală de a șl sta îmr'ajutor. Dragostea de ambi­ ție nu Ie mal naturală asr-feliu mimeî omenești, de cît dragostea servituțel. Iubirea egaiitățel ține mijlocul între aceste două extreme, ca și virtutea .de care nu se deosebește de loc: lea Ie dreptatea universală, între cele două contrare lea Ie ca ar moniea ce cîrmuește lumea. Pe asta o numea Con fuciuș» «mijlociea», pe care Iei o privea ca pricina orl-cărul bine, și pe care o mal numea cu ose­ bire «virtutea mimeî». Principiu. Iei îl făcea să consiste în pietate, adică in iubirea tuturor oame­ nilor în deobșle. Iei recomandă adesea în scrie­ rile sale, <de a nu face să-ndure aițtl ceea cen’al voi să înduri înșu-țî tu». Pe baza asta naturalăs’a ridicat clădirea cea nestrămutată a legilor Chinei, cea mal veche împărăție din lumr. Nici copiii, nici tinerii nu sînt crescuți în China, de loc, să se întreacă unii pe alții. Aceștia nu cunosc, zice filosoful La Barbinais, nu cunosc nici tezele, nici disputele noastre de școală. Sînt supuși simplu la niște examene de morală, de câtră niște comisari numiți de catră Curte. Acești comisari aleg pe cel ce par mai capabili, ori din ce stare ar face parte, pentru a-I face să treacă prin diferite grade, ia cei de mandarin, de unde pot ajunge miniștri. Emularea pe care noi o insuflăm copiilor noș­ tri, Ieste, zicînd așa, o ambiție mai sporită. Pentru-că ambițiosul nu vrea să ocupe cel mult de dt locul întâi, pe cînd emulatorul vrea să se nalțe șl In paguba unul protivnic, unul rival. Acestuea nu-l ajunge de-a fi înălțat până la culmile unul Tigografi» REVISTA IDEEI munte, Tel vrea să-și vadă de acolea Irăsnifr • Ca un zeu crud, căruea nu-I ajunge CI r,VaHf. J templu și-i tămîet, îl mal trebuește jertfe are’un Emularea copiilor Ie și pricina cea mal n petenie a nestatorniciei oamenilor: cu cru n & medaliile, cu cărțile, cu premiile, cu tez l ’ cu concursurile Iei, pe de oparte lea insniră e e’ 1907» 6* București Strada Epnrîlor, 10. care de-a fi întâiul, lear pe de alta umpiepe ?e“ care de nesubordonâre față de superiori dPefie* ’ lozie față de cel egali, de dispreț față de i’nfe -8e’ A ne supune orbește unor legi cari nu leu în Și cum extremele se ating, această educație^* samă pornirile individului și cari sînt cu totul bițioasă, Ieste în acelaș timp cu totul servilă r*1’ Foarte caracteristic pentru energica și străine orl-cărul simț de reciprocitate, ar însemna lea nu duce pe oameni de cît prin dra^osha i”1 stăruința ce trebuește să o desfășure, tn ca și cum noi, oameni în toată firea, ne am su­ deî, măgulirel, sau prin frica de blam, lea-r h, propagandă, in luptă, elementele de pro­ pune regulelor făcute de niște copil, regulelor pentru întreaga vieață ladiscrețiea unor’ lingusiU? gres de la noi, dacă articole ce atacau făcute de noi înși-ne.dacă vreți, pe cînd n’aveam cari, de obîceiu, se pricep tot atîta de bine să ! ignoranța obștească, acum aproape două­ nici o ex eriență, nici o cunoștință mal adîncă bîrfească, după cum se pricep a linguși. Aproba zeci de ani, sini de atît de mare actuali­ de vieață. Firește că oare-cum criteriul reciproci­ rile altora, pe cari vrei necontenit să le cucerești tateși a-zi. Cu atît mai caracteristic, cu tățel, tăți, despre care vorbim, noi îl cam scoatem din te cuceresc la rîndu-le cu atîta putere, în cît a cit cei cari par a avea mai multă nevoe făgașul neegalitățel, în care care nne-a destinat fatali­ - • --1>——țvi, iu junge să fii înconjurat de niște detractori al celui de convingere a-zl, sini tocmai unii din tatea sau determinarea istorică ca un timp să trăim, mal vădit adevăr, pentru ca adevărul acesta să cei, ajunși acuma puternici, tn numele că­ și ridicăm criteriul acesta ce-va mal sus, unde să nu-1 împărtășești nici o dată: ajunge să fii jn. rora articole ca cel ce apare aici oare­ fie cu putință o mal dreaptă aplicare a lui. cunjurat de niște propoveduitori al celor malabcum se scrieau... Articolul acesta se re­ Lasalle, vestitul agitator socialist, are în cele surde păreri, ca să ți le însușești însii-țl cu vre­ produce din tMuncai, de la 9 Septembre din * cea mal deplină dreptate cînd afirmă că din ---urmă mea. P.opriea ți judecată înfrîotă de asemenea ti­ 1890. P. M. Conslituțiea, adecă legea cea mal de samă din ranie, al cărei jug al fost silit să 1 înduri din co­ Stat, să^fFe^ legea care cuprinde în sine toate legile, trePoate sînt unii cari se întreabă i dacă mișcarea buVe pilărie, conștiința nu ți se mal formează de cit wuva llllțUdrCS L- 0o relație, reală de puteri. Intriadevăr, socialistă Ieste o mișcare . -- legala. Vom lămuri în- ? T f,e după părerea schimbătoare a altora, care ajunge ceîrpoate dată. Mal întăl rținem săMVV..KUI, declarămUdcăvur vorba legală, Hi pa‘ fi altă ce-va o asemenea lege, de cît sta, --------- -----pentru tine singura regulă a binelui și răului. stabilite cu datiîntru cît se leagă cu lucrurile stabilite, unor raporturi aflătoare în moravurile in­ Educaiiea ce avem ne dispune tot așa la în n.lo cfrîmncocfT nele strămoșești, începe -x să ___ nu mal albă o însem­ divizilor, și ce trebuie altă ce va de cît ca mora­ dărătnicie, după curn ne dispune și la nestator­ vurile să fie în opunere cu legea scrisă, pentru nătate atît de mare în mintea noastră. Noi știm nicie. Prin vanitate și slăbiciune lea ne inspiră că sîntem produsul [Jiuuudui mijlocului IIIIJIOCUIUI încunjurător, miica aceasta să nu nai albă nici o tărie ? Ajunge orl-ce. Și spiritul de partid are atîta putere, In Ioc rșrp care ne întreține ca pornirile „A țnir. i?ne vieața și -i ne îmboldește a ce n, lear noastre să fie protivnice pornirilor cît ajunge unui ambițios să zică acelor din parti­ i ta pe mișca Fafal rce nieDle ar îngădui o oare-care lege, pentru a fi ne mișca, fatal, mtr’un fetru. VSimfim că avem tre- îndr zanii lui cari ar șovăi să I susție părerii : <N’abumtt de mdestu'at și căutăm să le îndestulăm, pentru X |, să luptăm de a schimba acea lege, reptățițl vețl curaj», pentru a-I aduce de partea-I. Cu toate firi să luăm in samă dacă strămoșii au avut a- P p' itru ca lupta noastră să fie legală. astea nu Ie de loc curaj, ci o slăbiciune cumplită celea șl trebumfl ca și noi ori au statornicit legi cari ne rfrn avem de luptat să schimbăm legile «mirt, a te lăsa tîrît de pasiunile unul om, ale corpului tâu, sau chiar ale patriei taie. Asta vine de-acolo ; 2™e s^pun’m111531 Să ,rebueasc3’ Pen,ru astel cari ne cîrmuesc, de cîte ori aceste legi ne în­ grădesc libertatea, economică și politică, liberta­ că pe de o parte nu cutezi să te împotrivești la j Intru cît in­ te de care înțelegem că trebuie să ne folosim. cit legalitatea se leagă cu interesele innimic, lear pe de alia Iești încunjurat de, puteri : în prezent, acelaș or- De alt feliu nu se încape lîngezală, nu se încape pe cari le socotim tari de tot. Dacă al fi în par | divizilor cu cari alcătuim, ganzim social, sîntem gata, legalitatea asm <=’o împăcare, odihnă, cînd se știe pe ce teren nepriitidul opus, aî fi de păi » • w MUnua vinar noia- tor existăm, cînd o adaptare la situațiea în care menea r'**---’— nu de tot. Recunoaștem că trebuințele noas­ dălnuim a-zl ar fi echivalentă cu moartea. Lupta cu-nfocare, adese-orl îmi zic - he^care ar susț tre pol fi maî bine îndestulate cînd trebuințele pentru o rînduire rațională apare cu chipul acesta o părere contrară, dac ar fi fost născuțl Ia depăr­ semenilor vor fi îndestulate de asemenea bine. ca salvatoare, și orl-ce ins care ține la propriea tare de atîiea mii de kilometri de-aicl. Ce z^: acRecunoaștem că simțul de rec.inrnrîfafA «<« cine, sa conservare nu numai că Ie îndreptățit,Ie dator «w nimenea simțulce de simțul de asemenea luptă să susție, să poarte... Asia față ajunge și lărgimea unei strade măcar, penmt ® face altuea aceea amreciprocitate, dori să ni se jacu, al unei păcp. mult, și pentru—dezvol facă,­ de constituțiea cea nescrisă, fața de simțul nostru pe ve.I vrăjmașul cel mal înverșunat a. —,I I trebuie dezvoltateea cît mal refl, al cărei cel mal zelos partizan al fi fost, dactarea aceasta ne gîndim noi la acea egalizare a uman și critic. j condiții^ fi fost crescut în casa de peste drum- Schimbînd Seni —țiilor sociale, cărei ne-am închinat stăruin­ Dacă ținem samă de constituțiea scrisă, în spe­ educațiea unul om, îl veți schimba rcg’ttțL țele noastre. cie de constituțiea de la noi, lupta noastră, de a drioHs. Rolul educației, ca s’o luăm de la capăt, al unei schimba, cum ii și Ieste pornirea, starea de lucruri brăcămintea, filosofica, morala, religie^» P lucru | mul, și așa mal departe. Ne?Păr3t’/L ne frlâ- | țj^terl mal ales îngrijite, Ieste a dezvăli și cul- de a zi, încă Ieste luptă legală. Toți cetățenii au cu totul umilitor pentru om, m stare sa . o |. Inik£or?!!ri,e fire$tT a)e indivizilor, potrivit cu re drept să-și spue gîndurile lor, prin graiu sau seds... cînd vvedJ?jSe, 1 S  Științei și potrivit cu interesele colectivităture de la cercetarea “apvăruiul, cina Camașa glăsuește un articol din Constituție. Acest nu numai luminile noastre - oar - , i- articol, cu alte vorbe, ne recunoaște dreptul de-a ci chiar și sentimentele noaslre>fnfr(,n;/ne di i -ii spune că organizarea societățel de a zi Ieste o ; mar?nleFe’ întru cît ace,e lucruri nu aduc vătă- organizare nenorocită, o organizare menită să naște cu not, alirnă aproape tu J pornire deosebită, i,rT «o » x * x pleară, că legile de a-zl ocrotesc pe despoetorl educaiiea noastră. , ,,.rA iubi^ !î *lce rî2<ir cu 031-1 omul trăe?te în societate. De Asl-feliuy daca iubim adevărul, aa | și apasă mulțimea cea muncitoare. Acest articol, Porturiu u. oe am statornici-o, cu privire Ia rape oameni, sinlem siliți să ne in pnb^' ji feertaUa ntre oameni, fără deosebire, ar fi, că oile naturel, dacă legile socielaț siereai^a' 11 ^te liha REVISTA IDEEI începe acolo unde se sfîr? bează cu prejudecăți chiar de } a lrcjfă^ , Unul lnHi!uea individ 8ltuea, orî> dimpotrivă, libertatea *hAnftm UNentftlo AN, 10 NUMERE, 5 LEI șira, și ne fac { titei ’e 9fir^te 30010 ^de începe liber- A£°*a“®nteIe » se trimet prin mandat: Mușnia, io, straia Bourilor»—Bncurein. Str. Lipscani 1 legalitatea luptei Șl .. âSșrJSăâg! Cv* VII •!»■» — W-- - —- ...... j ' X i riH<z«nrw ——• J �ÎIBV18TA IDEE! 75 mnmh 74 ea unealtă de paradă, In iața stăptnitoril<10r> Priațl și prințese. mult pe Moștenirea aceasta costă foarte mult noastre. Nu-I vorbă, articolele cari ne sînt prielnice și ‘“stră,®” ?«a suprimă granițele, prin vaPe Po. &vem de cît să cercetăm budgetele 1. țJLi drumurile de fler,prin telegrat și prin te de cari în lupta noastră ne putem cu adevărat poare. N’avem nuale .„io ale r1«»nartamentelor departamentelor de de ră^bniu războiu din' , afolosi, sînt puse în constituție mal mult din în1 .C care prinde s ’ amestece popoarele, în Vre3 statele de căzărml, cu r 14- 'cînd sînt poate cincl-zecl de mii d - dicțiotîmplare sau ca un lustru aparte, pentru că nu civilizate, cu construcțiile x j ma?inele hrana distrugere,t cu cumpărarea dc de cai, cu hra"*' 1 franceze-germane, și tot pe atitea în toate puteau să-șî închipuească stăpînitoriI că vor ajunge de cestora și cu întreținerea Unde mal maln^ întreținerea trupelor. trupelor. Unde nun I Eihik. 0131 cu samft cu u?urintil de-a învăța și stăpînițiT să le fee în serios și chTar să se foriimîn nelnrrnt». ««-.li /Un«n pămînturile cari rămîn nelucrate, copiii 'i universală, ie absolut fără folos a se bate Idba de loc .wx- :. _____ îosască de fele. Dar nouă nu ne pasă bătrîni! c?r* trăesc mizerabil, acoperit! d Războiul, făcut pentru a crea debușeurî sau’ Te scris la carte, și la cartea cea mare, că sîn­ Raportul budgetului de războiit, în' Franțâ^n' I „iețe comerciale, nu-l mei de cum o afacere bună tem liberi să scrim și să gȚăim ce gîndim, ce 1^-. o sumă de 644,524.515 fr.,sum’ă^ Singuri vre-o cîțl-va neguțători sau slujbași gras credem mal ales ca iwL b’rcl? nu reprezintă 1,289,049.030 ceasuri de muncă, a cit vom renunța nici de cum la o atare prerogativă prerogativă:: 50 de baniT ceasul în mijlociu, sau 128,904.000 2 i Jâtip se folosesc de traficul impus celor învinși L cind cea mal mare parte din locuitorii naț-e’f vom spune sus și tare, să ni se audă, ; * cît mal zile de muncă.Cusuma asta s’ar fi putut distribui • colonizatoare sînt în cea mal neagră mizerie și peste multe hotare, gîndirea. Cînd știm că valoarea de schimb a unul lucru 64,452.45! perechi de încălțăminte, a cîte io ar consuma bucuros toate produsele cari se exfr. perechea, sau 10,742.075 costume, a 60 de portează atît de departe și cari se vînd sub oTeste deopotrivă cu munca mijlociu trebuitoare pentru a-1 face, muncă răsplătită aproape cu ni­ fr., sau 644.524 mobiliere, a 1.000 de Ir., Uu crotirea tunurilor... Făcut cu scopul mărturisit de mica acum, cînd știm că bogățiile stăpînilor sînt 1,611,311.200 kgr. de pine, a 40 bani kilogra­ i t civica popoarele înapoeate, războiul nu-I de alcătuite din munca omenească și anume din mul, sau să se construească 128 de falanstere sau loc o acțiune bună, pentru-că, în cele mal multe munca cea neplătită, cînd știm că concurența și de gospodării comune, a cîte 5,000.000 unul. ! cazuri, s’ar stabili raporturi cu totul paclnice dacă Precum vedem, mijloacele nu lipsesc nici de neînțelegerea dintre oameni înlesnește îmbogăți­ { colonizatorii ar fi pacinicl. Popoarele astea sînt Indămîăă capitaluri 7? și prilejește cum, , ca să se facă ceea ce propun socialiștii. Ie •. ca unele animale, cari, nevfizînd nici o dată oarea celor ce au la muaiuîm vorba numai să se întrebuințeze la o muncă Ioi ..................... ......de vînzsre ruina celor ce n’au de cît brațele vînzare ori vorbi. r_—: cari-s acum în slujba unor o- I' meni, rămîn uimite cînd dau cu ochii de dînșil i lotăi, fără să fugă și lăsîndu-se să se pue mina pe mintea, cînd știm acestea toate, avem tot t:‘ drep- lositoare puterile In cifra de mal sus nu-I soco- ■ tul să căutăm a lumina mulțimea, să trezim în- pere vătămătoare. care ar face un InUI total ' Dar» ?Ind în llrma uncl asemenea încrederi ■ * • ’ CU C orr* or fae-r. un napx., de — ---tr’însa simțul de frăție, solidaritate... Avem tit și budgetul marinei, au ucl-buicde 1 au loc răpiri, masacre, dînsele fug și nu mal stau miliard șt și aoua două ssau trel-sute de lupta pentru schimbarea orga=de aproape un miliard de cătră mili- «W 0 dat>1 pe-ap<-oap«. Superioritatea intelectuală tot dreptul de a 1 l~" — ------e a-zl, chiar după constituțiea milioane, pe lingă timpul pierdut i națiilor civilizate ar trebui să fie o rațiune mal nizăreî sociale de .. , putea să producă d: dacă n’ar exista ’ r»ari tari, carix ar ar Dutea mult, ca in raporturile lor cu surorile mal tinere Această cifră se raportează, apoi, la un scrisă. armata. AimaT la muștru- . 4 .u întrebuințeze nici de cum forța. Spiritul dine în locul dezordine! pentru-că ne 1 t,“.p d pî,' ’ .,ntrebu Ia niște Sîntem nebuni, pentru de că a-zî, voim să aducem or. . •‘nkta,ț ««mal -• • •• - j - _w_ supunem îmboldirilor noastre firești, de-a neîn- !u,!l car.aghioase. Inch>puiți-vă la un timp derăz- rfcboTnic a făcut pururea ca altul să fie privit ca .n obleet pe care poțf 5Î puI .tăplnire, a (ăcut destula trebuințele, ne ultînd de trebuințele al- ^O1U : d,stru£e.rl de eJPlo1axtJ.rI agr»cole, distrugeri iu<.uv« «. ----- toate wcyirea să fie privită caaulegitimă. _Și aproanp aura moarte căldură părinții, națiile cuceritoare, avut, piJurea P fată tora ? Sîntem nebuni pentru-că ne-am hotărît să dc^ec°lte» de mobile de clădiri, dekoameni. nu mirffim în spinare pe nimeni, de cît pe p®ntru-ce veghează cu atita căldură părinții, lor copil? De ce-I dii : de “ dalte nații, drept credo : Tu trtbueștesă-mi neputincioși șimnrmi, uc v.. , -raamele> aaupra tinerilor lor copii? De ce-i d». mie, viitorul tău ieste proprietatea mea și ; mai puHăm în spi^ u a ne. manicic, <»ur- ----- cu ajutorul vegherilor, cată pută “ atîtor boale,.•. ?i, volnici? Dar cînd nebună, în felîul nostru, va fi “*U j' ■ ■ ’ \“ ‘ de frigurile rek, ( *<1 pnn fier și foc și trădare, vel fi în puterile iputincioșl și infirmi, ae at# cu ao; , a tot soiul de mele, , va trebui să mă iubești, cum își dubește mulțimea cea muncitoare și toată lumea cu cu- dc'T.s®aPă de pojar de vărsat, c □ Har cînd ne getare și simț, va trebui să vă îngrădiți gustul Fu tuxU^°5, în&nFnlț>.r lipsesc chiar de ut• a mama, șj să mărturisești cum-cfi cea mal ar­ de-a cîrmui și despoea mulțimea, de a trăi din Jertfe , ?înt Pa”ntI can se. hpse« me can ac prostituează, nu­ zătoare a ta dorință Iera să fii sub dominarea mea. că nroducetî cesarul lor ’ sînt mame can copiii se P'. Prin asta ajung Să nu se zică că, fără a suprima războiul, se mai să poată să-și crească de-a cîrmui șî oespuca UIMI g | a _ — * oX să-sl crească copiii, munca rășluită, a altora, va trebui să produceți să facă dintr’înșil oameni, și, fericiți, Î?T bcaută s& J i se îndulcească urmările. Urmările răzlucruri folositoare, să vă supuneți regulelor tL. —’-I nu pot fi de cît bestialitatea, sălbătăciea, plează opera. De ce îșl curmă înse înse lucrarea? D | primea. Ambulanțele și toate cele pentru întretomicite de nebuni, cumințllor stăpînl... ce devin nemernici, și lasă să le Frrnă ? Cits^ Pnerea mormintelor, n’au nici o rațiune. Dacă se P. Mușola. zică măcar un cuvînt, copiii la ca-'^rel ----- ' iof P61^ ’a kitr’adevăr victimele, dacă se vrea într'ape Ungă dînșil, duc grija progeniturel lor,’ P60^ ';,r?r.JR se înlăture barbariea, curme-se ori-ce "L"^rpală RĂZBOIUL cel mal mic vînt, cea mal mică ră—... • mal ■ z 01^ riesființîndu-i-sc pricina, care-I împărțirea cea mai mal mică mica fierbințeală, «««••»«•.pentru r . cea livrea01 ffMa;elor în naționalități. Trebuie să se înlocuudeală. Cînd înse copiii lor vor îmbrăca ^mctpnirea strămoșilor noștri, ă oaq « copiil oentru . Upta dintre oameni, prin lupta împotriva Războiul Te m ș hoardelor sălbatece, ledăl- ucrimei . B0Ciale, nu riPsefașie sociale, nu le le va va mal mal fi Jr*cft’».P ,a • ©u}- !ri) r!eI» împotriva boalelor, împotriva nenorocimenilor păduri o ș măcelărire, care-șl avea c nea din carnea lor, de gloanțele gloanțeic cari .. s cari ăș . c>u0.' |aatUri]nt mplate din nepricepere, neștiință. Pentru nuirea acelei trebu.nțl^m a dm de sabie, sat»®^ dc grile cari au trcbuJnțft /ndeplineasea fapte chil, ’ carnea.^ dp scadă, de pricina m nevoea vremeT prin disciplină, ch , tele furgoanelor cari deț ■ '°*se, sînt explorările, sînt mlaștini dc sebuință întreținu ă m cmsui v prin do_ ro^ Z pre i^lnt m;nțl de nivelat, golfuri de curățit, deprin erarhie-nP"h"lor "rii cari maț trSesc aplin* <ie .llu”L ‘ ,i cad»^ „ trecut ghețuri, polii de la urma urmeT, recunoaște fegfalifatea și-a luptei minarea mona > oopoarele au devenitacarna din jafuri, veacul nostru cuma inddstnoase. omeneștT din vrîsta trăesc, la o laltă, , pradă, și tribul antropietrei, cari alergau *încapc fovinșl pofag, Și Asirianul, cazne, și și Romanul, Romanul, JTcare-I făcea să p ară în^cazn care preface pe pri Ș țiumai c» să cinoare. Colnicul feodal, ca și * ' mașcero, *»•’« nu servește 3ă prade, să distrugă, ci și n scurtă vremt m mval fatal» , t?0 p * Chimistul Lavoisier, care se coboară în­ '“fost, nu că legitim, ^groap, cu necurftțcni.. ț’tr>o latrinftj riscînd iaturat Cînd populațiile la :°»re u x'Jt, pentru a studiea gazurile otrăvineîn năvălitorii, Romani, ’ crUde âj ’-Inț nișțeSU^ lnK cînd Napoleon și de Moltke, vindu-s^ăhto moravurile u co > Cînd po_ rasin ’■ nnOttre distrugătoare, rezist® .Le* N d® lndustriea,arta, știința,nu se împacă P^^Vchidă în cetate,L ^oum cu rftzboiul; cft J sft aîba d® c g Războiul a avut, d 0 Stat-—*- de ou ,franța și fericirea reală a tutu- a,.hm. EXPULZAREA LUI ENCIU Scrisoarea adresată ziarului „Romînia Muncitoare4* In fața elocvenței acestei scrisori, orl-ce comentarii sînt de prisos. Faptele relatate negreșit că nu fac de dl cinste acestui strașnic de chibzuit guuera romtnesc,care, dacă ișl face spaimă de cele inul natu­ rale și mal îndreptățite manifestări ome­ nești, nu le măcar in stare sa se lip— sască de brutalitate, ori cît ar fi de as pre măsurile ce ar găsi cu cale să lea. Civilizație, civilizație, cu multe jertfe tre­ buie iu să fii răscupăratâ, dacă au ajuns să pue mîna^pe tine niște bandiți, Investiți cu putere, nu numai de minte lipsiți dar și fără pic de simțire, cari te țin zălog și te privesc ca un privilegiu al lor... P. M. ...In ziua de 27 Mal. Duminică sara, sosi în Cîmpina tov. Decandido Carol, cu un pachet de ma­ nifeste, pentru alegeri, ale Cercului „Romînia Muncitoare'1. Mă î tîlnesc întîmplător cu lei și apoi cu tov. Laslo loan, la masă. Un melc, adică un agent, îl întrebă pe acesta din urmă, că cine i tînărul cu pachetul și dacă nu are cum-va ziarul Rominia Mmuriloare. Laslo i-a răspuns că nu știe. După puțin ne întîlnim din nou cu agentul și de astă dată mă întreabă pe mine, căci acum aveam leu pachetul în mînă. I am răspuns că am manifeste și sînt gata să I dau și lui. Vâzînd is­ călitura cercului R. M., ne chîemă la poliție. Acolo d nu «polițai» Hfetaxa, se vede ce romîn din... Fanar Ie, ne spune că deși nu avem nimic compromițător, totu-șl nu avem dreptul, noi stră­ inii, să umblăm cu asemenea manifeste. A doua zi sîntem trimeșî la Ploeștl, pe cheltueala noastră, alt-feliu am fi mers pe jos, din post în post, cu jandarmii. La Ploeștl am stat la secțiea de jandarmi 24 ore, fără să ne cerceteze cine­ va, căcTboeril Ierau ocupați cu alegerile. După pro­ testarea noastră, sînterrl chlemațl de directorul prefecturel, care ne spune că ne va trimete la do­ miciliu, learpe tov. Laslo îl va mal ține <casă-I vie minte la cap*. Dar n’am fost trimeșî de cît la 1 luniu, căci Vodă trebuea să facă o plimbare șl Iera teamă ca noi să nu i o tulburăm... Tov. De­ candido a fost trimes cu lanțul Ia mînl și cu la­ căt. A doua zi, Sîmbătă, la 4 jum. dimineața, am plecat și Teu pentru Constanța. Din Ploeștl și din București am trimes scrisori la cerc. Nu știu dacă s’au primit. Trebuie să se știe că tot tim­ pul cît am stat la Ploeștl, am mîncat din banii noștri, fiind-că nu ni se dădea de cît un kilogr. șî jum. de mămăligă, pentru 5—6 oameni șl pen­ tru 24—30 ore. Ajungînd la Constanța, am fost trimes în beciul cunoscut, unde am găsit 30 de deținuți, unii de 5 zile, alții de 35—38. 24 de ore nu i-a păsat ni­ mănui de mine. Protestînd, a venit într’un tîrziu directorul, care mi a îngăduit să trec într’o cameră chipurile mal curată, cît despre libertate, mi-a spus că n’o să mal privesc soarele de pe pămîntul țărel romîneștl. �16 ftEVisĂ IDEfil hEVlBTĂ IDkKk>. Noaptea, la 1 și jumătate, un sticlele mă scoate existența. leu m’am opus atunci din ră: din arest, căci mă chleamă d. comisar, șef al si­ născu un scandal care nu f guranței, lanculescu Cacinslci, adevărat romîn, cum polițienești. vedeți. După ce mi-a cerut socoteală, de ce am 5ri?nt^într'adevăr de necrezut. Voiil făcut gură ziua, întră ajutorul comisarului de vardospre centurile, despre coladiștT cu o centură de gardist în mînă. A început de comuna Gargalîc și iscălit de 5 martori lÂ? -?ral «ătoriel s să dea în mine ca într’o vită. In cabinetul șefului bătrînl, a ordonat subalternilor să pue mînaU'-Orl ' fier cu lăcâțî, așa numite de castide siguranță am primit 6 lovituri și am fost um­ forța să mă bage în vapor. Cuvîntul lui a?tCl1 1 ne10 dt; mal găsesc și acum în unele antichități și cu cu cari cari cavalerii cavalerii eplut de sînge. După aceea am fost scos pe sală destul ca toți cartoforii și vagabonzii, îmDJ°sJ | Utetichități și și mi-au mal tras încă 42 centure, cerîndu-ml,ne- cu aparatul polițienesc, să sară să mă ia ne < 1 Ldiu îsi încingeau femeile cînd plecau toțil să mă las de socializm. După aceea am fost u ^a* să-și potolească ast-felin gelotrimes leară-șl în becifi. La vre-o jumătate de oră Multe popoare sălbatece nu se mulțăsă mă lege. Interveni atunci personalul vaSli? după aceea sergentul vine din nou să mă chfeme. să pedepsască cu totul aspru, adeseaAm refuzat să mă duc, spunîndu-I că ziua au destul căci polițeea uita că se află pe-un vas străin. Veni I mese„ moarte, numai adulterul femeei, ci ; °^Usi timp să mă cerceteze Atunci am fost luat cu forța apof comandantul vasului, un funcțio“na7de . . ----- 1« fni-xof-irtarț g-yj aprOpîei‘1 de 3 inși, carim’au dus în aceea și sală, undeîera gențiea italiană, și secretarul consulatului ifaan. 1 ffJfemee și* un bărbat sti strein. Geloziea pregătit pentru mine un scaun lung. M-au descălțat Le-am explicat pe scurt cauza și modul Sce“Klsătoneafa iad. lea crește adese-ori de ghete și de ciorapi, m-au lungit pe scaun, și I om într’un chip bolnăvicios, pana aC1 ,I launge la maniea de persecuție, cu care ieste pe cînd ajutorul de comisar și un sergent mă țineau, a refuzat îmbarcarea mea. subcomisarul Hristea Melidis, mă bătea la tălpi cu Un agent atunci mi-a pus gabriolela Ia mînă ' la felih- Dînsa mal ieste un simptom foarte acelaș centiron, întrebîndu-mă dacă o să mal fiu și, cu pantalonii rupțl, sfășiațî, fiind condus din frecvent al alcoolismului. Atunci vieața ne­ contra «d-lul polițai». După ce mi-au mal tras port la poliție, mi se puse în vedere că Joi norocitei femei, care-i obiectul acestei ge­ vre-o 15 centure cu latul, mi-au mal tras vre-o sara trebuie să plec negreșit cu vaporul romînesc lozii devine un martiriu neîntrerupt. Jigniri 50 în dungi, și după o pauză de 5 minute mă Ia Alexandria, dacă n’am vrut să mă duc la Pireu și bănueli nesfîrșite, însoțite de ocări, de abătură din nou. Atunci veni și șeful siguranței Ca Mi am ales atunci punctul CălărașI-Silistra, «pre menințăii, de bătăi, mergînd adesea până și cinski, spre a-ml spune că atît cît va fi Iei coadă a nu fi aruncat prea departe, unde am fost la omor, pot a fi rezultatul acestei patimi de topor, reacțiunea va triumfa asupra mișcărel condus la 12 luniu, legat cu mînile la spate. In socialiste. M-au trimes după aceea, aproape fără fine sosi și ziua fatală cînd trebuea să părăsesc cumplite. Chiar sub forma sa moderată și mal nor­ să-mi dau sama, din nou la beciu. ^.cestea s’au teritoriul țărel Romîneștl. La Silistra am fost dat petrecut în noaptea de 3 spre 4 luniu. în primirea sub-prefectureî, care mi-a spus că a mală, geloziea și iesle un chin, pentru-că ne­ A doua zi, 4 luniu, a venit cumnatul mîeu să doua zi trebuie să mă duc la prefectura din Rus- încrederea, bănueala, otrăvesc iubirea, chiar mă vadă. Nu i s’a dat voe. De ce? O pricepeți. ciuc. Dacă mă vor primi în Bulgaria, bine, dacă sub aparențele cele mal nevinovate. Se vorI bește adesea despre o gelozie îndreptățită.,. In ziua de 5, la orele 3 jum. p. m., fiu chle- nu, mă voiu înapoea în țară. mat la polițai, care îmi arătă «Deriziunea» pre­ leată tovarăși, cum oameni cinstiți, ca d. Ca- leu, susțin, din potrivă, că geloziea nu-i nici ședinției consiliului de miniștri, No. 731, din 1 r.incki, fiul pușcăriașului Cacinski, cum romfnl odată îndreptățită șicăiea nu-I de cît stupiluniu 1907 și semnată de secretarul consiliului, get-beget ca Mctaxa, frichita Dracopulos, Melidiț iI ditatea brutală a unei moșteniri atavice sau un Nicolae Șuțu, prin care se decide că supusul bul- subcomisari, și alții, își bat joc de muncitorime simptom patologic, un semn de boală. Un om ou judecată, care are bănueli intemeete asu­ gar Enciu Atanasoff, aflat în Constanța, să fie ex- și cer -----să * ----L~ *țara — Jde ~ «străini». ~ curețe pra credinței femeei sale, are neapărat drep­ zat în 24 de ore, pe cale administrativă. In zadar Enciu Atanațoff tul să se asigure cu chibzuință despre exacam căutat să dovedesc că nu sînt supus bulgar, •tatea lor. Inse la ce îi poate servi ca să fie ci cetățean dobrogean. Nu mi s’a răspuns de cît gviu&r\5?^ inumpimdu-se e< bănueala să-I fie GELOZIEA ku? m,ph<ndu-se ca să-ini aleg punctul de plecare... Văzîndu-mă strîm-1 ra|Șă» prin chipul său său ae de purtare, Iei își va 'p torat, îmi alesei punctul Constanța-Varna. Am tri­ ®eea nenorocita degeaba și-și va disCea mai proastă iradiate sau mal bine cea '• trage eflnar" mes dupe cumnatul mîeu pentru bani, dar nu ,area încrederel conjugale, prin url-au chîemat. mal proasta reacție opusă iubitei, pe care I. marp^nulL.DQitatea fericirel sale. Intîmplîndu-se, In noaptea aceea am asistat la un act de dis­ am moștenit-o de la străbunele noastre ani" din ei®_tl--™ arft de h/ ca banueala să-î h-e întemeeată, perare a unul deținut, Romano Zampiero, italian male, aceea care are cele mai adinei rădăcinii n’are Ieste Sâ a^ea&â>una din două : Cînd fPD|o v _ , din Craiova, tînăr de vre-o 17—18 ani, trimes de Ie geloziea, Geloziea ieste o moștenire de de-nn ut ?e ° betie amoroasă, insuflată acolo pentru expulzare. Nenorocitul aștepta de 20 animale, o moștenire a barbariei : .Ie. ieste barhat, femeei sale, care în fond de zile spre a fi expulzat. Ișl vînduse, ca să albă ce aș vrea să strig tutulor eroilor cari, m Joarte nenorocită, lea poate fi r readnaij mînca, ghetele, cu 2 lei, vesta, cu 20 bani. Des mele onoarei ofensate, voesc să-1 dea 8 0 Ierte merită ca acesta perat de atîta mizerie și văzînd că leu după 3 zile turl și‘ chiar să-l ridice statui. De ze afectien ’ Că- în asemenea caz, numai sînt pe ducă, îear Iei nici după 20, încercă să se mai bine pentru o femee un bărbat Cînd în^° a ^ e v i n deca, îear nici' decum gelozia, stranguleze cu centura unul dezertor bulgar. A dincios, de cit unul gelos. Din pune; feste int»S or^"ce iubire pentru bărbatul iei dere filogenic -geloziea, fost înse surprins și i se salvă vieața, spre a mal «v.w ---------- își a„reț°W,vrenie 0 intriga hSa st^?sa sau dnd nu ieste de cît îndura mizeriea din beciurile poliției constanțene. lupta pentru posedarea puocuaivu femeei, in ..r g folț" Qativa a nta *ăra caracter, în altercînd dreptul nu se întemeea de" rci’ P In fine sosește și ziua de 6 luniu. Cu greu putui < .................... ' * Inu il»Punfn4easta geioziea ieste și mai absurdă, fesă vorbesc la orele 4 cu cumnatul mîeu, după ce 1brutala. Vicleniea și violența se up Din „ u~se cît mai fără întîrziere divorțul, iele șiuumavuigavuiu* și cînd învingătorul avea în vdimineața nu fu lăsat. Dar vaporul plecă. Direc- icic —— fere aSn?Orocire omul are foarte puțină pusâ aiba o grija geloasa «r ; căid aCp?ra sentimentelor sale, mai cu samă torul voi a doua zi să mă trimeată pe jos, cu mee, trebuea să sa' nu-i” tie răpită. TLupte neObid' jandarmii, prin Cara-Omer. Am răspuns că aștept (dece ’ "" P . •ire, adtatea sînt violente. Cel ce-i gelos din data ce o aPro? asenJ0°e* al doilea vapor, care venea Luni, 12 luniu. Dar mau de-aici. Pe dată rabil, siCy Părinți, ieste în general incunuită, m o privire, sau a«JtXnueal4 ?'î atenta Luni ce se întîmplă? Sînt dus la vaporul italian nuna, -£ Ua„Tlfiaia adc9 cor ?tență *Qj’ t . ÎȘ* otrăvește atît propriea-i exiConstanța-Pireu, fără oprire la vreun port din feliu, deștepta cea mal micăb , ț ,a cuprl°0 feși n , cît ,h,șî ar tr JPlacea a jumătătel sale. Asemenea Bulgaria. Scopul Iera să mă depărteze cît mal mult prezența vre-unul rival, barba jeoej0ore* T n’ar să se însoare. de țară, să nu mă opresc In Bulgaria, unde voeau de»o necurmată și instinctiva simț , °lane, ppu • de .alienați, în procese și înro­ InUi B&ml trlmeață, și unde puteam sA-ml cîșțig dere, presupunere, întețită Pw bea joacă un rol imens, pentru-că s ----- - """ Ti lea le una din izvoarele cele mal bogate de tragedii și de nenorociri cari lovesc existența umană. Silințele combinate și stăruitoare ale educației sînt necesare, pentru ca să ajungem să o înlăturăm încetul cu încetul din creerul omenesc. Auzim adesea spunîndu-se despre o femee sau despre un bărbat, că sînt prea puțin ge­ loși, din pricină că sînt prea îngăduitori față de înclinările sexuale în afară de căsă­ torie ale soțului lor. Qînd asemenea îngâduire are.de bază o indiferență cinică sau oarecari interese bănești, atunci nu Ie lipsa de gelozie ci lipsa simțului moral, care trebuește blamată. Dacă asta purcede dintr'un amor real chibzuit, trebuie, din potrivă a o res­ pecta și a o lăuda sus și tare. Aș voi să văd pe toți eroii cinstei jignite, pe toți apărătorii geloziei, reflectînd asupra cazului următor: Un om sus pus, instruit, părinte a cinci copii ajunși mari, trăea în cea mal fericită împărechere. Intr’una din zile Iei făcu cunoștință cu o prietenă a femeei sale, persoană respectabilă, foarte inteligentă, și lungile lor convorbiri aduseră cu sine o intimitate care se prefăcu într’un foarte puternic amor reciproc. Cel doi amorezați făptuiră greșala de a se lăsa tîrîți de o curtenire foarte înaintată. Dar prietena se împotrivi to-tuși să se abandoneze cu totul. Bărbatul mărturisi, în întregime, dragostea asta, femeei sale, în toate amănuntele Iei. Prietena, la rîndul Iei, tot așa. In loc să devie geloasă, soțiea avu bunul simț și cu­ rajul de a trata, pe cel doi amorezi, nu nu­ mai cu îngăduință, ci cu o adevărată și adîncă afecție. Sinceritatea care domnea în fie-care interesat, ușură mult deznodămîntul treptat al unei situații grele, fără ca afecțiea de familie să aibă de suferit din pricina asta ce-va. Deznodămîntul acesta tot atît de liniș­ tit ar fi fost, chiar dacă prietena ar fi cedat și ar fi acordat bărbatului raporturi sexuale Și comune. Pentru-că însă-șl soțiea privi chestiea asta cu totul serios, cu cea mai mare se­ ninătate, în cazul cînd focul nu s’ar fi putut stînge altminteri. întreb, cu toată sinceritatea, dacă aseme­ nea tratare, blajină și umană, a unul ămor nenorocit, tratare în care cei. trei interesați se silesc, fie-care, să înlăture orl-ce scandal ,2 tot 1 _ i ce-ar fi putut să le lovească reputațiea și mutuală, dacă această tratare, sinceră, bunfl, mutui nu se se ridică, din punctul de vedere moral, nu mult u —1- mai presus de cît scenele de gelozie, de cît divorțurile și toate urmăuc vîî. duelurile, u.ueiume, uivurjuruo rile lor, toate lucruri consacrate și sancționate uz. nate prin prin uz. , Cunosc de asemenea mulțime de <»zurl ecînd nd bărbații femeilor date în dragoste cu alțl bărbați, au știut să se poarte, P - ' într un altf chip tot atît de nobil și de rațional, chiar cînd femeile lor au ajuns la o infidelitate complectă, îear rezultatele au fost pururea cît se poate de bune, Or. Aug. ForeJ �*E-nni idImi RZVJST IDBHt 78 DIFERITE MORALE Oameoil țin aă alb# o morală. Le trebuie numai de cît o morala, stabilit# pe baze serioase, aolide. Privind chipul în care oamenii do obiceiil se poartK, ne-ntrebăm, de oe dorința asta i-atît de înrădă­ cinat# în sufletele lor. Nu-I călăuzește oare, aproape în toate acțiunile, interesul lor personal ? Nu prea vedem, deci, de ce reclam# cu-atîta stfiruinț# o re­ gulă moral#.Negreșite# ca un lucru de lux. Afar# dac# nu Ie la fîe-care din noi, ideea ascuns# și ne­ mărturisit#, de-a impune altora niște îndatoriri de la caro fie-care, cît ne privește pe noi, ne propunem de-a ne sustrage. Morala, Ie ceea ce arat# care Ie datoriea... altora. Cum Ie, cum nu Ie, destul c# o moral#, solid#, bun# de purtare, atrfigfttoare, care pe ling# ele­ gant# s# fie și comod#, culoare garantată, Ie o marfă foarte căutat# în pleațfi. Și care de care cată •& ue-o procure, Miști*-! și învățațl îșl dispută, unul altuea, furnitura acestui articol, și-și tfigăduesc re­ ciproc însușirile necesare de fabricare. — Religiea singură, zic misticii, Ie n stare să prescrie norme morale, și să le impue în numele principiului superior pe care dînsa îl reprezint#. Religiea singură are autoritatea necesară, ca s# silească pe oameni s#-I admit# învățămintele Iei, s# se supue lor,... pre cît le cu putință : pentru-că făptura omenească Ie slabă Cu Biserica mîntuirea nu-I sigură, dar, în afară de lea,Ie sigur că nu-I de așteptat, nu-I de sperat nici o mîntuire. Nu­ mai religiea poate ajunge să înfrîneze instinctele cele rele ale omului, efi le împiedice revărsarea, 8# le restrîngă în margini cuvenite Numai religiea poate formula o morală. Să zicem că cel ce susțin asemenea lucru au cu desăvîrșire dreptate. Ceea-ce răpește înse susține­ rilor lor orl-ce însemnătate, Ie lucrul următor: acela, că pentru a-țl conforma faptele tale unor precepte prescrise de-o .oare-care religie, trebuie cel puțin s# începi prin a crede în această religie. Credința înse nu se comandă. Ori o aT, ori n’o al. Care religie și-a mal păstrat înse prestigiu), au­ toritatea Ie! și puterea? Chiar cel ce se dedau la practicele exterioare ale unei sau altei religii, în cea mal mare parte prin atavism, din tradiție, din de­ prindere, din rutină, în fond sînt niște indiferenți. Numai credința, se susținea odinioară că mîntue, a-z! mal cu samă credința se mîntue... Așa-că mo­ rala fntemeeat# pe credința, pe convingerea reli­ gioasă, are împotriva Ie! asta supărător, are răul c# nu mal întîlnește suflete credincioase, convinse, singurul teren în care s’ar putea împlînta și prinde rădăcină. / — N’are a face, răspund misticii; Fiind-că nu poate exista altă moral# mal adevărată, ma! priitoare, de cît acea purceas# din credințele reli­ gioase, trebuie să dăm acestor credințe vigoarea cuvenită. Trebuie să ne-nviem în suflete credința, alt-felift vor fi pierdute. Pentru-că, dacă credința ar dispărea cu totul, ce ar putea s-o înlocueascft oare, să-i ție locul? Ce va putea călăuzi oare pe cel șovăitor, caro-șl cată, pe dibuite, calea spre bine?Știința ? Vorbă să fie. Științi , _ța leite neputin. cioasă a promulga o re^ .gulft de purtare, a înălța, nivelul moral al omenire!, •eî. Ieste ieste neputincioasă t îmbunătăți condițiile viețel. Dînsa făgăduinț! minunate, pe cari înse ne-a am&git ou nu le-a țmut. Așa-c# sîntem nevoițleă constatăm i că știința a dat faliment. In imputările astea Ie o vădit# < exagerare. lear în criticele adresate științei în general, g____ _ cu Smare, Io un abuz do vorbire, nepomenit. i ar.;*- Ce Înțelegem prin euvîntul acesta: Știință? Ar trebui* f- ■' 85, ince. pem întăi să-l definim. Ca să putem susține» dreptate că „Știința44 a dat faliment și nu cu și-a ! ținut făgfiduelile Iei, ar trebui să fie 0 nersn.;/ care să ne fi făcut ffigăduelf. Știm în80 n,) ! așa. In realitate, Știința nu există. Ce există: învățațil, lear Știința nu-i alta de cît totalitari 1 lucrărilor și descoperirilor lor. " Ținta studiilor, acestor învățațî, Ieste de a cer­ ceta proprietățile corpurilor, constituirea ființelor și lucruritor, legile cari eîrmuesc universul: nul nici de cum aceea de-a prescrie regiile morale. 0 dovadă despre asta avem, că dacă învățațil sînt de acord asupra legilor fizice, chimice, materna, tice, în materie de morală Iei sînt de păreri foarta diferite, după educațiea, după feliul spiritului lor, după natura lucrărilor lor, și cîte le-a fost dat să ntimpine in vieață. Pentru-că, ciue-ar putea Bă ne spue nenumăratele înrîuriri pe cari le-ndurttm și cîtor cauze se datorase convingerile noaatre, efectul cîtor cauze sînt ? Cu toate astea, admiratorii Științei nu pricep lu­ crurile așa, și nu se împacă de. loc cu adevărul acesta atît de vădit. In loc de a se ținea pe te* renul de pe care nu i ar putea izgoni nimeni, p« terenul adevărului științific și al progresa lui c noștințelor noastre, lei vreau să facă din 9{l^’ ntt numai suverana inteligenților, oi chiar a știinților DînșiI susțin că din învățămintele tem scoate orl-ce, ohlar o regulă de P.urtar‘? DQ o morală.., Nu sînt nici de cum curios, curios, m’aș supăra să asist la asemenea extracțieasislz înse, că-mi voitt da duhul, fără aă pot a»1 priveliștea asta. vfir, nu 18 Lucrul despre care îe vorba, într adevăr, acela de-a ticlui, în numele Științei, CRa j mele Credinței, o serie de precepte m°ra ’ bunul b# nu se întemeeze pe nimic ftlttt î-unrilor l°r' plac sau pe înclinările spiritului tîc a^°ruc0 jogio, lucrul despre care Ie vorba, Ie de-a te, d”1 fără obiecție cu putință, asemenea pr principi! necontestate, de netăgăd^fiîicC|j ceea-ce toate ,tiințele, toate toaț f,J și toate algebrele din lume nu v P nici o dată. 'TTTeometru enunța o teoremă, dacă-1 rog rinta uaița de ut a o suprima niște oameni cari Începuseră serioasă pentru m multe' obi­ Clnd un g , eae, lei lea o bucată de cretă, a deveni ’ ’ o pîedecâ ’*** — ><tu «hL ®>-° de o tablă neagiă linii, litere, cifre: ceiuri rele din trecut4*. Pentru a dovedi zic, a!» usc pe pe coi monslrează. Sfidez Inse cel uaux mal <«ourenu- ceasta, lei a întreprins o migăloasă anchetă, prin membrii Academiei de d* științi, ,, să-mi de- jevizorate și protoerel, și ale căreî prime rezul­ niit d*n atiințificește, că dacă femeea unui prie- tate le publică, în urma raportului, sub formă de invită 8g aăvîrșesc cu lea cel mai anexe. Documentele publicate slnt numai din răs­ tflD * 5ntre păcate, leu trebuie s’o resping cu o- punsurile primite pănă la 31 luliit In raport mi­ diilo0 ja8 Ca un prost surtucul în mînile Iei. nistrul promite că va duce mal departe ancheta și o va da publicitățel. r°r/j vrem să facem ca morala să decurgă nuDin aceste anexe nu lipsesc nici omorurile, r din observații, din studiul fenomenelor, din nici bătăile și schingiuirile, nici arestările fără vină, mft nrea si dezvoltarea speciilor, unde ajungem ? lată-le în rezumat: ildrud^ for life și la proclamarea dreptului Intr’o scrisoare particulară, un ofițer vorbind celui mal mal tare, tare. wm Omul care a .practicat, mal cu despre isprăvile milităreștl din Țigănești, Mehe­ *— ----dinți, întriun moment de groază, că, în vremurile noastre, cu mal multănu-I riguromorala științifică, morala faptelor, oare £ ’Jț mărturisește, de„^(’utn ’r samă, oe simple denunțuri „noi militarii am comis o morînd 4 «itate,^înduplecat Cancelar de fler, care, pentru £ . -i, ^ omorînd 4 oai oameni, și Ieram să omorîm a’0„ UHVa dgcă r.u intervenea jnt aosl n<junge la țintă, a făcut să curgă sîngele ca o 50_ ---- UU , învățătorul. (A. 2). »-șT ajunge ? Nu-I oare acest puțin sentimental personaj .... acelaș . ’ . d t s*’au mal comis următoarele omo­ oara a? Nu-I zis: «Forța dreptul»? Fără în- In ace,3Ș județ JU . 1 ..ni mure --- - primează . * ruri : preotul AI. Popescu, din Corcova, a fost - - zis: «Forța primează doealA că expresiea asta le încă atenuarea cuge- împușcat în drumul dintre Strehaea și Corcova, tăre! sale, c-ire trebueasă fie: Singurul drept, ie pentru-că s'ar fi ascuns cînd a izbucnit răscoala. Preotul N. Crălneanu a fost împușcat în comuna forța. Ovardinița, după ce a stat tot timpul între sătenii Asemenea morală înse Ieste cumplit de nemo­ revoltați, îndemnîndu-I la liniște. Anexa spune tex­ rală Omenirea ar vrea o alta, o morală care să tual : „armata l-a împușcat în ușa casei sale, din fie mal eterată, mal pură, și care, mal cu samă, imprudență". Preotul I. Podeanu, din Podul Gropentru-că aici Ie punctul cel mal de samă, să jus­ suluT, a fost de asemeni împușcat, pe temeiul tifice aversiunile și simpatiile acestei omeniri, bla­ unor svonurl. Preotul N. Bordescu, din Valeamurile și laudele Iei instinctive. Pentru a dobtndi UrsuluY, a fost împușcat de soldați în piciorul asemenea morală, omenirea se adresază, cînd Re­ sting, pentru-că ar fi stat între săteni, «dar n’a ligiei, cînd Științei... Nici una, nici alta nu-I pot murit». (A. 50). ajuta la nimic, și bleata omenire nu mal știe, săr­ Anexele nu ne vorbesc de cît de aceste asasi­ mana, cărui sfînt să se mal închine. nate, de aceste omoruri ale coloanelor de exe­ L de Gramont. cuție. Dar Iele ajung pentru ca, adaose Ia cele deja cunoscute, să ne facem o idee de modul cum funcționau tribunalele noastre marțiale, fără de­ RĂSCOALELE ȚĂRĂNEȘTI clararea stărel de asediu. Anexele cuprind apoi un lanț nesfîrșit de alte Din dosarul ororilor fapte cari, dacă nu sînt tot attt de tragice prin D. ministru de Interne, din actualul cabinet, de viarase rormai in seziunea LlCUUla a. deznodământul lor, sînt în schimb tot atit de reclarase formal de în la seziunea ^că voltătoâre și doveditoare a batjocurel ca a domnit un funcționar Internetrecută și unula decamerei, la Război ?r ce.rJeta faptele represiunel sîngeroase și că pe vremea represiune!. Vom spicui din Iele pe 'novați! vor fi pedepsiți. Trei luni au trecut de cele mal caracteristice: I1T<a.cea declarațiune și șase de Ia vremurile ne Învățătorul I. V. Mihail din BăleștI, Buzău, fnc e a*e ^^tăciilor : despre făgăduita anchetă „Ieste luat din școală, bătut tnfața elevilor, Ie,e ”u s’a mal șoptit nici un cuvînf, lear guver- gat și adus la Buzău44. De ce ? Pentru că lucra fn a maI dat nici un semn că-șl mal aduce ă- cu „prea mult zel“ pentru țărănime, ceea-ce nu vrem • Tea‘ pe c'nd așteptam cu resemnare Iera pe placul paraziților și exploatatorilor. ParinH?Ur:tj maî bune, cînd o opinie publică, mal chetul l-a pus în libertate, ca nevinovat. (A. 16). r«.^Pendentă și mal energică, va veni să tragă Ia învățătorul I. Dinulescu, 1. Gunescu-Ooiceanu, I. nî<S! t pe v’novațil nepedepsiți, leată câ mi- B. Momîrleanu și N. Petrulian, din Dolj, sînt aDra,î„;xinstrucțiune! publice, d. Spiru Haret, se duși în lanțuri la Craiova, ținuți cîte-va zile și îunrr Publicului, ca unul care a înlocuit pe apoi liberați. (A. 28). Ofițerul Amzulescu Iera să Rfeh ministerelor de Interne, Justiție și de împuște un alt nevinovat, preotul I. O. Pâuninl, Duhni Jn,r’un lung raport, adresat către rege și din PredeștI. De alt-feliO aceasta Iera în firea lu­ ci H*Jn *Monitorul Oficial» din 25 August 1907, crurllor, căci militarii considerau pretutindeni pe ' pren?» apără cu multă căldură pe învățătorii șl învățători și preoți drept cap! de rebeliune și prin trattJj satelor, de învinuirea adusă de adminis- urmare «trebueau cu toți! împușcafb. (A. 30). Incă e P°iitie, de armată, de justiție și de ziare, vățătorul Gh. Vasilescu din Balș, Româniți, care a rtî! î pus la cale răzvrătirea țăranilor. Spre a depus o întinsă activitate economică și culfuII CAVe?’ ^nse mod vădit că „învinovățirile ce rală, Ieste luat de jandarm! din stradă, chinuit o voinic u-ses.eră Proveneau din neștiință, din rea noapte întreagă și bătut a doua zi cu palmele și ră^nl m invidie, din grăbirea unora de a arunca cu clomegile. După aceasta, acești inteligenț! reȘiși dA \rea asupra a,tora’ P^tru a scăpa Ie! în- prezentanț! al ordine! legale au constatat cA Ie *? de răspundere, și foarte adese-or! din do- nevinovat și l-au dat drumul. (A. 62). Const. Poe------------ nnlrt Nu trebuește să cerem, ast-feliă, de la Știință, vreu să zic învățațl, alt# ce-va de cît ne poala și ne pot da, și trebuie să ne dea. luvățnțil tre­ buie să ne instruească, să-ntindă ctmpul activitîțel omenești, s# ne înalțe nivelul intelectual. Dat Ie cu desăvîrșire nedrept a-I învinui pentru vă du izbutesc să ne facă mal buni și să ne lumineie a* j supra datoriilor noastre, pentru-că asta nu-I nici de cum treaba lor, nu-I privește pe dînșilnici cum. ; ! ' , j 19 fzl 1 �BU REVISTA IDEE! REVISTA IDEEl nsru, din BrăneșIT, a.fosf bătut de jandarmi în fața elevilor și apof Ia Balș, în 7 rîndurî, șl luat în rîs de căpitanul de jandarmi, Bilciurescu. Chi­ rii Pretorlan, dfri Oăvăneștî a fost adus la Balș șl bătut ca hoțiî de cal, fel care încercase să potolească pe săteniî cari au dat foc conacului proorietarulul 1. Stoeriescu. Jandarmii urmăreau să-1 împuște pe I. Uiescudin Piatra. M Georgescu, din Popînzăleștl a fost bătut de sub locot-nentul Reficiu din reg 34. (A. 64) Ie de prisos ios a mal spune ca că asupra nici unuea nu s’a găsityreo vină. învățătorul D. Scîntee din PuTeșt», Tutova, a fost pălmuit de locotenentul Vîlcu, pentru că a avut curajul și înțelepciunea de a dezaproba „măsu­ rile severe" luate de armată față de țărani. (A. 72) Perchizițiile domiciliare, arestările cu nepusa’n masă, purtarea nevinovaților de la o localhăte localitate la alta de la un parchet la altul, nu mal aveau sfîrșlu Anexele sînt pline de Iele. Și după citarea fie cărui caz, urmează aceea șl frază ironică: găslndu se nevinovat, a fost pus în libertate... Atît și, nîmic mal mult. Ce-Î păsa nicioplituluî jandarm,*. sclivisitulul și secului ofițer, sau nepriceputuluî prefect și magistrat, dacă jigneau prin ,rin neomeniile nonmoHÎiia lor tot ce aveau mal scump și mal vrednic urnilițil luminători al satelor ? Căci, nu numai armata a fost Ia înălțimea sălbătăciel și bunului pkc. Magîstraturași administrarea de-asemenl. Anexa 62 ne dă o pildă: doi învățători, Călin și Cartianu din Romanațl, cari între altele constituiră pe consătenii lor într’o obștie care să ia moșiea în arendă, la expirarea contractului, și cari strînseră pentru aceasta6.500 lei, sînt reclamați de arendaș, nu un evreu, nu grec sau bulgar, ci un d. lanovîcl, care avea interesul să lovească în îeT fără să înteFea^ă Iei. Prefectul și procurorul, ,,.fără înțeleagă scopul scocul obștilor obștilor sătești" sătestî" zice zir#» anexa an»™ au o.. dat ^4 nrri?n că prin l.:., banca populară, asociațiea de vînzar comun, mm, școala de adulțî și cercurile culturale6 n dezvoltat nofta săteanului de a avea năntfnt ’yV tin și deci dezordinele sînt urmările ideilor nrft?' o ------gate de.... lei. Că într’o convorbire dintr’o berări din Galați, au căutat să din»va Galați, au uauidi căutat M să acuze scuze uevastările devastările, (b (a oii M|i,au Nusîntem departe, cum vedeți, de concluziea că spre a preîntîmpina orl-ce viitoare revoltă agrară cel mal bun mijloc Ieste de a suprima învătămînf ’ la • sate și• de • a posta în fie-care berărie atul genți, cari să tot ce se vorbește pe la mese o-ph+y nari ex noteze -««îzetet în fața paharelor pline. Ast-feliupatriea va fimîntuită, după conceptiea autorităților militare cari au „instruit" Ia Mestacănl. Spațiul nu ne îngădue a face șl alte citați. Vom mal aminti încă două, cari îșlau însemnătatea lor. Preotul învățător I. Predescu din Băsenil-StîrcI* Argeș, a fost rădicat din gara Costeștl pentru-că a întrebat pe căpitan, care se lăuda că ,.de acum va trage în came vie", cum o să tragă: țăranii „nu sînt frații noștril? (A 5). lear învățătorul I. Petrescu, din Țigănești, Muscel, a fost dat judecățel, ca ațițător, pentru că ar fi îndemnat pe cîțl-va «u* --- rezerviști ------ --f nu tragă in țărani. (A. 52), Noi“ găsim aici faimoasa idee de a trage in uaj vini, care a îngrozit atîta pe guvernanți și care desigur, nu se mărginește numai la aceste două cazuri. Dar anexele ne aduc și alte dovezi prețioase, într’o serie de fapte, lele, ne arată cum o vigi­ r r_.,o bărbă_ lență mal mare din partea autorităților tească crXnînîra siăpînire de militarilor, o ♦noenX -J — s^ne din partea — - ■ ■ — inteligentă activitate a învățătorilor și preoților, coordonate cu măsuri pașnice, înțelepte și nerăzbunătoare din partea guvernului, ar fi împiedecat vărsările de sînge, ororurile inutile, devastările, Spicuim cîte-va exemple: In contra satului Potlogl, Dîmbovița, al cărui săteni se răscoală pentru a doua oară, armata Ieste trimisă cu ordinul de a împușca. Atunci in­ tervine preotul, între comandant și locuitori, reu±0 î? - ^^S’împâce; 'să' Inchee a£nc°Ie ’ntre arendaș și locuitori, și să m ° vă.rsar? de sînge. (A. 26) In comuna Uolj, artileriea sosește spre a o bombarda * Pre°tul fese cu mulțimea în marginea satului, in" toți în fața artileriei, implorind iertare ”¥Arf,Ier,ea'?Hea drumul, lear satul Ie mîntuit de P^re". (A. 27). Răsculațiî din Izkțzu, RomanatVn nHmăr de Pesfe 60°, stnf P010^1 de, Pre?4x4’deș‘ *erau gata să devasteze- De asemeni învățătorul din RoșienI, izbutește să țină pe loc Pe r^zvrăti|I, cari și ajunseseră la conac. (A. 64). Tot așa în comuna Ciutura, Dolj, răsculațiî sînt P°J°H|I de învățător, preot și primar. (A. 28). In definitiv anexele confirmă ceea-ce s’a afir­ mat și a fost tăgăduit: lipsa complectă a adminîștrație! de la datorie și complicitatea Ie! cu pro­ prietarii și armata în săvîrșîrea ororilor: hp IA. 34); ainvă^o™ieBMeanS.° din care a izbutit să-I facă pe țărani să stea fînfcfitr’ în urma unor învinuiri și calomnii a fost arestat’ trimes legat și apoi liberat ca nevinovat dună ro flwl5?ur. ”multe suferințl și umiliri" f sol in vățătorul M. Georgescu din Popînzăleștl Roma națî, despre care am vorbit mal sus si nreXi S. I. Popescu au fost bătuți, legați arestat! nen tru răscoală și duși pe jos pănă la CrainvL £ urma acuzărilor proprietarului și arendașului Ia interogator învățătorul a.sfrîns?cu usa n! pnetar și cînd i s’a pus întrebarea acestuea Sari a văzut ne învătăfnr n, dacă ă văzut pe învățător de•școală afirmat, cu a copiii răspuns T ^** ** făcînd " re’ voltă, cum a m afirmat, a răspuns : : — Nu i-am văzut leu, i-a văznt nevasta. — Ți-a spus cucoana că a cunoscut bine Pe învățător ? — Nu. Dar mi-a spus c’a văzut pe unul în haine albastre și----------- *--------------• « .. aov«f se aresta, se W- vio,abil aI pers0^eî. „ « veghlerl *f, tea și se ucidea. partea celor de sus: totul la voea întîmpiar Ion și Vasile MacoveT, învățători din Covur- totul în mîna militărimel trufașe, care cu‘^~_a a lul, sînt arestați de autoritățile militare, pe baza tele ca o armată biruitoare și se purta cu,să-.7 unor anonime, în cari lerau denunțați ca insti- populație țărănească întocmai ca și cu dușrn șajorl. Se înțelege, au fost puși apoi în libertate, învinși. M. Gh. interesante aici sînt acuzațiile ce li ae aduceau : «Viitorul Social», Septembra 1807, . ____________ . . ..... Ui GENEZA capitalului . • • dovedirăm cum-că capitalul n’a existat totpup& ce1 acunja c’a fost produsul necesar a udeauntt- ▼o® - istorice : cr* nexa capitalului, acesta poate Jfli^titîul luerfcrel de teț ,1 totl economiștii, fă'fl deosebire, dup& cum o pe?R$U Dicționarul economiei politice, «ideea de reproconetata legată do ideea de capital». După pftreduecre ie vorba capital nu cuprinde numai <0 boreî-° «cumulata», ci mal eu sama o bogăție înzestrată ^’Veultateu reproducătoare . Valoarea, «care se tot mul00rî» mereu», după cum zice economistul bismondi. nepotolită de cîștig». după vorba unuea din luce­ ai economiei burgheze, Mac Culloch. Cîțtigul pentru *./•„ si cÎ9ti"ul îndeplinit, caro face și pul, leată ceea SrSrerintă ideea do capital C Ast-fchd. produsele muncel, fondurile cari pot avea o întrebuințare industrială, numai prin faptul acesta, în madițiile normale de a-zi. cresc periodic c’o oare-care su mă. Din asemenea sumă, din asemeni venit, proprieta­ rul* îșl scoate mijloacele do consumare. Dacă nu consumă chiar totul ceea ce nu consumă pnmeș’e la rîndu-1 o în­ trebuințare industrială, și, la rîudu-i, conservîndu-s-neastn, mal produce o dobîndâ sau interes : escedentul. prisosul de venit asupra consumației devine izvor de rentă sau de venit. In virtutea acestei puteri, să se înoească de sine, acesie produse ale muncel, aceste fonduri, au caracterul de capital. Din potrivă, produsele muncel cari n’ar putea Bă fie plasate într’o întreprindere industrială, care, bune de consumare, dacă n’ar fi wnuumate s’ar imobil.za, nu vor avea caracterul acesta. Acesteadate, leată ceea-ce mal cetim în Dicționarul economiei politice. despre care-am vorbit: «Nu-I nici o deosebire de păreri printre economiști, în ceea-ce privește trebuința capitalului, ca aiix Har ajutător al muncel. De la Adam Siuith, pănă la Rossi, toți sînt de acord în această privință, că fără ajutorul unul capital la o operă de producere omul n’are mei o putere . ( apitalul ieste tovarășul, auxiliarul neapărat al muncel, așa-că în cele din urmă s’ar putea zice că, ‘ară capital nu poate exista nici o muncă. Ccea-ce Ie adevărat chiar f«ță de starea de Bălbătficie, după cum s'a recunoscut totdeauna. 8’ara în care omul nu merge nici o dată la vînat fără un arc și efigețl, sau fără o altă ur.eltă asemănătoare». . Sintem nst-feliu în fața a două păreri asupra căror dicționarul economiștilor spune toți economiștii sînt de acord: una arată ceea-ce caracterizază capitalu’ alta afirmă existența capitalului chiar din starea de sălbătăcie ȘJ chiar în starea de sălbăticie. Soc aliști! admit părerea dintâi dar Iei tăgăduesc că lucrul pe care toată lumea caracterizază la felii!. s’ar afla <în opera de producere» ainte de perioada modernă, și tăgăduesc asta întemetn! lucr^" CeCa C° ^UCQ c,iracterul 8PeC)iic al ncesn' s a VOfbit de sălbatec și de arcul acestuea, să «fcetăm arcul sălbatecului. Acesla-1 o uneltă de muncă nifino8»11 Posesorul său să se hrănească, să-și ag »bopfiH? m’J*oacelede traiă Caracterul de capital lipsește, dițl’iea sălbatecului în mijloace de consumație dobînducatet Qrc}î1 i’in^ -’ipsith de orl-ce proprietate r> proi-ar ni t' Or\-.cifc do mult vînat ar ucide sălbatecul, nu 81 "ma S*UJ* de ca să-Șl înfunde stomacul glorfn «iergetn ma* departe. Să zicem c-un oare-care Pan­ ta relR ;vCCOnomieî Pditice. învestit cu un arc, ar întră Ură vp’oWx11 un 8&Iostec într’o pădure învecinată cu acea Voltaim t ’ Gu aC0l Eldorado, vizitat de Candid al lui Probabil’ lQ Care Pîetrele eînt de aur MhI mult de cît 8tăpîn n„Ca saibfttecul să se învoească să dee aur pe arc. d°rat£ aiasemenea aur. pe asemenea aur sub forma aniistul S Ctt«e 30 Prcz'Dtă mal întâi capitalul, econoQnhl morii ru vn da numai de uît samă de trebuința pentru c, 80cial alt->l de cît acel al bunului sălbatec, ca cunun, rezultatul schimbului său să postă funcționa h'ar puu!’ c? 8& poată să fie oroductiv rodn c. Și dacă jnice ale 0e atragă, să leasă din condițiile econo?cut, Den*2?at?culuI' nu Ta întîrziea să regrete tîrgul tht măcar *U în cond țiile acestea, cu arcul ar fi puCUjjftaruI banCerca Kfi8a8CA ce-va de mîncare, pe cînd îiUV.Vah!Ta 8&lbătăcie iă trecem la vechile comu***r, pa de a fi pUș etăpînire robiea.în mod hotăP ouucția. Intemeeate pe o etăpînire obștească, 8! comunii, comunitățile astea consumau de-u dreptul lucru rilo de hronâ și cele ce Ieșeau din minele lor, pe care Ie împ&rțeau între membrii cc le alcMueau, cfctînd eâ se îndestuleze cu chipul acesta Iele pe sine. Dar, chiar cînd începură să facă schimb de produse eu comunitățile înve­ cinate, schimbul acesta nu juca la Iele de cît un rol se­ cundar, nu aven în vedere de cît o satisfacere de nevoL Mic! produsele lor, nici mij'oacele lor de muncă sau acele de traib. nu se prezentau nici o dată ca dînd naș­ tere unul oare-carc venit. Așa că și aici caracterul de cap tal lipsește. Puterea producătoare a omului, la origh e Ieste aproape nulă. Pc cîtă vreme omul nu poate produce malmultde cît îi trebuie lui, o parte din societate nu poate să trhească din munca celeilalte părți, și sclaviea nu se poate întemeea. Cum să fi avut mijlocul de a munci gratuit pentru alții, ace a ^ărul vreme abiea ÎI ajungea ca să-și procure proprii’e I mijloace de traid ? Sub imboldul trebuințelor fizice, facultățile omului se formară încet-încet. In urma unei asemenea dezvoltări, munca ajunse la o productivitate mulțumită căreea putu să furnizeze, a procura fit-cărul mal mult de cît îl Iera de absolută nevoe. Din vremea asta, unii pot să trăească din munca altora. Și de îndată ce posibilitatea unei clase privclegiate, posibilitate subordonată mal întăl producti­ vități sau rodnicei muncel există, asemenea clasă se și alcătuește. pururea prin putere, bună-oară în urma unul războitl, a unei cuceriri, după supunerea violentă a unei populații de alta, și asemenea clasă crește potrivit cu j roducrivitutea Și din pricină că sclavita atîrnă de un oare-care grad de productivitate a muncei. de aceea o întîlnim atît de timpuriu în regiunile meridionale, pccînd dînsa îșl pierde din însemnătate țe măsură ce înaintAm cătră nora, unde nu se arată, cînd se urată, de cît subo formă mal ștearsă. Pentru că această productivitate utîrnînd, ma! cu samă la începuturile civilizației, de con­ dițiile naturale, rodnicie a solului îmblelșugare de mij­ loace de traiti. și altele, în mijlocul cărora munca putea sa alba loc. la Nord, nu atît de bine-nzăstrat în privința aceasta ca Sudul, sc-laviea aducea mal puțin și costa mal mult de mtreț’nut. Odată cu sclav sa, vedem în «opera de producere», ve­ dem mijloace de muncă, mijloace de consumare și de îndes­ tulare, înse nu capital. Producerea Iera îndrumată spre satisfacerea trebuințelor: pentru stfcpîn satisfacerea asta consta în stăpînireu absolută a scfavilor, pe enri îl între buința,după mulțimea lor și după mijloacele de cari iei dispunea, la cultura pămîntulnî, la exploatarea <ie mina cînd Iera cazul la dferite trebuințî casnice (X ea ce dobîndea stăpînul din munca sclavilor săi, lerau mijioace de traiă mal multsau ma) pupn întinse, mul mult sau mal puțin luxoase. Inse bogățiea aceasta, care putea să tieuu îmblelșugat izvor de plăceri, nu Iera nimica mal mult. Bogflțiea aceasta .putea să se consume nu putea înse, nu avea darul să crească de sine, nu avea facultatea genera­ toare prin' urmare nu Iera capitul. Lucrul acesta Iera auevărut ș> în cazurile relativ puțin dese, cînd stăpînul punea pe sclav! să lucreze pentru a le vinde produsul: în loc de a fi fabriepte d rect oblec- . tele de consumare ale acestuea !erau atunci produse la Iei sub forma do fl ere, să zicem de lluere cari se schim­ bau pe obiecte de consumare sau și pe bani, prin ajutorul cărora se outea cum -ăra toate acesteobiecte. Intr’un chip sau în altul rezultatul producerel se petrecea, se scurgea în mijloace de consumare de-ndestularc. bub imueriul roman, care cuprinde putem zice în­ treaga lume, alt mod de producere de cit în organizația precedent bazată pe sclavie, există Puterea centrală ab­ soarbe totul aproape, conflscînd to^te bogățiile private, acaparind uneltele de muncă, înregimentînd meseriile, regulînd orl-ce muncă tn acest soia de comunism admi­ nistrativ, în care muncitoriu' Ieste înlănțuit, vădit că nu Iera loc pentru producătorul capft&l.st. nu existau de cît funcționari. Diferite pr c ni înse tindeau în vremea asta să micșo­ reze scluviea Dov dind experiența că sclavul care avea, o dată cu putința de a strînge o oare-care economie, spe­ ranța de a se dezrobi prin mijlocirea unul al treilea, care îl cumpăra mal întăl și cărui ÎI inapoea prețul de cum­ părare, sclavul acesta lucra mal bine și aducea foloase m»! mari, iutei es-i stAoînilor iî du» eă mleșneascăcit­ area acestor economii, cari alcătuesc pentru sclav Un soia de patrimoniu. Cu chipul ace8k®> stă-îml so de munca făcută mult ma! producătoare și dejprețul d» cumpărare ce-1 dobhdeau. Și ou chipul aceste daarobWte i �82 HEVIKTA 1DF.F.I sa-mnulțeau. De altă parte, mal împingeau cîte-o dată la dewrobire. legile privitoare la diatribuțica do merinde, atăpîml găsind acolea mijlocul de-a dobîndi o parte din me­ rindele pe cari legile astea Je acordau dozrobiților. Nutrcbueșta să uităm de altminteri, că dezrobitul urma aă fie înainte supus la diferite slujbe patronului său. La țară, pentru a face să crească producerea și a satis­ facă cerințele fiscului, interesul agricultorul contribui ca sclavii să fie profăcuț! în colon!, care să cultive ca pitită o oare care bucate de Ioc. Acești colonl, intermediari in­ tra oamenii cal liberi si sclavi, nu so nuteau strămută de pe loc. In cele din urmă, năvălirile barbarilor, înles­ nind revoltele și fuga sclavilor, lovind în siguranța pro­ prietarilor, generalizară prefacerea asta. Stpinii avură avantagiul a-.șl da pâmîntul îmbucățălit sclavilor ior prefâcuțl în colonl, sorrf, cari plăteau diferite angarale și dâjdil. Putem si- nc dnm sânta acuma do tot ridicolul inven­ ției ce susține cum-ca desființarea sclaviei s’ar datori creștinismului Cauze economico sînt acele cari-au con­ tribuit treptat la peirea sclaviei și la înlocuirea Iei prin servaj. Roligiea și frățiea n'au contribuit aici cu nimic. In timpul vrîstel de mijloc, cînd stăpînește servajul, gosim toate legaturile sociale întemeeate pe un sistem de atîmaro personală. în virtutea căruea oamenii, in dife­ rite grade, sînt supuși, fațx de alți oameni, lu îndatoriri diferite, la servicii individuale, la diferite dări în natură. In afară de servil plebei sau de iobagi, cari făceau, șt dînșil, parte din fond, cultura pimînturilor senioriale .ter/ asigurată prin podvada animalelor și brațelor, cu cari colonii Ierau datori un număr variabil de z«le. Oît se atinge de munca industriala, asta Iera îndeplinita de meșteri servi. Nu Iera nici un felift dc serviciu pe care servil, colo­ nii sau vnsali! dm tîrgurl, sa nu fio îndatorați de a-1 face seniorului, nici o trebuința a acestui senior a cărei satisfacere st nu tic găsită într’o îndatorire particulara care sa apese asupra unuea sau a mal multor locuitori ds pe domeniul supus suzeranitățol sale. Mulțumită tutiror lucrurilor date și tuturor serviciilor făcute, senioznl putea să ducii o vieață voioas». Dar acolea n'avea fi nț> nici o umbră de capital: toate acele mijloace de îndestulare, pe care seniorul putea să le consume învoe, fiind cu adevarat în nestare a se multiplica de sine. Nemulțumiți numai cu dujdiile de tot feliul.cu cari Ierau, litru folosul lor. împovoraț! meșteșugarii orașelor, atît seniorii cît și oamenii lor de casă aveau obiceiul de a lua orl-cînd, de prin prăvălii, tot ce voeau. Ceea ce constituea o hoție neîntreruptă, ubosițl do a se tot plîngc zadarnic, victimele alcătuiră an soiu de societate de aju­ tor în potriva acestor jafuri. De îndată ce oameni de la castel ar fi Intrat întro prăvălie, toți tîrgovețil de-aceea-.șl meserie Ierau ținuți prin jurămînt sâ alerge. Urmară de acolea necontenite lupte, pentru cari diferitele corpo­ rații ale unul oraș ajunseră în cele din urmă să se uneftscă De la rezistența, de la împotrivirea neîntrerupta, orașele trecură la atac. Aceste rasculari v.I, încununate une-orl de izbîndă, precum și interesul lor propriu, adu­ seră din ce în co pe stftpînil pămîntulul ca să cad-i la Invocate, pe anumite sume dc bani, asupra drepturilor lor de tot tehui.- Aceste sume ps cari seniorul le chelțuea pentru îndestularea plăcerilor sale, aceste sume nu puteau nici cu-n chip sa fructifice, să rodească «în o» per» de producere», să devie într’uu cuvînt capital: pu­ tința unei asemeni plasări lipsea Organizațiea corporațiilor sau breslelor de meserii; al­ cătuite întăl și întăl cu scop de ajutor mutual, ajunge în cele din urmă la practici, la obiceiuri, la acele sta­ tute cari, adunate și întrunite, ajung materie de ordo nanțe regale, dînd loc ast-feliti acelor legi ale corporații­ lor, cu delimitările, cu prescrierile lor amănunțite de ce metode se putea sluji cine-va.de ce reguli putea să se con­ ducă, cu fixarea lor de salarii și prețuri, cu condițiile de ucmicle, cu regulamentaroa calitățel produselor, și altele, toate sub toarte aspre pedepse, cari mergeau până la cazna tăerel mîrel. OrI-ee meșter, fie ca și-ar fi moștenit meseriea de la părintele lui, fie ca ar fi răspuns multipelelor cerințl ■M*scriae pentru dobîndirea Iei de regulamente, fie că ar 3«nnip*rat-o în cele din urma, orf-ce meșter avea un lei îșl putea exercita meseriea în virtutea unei un uK? ț>e c«e putea so arete.Dar, daca *T««.U — un meșterii altor breșele aechivalent, asemănător cu al său, de “putințe pentru un mașter sA-șI dezvolte produc- HEVIBTA IDEE! țiea, adaogînd o ruta ramura do industrie pe Jtn „ Mnnar0 ale activitațel sale producătoare, în do fuucțl.°,d stuiarel trebuințelor Ici personale. ve'ierea ele obiecte folositoare pe cari familiea gjnt ÎD.se roduce, pe cari trebuie, ast-feliu, să le asta »a do asta, în unele cazuri, ÎI trebueac cotnper^ avansuri, și se-mprumulă. Pentru cumpă0ore-carI jru plata* datoriilor Iei, familiea asta vinde rărfie 9* p rodUgB. Producerea acesteea nu are de ^.va d‘u p tă gfl-adcstuleze trebuințele-I proc,t.-o*pbuințl cari-s îndestulate, fie de-a dreptul, P1’?' Jhlar produseie sale, fie indirect, prin ajutorul prln cm aceste produse, pe cari le schimbă ufl « bani cari în mînele lei sînt numai un s>mplu de cumpărat obiecte folositoare, utile. Capitalul ^V^ua-I fundamentală, capitalul în p"oducere, astnî nu există aici. Dar negustorul la care se duce ',e .a’nriitorul țăran, dar împrumuterul cu care dînpfi are de-aface, aceștia pot să fructifice, să prefacă eaoital banii storșl de la Ile. Vedem acuma, cum nitului comercial și capitalul cimătăresc pot purC“do dintr’o producere in care forma capital nu-I apirați încS. ter se afla în fața altora, cari aveau întocmai ’ UQ niej3prerogative cu și lei, de unde, fie-care meșter ?Celea'H pru oprit de-a ocuoa mal mult de-un număr « . lucrători Cum să faci să fruclillce cu chipul a?U?*t de sa fad să fructifice venitul producției? H ceata» cum Presupunînd ca un meșter izbutește să cÎRtim» de cit alții, Iei nu putea ca sa utilizeze singuV mnaîniult să f aducă folos, adaosul, prisosul de ban! beUiJ?a * mas necheltuit, de oare-ce nu putea a.vsl marea»™ rh~ mărul lucrătorilor Tot din aceea-șl pricină ceea nn' putea să facă Iei singur, nu putea face nici’prin C®-..nu cirea altora. Nu putea să se mărească o sumă bădnd-1 °" în întreprinderea unul mo.șter, de vreme ce pentru t® exista aceea-șl mărginere a producătorilor întrfthnk» și deci a produselor fabricate. ‘“«ebuința^ Cu nici un chip așa dar, producerea din vîrsta d» loc nu îngâdue bogăției să ae-nmulțască, pa se caniSi'-' zeze. In sfera aceasta de producere, banii, minunat! n tru procurarea de-ndestulârl, nu fac nici do cum ™r' Cînd nu sînt consumați, se strîng în vederea unei eon* sumari viitoare, de unde obiceiul, atît de des în timni 1 acesta, de unde obiceiul comorilor, Din aceasta cercetare urmează, precum se pare, ca ceea ce, după părerea tuturor econom știlor, ic forma specifica» capitalului, nu se ivește, nu apare «în opera de producere» înainte de ora moderna. Ceea-ce caracterizaza capitalul o spun cu toții într’udevăr, Ieste «facultatea reproducă­ toare*. De alt-feliîi socot că s’a dovedit ca facultatea aceasta n’o întîlnîm, nici în producerea din starea de săl­ băticie, nici în producerea comunităților primitive, nici în producerea din vechime, cu sclaviea, nici în pro­ ducerea vrîstel de mijloc, cu servajul. Așa-eA astal o fa­ cultate specială modulul de producere modern, contrar pirerel, unanimă, a economiștilor, cari ar face poate mal bine, Iei cari șamani pretutindeni numai armonie, să pue puțină armonie și în învățămintele lor contrazicătoare. Citațiea făcută din Dicționarul economiei politice, citație care rezumeazâ părerea obștească, a economiștilor, nu privește capitalul, chiar “după termenii Iei, *de cit «în opera de producere». In critica făcută, aici tot așa s’a privit, pentru că a studiea capitalul în sfera producere!, ieste a-1 studiea in forma-i fundamentală, producerea fiind izvorul ori-cărel bogății. Producerea capitalistă datează, din veacul al XVI-lea. In urma mișcărilor istorice despre cari vorq avea numai de cit să* vorbim, producțiea, ast-feliu precum izvora din micul atelier tradițional al meș­ terului care făcea parte din corporație sau breaslă, nu mai putea să fie îndestulătoare. Acest atelier tre­ bui să fie mărit, pentru a ajunge si-ndestulezo ce­ rințele crescînde ale unei piețe care se întindea pe fie-care zi tot mai tare. Această mărire a ateheriilui corporativ ie punctul de plecare al producere! capitalista. Purces din împrejurările cari au zdrunc nat orgauizmul feodal, modul de producere căpița* < . list, în dezvoltarea puterilor producătoare, se;r P1 "" zintă ca o necesitate istorica. , Cu toate astea, pentru ca acest mod de Pr°a, hsă se poată întemeea, o acumulare an,t,erloar?,_„rfla gațle Iera neaparată. Pentru a dezvolta pr°*ac%Zri, trebueau să existe mijloacele de a o dezvolta, îndoeală, meșteri de-at corporației putură sa d0 pue curentului și să ajungă capitaliști, ins®» obște, puținătatea mijloacelor lor nu ^.spa douI£socerințelor pieței ce'.al noi. Iera Ia îndăm QOBIjCfl iurl de capital, cari s'arată sub regimurile detJrf, cele mal diferite, și cari înainte de epoca nd singanumal Iele ocupă rangul de capital, iei go­ rile forme sub cari, înainte de acoas£. hJgC de caCu toate că s’au ivit în istorie al gîntform® fundamentale, aceste două forme de P ca sj par» derivate. La întăea înfățoșate, asta poa blOe, ciudat. Pentru a ne da înse sama să luăm o pildă. K cultivă Sa luăm o familie țărănească, ca ® gură bucata Iei de pămînt, care. tel cam» sNave* sește întreținerea în diferitele salei mfiloac®1®^ acolea nici capital, nici capitalist. nuj muncă, ale acestei familii, nu rint de ci 4 I! I i f r f' Din momentul ce capitalul adunat pe calea comortnlul Și a cămătăriei ajulă la nașterea producți i canltaliste, ca să nu lăsăm prea necomplect studiul acesta asupra originel capitalului, cată să arăUm cele mal do căpetenie faze ale evoluției celor din'.ăi ale lui forme. Clnd studiem capitalul de la originele lui, nu-1 ve­ dem, pretutindeni, întâi, de cît sub forma de bani apărînd. Astă-zl- ca și odinioară de-altminterî, orl-cc capital nou, tot sub*forma asta so prezintă pe picată. In afară de întrarea-i în scenă, la izvorul lui do pro­ ducție, clnd se schimbă ca un produs imediat al muneei, pe-un alt produs, banii reprezintă, în mînele color cari-i posedă, prețul unui lucru vlndut Tre­ buie să fi vlndut ce-va ca să al acești bani, trebuie deci să fi avut loc o circulare de mărfuri. Circularei de mărfuri Ieste punctul de plecare al capitalului. Pentru ca produsul mancei să se prefacă în marfă, adecă pentru ca acest produs să se facă nu în vede­ rea consumației sau a unei întrebuințări <.i în vede­ rea schimbului, trebuie anumite condiții istorice. < In sînul comunităților primitive, produsele nu Ierau 'privite ca mărfuriîntre membrii acestora.Dacă în sînul acestor comunități avea loc repartiție de produse, schimbul nu avea loc. Schimbul purcele din relațiile unei comunități cu alta. Diferite comunități găsesc în mediul lor natural diferite mijloace de producție și de traiu, de unde deosebire în condițiile lor de vieață și în produsele lor. Relațiile ce se stabilesc latre comunități, ajung firește la schimbul produse­ lor lor reciproce. Obiectele streine, dobîndite prin schimbă, întîmplătoare la început, isprăvesc ca să fie trebuitoare, schim­ bul se repetă și obiceiul, deprinderea făcu din asta o regulă hotftrîtă. Cu chipul acesta se ajunse saseprod0 a’c^ înainte, unele lucruri, annme pentru schimb, fear lucrurile cari în vieata comună cu exte­ riorul doblndiră caracterul de mărfuri, păstrară acest caracter, prin reacție, și în vieața comună interioară. încetul cu încetul, numărul produselor, cari Ierau “«enite spre schimb, crescu. Ca să se măsure cîtimile espective, ce ierau de schimbat, cele două mărfuri, Puse față în fnț& j^rau raportate la o a treea. Forma ui» ra valoare^» îmbrăcată de această al treilea dinns’ ° dată cu contactul socialcare-Tdăduse naștere cînw r°a’ asenienea formă se atribuea, se dădea odpQeî mări’» cînd altei. Cînd schimbul ajunse la num Volta„re mai mare, asemenea formă se dădu ap e Uuui soiu de marfă, care se întrupă în bani. Prin raind d®-aici, comerțul se-ntinde. Și .mal cu samă dlreaHintr^ P° mare avu loc în vechime îngrămăÎU cî. ae bogății. Comerțul acesta se concentrează fică ««7? orașe favorizate printr'o poziție geogr&gea’liii» că» căreî 11 datorau monopolul care atrătn at? atnsele bogățiea, punîndu-le ca chipul acesta Timi tot mărească traficul. Vom da ca pildă , tea c°mersantă din vechime care străluSco1c4hÎI care îera numită regina mirilor, tatfi «a » in car® 80 estrăgea purpura cea mal căuȘtie cît .ea cu îmblelșugare-n cuprinsul Iei. Și se Ce»lul n£5e*ueau parpurâ cel vechi. Exploatarea amonopol natural făcu să curgă bogățiile cătră 83 Tir, cari-I îngăduiril să-și ininulțască operațiile mari­ time și comerciale, să întemeeze colonii înfloritoare, să meargă să caute pe departe produsele streina mai căutate, a căror vindere devenind leară-sî privilegiul sau excluzîv, contribuea încă la îmbogățirea-!. Tot ce scoteau stăpînil din munca sclavilor lor după cum am văzut,Ierau mijloace de consumare, de-n destulare. Mulț! din aceștia, după ce mîncau toate veniturile unei asemenea munci, ca să deecursfaotaziilor lor costisitoare și risipei lor nebunești, se împrumutau, mărind ast-feliu averea traficanților de mărfuri și bauL In susținereafaptulul, cum-că împru­ mutul la cel din vechime se contracta în scop de con­ sumare, vom cita pePlutarc, care scrie :«dacă lumea, ar vreu să se mulțămească. numai cu ceea ce i-ar fi necesar, n’ar mal exista cămătari după cum nu exislă centauri». Trebuie de adSogat că, Ia Roma, în urma unor împrejurări particulare, împrumuturile avură tocmai, ca pricină de căpetenie, a se procura necesarul. Cetățenii Ierau soldați. In timp de râzboiu, pămînturile bogaților tot de sclavii lor le Ierau cultivate, pe cînd cel săraci trebueau să-și lese ogo­ rul în părăsire La întoarcerea de la luptă, patri­ cienii, cari aveau in armată grade, veneau încărcațî de prăzile răpite de la cei învinși, pe cari și le în­ sușeau lor, și-și găseau și pămfnturile, lucrate bine» în deplină rodire .- plebeii înseîși găseau rezervele ce mai avuseseră distruse, și ast-feliu, de serviciul mili­ tar ruinați, ca să trăeasci ierau uevoiți sJ se îm­ prumute, ca să poată să se apnee din nou de cul­ tură. Datoriile astea deveniră cu vremea attt de împovorătoare, de grele,în cît dădură loc la răscoale, la tulburări, la lupte înoite mereu între datornici și • creditori. In primele timpuri ale evului mediu, după năvăli­ rea popoarelor venile din Asiea^centrală și din Ger­ mania, producțiea iera foarte restrînsă/produsele, în mic număr, se transportau anevoe, date fiind gre­ utățile drumurilor cari pururea Ierau bîntuite de hoți. Fie-care localitate se organiza, cum putea, ca să producă cele ce-i Ierau de r.evoe, schimbul nefăcîndu-se de cît într’un cerc foarte slrlns. Pentru schimbul cu exteriorul, fură alese unele centre, unde lumea mergea în gloată la anumite date. Asta ie origina bdciurilor sau iarmaroacelor, cari s’au născut din condițiile vieței materiale de pe vremea aceea. încetul cu încetul, în vieața acestor oameni răz­ boinici, de lupte, prinseră să* fie și unele răstimpuri liniștite, de pace. Făfă să se curme de tot, ciocnirile ajunseră mal rari, iear tulburările nu mal domneau obștit. Trîndăvind în castelele lor, pe timpul acestor perioade de liniște relativă, cavaleri! so dedau Ia toate soiurile de jocuri războlnicie : scrimi, lupte cu lancea, alergări. Și cum fie-care vrea să strălucească în astea mai mult, luxul a rmurilor, sculelor scumpe, al țesăturilor, și altora, și altora, crescu, trebuințele se-nmulțiră, industriea orașelor se dezvoltă. Cu această producție mai mărită, comerțul se întinse și iei, Iear progresele acestuea reacționară la rindul lor asupra producției, grăbindu-î și mal mult dezvoltarea. La căderea imperiului roman, cel mal complect dăînueau în Italiea rezultatele dobîndite ale perioadei antice. Moștenirea vechilor civilizații rămase pe sama Italiei. Mai îndelung fasonată după obiceiurile lor, amintirea acestor vechi civilizații, de cît ori unde în Italia și dăinui mai mult. Produsele acesteea se resimțiră din această pricină. Iele Ierau mal bune ai prin urmare mal căutate. Transportate pe mare, care Iera o cale mai sigură de cît căile de uscat pline de cete jăfuitoare. comerțul lor îmbogăți cu osebi« ce­ tățile de pe Mediterana, a căror situație maritimi făcea din Iele niște bllciurî ce nu se mai isprăvreau nici o dată. Ăsa se face că cel dintâi germene de renaștere socială *se ivește în fele. Cînd restul Eu­ ropei iera sub jugul sevajiiîul, Pisa, Neapole, Amaln, alcătueau comunități libere. Și pe timpul celor mai în­ tunecați ani aîSevuluf mediu, corăbiile acestoratae, brăzdeazăhnările, multăinităjmal cu samă busolei, care dacă Iera mal de mult cunoscută, nu ajunge să fie în­ trebuințată obsteste în Europa do cît în timpul acesta. Alte cetăți merseră iute pe urmele trase de cetă­ țile astea. Venețiea, Genova, se îmbogățiră, apoT, transportlnd pelerinii Cruciadele, pe Hngă că eurățfră Ura de o de hoți de codru, da drumul mare, Iele ajutară te »- �«EVISTA IDEI! 64 REVISTA 1DEEI cele doua morale Jbcmrea, orașelor, comunelor, servilor, prin bani, se­ niorii căttnd să faca din orl-ce lucru bani, angajlndu-șl până chiar și domeniile, pentru a-șî procura mijloacele trebuitoare pentru aceste expediții înde­ părtate. Po de altă parte, aceste cruciade, puseră pe brutele feodale In atingere cu moravurile din Orient, f&cihd ca gusturile să le fie mal delicate, mai tine. La întoarcerea lor, acești nobili fură, mai mult de cît orl-cînd, tributari cetăților italiene, a căror flote mergeau să cate prin porturile Egiptului și pe la extremitățile mărci Negre, mirodeniile, parfumurile, juvaerurile, stofele prețioase, toate sculele Levantu­ lui, cari Ierau la modă. Banii, acești bani pe cari traficul lor îi făcea sa fructifice ne-ncetat, curgeau glrlă în aceste cetăți, cari îinpărecheau precumpănirea industrială cu puterea comercială și maritimă. La cîstigurile uriașe ale comerțului lor universal, marii ac-stora negustori si bancheri adăogară sî cîsti­ gurile carnețel, dobîndei finanțiare.Dîneil împrumutau pe regii din Europa. Prin capitalurile lor, din fundul eomptuarulul sau prăvăliei lor, iei domneau. Una din familiile lor văzu doi fii ai Iei ridicați la rangul de papă, Leon al X-Iea și Clement al VII lea, si două fice, regine ale Franței, Caterina și Mari a de Medicis. Printre pncinele acestei nepomenite îngrămădiri de capitaluri în Italia, trebuie să notăm papalitatea, care prin comerțul Iei fraudulos cu indulgențele, eu dis­ pensele, cu obolul S-tuluî Petru, făcea încasări co­ losale. Ceea-ce vine în sprijinul materialismului eco­ nomic al lui Marx, ceea ce dovedește cum că condi­ țiile materiale ale vieței sînt izvorul diferitelor feno­ mene sociale, această propășire a Italiei aduse Re­ nașterea artistică, cu capo-d’operele sale neperii oare. In mijlocul acestei îmbielșugărl toate facultățile In­ telectuale sc dezvoltară într’o înflorire plină de vrajă. Această propășire deșteptă înse invidiea: bogățiile și plăcerile vieței ce decurgeau din Iele, făcură din Italia o pradă poftitoare, asupra cărei se aruncară, monarhiile europene, în furiea lor după bogății. Cu toate astea, nu aceste evenimente politice, orj-cît do însemnate ar fi fost urmările lor, nu aceste au fost acele cari răpiră, Italiei supremațiea-I capitalistă. Luarea Constantinopolului do cătră Turci, în 1453, dădu o lovitură cumplită dominărei Veneției, pe vre­ mea ceea prima cetate comercială a Italiei si a lu­ me!. Italia, din Bosfor se retrase la Adriaticâ, leară ruina-1 a cărei semn fu retragerea asta, trebuea să se desâvîrșască prin c le două mari descoperiri de la sfîrșitul celui de-al XV-lea secol. Incunjurînd capul Bunel Speranțe, in 1497, Vasco de Gama, deschise comer­ țului o cale nouă. In 1492 și în 1498, Cristofor Columb, îl puse aetstuea la îndămînă o lume nouă. Atît câ Italia se afla acuma în afară de marea cale a bo­ găției. Centrul de activitate îera strămutat, trecînd de la cetățile Mediteraneî la cele ale Atlanticului. Debușeurile cele nouă ale Orientului si ale Amcricel, intemeerea de colonii, înmulțirea* mărfurilor, dădură comerțului și navigației un foarte mare avînt. Creșterea mijloacelor de schimb, care urmă de airi, aduse pe de-o parte coborîrea, reducerea veni­ turilor funciare ale nobiiimel, lear pe de alta spori hogațiea burgheziei: clasa comersantă si industrială, elementul burghez, se dezvoltă din ce în ce mai mult în dauna Intocmirel feodale. Din partea Iei, nobilimea dădu si lea ajutor la ase­ menea operă de dizolvare Dacă dînsa prinsese să-sl îndatoreze domeniile pe timpul cruciadelor, dragos­ tea Iei neînfrînată de lux, de cal frumoși, de arme sclipitoare, de locuinți mărețe, de sărbători stiălucile și de lot felini de petreceri, o împinse să meargă înainte pe calea asta,-l)berîndu-sl din co în ce mal puțin proprietățile sale îndatorate. Uzura cămătari­ lor, sub iormă de împrumuturi pe amanet și pe hiputeea, putu să-și joace caii în toată voea pe spim n . acestei nobiluni Afară de asta, începînd din Vi acul al XlV-lea, nobilimea se apucă să-sl înstrăidomeniile. Importarea metalelor prețioase cari dl? America, In fine, coborî și mal mult aX? . ^«oriale, și contribui la ruina debitorului feo■urnt SL'4! putere politică scădea pe măsură ce se Vc°nomică care o sprijinea. pușcă întrebuințarea Ierbel de tură cumnU de /°rC a 4at feodalitfițcl o lovlsocială. Inlrețivu și de iobagii săi, seniorul 8e bătea ca să-I apere, să nu fiejăfuițl de străini. Cu inventien .hi.» cavalerii, împlătoșnți cu fler, încetară de a m » M zăgaz necesar; arta războiului schimbată n - “ mare, făcu ca corporațiea nobilitară să-sl Qfutilitatea Iei, rîpindu I, spulberîndu-1 vecheap,eardă Toate descoperirile, toate prefacerile, cari puter®. ca urmare lărgirea pic-țeî și scăderea cheltueiA?Veau transport, trtbueau.neapărat să iuțască produoii de să se adapteze, ca să fie la nivelul cerințelor llea,Ca aceasta firește trebui să sporească, si de la aPOrit<‘> sporire, prilojii ă prin crearea pieței celor donf>CiCaBtă din veacul al XVl-lea, dateaza istoriea ornrin J?1: capitaliste, ale cărei schițări numai au fost într zule în unele orașe italiene. r°vă~ Dar, pentru ca producțiea aceasta să crească Irebueau mijloace bănești. Starea ftodală îu8e a’ »■ naturilor de la țară și legimul corporativ al orn ' lor, se opuneau la prefacerea capitnlului-bani mădit prin îndoita practică, a comerțului si âc metei, în capital industrial. Aceste stăvili, *înse d venind mal puțin tari, prin slăbirea legăturilor ’fen" dale, pricinuite de fenomenele schițate acolea o scurt, sub apăsarea necesilățeî, aceste stăvilită mai multe puncte cedară. Regii înmulțiră pretextele de alt-ieliu nu dezinteresate de loc, * pentru crearea de maiștri în corporații. Iei acordai ă privilegii si la particulari, pentru vinderea-cumpărarea unor ‘pro­ duse. Desființară diferite sarcini impovorătoare pen­ tru comerț, și așa mai departe, încunjurind cu chi­ pul acesta stavilele pe cari organizarea breslelor le punea înlinderel, dc zvoltărel producției. leată cum s’a dezvoltat capitalul comercial și cel cămătăresc, și leală cum au slujit aceste capitaluri la deschiderea erei capitaliste propriu zise Voiu mal adaoga ce-va, ca să-mi teimin schițarea asu­ pra evoluției acestox* doua forme de capital. Din minele Italici, precumpanirea comercială și maritimă trecu mol întăl Portugaliei, cărei, calea spre lodil, descoperită de Vasco de Gama, îi asigură posesiuni splendide in Africa și mal cu samă In Asia. Portugalia se umplu de bogății, dar nu Intirzie să fie întrecută și înlocuită de Spania, cărei CnstoforCoIumb II dăduse America. In 1580, Portugalia ajunse o provincie spaniolă. Revoltlndu-se în potriva lui Filip al II-lea, care se < încoronase de rege al Portugaliei, Olandezii merseră' pretutindenea, cu izbînda, pe urmele Portughezilor și Spaniolilor. Aci-ști din urmă fură cu osebire cu­ ceritori, Olanda fu *cea dintâi națio care dezvoltă ca­ pitalul industrial amăsuraz cu comerțul și navigațiea, devenind cea mal bogată putere dinQlume. Cu Vilhelm al IJI-lea. prințul Orangelul. nălțat pe tronul Engliterei n 16-9, și oamenii și capitalurile olandeze, năvălii â cătră această țară, din urma, și eu oamenii și c.> piUlurile astea, supremațiea econo­ mică trece Engliterei, care o și păstrează. Statele Unite ale Americel vreu să reducă pe iinglîtera Ja rolul la care asta a redus pe Olanda, fie simpla distribuitoare a produselor americane, buti-vor sau nu, ne va arăta viitorul. Văzurăm cum s’a născut capitalul îp damentalâ, cum s'a născut industrialismul du g r Prilejit de fenomenele istorice, capitalul se pr ca o necesitate pentru dezvoltarea m,jl oa„eroVjziproducție și pentru adaptarea lor la P onarea unei piețl mai întinse. Micul atehe strulul corporației sau breslei fu n<;v° vamărit. Diferența ieste întăl si ntăl “upîaI bujncioase, Am văzut de unde veneau fondurile, tr b , mal neapărate unei asemeni măriri. Dar treDu « | 0atelierul fie îndeplinite și alte condiții, pentru ca• jnlj cuma mărit să*poată bă funcționeze : P loacele trebuitoare muneei, trebueau m — a trwus* . cerceta, mai departe, mișcarea istorică -d-torulcu; format pe producătorul imediat, Pe.P? .*Dri» c°r& rat, în proletar. Vom atinge pe urma ia ri'manufac £nnufaf a trecut producțiea capitalistă ; cooper țla»’ tlmP tlrâPur “2’-eÎ tură și mare inăustrie. Și vom sâA O1O1,1 de a-zi, cind puterile de producție u "“născut, din ceașcă mediul economic din cari sa care lele au luat ființă... In Romlnește de Const CflstesCO Stadiu de psihologie socială prea frumos studii^ acesta, al D-lulC. Dimitrescu-Iașl. ca să nu-l reproducem în coloanele noastre, spre a pătrunde în cer­ curi înțelegătoare mal largi Ie de alt-feliă 0'plăcere nespusă, etnd te poți apropiea de cugetători prețuițl chiar de lumea așa numită oficială, care îl ține și-n rang, cu­ getători cu cari, tu care ți-al făcut din in­ dependență un cult, nu sperat nici o dată să ie poți înttlni și mal cu samă să te poți uni în păreri, r Din cR^vista de Filosofie și Pedagogie», unde a fost publicat mal întăi, studiul a cesta se încadrează in coloanele noastre, ca să înceapă călătoriea mai lungă, pentru care fără-ndoeală a fost menit, pentru a merge să dee sprijin celor ce-au încercat să scruteze realitatea și cari nu au mers poate tocmai pănă-n adincul iei... P. M. Glod studiezi istoriea evoluției etice a omenirel, Iești izbit de contrastul dintre morala cifirială, morală predicată în numele putere! divine și sub garanțiea puterel publice, și între morala reală, după care se conduce de fapt activitatea omenească. In timp ce prima poate rămlnea mii de ani neschimbată, recomandîud omenirel continuu acelaș ideal cătră care să-și în­ drepte pașii, morala reală, consistînd în formule scoase din nevoile imediate ale viețri, se transformă continuu In raport strîns cu evoluțiea acestor nevoi și cu dezvoltarea mintalitățel. Morala oficială ne apare ca normă generală de conduită pentru toți, dar mai cu samă ca țintă îndepărtată, cătră care să se îndrepte activitatea celor mal slab înarmați în lupta pentru existentă. lea Ieste mal totdeauna adaptată formelor de organizare socială, pe cari le consfințește, si astfeliă devine instrument de stăpînire. înăuntrul cer­ cului de activitate îngăduit de idealul eticei oficiale, vedem înse totdeauna desfășurîndu-se o scenă variată de năzuințl individuale. Cei naivi sînt dresați pentru ’sestrădănui, mal totdeauna zadarnic, în direcție» Idealului eticei oficiale, pe cînd cel mal dezghețați la minte îșl construesc o pseudo-mordlă egoistică, după care se călăuzesc în diferitele direcțiuni ale activiaței practice Cei naivi, dezarmați în lupta pentru ?dao? aȘt-feliiî pe lîngă mizeriea fizică a exisenței ior și mizeriea morală, produsă prin conflictul S ™an6nt între idealul inaccesibil cătră ca ren ăzuesc ^’ ?re™izeriileexistenței. Din acest conflict răsar: c,inav^ contradictorii, rezultatul luptelor complimr»maa» 2?.e^eî’ dezorientare etică, expediente de minfaiu con^ra> ce* puternici, înarmați cu o DSenSft ate suPerioară, știu sa pună armonie între 3ZorfH^-rnor?la oficiali, salvînd cel puțin aparențele, cursurittrea^ a^e conduitei omenești variază în detătî nm.Lmp^laTt duP* condițiile traiului. Două socieexistentfttr?ind tu epoce diferite și în condiții de vurilm. i diferite se vor deosebi si în privința mora­ lele alun»* înc^ în ace*ea-șî societate, difedencR-tSOCÎale' desfășurîndu-șî vieața în conv°r avo« , le’ inipuse prin organizarea socială, La ,SO52 moravurl deosebite. pu3&re ni ^i*°,por» ^tele sînt moravurile maselor poCe intfii.anele rnoravurile elitei sociale. Dar ceea Car0 stai» de observat, ieste raportul diferit în oficială ȚY.°ravurile celor două clase față cu morala *?6 lor strftdflnuesc a-sl acomoda moravuC!nd cellah?1 u etîceî oficiale, cu sau fără succes, pe .pex® de a soc5slă. caută continuu să se emannM năzuiui J0!!111 «teronom al moralei oficiale, pu. n°aDele n le Pasionale sî voința lor mal presus de ’PpUn r 2esteî morale. Cel slabi se resemnează și » ce» cari au conștiința puterel lor cearcă să â6 înfrîngă lanțurile artificiale ale moralei eteronome. n?*PtaLa a<JU8 desființarea sclaviei, cel puțin în principiu. Asl-f-liti, milioane de muncltorîau putut avea bucuriea platonl ă de a fi liberi. Organi­ zarea socială Inse, bazată pe Drineipiul exploatărel muneei, a Introdus sistemul salariului, o formă relativ nouă, sub care se ascunde ve hea sclavie. In formă angajamentul Ie liber, în fond nevoile imediate ale exis­ tenței fac din muncitor un sclav al salariului. Și tot așn, morala oficială oprește omuciderea, formula Ie precisă: osă nu ucizi». Opiniea nublină îns“ Ie dre­ sată pentru a glorifica omuciderea în războia. Cugetarea etică a putut înainta păna In ideea. abstractă a res­ pectului vieței aproapelui. Moravurile sociale Inse au rămas la ideea războiului ca ultima ratio în certurile dintre popoare. Eroii de pe cîmpul de luptă slnt ad­ mirați, poeții ridică p^nă la ideal faptele lor In această privință, cu greu ai putea găsi deosebire între opiniunea publică din Arhipelagurile Melanesiene, unde omul iera cu atît mafstimat cu cît se acoperise mal mult de sînge și se ghiftuise de carne ome­ nească. și între opiniea publică din Europa creștină. In formă, desigur moravurile sau îndulcit, dar, în fond, au rămas tot atît de sălbatece, astă-zl ca și atuncl. Contrastul dintre moravuri și ideea etică mo­ dernă devine încă mal strigătoriu. Morala creștină predică monogamica, instituțiile sociale au adoptat-o Oț^temelie a familiei moderne. Cine ar putea spune, ciTjnîna pe conștiință, că moravurile societățel mo­ derne respectă acest principiu al eticei creștine ? Și apoi, ce deosebire zdrobitoare între principiul dezinteresăret. predicat de morala oficială, și între vîn&toarea aprigă după bogăție, susținută încă cu tenacitate de moravurile societăței noastre In mînele claselor stăpînitoare, morala oficială de­ vine un simplu instrument de cîrmuire față cu ma­ sele populare, un frîu pentru năzuințele lor bestiale. Moala cea mal sublimă devine în laptă o doctrină a servitiițel. I Ie, 1 ăi ă îndoeală, cel puțin îndrăzneață această afir­ mare. Milioane de noroade, în decurs de mii de ani. au căzut în genunchi înaintea idealului salvatorii! sugerat de evangeliul creștin. In oceanul de mizerii, în care plutește întreaga existență, desigur evangeliul creștin a apărut ca o rază de speranță, care să lumineze mintea celor frămîntațl de valurile mi­ zeriei. Zdrobiți de obosala unei lupte zadarnice, lupiă fără sfîrșit, condamnațil la munca existenței văzură în evangelie o ancoră de scăpare, care să-I poată duce la limanul fericirel. Printre seînteile de lumină a evangeliuluî, omenirea întrevăzu o alta lume mal fe­ ricită, o împărăție a celor drepți, întemeeată pe prin­ cipiul egalei îndreptățiri a tuturor înaintea acelueaș tată ceresc. In o halucinație transcendentă, suferinzii întrevăzură o altă lume, care să fie răsplata meritată a mizeriilor existenței: fericiți cel cari plîng, fericiți acei cari flămînzesc și însetoșază de dreptate fericiți ceî prigoniți,... că a lor Ieste împărățiea ceriurilor. Și cu toate aceste, ori-cît ar fi de îndrăzneț, tre­ buie spus, defectul radical al moralei evangelice a fost sfatul resemnare!. Prin aceasta lea a devenit un instrument de stăpînire a maselor inconștiente. Fe­ ricirea nu Ie din lumea aceasta. Vieața pămînteasci Ie o simplă perioadă de încercare, pentru a merita fericirile vieței eterne, într’o altă împărăție, în împă; rățiea ceriurilor. Atunci bogat și sărac, puternic și slab, îmbuibat de bunurile vieței sau svlrcolindu-se în noroiul mizeriei, privilegiat de muncă sau con­ damnat din copilărie la munca fără sporiți, minți hrănite cu adevărurile științei sau săraci cu duhul, toate nu sînt de cît deosebiri păcătoase dintrio yieață fără valoare. Omul trebuie să caute a-șl îndrepta privirile cătră vieața viitoare, pe care înse trebuea să o merite. Toți trebuie să fim vizionari. Peste ranele existenței evangeliul aruncă balsamul dulcilor închipuiri a unei vieți viitoare. Secretul vieței p&mînteștl consistă în resemnare. Oe-țl pșsă de nedreptă­ țile trecătoare ale acesteUviețr, cînd Iele nu slnt de cît puntea de trecere cătră vieața autoare. Mai mult încă, tocmai nefericiți! vieței aceștia sînt acel cari se vor împărtăși din bunurile vieței vutoare. �88 RAVWT IDMl REVISTA JQiBEl Cine nu vede tn această doctrină a „reaemnărel* favorul sfmriiuM, care a apăsat al apaaă milioanele de muncitori inconștienți? Vieața'tn înțelesul Iei na­ tural înaamnă mișcare mecanică, însamnă activi­ tate, însamnă luptă. Și lupta, în înțelesul evangeliel, Ieste o încercare zadarnică. Tu nu poți să schimbi nimic din cele ce a hotărlt, în înțelepciunea sa nepltrunș&, tatăl ceresc. Un fir de learbă nu se mișcă fără știrea lui, copil Ieste acela care vrea să schimbe o iotă din. destinele acestei lumi. La ce bun atunci atrădauiea intelectuală de a pătrunde în legile naturel ? La ce poate folosi ori-ce încercare de a schimba organizarea socială a viețeî?... Singurul lucru îngăduit activitățel omenești, Ieste propaganda cuvfntuluî despre o vieață viitoare, sin­ gura mîntuire pe care o putem nădăjdui. Si, ieară-șî, în mod logic, singura organizare socială, în spiritul noii doctrine, ieste mînăstirea: vieața petrecută în înfrinarea naturel omenești, în contemplare «i ado­ rare a forței «upreme, în visuri măgulitoare 'despbe o vieață viitoare. Căută să meriți favoarea tatălui ceresc prin iubire și resemnare, posternindu-te la pămtnt înainte* a tot puterniciei Iul. leatfi ce va să zică o adevărată morală pentru sțlavl. Fără îndoeală mînăstirea a fost o protestare vie în contra nedreptăților sociale, o mtnglere pentru mințile superioare, pentru spiritele nefericite, cari jiu *’au putut adapta mediului social al timpului, un azii pentru cel persecutați, cari, sub o formă sau alta, au venit în conflict vădit cu organizarea socială. Dar acest azil a fost o protestare tăcută, cuvîntul său de ordine a fost totdeauna umilința si supunerea, re­ nunțarea la luptele viețeî. In timpul popoarelor'anticitătei clasice, obosite de cuceriri și desnădă.jduite de-a r'ezolvi problema viețeî pe calea speculațiunilor metafizice, invaziea misti­ cismului oriental, rezultînd din ciocnirea popoarelor clasice cu civilizațiile Orientului, a găsit desigur un teren fertil în care să poată încolți. Din ciocnirea ac.ealor curente a izvorît partea doctrinară a evangeliulul. Prin evangelie. misticismul oriental a străbă­ tut în conștiința atît a vechilor popoare clasice cît ?i a popoarelor tinere din Nordul Europei. Misticis­ mul oriental a Introdus pe pămîntul Europei simtimîntul de umilință al omului înaintea a tot puterniC11 na^rel, de resemnare față cu fatalitatea desti­ nului. Iei a Introdus în conștiința popoarelor Europei credința într’o lume suprasenzibilă. Iei a transformat în mnonari Întregi generații în decurs de mi! de ani. II Există desigur in evangeliu și o îaltă ...» morală, dar ’■ un dezide ’ •’ ­ sceastă întreagă parte a rămas mal mult rat pentru viitor, un ideal ce n’a putut fi realizat de cit Intr o minimă parte în decurs de aproape două mii de ani * Dacă partea întăea, despre care am vorbit, Ie ră• pe în năluciri metafizice despre o altă vieață și în speranța de a o vedea realizată prin mi­ racolul reînviere! morților la o a doua venire a mînpar^ea a d°ua răzămată pe principiul celueaș* părinte ceresc, înaintea lui toțiaI a2. Principiul justiția: «Ceea-ce ție nn d’° tuea nu face». «Fă altuea, ceea ce-al vroi al Iei ție». «Cu ce măsură veți măgura cu facA iî se va măsura și vouă». ' aceea.jț 3. Revolta contra injustiției sociale o oăsin, » dica contra celor avuțl, cari nu vor pute» i preîmpărățiea ceriurilor, în contra fățărniciei V81*4 și a fariseului, in contra cărturarului neaăhn^e?u1'1’ dă sancțiunea aparentă a științei nedreotef CarQ a viețeî sociale, în contra celor mtndri d**?^*4*11 lor, predicînd modestiea. 0 Puterea 4. O potențiare o moralei sociale creștina n «>« . în principiul earităfei: parabola Samariteanul»»8*811*1 sub o formă vie ideea ocrotirel celui alai pS,nI°,d* lertărel Ie la Ce-care pas în învățăturile ' .w C Pil11 Principiul ajutorărel reciproce în lupta pentrn8?ice‘ îl găsim exprimat sub o formă plastică șl tegoncă. Cel ce are două haine să dea un. n'are. Nici lumina miuțel nu Ie îngăduit să o n! ? mod egoistic pentru tine. Lumina nu trebuie J? lea trebuie să lumineze pe toți. O întrevedere S.’ a solidarități intelectuale cătră care se cu pași uriași lumea modernă. H Mza Cîte doctrinl sublime pentru afirmarea omului tn vieață. Ce progrese colosale n’ar fi făcut omenirea J două mu de am, dacă aceste principii de solida rit.tn socială ar fi fost ideile conducătoare ale celor privile giațl intelectualicește și prin aceasta cblemațl de â înriuri direct asupra organizărel viețeî popoarelor Dar pentru aceasta trebuea ca principiul de abneqare de sine, propoveduit celor dezmoșteniți, celor învins! în luptele viețeî să fi fost măcar pe puțin crețul celor puternici. Și aceasta a fost cu neputință. Egoismul de clasă stăpînitoare a precumpănit. Dragostea viețeî, dragostea omenire!, principiile justiției și ale solidaritățel sociale, întreaga parte altruistîcă a evangeliuluf, au rămas literă moartă pen­ tru cel tari, simple fraze pierdute în foliantele privnite ale bibliotecilor bisericești, pentru a le înglna, fără căldură și fără convingere, înaintea celor slabi și deznădăjduițl Iele au fost mai mult elemente din cari să se făurească idealul unei vieți viitoare de cît învățăminte practice pentru înțelepciunea viețeî aceștia. Singura parte slabă a moralei evangelice, din puncl de vedere social, Ie tocmai aici. Învățăturile morale se razimă pe o iluzie metafizică, despre o altă lume ideală, și de aici predica dezinteresărel de vieață reali. Această iluzie metafizică, cu întreaga morală care derivă din lea, a avut în adevăr la început caracterul revoluționar, lea apărea ca o doctrină de emancipare a claselor apăsate și de răsturnare a ordine! sociale stabilite. Dar în acelaș timp lea cuprindea în sine germenul toegațiunel sale proprii, predicînd o siinp » aspirație vagă cătră infinit și dezinteresarea de vieaj reală. De aceea noua credință a început prin a n com­ bătută ca subversivă ordinel sociale și a sflrșjt pr a deveni religie de stat, instrument de stăpW ,sPeranin *n năluciri ««.wBDu.ieute transcendente’ Claselor învinse. Numai sub «ceastă transformai na putut resemuărel : «îndură fost îngăduite cîte-va încercări caritabile deaun ~ izvorî de cîtmorala ------ "- --------«îndură Si încă si fără a murmura m'zeriile m’zeriile existenței, crede în niîntuire suferințelor. Și și aici străbate egoismul clas a caritate, con coa”w, orca și speră într’o vieață viitoare, eternă realizare a prin- stăpînitoare: prin fondațiile de cantate, cipiilor de ^ dreptate A ceasta Ie lozinca cvanevan- grațiea grație» divină, divină, cel cel tari tari voeau voeau să-și cîștige » ignor®P^e divină». Aceasta geliuluf per care au priceput-o milioane de noroade păcatului de a fi stăpînît omenirea înecaia “ trahl CarC *U aplicat’° tot( ,nvinșll în lupta pentru r®Ast-feliti nță și în morala evangelică, prin contr®.^^jri^e- Din înse răsare o altă morală pozitivă, ade­ vărata înțelepciune a viețeî, princiolul fundamental al soUdantățel întregel omeniri: iubirea aproapelui. Principiul iubește pe aproapele tău ca pe tine X“’H 8,Inl consacrate amîndouă elementele viatei ȘÎ altruismul. Omul trebuie să se iuîn pe S îosu-șl, leltrebule să iubească înse de ehu?? m°d în‘reaga omen>re. In egoism, iubirea duiulPrincipiul afirmftrelîn vieață a indiviP»ul tntî(.î1Ara,8“’1iubirea aproapelui, avem princi mtregci morale sociale. țre principiile lei constitutive, dintre pri P _utut semnărel și principiul de iubire a vieî®*’ Jlege subordona'toate clasele sociale sub ac .ycacei morală. Devenind morală de stat,lea sa . julne­ tari si a sancționat injustițiea socialăa£unient semnărel» a făcut din lea din potrivă u acea®1* »uternic de stăpinire a conștiințelor, ș pciaBBle st*' pu de ' J garantare a privilegiilor cîștiga1® cOmună pînitoare. lea a suferit în astă privință soa^dinel s0' a tuturor religiilor de stat Adaptîn' ciale stabilite, adevăratul spirit ol tnț f.n fermei lict s’â falșiflcat. In loc de a rămînea un ■ 1 I ( a devenit un instrument -c3 al al vieiei viețeî progres arfl afl nedreptăților sociale. In loc să pre□nservare • o0 cOlL>inatea tuturor, îndreptățirea tuturor la bu^lc5te^vietel, lea »<- a trebuit să predice umilința și ^"erea fața fată cn cei tari, acordîndu-le o simplă supun0 anța de a scăpa de vieață și a merita, ^gufe’rință, bunurile viețeî eterne. 87 rloase de revoltă în contra acestei axiome de stat an.tlee. Primul moment a fost îmbrățișarea creștinis­ mului, al- doilea a fost triumful știința din timpurile moderne. Am văzut cum creștinismul, nevoit să se mlădieze, pentru a se putea adapta mediului, a re­ nunțat la principiile sale revoluționare de emanci­ pare a claselor dezmoștenite. Biserica, propoveduind resemnarea, t-a resemnat, a capitula lea însă-sî mulIII țămindu-sB cu speranțele transcendente și folosind din vieața aceasta toată puterea, cîti i-a putut fi nln cele dintăl timpuri a constituirel societăților, •concedată de cuceritorii lumel romane. Impărțindu-și 2-nirea a fost împărțită în învinși și învingători, în puterea și luptînd pentru lea, biserica catolici a stă‘Xdnitbri si sclavi. în privilegiațl și dezmoșteniți. pînit, alăturea cu puternicii cuceritori, noroadele ți­ i decursul* veacurilor omenirea a propășit. De la nute silnic în inconștiînță. Sdimentele de organizare a societăților primitive și Foet-a revoluțiea'provocată de progresul și răs­ ftnă la formele de organizare a societăților moderne, pîndirea științei, mal fericită în astă privință? Cel pu­ distanța Ie enormă. Și cu toate acestea legea cuce­ țin pănă astă-zi, cu greu s’ar putea răspunde afir­ rire! celor slabi de cel mal puternici rămîne cons­ mativ. Știința a realizat în adevăr progrese uriașe, tant aceea-al. Formele necesare ale organizărel se înmulțind și îmbunătățind mijloacele de traifl prin schimbă, condițiile tralulni, cel puțin relativ, se înles­ aplicațiile Iei technice. Dar în ce privește organiza­ nesc tot mal mult, dar fondul organizărel rămîne a- rea socială lea n’a schimbat, în fond, nimic. Știința, colfl?. Progresele imense, pe cari le-a realizat omeni­ ca și religiile, a devenit un instrument în mînele ce­ rea în decursul veacurilor nu sînt distribuite nici măcar lor puternici. proporțional cu cantitatea și calitatea muncel. Cel mai tari si-au făcut totdeauna partea leului Societățile IV au rămas și astă-zi divizate în clase domnitoare, cari luptă între" Iele pentru preponderența în stat, și clase Marea revoluție de la sflrșitul secolului al XVIII-1**, dezmoștenite, a căror soartă Ie munca grea ~a exis­ provocată prin răspîndirea'curentului științific, și atenței și sprijinul acordat cînd uneea, cînd alteea firmîndu-se In numele principiilor științei pozitive, dintre clasele domnitoare. Din această luptă starpă a dat lovitura de graț« vechilor privilegii și vechi­ rezultă un singur lucru: stăpînitoril se schimbă, dar stă- lor prejudecăți. Zăgazurile cari împiedecau mișcarea pînirea rămîne. Unul dm cele mal puternice instru­ Curentelor populare au fost zdrobite Pe ruinele ve­ mente de dominare în organizarea socială au fost che! societăți o nouă societate trebuca să se ridice, totdeauna religiile. De la societățile primitive și pănă răzămată pe principiile de dreptate socială. Ce s’a întîmplat înse? Revoluțiea economică, a dat la cele mal înalte organizări sociale, frica dei coman­ damentele zeilor a fost instrumentul de stăpînire, în mîna burgheziei muncitoare avuțiile împrăștiate preoții diferitelor religii s’au aliat totdeauna cu cel de nobilimea risipitoare. Tot pe calea muncel, burputernici, dindu-lo în schimb sprijinul lor moral a- ghezieași-a acumulat capitalul intelectual al științei, supra conștiințelor mulțime!. O singură excepție mai și cînd lupta revoluționară s-a dat în numele științei însemnata" în astă privință cunoaștem : Budlaismulîn și al libertâțel mancei, burghezie» s’a găsit stApînă Indii și Creștinismul Cel dintăitf, propovăduind egali­ și pe avuție șl pe știință. Revoluțiea n’a putut pro­ tatea tuturor în Nirvana, lovea în nedreptatea caste­ fita de cît celor maî bine înarmați, celor cari posedau lor. Cel de al doilea îmbrațoșază soarta claselor su­ ai știința și capitalul. Ast-feliu noile principii n’au ferinde și proclamă superioritatea lor: „Cel ce se avut drept rezultat de cît împrospătarea claselor Înalță se va smeri, cel asuprit îșl va găsi răsplata domnitoare cu clemente nouă, mal bine înarmate și într’o vieață viitoare organizată după idealul justiției cu mal multă vigoare. Calapodurile organizărel so­ eterne». Dar n’a trecut mult timp și caracterul re­ ciale au rămas aproape acelea-șl. Toată schimbarea voluționar al creștinismului a dispărut. Biserica, con- a consistat în aceea, că burghezie» a luat pe încetul strlnsă, a trebuit să cedeze și să se adapteze mediu­ locul vechel nobilimi. In locul unei stăpînirl sincere, lui: din ferment revoluționar lea a devenit, după cum răzămată pe vechile tradiții, avem o stăpînire ipo­ am mal spus, instrument de stăpînire a maselor crită. Sub haina falșă a principiilor umanitare de libertate și egală îndreptățire la vieață, descoperim inconștiente... Cunoaștem în vechiul Egipt două religii, una mal îngrijorarea noilor stăpînitorî de a-șl ocroti cu ori-ce abstractă, patrimoniul castel sacerdotale, și alta cu preț pozițiea privilegiată pe care o ocnpă, în contra totul învăluită în forme senzibile, accesibilii castelor curentelor progresiste cari amenință de a surpa eoslndite la munca fizică- Pentru preotul egiptean cu diflciul șubred al stăpînirel burgheze, construcție tre­ tnintea dezghețată, Dumnezeu Iera unul, putere abs­ cătoare, fără temelii adînci împllntate în nevoile or­ tractă, fără început, fără sfîrșit, creatorul întregel e- ganizărel sociale. Venițî în numele libertăței, în nu­ justențl, pretutindeni prezent, distribuitor al drep- mele inițiativei independente, în numele progresului ’ațel absolute într'o vieață viitoare... Pentra poporul fără margini, iei se încearcă astă-zi să pue zăgazuri Muncitor, osîndit la zidirea piramidelor, acelor gigan­ acestor curente, pentru a-șl putea conserva stăpînitice morminte regale, zeul abstract al castel sacer­ rea de fapt. Clasa mijlocie, incapnbilă de a crea forme dotale îmbracă forme senzibile, accesibile minței lui. nouă de organizare socială, a cătat șă sprijine ve­ tei Ie soarele în luptă cu întunericul. Ie pămîntul ro­ chile forme feudale, cu modificări nesimțite, atît cît ditor, le Nilul cu revărsările lui dătătoare de hrană Ieran necesare pentru a se putea asimila cu noua rniV»e?^ă’ Ie boul ^aP* animalul tovarăș al pluga- clasă stăpînitoare In locul tradițiilor putere!, s’a In­ trodus«uumuiaicn acumulareauvuț>v-> avuției ca ultima ratio----a stănînirei. uiui în lupta pentru existentă, ie o întreagă serie uuuus - -de animale în cari se întrupează seînteea divină, pen- Știința a trebuit să se mlădieze înaintea noi or clase ‘țd a. fi martorul de aproape al acțiunilor omenești, stăpînitoare și să caute argumente de Unele dintre aceste animale stnt adorate pentru a fi stăpînirel lor de fapt. Ast-feliu sau născut două diMibfinzite, cum Ie crocodilul, altele sînt adorate pen- rectil în mișcarea științifică a jacului nostru, o tu­ tu binele D» ^‘Uele co-1 ce-1 fac omului, cum Ieste ihneumonul. recție ipocrită, căutînd să justifice o nar “" la urma urmelor toate,’ simboluri..................... _ vil în cari se ciala ipocrită, un aoifi de știință oficială tolerată de stat, ca instrument de convingere și prin urmare de P «supune încarnată una și aceea-șl forță divină. tntLaralel ca această diferențiate în credinți, merge stăpinire. și o allă direcție,cinstită, urnrinnd adevărul nri«e?ga Organizare a viețri Egiptene. Cei cari au în mod dezinteresat, preocupată de adevărurile sociale presus de interesul de clasă socia ă Caracterul lan 4-eglul §liințer și al glndirel abstracte, au în ace- mal ath -p Priv!legiul putere!. întreaga cultură veche, acestei din urmă Je fără îndoeală revoluționar, cen­ acea°r*en-^a cea greco-romană Ie răzămată pe tru că urmărind legile nestrămutate ale evoluție! so­ Opț idee fundamentală de organizare socială. ciale, nu admite mei una din doctrinele clase! mij­ ftiaiuU s.ocfetate trebuie să fie împărțită in cel cari co- locii ca dogme neschimbătoare. Toate vechile forme pe cari s’a fondat clădirea socială actuală slnt supuse In c.ar* ^nt de natură să asculte... oivjlizațiea Europei au fost două momente «•- unei analize obiective neîndurate, considerate ca sim- �A 88 &RV1STA IDKK1 ------------- MIVIVT HJSII ple verigi din lanțul evoluției social»» prin urmare supuse unor continue transformări. Și tot așa, din ace«a-șl stare de stlpînlre ipocrita, au rezultat două morale: una, morala celor slabi, un simplu instrument de cîrmuire, și alta morala celor tari, justificare a pasiunelor nețărmurite. Pe cel slabi, reduși prin foame la o stare vecini cu mizeriea și ignoranța, știinlă, religie, moral?, trebuie să-I țină netulburițl tn lanțurile sclaviei sociale. Știința trebuie să lo dovedească că nedreptățile sociale slnt conse­ cințele fatale ale legilor existenței, religiea trebuie să verie pe ranele suferinței lor balsamul mînglerei, In cerclnd să-I convingă despre speranța unei fericiri viitoare, într'o lume metafizică, și în tot cazul să Ie inspire"sentimentul de resemnare, morala trebuie să se ocupe cu mlădierea voinței, deprinzîndu-I să fie bupuși si ascultători. Și toate acestea pentru ce ? Pentru ca cel tari să poată beneflciea, îutr’o liniște îndoelnică, de situațiea cîștigată în organizarea socială, să-și poată deslănțui netulburați vulcanul pasiunilor antisociale. Trebuie ca muncitorul si-sl iubească munca, pentru a munci mult șl a-si perfecționa continuu produsul muncei snle, pentru ca prin aceasta sporesc produsele muncel, cari vor satisface cu îmblelșugare nevoile reale și factice ale celor puternici, privilegiațî de muncă. Trebuie ca muncitorul să învețe a economisi din pre­ țul minim al muncei sale, să se deprindă a fi cum­ pătat, sobru, pentru că prin aceasta rămîne parte din produsele muncei sale In folosul claselor privile­ giate, cari nu muncesc, și în acelaș timp iluziea eco­ nomiilor acumulate, a caselor de ajutor pentru cazuri nenorocite, întlrzie izbucnirea primejdiei sociale Toți slntem datori să contribuim pentru sprijinul sarcinelor statului, plata impozitelor Ie o sarcină socială, dar ctnd Ie vorba să distribuim sarcinele, partea cea mal grea apasă totdeauna munca. Să impune direct și indirect producțiunea, fie în momentul producerei, fie în acel al consumațiuneî. Și imensa majoritate Ie a producătorilor și deci a consumatorilor, deci asupră-le se resfrîng’în ultima analiză sarcinele finan­ ciare ale statului. Proprietatea trebuie garantată, ca­ pitalul mobilar și imobilar trebuie protejat, pentru-că Ieste instrument de producție, deci izvor al bogăției, șl, nimeni, lucrînd înțelepțește, nu sacă izvorul producției^ Da, resoectul proprietățel Ieste un principiu sacru, lea trebuie respectată sub toate formele, pentru că le baza dragostei de țară, pentru că ie pieatra funda­ mentală pe care s’a clădit edificiul social modern Familiea si proprietatea slnt cei doi factori esentialE al organizarel sociale moderne. Dar care familie și. care proprietate ? Cînd Ie vorba de familiea munci­ torului, zdrobit sub greutatea jugului de fler al in­ dustrialismului modern, care scriitorii burghez nu ie gata să acuze de sentimentalism pe cel ce ar ridica cuvlntul In favoarea acestol familii. Legile economice slnt legi de lier, fle-care sufere tn organizarea econo­ mică consecințele fatale ale poziției pe care o ocupă, familiea muncitorului poate fi distrusă, dacă prin aceasta cresc, se adaogă ocaziile și mijloacele de răs­ fățate a celor favorizați de soartă. Acolea, resemnare, supunere oarbă legilor netndurate ale economiei po­ litice, cum o înțeleg stăpînitorii. A, se schimbă lucrul dacă ie vorba de familiea stăpînitorilor însu-șl. Iei au o familie, adese-ori ciuruită pănă în măduva oaselor de viciile viețel moderne, o familie pe care în fond nu o respectă Iei tnsu-șl, de-a cărui viitorii! numai arare-ori se îngrijesc, dar tocmai de aceea trebuie protejată de legile statului. Ipocrizie, minciună con­ vențională.. Clasele stăpînitoare, fie rămășițele vechel nobiliml, fie noii ajunși, nici unii, nici alții, nu cred nimic din ceea ce spun și nu respectă nimic din sacro-santele principii ale familiei. Dar tocmai de aceea protestă cu mai multă aparență de convingere ex­ terioară, pentru că cred, că această normă morală Ie bună pentru masele inconștiente, cărora punîndu-le înainte un ideal mal mult.* să albă la îndămînă un mal mnl1’ PeDtru a le Putea ține în frîu... Două tullBr°«a*a 2U Prlucipinl sacru alproprietățcLDrepttuncei BSefiniCar\S*xfie dePlin «t*PÎn pe produsul le* Din Iei să contribue la sarcinele publice ale statului. Dar nu de .-Această proprietate »« ci de proprietatea mobiliară șl imobiliară m v,0lW unul șir de factori istorici, produsul firesc* , at al serii de organizări convenționale protectoai-A > atleI șumte treptat în decursul viețel istorice a n de8fâ~ lor. Respectul proprietățel în acest înțeles Ie „pOa,t®* servatism exagerat, Iei insamnă tendința daUQ c°n' niza una din formele organizărcl sociale a r ®1®N loc procesul evoluției, căruea Ieste supus întreg0 ganism social cu formele sale trecătoare. «Ul°rȘi încă mai mult, nici acest respect aipronriAta» istorice nu Ie sincer. Iei arc de scop de a încon* cu un respect superstițios proprietatea mare legile statului sînt chfemate a o garanta ne°tAa»e căile posibile. Cit despre micul proprietar Ie i?h să vegeteze, dacă în lupta pentru existentă’se nnîS susține cu slabele sale mijloace si cu putinele ce i le acordă statul. Dacă trecem din domeniul o?1 neralităților în domeniul aplicațiunilor practice Sh din cel cari -desfășură cu-, atîta elocință teoriile’hS pectulul proprietățel, se simt opriți do a distruge rÎ a-șl însuși mica proprietate, atunci cînd ocaziea se prezintă, cînd micul proprietar cade învins tn con­ curența vieței? Aceea-șl ipocrizie: teorii bune pen' tru a înspira celor slabi i-espectul proprietățel altuea' dar pe care cei tari se cred în drept de a le Infrlnge ori de cdte ori ocaziea se prezintă... Tot două morale Pentru cel tari, beati possidentes, pentru cei slabi legea neîndur.ntă a luptei pentru existență, cu toate con­ secințele lei. Dar unde ipocriziea claselor stăpînitoare ajunge culmea, Ie modul cum se pricepe și se practică prin­ cipiul liliertăfeî, unul dintre cele trei articole ale cre­ zului revoluționar modern. Să luăm cîte-va din ma­ nifestările sociale ale libertățel de acțiune și degîndire. Iu principiu, fle-care diiu noi io liber și d*eplin stăpîn pe conștiința sa, fle-care poate glndi și crede așa cum țăsăturâ trveerilorlui îiîngif due.O, și peaceastă temă nu ie orator sau scriitor, care să nu reverse valuri de elocință, ridlicînd în înălțimi superioritatea timpurilor moderne, cari au consacrat deplina libertate a con­ științei. Și cu toate acestea, nici chiar în domeniul credințelor religioase nu se poate spune că o per­ fectă toleranță domnește, dovada netăgăduită ie fap­ tul existenței «religiilor de stat», consacrate prin con­ stituțiile liberale moderne. Există un felii! de tole­ ranță, prin faptul că exercitarea culturilor deosebite da religiea de stat îe îngăduită, prin faptul că persecuțiea nu ie fățișă, dar fn fond a rămas încă destulă ură înăbușită, care Ie gata să explodeze la ocazie. Dar un«de se văd ște și mai mult ipocriziea modernă, distanța dintre idee și fapt, ie în ordinea politică. Inacest domeniu al gîndirei am putea zice că s’a con­ centrat întreaga cantitate de intoleranță, de ură, de persecuție, caro se desfășura, altă-datft, în domeniul credințelor religioase. Iești liber să al ori-ce părere în privința orgamzăreî și a-dministrărel statului Dar să nu-șl închipuească*cine-va, că această libertate merge așa de de­ parte, îu cît să nu provoace ura și persecuțiea din partea celor puternici, cînd Iest! do altă părere de c dînșii. Cine nu-șl dă sumă de ura partidelor de gu­ vernământ contra noilor formații politice, cari se P zintă în numele unor idei sociale, sau unor bo \ mal înaintate politice ? Publicistica zilei ie o og fidelă în care se resfrlnge toată intoleranța 1 P„ de partide. Și opiniea publică îngădue ca. r®Pț .Je întreaga campanie de zdrobire a adversarulu, mal slab, urmărirea lui pănă în cele mal mi al nunțimi ale vieței private, ®Mar excesul de puter guvernului fată cu adversarii politici Nicătrea « vede mai lămurit de cît acolea °x18teJ?îa ceior morale. Morala pentru uzul stăpimrel as p_ w slabi: respectul libertăței convingerilor. Mor® Hasi. tru cei puternici: Dezlănțuirea întregel ne 8 ldacA onale în lupta contra adversarului: «Zdron ș poți, toate armele sînt permise», întru b« mora* a ordinea economică, recunoașterea libertdț .. tqjre sub tăgăduit, un pas uriaș asupra stirel de ni a flecoIa. care so zbătea munca chiar până la siirș rinCipia, luj al XVin-’«, Prin cucerirea acestui p ' 89 -a fu ematicipatft de sub o dublă exploatare, ex- întrd clasele muncitoare și cele sUptnitoare, punîn°lllD.Area dirdct.1 a pati’Onilor si indirecta a nobiii- du-sr. serviciile lor la dispbzițiea celor puternici, și P10,,„ri vindeau patronilor dreptul dc exploatare. devenind ast-feliu instrumente, mal mult ori mal pulor’ finetul de vedere al muncitorului a fost o ufii- ția conștiente, pentru perpetuarea unei stări sociale, 1,10 a al unul drept al existenței individului de a-sf în ori-ce caz nedreapta. Toți cel cari muncesc pe te­ 10 «sura munca în dir&cțiea giin senzul care îi con- renul intelectual slnt puși in cruda alternativa, sau d» e a mal bine. Din punct de vedere economic, liber- să-și adapteze teoriile lor mediului, pentru a căpătă i n mancei a devenit tua factor real de progres, fiind favoarea celor puternici, sou să-si urmeze inspirațitsi-n deschisă pentru perfecționarea produselor mun- unile lor independente, dar atunci, priviți ca revoltați I prin libertatea acordată inspirațiunilorinițiativei contra ordinel sociale și contra doctrinelor admise, nu le rămine de cît mizeriea sau nebuniea sau am­ Innarddacă In principiu lucru ieste așa, clasele stă- bele împreună, ca singura parte pe care societatea i itoaro a găsit o altă calo pentru a putea continua actuală le-o poate îngădui la banchetul vieței, Tot omenească, fie fizică, fie intelectuală, poate -— organizarea eet'jelă a socaelățel le mate­ Hn o parte din efectele sale roditoare. Mijlocul a fost L rie de exploatare pentru clasele stăpînitoare, Dar dm punct do vedere psihologic, clasele intelec­ rlnne do găsit În legea concurenței nelimitate a munlai care a cobor it prețul muncei, si in posesiunea tuale, profesiunile libere, au de îndurat o îndoită mi­ Crclusivă a instrumentelor de muncă, care aezarmează zerie. Pe lingă existența lor precară, pe care le-o crene muncitor, făcLndu-1 sclavul mașinel, sclavul capi­ ază situațiea lor de tolerați în societatea celor puter­ tolului mobiliar sau imobiliar. Ori-ce minte ce-va mai nici, se adaoge încă mizeriea morală. Nicăiri conflictul desghețatft pricepe lesne contrastul dintre principiul celor două morale nu ie mai acut de cît în mintea libertăței muncei și uplicațiea acestui principiu. Pen­ celor chlemațl la munca intelectuală. Pentru cel contru muncitor m omeala idecl de libertate, care daureste știei.țl ae situațiea lor, conflictul între ceea-ce sînt nefier bum *«•________ - muncitorul,. voițî să spună, pentru a-șl menține situațiea ciștigată, iugul de fler SUjb care îșl ÎIHloae grumajii nstrîns ’prin ia un liber angajament. pPenși între convingerile intime, produsul fatal al țesăturel care, con — ’ foame, " An_ C treorinză tor înse o alta morală: legea neindurată lor celebrați.*, devine cu atîtmaf acut, cu cit sînt mai tru mtrepriuzotvi — — ntrep Atîta Ii de de adevârat adevârat aceasta, aceasta, in cit, in in superiori initelectualicește. Mal totdeauna se găsesc a celui mal tare. Atîta in cit, a devenit devenit victime, cari neputînd tolera înlănțuirea siluită a prostatele unde' această această nedreaptă nedriîaptă exploatare exploatare a o. găsim tM.ui două două curente curente din din partea partea statului, statului, priel lor gîndirî, ies din rîndurl, recucerindu-șl libermai acută, și această problema problema soprin cari se încearcă încearcă a a reaolva reuolva aceuslă so­ tatea chiar cu prețul mizeriei neindurate. Iei sînt luațl zi-ea să să sprijine sprijine poaesiunea posesiunea de de mal totdeauna drept nebuni, de cătră spiritele praccială. Un curent caro vreia, i protecțiunea legală a paterei fapt, îngrădind-o cu prof ‘ ----- *—- tice, cari și-au putut modela crierii după calapodul statul înâbușă grevele și proîngust al existenței sociale. Iei pot fi Inse adorați, ca publice. In- acest caz statul ............ Inibu,.. «, ’ constrln----- genii creatoare, de cătră generațiile următoare, atestările muncitorilor prin, glonț! de pușcă, gîndu-I să-și ție angajamentele liber contractate,... și alt tunci clnd miutalitatea socială evoluînd, poate primi curent de intervenție, căiMlnd să mijlocească statul concepțiile lor, ca doctrine sănătoase, potrivite cu starea între patroni și muncitori» pentru a îndulci, pe dife­ socială mal înaintai*. rite căi, mizeriea clasei nuiucitoare. V In privința mizeriei claselor muncitoare, a colosalei nedreptăți sociale în repa.rttțiea și distribuirea bunu­ Și în timp ce noi toți ne dăm aerul de a recunoaște rilor existenței și a tendinței de a îmbunătăți treptat această stare de lucruri, foarte hazlii sînt constatările o singură morală oficială, a cărei ideal ieste vi^utea, abnegațiea, sacrificiu, devotament și iubire, Iertarea statistice. Unul dintre scopurile statisticei ie să sta­ și ajutorarea aproapelui, resemnare față cu fatalită­ bilească, în mod pozitiv, creșterea sau scăderea bo­ țile destinului,,.. în rond noi considerăm acest ideal găție! unui popor. Se mo constată bună oară o cantitate moral, ca nerealizabil, buu pentru a sclipuri ——— — înaintea x de produse totale ale țărel, atunci se de face repar- conștiinței maselor populare, instrument dc cîrmuire totală pe numărul locuitori tițiea, divizînd. suma totală pe numărul de ’locuitori ’ ’”l*,Uul:: a maselor. Cind Ie vorba înse ae cel tari, Iei își crosau de capete de familii, și se ajunge la — rezultatul can-­ esc o altă morală, care să ingădue desfășurarea decă pentru fle-care locuitor rezultă in mijlocie o jlocie can titate n din ac.ele produse. Dar tocmai această mijlocie plină a puterilor viețel, mărginită numai de condițiile existenței: mediu, pămînt, societate. Principiul funn Ieste o adevărata ironie statistică, ce cușitoții toții cmaiaeîn iuvreme că știm, că nedreptatea ieste tocmai repartiție, și că damental al moralei celor puternici Ieste: Lasă la o •ofită H de mai multe multe ori ori parte toate vechile doctrine, vechile prejudecăți și mergi înadin suma to'tală x cîțl-va profită a mai trebuie să se mul- intc, căutînd să deinl cel nuif tare față cu semenii tăi. Cul­ cantitatea ti, pe cînd majoritatea ---------------voluptațel morale Ieste deplinul exercițiu al Unească cu o cantitate mal mică de cît n, și, în unele mea Iu înțelesul modern, omul puternic, ieste omul cazuri, pentru unele produse, chiar cu o parte aliquotă forței care simte In iei furiea pasiunilor dezlănțuită, care egal sau aproape de zero. Ie în plenitudinea puterilor sale fizice, care are o minte Dar <ce vreți, ipocriziea claselor stăpînitoare, dupli­ capabilă de a străbate înțelesul existenței, citatea normelor vieței, trebuie să se verifice pe toată superioară, care are o credință puternică in vieață sub toate for­ ea. Religie, arta, știință, educație, organizare po- mele Iei de manifestare, dezbrăcat de toate prejude­ utică, toate trebuesc să conlucreze’ pentru unul și a- cățile, respectind puterile vil ale existenței. însuflețit celaș școp : menținerea privilegiilor claselor stăpînitoare. de idealul progresului continuu al omenirel și de Îm­ i entria. aceasta, poporul trebuie adormit, leganîndu-1 bunătățirea continuă a vieței prin progresul științei. sau în dulcele visări ale unei credinți transcendente Idealul îi arată ținta activităței, pasiunea ÎI dă pu­ «au în iluziile deșarte ale constituționalismului mo- terea de a lucra Îu această direcție, într’o singură ca10’ J4cîndu-1 s& creadă, că iei ie suveranul de la formulă am putea defini pe omul modern: Pasiunea cin Pl0a.c4 puterea, asupra lui se revarsă benefi- înobilată prin ideal, devine forță, voință, torent lea hn&. .gl°ri°i cîștigate pe cimpul de războiu, Iei Ieste ridică pe om și-1 face să domine. Pasiunile sublime deșt ' i că 8Uma totadft a bogăției statului dove- sa hrănesc prin desfășurarea luptelor existenței, Iele DerA a Put‘n seninele exterioare ale unei stări pros- slnt ca și torentul care se îmbogățește din miile de Bă fl Ajta tre^uie sâ-1 amețască cu idealuri în cari izvoare vil pe cari le înttlnește în cale și ast-feliu dato î apoteozatâ- silrăciea, abnegațiea, sentimentul crește prin cursu-I însu-șl. Și omului superior mo­ daj>oriaI' re8Pectul puterilor constituite. Sistemul pe- dern îl trebuie tocmai această creștere nețărmurită a puiar®lc trtjbule să conziste în dresarea maselor po- energici de luptă. Vieața consistă în luptă, lupta de­ Cere® Pentru supunere și ascultare : disciplina socială, vine din ce în ce mai 'intensivă, !n măsura fn care aă.8l fa pasele să fie guvernabile: educațiea trebuie sporesc cuceririle științei asupra naturef. Pasiunea Si ri datorioa pregâtindu-le în acest senz... nețărmurită ne dă, singură, energica cresclndă pen­ cWulut toat® acestea, soarta omului de ștință, a publi- tru luptele traiului, lea reprezintă căldura cu care ® Bimniin “U Ie cu mult mal fericită de cit urmărim idealurile viețel, «Irlns} h 01 Pluffar saix a lucrătorului de mine. ConAceasta Ie curentul principii de idei care străbate L?i!vou® exț’Veotel, acești purtători al pro- pa naeimțlțe în conștiința q>MMor revoltate d« la «Hr» iui enj|ural fmg nn ro| jnt<rm«dl»r f) �PO Arrtm ibBEî șitul veacului al XIX-laa. Spiritul omenesc^ emancipai de lanțurile doctrinelor trecutului, cautâ. sâ-șl igăsască In sine însu-șf scopurile existenței, fle-care se în­ cearcă. să-și stabilească, singur normele conduitei, gă-șl lâureaacă singur un so.u de morală personală, sau o morală de clasă socială. Pe cînd mințile spe­ culative, in mijlocul nămolului de ruine ale credințe­ lor trecutului, cearcă sa se orienteze in mod obiectiv, să găsască normele generale după cari să se poata că­ lăuzi activitate «. omenească în lupta pentru existent», temperamentele practice se mulțumesc a-șl f>un sub in­ fluența ideilor noua, o morală personală, norme de conduită, cari să fie îndestulătoare pentru a duce la succese momentane... Ast-ieliu se explici cum clasele domnitoare îșl fă­ uresc și Iele o abă morală In deosebi de cea oficiala, o morală b.înda pentru drstențuirea pasiunilor, adap­ tată temperamentului nevrotic al secolului, o morată care în acelaș timp să asigure pe cît posibil perpetu­ area situației sociale cîștigate, folosirea de pnvilegiulstnpmirel Și tot pe aceasta cale se explică falsifi­ carea spiritului științific, luînd din știință nu toate con seanțele lei logice în studiul vieței ci numai atltcîtleste potrivit cu menținerea unelstăpîniri de fapt și potrivit în acelaș timp cu desfciul moral al unor clase sociale stăpmite de nevroză. In numele științei, deplina auto­ nomie a voinței, emanciparea de constringerile arbi­ trare si nenaturale ale vechilor credinți. In numele științei, dragostea vieței reale șî silința de a afirma nețărmurită individualitatea fîe-căruea. Dar desigur, în contra științei, negarea unui ideal de viitorii! mal bun alomenirel, printr’o serie de transformări so­ ciale. In această privință clasele stăplnitoare preferă o contradicție logică, invoeînd puterea vechilor tra­ diții. Ba, mergînd un pas și mal departe, acuză ști­ ința ca ne fiind in stare să poată găsi vre o dată soluțiea problemului transformărel sociale. Acuzațieaastaleste cu atît mal lesne de susținut, cu cit evident, știința nu si-a spus Încă ultimul său cuvînt. Ceea ce Ie sigur, Ieste că vieața secolului al XX-1,a nu ie de cit o fază din procesul de soluție prin care a trecut și trece omenirea de cînd există. Formele moderne de organizare socială sînt produsul acestei evoluții, societatea merge înainte, formele sînt condamnate deci a se schimba și Iele. Soluțiile stau ’ desigur ascunse în cutele misterioase ale viitorului. Nimeni n’are înse dreptul de a ptoclama ca doctrină nestrămutată, ceea ce nu-i de cit o formă trecătoare în seriea eternelor transformări. Rostul științei din fle-care moment dat, ieste să stabilească legea evolu­ ției, să indice direcțiea încotro merg transformările vieței. Știința evoluționistă chiar și indică liueamentole moralei viitorului. Această morală presupune Inse ?arî!r(1rPh.nJC,^.bL‘psl1 sociaJS pentru cari trebuie timp. Fănă atunci analiza psihologică a eocietățel moderne ne descopere existența celor două morale: morala evangelică, bazată pe principiul resemnărei pentru clasele.dezmoștenite, și o morală egoistă, favonz ite de ortfanfr.are.iRnorganizarea sogolstă, specială claselor favorizate cialâ, morală deosebită și de morala evangelică si de mo­ rala viitorului, cel puțin după cum o întrevede știința pozitivă. * ’ cite-va adin preceptele Ne vom mărgini rezuma ctte- acestei "_c morale egoiste dc clasă, în deosebire de morala oficială, și va fi de ajuns pentru a lămuri acest fenomen social de o netăgăduita însemnătate pentru priceperea mișcărel sociale modeme. Unul din principiile sublime ale eticei creștine Ieste principiul iertărel Visul de viitor alomenirel de a se în­ drepta prin cultură și moravuri, cătră idealul solidarită­ ții universale, în care întreaga omenire să lupte cu puteri unite pentru a cuceri forțele n&turel, nu poate fi între­ văzut de C ft I,r, n slăbirea olaKirao dușmăniei dintre - -------V n? cît prin oameni. Și principiul «Iertărel» Ie cea mal bună educație pregătitoare cătră o stare de armonie socială. Clasele domnitoare admit acest principiu etic, ca normă de conduită bună de predi­ cat maselor Inconștiente, ca un mijloc de mlădiere a vo­ inței. Nici o dată Inse Iertarea n’a fost normă de conduită Pentru cel puternici. Principiul lor etic Ie cu totul opus. iJo toudale, pentru greșală, în loc de Iertare, au duelo{ Î88te: ,‘ori'ce ofen8fl trebuie spălată în WKaulittL0lMe^xburg^we’ Parvenite la rolul stăpînirel In 8 actuală modernă, au copiat ideile nobilimel haniTA ibnt feudale îmbrăctnd și Iele aceea-șl haină a ipocriru» » cele moralei oficiale; Iertare, în codul penal • Ia Ptedi duelului, și în moravuri: duelul sau răzbunăm P8e c°»’n tare m mănuirea ajmelor contra celui mal slahCelul faptul cel mal strigător, pentru a pune mai m„uA.® luat dență deosebirea dintre principiul moralei ofiZ1 Ia Qvi- “ raia egoiștii de clasă Dar, în aceea-șl direcția ° ’?i m°mișcă întreaga gîudire a claselor stăpîuitoan, „,'cfc 8a adversarului, afirmarea forței individuale cuefirî/110®^®* rel sociale pe toate căile, stăpînirea i supra i»«i putttexp oatarea mizeriei lor morale. 0Jor slabi, Ideile do egalitate, de iubire, de ajutorarea cclnr , , rămm simple teze pentru declamăride ocazie nani 8 dicl de Anvon, pe cînd normele de c •ndulm’niftQJu prestăpînitoare sînt subordonate principiului lunt-nT rate pentru existență, adaptat pentru ocazie ! rea privilegiilor cîștigate. ‘««uțina1 Principiul etic al evangeliulul Ie cit «eel ce KROr» se va înă'ța», principiul claselor stăpînitoare driea neamului, păstrarea cu sfințenie a tradițiilor a min* rire trecută, datoriea generațiilor tinere du a păstrn n.®?* rea și stăpînirea moșten tă de la gene-ațiile c0 la !>) cedat. In numele unei credinți întemeeate pe Iertare, biserica însă-șl a trebuit aa-șl plece cârmi t? I1 inv. ace de la Dumnezeul iubirel <biruință asupra nrati nicilor». Morala oficială predică sacrificiul pentru binâi» obștesc, ca virtute altruistă, și morala industrialismul^ modern se conduce de principiul opus : «profiți de infp rioritatea adversarului» e‘ Morala oficială predică înfrînarea patimelor, și mora vurile timpului cer deplina deslănțuire a vulcanului pasta" oilor In vieața politică în luptele sociale,în vieața familii-T pretutindeni întîlneștl, faț i in față, cele două morale uni menită să îndulcească mizeriea claselor dezmoștenite și să le oțelească pentru muncă, cealaltă cu menirea de a măguli patimele claselor favorizate de noroc, just iicînd i față cu propriea lor conștiință nou șezui»! existenței lor. C. Dimitrescn-lași. Să-l numim Lucian, cu toate că nu-1 chleamă ast-feliu. Dar lui nu-I place reclama și nimic nu i-ar fi mal neplăcut de cît să-și vadă adevăratul nume într’un ziar .Lucian Ie un om de vre-o patru-zec! de anl,vignro8 deși cumplit de slab. Iei Ie respectat de tot satul, fîind-că Ie vesel, atrăgător, ajutător și ou _ cum _ vom _ vedea, soarta totul blajin, fiind-că, după pa feout"filoaof. O Singura’pgrere ie in privința i..v r„* ♦x».on u1, ^ntre^,atî Pe burghez, pe lucrător, pe țfir , vă Vtt răspunde cu privire la Lucian: Un băiat bufi... Dacă supără, pe ici, pe colo, pe cine-va, nu.i vjna Nicî Iq1 nU.j foricit... Muncitor cu palmele, precum Ie, Iei aleargă unde găsește de muncă... Muncă ordinară se înțelege, Pentru că, după______ cum recunoaște chiar singur cu voe bună, pentru lucrările cari cer delicateță, fineță, nare mînl potrivite. Dar Ia munca cu sapa, la motarea unul vecin, la prașla sfeclelor, la tăiatul lemne or, la secerat, Iei nu se teme căl’a întrece cine-va...' Cincl-spre-zece zile la unul.... o lună la a j.i’'’ săptămînă la popă, alta la primar, care Ie > ® cugetător, filantrop, pune și dînsul mina pe a _e<.poate. ---- L- De Ti- părerile „V---- îl------------cit politice nu B0 sinchisește pr tart. Iei le are pe toate, pe rînd, după o®®®0’* ț •i ni?te dinți ascuțițl, cu pîntecele gol. Ie închipuit ce însemnează, pentru o femee, și privegherea acestor opt copil. Ținută îngriji* în casă femeea nu poate să muncească toată o muncă care să-I producă ce-va, pencel p»4*J despre muncă are mal multă de cîtarputru Cnjenește să facă... lea nu cîștigă inse nimic tca omenește .ljaî cheltuește ceea oe-I cîștigă bărbatul... ci numi--, -că ieată zece omenești silite să trăească, Așa^\ a să locueaseă, să se hrănească, să se îmbrace, adlCă 8* «'el cumpere și să-și dreagă uneltele, cu trei lei zi.. Ș’1 acefltea într’un tinnt mic, unde totul p0t0 nepomenit de scump. In ținuturile cele mici, 'men nu voește să creadă, cu toate astea nimic mal d^ept, traiul Ieste cu mult mai greu pentru oamenrI cel săraci, cu mult mal greu, mal ane­ voios 'de oît în Capitală. Fie-care lucru de con8nmar e strict necesară, ajunge acolea încărcat mal dinainte cu cîștigurile a trei sau patru mijlocitori. De cinei bani ață,^ se ridică la zece bani, și de donă-zeci de bani gaz, la trel-zecl. Nu rare ori lucrurile de cari nu te poți lipsi nici de cum sînt acolea ou două-zecl și cinci la sulă mal scumpe de cît în orașele mari și cu cîncl-zeel la sută mal proaste, fiind-că se premenesc rar. Interesant de văzut casa lui Lucian, o cocioabă cu acoperișul stricat, o cocioabă strimtă de tot, în care copiii sînt grămădiți, unii peste alții, ca niște Iepuri într’un culcuș. Această casă n’are nici o grădiniță măcar, neapărata grădină în care, la în­ toarcerea de la lucru, Lucian să fi putut cultiva, cîte-va legume, cari ar mal fi scăzut din prețul celor de cumpărat, și vre-o două-trel flori, primă­ vara o viorică și o floarea soarelui, vara... Acum cunoașteți pe Lucian ca șî mine, leată ce i se întîmplă o dată, cu toată părerea admisă cum că săracilor nu Ii se întîmplă nici o dată ni­ mic.,, Intr’o zi, îel cumpără de la un brașovean dintr’un oraș vecin, un șorț' de muncă, care costă nouă lei. Scump, dar ÎI trebuea negreșit. Negus­ torul, om întreprinzător și activ, nu-și vinde marfa numai la prăvălie. Dînsul face ocoluri, cu o tră­ sură frumoasă ce-o are, prin toate satele ținutului, nnde are grija a se vesti prin toboșarul local. Fără Inaoeală, cătînd necontenit eă nu pleardă nici un prilej ca să cîștige vre-o cîțl-va bani maf mult peste salariu-1 obicinuit, Lucian face și pe tobo­ șarul în satu-1. Iei bătu darabana în două rîndurl, vestind sosirea neașteptată a brașoveanului, pe prețul de un leu și cincl-zecț de fle-care dată. Șa'că Lucian, care, dacă nu știea de cît ablea să ^toasoă.știea destulă aritmetică să-și facă sococaia, îșl zise în bună credință. t . dator brașoveanului nouă lei... Așa Ieste, lei T q U1 Jnl brașoveanul îmi Ieste mie dator trei dar treI din nouă, rămîn șase... Așa Snn > i brașoveanului șase lei... nu « .otea'a n are nici o greșală. Dar brașovanul ^oe^lui6^6 i0° aritm0tioa ca Lucian. Dînsul cari lucrează. Pe zi cîștigă trei lei, cșw hotărît, la care ține, afară de Duminică, c. rește, nu cîștigă nimic, care-I lear un preț Iei le uu om cu obiceiuri înrădăcinate, c Datina i-I în sînge. Sărmanul acesta ie «reB a luat foarte în serios chestiea repopul r Iei are opt copil, cari trăesp ou toții, ou lel~~ nU 86 BOC°tește așa... îmi Iești dator nouă k da"mî noua le’- După ce mi-I da,.. Și ivam dau Xeu cei trcI lei ce-țl sînt dator... 84 fim achitatf- Nu-I drept? Ti' * răspunde Lucian. Socotealu mea îe mal ' ”9 oare-ce îți sînt dator D-tale ou nouă SA SĂRBĂTORIM CODUL tort °U lesne <•- lei și D-ta îmi Iești dator mie cu trei... Io mult mal simplu ca leu să-ți dau D-tale șase lei chiar pe dată... Asia-I lesne de priceput, cum se vede. Negustorul stete o clipă cu fruntea Încrețită, pe gîndurl, după care: — In sfîrșit... om îndărătnic ce Iești... îmi iești dator tu mie cu nouă lei ? — Da... Dar și D ta îmi Iești dator mie cu trei? ~ Da. — Atunci ? — Atunci, dă-ml mie cel nouă lei. — Șase. — Nu,... nouă lei. Lucian se încăpăținează din ce în ce mal mult... Din ce în ce mai mult brfișoveanul se opune și iei., Pănă ajung la ocări... Se supără pe urmă,., se amenință. Ca încheere, brașovanul se bate cu pumnii în piept, că va să trimeață portăreii la Lucian. lear Lucian li răspunde : — Trimete orl-cîțl portărel vel voi... Nu-mi pasă... Iți sînt dator nouă lei... — Atunci, plătește.,. — Nu... pentru-că și D -ta îmi datorezi mie trei. —Hal, pleacă... Brașovanul aleargă într’un suflet la un portă­ rel... Bună pleașcă, îșl zise portărelul, frecîndu-șl mînile... Așa-că portărelul veni la Lucian, nu chiar Iei în persoană, dar ce-va care-1 ținea lo­ cul cu strășnicie: niște hîrtil, niște hîrtil a căror «taxe» înșirate în lungul foilor, adăugîndu-se unele cu altele, făceau, încîte-va luni, o sumăde o sută două zeci și cinci de lei cheltuell, afară de capi­ talul de nouă lei, afară de dobînzl și de cheltuelilo ce-aveau să mai vie, pentru-că portărelul Iera foarte bine dispus și nu avea să se oprească dintr’o atît de frumoasă cale... Și de cîte ori pri­ mea cțte-o hîrtie de acestea, Lucian îșl apuca capul în mîul, zicîndu-șl: — Nepomenit de ciudat... Sînt dator nouă lei... și de primit am trei, fac șase lei... Nu Ies din asta. Lucru trist Ie că somațiile curgeau la toata per­ soanele la cari lucra Lucian. Și toate aceste per­ soane la cari lucra Lucian, ÎI ziceau: — Qrede-mă, omule... noi nu vrem să Intrăm In încurcăturile astea... Iești un om de ispravă,., dar du-te de lucrează aiurea.... — Uite despre ce-I vorba, explica Lucian,.. Sînt dator nouă lei... Nimeni nu vrea să știe nimic... Pe Lucian Îl a» pucă în cele din urmă o frică și se păzește.... O zi lucrează ici.. jumătate de zi dincolo... S’a făcut filosof... Dînsul așază pe sobă, fără să le mal deschidă vre-o dată, toate hîrtiile timbrate ce se abat mereu cătră coliba lui, ca și un cîrd de corbi spre păduri toamna... — Descurce-se cum vor vrea, zice iei bltnd.., leu,nu-Iașn,lesne de priceput,... sînt dator nouă lei... Astă-zl Iei Ie dator peste două-sute de lei.. Șî oheltuelele curg mereu... . In clipa cînd se sărbătoresc cu atîta strălucire frumusețile Codului civil, am vrut să povestesc și leu, fără de nici un comentariu, această istorie simplă, adevărată... r Octave Mirbean, Din «L’Humanili». de Anonimov, A �Revista iBrei 92 RELIGIEA NATURALA cît cu condițiea de a trăi, cu celelalte omenești, cum ar trăi membrii une| fericite intre sine. Și, cu chipul acesta sfîrși războaele omucide dintre naHiU6vov sînt membrii familiei umane. 1 Cari Acești adepțl, vor dovedi, prin lor cu inima rece și e.oistă, cuna-că nro’nc?~ Zor interes le comandă a se purta cu «i V?u! ar fi buni: peniru că, mizeriea celui & produce o otravă toarte amară și foarte ta^ care pătrunde pănă în cupa celui bogat r<qare otrăvește băutura copiilor lui. b 91 Adepțil acestei religii, vor dovedi, cum-ci nu va putea exista nici bucurie, nici civili zație adevărată, cită vreme va exista măcar un cerșetor sau un soldat printre noi. Conciliulv acestor adepțl nu va avea alt credo de cit* datele metodei experimentale Cultul lor va fi cultul progresului omenesc cătră nesuferință. Și Iei vor cîștiga la Șynarhiea lor frățască toata lumea aceasta sub­ lunară. leată cum se va încheea încă un ciclu; ci­ clul religiilor. La începutul societăților ome­ nești, într’adevăr, religiea se confundă, ru­ dimentară și ietișistă, precum iera, se con­ funda cu știința Omului, copilărească și fără nici un principiu. Mal tîrziu, cu cit știința se dezvoltă, iea se desparte de religiea pri­ mitivă. Știința înse înaintează mereu, și cînd își ajunge zenitul, lea se confundă cu religiea din nou, adică religiea ie chiar lea. Dar cit de deosebite sînt lucrurile: la început, iluziea, ignoranța: la apogeu limpedele, străluci­ torul adevăr, care pregătește era adevăratei frații. Paul Gibler. Rasa celor cari voesc să silească pe omul matur să umble în papuci de copil, impunînd astă-zl rațiunel lui revoltate învățaturile unor veacuri înmormîntate, nu-l încă stinsă de loc. Pentru că-l foarte greu de-a înlătura din spiritul nostru „greșelele cavi s au infil­ trat în vinele noastre o dată cu sucul lapte­ lui matern”. In privința aceasta, leată ce zice Dryden: Mulți dintrd noi am fost rătăciți prin educațiea ce-am primit... Noi credem ceea-ce au voit alții să ni predea... Preotul urmează mal departe opera doicel... Și leată cum se face de găsim, într’un bărbat, un copil... Inse puternica voce, care se zice că ră­ sună o dată : „Marele Pan le mort”, aceea-și puternica voce va trîmbița aceste cuvinte, repetate de mii de ori de toate ecourile pămîntulul: „Trâească marele Pan”. Pentru-că o nouă religie va să se-nalțe. Adepțil Iei se vor recunoaște prin asta: iei nu vor striga împotriva nimănui ,,anatemă”. Iei vor zice, din contra: „Chiar și în afară de Biserica noastră încă s’ar găsi mîntuire, dacă s’ar putea pune cine-va in afară de lea. Numai că asia nu-l cu putință, pentru că dînsa se chleamă Lumea, și le, cu chipul acesta, cu adevărat universală: dînsa-i Biserica lui Pan, Biserica Marelui Tot.“ Adepțil acestei religii, nu vor căuta să convertească pe nimeni: lei vor convinge înse pe toată lumea, pe fie-care la vreme, pentrucă nu se poate ca oamenii să nu cadă în cele din urmă de-acord, asupra unor lucruri pe cari le pot supune verificărel simțurilor, cînd sînt cu osebire ajutați' de mijloacele științei BIBLIOGRAFIE moderne, cari, cel puțin, n’au nici o idee pre­ concepută, în iele nici o prejudecată. Acești adepțl vor propovădui, că trebuie Vestim pn cetitorii noștri cum-câ esceletițnl'stiidiu să supunem judecățel rațiunel noastre ori-ce, Cele două morale, care apare în coloanele noastre chiar a-zi, «pare tot acuma și în broșură. Cel Îm­ să nu admitem fără cercetare nimic. Iei vor pătimiți a face ca adevărul, ca ideile sănătoase eă opri de a crede, și vor povățui de-a învăța se Întindă in cercuri mai largi, ar putea sa-șl faci spre a ști. uua din cele mai plăcute îndeletniciri ca să *f.ici aAcești adepți nu vor prescrie nici o) mar- cest studiu sa circule în împrejurimile lor,.. Pentru suta de exemplare: 20 lei De pro­ gine putinței de-a cunoaște, făcînd cu <ehipul împrășiiere, curat de la „Revista Idcel'1,10 str. Epurilor, București. acesta din pozitiviști, progresiști. Intervenționismul și toemelele agricole,^* Adepțil acestei religii nu vor zice oame­ de St. Antim, București. Studiul acesta, PȘ nilor: „iubiți-vă unii pe alții”, ci: lubiți-vă social lingă Însușirile sale de frumoasă alcătuire, de «** pe voi înși-vă. Dar, dați-vă sama, cum-că nu limpede, curgător, Ie caracterizat prin criteriul, P® vă veți putea iubi pe voi înși-vă „fără a iubi care îl are de bază. D. St Antim Ie de alt-feliu unui tot atît, de .iu mal mult, și pe alții». Ceea din rarii noștri cunoscători scriitori cari se I010® ' cază pe materialismul economic mal mult. aC®. ce, algebricește, se poate formula ast-feliti: și lucrurile pe cari le ^cercetează se prezintă c • „Altruismul ieste adevăratul egoism”. tîta fond.Oelor ce-I interesează problema •‘’tudiul ace Acești adepțl vor propovădui societăților, le poate fi de marc folos... De vînsare la librarii. 1. cum'Că societățile nu vor putea avea de cît A apărut volumul postum poetuluiC««> P- M dee° Jr™!î2re Și ,zbuoiumat?- daca , nu ciuta; Spreșifirmul dreptf (el,altlpMtd. -Spre țărdin malBucurești. dreptățel, vor lua ca model pentru organizațiea lor, culuță, dnură socialistă Acest volum kc organizare» corpului omenesc, organizare fă- celor ce și-au luat sarcina u-1 îngriji0* flPJg □ proCUtă și iea după chipul și asemănarea Lumei. cinste pentru adevărata lui îngrijire Șl nu 1 lumej Și ast-feliu sc vor isprăvi luptele fratricide S“<5ede c<um. sîn‘I mStâ »P°te£ dintre membrii aceleea-și națiuni. a Ilicitului Pmort.. De %% Adepțil acestei religii vor propovădui po- dacfiea „Romîniei Muncitoare", 91 Caka Pietoni poarelor, — vor — putea rești— ‘ OBVftluv cum-că popoarele nu Exemplarul 1.20 0 avea q rexistență -»-*- ■ - propășitoare, - ■durabila, de________ Tipografia „XtHIOJU", Str. UpBOMl 1 REVISTA IDEEI 19O7« No. LXVII. 7. __ București, Strada Epurilor, 10. PRINCIPIUL DE DREPT in soluțiea chestiei sociale Muncitorii de-o parte»și burgheziea de alta, întemeează pe dreptate, pentru a-șl susține se care cauza sa. Vederile acestor două clase jnse opuse, precum sînt opuse afirmarea și pgarea, și ideea despre dreptate ce au aceste lase trebuie să fie opusă cu desăvîrvire, opusă iceni precum sînt opuse dreptatea șinedreptatea. " ie evident, că nu ne putem întemeea pe lege, oentru a dovedi că de partea noastră, a socialiș­ tilor Ieste dreptatea, căci și burgheziea va convenL că și o lege de ale Iei poate să fie ne­ dreaptă, deși lea admite, pentru ulilitdte, că lege și drept sînt identice. Legea burgheziei nu Ieste alt-ce-vade cîț pro­ ductul unei voințl îmbrăcate într’o formă anu­ mit^ care I servește de marcă spre a fi recunos­ cută de inițiațî și aplicată asupra acelora, cari nu o cunosc. Conținutul legel poate fi de o nedreptate re­ voltătoare pentru burghezul chiar pus peniru a o aplica. Dacă lea are în se acea marcă exterioară prin care se recunoaște voința puternică a celor puternici, dacă lea Ieste sancționată, deși draco­ nică, și promulgată, adică declarată știuta de acel cari nu o știu și nici că b pot ști, atuncea iea Ieste dreaptă, și nu sufere contrazicere : dura tex, sed lex. . A se întemeea pe lege, pentru a hotărî în care conchestii de drept Ieste deci un non-sens, i vine burhezieî. Alții înse nu pot admite duritatea burgheziei ca criteriul dreptățel. Nu voinh să discutăm in abstracta și de aceea punem întrebările principale, relative Ia chestiea socială, în generalitatea lor, lăsînd să răspundă ue-° parte socialismul, de alta burgheziea. ieste oare dreaptă starea socială actuală, în far®.idntor^ ?> șarlatanii de profesie se tolănesc “ M?u.g» .Pe c’nd muncitorii cinstiți, cari luza Și zi și noapte, sînt lipsiți de cele trebuinlor?SE pen^ru a se sust’ne Pe Iei și pe familiile Noi socialiștii răspundem, fără a sta la îndo^car o clipă : ic nedreapta această stare Va^st feliu va răspunde burgheziea.'lea ceafă C*,t va tîmp ,a &îndurî» se va scârPina duPă <Jî ?• ’ ?’> duPă ce va îugîna cuvintele, cum voi ți Va hm? t c^)ld așa ieste de dud ie lumea, se fa legală a ^spunde ’cu voce tare '.această stare gheîfl^japZrt’ zicem noî: Ie zice burnedren/ • ^a’Că, prin urmare, am putea zice, că grăbiL e9°l sînt cuvinte sinonime. Nu ne starea Yeară-Șl întrebăm : Ieste dreaptă țregui ț’ în care focare s? bucură de in* rod «I muncel sale? Dacă am avea noi asemenea stare.,., răspundem noi socialiștii, adăogînd, ie dreaptă. le legală, răspunde burgheziea: această stare o avem. Constatăm deci că la întăea întrebare cuvintele legal și nedrept, sînt identice, lear la a doua, legal Ie identic cu drept. Cuvîntul legal ieste deci de soiul Iul curios, căci Iei însamnă cînd drept, cînd nedrept. In această neînțelegere se află burgheziea, pe care noi o înțelegem. Avem noi deci dreptul să zicem, că burghe­ ziea nu știe sau nu vrea să știe ce Ieste drept? Am spus mal sus, că criteriul legilor burgheziei Ieste voința iei, nu înse ra(iunea tea dreaptă, și, în acest caz, Iea Ieste de acord cu Hegel, pentru care dreptul Ieste existența voinței: Das Recht ist das Dasein des Wdlans. Nu putem noî dar zice că criteriul dreptului burgheziei nu Ieste altul de cît interesul Iei? Voinței burgheziei, adică legilor sale, dreptului Iei, noi îl putem opune voința noastră, și în asemenea caz ne-am purta întocmai ca burghe­ ziea. Inse, ca oameni sinceri, voim să o con­ vingem pre asta, de dreptatea cauzei noastre, prin rațiune, înainte ca pumnul ziditor al munci-torulul asuprit să se ridice pentru a-I da probe simțibile de puterea rațiunel sale. Noi voim s-o convingem de dreptatea socialismului, chiar în soluțîea forțată a chestiei sociale, și punem următoareantrebare: Ieste drept de a expropriea pe acel cari prin muncă sau înfrînărl, au adunat un mic capital pe care l’au lăsat moștenire . ‘ copiilor lor,, cari7leară-șî “J1 prin înfrînărl și muncă au mărit acel capital, din care trăesc? Am pus această întrebare, de oare-ce totdea­ una Ie pusă de cel mal ipocrițT dintre burghezi, și, fără a prejudeca punctul științific, întru cît pri­ vește înfrînarea și adunarea prin muncă, răspun­ dem la punctul de drept și zicem: niu Noi înse deosebim dreptul de /'apt, precum deosebim cauza de efect. Efectul Teste un fapt, care cuprinde cauza în sine și care devine Tear cauză la rîndul său. Posesiunea Ieste un fapt, un efect, care tre­ buie să albă o cauză numită de juriști titlu. Po­ sesiunea ieste de drept cînd titlul Ieste proprietatea. Atingîud cine-va posesiunea cui va, ar atinge un efect al proprietățel, al dreptului, prin urmare. Efectul înse devenind cauza unul alt efect, care îeară-șT devine cauză, pănă la nesfîrșire, ceea-ce numim evoluție, noi zicem că efectele îșl schimbă formele în timp, și că nu găsim o nedreptate în REVISTA IDEEI UN AN, 10 NUMERE, 5 LEI Abonamentele s® trimet prin mandat t D-iul Muțolu, 10, Slraift gurilor,—Burați. �— hfeviSTA IDEE! aceea că natura, în evoluțiea lei, schimbă for­. mele ce produce. A deposeda pe cîne-va ar fi O nedreptate dacă cel deposedat ar rămînea într’adevăr deposedat. Cînd înse deposedarea Ieste numai nominală, pentru că dînsul pierde numai o neînsemnată parte din totalul ce recîștigă devenind proprietar indivis al capitalului întreg, care-1 produce, după munca ce dezvălește în a face acest capital pro­ ductiv, atuncea nu putem zice că i se face o ne­ dreptate, și într’adevăr lei Ieste proprietar în comun al capitalului întreg și posesor colectiv al acelueaș capital. Deposedatul capătă deci de drept capitalul întreg, de fapt atîta capital rit poate face Tel productiv. Asta înțelege socialismul cînd zice: fie-căruea în marginele trebuințelor sale, după munca sa. Proprietarul muncitor, singur, va hotărî de trebuințele sale, după munca ce o va face. Comunitatea fiind de drept, orî-ce dispoziție legală le de prisos, pentrucă faptele singure vor trebui să fie judecate, după dreapta rațiune, în conformitate cu necesitatea cazului special, re­ cunoscută de comunitatea dezinteresată sau zis mal bine interesată de-a face bine. Cîte ilustrații juridice nu-șl vor pierde renumele lor pe nedrept cîștîgat, zicem pe nedrept, căci toate ilustrațiile juridice nu sînt în stare a răspunde la simpla întrebare a unul muncitor naiv, întrebare ce ar trebui să și-o pună înainte de a vorbi de dreptate. Această întrebare Ieste : Ce ieste dreptul? Pe cînd burghezul legist îșT va frămînta capul pentru a mulțămi pe unii și a nemulțămi pe alții, punînd vecinie morala în opunere cu dreptul, pe' care nu-1 cunoaște, muncitorii vor rezolvi chestiea socială prin rațiunea ajutată și de puterea convingătoare și creatoare a degetelor lor învîrtoșate de muncă, strînse împreună pentru a areta în mod simbolic și amenințarea că unirea . face puterea. Dimitrie D. Lupu. «Drepturile Omului», -1885. UN EPISOD ADMINISTRATIV ROMANESC Din 10 MaiO 1907 le o comună în județul Dîmbovița, numită Șuta Seacă, cum vor fi muite în țara noastră, care su­ fere mult din pricina lipsei de pășune, leu sînt originar din această comună, înse învățător într'un sat vecin. Anul acesta li s’au dat voe să­ tenilor din Șuța, să pășuneze cu vitele în pădu­ rea Statului Lucierăi, o pădure seculară, foarte întinsă și situată de jur împrejurul comunei. Mult au suferit bieții oameni, în timpurile mal din urmă din pricina acestei păduri, lea-1 o dată cauza blelșugulul, îear astă zi a sărăciei acestei comune. Cred că pricepe orl-cine acest lucru, fără nevoe de vre-o altă explicare. Cînd a venit vestea că o să se dea voe de pășunat de Stal, oamenii nu mal știeau ce să facă de bucurie. O singură teamă aveau, că poate n’o fi pentru totdeauna această voe. «De s’j întoarce vremurile de demult, apoi ferice de capul HQSgrăeau sătenii, unii cătră alții. In tflrșit voea REVISTA ibfeEf se dete pănă la 1 luliu. SătâniT tot Ten... S,™ St prilej de certuri și de globire. na avea După cîte-va săptămînl de fericire în poruncă de sus că poenile din pădure să rVhle rite, de oare-ce sînt arendate. Poenile w!.. Ve fesibil de ferit, căci îșT poate închipui orl-S ,nS°’ cel cari n’au idee de creșterea vitelor «3 ,c"Iar eană rieînchisă, neîmprejmuită, în minorul °.p0' păduri în care vitele mișună în toate nărtiu"? foarte greu de păzit, mal cu samă că în „ e le learba cea mal dulce la care trage vitaP°înlr obiceiurile ciudate ale vacilor, ca streriwâ P Us Ce va mal mult că vre-o trei din aceste iLe,c; îerau situate în drumul vitelor, în capul satiiiiî așa-că nu se puteau ocoli cu nici un chip U’ Sătenii, cu toată mintea lor cea „slabă'* ’ pură îndată că aici trebuie să șl fi amestecat cnSâ tot vre-unul din al lor din sat, care vrea să cî tige speculînd această nevoe a lor. Iei nu găsea» înse vină de cît aceluea care trebuea să priceană că poenile nu se pot feri și care avea în acelas timp și puterea de a înlătura specula, adiră fulul de ocol. ?e‘ —De ce nu s’o fi gîndit d-nu Șef creștinește,... să ne fi luat cîțl-va gologani mal mult de vită și să nu mal fi băgat zîzanie între noi? Omenii, obișnuițl destul cu înghițirea de ha­ puri amare, se gîndiră să facă contract cu aren­ dașul poenilor, sub ce condițiunî o vrea Iei, căci alt ce va nu Iera de făcut. Se ivește înse altă di­ ficultate. Unii dintre săteni spuseră că Iei nu mal dă cu vitele pe drum, prin poenl, căci au loc de trecut prin grădinile lor. N’aveau înse toți ase­ menea locuri favorabile și cel cari aveau nu pu­ teau îngădui și celorlalți trecerea, așa-că rămîneau mal puțini la învoeală. Se gîndeau ce să facă. Să facă jalbă, știeau că o fac degeaba...Dar și-aduseră aminte ce le spusese primarul, pe timpul revoltelor, învățătorul, I. Nițescu, fusese luat între rezerviști și dus în Mol* dova, că Statul de și recunoaște că sătenii au avut drept, le bagă vină înse pentru-călel nu și-au cerut drepturile lor pe cale legală, etd^și căpentru orî-ce păs omul să adreseze petiție celor în drept. Se gîndiră atunci și lei să facă o jalbă la Șeful silvic sau la Minister. Multora înse nu le venea să se învoească cu această idee, crezînd că vor păți ce-va. După multă răzgîndire, se îndu­ plecară să facă o jalbă la Minister. Iera în Dumi­ neca Tomel, după Paște, lumea strînsă toata a horă. Mă întîmplasem și leu pe-acolo Veniră la mine și mă întrebară dacă Ie bine ce-au hotărî Iei sau nu ? Negreșit că leu găsii hotănrea lo cît se poate de nevinovată. Mă rugară atunci le scriu jalba. Aceasta înse nu-ml prea venea la s • coteală. Mă miram și leu singur de mme.be v că fiind tot țăran, ca și Iei, moșteneam și leu ace* neîncredere tradițională. Văzînd înse cit de ma Iera frămîntarea bieților oameni și gîndindudreptatea lor, îmi făcui curaj și îndrăznii .. făcui petiție la Minister, în termeni f°a{‘‘® ♦ndoit cioșî. Sătenii se obligau să pl ițească chla acele poene, numai să li se dea lor. Petițiea a fost acoperită de 140 de iscă ■ Mal pe seară mă întâlnii și cu afJHwr?sltP|uI| nilor, cu primarul, pădurarfi, etc., vătafi ■ I ■ ! „ cînt rudă, cu alții prieten și cu nici unul cU » r p spusei șl lor de petițiea de mal sus, cer r d să le explic că ar fi și în interesul d-lor ^xrpnunte la acele poenl, de oare-ce numai sLr putea ocoli neînțelegerile, etc. ti îrnl spuseră înse că Iera mal bine să mă Knăr de oare-ce nu vom alege nimic, și că... asi’ iniPi știu regula pădurilor Statului. Mă miram feti nu Jî“leu de acea regulă și leram curios să văd re^in'ziua de 21 MaiO, Sf. C-tin și Elena, aflu X oe ziua de 20 Maiu a venit șeful silvic în anhetă după jalba aceea Imî spuseră că a venit pcăiit pentru-că oamenii nu trebueau să facă P.bă fa Minister. Ie de notat înse că primarul îl Lise înainte și i-a vorbit ce-va „sicret". D nu sef s’a dus mal întăiu cu pădurarii de-a inspectat oădurea, etc. H După ce s’a întors, s’a oprit în mijlocul oame­ nilor și a început a-1 întreba despre necazul lor cu poenile. Primarul, se vede neplăcîndu-î poate aliludi?eâ In’ de ce-I pune d-nu șef oamenii nspinare. Iera și d-lul amestecat la căpețelul acelor poenl, și ne­ căjit și amărît se duse în primărie și veni cu niște monitoare și niște ordine... Le ceti,... le trînti pe jos, spunînd disperat că pentru poenl le ordin de la Minister șî nu de la alt-rine-va, și cum să mal facem noi petiție tot Ia Minister ? Se mal tîngui apoi d lui șef că sînt cîțl-va „instigatori", cari 1 smkwarAossa 95 SOLIDARITATE ț^ie-care Gință reală, cită vreme există nu exiștă de cît în virtutea unui principiu, care ’ i i inerent și care-i determină natura partid culară, principiu care nu le impus de vre-un legiuitor divin, ci care ieste rezultanta, pre­ lungită, constantă, a unei combinații de cauze și de efecte naturale, care principiu nu ieste închis în sine, cum ieste sufletul într’un corp, după închipuirea deșănțată a unor idialiștl, ci care nu Ieste într’adevăr, de cît modul fa­ tal și constant al existenței sale reale. Speeiea omenească, ca și toate celelalte specii animale, are niște principii inerente, care sînt ale Iei, proprii. Toate aceste prin­ cipii se rezumează sau se reduc la un singur principiu, pe care-1 vom numi «solidaritatea. Acest principia poate fi formulat ast-feliu : Nici un individ omenesc- nu~și poate recunoaște propriea umanitate, nicirecunosc să o realizeze, prin ur~ aciaM _____ i1n uma nlt^, \ , nitale în altul și conlucrînd la realisarea iei pen­ tru altul. Nici un om nu se poate emancipa, de cît emancipînd cu dînsul pe toți ce-l înconjoară. Libertatea mea ieste libertatea întregei lumi, pen­ tru că ieu nu pol fi cu adevărat liber, liber nu nu­ mai în închipuire ci chiar de fapt, de cît cînd libertatea mea, de cît cînd dreptul mltu îșl vor găsi întărirea sau sancțiunea în libertatea și în »■.'s*. Ceea ce sînt ceilalți oameni, mă .privește din acel încăpățînațl, pe cari probabil va fi avut Lult, pentru-că, ori cît de independent d-sa vre-o pică. D-nu șef sfătui atunci blînd pe prea mult, oameni ca să șl bage mințile în cap, căci altmin­ mi-aș închipui sau s’ar părea că sînt primpoteri numai de cît trimete jandarmi. Bieții oameni zițiea mea socială, chiar dac’aș fi Papă, Țar, împărat sau i Prim-ministru măcar, sînt totîerau tratați niște pe ----- ul ca unu jui revoltați, rcieia i rcînd lor lelera i - . \ ■ îfncă și . de umbra ------- lor. Dispărură ca |jim prin tainic^ farmec deauoa,. Produsul' “ caea r'e, ,S1»‘ căni moi . .• urma dm oameni. Dacă aceștia sînt ignoranți căci mal auziseră Iei de alde acestea. Îerau mul, țămițl c’au rămas neîmpușcațl... îear ancheta se săraci, sclavi, existența mea va fi deter­ minată de ignoranța lor, de sârăciea și de termină repede, și... lumină se făcu. dar Ileată mis H 2r șj caiea legală amenințată cu Manli- sclaviea lor. leu, bună-oară, om luminat sau j-ner, Și cc ce-va mal mult, acesta le un caz pos- cu minte,'dacă acesta-I cazul, sînt tîmpit de wm, ■ ® se Vorbise atît de SUp’ după .P■’* ce d mult sătenilor a- tîmpeniea lor. leu, brav, sînt sclavul sclaviei lor. leu, bogat, tremur în fața mizeriei lor. . P *“I de petiționare. privilegiat, pălesc în fața justiției lor. n5j l.U'îi'..iUcrn de de m ’rat înse, — mirat înse. căci căi ce le rău face leu, *_ .ln. regula generală, Îear nu din excepție. leu, voind în fine ca să fiu liber, nu pot de nlilnr°rij s« să ?t’e ?’ D-nul Ministru al Dome- loc să fiu, pentru-că în jurul mieu, nu vreau fraopa-5 i s^r?’t al acestei comedii, sau încă toți oamenii, să fie -liberi, și nevroind, si Sn? al*căreI început îl cunoaște în mod direct Iei se prefac contra mea în unelte de apăsare» M. Bakounine. ma? HnrU yare n’am avuî îndrăzneala a-1 plictisi In Romîneșto, de Eftihie Stîncescu. parahih?rar e’ știind foarte bine defectuozitatea adevle?A .nos,îru funcționăresc, care poate face să DARURILE VIEȚEI nincată r. a °rî-ce intenție sfîntă și a-. nitnlcX»« °rt"cîtă putere, De alt-felifi nu mal Ie acut, căci oamenii au și plătit arendașului... Zării o femee dormind. Iu somnul lei, visa că vieața li stătea înainte, ținind tn fie-care _ Ion V. Rădulescu. mină cite un dar : inlr'una Iubirea |z tn cea­ favițMorilorj, diu 20 Inniu 190? laltă Libertatea. Și dinsa zise femeel: alege. "" - ------------- — — Femeea se gindi îndelung, și-n sfirșil zise: •LE MAI DIN URMA AIP RPVISTPIIDPPI Libertatea. Viea/a răspunse: al ales minunat. _ t_« , KliVlOlhllUhhl Dac_a f fi zlsIuhirea, fce_ai fi cerut ți-(1ș fi dat B""inepnr’’-pe h'rlie maI bună: 50 ban1 și te-aș fi părăsit pentru totdeauna. Așa, are să vie o zi cînd am să mă mal tutore- pc la J’a,«iâli! : 20 bani. dons J1 economic al ini Kar! Marx: 50 bani. tine: atunci îți voia aduce ambele daturi în • raoraîe’ de C- Dimitrescu-lași: 50 bani. aceea-șl mina. Și văzui pe femee ztmbind tn somnu i. De Olive Sclireîner, ^fOBLlCiTin I I �REY1ST4 IDIBl hfivisT ihkfîl 06 Formarea Proletariatului In siuditft mieu cel din urmă, Qeiicza Capitalului, âm 'stabilit fasu întâi, întemeindu-unh pe ceea-ce, după părerea obștească a economiștilor. Ie caracterul spe­ cific, esențial al formei capital, ca forma, asta, dev parte do a fi veclnică, nu a fost îmbrăcată de catră mijloacele de producție mal înainte de veacul al șai­ sprezecelea. Am arătat, apoi, ca pentru a îndeplini asemeni prefacere, impusă do creșterea producției, în vremea a cp-a, unele avansuri, o oare-care acuma lare de bogăție, care și Iera strînsă, îerau neapărat de novoe. Am ar-ătat, în colo din urmă, cum a avut loc, cum s a îndeplinit acumularea aceasta, po dubla cale a comerțului și a carnețel sau uzureî, a cărei evoluție am descris-o pe scurt. Cu chipul acesta ani putut să vedem de unde purcedeau uneltele cari au alcătuit capitalul. Dar nu lerau de lipsă numai uneltele, mai trebueau, mal ie­ rau de nevoo și oameni și brațe ca să le mănuească, ca să pue aces*te unelte-n lucrare. O creștere a mun­ citorilor Iera trebuitoare, pentru intrarea în activitate a mijloacelor crescute, adăogate de muncă. De unde să se lee, unde'să se găsască acest adaos de mun­ citori. Din numărul de muncitori mărginit de cătră statutele breslelor? De tinde însc posesorii do ,bani, bani adunați.tn.de obște prin practica negoțului și a cămătăriei, cari au Întreprins producerea de mărfuri pe-o scară proporțiouată cu noile trebuințl ale nneî piețe mai întinse, de unde au putut oare, posesorii aceștia, ,șâ scoată munca de întrupat la cltimea sporiU a mijloacelor de producție? Banii, le bigădueau să-și procure ma­ teriile prime, uneltele, și celelalte lucruri neaparate, într’un cuvlnt să-și procure elementele pasive ale mărfurilor ce Ierau de produs. Dar banii nu mal ieau de-ajuns ca dînșil să-și poată procura^ elementul activ, producătorul,*cum s’ar dilema. Mai Iera apoi de nevoe, ca, In urma mișcărilor istorice, raporturile de erarhie pe cari se întemeea întreaga societate feodală, să fi fost, măcar în parte, mal dinainte des­ ființate. . Pentru ca capitalistul In perspectivă, în fașă, să fi putut avea muncitori, pentru ca dînsul să. fi putut doblndi de la posesorii puterei de muncă întrebuin­ țarea acestei puteri, trebuea ca posesorii aceștia să. poată, să dispue de iea, trebuia, așa dar, să fi încetat să atîrne de altul, de cine-va. Pe de altă parte, pen­ tru ca posesorii puterei de muncă, cari ar fi putut dis­ pune în voe de această putere, să fie nevoițl să-l cedeze uzul sau întrebuințarea, trebuea ca lei să nu fl putut să albă, nici putința de a o, fi utilizat sin­ guri iei, nici putința de a fii trăit fără si o utilizeze. Trebuea, așa dar, să fl fost lipsiți și dt mijloacele de producție și de garanțiile viețuire!,'pe cari, la urma urmei, vechile sisteme de atîrnare personală le pre­ supuneau si le-aveau. Alături de oameni înzestrați cu tot ce t^ebufia pen­ tru muncă, cum o cerea pleața cea nouă, ca să poată munci cu folos, trebueau, prin urmare, sa se găsască oameni stăpînl pe puterea lor de muncă, inse a că­ ror întreagă avere să o alcătuească numai această putere; proletariatul nu-I alta de eît această din urmă categorie de oameni. Numai contrastul între cei căror, o dată cu pro­ prietatea materiilor și uneltelor trebuitoare muncel pentru a putea avea loc, le aparține și mijloacele de traiu. si cel cari, pusedînd puterea *lor personală, munca în stare de putere, nu au putința să-i dee corp, să întrupeze aceasta putere, numai contrastul acesta și separațiea ce-o implică între muncitor și condițiile lui de traiu, Ie care a Îngăduit regimului capitalist sâ se întemeeze'. Cum s'a putut forma proletarul, adică, muncitorul Independent, despărțit de hrana de care avea tre-'. n» k9’ ®utn' a 8*ht, de nevoile de îndestulat, abandoneze întrebuințarea puterei sala de munca d® lucruri neapărate pentru vieață, leală ^oia cita acuma să precizez. ?t80rulînlțe du bani, de V a uvție *i-aVfe lrPgQiA) qe, ce de nM mijloace p030âa di(J toate acestea nimic, n’are nici o bază, n rească. Qeea-co a făcut să reeasă în mori tUVidă, n unul diu cel mal mari poeți al veacului treeiJnlot|aUe Ul> Heiiie j «Proprietate» drept de stăpînire minciună... * ce h°i‘» w «■ Natura n a creat nici o stăpînire, PBI toțf, venim pe lume fără buzunfirf, fâfu epidermă. Nimeni dintre noi toți n’are din na? de pungi asupra trupului lui, născocite* narea de furturi... Proprietatea și drepturile de stăpînire sin s,nt ce-va tot atit de puțin natural ca și un buzunar. Dacă n’avem acolea un raport natural n’av un raport social comun tuturor perioadelor ^CI în vechime și în timpul evului mediu, într’adws • : exista proletariat, nu exista, cu alt o cuvinte Ii nu muncitoare independentă, subjugată, prin în’«?Sas* dependența Iei, sub acțiunea imediat* a nose-Sj11’ bogăției, cari, ia rindu-le, nu av.au uicl o CoSîr de îndeplinit alta de cit aceea de a avea în. mit r vansurile trebuitoare producției. Acest raport ie ** marea unor lungi transformări sau prefaceri istorii In vremea cînd începe era capitalista, dispariția servajului Ieste, în general, lucru îndeplinit. fa tirm răscumpărărilor și dezrobirilor, servajul, fa i?raDȚ.£u cu toate că kl-eoioa, cn osebire în Franche-ComU cu toate că a dăinuit pană în, veacul al XVIIl-ioa’ ta mare parte, în veacul al XV-lea, dispăruse. Ne adu­ cem aminte câ, dacă diferitele servituțl putură să fie răscumpărate din ce în ce mai mult, ie ca ferauun minunat mijloc de a bate monedă pentru seniorii cari aveau nevoo și alerg u după bani. Dar afară da interesul acesta ftnanțiar, ceea-ce Împinse la dezroi bire Iu experiența dobîndită că munca omului liber" Iera mal folositoare ca cea a servului: o mulțime de cărți de dezrobire din veacul ai XlV-lea mărturisesc' j formal asemenea fapt. Producătorul scapă cn chipul acesta de vechea lui servitute. Cel dint&I capitaliști găsiră forma muncel salariate Intemeeată. Inse, clasa salariata nu cuprindea la În­ ceput de cit o parte slabă din populație, lear starea-I iera ocrotită prin asezăminttde corporațiilor, breslelor, tovărășiei: subordonarea breslașului,stapfaulul, nu avea loc atuncea de cit de formă: crezîndu-se atinși în drepturile lor, lucrătorii ajunseră adesea să-șl lafrînga patronii și cetățile chiar, punîndu-I și puntndu-le la index, la interdicție, boicot cum s'ar zice. Așa-că dacă desființarea servajului furniza, punea Ia îndpmlnă pe muncitorul liber, mal trebuea ca mase întinse, despoeate de mijloacele lor tradiționale^ obi­ cinuite de traifl, să fi fost aduse să-și vindă puterea de munej, pentru ca sistemul capitalist sâ pontă sâ Intre în scenă, mulțămită numărului îndestulător de brațe și de brațe. îndestul de supuse. Iii timpul războiului de o sută de ani, țnan®a5ț oprise, mizeriea obștească, pe care o pricinui războiul acesta, neîngăduiud cumpărarea de loc și silind as trăi din înfrînărî, din privați!, bandele de aventuri , de hoinari piădătorî se înmulțiră, lear numărul șilor lipsiți de orl-ce cămin ajunse la nIȘt0Pr^rA«, nepomenite în timpul acesta. Situațiea creata d boifl, nu putea să dispară înse o data *u. răz . Dînsa dura prea de demult,dăduse năștere u ruim pr adînd ca să poată fi numai de c^.rePaEa„'_ Orașele sărăcite și depopulate, tar&1.^yacaI.j veni cătră râzboiti și de urmările Iul, pe Ung țarini să se adăogească și ciuma, sute inc£° . cultiv3' necultivate, pe cari trebuii» sa le păi» boi­ torii lipsiți de mijloacele obicinuite, de d deVft^ nuită, toate astea dădură naștere unor g gabonzl, de cersitorl. de tâlhari. vear. Dși' După războiii* atelierele se desc{,jf®'?eoudițh de masa care fusese smulsă de la yechi suadap' i vieață, nu putea așa de a-ri "până im > Jzvora dri teze la ătarea cea nouă de lucruri vfleabonzil.re‘ •• luarea muncel din nou Cerșituri! Ș _^tei p'^’t ninseră ce Ierau. Pentr u a face fai» vo»cț£/ legislație cruntă îșl impuse, vreme j ce ierau 1 ' ca să prefai ă îu clasă salariată P“ (acd j » fi fort lâile jertfe, pe cel ce Ierau vinovaU au fl fofll redu?> D.ferito ordonanțe, de la abilul yo^uiu 97 •damna i a înfierați, marcațl cu fierul roș, după a w-Mdivelor. Pedepsele în contra cerșitorilor »u01l!r !te In veacul al XVl-lca. In veacul al XVII-lea bemficiea de o mulțime de favoruri, asa-cA toate astnt ID"' » gC mal leu, ceea-ce nu Împiedica /'erșejește scutiri cădeau asupra celor cari Ierau mal pu­ •1 . ai vagabondajul si seîntinds într’un asemenea țin in stare ca să plătească. ton ca Ș* dupâ Vauban, pe Ia 1698, a zecea , parte Tiranul, fie c’ar fi fost fermier sau cultivator pro­ cb’P- *„lllatiea franceza cerșetorea. Răul acesta urmă prietar. lui i se adresa strlngătorul de dări. Dac» d,ln Pjjacul al XVIII-Iea până la punctul că, în vir- birpicul plătea păn la para, risca să-și vadă, peanul Ș1,1" unei ordonșnțe care oaîndea pe .vagabonzii și vutor, birul adăogat, regiea nevoind de loc să fie lip­ tU'®?fnrîI valizi la ocnă, cincl-zecl. de mii dintr’aces- sită de foloasele ce-I aduceau urmăririle. ferȘfur* se zice, în 1767, arestați dintr’o dată. Gînd biruicul înse Iera în urmă cu platn, cheltuetia. I- ’yfae de-acolo, că afară de faptele, notate mal lue de urmărire nu se puteau să s’amîe : i se Invada iriLd^'sau mai adaos si altele cari să facă ca vier- locuința, i se punea mina pe pat, pe mobile, pe irea’celor în lipsă să crească. țoale : «Se întîmplă chiar, dese-ori, scrie Vauban, întrebuințarea Ierbel de pușcă, care prefăcu insti- în al său Proect al unei dijme regale, de a se împinge tica feodală a p-rmatel, rîpi însemnătatea ce o a- executările păuă a se scoate ușile de la case, după pou seniorii, a căror meserie, funcție sociali, Icra ce se vlnduse ce se aflase înăuntru, și s’a văzut dăAzboiul, si puse, pe spesele și în dauna, lor, puterea rîmîndu se case, pentru ca să se scoată blrnele, grin­ T minele*regelui- Pierzlnd orl-ce rațiune de-a fl, iei zile și seîndurile, cari s’au vîndut de cinci și șase | ( i Ierdură din autoritate. Scâpați de vechile înda­ ori mal puțin de cit făceau, să se-mplînească birul». toriri iei nu-șl păstrară mal puțin Inse toate imuniPrecum se vede, starea celui birnic iera cumplită. tătile’și toate prerogativele lor. Iera cu toate astea alta și mal cumplită, acea a strînNe mal avîna de cit sâ se folosască cit mai bine, gătorulul de biruri. Toată lumea fugind de dînsa, de privilegiile Iei, fără a mal avea să îndeplinească trebuită să fie constrinșl locuitorii să îndeplinească sarcinclo cari le corespundeau dintru-ntăl, nobilimea, asemenea sarcină pe rînd. Suma fixată pentru fie­ lacomă de plăceri, cheltuea, se îndatora, îșl știrbea care parohie odatâ hotărîti în bloc, repartitiea înlâdomeniile Iei. Și ne maî avînd ce maî face*în* senio­ untrul parohiei iera făcui» cum credea strfegătorul, riile lor, a căror mediu Iera impropriu să le proenre care, răspunzător de suma totală ce o datora paroplăcerile și onorurile cari deveniseră preocuparea lor hiea, îngroșa peste măsură unele părți, ca să poală exclusivă,* nobilii îșl părăsiră, din ce în ce, castelele scoate cit mai multe din fondurile cerute : de altmat. mult, pentru a o duce acolo unde iera reședința feliu, daca acesta avea cu chipul acesta puterea de-a regală, îșl părăsiră țar.-», pentru curte, centru de lux, ruina pe alții, aproape în totdeauna se ruina pe sine. de sirbărf, de favoruri. Supuși la asemenea sarcini îngrozitoare, drepturi Organizarea cea nouă a armatei adusese Hcențiarea senioriale imprescriptibile, urcare mereu crescîndfi acelor numeroase escorte, acelor numeroase suite se­ de dări, măsuri nemilostive de Împlinire, și celelalte nioriale. Slugile, ordonanțele militare congediate, ceea și celelalte, țăranii trăeau într'o strimtorare cumplita. ce mai remase din vechile suite descrcscu pe măsură Proprietari, ^dînșil Ierau adesea mai mizerabili ca ser­ ce nobilii Ișî părăsiră pămînturile pentru curte. A- vil, strămoșii lor. O asemenea stare de lucruri, pe ceasU mișcare luă proporții cu osebire după rftzboacle care o mal Înrăutățea cîte o dat-', un războit!, o foa­ de religie. Licențiați, toți acești sub-alternf, mal înainte mete sau vre-o ciumă, prileji până în veacul cl de a Intra în ateliere, ajunseră vagabonzi. XVIII-lea mulțime de răscoale. In timpuri obicinuite Alt fapt, caro a contribuit la creșterea păr țel po­ cultivatorii se mulțămenu s& fugă cu mulțimea și pulației disponibilă pentru atelier, fu curgerea necon­ sâ caute un adăpost în orașe, unde se găsean mâl tenită la orașe a cultivatorilor aduși să pârâsascâ ușurate greutăți e birului și ale celor ce se țineau, arapul. ce stau în legăturii cu Iei, unde, în ori-ce caz, sa scăpa In Franța, proprietatea cea mare, Ia un moment de nevoea de a împlini birul, nevoe mai îngrijitoare dat a fost aproape stăpînă pe țară, ceea cc nu în- de cit aceea de a-1 plăti. «amnă c’au existat exploatați! mari. Bucată cu bu­ Această mișcare necurmată catră orașe, dovedit» cată, exploatați ii e cele mici fură date de cătră no­ de toate datele vechi ale populației, ce le-avem, ieste bili, sătenilor, unor tnchirietorl cari nu mal Ierau su­ atestată anume de cătră memoriile tuturor intendeupuși nici unei servituțl personale. Cesiunile astea, ților sau vechililor și de cătră Expilly îu al său Diocari, o dată cu sărăcirea treptată- a nobilime! și cu twnnairedcs Gaulet ei de la France trebuințele Ie! necontenite de bani, ajunseră, tot*mal leat» împrejurările istorice cari au recrutat, în anumeroase, alcătuiră domeniul țărănesc parcelar, fără de mediul corporativ, și au aruncat în atelierul 2ar® I® origina micei proprietăți rurale din Franța, mărit brațele de cari acesta avea nevoe. Afară de vqndițiea țăranilor fu rezultatul* tranzacțiilor de tot oamenii lipsiți de cămin, despre a căror existență daUtăț jU^ra drePtur^or personale și reale ale fco- am vorbit mal întâi, baza producției capitaliste, mun­ citorul cel liber, stăpîn pe puterea-I de muncă, 11 fa cJBr-a.^® mare nevoe ca și pămîntul să fie liberat, acesteea furnizat de cătră licențiațil sau liberați! se­ »1ȘiI ^r îel rămînea apăsat de avidele, de niorilor și de .cătră țăranii cari fugeau necontenit de spn?1 i natură sau bam, de rente fonciare, datorite la țară. Dar aceste diferite izvoare de proletari, răcpr}°4i ul de deținătorul pămîntuM, pe care a- vărsau mai mult de,cit puteau să absoarbă atelie­ ‘ uln urmă nu putea să-l răscumpere. --—Intrarea acestor mase,, cari _. rele cele ---------nouă Așa-că ap C—® -VU4MIUI seniorul puseua poseda pămlntul pamincui am din ce iu îu ce ui mai ui lergau dapa după iuijiun.ee mijloace de de traiu, traiii,Intrarea intra rea acestor acestor mase rente rent’ Ie\P^ ,P^s^ra niște oiște drepturi feodale zdrobitoare, zdrol " în f“ ateliere Iera In de obște precedată de un vagaImpovorau tarl R““ Carvi- îm P°Y°riiu foarte greu pe țărani, proprie- bondaj în potriva cirul,* preeum am spus-o. o-legieIer nneri aproape proprietari. lație sălbatecă venea din vreme In vreme șălee celo fermiori ®«ri 1 ac®ste ruinătoare servituțl senioriale, pe maî cumplite misurl. nat! , ea și măi grele striîșniciea celor insărcilleon-if , P^’ârea lor, strâaniciea vătavilor, cari, în Conștrins cu sila de a-șl oferi brațele posesorilor Unei Ti or interesatâ, nu dădeau înapoi în fața nici de hani, muncitorul nu ie tocmit cu scopul de a sa­ nie! ®P°etnri» nici unei trageri pe sfoară. în fața tisface direct, prin slujba-I sau prin, produsul lui, rial 1 escroehorif, pe lingă astea veneau să se trebuințele personale a celui ce-1 face ca să lucreze. rejtaUaao®c’ Pentru plugar, > orvada sau rechizitiile Ceea-ce voește posesorul de bani. Ie de-a se proÎQdafn .aPlicat® la toate lucrările și serviciile publice, dace articole destinate pentru vînzare, adie» mfirvenca„‘r0a serviciului militar sub numele de miliție, furi. Pentru această producere Iei aro nevoe de ratei» ♦ Bo maI adaoge în cele diu urmă nenumă- mijloace de producere și do producători, si dfaAc£SJeJe^ale muî ®u Bamă birul. sol pune banii trebuitori ca să cumpere și unele ®ese rn U daro- a cărei întemeere statornic» avu- ș> alțd Banii dațl pentru mijloacele de producere, nobilie I5oliv întreținerea unei armate în afarA de materii prime și unelte de muncă, reprezintă. In con40t cpeîtAd° Va8aliI lor’ această dare n’a contenit de-a dițil normale, cîl fac. Ce reprezint» ns. banii dațl liuh ,nerea dIa veacul al XV-lea. De la un mi- pentru cumpărarea producătorilor liberi, ce represute do livre sub Capol al VH-lea, se urcă, zintă, într’un cuvlnl, salariul f . .i ^ri L �08 REVISTA IDEEj REVISTA IDEE1 Să reprezinte oare, acest salar, prețul muncel ? Nu, numit, bunA-oarfto zi. întrebuințarea aceaUv pentru-că munca nu are ființă întru cît nu exista întrenceatel i buințarea puterel de muncă, lear după îndeplinirea aces­ tei manei lea are o existență deosebită de a persoanei producătorului. Ceea-ce înse face față pe pleațâ, direct tovare sau necesară de a produce echivalent,\ posesorului de bani, nu Ie un lucru «sterior muncitorului; echivalentul prețului mijloacelor do cîn8uî? Ie muncitorul însu-.șl. Ceea-ce vinde acosta, Ieste pe sine, toare pentru conservarea puterel de muncă re trâW Ie munca în stare de putere, adică facultatea de d «fec- lungirea aceasta poate 8ă fie pricina niUB pre. tu», de a slvîrși munca, facultate care nu dobîn dește care, după cum am văzut, productivitatea inim pe o realitate vădita de cît prin întrarea lui în mișcare, prin ou putința. acțiune. Contractul înse se face între cumpărător și vîn­ - Munca care urmeazîi după ce echivalentul zător, între posesorul de bani și muncitor, înainte de j producție •?! adaleat» la orî-ce aoțiune. Do îndată ce acțiunea începe, de îndata ce loarea. păstrată a mijloacelor8 de munca se manifesta, asta nu mal poate fi proprietatea lojește eacedentul sau plusul de valoare al in/ iCe prl' muncitorului, pentru că lea nu consta de cît în înrupa- dus peste acea a elementelor lui constitutive''"S1 rea unul lucru pe care muncitoni-1 înstrăinează,, întrupa­ mijloacele de producție .și puterea de muncă ’ ' a^nl rea puterel de munca, în lucruri cari nu I aparțin, în specific al modulul de producție mijloace de producție. întrebuințarea puterel de muncă, Ie Caracterul de a crea plus-valoare. Cumpărătorul putamx pUanst ou alte cuvinte munca, nu aparține celut ce-o vinde, toreștl n’are de cît o țintă, sa se îmbogățnscă după eum nu aparține băcanului întrebuințarea untde­ în valoare banii, fabricînd mărfuri care să cunrinrUdu'^ lemnului pe care acesta îl vinde. munca de cît acea plătită de Iei, si acăraY wt In rezumat, cînd muncitorul se vinde, .munca nu e- multa să aducă ast-felid o valoare mal mare de cît aca« f‘nzBre xista : cînd munca exista, dînsa nu aparține muncitoru­ surilor făcute. ea a analui. Singurul lucru pe care muncitorul il poate vinde, leată de ce muncitorul cel liber dar lipsit de m. Ieste puterea de muncii, putere care se deosebește de loacele de traiu, nu dobîndeșto îngăduirea de a Ji funcțiea Iei, munca după cum o mașină se deosebește de vedea, prin muncă, de întreținere, de cît cu condiția operațiile, de lucrările Iei după cum puterea de mistuire ca acțiunea-I de muncă să treacă peste punctul cînd se deosebește de mistuire. puterej sale plătită de cătră capitalist vafl Acestea date, care Ie baza retribuire! muncitorului ? Le­ valoarea înlocuită printr’o valoare echivalentă, de cit*dini gea oferte! și cerorel, îndruga cel a căror meserie Ie de-a într’un euvînt, supra-muneă. Muncitorul independent sistematiza într’un jargon cu aparență științifică, starea dar fără mijloace de traiă, proletarul nu poale sâ, capitalista, Priu asta acești economiști dovedesc că nu trăească de cît muncind, și uu ie a< nu Ie admis să muncească văd mal departe de cîf vîrful nasului lor, și încă din de de cît cît furqizlnd furpizlnd celui celui ce-1 ce-1 întrebuinti întrebuințez i o plus-valoareă pacate sînt cînil. Raportul ofertei și cererel, într’adevar, — de cît cît sporindu-i sporindu-i acestuea acestuea capitalul: canitaîi deținlnd mijloanu ponte explica nici o data altă ce va de cît variațiile loaeele da producție și de traiu de cari alți-s lip­ salariului în jurul unei anume cifre. Să presupunem ca siți, capitaliștii au putința de-a dispune de-o muncă oferta și cererea se precumpănesc, înrîuririle lor cari ar neplătită a acestora. modifica salariul, în cazul acesta se anulează. Dar dacă Supra-munca n'a inventat-o, n’a născocit-o capi­ orî-ce acțiune a ofertei si cerere! încetează, se curmă, sa­ talistul. Diferitele forme economice ne cari le-a îm­ lariul nu există mal puțin peatru asta. Prin ce Ie de­ brăcat societatea, nu se deosebesc do cît prin chipul terminat atuncea salariul în această stare de echilibrul? în care munca neplătită Iesle impusă și stoarsă dela Cu toate că ne putînda-se lipsi de puterea de muncă imediat... In sistemul sclaviei, chiar acea poses jrul de ban! cată neapărat să plătească munca a- muncitorul din zi în care sclavul nu face de cît să Mocn­ ceasta cît mal puțin. Puterea de muncă Ieste o facultate, parte valoarea întreținerel lui, în care lucrează deci o însușire a individului viu Pentru ca lea să dureze, ească de fapt pentru sine, chiar acea parte din zi pare a fi trebuie ca individul ce o pune în joc, să trăească. Ca sa o muncă pentru proprietarul, pentru stăpînul său: trăească, individul are trebuință de o cîtime de mijloace întreaga-I muncă îmbracă aparența unei munci ne­ de traiii. Prin urmare, baza salariului trebuie să fie ceea plătite... In servaj, munca iobagului sau clacașulul ce îngădue organismului producător să se perpetueze să pentru sine cit și munca-I silită pentru senior sau dălnueaseă în condițiile necesare producției. Oferta și ce- boeriu sînt cu totul deosebite una de alta. Chiar prin x- rerea fac numai ca salariul să oscileze cînd mai sus, cînd feliul In care se-ndeplinește munca, iobagul deose­ mal jos de acest termen de evaluare. bește timpul în care lucrează pentru sine de timpul Posesorul de bani, după cum am spus, vrea să pro­ pe*care trebuie al consacra, fără plată, la îndestuducă articole destinate pentru vînzare sau mărfuri. Dar larea trebuințelor boereșlî.^In regimul capitalist,forma lei nu se trudește pentru dragostea ce ar avea-o de măr­ salariu, sau plată a muncel direct, face o.a să dispar furi: ceea-ce urmărește Ieste cîștigul: ceea-ce voește, îna­ orî-ce urmă de deosebire în muncă plătită și . inte de toate, producînd mărfuri, Ie ca bani-I să facă neplătită. Primindu-și salariul lui zilnic, pul. Acesta nu ajunge capitalist de cînt îndeplinind a- pare că ar primi întreaga valoare datorita mu semenea mișcare, înoita și înoită neîncetat. Dînsul prine sale. Așa-că întreaga muncă a muncitorului Jiu i în circulație bani și vrea să scoată din circulațte mal Ie socotită plătită .. . n«Cundc mulțl de cît a pus Daca îșl bagă banii în cumpărarea proletarului. Pe cînd, în sclavie, raportul dc proprietateu s de mijloace de producere și de putere de muncă, asta o munca sclavului pentru sine, în salariat raP° -p-uru face cu gîndul de-al scoate și de-al scoate cu vîrf. Pen .uu-­ netar ascunde munca gratuită a salana.tuiui p tru treblltA OJI tru asta asta trebuie ca nrnrinnril produsul ’ fabricat, vîndut pe prețul capitalist. Pricepem lesne toată însemna_a no. lui, sM aducă mal bani de uiu cît ua aiauoaiavansat pcuuu pentru are, în practică, această disimulare, acea ________ ___ _. mulțl __ wum.» «v dînsul. Așa că trebuește ca valoarea acestui YIei, aI ’ dtnani ic. na ’—— ----*--*• produs ’ dore a raportului real dintre capital și m cg(re să întreacă pe acea a elementelor cari au slujit să-l stă mascare de exploatare a muncitorilor formeze : trebuie așa dar ca acest produs să cuprindă o valoare pentru care capitalistul să nu fi scos dm pungă CaDitcă1,?de îndată ce productivitatea^m nimica, să nu fi plătit nimănuea nimic. o parte din societatea fost, sub diferite j Acest escedent, acest prisos de bani, prins cu banii ce să adaoge po lingă timpul muncel impus P j^ește au fost avansați, plus-valoarea aceasta, nu putea ----si -r — pur- întreținere, un adaos pentru care.a.ce8Soip n akă p»rl® coada din elementele pasive ale produsului 11 pontru-că, pentru-că, nici un echivalent și de care ^Urnește o normal, ori-eare ar fi cîtimea mijloacelor de de , producere producere a societăței, cîtă vreme producțiea tina -aie întrebuințate astea-s plătite și plătite cît prețuesc. Mal de consumare și de îndestulare să —* __țiorimedi»V rămtne elementul activ, puterea de muncă. Asta Ie do- cătră privllegiațl supra-muncaProd“c7° indcStu1flrej bîndită de cătră capitalist cu prețul unul salar a c&rul bază Ieste, după cum o cunoștem suma de lucruri tre­ întîlneste o margine în în<J®P1,.nir.ea’ caCi Ierau Ș nevoilor, orl-clt ar fi fost ,îataln8e’ celestevori£ buitoare cari să îngădue muncitorului să-șl întreție pu- țin oroduse fol®®} tarea de munca și să o înoeascâ mereu. O îndelungată ținta de- acestei aproprieri. Do îndată aurie de evoluții economice înse, a înzestrat pe munci­ tor cu putința de a produce mal mult de cît cere întreV reproducerea sa, și din productivitatea aceasta ț08e putința plus-valoarel. de cît o singură 0nt*' SP°J? necont«ou S* pnaiiatui cumpără puterea de muncă pe un timp a- Ne-avînd crearea de plus-valoare, acesta ca SS'SBS» ,, «rin mijloacele lut do producție cît mal sbsoarbJ ț muncă posibilă. Jjjultă 3op’* . care cumpăra puterea de muncă pe-o C®P*. “m capătă dreptul de-a face pe proletar să t|, sJegSCg, o zi-ntrengă. Ce însamnă înse o zi de i I I 1 ®nDcA?un minimum, partea din zi în care lucrătorul, Avem “ cînd ar jucra numai pentru sine, trecjjiar a* t s& muncească, timpul pe carealimenb«Ie n-oDricI sale consumații îl cere, sub care o orlftre.a R-p socială întemeeatft pe stoarcerea unei cîtimî gan încă neplătită de la producătorii imediațl nu cine-va ase coborî. Avem un maximum peste foS*'“timpul trebuitor pentru somn, pentru mîncare c.ar^ilialte peste care Într’o vorbănatura nu îngădue Ș< trece. Marginele acestea, de felini lor stnt foarte aix!nnflse. In orî-ce caz, o zi de muncă Ie mai mică ? rît o zi naturală. Cu cît? O parte dm zi Ie hotălUmal dinainte: valoarea celor trebuitoare pentru , .reținerea puterel de muncă hotărește prețul acestei ‘iterl si acest preț hotărește durata zilnică lă timpul Se muncă neapărat pentru a Ireproduce echivalentul valoarea totală a zilei atlrnă, ast-feliii de lungimea variabilă a supra-muncel, de (impui de muncă care Capitalistul care cumpăni puterea de muncă, caută, ca ori și care cumpărător, să tragă din întrebuința­ rea muncel cumpărate cit mal mare folos. Așa-că sapra-munca ce-o stoarce, după părerea lui, nu-1 nici o dată destul de mare. La riadul lui, muncitorul* Ie Înclinat, cu dreptate, a nu voi să-și cheltuească pu­ terea de cit în margini potrivite cu duraln-î normală ei cu dezvoltarea regulată a acestei puteri. Capita­ listul îșl susține dreptu-i, în calitate de cumpărător, atunci cînd cată să prelungească cît mal mult ziua de muncă. Muncitorul îșl susține dreptu-1, în calitate de vînzător, atunci cînd vrea să restrîngă ziua de marcă,pentru a nu preface în muncă de cît cîtimea de putere a cărei cheltuire să nu aducă vătămare or­ ganismului său. Un drept față de alt drept: cine ho­ tărăște aici? Forța. Numai puterea condițiilor economice nu subjugă numai dc cît sub legea capitalului munca. Pentru ca asta să se întlmple, cată să albă Ioc, în lumea materială a producției, schimburi, cari, la începuturile producției i capitaliste, nu se întîmplă încă. Capitalul, într’adevăr, nu modifică dintr’o dată condițiile tecnice aflătoare, șl aceste condiții nu sînt în stare singure Iele de-a domina cu totul pe muncitor. Așa-că, pentru ca pro­ ducerea plus-valoarei, prin prelungirea zilei de muncă, sa ti putut aven loc, a trebuit mai întâi să se recurgă la puterile publice. într’adevăr eu ajutorul acestor puteri cu ajutorul Statului, a impus capitalul o oare­ ce durată a zilei de muncă. La nașterea-I, capitalului II trebueâ o intervenție tiilsPartoa Statului, pentru a scoate o cîtime îndesoitnJ°Bre dc ,nUncA neplătită, pentru a ținea pe mundlcAi 8UpU9’ Pentru a descotorosi munca de toate pleconaif■c10rP°ratlVe> pentru a adapta, într’un cuvînt, cit niM- d0 muncă după cerințele sale. Voiu cerceta Știm' *ute cum a avuî Joc intervenirea aceasta. In canitu Prefacerea meșterului din vrîsta de mijloc VHopPr $ ’iera împiedicată prin statutele corporatntrehiK 7 mârfiineau numărul calfelor ce se puteau meșter? • ’i cari JArmureau riguros pe fie-care lea-si „ii ° ramur& anumită de meșteșug. Prin acenegutltAr.» Ute' întrarea, în producție, â capitalului ce]Q dnn« .C sau capitalului cămătăresc, uzurar, Cu tanntf »irmo ®^toare ale capitalului, Iera făcută PorativB « j Intemnițată în această organizare cor^îsliere' lndus^ea nu putea să se întindă de loc, ,ohna.v f n,®1 rt na Puteau să se facă: capitalul, în Vitalul :nJa“«ntala, capitalul în sfera producției, Cu chi ",dU8trial nu putea să apară. c<,t*Por8tHi acesta, productiea capitalistă în eînul ai r n.u Putea naște.* C’t despre putința de-a a**tă actiiin a^arA de' corporații, iera subordo­ nate reuni„< formale a unei puteri mal pre sus de ^late» o t’ sPrijinuluI suveran al rcgalitățel. Renpo1 de dn;,t apăsarea necesităților economice, dusă t rirmui i-fi, necurmată de a-șl creste puterea, de Pinnăin « <*e-a pune tot sub tutela-I imediată, I ,Q, 5eR blriern) urmă de interesul fiscal, rupeadeL feo^ăle ale breslelor, Dacă urmarea hc- 99 țiuuGÎ regale Ieste o oare-care libertate de muncă, și, priu urmare, dezvoltarea producției capitaliste, nu trebuie, pentru asta, să îmbrăcăm regalitatea, în per­ soana regilor sau miniștrilor lor, cu idei economice transcendentale. Geea-ce a avut loc s'a doblndit fără cea mal mică voință intențională să se dobândească așa. Punctul atins Ieste acolea. ca într’o mulțime de cazuri, cu totul deosebit de actele de grație de cari dlnsul a tras folos , Regalitatea nu a avut de loc ținta directă de a libera din încătușările lor mijloacele de producție șl pe producători, de-a degaja, de-a lăsa să se dezvolte elementele constitutive ale stărel eco­ nomico capitaliste. Inse, la urma urmei, regalitatea a contribuit la aceasta, lucrlnd sub imboldul unor mobile străine de asemenea țintă. încă din voacul al XV-lea, statutele breslelor, stnt de-o asprime mult mal ușoară do cît în veacul al XlV-lea. In veacul al XVl-lea, Francisc I-iti desfliuțază sarcina Regelui mărunțiș arilor care stîujioea foarte tare comerțul. Stabilită din nou sub unul din succe­ sorii săi, asta fu desființată definitiv în 1597. Francisc l-iii dădu, magislraților municipali din unele orașe, dreptul de-a întocmi statutele breslelor și de-a alege starostii, in dauna geloasei a tot puternicii a corpo­ rațiilor, în dauna autorității discreționare co astea aveau asupra pieței. In cursul acestui veac, cu ose­ bire înJ1567,1577,1581,1597, găsim ordonanțe cari atacă în independența lor de-a face ce vor monopolurile breslelor. Ordonanțele din 1581 si 1597 făcură ca polițiea muncel să treacă cu totul în minele regelui : Iele edictează diferite măsuri privitoare Ia muncitorii individuali, s’ame.tecă In condițiile de traiu și-n mo­ dul de organizare a tuturor colectivităților lor, dez­ robesc neguțătorii de unele procedări apăsătoare a corporațiilor, acaparează, în rezumat, puterea abso­ lută attt asupra indivizilor cît și asupra colectivită­ ților, ne uîtînd mai cu samă de* a bate monedă, de a trage cenușa pe turta fiscului In acelas timp, crea­ rea de meșteșuguri, tolerată în mod arbitrar, cu tot traficul lor. care ajunge un izvor însemnat de veni­ turi, se înmulțește Ia nesflrșit. Pe de altă parte. Îm­ potriva breslelor în cari domnea un spirit de inde­ pendență care făcea umbră regalităței, se dau diferite ordonanțe. Regii nu ținteau să desființeze breslele, din potrivă. DînșiI țineau să le păstreze, dar să dispue de Iele In voe.’ Sistemul breslelor, al stărostîilor, al restricțiilor al privilegiilor, sistemul regulamentarei muncel, urma să apese asupra industriei alături de abaterile cari purcedeau din trebuinți fiscale, din favorurile acor­ date oamenilor cu trecere sau cu vază, din motive polițienești: abaterile aceste slnt cari-au dat ajutor la începuturile producției capitaliste. Enric al IV-lea acordă unor nenumărate manufac­ turi ajutorurî bănești, privilegii, ca monopolul producerel și vindere! în toată țara sau numai într’oprovincie anumită, cum și scutirea de toate taxele oneroase, prea grele. Richelieu aplică aceea-șl me­ todă. Acesta creează monopoluri pentru a ocroti nouăle forme de industrie împotriva monopolurilor bres­ lelor, crează monopplur! pe cari le pune, cu toată împotrivirea breslelor, în afara de supravegherea acestora. Ast-feliti, regalitatea se mărginește a mic­ șora une-orî privilegiile corporațiilor opunîndu-le curat alte privilegii. In chipul acesta, foarte inte­ resat de alt-feliu, favorizază dlnsa întinderea produc­ ției, Piedicile puse acestei întinderi de regimul cor­ porativ, sînt ocolite prin mijlocul prerogativelor con­ ferite unor particulari, în veacul al XV-lea, cu titlul de furnizori al Gurțel, îo veacul al XVl-lea și al XVll-lea prin întem erea încurajată de manufacturi Înzestrate cu diferite avantagil. Colbert urmează mal departe pe calea asta. La rlndul lui ridică privilegiu față de privilegiu, mono­ pol față de monopol. Cu titlul de manufactură regală, dînsul punea pe industriaș la adăpostul mărginiri­ lor, confiscărilor, șicanelor și tuturor neajunsurilor pe cari le practicau corporațiile: manufactura regală atîrna numai de regalitate. Titlul acesta nu implica, nu cerea musai de a se fi lucrat pentru rege, ci prin privilegiul regelm. Scos do sub controlul inchizitor al breslelor, un industriaș putea să-și întemeaze atelicre vaste, întinse să-și conducă operațiile mai li­ ber și mal în larg. Dispoziții amănunțite regulau JȚlițle» internă a mnnulacturelor, cum și timpul de I �100 RBVIST IDBE1 HEVISTA. IDEE! mnncă al lucrătorilor. Corporațiile dălnueau înainte, cît aă le și combată la trebuință, care Qtn 1ucM1b mal numeroase încă de cit orl-ctnd, cu spiritul lor precum îl’place, fără aă-I pesete J- contrSS? - • cel vechiu de excluzivism. Colbert, în dragostea lui putut aă izvorască de-aiclI între attteo cazurt A8 P8 fi . de subordonare si de reglementare, tinde să le întă- și -*-»«starea generală «nn cea nnn consacrată, cu acest aii f attîct»lare 1 rească mai tare și să le generalizeze. Un edict din alizat condițiile de muncă necesare Ia dozvnl»7> 8‘*u»e. i 0Uare& prod £ Mart 1673, care prescrie a se veghea la executarea țiel capitaliste. In sfîrșit, producțiea, prin forță, a putut ordonanțelor din 1581 și din 1H97, arată că, departe de a vof să suprime, să desființeze practicele vechi modul tradițional al evului mediu la modifi0 <'6 h Forța, într’adevăr, după vorba lui Marx «tU®0^. . dînsul voea să se folosască de Iele. Inse marile ateliere, manufacturele, dădură naștere ori cărei vechi societăți apucată de muncile iarn i®0*?4 ' unul nou soiă de meșteri, dădură naștere directorilor, Ne dăm samă acuma de unde au izvorît proprietarilor acestor ateliere, acestor manufacturi, ducțiel capitaliste, mijloacele de producție cît 2 *’ pr°* comercianți bogățl, în relații directe cu miniștrii, cătoril. Cunoaștem îunoaștem mediul în dre a putut rK ooP'0du- I cari tratau cu iutendențil, cu logofeții cei mari, cari această producție .-'’-'-ție 1 Voiiiurma să cercetez, în viitorul studiu, diferitele diferitele fsfaze ale evoluției Iei. wrul mI«u nu făceau parte din nici o corporație, și cari puteau studiu, să se miște în voe sub ocrotirea specială a regelui. Gabriel Deville In timpul veacului al XVHI-lea, se dau o mulțime de ordonanțe regale ca să se menție disciplina în ateliere și CONTRAST să se subjuge pe lucrător la muncă. Totu-sl, cu toate or­ donanțele astea, au loc din partea lucrătorilor foarte dese Am tnttlnit pe omul despre care se spunea revolte, capitalul neputînd izbuti să pue mina pe tot tim­ lîta bine. Omul pe care tl respectă top pul disponibil al proletarilor Această situație a Statului, care intervine ca să Jngă- și adversaril.Omul care n’a greșit nici o-datâ due producției capitaliste să se întemeeze, să supue pe consecvent cu ideile Iul. Poate-l un <anarhisb lucrători cerințelor Iei, păstrînd și sistemul stingheritor un revoluționar, cel mai pur dintre puri al corporațiilor înainte, această situație durează pănă la Bevoluțiea cea mare. Clasa burgheză, care progresase o lei nu a fost urmărit nici o dată pentru de dată cu puterile producătoare. Iera constituită definitiv, licte de drept comun. Demnitatea ti ie ne-a prin dezvoltarea acestor puteri, J “ ’ „ ’ 1’ tins(^ cinstea-l neatacată. Vieața privată i^o cel mal înalt care Iera compatibil, care se împăca*cu ve­ pildă. Vorbele rostita: de gura tul stnt culese chea stare de lucruri. Lupta acestei clase, ca clasă con» stituită, ajunâe luptă politică. Puterile producătoare, în aproape cu venerație. Am văzut multă lume tn urma achizițiilor recente, de1 cari voifi avea să vorbesc juru-i, dar proscrișii, cerlații cu legea, dezordescriind aparițiea marel industrii, nu mal puteau să ,se donații, pătimașii, nu se aflau prin mulțimea împace cu raporturile sociale aflătoare, servituți feodale, S priet^ilor săi. erarbie industrială, și celelalte. Accolc sociale “ de ’ burghezie, ’ ’ ■ M am întors apoi catra omul despre care se fură desființate de clasa revoluționară, oare desliință starea feodulă în care lea se născuse, care spune atîta rău. Reputațiea acestuea Iera setrîșl desăvîrși dezrobirea și inaugură era llbertățel capitaliste. boasă. Greșelele sale numeroase, neconsecven- j Regimul corporativ cu starostiile și cu breslele sale, țele sale vădite. Cînd l-inlllnii tocmai ieșise din < pe care Turgot cercase în van să-l desființeze în 1776, fu desființat în principiu la 4 August 1789, loară de fapt închisoare. Poate și-acesta iera un anarhist, dar dintre cei față de cari întoarcem capul sa . printr’o lege din Mart 1791. ,, „ „ , . . L , nu ne recunoască etnd dăm de dînșii pe stradă. Am arătat în G^a CapUahdui, cum » putut avea loc c -_z înconiurau îerau oamenl fără de nici acumularea înmnlHrea nnmihvă primitivă a boizătial bogăției neanărattrebuitoare neapărat trebuitoare nenpen­ „ f tru crearea marilor stabilimente industriale. Trebuea acum un capataiu :pungași, pezevenghi: prostitute,în­ să arăt cum a putut individul, înzestrat în urma acestei vinșii vieței, jertfe de ale heredităței, oameni acumulări de bogăție, Înzestrat cu mijloacele de producție golani de tot feliul. Dînșii tl ascultau, , cum se necesare, cum a putut să pue aceste mijloace de produc­ ascultă un frate, pentru-că simțeau că, trăind ție în lucrare. Bat mediul aflător, această punere în lu­ ca și dînșii, iei îl înțelegea, le cunoștea uip; crare nu Iera cu putinț i de cit după unele schimbări so­ ciale, privitoare și la muncitor și la condițiile de muncă. cile, fiind-că și dînsul le practica, darșheauca Pentru muncitor, trebuea să fie liber aă se pue în slujba le împărtășa și năzuințele cătră o viea{ posesorului de mijloace de producție, și tot o dată să fie pură, năzuințele lor, impurii, spre-o vieața u- . obligat să se pue, trebuea să fie independent cu alte cu­ beră, cătră care tindeau, iei robii patimelci ț vinte și lipsit de mijloace de existență. Disparițiea servaiulul. înmulțirea inșilor lipsiți de cămin, al căror va­ ‘înclinărilor lor.Dînsul nu avea să gabondaj legislațiea îl pedepsea în chip crunt, licențierea mic, fiind tot atît de decăzut ca și ieisau liberarea suitelor, escortelor sau ordonanțelor senio­ să le zică să tacă, să-i oprească a P frâ riale, părăsirea satelor de cătră locuitorii lor, toate a- fiind-că iei spera ca și lei. Și v^z^J-nA |n ceste fapte, a căror pricină de căpetenie am notat-o, au mtntuitoare, flacăra speranței, strdlu contribu t la formarea clasei de muncitori liberi dar si­ ochii acestor disperați. Jacques Le liți să sg vîndă ca să trăească. Am văzut, după asta, că ceea ce vinde muncitorul, Ieste puterea-I de muncă. Prețul acestei vinderi, salariul, re­ JESiBliog-rafiea ,-TR.evîsteI prezintă ceea ce-I Ieste necesar puterel de muncă să se P. Mușoiu și P. Zosîiu Mișcarea Socială, col. compl< înoească din nou, să se perpetueze. Puterea asta înse 2^ poate aduce mal mult de cît ceea ce costă, și realizarea P.Mușoiu: Revista Idoel, șase colecții, dela No— Despre Mînie, de Seneca . • nanis » ri» acestui escedent de valoare Ie ceea ce produce plus-valoarea, ținta, scopul capitalistului. Pentru a spori plus-valoarea, capitalistul face toate chipurile ca puterea de muncă ’ — Socialism u cît mal mult să producă, lungind timpul în care dînsa iuncționează. Cum 8*a impus această durată jinduită de muncă, cum a putut scăpa munca de regimul corporativ, care nu se — Cum se explică Anarhiștii. I putea împăca cu producțiea capitalistă, în rezumat, cum — Emanciparea FemeeI . • ■ • ' ’ , , • 1 au fost schimbate condițiile muncel, leată ceea-ce-am studiat în sfîrșit. — Intime ....................... ,• • r/ ’ ’ ’ fiO i . Am constatat că, pănă la desființarea radicală, care a I. Ncagu: Trudiți!: Icoane din norod- • . . . — Vremuri Noi, de K.ropotk ■ • țifaul i i . în ck*P revoluționar, a vechel stări dei lucruri, lucruri, ț . - 1 ^20 Pv:*’ut?rul Statului, eu ajutorul regalități, care înal î ță în Un fecior de făran: Noua epistolie cătră w mit!?!,?” privilegiu față de privilegiu, care are toată Solomon Abrain : Destăinuirile unui o P . . . • $ ■Ju-wnii A* de îea în clliP suveran, cum ar zice P uahomme, atît să apere așezămintele stabilite = I dumnezeul și lumea Ce-ar Ii un Dumnezeu, care ar imprima luinel o . mișcare numai de-afară, care ar face ca totul să se miște în cerc numai atinglnd acest Tot cu degetul lui ? Acestuea • ÎI vine mal bine să miște din lăuntru Universul întreg, să cuprindă In sine În­ treaga fire, să se cuprindă ai pa sine îu lea, afla ca totul ce trăește, se mișcă și există în Iei să nu fie nici o dată lipsit de puterea-I si de spiritul său. Goețho. Omenirea, de; . mii de.anl. îppoace, ceea ... , admite, ca --------urmă și mal înaltă rațiune, a tuturor fenomenelor, o cauză eficientă, o cauză a cauzelor pe o numește Dwmnetev.. Ca toate noțiunile ge. nerale, această noțiune supremă, a suferit și dînsa °D cursul evoluției mințel, r suferit suferit cele cele mal mal de de gamă schimbări, cele mal diferite abateri. Putem chlar zice că nici un termen n’a suferit atîtea pr< prefacerl și atîtea pociri. Pentru-că nici unul nu atinge atît de aproape, de-o dată, și datoriile cele mai înalte ale înțelegerel care vrea să cunoască, *<» frtnmnanHI »»»» V -- * ți• știința întemeeatft pe rațiune, și cele -----mul adinei interese ale sufletului credincios, și fantaziea poeticească. O comparație critică a numerpaselor deosebite forme ale ideei de D-zeu, ar fi din cele mal in­ teresante și instructive, înse ne-ar duce departe. Aice ne vom mărgeni să aruncăm o ochire asu­ pra celor mal de căpetenie forme pe cari le-a îm­ brăcat ideda de D-zeu, și asupra legăturilor ce .aceste forme le au cu concepție» noastră modernă, determinată numai de cunoștința naturei. Pentru ori-Ce altă cercetare, trimetem la opera minunată «Formele credinței i> do Ad. Swoboda. , Dacă facem abstracție de acele nuanțe subtile cum și de diferiteleeipostase în cari ni s’a înfățo­ șat chipul lui D-zeu, dacă ne mărginim la cuprin­ sul cel mai esențial al noțiunei acesteea, putem, cu drept Quvînt, să clasăm deosebitele concepții în două mari grupuri opuse: grupul teist și grupul panteist. Acest diu urmă stă în legătură strînsă cu concepțiea monistă sau raționali, lear celalt pu filosofiea, dualistă sau mistică. L Teismal: D-zeu și lumea sînt două lucruri deosebite.- D-zeu Ieste pus tn fața lumel ca zidit°rul, păzitorul, cîrmuitorul Iei. De aceea D-zeu Ieste și conceput mal mult sau mal puțin după aaemănarea omului, ca u'n organism , care cugetă lucrează, într’acelaș chip ca și omul, cu toate țj într’o formă mal desăvîrșită cu mult. Acest V-zeu. antropomorf, a cărui concepție la diferite P°poare ieste vădit polifîleticfi, de diferite și cu multe origini, a fost supus de fantaziea acea‘op popoare, să îmbrace cele mal feliurite forme, k fețiriom pănă,la religiile curat monoteiste, . a*zL In sub împărățirile cele mal de căpetenie •fitei^m87!1111-111’aV6m P°litei8m^» amCa^Ol!teisinul —Lumea le locui» de feliurite zeități, naria»anX08teca» e'u. o. mal ,mare sau mai mică neatîrmul * meraul c®lor ce se întîmplă în lume, JFehșisînaufi ■ e^e a8®menea zel subalterni în corpurile ne­ ta c91e maț feliurite ale naturei, îu pietre, art»? ’ n văzduhtîn toate soiurile de'produse ale nistn»0/01606^1 : ’coane de zeități, statul.». Demovede zel. în cele mal deosebite organisme 101 însuflețite : în copaci, îu dobitoace, în oameni. Politcismnl acesta îmbracă, chiar tn formele cele mal inferioare ale religiei, chiar la popoarele primitive, inculte, cele mal diferite forme, Iei ni s’arată, în cea mal mare puritate a ea, în potiteismul elin, în. acele mîndre basme, de zef, cari încă ți astă-zl dau artei noastre moderne cele mal țrnmoaae modelurl poetice și plastice. Politeismul ortodox și catolic, în care o mulțime de „sfințl“, cu re­ putație foarte îpdoelnică dese ori, sînt invocați ca divinități subalterne sau sînt rugați de a mijloci pe lingă P-zeul suprem, sau pe lingă prietena-I ,,Fecioara Afaria“, politeismul aceta Ieste cu mult mal coborît, mal inferior. Triploteismul. Doctrina Trinitățel.— Doctrina Trinilăței nilăței lui lui D-zeu, D-zeu, care alcătuește încă și astă-zl, în Crezul popoarelor creștine, cele trei «articole, fundamentale, ale credinței», ajunge, cum se știe, la ideea că D-zeul cel unic al creștinismului, se compune vorbind, la dreptul din trei persoane de obîrșie foarte deosebită : I. D-zeu Tatăl Ieste „a tot puternicul ziditor al ceriului și pămîntuluî"... Mi­ tul acesta neadmisibil, Ieste foarte de mult com’ bătut, doborît, dc cătră cosmogeniea, astronomie» și geologii a științifică. H. Isus Chriștos Ieste „unicul fiu al lui D-zeu Tatăl", și tot o dată al unei al treilea persoane, „Duhul-Sfînt", zămislit de prea curata îngreunare a Fecioarei Mapia. IU. DuhulSfint, ființă mistică, ale cărei legături neînțelese cu „fiul" și cu «tatăl,, au făcut, de două mii de ani, ca milioane de teologi creștini să-și bată, să-și frămînte, să-și spargă capul în van. Evangheliile, cnri-s cu toate astea singurul iavor limpede al acestuî tripîoteism creștin, ne lasă într’o desăvîrșită nelămurire cît se atinge de legăturile aflătoare Intre aceste trei persoane. Cît despre enigmatica lor unitate, evangheliile acestea nu ne dau nici un răs­ puns care să fie mulțămitor. Și, ca culme, noi tre­ buie eă stăruim cu deosebire asupra încurcăturel, pe care această întunecoasă, mistică teorie a tri„ o aduce vrînd-nevrînd în, capul t 0 nitățel copiilor noștri, chiar de Ia cele dintăl lecții pe cari le lu­ ’vață, , în chestiea asta, la școală. , rLuni dimineață, în ora întăca de lecție, la Ir religie, li se spune: De ttrei ori unu,. fac unu. Și numai de cît ., dnpă asta iu ora De trei în ora a a doua, doua, la la calcul calcul :: De trei on ori unu, unu, trei. Diu Din parte-mi. parte-mi, îmi îmi aduc aduc încă încă foarte foarte t.= bine a1minte,, de nedumeririle ?pe câri ,, • * ... în le deșteptă mine, această contrazicere izbitoare, de la cea dintăi lecție. De alt-feliă, aj9P88tft Trinitate a crețtinjsmulul nu ieste originală de loc, oi, ca și cea mal mare parte a celorlalte dogme, Ie împrumutată de la religii mal vechi. Din cultul boarelui, al magilor Chaldeenl, a Ieșit Trinitatea lui Itu izvorul tainic al Universului. Cele trei manifestări al« acestuea sînt: Anu, haosul incepămrnm JfM, ale acestuea sînt: Anu, haosul incepătornic, Bell, rinduițorul lumel, mea ce luminează Iotul. In relîgiea Brah­ țelepciur"manilor, Tnmurti, Trimurti, tunitatea dumnezeească», se alcătuește de asemeni din trei persoane: Brahma, „ creatorul, IVișnu, țiitorul, și Șiwa, distrugătorul. Pare că, în aceste cbnpepțîr, ca și în altele pri­ vitoare la Trinitate, numărul sacru de trei, ca atare, ca număr simbolic, a jucat măre rol. Cele trei datorii de căpetenie creștinești, alcătuesc ei Iele o triada Ia felitt: „credința, speranța, caritatea", AmfiteismuL—Lumea re stăpînită de doi zei di­ feriți, unul bun, unul rău, de Dumnezeu fi de Pia- �102 REVlBTT IDBE1 vbZ, Acești doi ctrmuitari al Universului slnt îrftr’o luptă neîntreruptă, ca regele cil ritlti-regele, Papa și anti-papa. Rezultatul acestei lupte, purufed lle starea de fată, aflătoare, a lumeț Dumnezeu bunul, ca o ființă bună, Ieste izvorul Binelui și Frumnsului, izvorul mulțămirel și bucuriei. Lumea ar fi desRvîrșită, dacă acțiunea lei n’ar fi necontenit Btînjinită, precumpănită de acțiunea ființei ceel. rele, a Diavolului. Acest făcător de rele Satan testa prioiriuitof a tot răul, a tot ce-I scîrbă, a netaulțămiret și a durere!. Acest amfileism Ie, fără doar, din toate deose­ bitele fornle de credință în zel, cea mal rațională credință, a cărei teorie se împacă mal bine c-o tălmăcire științifică a Universului. Credința asta o găsim desvollată, cu multe mit dc ani mal îna­ inte de Creștinism, la deosebitele popoare civili­ zate din vechime. In vechea Indie, IPij/țu, țiitorul conservatorii!, în luptă în potriva lui Șiva, distru­ gătorul. In vechiul Egipt, lui Osiris cel bun i se opune stricătorul Tyfon. La întâii Ebrel, găsim un dualism la feliă între Aschcraj pămîntul, mama rodnică, care naște, Returah, șt Elju, Moloh sau Setos, asprul părinte ceresc. In religiea 2endă a techilor Perși, întemeeată de Zoroastru cu două mii de aiit înainte de Isus Christos, domnește o luptă necontenită între OrnludZj zeul cel nun al luminel, și Ahriman, zeul cel rău al întunericului In mitologiea Creștinismului, diavolul nu joacă un rol mal neînsemnat, ca protivnicul lui D-zeu cel bun, ca ispititor, stăpînitor al Iadului și domn a! întunericului, Ca Satana, în carne și oase, chiar la începutul veacului al XlX-lea, lei lera un blexnent esențial în credința maî tuturor creștinilor. De ablea mal tîrziu, cu progresul științei, încetul cu încetul, îel fu deposedat sau trebui să se mul­ țumească cu rolul subaltern, pe care Goethe în Faust, cea mal măreață din toate poemele dra­ matice, 11 dă lui Afefistofrle. Acuma, în cercurile mai cultivate, «credința într’un Diavol în carne și oase», trece ca o superstiție din vrîsta de mijloc, peste care-am trecut, pe cîtă vreme «credința în D-zeu>, într’un D-zeu în carne și-n oase, bun, iu­ bitor, se păstrează ca un element neapărat al re­ ligiei. Cu toate astea și întăea credință Ie tot pe atît de pe deplin legitimă, și tot pe atît de puțin întemeeată, ca și a doua. Și, în tot cazul, «nedesăvîrșirea viețel pămînteștl», de care ne plîngem atît, «lupta pentru vieață», și totul ce se leagă de lea, se explică cu md|ț. mal simplu și mal firește prin această luptă între dumnezeul cel bun și dum­ nezeul cel rău, de cît prin orl-ce altă formă de credință In D-zeu. Monoteismul. — Doctrina despre unitatea lui D-zeu poate trece, în mal multe privințl, drept forma cea mal simplă și mal firească a cultului adus Dnmnezeirel. După părerea obștească, asta Ie temeliea cea mal răspîndită a religiei, cea care stăpînește cu deosebire credința Bisericel la po­ poarele culte. De fapt nu Ie de loc așa, Pentru-că, ața numitul monoteism, dacă ne uităm mal de-aproape, nu se arată, cele mal dese-orl, de cît ca nna din formele teismulul, despre cari vorbirăm mar 1° ÎD^es c& alfttarea de „Dumnezeul cel B. 8 ’ alăturea de «Dumnezeul suprema, se mal 6411 mul mulțl D-zel secondarl. Ade Dleon.tl'*’ i 6^e maI multe religii, a căror punct ® a font cu totul monoteist, au ajuns, co Revista timpul, mal mult sftu mai puțin, politei8te adevărat, și statistica modernă o ardul și jumătate de oameni, cari trăescpe r01’ 1 cea mat mare parte-s monoteiști. Ar fiP PfitnJnt, ca la 600* milioane do brahmano-budiștl’ 500*^’ lioane creștini, așa numiți creștini, 200* mT păgînl, de tot feliul, 180 milioane Mahomedani*^ milioane Israelițl și 10 milioane fără de nici ** ligie. Dar marea majoritatea așa numirilor n? *** teiștl îșl face despre D-zeu ideea cea mai înt°D°' cată, sau mal crede, afară de în D-^eul cel și unic, într’o mulțime de zeități acceaor I ca bun^ oară: în îngeri, în diavol, în demoni... Deosebitei forme prin cari monoteismul s’a desvoltat politii, ticeșle pot fi reduse la două grupe : monoteismul naturalist și monoteismul autropistic. Monoteismul naturalist. — Această formă de re­ ligie, veche, vede întruparea lui D-zeu în niște fenomene naturale mal înalte, stăpînitoare a tot Ca atare, cu multe mii de ani mal nainte, Soarele Ie ceea-ce izbește înainte de toate pe om, zeitatea ce luminează și încălzește, și de care atîrnă de-aproape, vădit, întreaga vieață organică. Cultul Soarelui, solarismul sau helioteismul, apare natu­ ralistului modern, din toate formele de credinți teistă, ca cea mal vrednică de considerație, cea care se împacă mal bine cu filosofica naturală monistă din timpurile noastre. Pentru că Astrofizica și Geogeniea noastră mo­ dernă ne-a dovedit, cum-că pămîntul nostru nu Ie de cît o parte deslipilă, ruptă din soare, în sînul cărui lear se va întoarce o dată. Fisiologiea mo­ dernă ne spune că izvorul începătornical orl-cftrel vieți organice, de pe pămînt, Ieste alcătuirea plas­ mei, plasmodomiea. Și ne mal spune că aceasta sinteză de combinări anorganice simple, ca apa, acidul carbonic și amoniacul sau acidul azotic, nu se poate produce de cît sub înrîurirea luminel solare. Dezvoltarea primară a plantelor plasmodome n’a fost urmată de cît ablea tîrziu și în chip secondar de acea a animalelor plasmofage, cari, 'direct sau indirect, se nutresc cu cele dintâi- Aparițiea speciei omenești, la rîndu-I, nu ie și țes de cît un fapt care-a avut loc tîrziu în istorica genealogică a regnului animal. întreaga noastr vieață omenească, atît trupească cît și mintală,® reduce ast-feliti, în cele din urmă, ca ori Și vieață organică, la razele soarelui, împărțitoru minei și al căldurel. Așa-că, din punctul e dare al rațiunel pure, cultul soarelui* apare monoteism naturalist, cu mult mal jnteme p0cît cultul antropistic al creștinilor și a’ a gUb poare civilizate, cari-șl închipue iuj ți formă omenească. De fapt, închinătorii 8 ajunseră, acum atîtea mii de ani, la ° de cultură intelectuală, morală, mult ma .jynda.njâ olt cea mal mare parte a altor teiștl. in 1881 la..Bombay, umtol c« Xtate .1» n iimpatl, __ , cari, în picioare pe iu*l u ...-iJii dincioșilor Parsi, malur^^pj sau îngenuchiațl pe covoare întinse, fl(jor»t’e*. asfințitul soarelui, arătau, acestui as L)lOteis^ lor... Cultul tunel, lunarismul saU neșî se *** nu Ie atît de însemnat ca solarism , cîte-va popoare primitive cari se f-_ la lună, totu-șl, cea mai mare parte, și cultul soarelui și al stelelor. Monoteismul antropistic,- * omul, idee» că „Ființa supremă" cugetă, simte A0 » poartă ca un om, cu toate că într’un chip ; i t înalt joacăantropornnrfic. un mare rol înTrebuie istorica civilizației ^nionetclsm să punem Cpnlea pe piloni întâi cele trei mari religii ale *âflel mediterane: religiea mozaică veche, religiea 1 eetină, intermediară, și religiea mahomedană, €*re-a venit în urmă. Aceste trei mari religii me^îtoranâ, ivite toate trele pe țărmurile bine-cuvînJje ale celei mal însemnate, din mări, toate trele ideei 103 In principiu, vw lenevi D-zeu, cel care în întăea din se înțelege. lehova a remah sihgutul ale <ou, Iul Moise. «iha vin care în ihtăea din Cele zece jioriihct tău, să Moise, Iul zicfc Curat î «teu sînt Domnul t)-xeul C să nu. ( mal al alțl D-z?I vreștin.a aceeaafară avut de mine». ți CreșilnUmuL soarta ca și — mozaismul, părintele : aceea Iei n’a­ Monoteismul, creștin a său avut remas cu <ța adevărat monoteism de cît în teorie și? soarta Și mozaismul hsriwâ® său : Iei sau n’a în principiu, pențru-că-n practică a îmbrăcat cele mal diferite forme ale politeismulul. Vorbindsau la dreptul, prin doctrina Treime!, care trece ca unul fntemeeate> t°t într’acelaș chip, de cîte un entu- din elementele cele mal indispenzabile ale religiei fast de neam semitic, cu imaginațiea înflăcărată, creștine^ monoteismul, Ieste șia suprimat. vwmeuteie cele deosebite malloglcește, indispenzabile creștine,, loglcește, Ieste șiFiul suprimat, Aprinsă, au între Iele cele mal strînse înflăcărată, raporturi, Cele trei monoteismul, persoane ca Tatăl, și DuCeleSfînt, trei persoane deosebite ca Tatăl, Fiul și Du• numai exterior, prin aceea-șl origine raporturi, comună, hui sînt și rămîn trei tnșî deosebiți, perso'e* comună, hui Sfînt, sînt și rămînchiar, trei inși deoseb'^ r_. ca • -i |n sine, printr’o mulțime de trăsături comune nulități antropomorfice cu acelaș cuvînt iri comimn cu acelaș cuvînt articolelor lor de credință. După cum Creștinismul și cele trei zeități indiene ale Trimurtil, ca Brahma, j a împrumutat o mare parte din mitologiea-I de-a Wilșu, trei Șiwa, sa»indiene nî ale Trimurt 'T'’I, ca zeități dreptul de la Iudaismul cel vechitt, tot așa Isla- lor Ebrel, . , Șiwa, ca sau ca și cele ale Treime! vechi­ lor Ebrel, ca Anu, Bel, Ao. Afară de asta, în ^famul mal în urmă venit, a păstrat multe din moștenirea celorlalte două, religii. Religiile medi- sectele cele mai răspîodite ale Creștinismului. Fe­ cioara Maria, ca Mamă prea curată a Ini leus, terane, cîte trele. Ia obîrșie, fură curat monoteiste. Cito trele, mai tîrziu, suferiră cele mal feliurite joacă un rol foarte mare, ca o a patra divinitate. BchimbărI politeiste,. pe măsura răspîndirel lor pe In multe cercuri catolice, Tea trece chiar ca mal coastele întretăete și atît de feliurit populate ale de samă și cu mal multă putere de cît cele trei Mediteranel și de acolea pe alte puncte ale glo­ personalități bărbătești din imperiul Ceresc. Cultul Madonei a dobîndit în cercurile astea atît de mare bului pămîntesc. în cu cît Iei s’ar putea Mozaismul. — Monoteismul -------□oceismul evreesc nW(»„m i>? însemnătate, 1U iei sar pute; opune ca un 1600 de anrînaint/de chr; ’ formei ohioLit, Intemeeat Moise, ca 1” 1 vui'.iuuile de monoteism trece de obiceiii ca acea formă de credință reli­ masculin. A August uc-urus. vr^ind eg*uă an Ceriurilor ocupă păn’ gioasă, care a avut în vechime, cea mal mare în- îhtr’atîta locul dintâi, după cum dovedesc* nenu­ rîurire asupra dezvoltare! ulterioare, etica și reli­ mărate icoane de-ale madonei și nenumărate le­ gende, că cele trei personalități bărbătești sînt cu gioase, a omenirel. Netăgăduit că r----aceasta însemnată șterse valoare istorică îl aparține de drept, pentru sim­ desăvîrșire 'CDt. nontet. . • v plul cuvînt că celelalte două religiî mediterane Afară de asta, fautaziea, închipuirea creștinilor cari împărtășesc împreună cu dînsa împărățiea credincioși adăogi de timpuriu o gloată de S/infi lume! sînt izvorîte din lea. Christos s’a ridicat pe de tot soiul, pe lingă capul suprem al .ocîrmuirel umerii lui Moise, după cum mal tîrziu Mahomed, cerești, precum și o mulțime de îngeri, cântăreți, s’a ridicat pe umerii lui Christos. Tot așa, Testa­ veghetori ca în «vieața cea vecinică» să nu fie mentul cel Nou, care în scurtul interval de 19 cum-va vre-o lipsă de desfătări muzicale. Papii veacuri, a ajuns a fi temeliea credinței tutu: romani ’, cei maf mari șarlatani pe carii-a produa tuturor po- 'Z a poarelor civilizate, se omenea i _?_" rcrechnțol v -'-J -va vre-o religie, stârnesc necurmat de-a raZ1mAmbele ă pe venerabila temelie a Testamentului Vechili. întrunite, sub spori, prin canonizări noi, numărul acestor sateliți numele de Biblie, au prins o înrîurire și o întin? acestor cerești panțirî antropomorfi. Această uimi­ aere, care nu poate să fie asemănată cu a nicî unei toare societate a Raiului, a primit o adăogire do alte cărți de pe lume. De fapt, chiar astă-zî, tn populație, mult mal considerabilă și în acelaș timp oare-care privinfl și cu tot amestecul deșănțat de mai interesantă, de cît toate celelalte Ia 13 luliu un și râUj tot Bibliea „cartea dărților" Ieste, 1870, cînd Concilul Vaticanului declară .pe papi, acă cercetăm înse, tără părtenire, fără prejude- infailibili, ca înfățășitorl al lui Isus ce riit, înăloaw, acest izvor istoric foarte de samă, multe țîndu-I cu chipul acesta, de sine, pănă la rangul Pn2°jfi d® samă, ni se vor înfățoșa cu totul într’o de Zel. Dacă mâi punem acuma și pe «diavolul de lUDQ’-n^» de cît aceea ce ni se prbpoveduește-n in carne și-n < cîvi?’ te* aice’ cea modernă și istoriea aloătuesc suita, oase» și pe «îngerii cel răi», cari-I personalități recunoscute de.cătră Patrun2îQd mal adînc, ne-au adus în- papi, papisniul ne va înfățoșa încă și aetă-zl fqrma trSnte foarte de preț, cari doboară din temelii cea r-* mai răspîndită a Creștinismului modern, '.cum și tabloul‘ variat unui «oui alpolileișm atît de bogat, . In cît, ceâ«Set»e-ÎBmu^ <după —r- cum *a -----caurat sa-l statorni ­ în cît, căutat să—I statorni- mic și față de dineul, Olimpiii elepic ne va părea ,i sărac, mizerabil. ci a» i ou^’^I M lehova, Moise, cbmi , Iui ÎAhnw» ■wu-i-i și -• * după * itj.yțwttiismutr,m Islamismul sau Monoteismul mahomedan ii forma de ***» mal titziu, cu foarte mare izbîndă. izbîndă, oeă U'm«Y ’mal nouă «An» și *-'• în acelaș ' 1 timp, coa mai curăța a 1 sft 8nZ. filosofii Ebreilor, avu ‘«i.» '“înthr^^ ‘./“A61er™? lupte » saij Iahveh teist al concetățenilorl tînărul fa «D1C1. PQ‘a^unc L lehova cai »• a Mahomed, ut. și pi năBcut’ la disprâțui, de timpuriu, cultul poli" ®ai î »*—!»-, 6gi ărabl și 'îsT prinse a cuiaI 1 derivat din acel Zeu ceresc, care, noaște Creștinismul Nestorienijor,:Iei ,» • — -• *’• * ' iyi apropie, ce r] CfiU 6 ~ ‘«vluL Sau Baal liMA. nWA Aiti -»nî_ va Sau Baal Iera una din zeiIe dreptul, învățăturile fundamentale ale acesțora, ■ ■*te din Răsărit. Sethossau dar nu putu să se hotărască să vadă altă-ce-va Saturn tsau Chronos al Gre- în Christ de cît tot un Profet, ca și. Moise. In I^ieL îmi rea de de acesta înse mar remaseră și alte ^0 ®inste ---------------- * dogma trinitățel, Iei du găsi de cît ceea-ce nea«;d«- părat trebuie să găaască ori ce om fără prejudenu conteni aparte, și lupta în potriva «idonicî o dată la poporul ebrou, hrenf efttă, după o chibzuință nepărtinitoare; un articol ■■ ^țțma co 8,a admi8 păng ft.zY l I ffist ..... �40< REVISTA IDEEt de credință absurd, care nu se poate împăca nici cu principiile rațiunel ce-avem, nici nu ni l de vrq-un foloi oare-care pentru edificarea noaatră religioasă. Mahomed privea cu drept cuvîot, adorarea prea curatei Fecioara Maria, <Mama lui D zeu*, ca o idolatrie tot attt de deșartă ca și închinarea la icoane și la statul. Și cu cit se gîndea mal mult la asemenea lucru, cu atît mal limpede îl apărea certitudinea, siguranța, dreptatea marelui său prin­ cipiu : «D-zeu ieste singurul D-zeuu, alăturea de dineul nu mal sînt D-zeT. Negreșit, In concepțiea lui despre D-zeu, nici Mahomed nn putea să se lipească de oare-care antropomorfism. D-zeul său unic, tot un om a tot pu­ ternic Iera, idealizat, ca și D-zeul cel aspru, răz­ bunător al Iul Moîse, ca și D-zeul cel blînd și iu­ bitor al lui Isus. Cu toate astea trebuie să recu­ noaștem religiei mahomedane superioritatea, că de-alnngul evoluției sale istorice și a neînlăturate­ lor Iei devieri, a păstrat cu mult mal riguros de oît religiea mozaică și cea creștină caracterul de pur monoteism. Ceea ce se vede încă și astă-zl, exterior în formulele rugăciunilor, în felini de pre­ dică propriu cultului mahomedan, ca și în arhitec­ tura și-n podoaba templelor sale. Cînd vizitai, pen­ tru îutăea dată, în 1873,Orientul, și admirai splen­ didele geamii din Cairo și Smirna, din Brusa și din Constantinopole, ful copleșit de o sinceră pie­ tate, față de decorarea cea simplă și plină de gust din interior, față de ornamentarea arhitectonică de-un stil atît de înalt și tot o dată atît de bo­ gat ca exterior. Cit par de nobile și de înalto.ca stil geamiile astea, față de cea mal mare parte din bisericele catolice, cari, pe dinăuntru sînt în­ cărcate de tot soiul de tablouri și de podoabe aurite, pe clnd pe dinafară sînt deformate, pocite de-o mulțime de figuri omenești, animale. Tot acelaș caracter de înălțare se află în rugile tăcute și simplele practici de pietate ale Coranului, față de zgomotoasa și neînțeleasa bolborosite a slujbei catolice, față de muzica gălăgioasă a procesiilor teatrale. Mixoteismal. — In termenul acesta putem cu­ prinde, cu drept cuvînt, toate formele de credință în D-zel, cari cuprind amestecuri de concepții re­ ligioase deosebite în parte contrazicătoare chiar. In teorie, această" formă de religie, dintre cele mal răspîndite, n’a fost nici o dată recunoscută pănă acum. Cu toate astea, în practică, Ie cea mal în­ semnată, cea mal remarcabilă dintre toate. Pentrucă marea majoritate a oamenilor, cari și-au formatidel religioase, au fost în toată vremea, după cum sînt și astă-zl mixoteiștl. Noțiunea acestora despre D-zeu Ie un amestec de principii religioase, dintr’o anumită confesie, ce li s’a infiltrat din copi­ lărie, și din mulțimea de diferit< impresii primite mal tîrziu de atingerea cu alte forme de credință cari au preschimbat pe cele dintăl. Pentru mulțî învățațl mal trebuie adăogat înrîurirea transfor­ matoare a studiilor filosofice din vrîsta cea matură, și mal pre sus de toate cercetarea nepărtinitoare a fenomenelor firel, care dă pe față golul credințe­ lor teiste. Lupta între aceste noțiuni contrazicăopuse> neînchipuit de dureroasă pentru su’“?î*toarc» care se prelungește cîte o dată ăra» ° dezlegare, în cursul viețel întregi, limpede pe de o parte cită putere areere- hshslA ditatea vechilor principii religioase o,w‘»at lear acar pe j nAa^fnvpn. 1O «;-*■ • adaptarea n™» prea timnnnV timpurie la niște----principii P • a Confesiunea particulară care, din ceaniai a sa copilărie, . , a fost infiltrată cu — sila .copikj8^* - părinți, rămîne cele mal adesea șiși-n n cea ma!UIde parte, precumpănitoare, ““•* cînd, mal tîrziu înrf8^ rea mal covîrșitoare a unei alte contesii nu ad o convertire. Dar chiar în trecerea de la o faUCt de credință la alta, numele cel nou, de alt-f^ ca și cel părăsit, nu Ie adesea de cit o eticii f exterioară sub care se ascund credințele, rittă ’ rile, eresurile cele mal feliurite, cari alcătuesc ame' tecul cel mal împestrițat. Marea majoritate a j? numiților creștini, nu-I monoteistă, precum s’ar crede, ci, dimpotrivă, amfiteistă, triploteistă, Po[ liteistă. Tot acelaș lucru s’ar putea zice despre adepțil islamismului și-ai mozaismului, ca și des. pre cel al tuturor religiilor monoteiste, Pretutin* denl, pe lingă noțiunea originală, a unul , «D-zeu* unic sau D-zeu triplu», s’adaogă credinți, nul tîrziu dobîndite, în zeități subalterne, ca: îngeri, diavoli, sfinți și alțl demoni, amestec tarcat a ce* lor mal feliurite forme de teism. Esența Teismulal.—Toate formele teismulm strict ' înțeles, despre cari am vorbit păn-acum, fie d ! această credință în D-zeu ar îmbrăca o forml naturalistă sau antropistică, toate formele astea au la o laltă concepțiea lui D-zeu ca a unei ființî in afară de lume, extra-mundum sau swpra-naturale. Pururea D-zeu se opune, ca o Ființă nes­ timată, se opune și lumel și naturel, cele mal adesea ca Creatorul, Țiitorul, Cîrmuitorul lor. In cea mai mare parte din religii se mal adaogă încă pe lîngă asta caracterul de personalitate, ideea și mal precisă încă, cum-că D-zeu, ca persoană, [ Ieste asemănător omului. «Omul se zugrăvește pe sine în D-zeil săi». Acest antropomorfism a lui D geu sau concepție antropistică a unei FiințI care cugetă, simte și se poartă ca omul, precumpănește la majoritatea celor ce cred în D-zeu, clnd sub o formă mal naivă, mal grosolană, cînd sub o formă mal abstractă, mal rafinată. Fără-ndoeală, tcosofiea cea mal înaltă susține că D-zeu, ca Ființă supremă, le cu totul desăvîrțit și prin urmare cu totul deosebit de Ființa nedesăvîrșită, ce-1 omul Dar cercetînd lucrul mal amănunțit, ne dămsam8 că ceea-ce-i amîndurora comun Teste activitate® psihică, intelectuală. D-zeu simte, cugetă ș> $ poartă ca omul, cu toate că în chip nenwgi de mult mal desăvîrșit. ntru ccln^ Antropîsmul personal al lai * D _ zea,---peni aju^o'idee atljjj mulțl dintre credincioși, a r; firească în oît nu-s izbiți nici de cum ică, înico’"‘ D-zeu personificat în formă omencasc.-, * aceass și în statul, nici cînd îl văd îmbrăcin < formă omenească în feliuritele creații P° :tice I închipuire!, In cari D-zeu se preface, ș tr’un Verlrcbat. In multe mituri, D ^ur, sub forma altor Mamifere, ca maimuț ’norjtni>^ mal arare sub aceea de Paseri, cavaJțU;’fer,-oato & barze, sau sub aceea de yertrebrate . nalie șerpi, crocodili, zmei. In religiile ce dișpfr$ ri mal abstracte, această cur^ri^\, și Dzeu nu se adoră de cîtca ^ ^ corp. D zeu. ieste spirit, și acel Cu toateas să-1 adore în spirit șt m drepta . • activitatea psihică a acestui spi flntrPf săvîrșirc aceea-șl ca și »cea I 1 . ! î I 1 I. I 105 n Tntr’adevăr^ D-zeul acesta nematerial, nu i tică în vestita-I poemă didactică: De rerum Na111 necorporal, ci numai nevteibil, conceput sub » tura. Dar acest monism panteist și conform cu f°riachipuiaacesta ajungem la noțiunea deșăn­ Natura fu degrabă respins de'dualismul cel mistic ■ al lui Platan, și mal cu samă de puternica Inrluța a unul D-zeu, Verlrebrat și gazos. rire ce dobîndi filosofiea-I idealistă, contopindu-se panteismul. Doctrina Unulul-Tot. D-zeu și cu doctrinele cele creștine. Cînd, după asta, cel sint una și aceea și ființă. Ideea de D-zeu mai puternic reprezentant al acestora, papa, do­ W dentificâ cu ideea de natură sau de substanță — îriastă concepție panteistă Teste în opunere ra- bîndi stăpînirea intelectuală a lumel, panteismul fu cu mare strășnicie înfrînat,Ieară Giordano Bruno, îrcftlă cel Puțin în Princ*P,u’ cu toate formele cel mal de samă reprezentant al lui, fu ars de recedente sau cu altele, ce s’ar putea închipui, viu, la 17 Februar 1600, în Campo di Fiori din p. Igismnlul, deși s’a încercat, prin concesii reaLoce, să se umple prăpastiea ce desparte aceste Roma, de cătră „reprezentantul lui D-zeu“. Ablea în a doua jumătate a veaculuIalXVd-lea Houă doctrine. Intre dînsele perzktă pururea opu­ sistemul panteist fu constituit, în forma Iul cea nerea fundamentală, că, în teism, D»zou, Ființă pură, de marele Spinoza. Pentru desemnarea to1-£r£t-7ttnie«sc«J se opune națurel ce o zidește și talitățel lucrurilor, acesta creă acel curat conceput otine lucrînd asupra Iei din afa fa, pe cînd in al substanței, în care și „D-zcu și Lumea“ sînt nanfeisnii D-zeu, Ființă ntra-lumească, Ieste pre- nedespărțițl, la o laltă, Trebuie cu atît mal mult tutindenl însă-șl natura, și lucrează in lăuntrul să admirăm astă-zl limpezimea, preciziunea și logica substanței, ca «putere sau energie*. Acest din sistemului monist a lui Spinoza, cu cit acum două urmâ punct de vedere, singurul, se poate împăca sute cincl-zecl și mal bine de ani, acestui puternic cu legea naturală supremă, una din gloriile vea­ cugetător ii lipseau toate datele empirice sigure cului al XlX-lea, cu legea substanței. Punctul de dobîndite ablea în a doua jumătate a veacului al vedere al științelor naturale moderne Ie deci ne­ XlX-lea, Cît despre raportul dintre panteismul cesar Panteismul. Fără îndoeală, sînt și astă-zl o lui Spinoza și materialismul din veacul al XVlII-lea mulțime de naturaliștl; cari contestă această afir­ și monismid' de a-zl, cît se atinge de materialism mare și cred că pot împăca vechea doctrină teistă trebuie de făcut o oare-care distincție. Dar nimic cu ideile fundamentale ale panteismului exprimate nu a contribuit mai mult de a propaga acest panprin legea substanței. Dar toate aces e zadarnice , teism mai cu samă-n Germania, ca operile nemu­ încercări nu se sprijină de cît pe întunecimea sau ritoare ale celui mal mare din poeții și cugetătorii pe ncconsecvența cugetărel, fără-ndoeală cînd aGermani, Goelhe. Minunatele sale poeme, Dum­ cestea sînt sincere, cînd sînt făcute cu lealitate. nezeu și Lumea, Prometeu, Faust, cuprind învă­ Panteismul, care nu putea să purceadă de cît luite în cea mal desăvîrșită formă poetică, cele mal diu observarea naturel, îndreptată și tălcuită de fundamentale idei ale panteismului. cugetarea omului civilizat, se înțelege căs’aaretat Ateismul. Concepțiea Universului despoeatâ de cu mult mal tîrzu ca teismul, care, sub formalul D-zeu.—Dacă înțelegem prin asemenea vorbă niște cea mal rudimentară, ființa acum mal bine de zece ființl personale cari să existe în afară de Natură, mii de ani, la popoarele primitive, sub cele mai nu există nici D-zeu, nici D-zel sau Zel. feliurite varietăți. Această concepție ateistă, în punctele cele mal Dacă germenii panteismului se găsesc răspîndițî esențial .-, se potrivește cu monismul sau panteis­ In feliuritele religii, încă de la începutul filosofici, la cele mal vechi popoare civilizate din Indiea și mul științe or naturale. lea numai dă acestora o Egipt, din China și Japoniea, cu multe mii de ani altă expresie, întru cît face să reeasă mal mult partea cea negativă, neființa divinitățel extraînainte deChrist, panteismul, ca filosofic constituită, nu apare de cît o dată cu 7^' precisă, lumești sau supra-naturalc. In acest înțeles SchoJiylozoismul filosofilor naturaliști ionienz, în întăea jumătate penheper zice cu multă dreptate : „Panteismul nu a celui de-al Vl-Iea veac înainte de Christ. In ieste de cît un ateism delicat. Adevărul din pan­ Jceastă epocă de strălucire pentru spiritul grec, teism se cuprinde în desființarea opunere! dualiste și lume, în constatarea toU cugetătorii cel mari sînt întrecuțl de cătră dintre ființază D-zeu în virtutea puterel sale interne, că prinlumea sine. ființază în virtutea sale interne,Ieste prinacelaș sine. Anaximandru cel din Milet, carele concepu unita- Propozițiea panteistăputerel : D-zeu și lumea --------- u;----------------------------------’------------- «wt»Ș fundamentală a Totului nesfirșit, cu mult mal lucru..., Ie un încunjur politicos de-a face.cunoscut încunjur politicos de-a face.cunoscut Th 1 p^rutldere și limpezime de cît dascălul său ------J: : un J ’ " nalessaude cît ucenicul său Anaximene. Ana- congediarea domnului D-zeu». In tot cursul evului mediu, sub tiranica cea l^uindru nu rosti numai marea idee a unităței cruntă a papismulul, Ateismul fu prigonit cu foc Pnnutive, originale a Cosmosului, a evoluției tuO|,ror *enomenelor purcegătoare din materiea primă, și cu sabie, ca cea mal cumplită, cea malgroaznică formă de concepție a Universului, Și de ne [»nzâtoare a tot, ci chiar concepțiea îndrăzața a unei allernăi'i periodice, nedefinite, a lu- oare-ce în Evanghelie ateul Ieste cu totul iden­ tificat cu un păcătos, și Ie amenințat în vieața M’, lvind^e și pierind. cea veclnică, pentru o simplă „lipsă de credință*’ cea 1 -a’^ fi,osofI marr de °P°h din anticitatea cu pedepsele Iadului și cu osinda de veci, se în­ î)rdnn/ ică’ maî cu snmîi Uemocrit, Neraclit, Emțelege ușor pentru cc tot bunul creștin a căutat conrCP> fură du9Î> de adincile lor meditărl. să cu cea mai mure grijă să înlăture ori’-ce bănueală tot în accla? fehfi sau aproape la feliif, de ateism. Dm nenorocire aste-1 o opinie acredirituhv Natureî ?» D-zeu, a coi. ’ ‘ / / trpuh I și spi- tată și astă zi, într’o mulțime de cercuri, Naturaîn ]c ’ Care ?>-a găsit cea mal precisă -•-« expresie ------- *- listul ateu, can-șl consacră căutărel adevărului, substanței din actualul nostru monism. puterile și vieața, ieste privit capabil de mal îna* A «Xni P°Ct Țoman ?și filosof naturalist, Lucrețiu, inte, de totce-irău. Teistul bigot, care le* partc-n Pus monismul acesta sub < -b o formă rară poc- neștire la toate slujbele cultului papîst, goafC/ �kfcVISTA Ibfetf IdwtâA jdeKi 106v chiar numai pentru asta trece drept cel mal bun cetățean, chiar dacă, în credința lui, nu cugetă nu gîndeștc nimic, și’ practică afară de asta cea mal de osîndit morală. Această rătăcire nu seva șterge de cît în vremurile ce vin, cînd superstițiea va lăsa și mal mult loc cunoștinței naturel prin rațiune, și convingere! moniste despre Unitatea lut D-zeu cu lumea. . Emest Haeckel. In Romînește, de Gr. Goilav. EXPULZĂRI ȘI IEAR EXPULZĂRI Frații Ghepart ...Frații Ghepart, lucrători tipografi, după ce li s’au făcut formele de expulzare, au fost porniți spre Predeal, punctul de unde trebueau ca acești frați să fie aruncați peste graniță. Aici, constatîndu-se din toate actele că frații Ghepart sînt supuși romînl, autoritățile streine au refuzat pri­ mirea lor Autoritățile noastre înfuriate de "acest refuz au înapoiat la București pe nenorociții lucrători, supunlndu I, în beciurile poliției, la adevărate chi­ nuri și schinghiurl, vrednice de vremurile lui Radu MihaT. Ieri dimineață nenorociți! frați Ghepart au fost transportați în lanțuri, de mînl și de picioare, la gara Filaret, urcați în tren și trimeșl la Giurgiu pen tru a fi expulzați în Bulgaria. Luni dimineață, Iei au sosit la Giurgiu și duși sub escortă la port ca să fie aruncați peste gra niță, în Bulgaria. Dar autoritățile bulgărești au refuzat de asemenea primirea lor. Prefectura de Giurgiu are ordin ca lucrătorii aceștia să fie izgoniți din țară pe ori ce cale. Se fac acum sțrăduințl ca Iei să fie îmbarcați pe un vapor ungar sau austriac. Dar frații Ghepart, în continuu terorizați, nedormițl cu nopțile, răspund că aceasta nu va folosi la nimic autorităților romîneștî, de oare^ce vor fi learâ respinși de auto­ ritățile streine și vor fi așa dar siliți să se reîn­ toarcă în țară, să colinde de la o graniță la alta... Se știe cum frații Ghepart au fost trimeșl la toate granițele pentru a putea fi aruncați din țară prin contrabandă. Inse cum din toate păr­ țile au fost respinși, polițiea i-a ținut cît-va timp la Turnu Severin, așteptînd vre-o noapte întune. coasă pentru a-I alunga banditește peste hotar In acest scop, sărmanii muncitori au fost înain­ tați la granița Cladoveî. Dar cum Serbia i-a res­ pins, Iei au fost din nou reîntorșl la închisoare pentru a fi trimeșl la Giurgiu. Aflăm că acuma Iei se găsesc la Galați. Nu știm ce are de gînd să facă cu Iei guvernul... ale interesant trucul la care a recurs polițiea ca să ne poată trece în Bulgaria. De aceea vă ru­ găm să dațl publicitățeî următoarea scrisoare. După ce am fost arestați pe pontonul ungu­ resc 16 zile, a venit polițaiul și directorul poliției și ne-a ordonat să ne suim pe vaporul „Doro­ banțul* ‘ și ne-a trecut în Rusciuk. In acest scop ne-a oferit două bilete de tre­ cere, penttu 5 zile, înse pe alt nume. In fineam țjecat cu d-nu polițai și directorul, în Rusciuk, ?mJuat două <răsurt- Jandarmii noștri »» W.M,rtÎS5Ur\!naintea Iear "0( L 3X nUmărU' 80 Și a iandar- Am fost transportați la prefectul din RuscîuV unde călăii noștri au vorbit în privința noastră ’ Pe urmă ne-au dus la hotelul Roius unde an plătit 3 le! pentru o cameră. Ne au dat 100 de lei în mînă, ca să plecăm cu trenul bulgar, îna|nt' spre Sofia, Belgrad, până la Budapesta. Așa am și făcut... Vedeți foarte bine că am fost din nou expul­ zați și ni s’a dat și bani ca să părăsim țara. Dar asta nu însamnă că nu ăm fost trimeșl prin con­ trabandă"... Frații Ghepart. Din «Romlnia Muncitoare» No. 20, 22 și 25, 1907. RĂSCOALELE ȚĂRĂNEȘTI 0 scrisoare din Teleorman «Se știe de toți că, în partea de Sud a județului Teleorman, răscoala țeranilor s’a manifestat cu furie și că devastările însoțite de focuri, au scos Ia iveală nuanța de «sălbătăcie» a caracterului lor Nu cred, înse, după cîte-am cetit, să se știe de caracterul înfiorător de sălbatec al revoltei aren dașilor și proprietarilor împotriva țeranilor, dezar­ mați, gol, flămînzl și umiliți din această regiune Mă voiu încerca s’o schițez, așa cum am avut nenorocirea de a o vedea la mine în comună Răscoala țeranilor s’a săvîrșit în zilele de 16 și 11 Mart. După această dată, satul și-a reluat vieața liniștită de mal înnainte. La cîte-vazile a sosit un căpitan, însoțit de soldați, și a arestat pe cel bănuițl ca instigatori. Companieaa fost înlocuită cu o altă companie, comandată de un locotenent In ziua de 27 Mart, caporalul B.„ A..., însoțit de cîțl-va soldați, a venit la Primărie și, după o listă dată de administratorul moșiei, a arestat o sumă de săteni. Iți Iera mal mare jalea să vezi femei și copil bocind ca după morțl pe cel ri­ dicați și închiși acolo. Iei au fost torturați timp de două zile in chipul cel mal oribil. Listele date de slugile moșiei nu se mal sfîrșiau. Mulțl săteni, ca să scape de torturi, declarau că au furat cu­ tare lucru sau bucate, și plăteau, plăteau cu pre­ țuri înzecite. Am trernt pe lîngă Primărie, șl m’am îngrozit de vaetee și gemetele nenorociților săteni, sno­ piți și iăsațl de slută din bătae. Seara, chef la Pri­ mărie, făcut de caporal și de soldați. Bitele de lemn verde, pentru tortură, se aflau răzimate într’un colț. Caporalul Ie puțin indispus din pricina oboselei și bășicilor ce i-au Ieșit pe palmă bătînd. Primarul, adus cu sila, închină pentru «cîștigbun»* Și bun cîștig a avut caporalul în acele zile... Aș putea numi pe acel cari, de frica morțel, dezlegau și ultimul gologan ce-1 mal aveau sau îșî vino» griul de verde, numai să se milostivească ^omnu Căprar». Mulțl au înfundat pădurea Lamba, s gurul folos pe care îl au sătenii fără plata nemilosul arendaș al Epitropiel Așezămmtelo coveneștl. Căci, să fim drepți... Sătenii nu P . nimic pentru că în vremuri de restriște se în pădure. Și cum să nu înfundai pădurea, n Doamne, cînd un simplu caporal, fără a er de cît o lungă «listă» a administratorul un om incult și crud fără păreche, vin cOlJ. mărie și începe schingiuirea supt ochii c iifi .i aiitofitățel comnnale. Ce vremuri. Două îndure să vinăt «Turci, Ruși Bulgari, ori-ane ar cUrSUl arîndul a ținut tortura caporalului* c’a netrecut aici, în zîua de 29 Mart, în- fi, numai să ne scape de această urgie». Pe fața Ce nrl-ce închipuire. Toți sătenii au fost ridi- administratorului și sub-locotenentulul nu ceteai ,rc.țeHe De la vetrele lor și aduși în curtea Pri- nici o urmă de durere, ci din potrivă. Reproduc Aici îl aștepta administratorul moșiei, în- următorul dialog dintre un nenorocit de plugar, mride un’ sub-locotenent, caporalul și soldați, ce fusese adus leară-șl la vieață, și ofițer: O. —Te doare, mă? r dea Iera plină. S’a dat poruncă ca toți sătenii P. —Mă doare, dle sublocotenent. x dea jos, și s’au postat santinele împrejurul Pri. O.—Ah, ce bine-mi pare.-— Și în acelaș timp xSt si prin ulițele satului, ca să nu permită și-a încrucișat mînile pe piept, și ochii i-a ridicat beilor și copiilor să leasă din casă. După ce s’au luat aces*e masuri, sub-Iocote- spre cer. Priveliștea a fost extrem de sfâșietoare pntul a scos din buzunar o listă, și a cetit un cînd au trecut prin satul nostru cătră spital vre-o zece care cu robi din Bragadir, mal mult morțl, lune Săteanul în cauză, cu fața suptă și albă ca în urma torturilor. In fie-care car, se aflau femei, arul a fost adus pe sus înnaintea sub-locoie cu lumînărf în mînă, care plîngeau pe murinzi. «altului, care i-a adresat niște întrebări răstite, Tocmai cătră sară s’a milostivit Dumnezeu și ci fără să aștepte răspuns, a început a-l înjura, a pornit o ploae. Atunci s’a poruncit încetarea nălmui și ghionti de ți se rupea inima de durere. chinurilor, iear cel ce mal scăpaseră și Ierau mal La un semn dat. soldați! umflă pe sătean și 1 trînimplicați, au fost duși în convoiti la comuna tescc cu cu rața fața ia la panum. pămînt. turnai Numai de de cît cît doi doi soldați soldați grav Smîrdioasa, pentru a-șl lua pedeapsa. așază cu picioarele pe mînile săteanului, doi îl In convoiul format, Ierau unii cari mal fuseseră tin de j_ picioare și altul de cap, Iear alțî doi sol­ bătuți. Cînd Ierau gata de plecare administratorul, dați, volnici și vestiți pentru cruzime, avînd fie­ cu luare aminte printre cel din convoiu. care cîte un par verde, de lemn verde, trec unul privește de-o parte și altul de cealaltă, și încep o bătae A, da, a zărit pe cine căuta. Ca o fiară se răcum bat fierarii mînioșl, «în doî>, bucata de fler pede și- trîntește la pămînt pe un Țigănuș și în­ înroșită în foc. Săteanul țipa cum țipă broasca în cepe a-l călca în picioare, de-țl Iera n.al mare gura șarpelui și mușca pămîntul de durere. în­ mila, de Iei. Și l-a pisat sărăcuțul, pănă i s’a urîL.» Un asistent abonat al «Neamului Rominesc. cetul cu încetul, glasul i se micșorează și nu se mal aude de cît un gemăt, din care pot prinde cuvintele: «aoleo mamă, mamă*. Apoi îșî pierde Povestește un concediat care a fost în răscoale: glasul cu desăvîrșire și cade în nesimțire. Credeți «De la Craiova ne pomi la Bratoșița, județul c-a încetat bătaea ? O, nu. Bătăușii dau înna- Dolj. Căpitanul se ducea și mînca la un Neamț: inte, ca de frica morțd, căci acum nu mal Ieste trăea bine. La secție, Ierau închiși vre o 46 din nevoe să fie ținută «prada». Bratoșița. Din aceștia, cari fură judecați de câ— -X — Administratorul se plimbă ca UiLia, o hienă, vorbește nîtnn Pitan, se aleseră J două-zecî. cu ofițerul, rîde și gesticulează. Sătenii se uită — Hal, acum ne întoarcem înapoi Ia Filiaș. năuciți la fratele lor, care zace. Ofițerul, care nu Cel două zeci mergeau înainte. Unii mal tineri mal aude «tactul», vine și izbește pe om cu cizma îndrăzneau: *Să trăițl, domnule căpitan, avem ne­ ca să se convingă că nu se preface. SoldațiI iz­ veste, copil mici: să nu ne prăpădiți». besc și Iei, care cu ce are ia îndemînăl cu cizma, Ne depărtasem vre-o 300 de metri. cu arma, etc. Mă rog, să se convingă d nu sub «Luați o la stînga», ordonă căpitanul. «Măi, voi locotenent, vezi-l Doamne, că împricinatul nu se știți încotro Ie răsăritul ? Întoarceți-vă, închinațipreface. Convingîndu se sub-Iocotenentul, că ne­ vă, că poate n’o să mal vedeți satul vostru». norocitul sătean nu se ascunde, dă poruncă să-l Căpitanul șueră o dată... Piedicile date la • ■ • ---------- —..w fură umt. ia ndice de jos. SoldațiI îl ridică <ca rpe>----------------— un 'butuc, stingă. Bieții oameni pricepură, și se strînserăca imul îw+r olhil Răsună, al _i doilea șuerat și- -în­ y>poralul îl dă un genunchii! în spate, așa se în- nilp oile~unul iritr’’altul. weptează soarta țăranului, și 1 trîntește grămadă, dată un trăsnet.. Oamenii picară grămadă. Unii, ieste lungit într’o cameră și readus în simțire, căci cari Ierau mal tari, se mal clătinau o clipă-două oaiă^ vre’° ?’ «trebuie luat a doua și apoi cădeau cu spatele ori cu fața la pămînt. I ,n. vremea aceasta, în fața Primăriei, alt frate In spazmurl, unii își rupeau cămeșile la gît ori mușcau pămîntul. Celor ce nu se îndurau să j. rjt locul, și i s’a administrat acea-șî «modă» moară, le venea în ajutor revolverul căpitanului. Două șuerăturl... și două-zecl de vieți s’au stins tari e’ a?a» Unui șicîtefăcuseră unuh Pbășici ănă cătră pal" SoldațiI osteniseră în în cîte va clipe. Și, cînd te gîndeștl că pe urma ........ și acestor oameni au rămas părinți, frați, surori, nePentni munFă se cere Pen*ru 0 decorație H^niru un bacșiș" "" pc,IMU u ucc 1 * veste și mal cu samă copiL cari poate că și acum p Ja|e Iera în tot satul căci vaetele din curtea întreabă plîngînd, cînd se scoală dimineața din «SȘsîk* Wrul dinCcanarî Se s.p.e"au sărmanii, ce șl rupeau 1,111* se dan? Se trmteau de pămînt, pentru că 1 ^«|a|Vepta 0 minune dumnezeeascfl. Pe multe i auzit rugîndu-se ca Dumnezeu să se î- ~ aJ de șeaptesprezece ani, l’a nemerit . g Bietul băeat întreba mai pe urmă: «ar'”‘ «Neamul Romîneso. Din a» Uf • �ftfiVlStA ibEEt 108: * EVOLUȚIEA PROSTITUȚIEI In tonte, timpurile, dar mai cu samă în tim­ pul nostru, s’a scris șî s’a vorbit foarte mult despre prostituție. Așa că-i greu de adus documente nouă sau vederi originale asupra acestui subiect. Cartea d-ruluî Regnault, ,,Evoluțtea Prostitu­ ției", ieste o lucrare de vulgarizare, al cărei autor are meritul de a-și cunoaște subiectul in fond. Ca toate spiritele luminate, Dr. Begnault recunoaște că prostîtuțiea n- ieste datorită cutărei sau cutărel cauze individuale, după cum o afirmă, poate pentru a fi cu cugetul împăcat, o mulțime de oameni superficiali: prostîtuțiea le unx^usQdai, precum a fost odinioară sclavajul, s-rvajul, precum Ve aslă-zi.mizeriea sau salariatul. learcffultă fatal din organizațiea societăților noastre, organizație incă atit de defectuoasă și atit de greu de îmbunătățit. Pezevenghiul ca și prostituata, ca și alcolicid, ca și tuberculosul sini rodul unei rele stări sociale. Ameliorați locuințele lucrătorilor, dați-le aer și lumină, scilrlați durata muncei, prea mare intrio mulțime de meserii incă, inslriiiți lucrătorul, mai mult'chiar, educăți-l. Și o dată cu disparițiea mizeriei fidice și morale, se vor șterge și urmă­ rile lor, întreținutul și' prostituata vor dispărea. Paginile cele mai interesante din lucrarea D rului Regnault, după mine, sini acelea in eari se vor­ bește despre bolile venerice, ca sifilisul, blenoragiea, etc„ și mai .cu samă despre mijloacele de profilaxie. Intre, cele două mdfi partide adverse, regula­ mentariști și aboliționișii, Dr. Regnault nu se pro1 tință. Dar semnalează, foloasele pe cari le poale aduce înlocuirea regimului polițienesc, actual in vigoare, printriun regim pur sanitar, precum se practică in țeri ca Suedia, Norvegia, Dane­ marca, ele. Regimul sanitar are această dublă superioritate: Prezintă pentru sănătatea publică garanții mai puțin iluzorii, de cit prezintă regi­ mul polițienesc, și face să intre prostituatele in dreptul comun. Ca și mulți alții, Dr. .Regnault face constatarșa, pururea de folos de alt-feliu, că nu se dau, celor atinși de boli venerice, destule îngrijiri, Iei cere crearea de despensoare, de spitale, înființarea de servicii aparte în spitalele generale, toate mă­ suri urgente cari vor fi mult mai eficace și tot o dată mult mai umane de cit prigonirea unor femei fără nici o apărare și lăsarea lor la dis* crețiea, la bunul plac al comisarilor de poliție, cu o moralitate dese ori foarte indoelnică, și a ab­ jectului agent de moravuri. Printre indicațiile pe cari le dă Dr. Regnault, Ieste una asupra căreea vreu să atrag atențiea tuturora : trebuința de a preveni tineretul de pri­ mejdia ce ar avea să îndure și de măsurile ce ar avea de luat. Am cetit de curind prin ziare că- Iesle vorba a se ține liceenilor mal mari cursuri asupra desfriulul. Despre surorile lor, bine înțeles că nu-i vorba. Asupra acestei chestii leală ce zice Dr. Rcgnuult'. „Dacă unii părinți au ajuns1 să admită va. bieții lor, ajunși la vrîsta adolescentă, să fie informați despre tot, aproape toți părinții, fără r_jeoire> caută să păstreze ficelor lor starea men-' Jlțofrafia lală de gîscău» Ceea-ce ie în conformitate dc r cu întreg sistemul nostru de educație, tnS în6, samă cit se atinge despre femee. Cu toate a cea mai elementară prudență ar cere să se^ ea‘ adolescenților dt ambele sexe mijloacele de venirea și îngrijirea boalelor lumești cum și ?i pPrintipiile necesare ale higienei sexuale. ln‘ Mă indoesc inse daceastă porte a program Vrogramu. lui, cel puțin cil se atinge de fete, va fi adusă^ îndeplinire lînainte de a vedea generalizîndu-s ■ practica sănătoasă a coeducației, adoptată in principiu de congresele cele mai diferite, Ca^ nimeni, din sferele oficiale, nu se silește a Q realiza. 1 In chestiea prostituției propriu zise ieste peste putință într’un articol atit de scurt să se propue concluzii. Problema ie prea vastă și prea com­ plexă și ie legată in definitiv de tot întregul chestiei sociale. Pe de o parte ar trebui ca femeea să se sus­ tragă, să- caute să scape din robiea sexuală, să revendice, să-și impue dreptul de a dispune de sine in toată libertatea. Pe de altă parte să se silească de a face o realitate din acel „drept la vieața pentru toți oamenii1 ‘, idealul socialiștilor, chiar al colectiviștilor, dar maie cu samă al a.narliiștilor comuniști. Cu chipul acesta chestiea ' prostituției va fi rezolvată. Asta nu va putea inse să fie rezolvată-mai înainte. Fellcia Numietskâ, REVISTA IDEEI ; ; 1 1 ; I BIBLIOGRAFIE ^Răvașul Poporului», o gazeta menita sft aparâ do «oua ori pe luna si ea vorbească poporului de nevoile Ini „ și-a anunțat apari țiea acum de 0Urînd...‘ Destul să spunem ca drept redactori al hcestel gazete •figuteazâ nu numai doi fruD'ași scriitori, ci doi oameni cu adevArat iubitor de popor, ca Artur Qorovel și Mihâil Sadoveanu, pentru ca sâ se înțeleagâ tot interesul ee trebuie a se da unei asemeni gazele... Abonamentul 1.20 pe an. Redacțica, Fălticeni. Femeile in revoluțiunea din Rusia, de Dr. Ecaterina Arbore-Ralli... O broșura s.nsa cu adovirati simțire, cu-adevArat avînt, care pe lîngft evocarea unor suflete no­ bile, mari, duce la înehoerea ca pentru cauza sfîntft a llberfirel și feric rel unul popor poate s& se «trAdănueasoi ori­ cine, daca pentru cauza asta niîtea suflete nobile, mari, sn putut suferi.. De procurat de la Institutul de arte grafia și editură „iiinerva", din București, care merită toate lau­ dele pentru tipărirea acestei de . valoare, acestei emoționant lucrări... Costul 15 bani. Dr. P. Zosin: Viitorul Romîniel sau ce conitati wl Romîn în tara lui și . ce propune pentru propășirea * U“ volum de 160 pagini, care tratează, în trel-zeol do capitole, aproape despre tot ce privește vieața țSrâneascft și cea o™' șeneascA din țarâ. Cîrmhitorii, pe cari se jngoniBzâ, id’P*' oial, a-I edifica autorul, nu ee vor mal putea plînge C* » ■ acuma indicații solide asupra celor ce ar avea do f40.^ . 64 vindece starea de plîns în cate zac masele mune ' cari populează aceasta țară. Firește c4 li-1 îngădui și ■ maso, pe cari ar fi sa Ie fericească oîriuuitoril, sasagiii• chiar Iele la fericirea lor, să nrină-eascâ. poate o ie a>0 mal fundamentala, pe care negreșit autorul nu a F .. or« dee în grija unor cîrmuitorl, o fericire la « oD«l mărita de toate masele Conștiente, în afară, de ț onl* dulci Romînil... Volumul despre oare io vorba ' în_ » c(( ,'a minează sau ohinteseuțiaza. Ingenui său, npr°ăP caro u* scris îu ultimele decenii la noi, Ieste o car^ n^pruonr*1 omul poate să scoată foarte de samă înțelepțir •• 8gnpj* odo la autor, cu care so poate întră în 00“u^ RDlritul >deH, net publicații periodicele voește s'o scoata,, oem cele mal călduroase ui’ftri..- De adre 15 str. Armeană, Iași. - Str. Lipscani 1 ■ . I | i I 1907* No. LXVII. 8. București, Strada Epurilpr, 10. LEGITIMITATEA socialismului dacă pe lîngă asta, acele popoare aveau a-șl im pută instituție^ sclavajului, nu mal Iera prin ialșificarea legilor naturel, ci din utilitate socială... Tot obiceiurile strămoșești și legile naturel, s’ar fi adus ca argument spre a răspunde aceluea ce s’ar fi ridicat contra egalitățel politice a tuturor cetățenilor la aceste două popoare... Dar,, din po­ trivă, acel ce ar fi prezis că ya sosi o vreme cînd sclavajul va fi șters din legi și din moravuri, ar fi fost luat drept nebun... Cu toate.acestea, ne­ dreptate^ ce părea ■ . , .justificată în Gr.ecîa cea. defi fost St o barbarie rușinoasă în ochi! cruzilor baroni al vrîstel de mijloc, cînd în Eu­ ropa nu.se mal pomenea de sclavaj. , Mal tîrziu, prin deșteptarea spiritului științific, cîte genii, cari căutau să sape edificiul politic de pe acele vremuri, cînd regalitatea de drept divin se credea a fi hotarul ; ieste care nu Iera dat pro­ gresului mințel omenești a trece, cîte genii nu avură a lupta cu înapoerea contimporanilor lor ? întocmai ca și protivnicil celor ce a-zl preconizaza reforma economică . a societăței, nobilii și popii veacurilor trecute nu credeau în schimbarea stărel politice... Ieste, din nenorocire, în regulele judecățeî oamenilor, o lege fatală, și anume aceea că ideile cele mal clare și mal folositoare să nu fie recunoscute de cît atunci eînd trec prin filtrul insurecțiilor populare... Cu tot progresul făcut de științl, pănă a-zi, reforma, politică ar fi fost și acurh un deziderat, dacă nu avea loc revoluțiea din 17,89... Tot ast-feliu se va întîmplași cu reforma economică. Lumea nu va fi scutită de o mare re­ voluție, ale cărei semne premergătoare iau pe fie­ care zi o formă 4ot mal concretă. Acestea trebueau spuse, pentru a da măsura cu care, ori ce om, să se poată pronunța, fără idee preconcepută, dacă socialismul Ieste ce-va nerea­ lizabil, după cum, din nenorocire, o cred mulți din acel cari văd totul numai prin prizma ideilor ce nu sînt în antagonism cu starea de lucruri sub care trăesc. Cu toate acestea, sînt oameni cari repetă ne­ contenit, că comparațiea ce se face cu celelalte REVISTA IDEE! UN AN, 10 NUMERE, 5 LEI Abonamentele se trimet prin mandat: Una din maladiile minteT, care a adus după sine .A_ave nenorociri pentru omenire, a fost și Ieste %u|ziunea pentru ideile cele noi. De aici trebu­ ia ca oamenii rari al tuturor epocilor, cari au outerea să se înalte peste prejudecățile timpului, să lupte cu încăpățânarea semenilor lor. Așa se noate^explica faptul cum socialismul rațional, adică aCCia care aplicînd studiul istoric și metoda ana|iljcă la fenomenele economice nle șocietățel noasire, încă de mal bine de o jumătate de secol, feste sau ridiculizat, sau, ceea ce Ieste mat rău, persecutat tocmai de acel cari în actuala organi­ zație socială au monopolul de a se instrui... Fii nerecunoscători al științei, învățațil de a zi nu culeg dintr’însa de cît ceea-ce convine interesului lor personal, sau cel-mult numai ceea ce convine clasei din care fac parte, uitînd și mal adesea ridicînd o mînă criminală contra adevărurilor eterne, cari,1 o dată recunoscute, vor face fericirea omenirel întregi. Suind cursul veacurilor nu găsim oare de o parte acelea șl frămîntărl de idei noi, cari caută a schimba starea de lucruri admisă, lear de alta aceea-șl îndărătnicie a claselor ce șl datorau pua­ terea acelei stări de lucruri ? Ast-feliu, cine, în vremea sțrălucirel Indiei, nu gemea sub grozava absurditate și minciună, susținute de popi, adică, că cel mari, Teșiți din capului ^Zeului», aveau singuri dreptul a se folosi de bunurile pămînteștl, îear cel mici, stărpituri ale creațiunei, trebueausă albă soarta vitei de ham și nu trăeau de cît prin ferațiea celor dintăî ?... Fiul de parias sau deslăpmffor, care ar fi spus Indusilor că oamenii sînt născuțl cu acelea-șî drepturi și câ la naștere nu au *ost înipărțițî pe caste, nu ar fi auzit oare tot acelea și lucruri cari se spun a-zl tuturor acelora can cer reforma raporturilor dintre oameni ?... Tot wst răspuns, lipsit de ori ce înțeles: <rAceasta fnau crecMa sau obiceiurile părinților noștri: nul aceste reforme dorite, sînt visuri: aceea șl Putere superioară, care face varietatea în natură, nilnrrn-eajne!nsu^et’tă. președe și la vieața oameinfp kt ^esț’nuî fie-căruea Ieste scris de mal înaarmn«-c?’al'tatea ’nfre oameni Ieste trebuincioasă parlba'S s?c’a,e“- EI bine, a-zî, cel mal înfocațl invoar» -a n.eegalitățeT omenești, s’ar rușina să di5ja v Țsanităiile din cărțile cele sfinte ale InHtică Z?1*1 1,1 can fcra scrisă toată constituțiea poSchiKocială a «elef tert. în acea ?ar-a ce .se credea peste putință de realizat P'iniîta e a vieteî omenire!, Iera un fapt îmdrăznea Hre? ?l Romani.. Nimeni nu mal însă lăgăH, abrme, ceea-ce ablea puțini îndrăzneau eWhaUaUeaSC? în India... La Greci și In Romani a politică între cetățean Iera perfectă. Și D-iui je». Miișoiu, io, Strada EpurHor,— Bocorejll. Toți ccl cari au, primit din Revistă numere mal recente îndată după achitarea abonamentului cuvenit li se compleeternă tot anul, dacă numai pe acesta, ce mer^c acuma spre complcctarc îl vor. . Ou prilejul atesta amin'im tuturor abonaților tioștri, su ne ceară, dacă vor avea cum-ra din Revistă numere lipsă. Și-ar face bine, mal toți, să ne înștiințeze dacă primesc Revista în mod regulat precum o expediem tuturor. . Bine înțeles că cei ce nu și-au trimes încă abonamentul, spre a nu mai avea nimica de plată, sînt rugați a-l trimele fără nici o zăbavă.abonamentlaoopera Idealul ar fi ca pentru, trimetcrca pentru a. cmtareaunut ca aa noastră noasu chitarea unul abonamentla o operă ca să nu mal fie necoe de-atitea cereri și dc atitea formahtil/l., �110 REVISTĂ It)EE! 111 reforme pentru realizarea cărora sute șl sute de ani cea mal mare parte a oamenilor s’a îndoit, mi Ie 13 locul său, cînd Ie vorba de reforma eco­ nomică. Pentru a răspunde la aceasta, ar fi des­ tul numai să aruncăm o privire asupra istoriei și ne vom convinge că bună sțarea mulțime? a fost nu numai preocuparea oamenilor de bine, dar încă - a și mers îmbunătățindu-se oare cum... Și nici că putea fi alt-feliu, o dată ce spiritul de indepen­ dență a mers și dînstil progresînd. Cu toată ne- măsurata mizerie în care sînt cufundate masele, în timpul nostru, starea lor diferă de aceea ace­ lor din timpul trecut. Și precum reforma politică de de la care în viitor nu se mal poate aștepta mal mult de cit a dat pănă acum, a fost o cracă de scăpare pentru servil de Ieri, tot-ast-fellii cea economică va fi limanul fericit al proletarilor și muncitorilor de a-zl. Cînd, în trecut, oamenii liberali, crezînd că ating ultimul grad de îmbunătățire a stărel econo­ mice a mulțime!, cereau legi agrare, cereau divi­ ziunea proprietăților celor mari, în proprietăți mici cari să poată fi la îndămîna tuturor, adversarii lor le răspundeau că sînt inamici al ordinel, că sînt utopiști, întocmai cum a-zl partizanii proprietățel Individuale 1 asupra mijloacelor de producere răs­ pund acelora cari cer colectivizarea acestor mij­ loace.. Seva răspunde,poate, că într’adevărpro­ prietatea a trecut, pănă a-zl, prin diferite forme, dar de a-zl încolo lea nu va mal învesti altă formă. Adeasta va fi o simplă afirmare de soiul celei pe care mulțămițll du ori-ce stare de lucruri exis­ tentă, au făcut-o și pănă acum, în cursul veacu­ rilor, contra ori cărei tendințl de inovare. Proprietatea individuală cea mică nu Ieste de cît o fază intermediară a dezvoltărel viețel eco­ nomice a omenirel, lear nu faza din urmă. Do­ vadă despre aceasta Ieste că, cu toate legile pro­ teguitoare, lea tinde a se schimba leară-șî și a reveni la forma din trecut, aducînd cu sine robiea modernă. Cauza acestei întoarceri din nou asu­ pra trecutului, toată lumea o știe, Ie marele pro­ gres ce face știința. Inse pentru că nu a-zl oa­ menii vor sta nepăsători față de relele de cari sufăr, au înțeles că remediul nu poate fi altul de cît în schimbarea întregel sisteme economice. Și ast-felifl, pănă acum, altă soluție de cît acea a ■proprietățef colective nu poate fi de cît unul din cele maî mai slabe șî efemere poliative. Colectivizarea mijloacelor de producere, leată leafă ținta socialismului și de aici legitimitatea Iul... O altă dezlegare, în afară de asta, nu poate fi de cît un cerc Vîțios. A face legi peste și a lua toate măsurile ima ^P_ este legi ^g^Și ima-­ ginabile ca proprietatea individuală să se dividă cît mal mult, ’ teste peste putință, pentru-că mult, Ieste ce­ rințele științei moderne se bazază tocmai pe cen­ trălizarea Iei în mîhl tralizarea mînl cît mal puține. lear a sta nepăsători față de centralizarea aceasta, teste peste putință pentru-că mulțimea va fTsflilăde’mizerfea crescîndă, care purcede și din concurența ce-I C.JS« vr5me,se ai^ *n m*na ca- pitalistulul, va fr silită să izbucnească... Și Și nu se știe dacă schimbarea nu va fi cu mult, cu mult mal radicală. Din «Drepturile Omolm». C. A. FilitiS. EXPULZAREA FRAȚILOR HC)ppE îțcanl, 29 luiiy I907, Scumpi Tovarăși, Vă facem cunoscut, ca și voi-la r1 v-_Stru să înștiințați pe toată lumea, cum a rtndiil *0^ 7° procedat noi polițiea gărel din BurdujenI. P edat cb Am ajuns în BurdujenI, Duminică la ora tea. Și cum ne-am dat jos în gară, politîMn?P' luat în primire și ne-a arestat la cazarmt -C'a darmilor rurali. După puțin timp ne-a scoAi^' Am întrebat unde voesc să ne, ducă si ne * a puns că vom vedea îndată. Le-am spus înse x nu voim să trecem granița prin contrabandă si? s’a răspuns că ordinele nu se discută ci se execuw Ne-a întrebat dacă am făcut armata și am răsntm că da. Atunci s’au răstit la noi și ne-au spus J dacă ieste așa Muie să ascultăm ordinul murmur". Noi am obiectat că în prezent nu sîn­ tem militari, fiind-că nu sîntem îmbrăcațl în uniformă, ci sîntem civili, lear Iei au spus că așa au ordin de sus. Ne-au scos cu forța și ne-au dus pe liniile trenului timp de .20 minute, ne-au dat apoi drumul, indicindu-ne o cărare prin care putem Intra într’un sat, recomandmdu-ne să mergem drept acolo, ca să nu ne aresteze „finanțil*^ jandarmi austriacl, lear dacăs’ar întîmpla să ne arestpze să nu spunem cum-va că venim din BurdujenI sau din București... AjungîndIa Ițcanlam povestitpolițaiulul cum am fost trccuțl prin contrabandă, Polițaiul Icra foarte indignat de procedarea poliției romîne și ne-a trimes înapoi la BurdujenI, Luni dimineața Ce se va mal întîmpla cu noi de aici înainte, nu știm. Sîntem deciși să înfruntăm orl-ce și să mergem mereu înainte, pentru, ca dreptatea să leasă la lumină, fiind-că lea Ieste de partea noastră. Ai voștri tovarăși prigoniți, Gustav șî losef Hoppe. ' ! 1 ' ' ' z i 1 ' i ‘ î ' ' i Suceava, I August, Trea scumpi tovarăși, . Cele pcucuuic petrecute cu le ---ounoaștep. '-CIO VU noi HUI la ia Predeal, *. • . . -v scrim • . . *' Vă acum ce am întîmpinat din Predea Predea P? pănă' aici, In Ploeștl am fost arestați și tot cu jandarmii rurali am fost aduși la p l din BacureștI, unde am stat arestați o zi și o no P Din București am fost porniți cu doi jandarm» r un agent de politie ca să ne predea poliției omg BurdujenI. In. BurdujenI am ajuns la ** dup* Am fost aduși înaintea polițaiului 1 mal multe discuții, a recunoscut și # cedarea cu noi Ie nedreaptă, dar e trebule face pentru-că cel mari ordonă și e . execute. I-am spus că Tel nu trebu nU ce ot' fără din lege, să facă ce ordonă legea )cge donă cel mari. Dacă cei mari au rgspund«re mine sau polmîne vor fi chlemaț {nt m foad* pentru faptele lor. Ni-a răspuns că s,“ obraznici și curagioșl și că nu se va lua sco?1 afarH fi Inc CU găini șî- cu rațe. D jpă aceea doi jandarmi Sdestri și cu plutonierul lor, după ce și-au'dat ios gaitanurile albe, ca să nu se observe, ne-au pornit pe o potecă. După ce am mers ca vre-o Lț jandarmii ne-au arătat pe unde să mergem, spre a nu ne întîlni cu finanțil austriacl. Iei aveau să stea acolo pănă la 4 ore dimineața, ca nu cumva să ne întoarcem înapoi. Ne-au mal spus să nu apucăm 1a dreapta căci vom da de gara IțcanY și vom li prinși. Ne-am dus într’acolo. Ne am predat poliției, căreea i-arii spus totul: cum am fost trimeșl la Predeal și nu am fost primiți, cum a(n fost trccuțl acum pe potecă. Polițiea a făcut o adresă priin-nrinistrulu! ausiriăc, arătînd cum guvernul Romîniel trimete prin contrabandă feliu de feliu de oameni. • A doua zi comisarul ne-a înapoiat la gară Bur­ dujenI, dîndu-ne în primirea poliției. Polițiea a tăgăduit călea ne-a trimes, că nici mi ne-a văzut pe noi : noi am fugit. Am Fost din nou p .ișlîn arestul cu găinele și cu rațele. După aceea ne-au mai trimes tot noaptea —i ^Z*IBV*T M L. J . . — — J _ și prin alte 1locuri, dar noi M.k ne-am dus în a.todeauna h autorități, cari ne-au dat înapoi. I-am spus polițaiului că așa vom proceda fața de ilegalită­ țile lor și l-am rugat să nu ne mal sfătuească să spunem dincolo că sîntem dezertori din armata romînă, căci nu sîntem doar copil, ' l)upă ce am fost înapoiațt în trei rîndurî, în noaptea de 31 lulîu, pe la ora 10, vin jandarmii, mă scot numai pe mine afară și cu forța mă urcă în căruța unui evreu. M au scos afară în cîmp și după un drum de două ore, au oprit căruța la o barieră unde păzea un soldat grănicer. Acesta nu­ mai după stăruințele jandarmilor și după ce i s’a telefonat din Burdujenî, ne a dat drumul. Soldați! au pășit granița neurmațl, tear un jandarm s-a dus înainte Ia locul unde știea că păzesc finânțil audtriacl. Jandarmii ne-au dus pănă la Suceava. Am în­ trebat pe jandarmul care a vorbit cu finanțil, cu ce i a mințit de ne-a dat drumul și tel a răspuns ca m’a dat drept un funcționar nou venit în gara urdujenl și că, dispunînd de bani, mergem și fa­ cem un chef pănă niîne dimineața, tear dimineața eu mă voiii întoarce cu trenul tear tel tot pe aici, ca ^aJnte de a fi pornit în sara aceea, cine-va tnf6 ^ace Part£ din mișcare, îmi comunică în arest noi C|C.Vorbea avea de gînd polițiea să facă cu ninr t 111 ~a *?gat atunci să nu cum-va să mă da » int°rc’ 6’nd-că s-a dat ordin jandarmilor, si hu v°r scăpa alt-feliu de noi, sa, ne împuște r*' orteze am voit să fugim, sau'că noaptea îmniV0It trecem granița pe ascuns și că ne-au l' lh'!Cat S^bicerir, după ce au strigat dc ,trei ori. e“a fugat, plîngînd, să nu ne mal întoarcefn... Re 0S'f nu ana a^at încS nimic, deși știeamce ' \ ^Ptă dinainte de despărțire, grație acelui :G. Hoppe. 1 I I I j I j m din b'g’ C1^ adresa de la prefectura poliției j®ni.g cure>!tL cu care am fost trimeșl Ia Burdufoairita6 sP.un^a ‘ nD-fe polițai am onoare a vă ’nI» sprePe ’”d’v*ril G. și I. Hoppe, ca supuși străVîințB . a 1 expulza cum credeți d-voastră de cu*’ pe on-ce căi veți voi»... Suceava, 3 August, . Scumpii noștri lovargși, Vă scriu acum cum a fost- expulzat losif. Pe ziua de 2 August, la vre-o 10 ore dimineața, a venit la fereastră, undd tera arestat losif, pluto. nierul de jandarmi și i-a spus5 ca după prînz s& !_. - îel *•' ’ să “ facă r - ~ o *bae *în rîul Suceava. Dar meargă cu să observe să nu se înece, fiind-că apa te mare, losif a răspuns că nu va face, fiind și cam bol­ nav, Plutonierul i-a răspuns. că trebuie să facă baea spre a trece apa, de unde va putea merge unde .va voi. Dacă nu vrea ziua, o va trece noaptea, . ..... Ic chiar mal bine căci nu-1 vor vedea jandarmii austriacl cari îl vor da înapoi. Dar acum trebuea să meargă spre a vedea locul pe unde -să treacă, losif a răspuns ca că aceasta nu Ie le cinstit și Iei tel nu va întrebuința ast-feliu de mijloace nici chiar silit. Plutonierul i-a răspuns că aici jl vor putrezi oasele, dar în București nu se va maî întoarce. La ora 1 jum, a venit comisarul și i-a spus să-I urmeze. In fața gărel BurdujenI s’au urcat întrio trăsură de piață. In trăsură lera un domn, care ține restaurantul din gară, pe capră, lîngă birjar, un copil de vre-6 ri ani. Pe drum comisarul spunea Iui' losif că noi avem dreptate, și putem să ne înapoiem ori și cînd, inse nu prin gara BurdujenI, și să spunem pretutindeni că sîntem dezertori din Romînia. Mal spunea acel domn că cu nimeni nu a avut dificultăți, d numai cu noi. Dar de acum s’a învățat ce să facă. Pe care cum îl va trimete! polițiea din București și nu va fi supusul unul stat străin,. îl va înapoea după trei zile lear la București. Lui losif gentilul comisar i-a dat și un.u bilet de recomandațîe cătră un prieten al său și care avea a-1 servi pe losif la orl-ce și ori cînd. losif La luat anume spre a vi-1 trimite vouă. In urmă am aflat că domnul Ia care ne trimetea comisarul Ieste președintele societățel veteranilor din Cernăuți, că Ie un om rău și numai bine nu puteam aștepta de la Iei, Pe losif l-au dus în Suceava, s’au oprit la o be­ rărie, spunînd că fac «cinste», comisarul și cu acel domn, losif a refuzat să bea cu lei și s’a depărtat de dînșil. Acum, tovarăși, știți modul banditesc cum au procedat oamenii stăpînirel cu noi. Dar nu s’a isprăvit încă. Vor mal avea de furcă, domnii aceștia .cu noi, pănă s’o;-alege întriun feHu, Trăească socialismul internațional. . . Al voștri tovarăși prigoniți, 1 , G. șî I. Hoppe. Din «Ițominitoare», No. 23 și .24, August 1907. ‘ ,lu editura Bevișțel «Viitorul sootal» nu apArut următoarele două însomțiato lucrări: Influența industriilor asu­ pra sânâtAței lucrătorilor, de Dr. Ecaterina Arbore ți Discursul unui agitator, de Upton Sinclair... 30 ți lb. bn>ul.. Qi recomandare iesle destul să spnnoni cum-că lucrările astea ar fi putut sil apară prea bine chiar în co­ loanele noastre... De procurat ac lu oViitorvl Social», 31, str. Sf- Teodor-Jașt. O publicație însomnatA ieste ți > Calendarul Muticei • pe 19U8, tipărit de Cercul de editură social sU din Bucu­ rești.- Cnlcudarnl acesta cuprinde interesante bucăți, decari ar fi bine ha un rimîe nimeni străiu*. 25 bau!,.. De procu­ rai de lu ,,Ro)iiinia Muncitoare-, yi, O. Victanel-Sucurffih �REVISTA. IDEII 112 REVISTA IDEEI mîn un moment încremeniți, crezînd că 1 yor lua o întorsătură gravă, iear «muce l,crurile tub, apostrofează pe lucrători ,cu cuvinte!-?’'®^®’ Se știe cum s-a început și întins răzvrătirea ță­ toare : „leată instigatorii : anarhiștii, 8ocia]:nl?^rănească din nordul Moldovei. au sfărmat tablourile regelui și reginei a r&9t'R In Pașcani am avut un mid început de răscoală» sftrmat icoana, ăștia eîntă Hora Intern. care s-a potolit. Inse imediat ce a sosit armata* Am să vă dau afară po toți, am sa eXn. ]»na 4Cu toate acestea s-au luat strașnice măsuri de cel străini, închid atelierul». O nouă sal^ pază. ConcediațiI și rezerviștii cîtor-va contingente fiuerăturl și hulduell acoper ultimele cuvint au foșt concentrați. Mulțf dintre dînșil trebueau prefectului, după care lucrătorii, temîndu-ao ' ® să se îmbarce la Pașcani: s-au format trenuri spe­ nu cum-va să se expuo, se retrag în cea maim ciale. In acest timp se aștepta dintr’un moment grabă, pe sub șirurile de vagoane, în atelier în altul ca lei să se dedea Ia Vandalizme: gara, ca Șeful atelierului', inginer Golesuu, le sculat de I măsură, de precauțiune, a fost ocupată militărește masă, cu capnl gol, și trimes cu inspectorul de două companii din reg. 16. lera tocmai în timpul munal să cerceteze cine sînt capii .lucrătorii' amiezei, între ora 12 și 1. Un tren lung, ce tre- Cercetările sînt înse zadarnice. Au fost cHiemati buea să transporte rezerviștii, stătea în fața gărel. și întrebați 7 lucrători, presupuși capi, : cari au Pe peronul, gărel gălăgie mare. Rezerviștii și ru­ putut înse dovedi că nu sînt absolut vini novați și dele lor săteni,, încep a se deda la excese : icl-colo că au venit, fie înaintea, fie în urma celor întîci' incidențe, cîte un evreu bătut, un student eliberat plate la gară... cu,forța clip ghiarele poliției care-1 arestase, etc., De cele petrecute la Pașcani s-a și raportat te- 1 țețate însș, ,pănk aici, fără mare importanță. In stri­ legrafic direcțiunel generale C. F. R., cerîndu-l găte ,și chiote, trenul cu rezerviștii pleacă, inse să trimeată de urgență, o anchetă, la fața locuim rftmîn pe loc o mulțime de țărani rude cu dînșil, care să stabilească cine sînt vinovății, pentru, a li precum și Curioși, cunoscuți și prieteni ce veni­ se da o aspră pedeapsă, spre- satisfacțiea d-Im seră sfi-I petreapă. prefect și pentru prestigiul armatei, grav atinsă. La ora 12 și jum«, sosește trenul accelerat de A doua-zi a și sosit la Pașcani inginer Frunză la Iași, aducînd încă o companie de infanterie ce sub șeful serviciului A. Au fost interogați mal fusese pentru potolirea răscoalei din Ruginoasa, multl lucrători’, dar nu s’a putut stabili nimic re­ Iest la urmă, într’un vagon, 18 săteni arestați. lativ la fluerăturl și hulduell. S-a stabilit înse în Sătenii ce se aflau în gară, în număr destul de mod sigur cîțl membri sînt în sindicat, cine Ie în mare, cum aud că la urma, trenului se află un va­ comitetul Sindicatului, ce scop și ce fonduri are gon cu țărani arestați la Ruginoasa, dau năvală Sindicatul, ba s a luat și un statut al Sindicatului ' acolo, forțază. ușa vagonului și cearcă a libera pe A cercetat mult cine Ie președintele și inițiatorul cel arestați, scăpînd chiar po 4 din Iei. Atunci Sindicatului, înse cum Sindicatul n-arc președinte, căpitanul ce se afla ou companiea în apropiere, bine înțeles că nici nu putea să 1 afle. După o zi de cercetări, acesta Ie rezultatul anchetei d-luî sosește în ajutor, Se trage o salvă de focuri. Să­ teanul V, Timofti, hamal în atelierul C. F. R., Frunză. Peste două zile se primește o circulară de la București prin care se face cunoscut lucră­ care venea la lucru, Ie grav rănit la față. Se mai trag cîle-va salve, și. țăranii sînt puși torilor și maiștrilor că pe viitor să. nu se mal înpe goană, de soldați cu baioneta la armă. In tim­ tîmple lucruri de acestea, alt-feliu, direcțiea v& fi pul acesta se dă primul semnal, la ora. 1 fără un silită să ia aspre măsuri. Prefectul Bonachi și autoritățile nu se mulțăsfert, pentru,ca lucrătorii C, F. R,, să între înatelier. Iei sînt înse opriți, la ambele aripi și porți mesc de loc cu ancheta inginerului Frunză,, ci ca­ , de intrare ale stației, de puternice posturi militare. ută să facă.felitt de feliîi de mizerii lucrătorilor. Se produc chiar mici incidente între lucrători și îî alungă de pe peronul gărel, ÎI amenință. ÎI.în1' , ofițeri: lucrătorii sînt amenințați, loviți și înjurați piedică cu armată și agențl de a veni ,1a lucru, de cătră galonațf. In sfîrșit, lucrătorii văzînd că ba, ce Te,mal revoltător, pe vre-o cîțl-va i-M mi au încotro, încep să pătrundă cu toții prin In­ arestat, fără nici un motiv. Se laudă că au o « trarea din mijloc a stației. Pe peronul gărel se de toți «instigatoriT» și că . au să-I ®țesteM.® L afla prefectul Bonachi, ofițeri, procurori,! etc., toți, rînd pe rînd, fără nici o cruțare. Iear, _ cărora nu le-a plăcut de loc prezența atîtor mun­ de nevoe, sînt hotărîțl să închidă ateheru p . . . citori negri și unsuroși de muncă. Imediat prin un sau șase Juni de zile. O dictatură ofițer de jandarmi rurali, li se face cunoscut ca \j ujvwh .uk* militară, un autocratism . să evacueze peronul. Lucrătorii fiind în număr puterea puterea cuvîntulul, cuvîntulul, cum cum nici nici înîn Rusia Rusm nu nl* j, uat piare și cum alții veneau în urma lor, n-au putut zut, zut, domnește domnește lala noi. noi. In In ultimele ultimele z,z,*°‘° jnchi»e' să plece, așa iute, dintr’odată toți. Brutele iuor. înse, măsuri măsuri ca ca toate toate prăvăliile prăvăliile din din tîrg tîrg ea o» , > igjnd .► voiau ca să nu-1 mal vadă. Și atunci au început Numeroase r jt ?| Numeroase patrule patrule circulă circulă pe pe toate toațpstr b J* să-I împingă, Lu- imposibilă x o eă-I lovească,, să-I brutalizeze. _______ ze. Luimposibilă circulațiea, circulațiea, căci căci imediat imediat ie? 5noapte* nttDte“ urătorii, indignați peste măsură, de această purtare întrebat Urătorii, întrebat de de «bilet «bilet de de voe». voe». De De lala »ra cej prin?* x ’ ------. i. . j e interzisă cu c revoltătoare și mișelească, se strîng toți pe liniea Ie interzisă cu. desăvîrșire circupost^ ! a doua din fața peronului, și, la un moment dat, sînt pei-rol1 j sînt arestați. arestați. La La toate ------ barierele stație moment de legitimă indignare, pe cînd brutalită- mari ni0I p" I mari de de soldați, soldați, companii companii întregi, întregi, Intrarea sătenilor sătenilor în în oraș, oraș, nnî° „ We continuau, răspund prin puternice fluerăturl Intrarea lcIl In c . Bieții țj absolut de V prin un formidabil Auoja adresagalonaților, la jos, nici pentru alimente, absolut ® pM° ’c MIVX UVUll M **■**—•-•--— • mișeilor provocatori. Toți cel de față r&- tenl din Jî“ împrejurimile ’----------- :~îU Pașcanilor, GROZĂVIILE DIN NORDUL MOLDOVEI ■i • î n-au alungat evreii, ci din contra iau oc8cV’efl94 că nici n-au părăsit satele, parte dincr? aii sînt nevoițl eă ducă lipsă de sare, pine pe1 luminări, etc., și să stea în întuneric, par'că' » ’ fi destul’ de întunecați.. Dar ceeeâ-ce m-a ima’ar. nat nd.înc de tot, Ie următorul fapt: IntPun Pr®J ^n marginea șoselei aud o femee bocind, m apropii de dînsa. Stătea jos ou un șip de lapte 'rnînA O întreb că de ce bocește? <Cum să tD bocesc dhcă mi-au omorît ficiorul în «fermelie»: ?“ am vrut să-I duc, draga mamei, o leucă de ,ftCt0 dar nu m-ati lăsat melitaril să trec... Indu• sat’pîhă la lacrămî îmi aduc aminte de tabloul 109esta și în acelaș timp mă gîndesc la țăranii bol­ navi de prin sate, cari nu pot apela la medic, și nu-și Pot cumpăra medicamente, din pricină că DU pot pătrunde în tîrg. Chiar autoritățile din Pașcani sînt subordonate unul consiliu militar ce funcționează în toată re­ gula, Arestările se operează cu dnimul. Oclarestați eîrit transportați la închisoarea instalată în vechiul castel «Roznovanu, o adevărată fortăreață rusască, o adevărată a Inchiziție». Inchizitorii sau călăii, jandarmii rurali, aduși din alte părți, sînt de o sălbătecie îngrozitoare. Noaptea, cu o frînghie udă, împletită în patru, lovesc până la sînge în nenorocitele victime, cari scot țipete sfășiitoare. Diipă 3—4. zile de arest și torturi, acel contra cărora nu se poate găsi nici urmă da bănuell sînt puși în libertate,., dacă libertate poate fi numită asta, cînd Iești expus să fii arestat la orlșî ce pas, înse... mal înainte trebuie să treacă prin cabinetul d-lul prefect, care îl întreabă. «El,, mâi vrei pămînt»? Nu, răspunde plîngător nenorocita i , victimă. Ii dă două palme și-1 trimete în sat să-și caute de treabă... Lucrurile se petrec întocmai. Sînt săteni' scăpațî din închisoare cari povestesc gro­ zăvii. Chiar și studentul Trufinescu, băeat pașnic și liniștit, a fost arestat pe peronul gării, pe cînd . se întorcea de la recrutare, și după cît'mi se spune de unii, torturat și bătut. Dar dacă locuitorii satelor stau în întunericul' nopței, căci nu pot să-și procure petrol și lamînări, noi cel din tîrg stăm într'un desăvîrșit întuneric, ziua mare, căci ne lipsesc cu desăvîrșire gazetele. Nici o gazetă, dar absolut nici una nu Pătrunde la noi : trăim izolați de restul luinel. Ie niult mal rău ca în autocrata Rusie, undo se cenzurează numai articolele, sau părți dintrînșele, pe °înu la noi Ie oprită presa ou dosăvîrșîre. S-a înîmplat să căpătăm o gazetă adusă , de la Iași sau ucurești, dar imediat polițiea a amenințat cu aeaiarea pe cel ce va aduce sau îl va prinde ceUnd gazete. în ce hal am ajuns, ioată în ce situație ”8 ă ne găsim. Chiar scrisorile mai suspecte sînt n AZ?rfttG fi°cretul lor violat... De aceea cores° p enta aceasta o pun la tren... PaW 11 Mart. 1 Omega. Grozăviile teroriste din Pașcani 4 a| nOi?tr’ î?l aduc aminte de articolul «GroNordul Moldovei», apărut în numărul n’°atru și unde se făcea o exactă și Bântă istorie a celor petrecute la Pașcani ou 113 ooaziea răscoalelor țărănești. Acolo s-k vătut pur­ tarea dreaptă a lucrătorilor, cari n-au avut nici îa clin, jn mfnecă, “* , cu provocarea răscoalelor tî5r»n Oc»Y cși; a « n u,n. singură vină, dacă Ie o Vină, țărănești căror nu poate fi alta de cît aceea că au făcut o fru­ moasă manifestație de... „simpatii" ofițerimel aro­ gante, necuviincioase și brutale aflătoare iu gara de acolo. Această ofițerime a căutat să se răzbune de afrontul suferit, și i-a fost ușor în acest timp de teroare militară, cîhd pretutindeni domnește bunul plac cazon. La PoșcanI în special domnește pro­ priu zis dictatura militară. Casele oamenilor slut ocupate de armată și transformate în cazărmi, după ce rdulte din Iele au fost devastate de soldați. Pe de altă parte administrațiea de acolo, în frunte cu prefectul județului, avea și îea uh mare necaz pe lucrători și căuta să-și ia revanșă. Acest complot al autorităților militare și civile a adus la arestarea bașbuzuceasuă a 12 lucrători ceferiști din Pașcani, care îeate un adevărat atentat criminal, Acest atentat a fost săvîrșit în ziuă e 27 Mart, cînd au fost arestați următorii lucrători: Condrea Gh., Cristofovicl Tudor, Dumitriu Alex.'. Ender Em,, Ffttu Gh., Jonoleak Vladislav, frații Ma’noliu, Păltinaș Nicolae, Petrescu Gh., Pop Petre și Vîlceă Carol. ■ Dar lucrurile nu s-au oprit aici, la arestarea pură și simplă. Călăii voeau să so răzbune com­ plect, acum cîhd nici un ordin și nici o autoritate superioară nu-I mal supraveghează. De aceea lucrătoril ceferiști arestați au fost duși peste noapte unii In arestul primăriei, alții în arestul jandar­ meriei și aici au început cele mal groaznice și mișeleștl torturi. i '• ‘ ' Lucrătorii ceferiști au fost luațl la bătae și bă­ tuți în modul cel mâl crîncen. In special cei din arestul‘ jandarmeriei J * I au fost loviți cu o brutalitate fără margini, uhipluțl de sînge, jăeațl jos aproape morțl. Unul dintre lucrători Dumitriu Alese, care nu mal putea să rabde bătaea și fi care protesta, a fost amenințat '~L~k de -* cătră i“w un domn J ’locotenent cu revolve­ rul. I s-a, spus lucrătorului că va fi împușcat dacă nu se va lăsa să fie bătut. Tot acest lucrător, opunîndu-se la arestarea sa și spunînd că nu poate fi arestat de cît în baza unul mandat de arestare, a fost lovit în cap capătul pușteî șidoborîtla pămînt. Din cauza acestor schingiuiri unii lucrători au leșinat, altora li s au produs răni grave, unuea i s-a rupt o mînă, etc. Iei au fost siliți apoi ca noaptea să doarmă în cotețe umede și friguroase șilerau ame­ nințați cu împușcarea ]a cea mal mică mișcare. A doua zi procurorul Tufescu și inspectorul co­ munal Softa le-a luat interogatorul. La acest interogator au fost aduși pentru a fi ascultați și dțl lucrători, nesindicațî, cari făceau înainte parte din , atelierele C. F. R. Așa de exemplu a fost adus d. loan lonescu, care a fost silit de d. Softa, inspector comunal, să declare că cel arestați sînt instigatori. Cum acesta n-avea nimic de spus, d. Softa i-a propus bani, slujbă... Așa a declarat chiar d. lonescu Bine înțeles că d. lonescu tot nu a avut ce să declare. Inspectorul comunal l-a concediat furios . �114 REVISTA IDEE! fjpnnîndu-l: *Lasft, vel avea de furcă cu mine». ChJtar în acea zi e-au făcut percheziții pe la casele fie-căruea dintre lucrătorii arestați. Nu s-a găsit înse nimic compromițător la Iei. Ce-va mal mult: la CriștofovicI s-a găsit în casă portretele prinților moștenitori, cu toate că lucrătorii sindicațl lerau acuzați și de antidinasticism. La club e-au găsit broșuri și s-au confiscat anume broșurile economice scrise de d-nu V. G-. Morțun. . ; 1 ■ Cel mal mulți dintre lucrătorii sohingiuițl lerau într’o stare gravă, lei au cerut să li se aducă doctorul cașei lor de ajutor, dar și acest lucru li s-a refuzat. Ieri, 29 Mart, au fost transportați la Fălticeni, pentru a fi înaintați parchetului. Cînd au fost aduși pe peronul gărel Pașcani, gara întreagă a fost înconjurată de trupe, nepermițîndu-se nimănui să se apropie de cel arestați. Nici soților nu li s-au dat voe să se apropie de bărbații lor. Parchetul de Fălticeni a lansat mandat de are­ stare contra 10 lucrători ceferiști, și anume: Ender, Fătu, Condrea, Dumitriu, Pop, Scarlat Dumitriu, Petrescu, Cristofovicl. Toți au fost depuși la Făl­ ticeni și vor fi dațl judecățeT pentru... „insulte Ia adresa regelui și a familiei regale“. Ast-feliă stăpînirea nu se oprește în loc. Orga­ nele Iei de apărare lovesc fără considerație. Iele nu se gîndesc că în definitiv .cel cari vor suferi de pe urma acestor lovituri vor fi tot acel cari le dau și nu cel ce le primesc pe nedrept... „Romînia Muncitoare" do la 25 Mart, și 8 April 1907. CULEGERI DIN „CARTEA DE AUR» iau «Sentințele aurite ale luT Hoangti-Xaor Unul dintre cei șapte-zeci și doi mai de samă discipoli aî înțeleptului rege al literilor, al lui Confucius, atingatoare de drepturile omului. Bucată dintr'un autor chinez care a trăit cu 500 de ani înainte de era creștină, co~ municată lui Leguat, protestant francez izgonit prin revocarea edictului de la Nantes, comunicată de cătrăun misionar jesuit, aflat la Yava, unde Leguat ajun­ sese după o mulțime de peripeții... Leguat... Călătorii și Aventuri, tipărite la Amster­ dam în 1708, tom. II, pag. 104—113. Adu-țf aminte, spune Hoangti-Xao într'un loc, o Xanlungj adu-ți aminte că legea ra­ dicală și fundamentală ieste ca toată lumea să trîteasea și, dacă se poate, ca fîe-carc să trăeascâ fericit. Adu-ți aminte, că dreptul ori-cărel creaturi omenești, care a prtmit darul de vieață de la înalta și slăvită putere, ieste ca să se bucure de tot ce buna și înțeleaptă natură produce mai tolositor deasupra și dedesuptul lumef. Adu-ți aminte că singur marele și slăvitul A-tot-Puternic a făcut toate pentru toți: penfau a susținea desfăta orl-ce suflet viețuitor. Pentru ce dar, o Xantung, ți-ar rezervat pentru tine păunii și struții, pe cînd sărmanul om cum se cade, Ken-Han, născut sărnr jtr’un sărac ca și Iei, feste cîte o dată « să pască cu cămilele vîrfurile mărăcin’]Voit Au crezi tu oare cum că bunul vînat dele.cele bune, peștele bun, numai ne1?*' tine fost-au lăsate, lear nu si pentru iei ?'n ce atunci, mă rog, nu Ji.al apropriat și sănătos, care dezmiarda minunatele coaste 1 Honanulul, sa nu ingădul poporului nenoroc ? sa-1 respire, de cît după ce va fi răcorit lob i plămfailor tăi, precum se pare că al voi acest biet popor să nu se nutrească, de-asemeră de cît din escrementele tale. De ce n’ai Inel ’ oare și Soai ele cel mîndruși dătător de vieatl în parcul și fa palatul tău, numai pentru fo­ losul tău, nelăsînd aceleea-și populații, al cărui sînge par’că nu-l de aceea-și culoare cu-al tău, de cît lumina cea mohorîtă a celei mai mici din planete? Știu,o Xantung știu de ce n’al făcut lucrurile astea: pentru-că în putință nu ți-a stat să le faci. Mînele tale lungi au fost prea scurte. Tu Iei cu îndrăzneală ceea ce poți lua și lași cu mărinimie ceea ce feste prea sus ca să poți tu atinge. Lui Ken-Han îi ieste foame și frig și n‘are nici bani, nici meserie, nici sănătate. Toți îl alungă, îl părăsesc. Spune-mi tu, care țiicîrma ocîrmuirei, tu a cărui menire ieste de a purta de grijă poporului și care iești plătit pentru asta, ce-fiștepți de nu te grăbești sâ-1 ajuți?... închisorile gem de oameni ca iei: lei sau părințil acestora au fost sărăciți ori lăsați în sărăcie de tiraniea publică sau .tiranica parti­ culară. Iei sufărț lîngezesc, trag să moară.: Femeile, și copiii lor sînt în desnădăjduire. Ce aștepți tu, stăpînitor al poporului, de ce nu scapi pe acești amărîți? Ken-Han, redus la extremitate, a căzut pradă ispitei firești ca să nu moară de foame: lela furat o pîne pentru care l’ațl pedepsit foarte aspru. Ați săvîrșit inse o îndoită nedreptate, o voi, cari purtațl frumosul nume dc părinți al patriei, n’ațl ajutat pe nefericitul gata să moară și l’ați lovit fără milă... Faceți legi, asemenea legi, ca nici un om să nu fie în primejdie să moară de mizerie, și, pe urmă, da, puteți aplica cît de cu mare asprime legile celelalte în contra acelor cari uzurpă, cari despoae... Dar ce-i aceea mizeri6r Voi nu știți despre asta nimic, voi can mnotați în blelșug și-n plăceri. Voi credeți tara îndoeală că numai acela ie mizerabil car® se pare flămînd ori de irig amorțit. A-țIpu totu-și să vă dați samă, c’o hrană proastă, c nu-l atîta de bună, și că lipsa de ajutor voite mari, pe sărac îl sleește, îi întrI^t0 ae sufletul, îl face să lîngezască cît se po dureros și-1 duc încet-încet lamormm1... cîrmuitori, voi sînteți adesea de vina■ Jci. catete săracului, după cum pricina n rilor lui sînteți voi... necesară Ieste o legătură și o dependmță între anumitele legi așa-că una presup' eîntr’atîta pe alta, în cît aceasta nu P ‘ feiju xista, dacă nu se menține și cea lana. e_ar fi legea care oprește de a-ți însuși cee REVISTA TOBEI întemeează pe altă* lege, după - din j.-_ pricina • ; ni fllt,1-ea’enT nu cuvine sa. pleura bocitei sărăcii-. ' 0t?D ■ ‘ nuternicl seniori, zice ieară-șl filoM»r\ boli sîngeroșl și neînduplecate > ° îndibatnic1’ nesățioși, mari și puterl’Pil%Vnrî cari v’ați făcut cu mîndrie stâpîni nic1 la nee nu îera mal mult al vostru de cit pe cț0® carj nu da ți înapoi ceeacestrăal a!-t0Litri au rășluit fără dreptate și fără 0,0511 rin care lege a fîrei sau echităței creJ^’ca voi trebuie s’avețî totul și ceilalți oa- ■“y Vaieți acuma aplaudați, iluștri scelen°iear oamenii de bine pe cari voi sau pă’ a al căror urmași sînteți, i-ațl prăpădit, 1 cu Mtt Pămînt treceți în palan' Vnelo voastre aurite. Dar în curînd nevred| 'cele voastre de suflete nu vor sluji de cît ! nJ umfle spinarea broaștelor, și săracul care orețuește mult mal mult de cît voi, și care Ie acum asuprit, vă va zdrobi... Fie că proj nriile t!lle mijloace sau acele ale părinților ■ ui te-ar fi îmbogățit, o Ti-Fa, pentru-că dintr’o mie de bogați, abiea doar unul ca să nu ■ fio uzurpator sau fecior de uzurpator, fie că poate" norocul și comerțul cinstit ți-au îngră­ mădit atîta aur și pietre scumpe, află că blelșugul tău nu Ie de loc numai al tău, și că bogatul, chiar acela îmbogățit pe drept, îefelbar, cînd lasă în suferință pe cel sărac... 0, ee amar mi-i cînd privesc înnaltul și bogatul munte de Kenang-Si, care Ie în fața * colibei unde mă adăpostesc. Această strălucită bucată a globului pămîntesc, ie toată acope­ rita de pășuni minunate, de spice de aur, de in, dezărzățel, de cedri și plante mirositoare, iu mijlocul cărora mișună-n toată voea păsă­ rile cefe mai frumoase și mai minunate la gust, Zibetele parfumate aleargă acolea în ch’durl dimpreună cu zveltele capre negre și cu țapii cei zburdătorl, lear sinul acestui munte fermecător îmbogățește Occidentul de rubinuri,de ametisfe și de safir... Dar oare cine srapînește această mică lume, plină de vrajă, trei șute de familii lerau odinioară răspînne aici, se bucurau de lea și trfieau aici feNcite, cînd nobilul bandit Xao-Ti-Cao, sub Le, e u§oare hrăpirei sale, găsi mijlocul, dom ’®Oriea k”’ de a alipi la vechile sale cfl<sfAniI-Lu°Pt-sP1‘e’'zece sau două-zecl din aDjj moșioare. Ye-Vam, fiul său, puse ani t Ae, a^e tre'i-zecl, și în șase-zeci de Unîilîr eJe ^mășiți ale celor trei -sute de căpătata și nerefet muntele întreg în minele maa5^ se care, prin dreptul regal, că I I’mțiî 2-e?»și alergînd după glorie, ca și păCUto & în,6hHi totul... ! Ti'Hohn*o’?buil^ază aceste bogății ilustrul I ’fc’feuhiJ î îngrijește împărătește de cîinl, de j de n’ v Sa e de prietenii săi. Aruncă ' ^UReă tn1Ci UQ rost» risipește fără să se gîni veșnie îrl eer.cul cîtor-va săcături, Cari sînt • ^gătul lui, fără să-i pese nici de dracilor, nici de cererile creditori- 115 ‘ lor săi, nici de nevoile oamenilor de bine. Ti-Hohai are sufletul larg : urăște tot feliul de lașități, de micimi,, și nu jăfaește de cît în mare senior... O, rodnic și gingaș munte, ochii miei nu pot să te privească, fără. să verse Jlacrămi. Dar încotro să îndrept acești ochi, ea admi­ rarea să nu fie zugrăvită cu vre-o durere ? leată de ceea parte, întinsul și veselul plata Ocomsiao, din care, un ocol drăgălaș al flu­ viului Hoang formează o peninsulă, care tot așa-I prada unul prea nobil senior, al seni­ orului Kuim-Pha, care cu lotul dimpotrivă generosului risipitor Ti-Hohai, nu ridică aurul minelor din Si-Ghem, de cît ca să facă altele noi în lăzile șale de fier. Priviți scheletele în­ fiorătoare, cari Urăsc fără de voea lor vechiul lui cai desfăcut. Uitați-vă , chiar. la iei, cu fața-l slabă și speriată ca și cînd neînduratul Tartor ar sta gata să pue mîna pe comorile lui. Nobilul Kuim-Pha și a însușit, în sfîrșit, de aproape cincianl, toată minunata moșie Ocomsiao. lear neîndurata cange a executo­ rului a și aruncat corbilor mai mulți neno­ rociți, cari, despoeațl de învingătorul acesta, au îndrăznit, în lipsa lor fără margini, să reea cîte o mică părticică din ceea ce li se răpise. Dc m’aș urca pe culmea lui Ki-Geon, ori de" m’aș duce pe coasta colțuroasă a înpalțului Can-GheHu, și de-aș privi de acolo spre bo­ gatele ținuturi, cari se întind pană la mare, pretutindenea aș găsi tot cuceriri de astea... Tu iești prea mic, universalule pămînț, pen­ tru ca să astîmperl pofta unui singur om zmintit și trufaș... Filosoful Yeman-Xilin, care afară de cruda și caraghioasa necesitate,duce, retras de lume, o vieața liniștită, ar cultiva bucuros o plăcută livadă, cu să respire aerul răcoros, la umbra vre-unul smochin, pe care să-1 fi răsădit sin­ gur iei, și să asculte acolea fn unele clipe me­ lodica cea dulce și cea curată a armonioasei privighetori. Ar împodobi bucuros acest mic raiu de cîte-va straturi de flori, ar cultiva acolea ctți-va stupi de albine și ar face să șerpuească prin Iei vre-un pîrăuaș cristalin, în care ar putea să se curețe, să se scalde, și pe care ca drept răsplată, nu l’ar fi despoeat nici o dată de peștișorii cu cari natura l’ar fi nzestrat... Sătul de deșertăciunile lumei, pe care o cunoaște din experiență, dacă din peștera singurâtățel sale, ar putea să meargă în voe, ca să-și mal lee imaginațiea-î obosită, în ase­ meni cuprins, și să-și recîștige aice pierderea spiritului său pierdut în studiu, ar mai adă­ uga, fără doar, cu chipul acesta, ce-va la mul* țămirea viețeî sale, și, plin de cel mai mare dispreț, pentru mulțimea smintită, care aleargă după himere, ar gusta acolea, fericit, cîte-va noi și folositoare plăceri. Dar tot pa­ rafatul Ie năpădit, totul ieste acaparat. 11 stăpînesc cel mari și nu mai rămîne nici un col­ țișor pentru lei. Va trebui chiar să cumpere foarte scump pe acela pe care mormtntn-1 va în curînd să-1 ocupe... In Romfaeșto, de Maria Pamtile. �HEyiSTA IDEE? 116 117 LIBERTATEA DE CONȘTIINȚĂ și ' Practica Constituționalii Ne grăbim a aduce la cunoștința cetitorilor? noșțviy întocmai, un document cbnfidențidl, adresat, în parte, învățătorilor noștri din țară, document care face fală atît civilizației noastre, grijei de cel obijduițl, cît și perspicacităței, pătrundere^ cti care Ieste caracterizată opera noastră,documept care ar fi păcat să rămîe confidențial... Orl-ce comentar, din parte-ne, da prisos, peiitru-că opera '■ noastră, ca alta ori ca nealta, Ieste vădită, Ieste de față. Atît ani avea doar a adfioga, că față cu atare demers, și negreșit și cu altele tot de acelaș falju, emanate de la alte autorități tot atît de su­ perioare, frustarea sau pe numele col adevărat furtul Revistei noastre de cătră poștă și de cătră alte organe prin filiera cărora trebuie să străbată în țâră, rămîne un lucrii cu adevărat de prisos, ca să nu zicem ou adevărat odios. P. M. ROMÂNIA București, 3 Dec. 1907 CONFIDENȚIAL va confunda simplul fapt al cilirei ac<islei re • cu impărtăprea, din partea învățătorului, F™)"Revista Ideei11 - ca orice revistă anarhiste ' având ca țel distrugerea ori-căVel organizații f gale de stat, faptul abpnărei la ea ar privii ca o încurajare tacită, din partea d-voaslr' dată anarhismului. 'Jn Sunteți abonat la «Revista Ideei> ; din această pricina, pentru motivele de mai sus, vi se cunoscut că noi nu aprobăm aceasta, șl inv inu. tăni să încetați a. o primi. p. Ministru, A. Lupu Antonescul Director, Sp. Popescu O SCRISOARE Scrisoarea de față n’ar mal fi văzut poate lumina, dacă n’ar fi fost din nou în discuție în anumite sfere conducătoare, rostul revistei noastre în diferitele pături, cu chlemare de a avea o înrîurire hotărîtoare în astă țară. Fără a fi unica de feliul acesta, scrisoarea aceasta le tipică. Ceea-ce ne-a și determinat a o reproduce în coloanele noastre. P. M. Iubite Domnule Mușoiu, Ministerul Instrucțiune! sl al Cultelor Am cetiț pană acum numai trei numere din excelenta D~tale revistă. Nu pot să-mî închipui Dlrcc(lunau că mă voia sătura vre-o dată de sfiitele iei Invățfimtnlulul primar principii. Cunosc că prin îea se umple golul Normaî-primar din sufletul mieu, și, tînăr cum sint, îmi oa întregi educațiea mea socială în spiritul in cart Bluroul B.—Seria A. iera croită de unde nu știu. Simt speranța binelui comun aproape de Domnule, mine și par’că aș putea să mă prind că in îndeplinirea rolului social al corpului didactic, curind se va ajunge acolo unde țintim. Dato­ încărcate— de nereguli cum se știe, atârnă între altele și dc perfecționa- rita atmosferei -----------; . sociale, in re plutește niuiwfp ideea iflppn iRpnixfp.i Ideei»., principi nrincipiiit roa sa continuă -atât in ceea ce privește pregătirea care ^Revistei Ideei> profesională cât și al cullurei gener-ale. Din acest sănătoase merg atîta de grem cînd printre cei ce o intimpină o ințeleg sin­ punct de vedere, Ministerul chiar ajută, în margenile posibelului, tendința către perfecționare a cer, fața lucrurilor se schimbă. Șinlem in £ membrilor -corpului corpului didactic. didactic. ' poca cînd ieste frămîntarea cea jnai afurisiw membrilor Mediul Mediul social social însă, însă, in în care care trăește trăește corpul corpul didi- de principii neghioabe, formulate de niște cran daclic rural, n creiază acestuia nevoia oare cărei rău r~" croiți, ai unor ---- - ajunși periculoși «driW/wi. Pe cit .îmi va fi cu putință, vom cfiulaj îngrădiri de prevedere: el nu poate fi abonat la ori-care revistă și deci- nici la «Revista Ideeis>, dau sprijinul cerut nu de D-ta,aî revistă condusă de cunoscutul anarhist P. Mușoiu; ci de principiile și norma ce dai Reyis ■ . ruiar aceasta între altele și pentru următoarele mo­ pană acuma riam putut face. ninfic> n’am avut. Da, nu-mi tu ie trușine S°P dnt 'JU, 11U-UU tive : sociefăței, și leafă o proba w. până 1) Învățătorul învățătorul are asupra sa ațintite privirele Șinea icsie. a. i mult, cișligă prea puțin. tuturor celor din jurul său și-i sunt analizate și muncește prea Rămîn credincios al IdeeT cin(i interpretate toate mișcările ; Un Invățăior 2) Abonarea la «Revista Ideei» nu poate ră­ ________ Diploma» al ȘconleT de Iniitltolo»mânea necunoscută țăranilor știutori de carte, cari n'au încă puterea de discernământ și deci de re­ zistență la cele cuprinse într'o revistă anarhistă ; Către tineri, pe hîrtie mai bună; 50 banici din [potrivă,; Dumnezeu și crearea-1 20 bani. Marx:50£ en. . ' i Materialismul economic :alIuTKarl 3) Fondul sufletesc dl țăran-lui e, in primul Cele două morale, de C. Dimitresca-lași - 50 D loc, religios; iar învățătorul, având prin lege oblioația de a contribui la sporirea fondului moToate minunate lucrări de convingere, de eud’1’ rai-religios și. național al sufletului țărănesc, se pune într'o situație falșă când ișl îndreaptă acDe cerut la Revistă. \inneu sa în această direcție, întru cât ignorantul DIN PUBLICAȚIILE MAI DIN URMA ALE M71STE1 Cooperație și Manufactură expus în cele două studii anterioare, fenomenele • *?<•« cari’au dat naștere modulul de producție capila• > Am arătat cu ce elemente și în ce mediu a putut x a dezvolte acest mod de,producție: care ni se arată mul din cele mal mari popasuri ale evoluț’el putori.G“ inductive’. Vom începe să studiem acuma cari au "Informele unei asemenea dezvoltări. Punctul cel de pheare Ie pur și simplu mărirea vehinlul atelier : condițiile tecnice aflătoare dintru-ntăl nu C nfttă nici un soiu de-noire ■ deosebirea Ieste din capul torului numai cantitativă. Încăperea atelierului meșteru­ lui corporației sau breslei, mărită, un număr mal mare Ha lucrători, muncind la o lai tu, în acelaș local sub concerea acelueaș antreprenor, spre a produce acelaș soiă de mărfii, leată în ce formă apare modul de producție ca­ pitalist: munca îmbracă forma cooperativă p Înainte de a înainta mal departe, ponte că-I de n6voe de semnalat o confusie care se face adesea, după cum fie-enre a putut să observe. Cuvîntul cooperație are un înțeles general și un înțeles particular . pe lîngă ideea de acțiune în comun, pe care cuvîntul acesta o are în sine în înțelesul său general, se alăturează, într'o accepție par­ ticulară, ideea că această acțiune în comun se efectuează sau are loc cu mijloacele și-n folosul, cînd Ieste cazul, celora ce lucrează-mpreună. Cătră soiul de asociație pe care-1 reprezintă cuvîntul cooperație, în înțelesul din urmă Ie dus orl-cine cu osebire să se gîndească, pe cînd cuvîntul acesta Ie întrebuințat acolea în înțelesul său ge­ neral, în înțelesul său, în afară de orl-ce idee accesorie, de acțiune a mal mulțl indivizi, cari lucrează-mpreună, a’e căror șilințl sînt întrunite pentru un scop comun. De-o cam dată numai prin faptul substituirel caracteru­ lui colectiv al acțiunel munceî în locul caracterului Iei izolat, au loc unele modificări în rezultatele munceî, fără ca măcar procedeurile de executare, mijloacele de muncă, aă ii îndurat vre-o schimbare. In orl-ce ramură de industrie, se găsesc lucrători escelențl, lucrători răi, alții nici buni,' nici răi: comparațiea acestor diferite grade de-ndăniînare dă un grad de îndămînare mijlocie de care se depărtează mal mult sau mal puțin lucrătorul cel izolat. Ar trebui să fio o întîmplare nepomenită ea cinci patroni, bună-oară, cari ar ocupa fie­ care cîte doi lucratori, să realizeze, într’aceea-șl măsură de timp, aceea-șl cantitate de marfă: vor avea loc deose­ biri de cîștig, izvorîte din deosebirile de îndămînare a lucrătorilor: dacă un patron va putea săcîștigemal mult, colnlt va cîstiga mal puțin de cît-s’ar potrivi cu gradul mediu do-ndămînare. Aceste nepotriviri individuale nea­ părat că dispar, deosebirile de îndămînare se compensază dc îndată ce se întrebuințează mal mulțl lucrători: un Patron care ar ocupa zece să zicem, va scoato din munca lor, cu toate că fie-care din Iei s’ar depărta dc mijlocie mal mult sau mal puțin, de zece ori mal mult de cît ceea-ce torța mijlocie ar îngădui să se scoată. Așa-cfi, în de-obște, numai cel ce pot face să coopereze un oare-care număr in sta^d1? fi0 a8’BuraP de a nu fi, pe pieață, puși d de altă parte, atelierele, clădirile și alte mijloace JLP’f°nucțic slujesc, în acelaș timp, la mal mulțl JucrăJV mtrebuințarea acestora’ajunge comună: Iele sint a mari. O încăpere în care an a fi instalați douăne țesători cu 20 de războac trebuie să fie mul spațioasă, Dar de cît acea menită a cuprinde două războae. torr c.°nsțruirea a zece ateliere pentru doufi-zecl de țăsăUn'' lucnnd doi cîte doi costă mal mult dc cît cea a h d a 8?n-ur care să slujască dintr’o dată la două-zecl. de r>r valoarea mijloacelor comnne și concentrate hmSIu CV° Ie maI niică de cît valoarea mijloacelor de Mai ImPrM«ate, deosebite, pe cari Iele le-nloeuesc. noi a? v? ac0astă valoare mal mică se întinde asupra uPentrn « relativ mai mari de produse, și, priu urmare, ittidSLv*0"9’ îe 9’ maI mică. Această împuținare sau nefloin?» Ghcltuell în fabricarea unei mărfi, de care bemijion^i ^P'tal’stul nu provine de cît din întrebuințarea 8h Jlor d® producție în comun. , , efecte n,UCQer^m acuma, pe scurt, cele mal de căpetenie Duna - C00P®răreI. i cum puterea de atac a unulescadron sau puterea de rezistență a unul regiment de infanterie se deosebește cu mult de totalul puterilor puse în joc izolat de fie-care din cavaleri de fie-care d-n pedestrași, tot așa totalul pu­ terilor unor lucrători izolați se deosebește de puterea ce se desvoltă de îndată ce aceștia funcționează împreună, într’o accea-șl operație. Întrunirea puterilor individuale dă naștere unei puteri mal mari de cît suma acestor. Intr’o mulțime de împrejurări ca atunci cînd Ie vorba, de-a încărca un buștean colosal pe-o cotigă,treaba nu ar pu­ ’ tea să se facă fără cooperarea unul mare număr de brațe: rezultatul munceî comune nu ar putea, ca în cazai luat să-l atingă nici cum munca ind viduală a unul număr oare-care de lucrători izolați Coopernțiea, cu chipul ace­ sta, nu ajunge numaila mărirea la creșterea puterilor pro­ ducătoare individuale, ci, afară do asta, la crearea unei puteri noua, care nu funcționează de cît ca putere, ca forță colectivă. In afară dc această nouă putere, care-1 urmarea fuziunel sau contopire! mal multor puteri într’o putere comună contactul social sngur produce o emulare, un îndemn care crește capacitatea individuală de executare r ziua unei duzini de lucrători, cari ar munci împreună, va fur­ niza. numai prin faptul apropierel lor, mal mult fie cît două-spre-zece z le de lucrători cari ar lucra izolat. Cu toate că asemănătoare, munca sau treaba fle-cărul lucrător poate fi o fazS diferită a munceî de rzecutat, de îndeplinit, de făcut Mulțăm'tă cooperărel. timpul cerut de executarea acestei muncile s urtat. Ast-felhi. cînd dol-spre-zece salahori fac un lanț pentru a transporta că­ rămizi, de la temeliea unei clădiri până sus fle-carr salahor execută aceea-șl mișcare, cu tnate astea operațiea ase­ mănătoare a fie-cărul Ie o parte deosebită a mancei urcă rel cărămizilor până sus.‘ cel doisprezece salahori ureînd și coborînd fle-care schela, r’ar ridica cărămizile atîtade iute ca cele două-zecl și patru de rnînl ale muncitorului colectiv. Cînd fie-care din lucrători are de executat una și aceea­ și muncă sau și una la feliti, cooperarea lor poate să fie un mijloc de a începe munca din mal multe părți dintr’o dată, și de-a isprăvi în acelaș timp părțile separate ale unul produs. O zi de doisprezece zidari, apueîndu-se tot o dată de muncă în diferitele părți ale unei clădiri va îna­ inta lucrarea cu mult mal mult de cît ar face-o două­ sprezece zile ale unul singur zidar. Aceste cazuri, în cari avem numai concentrare de silințl, în cari lucrătorii cari cooperează îndeplinesc o sin­ gură treabă sau și treburi Ia feliu. alcătuesccea mal sim­ plă formă a cooperărel. In lucrările comnlicate. nu mal numărul cooperatorilor, conluorătorilor, îngădue de a re­ partiza diferitele operații în diferite mînl, de-a face să fie executate în acelaș timp, și de-a scurta cu chipul acesta timpul trebuitor. Momentele propice pentru uncie lucrări, ca, bună oară, strîngerea bucatelor de pe cîmp pescuirea scrumbiilor, sînt de o scurtă durată. Rezultatul așteptat, urmărit, nu poate sa fie cu folosință ajuns de cît îngrămădind o cîtiine mare de muncă într’un interval toarte scurt, ceea-ce nu poate fi nici c-un chip cu putință fără întrebuințarea de-o-dntă a unul număr mare de munctori: cooperarea compensază ast-feliti. scurtimea timpului dlspon biL Cooperarea îngăduind să se întindă spațiul pe care cată să aibă loc munca, se impune chiar prin aceasta pentru unele întreprinderi, ca secarea bălților, ca irigarea pămîntulul. ca construirea de canaluri și drumuri. De altă parte cu toate că măcrod spațiul asupra carul munca so poate îndeplini ou folos, cu toate că întinzînd cu chipul acesta scara producției, coorernțiea îngădue de-a scurta, proporțional cu scara de muncă, spațiul sau intervalul trebuitor pentru execuție» Vel. Acest efect îndoit, de-o însemnătate considerabilă pentru a economisi chelțuclue de prisos, so datorește îngrămădire! muncitorilor și concentrărel mijloacelor de muncă. Jn toate privințele, prin Rjutoml cooperărel.omu. scapă dc țărmurireaîn care numai puterea sa personală n înă­ bușă acțiunea : cooperarea suprimă Îngrădirile jndividua. lilftțel si dezvoltă puterea omului ca spec'e. De îndată ce are loc cooperațiea. conducerea Ie o con­ diție neaparată de îndeplinire a munceî. Orl-ce muncă socială, comună, cere o direcție oare-care, pentru u pune în armonie activitățile individuale. Un muzicant, care-ar ezecuta un solo, so va conduce Iei singur, dar o orhestra are trebuință de-un șef. Această funcție de direcție, de �118 REVISTA IDEEl supraveghere, aparține acelui care, grație gologanilor săi încape o întreprindere, aparține capitalistului ea capitalist: conducerea în industrie devine atributul capitalului. Cooperarea lucrătorilor salariațl nu purcede de cit de ■colo că capitalul, care le-a cumpărat puterea dc muncă, fj ocupă-mpreună Legătura care unește funcțiile lor in­ dividuale, se afla în afară de Iei, în posesorul de bani. în Capitalul care-I adună. Speoulat:v Vorbind, combinarea muncilor lor se arată ca planul -capitalistului: în chip practic, unitatea corpului lor colectiv se prezintă ca un efect al autoritățel acestuea, ca un fapt impus de-o voință streină, care le-ar conforma actele potrivit țintei sale. Lucrătorul Ieste proprietar al pulerel sale de muncă atîta vreme cît îi negoața cu capitalistul prețul vînzărel, și dînsul nu poate să vîndă do cît aceea co are, puterea lui individuală. Tot așa Ie, cînd capitalistul, în loc de-a trata cu unul, tratează cu o sută de lucrători cari ar fi independenți unul de altul și pe cari ar fi liber să-I întrebuințeze fără â-I face să conlucreze Cînd lucră­ torul primește, în virtutea contractului încheeat, pre­ țul puterel sale do muncă, primește totul ce poate cere Capitalistul plătește, ast-feliii, fle-cărul din col o sută de lucrători puterea sa personală de muncă, fără a plăti inse puterea colectivă, acea putere nouă pe care o prilejește, precum o știm, puterea combinată a celor o sută. Ca inși aparte, independenți, acești lucrători sînt niște inși izolați, cari întră în raport cu acelaș capital, înse nu între Iei. Cooperarea lor nu începe de cît în actul de muncă: de îndată ce figurează înse în asemenea act, Iei nu-șl mal aparțin ]oru-șl: cîtă vreme cooperează Iei duts de cît un feliii de a fi. al capitalului. Puterea producătoare pe care o desfășoară salariațil funcțiouînd împreună într’c țintă comună, se arată, ast-feliă, o putere .producătoare a capitalului. Din pricină că puterea colectivă a muncel 'nu ține pe capital nici un ban, și că, de altă parte, salariatul nu o dezvoltă de cît după ce munca lui aparține capitalului, Iea pare a fi o putere cu care capitalul Ie înzestrat de natura, o putere producătoare care' se cuprinde, oare reșede în Tel. " Dacă puterea colectivă a muncel prilejită de cooperație apare ca o putere producătoare a capitalului însă-șl coo­ perarea apare ca forma, forma particulară a producției capitaliste. Cu toate astea, cooperarea a fost aplicată, a avut loc cu mult mal înainte de nașterea modulul de producție ca­ pitalist încă de la începutul civilizației, o găsim la tri­ burile popoarelor vînătoreștl, cum și-n agricultura unor anumite comunități: o găsim mal apoi în lumea cea ve­ che și în vrîsta de mijloc. Dar cooperarea în triburile și comunitățile primitive Iera bazată pe proprietatea în co­ mun a mijloacelor de producție, pe alipirea, ca cea a al­ binelor de stup, individului de tribul sau de comunitatea lui, ceea ce deosebește cooperarea aceasta do cea capita­ listă. In vechime, oîrd prin simpla cooperare, prin numărul muncitorilor si concentrarea silințelor lor, Asirienil, Egip­ tenii, etc., putură să execute lucrări uriașe, cît și în vrîsta de mijloc, putința cooperărel purcede dintr’un regim de atîrnare a maselor, din acele raporturi imediate de domi­ nare și servitute cari stăpînesc organizarea socială: coo­ perarea capitalistă, din potrivă, presupune pe muncitor că Ie neatîmat, că-.șî vinde liber puterea-I de muncă. Istoricește, cooperarea capitaliști se dezvoltă în opu­ nere cu modul de producție consacrat, întemeeat pe munca izolata, mică cultură, mic meșteșug. Tot așa față de mo­ dul de producție aflător, cooperarea capitalistă nu poate să apară ca o formă particulară a cooperărel, cum de altminteri le cazul: cooperarea-T aceea care arată să- fie forma particulară a noului mod de producție, a modulul de producție capitalist, lear acesta se-nfățișază ca o ne­ cesitate istorică pentru transformarea muncel individuale, a muncel zolate, în muncă comună, în muncă socială, pentru socializarea muncel, pentru creșterea puterilor pro­ ducătoare cu alte cuvinte. . Transformarea, muncel izolate în muncă coh ctivă, » ntarea de-o dată a unul număr dat de sala*a atelierul mărit, într’un cuvlnt cooperarea ecenj? nlniind.? HPontan ca tnlrarea capitalului pe tata tn in. urina împrejurărilor istorice avăCb: pe a» t?aa în două chipuri se nelre» «-o păru țțvu loc întrunirea, întrunirea în- tr'un singur atelier, sub ordinele unul aceluoa-<?r trepronor, a ,unor meșteșugari dfe meserii dîtaru1* prin minele căror un produs, pentru a fi mîni • ’ Icra de nevoe să treacă : pe de altă parte, întruni*’ de meșteșugari dc-aceea-șl meserie, ocupați în n/ea număr do-o dată, pentru a fabrica fie-care același cru In ambele cazuri, cooperarea începu sub fn*,.. Iei cea mal simplă, sub forma de pură concentra de muncă, cu personal și material, oameni si lupri5ț cum furniza modul de producere stabilit; * de-aio dubla origine a manufacturei. e& Curînd înse avu loc iu ambele cazuri o modificarn esențială. e Să luăm, în cazul întâi, o trăsură sau o căruță, o căruță tu mal întăi produsul colectiv a diferite lucrări a uupieroșl meșteri independenți. precum; rotari cioplitori, fierari, văpșițorl, etc Manufactura cărulărească i-a întrunit pe toți într’un acelaș local, nude lucrează la o laltă și în acelaș timp Nu se poate văpsi o căruță înainte de-a fi făcută, dar cum se fac . mal multe de-o dată, fie-care lucrator are necurmat munca-i particulară de săvîrșit. Acești lucrători do meserii diferite, cari nu mai lucrează de cit pentru a fabrica căruț?, îșl pierd încetul cu încetul îndâmînarea, și, o dată cu Ica, destoiuicica de a-șl exercita meșteșugul în toată întinderea lui ; mărginit de alei înainte la o specialitate a meșteșugului lor, îudămînarea lor îmbracă forma cea mal proprie acestei ac­ țiuni rcstrînse. In al doilea caz, să luăm pilda clasică a boldului sau acului cu gămălie. Fie-care din lucrătorii întru­ niți într’acelaș local, trebuea să tacă mai întâi boldul continuînd să lucreze, în mediu cu doi sau trei ca­ marazi, precum lucru atelierul de bolduri: cel izolat în timpurile cele mal bune ale unei asemenea corpo­ rații, într’adevăr, se socoteau, la Paris, ca la șase sute de lucrători sau de calfe, la două sute de meș­ teri. După asta, sub impunerea unor împrejurări exterioare. -c..r;. bună C- ~ oară ca o cltîme mai mare de cît de ...............de predat într’un timp anumit, fie-care lu­ obiceiă, crător fu însărcinat cu o singură operație: așa-că cele două-zecl de operaț'i trebuitoare sînt îndeplinita de-o dată de lucrători, îndeplinind fic-care singură una, în loc dc-a îndeplini fic-care cîte mai multe, pe rînd. Această împărțire arătîndu-șl foloasele sale, sa repetă și sfirși prin a fi o sistematică împărțire de muncă. Din produsul individual al unui lucrător, in sarcina cărui mal multe operații deosebite cădeau, marfa devine produsul colectiv al unor lucrători,-Rr plicațl fie-care la una din diferitele operații de de­ taliu, de amănunt. . Origina manufacturei ne arată, cu chipul acesta o dublă față. Purcogînd din cooperarea pe baza tecuica aflătoare, manufactura are ca punct de plecare, cui combinarea unor meserii separate, cari icu parte fabricarea unul aceluea-șî produs, în care caz obligă pe lucrătorii acestor meserii să nu mal c * fecționeze de cît partea acestui produs care întră în meseriea lor Specială. simpliflcind cu enip cesta meseriile astea pănă la punctul de-ale să nu mai fie de cît o împărțire particulară > P ției de ansamblu îndeplinită de-o ir‘tl’unire mun­ citori, cari individual nu inal sînt de cit mȘ *fj tori parcelari,... cînd punctul de pl°carrț aP-aceea-sI manufacturi Ieste întrunirea unor meșteri a . e*fl meserie: lea Introduce atunci împărțirea, în meseriea aceasta, pc care o descomp nunCtnI ritele Iei operații, pe cari le izolează pânam P x ]Q. de a face din fie-care funcțiea excluziva_ jar. crător devenit cu chipul acesta lucr“*°LrAl pe de 0 In rezumat, după întemeerea manufact » deo­ parte, diviziunea sau împărțirea .m.un„llh »orma cor' sebitele meserii, asa după cum exista atelier! porațiilor, face loc diviziei muncel f b „ si tn ade altă parte, diviziea muncel Ie întro *meseru cea-șl meserie, prin descompunerea a în diferitele Iei operații manuale . rx de po9ta' Ca pildă, voiă cita celebra minufactu seColU' vurl Van Robais, din Abevill?,care laAîciso lui al XVII-lea, întrebuința sab găsi diviziea muncel între diferitele m g|jtorie» ac ateliere particnlarc pentru roUne, p REVISTA IDEEl ■ ' •' ' ; • [ , ! [ ! I i sforărie, urznlă. Aici se găsi diviziea muncel 0't°r’ tn nceea-și meserie : ast-feliii atelierele de tec^Lnrindeau, în afară de 3 supraveghetori, 200.de ^‘xfnrT G9 alegător). 79 curățitori, 153 scărmănătorî, ‘ fticătores0’ 14 bobinărcsei 22 frecătoare și perie61 „o 4 brodatori. |0Kfiaearca diviziei muncel creată de manufactură W!oc înse foarte încet. Dacă dezvoltarea, diviziei Rre or in interiorul atelieralui, presupune concenD“Ha muncitorilor și acumularea uneltelor de proKie această dezvoltare urmează foarte aleneproîn- • finirea uneltelor și întrunirea muncitorilor ce re«zintă. manufactura. Foloasele manufacturei aure­ olat mai cu sama, la începutul Iei. din faptul caso i.rra'pe o scară maî mare din fftptul ca se tmrttinau prin asta cheltuelile de priăns. In secolul al tvi-lea si la începutul secolului al XVII-lea, manu­ factura ablea cunoștea diviziea muncel.. înainte de manufactură, putem doar zice, cum-că diviziea muncel numai socială Iera,. Stările sociale cari au procedat perioada capitalistă nu ne înfătosflză de cît o distribuire, o împărțire de indivizi 'în jneaeriile particulare după niște regule, regiile fixe. fltatornicite. Această repartizare de muncă între membrii so­ cietăți. sau. cum am zice, această divizie sociali a munci ca și diviziea Iei de atelier, ca șl diviziea Iei manufacturieri, pleacă din două puncte opuse. Mal tatăl, în familie și, în familiea lărgită, în trib, o di­ vizie se stabilește de sine, întemeeată pe deosebirile do vrîsta si sex, și diviziea astă se întinde pe măsură ce comunitatea se-ntinde, populațiea-I crește, pe măsură ce luptele între comunități aduc supunerea u-' nora de citri altele. Afară de asta, în Geneza Capita­ lului, am arătat cum naște si se dezvoltă schimbul de produse între comunități: întemeeat pe deosebirea mijloacelor de traiu a comunităților, schimbul ajunglndlntre astea o aficere regulată, consolidează dede productiePd?fer?tee face1 Viste Vinrf1 mȘ,le sfore producții socifl e ’ ? mUrI ale intre&ei deD±«P,°rflUri'a ,“e SfChim? OTeazS 0 di’'izie 119 piei, tăbăbarul le tăbăcește, cizmarul face din Iele În­ călțăminte. In această, divizie socială de muncă, ca și tn diviziea manufacturieră,, fie-care furnizază o muncă specială, aparte, și produsul din urmă, In ca­ zul nostru încălțămintea*, Ieste opera colectivă.» acestor lucrări sp'ecialo. Dar ce caracterizau lucrările independente ale crescătorului de vite, ale Ubăearuluî, ale cizmarului ? Aceea că produsele lor, respec­ tive, pici brute, piei tăbăcite, încălțăminte,slut mârfuri, dînsele se vînd deosebit, separat. Ce caracterizază aclim diviziea manufacturieră de muncă ? Aceea că muncitorul nu produce de cît ojjparte dintr’un tot, parte care, izolata, nu are nici valoare, nici nu Iede folos, neflind prin sine o marfă: produsul colectiv singur Ie martă : bucățile de slrmă de alamă, spre pildă, frecate, subțiete, pregătite, tâete, ascuțite, pen­ tru fabricarea de bolduri, nu se vînd separat: nu­ mai opera colectivă a acestor lucrări speciale,, sin­ gur boldul devine marfă, Diviziea manufacturieră pre­ supune o concentrare a mijloacelor de producere In minele unul antreprenor care să ție sub .dependința lui diferite puteri de muncă: diviziea socială presu­ pune risipirea, împrftștierea mijloacelor de producție între un mare număr de producători n^guștorT, unul de altul independenți. Am văzut, în cele din urma, cum-că manufacturadupă ce debutează, după ce o pornește printr’o șime plă concentrare de silințl, ereazăîn sînu-lo diviziune de muncă cu totul deosebită de diviziea socială caro într’ua chip genera] și' în grade deosebite existase singură plinii aici. Să vedem actim ce acțiune a avut această creație a manufacturel, diviziea manufactu­ rieră de asupra muncel și muncitorului; __ muncă, — uiunuci Bl muuuiiuiuiui. Z»X n.- —..<*------* _ » - ’ Fie că manufactura adună la o laltă meșteșuguri deosebite, fie că desparte acelaș meșteșug iu operații aparte, Iea ieste pururea un. iorganizm ie producție ale căruț membre sînt oam°nil. Așa-că, buna execu­ tare mi încetează de-a atîrna de* vigoarea, minarea, de iuțeala lucră tor ulaHn mânuirea de-ndâuneltei . sale: lear muncă trebuie a fi divizată ast-feUu ca sale: lear muncă trebuie a fi divizată ast-feliu ca dJun7USa,‘ie P“rtiCU'ari S‘ P°ati 84 118 eX'C“,,U — C.———t* — * oa 00. Xkk. WAW**l**»M de-un Știmlucrător. că diviziea manufacturieră de muncă constă întrebuințarea de muncitori cari, fle-caie, nu confecționeazA de cît o parte dintr’un produs, intr un cuvînt, de muncitori parcelari, a căror întrunire com­ binată alcătuește pe muncitorul cel colectiv. Avîud mereu de exenutat apnm Br nn«n>ii«* nimnlăAviud mereu de executat aceea șl operație simplă, muncitorul parcelar ajunge să o săvîrșască mai iute de cit meșteșugarul care execută o serie întreagă «e operații. Asemănată cu mpșteșugul independent munca manufacturei, făcută de câtră muncitorii parcelari’ furnizază ast-feliu un mal mare proius-și în timp mi‘ puțin : cu alte cuvinte ieste mal productivă i Meșteșugarul care are de îndeplinit diferit" ope­ rații,‘trebuește s^-șî schimbe adesea cînd locul, clnd instrumentul. Trecerea de Ia o operație la alta aduce ■ întreruperi în muncă, intervale nep'roducătonre ce ! trec. Insînd pentru producție cu atît mai mult timp, cu cît prin diviziea manufacturieră do muncă, des­ crește pentru fie-care muncitor, numărul deranjărilor s iu slingheririlor lui. De Îndată ce părțile de muncă divizată ajung funcții excluzîve, metodele lor se perfecționează. Cînd repeti necontenit un act simplu și-ți ațintești flsnprfi-I pri­ virea, încetul cu'încetul ajungi, prin experiență, să atingi efectul util, așteptat, cu cea mai mică cheltuire de puteri cu putință. Și cum diferite generații de lu­ • crători trăese. și muncesc necontenit în acelaș t'jnP și în acelaș atelier, procedeurilo treeni^e dobîndîte, găsite, ceca-ce numim rosturile meseriei, se grămă­ desc și transmit: puterea producătoare a muncel profesie după firește că Io adăogată prin asta. „««POHnVr3»» aplrto?‘ °rg“niz’nd “nnoein oest° d“ori,e Productivi tatea sau rod niciea muncel negreșit nu * fi» dirizienflatoa re între diviziea muncel tn soci- atîrnă’ numai de Indămtn.area lucrătorului, ci și de porfecțiea, de desăvîrșirea uneltelor luL O aceea-aT An 1,0 astm n*unc(,I în atelier, nu împiedecă de uneltăî un cuțit, un ciocan, bună-oară, poate sluji la ' ’omi9>nreî în* dcosebîre esențtata. 1 *bdncta?°ta undo trCi aceste divizii sp arată maî izbi- mal multe operații: cu ctt aceste operații se deose­ 5CrGnna»° unește diferite ramuri de besc, cu atît unelta M părăsește unica-î tormă, snfccotorul dc vite, spre pildă? produce divizîndu-sc în varietăți diferite, cari varietăți au fie­ care o formă proprie pentru 6 singură treabă, cea porturi de rchimb^contribiie^a ac?s|e..ra" rea muncilor izvorîte din nanid i^Tt'a’ soeclalizarile de vrîstă si wy C PU' loclduI dm deosebiPiinonoo'-»<■»î» j , ate ni» *• l11 °e ? sine’ d’n condițiile materidivizinoP5?dUC*JeJ’ re8a^ele după cari s’a statornicit BaiSrf?«n”CrI soc'etate- fură baza diferitelor ortuar?d?n n ? e Deosebirile între funcții se acconocSoaL^’1 Ce maî mult’ sfîr?ind P™ a lu*’ în reî eanz?^l,°^ suPn?T "nel stări de lucruri, ale că’sezIminfA nP Ie cun°Șt°au, caracterul unor Pcrioară a^«ma)«Da9te’ Parcese de Ia o autoritate suexista Căjîn to;tte vechile organizări sociale, taunflt BPnc,Va >de'\ faco» Ia un ffrad de dezvoltare ia« de’ 0Pnn*trde?sebirI nestrămutate, și diferitele soCe,ora-sl nnVfl e Yen.ira atributiea permanentă aaJ°r» castelor* de ’ndiv’îzl... leată originea clasemed & °ng,nca. corporațiilor. Ptejurăriln corporativ al vrîstel de mijloc, cînd îm“tere de cereau ° divizie de muncă mal JJmiă, fie nrh,a afltttoare, se constituea o meserie - Prin dnhil ®rearea unel corporalii cu totul nouă, Re an*i înan » / U?eea v/,chT: meserii diferite nu °!'Ranizaro>i « n‘runile într’acelaș atelier. Dar, dacă rriicr, dîD_ o^porativă c-scluden diviziea muucel 4n B°rJn oocietnfî PreȘâb5a dezvoltîud diviziea mesoriip? Jn^emeezp dlvJziea manufacturieră neputîud să ijh Iera ainr>c«'^aral de acolo unde diviziea sociJ9.’ CW hp în* la 0 oare-care întindere. Și, din po- �120 REVISTĂ IDEE! mal proprie înse pentru asemenea treabă. Diviziea manufacturiera înmulțește uneltele de munca, acordîndn-Io pentru funcțiile deosebite ș’ excluzivo ale lucrătorilor parcelari. " • , . Aceste diferite efecte file diviziei manufacturiere, cari ajung cu tontele la o mal’mare productivitate a muncei, sînt nolate, în Dicfioiidrul de Comerț. lui Savary, edițlea din 1759 în termenii următori: «Cmd o manufactură Io numeroasă, flc-care operație ocupă un om aparte Un lucrător anumit nu face și nu va face in tontă vieața-i do cît un singur și unic lucru. Altul olt lucru* de unde'urmează că fie-care se execută'bine și iute, de undo urmează că lucrul col mal bine făcut ie tot o dată și cel mal leften. De altmin­ teri gustul si fasonul sau forma, se perfecționează necesar cînd sînt la o laltă atîțl lucrători, fiind-că-i greu să nu se întîlnească vre-unul în stare să reflec­ teze, să combine si sâ găsască în chle din urmă un mijloc sau de-a cruța sau economisi materie»; sau de a scurta timpul, sau de-a aduco industriei mal mare lîșfig, fie printr'o mașină nouă, fie priutr’o mănuiro mâl potrivită». „ \ Diferitele operații pe cari producătorul individual al unei mărfi le execută pe rînd și cari se confundă în totalul lucrului său, cer însușiri diferite. In una, trebuie să desfăsure o îndămînaro mal mare, în alta mol multă putere, în o a treea mal multă luare aminte, etc : acelaș individ înse nu posedă toate facul­ tățile astea de-o "potrivă, în grad egal. Cînd manufac­ tura desparte aceste operații'deosebite, pentru a le Încredința unor lucrători diferiți, acești lucrători pot să fie și chiar și sînt împă’țiți și grupați după facul­ tățile cari precumpănesc la fie-care din Iei Muncito­ rul cel colectiv posedă cu chipul acesta toate facul­ tățile producătoare neapărate, cari nu se găsesc în­ trunite In, muncitorul individual, toate facultățile pe cari le în trebui n țază în chipul cel mai util cq putință, individualitățile ce compun acest muncitor colectiv neflind întrebuințate de cît la funcțiile cele mal potrivite cu însușirile lor. Diferitele funcții ale* muncitorului colectiv fiind mal mult sau mal puțin simple, membre e sale, puterile individuale’ de muncă, trebuie să fie mol mult sau. mat puțin dezvoltate: astea posedă, ast-feliu, valori diferite. Manufactura crează, cu chipul acesta, ca,să răspundă erarhicl de funcții, o erarhie de puteri de muncă cărei II corespunde o grada ție de salarii. Fic-care act de producție cero o îndeletnicire de care ic cipabil orl-cine: îndeletnicirea aceasta, ie scoasă din operațiile de câpetepie de ncvoe, și pre­ făcută inlr’o funcție excluzivă. Manufactura produce, ast-feliu, în fie-care meserie,, în care dînsa se intro­ duce, produce o categorie de curat salahori Dacă dezvoltă o specialitate răzleață pănă la punctul dea face dintr’lnsa o destoinicie peste măsură în paguba paterei integrale de muncS, manufactura începe dc asemeni a face o specialitate din lipsa orl-eărel dez­ voltări. Alături de gradarea erarhică, lea loc, o divi­ zare simplă a muncitorilor îu destoinici și nedestoluicî: abili și neabili. Pentru acești din urmă, cheltu­ elile de învățătură tind să dispară: pentru întăf, a ajunge mai.' mici de cît acele cerute de meșteșugul cînd sc învață în tot întregul său : în ambele cazuri lucrătorul vâ costa mal puțin, de unde adaos de plus-valoare, beneficiu mal mare pentru patronul său. Fie c’ar face o specialitate din lipsa de dezvoltară’ fio c'ăr activa dezvoltarea artificială a unei dexteri­ tăți sau iseusinți de detaliu, diviziunea manufacturi­ eră duce la închircirea corpului și spiritului lucră­ torilor : iea-i s hilodește, exercitîud afară din calc cîțî-va mușchi In dauna restului corpului care s’atrofiazA prin ncuclîvitate: diviziea ăsta obosește orga nizmul lucrătorilor, prin uniformitatea necontenita a muncei lor, și le sărăcește inteligențe. Cunoștințele, inteligența, de cari avea mnî mn't sau mal puțin ncvoe meșteșugarul independent, în manufactura, nu mul slnt de uevoe de clL pentru tocsPl°atărel : oștea ajung, la rlndu-le, o specîav' ^>u^er^e intelectuale se dezvoltă de-o parte, ca st» de alta: ceea-celucrătorii parcelari pierd ’ wnțentrează în fața lor, sub forma unej puteri ftEVÎSTA IDfigf străine, care-I domină, putere în slujba cănit Manufactura mărește ust-feliii autoritdea, cîrn?-luI. din care singdră. cooperație», după cum nm , c”i făcea un atribut al capitalului. Din lucrătorul independent „ capul locului, ---k . pr>r i rul, nu-șl nu-șl vinde vinde capitolului capitalului puterea puterea pe pe munră xnunrfi 2 0larul, din pricină pricină că că mijloacele mijloacele materialo materialo de de product! produc» din lipsesc. Cînd, Gînd, în în loc loc să sa atfiplnensnfi atftplnensr.fi un un meateau ineatemS’ 11 lipsesc. să știe să îndeplinească diferi diferitele operații16 ** deplin, aă tele operJa contribuela la'facerea unul lucru, lucru,lucrătorul lucrătorulare* ares“, Cttr* contribue facerea unul de cooperarea cooperare" unul urm* număr număr- mul mul mult mult sau sau mai mai nnV6 de mare de camarazi, pentru ca singura funcție si de ri taliu pe care o poato îndeplini, sfi însemne, ce-v« cînd, lutr’o verbă, dînsul nu Ieste de cît un aeeesnrt’' caro, izolat, n’are nici o utilitate, nu poate trage nii un folos cum se cade din puterea-I de muncă da aceasta nu le'vîndută capitalistului, stăplnitorulul celui mediu în care numai lea poate funcționa folos. Diviziea munco! face din lucrătorul de mann factură o proprietate a capitalului.. u‘ In rezumat, diviziea manufacturieră a munccl a. daug-A, mărește productivitatea. Dar forma cănila' listă sub caro această divizie îndeplinește creșterea productivitftțeî și îu condițiile istorice pe* ouri le știm această formă nu putea fi alt-feliu, flind-că mărirea atelierului corporativ, transformarea muncei izolate în muncă socială nu putea avea loc de cît prin miilocicea capitalului comercial sau eămătăresc, uzurar care a intervenit în producție, forma capitalistă, cuni zic, subordonînd produețîea la beneficiul, la folosul antreprenorului, a posesorului de bani, nu crește pro­ ductivitatea sau rodniciea muncei de cît în paguba muncitorilor. Progres istoria, care nu-I înainte In mersul economic al societățcl, diviziea manufacturi­ eră a muncei șb modul de producție capitalist din care purcede, slnt, în acelaș timp, niște instrumente niște unelte perfecționate de dominare și de exploa­ tare. Iml mal rămîne a spune ce-va despre mecanizmul general al manufacturai, ale cărui efecte asupra mun­ cei și asupra muncitorului le-ain văzut Manufa ctura prezintă două forme fundamentale cari purced din nalura produsului, care îsl dațorefite con­ fecționarea definitiv*, fie unei simple combinări da produse parțiale, independente, lic unul șir de tran­ sformări, de prefaceri, unele de altele legate. Un produs moșiră, probă de prima speță, cari îșl capătă forma definitivă prin o simplă adunături de produse particulare, cari pot să fie executate chiar ca meșteșugii i aparte, ieste ceasornicul, devenit pro­ dusul social al unui mare număr de muncitori, ca făcătorii de resorturi, do cadrane, de arătătoare, do cutii, poleitori, aurari, etc.: ceasornicarul • ajusțeari Îmbină aceste clemente deosebite și no înfătaS1*,** ceasornicul gata. Dar aceste elemente alîo de <h'er,1 fac întrunirea într’acelas atelier a lucrătorilor cari făuresc, cu desăvîrsire accidentală : lucrătorii 1» I miciliu, cari execută la Ici acasă aceste ^u,cr" a. detaliu pe socoteala unul capitalist, economise . cestul capitalist chelluelile de atelier. „8° 8“**® m Paris cetim în dicționarul lui Savary. .despre c r* vorbit o mulțime de calfe la domicilu, car . crează de cît să pregătească așa zicînd ae cn pleascft mișcări Alții le deaâvîrșesc, le in”°,.lfflCtureI A doua speța de manufactură forma ma rjDir'o desnvîrsilă, furnizaza produse cari stran e |S wj. iD rânu&r^ serie de treptate mod.ficări ;: în •m-----r"ntarfl — duri sau ace aeo de gămălie, spre trece prin minele unei mulțime Fnnd . pLncsc fie-care o operație' cr ‘ diterda j:r‘ produse in lucru, toate toate °Per',i1!!0lr'n âatf taerL de ;u: produse in lucru, asl-feliă vedem iăcindu-se dintr acU»jre« vir ! datu. _— ..2. de metai, firului de metal, fasonarea fasonarea capetelor? furilor etc. produsul parțial Cum le i CU un.grad Pșrlieu.-de nu Ie de cit un grad particuuu — ,- u„pe, 3 xu rel de îndeplinit, rezultatul muncei u _oC]Ca trd punctul de plecare al mi’r,n0f altuea„Br0 toaro de muncă, pentru a domni** ție parțială efectul util așteptat, Ic , auUL. experimental, și mecanismul total a f 121 »s»TinazA in nwd regulat do cît cu condiție», ca, și fonnoază iscusiți lucrițtori. Ace isl^ simplificare a funcț*° . anumit», să fie doblnflit un rezultat qnu- uneltelor do muncă și această forinare de mecanici *rtumaf cu chipul acesta se complectează diferi- iscusiți, ambele produse de diviziunea manufacturieră njit' JhiincI’ pot sâ Meargă fără de întrerupere, ala- îngăduiră construirea qcelor mașini a căror iatervetel° Această atîrnare imediată, In care muncă și nire, de lâ ’sfîrșitul secolului al XVlII-lea. făcu să cadă lurL7tori se găsese reciproc unii față de alții, nevo- toate barierile cari mul stinghereau avlntul dominftrel jnan ne fie-care sa nu Întrebuințeze de cît timpul tre- capitaliste. p5un? la funcțiea sa, fâcînd chiar prin asta eă hD,«flcă mărind produsul muncei. In timpul perioadei manufacturiere proriu zise, în* mtaritel® operații, cu toate astea cer lungimi de tr’adevăr, tendințele modulul d® producție capitalist i n neegul®i furnizînd, prin urmare îu intervale e- nu ajung si se îndeplinească de cît cu totul in ch,ip if do timp, cantități neegale de produsa parțiale : nedeplin. Ou toate cat după cura am văzut, ee crefntr’un ceas w bună-darrt un lucrător .va tăea de *făcut _____ -------——v azi alAturl de-o erarhie de muncitori o divizie simplă, 11 m iri mal multe bucățele de sîrmă de alamă, de între muncitori destoinici și nedestoinici, abili și -°ld-n udul altul ar fasona fasona‘gămăhl. gămălii. Deci pentru ca ca ’fîefie- neabill numărul acestbr din urmă Ie prea restrîne lucrător si pontă zilniciutroaga zi, să săvfrșască 1 cal dintăf fiind indispensabili, pentra-ca, știm, abi^foluâ*operației lui trebuie, pentru diferiteîe ’ opcjlos operație» diferitele ope- litatea meseriei ieste baza manufaeturel. Dacă prin l neegale durate, să sc Întrebuințeze un diferitdescompunerea meseriilor ce o efectueazA perioada ratil J de număr de lucrători. manufacturieră tinde, reducînd timpul de învăță­ Numărul proporțional cel mai potrivit o dată sta­ tură, uceniciea, tinde scadă valoarea putere! de bilit în niod experimental, in fie-care grup special, muncă, înLUnește în privința aceasta o stavilă In repentru o țifrâ de producție dată, nu se poate întinde giipul corporativ pururea în vigoare sa n'o uităm. Și seară întreprindere! de cît sporind fie-care grup spe­ regimul acesta se străduește, între altele, pănă tu cial proporțional cu numărul ce cuprinde de munci­ cel din urmă moment să *menție reg-flamentele de tori. Aceasta sporire de personal aduce cu sine fi­ r învățătură cu o grijă foarte zeloasă, pe care nu pot rește sporirea avansurilor uvziwunwr în m mijloace unjioace de ae pro.ducere, prqaucere, '■ să o'înfrîngi manufacturiloi de o infrîngi privilegiile hărăzite manufacturilor jU yjnu»*! mi AcnhirA Tn »»nn Linii -i*. în unelte *»• și mal cu. osebire îu materii prime. Cu cît . Mputerea. regală. De altminteri, manufactura w • •»-.*a repet uiuuuiaviiiĂi dt cerc diviziun011 manufacturiera dezvolta mal mult produc- on abilitate o îndăinînarc, ----- o destoinicie de muncă, lear Uvitatea muncei, cu atit mal mare ieste cîtlmua ma­ această destoinicie trebuitoare nu poate fi dobîndita terifior prime consumate într’un timp dat. Ast-fetiu Ast-feîitt de cit- după oare-caie î'ivâță*ură. teriilor j minimum de avansuri indispensabile capitalistului, De.altă parte, în timpul acestei perioade, din se­ intru a-1 pune in stare de a putea ,să să lucreze, se colul al Xyt-lea pănă la epoca mare! industrii capi­ pentru ridică pe măsură ce forma manufacturieră progresazâ, talul n’are mijloacele să supue cu totul puterea de "p"e pe măsură ce crește diviziea manufacturieră a muncei mancă sub logea-I, care ie urmărirea nețărmurită a Cum s’a ®r®at pieața internă, necesară scurgere!, clștiguluî. Revoltele luctălQr.lor stat foarte dese, și produselor fabricate în cîlime din ce în ce mal mare se* aud To . mulțime de p Îngeri 1 iță de nedîsctpliuu prin diviziea prin împărți] _.i_ -țîrea manufacturieră a muncql? muncitorească. , Familiea țărănească țărănească" odii odinioară, fălirea, cel puțin înIn sflrșit, manufacturile n’au b ex ștența tocmai so­ tr’o bună ]parLe, pentru folosința Iei personală/mate­ lidă. Cu toate ajutorările cele bănr ștî, cerșite și pipăite I mxu hrute, ui uio, rodul imuui luuuatui prut: riile laboar.nl oaie; sule: ica, lea, prefăcea, buna- de căa mal mato parte din Iele, <în toți anii, zice oara pentru lea, îu vestminte, lîna și inul ce recolta, recolta. Dicționarul lui Savary, vedem pe unele* eăztnd, pe oară 0 dată cu manufacturile și cu trebuințele lor de ma­ cînd altele se ridică pentru a cădea și lele foarte cu’ale fură fură* cum cum-­ rlnd». Și acesta protestează împotriva abuzului de terii prime roadele brute ale muncei ssale părate de la țăran : cu chipul acesta obiectele cari, gratificați!întrebuințateaatît pentru a le forma cîtși mal înainte Înaînte cu ajutorul acestor materii brute Ierau pentru a* le susținea», gratificați! diQ ‘c®10 fiarite chiar la țara, deveniră articole de manufac- grase sînt acordate celor mal bogați», crezind că tură cărora CJ._ 1- —le.1servi țara. Ț Prin dispariției «protecțiea suveranului trebuie aproape totdeauna sa ----- ca debușeu, industriei casnice de la țară, prilejită cu chipul »acesta fie îndestulătoare», pehtru-că, adaogă Iei, luînd din InCQpțl nnnît.nlnl cS - *-• »u capitalul să cucerească pieața Interioara a ța- vistbrieâ publică în folosul directorilor unor asemeni a lin nnm --------*•-- «J ----- î . . rri, do care «... nu -se putea lipsi. întreprinderi, „banul muncitorilor de la țară a trecut Dar,' dacă manufactura a distrus, a nimicit prin nrin asta la oraș, lear satele s’au depopulat14. industriea casnică de la țâră, sub o forma a făcut-o Ceeți ce însârauă că, cu toate abaterile de la orga­ «a nască sub alta Dacă â ripit. din mîna familiei ța- nizară legală a‘meseriilor, caii-! îngâdiiiră manufacranfâtl făurirea deplină u a celOr măi multe produse, turel să se constituo, regimul corporativ drinuea Îna­ —— cum mai uiun ca intbricAmintfca, trebuitoare spre folo- inte cu stavilele ce le punea-liberei dezvoltări a pro­ «inia • ricain!iuțea, și altele, «mia. ___ c__*__ _a făcu t-o- să ducției și liberi exploatări a lucrătorului.de cătră ca­ ’nț?> aanr« Pre consum >țiea t..r iei _manufactura « dedee unor lu< “ speciale ' ' ca cea dintâi " -----fasonare pitalist? Regimul acesta nu dispăru cu totul de cit lucrări galeriilor brute* Pot da ca pildă lîna ceaplep- atunci cînd, o dată cu trebuința de a se întinde prodiSi i C*ln Parotdile rurale ale Picardiei, ale Norlnan- du ițiea pentru ase satisface trebuințele tot mai mari » pâmpaniel, Lungiiedoculul, torsul lînel și al pe cari î'isă-și manufactura contribui să țe mărească, se ivi șt putința ca producțica asta să se întindă... In lu­ Marmf ÎQ aatel° sau domeniile Delfinului, prințul’"! nou» a tura Urmează cu chipul acesta o categorie crarea ce vine, voiă studiea mașlnismul cum și sis­ da« .?icI muncitori a cAror îndeletnicire cea mal temul industriei mari, creat de acesta, cari dădură aceasti putință, pe care baza tecnică strimtă a maou0 *este munca industrială. buinh/18 manufactora, se dezvoltă, icl-colo, între- mlfacturei, meseriile de la orașe șl induetriea domes­ crări roa .ni?Șinelor> mai cu samă pentru unele lu- tică de la țară, nu o putea cu nici un chip furniza. âu niuneiiniinar0 aa,u pregătitoare mal simple, cari Gabriel Devine. .ae lndeplinească de cît în mare : în ma­ pelor c ■ »măl cu deoâebire, mestecătura cîrSt Jean Cbrysostome. dtscnurs prononcd cn la ca­ speciale ' ^mPur’u cU ajutorul uhor mori tedrale St. Jotcph. le 7 Dicembre 1907 par Mgr. le Ckatehe^VT1 P^PUfacturieră a muncei dădu naștere a- noîfic Joseph Baud . Uu discurs caro Btrilnceșto pr ntr'o nelteu 7 de construcții, atelier în care se fabrică u- frumoasA aleâtuiro și din caro «piritele hmetețate dup4 drep­ ieraii» muacă precum si aparatele mecanice cari tate din zilele noastre pot tna lottr ro .. 0 traducere, care 1111 ca D i rebuiațMc în unele manufacturi. Am v&- ech valeazA cu nrlg naiul, o traducere fu romîoește, nui putea de mi.’acțiunea diviziei manufacturiere, uneltele Bft i'boni inAoastrA, a «cestul di*cur», a apărut în «Itev sta adapte,„ | se specializaza, se diferențiază: ca să ne <Rouiînul L țerap, caro coprinde adesea bue|fi aplendido, iJ? fuQcțute deosebite ale lucrătorilor par- "bucăți ce pot ba delerm ooîn in mala noiutlro, în tot cazul, cu ^cînd o mulțime de forme, lole se per- mult mal inulto ca să nu z'oem oti totul -alte simțiri de cît ace s’ar urmări poate «4 determine 0 pilda poate s4 fie . e“Cărfit r se simplifică din punctul de vedere al calb chiar Dîscursnl D-Sv-ursui po pe câre care ncltl a olll notăm, notam, de de ca oare, iubitorii de .JudivizitE.1CUlare’ pe măsură ce se dl- chior muncei pătrunde în fabrieajiea lor arăriTnițeAtoare, dih r<iu * lua ennoștip|a. �REVISTA IDEB1 REVISTA IbEBi 122 RĂSCOALELE ȚĂRĂNEȘTI Povestea cruntă a „rCpreSlunel" prăștiea fic-caro pe la casele lOr a ceruse, se realizase, și orbce începW ! coală, daca fntr adevar existase bușit prin rezultatul sîngeros al salvai e H leată numele morțilordin upp«u«»trasn după registru de stare civila penh? Ve’Si 1. Elena Grigore D. Șchiopul n W Domnule Redactor,.. Viu culacrămile n ochi rugîndu-Vâ pe d-v, . singurul apărător al nostru, clasă apăsată, a doilea Constantin D. Andrei, de Al face să ni. se dea dreptatea în cazul ce vă treilea cAuu... Mihalaohe Cojocin. de F^-Al 1 expun In ziua : de 18 Mart. a. c., pe cina șeaeum . patrulea lou M. Cojocin, de trXftT anî- Al »iiTHîmpreună rife 18 Mart. a. c.,mlcu, pe cînd în casă, cu soțul Tatu ședeam Mateiu tata și fiul. Al cincilea Ion Gh DP v Blîndu, ne-am pomenit cu arendașul Constantin de treisprezece ani. Al șaselea Vacii r^tor<î • A. Vetra, însoțit de argațil s&i, anume : Ion jitoru, de 37 de am. Al șaptelea PH Io?,V^ ' Matcă și Ion Boncea, ambii din comuna De- de 72 de anl.l optulea GhemolL1? Saizu, parați, județul Teleorman, de Stan Băragan, nilă, do 35 de ani. Și cinciS * ; din Netoți,județul Teleorman, și ---Diu început ...Liste culegerea s’au format. a dona rS• ^Qd a i din comuna comuna Netop,junelui Burcea Negru, din comuna Talpa, județul celor$i proscriși Burcea Negru, din mai comuna Vlasca. Asemenea IerauTalpa, însoțițijudețul și do iuat de a casa fu Nicolae Alexe U djnlâiii ' Vlasca. Asemenea mai Ierau însoțiți și do două-zeciși cinci de ani. Cite-va înt^®’ de ' Constantin D. Policronie, membru în Comisiea damnat la moarte, pus la gard si «O COn‘ Interimară a comunei Talpa. •.După o lista de a^nda|ul ! îndată ce sosiră, începură a bate pe soțul Viașu se trimete un grup de soldați cari S ■’ mieii, lear doi argațl îl țineau. După ce îl rup- dm saț și aduc legați la patule, înaintea™ “ < seră toți dinții din gură, bătindu-1 arendașul nelu ui cincisprezece săteni. Li se stabE cu patul unei carabine Manlicher, a sa, în identitatea, se condamna Ia moarte T ' CU urmă l-au împușcat în gură, tot cu acea ca­ cârcă o căruța culei și-I dau pe minauel' I rabină, cauzîndu-I moartea imediat. D-le Redactor, m’a lăsat muritoare de foame echipe de execuție, care la jumătatea drumului împreună cu trei copii, din cari cel mal mare dintre comună și sat, într’o pădure de salciml ieăte de cinci ani, lear două fete sînt de țîță, în marginea șoselei, îi pune la distanța și se • trag salve cari-l omoara pe toți. ■ neavînd nici o putere a . mă întreținea. leată numele lor: Constantin a. Vetra, împreună cu frații 1. Nicolae Gh. Nuică, de 49 de ani, al 2-lea săi, tot în modul acesta au operat și în co­ munele Netoți, Perl și Olteni din județul Te­ Antonie I. Gașpar, de 38 de anT,aI 3-lea Du- ■ rriitru Stoenoiu, 59 de ani, al 4-lea Ion Plrvu . leorman, dmorînd pe Dumitru Marinescu, luîndu-i suma de trei mii de lei. Asemenea au Mandreci, de 55 de ani, al 5 lea Dumitiulobătut pe Gheorghe Popa, care, acesta de Irică van al Sandei, de 50 de ani, al 6-lea Ion ca să nu-1 omoare, ca pe Dumitru Marinescu, Constantinescu, de 80 de ani, al 7-lea Du­ i-au dat 4800 de lei. Lui Simion Motofeanu mitru Patru Dincă, de 50 de ani, al 8-leaNii-au luat banii. Și mulți alțlcarinu reclamă colae Gh. Ungureanu, de 49 de ani, al 9-lea Ștefan Ion Tiutuc, de 30 de ani, al 10-lea de frică. Ion Dumitru Stolchil, de 50 de ani, al Iblea După cum vedeți, d-le Redactor, acești frați Slancu Dinu 1. Barbu, de 21 de ani, al 12-lea au tăcut mal rău ca noi, sălbatecii, și cu toate Florea loh Sandu, de 21 de ani, al 13-lea Vaacestea sînt cinstiți și onorați, pe cită vreme sile Bidilecu de 28 de . ani, al 14-lea lo,n ba­ soțul mieu zace mort și nerăzbunat. Acești zar Sîrbu, de 22 de ani, al 15-lea Ion Pii’jol, frați noaptea se înnarmează cu puști Man­ 30 de ani. licher, și însoțiți de sus-numițil argațl, pornesc deApoi sînt, ridicați de acasă, din Pătule: pe jafuri la cine din țărani știu că au bani, 1. Ilie Nicu Mateiaș, de 22 de, ant 2. Ște­ ehinuindu-l până ce li dă tot avutul lor. fan io van Călțan, de 19 ani. Și împușcațl- i Expun toate acestea d-voastră, și vă rog In urmă: Uleiu, de 50 de ani, fost;sergcn“t‘ a-mi veni în ajutor, stăruind a se lua măsuri Constantin de anchetare serioasă spre a s,e pedepsi vino­ în Războiul Independenței, cu șase decor, vății. Dreptatea o aștept numai de la d voastră. primite pentru curagiul și brav ura ‘iu r Comuna Talpa-Viașca. Stanca Tatu Blîndu. cîmpul de luptă. Cel care sub ploaea-degio răpește pe maiorul Giurescu din mînuo . Cum s’au potolit răscoalele? J. Revista «Neamul Romiuese», prin condeiul d-lul St. Lițoa, cilor in atacul de la Rahova. Cm advocat din Tarnu-Sevorin, scrie relativ la potolirea răscoalei izvor nesecat de istorisiri relative din comuna Pătulele-Mehedințl ; niea la care a luat parte... Nicolaenhriice3 <Se trage o salvă în aer: se cred că sol- Constantin Uleiu, de 27ani... Ștefan dațil n’au voe să tragă în carne și că au car­ . de, 47 de ani. n , n]aturI , tușe oarbe: lumea nu se împrăștie. Toți acești trei, legați cot la cot, b ,ye jd _ A doua salvă se trage; cadmorțîși rînițl: de tata, duși la gard, și se ordon lumea se împrăștie: se vede că nu le glumă in Iei. . cpAdos® ,,e» Fostul veteran și de data asta riln« Și o leau la fugă. Se ordonă alte salve după fugari: de ase­ atins de gloanțe: se alesese cu o P menea cad morțî pe linie: nu se mal vede numai, le împușcat de unul ' | ; dorința setului trupelor, de a se îm- 123 §ase ^curl. de revolver, trase fu cup și prin în inima. la Co au Au făcut cap și în inimă. Constantin M. Andrei se duce la primărie fără săVX.riiTT! F îo dre Pt- Și» primărie 6ă Constantin scoată *biletM.de-Andrei înmormîntaro, său - rîi P™Lî&CU ®’ Sâ-1 Judece» l’au omo*-- ----se*—duce •--- _ lavărului Constantin D. Andrei, care fusese împlLCa“ are fn ’ C" Ce‘6 ?apte fet« Pe ««« le ..1 «elve.lnr trase. Aiul rfsesTS a ramas saeaea de tot. A?a mi timpul salvelor trase. Aici găsește, spre s’a' șpus.s.i : •norocirea lui, pe picher, cu care mal înaImpresii din drum, ce să vă spun? Acene< inte sej certase din cauza că muncise și nu lea-și caso murdare, sărace, acelea-și bătături owmw achitat de șosea. Ie dat pe mina ar ­ fusese < neîngrijite. A-zi dimineață, la intrarea unul matei, împușcat Ie unul-din 1U<» IV/.,dus -------- la curte și . ________ sat, Plopii, și pe la răspmtil, table scrise cu oamenii cei mal cum se cade din comună : roșu spuneau că intrarea străinilor le oprită găsi* nimeni s’o tăgădueasca tăgădueasca. din cauză de molimă. nu s’ar putea găsi xu— se’ îngrozește Lumea ’ *‘ văzînd cît de ușor se Se . prăpădesc copiii toți, ne spune o țărancă împușcă, fărăcine nicimal o cercetare prealabila si, pe care am întrebat-o ce-I în sat. Lînga iea, imștîmdu-se ,r,Q z.îna mai pot nrj fi fi puși r»naf pe lista' inse jucau trei fetițe slabe și urîte... Poate peste oamenii a părăsi șalul, infundtod pădurile . două, două,’trei' trei zile^ zile, or fi și iele din rîndul celor ș^bâlțile cu stufuri din apropiere. «prăpădiți». Și, afară din sat, pe ogor, doi Negâsindu-I acasă, se Ordonă căutarea fu- oameni arau, lear iear un băeat de vre-o doi doi-­ giților. Se răscolesc pădurile, bălțile, toate sprezece ani, cu mișcări silite de om obosit, ascunzătorile, podurile caselor, și se duc prinșii făcea loc cu un par și arunca boabe de po­ la locul de execuție. Pe ulițl nu se mai vede ni­ rumb în brazdele proaspete. Din porumbul meni. ăsta care va să crească, <de o da dumnezeu Din cînd în cind, cîte un convoiu de pri­ ploae», li-o fi hrana la iearua poate. Și poate zonieri trece prin lungul liniei mari spre co­ peste cîte-va zile semănătorul acesta, la a nacul proprietaței. Cite-va minute încă, o căruea vrîstă alți copii nu se încalță singuri, salva, cite-va detunături răzlețe, leara-șl li­ va fi și lei dezlegat de toate din mila moli­ niște: și apoi cite un car cu cadavrele exe- mei din sat. cutaților spre a le preda familiei pentru înAm mal văzut în drumul acesta, pe ușa mormîntare. Nu le voe să se tragă clopote unei circiume diu Breasla, o «înștiințare» prin după morțî, să se țipe, să se plînga după Iei. care proprietarul făgâdueșteoamenilor ca răs­ , Ultimul executat fu Costa Vrajitoru de 26 plată a faptului că au fost Liniștiți, că vor de ani. Probabil că se ridicase ordinul de a avea: măcinatul gratis, dijma una din patru, mal executa, căci, știindu-se că acesta Ie ul­ islaz gratis și iertare de datorii. Nu știu inse timul, impresiea trebuea să fie mal puternică: de făgădueala asta s’a făcut fapt, sau nu încă». s’a tras două salve într însul, de cîte 12 focuri. Biruri și nenorociri Aceasta ie represiunea ce a avut loc într’o Dintr’o scrisoare comuna nerăsculată. Nu știu ce trebuie să se ...Și ieri ca și-n toute celelalte drumuri am fi petrecut într’altele, într’adevăr răsculate. văzut destulă mizerie. La Br... Ieram în pri­ Aici s’a voit numai a se da un exemplu pen­ mărie cînd a venit perceptorul cu o grămadă tru viitor, și exemplul a fost groaznic»... de scoarțe și pînzetui-i secvestrate de pe la țărani pentru bir și pentru datoriile pe po­ Cam se prezintă satele «reprimate)) Dintr’o scrisoare din Dolj rumbul care l-au luat de la Stat. Legea le «Închipui ți-vă, o sută și nouă de case arse. ege : n’au plătit, îi secvestrează: bine. Dar X-a cel mal mulțl nu le-a rămas nimic, ni- unde nu te lasă inima să tejplecl legel, Ie că rnie, de cît doar doi, trei pari, jumătate tă­ se urmăresc nenorocitele rămase văduve pe ciune, pe cari i-au pus cruce în bătătură urma revoltelor pentru banii pe cari-I dato­ !l.a?uPra lor și-au făcut din pae și cîrpe un rau cci uciși. Dar de unde să plătească o ne­ teliii de cotețe în cari stau îngrămădiți cu norocită ca aceea care plingea și-mi spunea temei și copii. Și iera Ieri, o vreme rea și mie Ieri ? De unde să plătească, cînd Iea nu i’ece, și batea un vînt atît de tare, în cît le are nici un ban, cînd mînile îl sînt ca și le­ zburau paele cari li Ierau «adăpostul». Și se gate de cei doi-treî copil mărunți cari-I are? Adică nu s’ar putea așa, să li se ierte mă­ •tău bătrînil cari au muncit o Vieață întreagă £.a să-și înjghebeze cel patru păreți necuprinșl car văduvelor ăstora datoriile, cel puțin cele 51 Murdari, la adăpostul cărora puteau să-și de pe urma porumbului? Știu că ie greu,c£ pungă nevoile, se uitau la rotocoalele de ce- toate aslea sînt trecute in registre, că așa Ie uXe fâl'îme de tăciuni cari le spun atîta. legea, dar trebuie sa se gindcascâ rine va Ie M - S*nt Pr*n satele prin cari am trecut că Ie prea mult ce sufăr unele ființi omenești. La Sc... mi-au adus în car pe un nenorocit A împușcați. Nu știu de nu vi se va părea ca prea mult preotesei, dar toți, cu căruea-I tăiaseră piciorul,— a fost rănit. Om din* atn VOr^d> de la proprietar până la cel în floarea vrîstel, cu trei copii, plîngea în car de h?lnaa nenoi*ocil mi-au spus numai bine si povestea cum a fost... Ce sa vă mal spun? Prea etU1 preot cazut victima a cunoștinței Âtîtea hicrămi, atfta durere am văzut și ieri aVuf. ?urațe. Se știea cu cugetul împăcat și a și în toate zilele în • care mam duș până așa ^drăzneala, îndreptățită de cinstea lui, cuma... Și, dacă aș povesti de iie-care în rOa ducă singur înaintea armatei ca să se parte ce mia spus? Ș’iu eâ asta nu schimbă Pin Neamul Romlnesc. * de comandant să-I cruțe pe cei cari ii nimic din nimic-,---------- * x —j ‘ �REVISTA IDEEI REVISTA inCE» 124 adică să- Icobă din rînducala lîroT, caro.Bt» țnt • veșnioă prefacere. • r° Vorba Ieste înse, ca să se ferească sooietatea a tulburările ce i-ar strica tot rostul dezvoltăreiipț A”a trebuit să treacă tocmai ălît de mult, pentru ca acea alît de escelent in­ firești, printr’o acțiune nepotrivită cu vremea spirată și attl de escelent stilizată adresă, direcție și ca intonzitate. Intr aceasta stă șî merit» l marilor sociologi și a oamenilor politici, de a nti trimeasă din partea Ministerului Instruc­ adică să facă tot lucrul la vremea Iul, căci nJ \ ției și al Cultelor, împotriva Revistei noa­ stre, adresă pe care am reprodus-o mal graba, nici zăbava nu sini bune... Cei cuminți au deci îndatorirea să rîndueaseă sus, să primească, din partea unuea din cel mal bine organizați învățători și mai treburile pe calea lor cea bună, să ndemne pe cel bine dotați, un răspuns meritat. Invă- rămași în urmă și să stăpînească pe cei prea îna­ țătorimea, căreea, din parte-ne, noi ii do­ intați. Dar cine sînt acel cuminți, și au iei deplină rini, și dînsei, tot binele, și-a cărei edu­ încredințare că sînt cu bun adevăr chiar cei mai cație, de-asemeni, tocmai voim s'o între cuminți? Șt caro ieste calea cea mal bună ca gim, prin scrisele noastre, ca să cunoască să-și facă datoriea cu izbindă, mal ales țață cu realitatea socială ctt mat deplin și ast- cei din urmă ? Noi credem că ideile nu se pot combate de cît feliu să răspundă tocmai mal bine însem­ natei sale chiemări, învățătorimea, prin tot prin idei, fiind-că orl-ce alt mijloc întrebuințat, răspunsul acesta, cumpătat dar in acelaș în toate timpurile a fost do nul efect, ba poate a timp hotăril, care apare în ^Tribuna în­ făcut mal rău. Dacă o idee Ieste cu adevărat periculoasă, să vățătorilon>, vrednicul său organ respinge încătușarea în care autoritatea școlară se dovedească aceasta și lea va dispare de la-sinc, cama să sa oo fie, șidă uu ov lecție, de «v care v«. re~ lear dacă ieste prematură să se arate neputința caută prezenianții acestei aulorilățiar trebui, să realizărel Ici în timpul de față și poate nici în forma profite, dacă facultatea cumpănirei, a chib- lei de astă-zT, și va rămîne ca un dezideratul > va fi jî atrofiată xj; sau „„„ știrba^ viitorului. zuireijnu le Dar trebuie să se determine convingeri. cum-va... Se-nțelego ieară-șl că unele minți, în stare de Ne facem o plăcere a reproduce in co­ copilărie, trcbuesc ferite pe cît posibil de curentele loanele noastre acest răspuns. do idei nepotrivite cu priceperea lor, lear dacă nu P. M. se poate în chip absolut, să se recurgă leară șî la Sub denumirea de „idei subversive" se înțeleg convingere, alăturea de măsurile de prezervare. —3reaaan la ' *schimbarea ’ acelea cari țintesc Ia distrugei Deci leacul suprem șî sigur în contra rătăcirilor bruscă a^ordinel. stabilite int’r'o societate omenească. Ieste numai luminarea deplină asupra rosturilor din „nrj au Ideilor subversive se opun ideile de ordine, cari 1 lumea asta. Se impune prin urmare o educație cit de scop să păstreze și să justifice luu “științifică, “'A"; fizica r.— --------- o stare.de lucrurio inai mai^cștiințifică, fizică șiși socială, socială, înîn toate toatestraturile straturile lu cele populare, ''Bnănlr. și mai mai niCB ales în unde sînt credințele sau de doctrină adoptată de marea majoritate a Șl contimporanilor. Intre aceste două fcliurl de idei Ieste cele mal greșite și mal fantastice despre lume ei o veșnică luptă de înfrîngere ce se dă în capul despre mersul iei. bieților oameni cari de multe ori nu știu după care lear această educație să se înceapă de la învă­ uU se călăuzască inacțiunile lor sociale și publice, țători și încă de pe băncileșcoalelor ce-I pregătesc. căci lele interesazft, numai ca manifestare exte­ In loc să fie opriți, jără succes, do la cunoașterea rioară. a tot felului de idei, mal bine săli se lămurească De obicein tineretul, fără experiență și fără pri- din vreme orl-ce credință șt ori-ce doctrină, crezută beperc'a legilor de evoluție socială, se entuziazracază ca periculoasă, și să li se facă o serioasă educație mal ușor de așa numitele idei subversive, cari le integrală, ca apdr să fie feriți pe viitor de orl-ce satisfac setea lor de ideal și de tendință spre mal prilej de rătăcire, cînd nu vor mal avea înlături profesorul să-I deslușască. bine. Ș: au fost în toate timpurile idei subversive și pelear noi, actualii învățători, vom fi învățat, de idealiști sau utopiști, cari se crează că pot îndrepta w ” 1 experiența vieții, să facem o alegtre și lumea cu umărul și numai prin puterea ideilor lor sigur, din sau și a faptelor, la cel mal nerăbdători did fire. o judecată asupra ideilor ce se vintură in lumea de aslă-zz și pe cari le aflăm prin atîtea căi, Și totu-șl lumea îșî urmează de veacuri calea multe ori fără să le căutăm, și nu sintem în pe­ Iei, înceată și sigură în evoluție, lear bieții idea­ ricol să făptuim cc nu-z de cuviiăță uri să pro­ liști an Ieșit zdrobiți ori înfrînțl și scîrbițl de lumea pagăm cc nu se potrivește. Avem prea mult 'sen­ aceasta, care n'a vrut să-I înțeleagă și să-I urmeze timentul răspunderel misiuni noastre și pe al reaca să ne îngăduim extravaganțe, lear Ecft' în avîntul lor frumos dar cam alăturea cu drumul. litățel Se-nțelege că nu urmează de aici că toate ideile lui ce ne călăuzește nu r chiar din lumea utopiil°r* Așa-că, despre partea asta, nu ie motiv dc tnsubversive sînt condamnate la o veșnică sterilitate, ți că toate ideile de ordine sînt ursite să nu treacă, grijire sau de măsuri jignitoare demnitățol.noastre de oameni cu gîndire cumpănită și cu acțiuni fecu vremea, la muzeul de vechituri al evoluției 0meneșlt, Ba ar fi chiar trist, și, de faptj nici nu lositoase. lear la o nevoe ajunge o vorbă e se poate, ca fie-care vreme să nu-șl albă ideile lămurire... «Tribuna învățătorilor» V. PăuneSCfl. sale subversive și pe idealiștii sfii. Atunci ar fi ca o societate sfi-ncremeneascfi într’o anumită formtf, IN CONTRA IDEILOR SUBVERSIVE Tipografia 'ZTuRORT’CstT. "Eipsoani 1 ^07. «o. LXIX. !) VOTUL SAU GLONȚUL Articolul acesta ie scris in anul 1885, acum aproape un sfert de veac. Asta nu împiedică inse de-a fi mereu de actualitate ?i dc a da prilej de glndire celor ce se preocupă in mod serios cu dezlegarea ches' tiel sociale, mai mult de cit ori-cind de actualitate... P. M. București st,.wq Epurilor) 10 nile muncitorilor și transformarea ie!, din indivi­ duală în colectivă In fața acestei mari răfuell, minoritatea suve­ rană dc de asta-zi, asța-zT, vota va oare moartea-! moartea-! ?... Sta-va oare cu brațele încrucișate, orî, credincioasă tra­ dițieY sîngeroase a clasei sale, va ridica tridentul diție! jupiferian, lovind furioasă în răzvrătitele popoare Probabilitățile indică ultima situație. In toate țările și în toate vremurile, or! de cîte ori au fost în joc nu alț-ce-va ci numaî șî numai niște interese secundare, niște certuri asupra numirei iinstrumentului ‘ ‘ de asuprire, guvemămîntele p.. e.^,i __ nu s’au sfiit de a suprima 1:1. libertățile. In Anglia în vremea lui George Geofge al lll-lea, marea lege Habeas Corpus a fost suspendată cinci ani,'și ani, și cu dînsa toate legile cari asigurau pe individ și cari înfrinâu autoritatea. In Franța, cine nu știe ce a fost Bastîlia, ce a fost 18 Brumar, 30 luniu și 2 Decembre. In Rusia, îri loc de o fortăreață, există o provincie întreagă, Siberia, și ștreangul pentru reformatori. In Germania, lovitura de pumn a lui Manteufel la 1848 și legile excepționale con­ tra socialiștilor la 1880. Și apoi, Romînia n’avu și lea un 2 Maiu, motivat numai și numai de gustul lui Kogăiniceanu de a trece drept^omul loviturel de stat ?... Dacă pentru fleacuri, cari nu ating în plin in­ teresele clasei suverane, guvernele ^înt gata să gonească parlamentelile cu forța armată, cum nu »- ■----- ! atunci cînd va fi vorba de socoteala îe va '■izgoni cea mare, de modrtea întregeî caste burgheze. < ‘ '■ -------------------------- ' .* - In regimul constituțional întreaga suveranitate, inlreaea suveranitate națională, aparține clasei hogaților. Această clasă, înse, minoritate minimă fată cu națiunea, nici într’un chip nu-I în stare să îngrijască de interesele muncitorilor, interese cu totul opuse a lor sale. Să dovedim. S ne închipuim că în țara romînească, liberalismul ar izbuti să înscrie în constituție sufragiul universal. Să ne închipuim, că toți romînit, câ deci majoritatea națiune!, printr’o sforțare ex­ traordinară, ar izbuti să uzeze de vot și să se gîndească la îndreptarea relelor de cari a suferit și sufere încă. Mulți muncitori și încă mal mulțl burghejf, dintre cei luminați și cinstiți, cred cu stăruință că: transformarea socială s’ar putea îndeplini pe | calea parlamentară, legală, paclnîcă. prin voi. Unil susțin chiar cu îndărătnicie ca altă cale Ieste imposibilă și că dec! calea revoluționară violentă Ieste o nebunie. Chestiea se...rezumă în două cuvinte: Fo--------— deci —-----------------------■Guvernămîntul Ieste sluga cea mai credincioasă glonțul? glonțul ?------------------------------------------- și cea mai supusă a M clasei bogaților. Ion BrăpahI monitor ca glonțul să dezlege lumea teanu, tipul încarnat al guvernământului, trebuie noua de" lumea veche. Ar fi ca atei, acel, eau cari vin să asculte de stăpînl, cată să-și renege toate gîn* VCUI1C. rti 11 trist uiai td vio lei să dirile și simțirile unei vieți întregi, ' “ Ieste “ silit chiar Jn1 numele nunȚele dreptățel și al iubire!, tocmai le! eze de violență vi?Je.ntă pentru a realiza idealul. Cînd să nu mal țină socoteală de nici un drept și de snrS mse ua. că, mu într’ducvui, adevăr, iuta nici ua^iwuv nașterile nici o lege, cînd Ieste vorba de interesele castel s- • . doved* «uav Șierl sieri eatun <nu Se *CjP P°* ^ îndeplini încleP^n‘ fără ssînge ’n£e și ?* fără ssfăJă“ dominante. Astea toate pentru cuvîntul că suve­ Picatele simțiri ale filantropului tre- rană-! sălbătăciea și pentru cuvîntul că atare su­ Ridate la vieaw e k 0 Parte d’n Ma intereselor de veran nu poate îngădui de cît atare slugă. ealUJ ale popoarelor. Dacă, lucru extraordinar, s’ar găsi unde va un A-* ! i | ; AII IXMOIUj III 4V/V V4S- W IW1 ICU VQțCL y REVISTA 1DEE1 citore I^ek^r-eu admitem cum-că poporul mun^er * Ut’ vre o dată să țină în mînî uolul i* nici bunul cuvînt că flămîndul nu poate hranei , liber față cu stăpînul deținător al să PresuPunem votul universal ca dlorjj e clasa bogaților: să zicem că mun hotărî 8ă.|r P!?-^ prin ProPaganda socialistă, s’ar "'toacele l°m\e Să UZCZe’ P™*™ ăS' Abonamentele se trimet prin mandat : electorale, leală Ieșind în majoritate r"W4, "'’n.W reformei sociale... Vor merge la CaVni- ’ î. 1-VUU,,CI ouuiaie... vor rncigcia *■' Vor J^Mheas x aco,° 04 Senatul să nu ■le prePWa lucrările, și, în sfîrșit vor propune, a c^a mare, trecerea proprietăjel in ini’’ tor, pe lîngă abonați! buni platnic! ce l avem achitațl pînă a-zl, am don ca sa trecem ș. pe acei cari au amînat pănă acum a plăti. II și rugăm chiar pe-accștl din urmă, pentru trimesul abonamentului lor, să nu mal aștepte un alt, mal stăruitor îndemn. UN AN, 10 NUMERE, 5 LEI D iui p. iiiusoiii, io, Strada - Epurilor,—Bocnreșb. Odată cu numărul Revista îșî viiîii«•>« "al VII-lea an. Seviitor înțelege că innoastră numărul 1 �REVISTA TDEE1 127 REV1STA IÎJBBI 126 UN GLAS ASUPRzk FRĂMÎNTAREI om de guvern, atîl de dibadîî și atît de puternic în cît să se scuture de sub robiea bogaților, fără DE A-Zl nici o clipă de îndoeală, clasa bogaților va în­ griji singură, pe căi legale, să sfărîme legile pe Micului mleu prieten I. M. C. cari acel «om taro nu ar fi vrut să le calce. Spunînd aceasta nu sînt de loc profet. Faptul ...Constat cu mulțărnire că faci parte din cate* s’a petrecut, și, ce Ie mal nostim, tocmai sub tinerilor cari încă de pe băncile școaleT, firma republicană. Acum un timp, direcțiile com­ goriea ișl îndreaptă privirea asupra problemelor sociale' paniilor drumurilor ferate Paris-Lyon-Mediterana cari trebuie să ne preocupe pe toți, și a căror și Paris Orldans, publică o circulară, prin care cere concursul tuturor. scurt și lămurit interzic lucrătorilor și amploia- dezlegare Trecînd la critica cc aduci părerilor expuse de ților lor, dreptul de alegători, precum și pe acela mine, găsesc ce te-al adăpat la școala acelor de-a fi aleși, sub motivul că îșl pierd vremea cu profesori, cari nu vor să vadă nici forma ce îm« alte interese străine de cele ale companiilor. Ne­ ascultătorii vor fi azvîrlițl pe drumuri... Numărul bracă producțiea și nici raportul dintre produc­ acestor muncitori se urcă Ia trei sute de mii de ție și consumație din societatea de a-zj. Iera într’adovăr o vreme cind atîl producțiea Francezi. CîțI-va deputațl au interpelat guvernul în astă cît și distribuție» produselor Ierau individualiste. privință, lear ministrul Raynal, în aprobarea ca­ O dată inse cu izbînda omului asupra naturel, merei, a răspuns ast-felifi: «Companiile, după prin descoperirea aburului și electricităței, în lege, au dreptul de a primi în serviciul lor pe mod fatal s’a schimbat fața societățel. Mașini tot cine le place și în condițiile prescrise de Iele. Lu­ mal perfecționate au înlocuit și tind mereu a în­ crătorii cari nu vor să admită condițiile compa­ locui vechile unelte de muncă, pănă și mîna cea oniilor, nu pot fi duși cu de-asila în serviciul a- menească. Cu sprijinul puterilor nalurei domes­ ticite, Capitalul, luînd o dezvoltare neînchipuită cestora. Iei sînt liberi să nu între în asemenea altă-dată, a devenit în timpurile noastre cel mai serviciu, după cum libere sînt și companiile de a cere asemenea serviciu și de a nu primi alt-feliîî puternic factor economic. Capitalul, din ce în ce mal puternic, a orga­ de servitori... In orl-ce caz, guvernul nj poate face nimic, de oare-ce legile pozitive nu sînt a- nizat și sporit producțiea, în mod neînchipuit, si­ lind, prin concurență cu neputință de doborît, pe tinse prin acest fapt*. Faptul Ieste prea crud și, din nenorocire, prea vechiul breslaș a șl părăsi atelierul individual și a adevărat, pentru ca cugetătorii cinstiți să nu se se înregimenta în armata lucrătorilor salariați. convingă de ineficacitatea votului. Pe cît timp Din această armată rari sînt acel cari au norocul rapacitatea de-o parte și sărăciea de altă parte, a deveni patroni comandanți. Prea pnținl ocupă , cît timp votul . caracterizază societatea, pe Ieste întrînsa grade mal însemnate. Marea mulțime înse pur și simplu un remediu i ” electro-homeopatic ’ -â-- *---------- . de-a ieste redusă, în aceste cazărmi ale muncei mo­ derne, numite fabrici, la rolul unul simplu șu­ Contelui Cesar Mattel. Cîtă vreme întrebuințarea votului nu va con­ rub sau al altul accesor de mașină. Fie-care lu­ automatic, complectînd, sau fiind complec­ duce la hotărîrî serioase, burgheziea nu va avea crează nici un interes a-1 zdrobi. Cînd înse votul va de­ tat de mașină, cu singura deosebire că pe clnd Y.mal -_cu— .... r periculos de majinel i se dă cu îmblelșugare combustibilul și veni amenințător și samă îl va privi gresagîul care îi asigură puterea, salariul lucrămoarte, atunci națiunea Suverană ? I vor avea la la i-i- torului Ieste de multe ori sub limita trebuințelor drept țintă, și dacă muncitorii îl vor nimici speranța organizmulul său, și că, în cazul tncetărel lu­ nimă, gloanțele stăpînllor 'tnr crului, pe cînd mașina Ieste curățită și îngrijită, robilor. l. Cînd stăpfnil stau înarmați cu glon- lucrătorul Ieste lăsat să moară de foame... Nu, nu.de rîs ca poporul, întrînd în luptă, să se Capitalul, fiind singur în măsură a beneficie* țul, Ieste de rîs de mașinism, a înzestrat omenirea, prin mașinism, mulțămească cu votul.' Paul Scorțeann. cu cele mal puternice mijloace de producție și * •Drepturile Omului". ' florirea civilizației, prin răspîndirea culturel Și prin dezvoltarea artelor și industriei. Dar, în aAVIZARE celaș timp, tot capitalul, acaparînd și nionopon,  .. . , y x zînd pentru sine mijloacele de producție, a lfiB* producție» ]r dișcre(iea in?„OBaIoI. «lor M d«£ 4Uhuctuicu w ... -------, _ de în numerele trecute, de Deville, vor apărea aparte, întrol capitalul. Aceștia^ după împrejurările dictate broșură, sub titlul dc Evoluțiea broșură care m ioiat vu wj/itinm ^«2———Capitalului, — ■■■-----.. i interesele lor, sporesc producțiea une-orl păfiă la care in total va cuprinde capitolele următoare:CooperaGeneza supra-produclie, lear alte-orl o suprimă pe timp Capitalului, Formarea Proletariatului, Capitalului, Foi utuiMașinism iTGlcir.riatul Ceoper°- jplprm ~ nat ____nenutînd si nofiind în măsură a ține* țte și Manufactură, Manufactură, și Mare Mare’zI,Industrie, ție și Mașinism și Industrie, ptprm[inat n0Dat înd si Sfirșital capitalului... determinat, neputinn și nnn na iu capitalului.. Cea mal bună închegară închegări lucrare j dintre economică pentru inifiarea pe scurt, pentru dea nici un IBDCft iaprrt dintre proa ț v _ j___cducațiea ’ ■' , celor ceiar samă «oma H mnt nn ce se cunoaște consumație. ce se stritdănuesc să priceapă,. Broșura cea mal bună . j-t ■n; literatura internațională ca cuprinde Producție* aceasta dezordonată, a dat naștere ,_.-J ca cuprinde peste peste oo îXf costa ? leu w" .. Doritorii a o avea acele faimoase crize economice periodice, in . cofta Uvn "*■" ipd apariție, m m.u costul.... «rM.... B,au {tcui acele COMtalSr, ironic8. de . g».., ne «r vor trimde ,nal mal d, dinainte de-o parte, cantități colosale de produse intn*l5* «Revista Ideeb linate. expuse peirai, negăsind consumator , Ti ~î » II rte zeci de mii de lucrători pierind fără 1 ucru, din cauza încetărel fabricefoa«»e» . multe ori producțiea nu ar găsi [of. Ș‘ colonii și alte continente, și dacă edcbu9°‘i in masă de lucrători, nu ar contribui a pjigrărde i cft_Va numărul celor excluși de la ^°Ta /?c de mult, în țările industriale, marea i’8ii dc Marxiști, ar fi avut loc. criz&j Pr 8pune că omenirea, în drumul lei A® ^mzațiea ideală, se află într’o fază de cfttrft CIV " care ain putea-o numi capitalistă, jesvoUm' ge 0^8ervj următoarele fenomene ftn^cd-BOciale. i Tendința cătră o organizație puternică, tn 1* rodacțiea industrializată, să se facă lu mare, car0ăL mase mari de lucrători, întruniți a lucra d° ]a|tft cu ajutorul mașinelor, dar repartizați '* ° ocializațl după principiul impărțirei muncci. ? Mașina fiind accesibilă perfecționărel, orl-ce edecție sau aplicație nouă a mașinismulul corespundc, ori cu sporirea producției, ori cu excluderea de la lucru a unul număr însemnat de brațe și deci cu excluderea de la consumație a unui număr însemnat de lucrători. j împărțirea omenirel în două clase tot mal deosebite, clasa capitaliștilor și clasa salariaților. Și pe cînd capitalul crește și tinde a se îngrămfidi și a ajunge patrimoniul unul număr tot mal regtrînB de indivizi, soarta salariaților devine tot mai rea, salariul fiind dictat de legile de fler ale economiei politice, cari-I mențin totdeauna sub limita trebuințelor lucrătorului. 4. Producțiea întreagă Ieste numai la dispozițiea clasei capitaliștilor, lear clasa salariaților nu diaJ:~ pone dintrînsa de cît în infima proporție a ea- ' lariulul. lear cînd din cauza crizelor economice salariul Ieste suprimat, salariatul rămîne absolut fără mijloace de traiii. oe i i ' ' j | I ' pitalului, aată-zl atăpîn a totputernic, în adoptare» sistemului cooperativ, propus do mine, munca și priceperea îș! au și Iele dreapta lor parte, măsu­ rate cu dreptate, după principiile organizației capitaliste. leu nu susțin o .împărțire egală a roadelor, ei din potrivă, în proporție cu capitalul și cantitatea de muncă depusă de fie-care membru din so­ cietate. Și opera în care vor coopera cu bună credință cel trei factori do căpetenie, Capitalul, Munca și Priceperea, nu se poate să nu izbutească atîta vreme cit dreptatea domnește la împărțirea roadelor. Nu tăgăduesc că o cooperativă > agricolă for­ mală, va avea dorința să dobîndească o porțiune de teren cit mal rentabilă,, dar, o dată dobindită, numai munca organizată și spornică, precum și lucrările de îmbunătățire acumulate succesiv pot mări renta porțiuneî respective. Iu muncă, economie și prevedere stă toată probabiltatea unei îmbunătățiri viitoare. lear toți acela cari au puterea și cari dorosc tn mod sincer înlăturarea relelor ce bîntue populațiea rurală, sînt datori a recunoaște că munca în comun organizată Ie cea mal roditoare. De aoeea cu toții sîntem datori a lumina pe muncitorii a» gricoll, arătîndu-le că o nouă eră li se va des­ chide, dacă vor părăsi apucăturile individuale, grupîndu-se în cooperative muncitorești... Galați. T. B. Aburci. DIN SCRISOAREA UNUI ÎNSTRĂINAT Lui Gr. Stavrescu. ....Iiităea zi a anului nou. Motiv pentru mulțime ca să petreacă tn chipul cel mai destrăbălat. Țoală noaptea trecută n'am putut să închid Din cele expuse se vede lămurit că organizație» ochii din pricina țipelelor, așa zise cîntece, de wpitaliată nu poate fi o organizație ideală pentru cari răsuna strada.Fiind că-î sărbătoare,nu mă omenire. Și nu pUtem nu recunoaștem că pre- duc la lucru. Simt o oare-care bucurie că am Bcorl însemnate sînt de rjevoe. Aceste prefaceri timp să-țl scriu, să stau de vorbă cu tine... Și, nw nu ațirnă de noi, ci de progresele științei, de să încep cu începutul. Ta știi că am fost bolnav. Acum sînt destul Tj,-oare5 9* de răspîndirea culturelîn de zdravăn, ca să nu spun cd-s bine. Știi, de Ură661 Ce 8!a *n puterea cîrmuitorilor. ieste, asemenea, dacă vei fi primit, bineînțeles, rin*lila t«DeBOcot* principiile organizației capitaliste, durile ce ți-am trimes acum cîle-va zile, știi că­ am găsit de lucru... Și lucrez mereu. Ceea-ce eanfcontribuit 11^ atale ’e aceasta snb înstăpînirea accsteea, la în prin mod neîndoelnic ’|Pirin W ^îne chibzuite, să mai îndul- face ca siluațiea-mi „financiară*1 să nu mai fie : a )Or re . pricinuite de lea. Prin această operă prea ticăloasă. Cele strict necesare mi le pol fetite11 v°rb)ft de a se înlătura: inegalitățile. procura cu ce cișlig, lucrind, firește, Ce-va mai I dp ° cu ymul, dar se poate reglementa: mult, mi-am permis luxul să mă duc de cile-va ,{^e sâlhnr Uncă oîștig, ingrădindu^se pof- ori la teatru. La principalul teatru se cînlă operile cele mari. i stă1?’ urcc^?ucc omul cel primitiv. n Puterea cîrmuitorilor, să lumineze Nu4 de ajuns să iubești muzica, dar trebuie .iritate 8ft ° ^nsu^e sentimentele bune, de so- să te și pricepi in ale muzicii, ca să poți în­ ^®nte .0mKQneR8că, spre a se îrilătuia prefacerile țelege o operă ca „LausT4, de pildă. Leală de J <CeMta 81nSeroa«e, impuse de împrejurări. Dar ce alerg de mai multe ori la un teatru de mîna îrea ’”utrn "• 80,Poatci ajunge de cît prin răspin- a doua : „Moliere". Ie. sezonul operetelor. Mu­ /rpC^le1[ 1,1 P°por, in acelaș timp cu in- zică ușoară, pe înțelesul tuturora: bine iniei'tna.C-Cr<>^ optate a mijloacelor de pro- pretată, ca să nu Inse de dorit. Merg și la un all teatru, teatru pentru mine fabr,cl> pămînt, etc., din mînile ’ produ^ndî^dualiste, in slâpinirea colec- cel puțin : biserica. Aproape în fie-care Dumi­ nică mă duc la o biserică ce-ml ie în drum. Și de ce să nu mă duc? Cit de dulce i muzica * nesocoti părtea cuvenită cu- �IU5VIBT1 IDEBI hBVISTA IbBEt IM rugăciunilor. Și apoi predicatorul vorbește atit de gingaș. Dar, cit de șubrede sint motivele ce le aduce împotriva materializatului. De naș ști că-s în biserică, că la ușă se cetește t asculta, crede și nu cerceta..., de n'aș ținea sama ae astea și de altele, i-aș spune, ctnd laș auzi împotrivind materialismului cuvinte ce nu se adresară de cit inimel, i-aș spune ca tocmai contrariul de ce spune lei place Domnului, cad contrariul ieste adevărul. Cu teatrul și cu biserica trec puțină vreme. Cea mal mare parte o trec cetind. Și cetesc cit pot de mult. Tu știi că, datorită bunului simt, număram printre potrivnicii bisericel și ai filozofiei ce-1 prilefește rațiunea de-a fi. Dar, bunul simt na-l de-ajuns pentru ca cine-va să se poată scăpa de ipoteza ce scutește pe marea mulțime de a gindi, de ipoteza botezată: Dumnezeu. Numai după ce am cetit una din lucrările lai Buchner, „Forță și materie11, am putut scăpa în chip rațional de acea ipoteză. De altmintrelea, casă te scapi de biserică, de desănțatele-l ceremonii, le lucru ușor. Nu te poți scăpa, tot așa, de ar­ gumentele filozofiei spiritualiste.... Vorbesc, se înțelege, de cei ce simt nevoea de o convingere științifică, filozofică. Cel mat superior om, zic unii, a fost Kant. Și Kant a fost cel ce-a sprijinit, cu argumente ce par de nedărtmat, filozofica dualistă. Buchner citează de cîte-vd ori pe Kant, și-l combate cu argumente convingătoare. lotu-și, mă îndoesc că acel om de geniu ce fu Kant, n’a avut încă alte argumente, afară de cele citate de Buchner, pe care îșl sprijinea concluziile-! dualiste. leată de ce ie de nevoe să fac cunoștință cu operă lui Kant... In „Forță și materie11 tșl au leagănul scrierile lui Conta și... „Cele două morale" de Dumitrescu-lași. Prin asta nu vreau să zic că meritul celor doi trebuie micșorat. In scrierile lui Conta se tntilnesc chiar exemple date de Buchner. Cit privește pe pimiirescu-lași, iei n'a găsit în „Forță și materie", de cit principiul celor două morale. Căci, după ce stabilește, în cite-va fraze, că adevărata morală după care se conduce omenirea nn-I morala religioasă, leată ce zice Buchner: ...„Bazele moralei trebuie să le căutăm astă-zl aiurea de cit in credința cea veche sau în supra-natural"... Și Dimitresculași le-a căutat și le-a dat de urmă în chip minunat. „Cele două morale" trebuie să fie cît mai mult răspindit... Deci, încă o dală, faptul că cel doi au pornit de la principii emise de alții, nu le micșorează meritai. Și apoi, a înțelege pe deplin ceea-ce vrea să spună un autor ca Buchner, presupune că tu însu-țt al fi cu mintea pe aproape de acel ce înțeles... Bruxelles, 1 lanuar 1908» St lonescu. <trt» d< KKinpl^re 20 M. MUGET DIN TBECUT Pe noi ne-ău fost adus aici frații Sinocrat. lc.ram ursari slobozi, venițl din țara turcească. Po­ poseam undo ne plăcea, nu ne supăra nimeni, Șî ne-ndeletniceam și noi cu cc puteam. Făceam utiw drele, sule, topoare, făceam fuse, albii, făceam dregeam donițl, pistoale, jucam ursul, îeram și npt dă, oameni cu meșteșug. Dar cu minciuni și demeniri ne-au fost prins hoții de Sinocrațî cu zapis la mînă, să iim al lor... Trei-sute de de ursari și-au nămolit traiul în Drăgăneaș^â. Ne dădu doar loc de casă și slobozenia la -crăci în pădure. In schimb muncă și Icar munc^. Aveau moșie mare, grozav, n’o putea coprinde doar cu rumînîi de pe dînsa... Și, crezi, că sr, mulțămeau SinocrațiI numai cu munca noastră*? Țj_a( g5sjt< Vroeau să clădească aur peste ai/r și dc-asta ne țineau mereu datori. Munceam o vară întreagă și Ia socoteală, toamna, ieșîini pv.rurea datori, pe ce apă nu curge, ba cu cîte VeT-sute, ba cu’ cîte patru-sute de sfanți... Și-ți puneau hoții soroc. Pfcnă lazi-ntăl de Mal, să-mi faceți datoriea. De-acolea-n colo Ieșea munca cîmpulul, prașilă, seceră, treeriș,,,. și trebuea să-I fim în sat. Și cutreeram ale sate, pănă treceam și Dunărea, de-aveam, ort n’aveam mălaiu în traistă, făcînd colea o sulă, colea un amnar, dincolea dre­ geam o pușcă, și iac’așa ne băteau vînturile, din sat în sat, s’adunăm para cu para, galbenii hg Sinocrat, căci răfueala o făceam cu cel mal mare dintre Iei. Și-aveam răvaș cu sorocire la mînă și nu puteai zăbovi mal mult peste soroc, căci te prindeau oamenii stăpînirel și te-aduceau, legat cobză, peșcheș lui Sinocrat. Și-apoî, las de-țlmal venea rre-o dată chef, să treci peste soroc. Al, val, de ți se mai întîmpla, să nu-I aduci nici da­ torie». Și țîța suptă de la malcă-ta ți-o blestemai. Vergile trosneau și gîrbaciul fulgera-n trupurile țiganilor. Uite colo, în fața pridvorului, ne zvlrcoleanv ca-n gură de șarpe și mugeam de cutremurampămîntul. Zile amare, de prăpădenie, Ierau zilele acele pentru neamul țigănesc. Toți robii din curte pănă și gîzil cari ne băteau lăcrămau de-ndurerările și tînguirile noastre. Doar frații SinocrațI stăteau liniștiți, pe sofale, în balconul de-asupra pridvo­ rului, ciubucind din narghelele și privind cu nesaț la chinurile noastre. După ce ne băteau pănă lasînge, ne vîrau clae peste grămadă în temniță... Uite, colo, în văgăuna ceea, ce se face la stînga pridvorului și care se-ntinde pe sub tot lungul ca­ selor... Nu vrei s’o vezi? In fața noastră, peste un zaplaz, se-nălțau sele cele vechi ale moșiei, aproape pustii * Doar un paznic bătrîn, ce ședea într’una din merile do jos, mal mișca în jurul lor, încolo ț dădea1 înfățișarea unul mormînt uriaș al u vremi rt grozave. Clădite pe o temelie ina* . un s.înjen de la pămlnt, ou pridvor dcP’®fttra!e față, de-asupra cu balcon de fier, cu «cre mart și zăbrelite și cujntreaga lor înfățișare trină și tristă, parcă-țl zîmbeau cu o tristețe fașă din crăpăturile zidurilor. Aveau țncnip ne sărăcită la bătrînețe, dar în ochiiI ynel cuC°*T licărește ce-va din mîndriea de-odi^rCeft Tn'peretele temeliei, în stînga pridvorului,» cam de înălțimea și lărgimea sa mijlociu. Acolo Iera Intrarea temniței s’o vedem. Pentru întăea-șl dată avui .^Tfiă văd, să întru într’o asemenea rămășiță pfiI Hngiuirc a veacului trecut. Ușa, sau, mal t ciăpătura, prin care ne strecurarăm înlttablea putu să-mi cuprindă trupul în curme■ Inlă'untru, beznă. Mergeam în lungul Iei, cerC,t'r d c-un băț în întunerec, întunerec a tot stătbr aic', unde nici cea mal mică crăpătură nu Cse încă vremea în zid, pe unde-va, prin care Sna zilei să-șl fi putut afla întrare. Scăpărai rfte-va chibrituri și, la lumina lor trecătoare, mă văzul îhtr’o hrubă rotundă de zid, strimtă și luugfl ale cărei capete nu le vedem. Și-atît Iera de scundă, în cît nici chiar la mijlocul el nu puteam șt» drept, fiind-că dam de zidul ue sus. — Ufte-o vezi ? Ține cît lungul caselor, grăi moșneagul prin întunerec, și glasul lui, izbind go­ lul întunecos, răsuna par’că, nu de lîngă mine, ci din fundul hrubei. — In fund se sfîrșește cu o tainiță adîncă, să­ pată pănă sub temelie, unde se îngropau stîrvurile celor schingiuiri aici, pentru bani, de Bimba?a-Sava-beI, cari se întîmplau să moară, sau Ierau uciși * — Bim-bașa ăsta cine mal fu ? — Ia, tot un cîne de ciocoiu ca și Sinocrat, dar fu ucis și iei de Turci, în vremea zaverei, și Beiuleasa, nevasta lui, vîndu moșiea ăstor Sino^tl, cu case cu tot. — Oare ăștia n’or fi săpat mormîntul nimănui iD tainița ceea ? , La ce să vorbesc, nu știu. Cît despre Bima$a-8ava-bel, îți vor spune toți bătrîniî 'satuxecf'r?c a*cl ne înfunda pe cîte două-zecl și patru'uiocrat, și ne ținea pănă ne scotea amorțiți, lele C ^c,oare- Une-orî îeram uitați aici cu zi| cffid jU ^P.^ȚÎnile, dar cine mal știea de aici gtrea vrem*j noaPte, casă poată socoti scur- c*te-va clipe o atît de mare riiH fU j e î” scorbura asta, ca să nu mal înpr ,r- °e aer bun, dar s’o ții cu zilele ? înXlt°r’ dc necreiut Și totu-șl aveam mărnîai <?• ’ dibueam printr’însa, silindu-mă sft N de '3egrabft lea, unde mi se înfurnica trucu ÎS?\ ^ergearn> dibuind mereu înaini de IeSire tnî • ’ dar zarea crăpăturel, ce-I slujea î'l't jos -jU se maî z^rea. Simțiâm doar, păbătZ>d aUS’ la dreaPtaJ la stînga, cînd i r’^ului J/ * y\uz*am răsuflarea greoae a unLrc» dar n„’ se silea și lei să dea de lecu toate că ml avri ,J> feraii de mari. Chibrituri#. cu un Bor rece, din creșIn W^ftite P i °arc» nu mergeam cătră tainița ih.i'Mu.i? jLț1 ne prăvălim neștiuțl de nimeni b|?1 teania ' °Pr,Vvrui să-I grăeec și moșneaIh?e,hata df.n3Ca* dur frecîndu-ml ochii, zării i ablea mijind prin înttinereC, - °dmioară, uitați închiși aici, al căror IM creer Iera imbîcsit de deseîntecde religiilor și cari știeau mormîntul din fundul închisorii cu gura căscată spre dînșif, cc chinuri îndurat-au?.., Merserăm de-acolca tăcuți și ne-așezarăm la adăpostul uaeî magazii, în bătaea soarelui, căci Iera toamnă și vîntul sufla, subțire și rece. De acolea vedeam bine tot coprinsul caselor vechi. Povestitorul mîeu Iera un țigan bătrîn, cu părul alb-colilic, ce-i da năvală-n scîrlionțl de sub o căciulă roasă și rotundă, ca un fes. Barba-I albă și zbîrlită, semăna unul fuior de cînepă, încîlcit, lear trupu-I, mic și gîrbov, se ascundea sub zdren­ țele unul palton boeresc, înverzit de vechime. Stătea rezemat ciobănește în bățu-I de porcar, cu trupul puțin dat înainte, cu capul plecat, aruncîndu-șl la răstimpuri, în vremea povestire!, . ochii cătră casele acele, ca un călugăr, ce-șT spune pe de rost ruga, dar cînd și cînd îșî mal aruncă cîte-o privire în carte. Povestea, fără întrerupere și repede, ascuțindu-șl glasul la întrebări. Parcă-I Iera teamă să nu-1 prindă clipa morțil, fără să-și fi spus cuvîntul din urmă, Cite-o dată se-neca, tușea, scuipa, și-șî prindea povestea mal departe. —Crezi că-șl mulțămea arghirofilie» Sinocrat cu toate astea? Nu s’astupă gura, lupului așa ușor... Se duse la Țarigrad și cumpără atîtea măgărițe albe, pr<•e cîte familii de țigan avea, și mai cum­ *■* ““ și armăsari • pără arăbești, tot de la Țarigrad. A dat măgărițele de s’au mînzit, să Ierți, cu armă­ sarii ăștia, și chTemînd toată țigănimea, dădu de fie-care cap de familie cîte una, de-a cărei îngri­ jire trebuea să răspundă, pănă i s’a face puiul mare. Și iac’așa prăsi Sinocratu nostru o herghe­ lie mîndră de catîrl, din care vindea pe tot anul cu sutele prin țara Turcească. Dar vâl de mămulica țiganului căruea-l pierea mînzul, sau îi stârpea măgărița. Fugea, pierea din știrea tutu­ ror: pățaniea altora le vîrîse groaza în oase. Căci unii ca de-al de ăștia Ierau bătuți la falangă. Știi c im se bătea la falangă ? Nu știi. Te spînzurau cu tălpile în sus, prinse între două prăjini, ca întriun clește, și-ți da un ștreang, legat tot de pră­ jinile astea, să te ții cu mlnile de Iei. Să Ierți, te desfăcea la trup și-apol, începea bătaea. La ‘ tălpi îți dădeau cu nuelile de alun și peste trup cu ștreangul muiat în apă, și te băteau, cînil, pănă nu mal știai nimic, ce-l pe lume, și, amețit așa, te băgau la temniță, să-ți vil în fire... Tuși, scuipă, iți șterse barba cu mîna-1 osoasă, și-apol urmă. — Uite, colea, pe unde trece acum Prahova, care atunci trecea fcocmar’pe după zăvoiul cela de colo, acolea făcea Sinocrat șirele de pae la treeriș, care pe atunci se făcea, nu ca acum cu ma­ șinile, ci cu șiruri nemilostive de cal, cu tăvălugi de pleatră după Iei. Și șirile, doamne, ce șir! se mal clădeau, ziceai că-s munți. Și cum crezi că se clădeau ? Cu macaralele ca astă-zi, hal ? — Dar cum? — Tot țiganii săracii, tot Iei Ierau topor de pase în toate și la toate... Urcau paele cu spi­ narea pănă în vîrful șiril. Dar tot Ii se părea Sinocraților, că prea le-ar fi mică povara țiganilor. Șî trimeteau robii din curte de se ureau in circa celor ce urcau pae, și-I purtau, așa călări, peste �HEV18TA IDEE! 130 131 REVISTA IDEE! sarcina de pae pănă-n vîrf, de-notau sărmani! ți­ gani prin șiră, ca prin zloată, că ce-i mal al dra­ cului, de cit să mergi cu povara prin pae? Dar, la un drum, două, unii, mal slabi, cădeau, și vă­ tafii îl ardeau de la spate cu gîrbacile, de săreau țiganii ca fripțl de foc. Pe alții, mal doborîțl, Inse, puteau să-l bată mult și bine, că nu mal ierau în stare să se mal scoale. Dar yatafil dra­ cului puneau pe alții și-I despuea și*i tîra cu pielea prin pale, pănă-I făceau tot una de sînge. SinocrațiI stăteau de-o parte, Ir o umbră de plop, trăgeau din ciubuce și se strîmbau de rîs. Și, nu plîngea nimeni, nu se vălta nimeni, căci le Iera groază de falangă și de temnița ce-o văzuși. Nu s’auzea din turma batjocorită de țigani, de cît un felîij de muget, cum ÎI face Prahova, cînd vine în ruptul ghețel... Cîte-o dată le veneau prieteni de petrecere boerilor și atunci făceau vînătoare de țigani prin eleșteu. — Cum? — Cum să fie. Puneau pe zece, cincl-sprezece țigani și țigance de- se despoeau în pieile goale și le porunceau, să sară în eleșteu și să între sub apă, pe cînd boierii s’ațineau cu puștile încărcate pe țărm. Cînd vre-un țigan nu mal putea răbda sub apă și căuta să-și scoată capul, să răsufle, atunci boierii de pe țărm, tranc, și dacă țiganul Iera mal sprinten se trăgea repede în apă, de unde nu, nu că-1 ucideau, că doar aveau puștile încăr­ cate cu alice de smoală, dar venea de i se lipea smoala aceea de piele și val de chinul lui. Alții, mal îndrăzneți, o tuleau așa despoețl prin ogradă, și boierii după Iei cu puștile, pănă cînd sau îm­ pușca în vre-unul doi, de fugeau țiganii cu focul în piele, orăcăind ca vacile înjunghiate, și um­ pleau văzduhul de miros de piele arsă, ca de frip­ tură la crăciun, ori se întîmpla să se ascundă ți­ ganii de nu le mal da boerii de căpătăiu. Afară din ogradă n’aveau inse voe să Iasă, căci îl aș­ tepta falanga, Mulțl, prea mulți, de frica puștilor, răbdau, răbdau sub apă, pănă amețeau și prindeau să-nghttă la apă, pănă-I chlema aleluea. Noaptea, tîrziu, vedeai vătafii cătînd prin eleșteu cu căngfle. Pe unii îi mal învlrteau, ÎI mal țineau spînzurați cu capul în jos și se-ntîmpla să-și vie în fire. Alții înse, nu mal arătau a vleață și Ierau puși pe tărg'i, și numai Prahova, săraca, știe cîte stîrvurl de țigan a dus Ia vale... Să nu crezi, că rumînil o duceau mai’ bine. Cînd nu-șl îndeplineau angaralele și bellicul moșiei, Ierau aduși la pridvor, unde-I aștepta soarta țiganilor, cu bătăi și închi­ soare. La sorocul împlinirel datoriilor, umblau vătășeil boereștl din casă în casă, și celor cari, cum se întîmpla la mulțl, n’aveau cu ce-șl îm­ plini beleaua, le puneau frîu în cap, ca la urși, și-l purtau pe uliți. Altora, mal ajunși, le, băga ufl cal mînjit tot de. păcuri în casă, unde-1 ți­ neau pănă cînd îșl vindeau bieții oameni, să Ierți și nădragii pe la crîșmarl, sâ-r.șl plătească necin­ stea din casă. — Bine, omule, nu se găsea nimeni mai cu cap, să facă jalbă isprăvnicie de cele cîte în­ durați de la eațaonul ăsta ? ~ Ce stal de vorbești. Păi, bine, Bălăceanu d® ta Netoți, pe unde dai în trecere spre Plo** > boier neaoș pământean, nu speriase și maf UN PROECT grozav lumea? Fugeau rumînil do la iei » v neau aici, zicînd că faptele Sinooraților slnt n’" mîcurt față de nelegiuirile Bălăceanului. gj !~ unde crezi, că luau învățătură vătășeil Im SincT crat, la împlinirea datoriilor? De la zapcii, cari veneau să strîngă banii birului, de cari stătea oamenii fugari din sat cu săptăminilc. Sămtnța de ciocoi, care mal de care mal afurisită... Șj_ apoi, nu zici, că s’a fost apucat popa, ca omul ou carte din sat, și-a turnat o jalbă, nu Ia is. prăvnicie, unde SinocrațiI Ierau ca la Iei, ci drept la domnie. Și, ce să vezi. Să-ți spue Gheorgh0 Podaru, de colea de la pod, cum veni talcă-său pe-atunol vătășel la isprăvnicie, cum veni într’o zi de Duminică, ou jalba popel, să i-o aducă lui Sinocrat, trimes de ispravnic. Și cum, cu porunca Sinocratulul, dusu-s’a la biserică și din mijlocul liturghiei l’a înhățat pe popă de barbă, tîrîndu-1 pănă colo, sus. L-a scuipat Sinocrat pe popă în față, l-a bătut peste ochi cu jalba pănă s’a rupt și-apol tot tatăl podarului, l-a băgat în temniță, unde-1 ținu pănă-n zorile zilei de Luni. S’adunase toți poporenil, cu mic cu mare, și îngenuchiase la porțile cele mari, rugîndu-se de Iertare pentru popă, dar Sinocrat nici vorba nu le-a p,ținut. — Batîr, în vremurile cele, IerațI apărați de foamete, cu pătulele. — Ce vrei să zici? Poate despre pătulele îm­ părătești? Apoi, se vede că nu știi. Că puneam fie-care din noi cîte-un sâc deștiulețl la pătulele împărătești, vedea și știea toată lumea ? Dar cum o fi fost ăst porumb în vremuri de lipsă, D-zeu cu mila, că noi ăștia nu-1 mal știam, tot muritor! de foame rămîneam. N’apuca să dea în primăvară și porumbul din pătulele împărătești și Iera pre­ făcut în bani și, și păpat pe la isprăvnicîe, dacă nu și la domnie... Nu, nene, cine-a zice, c’a fost mai bine atunci de omul sărac, ăla nu știe ce vorbește. Cît despre cine-ar spune, că, măcar acum, săracul o duce mal bine, binele ăsta să i-1 dea maica Precista, Iul și copiilor lui, căci ori Ie orb și nu vede, ori zice asta dp hoț. AtnncI, ca și acum, boierii și numai boierii știut-au să sugă munca săracului, plămădită în amarul sudorilor lui... Unchiașul plecă, să-și adune porcii la coteț, lear leu rămăsei rezemat de-o răchită pe țărmul Prahovei, ce trecea lină, scoțînd un miros de gaz din fața-I mînjită de păcură, răsfrîngînd în luciul iei cerul înflăcărat al unul apus aprins, din care părea că izvorăște vulcanul răzbunării săracilor, al cărui foc mîntuitor va curăți fața pămîntulul de sămînța nedreptățel. 1. NcagU. Chestiuni sociale, de Lascar L. Catargi... 0 ce dovedește că. autorul Ie la curent cu multe din son a economice și sociologice, din cele mal înaintate, de a-z , , căror înrînrire nu fugo, ci tocmai se strftduește și asnP oB. tora s’o resfrîngâ, «Chestiuni sociale» aînt o lucrare săltat, șl sînt un merit pentru un om bine situat, po 0 chiar prea bine, carele deși ținîndu-se, drept vorbin , parte de marea mișcare regeneratoare din -zilele noaa ’ n0, drâznește totu-și să, o îndroptâțască .. Lumina-ae-yor sUpîuitoril. căror autorul le atrăgO 1 narea aminte, S' P .-mj. pine eau sâ îndeplinească pe dată imperioasele ceriuu • Je selor mune:toare, masele muncitoare, slujindu-se ae ,nTr0(j. și de îndemnul ce le cam vine do pretutindeni, B® v° Jela­ niei, singure Iele, ea ai-șl cânte de ușurare» n0V, ran!nee ndură... <Chestiuni-sociale», vrlnd-nevrînd, nu pot re p e coasta implicitA eonplus»!#, ; ’ I • tul reputat scriitor Upton Sinclair Gon.oSC\vjlshire’s Magazine», de unde s’a re£>crie lT1fn diferite reviste, următoarea seriprodus soa,° Princenton, 18 luliu 1906. uzul copiilor, cure ar fi cu toiul scutită de toate primejdiile, de toate neajunsurile ce mi­ cile ființl le înttlnesc la părinții lor. Această clădire ar fi sub supravegherea unul comitet de femei, alese de cătră mamele coloniei, lear persoanele cărora li s'ar încredința îngrijirea, inslrucțiea șl edacațiea copiilor, ar fi niște ex­ perte «Nurses», niște femei deprinse ca me­ toda (Grădinet de copil». Dacă coloniea ar ft să ajungă destul de însemnată, ar putea să se angajeze•. un doctor special, așa că la fie-care pas copilul s'ar găsi incunjurat de îngrijirile cele mai bane, pe care le cunoaște știința de a-zl. Coloniea ar cuprinde firește o sală de conferinți și concertări, săli de lectură și o biblio­ tecă ambulantă: un loc de gimnastică și tere­ nuri de recreație, băl, un vaporaș și o trăsură de pieață, un magazin cooperativ. Putința unor attt pe multe foloase atirnăde însemnătatea coloniei. așa-că ar fi de dorit ca cit mai multă lume să știe despre ființa iei. Un număr de o sută, de două sute de aderenți, ar îngădui coloniei să doblndească o bucată de loc, cît ar fi de nevoe, și să-și procure cele tre­ buitoare pentru producțiea etectricitățel și a căldurei. Un grup atîla de numeros ar scuti pe ori-cine de teamd contactului cu persoane cari n’ar fi de acelaș caracter. Fie-care avtnd propriea sa locuință și avind privilegiul de a invita la sine pe cine~i place, ceilal(i membri ai coloniei ar putea să-i fie tot aiît de străini ca și persoanele pe cari le Inlilnește acum prin reslaurante, la teatru, și așa moi departe. Ce ar putea să se facă ezact, dat numărul de familii, Ieste o chestie de. aritmetică. Scopul înlrunirei de care vorbesc a fost să discute asupra planului și să se vadă sentimentul gene­ ral al celor interesați. S’au numit comisiile trebuitoare, pentru a stabili ezact cifrele și a redacta proectul unei societăți pe acții... Upton Sinclair. “ cară s'a ținut la tBerkeley Liceum», in l6Vork o întrunire, la care au luat parte ^'lulte sute de persoane, urmărind planul n1fl înlemeea în vecinătatea orașului Newdr'ai- o cetate cooperativă. N-i vorba tocmai de o colonie soci- listă. ,-rfp oulinl din prietenii cari se interesază jndaisl zic socialiști, pre cit știu. Avem aici ■ if inși cari-și cîștigă existența in afaceri sau "^rcilă o profesie liberală in Neiv-York, și rari Ui Inchipuesc ca ar face o treaba mai bună dacă ar pune într’o cooperare ceea ce dlnsil cîștigă. Planul lor iesle de a întemeea o celule cooperativă pentru a se folosi de bunurile aplicărei mecanicei la treburile casnice și a. nași poale soluțiea problemei slugilor. y Ideea Ieste ca fie-care familie din colonie să ijl albă casa iei, o casă de-un preț și într’un stil să-l convie, asia afară de părțile de obiceiu des­ tinate la pregătirea și consumarea mîncărei pre-? cum șipentru îngrijirea copiilor. Aceste daraveri ar fi să se îndeplinească,să aibă loc în mod coo­ perativ. Se plănuește construirea unei vaste clădiri centrale, care să cuprindă in primul loc o sufragerie și o bucătărie moderne, insta­ late in mod științific, după asta sale de întru­ niri, de lectură, cu camere și locuințl pentru acel dintre participanțl cari n’ar ținea să aibă o casă a lor. Coloniea ar fi să albă destul teren iă-șl producă, pre cît va fi cu putință, pro­ ptite iei lucruri de hrană. Diferitele slujbe ar fi fă fie încredințate celor cu potrivită îndă.ar.e; firguelele ar fi să fie făcute de-o dată ^calitățile verificate. Partea administrativă a Pionului, controlul administratorilor, ar fi să lncrfdin{at unui număr dc directori, aleși rnim°'^ democratic dc cătră membrii din BIBLIOGRAFIA ,,REVISTEI IDBEV* lin°nJC‘ directori ar fi să fie absolut scuei ^orcinile și de grijile privitoare la mi- F. Mușoiu și T. Zoein Mișcarea Socială, col. complect* 5— ztc/jWade ale gospodăriei. Cele o sută trei- P. Mușoiu: Revista IdeeI, șase colecții, de>* NO. 1-LX 30— — Despre MInie, de Seneca....................... . 2— ttmtn răspunsuri ce le-a adus numai simplă — Socialismul și caracterele sale,. de H. Denia . —50 — Socialism utopic și socialism științific, de Engels—50 toate Panului, sint o dovadă îndestulă— Rusia Revoluționară, de Nikiuna . . . . .—60 jorateCa cx,s^ un număr de persoane îngri— Libertatea de cugetare și de discuție, de Mill —50 ^ulu^izo?1^ ?utea scaP€ de tiraniea că— Pușcăriile, de Kropotkin........................... ‘ — Determinismul social. Socialismul Belgian. . —ou P^pusp^ d* cppetenie imbold al experienței — Cum se explică Anarhiștii. — Emanciparea FemeeI . ....................... ... | 3°oneh 'J3^6 su fie greutatea cc, încearcă per— Intime........................ ♦.......................... J îor, Tot?eistarea de mijloc,cu privire la copiii I. Neavu : Trudiți!: Icoane din norod............... J c°noinJ Sinf. do aceea și părere, că orașul nu Vremuri Noi, de Kropotkin. . . • • • —™ DrpCOpii!-ort zear la tard părinții găsesc Z7n fecior de t^ran ■. Noua epistolie cătrA munc. si țărani - 20 putinta ltar' Afară dc asta Ieste ca ne- SolovKtn Abram: Destăinuirile unul expulzat . . • w Bemard Lazare: Despre Antisemitism. . • • • • ,Q «len « .ce^ mal bine-voitoare din mame Grupul Stvd. rev din Paris: Antisemitism Și Sionism —20 numai Ungă copiii lei’, așa Kropotkin: Cătrd tineri. . . : • ’ • • ■ ~B° îQr°r idoi- sd ^ase in ingrijirea slugilor ale P. Col. R. G Ingersoll - Dumnezeu - ~ .• hUiQ Pliuri nu-i vin la socoteală de P. Lafargae: Materialismul etenomie al lui Mar* ‘ ' ~3B nî,Q ca °..?nie ca cea plănuită, s'ar putea C. Dimitrescu-Iașl' Ceh SLackelberg • <**** rL/îiif"« vădire •• sd UIe în atingere cu vre-o slugă. pr. Bvffluțlen CJupItBlwIwIș Gab. Dcvill». 1 Pecială ar fi să fie zidită anume pentru �REVISTA IDlJEt 132 REVISTA IDEE! Mașinism și Mare Industrie Am arătat, în lucrarea trecută, cum, prin diviziea qanufacturieră, s’a făcut cu putință couatrucțiea mașinelor, adică revdluțiea industrială care, la șfîrșitul veacului al XVIll-lea, a deschis era modernă a producției capitaliste. Mjjlocpl de muncă nu s’a prefăcut pe neașteptate, sau dintr’o dată din uneltă de mînă în masină-uneltă: după cum zice itfaric; «atît peutru operile isto­ rice dt și pentru epocile geologice, nu slut linii ri­ guroase'de demarcare». Doar ableade vre-o sută de ani și ce-va asemenea mișcare a început a avea loc într’un chip mai simțit. încă din 1773 funcționau în Franța cîte-va mașini de tors bumbac, de la optspre-zece până la ciouă-zeci de țevi. Iu 1784 se In­ troduse răzbbiul de tors a luLArkwright, Jn 1789 se construi la Amiens o torcătoare Jenny cu o sută opt-zecl de țevi. La început mașina-uneltă nu Ie, în tot întregu-I, de cit o adaptare, o potriveală mai mult sau mal puțin corijată a vechiului instrument manual: așa Ie cu războiul cel de țesut mecanic, în întăea lui formă, în care recunoaștem dintr’o dată vechile stative. Tot așa, organele de operat, ajustate la rotăriea masinei unelte, sînț unelte cunoscute de mult, hună-oarâ ca țevile torcătoarei Jenny, ca andrelele războiului de ciorapi... In rezumat, în mașina-uneltă, găsim, în mare, cu toate că cu schimbări de formă, găsim aparatele și instrumentele întrebuințate de meșteșu­ garul sau lucrătorul manufacturier : numai că din instrumente manuale ale omului, iele au devenit in­ strumentele mecanice ale unei mașini. Mașina-uneltă Ieste cu chipul acesta un mecanism care,*primind o cuvenită mișcare, îndeplinește, cu ajutorul instru­ mentelor sale, acelea-șl operații pe cari le executa mal înainte muncitorul cu ajutorul unor instrumente la feliu- Dar, de îndată ce instrumentul ieșit din minele omului Ieste mănuit de un mecanism, de în­ dată ce, cu alte cuvinte, mașina-uneltă lea locul simplei unelte, se-ndeplinește o'revoluțio, chiar cînd această mașină are drept motor omul, Intr’adevăr, numărul de unelte cu cari poate lucra, în acelaș timp, omul, Ie mărginit de numărul propriilor sale organe: omul u'are de cît două mînl, pe clnd nu­ mărul de unelte puse-n lucrare, de-o dată, de o ma­ șină de lucru, Ieste emancipat dintr’o dată de măr­ ginirea organică peste care nu putea să treacă unelta de mină: dacă vîrtelnița de tors nu putea eă aibă de cit un fus, torcătoarea Jenny, chiar în forma iei primă, torcea cu două-spre-zece si opt-sprezcce fuse Să ne dăm bine sama de rolul lucrătorului ca simplu motor, și de rolul lui ca făuritor propriu zis al lucrului de executat. Pentru a înțelege cum se cuvine deosebirea aceasta, să cercetăm, bună-oară, Vîrtelnița: piciorul lucrează asupra pedalei, ca motor, leară mînele torc, lucrînd la fus. Asupra acestei din urmă părți a mașinel, a sculel, asupra organului de operație manuală, revoluțiea industriala se-ndepli­ nește inlăl și-ntăl, lăsînd pe sama omului, pe lîngă noua treabă de a supraveghea scula, rolul curat me­ canic, de motor. Mașina, întrunire de instrumente sau de unelte simple, puse-n mișcare de un motor unic, nu Ie cu toate astea de cît cel dintâi element al producției mecanice. Ajunse Ia un punct oare-care; proporțiile mașinel de lucru cum și numărul uneltelor iei nu mal pot fi mărite de cît dacă se dispune de^o forță de mișcare cu mult mal mare de cît a omului, lă­ sînd de-o parte că omul Ie uu agent cu totul nedesăvîrștf, cit se atinge de produsul unei mișcări ne­ întrerupte și uniforme. Ast-feliu, de îndată *ce unelta ieste înlocuită de o mașină mișcată de om, devine numai de cit necesar înlocuirea omului, în rolul de motor, prin alți agențl naturali. S’a recurs la viat, « cal, la apă: âcum un veac ei mai bine, motorul nWrauhc făcea să meargă, în Franța, râzboae cu '•} S*9*-*®^ de țevi. Dar ablea în 1784, cu «Mina de aburi cu dublu efect, a lui Watt, se cunoer-y Intr’adevăr un motor în stare de a du naștere singur iei propriei sale putori mișcătoare; consumlnd apă a: cărbuni, pulînd să se transporte și să se instaleze orl-undo i se cerea acțiunea, și a cărui grad de pu­ tere,'nemărginit, icra regulat. întru totul, ide, om; " Acești agenți motori diferiți, vînt, cal, apă, pănă și aburi, în timpul perioadei manufacturiere lerau cuhoscuti. Dar numai Iei, n’au putut aduce nici o re­ voluție fn industrie. Numai după intrarea în scenă a acestor noi achiziții, după introducerea acestor* noi puteri producătoare, mașini-unelte, acești agențl motori au fost revoluționați*însă-șl iei, dobfndiriduW toată însemnătatea lor...O dată, ce acțiunea acestor agențl naturali emancipă sau scoase motorul din măr­ ginirea, din restrîngerea puterilor omenești, un sin­ gur motor putu să pue-n mișcare mal multe mașini unelte : lear mașina-uneltă, puncțul de plecare al re­ voluției industriale, căzu, prin asta, la rangul unul simplu organ al mecanismului de operație, de lu­ crare : mecanismul acesta fiind uh'aglomerat de ma­ șini, funcțiouînd sub imboldul unui motor comun, care crește potrivit cu numărul mașinelor-unelte cari atîrnă de IeL După cum numărul uneltelor alcătuește, după cum am văzut, organele unei mașine-uneltă, tot așa atîtea mașine-unelte alcătuesc atitea organe ale unul mecanism motor central. Mașina izolată Ieste, cu chipul acesta, înlocuită printr’un monstru mecanic, ale cărui membre uriașe cuprind întregi clădiri. Dacă mașina-uneltă Ie becisnicS, slabă, cîtă vreme iriotorul Iei Ieste omul, daca sistemul mecanic înain­ tează încet, cîtă vreme puterile mișcătoare tradițio­ nale, ca viatul, animalul și apa, nu*sînt înlocuite prin aburi, marea industrie Ieste întîrziată în mersu-I, cîtă vreme însă-șl mașina îșî datorește ființa pute­ rii și iscusinței omenești, cîtă vreme" atîrnă de pu­ terea mușculară, de privegherea, de îndămînarealu-'j crătorulul, lucruri neîndestulătoare față de proporțiile și de preciziea matematecă, ajunse de neapărată'nevoe. Un motor, care putea șă dee orl-ce grad de putere, exista în mașina de aburi: dar pentru a fabrica mașinele, cu ajutorul mașinelor, trebuea, încă, să se poată produce, în chip mecanic, formele strict, nea­ părat geometrice, ca cercul, conul, sfera, cerute de, anumite părți de mașină. Problema asta fu dezlegata la începutul veacului al XlX-lea, prin născocirea strugulul, curînd făcut automatic. Fără această mo­ destă scula, marea industrie modernă, marea produc­ ție capitalistă n’ar fi putut exista. Pe măsură ce, în prima treime a veacului al XlX-lea, marea industrie crește, mașinismul se întinde încet-încot asupra construirei mașinelor. Dar numai în a doua treime apar mașlnele uriașe întrebuințate la fabricarea celor din­ tâi motori. Adunătură de unelte, mișcată mai întăi de om, ma>. șina avu apoi, drept motor, puteri' naturale; dezvoltă; rile-I succesive, ajunglnd la fasonarea din ce în ce mai desăvîrșită a materiei, fără de ajutorul omului, aju­ tor cerut Ia isprăvire ablea, dădură naștere unul sis­ tem de mașini automatice, primindu-șl mișcarea prin transmisiune de la un prim motor, mișeîndu-se singur.' Prefacerile, îmbunătățirile astea, ale uneltăriel in­ dustriale, nu s’ău îndeplinit nici de ciim din inițiativa celor ce stăpîneau uneltăriea aceasta, din ini­ țiativa capitaliștilor industriali i aceștia n’au contri­ buit de cît neavînd încotro, de cît fără voea lor la progres. Ura ori-cărei schimbări se vădește mal.cu. samă la industriașul francez, al cărui spirit de rutina pricinuește inferioritatea industriei franceze pe^pleațaȘi dacă capitalistul nu se mișcă nici o dată de rul artei, adesea propriul lui interes și-1 înțelege rău. asta că lăcomiea-I, ca si acea a știucel, îl face «mp, îl prostește și nu 4 Iasă* să vadă de cît rezultatu mediat. Regula Iul de purtare Ieste de-a î“ca®a .. mal mare sumă de cîștig cu putință, acoțînd am pungă cît mai puțin. De aceea dînsul Ie refracta îmbunătățirile mecanice, cari cer cheltuou de părare și*de întreținere, cari nu pot fi acoperi cît într’un timp mal mult sau mal puțin lung, tînd, cînd se cere, să compenseze defeotuozitate lajului lui prin abuzul de muncă plătită ~proș.V . sporirea gradului de exploatare a .paterei,» P muncitorești. trebuințarea unei mașine economisește ■ rfră de cît conetrucțiea și funcționarea âcest folos n'are nimic aface pentru după cum am explicat în Formarea ufliist- 5^ «lăteșto puterea de muncă leară nu > ut care se uită capitalistul, Ieste deoLucrU nretul masinei și prețul puterilor de 0«rea îotr°^Pdînsa Ie poate înlocui: n’are a face, Ccă p° de mare cîtime da muncă întresuma de scos din buzunar Ie mai mică. d&Crnodicitatea sau micimea salariilor pune & Îrebîiințărcl mașine or de cătră capitalist. Sci WJinventii franceze, din veacul al XVUI-lea, numai în Englitern, prețul muncel majlnt Dl,b franța fiind atît de scăzut în cît Iera mai no»16 h V» n împovora cu munca pe lucrători, de profitat^ d sjou de mașini. Pentru sfărîmatul pietre&tde ? Slaini: în de *obȘte na se slujește de Iele lor nentru-că sărmanii siliți să facă asemeln sînt plătiți atît de puțin, In cît capitalis­ ta i°u°c interes mal mare de a-î exploata, de cît tul Ofilii de mașini. Orl-cine a putut să vadă, în luna s° j femei trăgînd anevoe la vase: asta vine guî jo cheltuelile halajulul sau tragerel la edec ^uterul acestor nenorocite, sînt mai puțin urCU|8 ae cît cheltuelile cu caii sau cu oare-cari ma■ r8 puterea,omenească, în chip cinic risipită și sleu âst-feliil, se nimicește, foarte iute se stinge : dar qta nu aduce capitalistului nici un neajuns, punga in! din potrivă-i sta bine, și, în frumoasa noastră so­ cietate burgheză, acesta-i singurul lucru de luat în ntul B&0 scădere în exploatarea putere! muncitorești, o ridicare de salarii, duce Ia întrebuințarea de mașini, h Îmbunătățirea uneltăriei, care scade numărul* lu­ crătorilor necesari : mijloacele de producere nu so Îmbunătățesc de cît întru cît schimbarea ieste nea­ părat cerută capitaliștilor de interesul lor cel privat. Dacă, în dezvoltarea-i, mașinismul se lovește încă, cu osebire în Franța, de reaua voința a capitaliștilor, In timpul întroducerei sale, avu să lupte în potriva ostilitățel sau dușmăniei muncitorești. Muncitorul se revoltă în potriva uneltei de munca snb forma de maainjț și, pentru întăea dată, dînsul atacă mijlocul ma­ terial de producție. La 29 Septembre 1794, în rapor­ tai său asupra creației Conservatorului de Arte și Meserii, Grdgoire zicea la tribuna Convențiunel: iNu sini de cît vre-o patru ani, de cînd la Havre și Rouen iera uevoe să se ascundă inașinele de tors bumbacul». Lucrătorii manufacturieri nu se sculară să distrugă, manufacturele: meșterii corporației, dirl î? t.?arialÎT> ace* CQ căutară să le împlerin»Z? • hrea’ A-sta vine de-acolo, că-n timpul pesl HitH,-manuf^ctar’iere’ Poterile cele noi, cooperație zultarV Sa? imP^rțiro de muncă, aveau drept relfebulhfA»Y - ce ma* rodnica munca lucrătorilor îndln acpln i lear de a face de Pr>sos un număr brațe aaJ. ,u®vători. Departe de a suprima oare-care 0 mare « ,mai îQainte, manufacturele absorbiră Ptc- Ca •de vaffabonzi, de cultivatori izgoniți, devine nenfmiSmu1' d*n potrivă, mijlocul de muncă a muncitor, un concurent de-aproape, a de Krn»aU^>erioarâ'’ îndeplinind sarcina unei mulPdsos, ,le pururea pe punctul de-al face de JnloS h tîp ’.° dată cu Iocul» 9» Pîneaj^ePirtati cînd aceasta le rîpește unelta h?Jucru în *e.Iiâ de industrie, lucrătorii căuta SM Mnhm i S.°rUi lor de izbtndă sînt înse foarte acenK a^ar^ de vechea lor ocupație de 2U’ <*e Dutin ?menI’ Piperniciți de diviziea de deinterînlucru bunI> nu sînt primiți de cît în Pricina^1-6’ Prost, ocupații cari, tocCu toafî 8i“PllcitățeI lor, sîut năvălite de can- 8& £ăsa9că.° °T oeuhJ?’ Qn oat-2 "Pmd-o de la alți camarazi, și,ori Șio?^0> i’ămtn vKCare. uumăr de brațe, mai înainte Potă«?^« Lucrătorii congediațl de ma5n lucUL^?31 alt Balariu, fără a lipsi do dînWlahntare de hVV1’ afarâ doar dacă nu s’ar înfățoșa, îlc?,re funhPÎ) un caPital mal mare de cit ca<nalMe Tn 2‘>0BadIntra-ntăl, a cărui parte luată de cfttră lucrătorii deveniți de 133 prisos, să so fi cheltuit pe mașină, materii primii supli­ mentare-, ctc. In asemenea caz, ad&ogarea pe care acest capital adițional, în căutare de plasament, ar li adus o ocupărel de brațe, ie, în definitiv, anulată pună la concurența brațelor aruncate pe pleața muncel iu urma .întroducerel mașinel. Disparițiea sau nimicirea specialităței sal®, prilejită de instalarea mașinel, deci disparițiea salariului său, spulberarea, prin mașină, a condițiilor sale de exis­ tența, ieată faptele brutale cari au ridicat pe mun­ citor în potriva mijlocului de muncă, în care Iei nu putea de cît să vadă cel mai cumplit vrăjmaș. Cu vremea, muncitorul a înțeles cum-că vrăjmașul*nu Ie mașina, ci modul Iei social de exploatare. * Cu toate astea mașina s’a impus și se impune pe zi ce trece mai mult. Asta din pricină* că mașinale îngădue a se produce iute, a se produce mult,* a se produce leften. Așa-că, după aparitiea lor, producțiea luă un avlnt colosal. Dar,* pentru* ca avlntul acesta să nu fie împiedicat, trebuea ca ușurința de a pro­ duce, izvorînd din mașini, să nu se împiedice de stă­ viliri sociale aduse liberei procurări de diferite ele­ mente trebuitoare producției și liberei răspindirl de produse. Această ușurință tecnică de producere cîștîgată, nu putea să-și aibă efectul deplin de cît cu condițiea ca schimbul mărfurilor să fie în fine scutit de împiedicările vechi. Ajunsă cu chipul acesta, o necesitate economică, libertatea ce Iera de îndeplinit fu. principiul cel mare în al cărui nume vorbiră și agitară burghezii revoluționari din veacul al XVIll-lea. îndeplinirea libertățel acesteea, impusă de situație la acest timp al modului de producție, impusă de necesități materiale, îndeplinirea libertățel acesteea fu ruina veche! stări feodale. întronată,*dînsa făcu din schimbul mărfurilor lor, singura legătură socială dintre producătorii emancipați, seăpați de multele res­ tricții de-odinîoară, și ajunse la domniea liberei con­ curențe, pentru a cărei consolidare revoluționarii dă­ dură dovadă de un zel cu totul aparte. La 1 April 1791, so inaugură, pentru marfa putere dc munco, regimul de libertate cel nou, carele, trebuește s’o recunoaștem, nu trezi, printre cel mal de aproape interesați,* nu trezi nici un entuziasm. Pen­ tru maiștrii cari nu aveau nici un capital să anga­ jeze iu luptă, libera concurență Iera ruina și aruncarea acestora printre calfe. Pentru aceste calfe, aceasta Iera un izvor de mizerie. Autreprinorii de industrie cari, în timpul acesta, cînd pentru întăea dată de la începutul revoluției, afacerile porniră .a merge, an; treprinoril cari se aruncară într’o meserie ca să-și fructifice capitalurile, se folosiră de situație: iei an­ gajară în libertate pe toți sărmanii, pe cari dizolva­ rea atelierelor de caritate, deschise la începutul pe­ rioadei revoluționare în scop de-a înlesni împlinirea celor mal imediate nevoi ale celor în lipsă, pe toți sărmanii pe cari împrejurarea aceasta îl silea să se vîndă în chip liber, precum și pe lucrătorii rurali răvărsați Ia orașe în număr mare. Pentru a,avea ce mînca*, acești oameni, căzuțl în cea mai nepomenită mizerie, deprinși cu lipsa, cu înfrînările de tot feliul se grăbiră să primească niște salarii cu mult mal inferioare de cît salariile ce se dădeau de obiceiu la calfe, cari cu chipul acesta, fură înlăturate de prin ateliere. Cu chipul acesta, chiar din primele zile ale acestel luni de April, se iscă o mișcare, care, cu toate că ținînd aproape trei luni, ablea lăsă ce-va urme în jurnalele vremel. Calfele din Paris organizară, întru apărarea intereselor lor, organizară o grevă generală. Cei ce luară inițiativa fură tîmplaril. Fie-care breaslă îșî înființă pe dată binroul, sindicii, starostii sau președinții iei, cusa. Asta fu o încercare esclusiv muncitorească: nici un om politic, nici un publicist, afară de Marat care ascultă plîngerile lucratorilor, nu bine voi să se intereseze de asta. Lucrătorii, crezînd că, în virtutea constituției celei noi, aveau dreptul de a se asociea, trebueau să for­ meze, în fie-care breaslă, prin alegere, un biurouîn; sărcinat să se înțeleagă cu sindicatul patronilor si cu reprezentanții antoritățel asupra tuturor chestii­ lor referitoare fa breiwW și> rnn> 011 samă, asupra �RBVISTA 1DBEI 134 REVISTA JDEE1 chestie! salariului. Iei cereau o sporire imediată și industrias tinde să-și doboare protivnîcil lui, rivalii reclamau egalitatea de salar pentru toți oamenii în­ lear leftenirea produselor sale Ie pentru dînsul coî trebuințați Ia acelaș soiii de muncă. In iie-care breasla mat nimerit mijloc de izblndft. Pentru a birui J dînșit voeau în fîn*e să întemeeze cîte o casă de a- pleață, sau numai neutru a se putea susține pe Tea jutor, pentru cazuri de boală, de lipsa de lucru șl de capitalistul Ieste împins de concurentă a produce neputințele bătrlnețel. Fură elaborate proecte de sta­ mereu cu cît mal puține cheltuell. Din pricina aceasta tute, întemeeate pe ideile astea, și unele chiar și Ie silit, sub amenințarea de a da faliment, Ie silit s& recurgă, din ce In ce mal mult, să recurgă la mașlnism fură semnate. Această mișcare se Întinse în cea mal mare parte și să-și perfecționeze uneltăriea mereu.De aceea trans­ din orașe, stabilindu-se legături între societățile de formarea în mare industrie mecanică Ieste un fenomen lucrători de-aceea-s! meserie, autoritățile comunale pe care nici o industrie nu-1 va putea ocoli. Și crește­ cercară să împiedice o agitație în care neapărat că rea asta obligatoare a puterilor producătoare,"pe simțeau o amenințare în contra burgheziei.. Intr o care capitalistul Ieste adus s’o concentreze în minele proclamație co-o adresă lucrătorilor la 29 April, Pri­ sale, prelejește, numai prin singur faptul acesta, o marul Parisului, Daily, vorbește firește de libertate, creștere a producției sale. Modul de producție capitalist determină, prin urstăruind asupra faptului că fie-care trebuie să rămîe liber de a-e! închiriea mnnea cui gr voi și cum ar mare, formarea de întreprinderi întinse cari dezvoltă voi. Agitațiea înse nu încetă de cît după decretul din concentrarea uneltăriel, din ce în ce mai mare, și 14 fuuiu 1791, decret pe care îl provocată plîngerile cere, cu chipul acesta, o îngrămădire prealabilă, din purtate de cătrA corpurile municipale în fața Comi­ ce în ce maî mare, de capital. Tn crunta, în nemi­ tetului Constituției. Adunarea, care trecuse sub tăcere loasa lupta de concurență, care se face prin lovitura ca neconstituționale petițiile lucrătorilor, votă fără Ieftină țâței, marele capital bate pe cele mici, și ma­ discuție decretul acesta, care osîndea în chip absolut rile organizme de producție se înalță pe ruinele unei mise de mici capitaliști. La Reims, în 1723, se aflau ofI-cb asociație, ori-ce înțelegere de accea-șf profesie declarînd ca «lovind libertatea>, acordul sau învoi­ 1.4r0 de stative, războae primitive, și 1,300 de meșteri, rea de a nu vinde marfa putere de muncă de cît cu în 1860, se aflau 150'de fabricanți, cu două-zeci șCcincl un preț anumit. «Rămîne pe sâma învoire! libere, de de războae. La Rouen. Terau, în 1815, 1.500 de fabri­ la indiidd la individ, zice raportorul Chapelier. de a canți de pînzărie: în 1842 Ier&u 330 și, în 1860, nu­ fixa ziua pentru fie-care lucrător». Condițiea munci- mai 190 comandau la trei-zeci de mii de lucrători, făcînd să se fabrice șase sute de mii de bucăți. toriulul devine ast-feliu izolarea. Mărimea capitalului avansat constituind în lupta înainte de-a expune situațiea izvorîtă din stabilirea concurenței, lentă cîte-va cifre, cari vor face să ne industrială una din cele mal de căpetenie așteptări dăm samă de mișcarea întipărită producției fraheeze de izbînda, tendința în spre concentrarea capitaluri­ lor birueste maî mult de cît ori și cînd. Intrunindude oăfrS noul regim. Tn 1788 produsele fabricate aveau o valoare de se, într’arievâr, fuzionînd prin mijlocul societăților 931 milioane 460 mii de franci: peste două-zeei și pe acțiuni, o mulțime de capitaluri individuale, cenpatru de ani, în 1812, cifra aceasta se dublă, produc­ traliZ'irea aceasta formează capitaluri mari, la a ție* industrială Iera de-un miliard 820 milioane ; în căror puternică eficacitate un capital individual nu ISHO dînsa atinse 4 miliarde 37 milioane, lear, în va putea cu jiicî un chip să ajungă. 1878, 12 miliarde, din cari marea industrie producea Uriașa, acumulare de mijloace de muncă, la care c»1! puțin jumătate, Populațiea care în 1788 Iera de ajunge" centralizarea crescîndă a capitalului, cere 25 milioane. în 1873 Iera de 36 milioane. Vedem ce ne­ pentru punerea în acțiune a acestor numeroase, eînsemnată Ieste creșterea asta față de creșterea pro­ norme unelte, cere concursul, cooperarea a batalioane ducție! industriale : "pe cînd aceasta din urmă crește de muncitori. O masă crescîudă de unelte^și mun­ în proporții din ce în ce mal mari, populațiea crește citori Ieste, cu chipul acesta, supusă unei direcții într’o proporție descrescîndă, procentul creșterel Iei comune. Această centralizare muncitorească are Ioc, se coboară mereu. populînd orașele în dauna satelor. Populațiea ora­ In 1784 se aflau două mașini cu aburi, de o pu­ șelor care, în *1789, nu alcăluaa de cil a cincea parte tere de 120 de cal, în 1814, 16, de o putere de 312 din populațiea franceză, se alcătuia mal mult de un cai, 616 în 1830.de o putere de 9.163 cal, 6.080 în 1852, sfert în 1859, atingînd în zilele noastre a treea parte. renrezentînd 75 518 cai. 20.947 în 1865, reprezentînd Prin îngrămădirea iei de producători, marea 255.673 cal, în fine, în 1881, 44.010 mașini, de o putere trie a făcut să ieasi, ca printr'o vrajă, vaste cetăți totală de 576.424 cal-vapori, echivalînd cu puterea a industriale Tarara, scrie economistul burghez A12.104.904 oameni- Bine înțeles nu vorbesc de cît de dolphe Blauqui, Iu 1826, Tarara care nu Iera în mașinale întrebuințate direct în producție Și aburul de cît un sat, ocupă astă-zi mal multe mii do lucra­ nu alungase din industrie puterea naturală a curon- tori. Acelas economist vorbește, în 1848, de R°ubaix. ților de apă. pe cari perfecționarea turbinelor în- ca de un oraș improvizat, «a cărui populație sa ­ găduo de a fi utilizați mal deplin: numai pe cursul blai de mal puțin de două-zecl și cinci de ani». 1 apel de domeniu public, puterea motrice utilizată de Saint-Pierre-les-CaUis, l'am văzut întreindu-șl aproape cătră uzine, în 1867, iera de 31 687 cal-vapori. populație* în curs do două zeci și cinci de ani. Dacă cercetăm producțlea huilei sau acea a căr­ Silit, chiar prin uneltele a căror întrebuințare bunilor și fierului, aceste" două mari instrumente ale impune concurența, silit a produce pe o scar producției moderne, vedem cum-că extragerea huilei ce în ce mal mare, dominat ast-feliu de căira destul dâ părăsită înainte de 1789, Iera în 1794 de toacele de producție, capitalistul produce tara a , 250 mii de tone, în 1812 de 259 mii, în 1821 de un aștepta cererea. Si produsele slut înkcatît de milion 100 de mii, în 1856 de 4 milioane 400 de mii. șugate în cit se găsesc la strîmtoare pe pieaj în 1866 de 12 milioane, în 1881 de 19 milioane 212 tională: ca să se scurgă, le trebuie pieața alt mii. șl, adăugată prin importare, consumațiea-I a- Marea industrie solidarizază națiile legate dM tingeâ 29 milioane 445 mii de tone. Producțiea to­ sitățl, do trebuinți reciproce, la a căror în^d0 ța_ tală a fierului Iera de 50 mii de tone în 1740, de 100 lea parte o divizie internațională de munca. de mi! în 18^0, de 200 de mii în 1830, de 254 de mii nevoe pentru fie-care în parte pieața celori • ,.ne în 1851, de JJ22 mii în 1866, și de un milion 26 mii de temeerea pieței internaționale pe care ne- . . j-a oft tone în 1881. a face față, întemeerea acesteL piețe ieste In industriea bumbacului, cea mal dintăl în istorica concurența atinge un grad de violență °®P°“f8Ctloindustrială moderna, torsul mecanic, care Icra puțin cele două efecte ale concurenței, notate, p s0'fflc însemnat înainte de 1'89, în 1812 număra un milion 28 de mi! de țevi, 3 milioane și jumătate în 1839, în 1881 4 milioane 943 de mii. Țăsătoriea, care număra « . cspuude dezvoltatei necontenite a P®5 de nlar^ „nregte, ic; *894, 5 mii de războae mecanice, în 1846 număra ducătoare ; grămSdire prea mare, ere loc din pricină aceasta, comerțul-se p de mii, 65.927 tn 1881. dustriea încetează de-a mal lucra, urtD °a_ , după 0 ine » cu no’11 mod Producție, Iață cu noul regim C°r ’ Hmwaria.1, c?rnl ncesț mod i?a dat naștere( ori-ce după fâlfmr’ht; pănft co grămădirrft -mi o scădere mal mult sau mal puțin ln. harfei. O crlză gen0ral* felini acesta 11 Siiano din zece zece ani: cea dintăl a avut 88 ivește ăprjjt. Dup& mărturioa economistului burfnc 10 această criză s’a prelungit pănă în anul heiv,1Ie- «md o îndelungă Întrerupere de lucrări. 1833, P^^economist, criza din 1837, coborî pe de-o lupi «cola? ®°rioadă do timp, coborî salariul unei . I ! j’ ' ,i i .i : ( I j ' ' J las* \g76 în 18d6 trecînd prin a șaptea criză. 1851, afară de întreruperea parțială de lucru, Ast-fe“l'i0 în fie-care an, am putea zice normal, ac3rfl loveși Tflrnnrile de industrie, care se traduce pr°flP>® «ărăcic, printr’o lipsă de lucru, pe care o înPrintr «Se o reducere de salar, cu alte cuvinte milovA anteriul îndestulător fiind subordonat cîtimel rtfl0ia’m de lucru, în afară de aceste întreruperi rerfl? » de lucru, producțiea capitalistă dă naștere, peacelor crize generale cari fac să urmeze după r ani după abuzul de muncă, încetarea silita de flXceîx’,Dâgjmea si intenzitatea acestor crize vor tot ““’îJe’crescînd o dată cu puterea de acțiune a pu­ terilor producătoare care, în* regimul concurenței caPnfică ’ capitalistul ieste dominat de mijloacele da producție, muncitorul tot așa ieste. Creator al canitalului, omul îndură dominarea operei sale, și, o data Eu mașinisniul, această anomalie capătă o realitate tecnică. In -sistemul marei industrii, pe caro a creat-o dezvoltarea mașinismulul, muncitorii sînt încorporați, întrupați la un"organism automatic,.independent de tei la mersul carnea Iei trebuie a se adapta scrupu­ los, fiind supuși pe lîngă asta, o dată cu iei, putere! motrice centrale. Mișcarea lor urmează pe cea a uneltel de muncă,_ pe cînd, în manufactură și în meseriea cea izolată, mișcarea uneltei de la dînșii pornește : pe clnd în manufactură și meserie ielieraucel ce se serveau de uneltă acuma dînșii servesc mașinei «Mijlocul de muncă, prefăcut în automat, scrie^Marx, se ridică în fața lucrătorului, chiar în timpul acțiune! muncei, sub formă de capital, munca moartă, care-1 domină și îl pom­ pează, II suge puterea viețuitoare”. Ge formă Îmbracă, in exercițiul lui, modul de producție mecanic, si cari-s urmările dominărei sale asupra muncitorilor, ieată covoiu cerceta de acum. Fabrica, cu alte vorbe atelierul bazat pe întrebu­ ințarea mașinelor, ne înfățoează două forme deosew: sau cooperarea mai multor mașini asemănăIniM ~au»° con*fc>aare de mașini diferite. In cazul unalt\PA«dus?’l fabricat în întreg de aceea-și mașinănia InJiS® îndeplinește toațe operațiile îndeplinite gure nJlî» • «C ^e"un lucrător, cu ajutorul unei sinte.maî mulți lucrători, lucrind cudiFabnca se alcătuește atuncea din înSiouînd U?or “a§inI-unelte de-acelaș feliii, funcunnl J*C.ela^ îu acelaș local, sub couduceSc alcătun^a co“un. Ast-feliu, o fabrică de țesătorie » întrunirea unei mulțimi de războae primi trâhn? doilea caz, cînd materiea date, ie fivtreacă printr’o serie de prefaceri gracu nu?» u.n sfat43m de mașini, ca-n fabricele unor diferite mașinl-unelte com?Petlațîe naiv.n?" aceaatâ combinație de mașini de J?. ®uncg calare’ ^ăsim cooperațiea cu diviziune ^er®nU caracterizază manufactura. Dar o apare: diviziea urnele nrA? ?.e “uncă trebuie să ție samă de hb .m0ea do «îf j r °“®neștl, si dînsa nu se poate a diferi» \ Posibilitatea de execuție maSk’fato» « 7 .oPQratii parțiale. In producțiea hbr^^farilor Potnvă> emancipată, scoasă din limiS a nhS diviziea, în mal multe opePrinnihr? . Producție, se întemeează pe ■fiS actW0* Uluitoare si a fazelor unui acooJ??Icâ, de r»?4eSțlea' de executare rezolvită fiind de imoîn lî’ etc* DnPâ cum, în manufactură, 'w^ri)p0FH?Lat? ? lucrătorilor parcelari cere un rMte6 8rhPe +?*nal de lucrători, anumit, pentru di’ ^Par’nn *n combinarea de mașini dîn$contcnltă, 3 pneior de cătră altele, 135 mirul d?r±a^,e„e"Ză,U,n W ^terminat între faetaSS JPecUli«te, stabilită pr’in divide? manutandtata d de matî?ă’ IeSte înIocui^ fabrica, prili crători? anAeff“alT m”°cPeca, cari-s însărcinați luw, v * aaxilian al mașmismuluî. Ușurința acestor “unei înlătura trebuința de-a le preface în ocupații ÎJ « ale unor muncitori speciali, osîuditl pe v*eve,manufactură, la aceea-șl și la "aceea-si muncă- O deosebire ieste numai cît se atinge de mun­ citorii cari m&nuesc o mașină unelti, între cari se ’ ,cuPrind cel ctțl-va lucrători cari dau foc la caAix.e VftPîrI> și salaboril cariHslnt subordonați ii» • ■Aiălare.a de aceste de căpetenie categorii, lea loc n» “3 ’ neînsemnat din punctul de vedere al U1' un, personal de ingineri, de mecanici, etc., cari supraveghează mecanismul general si îngrijesc ua-raIlile Irebuitoare. Mareaindustrie îndeplinește n^t-țeliu despărțirea dintre munca manuală si pute­ rile intelectuale ale nroducțiel, transformate de lea în putere a capitalului asupra muncei. i jx a^e c&’ din punctul de vedere tecnic, mașinismui dă naștere unul nou sistem de divizie de muncă , sxatem ,ae menține în fabrică, mal Intăi ca iraaiție moștenită de la manufactură» după aceea pentru-că capitalul îl înalță în mijloc de exploatare. Îndatorirea de a mănui toată vieața o uneltă parce­ lara, ajunge obligatiea de-a servi; toată vieața, o mașina parcelară. Se abuzează de mecanism pentru a transforma lucrătorul într’o parte de mașină, care și lea face parte din alta. Prins ast-feliu "la o ope­ rație simplă, a cărei simplitate singură ie un chin, o tortură, răpind mancei ori și ce interes, a cărei plic­ ticoasă uniformitate înăbușă orî-ce dezvoltare a cor­ pului și a spiritului, fără a deprinde vre-un meșteșug oare-care lucrătorul nu Ie bun de nimic dacă operațiea asta i-ar fi rîpită, fie printr'o dare afară, fie printr'o nouă descoperire. Amenințat cu chipul acesta de a fi făcut de prisos, de a-șî vedea retrăgîndu-i-se, o dată cu slujba, și mijloacele salo de existență, atlrnarea lui absolută de fabrică, și prin aceasta de capital, Icetc pecetluită. Suprimarea putere! musculare. înlesnirea munce^ cu mașina, repegiunea cu care cine-va se deprinde cu iea. au îngăduit întrebuințarea de lucrători fără mare putere musculară și fără multă învățătură. Așacă de îndată ce capitalul dispuse de mașinism, făcu apel la munca femeilor, la munca copiilor. Ceea-ce nu se văzuse nici într’un alt regim de producție, familiea muncitoare fu dezagretată, toți membrii Iei, fără deosebire de vrîstă și sex, fură aruncați în fa­ brică, și munca silită a tuturora, în folosul capita­ lului, ajunse condițiea de întreținerea familiei. Știm ca retribuirea muncitorului are de bază ceea-ce-i Inecesar pentru întreținerea și pentru reproducerea luL Prefăcînd înse în salariațl, pe femee și pe copil, la ale căror nevoi făcea față vinderea puterel de muncă a capului de familie, distribuind ast-feliu asupra mal multor puteri valoarea uneea singure, mașina coboară această valoare. Cele patru puteri, presupun pe cari Ie vinde acum o familie muncitoare, pot să-i pro­ ducă mai mult de cît odinioară vinderea singurel pu­ teri a capului Iei, dar nu mai puțin în loc de-o sin­ gură putere trebuește ca patru să producă capitalis­ tului supramuncfi/să-I procure o plus-valoare, pen­ tru ca o singură familie să trăeasc*. De alt felifi su­ plimentul de plată Ieste precumpănit, Întrecut de cheltuelile de hrană cumpărată din tîrg, prin cheltuelile dt diferite cumpărături, pe cari le provoacă, o dată cu confiscarea soției și mamei de capital, Ie provoacă suprimarea lucrărilor domestice. Mașina, acest puternic mijloc de-a ușura munca °mului, se schimbă cu chipul acesta, în minele Capita­ lului, în mijloc de-a spori numărul salariaților: spo­ rind înse matariea omenească explotabilă, tea* ridica gradul de exploatare. De aici înainte nu numai că lu­ crătorul trebuie aă «« vîndă, Iei mal este silit �136 «iîViSTA ibEEl REVISTA IDEB1 Prccup^tască copiii. Ji» Buletinul Sotictățcl indiiatriale din Jfn/Aouse, din 31 Mat 1837, doctorul Perot zice: «Mizeriea dfl naștere une-orî, la părinții de f:imilie2 anul odios spirit de speculare asupra copiilor lor, și conducătorii de stabilimente slnt adesea, solicitați ca să primească în atelierele lor copil mal jos chiar de elț vrîsta la care dînșiî stnt admiși do obiceiu». Exploatarea copiilor, ivit-S- din cerințele capitaliste, fu de așa natură, în cît pentru a împiedica degradarea fizică și morală care amenința clasa, muncitorea­ scă, pentru a împiedica pe capital de a slei înainte de vreme puterea omenească, de care nu se va putea fără îndoeală lipsi, do a Ticido găina cu ouăle de aur, Statul, în interesul capitalului, trebui să intervie. Încă din 1819, în Franța, economistul burghez Sismondi, semnala acele nefericite creaturi cari ade la șase— opt ani,., lucrează două-spre-zece si natru-spre-zece ceasuri... și pierpertnd de istovire înainte de a ajunge la două-zeci de ani». In 1827 rin fabricant, acesta care vedea mal clar, unul din cel mal de căpetenie fabri­ cant! de ață de pe Rinul de jos, înțelese primejdiea ce amenința'exploatarea capitalistă: Iei semnală stin­ gerea grabnică a copiilor supuși unei sarcini istovi­ toare, si atrase luare amintea Societate! industriale din Malho&se asupra urgenței unei legislații ocrotitoare a copiilor. Studiul la care. în urma acestui apel, sa dădu societatea aceasta, dădu loc unor asemenea con­ statări în cît Academica do științe morale și politice însărcina pe doi din membrii Ieî~c’o ancheta. Faptele conchizătoare expuse în raportul cetit la Academie, în 1839, de Villarme, siliră guvernul sil intervie, să lee măsuri; După Villerm6, pe cînd copilul unui manufacturier avea; la nașterea lut, după calculul probabităților, sorții de-a trăi două-zeci și opt de ani, și copilul unriî salahor nouă ani, cel â unui simplu lucrator de la fabrica de ață din Mulhouso nu putea să se aștepte mai mult de la un an și un sfert. Copil de * cinci șase ani, petreceau patru-spre-zece ceasuri să lege firele și cădeau sleițl pe războiri. Contele de Taecher cită la* Camera Pairilor faptul unor patroni cari se ser­ veau de-o vînă de bou pentru a ținea pe aceste mi­ cuțe ființe cu luare aminte la lucru. Oh Dupin sem­ nala la rlndu-I, de la tribuna Camerei Pairilor, cumcă consiliul de revizie reforma, în cele zece mal induslrioase departamente ale Franței, 9.930 da in­ firmi sau- diformi, Ia 10.000 de admiși, pe cînd în cele zece mal agricole departamente nu reforma de cît 4 029. Legea din 22 Mart 1841 hotărî la opt ani, minimum de vrîstă de admintere în stabilimentele industriale. De la opt pănă la doisprezece ani, ziua de muncit Sera mărginită la opt ceasuri; la două-sprezece ceasuri de la doisprezece la șaisprezece ani. Munca de noapte de la nouă ceasuri de sară până la cinci dimineața, Iera obștește interzisă mal jos do treisprezece ani. Această lege, de-altminteri, nu fu nici o dată, serios aplicată. Se elaboră altă lege. Legea din 19 Mai 1871 executorie de la 20 Mai 187». cuprinde interzicerea muncel industriale în manufacturi, fabrici, uzine, șan­ tiere și ateliere, pentru copiii .mal jos de doispre-0 zece ani împliniți. Prin excepție, uncie industrii poț să întrebuințeze și copil de la vrîsta de^ zece ani dar în cazul din urmă, maximum mancei, care.Ie de douâ-spre-zece ceasuri de la virata de doisprezece ani, Ieste redus la șase ceasuri împărțite printr’o odihni. Munca de noapte și munca de Duminică, si zilele de sărbători sînț interzise îuainte de șaisprezece ani împlințl, pentru copile înainte de două-zeci și unu de ani. «dar numai în uzine și munufacturiu. Această interzicere îndură oare-cari excepții, cari nu pot privi in tot cazul de cît copiii mai jos de doisprezece ani. Prin aceea-șl lege, apoi, Ieste oprit de-a întrebuința la munca subterană. în mine, ocne, în cariere, femei. Anexfnd, alăturtnd la personalul de muncă o masăjtot mul mare do copil și femei, mașinismul ajunge In cele din urmă eă sfarme împotrivirea pe care adultul bărbat o mal opunea, în perioada manufacturieră, tendințelor despoticș, asupritoare, ale capitalului; mulțămită elementu-. °iult lesne de mânuit al copiilor și femeilor, caPraiul putu 8ă subjuge cu totul pe muncitor pațime! ^p^toare, stoarcerea celei mal mari cîtiml Mușina crează și condiții nouă cari îngădue canitni, lui de-a da frîu slobod tendinței.salo constante d prelungi ziua do muncă, și motive noua cari tac să-im v crească setea de munca altuea., Cu cit mașiuplo funcH nează mal mult, ou atît le mal mare cîtimea de asupra cărei se reparțizază cheltuelile făcuta eu Iele < cu atît Ie mal mică partea acestor cholțuell proporționata pe fie-care murfă. Dacă, mașinale sa uzază lucrîud, lelea» uzază cel puțin cu folos. Dar Iele se uzază de asemenea ni se strică prin nelucrare, devenind atunci pradă a elemen telor, ca și o spadă care ruginește îu teacă t în cazul acesta Iele se uzază fără tolos. leată de ce se caută a: li se scurta timpul de nelucrare. Mâșinele, după aste, sfat supuga ]a ceea-cas'ar putea numi uzura lor morală Ori-cît de-nbună stere s’ar menținea,Iele îșl pierd din valoare prin construirea de alte mașini mal bune> cari le tac concurență Această primejdie Ieste cu atît mal puțin de temut, cu <jjt peri­ oada de uzură materială^feste mal scurtă. ȘH limpede c’o mașină are să se uzeze cu folos, cu atîta mal iute, cu. cît ziua de muncă are să fie mal lungă. Un oare-care material, cerînd. spre pildă, ajutorul & o sută de lucrători, îngădue a so atinge o anumită cifra de producție. Dacă, pentru a mări citra asta, s’ar adăoga numărul lucrătorilor, fără-ndoeală va trebui de adăogat și materialul. Pe cîtA vreme, adăogînd numărul de cea­ suri de muncă furnizată zilnic de cel o suta do lucrători se poate ajunge la rezultatul dorit, fără să fie nevoe sa se adaoge un material, care va fi numai pus în lucrare într'un timp mal îndelungat, zi cu zi. Acolo unde, pentru a-șl întinde producțiea, o adăogare a numărului lucrătorilor săi silește pe capitalist la un avns mâl în­ semnat în clădiri, în mușini, și așa mal departe, prelun­ girea zilei de muncă atinge ținta, tară să crească cheltuelile de facut în clădiri și mașini. De altă parte, producțiea mecanică, dezvoltîndu-șe, si­ lește să se avanseze o sumă din ce în ce mal mare în mijloace de muncă. în mașini, etc., și fie-care întrerupere a vremel de muncă imobilizază, cu chipul acesta, un ca­ pitel din ce în ce mal de sama. Neactive, mijloacele de muncă, sînt o cauză de pierdere pentru capitalist, pentru că timpul în care Iele nu absorb muncă, reprezintă un avans sterp. Mai mult, cer adesea o cheltueală suplementară la fie-care reluare de muncă. leata considerațiea oare, după vorba economistului burghez Senior, «face a fi de dorit lungile ceasuri do muncă». Pentru a îndura cît mal puține întreruperi, capitaliști! au inventat munca neîntreruptă, și ziua și noaptea, și aceia-șl lucrători ncputînd, din nefericire, să muncească zilnic tocmai două-zeci și patru de ceasuri în cavăt, ca­ pitaliștii au găsit să întrebuințeze alternativ lucrători, tre­ buind să li se interzică pentru copil, lucrători de zi și de noapte, ceea-ce se poate petrece în diferite chipuri: o parte din personal, bună oară, face, timp de o eăptămînă, slujba de zi, alta săptămînă slujba de noapte. Sistemul muncel de noapte folosește capitalistului cu atîta mal mult, cu cît implică o scandaloasă exploatare a muncito­ rului șî înlesnește trecerea asupra limitei nominale a du­ rate! de muncă. Iei mal are, cu osebire, o înrîurîre vătă­ mătoare asupra sănătățel. Capitalistul înse pune în punga un beneficiu Și asta oare nu Ie de samă ? Ap explicat, în Formarea Proletariatului, cum căcîștigul capitalistului, plus-valoarea, nu provine din elemen­ tele pasive ale produsului, din mijloacele de muncă, ci numai din elementul activ, din puterea pe muncă, care funcționează peste produsul echivalent cu prețul acesteca de cumpărare Dacă, prin creșterea puterilor producătoare, industriea mecanică mărește supra-munca lucrători prins! în lucrn, și prin urmare plus-valoarea, iniocu un număr__________ de muncitori .prin mașină, d însă >m.... oarecare _____ r_____ , puținează, pentru un capital anumit, elementul sursă sursi de plus-valoare. mzreuuințareâ întrebuințarea mașinelor, din punctai pius-vaioare. vedere al sporirel de plus-valoare, cuprinde o cqntra contrazu dar, si această pe cup " contrazicere ' ------- împinge xinstinctiv — liet să prelungească ziua de muncă, să SODQI>eDS^hnrtiosporirea gradului lor de'exploatare, scăderea prop P nală a numărului de lucrătorl exploatețl. Vedem, de-acolea că mașinismul;'de dă numeroase motive de-a prelungi Pe.s^!^ftSu^,.,ITiene8 muncă, procurînd tot o dată.' Ipntlnța de a ®.|.ni.fla8că lucru, curbînd sau flubjugtnd ou totul masa munc < pe cari twcfeRtfi prelungire le Jpriclnuea, mărgini»» « muncă. Și ce-ar putea să caracterizeze mal . nroducțio capitalist, do cît această neee.modul *.£t 1UI impusă aparatului guvernamental, 137 “'“■vechi cari rezultă dc-aicl, mărește atunci numărul total al lucrăto­ rilor ocupați. Dacă din capul locului, o aplicare nouă a ro/uc? 1)0 m,,nc:taorI !a ° în“tore sintă de ras» a ca *. rum-că mișcările revoluționare munciffde adăogmR’t străine în determinarea Statului. In & r S,i revoluție» din Februar la 2 Mart 1848, s’a &• dairJJret în senzul acesta. Legea d n 9 Septemdecre îndulci decretul acesta, hotărî mam lRi8’ Ju Ha muncă la două-spre-zcce ceauurl, în uzine doia® 7 SnrI După Villerme, ziua de muncă efectivă, J tn«nof® .nainte de- treisprezece ceasuri, la Albevilleși UsflJa la treisprezece la paisprezece la Mulhouse |3^^nrazeco la cinci-spre-zece la Amiens, de cincld’11 pi* Bedan. De altmintrelea aplicarea legei nu fu Vegheată de loc. a «mtă nutereadatâ capitalului prin noile condiții Ce6ft”^e Ie faptul că pe cînd altă-dată ucestuea îl trebuea pentru a stoarce de la muncitori o eî*Ja^7rl eatulătoare de muncă neplătită, acuma Statul treti®6 intervie peutru a pune capăt mortahtățoi muncitoi8 taainte de timp, în urma muncel peste măsură Ia care r ii Ini ii supunea. Pe cînd legislația veche, prelungea C?P lecislâțiea modernă trebuie s'o scurteze. Și durata utaVde muncă., impusă clase! lucrătoare, pănă în veacul i YVllT-lea. cu sprijinul Statului, de ablea corespunde & mărginirea timpului de muncă pe care Statul Ieste silit fo decreta în a doua jumătate a veacului al XlX-lea. 8 Această reacție a societățel, împotrivea primejdiei de ffenferărel proletariatului, prilejitfi. de prelungirea afară din cale a muncel zilnice, mărginirea legală,a zilei, a adus pe capital să încerce a cîșliga, prin o adăogare a cîtime! de munte cheltuită'într’un acelaș timp, ceea-ce îl leraoprit de-a dobîndi printr’o înmulțire a ceasurilor de muncă; Cu chipul aceste, lucrătorul Ieste silit să cheltuească, prin mijlocirea unei silințl mal mari a putere! sale, să cheltuească mal multă activitate pe ceas Și se prinse a evalua mărimea muncel, în chip dublu : după durata Ie! mal întăl, apoi după gradul Iei de intenzitate, adică după citimea ce se cuprinde într’un interval de timp anumit. In ca chip se dobîndește, în acelaș timp, o mal mare Cîtime de putere vitală, în ce chip, într’un cuvînt, s’a pntut iace munca a fi mul intensă ? Acest . rezultat al wurtărel zilei, purcede din această lege vădită, eum-că (Wltatea do acțiune a orl-cfirel puteri animale Ie . cu mal mare cu cît timpul în carelea-I în lucrare Ieste nuundto margini, se cîștigă în eficacitate, ceea Jiule de cît uri chip de a dobîndi plus-valoare, acela 6 a scoate cît mal mult din puterofi de muncă, plătind P*jVnarfttal în ce chip capitalul face pe lutnnft* k- doB 06 Ieste în starș a da. Să vedem acuma «ploatărelPaJtreaZ^ d*nsul salariile la nivelul favorabil lamura F ? Parte> introducerea mașinismulul într'o Eforii P^ductie, face nefolositoare o parte din lualtoi £. ktvUp.a’ P® cari_,( aruncă pe pleață, în c&utaHrte, țn de Pme, mașinismul poate, pe de altă 8*r#de in»/ r^aîurI de producție, poate pricinui o adăodB lâcrătorf U* A?t’tolifi, mâșinele, dau naștere unei specii °u olt otJ? jQ1^ mod exclusiv la construcție* lor, constrn}t mal multe mașini, cu atît Ie ^Articole ÎS a®emenea categorie de lucrători. Cîtimea cu m,,uCato’ cu mâșinele, fiind cu mult mal mare, ki urmam „ IUa,î muJte materii prime, etc., trebuie. etc LsCa indufitriile cari furnizază aceste materii M?,e aduce _a ®Pofească citimea produselor lor, ceea-ce ei» & acestarCr^ltor0 a numărulul lucrătorilor lor. leftidin'î? W 81m"»artlC0to duc0 to dezvoltarea industriilor bim.ptc^9te mljloc de producție. Mulțimea pro4taVbScbittib'irn1Unca în industrie* transporturilor. In «hiîu? mprr?A pe Cari sistemul mecanic le prilojește la d,d^u5e.;‘,ul ec°nomic, apar industrii nouă, desmancei. . ‘ri ramura în care Ie introdusă exploa^iSSH prepJIx ityril0 extraordinare pe cari noul mod <cS<1b cil o nS colJorce': aPlică înt8I Și întăl, prjlejesc canH^^d^ de activitate aprinsă. Profiturile 8 pururea în căutarea unor plasaprocedeul cel aou «e goneralizpz» : în- luciu Șl le Fi pește pinea, această aplicare nouă sfîrseste yrb?, ®ub j«gul,cuPitttluluI mult mal mulțl'* J-rtțori de cițl se aflau la ivirea-I. Sporirel cîtime! mij­ loacelor de proiuccro, corespunde, în cele din ^irmă o sporire a numărului salariaților: știm în ca cliS înro­ larea mereu crescîndă a femeilor și copiilor Veste un mriloc de a crește numărul acesta J Dar, o data cu numărul lucrătorilor atrași du capital care ajunge* la maximul lui, produsele devin atît de îmbielșugnte în cît copleșesc pleața fără a sa putea scurge : o incetmeală-n producere urmează de-aicl, Icar muncito­ rii suit aruncați po drumuri, așteptînd, îu mizerie, să se înceapă lear lucrul. Alternativa de activitate da mijloc, de prosperitate, de producție excesivă, de criză și da opnre, cari caracterizezi industrie* modernă, leată ce conBtitue starea normală a lucrătorului. Olt țin perioadele de respingerea putere! de muncă de capital, progresele tecnice, pornite dm necesitatea de a economisi munca, operează schimbări cari reduc pentru viitor numărul lucrătorilor necesar! Dacă fie-care invenție a unei altei mașini înlocuește brusc o mulțime de lucrători prin cîțl va slujitori de mașină, perfecționarea necurmată a mașinismulul face mereu deprisos pe unii din acești slujitori, s\ g dată cu dobindirea unu! rezultat dat. cu mal puține brațe, această perfecționare îngădue de a substitui pe lucrătorul fără de nici o abilitate particulară lucrătorului celui abil, de a substitui pe femea bărbatului, și pe copil adultului. 0ferirea de muncă care Iera până acolea normală pentru o cîtime de producție dată, ajunge supra-îmblelșugată, așa c-o tracțiune mal mult sau mal puțin însemnata da salariațl încetează de a mal fi de folos Asemenea mișcare repetîndu-sc o dată cu dezvoltarea mijloacelor de producție, crează o supra-populație muncitorească, care sporește mereu. Această supra-populație, treb aește s i no dăm samă, nu purcede de loc dintr’o sporire reală a popu.ațiel, ci dip starea capitalului industrial, cărui, progresele necon­ tenite ale mașinismulul. ÎI îngădue de-a se lipsi de-o parte mal mult sau mal puțin însemnată din lucrătorii săi. Slăbirea necurmată, prilajita de necurmata creștere a mij­ loacelor de producție, atît îu număr oît și în eficacitate, slă­ birea cîtunei de putere ..muncitorească irebuitoare pentru executarea unei cîtiml ă’iinmite do muncă, pe de o parte facecă, dacă nodurile salariaților se îngroașă, după cum am vă­ zut, o dată cu creșterea mijloacelor do producție, Iele ae-ugroașăîntr’o proporție deacreșcîndft, adică, cu toate că spo­ rind, numărul lucrătorilor exploatați descrește proporțional cu scara producției. Pe do altă parte, înlăturînd un număr din ce în ce mai mare do muncitori odinioară ocupați, slă­ birea cîtimel do putere muncitorească, formează o supra-populație muncitorească. Aceasta supra-populație, existîud numai în raport cu ten­ dințele momentan© ale exploatărei capitaliste, poate să crească ți să descrească de-o dată, după mișcările do întindere sau de scădere ale producției. In faza actuală a evoluție! Iei, supra-populațiea muncitorească losto o condiție de existența a producției capitaliste. Acosteea-I trebuie o rezervă industri­ ală, un număr de lucrători mult mal mare de cît acel ce i-ar fi de nevoe, în mijlociu, pentru trebuințele sale, ea să poată să i se puo pe data la îndimîaâ, brațe neocupate, do îndată ce starea pieței ar face să so întărească afacerile. Profitu­ rile fabricanților atîrnă mal cu samă de facultatea de a ex­ ploata clipa priinoioasâ a unei cereri mal mart, ți de a se despăgubi, cu chipul acesta pentru perioada fncetărel de lucru. întinderea sau creșterea producției, la un timp dat, nu-I inse cu putință’ de cît cu armată industrială de rezervă, pururea la ordinele capitalului, armatăjndustrială fără nici o legătură cu sporirea naturală a populației. Această armata de rezervă, care întră în activitate în timpul perioa­ de! de creștere a producției, care trece în disponibilitate în timpul perioadei de scădere, numai lea poate să țio gata ia nevoile fluctuante, schimbătoare ale capitalului mntsri&a ojnonească neapărată. A Dăinuirea acestei rezerve, intrarea-i cînd parțială, cînd ge­ nerală îu servioiul activ, după aceea reconstltairea-i pe un cadru mal vast, roată co-sduco, cu repegfauea tulburătoare a progreselor sale tecnice m;țcare» caracteristică a industriei moderne, caie trece, aproape dtu zece în sece ani. preoain vățurăm, prin f'azj ooupfci'ăl ohirintifăH ninpct} cUpWWlIt �RlîVlSTA 1DEEI 131 REVISTA 1DEEI înaltă, a plinului peste samă și a staguărol. Oaupită pe ju­ mătate sau ncocupută do loc, armata de rezervă, în timpul trîadAviel «alo silite, le susținuta de-asupiu inormîntulul de cătră societățile do ajutor și așczAmintoîe de asistență pu­ ii ie&, a căror utilitate pentru capitaliști o înțelegem numai de cît. Formarea1 aoestel rezerve, rezaltă nu numai din . înlocui­ rea uoeonlenJa a luerătorilor de elitră, macină, ci și din în­ rolarea dț^păturl nouă din clasa muncitoare, a femeilor și copiilor puși, în locul bărbatului- Tendința capitalista, sem­ nalată mal înainte, de a substitui, de h, pune în tocul uuel puteri sapunoare, mai ecumpe, a adultului băroat, unii multe puteri interioare inse mal tuftone do femei, de copil, de flă­ căi : trebuința ce-o aro capitalul do-o mal maro proporție de femei, de copil ți da tineri, de cît de bărbați în tot locul, care explică peutru-ce, într’o țară, poate oine-va să bb plîagă de lipsa de brațe, pe cită vreme 101! de lucrători sînt osîndițl la lipea do lucru Pe măsură co 30 dezvolja, cu mașinismul, puterea produ* câtvaro a muncel, pe măstiră ce sistemul capitalist, prin ur­ mare, scoate mol multă bogăția cu mai puțină muncă, pe măsura aceasta so dezvoltă șt mijloacele do a scoate mal multă muncă, fio-cA prelungind-o, fie făoîud-o mult mal iutensii.sustrăgînd-o de la un număr mat ridiont de salariațl, corind o supra-îmblelșugare obicinuită de brațe Aceasta supraîmbielșugare, alo cărei pricini le cunoaștem, și care contribue a crește abuzul muncel la care sînt osîndiți lucrătorii cel ocupați, mulțămită cărui rbuz, «e pot neapărat ocupa un număr de lucnUoii, mal mic, această supra-îmblelșugare mal Ieste încă favorizată prin întrebuințarea, cu putință cu scăzămînt, prin întrebuințarea de lucrători străini, aruncîudu se pe drumuri naț oualil Ex.atențo, peut'u toate aceste motive, a unei clase supra-numerare, pururea gata Bă leo locul colora ce muncesc, îndeplinește asupra acestora o presiune care-l supune plecați la dominarea, la exploatarea cap.talului, reducîndu-i ca să primească niște salarii de foame. Știm că cererea și oferta făc să oscileze salariul mal sus și mal jos de cit ceea-ce-i trebuie producătorului ca să-și per­ petueze puterea-l producătoare. No dăm samă cît alterează raportul cererei și ofertei, în folosul capitaliștilor, concurența neîntreruptă a muncitorilor aupra-numerarl Pe de altă parte,' trebuie să notăm că, în loc do-a lucra numai asupra cererel, capitalul lucrează, în acelaș timp, asupra ambelor părți. Intr’adevăr, dezvoltarea crescîndă a puterilor producătoare ale . muncel, eare mărește cererea de brațe, mărește de asemenea și oferta, fiind-că fabrică brațe supra-numerare. In definitiv cererea și oferta de muncă sînt regulate de trebuințele Ca­ pitalului cârc fixnză, o dată cd întinderea și scăderea alter­ nativă a producției, întinderea rezervei muncitorești. Așa-ca nu-1 nici de cum creșterea sau șcădorea cifrei ab­ solute a populației cea ce determină citul general al salarii­ lor, Proporțiea diferită, după care populațiea muncitoare se descompune în armată activă și în armată de rezervă, creș­ terea sau scăderea brațelor disponibile, după creșterea sau scăderea perioadei industriale, leată ce determină exclusiv variațiile, schimbările citului general do salarii, cu alte cu­ vinte raportul dintre capital și puterea muncitorească, ambele privite în totalitate. Nu trebuie să se confunde acest raport general cu oscilările particulare, pricinuit# do împrejurări spe­ ciale, cind într’o ramură, de industrie, cînd în alta. De în­ dată ce profitul în una din lele întrece cîtul col mijloc.u, capitaluri ad ționale sînt atrase și se aruncă în ramura asta, cererea de muncă se resimțește: devenind mal puternică, asemeuea cerere poate face sâ se urce salariile. Dacă aseme­ nea urcare se-otlmpla, dîusa atrage lucrătorii spre ramura de industrie favorizată, pană ce, chiar prin faptul grămădrel acostoea, cererea de mancă putînd a se satisface în larg salariul cade la nivelul Iul ord.nar sau se coboară încă mal jos. Copleșirea acestei ramuri, de lucrători, încetează atunci, făcînd loo emigrărei lucrătorilor spre alte ramuri do industrie. Creșterea capitalului poate «â producă aici o creștere de sa­ larii, aceasta creștere un adaos, o grămădiră do muncitor), grămiidîroa aceasta o scădere da salarii, loar această scădere o împuținare de muncitori. Inso aici avem o mișcare locali­ tate, care corespunde mișcatei do distribuire, de împărțire purt.culară a muncitorilor între diferitele ramuri de indus­ trie, nu sumei absolute a populației muncitoare. Acdea-și cauze, cari dezvoltă puterea expansivă a capitan™’ prorocind punerea în disponibilitate a muncitorilor, i^rT* ^dustrtala, armata de rezervă nici vorbă,trebueșto să lo l«I*^ potrivlt ou «poriraa resorturilor bogăției. Cu cit «o toriln» ? nu®®roa3& țeastă rezervă, față de cîtimea muncioonpați, cu ațtt Ip mal mare partea din clasa munci­ , I 130 Jr0 do satisfacere nutritoare: celelalte ,tapl torească ce ?î-a plerdnt, o dată ou salariul, coudițiilQ nule do vieață, ou atît crește mai taro pauperismul. rismul, care purcede din oxistouța unel rozorveindustriale oa* rezerva aceasta, fiind neapărat mișcărei producției capitali»?1 necesitatea unei rezerva implica necesitatea pauperismulul. Ariu că, pe măsură ce capitalul ereșto-n putere, vinderea putere! d mnuc&peutru cei uon’ite de vîudut alte cele, dovino mult mai nesigură, și, cu chipul acesta, fie că salariile acestora ar fi urcate sau joase, situațiea muncitorilor trebuie să ae îurăntă puică mul ture. Economistul burghez Villerme constata în 1837, îu laportnl făcut citră Academica do științl morale ui politico cum-eă departa uentul cel mal industrial din Franța departamentul de Nord, iera de asemeni col mai bîntuit ,do' pauperism. Expresiea în bani a prețului putorei de muncă, salariul no­ minal mai mult eau mal puțin ridicat în unolo timpuri da cît îu altoie, nu însemnă că retnbuțiea muncitorului ar fi mal bună sau mai roa. Pentru a ne da samă mai bine de diferi­ tele cîtiml de salam, reale, și, prin urmare, de situațiea reală a muncitorilor, nu trebuie, după cum am văzut, în timpul din urmă, făcînd po coa mal mare parte diu ziariștii burgbezi, ziariști cu totul lipsiți de lealitate și cu totul igno­ ranți în matorie economică, nu trebuie Bă comparăm cifrele aparouto, ci diferitele cheltuiri de putere muuoîtoreasoă Ja cari dînsole corespund, și, mai cu samă deosebirea în pute­ rea de cumpărare ce aceste cifre o dau. Dar, ducă exami­ năm, nu numai suma de bani co-o primește salariatul, oi cî­ timea de lucruri de ale viețoi, pe care această suma îl îngădue să-și procure, luînd cifrele date de jurnalul Societăței do statistică, vedem că, de la 1824 la 1853, salariile ridicîndu-se cu 37 la sută, prețul lucrurilor trebuitoare pentru întreținere sau hrană se ridicaseră cu 45 la sută. De In 1853 la 1880, statistica oficială notează că salariile s’au ridicat cu 60 la sută. La sfîrșitul anului 1886, înse, un eco­ nomist burghez, Cochut, scriea îu Revue Deux Mondes, cum-eă prețul vcarnei, untului, legumelor, fructelor ouălor, lăptăriel», «s’au dublat Je vre-o trel-zeci do ani». Și dao-am acteoga, bună-oară, urcarea colosală a chiriilor, la această ur­ care de prețuri, am vedea că ridicarea salariilor Ieste inlerioari sporirei choltuelilor de întreținere. Creșterea progre sivă a acestor cheltuell, scumpirea traiului cu alte cuvinte, dupăînsu-și Cochut, «întrece cele mai adesea progresiunoa sau ridicarea salariilor». Cochut, de-altminterl, ne pune la îndămînă cifre coâchiză* toare D.n cele 37 de milioane de locuitori al Franței, dînsul socotește cu la 18 milioane 650 de mi desalariați... Actual­ mente grupul aceste ar primi 12 miliarde 687 milioane: pe an și de persoană 682 de fr.: 1.87 de fie-are pe zi. Ca sâ trăoasei o cas.i de patru persoane, asta ne dă cifra obicinuită do 7 fr.,48 bani pe zi. Dar Cochut singur scrie: «Dacă s’ar face un tablou de consumaț ea unei case de lucrător cu pre­ țuri.e din 1820, din 1850, din 1880, aceste prețuri puse față în fața, s’ar vedoa Că un salar do 8 fr. din zilele noastre nu aduce mal multă îmblelșugare do cît aducea un salar do 6 fr. acum trei zeci de ani, de cît un salar do 4—5fr. acnma o ju- , m- tato de secol». Da alt-fchă, față de urcarea proporțională a salariilor volQ . nota ci proporțiea după care se reprezintă orl-cfl urcare, chior cea mal slabă, le on atît mai mure cu cît oîtimeă sa­ lariilor ieste mal coborîtft. Un salar do 5 fr. ridlaîudu-se cu zece centime, urcarea ieste de 2 la suta : dacă înse această ridicare de zece centime are loc la un salar de 5 fr., urca­ rea ieste pe dâtft de 5 la suta, Un tinlar de 6 fr. rldibindu-se ou un fr., urcarea Ieste de 20 la sută : ăcehș adaos de 1 fr. dă o urcare proporționala de 50 Ia sută la salar de 2 fr. a Toate cifrele pc cari le-am citat, le-am luat de la sari, fără să le discut. Cu toate astea, cifrele lui Cochut, bună-oară, privite numai din punctul do vedere al aritmeti­ cei, sînt puțin cam sporite. Inse, chiar cu cifrele astea, ve­ dem ce trebuie să gîndim de publiciștii cari afirmă în mo doctoral cum-ca pozițiea clasei muncitorești merge Imbun tațindu-se. Lucrătorul mînîncă mal multa carne de_ cit nioara, scriu Ie!: înse nule nevoitoare do a redobindi p tr'o hrană mai nutritoare mei maroa cîtime de putere pe car face e’o pieardă o muncă mai îndelungata și mal Pentru-ca se știe că folosirea de carne favorizară cerebrala și acțiunea musculară. Lucrătorul bea^alcoD mult: dar nn Io oare silit de gradul de intepzitato a cel lui actuale, sa caute în «timnleute o sporire momen^ a energiei îu dauna duratebpnterol «ale ? Alcoolul în 1 momentan puterile și, ceea-ee, din nenorocire Ieste un bun, Iei mal înăbuțește durem ai «Ifrnpfcră ro#m »• B rt^nhiin’stulnl ritorulul nu Io de cît prefacerea substanL«dM>cî‘ mUSn vinderea putorei sale de muncă, profac°pS,mnWat0 p?<lfl munca, îu altă materie do exploatat ’«13r m »Ba plJtennnft consumațioa se îmbunătățește, le din eaP^kL.iifl aduse feliulul de muncă o cer. Iu. ' ' il« H oi sobiulib Academiei de medicină, din 1850, găsim I I I , i ' 1 ii ' ' ' ! '> ; ; |l , : , i Ffl° me®oriUc ■ rînd muncitorii de la făuriri) din deacest JaP^’ ^u hrăniți cu vegetale, dîușil, în mijloTa!nel-spre-zece zilo de muncă pe an. istoviți țjjerde»11 fatebot, făcu ca partea cea mal de cape'‘Uuavl- hx 10° f carnea ; starea sanitară sa îubunătăți » hraue<» fiA-cara lucrător nu mai pierdu de cît trei 3 Jincl-spre-zece zile do muncă po an. Fie-oaro *?. țn’loc d.° \flr dona Bpre zeco zile de munca mal mult j eillpr fnlDT in total, producea un cîștig colosal. Se știe ' ,0, oe°»*c0’ .(vngtrnirel clei ferate de la Pans la Roueo, i P® vr?m°Jan=inl sa Ee înlocnească legumele cu cari ae hrftin Snril francezi, să so îulocuoască cu fleica, pentru ne»a lucrV?'ck tot atîta muncă ca și lucrătorii englezi, »-l»doce Juturoa de io! și se hrăneau cu carne laeraa.iînB muncitorului tot capitalistului folosește, în gradul priitor cuvenit, instrumondruea ' ttal Intr’atît se privește consumațiea muncito­ ri esențialunctui de vedere al interesului capitandnl nulga* tr£â împotriva orl-eărel cheltuell do priU5t] î-n nartea lucrătorului, împotriva ori-cărel cheltuell dl0-«r cere nepătat de păstrarea puterelsale în atare de muncL Ne aducem aminte de strigătele și fiii? oresel burgheze față de acel lucrător care, intocSu sf budgetul pentru Comisiea de anchetă, avu cuălS să treacă printre cheltuelile lui o sumă menită h ollte unor modeste distracții. Un lucrător sa albă preîntiea de a se duce la teatru, aata-I afară din cale, nu-I w î Ca și cînd bucuriile, plăcerile viețel ar fi fost făcute Untru leL. Să mîaînce strict cît ae cade pentru ca punerea in valoare a capitalului să iie pururea asigurată, să rupi ehlar din acest strict necesar cc-va gologani, ca să nu cadă în sarcina societăței în timpul încetărel lucru­ lui sau la vreme de boala, Idată, după susțiitoril și susliunțll sau întreținuțil stărel capitaliste, leată care le datoriea lucrătorului. Dacă trecem acuma la condițiile materiale în cari ae Îndeplinește munca de fabrică, cele mal elementare, cele mai simple prevederi higienice le vedem neglijate Din economie, condițiile vitale de aer, spațiu, lumină, ca și inisarile de apărare împotriva întâmplărilor de primejdii Ș* împrejurărilor insalubre, sînt suprimate sau măcar vițiale pentru lucrător Cînd se întîmplă vre-un accident, w oblclnuește a se face sa cadă vina asupra nenorocitei I^ime, pe cînd, chiar o vină fiind, această vină Ieste efotu 4 una m°tâvată de nevoea, la care sînt siliți munIntAn . 86 Lucrătorul trebuește să se supue, putere! de îmboldite tot mal mare, tot mal A2^nl■?lIll8raulu,• Opunere tecnică a muncitorului la mersul mij' hil or/Minj E?UIlcb» creuză o disciplină de cazarmă cu te* 1 ^te InnAU^' ’n re£iraul de fabrică. Acolea orl-ce liberți doarrnA de taPl de drept. Lucrătorul mînîncă i H ni™ pa C0CQundă. Capitalistul îșl întocmește, pre’ Soiri»» « ’ Mc,°dul de fabrică. Lucrătorilor ce s’ar plînge Primit j^^uitulul său arbitrar, se răspunde : fiind-că 1 ti? l voe asemeni contract, trebuește să vă ’ 7Sî> a.sn.nK pfc ,sancțiune, sînt amenzile, reținerile din rea ^^P.^^stul trage folos atît din violarea, din 1 fi01»! amirĂ, « observarea legilor salo. Argumentul 1 hdflabin»s111 *esbe amenințarea de dare afară. Capitalucrător prin foame. în* avînd nevoe, ca să mănînce, să ai8 ujba uriașelor mijloace de producere, stăliu ! mijloace Ieste stăpînitorul absolut al diniiU hUmav • a£ autoritatea I despotică i se face sim<â aiară din tea. Legea prodiin«Ci1V1 politică a tuturor cetățenilor: ^ta^sa-81 aceea-șl parte de suveranitate : cu iufe®4 10 au. Dar cui ÎI pasă de lege. Io! 8-in- 1. toi să amenințe cu darea afară pe să­ dite YorM^P1 do politică, cari s’ar folosi de drep^Ptele Bcri’ de-a se întruni, cari-ar lua 0taCtorale, precum a'a întâmplat, huna- iuționarilor cari nu știu ce spun, a mal susținea aseme­ nea lucru nu poate fi de cît născocirea reacționarilor fără bună credință, sau a scriitorilor cari, dacă știu ce spun cum se lauda Iei, nu se deosebesc nici prin știință, nîd prin judecată: cași-uu clovn cure, priceput, meșter ga sa folosască demu.șchi-I, abil să se folosască de Iei și îneînfat de aceasta singură a lui abilitate, ar trata d. invenții descoperirile fiziologice din cari, firește, dînsul n'ar în­ țelege nimic, imputând fiziologiștilor că nu ee pot disloca. loată ce scriea asupra situației clasei muncitoare, îâ raportu-I de la 1818, cătră Academiea de științl .morale politice, raport care cuprinde atâtea crunte detalii de suferință muncitorească, leată ce scriea economistul bur­ ghez Adolphc Blanqui; «Marile transformări ale fabricelor noastre, de vre-o două zeci și cinci de ani, nu puțin au contribuit să se producă diferitele crize în cari se zbate munca manufacturieră Ia noi. Zilnic vedem dispărînd atelierile mici, munca răzleața, meseriei de casă. Indus­ triei se organizază în uzini uriașe, cari samină cu niște eăzhrml sau cu niște mînsstirl, în uzini pline de-un ma­ terial de care te sperii, uzinl servite de niște motorl de-o putere nemărginită Muncitorii se grămădesc cu sutele, cîte o dată cu miile, în aceste laborator ii severe, unde munca-le, supusă la’ cheremul mașinelor, Ieste expusă ca și acestea, la toate peripețiile purcese din variațiile cererel și ofertei. Suferințele lor leu curînd caracterul unei ca­ lamități publice». Și Blanqui adaogă ci, în timpul aeestor transformări, «valul pauperismulul nu conteni să se tot urce mereu, mizeriea să crească. Cele mal bune spirite® din Europa Ierau adînc îngrijite de asemeni contrast, pe fie-care zi mal vădit, de contrastul între sărăciea unot-a și-mb eișugarea altora, în pofida masei de produse create prin munca perfecționată a tuturor». Marea industrie cum și concentrarea unei tăriei ce-o ca-* raeterizază, sînt dezvoltate din ce în ce mal mult de con­ dițiile moderne ale producției. Regimul de fabrică, apare de obiceiii într’o ramură de industrie, de îndată ce apa sau aburul înlocuește mușchii omenești, ca putere miș­ cătoare în mânuirea unei mașine-unelte. Totu-șl. icî-eolea poatș să funcționeze și regimul micei industrii, închiriind aburul sau siujindu-se de mici mașini mișcătoare par­ ticulare ca acele de gaz Dar, dacă regimul marel indus­ trii n'a cuprins încă toate ramurile de industrie,'pe mă­ sură ce se (Jezvoliă, vedem, sub acțiunea-I, prefacîndu-se caracterul tuturor. Principiul sistemului mecanic, care, precum am spus-o, analizază un act de producție în fazele sale constituitoare, și rezolvează chestiile de executare cu ajutorul științei, acest principiu sfîrșe.ște prin a se impune pretutindeni. Legîndu-se cînd de un procedeu, cînd de altul, pătrunzînd cînd pentru o .operație, cînd pentru alta, mașinismul răstoarnă, în vechile manufacturi, răs­ toarnă și organizațiea ce-o aveau, datorita unei divizii con­ sacrate a muncel manuale, și alcătuirea personalului lor, întemeind de aici înainte diviziea muncel^pe întrebuin­ țarea femeilor, a copiilor, r lucrătorilor neabill, ftrft învftțățură, în scurt pe întrebuințarea muncel lettene. Tot așa lucrează marea industrie și asupra așa numi­ tei industrii casnice, care n’are nimic a face cu vechea industrie casnică, care presupunea independența, neatîrnarea producătorului. Fie că asta s’ar practica în locu­ ința-!^ de lucrător, fie că s’ar practica în mici ateliere, asta nu le' acuma de cît o anexă a fabricai, a manufacturai, sau a magazinului de mărfuri. Confecțiunea. facerea unor articole de îmbrăcăminte, de purtare, spre pilda, Ieste în mare parte executată de acești muncitor! ziși la domi­ ciliu, pe socoteala fabricanților, proprietarilor do magazinurl, cari le furnizezi elementele de muncă, d‘ndu-le lor comanda. Așa-că, în afară de lucrătorii de fabrică, lucrătorii de manufacturlși meșteșugarii »o-I concentrează în mase mari, în ateliere imense, capitalul mal posedă o armată industrială împrăștiată în diferite puncte ale te ritoriulul, făcînd să între în concurență, lucrătorii orașe­ lor do provincie și de la țară, cu lucratorii Capitalei și orașelor mari, ale căror salarii sînt, cu chipul acesta, Exploatarea muncitorilor lettenl, se practică cu mal multă nerușinare în manufactura niodernăde cit în fabrica �140 REVISTA IDEE! REVISTA ideei I propriu zisă, pontru-că înlocuirea paterei mascularo prin tor... Cel mal buni lucrători părJecsc satele, nlecteu » mașini, îndepliniți în fabrică. în cea mal maro parte lip­ oraș .. Cîtul salariilor, în cea mal mare parte a pra > n sește în manufacturii. In industriei la domiciliu, această, a crescut foarte mult, de două zeci de ani încoacnV^1’ exploatare Ieste si mal scandaloasă do cît în manufacturi, regiuni, acum Ie cu 20, 30, 50, cu 100 lajli-O mal rid& pentru-ci puterea de rezistonți a muncitorilor Ieste mal Prețul hranei șl cerințele întreținerel s’au ridicat în nae mica din pricina răzlețitei lor, fîind-că o întreaga mal uite de cît salariile». Pe de altă parte, mica exploatare tradițională ftcîna șleahtă de mijlocitori, de precupeți, do paraziți hămesiți, se strecoară, în cea mal maro parte din timp. între ca­ loc exploatare! mari, cu metoadele Iei mecanice, aiunr> pitalist si lucrător, trăind pe spatele acestui din urmă, la înlocuirea țăranului, «vechiul razem» al vech’el soci? pentru-că, in sfîrșit, între lucrătorii aceștia, concurența, tați, la înlocuirea țăranului, cu salariatul, cu proletarul agricol, transformarea capitalistă avînd în producțiea amuncitoreasca și-âtiDga culmea. Minimum cheltueldor de producție pe care-1 rcahzază gricolâ efecte la folii! cu cele ce le am studiat în pro^ marea induatrie, cu ajutorul mașinismulul și a organîzărel ducțiea industrială. Așa că ori-cum s’ar lua. ao ajun™ ca sa ne sluj m do vorbele Rcvuc des Deux Ăfondcs^ se amuncel, organizare cure i-I proprie lui, caută să s'atingîi în manufactura modernă și în lucrul la domiciliu, caută junge și aici ia ^încetarea muncel, la șomajul pămîntusă s'atingă prin cea mal nerușinată frustrare s’au stoar­ iul», «absontismo, la aproletanatul agricol». In diferitele domenii ale activituțol producătoare, precere a puterel muncitorești. Nu ee ocupă, spro pildă, un lucrător, și plata cuvenită nu i se dâ, de cît dacă pre­ tutindenea astă-z’, precum vedem, mașinisrnul cu combU zinți la ora fixă munca-I desăvîrșit isprăvită. Și cum ră­ narile muncei cărora le dă naștere fie c'ar detrona cu gazul ce i se da nu-I îndestulător, nu ajunge, nu se poate totul în realitate sau nu vechile combinații, mașinisrnul umplea numai c-o muncă de-o durată zilnică obicinuită cu comb narile sale Tel face lege... Am aratnt acolea dez. se obligă, cu chipul acesta, se obligă pe lucrător, fură voltarea mașinismulul și a mărci industrii capitaliste cea mal mică compensare binoască, la o prelungire ex­ făcînd să ieas i la iveală cele mai de căpetenie consecinfi cesivi a muncel. Aceste tioiuri vechi de producție, mo­ ale lor. Voiu trage acum concluziile cari izvorăsc din dificate. desfigurate sub înrfurirea murei industrii, au a tendințele constatate, studiind cătră ce transformare ne reproduce, mal mărindu-le, grozăviile ucig-itoare ale aces­ duce neînlăturat mișcarea evolutiva a puterilor producă­ te! mari industrii, pănă în ziua cînd aceste soim I de pro­ toare. ducție vor fi silite să pleară. Ceea-ce, mal cu samă, conGabrieJ Deville. tribue la menținerea industriei domestice, Ieste călea scu­ tește pe capitalist de cheltuelele de atelier și mașini, cum ■i și de pierderea ce-ar rezulta, în vremea cînd lucrul în­ cetează, se curmă, ce-ar rezulta din imobilizarea unul ca­ SABIEA-N BALTA... pital mare. Economica de cheltuell, coborîrea prețului puterel mun­ citorești prin întrebuințarea femeilor și copiilor, prin lip­ Tn zelul lor neadormit, cu care coi anume îflsilreisirea de coridițule normale de vieață, prin abuzul de natl veghează la Siguranța generală a Statului,, du muncă, economica asta se lovește în cele din urmă de sta­ puteau să scape diu vedere pe frate-mieu. meșteșugar chibzuit, caro se afli în Cîmpina. Și. îutr’un miez de vilele fizice, peste cari marginale puterilor omenești nu îngădue să se treacă Aici se oprește, pentru exploatarea noapte, cn tot alniul unor aventurieri de-un solo nou, capitalistă, aici se oprește și lettenirea produselor dobîucari nu se pricep să opereze de cît la întuneric j.-n dite prin procedeele, prin m'jloacele astea. Dacă, pentru gloata, i s’a călcat și lui locuința, cn chip să i se fncA și lui una din acele perchizițu celebre,., rămase, t» a ajunge la punctul acesta, trebuie îndelungați ani, în cele din urmă sună ceasul transformărel muncel la do­ în de obște, nofructuoase... Ca să se vadă ce impresie ne fac nouă, și cum privim noi unii asemenea procemiciliu și a manufacturez, sună ceasul transformărel în fabrică. Mersul acestei revoluții industriale va fi grăbit dări, citez cuvintele prin cari mi se anunță de frștemlrni asemenea înlîmplaro... Incheerea sau morala ar prin serioasa aplicare a legilor cari mărginesc ziua do fi, ca stăpîoirea ar fi timp să renunțe la fără de legile muncă și cari exclud copiii mal jos de-o anumită vrîste și Iii măsurile tel de rigoare, pentru-că iele, dacă u'ali cari vor'obliga pe capitalistul manufacturier s >-șI îumuldarul sa ne indigneze măcar, nu joacă absolut njcl un țască numărul mașinelor sale și să substitue nfușchilor, ca rol în economieu, în determinarea purtărilor noMtrâ. putere mișcătoare, aburul. Cît despre munca la domiciliu,, singura urme a acestei munci, în lupta concurenței, si la­ P. M. găr-1 armă Ieste ca se bazuză pe putința exp otitarei ne­ mărginite a puterilor muncel leftene. Ancheta, cure, de­ termină legea din 1841, stabilește ca, în micele ateliere, Nu știa de ți-o fi ajuns la cunoștință, că am copiii muncesc pănă- la opt-spre-zece ceasuri pe zi: cînd1 'avut, în una din nopțite trecute, o percheziție aceasta exploatare nemărginită nu va mal fi cuputinț-, cu Vil o U teribilă ICI LULLi-L aparență, uyu.1 C-XJJU, săvirșilă UUC-L. yuw de v-w _____ munca la domiciliu va osînditâ numai de cît la moarte. număr de vre-o W de agențl, comandați tte Dacă mașinismul i eacționează asupra micei industrii, revoluționează-de asemeni agricultura, în a cărei steră o obicinuit l șefi. N'am a mă plinge din nici un punct de vidată cu marea industrie, Iei Introduce sporirea preductivitețol șl un produs superior al muncel. Imbîelșugurea dere, chiar împotriva ■ înlregei prigoniri de produselor lefteoe care izovorăște de aicea la unele nații, pănă acum. Ie destul de clar, acțiunile noa­ va ruina pretutindeni, cu toate tarifele vamale, pe acelea stre, ale slăpînitorilor ca și cele muncitoreșUt cari vor produce cu mal puțină ecnomie sini de o potrivă bine-cuvlnlale. Stăpînitoril cred Utilajul mecanic nu-I înse compatabil, nu so potrivește, nu se împacă cu mica cultura, și cu m.ca proprietate ru­ că all-feliu nu pot irăi de cit cum traesc, rală. Așa-că, în regimul agricol de a-zl, munca țăranu­ de aici prigonirea împotriva celor doritori de lui Ieste și va fi d n ce în ce mal puțin remuneratoare. schimbare: iear noi, înlănțuițl cam sintem, ca Satele, precum am constatat-o, se golesc încetul cu înce­ materie și suflet, ne zvtrcolim : și iaca bara. tul în folosul orașelor. „Multe pămînturl, cetim într’un Că aparent cată să se facă a se înțelege alt număr din Hcvus des Dcux Mondes sînt Insate-n pără— ginite, multe sîntparăs te. într’un singur arondisment din ce-va, o fi, dar adevărul na poale sla ascim Aisne, Franța 167 de proprlet < ți nu-s cultivate de fermierii pe vecie. i.y de arendașii lor și mei luate înapoi de propr.etarl. într’un alt arondisment, tot dm Aisne, 123 de ferme se găsesc De all-feliu trebaeșle să știi că nici nn cunosc adevăratul scop al atîtor perchiZU 1 șl Iele în osemenea caz. In zece departamente din Nord și Nord-Est, arendașii, decurajațl, părăsesc cultura De un de aicea din Cimpina și Ploeștl și Alexandri timp criza a cuprins și împrejurimile Pansulul* Anche­ tei făcută în 1879, asupra situației agriculturel în Franța Ct,„piua Gh ■ Mcnitarul perpetuu al Societâțcl naționale de agricultura, miT1.*. ™®pundb : «Numărul brațelor disponibile pentru buneii® agriculturel a ajijns în da obște neîndestulă- 1907 ]No. LXX. 10. Viitorul Romîniei... j I 1 i jI i; j | , l București, Strada Epurilor, 10. cît se atinge de politica asta, ni se pare că nu trebuie să avem nici acuma un alt criteriu de bază... Condițiile materiale, duse de determinările m’ m să mă ocup aice să preîntâmpin toate răs- lor». Ș'-3U schimbat forma, voim să zicem și-au N3. o & ar plăcea unor antagoniștl să le schimbat baza, și cer neaparat o schimbare în 1^sdin dezvoltările, cu totul obiective, ce va să formele întocmirilor noastre, în feliul de vieață al • hitate mal jos: răstălmăcirile ce ar plăcea oamenilor, o schimbare corespunzătoare, care Ie l*e SC^JfacrnnistI. pe cari n’am nici o nevoe leu singura condiție de durare. Corespunderea, de ffnrovoc să-T înfrunt, dar pe cari, ca un cer- alt-feliu, ieste o llege o: universală, absolut necefăfnr al adevărului, în cea mal curată expresie, sară, cărei trebuie- -ă să se---supue întreaga fire vieOneste să-T am... Viitorul Romîniei, de altmin- țuitoare, pentru-că, fără^ corespunderea asta, erl ca și al orl-cărei altei feri viitor, Ie înse un există vieață armonizată. 1 Vieață armonizată, care-I criteriu în luptele, în stăruințele noastre spre a- de urmărit, în afară de orl-ce f6rme închipuite, meliorare, spre bine? Și vorbim de-un criteriu, pe toată vremea într’un feliu singur cristalizate, de-o rațiune explicătoare, îndreptățitoare-n de-a- care-i . efe urmărit. în ----toate formele -Iei mișcătoare iuns pentru că vremea empirismului, vremea di- ”9* nuanțate... Cetitorul deprins să-sl pue 1 _ nunti ,j„tea-n buirel politice, față de datele pozitive, călăuzitoare, lucrare îșî va făuri singur dovezi destule, dîndu-șl dînd ce acuma le-avem, vremea empirismului ni se de asta x‘ deplină samă. pare a fi trecută. Față de îndrumările actuale de Odinioară pătrunderea oamenilor ne fiind tocmai vieață, ni se pâre cu totul fără nici un folos de a generalizată, chiar .din zpricina , stărel -- materiale, ;------- r care nu nu sr’’a0 generalizat, într ‘r/r’oc formă fer—* mal “* superiface-napol, sau de a-I pierde-n ocoluri rătăcitoare 031-6 pașîlce pașii ce i-am fi putut face, sp.e fericirea noastră oară oara, » pretutindeni, pretutindeni, de-o de-o dată, dată, trecerile trecerile de de lala o dt cît mal deplină, spre fericirea noastră a tuturor, stare stare lala altajauadaptărileașezămintelor r’1------T.., omenești, pașii ce ham i-am fi putut face tot mereu înainte. îiiaîutc. l-a noile ”c:’e forme materiale, materiale, corespunzătoare, CGrcsHUu<^tyâf£, nu <»« so'«*u ’au Qnro farteîroo Mzxn«.*>.X M — V I____ .nulul lonn IX.X .... —— —/ , Spre fericirea noastră, în înțeles cît mai larg, sinputut face ^fără un ^sbucium mare, fără Jde »lupte Firește că lăudabilă gura îndemnare ce ne călăuzește mintea să cerce- rcrunte, ”"“A *. fără *“* de’ jertfe... ‘ -----ar--fi — .-----teze, ce face graiul nostru să cuvinteze, ce dă diplomațiea acelor iubitori de progres, cari, spre avînt tuturof manifestărilor noastre. **a sili elementele «*— *• — în cari rădăcinele reacționare, Pentru limpezirea, pentru înțelegerea diferitelor stărel vechi sînt mal cu adîncime înfipte, spre a fapte sau așezăminte, manifestate, aflătoare-n vi­ înlesni prefacerea necesară, ar izbuti cu abstracții, goare, cînd putem să cercetăm lucrul 'cu rpătrun­ cu desfășurarea unei perspective, cum am zice derea cuvenită, nu găsim g* ' altă ’:w expheare mal bună poate, deprimătoare... Nu vă dațl osteneală, n’avețî de dt starea, starea sau desvoltarea corespunză- îndemnul, voi ce aveți în mînă puterea, voi ce ?.ar® Ta!eriață- După caracterul unei asemenea aveți în mînă guvernul, nu cedați din privilegiile uri găsim și caracterul faptelor și așezămintelor voastre? Vouă,... n’aresăv.i seîntîmplenimic. Dar : de la amănunțimea unul fapt izolat, viitorul,... viitorul atîtor lucruri scumpe, în ale mnUA ,pănă ,a grâmădirea, păn la gruparea mal căror margenl am deschis ochii, am fost crescuți, raft la°u,aHă, manifestate într’o mal maredu- și cari credem că trebuie să șl păstreze forma NU mal vnrhim - ix-:i- -• J--------J:•««- nu mal vorbim de -speculările și de credin- cea aflătoare, cum Ie,... viitorul Romîniei în sfîrșit, h»\de tot car’> 3U avut i*n .totdeauna de se va pierde... Ni se pare înse că în timpul de s^area cea aflătoare sau a uneea similare, față nimic nu poate impune mal mult de cît ade­ inteCU5?rs,pecJtiva sau cu umbra '.n Ul?-’ fies»ta vărul preocupările curat. Șinoastre. deci orl-ce diplomație departe de rSisÂ’i eata de cavernă, vieață lacustra, «vieața P ------------ iul?2 0are’ «oniadă, cea de cetate, și toate viețeie Binele omenesc trebuie urmărit, astă-zf, chiar starJoare’ ț111 au alta nimica de bază de cit o cu o stăruință mal mare de cît orl-cînd. Dar aniaî materială, stare materială constind cest bine, cu toate că în curs de îndeplinire orî<nm aU îu dezvoltarea uneltelor cu care o- cum, acest bine ni se pare că mal mult îl întîrI 1-!_____________ I nîrla s* se apere și să-șT procure cele tre- ziem, cînd ni-1 închipuim să-l realizăm în niște Mut »e‘‘ -^derențiarea acestora i-a diferențiat o- țărmuriri ce n’au în *îele Tele nimic hotărîtor, în niște se tot ?pecle, în’Zr c^311C țaiuimiu cari cari se iot desfac, desfac, până pană la ia contopirea fcpeck "6 s’a complicat, care a luat atîtea atitea țărmuriri l'ar e’ ta afară de orLce viilor pe care omul într?un cuprins comun... Cmd nu Ie vorba de nici larftiavnf vorbim------de evoluțiea și dizolvarea , Qt Ot avut s* în |P vedere. co aplicare, ----- , noi ------Se afîn^ j-, ‘ aD?n-ge de P°Iifica noastră, de năzuința r popoarelor vorbim de caracterul lor efemer,, enumerăm chîar atîtea și atîtea formațiuni stinse, <u,£xaJd,n împrejurările aflătoare o cit în forma cea trecătoare a lor. Și, totu-șl, cînd ar S Pentru of de bine’ cît se-atinge de politica ^adeschida P>entru ochiî ?’Pentru minti,e ce fi să ne slujim, pentru a prinde ce.-ar fi temeinic, r REVISTA IDEEI Unor fa e« n avern nevoe 3 stărui mal mult Colecție» anual A: & ici Pte ce vin a se’înșira de la sine, �142 REVISTA 1DEEI REVISTA tfetâl în mersul nostru propășitor, conștiința noaștră întră-n eclipsă. Și, de-o dată, ceea ce știeam dina­ inte ca fără bază și trecător, prindem a lua drept criteriu în năzuințele noastre și-a ridica la rangul de ideal. Un ideal al nostru, față de-un alt ideal, fără-ndoeală multiplicat, a cărui sferă nu vom pu­ tea-o nimici nici o dată, față de un alt ideal care va fi în veci tăgăduirea idealului nostru... Să ne aducem aminte de acele popoare al căror scep­ tru s’a întins peste întregul cuprins cunoscut, și cari, în cele din urmă, din toată a lor strălucire n'au lăsat moștenire de dt iloțl. Toți cel ce-șl sprijinesc pe <Viitorul Romînieb așa zîcînd politica lor, ar trebui, dacă țin cu ade­ vărat la acest viitor, ar trebui să-l facă să leasă din vâg, să nu-I sară sau să-I evite, în sine, tra­ tarea, în lucrările lor, să ni-1 prezinte lămuritor. In acest viitor, pe lingă un caracter imutabil, în timp și spațiu, în acest viitor să ne fie dat să. vedem și acel caracter de universalitate, care să se acorde cu universalitatea care pătrunde toate împrejurările materiale de a-zl. Firește, dacă s’ar izbuti să se facă aceasta, am fi departe de con­ cepțiea strimtă, de părtenirea, de privilegiul indi­ vidual și de clasă, pe care vagul de-acuma îngăduește ca Viitorul Romînlei, cum se propune de obiceiu, ca ori-ce viitor de asemenea soiu, îngăduește să presupună, să albă: concepțiea strimtă și pîătenirea și privilegiul individual și de clasă. Am fi departe de acea luptă de neamuri, care numai susținătoare de vieață nu Ie, de acea luptă între clase și între indivizi chiar, care te face să exclami, tot o dată, cînd privești bine, vai și de învinși, val și de-nvingătorl. . Din lupta pentru existență, cum ise zice, care-I la baza orî-căruî strimt ideal, din lupta pentru existență, ce-I drept, rămîne-n vieață cel ce învinge. Dar cel ce-nvinge, adesea, pe lîngă că nu se bucură, în generalitate, de o tihnă, de o siguranță prea mare, adesea rămîne și dînsul schilod. Viitorul Romîniel s’ar preface, cu chipul acesta, într’acea întrajutorarea obștească, care și pănăacuma, în evoluțiea omenească, a jucat un rol în­ semnat întrajutorare care se urmărește acuma de cele mal civilizate popoare, în tot cazul de frun­ tea populației lor, într’ajutorare ce tinde, prin fi­ rea-!, să ajungă universală. Despre un viitor ire­ ductibil și excluziv nu mal poate să fie vorba. Dar ceea ce ar fi cuprins mal înalt acest viitor, se vede bine că nu se pierde, nu se deșartă. Și, ast-feli£i, leată un neam de oameni, ajuns la în­ țelegerea intereselor sale superioare și a unei po­ sibilități de bun traiu, leată un neam de oameni, în împăcare cu toți, care îșT vede dezvoltarea tu­ turor individualităților sale, cu toate înzestrările posibile ce le-au, spre cea mal mare a lor bună stare... Pe baza unei atare concepții, pricepe ori­ cine ce conlucrare frumoasă poate să albă ființă și cu ce spor, între oamenii cu pătrunderea clară, împătimiți cu adevărat chiar de binele lor. Ce conlucrare, pentru înlăturarea atîtor rele ce ne în­ tristează și ne otrăvesc acuma toată ființa, rele cumplite, a căror priveliște odioasă, pentru a ne deda o clipă unor preocupări mal susținătoare, trebuie să facem cea mal mare silință ca să ne-o scoatem pentru o clipă dîn minte. p, Muțoîii RĂSCOALELE ȚĂRĂNEȘTI Intr’o scrisoare publicată în «AdevSrul» din Tuliu D-nu General C. I. Brăteanu, apără aproape aceea-șl tem4,că ofițerii cari au luat parte la potolirea răscoalelor trecute și cari au sftvîrșit ororile cunos­ cute și mal cu samă necunoscute ar fi nevinovat! Nimeni nu se mal gîndește acuma la vina cul-va și mal cu samă a cere pentru asta pedepse postume In orl-ce caz nu nolne-am gîndi la asemenea lucru' Dar. dacă chiar ofițerimea sau soldățimeu, înar­ mată cu un întreg arsenal șl cu o disciplini atît de cîntată, care poate să-I asigure un sînga rece nemăsurat, dacă nu Ie scutită de antrenare nici Iea atunci se vede ce politică păcătoasă fac guvernele țărel, dacă lasă ca nedreptatea și mizeriea neagra sâ lee proporții de-acele, cari sA dee naștere la ol rorl, absolut explicabile din partea celor ce îndură nedreptatea și mizeriea asta, orori la cari să se răs­ pundă prin altele, explicabile și acele, nu vom zice că nu, uar explicabile în chip rușinos... Sâ lăsăm înse aă vorbească, în chestioa asta, însu-șl un oiițer, pentru?că concluziea, în senzul vederilor noas­ tre, anume că armata trebola absolut scoasă din sistemul de guvernare, concluziea asta, va izvorî socotim, de aici, de la sine. P. M. Ce spune un ofițer Mă îngrozesc leu însu-mi, gindindu-mă la ce devenisem leu... Jeram pur și simplu un vînător de oameni. Revolverul îmi iera în tot momentul pregătit, și o vieață de țăran nu însemna pentru mine mai mult ca vieața unei primejdioase fiare. Nu-mi aduc aminte ctțl oameni am ucis, și nici. pe unde, nici în ce împrejurări. Mă trezesc acum ca dintr’un vis îngrozitor. Și leată bsăptămînă de cînd mă întreb încontinuu ce a pu­ tut transforma atît de brusc și în chip atît de înspălmîntător ființa mea ?... Ce-a pulul face din mine un învierșunat ucigaș de oameni?... Fuseseră grozave sălbătăciile răsvrătiților, atunci, cînd pănă și cei mal hotărîțl apărători al țăranilor recunoșteau că nu mai iera alt mijloc de cît a se trage fără cruțare în carne vie, Oamenii din companiea mea, în momentul plecărel spre locurile răsculate, ierau abătuți, stîngaci, ca sub lovitura unei nenorociri ce te amețește. Iei nu știeau de cit că, fiind soldați, sînt datori să asculte ordinul și să tragă. Dar trebueau să tragă în frații lor, și, așa tșl tnchipueau, numai pentru a apăra viețile și avuțiile propriilor lor exploatatori... Na, leu n'aveam nici o încredere in oamenii miel. Ierau momente cînd îl socoteam tot așa de primejdioșl ca și acel cari semănaseră, in drumul fu­ riei lor, pustiul, groaza și atitea vieți. Starea mea sufletească in clipa plecărel iera cu totul alta de cit a soldaților. Ieut de și nu leram de cit jucăriea unui vis urlf, mă socoteam trezii aintr'un vis frumos. Țăranii pe cari-i iubisem, nu mal meritau iu­ birea. Un locuitor in sat mi-se părea o fî0™* pitită tn vizuină și care tșl așteaptă Vedeam existența Statului nostru altrnmd nu­ mai de un fir de păr. Vedeam străinii năvălind să stăptnească rodul mancei Pastr, de noi cu atttea jertfe. Șina Iera dectt osava re : micelul... „ Intrasem tntp’un sat, după ce mdeelări^mti răsvrătifi la depărtare de vre-o trei hwsbsis i Pe. țn această lumină... Iei mă socoi 'n odios instrument de răzbunare \ & porilor lor. ?i cum mă priveau. Mi-se j încă doi ochi mari, negri, ai uI ca'ide țăran, ce se ghemuise, ca inlr'o ui W11cl,h capătul unui podeț de peste un S<nt Si de acolo, ochii Iul, asemănăpri unul lup, niai întunecați de cil umlorl C t11 rare se mișcau, m’au privit apropiinWln Cterani numai la ciți-ua pași de iei, WHleles cad văzusem. Atunci, țîșt.... a , Ma epure, a trecut printr'o spărtură >arl ră oe sub lin coșar, și l-am mai zărit razna peste. niște movili de gunoi, <Cn! ce. a dispărui in fundul unei npe. Chiar pui de. fieară să fi Țosl in local acestui co"J P'i iot l-aș fi urmărit cu drag. p \pari(iea unui țăran bătrin mă făcu inse i: ’Jjdi să-nu revin din sentimentele omenești, : fiicemiserd să mă slapinească o clipă. Poale • ca acest om icra inofensiv. Dar conștiința că i>rfl unul din cei pe cari-i căutam, conuingeita c.ă fața lui blinda nu ascundea de cit o 1 jurie sălbatecă împotriva a tot ce nu iera țăran, ■ Ipoi o mulțime de alte ginduri și sentimente ■ indecise, coiiiribuiră la loc să mă socotesc în ; [ala unui dușman de moarte, pe care dacă nu i laș omorî, l-aș lăsă să mă ofnoare. Nn vă speriați... N’am omorît pe acest om, i care nu-mi făcuse nimic, nici mie, nici altora. I hai reamintesc numai de iei în treacăt, și-nup să-mi explic pentru ce unii ofițeri, dacă vor țifost cruzi, aufost peste marginile i.<închipuirei reci, a omului care judecă de ’ la ’ dis»• lun^, și încă mai mult simte de cît judecă... 3 April, 1907. Din «Prezentul». FEMEEA ȘI REVOLUȚIEA r cea ^r,s^> Pe care societatea actuală o taaliX !en?e,eî’ Ie datorită atît concepțiilor spiriîcliunik n determ’nă cea mal mare parte a . cari le-au Orne”e?*Y» cît ?’ condițiilor economice, pe Toafp î creat ,re£irnul producției capitaliste. U|i shr făcute cu scop de a îmbunăschimbe t !emeeî’ fără să urmărească înse să ; CIJral de nr* băzele organizației sociale, au fost 1 CUl,°Șlintă <!SOS’ le*e. nau dovedit de'cît totala neI °rdin m c?re,at'el care regulează fenomenele ' c,,ele idei •’ econ°mic, politic... A înșira ciu1 lq asta ar ^an au f°st propuse de unii în chesProni.H -!”113 a ,e respinge cu toată grăS 0 critiSne-ri e ce,e maî multe nu pot suporta fiului p ar cădea covîrșite de greutatea ^ner? în aP,icare a altora, ar fi mal făcuit fe,de c« folositoare. ter? în jurul ?ă'oară Și se face încă un zgomot ca?** Căuhr4rtico,u,uî din c°dul Civil, care inttn îtis? ? Patern’tățel. Scriitorii și oratorii, W?c Robiri admiterea căutărel paternitățel, Pl11 ? nedreptățel criminale ce lovește ’8e înșală grozav. Pentru-că supri- 143 marea acestui articol n’ar îndrepta de loc situa­ rea femeel și a copiilor Credem chiar, că în Ioc de a însemna un pas înainte pe calea progresu­ lui și a emancipăreî, asta ar constitui o dare îna­ poi, un regres. le destul de vădit, cum-că paternitatea, care nici o dată nu poate fi cu siguranță probată, pu­ rurea va putea da loc la contestări. Afară de asta ni se pare că copilul ar cîștiga prea puțin, din faptul că ar avea drept fată un om, care n’ar lăsa să’I scape nici un prilej pentru a se scuti de în­ datoririle, cari i-ar fi impuse de lege. Nu trebuie să uităm îeară-șl, că dată starea moravurilor de a-z', o lege care ar autoriza căutarea pafernită- țel, ar putea foarte bine să încerce riscul de a ajunge cu totul aiurea de cît acolo unde voea. Unei femeel cinstite, pe care ar fi părăsit-o dră­ guțul, îl va fi neapărat scîrbă de a bate toba cu pretinsa Iei dezonoare, pentru ca, cu chipul acesta, să poată dobîndi, pentru îea și copil, protecțiea legel: pe cînd o zvînturată va găsi destul de ușor mijlocul de a-șl făuri o situație, mal mult de cît mulțămitoare, la adăpostul unei asemenea legi. Tot așa, ca și-o lege, care ar autoriza căutarea paternitățel, constrîngerea impusă bărbatului, de a ținea o făgădueală de căsătorie, în cazul cînd se­ ducerea ar fi dovedită, nu poate fi privită de Ioc ca o măsură de progres și dreptate. Ar trebui să se înțemeeze un regim de inchiziție curat, pen■ ' w « •- 1----- „„x* s— ___ ; tru ca legi de soiul acesta, cari,5 ___ prin Iele*uiți-iC, înșî-le. uu ta oui ui . av voia, uau jji iu ițit sînt chiar o atentare li la Ukarfo+ao libertatea r.at-Ortnna persoanei’i' umane, să nu dea loc la cea mal revoltătoare nedreptate. Căutarea paternitățel, îndatorirea bărbatului de a lua în căsătorie femeea ce-ar fi sedus-o, și o mulțime de alte măsuri restrictive a libertățel in. dividuale, propuse zilnic de oameni cari, cu tot amăgitorul pretext că vor să emancipezefemeea, nu-s în realitate de cît niște reacționari, nu pot avea nimic comun cu tendințele Revoluției. Ten­ dința cea mal de samă a Revoluției, Ieste de a scăpa omenirea de acel vis urit al moralei apă­ sătoare, care purcede din Spiritualism și din con­ dițiile ucigătoare create de tiraniea capitalistă, pen­ tru a stabili echilibrul între trebuințele și pasiu­ nile omenești, libere de orl-ce constrîngere. Tendința cu adevărat comunistă și materialistă, care formează fondul Socialismului revoluționar, Ieste o garante sigură despre adevărata emanci­ pare economică și morală, a femeel, prin Revoluție. Cea mal mare parte din vițiile și crimele, cari necinstesc omenirea, trebuie pusă pe sama Spi­ ritualismului, care determină, și acum, aproape exclusiv, acțiunile omenești. Conpepțiea spiritua­ listă, care atribue forței, inerentă materiei, o ca­ litate superioară acestei din urmă, concepțiea aceasta a indus omenirea în nenorocita greșală, de a privi funcțiile, ce par a decurge mal direct din materie, ca fiind de un ordin mal puțin înalt de cît funcțiile așa numite morale sau intelectuale. Această concepție spiritualistă a universului și negreșit că și-a naturet umane, fatal, Iea-I pri­ cina cea mal de samă a situației inferioare, pe care actuala societate o hărăzește mancei cu brațul. Disprețul spiritualist împotriva a tot ce Ie de ordin fizicesc, cade de o potrivă și asupra femeel, ca procreatoare, ca născătoare a speciei omenești. �RBVlSl'A. IbBEL t Ieste a spune o vorbă foarte.. cătră? Echivalența funcțiilor generatoa- a. lJreap,ă; Ie prea vădită, ca să mal albăi $r>Vf demonstrată. _ REVISTA iDEEi 144 Cultul Fecioarei Maria Ieste ilustrație» cea mal menea săbiei sabie! Iul lui Damocles, sta stă de-a pun pururea vădită, cea • mal netăgăduită a ureT și disprețului atîfnată asupraCIlK capului lucrătoarelor. Munca •. I. . • ______ «rlînX erorii' moîlnr fîirtd olafîfS rAnrrmfll excelență, crești- meilor fiind plătită, sub regimul capitalist,. 1 fepe care spiritualismul prin — ——> fi. adică l nismul, îl poartă cărnel în general și femeel in pre{ cu desăvîrșire de rîs/lucrătoarea, pentru1 n niifpa U 1 ajutori putea trăi trăi, faste Ieste nevoită să rprnro-3 recurgă ia i parte. împotriva spiritualismului, materialismul științi­ bărbatului. Dacă nu i se prezintă un s,sof sau fic, de mult de tot a redus la nimic plăzmuirile măcar un amant, prostituțiea devine atunci pentru aia aa~ dualiste ale adversarului său, dovedind cu ajuto­ lea o necesitate de fler. Chiar dacă oo ffată rul științei experimentale, unitatea universului. bandonată ar căuta să șl cîștige traiul prin munca Acest mohism a stabilit, în chip de neînfrînt, e- zilnică, experiența i ar dovedi pe dată cît de xistența unei corelații, unei legături absolute între deșert i-a fost planul- Ne putînd trăi din salar toate fenemenele de ordin material și moral. E- a-I cere să fie virtuoasă, nici mal mult, nici măî chîvalența funcțiilor cerebrale și musculare fiind puțin, arînsamna a o sili să se sinucidă. Dar nu numai trebuințele materiale silesc pe ast-fdifi îndestul de probată, Ieste cum nu se poate mal drept a se cere un de o potrivă res­ lucrătoare să caute protecțîea unul bărbat: lippe­ pect, ătît pentru trebuințele morale cît și pentru sită de ori și ce drept, Tea are nevoe de această protecție chiar pentru siguranța Tel personală. necesitățile fizice. Obiceiurile și moravurile noastre, departe de a Clasa diriguitoare, care vede în fetele proletare fi îri acord cu cerințele natureî, sînt opuse tutu­ o pradă pentru pasiunile Iei, a creat o institu­ ror noțiunilor date de Știință. Dragostea, care ar ție scîrboasă pe care a botezat-o ,.poliție de mo­ trebui s^ fie tot atît de liberă și de în deobște ravuri11. Această instituție are drept țel vînarea de respectată, ca și prieteniea, dăînueșteîncă sub fetelor celor sărace. In Franța, stăpînirea a pus o jugul tiranic al linei legi morale care ține de evul primă de 4 lei pentru fie-care fată capturată. Polițiea Teste autorizată să se agațe de toate femeile mediu. Disprețul cărnel, care-I fondul moralei noas­ cari trăesc singure. Zilnic fete tinere și nevino­ vate sînt arestate, fie la plecarea lor de la lucru, tre spiritualiste, atinge mal direct înse demnita­ tea și libertatea femeel de cît pe cea a bărbatu­ fie noaptea în locuințele lor, și aruncate în în­ lui. Aceea-șl acțiune Ieste judecată cu totul deo­ chisoare. Și dacă aceste nenorocite nu-s recla­ sebi^ după cum lea a fost săvîrșită de un băr­ mate de vre-un părinte, de vre-un amant cu tre­ bat sau de-o femee. Pentru-un bărbat, faptul de cere mare sau de vre-un alt oare-care prieten al a avea un număr nemărginit de amante, lește a- lor, atunci sînt puse sub supravegherea poliției, proape un titlu de glorie. Chiar adulterul, nu-I și, fără voea-le, date pradă prostituției. Din nefericire, puține femei cunosc în toată pentru ifînsul de cît o greșală neînsemnată. Fe­ meea, dimpotrivă, Te socotită ca dezonorată, cînd grozăveniea Iei la ce soartă condamnă societatea îșl ia un amant, și trece aproape drept criminală, actuală majoritatea sexului femeesc. Cele mai multe femei, îndură aiurite și resemnate toate nedrepcînd nu rămîne credincioasă soțului său i Pricina de căpetenie a subordonări femeel și tățîle astea, mulțămite dacă, prin cine știe ceîn~ ________ Lix de fîmnlare a_______ condiției ne mal _____ pomenite ; ce: yi-I-------creată Jîmplare fp.rirită. fericită, Î7hnfp«r izbutesc să-șl acîoiirp asigure QÎCTiirnnfa siguranța societatea modernă, sînt prejudecățile noastre l°r personală. Altele nu văd în căsătorie _ de cit universal. sexuale. Mulțămită defălmărel sau veșțejiret uni- un mijloc de a scăpa din naufragiul universal, De la 1871, cu osebire, cîte-va femei generilor libere, femeea Ie o ființă inferioară, fără voință proprie, care atîmă. cu totul de bărbat, roase> s au făcut apărătoarele nefericitelor lortocare, după capnțiul ce i are, poate so facă feri­ varășe. Mulțumită imboldului lor, o noțiune mal cită, stimată, sau să fie pricina ,,cfidereî ‘ și „de- exactă asupra stăreî femeel tinde a se generaliza zonoarel" sale. Dacă o fată sedusă Ieste luată de tot mal mult. Dacă propaganda socialistă va amant în căsătorie, societatea o reabilitează, dar merge tot crescînd, avem tot dreptul de a nă­ dacă Te părăsită de Tel, Tea rămîne disprețuită. dăjdui să vedem în curînd ziua, în care, sexul femeesc, va înțelege și Iei, cum-că revendicarea O mulțime de viții și crime, cari pricinuesc drepturilor sale ie slrihs legată de revendicările degenerarea speciei. omenești, îșl au origina în proletariatului, cum-că emanciparea femeel nu va dezaprobarea, în hula ce lovește femeea, de a fi putea fi îndeplinită cînd societatea călcat infama lege morală care ne cîrmuește. O- privilegiilor de clasă: devacîtfi atunci prefăcută în pulbere nanismul, tribadismul și o mulțime de alte viții împotriva natureî, fac parte din numărul lor. Mul­ de cătră Revpluțiea socială. Despre căsătorie țimea avorturilor și-a pruncuciderilor, care crește Ieste astă-zl în de obște admis, cum-că eeh£ mereu, izvorăște din aceea șl pricină, le vădit că femeea, dată iubirea-I particulară pentru copil, valența serviciilor aduse societățeî, implica, ce _ irai egalitatea egaiiiaiea de drepturi. Pe baza.chibzu n’ar săvîrși nici o dată crime de asemenea soiu, neapărat dacă societatea ar înceta s’o privească ca dezo- țel ' “ acesteea, popoarele civilizate și-au obligai norată, pentru faptul de a se fi dat în mod liber giuîtoriî, faurii, a recunoaște,: recunoaște, măcar în -aPareJl‘a’ „ |ua plăcerilor simțuale, și dacă ar putea agonisi, în tatea de drepturi pentru tpțl oamenii, fără « • chip îndestulător, cele de trebuință noilor Tel în considerare deosebirea lor de înd^etnic • In virtutea aceleea-șl axiome, cerința soa născuțl. Pe lingă toate suferințele astea, cari sînt, ne­ mulul, care reclamă egalitatea de drepturi, ta tăgăduit, rezultatul concepțiilor noastre spiritua- bele sexe, Ieste cu desăvîrsire întemeeata. A spune că serviciile aduse omenire! o. e se mal adaugă, pentru femeea săracă, ametiințarea neîntreruptă a prostituției, care, ase- femee sînt mal puțin însemnate de cit cec U M _______________ ■ A» * ei C* >11*0 i“l A fîo I 1 • f zi ««X 4*-» r» —— ".IS 4 nunw» Ia T nicf dîn punctul de vedere al: i ral moralei, al muncel. Dacă se poate ! StelKe,lJex ?n deobște inteligența bărbatului Ieste I corisUta ca cea a femeel, asta se datorește ^d^vrt°’r mult ticăloasei educații spiritualiste, a ueste în deosebi femeea, de cît in- . I ’ ;, ;' restabilită prin concepțiea intuitivă pe stXe femeea ,o posedă într’un grad mult mal mare ^iinsa^nMpacitate economică a femeel, lea/ f?ebuîe s’o atribuim a tot puterniciei CâKS care vede în fie-care femee o recrută prostituție, Tear nu inferioritățel sale. AdEaril egalitățel sociale a celor două sexe, •nainte de a acuza femeea de incapacitate, ar 'f mult mal bine să stăruească să i se dee acelea-șl drepturi și mijloace de dezvoltare inte­ lectuală ca și bărbatului. Pe urmă vor putea s’o critice, cît vor vrea. Bărbatul și femeea, fiind două ființl cu capa­ cități echivalente, ar trebui să fie și în drepturi egali, prin urmare să dispue absolut liber de persoana și înclinările lor. Pe cît se pare unirea bărbatului și a femeel ar trebui să fie urmarea unei atracții mutuale. Nimic mal falș. Prejude­ cata și nerozîea, cari au stăvilit pretutindeni li­ bertatea individuală și-au astupat fericirea ome­ nească, au înlănțuit dragostea prin căsătorie. Puține trebuințî sînt cari să ceară mal stărui­ tor a fi satisfăcute ca dragostea, puține a căror satisfacere nedeplină să pricinuească mal multe suferințf și să fie mal vătămătoare organizmulul nostru. Numai dragostea constitue în noi încli­ narea normală, care asigură reproducerea speciei In condiții mal priitoare. Dacă omul contractează 0 unire lipsită de dragoste, se expune a se reprodnee în condiții rele și săvîrșește ast-feliîî o blamabilă. Dacă, din contra, dragostea Ie J*ea la unirea-I prezidă, se supune selecției orale și atunci săvîrșește o acțiune morală. Mm.nirea bărbatului și a femeel trebuie să se innumai pe dragoste și nu trebuie să durecin,nicl 0 dată mal mult de cît durează iubirea parte !nda^ ce dragostea încetează dintr’o ci chkrPăr^rea se impune nu numai ca un drept, amahiT < 0 datorie socială, și fie care dintre foștii - Draen i Uîe să a contracta o unire nouă. dcoselS? i ar® în de °bște un caracter foarte nicie lâ uniî tinde la constanță sau la statorputință d - k var,abilitale. Adesea lea nu Ie cu 0 rațiunr*e CI! după ° iungă conlocuire. Un cuvînt, M nefJ p13' mult, ca să se lase libertatea cea b,arnJ J?l,r!!a înclinărilor sexuale și să nu se Nsesc fPr-^e e maf mult de cît bărbații cînd îșl rea ?’ îeIe într’o dragoste succesivă. fMorjJ •e^. noastră familială ca și instituțiea % Re Odi/h <Solub*lă’ nedespărțită după esența -acestor cerințl ale natureî și ale 145 dreptățel. Căsătorîea inse, chiar dacă ar fi con­ tractată din dragoste, nu constitue mal puțin o acțiune imorală și contrară natureî, pentru-că atentează la libertatea individuală OrI-cum. Și nimeni nare dreptul de a-șl abdica libertatea, jurînd, în mod solemn, iubire și credință pănă la sfrîșitul zilelor sale. Logodnicii, căsătorindu-se, nu numai că se cu­ nosc, mal în totdeauna, puțin, dar chiar dacă s’ar cunoaște mal mult, le Ieste cu neputință a ști de mal nainte dacă îșl vor conveni mutual tot cursul viețel. Vedem în fie care zi, cum două persqane cari se iubeau, căsătorindu-se, ajung a se urî după ce au vlețuit cît-va timp împreună. Divorțul, înscris de unele stafe/în codurile lor, cu intențiea lăudabilă de-a lecui suferințele,casnice, nu, poate fi de cît un expedient fără însemnătate. Divorțul poate să fie condițional sau voluntar. In primul caz, Iei Ie un drept mal mult sau mal puțin iluzoriu, pentru-că plîngerile de feliul acesta sînt, cea mal mare parte, de-o natură atît de delicată că scapă competirițel judecătorului. Așa-că, în de obște, femeea va prefera să golească pănă la fund cupa amărăciune!; conjugale, de cît șă se expue scandalului ce-1 atrage după sine un proces de divorț. Divorțul, ne supus nici unei restricții, va slăbi, de jure, în mod simțitor, legăturile căsătoriei, dar, de fado, soții vor profita de acesta. prea rar. Instituțiea căsătoriei Ieste prea strîns legată de condițiile economice create de proprietatea pri­ vată, pentru a putea pierde, cu toate legile liberale cari s’ar referi la divorț, măcar ce-va din caracteru-I tiranic. Bărbatul, fiind susținătorul femeei, recurgînd Ia divorț, femeea riscă a rămînea părăsită și lipsită de orl-ce mijloc de traiu. Afară de asta, educațiea copiilor, în Ioc să fie pusă sub direcțiea, sub con­ trolul sbcietățel, fiind lăsată cu totul în sama fa­ miliei, grija pe care părinții o poartă copiilor, împiedică firește, în niște atari condiții, în cea mal mare parte din cazuri, împiedică chiar pe cea mal nefericită pereche, să divorțeze. Toate aceste condiții, luate la o laltă, fatal, fac să fie indisolubilă căsătorîea. Pentru ca divorțul să poată fi cu adevărat voluntar, ceea ce-ar tinde a transforma căsătorîea în unire liberă, ar trebui ca femeea să devie economiceșle egală cu bărbatul și ca educațiea copiilor să cadă in sarcina întregei societăți. Răul ce purcede pentru omenire din instituțiea căsătoriei, nu se poate în de ajuns socoti. Cea mal mare parte din unirile legitime, departe de a fi contractate din dragoste, se întcmeează, aproape exclusiv, pe combinații finanțiare. Cele contractate din înclinație reciprocă sînt neînchipuit de rare. Afecțiea de feliul Iei ne fiind înse constantă, multe d.n căsătoriile astea devin nenorocite apoi. Căsătorîea, fie că violează legile selecției na­ turale, fie că are drept mobil de âpetenie interesul, nu-1, în realitate, de cit o formă a prostituției, și nu cea mai puțin scirboasâ: prostituțîea consfin țită de Biserica și patentată de Stat. Ce va mal mult. Contrară lege! naturale, insti­ tuțiea căsătoriei dă naștere neapărat imoralitățel. Existența acesteea cere numai de cît, ca corolar, prostituțiea femeel. Sub înrîurirea prejudecăților, �HBVUTA. 10111 146 147 MEV18TA IDEKl efiror le dă naștere Tea, societatea vestejește orl-ce schimbările aduse în constituirea familiei au unire a femeeT în afara căsătoriei. Fata, dată îu- tîmat de condițiile de proprietate. Cele mal vechi birel, liber, de sine, de multe ori se vede res­ tradiții istorice pe cari le posedăm, demonstrează pinsă de părinți, prin urmare redusă la mijloacele destul de vădit, că în starea cea primitivă fami neîndestulătoare ale miincel sale, și-așa silită la liea fu impusă de cătră despotismul brutal. prostituție. Afară de asta, majoritatea bărba­ In timpul cînd norma cea mal netăgăduită □ ților necăsătorindu-se înainte de 25-30 de ani, pros- dreptului, Iera forța, femeea, neputînd singură tituțiea nu Te numai o necesitate, ci chiar supapa face față atît nevoilor sale cît și celor ale copide siguranță a căsătoriei. lulyl său. nici să se apere împotriva agresiunilor Prostituțiea, de alt-feliu, nu va dispărea de cît uușrnaneșu dușmănești am din afară, - pune arara, se văzu nevoită a- se atunci cînd iubirea liberă va fi înlocuit căsătoriea, sub ocrotirea bărbatului, supunîndu-se voeî |ur cînd Revoluțiea, printr'o echitabilă remunerație a Ie vădit că într’o societate întemeeată pe asemenea munceî, va fi asigurat fie-cărul și fie-cărel un drept baze, un poate avea loc unirea liberă a bărba. egal la vleață, la bună stare. tulul .și-a femeel, întemeeată pe egalitatea reci­ Partizanii căsătoriei, în lipsă de argumente, inForța, domnind ca suverană asupra tuturor voacă necontenit situațiea copiilor. Căsătoriea înse procă. relațiilor din asemenea vreme, și-a pus pecetea departe de-a fi o garanție pentru drepturile co­ Iei și asupra viețel familiare. Femeea căzu sub piilor, constitue, din potrivă, o piedică, prin cla­ puterea discreționară a bărbatului, lear copilul sificarea acestora, în copil legitimi, naturali și a- sub cea a autoritățez părintești. dulterinl. NumaT copiii legitimi moștenesc pe pă­ Această formare autocratică și patriarhală a farintele lor și se bucură, ca atari, de toate avan- miliel, fu embrionul Monarhiei. Din grupurile tagiile pe cari li le poate procura familiea lor. unite pentru a se apăra de atacurile dușmănești Situațiea copiilor nelegitimi, âdfcă a copiilor șeful de familie, care se deosebește prin forța zămisliți de-un bărbat și-o femee, cari n’au fost lui cea trupească și isteție, pune stăpînire pe concăsătoriți între Iei și nici în afară, Ieste regulată ducerea întregului trib. după situațiea mamei și Ieste în de obște de plîns. In veacurile mai apropiate, familiea mal pierde Tatăl unul copil natural, nu-T ținut, după lege, puțin din caracteru-1 tiranic. La Romani, tatăl aca să poarte de grijă de nevoile.lui. Dacă acesta vea dreptul de-a dispune de soarta copiilor săi, îșl recunoaște înse copiii săi naturali și dacă a- fără nici o restricție. In evul mediu se măi pe­ ceștiea n’au de concurent nici un. copil legitim, depsea încă adulterul femeel, prin bătaea cu vergi atunci au acelea șl drepturi ca și aceștia. La din con­ în chip public. Dacă ținem socoteală cît a pier­ tra n’au drept de cît în al treilea rînd. dut familiea din caracterul său autoritar, din timAceastă strigătoare nedreptate.care lovește copiii purile barbare, pănă a-zî, și dacă ne gîndim că-n cel naturali, nu-i accidentală de loc. Starea de in­ toată vremea însemnătatea familiei a fost in ra­ ferioritate socială pe care aceștiea o ocupă în­ port invers cu cea a civilizației, atunci putem atreaga vieață, Ie strâns legată de menținerea că­ firma, că, cu cît înaintăm mal mult pe calea pro­ sătoriei. Societatea, osîndind pe copiii născuțlîn gresului, cu atît instituțiea familiei ieste menită a afara căsătoriei, a crezut să garanteze existența se șterge, a dispărea. acestei instituții, aplicînd o pedeapsă copiilor năsNu voim să spunem de Ioc, cum-că instituțiea cuțl din unirile libere. Pledarea cea mai caldă împotriva ncdreptățci familiei a fost întru totul dăunătoare omenirel. ce izvorăște din instituțiea căsătoriei, Ieste situ­ - In timpurile primitive, lea a fost necesară, pentru ațiea creată cooiilor adulterini. Dacă; de pildă, so­ a apăra femeea și copiii de agresiunile, de lovi­ țul Ieste în stare a dovedi, ceea-.ce nu se poate turile cele dușmane. Mii de ani lea a fost singu­ întîmpla de alt-feliu de cît rar, cum că copilul rul intermediar, singurul mijlocitor al civilizației. soției sale legitime nu Ieste al lui, legea I dă drep­ Dar timpurile astea au trecut cu desăvîrșire. Nu tul de a nu-1 recunoaște. In acest căz dînsul bine numai că vrăjmășiile unei familii în contra alteea înțeles că-T scutit de îndatorirea de-a îngriji de au încetat, chiar luptele comunelor nu sînt, pennevoile copilului soției sale, așa-că copilul, care tru contimporanii noștri, de cît o ' reminiscență, nu poate fi răspunzător nici de cum de acțiunile o amintire istorică a evului mediu. mamei sale, Ieste un paria. Dacă, din potrivă,so- > Acum, de mult familiea a încetat a mal fi in­ țul recunoaște copilul adulterin al femeel sale, termediara progresului social. Școlile, universită­ nedreptatea nu mal lovește atunci în copil, dar... țile, academiile, drumurile de fler, cari ușurează comunicațiea între nații, și altele, și altele, sin lovește în soț. . Cit timp unirea bărbatului și-a femeel nu va auxiliare cu mult mal sigure pentru răspindir fi cu totul liberă și întemeeată numai pe dragoste, civilizației, de cît Ieste tradîțiea. Progresul nu cit timp se va impune tatălui, ca șef al familiei, mal îndeplinește de cătră familie ci de socicto \ Cu toate că cele mal de samă motive cari grija educației copiilor, dilema egalizărei drep­ turilor copiilor nu va putea fi rezolvată in sen­ necesitat instituțiea familiei, adică ocrotirea în potriva agresiunilor din afară și .transmi sul drcpiăței. progresului prin tradiție, au dispărut, lea a Oespre familie tinuat, toțu-șl, pănă în zilele noastre, sa o Familiea, așa precum există astă-zl, nul nici iască, în spiritul său cel vechiu, cu toate că for de cum o instituție bazată fiziologicește pe na­ primitivă i s’a schimbat. Această suprav ețuirc tura omenească, după cum ar putea să pară unei Ieste legată mai cu samă de infenoritatea critici superficiale a fenomenelor sociale. O arun­ nomică a femeel, inferioritate creată o cătură de ochi asupra istoriei, ne va arăta că capital, și de lăsarea educației copiilor num I : 1 I , , < . hunel-voințl și mijloacelor părintești. sarcin0 D‘ actuală conservarea constituției no'.jtre In epoC~ desăvîrșire monarhică, Ie un an hro fainii'3^’ Cori ce lucru învechit și uzat, fa niliea •nism- Caîedică însemnată pentru dezvoltarea pro­ fesie ? p omenire!. Departe de-a fi, ca în veaanterioare, o forță motrice a progresului, curii* îrihue a stăvili distrugerea tradițiilor ce nu cu dezvoltarea intelectuală, morală. se Jîlpaa% om are dreptul la dezvoltarea intep^rsonalitățel sale: a-I pune acesteea feste o crimă ce cade asupra societățel pledic» pațnj|jea inse Teste stavila cea mal mare ^Koltărel tifiuror oamenilor, pentru-că lea a dSlcă clasificarea naturală a indivizilor după Irnp rîiătile lor și după aptitudinile lor respective, ^ea mal mare parte a părinților de familie, nu e'edă nici capacitățile intelectuale, nici mijloace țdestulătoare, pentru a da copiilor lor o educa! potrivită. Și un părinte, chiar dacă ar avea un snirit cultivat, nu l totdeauna în stare a face educațiea copiilor săi, pentru că un om, on-cît de instruit ar fi, poate să nu fie un bun pedagog. Afară de asta Ie sigur, un om bogat va face lot ce-I va sta în putință, ca să deschidă fiului său o carieră lucrativă, producătoare, fără să-I pese dacă acest fiu posedă calitățile necesare unei asemenea stări. Dimpotrivă, părintele proletar Te siiit să șl învețe copilul cea dintâi meserie, care-T Iese în cale, care ar fi în stare să I facă a și cîștiga cît mai curând existența, orâ-cît de înzestrat ar fi cooilul acesta în toate privințele și de capabil a șl face o carieră științifică. Introducerea învățămîntulul obligator și gratuit, mulțămită producției capitaliste, Ieste pentru pă­ rintele de familie săracă o nedreptate mal mult, pentru că frecventarea obligatoare a școaleT de cătră copiii Iul, îl răpește un mijloc de existență. Clasificarea nerațională a indivizilor, cășunată de instituțiea familiei, natural că se faceîri dauna sodetățel, desemnînd oamenilor nn cîmp de ac­ tivitate, care, de cele mal multe ori, nu cores­ punde națurel lor. De prisos a mai arăta toate ielele ce izvorăsc de aici pentru omenire. < Prin socializarea educației, care ar îngădui ca tuncțiea delicată de institutor să se încredințeze numai oamenilor cu vocație, can ar poseda și ^nludinile intelectuale si morale trtbuitoare, mii ?e La,e«te și genii, acum înăbușite de educației familială,> ar Ieși la iveală. (Concluzie soc'a,ă și morală a bărbatului și a com'./ .U va. A cu putmță de cît cînd educațiea nind 0>* Z*1 socializată, starea-le civilă rămiformar e după mamă. Această transductieî6 S0-cîaI.ă a Emiliei cere desființarea proden iniu a?ita,iste ?’ Prin urmare nn poate fi înprim-it « de -cît Prin Revoluție. După ce va fisuducere. DPri.e<atea Privată a mijloacelor de pro‘sPrăv71?îVo,ut,ea nu va avea nici o greutate să gală a ? 0 dată și cu căsătoriea și familiea leexistență feste condiționată de pro<)r^pnrUculară. egalifau’zatie® comunistă a societățel, consfințind dic^ eeonomică a tuturor indivizilor, va riuPhl locului familiei caracteru-I monarhic și autoritar și va înlesni simțitor socializarea edu­ cației. întrunirea capitalului și muncel în acelea-șl mînl, distrugînd antagonizmul raporturilor econo­ mice actuale, va îngădui mărirea producției în chip necunoscut încă în zilele noastre. De alt-feliG mijloacele enorme cari sînt între­ buințate astă zi pentru întreținerea armatelor per­ manente, palatelor, bisericelor, sau cari sînt risi­ pite în alte scopuri criminale, potrivnice civiliza­ ției, ar fi și numai Iele de-ajuns, pentru a asigura, fie cărei individualități, dezvoltarea fel integrală. Cît se atinge de căsătorie, nu va avea nici o ra­ țiune de-a fi, într’o Republică socială atee și so­ cialistă. De îndată ce căsătoriea va înceta a mal fi un privilegiu pentru a naște pe lume copil, chiar oamenii cel mal plini de prejudecăți, vor prefera, într’un timp foarte scurt, vor prefera să închee mal degrabă uniri libere, de cît să se supue li­ nul jug, fără nici un avantagiu, nici pentru Tel, nici pentru copiii lor. Opintea atît de des pusă înainte de oamenii su­ perficiali, cum-că o asemenea transformare a rela­ țiilor de familie ar rupe legăturile de prietenie dintre rudele cele mal apropriate și ar slăbi simțitor sen­ timentul de solidaritate dintre oameni, se datorește ignorărel sau necunoaștere! nici de cum a prin­ cipiilor socialiste. Departe de a aduce cea mal mică atingere legăturilor de prietenie dintre rude, cari, fie zis în treacăt, în societatea de a-zl, în cea mal mare parte nu sînt bazate de cît pe interes, societatea egalitară va purifica raporturile dintre copil și părinți, distrugind caracterul capitalist al familiei. lear părinții nu vor trăi împreună de cît cu condițiea unul atașament reciproc. Armoniea celor două sexe are, în Socialism, de asemeni, o garanție mal sigură, pentru-că pe de-o parte derivațiea genealogică,nurcegînd de la mamă, preîntîmpină relele consecințl ale infidelitățel fe­ meel, lear pe de alta egalitatea economică împie­ dică pe vecie venalitatea, vinderea și cumpărarea în dragoste. Societatea actuală, bazată pe antagonizmul de interese, greșește cînd impută Socialiștilor, cum-că ideile lor tind să izoleze pe oameni, distrugînd legăturile dintre Iei. Socializarea educației și co­ munitatea de interese sînt factori cu mult mal serioși de solidaritate de cît cel pe cari I crează constrângerea, forța, și nu poate fi învinuit ni­ meni de optimism, cînd afirmă că transformarea societățel, în direcțiea Comunismului, va deschide omenireî o eră de prosperitate, de morală și de dreptate... Cît timp oamenii vor fi încovoiațl sub jugul Capitalului, sînt puțin! sorți pentru un viitor viitor mal bun. Trinitatea modernă: Proprietate, Religie, Familie, trebuie răsturnată de pe piedestalul Iei. pentru ca reconstituirea socială să se îndeplinească. Pentru aceasta trebuie să ne lepădăm de noțiunile cele falșe și de iluziile cele copilărești. Nu-I de ajuns ca într’un moment de entuziasm revoluționar, să se dărâme bastiliile cele de pleatră și să se sfarme idolii clasei cîrmuitoare. Alte bastilil mal sînt, cari dacă nu sînt de pleatră,-sînt. din potnvă, cu mult mal greu de distrus. Constitufiea familiei moderne Ieste poate cea mal primejdioasă dm toate. Sub �REVISTA idebi 149 REVISTA IDE» ’ 148 ' aparențele cele mal seducătoare, familiea ascunde cele mal groaznice viții și crime. Minciuna, ipocriziea, adulterul, infanticidul, paricidul, îșT dau nepedepsite mina sub vălul, sub scutul Iei. Destul de mult s a lăsat omenirea fascinată, orbită de exteriorul familiei. A sosit timpul să se smulgă, căsătoriei și familiei, masca lor de cuvioșie și de ipocrizie. Fie-care Revoluționar trebuie să facă tot ce-I va sta în putință pentru a distruge prejudecățile pe cari le mal păstrează mulțimea în această privință. Lucrătorii și lucrătoarele, pentru cari scriem aceste rîndurl, nu trebuie să se mal lase înșelați de fanfaronadele celor cari vor să-i facă să creadă, cum-că cea mal sigură garanție a purităței mo­ ravurilor Ie căsătoriea și cea mal bună sursă de bună-stare pentru copiii lor Ie familiea. lee aminte că existența căsătoriei are ca condiție prostituțiea ficelor lor și că instituției familiei se datorește educațiea proastă și rea a copiilor lor. Tuturor acestora le-aparține, să împlînte pe dărîmăturile, pe ruinele vechel societăți, prin Re­ voluție : Unirea Liberă cu Socializarea Educației. Frederic Stackelberg. Confribuirl Voluntare - Abonați Achitați Aveam de gînd a renunța, anul acesta, la publicarea con­ tribuitorilor cum și ăboiuițUor cel avem. Asta pentru bunul cuvîntcă din publicarea din anii trecuțî a putut să se încredinfeze'orl-cine. cum-că Revista noastră are un număr de urmăritori regulați, ale căror, îndestule, prea cunoscute im mei s’au repetat, aproape in toți anii, mereu. Ceea-ce putea să fie o mărturie că stăruiuța noastră cu-adevărat răspunde unei nevoi simțite, simțite chiar în afară de vioi Atn fipu­ tut renunța la publicarea aceasta, spunînd doar simplu cum să, anul acesta, pe lingă susținătorii cel vechi, ce ne au ră­ mas statornici, s'au iha! ivit încă noi, ceea-cc ne-a îngăduit să avem, am putea zice îndestulătoare, mijloace, să facem fața nu numai chelttielclor obicinuite de apariție a Revistei, cî să mal tipărim încă și alte costisitoare lucrări, cari sini ucuma cunoscute de Cum inse s'ar fi putut crede că anul acesta, bogat in evenimente zguduitoare. revărsător de teroare, s’ar fi întimplat o scădere in numărul următorilor și susținătorilor noștri, ceea-ce n'ar fi fost de mirare, tear noi am stărui în întreprinderea noastră, pe care wniî voesc s'o vadă vătămătoare, am stărui mal mult din înverșunare, ne luăm ingăuirea de-a publica, poate pentru ultima oară, numele susținătorilor ce-i avem. Asta atît pentru documen­ tarea celor ce ar voi să întunece', astă-zi, să pervertească cea mal vădită realitate, pre cît pentru un istoric care s'ar face o dată asupra acestei realități. Cît de gratuita a fost de-altmintcri afirmarea unui istoric al nostru de a-zi, vor­ bind de lipsa-nc de. urmăritori, numele ce se vor părinda mal departe pot spune. Bine înțeles că numărul urmărito­ rilor noștri Ieste cu mult mai mare de cit acel al celor ce aice apar, orl-ce încheere din acest fapt s'ar voi să se tragă. Și firește că mal sînt încă mulțî cam pot să-și facă o cinste, la o operă prin tscelențS de bună-voință, de cinste, de-a fi și dînșil susținători... p. jj. CONTRIBUIAI VOLUNTARE Din Capitală ■ Andrc-J, 15 25, Titus Bălăuescu, 7.50, V. Basarab, 27, Al. Boda. 7, H. Butoiann, 1, O Colaboratoare, 36.80, Gh. Coatescu, 5, Jcan Crețesou, 6, Cristicl, 34.80, ,Gh. Christescu, 6.30, Niță D-trescu 4.80, Arhimandrit Ev­ ghenie, 10,Ghelb, 37.65, Gh.N Ghîneseu, 2.40,1. Grîgorescu, 11.30, O. Gnmberg, 5.70, Gh. lonesco, 2.50, I. Mihâescu, 13 50, Filip Mihâileseu, 4, D-tru Militară, 6 10, Gh. Munteanu, 2 70, Nae Negoița, 11.40, Pîrvn Nicolescu, 6, P. Panaiteseu, 10, Aurelia Pantzu, 5, ]). Păuneau, 9.F>5, PopoEcu Petre. 5,80. St. Popescn, 2.90, Gustar Saifer, 520, Silica 4, I. Teodorescu, 1.50, V. Uscătcscu, 4.20. K. Wa^-O, L. Valdmai), 1, Vodă, 2, loan Veveriță, 6 20, wulis, 16.60. De la un munăr de Urmăritor», 160. De la nuirtr UimărUoar«s 248 le». Din Țară : Argeș: N. Bemard. 5 30, 8. Hatvann ți .v, ■ I. Marinescu-Valsau, 6. Bacău : Gh. Gavrilescu, 6 T / vensol, 13.70, Loon Șadboy, 7. Botoșani : C. Gallîn o Etnma Lnzareanu, 2. Roza Marcus, 2.50, loan NicoleâuV 10, Eduard Ulle, 10, V. D Vasiliu, 20. Brăila: BnaJ Boantâ, 10, N. Const. 4.20, P. Marcu, 2.20,1. Oprea l.fin Gh.Butăreanu, 3.Buzău • M Dimitriu, 4. Constanța ; T p,/ khnskv, 10, loan N. Roman. 10. Covurlul: T. Abure) 6* Albert Schapira, 10, Deodat. Țaranu 10, Sini Vasiloscn li/ H. L Weohsler, 19.10, Sol. Wechsler, 1.50 Dorohol: hi’ Bundu,7.50, Maria Costesehi. 11,50, Gh. Diaconescu 22.90 Pr 1. Lefter, 7 50. Iași: O. Davidoviol, 5.50, Oonst. v' Dimitriu, 12, loan D. Dimitriu. 5 50, Petre Dimitriu 1.25* Dr. I. Guțu, 10, D. lordăcheunu, 6, D. Stavniou, ’ 8.65* Ilfov: Al, lonescu, 2, Pr. I. Neaga, 5, T. Ncagu, 5. Afchedinfl: Un trudit, 2.40. Neamț: Cota, 3. Raehel St. G Olt: loan I. Storian, 10, Ab., 100 lei. Prahova : AJbulescu Ilie, 5, G. Arbuzesou, 5, D, Aricescu, 18.70, S. Bălănoacu 5.20, Gheorghiu Ilie, 14.20, St lonescu, Med. Veter, 7.ro, N. Mihăesou, 47.40, Gh. Moșoiu, 20, A. D. Popescu, 17, D. Popoveanu, 2, Dr. I. Segal, 5, Ștofiîuescu, primar, â’ Gh Vasiloseu, 5, Pasca Xonofonte, 5. Putna : C. S. Ballan’ 20. FI. Eftimosen, 8. Roman : Saahi Buzeano, b, Dr, a’. Vasiliu, 5. Romanați : I. Dumitrescu, 1.70. Suceava: Pâvel Heroscu, IO, G. C. loaohim, 10. Teleorman ■, Gh. Stamatescu, 250, D. Voicu, 2. Tulcea : L. loan, I I. Vaslui: HeroD Lupașeu, 10, V. P. Sossu, 10. Vlașca : Anouimov 4.40, Diverse părți: 11.45. Din Străinătate: Varna-Bulgaria : Dr. P. Stoianoff, 10. Fiena : Const. Comșa, 13, L. Rintzier, 6.10. Berlin > Gh. Bnrbu, 5. Bruxelles : Radu Bucur, 10. Zurich : M. l.Leventer, 10. Chicago : D. Fcldman, 8.75, S. Rosenzwoig, 12 50. Denver : Dave lnghc>r, 50 lei. Indianopolis: Ion Bnnkan. 12. llilwaukee : M. Leopold, 5. Brooklyn-N. Jork: W. Aterky, 5. St. Louis : I. Askenasy, 5, Joe Rotstein, 2.50. ABONAȚI ACHITAȚI București : N. Acelenescu, Ing. M. Aiaen, Ing. 0. Alimănișteanu, N. Andreoscu, Vasile Andreesuu, Chr. Augelescu, St. Antim, Zamfir C Arbnrc, Mine, Axelard, D Băotu, Titus Bfțlăneseu, Mateîu A. Balș, magistrat, T. Băriciulesen, Adv. M. Berceanu, V. Basarabeseu A. Birnbaum, A. Popovicl-Biznoșauu, N. Bobu, Al. Boda, T- A. Bogdan', lancu Brătosen, M. Demotrescu-Calliidi, D-r.- I. Cantacuziuo. Const. Cantilli. I. B. Coga, St. Ciocârlan, Ar­ hitect, Ilie ComăDOBcu, Al. Constantinescu, St. Conslantinescu, M. Corbescu, Al.P.Comăneaou, Gh Costescu, N.Costeeeu, 3ean Crețescu, Const. Cristescu, Gh. Cristeacu, Mui» Crlstescu, Adv. N. T. Carpen, George Daniolopol, M. Davidescu, Necalal Dclureanu, Mircoa Deinetriad, C. Dimitrescu-lașl, Bonea Dociuleacu, V. C. Brâncă, D-r.N. Dupja, G. Dumitrescu, stud., Niță D-tresou. Cornelia Erailian, Arhimandrit Evghenie, Ing. Gh. M Filipcseu, Nath. Finkelstein, A. Florean, Zahțiria Fotiicho, I. Friedman, I. C. Frimu I. St. Furtună, lonescu Q. Galian, S. Gart, Georgescu Barbu, C. Georgescu, Georgoacu Mihail, Nioolae Georgescu, Wily Georgescu, L Ghelber, Adv. Conșt, Gheorghiau, Gh. NJ Ghineacu, I. Grigoruscu, D-r Leon Grjll, W. Grill, O. Grnnberg, S. Groaman, S. Habar, ZissaHaber, L. Hohberg, Const. Hurmozacbi, Ing. Gh. Ignat. D-țrQ Iliescu, Const. G. lonescu, profesor, Gh. lonescu Gh. Ionescu-Virgiliu, lancu lonescu. lonescn Mihail, Vasile Wnescu, stud., D-r. Irimesca, Tlijrofte, Locot. Sofronie Iv.v novic J.C. Jormescu, A. Keslor, V. M. Kogillniceanu, Lambru, I. M. Locbel, Jac'< Lobel, Anton Lowics, GJ. Macarie, I. M. Marcu, Caro! Marcau, 1 Marinescu, N.v Marinescu, I. A. Mendel, Gh. Morțun, V G. Morțan, b™ Negoiță, Mina Heuwirt, Const. 1. Nicolaescu, Romeo j. Nitolau, Virgil Nicolau, Nicn Niculescu, loan MIMMcut Mărim Ilie, I. Panaitescu, P. Panaitescu, Gh. Panu, Au­ rora Pappa, I. Pappo, St. Paraschivescu, Jack *Țn ’ Minea Petrescu, S. Pierre. Elena Popescu, Neciilă^ pesou, Ștefan Popescu, Vasile C. Popovioi, jnagistra , pescu Petre, I. Rădol, D-r I. Radovicl, L. Battoer» Reichman, D-r Gab. Robie, I. Săndulescu, M. Sas , O. Solomonescu, M Stăncescu, Stavreseu Grigore.Gn V _ S. Steliu, A. Tașcâ, C. Niculescu-Telega, flieTeod^ Adv. A. Tomasian, Cbr. Tomulescu, CosticA Ungare80”’ ._ C. Useătesorf, L, Valdmau, Cristacbe Vțisilescu,, ’ , lescu, Vasiliu Grigore, Romulus Volneseu, D v L. Walter, W. Wlttner, M. L. Zeltzer, 3ew Zook«nn , H. Zwlbri. Rernard, S. Hatvane, I. Marinescu-Vakan. glona Va’» Albu, D. Bookal, Fr. Costiner, I. DrafloU’W’E ‘ Gsllino, N. Gheorghiu, Gr. Goilav, G. Iog»no''lc’’ Labin. Emma Lazâroanu, Oetav Lupnșcu, Conet. -nosc°> n . „ Mînăatireanu, loan Nicoleanu, Ramiro SaW*l°» v-nestine Schonlold, Alex. Smeltz, Eduard Ulle, ’i0CBC vS I°e- M. Zorio. V. D. Jp , j^arcu, D-tru G. Penescn, Sam. Schorr, Gh. ni'îîW- r Butir^n • Dimitriu, M Paveleecu. ‘• C. H- Gheorghiu, Protoereul Județului, Ing. ^nS?kl!wki joan N. Roman, Ing. B. Serdiu. T- Abarol, Raehel BercovicI, Gr. Conduratu, fr.it 1. Dobrogeana. 1 Egipteanu, P. S. S Pimen Episcop, St. Mușat, "Albert Schapira, Deodat GflOrg, Arh Simion Vasiioscu, H. L.Weehsler. I : I- Braunștein, Cardenius Popovioi. . T M. Codre?» Ilie Constantinescu, IlioM Dumitrescu, ^finrich Lobel G. Manciu, G. D. Pencioiu. n rnhoiu ■ Romulus Bălftnoșcu, Pr. C. Bălăneseu, M, Bundu Maria Costesehi, Căpitan Lnzar, Pr. I. Lofter. filcia - P. Crflescu aji1/: I. Mi°ov. ialomița : Locot. Gorlcez, ! las!: L Apostol, Ing. șef 1. Apostoliu, A. D. Atanasiu, j jlie Bărbulesou, Ing. Gr. Bojan, Const. V. Dimitriu, loauD. Dimitriu, Petre Dimitriu, Ion Dodon, D-r I. Dusoian, Dim. i Greceanu, D-r. I. Guțu, C. Hamangiu, Al. D. Handoc'a, Alfons Herovanu, Eug. Herovanu, H. Horovitz, Anastasia loanide, D-tru lordăoheanu, L. Jnster, Gh A. LisievicI, Aurel Lupașcu, Julius Pollinger, Dem. D. Popa, Toma Săj ȚeseD.D.'Stavnicu, D. Stepleanu, Adv. Tudoriu, Tanase Vasiliu, Adv. Octav Velciu, D-r. P. Zosîn. , Ilfov: Safta Cegfineanu,Ioan lovan, Pr. I Neagu, T. Neagu, V. Pâunesou, Costel, Al. I. Vasilescu. 1 Mehedinți'. N. Truditul, I. Tip. Neamț: Geta, Fany Z. Chaimsohn, D. Focsa, L. M. Nathanfiohn 'Jlachel St, S. Tannenzapf. Olt: loan I. Storian. Prahova : D-țru Aricescu, Gr. Cerohez, P. Ginta, l.Ciu1 hf*, ,D-r. Cloaje, Gogu Constantinescu, M. Cornea, Petre Domitrescu, Ștefan Georgescu,Gheorghiu Ilie, Gheorghe M. i loneseu. St. lonescu, Med. Veto., C. lonesca-Lungu. D-tru l«efescD, Victor L. Marinov, N. Mihăescu, Gh. Mușoiu, Panlu» ,l?t8îaU' Paraschivescu, D-tru Popescu, Apos­ ul D. Popescu. D. Popoveanu, Const-PopovicI, Alex. Bxonti, Const-Rottăreanu, D-r I. Segal. Nath. Segal, Cosm n,e3CQ> Costică ștefânescu, Ștefăuescu, primar, -X«nofontț°dor’ Vasilescu, loan P. Voiculescu, Pascu Roman . o FI. Eftimescu, Polixeuia Șoibăiîescu. M»rin «n Buzoano, D-r. în Drept, Adv. Alex. Mustea, ' Rumnnn?™°rOa’ L Văideahu, D-r. Alex. Vasiliu. R-Sărai. m Buchner, R. lonescu, silvicultor. ®°eeava*'p Ti E- Mihăescu. i leucii/ *ave» Herescu, G. Q. loaehim. Pr. Teodoriu. A,ex. h)/1Adv* Corodeanu Adv. D. I. Hasnaș, Adv. ■ Șendrea,’tr0V/ ^"r* ^*onsL Petrașc. Adv. Turtureaua, Adv. PiM D- S«s.u. jîefl; Camn &nn’ Marinescu-Trabaduru. ^Onunoț, ■Uemetrescu, judecător, P. G. Parisiauu, ! P- Stoianoff. Vjena ^nU,co^itla : LagI° Ion. 'îeWia • rht-DCo,m?a’ L- Biutaler. Paris • ' J- Terenter. n^efna// ^roau, Bosenweig. fenver : Brownstein. &djranonE?/° • -Dave Ingher. §v‘>orA°Uu J°“ Bunkan. ’Mowan ?Catz’ s- LeiVowitz, L. Neuman. , . *• Leowil. Sfîrșiful Capitalului amQ?rar»ie.a d® stud° .pe si 0 termin acum, am arătat cum a putut să nască modul de producție capitalist, în ce mediu a evoluat iei, cum si cariau ^nmfa?ele ®V0Mieî aale- Purces dinlFo Începătoare d?bKare dr a avut pe rînd drept conaițu de existență, cooperarea muncitorilor, diviriea rnuncei în atelier, întrebuințarea mașinelor, atelierul automatic, concurența cea mai nețărmurită pe pieața internațională, prezentîndu-se ca o necesitate isto­ rică pentru transformarea muncel izolate în muncă colectiva, pentru socializarea muncel, pentru sporirea puterilor producătoare. Dacă privim modul de producție capitalist din punc­ tul de vedere al reprezentanților săi, dezvoltarea acestuea a iost dezvoltarea clasei burgheze, eare avea capitalul în mîna Iei, și ale cărei progrese au înto­ vărășit ast-felifl. inovările industriale. Fie-cărul pas înainte pe terenul economic, a corespuns, pentru bur­ ghezie, o mal mare însemnătate, o înrîurire mai efectiya, mal simțită în Stat. După dezrobirea-i de sub dominațiea feodală, după ee fu aliată cii monarhiea împotriva nohilimel din ce în ce mal despoeată de condițiile materiale ale putere!, starea a treea, s’a eman­ cipat cu totul de vechile privilegii de castă: dînsa a adaptat, a potrivit, în chip revoluționar, relațiile civile și politice, cu raporturile economice, și a întemeeat un drept nou pe necesitățile ce izrvorau din raporturile acestea. Aetă-zl, eu ajutorul' regimului parlamentar, sub forma de monarhie constituțională sau de republică, această stare a treea, clasa bur­ gheză, numai iea exercită, în țările industrialicește cele mal înaintate, numai Iea exercită puterea poli­ tică, cucerită prin luptă cruntă, și toate țările sînt silite să se conforme mișcărei industriale moderne, să devină burgheze. Dacă, întru cît constitue clasa burgheză, toți mem­ brii acestei clase au interese identice, individual, unii față de alții, au interese opuse. Antagonismul acesta purcede din însă-și baza economică asocietățel bur­ gheze, din libera concurență, a cărei stabilire, după cum am văzut-în studiul trecut, se leagă de mersul’ puterilor producătoare. La începutul domniei burghe­ ziei, destul de slab, antagonismul acesta, o dată cu resorturile puterel burgheze, cari i-au și dat naștere, crește. Intenzitatea crescîndă a luptei concurenței, înmulțește învinșii: marile orgauizme ale producției moderne nu se ridică de cît ruinînd, de cît suprirnînd o mulțime de mici producători. Pe măsură ce bogățiea sporește, mînile ce-o dețin sînt mai puțin numeroase. Prin necontenita-! eliminare a membrilor . din mica burghezie, clasa domnitoare îșl făurește propriea iei destrugere. In starea actuală de lucruri asemenea situație nu are nici un leac. Lupta pentru existență care, vrîndnevrind, cîrmuește îu mod suveran astă-zipe fîe-care capitalist, impune fie-cărul, drept condiție de izbîndă, dezvoltarea necontenită a puterilor producătoare. Această dezvoltare necontenită înse face concurența tot mai distrugătoare, din pricină c'ajunge la înlătu­ rarea acelor ce nu pot să o îndeplinească pănă la gradul ajuns, puțind să se îndeplinească, această dez- • voltate, din ce în ce mai greu, întinderea el cres­ cîndă no putînd ai o pună de cît la îndămîna unui număr de concurențl din ce în ce mai restrius, Distrugînd ast-feliti elementele întregitoare ale clasei . burghczGj concurența se distruge pe sine : scăderea necontenită a numărului concurenților, rînd pe rînd peirea celor mai mulțî dintre acești concurenți, într’adevăr se termină prin domniea netăgăduită a cîtor-va învingători șî printr'un monopol priitor lor: în clipa în care lupta so curmă, din lipsă de luptă­ tori, urmareș. firește că ieste im monopol pentru cei cari rămîn în față fără protivnicl. Ca să fi putut ajunge la gradul do dezvoltare al puterilor producătoare, care să aducă asemenea re­ zultat, care să asigure izbtnda instigatorilor lui, izbînda color ce au urmărit rezultatul acosta, n trebuit rnsf înWI n enormă concentrare de capitalul îu m!-. �hEVIBTA IDBC1 150 HBTI5TA IDKBt nele acestor din urmă. Pentru a-șl păstra poziție* doblndită, aceștia trebuie să mîne mai departe dez­ voltate* care leja hărăzit asemenea poziție, trebuie deci, înainte de toate, să acumuleze un capital și mal mare. Acumularea neapărată ajunge otita de mare, că nu mal Ie cu putință unul singur capitalist, lea nu se poate îndeplini de cit contopindu-se, de cit dentraliztndu-so o masă de capitaluriindividuale. Prin faptul acestei centralizări, înse, proprietatea trece la mal multl de la unui. fPe etnd în regimul micei industrii proprietarul in­ dustrial uzază de proprietatea lui, singur, pune în lucrare Iei singur mijloacele de producție ce posedă, pe măsură ce marea industrie progresază, pe măsură ce se răspîndește utilajul mecanic sau se generalizază, uzul proprietăței ssle scapă proprietarului, de­ venind din ce în ce mal mult atributul unei colecti­ vități de salariațl. Plerzînd uzul proprietăței sale, proprietarul îndeplinește din ce în ce mal puțin un rol util în producție. Odinioară, productivitatea sau rodnicica proprietăței sale, atîrna de activitatea, de iscusința lui: soarta micei întreprinderi Iera legată de inteligența si do economiea Iui. Cînd, în urma pre­ facerilor industriale, bună-oară, pentru a da o pildă, ca înlocuirea Herăstrăului de mînă prin fierăstrăul mecanic, cînd uzul unei proprietăți a ajuns colectiv, productivitatea nu-I mal Ieste în legătură cu calitățile particulare ale proprietarului. Cu toate astea, cîtă vreme proprietatea rămîne individuală, întrupată într’o anumită personalitate, în unele cazuri proprie­ tarul poate încă să mal îndeplinească o acțiune utilă, dacă conduce, chiar Iei, exploatarea, în loc să se măr­ ginească numai să trăească din lea. Cînd înse, precum se-ntlmplă pe fie-care zi tot mal mult, cînd o dată cu uzul unei proprietăți lăsat cu totul pe sama unei colectivități de salariațl. proprie­ tatea nominală trece la o colectivitate de acționari, proprietarul nu mai are nici o umbră de utilitate în producțiea socială. Organizmul producător care-I produce rentă, nu-1 cunoaște pre iei, funcționează fără concursu-I, habar nu âro dacă se schimbă ori ba : trecerea titlurilor unei proprietăți ajunsă imper­ sonală, dfntr’o mînă într’alta, ori cît de deasă ar fi, nu Înrîurește întru nimica asupra operei de produc­ ție, Fie-că" proprietarul cel actual, fie că acționarul ar fi tîmpit sau trîndav, c’ar muri sau că s’ar ruina, asta n’are nimic a face cu propășirea întreprindere!', din care acaparează, sub forma de acțiuni, o parte mal mult sau mal puțin însemnată de proprietate. Pentru conducerea întreprindere!, se salariază ingi­ neri, administratori, oameni cu cunoștinți neaparate, dacă n’au capitalurile cu cari sînt înzestrați cei ce-I îutrebuințază, patronii. înzestrați cu capitalurile lor, acești din urmă nu mal au nici o nevoe de nimic: mulțămită banilor, Iei sînt stăpînil, iei dispun în mod suveran de știința ca și de munca altuea Știința, precum o știm, ajunsă o putere producătoare neatîrnată de muncă, ca și munca, aparține tot capitalului, care nu cumpără de cît iefuindu-le, ori puterea cerebrală, ori puterea musculară, a celor ce-s nevoiți, pentru a trăi, să se vîndă. OreațiI ale științei, invențiile, îmbogățind pe capitaliști, întăresc stăpînirea acestora și mal tare, prefâcîndu-se în alte mijloace de exploatare a celor ne-capitaljștr. In starea capitalistă, opera omenească sc întoarce împotriva autorului Iei : salariațil, fie c’ar fi munca manuală sau munca intelectuală, cari ar predomina la Iei, salariații îsl făuresc însu-șl Iei lanțurile ce-I robesc și cari se Impovorează mereu. Capitalistul, proprietarul actual, care din ce în ce, nu intervine în producție de cit pentru a încasa fo­ loasele Iei, capitalistul n’are do cît o țintă: realiza­ rea celui mal mare beneficiu cu putință. Așa, din voea lui, toate puterile întreprindarel "sale trebuie si țintească la scopul acesta. Și cum concurenta caro etrmuește mediul nostru economic, supune ușurința sau înlesnirea pelrccerel, desfacerel produselor, și prin urmare profitai, o spune eftinătăței acestor pro­ duse, se reduc în tot feliul cheltuelele de producere, osebire falșificlndu-se mărfurile. 9® sistemul corporativ, care reglementa calitatea prMnaeJor, aeta nu Ura, aste nu iera cu putință, șificărel care, fără îndocală, ca să cîștige vremea ™ dută, a făcut foarte strălucite progrese în timnni 5*" urmă. In privința asta n’am să întru In amănunt i pe cari Ic cunoaștem cu toții. Totul so fabrică a8lb 6 ori cu c- și orl-cum : putem spune că nu există» vremea do față nici un produs industrial care 8S r a oătărel, cum se cuvine: nimeni nu mal gîudestoi calitate, totul se mărginește la aparență. Privită di punctul de vedere al produselor, concurența nu iCnnu poate să fie, de cît întrecerea pentru cea mai re producere cu putință. a Unul din motivele prelungire! supra-muncel la car sînt osîndițl lucrătorii, il găsim în sofisticarea, în fal șifîcarea produselor, și, prin urmare, în deteriorarea lor foarte iute : durînd puțin, produsele sînt ni al 8H dosea schimbate, înlocuite : trebuie dar să se fabrică o mal maro cttime de cît dac-ar fi fost făcute cum se cuvine Dacă produsele industriale sînt mal leftene de cît odinioară, Iele trebuind să fie înoito mai des această Ieftină tate, la urma urmei, pe consumator li costă mal scump, și mal cu samă pe salariat, al cirul salariu nu se ridică cît se ridici suplimentul de cheltuealft Materiile inferioare pe cari Ie întrebuințază nenorocita fabricare capitalistă, și substanțele otră­ vitoare, de cari în mod criminal se servește, munca o fac mal anevoioasă, mal grea, mal vătămătoare. As­ tea contribue la istovirea producătorilor, pe lingă că provoacă dărăpăna rea, otrăvirea consumatorilor. Din pricină că, mal înainte de toate, trebuește sa umple casa, fte-care întreprindere, ca să cîștige mal mult, cată să vîndă cît mal mult cu putință. Pentru a ajunge acolea, fie-care, fahrictnd ieftm, produce afară din cale, pe cîtă vreme salariații, prin salariul lor, sînt din ce în ce mai puțin în stare de a cum­ păra propriile lor produse. DînșiI, cari-ar voi, cari-ar avea nevoe, dlnsii nu pot să consume. Cel ce pot, și dună a căror vînare se aleargă în loate colțurile lu­ me!. nu sînt de loc atît de numeroși pentru masa pro­ duselor fabricate: p’eața se-ncarcă, se supra-umplc, producțiea se oprește, lucrătorii nu mnl găsesc de lucru, fiind lipsiți cu oh'pul acesta de orl-ce mijloc de consumare, fiind-că mijloacele de consumare sini fo cîtime prea mare. Asemenea contraziceri, a căror deșănțare cu greu ar putea-o ajunge aiurările celui mal smintit creer, alcătuesc starea normală a producției capitaliste care, după cum am arătat în studiul din urmă, sub apă­ sarea concurenței, sub acțiunea stăpînitoare a unui uriaș utilaj, produce neînlăturat crizele periodice, și, o dată cu lele, risipa neproducătoare a mijloacelor"® producei*e, risipa produselor, și mizerie» producători­ lor. Știm cum că pauperismul ieste o condiție nece­ sară a societătel capitaliste, și că sporește o dată cu creșterea bogăției. Nici într’o vreme munca n8 fost mal nesigură "pentru cel ce nu pot să trteasc* o® cît muncind, și îearft șl nici o dată n’a fost m»I ’®‘ povări1 toaro, și nici o dată mai puținremunerătoarr. distrugînd căminul muncitoresc, acaparlnd copiii, pe cari bărbatul singur se-nvrednicea ocu"' oară ca să-I nutrească. In scurte vorbe, clasa capitalistă, fără să albl-n co singură, se distruge pe sine. Uzul proprietate1 s dînsa l’a trecut la ne-capitaliștl: iea uu mnl jo . nici un rol util în producție. Aproprierea sau m rea de cătră dînsa a mijloacelor de producere lergarea nebunească după plus-valoare, ajung e șifîcarea produselor, falșîficare attt de văt ® te consumatorilor, la tulburările economice ne-ntr necontenit tot mal anevoe de-nlăturat, la r^z?0ll,1SOurt cuceriri coloniale, pentru dcschiderea .de ae ’tenouă, și la urmările lor ucigătoare, la s®car. prea rilor producătoare, Ia istovirea producătorno . H j timpurie, la creșterea desperărel clasei munci Marea industrie capitalistă prilejeste, lejește și o neîntreruptă agitație în rflP.ortindivirtîor' nomice, și o mare nesiguranță în soarta in Pe cînd modurile de producție precedente coDdițli caracter cu totul conservator și prezenum. de stabilitate, combinările nodal» al» ®P0(: 1 ne fie-care clipă de transformări funda10t talbur1 ? puterilor producătoare. Lefii»*0 a ” *in timpul fazei manufacturiere, modul D°p4jCrrie Iera în luptă cu sistemul corporativ și rte Pr0 îl aduse de sistemul acesta liberei întinderi cu et"/eHei si Bbefei exploatări a omului, tot așa a Pr° -Siustrie ieste în luptă cu forma da apropriare niareU' de producție. Dacă stăpînirea acestor » cătră capitaliști, are, drept urmare, pe în urma neatîrnărei, independenței nețfirdfl n. stăpînilor, cari nu cunosc în operațiile lor ’nU” hnld decîtcîstigul de adunat, îmbogățirea scan­ ai* ilDț‘ a cltor-va capitaliști, ruina multora, sfirăciea daloaeJ borjoase, irOsirea mijloacelor de muncă și a 108 r rilor pe de altă parte, stăpînirea aceasta tindo, hnbolăul concurenței, care ordonă fie-cărul, ca 8 -iSnde'ască, să-și perfecționeze uneltăriea, tinde 8& rastere» puterilor producătoare și la o Qare-care la onizare a muncci corespunzătoare. Dezorganizând ^de-o parte, pe de alta organizază : dezorganizază Pe socialii de a-zî, organizază elementele unei fstftrl de lucruri. Ca și sistemul corporativ, forma jrtflnroprlare capitalistă, care nu mal Ie compatibilă, °n se mai împacă cu faptele materialo ale produc­ ției si cu mișcarea socială pe cari astea o întețesc, forma de apropriare capitalistă va fisfărmată. Burgheziea, care admite prea bine, cît Ieste vorba despre regimul feodal de iea răsturnat, care admite cum-că formele de apropriare nu sînt eterne, că se modifică, se preschimbă o dată cu condițiile materi ale ale producției, burgheziea nu mai admite aseme­ nea lucru cît s’atinge de regimul capitalist: cîtă vreme se folosește aceasta de asemeni regim, acest regim nu trebuie să dispară,rămînînd ca dînsa să se folosască pe vecie de iei. Iea nu-.și dă samă că n’ar avea chiar dînsa de cît să cîștige dintr’o prefacere care ar pune capăt neorînduirei sociale, cu kracurile și falimen­ tele leî: nu-i în stare sâ sacrifice aparența interese­ lor sale imediate, înțelepte! prevederi a intereselor sale reale. De fapt, feliul acesta de-a vedea, de-un egoism stupid, cum și dorința-i particularăde a păs­ tra ceea-ce i se pare" Iei bun, nu poate avea nici o forturile asupra mersului lucrurilor. Priu făurirea altor și altor puteri producătoare, la c»refenomenele economice constrîng clasa capitalistă, «ta face, pe zi ce trece, tot mal vădită și mai vătă­ mătoare vrăjmășiea dintre feliul dc-a fi al puterilor producătoare și "forma lor de apropriare capitalistă, face de învins mult mal lesne împotrivirea, opunerea pe care această formă de apropriare o aduce întin«wel normale a puterilor producătoare, mult mal de­ pline condițiile materiale al unei noi stări sociale. S0CI’ale atîrnă de regalele după cari oa51 cîștigă vieața, și variază, se schimbă cu resHn astea> câri» la rindul lor, sînt determinate de Puteril°r producătoare. 6chimbe-se starea pu*ctnaî Producâtoare, si noi știm că-n faza industriei be-sp oi ast0a-s pe cale de creștere necurmată, schinv fo cnîo Lr-ea as^a raporturile sociale se vor schimba nnel n • 9* Iele: urmarea’ unor trebuințl a tronatJ11»0, e istorice, raporturile acestea vor fi derioade ’ - 0CPite de trebuințele diferite ale altei pe*ea social de producere, care Ieste staCaPltalk!«llslă’ adicâ chipul după care, în perioadă vederea’ ,oamenil își pot îndeplini activitatea în ar*e * ucerei și satisfacere! trebuințelor omeVe&ea c/i 5.aP°rt social nu va face excepție. Vom spre care, vrînd-nevrînd, mer’ a « sfirșitul capitalului. '?0le destm Ue da samă de natura acestei schimbări, J cuvini a cerc®ta elementele cari o pregătesc, cu rotoare t’ caraclerul învestmintat do puterile proI??re a ?l organizarea socială corespunzăy1 capitalM1’ elab°rate chiar do dezvoltarea socie4eretliil\ariuă studiu am arătat cum-că regimul > cunr;A}Uxtrie procedeele sale tecnice coplea?tlcUt‘cnte? itoflto ramurile de producția. Sub biciul cL?Poduce o tr®bnîo să se producă în mare, pentru a rMa mînIoa: marea producție, înse, cere conUHn v ?el°r de muncă, a căror proprietate, ‘«fel Jop aoumullțrl, nu mal Itatf» la îndă* IM mina indivizilor izolați. Tendința de căpetenie a pu­ terilor prodtcătoare Ieste aet-felii! concentrarea aceatora tot mal mare, cum si. înlocuirea., în apropriarea uneltăricl din ce în ce mat concentrate, înlocu­ irea capitalistului individual printr’o asociație de ca­ pitaluri, prîntr’o colectivitate de acționari. Din punctul de vedere agricol, concentrarea, ce-I drept, în Franța bună-oarS ieste înaintată puțin. Dar, după cum am arătat în studiul din urmă, mica pro­ prietate rurală, din Franța, Ieste ori și cum menită sa pleară : nemodificîndu-se, ruinată, tea nu va pu­ tea, în mod serios, să caute să înlăture ruina, de cît f&cînd loc marilor expjoafații capitaliste, cu toate ur­ mările lor. cAgricultura franceză, scrie într'nn mimBr din urmă al Iei la Republique Francaise, agricultura franceză n’a dat nici o dată de niște împreiurărl mai critice, mal solemne pentru viitorul iei». Și gazeta burgheză închee ast-leliu : «Ne apropiem" vădit de epoca aglomerărel marilor exploatațil agricole pe acțiuni». De altminteri,cei cari lauda îmbucătățirea obștească a solului francez și gloata țăranilor francezi, mici, pro­ prietari, vorbesc fără sa știe de ce. leată, într'adevăr, ce publică, potrivit unui studiu făcut după documente oficiale, leată ce publică o revistă foarte burgheză, la Rtmic des Deux Mondee, într'uu număr din urmă, pe care am avut prilejul să-l mai citez: du de obște se crede că-n Franța domini mica proprietate. Pretutindenea se repetă că, de la 1789. țăranii n’au încetat de a tot cumpăra Ia pămînt, și a-zl aceștia ar po­ seda cea mai mare parte a teritoriului francez. Sta­ tisticele oficiale dovedesc, în potriva părerel obștești, cum-că țăranul, care-șî cultivă propriul lui fond, po­ sedă mai puțin de cît a zecea parte din acest teri­ toriu francez : cele noua zecimi aparțin unor persoane cari-g streine de agricultură. Din 50 de milioanfe de hectare, țăranul care-șl cultiva pămîntul lui nu po­ sedă de cît 4 milioane de hectare. Sîut pline de în­ țeles asemenea cifre. Ge-va mal mult, proprietarii acestor 4 milioane de hectare, chiar Iei, sînt în număr de două milioane : ceea-ce-nsamnă că lotul fie-cărul ie în. mediu destul de restrîns... Ceea-ce contribue să întreție iluziea, cît se atinge de starea economică a țăranului francez, Ieste numărul mare al cotelor fon­ dare : 14 milioane de cote. Mai mult de jumătate înse sînt de mal puțin de 5 lei. Ce însemnează înse o pro­ prietate care plătește o dare de mai puțin de 5 lei, de nu o zdreanță de proprietate» ? Din punctul de vedere comercial, concentrarea Ieste în plină activitate. Marele Comerț, de-un șir de ani, s’a dezvoltat în chip uimitor, iear progresele Iul, a căror repegiune am putut-o vedea cu toții, sînt pe fie-care zi mai vădite. Din punctul de vederea industrial, concentrarea, în mare parte-I îndeplinită. Proprietatea industrială îmbracă din ce îp ce mal mult forma societară. Mal mult de jumătate din valoarea producției industriale franceze ieste acum datorită mare! industrii. Din punctul de vedere finanțiar, concentrarea-! fă­ cută, și creditul Ieste cel mal puternic motor al centralizarei economice. Finanța ieste aceea ce cîrmueste producțiea și schimbul, îndrumînd argintul micilor capitaliști, âdunînd capitalurile în societățile pe ac­ țiuni și*manevrîndu-Ie în mod suveran. In sîirșit, podurile, canalurile, cari au fost odini­ oară proprietate individuală, sînt astă-zî. aproape fără excepție, proprietate națională sau colectivă. De asemenea proprietate națională, poștele, telegrafele : naționalizate în parte drumurile de "fler. «Proprietatea socială, cetim, în numărul menționat din Revue des Deux Mondcs. proprietatea sociali ieste acum foarte considerabilă, foarte mare*. Marea apropriate colectivă urmează micei aproprieri private, din toate punctele de vedere. Fie că centra­ lizarea economică s’ar îndeplini în minele individu­ alităților clasei diriguitoare, fie în minele Statului sub conducerea acestei clase, față de rezultatul din urmă, asta nu are aface Fenomenul cel mal de samă fenomenul netăgăduit, Ieste că centralizarea econo­ mică se îndeplinește, are loc, că pretutindeni mica proprietate a unuea face loc marel proprietăți a mai multora. Ca ș< fqnf4f0n<’zr,araa»lăniarepropriutMe, uceM* �152 RBVlStA iDEEl REVISTA IDKEl opri munca înlr’un atelier,^ntru^mpledica po ci'qeva ceasuri?GșTGta 1(10 ob?te’ Ponlru a întrerupe, împiedici hia un tractor politic. De acolea purced sau scumpi munca, dacă a avut loc o cercare sau un început de punere-n practică, dd executare». Cu toată legislațiea asta, nu tu an, nornind de ia Restaurație, și maî cu samă de la 1820, fără ca tri­ bunalele s» nu albă de judecat lucrători pentru de­ lictul de coaliție. Cele mai vestite procese fură. ceje ale dulgherilor, din 1822 și 1833: cele ale croitorilor cizmarilor si pantofarilor, tîmplarilor. cioplitorilor de’ pieatră, stolerilor, lăcătușilor, dm Paris, din 1840: Cînd, la începutul acestor studii, am avut să vor­ besc de sclavaj, am constatat cum-că clasele privi­ cele ale lucrătorilor din Rueil, din Lyon, din Bourges, din Rennes. din Bernay, și, la Paris ale legiate s'au constituit de îndată ce puterea producă­ toare a omului a fost ast-feliu, ast-feliu că a putut dulgherilor, tăbăcarilor, hamalilor, florarilor,: zi­ să producă peste ceoa-ce iera strict necesar pentru darilor si salahorilor, din 1843 : cele ale minerilor din trebuințele sale. Aceste clase privilegiate s’au cons­ Loire, Rive-de Gier și Saint-Chamond, din 1844 : cel tituit, fie în urma unul războîu, prin aservirea unei al dulgherilor din Paris, din 1845. Legea din 27 Nopopulații pe care învingătorii o făceau să muncească embre 1849, confirmă sau întări articolele din Codul întru folosul lor, fie în sinul unei populații, în urma penal, pe cari nu le modifică de cît pentru a stabili unei divizii de muncă, prin care unii inși Ierau în- o egalitate deplină, între oatronî și lucrători cu nria&r&națl cu afacerile comune, obștești, pe cînd grija vire la delictul de coaliție : pentru că, zice raporto­ întreținere: lor Iera în sarcina altora ce munceau, ce rul acestei legi, «libertatea concurenței, ei prin . ur­ munceați din momentul -acesta, mai mult de cit ar mare libertatea constituțională a muncei, slnt înă­ fi avut a munci simplu pentru sine. Urmarea fu că bușite, desființate prin coaliție. Un asemenea fapt nu , r. unii fură scutiți de munca producătoare direct, și poate fi păsUit». Cu toate astea, din 1849, se calculează, în mijlociu, alții, în interesul acestora, fură siliți să adaoge pe ca la de coaliții muncitoreșli sau asociații pe an: lingă timpul de muncă hotărît de propriea lor între­ ținere. un plus, plus ce-1 numim supra-muncă Clasa de la 1853 până la 1862 inelnziv. au fost urmărite,,749. xhenilă muncei, care poartă de grijă de trebuințele Geea-ce însamnă, că pe măsură ce marea industrie materiale «le tuturor, Ieste exploatată și apas’atăjși se-ntinde, pe măsură ce concurența se face mal afirește efi Ie opqnere între cei ce apasă* și cei ce âr prigă, pricinele hotărîtoare a cercărilor de împotri­ vire muncitoreș’I, a coalițiilor sau a asociațiilor aceste voi a nu mal fi apasați. Lăsînd de-o parte perioada modernă, puterile pro­ pricini se-nmultesc și se-nrăutflțesc. Și gruparea sc ducătoare au evoluat foarte încet. Și asta a dat acel impune cu atît mal mult lucratorilor, cu cît aceștia caracter durabil modurilor vechi de producție. Ou toate au a face din ce în cp mal mult cu capitaliști, aso­ acestea, înse, evoluînd, schimbîndu-se, puterile aces­ ciat! între dînșil ca să-’i doboare Pur^eglnd tocmai tea au făcut că raporturile sociale, întemeeate pe ve- din* practica liberei concurențe, coalițiile, cu tot echea-le stare, n’au mai putut să se-mpace cu feliul fectul lor, sfîrsesc să fie un fapt legal, legislațiea neacestor puteri de a fi. In timpul acesta, organizarea fiind alta de cît mărturisirea oficială a raporturilor claselor, care constituea asemeni raporturi, a fost- economice. Ast-feliu, neputînd să se facă alt-feliii, prin legea eliminată, urintr’o combinare socială în acord cu puteriie producătoare doblndite. Numai printr’o trans­ din 25 Mii 1864, s’a reformat situațieh, se înțelege Inse formare de feliul -acesta, o clasă apăsată a putut să ’ c£ nu s’a reformat de cît cu cea mal înverșunată zgîrse emancipeze. Emanciparea unei clase implică ast- cenie. «De aici înainte, zice raportorul care arată înfelffl o formă nouă de societate, lear forma asta o semnătateareformel, atît coalitiea patronilor cît și cea a lucrătorilor Ieste cu totul liberă : acesta ieste punc­ stare economică diferită. Puterile producătoare moderne, dezvoltindu-se în tul de plecare al legeî... Abuzivă sau nu, dreaptâsau nedreaptă, coalițiea Ieste îngăduită,. Săvîrșitorii de anumite condiții istorice, au Îndeplinit o nouă împăr­ țire a societățel numai în două clase : capitaliștii și violențe și săvîrșitorii de fraude, vor ti urmăriți și proletariatul, Am arătat, în Formarea Proletariatului, pedepsit?, coalițiea fiind respectată.. Vechile ari. cum a putut să se formeze proletarul, adică munci­ 414 și 415, sînt abrogate... Cele ce le înlocuesc nu torul independent, ne avînd de cît puterea-I de muncă schimbă vechiul delict al coaliției. Iele crează dmși silit, aat-felid, pentru a trăi, „v. sa vîndă această pu- tr’însul un delict nou: atingerea la libertatea mun■ - de ' muncă, “ 'i'eldr ---- mijloacele de vieață. ceh... Ceea ce se pedensește acuma, și cu asprime se tere celor ce stipîneau Dezvoltarea, ajunsă grabnică, a puterilor producătoare -pedepsește, art. 414, sînt tviolențele, fapUle, amenindupă cum am vfzut. Ieste dezvoltarea clasei care stă- țările sân uneltirile frauduloasei-, în vederea unei pînește aceste puteri, a burgheziei. Geea-ce ie și dez- «încetări puse la cale a muncei, cu scopul de-a sin voltarea clasei care pune aceste puteri în mișcare, urcarea sau scăderea salariilor sau de-a aduce atin---------------1-«—gere liberului exercițiu al industriei sau muncei». dezvoltarea proletariatului. Masa muncitorilor constituiri într’o țară, avu pe Oazul clnd actele pedepsite, ca violențele și celels?»»» dată, în ochit capitalului care exploata asemenea sînt săvlrsite de cătră m»I mulțl, înțeleși mal dina­ masă, o poziție, o stare la felid, avu caracterul de inte pentru a le săvîrși, art. 415, ieste o circumstanța clasă aparte. lea nu avu Inse caracterul acesta în agravantă a delictului. Articolul 416 prevedea șl Pe propri-r ochi. Antagonismul sau lupta dintre capita­ depsea atingerea, ori și cît de ușoară, atingerea « liști și sahriațî, încă mascată, ascunsă, nu se mani- herulul exercițiu al industriei sau munCel», prin J iestă dinții și-ntăl de cît prin conflicte parțiale și locirea opririlor, interzicerilor, prescripțiilor : anu­ trecătoare. Marea industrie adună Intr’un acelaș loc lui acesta a fost abrogat, ca și decretul din U o mulțime de indivizi, unii cu alții necunoscuțl, fără 1791, prin articolul întăl din legea din 21 Mart nici o legătură-nțre iei. Concurența ce slnt aduși să-și asupra sindicatelor profesionale. u la Prin pătrunderea, din ce în ce mai ob^n*ra Iei, facă, deosebește interesele lor. Dar metiținerea salâ, riuluf, interesul acesta comun, îi unește într’aeeea-șl muncitori, prin pătrunderea necesită țel, penjru cugetare de împotrivire în contra patronilor, de Unde a grupărel, în laptele ce au ale de pr°' coalițiile muncitorești. tafiștllor, împotriva celor ce dpțin mijloaw£ae Re­ Origina decretului din 14 luniu 1791; pentru repri­ ducție lupte ce izvorăsc chiar din ,con^SlveseierC0 marea acestor coaliții, am povestit-o Delictul de coa­ tățel burgheze, prin pătrunderea asta, inter mun, liție fu. afară de asta, prevăzut și pedepsit, la Înce­ au de aparat au. din ce în ce m«I puțin, p j;v;duâic( tr>. putul secolului al XJX-lea, în Frânta, prin legea din citorl, falșa înfațoșare a unor interese inu» 22 Germinai. anul al XUea, reprodusă aproape în- si se arată în sfirșit, în mintea lor, cee yj.e japâevăr sînt, interese de clasă. G r ®? eI VaîfeBtir» CB z*toaî»,tn 1810, prin articolele 414 Și 415 din Codul Cn.a\ îera lovită de-o închisoare, de la o lună până tele de tot soiul, dau naștere acțiune! acesw* « tao t?r}*ce coaliție din partea lucrătorilor pentru C1/?iunsă la punctul ttcesta, acțiunea muncită’ «« mcwleze în acelaș timp munca, peplrb u .rpa votului univ^Sal. lear toate incidenU mteuia®ț. oiarile astea, iu <ne de-o valoare mal ale sftU puțin contestabilă, nu sint de cit fa‘JRt stt?inote aevonitâ luptă, de la ciusă la clasă, ale llieunri 7fxr{’insurecționale, răzvrătitoare, ca răs­ urei din 1831, ca zilele din luniu 1848, Co­ rală paris din 1871, marchează niște adevărate nion» dl° .n întinderea, tot o dată, și a puterilor proSfSințelor revoluționare. b! a nrt 'Tisînul a cărui expresie ieste lupta aceasta, ' fijnd-ca ar piacea cui-va sa-1 tăgaduească. Du dWP"J ay nici o putere in contra -1. Fund-că anFrft2ei‘Jrnul acesta există, fără ca constatarea-I să-I ia$QKa pneiua ființei, cele mul bune instituții pofla C >or fi acele în cari, departe de a fi tăinuit sau **UCfirtaIniiute Înăbușit, in cari se va putea pe fața arUh te si prî“ l^era-i mișcare pe un teren curățit d toate dezbaterile lăturalnice, să-și gasască solu°dezlegarea. ‘‘nMlogurea aceasta le pregătită prin jocul cresteț tdt mai mare a puterilor producătoare, care dereauizaza, după cuui ain vazut» mediul cel actual, a nizmd elementele unui nou mediu. Intru cltmiji5 cule de producție e>capa, prin necesitatea ceutraiirtrei lor tot mai mari, scapă apropriere! private, și cer pentru a li puse în exercițiu o colectivitate ae muncitori, intru cit proausul ieste Opera colectivă, capitaliștii cari, sub forma de acțiuni, au proprieta­ tea mijloacelor de producție, deci a produselor, nu îndeplinesc asia-zl nici un rol de folos. Capacitățile Baii deeLOîuiviile administrative, pe cari le cere produepea, se recrutează în afară de capitaliști. Orgamzajieu munctl imăuuxa casta proprietară,a cărei pre­ zență, lipsita acum de urî-ce utilitate socială, nu mal are*du cit urmările vatamatoure pe cari le-am rezu­ mat, vătămătoare pentru totalitatea producției so­ ciale, expusa la tulburări dezastruoase, văiumatoare pentru totalitatea producătorilor, istoviți, mizerabili, pentru totalitatea consumatorilor, jertfe ale falșuicârtl ooștești a produselor, vatamatoare pentru micii proprietari, amenințați de-o ruina apropiată. Iu timp ce organizarea muncei, aaaptutu la chipul de a fi ai putemor producătoare, Înlătura casta pro­ prietară, și i semnul siîtșitulul sau istorie, orgainwreaaceusta Îngrămădește, întrunește pe muncitori, lebdgam miine noțiunea, ideea eomunitaței de in­ terese, ii face să se* grupeze, il alcâtuește in clasă dlu ce in ce mai conștiința de starea in* care se află w disciplinează masele, pregătite metodic în fie-care •industrial, pregătește dintr’lnșii o elita inwtuctuulă, Uq manunchiii mal ales, in sarcina carnea ,Câae.supravegherea și direcțiea întreprinderei.Forma ttla â micei lor unelte de munca da revendizui ff ^bbcitorestl, din mica industrie, forma năjeior individualiste. Dar, pe măsură ce mașinisunetta muncitorului și o preface intr’un 0 dau moeaulc’ care șterge individualitatea muncei, Ulo ihriUQ Hro8rese10 necurmate ale uneltariei, instmeIhe f . ale producătorilor dm mica indusHireiL*m t d0 solidaritate, care împinge pucare im ■ Pe lucratorii dm marea industrie, {luna «.JîluB.e ma,roa masa muncitorească, catra o acMrt?«tîUVa 9au comunista. cu mult t francez> buna-oarfi, Ieste acum o clasă halate dai o?1ne COl,slituită de cit Iera burgheziea fața vitalii178y* Evenimentele din 1871 i-au dat pe ce-a Ucnt h ea' LuI 11 revine acuma de-a iace, ceea * ,Ur8heziea acum un veac și mal bine, de-a Pe aceanta clas0lstapînitoaresi dea pune mina Wea (jrnr?Utere Pentru a aduce la îndeplinire ho?micâ care conchide la o noua forma de $ Mim,? Jn °peru-l proletariatul va fi ajutat de *c««t mersejBtpart0 diU bur8heiie» care-sidâ samă mijloace de producție întrunite, uriașe și numeroase, au nevoe de silințele combinate aleurel colectivități de muncitori. îngrămădirea sau aderarea producă­ torilor. însoțește, urmează îngrămădirea sau aduna­ rea mijloacelor de producție : 6 dată cu punerea in comun al lucrurilor, punerea în comun a oamenilor ajunge din ce în ce maî obștească, mal generală. Care a fost urmarea acestei riu'șeărl și a organizărelmunceî întețită de iea, asupra clasei ce-a îndurat-o asupra proletariatului, leată ce voiu cerceta de acum. \ unei transformări sociale îzvoHe 5 fchîar din eInul Bocietățol capitaliste. * aPrdpriareă colectivă, cu țulătu1 *n minele cavei are loc aieăBlă apropri- 153 conceulrwea, cu^în/rlliTarea mijloacefj^d^munc^ n J?ÎAâ*n ProducVe numai roluri vătămătoare O dată, cu casta exploatatoare va dispărea nezresit si exploatarea la care lea se dedă.Și-acele lucruri cari in regimul exploatare! capitaliste, sînt uneltele aces­ tei exploatau, nu vor mal putea să lucreze cu ase­ menea, titlu. Plerzind înse caracterul de unelte de ex­ ploatare, lucrurile acestea, mijloacele de producție și de traiu, vor pierde chiar prin faptul acesta ca­ racterul de capitul. Am arătat, în Formarea Proleta­ riatului, am aratat cum, stâplnind mijloacele de pro­ ducție și de traiu, de cari alți-s lipsiți, capitaliștii au putința să dispue ae-o muncă neplitîlă de Ia acesiî. Mijloacele de producție sînt, cu chipm acesta, în mi­ nele capitaliștilor, mijloace de exploatarea putere! de munca. Și, cum din exploatarea aceasta purcede ex­ cedentul banilor încasați, peste banii depuși, cu alte cuvinte excedentul proprietațel, excedentul pentru banii întrebuințați în opera de producție, cari fac pui, excedentul care caracterizază capitalul, caracterul de capital ieste nedespărțit de caracterul do mijloc de exploatarea putprel.de muncă. Acest din urma caracter spulberat, muncă neplă­ tită nu va mal fi, nu va mal exista plus-vaioare, nu va mai exista proprietate care să iele, nu va mal exista capital: vor ramînea numai puteri producă­ toare cari, ne maî dominîud pe muncilor, pentru iei vor fl simplu numai niște mijloace de funcționare, o materie a activițațel sale producătoare Put'erile pro­ ducătoare, capitalurile de asta-zi, toate puterile pro­ ducătoare doblndite, vor fi p jstrate. Geea-ce va dis­ părea numai, să se priceapă bine, va fi numai însu­ șirea ce au acestea acu_ia, numai însușirea de capital, după cum a dispărut, pentru negri, însușirea ce o aveau de sclavi. Puterlie producătoare nu slnt din firea lor capital, după cum nici un negru nu Ie drn firea-1 sclav. Avem niște raporturi vremelnice, tre­ cătoare, cari corespuud unei dezvoltări anumite a oamenilor și a condițiilor lor materiale de existența, raporturi pe cari le deshiuțaza, înlocuindu-le prin altele trebuințele diferite ale unei noi perioade istorice. înlăturarea creseîndă, prin puterile producătoare moderne, înlăturarea modulul de apropriate privat^ consacrarea din ce In ce mal impusă, în starea ac­ tuală. consacrarea tendințelor colective ale acestor p-terl, ajung la o organizare economică superioară, în care apropriarea cum și controlul lor vor fi co­ lective sau sociale. Caracterul social al puterilor pro­ ducătoare, cari, reacționind acum în pptriva apro­ priere! lor particulare, dă naștere necumpfttarel, destrâbalăre! producere!, caracterul acesta se va întinde pe fața fiind de toți și cu totul admis, lear puterile astea, cari, în regimul capitalist, în care întinderea caracterului lor social se lovește de stavilele opuse de un mediu ostil, domină, în* dauna tuturora, și pe producători și pe apropriatorl, vor ajunge, de îndată ce vor ft întrebuințate potrivit firel lor, vor ajunge agenții cei mai supuși și activi al fericirii celor ce sint acuma o păcătoasă jucărie a lor. Ca și puterile naturel, capnțtoase, distrugătoare,cîtă vreme sînt în­ datorate fara *a fi cunoscute, puterile sociale, de în­ dată ce vor fi înțelese și li se va cîrmui efectele cu­ noscute, vor fi niște unelte supuse ale trebuințelor omenești de-mplinit. Funeste, cîtavreme sînt lăsate sa se desfașure, să meargă orbește, aceste puteri vor fi de cel mal mure folos, fiind conduse In cunoștință de cauză : ca și electricitatea, sub forma de fulger ilageh care ni 1 unul din cele mal de samă ajutoruri în aplicările-i științifice. După neorîndueala, după destrăbălarea aflătoare va urma o metodă de producție socială, orînduitii cu cal­ cul. Mijloacele de producție apropriate de cătră so­ cietatea întreaga va să albă drept țintă produsul, îear nu profitul. Timpul consacrat la producerea diferi­ telor articole, cată să atlrne de aici înainte de gra­ dul acestora de nulitate* Timpul consăuiat la pro­ ducerea materială totală, dată suina trebuințelor de . �«KV7iTA iDKEi 154 ranorturl economice. Dar după cum am ..nil» n0 >nrea acestor raporturi, cu apropriarca coorg^1, ia suprimarea sau la desființarea clase- REVISTA ibEEI satisfăcut si alcătuirea neapărată a unul fond de re- țiune lelb o șî au, și modul de aprozare al mijloacelor zervă si sirîngere pentru trebuințele generale, pentru de producere cîrmumd modul de ^stfibuire al produseîntretînerea si dezvoltarea producției, timpul consa- lor, o distribuire comunistă a produselor, neaparat va crat îa producerea materiala totală va sa fie deter- urma. Margini pentru constarea individuală evaluală-n minat de starea de productivitate și do intenzitate a mod liber de iie-care m^gm! pentru consumarea aceasta mijloacelor de produs aflatoare. Invențiile, născoci- nu pot să fie de cîț dflcă organismul producător nu Va rile noua, progresele mecanice, Îmbunătățirile tec- putea lurnizain uitime îndestulătoare pentru totalitatea nice va să alba de rezultat ca sa scadă timpul acesta trebuințelor tuturor. In asemenea caz o limitare se va im și să creeze mat multa odihnă, mal mult ragaz Ma- pune, o limitare bazată pe condițiile materiale ale produșina-uneltă atelierul automatic, cari, in timpul de fața corei realizate, care eă garanteze tuturor muncitorilor tn subjugă pe’om va si suprime munca doborîtoare și limitele date, o posibilitate de consumare egală Trebuin ' să scurteze munca cea ziluicu. Munca aceasta va sa țele și îmblelșugarea produselor vor fi ast-feliti singura fie cu atit scurta pentru fie-care, cu cit munca cumpănă în repartizarea produselor. Nu vor mal exista manuala va fi mal obștească, cu cît va fi împărțită, cu chipul acesta, raporturile individuale cu schimbul uvahzL Muițn Mulțimea la toți adulții vahzt — funcțiilor , .parazitare și nor valori privite ca ogale, cari prezidează astă-zl larepaftineproducatoare, mriv mult —u sau mai puțin mdispe-- , zare, raporturi cari au Ș; formă contractul: unii hîtri cu zabde aatâ-ri. pierind o dată cu starea sociuU ce mirosul lor obicinuit, socotesc că progresul stă în întin­ le-a născut, fie-care va scoate voința de a lucra din derea acestei forme juridice, cînd noi vedem eă prin etrebuința organica de-așl satisface trebuințele-! per­ voluțiea prezentă, vom fi firește duși această formă s’o părăsim. Se va consuma ceea ce va fi de consumat, și se sonale. Sta tu firea marel industrii, menită sa înglobeze va produce spre a se inoi, în cele maf priincioase mă­ producțiea. stă în firea acestei mari industrii ca-tim- suri de utilitate, ceea-cc se va fi consumat. Cu chipul pul de muncă sa fie -egal pentru toți. Intr’adevar, a- acesta, soarta colcctivitfițel va fi aceea cure va voi colec­ ceasta nu îngadue nimănui de-a-ntinde activitatea tivitatea an fie. proprie fără ajutorul altora : pentru a se îndeplini cu Anumite comisii de statistică vor avea menirea de-a folos, munca cere conlucrarea tuturor celor ue alcă- areta. folosindu-se da învățămintele date de rezultatele atuese atelierul Partea ce căde in sarcina lîe-caruî, nilor precedenți, de-a areta trebuințele consumărel Arecere concursul tuturor, și-i o condiție riguroasă de tări e astea centralizate și complectate prin adăogarea sarîndeplinirea părțel colective. Fanta ziea individuala cinelor generale, vor fi elementele călăuzitoare ale pro­ sau eaprițiul cul-va nu poate așa dar sa-și alunge ducției pe care o'va pune în lucrare, o punere unitară, o va acolea caîl în voe. Nu-I cu putință de lungit sati scur- ecMlibr^foarie'iesner -~f cu totul trebuințelor manifestate. tat, după voea cul-va, perioada de acțiune a unul Masa Masa articolelor articolelor de de pr produs precizată, va determina suma răzbmu, a cărui mers Ieste legat de timpul, stabilit muncel muncel social social necesare necesare, lear suma asta va regula cîtimea cu chibzuință mai dinainte, legat de timpul cît func­ muncel venită fie-cărul producător, care, în schimb, va ționează motorul. Redus sa se adapteze la mișcările fi asigurat do satisfacerea trebuințelor lui și a celor mal automatice-ale întregului, indiv.dualitatea îeate aui- . largi foloase sociale. Silințele tuturora vor fi ast-fejitt hilată -in atelier. combinate pentru satisfacerea tuturor. Vre-o reglemen­ Dar, în afară de această supunere neînlăturată, unor tare arb trară nu va avea ființă, ci acordul chibzuit al fatalități organice, unor împrejurări exterioare, uuor pro- . tuturor intereselor particulare eedenrl, mijloace tecmce, omul va să poată, în toată voea Ca urmare a unei asemenea stări de lucruri, nu vamal să se acomodeze condițâlof necesare viețel sale Munci­ exista supra populație, nu va mal exista pauperism, nu torii se vor repartiza în ohip liber Ja dnerite.e soiuri de va mal exista mizerie. După cele patru ceasuri, bună-oarâ munci. Dacă diviziea muncel în atelier Ieste caracterizată, de muncă z InicA, va exista pentru toți un răgaz liber, preoum am aretat în Cooperație și Manufactură, prin țar- răgaz i>e care progresele vor tinde a-i tot crește mereu. murirea înti’o specialitate de detaliu, în dauna dezvpltarel Nu va mal exista pentru unii, munca afară din cale, pentru normale a organ zmuiul, mașinismul da naștere, după alții, 1 psa d-- m >ncă. ambele ucigîndu-șl victimele înainte cum știm, unul nou sistem du divizie, care emuncipeaz . de timp pentru a îndopa trîndăvirea aurită a c tor-va. munca de orl-ce caracter de specialitate. Cu modul ac- • Dacă asemeni urmări. sînt consolatoare, putința îndeplini­ tual de producție și cu cerințele sale multiple, avem ten- . re!. nu trebuește să mal fie pusa la îndoeală de nimeni. Asta dința., formala spre cea mal mare dezvoltare cu putință a apare deplina, întrengă, fâră să fie nevoe de a fi spriji-, tuturor aptitudinilor: individul bucățelit, mărunțit, poate mtă rpe o mal dinainte schimbare a naturel omenești. și , trebuștesă tacă loc individului complect. . , x. Educațiea . Pen.ru " __nici __2___ una22din _______ concluziile 1_ ..._____ trase,, _n______ ’am avut2 nici o> .ța tecnologicâ, uuauvu u o nai științifică și cerută uu de luuuumaiuui mecanismul uliu indus rial ■ nevoe s.. mă razem pe perfecționarea ant clpută a oame__j , ..... ..ali sănă- ni ior . nu modern, va pune muncitorii, spre r_i folosul< real nilor,. nu m m’’am am depărtat depărtat nici nici oo dată dată de de fenomenele fenomenele is is-­ țâței, al inteligenței lor, și-al producției, va pune, mun­ cate ,i:.. din neînlăturata r " ’■/■. :. evoluție _. a puterilor producătoare,, IFiron nmuhiV citorii în stare, alternîndurșl funcțiile lor, să-și pue în îmbunătățirea omului Yaci4z» Ieste tot nlflatît rlz» de sigură ^nn8 după PI1TYȚ cum aplicare diferitele lor însușiri naturale seu dobîndite. Ieste și de dorit. Dar, departe de a-1 preceda, lea va urma prePutînd alege în voe partea manuală de luat în opera facerea mediului economic. Din mediul acesta ompl îșl . producerel. sociale, tie-care, munca aceasta stîrșită, cu atît soarbe moravurile: astea nu se pot dar schimba înainte mal iute sfîrșită cu cît va f. împărțită între mal țnulțl, de a, se schimba mediul. 1 le-care, luînuu-șl întreaga individualitate, va gusta, după Expunînd numai raporturile și tendințele ce decurg din dorința sa, toate plăcerile fizice, purcegînd uin deplinul faptele constatate, nu pot. schița de cît în linii mari sta­ exercițiu al organelor sale, cum și toate plăcerile intelec­ rea cea viitoare. Cît se atinge de flecarii, cari amînă cer­ tuale pe cari le procură știința și arta. cetarea acestor teorii pănă la ziua cînd li se vor aduce leatâ care va să fie starea, nu numai cea a bărbatului, precise «proecte de legi», aceștia n’aduc prin asta de cit ci și cea o femael. Multă vreme pusă chiar de natură îu- o saracă scuză nepriceperel lor de a descoperi o obiecție tr'o stare inferioară, o dată cu moșinismul, care a arun­ serioasă. Numai niște vizionari ar putea să-și prăpădească cat-o în întreprinderile industriale, care a făcut-o să leasă timpul si întocmească niște proecte de legi, să între adica din cercul domestic, care a făcut-o, față do producție, în. amănuntele unei organizații, înainte ca starea gene­ care a făcut-o cu bărbatul egală, există șl pentru femee ral^ de organizat să fi luat făptuire. Oare, înainte dc 1< • condițiile cari-I deschid diferitele soiuri de activitate,- e- burgheziea avea în buzunar, codificate, revendicările iei manripînd-o de sub tutela sub caro o mal menține ne­ Numai după ce veni la putere, potrivit cu mersul ,roP 2 cesitatea întreținerel Iei de cătră bărbat. Această libe­ jurărilor, lea se ypucfl să legifereze, traducîndu-șl m J g rare-a iemeel, cum și sfărîmarea, de cătră marea indus­ concepțea Iei despre drept. Și burgheziea a scos la cap trie, a vechilor legături de familie, creează o nouă bază asemenea lucru în mijlocul a tot felini de tulburări •, economică, pe care se va ridica o formă superioară a fa­ războae de susținut în potriva unei coalizări colos miliei și a relațiilor dintre sexe. Modul actual de familie Proletariatul va face cum a făcut și burgheziea, aie au poate fi mal definitiv de cît modul de familie orien- rel doleanțe de acum o sută și mal bine de ani ier» totul departe de limpezimea demonstrărilor noastr®'r,uc« e$rcC’ rotnanCucerind, la rîndu-1 revoluționaricește puterea poi w > duteir^8 despre distribuirea sau împărțirea propro­ 0&ce^e ue producere fiind socializate, adică proletariatul constituit în clasă domnitoare, va.pro -i 1 ca aț>ropț|are f^rma corqvțnițță, pe care ca ac- prin dictatură la expropnarea clasei capltaUate, ( ' ’ . I ! ! ! I ' ; I i i ■ ' i i !o£i/tari»tuIUx ..im domniea atdrcl a treea, a burgheziei, 1 clsB5» tiUfnditie peirea stărilor, ordinelor sau rangu»vut ca clasa inferioară, a proletariatului *inr 9* ^^flufjiriatulul, în calitate de clasă dominată, n!hunea rfuii la desființarea orl-căraî dominări de { ifld rin urmare, la distrugerea ori-c rel puJafib ftl“Dge,fntr’un cuvînt Ia distrugerea Statului, aiejl P0^gfnd do cît unelta unei clase exploatatoare pentru SÎai6?. ^întic* ^oamenilor fiind ast-feliu prefăcută D^ț’^tfe administrativă a lucrurilor și mijloacelor direct erii0 prodUcîitoare vor fi dinguite în caje ț» de, oameni, ca cele ce-s și opera lor, în loc ca din «țț1\ He diriguițl de acestea, cum s’a întîmplat ca®611’1, conștionțl de mișcarea acestor puteri, oamenii P4”4 induce propriea lor soartă, pe sine stăpînl, în i’l v°r fi niște păpuși mișcate de o oarb t fatalitate. *5C dfinitiv' in seriea aceasta de studii, dupăce-amah nașterea capitalului și fazele modulul de producere Vj 1 de neînlâturat pentru o perioadă istorică dată, pi ea aceasta da studii am voit să arăt că, în coniViip istorice la care am ajuns a-zl, dizolvarea capitai ni Ieste acaparată, arătînd cari vor fi urmările unei *"leDea dizolvări. Dacă din întâmplare, asemenea cadru 5 va fi fost umplut cum se cade, vina nu va li a operei ltnl ațît de adînci a lui Marx, pe care am căutat să o interpretez, ci numai a unei interpretări care ar fi lăsat do”t’ n t. î f n *n Gabnel Deville. EXPULZAREA LUI ANAGNOSTE Scrisoare de Ia cel expulzat i Mâ așteptam și leu la prigonirea dezlănțuită a I »upra tovarășilor noștri, maieu samă că leram unul I dintre principalii membri al mișcărel. Luni, la siguranță, unde leram, se prezintă un a; gent și mă întreabă dacă sînt născut în țară. Spui indu-I că sînt romîn, născut, aici și că am făcut ți armată, Iei îmi răspunde că atunci nu-l nimic... La Întrebările, unde m-am născut, răspund că în |ari că mama Ieste romîncă, mal curată de cît mol|l romîni, cari a-zl tae și spînzură în țara noasm nU on"g’na tatei, mal cu samă că mal In» mama am fost crescuți. Agentul, foarte ID arc^t’ nu- Șfiea ce să scrie. De cîte-va ori mi-a hi o »Pjate nu 8^ut D^8Cut țară. Am riposl^’că r » Sa-Î dovedeflc cu acte» Uar vedeau și ordinul V • 4° ^ăr: leram cetățean, dar în baza Proce' 1 andea trebuea consumată. Ast-felitl, s*a ’u ~Ver^al nu s-a trecut unde sînt născut, ■ I»'wPX”uma’: ‘de felitt din luat n a maro îera, că în anul 1905, luniu, B’& cer tPa^aPort polițiea Capitalei, unde fotele de\ 8? a^uc declarațiea secției respvui.iv ipectiveo —cu "i ' i ® mari • © r’ armată etc- Pe pașaport seriea \ Rominieit In numele, ele., linan? as^e ^agnoste. supus romîn, pa‘‘SJ? ‘kV “«8° i" străinătate,, c-te... *Et I ; . 0eP Ia^5 lera.ni supus romîn și la!907nu? i qW. Mi 1 8& fiu lăaat liber 24 ore, conform 8Phne că am aceste ore, inse în arest... k, ’ Hiind «a * nu Voeftn 8ă-ml dea punctul Pre; Dlft. • M> — cnit VVa * tre ^u’ cx trec în trAknî i— mod —-j fraudu- tm.°5Jer™.r-------- - Iii I* ți ta M- Inae că, la ora 3 trebuie eă Q^8fi» cu doî agenU, Pentru a’mI In urm& âm fost fotografiat, * , > măsurat la gerv. antropometric, 155 Idt urmă sînt . lăsat la atelier, pentru a regula ,i vin cu patronul la poliție, crezînd eă socoteala,, și pot fi liber pentru a da îu primire socotelele Comisiel Generale. Nu mi a-a îngăduit Inse si am fost ținut arestat pănă a doua zi. Polițiea, temînau-$e do manifestație, amină plecarea ppentru a doua zi dimineața, dar foaea de d?um fu i adu Bă pe la ora 10, întîrziind ast-feliu plecarea. In arestul poliției aflu ci frații Hoppe nu fost înapoeațf do la Burdujenf.,. Polițiea se aștepta la manifestație și mi-a amînat plecarea pentru după amiază. Cînd am sorit în gară, cu tramvaiul de Luther, întreaga gară i'era ocupată de agențl: leu am intrat în localul poliției și am fost dat în pri­ mirea a 4 sergenți', plus alții cari mă păzeau. So­ sește d-nu Velț, șeful poliției, și foarte politicos inii spune să șed jos, Pe jnaefi văd Romînia Munci­ toare. In timpul acesta d-sa îmi spune, pentru ce nu sînteni mal domoli. Actele noastre nu sînt pa­ triotice și prin iele dăunăm progresul țărei noas tre... D-sa in aparență justifica mișcarea noastră., dar i se părea prea revoluționară. D iui polițai’ i-am răspuns că actele noastre r-înt cele m-il pa­ triotice și cine ar vrea să dea dovada de patriotizm, să se coboare în mijlocul maselor muncitoare, t>'& vadă cum trăosc robii de la orașe, lei ar vedea, atunci că socialiștii sînt cel mal patrioți. Mâi spun d-lnl polițai legală, în baza Constituției, și uelegal și anarhic Ieste numai guvernul, care oprește întrunirile, vio­ lează asocîațiunile, împinge pe oameni intenționat la anarhie, expulzază romîni... Atunci d-sa mă în­ treabă unde sînt născut ? Spun că la Galați, la 1875; că am satisfăcut legea recrutărel, etc... Am declarat că deși izgonit, ieu sînt supus ro mîn, dovadă pașaportul și chiar actele, și nu voifl. înceta, de unde voiU fi, să mă consider ca atare. înainte cu vre-o 10 minute sînt suit în vagon pe partea opusă, pentru1 a mă feri de vre-o ma­ r :x *—D nifestație... Pe" partea opusă o mulțime de mun­ citori mă priveau și nu știam pentru ce. împreju­ rul vagonului se îndesau, curioși să vadă „crimi­ nalul» instigator. Mirat, mă întrebam dacă ie nevoe de o așa importanță, și aici am putut vedea cum o poliție neroadă Ie în stare să-șl facă de urît... Trenul se puse în mișcare : ieu mă aflam între doî agențl.. Observ că ca o piatră s-a luat după piepcui pieptul ior. lor. x/ar Dar bse> așteptau la Ploeștl la o nouă manifestație. ----- au vjțZJ1ț Cînd c& spiritele sînt li­ niștite, mi s’’a permis să scrin o carte poștală la care a trebuit să se uite și agentul. Ajunși la Predeal, d-nu polițai îmi cere din nou pașaportul din 1905: spun că nu-I am. Atunci, cu 5 minute Înainte, scoate un pașaport vechil^ al unuea Gavrilescu, și spunînd agentului unguresc că sînt un prieten care mă duc în plimbare pănă la Brașov, sînt trecut Ast-felitt că și aici a trebuit întrebuințată frauda, pentru a se putea trece un supus romîn. Cn această ocazie am putut constata josnieiea «.genților polițienești. Agentul mi se plîngea că nu a mîncat și mă rugă să*I dau cc va. Atunci, în mod involuntar, nu știu, de milă sau scîrbfl, am scos un leu și i-am dat. Mă gîndeam că leram unul din cel lipsiți și deci nu puteam sfi-I dau mal ra al mult. V. Ânagooile. tlojptnlA MufiȘitoHM. AufWt 1907, �r i 156 REVISTA IDEE! Cuprinsul Colec|iel Revistei' de la So. LX—LXX Aburel: Un glas asupra frămintărcî de a-zl, p. 126. * Adevărul» : Primari hotârînd moartea, p. 55>n« 3—4. Un tun contra unui om, p. 60, n. 5. Anestin : Pățaniile unul Advocat, p. 56, n. 3—-4. Anunimov: Să sărbătorim codul, de Octave Mirbeau, p. 90, n. 6. A. Lupu Antoncscul: Libertatea de conștiință și practica constituțională : în colaborare cu Sp. - Popescu, p 116, n. 8. D. Artcescu: Un ecou, p. 25, n. 2. Enciu Atanasoff: Scrisoare adresată ziarului «Rominia Muncitoare», p. 75, n. 6. M. Bakowune .* Solidaritate, p. 95, n. /. 7, 5j M. Al. Bodu: Cugetare, p. 32, n. 2. Idealul mulțimel, p. 71, n. 5. , M Gh. Bujor: Din dosarul ororilor, p. 79, n, 6. Bulgaria: Istorica filosofică a buzunărilor, p. 4, n. 1. Cela : Elisee Redus, de J/esniZ, p. 9, n. I. Sint mal fericite fetele cu sau fără zestre, p. 31, n. 2. John-L. Charpenlier: Henriklbsen, p. 42, n. 3—4. 2, ConslantineSbU: înfiorătoare executări de țeranl, p. 23. Un răspuns ziarului «L'lndependance Roumaine», p. 25, n. 2. iLeCowrrierEuropeen» : Libertate germană, p. 13. jV. Craiovauu : Turbăciunea în fața mișcărilor ță­ rănești, p. 22, n. 2. Const. GristesCu: Idealismul și m iteriabsmul în iștopie, de Lafargue, p. 18, n. 2. Geneza Capi ta lutul, de Gab. Deniile, p. 8 , n. 6. Gabriel Deniile: Geneza Capitalului, p. 81, n 6. Formarea Proletariatului, p 96, n 7. Cooperații și Manufactură, p. 117, n. 8. Mașinism și Mare Industrie, p, 132, n. 9. Siîrșitm Capitalului,p. 149. C. Dimilrescu-lași: Cele două morale, p. 85. Gustar Klhber î Spovedaniea unui duhovnic, p, 65. C. A. JFiMis: Legitimitatea SoculismuluT, p. 109. D-r. Aug. Forel : Geloziea, p. 76, n. 6. Fr. Ghepart: Expulzări și lear expulzări p. 106. Paul Gibier: Religiea naturală, p. 96, n. 6. Gr, Goilav: Henrik Ibsen,,de J. L. Charpenlier, p 42, n, 3—4. Dumnezeul și lumea, de Haoticei, p. loi, n. 7. L. de Gramont: Diferite morale, p. 78, n. 6. Eniest W.aeckel: Dumnezeul și lumea, p. 101, n. 7, G.și L Hoppe : Expulzarea fraților Hoppe,p. loi. Ficior llugo : Napoleon cel mic, p, 64, n. 5. R. G. ^ngersoll: Dumnezeu și crearea-l, p. 26, n. 2. St. lonescu : Din scrisoarea unul înstrăinat,’p. 127. A. lorga : Răscoalele țărănești, p. 16, n. 1. P. Ca/arague: Idealismul și materialismul în is­ torie, p. 18, n. 2. Mediul natural: teorirea Darwiniană, p. 35, n. 3—4. Mediul artificial: tebriea luptei de clase, p, 61, n. 5. Dimitrie D. Lupu : Principiul de drept în soluțiea chestiei sociale, p. 93, n. 7. Jaques Plesnii: Elisde Redus, p. 9, n. i. Oh. Miel: Războiul, p. 74, n. 6. Mina: Chcstiea proprietățel în dragoste de Traubel, p. 69, n. 5. Femeea și Revoluțiea de Stakelberg, p. 143 n. Io, Octave Mirbeau : Să sărbătorim codul, p, 90, n. 6. V. G. Morțun: Dragi confrați, p. 17, n. 2. «Le Mouvement Socialiste»: Mișcarea noastră, p. 39. Gh.Mușoiu: Sabiea-n baltă, p. 140,0. 9. —‘ tipografia p, ALusoiui Fizica și Metafizica socială, p. u j favoarea lui Ferrer, p. 3, n. 1. Legalitatea luD tel, p<73,n. 6. Viitorul Romîniel..., p. i4î>n> £ Note la diferite articole: p. 7, de două ori p‘ 14, 17, 22,23, 33, 39, 40,57, 65, 73, 7S,*8Y 116, de două ori, p. 124, 125, 140, 142, r4s’ I. Nădejde : Totul se schimbă, p. 57, n. 5. I. Neaga : Istoriea filosofică a buzunărilor, de Butgarin, p.4,n. 1. Muget din trecut, p. 128, n. 9. iNeamtil Rominesc»: O scrisoare din Teleorman p. 106. Povestește un concediat care a fost fa răscoale, p. 107, n. 7. Povestea cruntă a re­ presiune!, p, 122. Cum se prezintă satele re­ primate. Biruri și nenorociri, p. 123, n. 8. Fetida Numieska : Evoluțiea prostituției, p. Iog_ Maria VPamfilc: Culegeri din «Cartea de aur» sau <Sentințele aurite ale lui Hoangti-Xao»,p.ii4. Gh. Panu : Răscoalele țărănești, p. 14, n. 1. F. Păunescu : In contra ideilor subversie, p. 124, Jacques Le Pcager: Contrast, p. 100, n. 7. C. S. Popescu : Scrisoare deschisă, în răscoalele țărănești', p. 59, n. 5. a Prezentul» : Execuții sumare, p. 55, n. 3—4. Ce spune un ofițer, p. l42, n. 10. D-r. 0. Dacovski : Scrisoare adresată ziarului «Adevărul», p. 40: Explicație personală, p, 41. G. 1. Rădulescu: Destăinuiri în răscoalele țără­ nești, p. 53 : Suferințele țăranilor deținuți, p. 55, Ion F. Rădulescu: Un epizod administrativ Ro» mînesc, p. 94, n. 7. Paul Redus : Pentru ElisGe Redus, p. 42, n. 3—4. nRf'Visla Ideen:Cătră tineri, p.8, n. 1. Notă laabonațl : p. 56, n. 3—4. Avizare : p. 126, n. 9. <iRotninia AI<-ncitoare» : Scrisoarea unor expul­ zați : G Comșa, G. Boeru, Petre Calning, p. 58. Altă scrisoare, de Leon Rinlder, p. 59, n. 5. Grozăviile din Nordul Moldovei, p. 112. Groză­ viile teroriste din Pașcani, p. n3, n. 8. Expulz rea luî Anagnoste : Scrisoare de la cel ex­ pulzat, p. 155, n. 10. G . R'tptureanu : Destăinuiri, în răscoalele țără­ nești, p. 54, n. 3—4. Han Rytwr: Heracle și Centaurul, p. 64, n. 5. Bernardin de Saint-Pierre : o cerință a educației, P. 7Ln-5« Olive Sclireiner: Darurile vieței, p. 95, n, 7. Paul Scor(eanu: Votul sau glonțul, p. 125» n- 9' Upton Sinclair : Un proect, p. 131, n. 9. Fr.Stackelberg: Femeea și Revoluțiea, p. i43 n. 10. Efl. Slincescu : Solidaritate, de Bakovnine, p- 95* <lLcs Vemps Aouveaux»: Libertatea părerilor, p./L. Tolstoi *. Ce va deveni civilizațiea, p. ‘69, n* $• H. Traubel:Chestiea proprietăței în dragoste, p. «Tribuna Invățățoritdr» : O știre, p. 23, n. 2. Un învățător : O scrisoare, p, 116, n. 8. A. Jfăișanu: D-zeu și crearea-I,de Ingersol, P^- ‘ An. R. Vahnaro : Cazul Racovskh P' .22’7’- 1. R. P. Voinescu : Societățile de patronagiu,P' '» ' D-r. P. Unsin : Gab. Gr. Băleanu, p. 3r> n‘.^c Nocivitatea țăranilor învinuițl de n. crime tn revoluțiea agrară din Martie i9°7» 33, n. 3—4. Bibliografii: p. 8, 16, 53- 68, 9?, 95. io0’ 116, 121, 126, 130, 131. ’ -0g< ' Note Ia Abonați: p. 1,2, i6, i7,lo9l4g, ContribuirI volnntare. — Abonați acnngPjJ--^r 1 Str. LlpJSe&l 1 � Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Colecție reviste secolul XX (1901-1947) Subject The topic of the resource Reviste Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Revista Ideei (1907) Subject The topic of the resource Revista Ideei, anul VII editor Panait Mușoiu Description An account of the resource nr. LXI - LXX Source A related resource from which the described resource is derived colecție personală Publisher An entity responsible for making the resource available Panait Mușoiu Date A point or period of time associated with an event in the lifecycle of the resource 1907 Format The file format, physical medium, or dimensions of the resource scanare OCR Language A language of the resource română Type The nature or genre of the resource revistă Coverage The spatial or temporal topic of the resource, the spatial applicability of the resource, or the jurisdiction under which the resource is relevant 1907 București 1907 Al. Boda anarhism București C. A. Filitis C. Dimitrescu-Iași Cristian Racovski Ernst Haeckel Gh. Mușoiu Gheorghe Panu Grigore Goilav Han Ryner Ioan Nădejde Iuliu Neagu-Negulescu Lev Tolstoi M. Gh. Bujor Mihail Bakunin Mina Neuwirth Octave Mirbeau Panait Mușoiu Panait Zosîn (1873-1942) Paul Lafargue Paul Reclus Revista Ideei revolta țărănească România Muncitoare socialism Upton Sinclair V. G. Morțun Victor Hugo https://anarhiva.com/files/original/41ac2b015aace7a503ab31cd81734ee2.pdf efe39c532b7bb7fc81d7e9bbd4e55caa PDF Text Text REVISTA IDEEI 1{)08. No^BXXl. 1 București, Strada Epurilor JO. Un concept... lamentăm adesea, cel iubitori de muncă rodx /pI iubitori de senin, ne lamentăm adesea n i ntele aprige ce se încing adesea între dife de i tabere revoluționare. Firește că acestea, prea 4 wa ne umple, cu prisos, ne covîrșesc cu ar Inse ce putem face, dacă luptele despre cari ^Wtn nu prea sînt semne ca să albă cu adevăun sfîrșit- Să cercetăm atuncea, întru edificaa noastră, dacă asemenea lupte aduc progresu­ lui de care sîntem împătimiți, fie-care în parte, dacă aduc progresului vre-un serios neajuns. Alai întâi progresul acesta are un mers al său, în afară de înțelegerea sau neînțelegerea noastră, în afară chiar de stînjinirî și mal mari. Și, ca să în­ țelegem lucrul mal bine, putem spune că-n nici o stare anterioară n’au rămas lucrurile pe loc, cum au fost, ci din potrivă, și-au urmat, cu cea mal mare rigoare, aș putea zice ne-nduplecare, mersul propășitor. Cu toate că nici o dată n’a existat o împăcare sau conștiință universală în taberile menite să reprezinte momentul imediat din mersul acesta propășitor. Invidiea și ura au domnit între oameni, nepri ceperea să o las la o parte, unii pe alții, pănă să b’e răpue, s’au dușmănit. Cu toate astea, în pract.’ca yiețel oamenii au fost siliți să se îngădueasCăși să se poarte mai în deobștela felid. Fie­ care a practicat un meșteșug anumit și a fost nevoit să' introducă îmbunătățirile de nevoe, pulincloașe, în Iei : a fost silit, fie-care, să adopte uu schimb relativ, de obște ix””"’ să adopte-n ---- -----~T--- o org---?“ fPi;.As<Lcia?1 politică, cum am zice, proprie [Jiului domnitor de producere și de schimb, lueile asupra stărel de fapt au putut prea bine să tie-mpărțite, această stare de fapt puțind să fie Pnvitf de la înălțimi sau la adînciml diferite. Și .CU sam^ au să fie-mpărțite părerile adiMt,niSr*T ji!?are imediat Dar asta n’a împleîera fox 3 03 starea de fapt să fie așa cum normpkrVe? vntoare să se îndeplinească după urmă na •? «terminările Iei. leară, în cele din hiajorifai ni* S^sască, în majoritate măcar, în date -Cei?r maI deprinși să gîndească,|că, se inchA ’ In timpul dat, lucrurile nu puteau să We ^Ine, alt feliu... °rbi[i <4Jv yarietatea ideilor, numai tn capul celor a! lor e4sau orbit* de-un aspect de suprafață Bunul e? Putut să apară ca fundamental variate. ^IraTt al muItimeI, care nu s’a lăsat totdeaniJ zio ♦a £ăsit între toate o surprinzătoare, *sMnarP i!maî.ident’tate, dar o surprinzătoare ------ www.M.M y, fZVUMVa, VM111 Clll> 4.1VVJ , l|ce con?‘”dJtor, să le-arete într’o față, cum am un,rară, singura, după dînsul, adevărată De fapt și unul și altui nu le areta de cît un aspect. Și doar cel cu înțelegerea mai puțin clară puteau să creadă că mulțimea fera cu totul ne­ pricepută, neroadă, cînd nu se rînduea hotărît ’n^r’° parte și nici în alta, cînd asculta cu sănmățate și pace și o parte și alta, împărtășind pe nnd, pănă și tot 6 dată, susțineri ce păreau să fie contrare, le că mulțimea avea un propriu discernămînt, un discernămînt cam inconștient dacă vreți, îera capabilă de-o orientare mal dezvoltată, îera capabilă, de sinteză. Șovăirea mulțime!, cînd de-o parte și cînd de alta, punctului de vedere ce susținem tocmai vine să-I dee sprijin... In luptele sociale, nu ni se pare o mal mare înfumurare de cît aceea de a poza într’un cam­ pion al celor mal adevărate idei, într’un cam­ pion care vrea să ferească mulțimea de rătăcire... Marx a luptat o vieață întreagă, spune un bio­ graf puțintel cam naiv, mi se va Ierta vorba, să ție piept nu știu căror curente nesănătoase. Pu­ tea să nu se ostenească păn la atîta, că tot aceea îera. Marx a murit, curentele nesănătoase nu au putut să fie, nici cît a fost acesta în vieață, cu atît mal puțin după moarte, cu toate că alțf cam­ pioni înverșunați s’au ivit, nu au putat să fie înăbușite. Cu toate astea mulțimea n’a fost și nici putea să fie, din pricina aceasta, mal rătăcită de cît a fost, de cît Ie: n’a putut să fie adusă, cu alte vorbe, să-și ducă, să-și modeleze traiul și să-și urmărească 'năzuințele TeT alt-feliu de cît îngădueau în de obște împrejurările în cari lea se afla. Se vede de acolea ce strădăinuînță, se vede ce muncă și ce trudă în van, dacă vreți și dintr’o parte și dintr’o alta, cînd Ie vorba să se alerge după himere, să se stabilească un absolut... Ce concluzie putem să tragem de-aicl, ca să nu întindem vorba mult mal departe, pentru-că lucrul începe să fie cu totul vădit, ce concluzie putem trage pentru practica noastră. Aceea-că, dacă un mers general, uniform, hotărît, și un sin­ gut concept, cu -------------r-----------gur osebire în luptele sociale,, ........ nu Ie șj_y și-I anevoe de stabilit, și dacă lupta opusă, contrară> în tabere mal de acelaș feliu, Ieste curat prisos, luptă asta, dacă unii voescsă malstăniească, necumințește, în lea, nu trebuește să ne emoționeze mal mult. La mersul lucrurilor, și anume la mersul propășitor, in tot cazul împledicarea serioasă nu Ie... Unii trag ftjtr'o partea|m ziCem în alta: poate I o cerință a împre, mm IDEEI "UN AN, 10 NUMERE, 5 LEI Abonamentele se trimet prin mandat : D_luț p 10, Strada Epurilor,—Bm$U. iiHrft in ai VIII lea au. Toate abonamcutek trcbuac neapSrut nioUe. �— REVISTA IDEEl 8 REV1ST IDEE! 9 jurărilor și poate ! predilecțiea sau o înclinare a lor: la urma urmei, fie care trage cum s’ar prinde pe sama sa. Ținta Ie ori și cum înainte, poate puțintel cam în ceață. De aceea, singurul lucru de recomandat cu căldură, și care ar fi poate singurul priitor, Ieste de a face ținta asta mal clară și de-a ne îndrepta cum fie -care mal bine putem, chiar mal iute de cît ar fi să ne-atingă biciul nevoel, "care de altminteri nu ne cruță spinarea, de a ne îndrepta, din toate puterile noastre, spre lea... LIBERTATEA AMORULUI Nu vi se pare oare cum-că peripețiile căsăto­ riei, zbuciumul soților celor nepotriviți, afacerile de conștiință izvorite din adulteruri, nu vise pare că nu mal au în iele nimic mișcător și că nu mai pot să ne impresioneze acuma atît de adînc? De alt-felii! cum să ne mai intereseze luptele unui bărbat, ale unei femei, împotriva convențiilor și invențiilor mediului lor social, cînd, în revolta, in avintul imaginației noastre, întrevedem o lume ideală, o cetate de dezrobire în care individul sin­ gur Ieste arbitrul destinelor sale morale, sentimen­ tale ? Numai teătrul, numai înfățoșate» idee! și a reaJitfițel Ie ceea ce poate să ne intereseze astă-zl, fie c’ar zugrăvi niște amanțl cari-ar zdrobi toate pîedicele, creîndu-șl prin pasiune o altă atmosferă, n-afară, fie că ar reprezenta răzvrătirea unor per­ sonagii de elită, alese, sculate să-și alcătuească o lume a lor în contra tiraniei societăților. Ibsen a fost format modelul și indicat acest felifi de idei în admirabila ! dramă Rosmersholm. Așa-că, pe scenă, atît cazuistica, dezbaterea matriomonîală, cît și argumentele faptice, în fa­ voarea divorțului, au să mă lese rece. N’are nici o însemnătate, nici descoperirea neajunsurilor unei mașini ruinate și osîndite, nici căutarea să i se perfecționeze resorturile. Esențialul, lucrul cel cu­ rios ar fi să fim făcuțl a vedea lupta cea sufle­ tească, mai pre sus de interesele meschine și de aranjările trecătoare. Cîtă vreme inse îmi înfățo­ șați o femee, care nu se acomodează de loo cu dispoziție» bărbatului Iei, care sufere din pricina aceea în întreaga-I ființă,vă voiu întîmpina fără doar: „De ce nu-1 lasă, fără multă tocmeală41 ? Și cînd mi-ți spune cum-că iubește, cu toată tăriea unei împătimiți năbușiie-ndelung, cum-că iubește pe-un altul, vă voiu răspunde : „Urmeze-șl îndemnul im­ perios al inimel Iei și meargă să trăească cu Iel“. Asta nu-I cu putință, mi se va zice : eroina nu poate să-și zdrobească situațiea ce-o are în lume, nu se poate descalifica: io împiedicată de educațiea, de principiile, de motivele Iei de familie,,, Atuncea rabde și dee-ne bună pace. Nu putem să ne interesăm de loc de acea sclavă tînguitoare, care-ar avea putința să-și capete libertatea, dar care-șl îndură stăpînul, din respect omenesc, din vanitate și din prejudecată. Ori închine-se sooietăței, ca să se folosască de avantagiile și de ipocriziile Iei, ori ridice-se împotriva-I pe față și cate să trăească în afară de lea Amestecul nepo­ trivit de supunere și răzvrătire, dă naștere unei stări echivoce, care nu merită nici o compătimire, H, Bauer. NEÎNȚELEGERE... o discuție aprigii, care să ceară tocmai o nire prea serioasă, o discuție aprigă intre «i anarhism, ca doctrine extra-antagoniste, nu .• ? cins sau măcar, în clipa actuala, nu dătnuest,' nu te generalizată la noi. Cu toate astea, dezvol/^!1 ce urmează, pe cari leu unul le-aș fi făcut circumspecte să nu cobor însemnătatea nici «„5 cele două doctrine, deopotrivă de argumentabile du. mine,și ca concomitente adică ca dălnuinSțla o i'ap“ ca succesive în aplicare, dezvoltările ce urmează discuție nestăpinită între aceste doctrine ar PutĂ.° cel puțin, preveni. P. M ° O luptă necurmată se dă în marea arenă pj. mîntească, o luptă înverșunată între asupriți și a. supritorl. Și tot ce simte, tot ce cugetă cu ade­ vărat, Ieste do partea celor ce luptă pentru dez. robire și ridicare, împotriva celor ce luptă întru apărarea sclaviei și înjosirel. Două armate stau pururea gata de încăerare : una ce vrea să con­ serve, alta ce vrea să desființeze o anumită stare de lucruri. Un fapt curios se observă înse ; pe cînd soldați! armatei conservatoare sînt totdeauna gata a-șl dee mîna fără a categorisi pejndivizi pen. ti-u a lupta împotriva dușmanului comun, soldați! armatei de desființare, armatei progresului, seda* aează, se diferențiază, dese ori refuză a se ajuta sau refuză ajutorul, atunci cînd ar trebui acest ajutor să-l primească. Conservatorii, liberalii, radicalii, sîoUfrațl pen­ tru a se apăra de dușmanii lor, social-democrațl, socialiști revoluționari, anarhiști. De ce acești din urmă sînt pururea în ceartă ? Să cercetăm: Fie­ care din acești oameni, apără o doctrină. Minunat, Trebuie să existe cît mai multe păreri, cît mal multe idei, pentru-că adevăratul progres nu stă în uniformizare, ci din potrivă. Inse acești oameni fac păcatul de-a, fi sectari, de-a se închide în doc­ trina lor, a se închina Iei și a nu mal admite cu nici un chip, alta. Acesta Ie un mare, un foarte mare rău. A Astă zi asistăm la lupta ce se dă, în streină’tate, între socialiști și anarhiști, luptă despre care avem dureroasa conștiință că dăunează clasei asuprite. Și, cum se simte, par’că această luptă catn începe a cerca să-și întindă mrejele și ja noi. D® aceea vreau să arăt că lea nu Ie de nici un folos, și că departe de a aprinde zîzaniea ar fi ras bine să ne ferim de acest eoîu de activitate. 8 mă voiîi ocupa prea mult de social-democrațl, 8 cești extra-legaliștl, cari vor ca totul să se in plinească pe cale paclnică, pe cale legală. Ce Ieste legea și cine cunoaște legea . voința burgheziei, pe care nimeni n’o cnnoaș 8 căreea toți trebuie să se supună. Muncitor» și-au făcut legi și deci nu au ce să respect . nici burghezii nu respectă legile, legile tac» Iei chiar cînd Ie chestiea să lovească in m felia Iei lovesc în lege fără de frică, dovedm te că voința lor Ie singura lege, voința lor c r îmbrăca orl-cc formă le place, sancționa după gustul lor. dup5 Pentru a arăta că I de prisos a te îndrntn^ lege, de oare-ce chiar burghezii te sc refect voia arăta, ca ilustrație tipică, caz»1 # un P romîn, lei închide un local al munci .u|( reateazft pe vre-o cîțLva. După lego » ar dar Tel o face. Cn-i de făcut ? M fie tra un advocat, un om care cunoaște jare. ^fl'r’;idăfniciea acestei încercări. ProcuC» *r^A dacă poate sau nu să fie tras larăs*,p„|’dcc’feOtul. Ș» cum acesta Ie cel mal bun ^dere ULe]ege...’S'ar putea interveni pe la alte Llecb SVar ohițibușerie» Icgel intervine^ și toată cade în baltă. flrsds01t, cCți ftcum, domnilor social-democrațl ? ^’.^'Zsă manifeste ? De multe ori nu are jfaooitorJ rgbezica so încăpățînează. Atunci cum se resemneze? Atunci mal r*®1'116' facem popi, cn 8ă propovăduim asta, căci ■ bin0 Dt«torl uu ne prinde. Soluțiea logică Ie ca ca lllP j} să nu ție samă de lege și să facă cum 0DC'lor bțne . De 1» acest punct nu mal putem social-democrațl, pentru că Ieșim din vor1” lor de acțiune. Rămîn socialiștii rovoluțio efcrS ' anarhiștii. Atît unii cît și alții, recunosc Oarl,mic bun nu sn poate înfăptui fără revoluție. dacă ■ prin sindicate se urcă salariul lu­ ărilor urcarea rentei pămîntului, scumpirea aIțelor » chiriilor, etc., epjnvalează urcarea, ba Țiuite ori o întrece, micșârînd salariul. Revoluționarii recunosc adevărul acesta și sin' 50luție pe care o dau chestiei' sociale le : țlivob^a- C» toate acestea, deși s’ar părea că o Înțelegere domnește, totu-șl socialiștii revoluționari ?i snarhiștil nu se-nțeleg. Din ce pricină ? Din pricină că, după revoluție, Iei vor ca societa­ tea *11 îmbrace o anumită formă preconizată în diferite sinteme din dectrinele- lor, formă care din păcate se deosebește. Asta-I ciudat: Vrei să arăți haina pe care va trebui să o poarte o soci­ etate ce trebuie să se nască de-abiea, și te cerțl de pe acum că haina ta va fi prea strimtă și-a ta prea largă, N’ai luat nici o măsură, n’al încercat nimic și vrei, cu de-a sila, să se zică că va îm­ brăca haina ta, musai pe a ta. Poate că copila va li pipernicită și se Va pierde în haină, sau va fi .plină do yieață, volnică, și haina va să plesnească pe lea: nici nu vrei să admițl. Tu Iești croitor cu renume, și reputațiea ta cere ca haina să se nu­ mească bună. .Cearta dintre anarhiști și socialiștii revoluționari, m> «o pare fără de noimă. Iei se ceartă pentru ? ’tr80t’î și uită lupta reală, concretă în care trenie jea mîna. Qa nu rgu înțQleasă, Dl‘pa. mino’ ar fi cel mal &r h1Df 1 .1* starea cea mal perfectă la care niru l°a ajun^G omenirea. Cînd va ajunge omeIgij ft anarhie ? Nu știm. Asta nu poate îndrepTot a; n,men.1 în®0, a spune că-1 utopie sau vis. clna nu oînd vom ajunge la socialism sau Ua v? av°a Joc Revoluțiea. rărea trCru cu siguranță. Bazați pe obserîneoutu‘uî omenire!, știm că societățile ome^erîte f Qler0U^ evolutiv spre progres, îmbracă Poate Itob*?8, ^ea. maY Perfectft formă pe care o fl. AnarhiJ Cr> soc^etlltea omenească, cred len c’ar ^uiine p mine perfecție și anarhie sînt M4rI do o ate cit după realizarea acestei ultime iahtul ggr0s 8P°ciea umană se va stinge sau Cine știe? Sau poate că j HCeii8lă 8ta° Va da sau8e Va Pei'Petua la infinit. Cine poate lie’ Peniru0»^ auarhi?l’I trebuie priviți cu simpac« Iei eînt pionierii ultimei stări de progres, celui mal sublim progres pe care-1 poate concepe cine-va. Iei ne pregătesc, ne învață să înțelegem, să înfăptuim acest progres, pentru-că Iei nu no va veni de-a gata din ceriu, cî noi tre­ buie să-1 realizăm. Mi se va răspunde înse că această stare va fi foarte tîrzie, că acum le un vis ?i că anarhiștii ar fi cu mult mal logici, mal în acord cu știința, dacă s’ar face socialiști. El bine nu-I așa. Socialiștii vor un stat, cel cari precizază că vor uu stat, care să albă un anume feliu de pro­ ducție și un anume feliil de repartiție, infinit mal superioare celor de a-zl. De unde știu însă socia­ liștii aceștia, că Iei ar fi mal științifici de cît anarhiștil ? Știu Iei data cind se va putea înfăptui acest sistem ? Se va înfăptui lei după revoluție ? Cine poate ști cu siguranță dacă se va îmbrăca sau nu asemenea formă ? Poate ca însă-șî revoluțiea ne va sili să procedăm ast-feliu. Afară de asta, știm noi cînd va avea loc Revoluțiea, ce cauze o vor naște, cum va izbucni, ce va influența asupra Iei, de va fi numai în Europa sau mon­ dială, cum o admite Bakunin, cum se va termina și ce eră va trebui să încoroneze? Totul Ieste numai presupuneri, numai abstracții. Poate pănă atunci știința va fi realizat un atît de mare progres, în cît chimiea va fi în stare să combine, într’o pastilă, nutrițiunea pentru o zi. Atuncl ce rațiune științifică va mal avea socialis­ mul, cu statul, cu repartizarea, și celelalte, căci nici monede nu vor mal fi, metalul servind ca nutriment mineral ? Dacă nu se știe cu siguranță, în condițiunile în care va avea loc revoluțiea, mentalitatea oamenilor ce o vor aduce la îndepli­ ni re,și altele și altele ce stau in strînsă legătură cu asta, atunci pentru ce anarhiștii ar fi mal lo­ gici, iăcîndu-Be socialiști ? Anarhiștii nu pot ceda nimic, socialiștilor, din idealul lor, pentru că idealul lor Ie mal superior și tot atît de întemeeat pe știință, ca și cel socia­ list. Inse anarhiștii nu trebuie să fie pentru asta sectari, să se închidă îa doctrina lor și să uu mai leasă din lea, să se închine Iei. Un anarhist tre­ buie să fie un cugetător, un om liber, care nu vrea eă fie stingherit, nici Iei, nici să se ostenească a stingheri pe alții. Un anarhist le cel mal prin ex­ celența ateu. Iei dărîmă zeii cerului și-ai pămîntulul și nu trebuie să ridice alt zeu, chiar atunci cînd acest zeu ar fi cea mal sublimă concepție. Un. anarhist nu se închină nici chiar anarhismului, de acela Ie anarhist. Anarhiștii pot admite ideile, aspirațiile socialiș­ tilor, întru cît nimic pozitiv, pipăibil, nu a avut încă loc. Cu atît mal mult socialiștii n’au de ce se înverșuna împotriva anarhiștilor, de oare-celel preconizază starea cea mal perfectă, la care putem tinde, pe care ori-cine o poate dori. Și fiind-că singura acțiune pozitivă, reală, ce poate fi urmă­ rită de o cam dată, Revoluțiea asupra căreea nu mal începe dispută pentru că atît anarhiștii cît și socialiștii revoluționari recunosc necesitatea Iei, nu pricep pentru ce revoluționarii, de ori-ce soitt, n ar lua această acțiune ca țel și n’ar lupta pentru îndeplinirea Iei, fie-care cu armele sale, pe dru­ mul său, în comun cînd ar fi de nevoo, păstrînd ■firește, fie care, părerile sale. Și, după revoluție vom vedea.,. Mina, �REVISTA IDEE! 4 REVISTA IDEEi SPOVEDANIEA UNUI DUHOVNIC Trebuie să fie frumoasă de lot organizarea socială de a-zi, dacă instincte atit de vitale, ca acele de cari ne-atîrnă dăinuirea, per­ petuarea, trebuie să fie atit de contrariate, pentru ca omul să recurgă la cele mal ne­ închipuite aș putea zice excrocherii, ca să-și satisfacă aceste instincte. Castitatea adoles­ centei, în de obște prea încercată, ca și cas­ titatea duhovnicească, nu mai vorbim cit de încercată și iea, ierau menite să se coali­ zeze, împotriva infrînărei silite sau ipocrite, să se răzbune chiar cu prisos... 0 practică ce jignește morala curentă, poate atrage blamul sau înfierarea cui-va. Dar noi tre­ buie să ne gindim, măi cu samă, cum ar fi să se orinduiască lucrurile mai bine, ca tot ce izbucnește în deobște acum ca. vițiu, să-și găsască manifestarea normală.-. Ipocrizica, in mare parte, chiar de pe-acuma din practicele omenești, poate să fie înlătu­ rată. Firește inse că totul, ca să albă, nu zic o rațiune, ce de altminteri o are, dar o sancțiune îndestulătoare, alîrnă deo reformă socială fundamentală... Cele două spovedanii, publicate, una in colecțiea Revistei din anul 1906, una in cea din anul 1907, trecut, ca și spovedaniea cea de față, date la iveală, t dintre atîtea, sint, pentru cel ce gindesc la' reforma despre care vorbim, un prilej tipic de meditare. P. M. • Marți, 23 luliu 1866.— Acum vre-o cîte-va zile (lupa am făcut cunoștință la Melaniea, care Ieste, după cum am aflat după asta, o prietenă foarte de aproape a iei, am făcut cunoștință cu M-me Pri măreasa... Numai atîta, vă rog. Lucrurile au ră­ mas, cu toate astea, aici, și de atunci n’am mal văzut pe femeea aceasta. Do altminteri mă gîndeam cu atît mal puțin s’o mal văd, cu cît nimic nu mă atrăgea cătră Iea și cu cît zicîndu-se volteriană și mîncăloare de popi, cu toate că negreșit habar n’avea cine Iera Voltaire, nu putea să simțască nimica, din partea-T, nici Iea, care să o atragă spre mine. Care nu-mi fu înse mirarea, clnd, pe la patruj întors acasă de-ablea, slujnica, nu mal puțin mi­ rată ca mine, mă anunță că M-me Leontina, aceasta-1 numele Primăresel despre care vorbesc, întreabă dacă pot b’o primesc. Firește, îl Teșii în­ tru întimpinare... și mă scuzai prea plecat de prea însemnata onoare... Flecărirăm împreună ca la vre-o trei sferturi de ceas, și fui' silit, la plecare, să făgăduesc de a-I întoarce vizita. N’am ce face, îl voiti întoarce-o. Dar ce să-nsemne oare aceasta ? Dacă M-me Leontina, după pilda prietenei sale, nu vrea să dee, și iea, o lo­ vitură de briceag contractului conjugal, și dacă pentru asta nu și-a pus ochii pe mine, mărturisesc că latineasca mea nu mal face două parale. Vineri, 26 luliu.— Faimoasa vizitam dat-o astă-zl... Numi-a fost cu putință s’o mal(ntîrziJ... Ieram din cale-afară de intrigat... Ieram prea gră­ bit aă aflu deiprțee iera vorba.., Dealț-feliiitoc­ < mai ce-am presupus... M-me Primăreasa bin voeșto să mă găsască pro placul Iei: nu mi a de clarat-o încă formal... înse nu ie departe. Ieste / altminteri o manieră de a nu spune lucrurile p0 fatft ° Are să trebuească oare, ca și cu asta... ș, car nu-I o bucățică mal poftitoare. Un felîU de Me" lanie No. 2... Ce-i drept c-o filosoafă... trebuește să aibă o savoare particulară... In tot cazul are să fie nostim de tot. leată-mă acum aruncat în a, momirile municipale... Fie ce-o fi, îeu nu voi& provoca criza... Mă voii! mulțămi să fiu pasiv, Miercuri, 31 luliu.— încă un nume de scris pe ILta-mî: cel al M-me Primăresel... Veni astă-tf să mă vadă din nou... și căzu... Cel puțin o r. ventură, care nu se lungi .. Preliminariile cu r_ devărat nu au fost de Joc lungi: două, vizite și... a treea, cea bună... Inse mă dădui, mă dădui'fără nici o plăcere. Zic, mă dădui, ceea-ce și Ieste așa. După cum mi-am propus, leu n’am făcut nimica spre a aduce deznodămîntul cel'Revăzut. Isprăvile mele cele din urmă cu Melaniea, m’au tămăduit, pe toată vremea, socot, de foastele femei tinere. Și, fără doară, noua mea cucerire nu trebuie să-și închipuească c’are să fie în toate zilele paștele... O dată m’a avut, socotesc eă-I destul, !□ orî-ce caz, pentru mine-i destul... Cu atîta mal rău, dacă, asta nu va mnlțămi-o pe Iea... leu nu mă voiîl duce s’o caut... SîmbătS, 4 August—Am văzut astă-zl, leară-și, pe M-me Primăreasa... Din fericire nu a fost numai Iea. Iera-nsoțită de fică-sa..., pentru că are o fică, ceea ce nu știam. Duduea Madelena Iese de la călugărițe, la cari nu are să se mai întoarcă,, studiile fiindu-i isprăvite. Mă-să a adus-o la mine, să mi-o prezinte... N’am ce zice, ciudată idee... Un pretext poate ca să revie. Ori-cum ar fi, de altminteri, fata Ie altă-ce-vai. de cît mama... Negreșit alta... Vrîsta Aogelel mele, ce-va mai tînărfi chiar... Și niște ochi... și-o gură... și-un mijloc. Dar, mai ales, ochii... leată cum iu­ besc sexul... Ah, asta... dacă aș putea să-mi per­ mit fantaziea... Inse cu neputință... Intr’adevăr, cînd și unde ?... Las la o parte că fetișcana îmi pare cu totul semeață. Mai bine să nu mal cuget la asta. Luni, 13 August—Nu trebuie să zici nici odată : aFîntînă, din apa ta n’am să beu>, Nimic mal adevărat. Așa-că, astă-zl, m’am jertfit leară-șl.M-me Primăresel... Am descoperit oare, într insa vre-un farmec necunoscut?... Nici de cum.-, Dar atunci ?... Q leată ce-I. Cu toate că D-nu Primar de Xxxx și soțiea sa slut, și unul și altul, sau a? cel puțin se socot, liber-cugetătorl, dînșii 8 compromite, în ochii populației, s’ar compro®’ în mod serios, daoă, în ziua de 15 August, prilejul sărbătoarel împărătești, fata lor, ca decor, au făcut să i se dee o educație rel’g^_nJ D-nfl nu s’ar apropiea dt sfînta masă. Și, cum Primar Ie alipit de eșarpa I mal tare de cît de convingerile sale, iear M-me Primăreasa nuvavre» să redevie M-me Leontina curat, Uuduea roăg® se împărtășască poimîne. Ca să mă tîn’u vădesc, și lot o uatft «pre a atingo și ’ * r’a abătut pe la mine. Nu putea să-mi jstă'^ n«.!r> m'nlo n n>>nniinnra vntl pjS'^/fira b»'j treacă PrAin,m,ntte’ o propunere mal i /«O răsplătit la nndu-ml și leu, cedînd aș■ pl«cutfli- Bale.„ Pentru asemenea generozitate pro<Jrll HDi să f>u răsplătit. Ori și cum prilej am: mine ca 68 Pot tra£e din prilejul acesta adrrlft nG alt-feliu, am propus M-me Leontina, fot» acasil, să aibăi a se djjjBJ 11 . on mpviitpnril.ar '"nulțimea penitenților c.et.n celor de rind, t* Cc grămădească mine în gloată. Pro^"p’recum mă așteptam, măgulind anuflcrea nujriu al celei cărei i-o adresai înadins fu cu grăbire primită. Așa-că sorții «"'“'•’T'f''"PentrUfft?a’îT j am. J0 izbîDdn îi astea, contrazicere cu totul ciudată, Ca toftt® V — Tfiâtă. într adevăr, o femee care s’arată ca vrăj1 ă a popilor, care, afară de asta, are în mine narimen de cît aceștia prețuesc, și departei ca Vi o depărteze să-mi JJ încredințeze copila, Ic cu c" atît mal “si si'mal din potrivă o-ndeamnfi.. Ie garf c'am să ’'° resPe°tez’ cn. atît i-am respectat înțelege că socoteala mea mal puțin mama... Se în țel ^Ce îe drept, leu nu sint nici femee, nici filosof... MaijJ, 14 August.— Nu Ie ce zice, lumea-1 ex­ peditivă în familiea primului magistrat municipal din St. Xxxx... Acum o lună, nu cunoașteam nici măcar din vedere pe vrednica jumătate a perso­ nagiul oficial: după două săptămîni, o cunoșteam în chip biblic... Acum zece zile, nici măcar nu țlieam că D-nu Primar și M-me Primăreasa, au găsit cu cale să se coboare vre-o dată în vieața lor, din aubimele înălțimi ale filosofîeî, ca să co­ laboreze împreună la procrearea celei mal îneînj tătoare copile din lume: astă-zl copila asta îmi ' aparține... Cumplit îmi pare de rău că n’am pana unui Boccaciu. Aventura asta Ieste atît de cu haz, în ; cît asemeni vesel povestitor, ar fi scos dintr’insa un jnvaer. Ca e& am la Indamînă tot timpul, rugai pe i M-me Leontina să-mi aducă, pe Madelena iei, cel j ,tlrz’n P® la trei, punîndu-mi gîndul să fac I ci'tM j cu putință, o penitentă sau o po| do loo, ci, mal degrabă, o păcătoasă. ' cab . . e?te 8ă fiu la confesional pe la patru, 91 jum8tate> susținui ieu, ca să-mi sprijin j până mea’“ $1» cum cre^ fi reținut ! atît dn * i ,Vl'e’° 9apte, aș voi, în vederea unei l țiu cin»* e UD8ate 9®dințT, să mă și odihnesc puI P ce v°tâ fi spovedit pe duduea... ' 011 ^Veam^0^63^’ aveam de odihnă, cum i ®tit np»/,,83 m? splDRUr : vream numai săfiupre^eosa 1 Uț oe ^iuiplare... M-me Pri.^P'rte j U » ’ de-altmintrelea, fără a vedea mal lălfyosai Cj^ vlr^ul nasulul lei, luînd lucrul cum i krau '0U> Be ai’0t^de-o minunată exactitate. "’?• ‘rCa treI ceaBur'* ®tod îmi sună la Sa °D» vorbit* ’* .Iera qu lea- Le făcui să între-n de întb^ c‘te-va mînute-mpreună, după * cn„ -,?e P°l’teța îngădui, luîndu-ml dc i» eam'.Cd'u- invitS( pe duduea să mă ur- 1 aptOr’ °rX^Te^p0DtrU îmPreJurare> 0 I ioKbriUalităti?? {meu. .1 Podite; ’ e’ Car* preceadează spovedirea, iu- 5 — Spâne, copila mea, zisei cu ’cel mai blajin - «» glas ol al rriYati mleu, /la de mnllX multă YvwarMA vreme — nu ate-ai spovedit? - Crede-mă, părinte, că nu știu, îmi răspunse, cavalerește, duduea. Drept să-ți spun, deaftminteri, dac’am venit, Ieste numai să fac plăcere lui papa și mamaeî... Pare că trebuește să mă îmnărtămîne,sub pedeapsa dea pune tîrgul în revoluție. revoluție șese mine,sub Mă voia împărtăși negreșit, inse mărturisesc că nu mal cred de loc In toate bazaconiile acestea, — Cu toate astea, al fost crescută la călugărițe... — Da, părinte, am vegetat, am lîngezit la Iele vre-o nouă ani. — Acolea pierdnt-al credința ? — Fără-ndoeală că da. — Cum s’a întîmplat asta, copila mea ? — O, n’avea grijă, nu surorile mi-au răpit-o. Inse avui fericirea să cetesc unele cărți, negreșit că oprite, și cari, fiind-că luminează, sint numite cărți rele,, ce ni Ie treceam cu-ngrijire din mînă-n mînă. Cetirea asta m’a făcut să cuget...și atîta tot. — Atunci, cum vrei să te împărtășești... Fără-n­ doeală că nu te pocăeștl de greșelele ce-al făcut ?... poate că nici nu voeștl să le spui.., In asemenea caz, leu n’am să pot să-ți dau absolvirea, să-ți dau Iertarea... — Nici n’o cer, n’avea grijă. — Ast-feliti, renunți a te apropiea, mine, de sfînta masă ? — Ferească sfintui, fiind-că spusei, nu mă apropil pentru mine. — O împărtășire sacrilege înse nu te spăîmîntă ? — Nici una, nici zece și nici o sută. De vre-o doi ani, la călugărițe, unde Ieram nevoite să ne împărtășim la fie-care două flăptămînj, n’am fă­ cut alt-feliu de-mpărtășiri... De ce să mă spălmînte, de-altminterl, înghițirea unei buline ? — Buline ? — Dar ce ? Crezi că leu văd alte cele în nafura voastră cea sfîntă ? — Val, fata mea, atît de tînară și... — ...Atît de stricată, Ieral s’adaogl, nu Ie așa ? Te’ scutesc ieu de asemenea osteneală. — Cum socoțl înse, că fără ajutorul sfintelor taine, mal cu samă fără ajutorul împărtășaniei, al să-ți aperi virtutea de naufragiu, pe marea lumei, vijelioasă ? — Virtutea mea... — Poatea-I și prăpădit-o cum-va? — Nu, din nenorocire. Dar s’o prăpădesc tare aș vrea. — Dar dezonoarea? — Cît despre asta, nu... La onoare leu țin., înainte de toate, onoarea. — Așa-că n’al sta la gîndurî... a face sacrifi­ ciul frumoasei virginități ce o ai... dacă asta al putea să o faci... fără ca nimeni... să nu afle vre-o dată ce-va ?... —Nu numai că la gîndurî n’aș sta, m’aș socoti încă prea norocită... De-ablea aștept să fac cu­ noștință cu acel necunoscut despre care nu am de cît o nedeslușită idee... Ah, dacă mi s’ar fi înfățoșat prilejul, te asigur, jiu l’-aș fi lăsat să scape,.. — Ce spui, copila mea, cu neputință să vor­ bești serios. — Prea serios, o jur. — Știi înse că așa te expul... In așa dispoziții, primul venit Ieste în stare a te seduce.. �REVISTĂ IDtEl 6 REVISTĂ IDEE! — A, primul venit... Păn aicea, mă rog. înainte de toate trebuește ca acest prim venit miesă-ml placă... N’aveăm nevoe ca să aflu mal mult. Nu doar c’aș fi pretins să întrupez idealul visat de-o tînără fată cu imaginație» aprinsă de cetirea roma­ nelor: idealul acesta, în sine, nu se poate-ntrupa. Dar fel lea forme atît de multiple, atît de mo­ bile, în cît i-ajunge ca să apară, la momentul propice, în carne și-n oase, ca să fie pe dată re­ cunoscut... Pentru-că-n fond, acest poetic ideal Ieste, nici mal mult nici mal puțin, cu totul pro­ zaic : bărbatul... Cunosc asemenea lucru : confe­ sionalul, de mult, mi-a dat cheea acestei taine... atît de puțin taină, de-altminterl. Așa-că, din asemenea clipă, tactica o schimbă!. Părăsind rolul de duhovnic, ajuns mal mult vătă­ mător de cît de folos, dată mai cu samă, cea cu care avem de-aface, făcui pe Madelena, care pănacolea, cu toată ciudățenie» mărturisirilor lei, stătusc-n genunchi, să se scoale, să șadă. La rîndul mleu, punîndu-mă alături de Tea, cu o îndămînare cu adevărat diabolească, ÎI dezvoltai o asemenea profesie de credință, amestecată du asemenea con­ fidențe, în cît, după cîte-va minute, gîfuind, vițioasa internă se aruncă nebună în brațele mele, și, lipindu-șl buzele de-ale mele, sărutîndu-mă, mușeîndu-mă, sărutîndu-mă leară-șl, mușeîndu mă din nou,...- într’un cuvînt, cu totul ieșită din fire,... pierdu în fine și repîerdu, în mijlocul unor trans­ porturi și unor spazmurl delirătoare, ceea-ce, de mult încă, dorea întru atîta să pleardă. Mamaea, negreșit, iera mereu în salon... Cînd Ieșirăm, după ce ne repararăm cum putu­ răm neorîndueala toaletei: —Tu trebuie să te fi plictisit, sărmană mamae,... zise Madelena cătră M-me Leontina, care într’adevăr nu părea că se amuzase prea mult... Ce vrei tu,., dacă a fost vorba să mă spăl dc pă­ cate, am vrut să mă spăl încaltea de toate : o spo­ vedanie generală, ce vrei... Roagă pe părintele, care ar fi putut, mal curînd, socotesc, să se lip­ sască mai bine astă-zî, mal cu samă cum. Ie gră­ bit, roagă 1 să Ierte acest caprițiu de copil alintat... Miercuri, 15 August. — Sînt încă cuprins de farmec... Ce foc, Madelena aceasta... Și ce vițiu.., Dacă călugărițele au multe eleve de asemenea soîu, trebuie să se petreacă frumoase lucruri în internatele lor... De altminterea, nu mă miră, li­ nul din directorii noștri, nu ne spunea oare, la seminariul central, în cursul Diaconalelor, mi se pare, c’ar prefera mal bine, de o sută de ori, dacă ar fi părinte și ar avea o fată, să-I dee creșterea înfr’o casă de toleranță... de cît într’un așezămînt religios... Să zicem că cam exagera, nu mal puțin inse tot trebuie să fi fost în afirmarea-I mult ade­ văr, pentru că Iera cu totul în stare să știe de de ce vorbea, fiind un șir de ani duhovnicul unuea din așezămintele astea. Or-Icum ar fi, cucerirea mea n'are să-mi pricinuească nici o remușcare de data asta... Rodul Iera copt și prea copt. Avui norocul să mă gă­ sesc de față tocmai Ja timpul potrivit a 1 culege, atîta tot. Nu le vorba, acuma, de cît de-a face să se ivească alte prilejuri.,, ceea ce nu va fi tocmai' lesne. Noroc că Madelena va să se pUe pe țu . de cît mine, cu aprindere și mal mare... vorbă, ca asemeni isteață, să nu scoată totul 1 capăt ce ar voi să-ntreprindă... La urma urmei are prea mult dorința să izbutească, ca să nu cadă*’ Sînt încredințat pe deplin că nu o va împiedica nici o stavilă : din potrivă, stavilele nu vor face de cît a î ațîța pasiunea.rPot dar să mă culc pe amîndouă urechile, lăsîndu-I Iei toată grija celor cu cale pe viitor : negreșit nu Ie lea care să aibă ne. voe de ajutor... Gustav Ethber. DIN PARIS Public cu plăcere scrisoarea cc primesc dc la Vn prieten al mfcu din Paris. UIulp vor găsi acoleapoate păreri tranșante. Trebuie să se știe inse cum-că acolea nu năzuind rătăcitoare de ale mințel, nici măcar o observare meii aprofundată, ci chiar vădirea lucruri­ lor de la sine vorbește. Experiențe, cari la noi ablea ar fi să se facă, de mult încă și-au arătat efectele tn străinătate Și atunci, ce a fost aiurea fără ntcl un folos, poate să lese la o parte ori cine cînd teste vorba că năzuește cătră cel mut bun viitor. Firește inse că neîncrezătorii, pentru binele lor, pot să încerce orl-ce, pentru ca singuri să se convingă Și de pierdut, și de cîștigat au doar tel... P. M. Veî fi aflat poale, prietene, că mă găsesc aici. Și socbt că fac bine irimețîndu-țl ctle-va vești. N’am să-țî vorbesc de oraș, mi se pare cum că-l cunoști. Lupta socială ie ceea-ce me­ rită interes. Fiind aici numai de două săptămînî, înțelegi că multe lucruri îmi sînt încă necunoscute. Nădâjduesc, totu-șl, că o idee, cel puțin una, se va desprinde din cele ce-ți voiii spune. Chestiea marocană dă prilejul să se constate, o dală mai mult, cum*că tactica parlamen­ tară, atît de scumpă multor socialiști, n’are ca rezultat practic de cît pierderea zadarnică a unei bune sume ele energie. Toate cuvîntările, tot tămbălăul făcut, în Camera franceză, pc tema chestiei marocane, de cătră deputății so­ cialiști, toate astea n'au putut împiedica pe „omul cu capul de mort", a decreta fără înce­ tare trimeterea de trupe în Maroc. Vorbele cllor-va buni mânuitori ai cuvinlului, nu sperie pe tirani, cu atît mai puțin pe Clemence.au. Dar, ca toate că se dovedește prin fapte, ca tactica parlamentarisiă ieste fără folos, ce ce țin la această tactică nu se lasă .bătuți, le merg înainte pe această cale, și vor merge, & puțin tncâ atila timp cît vor avea în urm lor mulțimea fără convingeri serioase. Totu-și. pentru cel ce au ochi și voesc sa vadă, constatarea de mai sus poarta r°a ■ sindicalismul revoluționar, antiparlame j se pronunță din ce în ce. Reformele bun , dobindesc nu pălrunzind acolo unde sili * să faci concesii cerințelor tale, ci lupli^i r. dinafară, liber fiind să lucrezi cum v cum îți place... Transformarea sociala n înfăptui dc parlamente, prin legi. A me j-v Cameră, ca să convingi de drcPta.fea.,rjii cari tale pe niște, oameni cari nu vor u u au interesul să nu audă, le ce-va far nuf activitatea ce se prăpădește In Unde ^/nrală. .Parlamentul nu trebuie conWPI(1 fl bebule luat cu asalt, distrus. Niște nins • „jrdtuile din elemente convinse, rei sitidicf le educale de acel intelectuali cari I i’^-de’ce-va mai bun s’asvtrl orbește tn I lipSanlilicâ unii o fac ca sinceritate, ce-i lupta p .țnd iluzica că parlamentarismul are ^repl,^n de a transforma organizațiea sochîfaniste sindicate al căror ideal să fie nu ^'■rea de legi, ci distrugerea lor, leală ce cllCrfre de prisos luptele sterile ale parlamenari,? Pe-această cale merge cu pași repezi, ■uncalismvl francez. 5l'inlinulitarismul a luai un avînt minunat, pfineme convinse, din toaie grupările, au fori n mișcare aparte. Aceasta mișcare desfa!l,a- 0 energte fără de samăn. Militarismul ie ■ a din armele de apărare ale burgheziei, iei distrus. De cit-va timp a /ost întem­ nițai Hervc, redactorul șef al gazetei *La Guerre Socialei, organul acestei mișcări. Dau năă fură alți doi condamnați: secretarul și administratorul gazetei. Dar, pe măsură ce con­ damnările sc rostesc, cei <fără patriei răsar ca din pămînl. Maipre sus de toate aceste mișcări, ie miș­ carea anarhistă. Acesteea se datorește ma­ rele progres mintal sâvîrșit. Din lipsa de culi tură, din ideile cele stupide decurgînd relele tn cari se zvticolește întreaga omenire, unele ca aceste trebuie să dispară. Insul, această ce­ lulă a organismului social, care, izolat, după '! unii', n'ar dispune de nici o forță, insul tre, bule ridicat, făcut conștient de sine, vrednic de inițiativă. Transformarea individului im­ plică transformarea socielăței, transformarea individului fiind cu putință. Dezrobirea eco­ nomică urmează în asemenea caz, urmează celei intelectuale. A trăi sub cil mai puțină autoritate, aceasla-i ținta imediată : distrugecea ori cărei autorități, acesta-i idealul.. Mii și îniî de oameni, deprinși a se conduce i'eî sin, 9yrl, a nu mal avea nevoe de conducători, i fic-care în parte, dau asalturi ; a^oritățel.. Asupra nici uneea din mișcările ; ^pre cari-ți vorbii, nu se dezlănțae, din parautorităților, o furie, mai sălbatică, ca ace^. anarhiste. Ie destul să se știe că siih anar^s^» ca să fii pus, dacă iești francez, acinPaza unei poliții, anume însărcinată cu Per? saf..s^ fa expulzat pe dală, fiind străin. Qrom;CU ll^e astea, nu fac inse de cil să încc niaaărul anarhiștilor, numărul celor Iear:Sa trcnuire Pc ai binelui dușmani. aici CC‘^ V°L sPune desPre lupta socială aris. 4 3 03. ! 1 Radu Bucur. ia 20 April va apare o dată pe siiptăfi’ UryuoJ,-!.. revistă în 32 pagini, redactată do d. lL^,ninia£\- bonamentul 10 lei po un an Redacția crațiea ; ștr. Lipsr.nnY I, Tio. Aurora București. Îî2a,’.e ° tipografie complecta, cu șase Le până la trei mii lei lunar. A BucUrești U1Str’ LiPscanî 1, Tip. AURORA, 7 UTOPIȘTI... ..Noi vom urm ft si fim adversarii tuturor utopiștilor, l’n tiar din Geneva. Utopiști... lentă clișeul sau palavra obicinuita De îndată co arde o fhefiră în inima ta, măriuimiea. care face să crezi că vezi în iea întreș azurul udcI d minețl de primăvară ; do îndată ce ceri mal multa frăție, mal înaltă bunătate, mal multă dreptate, mat mult adevăr: do îndată oo ctigețl, că te-ni nfiaeut pe lumo gă meriți vîeața,... ai onoarea de a fi «utopist». Iești în sfîrșit utopist, de îndată ce întrevezi un viitor mal bun. Viitorul acr-sta noi îl întrezărim ca o casă albă, largă, frumoasă, dulce și primitoare, deschisă larg tuturora, la care se caută ca să fim uevoițl să ajungem, DU pe drumul cel mare ci printr’o ulicioară murdară, plină de noroi, în care se bălăcesc rațele, gîștele, porcii, decorată eu bălegar și pe de mărgini cu niște plopi atît de sfrijiți. îd eît mal curînd samănă a nișto puncte de exclamare, înfipte'aeolea-DP.dins, de cît a plopi Cel ce vrea s’apuce pe drumul mare, pe drumul col mai curat și mal scurt, să leasă cît mal curînd din ulicioara murdara, ce) care crede, daca voiți, c*. lumea aflătoare loste opera unui diavol ieșit din minți, acela Ieste un utopist. Cu toate astea nu ne putem. împie­ dica de a «pune eum-eă acesta are tonta dreptatea de a crede așa.. Știu foarte bine eă utopist le aeola care, se zice, că ar căuta amiaza, spre sară. Ideb difiaițiea asta nu ne spune ni­ mic. La urma urmei. Victor Hugo, care a vrut să scrie poe­ mele pe cari le-a scris, lora un utopist pentru Baour-Lormian. Articolele gazetei, din care am extras cuvintele puse în fruntea acestor rîndnrl art.colelo ncestea pentru un idandciurian, ar fi utopii, dacă aoesta ar avea prilejul să le ce­ tească. Un cîne de vîuat. peutru-n clapon,... Ieste un uto­ pist. ..Cînd vezi, learna, pfiinîntul gol, go’. ca mîua celui să­ rac, ieste oare o utopie o te gîndi In recolta cea viitoare? Ieste oare o utopie cînd susții că nu Ia vorba de cît să dălnueștl. ca să se vadă că al dreptate ? Cînd susț i că toate tradițiile an început a fi utopii, și că toate utopiile au ajuns tradiții la rîndul lor? feste oare o utopie 3& cugeti, ci și cu faptele mari istorice ca și eu dinastiile Ieste ? Legiti­ mitatea dinastică nu le de cît o uzurpare care se prelun­ gește, lear uzurparea nu io do eît o legitim’tate ce-ncepe .. Miliarde de animnlcule grhmftdindu-ae unele lingă altele, pregătesc, în curgerea veacurilor, în fundul apelor, conti­ nentele ce au a Ieși la lumină. Ieste o utopie oare să crezi, că. de asemeni, chiar în barbarie, se formează civilizațiea ci­ vilizației viitoare? Gazeta cu extrasul, nu iubește pe utopiști. lea preferi pe acel oameni asemănători norilor, cari un se îndreaptă în mei o parte cu hotărîre. lea adoră pe cel molatici, pe sceptici, pe cel ajunși, pe dezamăgiți, pe constipaț i giudirel, pe toți partizanii lucrului prevăzut, cunoscut, pe cel ce se înșiră la rînd, pe cel ce merg totdeauna după părerea obștească, ca morile de vint ce se uvîrtese dnpă cum bate vîutul. Toțl^aceștia nu sînt nici de cum utopiști... De asemenea nu emt utopiști, toți acel politician), cari fâgăduesc mereu ceea ce știu proa bine că n’au să vreo n’au să poată să aduci Ja-ndeplinîre : „Am eă inaugurez un regim nou,— conservmdpe cel vcchifl ... Voifl păstra pa-ea,... chiar cu prețul unui răz­ boit* . Tuturora. fftgăduese mai mult unt de cît pine , v,aja mai departe*-. Acești politie ani nu sînt de loc utopiști, nu. Iei nan nimic afaco cu acel Nebuni, cîutați de Borauger, Butrînî soldați de plumb ce sîntem, gUniindu-ne cu toțtl la sfoară: Dacă unii lese din nndun stri ­ găm cu toții: ..jos cu nebunii'1. Ici smt Pr,S^> sînt uciși: rămînînd ca. după o cercdarc-ndclunga să li sc înalțc-o statue, pentru glonca neamului omenesc... . Dc cînd, o cugetare, necunoscută * ștcaptA mirele ici. Proștii o socotesc de țelcptul fi zice : „ascundc-te dc lume, un nebun, care crede ferirea însoțește cu tea. Și lea demne fecunda,pentru țcnctrca neamului omenesc... Cu părere de rău, prescurtez ; Dacii mine, uttM sd sc ivească, lumina ar fi să lipsască. atunci, mînc vre un nebun oarc-care, pentru neamul omenesc, tot va să găscasA vre-o torța... Aș» dar, camarazi nu-1 așa, ,,utopiștil“ trăească. L Avennier, �REVISTA 1DEEI 8 REVISTA IDEE! _________________ CE-I anarhismul RAZMIRIȚA de F. W< Weber 1 „Biruri noi, zecimi și dijme „De pe ceară, de pe miere, „De pe cînepă și lină, „Numai dijmă ni se cere. „Apoi astă-zi, noi, neveste. „Lacome de răzbunare, „ Vom plăti pe hoțul curții, „ ‘ Cu dobîndă, pe spinare. „Doar din an in an comoara „împăratul să-și mărească, „Numai dijmă și iear dijmă „Tot Saxonul să plătească11. „Trel-spre-zece mindre-odrasle „Am avut și leu sub soare, „Ce flăcăi .• inalțl ca brazii, „Si-au venit să mi-1 doboare. Astfel cîntă-n cor sinistru Glasuri de femei turbate, Care spre palat se-ndreapiă Să-și la singure dreptate : „1-a.u chemat pe toți la oaște „Si acuma, cine știe • „Unde putrezesc în beciuri „Strînșl în lanțuri de robie. Toate cite altă-dată Sprintene și zîmbitoare Alergau să scoată apa Cu cofița la izvoare, „ Trel-spre-zece: cine știe „Ce necazuri lei indură... „îngrijesc de etnii curții ? „Cară lemne-n bătătură? Toate cile-odinioară Rătăciseră-n pădure Și cîntîndu-și dorul tinăr, Culegeau căpșuni și mure, „Si-apol mie, bleată mamă., „Pentru dijmă-mpărătească, „Mi-au poprit și griu și vacă „Și nu-1 zeu să ne păzească. Ștrengărise nalte, brune, Oacheșe încîntătoare Și blondine care vara Pinza și-o nălbesc la soare. „înainte, după, mine : „Nu-1 păcat s'omori un cîne, „Dați-i a-zl la cap, căci altfel „Ne va da lei nouă mîne... Dar, in capul celorlalte, Uscățivă și măruntă, Clătinind o furcă ’n aer, Una mal ales se-ncruntă. Și întregul cor răspunde : „Numai dijmă, ni se cere, „Re pe cînepă și lină., „De pe ceară,, de pe miere, leste Katla, sgripțoroalca, „Numai muncă si cor vadă, Nouă-zeci de ierni i-apasă „Pentru curtea-mpărătească. Gîiul oțelit, și totu-șl „Numai dijmă, și iear dijmă, Gîndul rău rio rabdă ’n <casă : „Tot Saxonul să plătească" „Jaf, blestem, amar șijale „JBîntue întreaga țară: „Nu le nimeni sus în ceruri nSă ne mîntue de-ocară ? Iear din vale, neagra ceată La palat in deal sosește Si b&brtna Katla ’n frunte tuturora poruncește : „Dacă pănacum bărbații, „Bieți neghiobi, momii de pae, „Au răbdat, fărJ să se miște, „Hulă, foame și bătae, dinainte, după mine: aNu-i păcat s’omori un cîne, aDați-i a-zi la cap, căci altfel oNe va da lei nouă mîne». Din „Convorbiri", H. Frollo. j de obșle se știe alil de puțin despre aa i lucru re dc altminteri explică hdnCirhls^ ’' restuî titlu la alila de mulți, in cit cine ar putea să ne ție de rău, că 1111 ■ să aducem asupra acestui anarhism, VCnV{am^ ifl obște, o deosebită lumină. r!U .rn imparțial, care ar putea să slvjască Hor eminenți critici de pildă, Paul Ellzin iPr doctor in. drept, adjunct de tribunal btf'al docent la Halte, ca să lămurcscă Iu­ ti mai bine, iea și analizază doctrina cemai de frunte reprezentanți ai pomenii lui anarhism sau a celor cari ar putea S fie priviți, pănă la un punct, mai cu drept cuvint ca atare, și rezultatul il conMnnează inlr’o foarte de valoare lucrare. ‘Capitolele acesteea, referitoare la fondul chesdef va să le reproducem, in cursul anului acestuea, pe rind, in coloanele noastre. Adversarii, adversarii de bună credință, Dd să aibă acuma o țintă mai sigură, asu­ pra căreea să poală să-și îndrepte săgețile lor, și chiar părtașii, aclepții, va să-și dee samă mai bine de susținerea unor antecedenți, de cari adesea au pulul să se lepede, ca de o pată grozavă, ca de o mare rușine. In, principiu, firește că și anarhismul, ca și ori-ce altă afirmare de cunoștinți, se preci­ zată, se desăvîrșeșle tot mai tare cu vremea, și, în discuțiile noastre, firește că mai mult formularea lui actuală, aș putea zice chiar individuală, cată să fie luată de bază. Dar■ fiind-că ie obiceiul să ne îndreptăm» «viuciAtotdea­ una, mai ales tind voim a ne îînfnnda iniunua, fiind-că ie obiceiul să ne îndreptăm, dacă —r- .i..*—7? nu la preistorie chiar, la istoriea veche, chest ea origin clor trebuește bine elucidată. In definitiv noi nu urmărim aici alta. Numai, urmăritorii noștri să iea aminte. P. M. Doctrina liil Godwin beSh 1. WtlWam Godwin s’a născut la WisnloX inmfrridge8hire- în 1756- prin ^773 studiea te0Xv on’ 7n ^778, ajunse predicator la WareI îeaJ în 17S<> laStowmarket-Suffolk. In unde fr»ie^ase din ocnPațieaasta, plecînd la Londra Gofi îin c°ad*iii. Iei muri în anul 1836. Ce, de fim» Pu.hbcat ° mulțime de scrieri de filoso- i* G;e așa po,î Doctrină i\Eîec-.um Șl cărți pentru tinerime. ProDripw+tv - Godwin asupra dreptului, statului "quiry cotTrtJ’1® cuPr,nsă cu osebire în opera-i : „An 1 general ^?r,n,n8 P°Htical justice and its influence ) j *» volitini • and hnppines0: Cercetări asupra jus1 tuturor™ acesteea asupra virtu' In !?CePUtăa(»»Cesl?^ °Pcre», singur Godwin vorbește, ' Una*/?1?1 mai înaintea isprăvirel sale, 1793. m^î»Wâ!i veuerue | ihn0liniaimnuV e(*er^e autorului se limpeziră și *e,Hndecîte-va contraziceri purced, ten.. ... . . 1 cil t P?rfection161 înțelese că orl-ce soiu de gu8etnnoută în iSa ne'? îmPîedica fără doar: dar cu de cî^tea aceB»?^.ea-1 cu atît înțelese mai bine în w ’Mhft , ce trph„ 1 t,eoreme și-și dete samă mai bine GodwiJe? de d,e f&cut'C In In lucrarea lucrarea de de fată, fața, docdocste Avnnca ” } 3 din * e exPas& numai după cuprinsul doMr ea a doQa a operei sale. ' Prt'UK nu n ina sa asupra Statului și asupra o numește „anarhism0, Cu toate a- 9 stea de acest cuvînt nu se teme. „Anarhismul le un rău mare, despotismul înse Ieste un r&u și mal mare. ' Anarhismul a omorlt sutimi, despotizmul a sacrificat milioane și milioane, și prin asta n*a iăcut alta de eît a perpetua ignoranța,mizeriea, vițiul. Anarhismul Ie un rău trecător, despotismul Ieste aproape unul neperitor. Fără-ndoeală, ie o încercare grozavă pentru-n popor, de-a da frîu slobod tuturor pasiunilor sale, pănă clnd vederea urmărilor dă chibzuințe! alte puteri, înse leacul acesta Ieste cu atlta mal de­ plin cu cît Teste mai înfiorător*1. Baza.— După Godwin, legea cea mal supremă, pentru om, Ic bună starea obștească, universală. Ce-I hună starea universală ? „Esența acesteea atîrnă de acea a sufletului nostru“. „Dînsa Ieste ne­ strămutată : și-așa va fi cîtă vreme oamenii vor fi oameni0. „Tot ce ne întinde cunoștințele, ne stimu­ lează virtutea, ne umple de un sentiment nobil de neatîrnare și care ne dă la o parte din cale tot ce ne poate pune activitățel stăvili, această bună stare, favorizază“. Bună starea universală Ieste pentru noi legea cea mal supremă. «Datoriea nu-1 alta de cît chipul în care poate să fie întrebuințat mai bine un ins, pentru binele tuturor4* «Dacă aceasta are vre-un înțeles, are înțelesul acesta: drept Ieste ca leu să contribuesc cît mal mult la binele tuturor11. „Virtutea ieste dorința de a spori fericirea tuturor ființelor cu judecată. Cu" cit dorința asta va fi mal mare, cu atît virtutea va fi mal mare. Desăvîrșirea acestui sentiment Ieste o dispoziție în care binele făcut pentru altul ne face tot atît ăe fe­ ricit! ca și binele făcut pentru noi». «Adevăratul înțelept» nu urmărește de cît buna stare universală. „Nu-1 îmboldește nici egoismul, nici am­ biție», nici alergarea după onoruri sau glorie. Geloziea nu p cunoaște. Ceea ce-I tulbură liniștea sufletu­ lui Ie comparație» între ceea-ce a atins față de ceea ce avea sa atingă, nu față de ceea?ce au atins alții. Iei se simte îndatorat de a lucra pentru binele tutu­ ror. Binele înse Ieste ie un scop absolut: înțeleptul nu se-ntristează, clnd de aiți-I făcut. Acesta privește pe fie-care ca colaborator, și pe nimeni ca dușman», Dreptul.— I. In vederea banei stări aniversate, Godwin resPin9e dreptul, na numai față de niște imprejaescepționale, tuvuic locale și 11 trecătoare, ci ui in vmp chip uuwlui absolut.. ui tbiicpiLUiiuLC, cuuiuui c, ci «Dreptul ieste o instituție cu cele mai vătămătoare efecte». «Qlnd se prinde a se legifera, nu se mal is­ prăvește. Toate acțiunile omenești diferă-ntre iele, după gradul lor de" nocivitate «au de utilitate. (Șnd se înfAțdșază cazuri noi, legea pururea se arată ne­ îndestulătoare. Așa-că mereu trebuie să se fabrice legi. Cartea în care dreotul îșl înscrie toate ordo­ nanțele sale, se tot îngroașă mereu, ieară lumea ya fi prea mică pentru toate codurile viitoare». «Nesi­ guranța legilor Ieste o urmare firească a numărului lor colosal. Astea au fost stabilite pentru ca toată lumea să poată să știe cum să se poarte într’o îm­ prejurare dată. Cu toate astea, ccî mai de samă le­ gist! sînt adesea în dezacord asupra sfârșitului pro­ cesului mieu». «Mai adăogațl, afară de asta, carac­ terul profetic ce-1 are dreptul. Menirea sa Ie de a descrie cum au să se poarte indivizii in viitor și chiar de ale cînlări mal dinainte purtarea». «Adesea-orl numim drept înțelepciunea părinților noștri: asta ie inse una din cele maj ciudate iluzii De cele mai multe ori dreptul nu Ie de cit urmarea pasiunilor, tricel și geloziei lor, îngustimei lor de spirit și ambiției lor. Nu sîntem oare necontenit siliți a modifica, a schimba această așa numita în­ țelepciune a părințiloi1 noștri ? A o ameliora, dovedindu-le ignoranta si oslndindu-le netoleranța» . Oamenii nu sînt supuși unei legiuiri, precum se crede de obiceiu Singura legiuitoare ni-I. Rapunea, prescripțiile acesteea sînt sl"l acelea-sl. «Singurul lucru pe care oamenii pot sa i facă, Ie "să interpreteze și să explice dreptul. nici o putere din lume nu Ie atît de mare, pentru a fi îudreptățită să promulge-ca lege ce-ya care sa nu*fi fost promulgat mal dinainte de dreptatea eternă»* «Ieste preț drept că cu toții smtem nedesăvirșiți ignoranți, robii aparențelor», «Dar ori și cari ar fi neajunsurile purcese din pasiunile omenești, intemeeroa do legi nestrămutate nu poate să fie leacul ade- �10 virnt». Intr’adevăr, «cîtă vreme cine-vn-I prins in mrejele supunere! și ie deprins să-și reguleze pașii după accî ai altora, rațiunea și inteligenta-! vor rămtna negreșit adormite. Ce ar fi de făcut pentru ca unul ca acesta să se arete în toată puterea ? Trebuie învățat sfi se simtă pe sine, să nu admită nici o au­ toritate sa-șl dee samă de însemnătatea principiilor, să șî dee Ramă de acțiunile sale». II. Șinele tuturor cere ca fie-care să fie de sine stă­ tător, îcar nu ca dreptul să fie lege pentru omenire. «Daca ori-ce părăluță a avutului nostru, on-ce clipă din timpul care-1 avem, ori-ce facultate a su­ fletului nostru, si-a primit destinarea prin precep­ tele nestrămutate ale Dreptăței», ale binelui comun cu alte cuvinte, nici o prescripție alta nu mal poate dispune de astea. «Domniea absolută a Rațiune!, leatft principiul ce trebuește să-nlocnească dreptul». «S’ar putea să ni se întîmpino cum-că înțelepciunea omenească îe mărginită. Nu lipsesc înse oameni cari să fie de o mintalitate tot atît de dezvoltata ca drep­ tul. Asa-că, dacă'există oameni a căror înțelepciune echivalează cu cea a lege!, se va dovedi aneyoe că adevărurile ce ar avea a ne comunica ar fi mai puțin valabile fiind-că astea nu-sar fi sprijinite de cît de ranea lor». „Ie vădit că hotărîrile judiciare luate numai de cît după desființarea dreptului, vor fi aproape identice cn cele vechi. Astea vor fi întemeeate pe prejudițil și pe rutină. Rutina înse-și va pierde încetul cu în­ cetul puterea, plerzîndu-șî punctul de sprijin. Cel ce vor avea să dezbată între dînșil o chestie, îșî vor aminti tot mal mult, cum-că întreaga cauză nu atîrnă de cit de libera lor judecată, și vor ajunge neapărat să snpue la cercetare teze astă-zl încă ne-atinse. Pri­ ceperea acestora va să crească, potrivit cu sentimen­ tul însămnătățel sarciuei lor și cu libertatea cea mal deplină în cercetări. Se va pregăti o organizare fe­ ricită a lucrurilor, care va aduce cu sine nenumă­ rate urmări: credința oarbă se va^ spulbera și va dăinui domniea limpede a I)reptătei“.Statul.— I. Godivin rcspingînd dreptul* va să. res­ pingă de asemeni și Statul, Intr’adevăr dînsul privește Statul ca una din instituțiile juridice cele mai contrare bunel stări universale. Statul ie întemeeat, după unii, fie pe forță, fie pe dreptul divin, fie pe contract. Dar „cea dintâi presu­ punere însemnează vădit renunțarea complectă la ori­ ce dreptate eternă și absolută. Pentru că dînsa pri­ vește ca legitim orî'-ce guvern care are puterea să-și impue prescripțiile sale Dînsa răstoarnă toate știin­ țele sociale și pare a recomanda oamenilor să se supue cu liniște la toate relele, fără să-și bată capul asupra vre-unor îmbunătățiri de făcut. Presupunerea cea de-a doua nu Ie .precisă; sau însemnează acelaș lucru ca și întaea, făcînd doar ca ori-ce putere află­ toare să purceadă de la D-zeu : sau nu are nici o valoare pănă să nu se arete vre-un semn care să fugădue si se poată deosebi guvernele aprobate de cele neaprobate de D-zeu», A treea presupunere, în sflrșit, ar fi să. zică că cine-va poate «acorda alt-culva cîrmuirea propriei sale consfinți precum și critica datoriilor sale». «Noi nu putem să renunțăm* înse la autonomiea noastră morală Asta-I o proprietate care nu se poate sa se înstrăineze, nici vinde. Nici un gu­ vern așa dar, nu poate face ca. puterea lui să-i pur­ ceadă dmtr'un contract primitiv». „Ori-ce guvern corespunde până la oare-care grad cu ceea ce Grecii numeau o tiranie. Singura deose­ bire Ie că în țările guvernate despotic, puterea înde­ plinește, asupra spiritelor, o apăsare uniformă, la feliu. pe cîtă vreme-n republici, aceasta-I mal mo­ bilă puțin, îear*putcrea urmează mai lesne curentele oniniel publice". „Existența instituțiilor guvernamen­ tale are pururea ca urmare, într’o oare-care măsură reslrîngerea mobilităței spiritului nostru și să-l tărmareascâ progresele". „8â nu uităm nici o dată ciirnca ori-ce guvern Ie un ri u ; abdicarea propriei noastre conșființi, jadecățl". Bună starea obștească, universală,"cere ca Statul să fie înlocuit printr’o vieață comună și socială a tutu­ ror oamenilor, vieață întemeeată numai pe prescrierile binelui tuturor, 1. Ast felifi, după desființarea Stătu lui oamenii cată să trăeascfi. împreună, socialminte. «Trebuie eă REVISTA IDEEl REVISTA IDEEl facem deosebire între stat și societate. Indivizii întrunesc mal întâi ca să e ajutoreze unii pe alții ‘A’® Tocmai tîrziu se ivește conștrîngorea în comun»» ‘ tile astea, din pricina rătâcirri șl răutățel unor» „Societate și stat se deosebesc între sine. nu prin caracterele lor. ci și prin origină. Societatea luat naștere din trebuințele noastre, Statul, din r? utățile noastre. Societatea Ieste un bine, Statuile mult un rău necesari4. „ 1 Dar cine va să fie pe oameni în frîu într’o „sorin tate fără guvern". In ori-ce caz nici un legitmlni" Nici o îndatorire nu mă poate pe mine lega. Din două una: sau ceea ce am făgăduit Ieste bun, si-atuncr trebuie să îndeplinesc fără nici o îndatorire, sau Ieste rău, și-atuncl chiar o îndatorire nu mă poate lega „A fi sftvîrsit o greșală nu însamnă a fi legat să tnai săvîrșesc alta". „Să presupunem că am făgăduit 0 sumă de bani pentru o cauză bună, cinstită. înainte de-a fi avut prilejul a-mi aduce la îndeplinire înda­ torirea, o cauză mal nobilă, mal mare, se înfâțosază cerîndu-mi sprijinul mleu. Pe care s’o prefer *1 Pe aceea ce merită Fftgădueala-ml nu are nimic atace aici Ceea-ce trebuie să mă călăuzască ieste valoarea lucrurilor lear nu un punct de vedere exterior si străin. Și valoarea lucrurilor nu poate să fie înrlurită de faptul că leu mi-am luat uu angajament. Pe viitor „cercetarea comună a binelui public4*, asta va trebui să țic pe oameni în societăți. Geea-co co­ respunde cu gradul cel mal înalt al binelui tuturor. „Va fi un pas înainte cînd va cuteza a-șl îndeplini un popor sarcina cercetărel comune a binelui public, și acest pas va îmbunătăți caracterul indivizilor, nece­ sar. Faptul întrunire! oamenilor pentru mărturisirea adevărului Ieste un semn frumos al virtuțel br. lear obligarea individului izolat, orl-cît de mare s’ar crede, de-a se spune glasului comunităței, atestează, cel pu­ țin exterior, acest mare principiu, câ fie-care trebuie să și sacrifice binelui public avantagiile sale. 2.* Societățile astea trebui-vor sl fie miciși să aibă relații cît mal puțin între Iele. Pentru aceste mic! teritorii trebuie pretutindeni autonomie. «Cită vreme o comunitate urmează legile rațiunel, Iea nu poate încerca nici cea mal mică ne­ voe de a-șl mări teritoriul». „Toate relele carisînt lipite, cari se tin de Stat, devin mai grave cînd acesta-I întins : Iele devin mai de suportat, pe măsură ce teritoriu-I se mieșurează. Ambițiea, care în eazul dintăl îe mal groaznică de cît ciuma, nu găsește loc pentru a-șl îndeplini acțiunea, în al doilea caz. Tul­ burările în popor pot să albă urmările cele mal strașnice, cînd se deslănțuesc, ca și valurile întro mare întinsă de apă. Cînd slnt, diri potrivă, mărgi­ nite mai strîns, devin inofensive ca și valurile unul mic lac. Cumpătarea și echitatea nu se găsesc de cit în aglomerațiile restrînse». «Dorința de a ne mari te­ ritoriu), do â învinge State vecine sau de a le ținea în niște limite anumite, dorința de a ne ridiea prin viclenie sau violentă, toate astea nu sint de ci urmarea prejudecăților și iluziilor. Cine zice Pyter®’ fericire nu zice. Siguranță și pace prețuesc mult m mult de cît un nume care face să tremure naț celelalte. Oamenii sînt frați. Dacă ne întrunim, pe ce latitudine ar fi, îe că liniștea noastră mten ■ sau amenințarea unui vrăjmaș comun cere. Inse ? . măniea națiilorieun produs al imaginației noa • Aceste mici teritorii autonome vor trebui sa cît mal puține relații între Iele. «Relațiile între » divizl nu sînt nici o dată nici prea ^ult’pl0, {0 . prea libere. Dar, cît s’ar atinge de sometăți. folositor ca să aibă multe afaceri comune, aia mal dacă n'ar fi cerute de rătăcire saU V.nnte oMulțămită acestei reflecții, dispar de-o data iate, biectele de căpetenie ale diplomației, atît d Dxn-arioase și atîta de complicate, cari au de cuma toate guvernele noastre. De prisos &ruscat și de mare, ambasadorii și consu P°* tifîciile născocite pentru a zăticni pe cele r poare, pentru a le descoperi secretele lor • „imic"lianțele si contra-alianțele nu mal slujesc ltt ro 3. Dar*cum se vor îndeplini în societatu sar. sarcinele cari-s acuma în sama stațu ./-.ri}» un cinele acestea nu-s de cît două cari sa . gurilor meiii oare-care, mai întăl repararea n ] jz0. săvîrșite într’o comunitate împotriva memm» „ nppti rogularea prin bună împăcare a nei.ifr, du,’f J iqcnto între diferitele teritorii, și în siîrșit |nîe,egea ^conwn în potriva atacurilor venite detfA * -ta aceste sarcini numai întăea ie cea ce n mia t°aT„;pț o dată să nu ne intereseze. Un juriu D’»r Pute“ scoica cuvînlul, judecind jignirile aduse Aj.Br SPU- aflU proprietățel unuea din membrii socieăito»16'?1 qt tribunal nu va statua după nici un felia curat după rațiune. «Poate că unui cride c° . “ « prea lesne să scape dintr’un teritoriu nilnaj de restrlns al unei juridicii! oare-care, și ori Ș> c; gocoti necesar ca, cantonnele și districtele ponte sa fje guvernate la feliu, cel puțin ca iele învecinai. pentru a înlătura sau îndrepta pe să se'I!ninal a cărui acțiune ar putea să le fie vătăurt crini țoi aga ca bouă. Dar, în vederea aceasta, ^ț^nevoe de o convenție și cu atit mal puțin de o aU e comună supremă. Dreptatea obștească si fo- °am6nl d° Cî‘ °rî' i I C0a doua sarcină nu se va prezenta de cit din cînd Hnd «Neînțelegerile între diferitele comunități, ar ? culmea ridicolului: cu toate astea Iele ar putea să * iste Pentru a regula neînțelegirele acestea, va trpbui consimțimîntul diferitelor teritorii, pentru ca lerile justiției să fie cît mai bine puse-n lumina, așa «n-n caz de nevoe hotărîrile să se poată impune». Atacurile din afară vor face de nevoe de-aseu»enl în­ țelegeri la feUu, așa-că chestia asta va fi tot ca și cea a neînțelegerilor despre cari-am vorbit. De acea, adio cînd în cînd vor trebui să aibă loc adunări na­ ționale, adică întruniri cari vor avea sarcina să re­ guleze neînțelegerile dintre diferitele comunități, luînd măsurile cele mai nimerite pentru a respinge atacu­ rile vrăjmașe» «Dar va trebui să se facă de astea, uzul cel mal restrlns cu putință», pentru .că în întrunirile astea numărul glasurilor va decide. «Dacă totul va merge bine, capetele cele mal slabe vor fi acele cari vor determina votul. Dar se va putea întîmpla prea adesea ca acesta să fie pricinuit de intenții nelegi­ time». Mal mult, membrii vor fi înrîurițl în de obște de pricini cu totul exterioare, nu de rezultatul libe­ rei lor chibzuiri. Tn sfirșit, acești membri vor fi ne­ voit! a-și risipi puterile'pentru*niște nimicuri, pe cită vrepie nu le va fi cu putință să se lese mișcați de probe. De aceea, „aceste adunări naționale* nu vor trebui să fie constituite de cît pentru cazuri escepționale, bună-oară ca pentru dictatură la Roma sau vor trebui sa se întrunească în chip periodic, o zi pe ^buuă-oară, cu dreptul să-și prelungească ședințele pana la o margine oare-care. Felul dintâi ar fi de Preferat». „Care ar fi așa dar puterea acestor adunări națioi . și a acestor jurii ? Omenirea Ieste întru atît de vn * de cătră instituțiile aflătoare, în cît va fi neîntâi și-ntăl de unele regale și de o oare-care inso rlng?re Pentru ca astea să se aplice. Mal tîrziu de npî'0» do‘3jnns ca tribunalul să propue, în caz natin i?egere’ si> Propue un compromis, adunarea înh»» * ^uUămindu-se să îndemne la conlucrare a hirlfrCSU °bștesc“. «Daca tribunalele vor înceta de dacă. J53*’ ne ma^ făcînd alta de cît să dee povețe; va fj q? rCa va scădea cu încetul și numai Rațiunea ‘’lr’o ?i tie cb0zășiea guvernului, nu vom găsi oarepublin(>’ CUaV-că tribunalele si celelalte așezăminte nuva nX°r devenît de prisos? Un singur’ înțelept, Facultatpea sîi convingă tot atît de bine ca zece ? oare fi Cuî"va de a-șl lumina vecinul, nu va putea hebui ni» de Pr*n alegere numai ? Va mai nlîtea să. *ndrepte atîtea viții, să se învingă W Diomn Acesta va fi unul din gradele cele Cete n» fni “e d*n svoluțiea omenească. Cu ce plăCCstade JJtreyede filantropul cel instruit, timpul aot<Unară SC j* cînd va dispărut Statul, această Ericin& a 'aȘină, care a devenit unica și veciuica ?uUiuie a.? ,°r vițiilor si care tîrăste după iea o ®ît cu a rvle cari nu vor putea sâ fie înlăturate ^Pr°Prf&îr?ita îeî Dimicire». tr tea.'~ 1 Godiuin resp-ngînd dreptul, în chip aNr'a^dr »a 8d. faC(î acela.1} lucru fi cu proprietatea. vrnn^?c,taiea sau> (luP" cwn zice„Sistemul l:(dd detunf adică distribuirea bunurilor întetnimte pe drept, îi aparp ca una din acele a- 11 șezăminte. juridice cari sînt stavila cea mal-mare abinelultu* luror. «înțelepciunea legiuitorilor si parlamentelor a fost întrebuințată ca să creeze distribuirea cea mal absurdă, mai păcătoasă a proprietătei, distribuire în opunere absolută cu natura umană'si cu Principiile de Dreptate». Sistemul actual al proprietățel distribue bunurile într’un mod neagal, mal mult încă, in cel mal arbi­ trar chip. „Prin întîmplarea naștere!, acest sistem co­ pleșește pe-un singur ins cu bogati! uriașe. Dacă cine­ va se îmbogățește, din cerșetor cumlera, se știe că de ohiceiîl schimbarea asta n’o datorește nici' cinstei, nici uțililățel sale. Adesea, cel mal’ activ, cel mal conștiincios om, se trudește cumplit să facă ca tamiliea să nu-I moară de foame». «lear cînd din înUmplare, primesc răsplata muncel mele, mise dS de o,sută de ori mai multă hrană de cît pot să mănînc, de o sută de ori mal mnlte haine de cît pot să port. Unde-I acolea Dreptatea? Sâ presupunem c’aș fi cel ma! mare bine-făcător al omenirel. Ieste o-ire-un cuvlnt să mi se dee niște lucruri de cari nu am nici o trebuință, mal ales cînd prisosi^ mieu ar putea să fie de cel mai mare folos pentru sute și mii de oameni»? Această distribuire neegală a bunurilor ieste cu dcsavh sire opusă binelui tuturor. Iea împiedică pro­ gresul intelectual. Acumularea proprietățel doboară puterea ideel, stinge seînteea geniului, cufundă cea mal mare parte din oameni în griji păcătoase. Bo­ gatului. această distribuire-I rîpește cele mal bune și mal puternice resorturi ale activitățel», și, cu tot prisosu-I, acesta nu poate „să-și cumpere de cît splen­ doare, invidie și doar trista plăcere de-a-napoi să­ racilor, sub formă de pomană, ceea ce rațiunea atribne neapărat acestora44. împărțirea neegală a bunurilor ma! ie și-o piedică la desăvîrșirea morală. In bogat, această"face să se nască ambițiea, vanitatea și fuduliea: în cel sărac, violența, înjosirea sau umilirea, vîcleniea, și, o dată cu astea, invidîea, răutatea și dușmăniea. «Bogatul se înfațoșază ca singurul subiect de stimă, de vene­ rație pentru toți. Ce folos că al fi cumpătat, cinstit slrguitor, ce folos c’al avea cele mal sublime puteri mintale, c’ai fi pătruns de cea rnal înfocată mărini­ mie, ce folos dacă nu ai nici o lețcae ? A cîștiga pa­ rale și-apol a le areta, îeată înclinarea obștească». «Violenta, fărfi-ndoeală. ar fi fost învinsă de rațiune si învățătură de mult, dar acumularea bogățiilor i-a întărit domniea». „Faptul că unii stăpînesc cu ghio­ tura lucruri de cari alții slnt cu deșăyîrșire lipsiți ie un izvor foarte îmbielșugat de crime44. II. Binele tuturor cere ca proprietatea să ție înlocuită printr’o distribuire de bunuri întemeeată numai pe pro­ priile sale prescrieri. Dacă Godivin numește tot „pro­ prietate" partea de bunuri atribuită fie-câru! după aceste prescrieri, n’o face de cît îutr'un înțeles rat. Intr’adevăr, în înțelesul cel propriu al vorbei, „proprietate44 nu poate ti de cît o parte de bunuri atribuită de cătră drept. _ Pentru a aduce la-ndeplinire binele tuturor, ieste nevoe ca toată lumea să aibă cu ce trăi mulțănutor. 1. «Ca criteriu vom adopta, ca să știm dacă un obiect. de tolos binelui tuturor, trebuește si-m! ațJarț.îe mie sau unei alte persoane? La asta du Iesle ae cît un răspuns : Dreptatea». «Legile diferitelor t r determină proprietatea într’o mulțime dc fehurl. Dar numai unul din trilurile acestea Ieste mal potn CUDrreptîtet>cerc întâi și-ntăl ca ori-ceindiYfdi?®^| cu ce să trăească. «Noi știm foarte de muit• cam-că trebuințele noastre, pe cîtă vreme sîntem constau-în hrană, Imbră-ămmle jocui r®P cari-ar îiigădui o vieațfi plăcută, le nedrept ca un om să muncească în dauna sănătâțel și chiar a viețe), no cînd un altul să benchetueasca. Ie nedrept ca unul să nu aibă răgaz sa se instruească, pc cmd un altul sa nu miște măcar un deget, spre folosul obștesc». B �fiEVlSÎA j DE£i 12 ÎS REVISTA IDEE1 3. Atare, «stare de egalitate a proprietățel* va fi rate .,De ce revoluțiile din America și din Franța n cu totul prielnică binelui tuturor. O dată cu lea văzut toate clasele și toate categoriile de oameni unif.u munca ya ajunge o sarcina atît do ușoarâ, în cit pe cită vreme opozițiea împotriva lui Carol I a îmnftHU va fi mai curînd o recreare, un exercițiu». «Toată,. în două națiunea engleză ? Pentru că aceasta din urm?; lumea va trăi Intr’un chip simplu și sănătos. Exer­ avut loc în veac'"! al XVII-lea. Vear celelalte la sfirsif..! cițiul cumpătat al puterilor corporale va păstra tu­ veacului al XVlTT-Jea. Fiind-că pe vremea revoluțiile?n turora săninătatea de spirit: nimeni nu sn va mai Amerca și din Franța, filosofica dădu-so la iveală uneia istovi de trudă : tonta lumea va avea la îndămînă tot din marile adevăruri ale științei politice și fiind-că sub timpul să-și dezvolte pornirile filantropice sufletești, înriurireu lui Siduey șl lui Locke, a lui Monte8quien să-și exercite toate facultățile, perfecționîndu-se tot Rousseau, un m-in unchi îi de spirite cugetătoare, adînci recunoscuseră răul pe care violența îl întrupa în sine’ , mal mult*. Dacă revoluțiile astea s’a fi întîmplat mai tîrziu, nici o «Ce repezi si sublime vor fi progresele rațiune!, dacă toți ar putea, ar fi îngăduiți să pătrundă'în cîm- picătură din sîngele unul cetățean n’ar fi fost vărgată de pul stiintei. Fără-ndoenla, neegalitatea intelectuală mîna altul cetățean și nici o dată măcar nu s'ar fi în­ va mal dăinui înainte, într’o oare-care măsură. Cu trebuințat violența împotriva oamenilor sau împotrivă toate astea, putem să fim încredințați cum-că spiri­ lucrurilor44. 3. Mijloacele de convins cît mal iute pe oameni de netele unei asemenea vremi vor întrece tot ce se va voea unei schimbări, sînt .,demonstrarea și-nduplecarea. fi Îndeplinit păn-aicî». Progresul moral va înainta paralel cu progresul Cheză?iea cen mal bună a unei scoateri la capăt Ie în , intelectual. Vițiile, nedeslipite, legate de starea eco­ discuțiea liberă, susținută. Cel ce va Ieși învingător din nomică aflătoare, vor dispărea în chip necesar într'o asemenea luptă, fără îndoeală adevărul va fi Dacă voim stare socială In care vor trăi în îmbelșugate cu to­ să îmbunătățim așezămintele sociale ale omenirel, cată ții, în care vor lua parte de o potrivă cu toții la da­ să convingem po oameni prin grăit! și prin scris. Nimic rurile naturei. Nu va mai fi nici un loc pentru egois­ nu trebuie să mărginească asemenea propagandă, nimic mul cel strimt. Nimeni ne mal avînd uevoe să mal nu trebuie să întrerupă elaborarea necontenită a unei avegheze asupra micei sale averi sau să se istovească semenea opere Toate mijloacele trebuie să fie întrebu­ pentru a agonisi cele de trebnință, fic-care va pute a ințate, nu atîta pentru a atrage luare amintea oamenilor să se dedea cu totul binelui tuturor- Ura dintre vecini și pentru a-I cîștiga prin înduplecare, cît pentru a înlă­ va pieri o dat* cu obiectul luptelor lor : mărinimieava tura toate stavilele ce se opun la progesul cugetare!, pen­ ocupa tronul pe care i-1 va fi pregătit rațiunea. tru a deschide tuturora templul științelor și cîmpul 3. Cum sase îndeplinească înse această distribuire cercetărilor“. de bunuri, în anumite cazuri ? «Cel ce se preocupă de regenerarea speciei sale trebuit «De îndată ce dreptul seva desființa, oamenii vor să privească ca foarte de samă atît descoperirea cît și prinde a se preocupa de dreptate Să presupunem că propagarea adevărului, și trebuie să lese să se scurgă în timpul acesta un jude va fi sezizat cu o afacere mulțl ani înainte de-a întreprinde să-și realizeze, să-ș! de moștenire, afacere pe care juridicțiea veche ar fi aducă la îndeplinire doctrina. Cu toată prudența aceasta rezolvât-o împărțind moștenirea în cinci părți egale, nu Ie cu neputință ca mulțimea cea tumultoasă să nu după numărul celor în drept. Judecătorii noștri vor zorească, să nu întreacă mersul cel liniștit și sigur al privi de aproape trebuințele și starea lîe-cărul dintre rațiunel. In asemenea caz nu vom osîndi revoluțiea care moștenitori. Unul din aceștia, să zicem că ar fi un se va desfășura cu cîțl-va ani mal de vreme, înainte de om"cu desăvîrșire cinstit, cărui i-ar merge bine în timpul destinat de rațiune. Dacă ne vom supune înse uafacerile ce^-ar avea, care ar fi stimat pretutindeni, dar ne! prudenți absolute, unele încercări premature vom pu­ care, crescîndu-I averea n'ar mal trage nici un folos tea să le împiedicăm, prelungind mal departe liniștea și și nu i-ar mal spori mulțămirea. Al doilea ar fi un ordinea publică’4. nefericit, doborît de mizerie și de nevoe biruit. Al «Asta nu vrea să zică de loc. cum ar fi poate înclinați treilea, calic, înse fără de grijă: buna-I voință l'ar în­ unii să creada, cum-că transformarea societățel noastre se demna să ocupe un loc în care ar putea să fie de va face cine știe cînd. Natura omenească Ieste făcută așa, foarte mare folos; ca să capete acest Ioc i-ar^trebui că schimbări mari se produc dintr’o dată, descoperiri o sumă echivalentă cu două treimi din moștenire. mar! se fac fără să te aștepți să se facă, ca din întîm­ Partea a patra ar fi o fată bătrînă, de la care nu s’ar plare, precum s’ar prinde. Cînd cultiv spiritul unu! tînăr, mal aștepta nici o progenitură. In sflrșit cea de-a cînd mă silesc a înrîuri asupra spiritului unul om matur, cincea ar fi o bleată văduvă însărcinată să îngrijască multă vreme silințele mele vor părea urmărite de-un suc­ de nevoile unei numeroase familii, Chestiea ast i, ces îndoelnic, dar roadele se vor arăta tocmai în clipa prezentîndu-se liberei hotărîri a unor judecători lip­ cînd le-aș fi așteptat mal puțin. Domniea adevărului se siți de prejudecăți, aceștia vor trebui neapărat să apropie pe negîndite. Sămînța adevărului poate să încolse-ntrebe: ce dreptate ar fi să fie în modul de îm­ țaseă tocmai cînd ai fi crezut-o prăpădită de mult14. „A-. părțire egală, obicinuit păn-aicl* ? Răspunsul ce «l’ar devoratul filantrop, care susține adevărul neobosit și care' .da acești judecători se poate pricepe. luptă împotr.va tuturor stavilelor ce se pun în calea mer­ Realizarea-— Schimbarea cerată de binele tuturor, sului Iul, poate să aștepte cu mintea senină un rezultat cată să albă loc in chipul următor: cei ce vor recu­ viitor, prii tor. noaște adevărul acesta, vor convinge pe alfii de trebu­ II. Cînd convingerea, că binele tuturor cere ©transfor­ ința acestei schimbări pentru binele general: prin asta mare a așezămintelor noastre, cînd convingerea asta vr dreptul, Stalul și proprietatea vor dispărea și va începe fi<străbătut pretutindeni, dreptul, Statul, proprietatea, vor era cea nonă. r dispărea de la sine și va începe o eră nouă. 1. Singurul lucru trebuitor Ie dea convinge pe oameni ,.Ie anevoe de privit ca un act o transformare atît de ne­ cum că schimbarea aceasta Ieste cerută de binele tuturor cesară : ,.asta va ii mal curînd faptul unei treziri a con­ 1. Orl-ce cale alta nu Ie de-admis „Puterea armelor științe! obștești. Oamenii îșî vor da samă de starea lor pururea va să fie dubioasă înțelegere! noastre. pentru-»ă și lanțurile vor pieri ca niște năluci. Cînd va fi să luă® ambele părți în luptă o pot utiliza cu aceia-șî sorti de o așa h 'tărîre nu vom avea nevoe a trage spada, nici izbîndă. Ieat?i de ce trebuește să lăsam la o parte pute­ chiar a ne mișca. Adversarii vor fi prea slabi pentru ase rea. Coborîndu-ne în arenă, părăsim terenul cel sigur al împotrivi sentimentului obștesc al omenire!4'. adevărului, părăsim rezultatul caprițiulul și hazardului In ce chip va să se îndeplinească transformarea »Șe' Falanga rațiune! ieste invulnerabilă: lea înaintează încet zămintelor noastre ? și s»gur și nimic nu i se poate împotrivi. Cînd înse te­ 1 «Oînd întră Convențiea în activitate în Franța, opimele ni le lăsăm la o parte și cînd punem mînapearme niea r<> spîndită-n de obște Icra că această convenție n situație» noastră se schimbă. Cine oare, în mijlocul zgo­ avea să elaboreze de cît un pr.oect de constituție, care tremotului, în mijlocul tumultului războiului civil, poate buea să albă putere de lege numai după ce va n 1 face vre-o prevestire asupra izbîndel sau neizbînde! cau­ prezentat departamentelor44, zei sale? Așa-că trebuie de făcut o deosebire între ins­ «Această idee ne trezește postulatul dea supune cer • truirea și ațitarea mulțimel. Departe de noi iritarea si tărcl 1 nu numai constituțiile ci toate legile fără deosem_ • patima și ura, noua ne trebuie chibzuință liniștită’.și rece I dacă consimțimîntul unul departament, necesar pe*i Și judecată cumpătata, discutare de bună credință, cinstită.' promulgarea unei anume legi, nu va fi °P1,r^î?rinal?r^gă 2. Ie vorba de-a convinge cît mal mulțl oameni. Nu- discutea < unei asemenea legi nu va trebui să fie rest • mal cu chipul acesta violențele putea-vor să fie înlătu- < cu nici un chip Fără-ndoealft, nu putem de loc prove > Vnr dobîndi rezultate hotărîtoare, urmîndu-se MAI RĂU CA IN RUolA -.ini-cil 80 Unele departamente vor ti nemulțamite do soiUeOÎ i nu Ritul, și cînd asemeni articol va ti schimnn Brti<?l<rpderi(e raclamanților, legea poate ca nu va fi Fapte demne de refinut, pentru a alcătui but dup“i nlte departamente". o dată istorica mal deplină a fără de le­ ad® adm'i8ftr i% ideea consimțire! trebuitoare din partea deva aduee diu norocire, în mod progresiv, gilor, a neomeniilor săvirșile de stăptnire oarta®en H.volvarea deplină a tuturor guvernelor». In­ tn anul nenorocit ce-a trecut... ia aduco u* dorit Î6slc cum-e& hotărînlc cele mal înP. M. tr'adovăr reprQzjntărilor poporului să fie supuse la afi0mnate respingerea departamentelor reprezentate. probarea 8 . u rațjUnea care ne face s i dorim ca în scurt Așa s-a procedat cu lucrătorii din atelierele căi­ Și înnte de departamente să nu fic-n v:goare de lor ferate, din București: mal rău ca-n Rusia. fiotsriri10 “ ri ie-ar li aprobat4'. Ca să se poată pricepe mal bine, cele petreci1 InaSXmuI acesta va să albă ca primă urm ire de a . 2-*mult cuprinsul constituției. Și ceea ce va să ’ cute, cred de datorie să fac un istoric scurt al scurt*1 <5 j j0 c£c ja iveală, va fi faptul că ie cu nepu- celor întîmplate. Ieasi 5a dobîndit asentimentul liber a mal multe deparJoi 15|28 Mart, s’a afișat prin ateliere un ordin tin^ tn uentru un- cod voluminos. Așa-că ori ce consti- de serviciu prin care se permite lucrătorilor să pUtoa să constee într’o declarație asupra împărtu^tAro! în departamente cu un număr egal de locui- treacă limita de păn aici ia lucru cu bucata, care țlrol ț prevederea vreme! de alegeri pentiu adunarea păn-aicî Iera pentru cazangii de 60 %, lear pen­ ponală: de alt-feliu prevederea din urmă ar putea să tru ceilalți de 40%', cu promisiunea că li se va plăti integral ori cît vor scoate. ll^naCdoua urmare: va să se recunoască curînd că le o Acest ordin care, pentru moment, și pentru li­ ° rcătură zadarnică dc-a se trimete departamentelor, !r cercetare, niște leg! fără însemnătate generala. Așa-că, nii, apărea ca un mîntuitor, a avut darul să pro­ Bp o mulțime de chestii, se va lăsa, pe sama depar- ducă o zăpăceală și o adevărată furtună de dis­ p8Jnt«lnr să legitereze asupra a ceea ce le-ar privi. „Cu cuții intre lucrători. Chiar și cel mal tăcuți și in­ ^nul acesta, imperiul de Ieri, cu legislațiea lui unifi- diferenți luau acum parte la discuție. rtă se va transforma’-fiiră întîrziere într'o federație de Afară de cîțl-va priviiegiațl, cărora li se dădea să ralcl comunități, cari pentru afaceri neobicinuite vor pu­ tea totdeauna să lucreze-n comun prin mijloc rea unul efectueze comenzi mal bine plătite și li se ponta Sngres, un fel h de consiliu umfictionic44. și lucrări cari nu se făceau, și cari acum jubi­ O a treea urmare ya fi disparițiea treptată a legislaț el. O adunare numeroasă, venită din diferitele părți ale u- lau de bucurie, Iei singuri fiind susținătorii ace­ nu! imperiu întins, singura legiuitoare a acestui imperiu lui ordin de serviciu, restul, și cel mal mulțl, se te face numai de cît o noț une exagerata de numărul arătau nemulțămițl. Cauza nemulțămirel se explică larilor "necesare. Un oraș mare va grămădi în voe regu­ ast-feliu: lament peste regulament, sub înrîurirea unei gelozii Din cauza prețurilor scăzute, de multe ori amercantile, acordînd privilegii, scutiri. Locuitorii unei comune mici, trăind încă întru cît-va simplu și natural, blea scoteau salarul zilnic, cu toată truda și tot vor înțelege numai de cît ca. nu Ieste de nici un folos zorul ce-1 dau la lucru, și rare ori scoțînd până la de a avea legi generale și că mal de preferat Ie de-a ju­ 25—30%, neajungînd nici o dată maximul. Și adeca afacerile ce s’ar ivi, după caracterul propriu al cazu­ cum li se cerea mal multă trudă, mal mare ro­ rilor. de cit conform unor normo stabilite, mal dinainte, bire și silnicie. Direcțiea îl credea leneși, credea pe totdeauna. A patra urmare, a acestui sistem: va înlesni disparițiea că prețurile sînt prea mari, le întindea o cursă. proprietațel „Orl-ce nivelare de rang și de stare va fa­ Doar, doar s-o sedate la vre-o comandă ce-va voriza în gradul cel mal înalt nivelarea avere!44. Nu nu­ mal mult, pentru a avea motiv să scadă prețul, mai clasele de jos ale societățel, ci de asemeni și clasele să tae din sudoare și chin. celelalte îșî vor da socoteală de nedreptatea distribuire! Și, în vîrtejul discuției, unit, doi-trei, din cele 8țm împărțire! actuale a proprietățel. „Bogății și magna­ ți! nu vor da înapoi nici de cum în fața perspectivei fe­ cîte-va sute de oameni naivi, și tocmai din cel . ricire! universale, numai să li se arele această fericire neorganizați, pomeneau de grevă, dar așa în mod m toată limpezimea și cu tot farmecul Ie!4'. Dar, chiar inconștient, aceștia fiind combătuți de ceilalți. ciad aceștia s’ar îndărătnici să nu 'se gîndească de cît la D-nil șefi Cristea și Vasilescu au chlemat din veniturile și la plăcerile lor, lesne ar putea să fie tăcuți priceapă, c i Ie cu neputință a se împotrivi adevărului, fie-care secție cîte un maestru, cărora Ie-a ordocj Ie primejdios lucru de-a sta sub apăsarea ure! popo- nat să I trimită cîte o delegație de lucrători din ihuj, și că-n stîrșit ar fi chiar interesul lor propriu de fie-care specialitate, care să mulțămească Onor. «ce eel puțin oare-cari concesii. Direcțiuni, pentru sus pomenitul ordin de ser­ Paul Eitzbacher. viciu, Sîmbătă 17|30 Mart. .... Maeștrii au ales, unii, oameni după chipul și asemănarea lor, alții la întîmplare. ba au mal hTATAL NOSTRU"AL MILIARDARILOR primit și refuzuri de la unii lucrători. Cu un ma­ estru de la atelierele noi înse s-a întîmplat nostim torr1^ nostru carele iești în WachinglQn, Piu- de tot. Avea instrucțil de la d-nu inginer Cristea, Facă numele tău, Impărățiea ta a venit. ca să facă ast-feliu ca lucrătorii să nu priceapă țu uoea.ia Stalele-Unile cum te făcută că d-sa a dat ordin să se aducă mulțămirl. Cel nouă )0?“’ cu samă Rusia* Pă-ne doî-trel tovarăși, cari sau prezentat șefului, au și Șsla-zi prada noastră cea de toate zilele întrebat de ce au avut ordin să se prezinte. Cînd ji n°uă înșelăciunile noastre, precum li s-a răspuns că nu i-a chlemat nimeni și Iei lepre nnr l înșelătorilor noștri, și nu ne duce rau să plece, atunci, culmea ndicululul, au fost SocialistSat^ cooperație, ci ne mîntueșle de opriți și întrebați de ce nu mulțămesc pentru si .c^ ale tale siRt și moșiile și ma- ordinul Onor. Direcțiuni. Tovarășii noștn auiăsbeilor acam pururea și in vecii puns cum se cuvine, arătînd in mod inteligent acel ordin aduce mal mult rău de cît bine. Zorul, grăbii prea mare o sa l istovească, accicuîîi Reverend T W. Wnodrnw, �REVISTĂ IDEBi 14 15 REVISTA IDEtil dente și certuri între lucrători, cari să prindă loc mal întâi la mașinele-unelte: acestea vor fi con­ secințele ordinului. In schimb au cerut redarea a 10 la sută din prețul comenzilor, scăzut în 1901. Afară de mici excepții, toate delegațiile s-au plîns de salarii mici, prețuri mici la lucru cu bucata etc. Aceasta s-a îriiîmplat Sîmbătă dimineață. Sîmbătă după amiaza s-au dus la atelierele noi d-nu inginer-șef Vasilescu și d-nu ministru Morțun, care a întrebat pe lucratori de feliul cum o duc și a promis îmbunătățiri: cantină în ateliere, biblioteci, etc., continuîndu-șl vizita Luni în atelierele centrale. Sîmbătă sara ne-am adunat cu toții la sindicat, ca să discutăm ce atitudine să luăm față cu cele petrecute în atelier. Localul fiind mic, mal mult de jumătate din lucrători au stat afară, ascultînd prin ferestrele și ușele deschise cele ce se dis­ cutau. In urma discuției la care au luat parte mal muițl lucrători, s-a luat hotărîrea să nu se facă nicî un feiiu de mișcare, nici măcar memorii, de cari vorbise chiar d-nul inginer șef Vasilescu și pentru care stârneau unii lucrători cu salarii prea mici, pană nu se vor liniști răscoalele țărănești D ar Duminică chiar, lucrătorii cari Ie au scutiți de concentrări, s-au pomenit cu ordine de mo­ bilizare, între aceștia fiind și maestrul cu pricina de la atelierul nou. Luni, 19 Mart, un ordin spe­ cial anunță că nu se vor mal libera certificate de scutire celor concentrați. Birourile contabihtățel atelierelor Ierau transformate într-un adevărat bi­ rou de mobilizare. D-nul căpitan Drâghicescu, împreună cu un sub-comisar, ia o masa, în can celariea secretariatului, strigau după o lista pe care îerau semne, în dreptul unor nume cu scrisul roșu și cu albastru, și întrebau de pozițiea lor ca militari, și treceau indiciile spuse de lucratori pe niște ordine aduse în acest scop, și dîndu-n-se aaceste ordine Ierau trimeși la casierul atelierelor, care Ie da cîte 20 lei, punîndu I să iscălească în liste speciale, pentru aconto din salar, și ÎI tri­ metea la cazarma. In zorul lor nu mal căutau, concediațl, rezerviști, milițieni, giotași, dispen­ sați, reformați, oameni infirmi și bolnavi, infan­ teriști, cavaleriști, artileriștl, Ierau toți trimeși la regimentul 21. La cazarmă, de la poartă Ierau luațl în primire de ofițerul de serviciu: „Ce vrei, mă“? «D-le sub-iocotenent, sînt chlemat cu ordin aici la re­ giment și leu fac parte din alt corp,. „Aa, Iești de la căile ferate1* . «Da, d-le sub locotenent». „El și ce vorbești așa gros cu mine ? Ori vrei să te trimet direct la închisoare. Cît al pe zi“? „Patru lei, d-le sub-locotenent ‘. „Va s-zică 120 lei pe lună: bună leafă pentr-un lucrător... Gor­ nist du omul ăsta sus la mobilizare'1. La mobilizare, după ce d-nu locotenent Dobrescu rotea ochii, să vadă atitudinea lucrătorului consulta o listă la fel iu cu cea de la comptabilitatea atelierelor și dacă nu găsea trecut numele ce­ lui sosit îl trecea la urmă. Ori-ce protestare din partea lucrătorului: că face parte din alt corp, altă categorie sau că le dispensat, Iera de prisos. După ținerea unul mic discurs cazon, Iera trimes să-l îmbrace, în compamea 13-a de rezervă, unde a fi trimes în contra răsculaților. imoracațl cu cele mal rupte haine din maga- de conveniența sau interes ziea de reformă, puși, la instrucție, marșuri n casator alergător, teorie peste program, amenințați lift ■ le aceea o căsătorie de P;%flS‘ra “ care moment cu darea în judecată, și faptul 3 nu ni s’au dat arme, ne da de bănuit și aîn(S murdară cea mai josnică prostituție, că noi nu sîntem concentrați ca ceilalți, Annv n! murdară și cea mal josnică. numărați ziua și noaptea de cîte 5—6 ori si G^^aUa prosUMiea de nu nesocotirea praveghiațl de aproape, opriți de a merge în OMe C*1 r unirea simțurilor fara de dragoste 1 să ne vedem familiile, tunșl militărește și arn? de conveniențăsau de interes ce-l? nințațl de a rade barba celor ce o purtau d Căs^tori !e oare o fenice să se resemneze, câtră d-nu maior Coandă spuind că nu-I trebuie , Siclin! P,° m slnqe rece, in brațele unui om, popi și că o să ne-nvețe d-sa să ne iubim țara să se lfs% aruncată fără de oâe de o dulce care ne dă degeaba leafă și mîncare,... nu știu nouă fără saJj.o neinfrintă pornire. sau d-sale,... toate acestea ne întăreau și mal mult convingerea că cu noi Ie la mijloc o răzbunare o pedeapsă a unei vine închipuite Dar ceea-ce a de iertat de o sulă de ori și mai puțin pus vîrf, Ie următorul fapt: un tovarăș Iese la ®‘'„ustătoare, de cit cea decorata cu numea raport și cere să fie învoit că are un proces. Mal fa^fnrie de conveniența, care nu are alta întăl Ie refuzat, în urmă stăruind și arălînd ciOdăiță pricină, de cit doar niște rochii, sau tațiea, i se da învoire, cu condiție să fie însoțit de-un soldat, sentinelă ne armată. Atunci tova­ ge pietre scumpe sau echipagii. rășul întreabă dacă Ie arestat, i-se răspunde că Alphonse Karr. nu, dar i-1 dă ca tovarăș de drum fiind-că are hainele așa de reformate. Și numai după multă stăruință ablea l-au învoit să-și lee hainele civile și să plece singur. BIBLIOGRAFIE: Tratați ast-feliu în tot timpul, noaptea dormind cîte 3 și 4 în cîte 2 paturi infecte, așa am pe­ Avora plăcerea a anunța acolea. ca mai recent apărute, urtrecut tot timpul în cazarmă. Ditoirele interesante lucrări : CîțLva tovarăși au fost ținuți și pe la închi­ I Jonescu-Quinlus, deputat: Cei de sus șt cei de jos, soare Unul a fost ținut vre-o 3 zile la carceră, conferință rostită în sala teatrului <Cooperativa», Piupentru că s’a găsit în halnele-I civile un număr | tșiL.. Pagini înduioșetoare și voitoare de bine pentru îndndin Rominia Muncitoare. Altul pentru că a înf reralnl popor... tîrziat, fiind-că a fost la Galați să se intereseze Toma Draga, fost magistrat: Partidul liberal și chestiea ți rănească : destăinuirile unui fost magistrat iu afa­ la corpul iuTdacă Ie chlemat acolo, a fost ținut cerea Kogălniceanu... Destăinuiri într’adevăr cari mărtu­ 2 zile la închisoare și reținut încă în cazarmă risesc o lipsii da lealitate, care nu poate să, facă absoluta.ci după ce s’a dai drumul celorlalți. I o cinste mal cu s itnă unui a tot puternic guvern... Liberați, cu ordinul telefonic, în urma inter­ | SI. Anlim ; Chestiunea socială in Rominia : problema venției soțiilor și mamelor noastre pe la ministe­ ' politică... 0 încercare meritoasă de-a areta d.forențiarea în­ rul de razboiu și direcțiea generală, nu s’a făcut tre partide, încercare ce ar putea să f;e dusă și mal departe, ds cei ce-ar medita mal adine asupra problemei. Acestora, nici un feliu de formalitate obicinuită la desconlatr'adovftr, autorul le deschide o cale... centrârl, adică nu s’a trecut în livrete nimic: nici Mateiiî I. Dimitriu-Buzeu : Expunere de idei, prezen­ data concentrărel, nici aceea a desconcentrărel. tai celui de al treilea congres Social-democrat, ținut De notat că între noi se aflau doi inși aduși in București la 6-7 lanuar 1908 din alte locuri și cari au fost liberați o dată cu Toate astea la librării noi: Cosmiță lordache, maestru la școala inferi­ oară de meseni (lin Pitești, care se înapoiase Biblioteca Satului; Mașina de treerat... 0 broșură potocmai de la Huși, unde fusese chlemat și de unde Pnliră do propagandă, în care aretîndu-se mizeriile ce în _Ut“ muncitor i cel do la țară, în nua de a-zl, se aeh'țază l’au scutit de concentrare, și Bunea llie, conține nouă vieațd posib.la, caro să faci să fie trăita de lume. gentul 18o5 din marină, adus din Pitești, unde i0?'^°^eca rRominia Muncitoare1': Pușcăriașul,monoIera lăcătuș de revizie. „ Dth!iiPr°‘Ză‘ Dezrobirea Mancei, mici piesă populară. In urmă, ca s-o dreagă, ca să ne prosteasca ,lle cintece socialiste... Lectura recreativa și instructiva, mal mult, ne-a invitat să luăm solda care, după p&tura muncitoare... spusa sergentului major Orfano, cătră un lucra­ CmL»0*6,? Socialistă: Ce ieste Colectivismul, după e rlerue... 'Vulgarizare de idei soc.ale .. tor, a fost luată chiar de lei de la d-nu șef ingine* B^ca Viitorul Social: Vasitedcu, Protestăm cu indignare în contra acestui mod de procedare ilegală și anticonstituțională, ua^ stâpînitorii noștri au găsit acum sat fără emi, știe că în viitor nu va fi tot așa. Muncitorii, ș cu cine au a face, vor ști să pue la locul lor pe de demnitatea toți aceia cari caută să-și bată joc l- -lor de oameni și de cetățeni. f paveJescii. «Romînia Muncitoare» uiu April 1907. | ; ,, Sch'l* biog; afică.. 8e insistă în scurt și »n8Binu&tațeI lu.rănlor acestui strălucit gînditor ^6 ti Libertate», de Jean Jaurăs. . Lucrare 36 nednm COuviugător și deplin la îutimp nărila aduse . .............. 8^jorarfl 01 .............................. tot feliul, literaro care seapA do orl-eo in- 5pij A*. ce! co-ar vrea _J. 8a ___ nu nibaoum-va aA.nrlciFP. na-ndure VTA-IJ vre-o P0 po O.aY ~ ’IOU D(¥ UU fklUi» uaix* • -- -------------------- , ’v .. ?l tiranie .. în viitor... J,iotecȚtqa.Satalui. Biblioteca «Romînia Muncitoare, B8|> Cale» v- a"’tă do procurat do la «Romînia Muncitoare , București. A cîte 15 bani exemplarul 25 fl 40 h pitonii Social» ; 31, str Sf. Teodor-Iași. A. b*nî exemplarul TIRANIE MODERNA De admis că, mulțămitâ unor stăruințî se­ culare, am fi dobîndit libertatea politică, li­ bertatea religioasa, libertatea civilă și încă cîte-va libertăți. Cel puțin am iost aduși cu atîta înăestrie să credem asemenea lucru in cît nimeni nu ar îndrăzni să se îndoească de realitatea acestor cuceriri glorioase. Se știe că pentru a Ic întări, și pentru a face ca Iele să alcătueascâ un bun nestrămutat, mulțl se gîndesc să li se adaoge «libertatea obliga­ toare’, care să le fie sufletul sau cinjpntuî. Dar pană ca aceasta să poată să exercite o acțiune, înaintea căreea orl-cine nu se va putea de cît înclina, îeu aș voi să propun alta, cunoscută puțin, dar pen ru care n’ar fi de loc de stăruit de prisos cît mai le cu putință. Ie libertatea pe care o voiu numi, în lipsa altui termen mai potrivit, libertatea ad­ ministrativă. Puriștii îmi vor imputa negre­ șit că vorba asta nu le atît de exactă. Le voiu răspunde cum-că, lucrul neavînd încă ființă, lei au tot timpul ca să aleagă alt ter­ men ca să-l boteze... De alt-feliu, pentru mai multă claritate, voiu da o definiție : libertatea administrativă, ar fi dreptul recunos&ut fie­ cărui de a fi tratat ca o personalitate ome­ nească, nu ca o vită de jug sau ca un ani­ mal de mîncare, de cătră funcționarii, repre­ zentanții și alțl însărcinați cu diferite ser­ vicii publice, fie că aceste servicii atîrnă de guvern, fie că atîrnă de societăți asigurate cu monopoluri, adică scoase prin legi artifi­ ciale din condițiea naturala a concurenței. le mult de cînd această libertate lipsește din mănunchiul celorlalte libertăți, al căror miros ni-I dat să-l repirăm. Ga să ne dăm seama de asemenea lucru, ca să simțim cît de neapărată nevoe ar fi, a trebuit ca o per­ soană sus pusă, să aib$ o neînțelegere oare­ care c-o domnișoară de la telefon: Cu pri­ lejul acesta, ochii tuturor s’au deschis și ob­ servatorii cei ageri au constatat, nu fără o mare mirare, cum-că în diferitele ramuri de industrie și „de comerț, acaparate de btat, situațiea consumatorilor față de-acesta nu-i nici de cum aceea a unor obicinuițl contrac­ tant, ci aceea a unor supuși. Fără-ndoeala. Statul le atît de mult obicinuit să se poarte ca un Suveran, în cit lei păstrează acelea-și procedeuri chiar cînd se face producător,ne­ gustor, înțelegînd să transmită o parte din maestatea sa chiar celor mal umili dintre reprezentanții săi. Sîntem asț-feliă supușii poștei și ai telegrafului, ai regiei tutunurilor, ai căilor ferate, etc, , Aceste deosebite întrupări Suverane, reprezentate de niște personagii cu în ți, rea modestă, neînconjurate de mc o p p și cari nu sc deosebesc în mod si ț CHndU’i-“fn’relnTil*7 V« ,n �16 REVISTA IDEEI REVISTA IDEE! mal dese, pe cari le avem cu iei, noi n a- nată, și chiar înfierbîntîndu-se numai 1 vem nici o măsură în contra atotputerniciei în contra celui nemulțumit, pe care să-i uCîl lor. Ni se ivește vre-o neînțelegere cu lei, în meze, să-l iea în rîs, să-1 dojenească • n birourile, ]a gliișeurile lor ? Cuvîntul lor ie de ce se plînge dobitocul acesta»... Nicfi crezut, nu al nostru.Găsascâ-se în neînțelegere Dar la ce să mai înmulțim pildele ? NicT’.' cu lei chiar omul cel mai’ cinstit cu putință: nevoe să ieși din casă, mal ales dacă \U’a! o ficțiune legală, dacă vor voi Iei, îl va preface abonat la telefon, spre a căpăta impută t Cu toate astea, tot se crede că atît nu^ în mincinos sau insultător, și cel condamnat va fi iei, ca să servească «drept pildă». Și fiți ajunge. Ga să ni se îmbunățească condirn' încredințau cum-că pilda îșl va produce e- vieței, se caută să se transforme în sen i feclul: Iei vor începe din nou. Și oamenii, cari acesta întreaga noastră economie. Experi*1 știu, să număre, spun cum-că.bună-oarâ nu- țele pe cari le facem zilnic, în domeniiieT* maTîn Franța oamenii de feliul acesta sînt cari am îngăduit legiuitorilor noștri sa în-? ca la șapte sute de mii. bușe principiul salutar al concurenței nu n leatr, ast-feliu, șapte sute de mii de ti- învață nimic. Sîntem gata a renunța*în f . răni în contra cărora cea mal mică iritare voarea Statului, și la puțina inițiativă ce-am sau enervare, enervare atît din partea lor, mal păstrat-o. Ni se spune că, atunci cînd îl nu numai dintr'a noastră, ne expune a să- va fi a tot-puternic, va face mai bine cea-J vîrși delictul de ultragiarea unui funcționar face râu. Ga să ne arate capacitățile sale bine în exercițiul funcției, adică un delict de les- făcătoare, dînsul așteaptă cu noi să ne punem maestate. Acești șapte sute de mii’ de tirani și mal mult încă la discrețiea lui. 0 dată ce sînt ca brațele unei moluști monstruoase, cari iei va ținea în mînă toate firele existentei ne înlănțuesc în toate actele vieței noastre, noastre, iei le va trage numai întru fericirea de-ndată ce ne naștem pănă cînd sîntem bă­ noastră cea mai deplină. Și noi credem gați în mormînt și chiar și după asta. Și cînd toate spusele astea. Ni se spune că cel mai zic șapte sute de mii de tirani spun puțin : bun mijloc de-a pune capăt abuzurilor funcpentru-că pe lîngă funcționarii, propriu ziși ționarismulul ieste de a îmulți funcționaristrebuie să mai punem funcționarii tutulor mul neîncetat: de oare-ce, cînd fie care va fi marilor companii, cu monopoluri, cari nu sînt funcționar, / , ca și cînd nimeni n’ar fi. Și noi încă «naționalizate», ca gazul, unele căi flerate,sîntem convinși... — De-alt-feliu, argumentarea tramvaele, și altele. Aceștia nu sînt învestiți asta ie fină. In orl-ce caz iea arată, la cei tocmai cu aceea-și maestate, doar au a- ce-o fac, o cunoaștere minunată a inimel ome­ proape acelea-șl prerogative sau privilegii, nești, a vecinicilor sale porniri, a slăbăciuniși mal pre sus de toate : lipsa de răspun­ lor sale ascunse, și-a egoismului pe care îl dere efectivă, de fapt, dacă nu nominala. PUn­ place sa-1 îmbrobodească prin declamații îngerile noastre, de cele mai multe ori, se șelătoare. Gind fie-care va putea să contri- | nimicesc de-un bloc. bue cu mica lui porție la apăsarea univer­ Nu-l alta de făcut de cît să te-asiguri cu sală, fie-care va ii încredințat că nu vor mal < arma cea mal folositoare pentru cel apăsați: fi tirani. Tiraniea însenu va pierde prin asta răbdarea. Virtutea ^sta nu-l răspîndita egal nimic. în lume. Dar populațiea pariziană a fost înEdouard Rod. zăstrată’ cu dînsa mai mult de cît se cuve­ Din «Figaro», de Ano imov. nea. lea Ie atît de resemnată și blinda, atît de «cum se cade», atît de îngăduitoare și de BIBLIOGRAFIA „REVISTEI IDEEI" nebăgătoare de samă, în cit necontenit mă în­ treb prin ce îngrămădiri de abuzuri, de îm­ Ulușoiu și P. Zosînt Mișcarea Socială, col. complectă 5— pilări, de samavolnicii, și de idioțil au izbutit P. P.Mușoiu: Revista Ideel,șapte colecții,dela No. 1-LXX3»—■ odinioară niște guverne să o împingă la re— Despre Mînie, de Seneca........................... 2— voluțil. Revoluțiile de odinioară au fost fă­ — Socialismul și caracterele sale, de H. Denia. — — Socialism utopic și socialism științific, de Engels—ov cute fără-ndoeală pentru principii, contrar — Libertatea de cugetare și de discuție, de MiU — celor ce se petrec bună-oară în lumea An— Pușcăriile, de Kropotkin.......................... ’ «n glo-Saxonă. Pentru-că, cît s’atinge de fapte, — Determinismul social. Socialismul Belgian. . —» nu poți să admiri îndeajuns spiritul de răbdare — Cum se explică Anarhiștii........................... ... — Emanciparea FemeeI £2 de cari dau dovadă Parizienii in mii și mii Intime....................................................... de mici întîmplarl ce se repetă pe toata ziua. I. — Neagu: Trudiți!: Icoane din norod . . . • • Nicăerea, sînt sigur, nu vei vedea atîtea — Vremuri Noi, de Kropotkin. . • . • * : ZiO grupe de oameni', înghesuite și murmurînde, Un fecior de țăran: Noua epistolie eătră munc. și țărani Solomon Abram : Destăinuirile unul expulzat . • ’ • ^20 ca niște roiuri de albine, stînd ceasuri în­ Lazarc: Despre Antisemitism. • • • ? ' ' tregi înaintea unui birou de tramvaiu, c-un Bernard Qrupul Stud.reo din Paris: Antisemitism și Siomam petecuț de carton în mină, ca mîngîere, în Kropotkin: Cătră tineri.......................... • Z-20 așteptarea surizătoare, fericită, nemărginită, P. Col. B. G Ingersoll: Dumnezeu "5° a unui vagoncare săn’aibă tăblița «complet». P. Laiargae : Materialismul economic al lut mar Nicăeri, ieară-și, cîud se iscă vre-o neînțele­ C. Dimitreseu-Iași ■ Cele două modale . • • • gere, intre un administrat și un funcționar, Fr Statkelberg ; Femeea yi Bevoluțiea. • • *. g xei putea vedea pe asistenți luînd pe .ftvoliațiea Capii aiului, de Gab. Devin • Cererile, însoțite de cost, se fac la «Revist apărarea funcționarului, iară să știe spre cori vorba, cu o unanimitate minu­ Tiy, „AURORA'', WpieanI >, 1908. No- LXXII. sindicalismul Biicn.-eștl, Strada Epurilor, 10. FRANCEZ »putlhe no? cuvinte, puține expresii sintetice, cel care de doLtrel anî încoace, să se găje adesea în polemicile presei, în cons3Sca,Pie revistelor, în cuvîntările oamenilor por ca cuvîntul, Sindicalism. Mulțî se slujesc de 11 . «tul acesta, făr-al pătrunde înțelesul adevărat, Cjnd șarete că nu le Ieste străin nici lor, acest Eogism acuma la modă. n Dar Sindicalismul se impune atenției publice nu urnal că Ieste un cuvînt nou. Sindicalismul Ieste J Întreaga lume de fapte, de idei, o întreagă lume de năzuințt lei a ată o întreagă mișcare munci­ torească, una din cele mal viguroase, din cele mal originale ce au avut loc vre-o dată. Vorbind ja dreptul, în timpul de‘față al istoriei, Sindica­ lismul s’arată ca fenomenul cel mai de căpe­ tenie al luptelor sociale. Cel ce nu»l cunosc, fie-că nu voesc, fie-că n’au idee de Iei, nesocotesc una din cele mai de samă înfățoșerl, trăsătura cea mal hotărîtoare am putea zice, a antagonismului, a vrăjmășiei ce are loc între ștrăpînl și salarîațl. Cel ce-l combat șî caută să-l nimicească, nu pricep adîncile sale pri­ cini. In această gurpare sau mal bine, în această puternică stăruință a proletarilor de tot soiul, aceș tia văd nu feliu de întreprindere vremelnică, tre­ cătoare, întețită, pusă la cale de cine-va, cînd Iea purcede dintr’o stare economică anumită, stare economică numai cu care Iea ar putea să pleară. Cercetînd, la începutul frumoasei lor lucrări asupra Țrade-Unionismului Britanic, atît de-aproape și totu-șl atît de deosebit de Sindicalis­ mul Francez, cercetînd tendințele generale ale Uniunei de Meserii, Beatrice și Sisdney Webb, de^c. uptanea aceasta : O asociație permanentă cari"?î propun să apere sau să îmDm « condițiile contractului lor de muncă, n’a? ™ ? să fi? asta c°ncepțiea Sindicalismului, adiir? • ? ăruî acolea asupra-I, pentru-că n’ar fost r«n,rLutl nou> n,c’ ° gîndire ce n’ar fi fie n S’a înaintea‘K nici un program, care să /?nU a’ tuî’ Ceea ce te ’nse ai iu^» *e să îmK,Im£uluî de vedere. Poate că și Iei tinde M mimătătasS Pe dată’ Pe cît cu Putîn<ă mal iest? ?°nditiile contractului de muncă, dar detăter h de ase,nenl, și mal ales, surpătorul sosî Sai a~z^ ’ntemeeată pe folosul capitalist nu Propovăduește numai ener^>Utlortarxiatoare’ muncitorilor, ci și energiea rePiie mina’ arătîndu-le, acestora, că trebuie să ,Or cît cj cu totul atît pe administrarea lucruri 4 slndicaiiPla?niînîstratiea bogățiilor. SebS ÎU1 aces{a« mal înainte de toate, se ? destfi, T mișcarea sindicală franceză precum ’nhcăr» ' ,P^nă mal de curînd, se deosebește le. sindicale străine, cel puțin de ceje ?< pe sssta sa lismul politic, care multă vreme a întrunit toate torțele de răsturnare cari zăceau în clasa mun­ citorească. Dacă acest socialism politic, după ce fu formulat cu strălucire în Franța, primi, în ajunul lui 1848, pecetea germană, Sindicalismul Ieste de obirșie și rămîne ca îndrumare foarte francez, și, fără îndoeală, din pricina aceasta, a fost, pănă acuma, atît de rău înțeles în afară. Să luăm mișcarea noastră sindicală, de la Revoluțiea din 1789, care ă nimicit corporațiile. Vor bind la dreptul Iea n’a cunoscut libertatea. Sub neîncetatele amenințări ale legel Iea s’a alcătuit, a crescut, a stăruit în scopu-I. La început scopul acesta ie foarte simplu, dacă iei înse îngrijorează stăpînirea, Ie că stăpînirea înțelege să țină puru­ rea sub tutelă clasa muncitorească și să-I tăgăduească orî-ce putință de organizare. Șicane, ri­ gori penale, împrășfierl sălbatece: toate astea or­ ganizările noastre le-au îndurat, chiar atuncea cînd urmăreau lucruri cu totul nevinovate. Legea Chapelier, primită de Constituantă, nu îngăduea nici o coaliție muncitorilor, nici un soiil de în­ tovărășire. Aceștia încercară să se adăpostească în dosul MutualitățeL După aceea, sub Louis-Philippe, cu toate hărțueleie polițienești, cari li s’abăteau asupră, întemeeară asociațiile de rezistență cari în principiu, trebueau să țină piept ori cărei reduceri de salar, cari înse, de fapt, luptară să îmbunătățască, în întregime, condițiile muticei. După Asociațiile de rezistență, sub al doilea Im­ periu se întemeeară Cameriie sindicale, cari se în­ tocmiră din nou după 1871. Scopul acestora Ieste tot reglementarea zilei de muncă, mărirea prețu­ lui brațelor, găsirea de locuri celor fără de lucru, educațiea ucenicilor. Conservatorii le și botezară opera de anti socială. Aceste Camere înse se fe­ riră să dee împotriva Statului, împotriva orându­ ire! sociale, un asalt necurmat, se feriră să întru­ nească clasa salariaților împotriva clasei stăpînitorilor. Dacă acestea sînt amestecate în lupta de clasă, sînt încă fără să vree, ca o curată ur­ mare a acțiunel zilnice. In cei dintâi două-zeci de ani, al celei al tre­ ilea Republice, sindicatele cu oare-care deosebire fără-ndoeală, joacă un rol destul de asemănător cu cel al Trade-Uniunilor engleze, lele s reforma­ toare. Și dacă nutresc năzuințl mal largi, Iele se HEVISTA IDEEI UN AN, 10 NUMERE, 5 LEI Abonamentele ss trimet prin mandat: D-lui P. Mușoiu, 10, Slrada Epanlor,—Bowieșll. ■ Abonați cari pentru abonament așteaptă a fi vizitaff, plătesc abonamentul sporit Tot așa cei ce așteaptă pentru asta a'te formaluățl.,. �18 hfeVistfx lOBEi ftfehsi'A iDtEi afilîază la una din fracțiunile socialiste, cari-șT dis­ pută întăetatea, precumpănirea: ideea unei Con­ federații generale a muncitorilor ablea încolțește, si prea puține asociații se înaltă mal pre sus de interesele imediate și egoiste ale meseriei. Insă-șl sindicatele de aceea-șr breslă, îșl dau ajutor anevoe.de la oraș la oraș, lear sindicatele de meseni deosebite nu se-nțeleg, în aceea-șl locautate, de cit după multă bălăbăneală. leată înse că pe Ia 1890 și după 1890, un duh nou pare să însuflețască aceste agregate profesio­ nale. Marea, foarte marea industrie, dacă înain­ tează în Franța, mal încet de cît în Germania, Statele-Unite și aiurea, face, totu-șl, uriașe pro­ grese întefind tot mal mult grămădirea de capita­ luri și oameni. Ca să fină piept apăsărel acestei mari industrii, proletarii simt nevoea, să alcătuească asociații mal întinse, mai mari, să apropie în­ tre sine sindicatele alcătuite. Prin evoluțiea economică, această putere, această singură stăpînă a lucrurilor, egoismul corporativ Ie zdrobit. Grupările locale șl autonome se îm­ pacă, se îngăduesc, se întrunesc în Bursele muncel, în federațiile de meserii și industrii, în Confederațiea muncel. De bună samă,'ca să se înde­ plinească asemenea lucru a fost nevoe de muncă. Ca munca asta să fie dusă la capăt bun, trebui de luptat împotriva unor stăvili nenumărate, pe cari nu le făurea numai Statul, pe cari le punea în cale cht r conștiința salariațifor însă-șl. Treaba asta Ie acum pe sfîrșite. Negreșit de cînd a izbîndit mișcarea federativă, proletariatul sindical manifestează tendințe noi. Poate proletariatul acesta să fie încă orînduit pe meserii, cizmari sau tîmplarl de-o parte, dul­ gheri sau pantofari de alta, poate să fie împăr­ țit în mit de societăți, cari să albă fie-care regu­ lamentul, statutele, cotizațiile, îndeletnicirile lor: mal pre sus de meserii și de societăți, â Ieșit la iveală spiritul de clasă, spirit de clasă care alcătuește tocmai Sindicalismul. Țesătorii și zidarii din Asociațiile de rezistență de-odinioară, năzueau înainte de toate să mărească cu 50 de bani plata pe zi sau să reducă ziua de muncă c-un ceas. Țesătorii și zidarii de a-zl, cari și-au mărit ori­ zontul vederel, nu se mulțămesc numai cu niște trecătoare reforme. Iei vor să surpe chiar întregul regim socihl, întrunind în potriva-I toate ener­ giile proletare. Sindicalismul se deosebește, așa dar, de mișcare sindicală franceză de-odinioară, prin aceea, că I o adevărată doctrină de răstur­ nare fundamentală, cari țintește chiar cele mal mici întocmiri ale societățel de a-zl. Din pricini asemănătoare, acest Sindicalism se deosebște și de mișcările sindicale din țările ger­ manice, anglo-saxone și scandinave. Ie ușor de văzut, că cu toată uniformitatea programului admis de Internaționala socialistă, fie-care fracțiune na­ țională socialistă îșl păstrează trăsăturile sale parti­ culare, social-democrațiea germană, nedudnd lupta ca socialismul francez. Orl-cît ar fi de neînduplecată de aspră doctrina, înrîuririle istorice și etnice nu pot să fie întru totul tăgăduite. Acestea formează realități, de cari, cel ce nu sînt numai niște cu­ rat utopiști, niște idealiști cari nu se uită la fapte, trebuie fară-ndoeală, să țină samă. Tot așa, Sin­ dicalismul din fie-căre localitate îșl are caractee sale aparte, cari-8, adesea, moștenirea unul trecut, maî mult sau mal puțin depărtai cari pot de-asemenf să să schimbe după vremi și loc. Beatrlce și Sidney Webb, au arătat foarte bine, cum-că, în vremurile de restriște, cînd fora hărțuit de stăpînire, de puterea centrală, cînd Par­ lamentul vota legi de rigoare în contra-1, Trade" Unionismul britanic adoptă tendințl teroriste. De cînd a dobîndit o oare-care libertate, s’a măr. ginit în folosirea de prerogativele sale legafo" Cucerindu-șl dreptul la vieață, Trade-Unionismui se mulțămește ablea de a da semne de vieață Și pe cînd Sindicalismul francez se frămîntă șl și arată, cînd și cînd, nerăbdarea, printr’o mișcare obștească a gloatelor muncitoare, Trade-Unio­ nismul îșl bate capul cu osebire să tot facă la federații, meserie cu meserie, să ceară contracte cc.ective de muncă, cu cuprinsuri mal lesnicioase mat priitoare. Trade-Unionismui Ie de faimă prin disciplina i, prin marile lui cotizații, prin mulțimea lui de sluj­ bași, cari alcătuesc o adevărată administrație, Sin­ dicalismul francez, dacă a adoptat disciplina, ceea ce i se impută destul, pănă acum n’a vrut s’audă de cotizațiile mari, și pe cînd acestea se generalizază în grupările corporative din toată lumea, pe cînd chiar Belgia, cu toată micimea bine cu­ noscută a salariilor Iei, a urmat după pildele date aiurea, Sindicalismul francez respinge, aproape din principiu, cotizațiile mari, lei impută Uniuni­ lor Marel Britanii și celor ale Statelor-Unite, Uniunilor Germaniei, Danemarcei și Suediei, cari s’au întemeeat după chipul și asemănarea celor dintâi, că prea se dau cu totul mutualitățel și Iasă la o parte lupta socială împotriva patronatului. Sindicatele din Berlin, Hamburg Olascov, Chi­ cago, Copenhaga, Ootemburg, sînt cu mult mal bogate de cît cele din Paris, Marsilia, sau din Creusot. Prin ajutorul reținerilor ce le fac din cîștigul aderenților sau partizanilor lor, aceste sindicate streine întemeează case împotriva șoma­ jului sau a lipsei de lucru, în contra boalel, în potriva nevolniciei, și așa mal departe. Cum că opera asta în sine ar fi de samă, Sindicalismu francez n’o tăgăduește, dar acesta socoate, ca cu cît un agregat profesional Ie mal bogat, cu atît mal mult stă la cumpene, șovăește, să se arunce sau nu, într’o adevărată întreprindere de Puterile publice, cari pururea pun mutualismul înaintea stăruinței colectiviste sau comuniste, c înfățișază mutualismul acesta ca pe un leac g neral, și cari-1 încurajază, ca pe-o șurubărie, n nici un cuvînt să se teamă, cînd casele de 1 tor sînt ticsite. Banul care se dă Șomajului tara voe, lipsei de lucru nevrute, sau pensinor oe trînețe, nu va mal întreținea grevele. C țiea asta nu I întru totul ezactă, dar cu astea se sprijinește pe date destul de Sindicalismul francez, impută ast-feliu, Sindicalismului anglo-saxon și germanic, h ar inspira încredere guvernelor lor și In s’ar abate spre scopuri mal mult seco loc să înflăcăreze mișcarea muncitoreasca, as(a nile din Londra și din Berlin țin .4m,|?“rr„|etarlaîn frfu. In loc să lărgească orizontul s0. tulul, să-l ridice împotriva întregeî îmocm ciale, în loc să analizeze în fața acesiu mașinărlea unei asemenea întocmiri, unim»' . y nroletariat îl tărmuesc acțiunea și je3( ^^rginf Prea strimte și nu-I îngădue j ‘ I j ' I i ' ; ' ! ! i ițun al xC AnX ou îe n,m,c maî vădit' de cîf 11 ne bun^rtpre dintre silințele corporative francorporative, cari se desfășură aez $' 5 StutindenI aiurea. Confederația muncel oroaPe p4 „n program atît de deosebit de cel al a crermane a Sindicatelor, sau de-al Con-, Comisie' B■ jOrljSte de peste canalul Mînecel, sau meselor riinr crupări Olandeze, din Elveția sau H .^încit a rupt ori-ce legătură cu astea. A^&atlea muncel din Franța ar fi aproape c°nKr în purtarea-I intransigentă și războinică, stingher , ./ne a lucrătorilor italieni nu sar indin tendințele Iei. Sindicalismul francez, prin spîra.HiArea iul generală, prin doctrina lui, prin i"Se de luptă, pe cari dînsul Ie recondă păstrează, cu chipul acesta, o foarte puScă’originaliîate> asupra căreea nu putem înîdul stărui. Dacă socialismul francez, însu-șl, eoluează, și în unele puncte ie în neînțelegere cu Internaționala socialistă, sau, mal bine, dacă îmoinge deducțiea principiilor primite în de obște, dacă împinge deducțiea asta pănă la cele mal extreme urmări, o face sub înrîurirea crescîndă a cugetărel sindicaliste. Sindicalismul, s’a ridicat înse, în cea mal mare parte, în Franța, ca un potrivnic al socialismului poliiic. Dînsul a vestejit abaterile acestuea, i-a denunțat și infferat compromisurile. In anii din urmă, o parte din energie Sindicalismul și -a tras o chiar din fluctuările acestui socialism, înfățișîn du-seca o reacțiune împotriva concesiilor făcute ideilor moderate. Cînd privim socialismul francez, de la Revoluțiea din 1789, sau mal bine de la începutul veacului al XIX lea, vedem că Iei a trecut prin trei stadii., MaJ îhtăl nu-I de cît o concepție utopică. Anumițf gînditori, cari nu purced din proletariat, cari nu au cu proletariatul nimic comun, plăzmuesc o societate nouă, în care avea să dom!??? Jrăt’atatea» dreptatea, și care, printr’o loura <je toiag fermecat, avea să înlocuească staSn?013*"11 fiintă* ,e de ținut în samă, că aseS Utopil datează în P^te dîntr’o vreme, cînd fennmlSrniUl nu cucerise întreaga Franță, și cînd lemnnrne e sPe(rifice, particulare ale lumel conasteă a.ne-îerau în stare embrionară Cu toate ritul nm. Ucat acestea un rol, obicinuind spianalize?penes.c s? viseze ’o stare mal bună, și să A dn„,nJlzerine vremeTde față. care incen *es*e cea a socialismului științific, Vestită a i.^%ManifestL,l Comuniștilor, opera cea r'iă in aiiin i Srx ?’’a 151’ Engels, care fu țipă’e revs Revoluției din 1848. IndustrialisCl1 alaiul asuPra întregeî lumi apusene, Crize- Din ț de m’zeril, de încetări de lucru, de în p-”£l?riiădirea de capitaluri și oameni, H?a’’ȘtI ir 1 era, în Franța și aiurea, scriitorii ’,,SU avînd ? COrîcluziea, că îngrămădirea capiavgr°$'h(luaJoî pe ncetat, lear masele salariate fir? 85 aih-i itot tnalf revoluțiea socială llti?8că irect ne.Rfeșit. Așa-că,’ printr’o foarte riauV Stau’ S? aJUESc la faza socialismluf poMini , • ° uneltă de apăsarea prolthPutoare ca^< de care se slujește burgheziei a s3 ?l păstreze dqmniea. Cîtăvreme rilat“Laîe'Sfa •Va sfâ’Il picioare> 10 toate puterile structura economică, cărei aceste constituiri co­ respund, va rămînea neatinsă. Prin urmare, pen ru a se nimici Statul, Statul trebuie mal înJ?I cucejit, trebuie să se pună mîna pe toate ro tițele lui mal de samă, pentru a le pune după asta-n mișcare însă-șl împotriva clasei stăpînitoare. Cu chipul acesta proletarii sînt întețiți să pună mina pe puterea publică, să pună mîna pe stă pîmre, nu numai pentru a o împiedica a mal face vre-un rău, ci pentru a o înturna chiar împotriva potrivnicilor lor, și pentru a și face dintrînsa o prîghie de emancipare. Asemenea lucru ar putea să se întîmple prin forță, și atunci ar Ieși din revoluțiea propriu zisă: în țările unde se afiă Lise dreptul de vot, se poate săvirși prin copleșirea le­ gală a Parlamentelor Așa-că, pe nesimțite, s-a­ junge la modul de acțiune, care a precumpănit pretutindeni în timpul din urmă, și pentru care Sindicalismul bagă adesea vină Socialismului. Nu prin a pune mîna pe Stat, cucerindu-1, zic sindicaliștii, va fi să fie nimicit Statul. OfI-ce luptă, dusă dinăuntru, va fi o înfrîngere, o cădere, pentru cel cari-ar duce-o, în înțelesul c'aceștia vor rămînea deținuți! puterilor publice chiar, și mal ales, după ce vor crede, că le vor avea n palmă. Aceștia, vor găsi cu cale să se slujască de' Iele întru urmările lor, orî-cît ar fi să fie inse de sin­ ceri, Iei vor păstra apăsarea insului, care fost obiectivul, ținta din urmă a tuturor sistemelor gu­ vernamentale, atît sub regimul cel vechiu, cît și sub regimul purces din 1789 și din Consulat. Ori și cine l’ar mânui, Statul va fi în totdeauna rău fă­ cător, fiind-că pururea va fi Stat, adică o putere de constringere silnică și de înăbușire... Păcatul socialismului politic, Ie de a răsturna problema, de a se lega de structura politică în loc de-a se atinge de structura economică, închipuindu-și că apăsînd asupra *așezămintelor politice, va să ee prefacă din temelii așezămintele economice. Pă­ catul cel mare al socialismului politic,Ie de-a fi luat dacă Ie îngăduit a se spune,de a fi luat suprafața drept bază, aparența drept realitatea substanțială. Silindu-se să tot cucerească mandate, socialis­ mul politic prelungește starea de a-zl, pentru c’abate proletariatul de la urmăriri mal înalte, de la fapte, deja acțiuni mai de samă. In acelaș timp, voind a copleși Parlamentele, socialis­ mul politic Ieste prea ispitit de a lua mijloacele drept scop: întră în legături cu partidele cen’au de loc, ca dînsul, dorința să preschimbe starea socială de a-zl, ce gîndesc, di mpotrivă, a o păs­ tra Și așa, încetul cu încetul, se lasă tîrît d .parie de programu I inițial, ajungînd un partid politic ca’ ori și care, grupînd la o lalfă interese deosebite, jertfind, adesea, lăcomiei persoanelor, năzuințele maselor muncitorești. Afară de asta, socialismul politic nu Ieste, nu poate să rămîe specific proletaricosc. Cum iri țin t?ște înainte de toate ca să-și sporească numărul voturilor, casa și sporească numărul locurilordm parlament, caută candidați în afară de rin durile producătorilor. II trebuie vorbitori, teoretccianl, scriitori, jurisconsulțf, ca să-l reprezinte în Camere. Firește că ambițioși de tot soiul, de �■MMM 20 REVISTA îpEEi toată mina, cari voesc să-șl facă, prin mijloc, un viitor, 1 se pun iute la mdămînă, gata să-l trădeze a doua zi, dacă ar fi să tragă de aici vre-un folos. Ast-feliă, țînînd sama de aba­ terile fatale, nedesllpite de ori ce mișcare a cărei trăsătură esențială i-o formează acțiunea politică, ținînd sămă de rolul indivizilor, socialismul po­ litic nu va putea să-șl ție făgădueala nici cum. Părăsit sie-șl, Tel va fi o primejdie pentru clasa salariată, ale cărei cele mal arzătoare aș­ teptări i le va înșela negreșit. leată rechizitorul ce se găsește, concentrat sau răzleț, în scrierile sindicaliste, fără să se poată zice de rechizitorul acesta, că ar fi cu desavirșire’ de drept, nici că ar fi cu desăvîrșire nedrept. Nu vom cerceta să deosebim de aco­ lea, nici noi, ceea ce ni se pare drept, de ceea ce ni se pare nedrept, nerezumînd actul acesta de acuzare de cît spre a vădi mal bine tendințele negative ale Sindicalismului. Să vedem tendințele pozitive, afirmările, programul real al acestui Sindicalism. Ceea ce alcătuește trăsătura deosebitoare a Sindicalismului, le că Tel face un apel necurmat la mulțime, și un apei la individ, necurmat. Unii îl socotesc de anarhist, chiar și a-zl, sau văd întrînsul cea mal din urmă față a anarhismului transformat. In ori-ce caz, nu putem, fără greș, a-1 face să purceadă din anarhismul individualist, pentru-că dînsul pune organizarea în rîndul întâi. Anarhiștii individuliștl, plini de teoriile Iul Stirner și Nietzsche, nu-șl îngădue să lucreze într’un to­ tal, să se contopească în vre-o gloată, să-șl pună în legătură acțiunea lor cu aceea a altora. După cum în dezvoltarea socială, Iei nu segîndesc de cît la sine, de cît la interesele lor, fără să se în­ trebe daca fac parte dintr’o clasă, dintrio cate­ gorie socială, care-î va duce cu sine, tot așa, nu-s în stare să se închidă în vre-un grup oare­ care, să admită o disciplină voluntară. Se poate ca la început, Sindicalismul francez, să fi fost în­ drumat chiar de anarhiști neaoși, dar acești anarhiștl și-au revenit de la tezete, de la părerile lor primitive, fiind-că sindicatul le tot ce poate fi anarhismului maî opus, anarhismului după cum a fost plăzmuit în de obște. Pe ici, pe colea, pătrunde înrîurirea doctrinelor Iul Balmnin, dar Bakunin nu numai că„n’a zis nici o dată, că in­ sul, numai lei singur, ar putea răsturna lumea, ci, dimpotrivă, Tel s’a strădănuit totdeauna să coor­ doneze, să-nchege Ia o laltă și mințile și brațele. Sindicalismul francez admite, prin urmare, la baza-I, o disciplină, adoptafă-n chip liber, legea majoritățet și numai singură această remarcă îl califică și concepțile și tactica. Nici unul din gru­ purile cari-1 alcătuesc nu-șl are absoluta neatîrnare, și, unele fapte, socotite ca vătămătoare totalitățeb îl sînt oprite, precum în sindicat, fie care afiliat, sub pedeapsa excludere!, va trebui să se ferească de unele rătăciri. Această acțiune colec­ tivă, determinată, clipă cu clipă, de mandatarii aleși de Sindicate, aleși de Burse, de Federații, •I Confederație!, nu-I înse opusă acțiune! indi­ viduale. Dimpotrivă, acțiunea colectivă se razemă acțiunea din urmă, pe care o presupune. Sindi«uimul caută să aprindă stăruind individuală, corporativă Aici ajungem la tema fundamentală. In toate n ' fidele politice, ființa omenească, cetățeanul ră5Ni l n’are de cît o neînsemnată valoare, într’un fX* ; trecătoare, un rol vremelnic, pe căre i joacă nr rar și de Ia care abdică, cea mal mare parte din tim 1 Dacă *-*""* trăește“ nlr ntr’r» o Inrri tara rii cu vnf vot universal.. Va ?: chlemat Ia fie-care doi. la fie-care patru anr 1 voteze, după care va putea cădea în lîngczâla r iI obicinuită, fără măcar să-l treacă prin minte, c’ar h>a parte la vieața politică a națiune!. Acțiunea aces. tuea, în vremuri obicinuite, nu se îndeplinește de cît prin mandatari: prin persoane mijlocitoare Numai în vremuri de revoluție ca la un 24 Februar la un 2 Septembre, la un 18 Mart, dînsul se pun^ în locul aleșilor săi, ca să facă aceea-șî g|oa« cu cetățenii ceilalți și să-șT exprime voința in chip public și personal. Sindicalismul francez pune în locul acestei acțiuni indirecte, care Te norma în partidele politice, pune acțiunea directă, acțiunea pe care o. menii, în ființă, producătorii, o îndeplinesc asupra administrației lucrurilor, fără mijlocitori. N’avem aă discutăm acolea dreptatea acestei teo­ rii, care înnoește în totul tactica proletariană și pe care unii, pe nedrept, o alipesc de dogma unei necurmate răscoale. Teoriea asta ne spune, că muncitorii n’au să mal pună temeiu pe inițiativa guvernamentală, nici pe zelul deputaților, casă-și dobîndească desăvîrșita lor dezrobire, sau măcar niște parțiale refor ne. Puterile publice, prin chiar a ceea că sînt puteri publice, sînt ținute să păs­ treze, Să apere starea economică și socială in ființă. In tot timpul legea nu înfățoșază de cît'ra- | porturile claselor cari se află față în față. In sar- ' cina proletariatului, prin organizarea lu! maî ni­ merit ticluită, cade să-șl dicteze revendicările, • dar nimic nu va putea să se facă, cîtă vreme i fie-care din membrii organizare! nu va ști să se I miște, slujindu-se de presiune, scuturînd lingezala nedezlipită de firea omenească. Întreaga is- | torie a celor treî-zecl de an! din urmă Ie de alt- I minterl de față, pentru a dovedi că această, ac- , țiune directă a râspins împotriviri, cari n’ar fi ; fost nici o dată învinse într’alt chip. Bună-oară, ■ libertatea, multă puțină, dobîndită desindicate.de la 1848 încoace, n-a fost consfințită de cît din | pricină că în disprețul Codului penal, a cărui ne- ■ putință îl fu lămurit dovedită, s’au sindicat nul de lucrători. Nici o dată nu s’ar fi hotărît leSlul' torul să desființeze birourile de plasare, daca ■ gloata salariaților, manifestînd pe străzi șl arau • > du-șî însemnătatea numărului, n’ar fi cerut * ’ chiderea acestor oficine. Nici o dată n’ar fi srn , minerii reducerea zilei de muncă la 8 cea6 « dacă aceștia n’ar fi înc,ețat munca, pun în a feliu în primejdie atît industriea cît și [olosu | pitalist. In toate împrejurările, unde stăruim dividuală s’a arătat, lea a fost răsplât!tă a numai să nu fi fost lăsată cu totul 5apr,UxrUjn|a i fantazie! cul-va, ci să fi putut încadra j colectivă cea uriașă. y țljDreni l Greva generală, care-î modul cel mai 8 f ; de luptă al Sindicalismului fiancez, se delin f. drept: o acțiune colectivă, în care indivio , pune plinătatea inițiativei și a jertfire! «1 ■ jzsrt I presupune o disciplină neîntreruptă» 0 In(o* șl o renunțare deaăvîrșltă di<i Par,tea,fe;fHe Vărășițl la o laltă, Precum s’a zis de 8 f REVISTA IDEE1 xxrM dreptate, greva generală a înlocuit mes| nu fâra. rorTiantice de odinioară si războiul (oade,ejxe Aceasta nu le neapărat violență, dar dc s r ce Greva generală purcede din această poa,e Mini simplă, și de-almîntrelea cu totul idee Cr înțeles cum-că societatea de a zi, sprijrtn e ‘ munca proletariatului Iede ajuns ca |esne J 'soietariat să nu mal vree ca să muncească, jin',ndu aceSt ^distruge societatea. Dacă admitem că lupta spre iră Ieste singura luptă dedus, nimic nu-î eC°?jp înțeles mal pătrunzător de cît această 0* .% Pioasă, care nu se pierde în amănunte. docJrl ră se înțelege de sine, că dacă încetaPenLincel va putea fi maî întăl organizată și rea tmnrpluneită pănă în ceasul izbîndel. Tea va 8p?a să determine atît prăbușirea Statului cît și tuturor mădularelor regimului capitalist. Dacă a ^hilarele astea s’ar pune cum-va în mișcare, Hacă ar aplica apăsarea, care li-T și menirea, dacă n'ar îngădui muncitorilor acțiunea economică, se va vedea c'o cotropire parțială sau totală a sis (emulul politic însu șl, va da foloase vădite. Ori cum ar fi, greva generală, pe care unii o socotesc de vis, pe care alții o înalță ca pe cel mai minunat mijloc, le în deobște primită de Sindicalism. Și dună cum acesta nu se maî mulțămeșfe să preconizeze micile reforme localizate, pe cari le recomanda grupările corporative de-odinioară, propăvăduind comunizmul integral, tot așa, dă o mărginită însemnătate grevelor ce pot izbucni pe ici-colea. Interesele capitaliste sînt în­ lănțuite aiît de strîns, și adesea Ieste atît de ușor a înlocui o muncă profesională prin alta, în cît încetările de lucru restrînse sînt aproape fără abatere duse spre neizbîndă. Pe măsură ce sindicatele se asociază în Federații de meserii și In Federații de industrii, mii întinse, maî vaste, cîmpul luptelor îl lărgesc, și ideea grevei gene­ rale nu se maî arată ca visul ne ndeplinibil de la-nceput. Sindicalismul nu susține de altminteri de feliîî, că această experiență de refuzare sau de încetare universală de muncă, trebuie încercată ori-cînd și in orî-ce pricină. Dimpotrivă, această încetare e muncă. Sindicalismul o înfățișază ca pe-o sil« urieșască, care cere o pregătire îndelungată dnn J cJasa muncitorească trebuie să-șî supor Jntreaga Te! propagandă. Sindicalismul di?n_u. •e ca ar vo’ sa Poetice aventuri, că ar vnrha Ul fetica. că s’ar mulțămi cu visuri și cercărr^V- Pr‘n*r’un întreg șir de stadii și înurmă Ve întelege să se îndrepte spre faza din o nnî.jf ln« care societatea trebuie să renască cii "Ol>3 structură. ținut nîr? faza d’n urmă, pe care Sindicalismul n a reCinHiii y 0 să o ascundă Ieste întemeerea zătoarpUJ comun’st. Dar orl-cît ar fi de cuprin|uește nîr?n^ept,|,,e sa’e’ Sindicalismul nu disprePof să fu i ormele parțiale. Pentru Tel acestea nn Midg e ca drePt scopuri în sine, nict *5 Șelarii !armureașcă orizontul muncitoresc. Dacă îsmulur uaX mărgini la revendicările Trade unioSamă îk J'c’.îeî n’ar face de loc un ,ucru ^avă ’ uîS"1 Puindu șl c’au cîștigat cine știe ce bani ?■ ’ sPorindu-șî cîștigul zilnic cu !Se tacă .dobîndind ca plata salariilor să a’ar h/, înal- Cu toate astea lei ar greși ' uta să-șî tot lărgească cadrul acțiune! 21 mereu, dacă n ar căuta să-șl pile- la încercare pu­ terile, cerînd tot mal multă odihnă și tot mal multe parale, sau zdrobind toate țesăturile cari le-ar restrînge lor libertatea. Dacă o reformă, orTcît de slabă, ar putea îmbunătăți, pentru munci­ tori/condițiile luptei sociale, asta va trebui dobîndită. pentru că Tea va deschide pofta unor re forme mal marî.dîiid tot o dată și mijlocul de-a le pu­ tea căpăta. Nu I nici o contrazicere între doctrina de subversiune, de răsturnare sau mâl bine de reclădire totală, pe care o susțineSindicalismuI și propaganda reformistă, pe care o recomandă, cînd și cînd, une-orî. Așa se explică, că Confederație? munceî s’a rostit pentru ziua de muncă de 8 ceasuri, pentru repaosul săpiămînal, pentru asi­ gurarea lucrătorilor fără rețineri de la salariațE și așa mal departe. Că Sindicalismul Te un vrăjmaș neînduplecat al Statului, că nu se împacă nici cum cu teoriea Statului, după cum a fost formulată de juriști! moderni, după cum izvorăște din istoriea tuturor vremurilor, nu mal Te ncvoe de spus. Statul Teste unelta de apărare a unei clase, a clasei celei mal puțin numeroase, chiar a acelei clase îm­ potriva căreea Sindicalismul adună pe toți pro­ letarii. Ori-cît ar fi de stăpînit, acest Stat, de do: rința de conservare, de dorința de a admite oarecari tranzacții, fără să se jertfească, nu va putea să îngădue apăsarea ce va tot crește în contra-l. Toate organele Iul sînt organe de «apăsare. Sta­ tul Ieste alcătuit, să poruncească, să înăbușe, să constrîngă, nu să organizeze. Înainte de toate, Tel le poliție, o poliție complicată, a cărei singură grijă Te să păzască o anume stare socială, pe dare, întemeerea unei alte stări sociale, va înlă­ tura-o neapărat. Statul acesta, privește râzlețirea, fărămițirea poporului ca chezășiea cea mal de samă a dăinuire! sale, așa-că n virtutea acestei noțiuni fundamentale, atît sub regimul de față, cit și sub regimul cel vechiu, Statul urmărește asociațille. Dînsul combate colectivitățile, ca să ti­ ranizeze mal bine inșii. Sindicalismul îl Ieste, așa dar, dușman. Nici un fapt al acestui Sindicalism, care să nu fie îndreptat contra Statului. Întreprinderea Iul cea mai nouă, Te propaganda-î în administrații, în așezămintele Statului, spre a introduce acolea spiritul de asociație și să recruteze adepțL Dacă izbîndește să alcătuească aîcT sindicate, cari să nu ■ îmbrățișeze numai o minoritate restrînsă^ dogma etatistă va zguduio cumplit, pentru-că, îmulțind slujbele cele mici, Statul și-a închipuit să lege de cauza lui sute de mii de proletari. In privința asta nu s’a înșelat nimeni. Ivirea Sindicalismului în marile servic.1 poștale, de învățămînt, arsenale, Ieste un fenomen foarte de samă, ne mal nmo în puterea nimănui să-î mal țărmurească urmănle A tot puternicie» Statului a primit o lovitură adîncă. Ast-feliu, în societatea de a-zl, în fața meca­ nismului învechit al capitalismului. Sindicalismul, atît ca grupare de luptă cît și ca schițarea unei alte societăți, a cuceri; un loc larg. Iei le faptul, ce nu se poate să mal fie desființat. Paul Louis. Din „Mercure de France", de 1. Ncagu, �RIVUT 1DEEI 22 23 RBVJSTA IDEE1 CaLATORIEA la izvorul noi înși-ne, întocmai după cum primim in noî mirosul unei ilorî sau hrana. Sau mal bine : tr înțelep ciunei bule s’o trezim în noi, întocmai după cum se Un prieten din tinerețe a vizitat o dată pe Zo­ trezește în noi mirosul prin mirodeniea flaorc-i* roastru. Mîntuindu-se viile manifestări de reve­ Vezi, cît de greu ie să dat o explicare chla^ dere, înțeleptul întrebă pe oaspele său : numai în chip general. In chip amănunțit, înce. — Ce te aduce la mine prietene din tinerețea, tează orl-cc analiză, pentru-că limba Ie prea săracă mea? Te-a respins poate lumea și vrei să te în­ și pentru-că urechile noastre sînt prea greoae tărești pe lîngă un prieten? Sau vil de curiozitate, Cestiunca trebuie să fie cercetată, aflată și cunos­ ca să vezi tu însu-țî, dacă le adevărată ciudățe- cută în sine: pe altă cale nu se poate dobîndi niea ce povestesc oamenii despre mine? înțelepciunea. Dar toate ^acestea, sper să-ți devie Prietenul: «Tu însu-țî atingi chestiea despre mal lămurite. care Ie vorba: sinceritatea mea nu te va supăra. Apoi duse pe amicul său pe un deal și îj Compătimesc soarta ta, și voleam să mă conving mal arătă în dosul multor munți, încă un lanț de leu însu-mî, ce Ie adevărat din toate contradic­ munți îndepărtat, între cari se deosebeau două țiile, ce se povestesc despre tine. Unii te iau înălțimi speciale. Aici îl întrebă: «Vezi acelmunte drept înțelept, alții drept nebun. Unii zic că al de colo, cel din urmă»? Prietenul zise: «Da». <Acunoștințele oculte ale naturel, pe cari inse le ții colo, între cele două înălțimi, zise Zoroastru, ascunse cu îngrijire față de ochii lumei, casă nu mai departe, curge un izvor plin cu însușiri mi­ ți se micșoreze gloriea. Alții te numesc șarlatan, nunate. Iei curăță inima, scoate din cap și suflet carele te folosești de igoranți mulțime!, sprea-ți aburi și negură, ne spală de murdăriea orașelor face reputație. mari și de funinginea, ce fumul lumei a depus în Zoroastru : îmi pare bine că vorbești sincer. interiorul nostru. Dacă al euragiul să mă însoțești Dar ce crezi tu despre mine? pănă acolo, asta depinde de tine. Peste vre o Prietenul: Nu-inî pot permite nici o judecată. cî-e-va săptămîn- arăt calea cîtor-va setoși după Fiind adevărat ce spun cei puțini despre tine, că acest izvor. Poți vedea apoi cît de generos sînt Iești un iluminat, atunci te-aș ruga să mă lași de a împrăștiea doctrina mea, dar și cît de pu­ și pe mine să iau parte la fericirea ta. Ayînd țini slnt serioși a dobîndi adevărată înțelepciune». ceilalți dreptate, atunci mă voiîî încerca să te Zoroastru prepară pe noul său elev pentru că­ abat de la calea falșă, 0 să te redau umanitățeî lătorie. Veni ziua : societatea, un număr de șapte­ și ție insu-țl. zeci de învățăcel, se adună împrejurul înțeleptu­ Plin de o sfîntă înduioșare Zoroastru strînse mina lui, spre a mal auzi vre-o cltc-va învățături, ca prietenului și zise : întărire, spre a-șl da sărutatul de frăție și spre a — Fie binecuvîntat ceasul ce te-a adus la jura veșnică fidelitate înțelepciunel. O porniră )& mine, de șapte ori binecuvîntat, dacă al putere drum, fie-care pe sama lui: unul o luă pe calea și curagiu se te apropii de lumina care singură mare, altul pe drumuri laterale, după dispoziție, dă vieață, prosperitate și înțelepciune. întîmplarc și cunoștință exterioară. Afară de asta, — Cum, strigă prietenul, al voi sa mă intro­ s’au despărțit unul de altul, spre a nu face vilvă, duci in templul, pe care îl încul cu atîta îngrijire ? căci, cînd cauți înțelepciunea, leu nu vrea să fie Zoroastru : Tem;.lul mîeu Ie natura, pe a- discutată și criticată de mojicime. cesta nu-1 pot incuca nimănuea. Dar chiar de aș După ce călătorii făcuseră ast-feliii uni drum dc putea-o face, asta ar fi o crimă. trei zile, se întîlniră într’un oraș mare și ț’ populat. Prietenul: Cu toate acestea se spun felia de unde înflorea comcrciul, industriea, doctrina sa­ felitt de vorbe, cu cîtă dibăcie știi să respingi pe vantă și artele, ca podoaba cea mal frumoasă aceia, care voesc să învețe ce-va de la tine. lear- printre cetățeni. Instituții dc educație, tă-ma, dacă nu-țl ascund părerea mea în privința spitale, dovedeau umanitatea locuitorilor. O mul­ " asta. Al posesiunea înțelepciunel mai înalte, sau țime mare de oameni se adunase aici din toate dacă există cum-va o înlelepciune mal înaltă, de părțile, pentru că virtuțile civice cele mal însem­ ce s’o închizi ? De ce s’o incul cu lacăt și zăvor ? nate se încoronau, pentru-că descoperirile cele De ce, în loc s!o tălmăcești oamenilor lămurit,'și mai folositoare se răsplătcamși pentru-că propu­ să le zici, uite așa și așa Ie, să o înfășurl în e- nerile cele mal bune pentru binale public, se lua» nigme, în parabole și în hieroglife, pe cari nu le în considerare. Vrînd-nevrind. Ieral atras dc si­ poate descifra de multe ori nici unul dintre mai lința, de rivna, de blajiniea, de civismul și pa­ multe milioane ? triotismul acestor oameni. Tot ce oamenii pot tace Zoroastru : Vorbești, cum vorbesc toți aceia, pentru prosperitatea semenilor lor, se îndeplini5, cari n’au nici o noți ine despre cestiune. Ce ți fo­ cu adevărat și credeai că destinarea omenirelJȘ* losește să-ți explic mirosul unei flori ? Poți mi­ clădise aici altarul, în umanitate pură, Ceea-cc rosi floarea din explicare ? Ce-țl folosește, dacă surprindea mai ales pe noii sosiți, Icra împf . eju" ...i înteîți descriu un ospăț? Primit-al oare prin aceasta rarea ca se putea bța aici apă din izvorul vre-o întărire? Tocmai așa Ie și aici. Ie o știință lepciunel, deși Iera numai imitație, Chimiști! c^. moartă și una vie. Știința moartă o cunoaștem cetaseră elementele apei veritabile și preparas din auzite, din calcul, măsurare și abstracțiune. una asemenea. Chiar cunoscători, cunoscător Această știință ne Ie dată și ne poate fi leară-șî vanțl afirmau, că asta Ie cel puțin tot luată. Știința vie curge dintr’un veșnic izvor de bună, dacă nu și mal bună ca cea de la . vieață, carele începînd o dată să curgă, nu se Găsiră aici cunoscuțl și făcură cunoștințe m&l. sleește și ne comunică însușirea conținutului, Unul primi de la unul bogat o funcțiune, a noțiunile primordiale vil. Această știință nu poate atras în legături ce-I Ierau însemnate pentru vi » 1 explicată și predată."Trebuie să no-o însușim un al treilea găsi confrați de artă și se a >p ' 1 ] . ba fie-care găsise aici ce-va, ce cocefCU dea* cu acdvitatea sa* Cînd, după trei zile, respu.n , »0 pornească înainte, mulțl se despărțiră trebuin dc. ]0Cul acesta plăcut. Unii rămaseră n^UCdefinitiv, căci cumpăraseră, băuseră, și le MȘ* . bme’apa înțelepciune! care deși nu Icra totu-șl semăna cu cea veritabilă. Ve?ălători«eră acum cinci zile, fără ca să ajungă -un loc însemnat. O dată se adunară Ia o ’a '^de țară izolată’ undo Zoroastru încurajă pe ^Htorl sâ se opue în statorn'cie no’’or piedici C-' pite* pentru că numai biruitorul poate dobîndi jata. Observară aici pe cel ce lipseau: fieare însărcinase pe un prieten bun să-l scuze: ij promiseseră chiar, că vor veni în urmă, dacă UD r^Jizazf cutare sau cutare lucru, sau că vor 'ntreprinde călătoriea, la nevoe, altă dată. Ințeleptuj părea a cunoaște astea. Ma! vorbi ce-va despre necesitatea să nu se predea cu atîta copilărie far­ mecelor viețel senzuale, ci să asculte de porunca mal înaltă a spiritului Cuprinși de-o rivnă nouă, jurară starornicie și plecară înainte In sfîrșit în ziua a cincea ajunseră la un loc mai mare, carele ]a prima vedere și întrecea cu mult mal mult pe întăinl. Aici se opriră cinci zile spre a se o dihni și spre s se întări pentru eălătoriea mai îndepărtată. Găsiră aici tot ce-țl cerea inima în privința yoluptățel, prosperitățel și plăeerel. Parcă erudițiunea și arta se înțeleseseră aici să facă din acest Joc raiul. Toate celebritățile se aflau aici strînse: ori unde te u7taî, vedeai desfășurată bogățiea unul continent: stabilimentele, grădinile, vilele, cintările, danțurile, jocurile de tot feliul de lupte, te răpeau : se țineau și serbări de dragoste și bacanalil, după cum nu Ie găseai poate nicăeri aiurea. Nici un talent nu lîngezea în trîndăvie. Cine voea să dea ce-va sau să facă ce va, afla onoare și răsplată, și ceea-ce Ie de notat, aici aflai “p5 de înțelepciune scoasă din izvor. Dar sprea-I da tot ce putea face dintrînsa un adevărat nectarj • se amestecau dresurile înțelepciune! tuturor zonelor și se vindea pe bani scumpi celor setoși. ‘Asta. Ie unica veritabilă apă de înțelepciune», Pr°povăduea împărțitorul. «Alcătuirea tuturor Porților sale, Ieste suprema artă și misterul cel n»al adînc. Chiar Zoroastru și a dat toată oste­ neala posibilă spre a I găsi elementele și s’o prepare . 0 Clntt sa, dar în zadar: aici se zdrobește minomului : numai tradiției, păstrate de Învățațiî iaceCre°lnc’°'?^ avcni să mulțămim această bineuș re Pentru omenire». Putem să ne închipuim băutură C1^ ^conî’e înghițeau mulțl din această ave&i/aS<a 21 0 Pornir^ mal departe, De astădată druin, un drum de șapte zile. La mijlocul sPte ul se adunară într’o casă de țară izolată, Învăță S? sa^uta> Ș’ spre a se număra numărul ?oaraC vr’ Dar cît de mică se fftcu8e 8r3ma tnulti * ' rc'° cîțl-va se întorseseră, dar despre CuJlU«. Se P°menea nimic. ’n’’hca<îîi ar€^.^ Zoro~astru fu la ocaziunea asta ?cra ’ Părintească și mișcătoare. Se părea că I Puțin»'JȚ*1 sfl nu meargă la izvor singur. Dar cri tiotă (%r’ dbră parola și mînile, să pătrundă la cde de 1* s’ar opune în cale toate piediIn ’n lun‘e. zi ajunseră într’un oraș de mărime potrivită. AicT nu se vedeau locurile de petrecere ale celorlalte orașe, din potrivă totul respira, aici, seriozitate și chibzuință. Iera o școală înaltă, unde profesorii ce stau în picioare și umblau, le’ umpleau școlarilor lor capul cu estractele tuturor scripturilor. Se afla aici și un templul al Înțelep­ ciune!, unde ea primea apă de înțelepciune veri­ tabilă și neamestecată. Se furniza pe Ioc, adusă pe catîri, în vase speciale, închide hermeticește, ca să nu ae vaporeze nici o picătură. Ba, ce Ie mal mult, pecetea . cu care vasele Ierau pece­ tluite, avea o putere deosebită. 'Iera pecetea, cn care se zice că s'ar fi servit Henoch, așa zicea cel puțin tălmăcitorul, spre a se feri de moartea trupească. In aceste vase, sub această pecete hermetică, 7 săptămîni, 7 zile, 7 ceasuri conservată, apa îșl avea de-ăblea însușirile sale perfecte, pe cari nu le putea avea la izvor. Se împărțea cu un preț Ieftin, se bea și se aștepta cu o speranță răbdătoare efectul făgăduit. Dacă nu se producea efectul, nimeni nu avea curajul să mărturisasdă, că fusese înșelat, pentru-că nu voea să se învrăjbească cu alții sau pentru că nu voeasă-șl pieardă reputațiea și numele de înțelep’ A opta zi drumeții noștri părăsiră și acest loc. Acum mal aveau numai 9 zile pănă la izvor. . După trei zile trebueau să se întîlnească cu toții la un loc însemnat. Soarele și apusese în ziua asta, și de-ablea patru inși se adunară la locul hotărît, Zoroastru sosi, se uită la mica ceată și zise : xSă ne odihnim». In ziua plecărel. auziră murmurul unul pîrăuaș ce cădea de pe-o stîncă. «Vedeți», zise Zoroastru tovarășilor săi, «aleile apa la al cărei izvor mergem. De aicea pune să o care școala înțelepciune! Jocului c Iul din urmă: doi inși ce mînă măgarii sînt tocmai indeTelnjcițl să scoată apă: fel îșl agonisesc, cu chiu, cu vai pînea zilnică. Să mergem mal departe». Mergeau acuma țepeș in sus: numai despică turile stîncilor slujeau piciorului ca punct de ra­ zăm. In fața drumeților se înnălțau în sus două piscuri, unul la stingă, altul la dreapta, par că voeau să se ascundă îu nori. «Aceste două pis­ curi împrejmuesc valea, zise Zoroastru nude vom găsi izvorul nostru. Druniul pănă acolo Ie primej dios, și fie-care trebuie 6ă-l meargă singur, spre a se prepara cum se cade și spre a arăta că vrea serios să bea din izvor. Cinei .. a a .... fost momit pe drum să bea apă imitată sau ifultuitfi, acela să rămîe înapoi, cănI în cazul acesta. nu o duce la drum». Iei arătă fie-efiruea cîte 1un drum anumit și plecă iute din ochii lor. Acum Iera serios. Uimiți se ultara cu toții de jur împrejur și de-ablea avură inimă să Întrerupă Înfiorarea ce-I cuprinsese. In sfîrșit.unul luă cuvîntuk «Fraților, haideți să înaintăm. Nu ne folosește aici multă chiozneală. Mă încred în ocrotirea- înțelepoiunel, în a cărei apropiere ne aflăm și o pornesc inimos înainte* RămînețI cu bine, la izvor ne revedem». . , ,. Plecă și In curînd nu se mal văzu m hățiș Prietenul do tinerețe al Zoroastru carele și Io! făcuse călătoriea pănft aici, o porni și lei pe po­ tecuța arătată lui, apoi și ceilalți doi cnm cu inima îndoită chip: pe semne că băuseră înainte dintr’un alt templu al înțelepciunel. No v* fi de prisos .» revenim pelacuritn pnviu a celor tnttoplnte de-.tunel .mieilor lor ZorM.tr», �REVÎ8TA 1DEEI 24 25 REV1BTA IDKEl înțeleptul ținea la onoarea prietenului sttu de tinerețe și de aceea ee uita bine și cu deamftnuntul la toate cele ce făcea și ce se întîmpla ou dineul. Ceilalți păreau a nu se sinchisi mult de dinsul, Așa-că la începutul călătoriei Iera singur. Mal Iera încă unul carele, fiind în aceea-șl poziție, se părea că nu le prea cam plăcea celorlalți. Cine se asamănă, se însoțește. Cel doi părăsiți se alipiră unul de altul, nu doară din imboldul sim­ țului de inimă, ci numai ca să uu fie singuri pe un drum atît de îndepărtat și necunoscut. Solemnită­ țile orașului dintăiă nu-I ațîțară. Voluptățile celui de-al doi.ea le Ierau și mal puțin primejdioase. La școala înaltă, prietenul de tinerețe al lui Zo­ roastru voi să cerceteze numai de curiozitate tem­ plul înțelepciunel, cînd, fiind ajuns pe prag și predîndu-se unnl întroducător, îl trage tova­ rășul de călătorie de mînecă, dojenindu-1, că acela ce are curagiul să meargă la izvor, n’are nevoe de asemenea marfă vînddtă. Din această clipă se întovărășiră și mai duios. Acum înse cel doi, tovarășul de călătorie iera acela, care dintăiîl pornise la drum, se văzură o zi întreagă lungăși o noapte și mal lungă, singuri singurel, A doua zi soarele Iera acum pe ceriu, sus cînd ee deschise în fața tovarășului de călătorie al prietenului nostru, o vale gingașă. Zări o pira­ midă, par-că veclniea mamă natură o pusese lea însă-șl acolo de mii și mii de ani. In mijlocul iei țîșnea dintr’un trunghiii de aur, apa cea mal cu­ rată și limpede. „Sînt la țintă", strigă Iei, răpit, căzu jos la pămînt, mulțămind și recomandîndu-se ocrotirel veclnicel Lumini pentru încercările ce mal avea să îndure. De-abîea se sculase și se uită îndată să vadă de prietenul său. Dar despre acesta nu se vedea și nu se auzea nimic. Umbrele se. prelungeau din ce în ce. Soarele nu-șl maî putea coborî lu­ mina în vale, și totu-șl nu se vedea nimeni. In sflrșit, aude un gemăt, Cine-va strigă. Iei alergă după glas și leată prietenul său cade în brațele sale ca mort. In clipa asta Zoroaetru stătea în fața lor.Iel apucă cu amîndouă brațele pe prietenul său de tinerețe și-l duse, ca pe copilul său, la piramidă... «Prie­ tene, prietene, strigă tovarășul, deșteaptă-te, deșteaptă-tei>. «Fii liniștit, zise Zoroastru, îșl va veni în fire, și chiar de ar muri, Iei Ie laȘizvor, încă un pas, și lumina îi zîmbește, fie aici sau acolo, cu sau fără înveliș?. Obositul răsuflă leară-și, deschise ochii, se văzu în brațele prietenilor și se întremă în curînd, fiind însuflețit de-o dragoste nefățarnică. Soarele spusese, luna plină se înălța și lumina ținutul. Adăstară pe ceilalți doi învățăcel, dar nu se simțea nimic. Făcîndu-se miezul nopțel, se sculă Zoroastru, zise o rugăciune de mulțămire cătră dătătorul de lumină, cătră vecinica Lumină, și conduse pe fie­ care intr’o colibă separată, spre odihnă. îndată ce se crăpă de ziuă, îl duse learfi și la piramidă și zise : «Ultați-vă colo la răsărit, cum ee ridică soarele. întocmai ca Iei se ridică, la râ­ ndul Veciniciel, soarele viu, al tuturor știrilor și dragostei și al paterei, soaiele, ale cărui puterile lăuntrice ale omului. Ca să ne ca KiieZej ne Patri»ndă lumina acestui soare și pnmiiQ viile însușiri ale însușirilor sale bu- blime, de aeeea aîntem aici,* lumea efirneî le în urma noastră. Aici trebuie să trăim în Datura noastră mal înnaltă, spirituală. Dacă hotarîre --.-Ja voastră mal Ie statornică, întăriți-vă asta printr ’1” Btrîngere de mină». Amîndol ÎI întoarseră rQÎni|° și strigară într’un glas : «Du-ne la adevăr». ° Zoroastru urmă mal departe: «Trei zile*înCh mai trebuie să vă despart. Fie-care va primiîntr’un ținut cam îutins proprîea sa colibă. Acolo să în cercați odată, a vă uita în voi inși-vă. Reamintițivă de zilele copilăriei voastre, de nevinovăție» voastră curată. Impreunați-le cu ale prezentului «i uitați răstimpurile. Inălțațl apoi cugetările voastre în veclnicul viitor, ca să se lege la o altă într’un singur cuget, timpul trăit al nevinovăției, prezen­ tul fatal și viitorul îndepărtat, ca să vă facă demni a primi cea mal înaltă inîțiare și consacrare» In conduse pe amîndol în colibile lor și îf re­ comandă ocrotirei vecînicei și a tot prezentei Puteri primordiale. După trei zile fură leară-șl la piramidă. Zo. roaslru dete fîe-căruea un potir plin cu apă. Mo. mentul iera aolemn. Iei bău mal întăl, pentru tre­ cut, prezent și apoi pentru viitor. Apoi îl urmară prietenii. Cu o seriozitate adîncă, ridică mînile și se închină în numele Aceluea ce Iera, ie și va fi. «S’a săvîrșit», zise Iei după asta. «Cadă legă­ tura. Ați Ieșit din cercul mulțimel trecătoare, v’ați înălțat în regiunile Neschimbătorului, unde nu mal Btăpînește întîmplarea, unde domnește adevărul, unde limpezimea luminel primordiale ne pune în cunoștința legilor veciniciel. Ferice acest ceas. Două suflete au fost aduse la nemurire. Imbrățișați-mă, fraților. Frați BÎntem de aici înnainte. Mal rămaseră vre-o cîtc-va zile în acest Iod sfînt. II părăsiră împreună și ajunseră fără a ști cum, la locul lor de pornire, și ciudat, arătîndu-se Zoroastru la locul lor de adunare, toți cei șapte­ zeci de învățăcel Ierau de față și se bucurau a putea mulțămi maestrului lor pentru fericirea pro­ curată lor în această călătorie. Zoroastru vorbi cu o seriozitate blîndă cătră societate, atrăgînd atențiea tututora, cît de ușor Ie să Iei aparința drept adevăr. Iei îndemnă pe toți să ocolească aparința și să umble neîncetat după adevăr, pănă se desvelește. Congedie apoi adunarea și luă cu sine în coliba-I pe cel doi tovarăși de călătorie. «Vouă», se îndreptă Iei aici cătră dînșil, du vă mal zic nimica. Voi ați recunoscut adevărul ș> știți unde le izvorul lui. Fie-care meargă pe drumul său, și găsind urechi să vă poată auzi, învățat! să cunoască spiritul. Dar învățătura voastră să fie tăcută și izolată: în cercul alor voștri, al prietenilor și al fraților. Să nu o propovăduit! nic o dată în locuri obștești, căci, la zgomotul mulV®6’» în harababura vieței publice, în lupta partidelor pentru puterea publică, pentru onoare și avere, n arta analitică a cuvîntărei metodice, spiritul f«g și face din conferință numai un spectacol, pe care privești, dar pe care nu-1,.guști». . „Dar dacă nu găsim ascultători", ÎDtre ft prietenii. «Atunci luați-vă ca pildă izvorul din pustie a răspunse Zoroaetru. „Iei curge într’una, Ș> într’un secol scapă numai^pe unul setos de p » atuncTn’a cura în zadar*1. .. . Din «Lotus bluthen», de Ath.l. Dihhw®‘ CE-T anarhismul OOCTRINA LUI PROUDHON T , Pierre-JoBeph Proudhon sa n&gciit ^Wn0r*iA BelnncjoLi. Inaintb de a și tndețilinl nleșin tn alte orașe din branța, iei liicră mal întâi ie?°&. J^naFie diu orașul acesta. In 1838 o bursă a iDlr’o t'f, dîh Braaticon îl îngădui a se așeza la Parjs L»dcn,1Clface acolea studii. Ia 1843 dinsul întră la l'entrUjnftafaceri. In !847 Părăsi asemenea loc și ao 1 , i Oleă difeintye a‘,e jp 1848; deverii iileihBbd al adunării na­ rile jurna îotcmee o bancă a poporului. Puțin țion®'5osîndit la trei ani de închis ->are, pentru dup* ’DregA, Iei fu întemnițat la Paris, fără să-si dcllct «a Inse ocupațiile sale de scriitor. ,otrei dm închisoare în 1852, dînsul locui pănă la «in Paris, de unde o nouă oaîndă, tot pe trei ani, ini delict de presă, îl nevtti sa fugă. Dînbul trăi p q uvelles de unde fee întoarse apoi la Paris, la ofod fu grațiat. La Paris trăi până la anul 1865, ^Proudhon a publicat o mulțime de scrieri, rn oseblre despre chestii de jurisprudență, economie socială, ' j! ' 1 î Dintre scrierile sale dinainte de 1848, mal însemnat'e slot ■’ «Ce-I proprietatea, sau cercetări asupra principiului dreptului și o ilrmuirel», 1840, și ale sule «Contradicții economice, sau Filosofica mizeriei», două volume, 1846. Dintre scrierile publicate de la 1848 până 11.1851. pot fi citate «Destăinuirile unul revo­ luționar-’), 18»9, și «Ideea generală a revoluției din veacul al XlX-lea», 1851 In sfîrșit dintre cărțile sale de după 1851, amintim : «Despre'justițe în Revoluție și Biserică, principii nouă de filosofie practică», trei volume, 1858, și lucrarea «Despre principiul federativ si despre necesitatea de-a reconstitui partidul revo­ luției», 1863. Doctrina lui Proudhon asupra dreptului, Statului și proprietăței, a suferit schimbări asupra unor puncte de Însemnătate secundară. Proudhon nu și-a schim bat nici o dată părerile, Opintea că și-ar *fi schimbit părerile asupra unor puncte capitale, purcede din limbajul neregul »t, s- himbător, al operilor lui Proudhon. N'avem da loc intențiea de-a povesti a co­ tea evolațiea doctrinelor proudhoniene, și cit s’atingei de punctele discutabile, ne vom întemeea pe cărțile publicate de la 1848 pănă la 1851, în cari Proudhon teor*^e aa^e chip cu totul limpede l! j i 1 li 1 ' ' Inî Proudhon îșl numește doctrina asupra dreptu“snpra Statului și asupra proprietățel, anarăism. ynrhsrniă de SUvern preferim noi ?—Nu mal încape sintfid Va ra®PUnde unul din tinerii miei cetitori: cosi» n5eput,I-ican—Republican, da: dar cuvîntul aPublio a Prec*zaza nimic. Res publica, însamnă lucrul forma dn a că or*-cine vrea lucrul public, ori sub ce Chiar Q; 8QY?rn» poate să se numească republicau, moara»*? Le&n sîQt republicani.—Atunci sînteți de8lituțiOnJi?D Poate veți fi monarhic ?—Nu — ConWtt Sâ ferească sflntuî — Nu cum-va v°ilfuh j8^ocrat Nici de cum. —Fără-ndoealâ că Ml dar/UVofn ffiixt ?— încă si mal puțin.— Ce sîn<SySlnt anarhist». ’ SQPremft~~v„ .UP^ Proudhon, pentru noi legea cea mal . cel acJ ' e1JU9t^iea- dreptatea. de ueta dreptate, drept ? «Dreptul Ieste respec(*e,hnltătav81ne Și reciproc garantat, respectul ^preln».^îlene®l'î» Orî Și- ce persoană și ori și P>rarea j„•>are ar fi atins, si ori la ce primejdie a.‘LuUrPe-ar expune». ‘ kC.s* fio r«le sa reapect, și, de va fi cu putință, să nJe8®a aproapele mieu ca și nrine. Asta n?aPelui mele. Pentru-ce datoresc ieu ăt2tpa bOl>«HPectal acesta? Pentru puterea, talentul, Sare. -ce are ? Astea-s niște accidente exNn?' ce îe maî PuPn dc respectat m perorl' ,dtiePtuia,jPeatru respectul ce-mi dă la rindu-i ? o? ce intn^repta^0a’ Ieste na'al presus chiar de cît firJz in» dreptatea n'asteaptă reciprocitate, J>âhl4’ dln^an,lfesteze, ca să între în acțiune . dînsa a1 ?i la vrjr Oe* te respectul demnitate! omenești, jmașî, ceea-ce face că să existe un drept M războiului, pfină și la ucigași chiar, pe cari-I uci­ dem ca pe niște lipsiți de însușirea de om, ceea-ce face ca'efi elc'steundreptpenal. Ceea-ce respectînaproapele 1TÎ | f U A _ ■> < ■« a «M lrileu> nu S nici darurile naturel, nici harurile întîmplftrel sau soartel: nici boul «Au, nici nicf asinuL asinul, nici nici -Sluga Ini, după cutii glăsuește șl decalogul: ’n 8chimbul salutului mlett mieu nu aștept de la dînsul dineul măcar salutul : ceea-ce respect într'lnsul Ieste însușire*-! —de om» «Dreptatea ieste în acelașlimp și realitate și idee». «Dreptatea Ie o însușire a sufletului, cea mal din­ tâi dintre toate, ceea-ce constitue ființa socială, dar nU-I nimic mal mult de cît o'însușire: Iea-1 o idee, tiu raport, 8, ecvație. Ca însușire lea Ie capabila de dezvoltare: dezvoltarea aceasta va alcătui de alt-felifi educațiea omenirel. Ca eveație nu prezintă Ifi felde nimic schimbător, arbitrar, antinomic, opus sau con­ trazicător: lea I absolută, nestrămutată, ca ori-de lege, ca orî-ce lege, leară-șî, lesne de înțeles în cel m?I înalt grad» Dreptatea, pentru noi, Ieste legea supremă. «Drep­ tatea ieste măsură inviolabilă a tuturor faptelor dmeneștl». «Numai prin lea faptele Yieței sociale, prin natura lor nehotărîte și contrazicătoare, ajdng capa­ bile de definiție și de ordine». oDreptatea Ieste astrul central Ce guverneeză so­ cietățile, polul tn jurul cărui se Invîrtește lumea po­ litică, principiul șl regula tuturor tranzacțiilor. Nimic nu se fnee-ntre oameni de cît în virtutea dreptului, nimic fără să se invoace Dreptatea. Dreptatea nu-i nici de cum opera legel: din potrivă, legea nu le nici o dală de cit o declarâre și o aplicare a drep­ tului». «Presupuneți o societate în care Dreptatea ar fi precumpănită’, ori și cit de puțin, de Un alt principiu, de religie bună-oară, sau o societate In care unii indivizi să se bucure de o considerație, oricît de ouțin mal superioară s’ar vrea, de cît a al­ tora : leu unul susțin că, Dreptatea fiind anulată tn mod virtual, de neînlăturat ca, mai de vreme sau mai lîrziu, societatea să pieară». «stă în natura Dreptățel ca încrederea ce-o insuflă să fie nestrămutată, și ca să nu poată să fie negată sau reenzată, adică înlăturata dogmatic. Toate po­ poarele o invoacă : chiar cînd aceasta o violează; rațiunea de Stat susține 3 se întemeea tot pe lea. Religiea nu există de cît pentru lea: scepticismul se dă la spatele Iei: ironica, nu are putere de cît în numele lei : si crima si ipocriziea i-aduc omagii, i se închină Iei. Dacă libertatea nu-I_ un cuvînt deșert, lea nu lucrează, nu funcționează, de ait spre slujba dreptului Și, cu toate revoltele Iei, Libertatea, în fond, nu tăgăduește dreptatea». Tot ce înțelepciunea omenească a admis mal rațional, privitor la Drep­ tate, se cuprinde în acest adagiu vestit: »Iă altora ceea-ce vrei să ți se facă sî tie: nu face altoraceeace nu vrei să ți se fă că și ție». Dreptul.— T. In numele Dreptății, Proudhon rcsjnnge,^ nu nuinal dreptul, ci aproape toate normele legale șt mat cu samă legile Statului. . Statul «va să facă atltea legi, cîte interese întîlm ya în calo ; si fiind-că interesele sîntnenumărate, legislațiea va* trebui să funcționeze mereu, necurmat. Le­ gile, decretele, edictele, ordonanțele, hotărîrile. va sa cadă ca o grindină asupra bietului popor. Și peste o bucală de timp solul politic va fi acoperit de un strat de hîrtie pe care g» ologii nu vor avea de cit sa-i înregistreze, în revoluțiea globului, sub numele de formațiea papiracee. Oonvențiea, în trei nul, o luna si patru zile, dădu unsprezece mii șase sute de legi si decrete. Constituanta și Legislativa nu produse de Ioc mai puțin. Imperiul și guvernele posterioare tot așa au lucrat. Buletinul legilor se zice că acuma caprinde peste cincl-zeci de mii: dacă reprezentanții noștri si-ar face datoriea, cifra asta enormă ar fi în scurtă 'vreme dublată. Credeți oare cum-că .Poporul, și chiar Guvernul, îșl mal are mintea la locul Iei !n simte făcut să devienu-mi trebuie legi, t estez recUnosc nici o lege. pronu recu dSi necesitate, sâ nnpue Kei ^>e Sv W «-» legile �REVISTA IDEEt î semnă. Plnză de painjen pentru cel puternici și cel bogațl, lanțuri, pe cari nici un oțel nu fa poate tăea, pentru Col mici și săraci, îu minele guvernului, o plasă de prins pește sau un năvod». «Legi putințele, legi escelente. Cu neputința, ișu trebuie oaro ca guvernul sa reguleze toate interesele,, st judece toate contestările ? Interesele inse prin feliul aocictățel, slnt nenumărate, îear raporturile variabile și mobile ia nesflrșit: cum ar putea fi cu putința sa nu se facă de cît puține legi? Cum ar pu­ tea Iele să fie simple? Cnm s’ar putea să _ nu iie detestabil in semt timp, chiar cea malunnnunată, mal bună lege». . II. Dreptatea postulează că nu le de cit o singura normă juridică, aceea: că un contract trebuește îndeplinit, «O Înțelegem prin contract? «Contract», zice Co­ dul civil, art. 1101, rieste o învoeală prin care una sau mnl multe persoane se obligă, față de una sau mal multe persoane, să-facă sau să nu facă ce va». <Oa să fiu liber, ca să nu îndur altă lege de cît a mea și si mi clrmuesc însu-ml leu, trebuie de reclă­ dit edificiulsocietățel pe ideeacontractului». «Trebuie să no alăturăm de ideea contractului ca de ideea cea mal precumpănitoare politică*. Norma că un contract trehuește îndeplinit, nu va fi întemeeată pe Dreptate numai ci și pe voința ob stească a oamenilor trăitori împreună, voința de a îndatora po orî-cine, de a îndeplini un contract în­ cheeat, fie că ar fi să se întrebuințeze chiar silaNorma aceasta, ast-feliti, nu va fi numai un postulat morah ci chiar o normă juridică. cDintre semenii tâl, mulți s’au învoit între Iei, să-și 'păstreze, unii altora, credința -și dreptul, eu alte vorbe să respecteze regalele de tranzacție pe cari natura lucrurilor le urată, ca singure în stare să le asigure, în cea mai maro măsură, buna atare, sigu­ ranța 8» pacea. Vrei să aderr zr. la pactul încheeat de Iei, să faci parte din soc-et.‘iee lor? Făghduești eă respectezi cinstea, libertatca și binele fraților tăi ? FâgâdueștI să. nu-țl apropiezi nici o dală, nici prin silnicie, nici prin înșelăciune, nici prin uzară, nici prin agiotaj, rodul, avutul altaea ? Făg dueștlsă nu minți, nici sa înșeli, nici o dată, nici la judecată, nici în comerț, nfei în or! care din tranzacțiile tale ? Iești liber să te invoeștl. liber să refazi». «Dacă refuzi, faci parte din societatea sălbatecilor. Teșit din comunitatea gentila! omenesc, ajungi bănuit. Nu tc ocrotește nimic. La cea mai mică insultă, cel dinlăl venit poate să te lovească, flră să încerce o altă învinuire de cît aceea de un atac de prisos în­ dreptat împotriva unei brute, «Admițtnd pactul, din contra, faci parte din socie­ tatea oamenilor liberi. Toți frați] tăi întră ln inyoeală cu line, făg<‘duindu-ți credință, prietenie, ajutor, Îndatorire, schimb. In caz de infracțiune, fie din partea lor sau a ta, diu nebăgare de samă, din aprindcrc sau mlnie. rea voință, sîntpțl răspunzător», unii față de alții, atît de paguba, de scandalul, cit și dc nesiguranța pricinuită: răspunderea aceasta poate merge, după gravitatea sperjurului sau dapă repetare, până la excludere, până la moarte». Statul.— Fifad-că Proudhon nu recunoaște dc cît o normă jnridhă, anume : că un contract încheeat trebuește îndeplinit, Iei nu poate admite de cît o sin­ gură relație juridică, cea dintre părțlfa contractante. Statul Lnsi, fiind înlemeeat pe norme juridice speciale, și legind indivizi cari n’au încheeat Intre diușil nici un contract, Statul trebaește respins. Intr'adevăr, Proudhon respinge Statul în chip absolut, fără restricți--, fură rezervă locală sau temporală: chiar îl privește ca una din relațiile juridice cele mai opuse, cele mai opuse Dreptățel. «Guvernarea omului de călrft om, nu Ie alta de cît robie». «Orl-ciue-ar pune mîna pe mine să mă gu­ verneze, Ie un uzurpator, un tiran J1 declar de vrăj­ maș». Intr'o societate dată, autoritatea omului asu­ pra omului le în măsură inversă cu dezvoltarea in­ telectuală la care a. eastâ societatea-i ajunsă, îear probabila a unei asemeni autorități poate fi calculata, după dorința mal mult sau mal puțin gene»_**’unu* guvern adevărat, adică a unul guvern pe știință», 6 *îeReri«i0 nu*l legitimă.Nici ereditatea, nici TtraSilsufragiul aniversai, nici perfecție» suh md rehgiopăl țj țțș, p vre« mei, nu fac regalitatea a fi legitimă. Ori sub ca forn,. s’ar areta, monarhică, oligarhică, democratică, rep„ litaten sau guvernarea omului de cătră om, Ieste legală, absurdă0. Cu osebire «democrațiea nu-I alta de cit un arbitrar constiluț-onal pus In locul altnr arbitrar constituțional: lea nu are nici o vni0Qr‘ științifică, si nu trebuie să vedem într’însa de cit O pregătire pentru o Republică, una, nedespărțită. «Pe dală ce autoritatea fu inaugurată în lume . fu obiectul competiției sau rîvnirei universale, ku toritate, Guvern, Putere sau Stăpîniro, Stat, toate aceste cuvinte însamnă tot una: fie-care vede în lele mijlocul de-a apăsa și exploata pe semeni. Absolutiștil. doctrinarii, demagogii până și socialiștii foy îndreaptă fft-ră curmare privirile spre autoritate, ea spre singurul pol». »Toate partidele, fără excepție întru cît năzuesc la putere, nu sînt de cît niște va’ rietățl ale absolutismului. Și pentru cetățeni nu va există libertate, nu va exista ordine pentru socie­ tate. nici unire între muncitori, de cît atunci cînd credința în autoritate va fi înlocuită în catechismul politic prin renunțarea la autoritate. «Nici partide, nici autoritate: libertate desăvîrșită omului, cetă­ țeanului». leață în trei cuvinte, profesiea mea de credință, politică, socială» II Dreptatea cere în locul Statului o vieață socială în* temeeată pe norma juridică că. un contract trebuește îndeplinit. Această vii-ață socială, Proudhon o numește «Anarhie», mal tlrziu, «federație*. 1. Ast-felifl, după disparițiea Statului, va avea loc între oameni o vieață comună și socială. Încă din 1841 Proudhon caută «să găsască un sistem de ega­ litate desăvîrșită, în care toate instituțiile actuale, afară de proprietate sau de suma abuzurilor proprietățel, nu numai să poată să-și afle loc, ci să fie chiar Iele un mijloc de egalitate : libertatea indivi­ duală, împărțirea puterilor, minister Public, juriu, organizație administrativă și judiciară». Oamenii înse nu vor fi siliți a trăi în societate de cît în puterea contractului, nu în puterea unei pu­ teri supreme : «intr’adevăr, cînd mă^tnvoesc pentru un obiect oare-care cu unul sau mai mulți concetă­ țeni de-al miei, ie vădit că atunci singura mea voință mi-i lege : îndeplinindu-ml îndatorirea obligațiea mea. îeu singur îmi sînt guvernul. Așa-că dacă contractul pe care-1 fac cu unii, pot a-1 face cu toți, dacă top pot să înoească între dînșil contractul, dacă fie-care grupă de cetățeni, comună, canton, departament sau județ, corporație, companie, și așa mai departe, ce s ar alcătui, tot prin asemeni* contract, privindu-se ca persoană morală, ar putea, după asta, tot in aceea-și termeni mereu, ar putea să trateze cu fle­ care (lin grupele celelalte, cu toți, ar fi întocmai cy și cum voința mea s’ar repeta la neaflrșit. Aș fi si­ gur cum-că legea făcută, pe toate punctele Repufliicel, sub milioane de inițiative, făcută Ia feliu.nar n nici o dată altă cc-va de cit lege. Și dacă această noua stare de lucruri ar fi să se numească guvern, ar n vernul mleu Regimul contractelor, pus in locul re­ gimului legilor, ar alcătui adevăratul guvern al 0I" lui și al cetățeanului, adevărata suveranitate a p porului, Republica». . . Republica ieste organizarea prin care toai opiniile, toate activitățile fiind libere, P°P°f?1’; iu. prin deosebirea de ve"deri și voinți, cugeta ș» crează ca un singur om. In Republică, °ț1'cejireCt țean, facînd ceea-ce vrea și nimic alta, lea yefl parte atît Ia legislație cît și la guvern, prec parte și la producție si Ia circulațîea hogApe -_ „ lea, ori-ce cetatean Ieste rege, pentru-ca ar -o-pținătatea paterei, fel domnește și Raycr’?eraZiai'hflrtatea blica Ieste o anarhic pozitivă. Nu-i țx nicl supusă ordinei, ca în monarhica constițuțio •o libertatea țărmurită, întemnițată în °t ,af’flCjproc>, țelege guvernul provizor. Avem hbertatea nu libertatea care se mărginește : liberia « a ordine!, ci mamă a ordinei*. „„imea de' . 2. Anarhica ni se arată lesne drept gfl zordinel, înfățișarea celui mal cumpu. jj jefl> spune că un burghez din Paris, din veac bietul oDl auzind ci. la Veneția nu iera nici un reg , moar^ Se“lLPI^.Ta nî.»u? ridieul. «U, Proudb»» S'W”’ ’D «te-ve «Mături,.chipul în. caro ar. pute-?, să se orvieflța. socială in an iIne, spre a răspunde ...... A., ' • ■ ' P1”0- nnterca spirifu >lă n fost -des .arțjta, după ycucuTi* puterea cea temporal’'- leu susțin despărțirea celor două puteri n’a. fp«t fnse, Ca?i'ă deplină : centralizarea lor pururea fi.nd n'cî ? »;,iAtoare, spre marea daună; alît a adminisn(',n1d? pSesinstice, cît si a credincioșilor. Ar fi fost lire deplină, (farit puterea temporală, nu numai dcsP"rPr. anosti cat întru nimic la celebrarea . misn° la administrarea culturilor, la cîrmuirea pateȚc., \ etc ci dacă n’ar fi intervenit. nici de euni r#}a numirea episeopilor. , n Ar fi fast centralizare mm mare, și prin urmare - rficulst guverr, dacă poporul, în fie-cire paro®aJ avut dreptul să-și aleagă singur lei parohii i statoarele lor. sau să nu-și aleagă de loc, dacă nfi în fie-care diocesie, ar fi putut să-și aleagă, ^{gcopil lor, dacă adunarea episeopilor ar fi putut ă reguleze numai lea afacerile religioase, învățămlntul teologiei și cultul. Prin asemenea despărțire, Serul ar fi încetat de-a mal fi, în mînile nuterei poli­ tice faU do popor, o nnoltă de tiranie, Ș«-, prin apli­ carea sufragiului universal. în chipul acesta, guver­ nul eclesiastic, centralizat în sine, primindu-și inspi­ rațiile sale de la popor. lear nu de la guvern sau de la papă, ar fi lost în armonie neîntreruptă alît cu nevoile socletAțri, cît și cu starea morală și intelectuală a cetă­ țenilor, Pentru a întră, jn adevărul organic, economic si social, așa dar trebuie : 1. Să se desființeze cumulul constituțional, ridieîndu-se Statului dreptul de nu­ mirea episeopilor, și despărțindu-se definitiv spiri­ tualul de temporal. 2. Biserica să se centralizeze în sine; priotriun sistem de alegeri gradate. 3. Să se dec de bază putere! eclasiastice, ca și tuturor celor­ lalte puteri ale Statului, sufragiul universal. Prin asemeni sistem, ceea-ce astă-zl ieste guvern, nu mai Ieste ide cît administrație. Franța întreagă, spre pildă, cît se atinge de funcțiile eclesiastice, leat-o centralizată, îear țara, prin singurul fapt al inițiati­ vei sa.le electorale, se guvernează de sine, atît în chestiile cari-I privesc mîntuirea, cît și în cele ala vea­ cului, .secul are: nu mal Ie guvernata. Ne put°m acuma (la samă, că dacă ar fi cu putință de organizat toată țara, la temporal, după bazele aretate pentru orga­ nizarea-! spirituală, ordinea cea m'ai desăvîrșită. cen­ tralizarea cea mai viguroasă ar exista, fără* să. mal u«n.In“c ceea-cc numim astă-zl autoritate eonslifuitfi, guvern». R "3 : Funcțiile judiciare, prin diferitele lor lni»n^ltă^’ pr*n erarhiea, prin inamovibilitatea, prin da n^.lrea într’un singur minițfter,. dau dovadă vădit*e^eklre Și de o tendință spre centralizare, toat ^Jtea nu atîrnft db justițiabill de loc: nate n Va “,sP*?zițiea putere! executive, subordo^ sau nri t ere*’ pr*n alegere» ci guvernului, președinte bililqfn?- .P.1?11 numire. De unde urmeaz? căjustițiahienil pe - Pe m^na. judecătorilor lor, ca și paroSlatraHin Cea a Parohilor: poporul aparținînd marulul nnr-Cj 0 zesl-re> pledătorul fiind al judecătofragiul d.uaecătoi'ul al pleditorului.. Aplicat! sudicîare PlVer8al și alegerea gradată la funcțiile jiibilitatnîi a -l 1® ce^e eelesiastice, desființați iramovi®la{'>lnl’nr?re i abdicarea dreptului electoral, ridicați acț’une» orl-ce înrîurire asupra ordi2,ar’ acest’ ordin, centralizat în sine și aPîniref ațlrne de cît de popor, veți fi rîpit stăy°U8 fa-,.,* puternică uneltă do tiranie a Iei : kte cît fiî h n dreptate un principiu atît de liberPtlne cum or(iine. Și, afară dacă nu veți presudh, ■ Ppporul.' de la care va trebui să pur!ac* Du vr’ttSu{ra£iu universal, toate puterile, afară n eț[ av«a P.resupune c’ar fi în contrazicere cu sine, m Va DufLasL8’Urarea eum-eft despărțirea puterilor <.AkV.,lQcti hrt.u .^ee naștere nici unul conflict: puteți n ^bră ,în principiu, cum-că despărțire și ih/^ndbnn ai ;I inainte vor fi sinonime». Uni16.1’ de vi^’^odu-se după asta de treburile ariu..bee, de agricultură, d? comertj de lucrări Rim denl ani stl,uctiea- publică, de finanțe, cere pre,pâQ\Vejrsal°nomie și centralizare bazat* pe sufra- 'E o națțe na manifesteze în jipilftte» 21 Jet trebuie ca aceasta nație să fio ccirtrallzatft în reJiRjea fei centralizată ln jnstițiea IeJ, centralizată in Puterea Iei nuli tară, centralizată în agricultura, tu industria* și comerțul Iei, centralizată în finanțele Iei, centralizată întrun cuvin t in toate funcțiile și facul­ tățile lei : trebuie ca centralizarea să se efectueze de jos în sus, de la cireonferență sau de Ia periferie la centru, și toate funcțiile să fle independente, m«v nîndu-se fie-care de sine Grupați, după aceea, prin somitățile lor, aceste diferite administrați4; veți avea consiliul vostru de miniștri, puterea voastră executivă, care se va putea lipsi atunci foarte bine de ori ce consiliu de Stat. Ridicați de-asupra tutu­ rora un mare juriu, legislatură sau adunare națio nală, numilă de totalitatea țerel direct, cu sarcina, nu să numească miniștri, a căror învestitură atîrnă de cometențil lor speciali, ci de a verifica compțurile, de-a tace legi, de-a hotAri budgetul, de-a judeca, diferite administrații, bine. înțeles sscultîndu-se și concluziile ministerului public sau ministerului de interne, la care ya.sâ se reducă de-altminterl Între­ gul guvern: veți avea o centralizare cu atît mal puternică, cu cit veți îmulti resorturile mal mult, o răspundere cu atît mal reală, cu cît despărțirea în­ tre puteri mal hotărîtă. va fi: veți avea o constitu­ ție și politică și socială». Proprietatea.— Fiind-că Proudhon nu recunoaște de cît o normă juridică, anume că un contract în­ cheeat trebuește îndeplinit, Iei nu poate admite de cît o singură relație juridică, cea dintre părțile con­ tractante. Proprietatea tnse, fiind întemeeată pe norme juridice speciale, și fagînd indivizi cari n’au încheeat între dîușfi nici* un contract, proprietatea, ca si Statul, trebuește respinsă. Intr'adevăr, Proudhon respinge proprietatea. în chip ab­ solut, fără rezervă local sau temporalăchiar o privește ca una din relațiile juridice cele mai opuse Dreptățel. I. «După definiție, pronrietatea Ie dreptul de-a uza și abuza, adică domeniul absolut, neresponzabil, al omului, atît asupra oersoanei cit și asunra bunurilor sale. Dacă proprietatea ar înceta de afi dreptul de-a abuza, ar înceta să mal fie propr>etate.JProprietaruI n’are oare iei dreptul să-și dee bunul cni. lui ÎI place, să lese să-i ardă vecinul,*fără să strige foc, să se opue binelui public, să-și risipească, averea, șă ex­ ploateze. să jăfaească pe muncitor, să produc? si .să vîndă anapoda? Tocmai fiind-că proprietatea Vrabu­ zivă, nu ie oare pentru legiuitor tot ce . poate sA. fiemalsfînt? Cunoaștem oare vre-o proprietate cârei polițiea să-i hotărască uzul și să-I îufrîoeze abuzul ? Și, în cele din urme, nu Ie oare vădit, că dacă s’ar vrea S'“ se introducă, dreptatea în proprietate, pro­ prietatea s’ar nimici, s'ar nimici ca și concubinajul în care legea ar Introduce onestitate». «Cine-va pradă: 1. Ieșind Ia dramul mare și ucigînd. 2. Singur sau în gloată. 3. Prin efracție sau escaladare. 4. Prin sustragere. 5 Prin bancrutAfrauduloasă. 6. Prin falș în kete publice sau private. 7. Prin fabricare de monedă falșă» 8 Prin înșelătorie. 9. Prin oxcroeherie. 10. Prin’ abuz de încredere. 11. Prin jocuri la noroc, loterii. 12» Prin camătă saunzură. 13. Prin constituiri de rentă, prin arendă, în­ chiriere. 14. Prin negoț, ciad beneficiul negxiUtoru­ lui trece peste salariul cuvenit slujbei sale. In. Cine­ va pradă, beneficiind de produsu-i primind o sine­ cură, fncînd a i se aloca apuntamente „grase".^ „In prădăciunea pe care legile o ocrotesc, o încu­ viința ză, forța și șarlataniea sînt întrebuințate sin­ gure și pe față*: în prădăciunea autorizată, :roria\ș’ șarfataniea se maschează sub forma unei utilități produse, do carete slujești ca de-o^cursăpentrua-p pungăși victima întrebuințarea directă a violențetși a șarlâtăniel a fost de timpuriu și într’un glas, ae toâtă lumea respinsă, nici o nație’ inse n'a aJun® ae scape de prădeciune, întovărășită cu talentul,-cu munca, cu posesiunea". In înțelesul acesta, .d^pri tatea-I o hoție", Ie exploatarea celui slab de ceh tare „în potriva orl-eăru droot". „sinuciderea soemfătel II. Dreptatea cere ca proprietatea să fie înlocuită pnntro distribuire de bunuri, întemeeată pe norma juridica, că un contract trebuește îndeplinit. . . inl,rt a- �hEVim ibEUi 1$, JUKV15TA JDERI dffiearfl, răul de pă pămînt. Dar nu mal departe .de cît în 1841 declară că sub cdfîntul de proprietate nu înțe­ lese» de oft abuzurile acestei. Ift aeelaș timp cere cre­ area unu! sistem social aplicabil pe' dată. în care sft poată atea loc dreptul de vindere și de schimb, moște­ nirea în linie directă și colaterali, dreptul de primogeoiturâ și dreptul de-a testa. Tn 1846, Tel zice. «O dată, proprietatea transformată va fi o idee pozitivă, complecta, socială udev'ăratA : o nouă proprietate va înlocui pe cea Veche și ta fi nentru toți deopotrivă de adevărată și deo­ potrivă de binefăcătoare». In 1848,declară: „Proprietatea CÎt se atinge de principiu I sau de cuprinsul său, care-1 personalitatea umană, nn trebuie nici o dată să.pleară : lea trebuie să rămie în inima omului ca un îndemn ne­ curmat la muncă, ca tifl antagonist a cărui lipsă ar face să cadă munca în inerție, în lîngezală și moarte*-. In 1856 precizază : «Ceea ce-am căutat. încă din 1840, definind proprietatea, ceea ce urmăresc și acuma, nu-I o distru­ gere, după cum am tot repetat-o mereu : pentru că atunc! ar fi fost a cădea, cu Rousseau, cu Platon, însu-șl cu Louis Blanc chiar și cu toți adversarii proprietățeî, în comunism, împotriva căruea protestez din toate pu­ terile mele: ceea-ce cer pentru proprietate Ie o cumpănă, o balanță», eu alte cuvinte : «Dreptatea». In toate aceste citații, proprietate nu-nsamnă alta de cit partea de bunuri de care fie care poate dispune în virtutea contractelor pe cari societatea va trebui să fie fntemeeată. Proprietatea, după cum o cereProudhon, nu poate fi o normă juridică specială, ci numai una din aplicările singurel relații juridice pe care Iei o admite, relațiea contractanților. Asta nu poate garanta protecțiea, pențru un grup anumit de oameni, prin norme juridice, ci numai pentru un grup de oameni cari șl vor fi garantat mutual o oare-care cîtime de bunuri. Proudhon aplică ast-feliîi acolea cuvîntul «proprietate» în înțeles figurat: în înțal®3u-I propriu proprietate nu-nsamnă de cît onarte de bunuri, atribuită printr’o norma juridică specială și într’o relație juridică involunteiă. Dacă Proudhon cere, în numele Dreptățel, o oare-care distribuire de bunuri, asta însamnă numai, cum-că con­ tractele, pe cari trebuie să fie întemeeată întreaga so­ cietate. trebuie să stabilească într’un chip asupra împărțire! bunurilor de făcut, anume, ca orl-ce ins pe rodul muncel sale să fie stăpTn. 1. aSă ne închipuim bogățiea ca o masa ținută, prin­ tr'o putere chimică, în stare permanenta de compoziție, fn care întrînd necontenit elemente nouă, aceste ele­ mente nouă s’ar combina în diferite proporții, după o lege bine înțeles hotărîtă: valoarea ar fi raportul pro­ porțional. măsura, dupft cire fie-care din elementele astea ar face parte din tot*'. «Presupun așa dar o putere ce-ar eombina, în proporții hotarlte, elementele bogăției, și care ar face din asta un tot omogen». «Această putere Ie munca. Munca, singură munca. Ie acea ce produce toate elementele bogăției și le combină pănă în cele din urmă molecule ale lor, după o lege de proporționalitate schim­ bătoare, dar hotărît'». «Orl-ce produs Ieste un semn.re­ prezentativ. înfățișătqr al muncel». «Ori-ce produs poate să se schimbe pe-Un altul». Dacă deci croitorul, pentru a întregi valoarea unei zile, con­ sumă de zece ori ziua țesetorulul, Ie ca și cum țesăto­ rul ar da zece zile din vieața sa po-o zi din vieața: croi­ torului Ceea-ce tocmai se și întîmplă cînd un țăran dfi 12 lei unul notar, oare-care, pentru un act a cărui redac­ tare se face-ntr'un ceas: această neegalitate, această, nedreptate în schimburi. Ie cea mal puternică pricină a mizeriei. Orl-ce greșală înjustițiea, îndreptățea comuta­ tiva, Ie o imolare o jertfire a muncitorului, o transfuzie din sîngele unul om în corpul unul alt om». «Ceea-ce cer leu, pentru proprietate, Ie o balanță. Nu degeaba geniul popoarelor a înarmat Dreptatea cu ase­ menea instrumat de pre?izie. Intr’adevăr, Dreptatea, aplicată la economie, nu l alta de cît o necurmată balanță, sau. pentru a mă rosti în chip și mal ezact, Dreptatea, c’t s'atinge de repartițiea bunurilori nu Ie alte de cît îndatorirea impusă orl-cărul cetățean și ori-căru! Stat, să se conforme, tn relațiile lor de interes, să se conforme legel de echilibru, care se manifestează pretutindeni în economie, si a cărei călcare întîmplătoare sau voluntară, Ieste principiul mizeriei». ’ ^-.Eupă Prouhon, numai reciprocitatea poate să facă, ca fie-care sa se bucure de rodul muncel sale, și de aceea Iei își numește doctrina: „teoria mutuaMăței: »nu«Reciprocitatea le exprimată în preceptul: Fă altuea ceea-ce vrei să ți se tacă și ție, precept pe care ecosoiDJe» politică, l-a tradus în formula-! celebră : Pro- dusele se schimbă pe produse. Răul ce ne mlstue tr, vine de acolo că legea reciprocii țel Ieste disprețuit# 5??' câta. Leacul Întreg stă în promulgarea acestei letf 7?1' ganizarea raporturilor noastre mutuale, leată fiitreal* știință socială». Proudhon. în declarațiea solemnă, pusă îu fruntea Rn tuiul de societate a „băncel poporului*1 imaginau de ui edițiea întaea, proclamă: „Protestez că făcînd critica nrn prietațel, sau mal bine a totelitfițeX instituțiilor a razem 13-1 proprietatea, aș li înțeles vre-o dată a atac» drepturile individuale recunoscute de cătră legile an terioare. a tăgădui legitimitatea posesiunilor dobîndite a provoca o repartiție a bunurilor, arbitrară, a pună vre-o stavilă liberei și regulatei achiziții, prin vindere și schimb, a proprietăților, maear a interzice aau desființa, prin decret suveran, renta ronciară și interesul capitalurilor. leu cred că toate aceste manifestări ale ne. tivitățel omenești trebuie să rămîe libere și facultative pentru toți Nu admit pentru Iele altă schimbare, aiu restricție, altă suprimare, de cît acele ce vor rezulta na­ tural, necesar, djn universa’izarea principiului de reci­ procitate și din legea de sinteză pe care-o propun... leată testamentul mieu de vieață și moarte Și numai celui ce ar putea să mintă, murind, îl dau voe să-I banuească sinceritatea. Realizarea— Schimbarea cerută de Dreptate trebuie să se producă prin mijlocul următor: oamenii cari vor fi recunoscut adevărul, vor trebui să convingă pe ceilalți des­ pre marea necesitate a acestei schimbări, în vederea izbîndci finale a Dreptățeî, prin care dreptul insti-șl se va pre­ face, Statul proprietatea vor dispărea și va începe era cea nouă. «De îndată ce ideea va prinde a circula» va începe era cea nouă: dar pentru ca asta sa albă loc, tre­ buie «de făcut ca ideea să circule». I. Singurul mijloc de a aduce această schimbare, Ie de-a convinge pe oameni de ceea ce cere Dreptatea. 1. Proudhon respinge orl-ce alt mijloc. Doctrina lui Ieste «de acord și cu constituțiea și cu legile» «Faceți mal întăl Revoluțiea, zic unii, după care se va limpezi totul». «Ca și cum Revoluțiea ar fi alte cele de cît chiar limpezirea, elucidarea ideilor»... „Ați face dreptate, tu ție, și prin slobozire de sînge, Ie o extremitate care există poate la Californienl, strînșl la o laltă de Ieri pentru că­ utarea de aur. de care înse soarta țărel noastre să ne pâzască». «Cu toate violențele, ale căror martori sîntem, nu cred ca libertatea să mal albă de acum încolo nevoe, pentru a-șl revindeca drepturile și a-șl răzbuna jignirile Iei, să mal întrebuințeze puterea. Rațiunea mult mal bine ne va sluji, lear răbdarea, ca și Revoluțiea, nu se poate înfrînge, de nebiruit lesten. 2. Cum să convingem înse pe oameni, «cum să facem să circule ideea, dacă Ie protivnică burgheziea, dacă po­ porul, tîmpit de supunere, de robie, plin dfe prejudecăți și de înclinări rele, habar nu are de asta, dacă, catedra, academiea, presa, calomniază, dîică tribunalele leu măsuri aspre, dacă stăpînirea înăbușă totul? Toate astea nu au aface: după cum lipsa de idei face să se pleardă cele mal frumoase încercări, lupta împotriva ideilor nu slu­ jește de cît a prileji, a înteți Revoluțiea. Nu vedeți oare că chiar acum regimul autoritățel, al necgalitățel, al predestinărel, al mîntuirel celei de veci și al rațiunel de Stat, a ajuns pentru clasele cîrmuitoare, a căror con­ știință și rațiune Iei le-o tortură, mal de nesuferit chiar de cît pentru plebe, al cărei stomac, acest regim, îl să strige» ? 3. Cel mal bun mijloc, după Proudhon, de a conving poporuL le de a-I da în Stat și fără să se atingă legm «o pildă de centralizare spontană, independentă si spcială», pe temeiul ideilor societfttel viitoare. «întețiți. 8 * mulați acțiunea cea colectiva, fără care starea poporu‘ va ti vecinie nenorocită. lear silințele sale neputincio ■ liră tdeprindeți. învățațl pe popor de a face prin sine, jutorul stăpînirel, de a face bogăție ordine». creare» O asemenea pildă, Prouhon voea s’o dee prin «Această «bancă a poporului» urmărea «să asigu!fl și buna stare tuturor producătorilor, organizinau- . r unii față de alții, ca principiu și sfîrșit al producț » alte cuvinte și ea capitaliști, și ca consumatori». r «Banca poporului va trebui să fie proprieta“ . fiCocet&țenîlor cari i-ar primi serviciile Iei. c®”? j aC4 ar daci pul acesta, ar comand|ta-o cu capitalurile io ’,.mooare crede că o bază metalică i-ar mal fi pentru ui/ . care încă neapărată, cari, în orl-ce caz^i-ar îsg platăferința scompturilor lor și i-ar Primi.8.cn“ur* _cta chiar -n Banca poporului, hmctionînd, cu chipul ace , ce i-flr «ticătui clientela, nu va avea de MldsU1 dobîndă pentru avansurile Iei, nici de £îcePut “comision pentru scompturi: nu va avea de vre-u0„ît o minimă retribuție, pentru salarii lorit d.e Asa-că creditul va fi gratuit . Principiul o urmările câtă să se desfășoare la nesfîrșit». & reslinoDoniluI dînd pilda inițiativei populare, atît ivește guvernarea, cît și întru cît privește e•jjtrii o*1 pnOlitică, identificată, întrupată într’aceea-șt sin cononiiea P i ntru proletariatul întreg, și principiu teza emancipare. această bancă ar crea libertă­ ți un 1-Kră ei industrială Și fund-ca ori-ce filosofic, orl-ce tea P011°_te exprtsiea metafizică sau simbol.că a econorflUg*0’ * “|0 Banca poporului, schimbînd baza materială ®iel .«m ’ar fi preludiul revoluției filosofice și reli& bociși ț » 0 coneep prupuitoril Iei», gi°ss ;fl «stea vor fi aretato mal bine, reproducînd cîte-va Tottip din actul de societate al Băncel poporului, tfUcoie g0 întemeeazăo societate de comerț sub nui de Societatea Bdnccl Poporului. între cetățeanul Pro»a - aicea fața, ’ji persoanele cari vor adera la aceste t’te devenind proprietari de acțiuni de-ale Iei. ’ t -Societatea va ființa ca societate în nume coiJtiv site comandită : lea va fi în nume colectiv tați de tAteanul Proudhon, și în comandită față de interesațil cari, nici într’un caz, nu vor putea s& fie răsSnzatori peste capitalul acț'unilor lor. 5 —- Rațiunea Socială va fi: P. I. Proudhon In afara membrii Societățel comerciale „ropnu zise, orl-ce cetățean Ie chlemat a face parte din Banca Poporului, cu titlul de cooperator Pentru asta ajunge de a adera la statutele și a primi scrisurile Iei. «Art 7— Societatea Băncel Poporului avînd putința unei întinderi nedefinite, durata Iei virtuală Ieste perpetuă. Totu-șl, și pentru a se conforma prevederilor legel, lea î.ț! fixazA durata pe noua zeci și noua de ani, cari au i fncepe din ziua constituire! sale definitive. «Art. 9.—...Banca Poporului avînd drept bază gratuitatea eunțială a creditului și a schimbului, drept obiect circularea valorilor, nu producerea lor, drept mijloc consimtimlntul producătorilor și consumatorilor, poate și tre­ buie să lucreze fără capital. «Scopul acesta va ii atins cînd toa'ă masa producăto­ rilor și consumatorilor, va fi aderat la statutele SocieUțeL Până atunci, Societatea Băncel Poporului, trebuind si se cănformeza atît practicelor în uz cît și prescrieri­ lor legel, și mal cu samă ca să poată solicita, ca să poată cere mal bine aderarea cetățenilor, își va constitui u capital. <Arf. 10.— Capitalul Băncel Poporului va fi de cinci milioane de lei, împârțiți într’un milion de acțiuni, a oițe cinci lei fie-care. “Societatea va fi constituită definitiv, și operațiile Iei Tor începe îndată ce vor fi zece mii de acțiuni subscrise. ~ Emiterea acțiunilor nu va avea loc de cît u Iele nu însumează nici o dobîndă. Im » l5'~~ Op.eruț‘iie de căpetenie ale Băncel Poporufilnt: 1. Sporirea fondului, prin emiterea de bilete. 8cfim0I?p^area bîrtiiior de comerț, pe două semnături 3. snrt ^area tomandelor și facturelor acceptate. 4. Avanbuh n6 arQanct. 5. Credite deschise pe cauțiune 6. Avan«p P® unități, ipote I. 7. Plăți și încasări. S. Comande, pronun • n ațril)uțiile astea, Banca Poporului își mal 10. Ani» 9,vCa801e de economie, de ajutor și retrageri. ^udgetuiujarl Consemnări și depozit. 12. Serviciul II k "i ®pro deosebire de biletele ordinare de bancă Ieste un «n monedă, hîrtiea Băncel Poporului Spetim tiJlnv.d® liberare îmbrăcat ou caracter social ’Q Prodnnn atlb11 v«derc, de orl-ce societar și aderent, 6 8au 8ervic|l de ale industriei sau profesiei aderent s'angajară să-și furnizeze, de Boci.»A1 P0ntr* toatQ obiectele conaumărel sale, pe VU ‘16 va Put®a oferi, de la aderenț'I Băncel, d®rențll î?UmaI pentru co-socletarii și pentru co-a'bl chin Xoarea tuturor camandelor sale. „er®nt îii"nlec proc» ori*ce producător eau neguț>tor, apoporului, ee angajați a da aderenților, » obiectele comerțului aau induatriel sale. î® Paria Banca Poporului îșt are așezarea de căpe* 1 . de‘t «tăblii, pe rfnd.în fie-cate eiroumariteu și îa fic-oare eomnnă un corespondent % 63.— De îndată ce împrejurările vor îngădui, au* ci etatea aceasta va fi prefăcută într’o secjetate anonimă, fiind că asemenea formă îngădue, după dorința înteiheetorilor. să se îndeplineaacă triplul principiu: alegeftl, al împărațirel și al independenței aerviciilor, precum și al răspunderel individuale a fie-carul slujba». II. De îndată ce oamenii vor fi convinși de faptul că însâ-șl Dreptatea cere asemeni schimbare, «despotismul cade-va prin inutilitatea lui chiar», statul și proprietatea vor dispărea, dreptul se va preface și va începe era cea nouă. «Revoluțiea nu procedează în chipul vechiului principiu guvernamental, aristocratic, dinast c. Aceasta i dreptul, oalanț-a putorilor, egalitatea. Aceasta nare de urmărit cu­ ceriri, nații de aservit, de aparat frontierl, fortirețl de zidit, de-utreținut armate, de cules lauri, de menținut concert european Puterea instituțiilor Iei economice, gra­ tuitatea creditului Iei, strălucirea cugetărel Iel,i-s de-ajuna, pentru n converti universul întreg» «Revoluțiea are de aliațl pe toți cel ce îndură apăsarea și exploatarea: numai să se arete, ți universul îl va întinde brațele sale». „leu vreu revo.uțiea paclnică, vreu ca pentru îndeplini­ rea dorințelor mele să faceți să slujască chiar instituțiile pe cari vă însărcinez a le desființa, precum și principiile de drept ce-avețl a complecta, așa ca societatea cea nonă să apară ca dezvoltarea spontana, naturală și necesară a celei vechi, așa-ca Revoluțiea, cu toata-cn abrogînd, desființând starea cea veche de lucruri, să fie ea un pro­ gres al Iei». «O dată luminat asupra adevăratelor sale in­ terese, poporul cată sa-șI declare voința, nu să reformeze guvernul, ci si revoluționeze societatea » Cu chipul acesta „dizolvarea guvernului în organismul economic*1 se va face într’un chip, firește, pe cari nu-1 putem incă de cît presupune. Pani Eitzbacber. BISERICA Evoluțiea diferitelor religii se poate întră cît-va asemăna cu cea a partidelor politice. Ca o sectă jără înriurire asupra relațiilor pa­ terei lumești, creștinismul iera la început visă­ tor, resemnat, poporan. Adepțil lui Isus la în­ ceput lerau cerșetori, paralitici, bolnavi și mai ales oameni cari își duceau vieața cu greu. Aceștl adepțl credeau in minuni, căci numai printr'o minune a mintuitorului puteau spera că vor scăpa de starea lor mizerabilă. Ca sin­ gura mintuire apare minunea. Până la venirea mtntuirel fie-care trebuea să se dedea pocăinței, umilirel și renunțărei. Această umilință degradatoare, această înjo­ sire de sine, a dat imbold stăpuiitorilor a in­ troduce creștinismul ca religie de stat. O re­ ligie mai degradatoare unii ca aceștia nici nu puteau să dorească. Supunerea pe care o prescrieau tel in legile lor, Ura cu mult întrecuta de prescripțiile creștine, ce îndemnau la nimicirea indiviaualitățel, la nimicirea plăcerilor lumești și a tot ce iera pămintesc. O religie, care zicea săracilor, că vieața adevorata, cea vecinică, începe de ablea după moarte, și că aceluea care va fi suferit mal mult in vieața aceasta, avea să i se pregădească ce-va nepomenit de gingaș, de dehcos după vieața aceasta, asemenea religie Iera cea mal însemnata comoară pentru bogațl. Aceș­ tia n'au stat la cumpene nici o clipă, a hărăzi săracilor toate fericirile cerești, tn schimbul bu­ nătăților lumești, pe cari săracii lerau datori a li le procura lor. , Creștinismul, ca religie de stai, încetă de a mal fi visător, poporan. Iei deveni dogmatic și incepu a stăptm popoarele alăturea cu de* ținălorii puteri lumești. �• ioni IMS Ml 30 Așa se născu, din religie, biserica, ițdocmal după cum din tfuri partid politic, ajuns la putete, avem un guvern. Și-n tocmai după cum un partid politic ajuns ta putere uită idealu­ rile din Irecut, cari fac loc domniei ca scop principal, tot așa în biserică, dorința, năzuința tn spre mai bine, spre ce-va mal- înalt din tre­ cut, slujește doar ca decor. Materialismul a înlăturat toate dorințele, toate năzuințele astea, și ceea ce a mai rămas in biserica actuală, iesle dorința de a-șl întinde sfera înriurirelpa­ terei sale. Pentru a ajunge la scopul acesta, bisericase unește cu acele straturi sociale cari dețin pu­ terea. lea care predica umilirea și supunerea, pentru supușii principilor și pentru sclavii nobilimei, astă zi predică acelea-șl dogme pentru sclavii fabricanților și robii moșierilor. Nu avem pană a-zi nici o pildă, care să ne arate un conflict serios și de lungă durată in­ tre biserică și stat. Certuri mici au avut loc destule, pentru că și biserica, ca și statul, sînt întruparea lăcomiei de domnie șiciștig, așa-că izbucnirea de certuri din pricina invidiei și a concurenței pentru o pradă mai bună, iera ce-va de neînlătura '. Dar împăcarea urma de­ grabă,pentru că și biserica și stalul aveau cel mai mare interes ca ignoranța și supunerea, robiea maselor să fie menținută cit mai mult, pentru-că astea ierau cele mai însemnate con­ diții, cari făceau cu putință subjugarea și ex­ ploatarea atîl a spiritului cil și a trupului. Carol cel Mare, dădu poruncă ca Saxonii în­ vinși, cari ierau necreșiini, să fie Irecuți cusila, de cătră soldați, printr’o apă spre a fi botezați. Iei zicea : pe dată ce gloata va cădea In mina popimei, in-prada cracei-și aghiazmei, sînt si­ gur că iea se va supune și domniei mele. In .feliul acesta, biserica și puterea guvernamen­ tală sau autoritatea, se servesc reciproc. In unele stăle domnitori prelinși cul|i, libe­ rali» proclamară libertatea credinței: supușii acelor domnitori aveau adică voe să și aleagă din diferiți zei pe ori-care voeau. Dar a nu recunoaște nici un Dumnezeu, asta nu se pu­ tea. Despre acel împărat al Austriei, losef, care prin pretinsul lui liberalism își făcea interesele ca și regele Prusiei, Frederic, se povestește o anecdotă, care se potrivește și modernilor ocrotitorl al bisericei. In marea Iul milostivire, acest împărat a dat Auslriacilor libertatea cre­ dinței. Intfo zi, ise raportă, că, într’o localitate din Austria, există un bărbat care nu crede în nici un Dumnezeu și nu aparține nici unei bi­ serici. Aceasta iera, pentru înțelepciunea!, prea mult, lei dădu numai de cît brdin, cătră auto­ ritatea acelei localități, să facă tot ce-ar fi cu putință, să-l aducă pe acel individ la calea cea dreaptă, adică să-1 facă să între într’o asoci­ ație religioasă. Dacă acesta se va opune, să-i dea pedeapsa cutare și cutare. Tiranilor și exploatatorilor de astă-zl, tot așa, li-i indiferent, din care sectă religioasă al face parte : credincios, doar să fii. Așa, te vel lăsa a fi jupuit, exploatat și tiranizai, te vei supune auloritățel, fiind-că ie orlnduită de Dum­ nezeu, și vel admite teoriea că a existat in totdeauna săraci și bogațl. Biserica are meni- iUiVlSTA IDiitil rea de a împiedica pe oameni ca să-și v de interesele lor pămînteșli, pentru-că oamenii ar căuta să transforme lucrurile f așa felin ca minciuna și înșelătoriea să disnarh și ca nimeni sa rialbă motiv să viseze o mal bună dincolo de vieață. in locul Bfe/rî mizerabile de aici. Această menire biserica îndeplinește conștiincios. Catolică, Luterană Ortodoxă..., popimea de toate categoriile predicele de morală, șe plînge de lăcomiea mui. țimei sărace, care prin nesupunerea și prin rl». nirile lei după lucruri lumești, va aduce din nou potopul. Nimeni nu știe mal bine de cit insu-șl po­ pimea, că lea-i unella cea mai neapărată a stăpînitorilorpentru menținerea ignoranței, scla­ viei maselor. Și tocmai pe această știința ieâ se bazază, cînd inlră-n luptă cu slăptnirea Prin asta popimea a învins pe Bismarck, ! cu toi războiul pe care-l duc împotriva- î poliiicianit și guvernanții de a-zi ui Franței, ex­ ploatatorii francezi, fabricanții, acționarii, ban­ cherii n’au s’o rupă cu biserica îa care văd o aliată a lor, și va mai veni în Franța un alt guvern care va face cauză comună tear cu bise­ rica. Afară doar dacă cum-va, prin acțiunea directă a muncitorime! sau prin greva iei ge­ nerată nu se va pune capăt alît administra­ ției destrăbălate a guvernelor și politicianilor cil și strălucire! popimei. Cit de bine își cunoaște biserica pozițiea iei sub regimul capitalist, arată o dare de satnă a foloaselor comerciale și materiale pe cai i le au stăpiniton! in urma activilăței bisericei. Darea asta de samă o fost reprodusă in mul multe gazete americane, și se vede că a fost întocmită de un cunoscător, pentru-că dovedește, exploa­ tatorilor foarte clar, cum-că biserica lucrează întru folosul tel, dar in acelaș timp în folosul cornercianților, speculanților, fabricanților. Nu­ mai insula Huva! aduce Americei ma! mult venit de cît.se cheltuește cu întregul'misionat. Un misionar, ca ț.ioner al unul nou teren de speculație echivalează ca 50.000 de dolari pe an. Ia întreprinderile sale din insule, scrie acest inițiat biserica a băgat un milion de dolari Ei bine, harul Domnului stă asupra acestui milion, pentru ca după afirmațiea acestui om de afaceri al bise'icei, acest milion aduce un profil de 60 La sulă. Toate astea se pol rezuma intFaceste : «4/ în prbpriea țară cil și în zonele cele streine, biserica pregătește baza morală pentru un co­ merț propușilor. * Sălbatecul Ieste pentru co­ merț nefolositor, mal curind încă păgubitor', după ce inse misionarul și-a îndeplinit misi­ unea sa cu izbîndă, sălbatecul fiind la creș­ tinism convertit, acest sălbatec poate fi' P^ivl matur pentru exploatarea creștino-capilalistnascunsă sub masca religiei, biserica în a obște, ieste o agentură internațională, Penl1 speculație capitalistă, a cărei menire educa atit muncitorii din patrie cît și loniile cucerite. în folosul exploatatorilor, cărei menire iesle a imbicsi gtndirea și s mentele acestor muncitori cu morala sc î țaraneasca in georgia ! 0 ' i : ' ’le cari au avut cft 8C0P realizarea, înlncerritf“®noipiu|ui comunismului au fost foarte {ăptu’rC> P atlt. îo vechiul cît și în noul continent. ierOflBea fose că pentru soiul acesta de întreSoobBe/Vu mal domnește vechiul entuziasm. Atît priDdc.d Duncl comunități nouă cît și dispariție nu mal miră acuma pe nimeni. Și Jtora vCercarea comunismului practic, care a adBcl1 tn Georgia și căreea guvernul rus i-a pus țut 100 timpuriu capăt, n’ar prezenta cite-va trăPfCfl aracteristice și pline de învățăminte, nici .%j fl6 vorbesc despre Tea. o’tf |u£m In total, toate încercările trecute și ^a.c a|e comuuizniului practic, ce observăm *clU[* Cari sînt trăsăturile ce le caracteri^î? Mai iot*! toate, s’au aproape toate, au fost t*1tu| inițiativei cîtor-va oameni conștiențl, dorrW“ fCaliza a o doctrină, o pune în aplicare, îufllitl de o idee preconcepută, Majoritatea accs,a au fost oiște novatori, cele mal dese or! pașcurj au vrut să dovedească, prin pilda lor, film.că o vieață ma! omenească de cît aceea ce-o ducem, I® 0,1 Alții au fost niște camarazi tari au dezlegat sau mal bine cari și au închipuit c4 dezleagă greaua problemă a organizărel unei societăți lipsită de exploatare și dominare, catnariEl dezgustați de societatea în care trăeau și cari, ne mai voind să aștepte ca aceasta să fie trans­ formată, prin silința obștească întru folosul obștesc, au întreprins pe sama și pe rizicul lor, înfăptuirea ic miniatură a ceea ce nu putea să se înfăptu­ iască in mare de cît printr’un cataclism revoluțiocar. Ca și novatorii despre cari-am vorbit, și ca­ marazii din urmă au fost niște spirite împătimite de ideal, dezgustate, scîrbite de vieața nesuferită ce ni-i impusă de condiții mal tari de cît nof. Sin­ gura deosebire ce există între aceste două grupe d« inițiatori, stă în aceea : cel dintăl își închipuau iă sentimentul religios, legătura religioasă trebuea să constitue baza Societățci lor frățești și domnească în reia țiile ce aveau loc între frați, P® clnd cel din urmă credeau că concepțiile nnarhiBte ce aveau și asupra cărora mal mult sau mal puțin ierau de acord, Ierau de-njuns pentru a reSDla toate relațiile lor. Mal mult, Iei alcălueau aproape în totdeauna un mic grup de intelectuali, Comunismul, care s’a înfăptuit dc la sine în la Cm'8’ £uv?rnftmtatal Tiflis, districtul Telava. nici U 8U j! care tt durat nouă luni, n’a avut arm UDft d‘n trăsăturile pe cari am căutat să le ! henrin^” ^nlîmpl&tor se găsi în capul acestei îni r1’ prieteDul Vano Kolelischvili, fără în‘junga p prea bine ce urmărea, unde voca să CutQ‘C&n’U l°ate astea, dînsul mi-a afirmat adesea, 1 clliP Pe ta C*Utat nicl 0 dat& 0101 a inrluri în vre"un ^uc;/Danr’nicî a H se pune în frunte și a-I 5'piu Btâtn “ potrivă> aceeta și-a luat ca un prin a nu i.?110* d® a ae ținea oare-cum la o parte, C,M ibra ’a J’CI o dată cuvîntul Iei cel dintăî, intere °fba a 3e botărî un plan de acțiune obștea sau a se dezlega o greIDtere« al ă IeaU ÎQ oe stă, după mine, marele i f vedetn88t^ bicercărl practic?. I acuma în scurte vorbe, originea și ae*«tel comune țărănești, 31 La începutul anului 1904, po timpul cînd cheu* tiea socială, mal cu samă agrară, luase în Georgia un caracter foarte ascuțit, și dud toată lumea vorbea cu Înflăcărare de libertate, egalitate, fra­ ternitate, țăranii dfn Gulgula, ea la patra sute de suflete, în urma propunercl prietenului Koleliscbvili, hotărîră să se Întrunească Într’o fraterni­ tate. Fie-care dintre aderenți își luă de voea lui obligațiea de a răminea în aceasta cel puțin timp do trei ani, și dacă la sfîrșitul celui de-al treilea an ar fi voit să rupă legăturile cu comunitatea Iera liber s’o facă. Mal mult, fie-care,aderent făcu un inventar complect de tot ce poseda, ca ani­ male, ca unelte de muncă, pămint, punlndu-se și lei, Împreună cu toate bunurile lui, 11 îndămîna eomunitățel. Și se socializă totul cu o pornire și-o renunțare cu adevărat uimitoare, mal ales la niște țărani cari nu auziseră nici o dată vorbindu-se nici de anarhie, nici de socializm. întruniți astfelitl la o laltă, două chestii le mal rămînea să dezlege : de organizare și de administrare. Cum să producă, cum să cousume ? Cît se atinge de producție, acești țărani, cari nu studiaseră nici o dată economica politică, hotărîră să se calculeze, cît mal exact cu put nță, cîtimra puterel produccătoare a comunei, după care să su determine ap­ titudinile, stăruind maieu samă, acești țărani soco­ tiți de obiceifi ca tîmpiți, stăruind mal cu samă asupra acestui punct, să se determine specialită­ țile, înclinările și vrista fie cărui. Cu chipul acesta dînșil puneau în lumină primul element al produc­ ției i energica producătoare.. După asta, luîndu-se ca punct dc plecare suma bunurilor posedate de cătră comună și suma muncei trebuitoare pentru îndestularea trebuințelor eomunitățel, se dădu energiei producătoare, stabilită mal dinainte, di­ ferite meniri. Producătorii se împărțirii în grupe și-n înțele­ gere deplină alcătuirii o listă, în care se areta, pen­ tru fie care grupare, locul, timpul și felini mun­ cei de îndeplinit, punîndu-se bază pe conștiința și bunul simț ce avea fie-care. «Nici urmă de auto­ ritate, nici pîo de constrîngere, din potrivă, liber­ tatea cea mal desăvîrșită domnea în vieața noas­ tră comună și-n munca noastră, îmi apunea cel care timp de nouă luni se dădu cu trup și eu suflet acestei întreprinderi. Și lucrările se îndepli­ neau spre mulțămirea tuturor. Produsele muncei Ierau la îndămîna celui d’intăl venit, totul apar­ ținea tuturor, afară de vin, care fusese destinat a se vinde, fie-care vtnzîndu-1 pe sama lui, banii slujind laplătirea dărilor și datoriilor încheeate îna­ inte de a intra, in comună.*4 Opera mergea înaintînd, spre mirarea lumpl în­ tregi, Nouă luni de vțețuire au făcut, pentru dez­ voltarea ideilor comuniste, în comunele învecinate, mal mult de cît ar fi putut face nouă ani de pro­ pagandă prin graiîi, Cîod, în urmă, faima între­ prindere! se mări și cînd, în cele din urmă, se luă obiceiul a se numi opera asta de comunistă, țft-rănii, în loc de a se îngrozi, se bucurară. ,,A trăi lipsit de stăpîn, într’o bună frăție, a trăi fără po­ lițiști și a lucra în bună înțelegere, și în folosul tău și în folosul obștesc,... va să zică Ie comunism? Dacă aceasta le comunism atunci din vcclnol sin tem comuniști, pentru că aceasta a fost totdeauna sco­ pul col mal înalt al tuturor năzuințelor noastre*4. In afîrșlt, din toate părțile, țăranii vesteau că �34 REVISTA IDEEI ftfiAÎSTA JDKEj foeau a adera la comuna. Pentru ■fîrșitul anului 1906 se prevedea o murire simțitoare a organiza­ ție! inițiale. La începutul întreprindere! nici guvernul, nici marii proprietari de pămînt ne de îndu-șl samă de toată însemnătatea acestei încercări unice, nu lu­ ară nici o măsură in contra leJ. Dar în cunnd ne­ păsarea, indiferența acestora li se schimbă în tur­ bare. Ca urmare a dezvoltărel comunei, pălmașii, în împrejurimile Gulgulpl, deveniră cu totul scumpi, ba chiar nici nu mal lerau de găsit. Țăranii cari duceau o vîeață anevoiasă și cari nici o dată nu mal ajungeau a înoda două capete, preferau a căuta o ușurare în vieata comună, împreună cu «frații lor de sînge», în loc de a se duce să lu­ creze la un boeriîî, care, orî-cît de bun și dc mănimos ar fi fost, Iera totu-șî «de altă rasă, de alt sînge». Marii proprietari, răminînd cu chipul acesta lipsiți de acel <robi al foamei», se ridicară împo­ triva «comuniștilor». In urma cîtor-va înțelegeri ce avură loc între Iei, proprietarii hotăriră, ca în­ ceput, de a face cu neputință vieața comunei, prin mici șicane. Iei trimiseră o delegație la șe­ ful districtului, peutru a-laduce la cunoștință cumcă țăranii, de o bucată de vreme, au pus în apli­ care un mod de acțiune cu totul nou și foarte primejdios pentru ordinea publică și pentru gu­ vern, Dar șeful districtului, pe cit se pare, nu Iera tocmai atîta de prost: informîndu-se că țăranii nu lerau nici armați, nici nu se pregăteau să tacă vre-o oare-care răscoală îl lăsă-n pace. Ne putînd dobîndi satisfacție de la jefui distric­ tului, proprietarii începură a trimete curieri p'-ste curieri la guvernatorul provinciei, spre a-l face să schimbe asemenea funcționar. Și pănă una alta, Iei îșl lăsară vitele să calce și să devasteze țari­ nele semănate ale «comuniștilor». Intr’o zi, un mem­ bru al comunei văzînd că vitele unul proprietar vecin devastaseră un lan de grîu, care Iera ai co­ munei, găsi cu cale să pue mîna pe vite pentru a sili pe proprietar să plătească stricăciunile prici­ nuite. Dar, pe cîod dineul ducea vitele să le-nchidă, proprietarul ÎI înfipse în piept un cuțit, omorîndu-1 pe loc. Comuna se întruni pe dată, oamenii ațîțațl stri­ gau răzbunare, dar cîțl-va membri, făcînd a se înțelege că violența ar putea provoca o interve­ nite a stăpînirel, intervenite atît de dorită de pro­ prietari, care s’aducă dizolvarea comunei, printr’o decizie unanimă se amînă pentru altă dată execu­ tarea ticălosului cu pricina, făctndu-se totu-șl pro­ prietarilor cunoscut, că de aici înainte se va răs­ punde cu violență la orl-ce violență primită. Pro­ prietarii, ne mai îndrăznind să atace de-a drep­ tul comuna, hotăriră a suprima pe acela pe care îl socoteau, pe nedrept, drept șeful întreprindere!, pe Vano Roleliachvili. Ceea ce și încercară să facă prin mijlocirea unul netrebnic, plătit înadins pen­ tru asta Io sără de 7 Octombre 1906, pe cînd prietenul Vano lucra în odaea-I, o împușcătură fu slobozită, pe fereastră, asupra-I: din fericire Inse dineul nu fu de cit ușor atins. . ■ ' Stăpinirea luînd ca pretext întîmplarea aceasta, Împrăștie comuna ou o brutalitate de nimic între­ cută. Făptuitorului atentatului 1 so dădu dramul/ pe cîud victima fu arestată și exilată. Așa luă sfîrșit această încercare de comunism practic, în­ cercare demnă de interes și plină de-învftțftlpintef Prietenul Vano, venit în Europa, mi-a' pQ P°ve8tii toate amănuntele vieței și mancei în comun ceste amănunte n’ar fi acoleaila locul lor. Cu ' A^ astea voi fi menționa două întîmplărl, doufi toatd asupra căror colectiviști etatiștii, cu osebire, lapte pot medita. Se băgă de samă că unii din membrii COm nel, folosindu-se de lipsa ori-cărel supraveghe»? evitau să muncească, ceea-ce mișcă obștea. O ? 1 trunire a comunei fu convocata pentru această Faptul fu discutat mal întâi în chip general .* se vorbi, în principiu, că într’o societate frftța^j într’o societate de egali, pedeapsa nu putea fi ' instituție socială. După asta se admise o r^zolufiu care declară că leneșii, trîndaviî, vor fi socotit! socotiți ca niște bolnavi sau ticăloși, pe cari societatea îj va hrăni numai din mărinimie, de milă. Rezoluția fiind afișată pe zidurile comunei, efectul hi |u surprinzător : de atunci nimeni nu mal lipsi de |a muncă. Alt fapt : Un țăran bătrîn furase niște poame de pe moșiea unul mare proprietar vecin. Lucrul ajunse la cunoștința obștească, dar «comuniștii» hotăriră a nu se uita la asemenea fapt. «Prinfap. tul că ne am adunat într’o comunitate, nu ne-am prefăcut doar în îngeri, ziseră Ie!: trebuie timp, numai timpul va regula, cum se cuvine, toato>. Din nenorocire faptul se repetă, icar gurile rele prindeau a șopti, că «comuniștii», în loc să mun­ cească, furau. Se făcu o adunare din nou, și co­ muna hotărî, încă o dată și într’un glas, că nu pu­ tea avea loc nici o pedeapsă, ci numai o apreejare morală a faptului, și că. hotărîrea luată va fi afișată pe toate zidurile comunei. Ceea-ce se făcu. Efectul, ca și în cel dintăl caz, fu neașteptat izbitor, De prisos a mal stărui asupra însemnătățel unei asemenea întreprinderi. leată-nce cred ieu că stă însemnătatea aceasta : 1 Că aceasta comună Ie născută de sine, din voința țăranilor, în timpul revoluției, din voința acestor țărani cari, după părerea obștească sînt cel mal neapțl a admite principul comunismului, și cari, unii isteți pre­ supun c’ar avea chiar o conformație specială » craniului, care le-ar face cu neputință priceperea socialismului. 2. Că, comuna n’a fost reaultatnl inițiativei unul mic grup de intelectuali, ci al unei gloate țărăneș'I, ca la patru sute de suflete. 3. Că aceasta a fost în afară de orî ce religiozitate, de orl-ce misticizm, alcătuită în scop cu totul practic. 4. Că, deși izvorîtă din inițiativa linei gloate țărănești, lipsită da orl-oe îndoctrinare, lea 8__RVJJ totu-șl caracterul unei organizări anarhiste. O- & propaganda socialistă ce a făcut-o în jurul I® fost foarte mare. ..ft Poate că toate astea nn dovedesc tocmai a de mult, dar; în tot cazul, asta ne dă pu' de a ne face păreri foarte apropriate de rea i Asta ne mal arată, că, dacă de cele J11*1 m *te orî mulțimea Ieste lipsită de voință și bleng o data, totu-șl, le în stare a ne da lecții marl’ trn întru cît din acțiunea .colectivă, au P - rezultă vÎAoțtt mal mult interes de c vieața socială mult mai mal frumoase gesturi, cari rămîne izola «• lOOȘ- No- LXXIII. 3. Datoriea noastră cea socială general, țI R. Org«8i^. ih Românește, de ; 1 i ! | j I | I I j asemenea legi, existența sa însă-șl i-ar fi primej­ duită. btă în natura-I particulară, ca neamul ome­ nesc să se supună altor legi, în afară de cea a urcedem desohîs de la adevărul cel mare: naturel iul animale, etc.De-altmiutrelea,întimpinarea P .j au numai o datorie sigură, hotărîtă: asta Ie de mult pusă printre cele al căror prin­ COÎ Ae a se despoea de ce au, ca să se pue în cipiu nu se poate susține și care-ar duce ia mă­ 8Ceeft niulțimel fără nici o avere. Orl-ce conștiință celărirea celor slabi, celor bătrînî, celor bolnavi, priOepe că nu există o datorie mal porun- și așa mal departe. ^DlD ’ absolută, care înse, ne dăm prea bine Se mal zice că, spre a grăbi triumful dreptățeî, Cll°ft din lipsa de curaj, ieste cu neputință de nimerit ca cei mal buni’ să nu se despoae înainte ^Sinit- De alt-feliti, în isloriea eroică a datoriilor, de vreme de armele lor, dintre cari cele mal bune ’S în timpurile cele mal înfocate, chiar la însînt tocmai avuțica și timpul slobod. Prin asta, suturile creștinismului și în cele mal multe din nevoea marelui sacrificiu se recunoaște-ndeajuns: C mole religioase, cari au cultivat înadins sărăciea, ceea-ce se pune în chestie, Ie numai oportunitatea-I, Jeasta i® Poato 8ingura datorie care n’a fost dacă i-a sosit ceasul. Fie și-așa. Cu condiție înse, nicjodatăpe de-a-ntregul îndeplinită. Ocupîndu-ne de-a răminea pe deplin stabilit, avuțiea cum-că avr i:"~ de datoriile noastre ce vin în al doilea rînd, se aceasta și-acest timp slobod sau cum am zice cuvine să nu uităm că cea mal de căpetenie dintre răgaz, să slujască numai ca să se grăbească pașii lele a fost ocolită cu bună știință. Să ne stăpinească e "/ dreptățel. adevărul acesta. Să ne aduce aminte cum*că Altă susținere conservatoare, vrednică de luare Îaumbra-I vorbim, și că cel mal îndrăzneți, cel mal aminte, afirmă că, , , oea dintăi datorie a omului avintațl pași al noștri, nu ne vor duce nici o dată fiind .............. înlăturarea silniciei sau violenței și a vărsărel la locul unde ar fi trebuit din capul locului să fi de sînge, le de neapărată nevoe ca evoluțiea fost. n socială să nu fie prea repede, să ajungă w la * i ma­ turitate cn-ncetul, că ar fi biue s’o domolim, Fiind-că se pare că Ie vorba aici de un lucru pănă va ajunge să se lumineze mulțimea, ca să eu totul cu neputință, de care ar fi de prisos să poată săi se îndrepte treptat si fără zgududuirl ne mal minunăm, să luăm firea omenească după primejdiiioase cătră o libertate și îndestulare de cnm se arată. Să căutăm pe alte căi, așa dar, în ibunuri, ------- - cari acum âr dezlănțui numai cele mai afară de cea singură dreaptă, pe care n’avem rele porniri. Bine, Totu-șl ar fi interesant de știut, puterea a o străbate, .ceea-ce, pănă să dobîndim fiind-că nu ajungem la mal bine de cît prin rău, această putere, ne-ar putea nutri conștiința. Lăeînd dacă relele unei revoluții neașteptate, radicale și la o parte chestiea cea mare, două-trel chestii îșl sîngeroase,, ar întrece cum-va relele ce se desfă­ pun acum inimele bine-voitoare. Ce-I de făcut în șură în evoluțiea domoală, înceată. Ar trebui să starea actualii a societățel noastre ? Trebuie să ne întrebăm, dacă nu ar i fi mal folositor, procedînd tînduim oare, ire, din capul locului, sistematic, în cît mal iute, dacă, la urma urmei, suferințele tăcute, wa celor cari —- o- dezorganizază ■> ■- - sau *în ----------t a aceloraale acelor |e celor ce ice; așteaptă în nedreptate, x nu sînt mal* Be trudesc să-I păstreze alcătuirea ? Orî sfâșietoare de de cît cît cele cele pe pe cari cari le-ar le-ar îndura, îndura, timp timp de Ori Ie Ie sfâșietoare ?aI- întelepțP8c xucru lucru să să nu nu faci faci nici nici uu un legăîuîut legămînt cite-va cîte-va săptămîni săptămîni sau sau dde cîte-va luni, privilegiațil ’ ® alegere, și să aperi pe rînd ceea ce s’ar de astă-zl. Uităm prea lesne, cum-că călăii mizeriei, L r>a.ra partid, dacă n/j rat’t°nal ’onal șiși la la timp, timp, cînd cînd într într’’un un partid, daCă nu nu prea prea ffac atît zgomot și nu-s atît de specnd m xt--- •. ș j cu mu ft mal 111 oak..i«3 lhil? Negreșit că o conștiință cinstită taculoșl, în schimb sînt mult mal numeroși numeroșișiși PWe găsi Și într,un loQ și în alful cu ce esă-șî mal cruzi, mai activi, de cît cel ai celor mal “ De afttă ac.t*v‘tatea 8au imputările să-și împace, r groaznice revoluții, ao>,r«C0ea’ fata acestei alegeri, care se impune de °rI~căreî inteligențl curate, nu Te le de deloc loc In sfîrșit, ultimul argument, poate cel mal zgu­ °ît S a cumPan‘ motivele mult mal simplu de duitor : omenirea, se zice, de mal bine de-un veac, oh dezint 406 °bmeiu, precum ar-face o locuitorul trece prin vremurile cele mal roditoare, cele mal . resat al unei oare-care planete vecine. REVISTA IBEEI Să UN AN, 10 NUMERE, 5 LEI toate intimpinările obicinuite, ci ținute. M °e!e cari Pot fi destul de serios sus- Abonamentele se trimet prin mandat: dup^ * aI întâi avem cea mal veche întimpinare, d l^ratg i'1"0 -Papalitatea nu s’ar putea să fie înlăAbonați cari penlrtf abonament așteaptă a fi fiind conformă cu legile firel. Intr’adevăr. vizitați, plătesc abonamentul sporit, și anume chiar 'e ificut aC destul de sigur că neamul omenesc ^r®!. Dana 88 r’dice de-asupra unora din legile dublu. Tot așa cel ce așteaptă pentru asta aUș înfrîngă ac«sUț ar renunța să -1. — « niște formalități,.. iui E*. iiiușoiu, 10. Sirada Epnrilor,—București. i 1 'Tipografia „AUROFlA.", București, Strada Epurilor, 10. �34 izblnditoare, probabil prin, anii climaterici al des­ tinelor sale. Față de trecut, pare In perioada, in faza hotărîtoare a evoluției sale. După unele semne, s’ar putea crede că I® aproapș oa ®S-șX atingă culmea. lea trece printr’o perioadă de inspirate, cu care nici o alta nu se poate istoricește asemăna. Un lucru de nimic, o ultimă silință, o scăpărare, care va lega descoperirile între Iele sau care le va pune în lumină mal mult, descoperirile sau intuițiile risipite sau în suspensă, leată poate ce-o mal desparte de marile taine. Omenirea se ocupă acum cu problemele, a căror dezlegare, în contra străvechiului dușman, adică al marelui necunoscut al universului, va face do prisos poate toate Jertfele pe cari le cero de la oameni Dreptatea... Nu Ie oare primejdios să stînjinim avîntul aqesta, să tulburăm această clipă prețioasă, trecătoare, su­ premă. Chiar admițând, că ceea s’a dobîndit pănă a-zl nu s’ar mal putea pierde, ca în zguduirile cele vechi, totu și le de temut ca marea dezorganizare cerută de dreptate să nu- pună de o dată capăt acestei perioade prea fericite: negreșit că aceasta n'ar mal putea să se înfiripeze cu una cu două, legile cari cîrmuesc inspirarea geniului speței fiind tot atît de caprițioase, de schimbătoare, ca și cele cari cîrmuesc inspirarea geniului individului. Acesta-I poate, precum am zis, argumentul cel mal neliniștitor. Dar, fără doar, se dă prea multă însemnătate unei primejdii cu totul nesigure. Afară de asta, această scurtă întrerupere a izbîndel omeneștl, va avea compensări uimitoare. Putem noi prevedea oare ceea ce va avea loc cînd omenirea întreagă va lua parte la munca intelectuală care ie munca hărăzită speței noastre ? A-zl, able-a dacă se găsește un cap la o sută de mii, în condi­ ții pe deplin priitoare activitățel sale. O mons­ truoasă risipă de puteri sufletești se face în mo­ mentul de față, Sus, lenea adoarme tot atîtea energii sufletești, cîte le stinge jos munca manuală nemăsurată. Negreșit, cînd le va fi dat tuturor să se ocupe cu cele ce acum sînt date numai în sarcina cîtor-va aleșTal întîmplărel, omeni'rea va avea de mii de ori mal mulțl sorți să ajungă la marea țintă misterioasă. leată, socot, cele mal ibune motive, pentru și • 'contra, rațiunile cele mal chibzuite ce ’le pot pune înainte cel cari nu se grăbesc nici de cum ca s-o sfîrșască cu astea. In mijlocul acestor rațiuni se înalță uriașul monolit al nedreptățel. De prisos a-1 face să mal grăească și Iei. Iei apasă conștiin­ țele, mărginește inteligențele. De aceea nici vorba nu poate fi de a-1 lăsa în picioare: numai, se cere, celor ce vor să-l doboare, clțl-va ani de răb­ dare, pentru ca, curățindu se împrejuru-I, căderea-i să aducă cit mal puține dezastre. Trebuie oare să îngăduim, să lăsăm de la noi acești ani. Și, din motivele de grăbire și de-așteptare, pe cari să le alegem oare în cea mal bună credință ? rea n’ar putea să fie pehtru toată lumea ac ȘI; Speța, caro are, probabil, despre de8tin°V sale, o conștiință nctilărginilăj po care nici Un • divid nu o poate înțelege, cuprinde, Va fi dat ’n‘ monilor, foarte înțelepțește, rolurile ce le 3' lor la socoteală mal bine, în înalta dramă a el*11 luțiel sale. Pentru motive pe cari nu le pricene°* în totdeauna, Ie fără doar necesar ca speța & progreseze cu-ncetul: de aceea uriașa mulțime’ d‘ corpul iei, o leagă de trecut și prezent, putini du-se găsi în această mulțime inteligențe foart" cinstite, cum cu putință-I ca unele mediocre fugă, să leasă afară din iea, N’aro nimic a face dacă ar fi mulțămire sau nemulțumire dezintere* sată de partea umbrei sau de partea luminei* asta-I adesea o chestie de predestinare și de imJ părțire de roluri, mal de grabă de cît de chibzuire, de cercetare. OrI-cum ar fi, pentru noi, a căi or rațiune judecă acum slăbiciunea argumentelor tiecutului, acesta ar fi un motiv nou de neastîmpăr, de nerăbdare. Să admitem, cu toate.as­ tea. că puterea acestui trecut ar fi încă destul de mare. Ie de ajuns eă nu ne mai mulțămească aată-al nici cum, pentru ca să avem datoriea, așa zicînd organică, să nimicim tot ce far mal putea sprijini, spre a pregăti venirea zilei de mîne. Și chiar atuncea cînd am vedea foarte limpede pri­ mejdiile și neajunsurile unei evoluții prea răpezi, ca să ne îndeplinim cu credință fuucțiea ce ni-l dată de geniul speței, Ie necesar să trecem peste orl-ce răbdare, peste orl-ce prudență. In atmos­ fera socială, noi reprezentăm oxigenul, și dacă lu­ crăm ca azotul inert, nu răspundem sarcinel ce ne-a încredințat-o natura, ceea-ce, pe scara crime— _ lor cari ne mal rămîn, ie cea mai grea maI neertat nelegiuire. N’avem să ne ggîndim la urmfirile adesea supărătoare ale grăbire! noastre: în roIul nostrui asta nu-îi scris, și a ținea samă de asemeni — urmări, ar fi a adăoga la rolul acesta cu­ vinte cari nu se găsesc de loc în textul autentic dictat de natură. Omenirea ne-a însărcinat Bă pu­ nem mîna pe ce s’arată la orizont. Iea ne-a dat o poruncă pe care n’avem dreptul s’o discutăm, lea-ș! distribuește puterile după cum i se pare mal bine. La toate cotiturile căel care duce spre viitor, Iea a pus, împotriva fie-oărul din noi, de mii de oameni ce străjuesc trecutul: să n’avem nici o teamă, ast-feliil, că cele mal frumoase tur* nuri de-odinioară n’au să albă destul apărători. Șintem destul de porniți din fire să zăbovim, ne înduioșăm față de niște neînlăturate ruin!: cea mal mare greșeală ce făptuim. Cel mal puțin lu­ cru ce pot să-l facă cel mai fricoși dintre no^ oari-s și-aproape gata să-mpungă fuga, eă dezer­ teze, le să nu sporească măcar greutatea un®? cea moartă pe care o are de tîrlt natura cu • Ceilalți urmeze orbește avîntul propriu al pu re! oare îl mînă mal departe, Chiar ciud rM nea acestora n’ar admite nici una din m B extreme la cari ar lua parte, să se *miș « ’ sperese chiar mal mult de cît le-ar ing . aC. uneai pentru că-n toate, spre a precump n» țiea pămîntulul, trebuie să țintim mult ma yOiin trebue să țintim mult mal sus de cît țe u a ating®» gaz, vi Argumentele cari cer cîțl-va ani de răgaz, se par poate mulțămitoare ? Sint destul de fără temeitt: totu-șl nu Ie cu cale a osîndi, înainte ere mal de a privi problema dintriun punct de Vedere înalt de cît acela al rațiunel pure. Punctul acesta trebuie pururea căutat, cînd Ie vorba de chestii Să nu ne tenietn că Vom fi depășesc experiența omenească. S’ar putea parte: și nici' o chibzuință, orf't’h rt m bine, spre pildă, că alege- 1 REV18TA1 DKEl HfeVIStA iDEfcîi Ț sau să domolească aprinderea ■ J(Ot I i ! I | • ! ■ ț l i 1 ' ' ! 1 I ' | j 1 ’ ' a Jurul nostru, cari au numai datoriea, au JjnienbÎIlJ totlli etrictă, de-a stinge focurile pe deD're8’ le aprindem. Să-mbrățișăm totdeauna cucit' 1)01 .ele mal înaintate, să avem cela mal mari aă luptăm pentru dreptatea desăvîrșită. oi«uiDțJ’ n0 lăsăm amăgiți de ideea cum-că stră§i jDUa6tea sînt destinate numai celor mal buni ^*°^ °nol: de loc, chiar și cel mal umili, cari iiBlr0ad o auroră pe care poate n’o înțeleg, treÎDlreVftse îndrepte, din toate puterile lor, spre Iea. Juje* ior pe culmile mijlocii, va umplea cu j\anț& vio distanța primejdioasă, de la cele mal ^Lpinălacele din urmă, și va menține comuni’°ții'|9 neapărate între avant-gardă, între înaintași șl mulținjoSa ne gîndim cînd și cînd la marea corabie nevăzută, care ne duce, care ne poartă, pe veșnicie, jeitinelo noastre umane. Ga și corăbiile oceanelor noastre, mărginite, lea îșl are pînzele sale șî leslol. Și dacă ne temem să nu se rostogolească sau uu 88 legene după Ieșirea din radă, nu-I de loc un cnvînt ca să i se sporească povara lestului, coborindu-se în fundul calei, pinzele cele mîndre și albe. Astea n’au fost țesute ca să mucegăească în întuneric, alături de bolovanii pe cari-i calci, de pe drum. Lest, găsim în tot locul: toate bucățile de pieatră din port, tot nisipul ce se află pe malul măre!, de lest Ie bun. Pînzele înse sînt prețioase, sînt rari: locul acestora nu-I nici de cum în întune­ cimea, în hăul ce se află la fund, ci la lumina înaltelor catarte, unde au a fi legănate de toate violurile ce străbat spațiul. Să <nu ne zicem : numai în măsură, numai în cuvioasa de mijlocie, pururea adevărul cel malaevârat se află. Poate c’așa ar fi, dacă majoritaDnf 0^neD,*l°r n>ar cugeta, n’ar spera mult mai ceilltr Se cuv*ne- £>e aceea Ie de nevoe ca ar r cu6ete spere cu mal mult de cît hoifi rî Par& cu CRle’ ^T’jlocîea, cuvioasa mijțin nm8aZ' Va fi cur^nd tot ce va fi mal punicH fi6ne8c''Găsesc, din întâmplare, în vechea croc&re ania.ndă a lui Marcus van Warnewyck, pe m-ela CUr!nd> 0 c*udată pildă, despre aWui tulul cnmDUnat^ °P’n,e a bunului simț sau a simWarneJ00? maI cur^nd, și-a mijlociei. Marcus van vlțat • . Iera un burghez bogat din Gând, înAnalul 86 P.oate de înțelept. Iei ne-a lăsat lQrate 1 am^nunțit al tuturor evenimentelor desfă- ^* uuiaj, ftdică Sa |Ora’tu natal, u.c de ila 1566 pănă la 1568, k •“PwitrJ.a Prima Pri“a izbucnire izbuonire a iconoclaștilor, pănă Cțea.fe02lt°wea represiune a ducelui de Alba. auientică i c de admirat în această istorisire ^e°’ziunpo* Pjacuts, nu Ie atît culoarea cea vie, ‘ 91 P. ,J>în «urfirța_P |tnrAo ‘>‘’ ă a celor maT mici tablouri: ‘-«uran Pj 0rea8C Ptedic'i ci ard®r! pe ruguri, cazne, răscoale, lupte, ^ului pen,na ri limpe4ea nepărtihire a poves5i n, jtolic înfocat, Iei critică ou o pană 6 6 ale ?oderată atît excesele Reformaților cît și mai ^“‘Olilor. lol le incoruptibil, -lor. Iei Ie judecătorul judecătorul incoruptibil, > ou cu putința, putință, Iei Iei reprenintS reprezintă cu ou udeadeînțelepciune practică, cumpănită, Voința, omenirea cea i sănătoRBă, indulgența, mărinimiea «ohilibrată, cea mai luminată din JSS 35 vremea sa. lei îșl îngădue, une-orf, de aa găsi găsi re­ gretabil că atîtea cazne Ierau necesare. Pare c& crede, fără a cuteza să suație pe față o părere atît de paradoxală, că n’ar fi fost poate neapărat de-a se arde atîta de mare număr de erețicl. Dar pare că nu-I trece nici o clipă prin minte, că ar fi fost preferabil de-a nu se arde nici unul. Această părere le atît de extravagantă, se află la asemeni extremități ale cugetărei omenești, în cît nici nu-l vine în minte, nici nu apare la orizont chiar pentru culmile inteligenței epocel sale. Și’ totu-șl aceasta Ie umila părere mijlocie de a-zl. Nu-î oare tot așa, în clipa de față, cît se atinge de chestiile noastre nedezlegate, ale căsătoriei, ale iubirei, ale religiilor, ale autoritățel, ale războiu­ lui, ale dreptățel, și așa mal departe ? N’a trăit omenirea oare mcă destul, pentru a-șl da sama că totdeauna ideea cea mal înaintată, cea mal ex­ tremă, cea ce reprezintă culmea gîndirel, le cea ce are totdeauna dreptate? In clipa de față, pă­ rerea cea mai rațională, cu privire la chestiea so­ cială, ne îndeamnă să facem tot ce se poate, să împuținăm puțin cîte puțin neegalitățile nelnlăturabile și să distribuim cît mal drept fericirea. Pă­ rerea extremă, cea mai înaintată, cere împărțirea integrală, desființarea proprietățel, munca obliga­ toare, pe dată. Nu știm pănă acum cum va să se îndeplinească aceste cerințl, lucru cert Ieste, că niște împrejurări foarte simple le vot face să apară într’o zi tot atît de firești, ca și desființarea drepturilor celui întăiă. născut sau a privilegiilor nobilime!. In chestiile privitoare la durata speței, lear nu la cea a unul popor sau a unor indivizi oare-cari, nu trebuie să ne mărginim nici de cum numai la experiența istoriei, Ceea-ce întărește sau tăgăduește aceasta se învîrtește într’un cerc ne-nsemnat. Adevărul aici se găsește cu mult mai pu­ țin în rațiune, îndreptată totdeauna cătră trecut, de cît în imaginație, care vede mult mai departe de cît viitorul. Rațiunea noastră să se silească, ast-felitt, să se ridice mal pre sus de experiență. Pentru tinerime Ie lesne, dar Ie salutar, priitor, pentru vrîsta ma­ tură și pentru bătrînețe a învăța să se înalțe, de la neștiința cea luminoasă a tinerimel. Pe măsură ce ni se scurg anii, trebuie să ne înarmăm tot mal mult în potriva primejdiilor ce va să ne amenințe să ne surpe încrederea, marele număr de rău fă­ cători, pe cari i-am întîlnit în cale. Cu orl-ce preț, să urmăm a lucra, a iubi, a spera ca și cum am avea de-a face numai cu o omenire ideală. Acest ideal nu le alt-oe-va de cit o- -realitate ---------------------------------------—Ti mal vastă de cît acea pe care-o vedem. Greșalelej in­ u— divizilor "" nu vatămă ~ malr — mult puritatea și — nevinovățiea obștească, de cit valurile de la suprafață, cari, văzute de la oare-care Înălțime, după spus* aeronauților, nu tulbură limpezimea adîncă a mărel. mărel, care ne mină » Să ascultăm numai experiența . . înoate : asta-I uuruiv» pururea superioara celei care ne ține po loc sau ne împinge înapoi. Toate sfaturile V== F= -Ș -= .. trecutului, cur, nu „e-ndraap * F» vnțor, Ies de minune^ și mwimo. «m-i ’T această Revoluție Ie W »• �cruți. Aici, experiența ne-nvață că, contrar de ce se îniîmplă în vieața de toate zilele, înainte de toate, lucrai cel mal de samă le de-a distruge. In orl-ce progres social, munca cea mare, sin­ gura anevoioasă, ieste distrugerea trecutului. N’avem să ne îngrijim de ceea ce vom pune în locul rui­ nelor. Puterea lucrurilor și a viețel are însărcina­ rea reconstruire!. Asta ie de alt-felitt prea grăbită să clădească din nou, ca să nu mal fie nevoe să o ajutăm în opera Iei destul de precipitată. Să nu stăm deci la oumpone nici de cum, de a uza cît mal mult de puterile noastre distrugătoare : nouă zecimi din violența loviturilor noastre se pierd în inerțiea, în tînjala mulțime!, după cum lovitura celui mai greu ciocan se împrăștie, se prăpădește într’o stîncă, și devine, ca să zicem așa, nesimțită de mîna unul copil care ar sprijini stînoa. Și să nu ne temem că s’ar putea să mergem prea iute. Dacă, une-orl pare'că am mînca pămîntul și nu ne-am mal uita la popasuri, le pen­ tru a precumpăni întîrzierile neîndreptățite și a eîștiga vremea pierdută în.atîtea veacuri de moleșală. Evoluțiea universalul nostru, în aceste peri­ oade de inerție, a mers înainte, și probabil le de nevoe ca omenirea, în momentul unul anume fe­ nomen sideral, unei anume crize tainice a planetei sau chiar al naștere! unul anume om, să se găsască la un anume punct hotărît al înălțăre! sale. De asemenea lucruri, hotărăște instinctul speței, des­ tinul acestei vorbește : lear dacă acest instinct sau acest destin se înșală, n’avem ce face, nu ni-I dat nouă să mijlocim, pentru-că orl-ce control înce­ tează : sîntem ajunși la capătul, la culmea ființei noastre : mal sus, nu mal Ieste nimic care să poată să ne îndrepte greșala. M. Maeterlinck. In Romînește, de I. Nisipeann. BIBLIOGRAFIE Intre lucrările cari meriți cercetarea urmăritorilor noștri, aparuțe mal de curînd, semnalăm: Patriotism și Social-democralism, de Karl Kaalsky... De procurat de la Revista „Viitorul Social“ • Iași, str. Sf. Teodor, No, 31. Prețul 30 bani. aSindicalismal Francez», de Paal Loais, In Romînește de. I. Neaga... O publicație nouă,, care face parte din iBiblioteca Revistei ldeel>... De procurat de la Lucreția I. Neagu, 62, str. Toamnei, București. Exemplarul 20 bani. «.Cauzele criminallțâțeî», de C. S. Ballan... Lucrarea aceasta le de recomandat cu atîta mal mult, cu cît au* torni. Iei ne fiind cunoscut ca un militant attt pătrunzător al pricinelor relelor sociale, pentru a căror înlăturare să lupte, ne-a prezentat o lucrare care nu numai merită să stea în permanență în catalogul celor mal de samă ale noastre lucrări, mentă să și fie cercetată de toțt. De procurat de la librării, sau în orl-ce caz de la autor, Magistrat în Focșani, Costul un leu. De menționat, un articol apreciat, publicat în Revista ^Apărătorul Săteanului,u No. 16, din 1908; Ce-va despre răscoalele țărănești din 1907,.. Din tRevista din Iașii, revista apărută mal de curînd, notăm un escelent articol, publicat în No. 2: ,^Asupra Nemnrireb) de I Petrovlcl.. Și fiind*că sîntem la Reviste» nu putem să tiu notăm aparițiea unei reviste nouă, ^îndrumarea», care deși pusă In s.ujba unui partid, așa Zictnd de guVernămînt, prin nuanța lei sociologică Ie menită a aduce servicii •au a fi de toloa, am putea zice chiar a da îndrumări L REVISTA IDHB( RfiVlSÎA iDEfil 30 37 feliil printre Dukhobori, deoitnîndu-I cu sutele. Cel sănătoși înse lucrau ca ziua la locuitorii c“l indigeni sau la drumul de fler, ajutînd pe ceilalți. In timpul acesta veniră într’ajutor cîte-va al claselor persoane din clasa avută, stăpînitoare, dintre in­ -ruse8C k *'n telectualii ruși, ca TolstoT, Vlad.Tcherkoff, Pavel >arhic, mal mult cît orî-care popor. ’ de j'jfr®Preze cg.n 1887 guvernul rusesc Introduce în Birukoff și alte persoane mal puțin cunoscute, în Anarhismul Ieste adînc înrădăcinat în R • I IfâtS ^rviciul militar obștesc, obligator, adică scopul de-a înlesni emigrarea Dukhoborilor peste hotarele Rusiei. In acest scop se izbuti să se adin două motive: unul, religios, se maniei‘ft de_a purta moartea și violența printre straturile cele mal profunde ale poporului - aH 1 1 o^T-atî fără veste de această măsură; Duk- dune sume enorme. Intr’o publicație periodică laic, s’a dezvoltat în cursul civilizației și s’e ^ul» nevoiți malîntăl a se supune Iei, în«Cuvîntul liber>, publicată, mal întfil sub redac- . nifestează printre intelectuali! înnaintațf. Ca 7' »acelaș timp, pe fiii lor, luațl ca re­ tarea lui P, Birukoff, la Geneva, și mal tîrziu prezentanți, cunoscuțl în de obște, al acești 1 îndeplinească de cît în mod măca- sub redactarea lui Vlad. Tcherkoff în Anglia, șe două tendințl, se prezintă două personalități • de I » ^'1 8 miniueaid, mîntueală, porunca șefilor, fără a face dădu o atenție specială intereselor Dukhoborilor, parte Lew Tolstoi, de cealaltă Petru KropX d5 ' “ BlC' litate întrebuințare de arme Dar, vădit că ocupîndu-se a-I face să emigreze mal întăî în in­ a cărui influență se întinde n i numai în R„ ' tarCft 11 grole ale cazarmel îl încredințară foarte sula Cipru, mai apoi în Canada, desvoltînd ma r K'le ci chiar în toată lumea mal învățată. S*a ' facerc^r McerC . - cuni-că supunerea cerută de serviciul ales printre Iei ideile anarhismului rusesc, cu aCei întâi cari se ivesc ca anarhiști ruși ’ de grâba* ■ '■rbr nu se împacă de loc cu demnitatea ome- devărat popular și religios, după cum se arată Dukhoborii, o sectă religioasă ce se născu f ■*’,'Ur nU 011 și că trebuea: sau să se supună cu totul ca o urmare directă și logică a doctrinei creștine Rusia meridională în a doua jumătate a «pc? — fleaS.«,nliiî sau să se opună cu totul de a se bu- bine înțeleasă, în spiritul adevărului și iubirel... lulul al XVIII-loa, după cum se poate conchide cerințelor sale anti-creștineșt!. In timpul de față Dukhoborii propășesc în Ca­ din rescriptul împăratului Alexandru P“flC ru I, I. adresat Pgotflrfrea nu li se întări de cît cu încetul. In nada, atît din punct de vedere economie, cît și la 9 Decembre 1816 guvernatorului militar din 1 dln societate se găsesc oameni slabi și nehodin punct de vedere moral chiar mal mult Kerson. In rescriptul acesta se zice: «Cu toate "jJÎ.'lnse printre DukhoborI majoritatea dădu de cît pe platourile Caucazulul. Iei au ră­ măsurile de rigoare luate îu potriva Dukhobori1 lor, timp de 30 de ani, pănă la 1801, nu numai iovadă de o mare tărie de suflet, rămînînd în mas aici credincioși principiilor lor particulare, adică au remas anarhiștl-religioșl ruși. Revista că nu s’a ajuns să se distrugă această sectă ci deplină împăcare cu sine. Pe la sfîrșitul lui luniu qc vre-o încă prigonirile n’au făcut de cît să sporească J iWSW> vrc‘u 12.000 de DukhoborI arseră toate ar- «Cuvîntul liber> nu mal apare de la un timp, dar redactorul Iei continuă a se ocupa cu edita­ numărul adepților sectei lor“. ’ mele ce le aveau, fenndu-se cu totul de rea operelor luiTolstoi, cari expun acelea-șl doc­ Doctrina Dukhoborilor, în esența Iei, după cum I losi de tutun, de vin, de came șf de toate ce o arată chiar numele lor, de luptători al spiritu­ Ierau de prisos, pe cînd copiii lor, recrutați în' trine ca și cele ale Dukhoborilor și cari pănă acum, din pricina asta, au fost interzise în Rusia. lui, nu admite de cît o singură autoritate, acea armată, credincioși îndemnului părintesc, se îmMulțimea colaboratorilor acestei reviste, cari a spiritului, adică numai’ aceea a <conștiințel , Tșî-a . potriviră de-a-șl face înainte serviciul lor militar. rațiunel. Aceștia nu înțeleg o creștinismul / * de Tcît Ast-ieliă întăea împotrivire anarhistă în masă, s’au întors acum în Rusia, contribue la reviste și spiritual. Pentru ’ dînșil '_îbiserioa-I de-a se supune guvernului, avu loc în Rusia în la jurnale: înrîurirea lor se va resimți, negreșit, numai îîn senzul.... din partea intelectuali teo- în regimul cel nou, care -trebuie să înlocucască pe picLuuudeuî, unde-s adunate măcar două sau trei 1 1895, și asta nu pui tea unor uiiur uitcicctuul pretutindeni, —* uu - fi-diuputut > • ... că “ ar fi cel al violenței și al autocrației, cu atîta mal persoane în vederea unei acțiuni spirituale. Iei reticianl, cari ar să fie învinuițl nici rituri, nici icoane, nici cler.Pen ^doctrinari, ci din partea unor oameni simpli, mult, cu cît afară de DukhoborI, mal există și tru Iei fie-care om Ieste reprezentantul divinitățel. cafi se *îndeletniceau1 cu agricultura și cu crește- . alte secte în Rusia, cari înțeleg doctrina creștină în chip curat, spiritual, anarchico-comunist în Iei se întrunesc cîte-o dată pentru a se ruga la o rea vitelor. Guvernul rusesc se grăbi să reacționeze, să esența-I. laltă, dar alături de psalmii, luațî din testamentul cel vechiu și cel nou, cîntă și psalm! alcătuițl chTâr j lupte în potriva acestei mișcări, prin singurele Alături de această mișcare curat populară, în de lei. Autoritatea reprezentanților statului, ca a- , mijloace de cari guvernele sînt capabile mai cu tare, pentru Iei nu are ființă. )M. Privind ....— r pe- toți — on- !’aină! soldațil Dukhobori, cari se împotriviseră senzul comunismulul-anarhist, întemeeată pe remenii ca pe niște frați cu drepturi egale, -g-k, și ț? înte’■ , ,. e a sta în rezervă sau de-a-și face serviciul lor ligiea lui Hristos, există în Rusia, de de mult, altă meindu-șl relațiile, față de ceilalți oameni Ș> j întemnițați sau trecuțl în batalioa- mișcare, laică» care atîrnă de civilizația ateistă chiar de animale, pe iubirea aproapelui, nu se -r'riir>e 1 ’P^Hare. Cît despre ceilalți, toate bunu- curat, întemeiată numai pe știința cea pozitivă. feresc a respecta și pe reprezentanții statului, ctM -1 cil^ °r> In articolele critice ale lui V. Bielinsky, cel ,c^^ar îei dațl în puterea caza­ vreme se poartă,potrivit rațiunel, după glasul conști­ și so^aților, ofițerilor, cari se apucară a jefui mal de șamă critic literar al Rusiei, întUnim inței, fără a recurge vre-o dată la violență sau rău-,' lempi? !> supUn uno°- k ja cazne Pe Dukhobori, siluindu-le și pentru întăea dată cugetări separate, îndreptate tate. Dar se opun cu desăvîrșire de-a îndeplini cer*' if lemeile ■ eij- - ^.Ptacticînd tot ce pot face niște oa- îh potriva lui Hegel, cari se deosebesc printr’un țele autorităților, cari ar fi în opunere cu idealul meni det Cn cu violența, cu moartea, cu jaful. carater pur anarhic, Contimporanii acestue», ca lor, cu idealul adevăratei iubiri creștinești, se^ f’ viite'^ penilor oate15 aceste violențe, față de cari groză- A. Hersen și M. Bakunin, și alți autori mai puțin pun de-a face uz de arme, în contra oairțS . ■' de 1& “ 9[2î> lanuăr 1905 și ale pogromului canoscuțl, apar ca anarhiști mal deslușit arătațl. și chiar în3 ,!=? contra resping wlg1^ ■ In atih.?-°Stok Pălesc, Dukhoborii stăruiră înainte In revista «Steaua polară», în rusește No. 1 din n.ira animalelor ’și*• "T'Trmnranta. 1885, editată de A. Herzen, înainte de vestitul ortodoxă oficială, plină de fățărnicie și £ , |. mea lor, nevoind să se supue guvernului încă de Ia începutul secolului al j.potriv’i «Kolokol», Clopotul, se găsește un articol de V. CW să între în sînul Bisericel ortovernul rusesc făcu să emigreze D“kh^°"1 ,nde 8” l- • Potrivite POlri - 0 --• y. «recun OCuUoasca oascăcermțeie cerințele statului ca Engelson, asupra statului, de-un caracter curat eaz tntr'un ținut aflat la 500 de picioM’ „„ f„t( f1'.. .«nnțelor conștiinței și rațiunel. De aceea anarhic. Insu-șl Herzen, privește parlamentarismul u‘ '-v«4j>uuuyci ții idijiuuor. titudine, cu o climă aspră, cu care Duh B|»c' uțI sa emigreze emigrozc din din ținutul ținutul acela friguros [riguros cel mal înaintat, ca curat de prisos, ascmănîndu-i ” sa îefau depnnșr. Această măsură fu luulK (l fs ‘°s, unde se obiclnuiseră ori șii cum fură cu mișcarea unei veverițe’n capcană. In scriso­ ™ Senilor^'în văl, ou o climă arzătoare, rile sale adresate lui Bakunin, cu toate că mâr“ turisind că nu se unește cu tactita lul,_ zice c& să se apere în contra a^esmnilor nd^^ printre Georgieni, de la una urmărea, cu chipul acesta, să fie siliți r tR s4 Umilii în fie.car° sât> ; pentru ca în teorie Ieste cu dînsulcu desăvîrșire de-acord. Cît despre Bakunin, anarhismul lui Ie vădit, ar feligiea ortodoxa. Cu ton esas t muntej’i ^entan?:^103^ de a se ma’ ajuta mutual. Re­ chiar reprezentanții socialiștilor-reyoluționari, grucea aspră, în mijlocul unor JL» raulț^ J ,^tOr loca,î al Statului îndeplineau asupra păți în Rusia în jurul Iul Nico al M.h.dovșky, Dukhoborii ajunseră să pros»o| f n cont^’^anțl DukhoborI o putere fără nici Rar în străinState în jurul lui Petru L«ro« stat stăruinței fi cumpătări Gurile s ’ t,,ranică în cel mal înalt grad. Tifosul toți, mai mult sau mal puțin, pătrunși de spinrl alte boale prinseră să bîntuească ast- ANARHISMUL RUSESC p°eta=ruM^ , JJ . _ ----- se fo. �REVISTA IDBE1 38 REVISTA 1DEBI 39 jâ aceste rîndurî, cu toate că îmDESPRE EDUCAȚIE tul anarhic. Mulțămită revistei «Ruskoie Bogat- nu fie în stare a deosebi aceste teorii sțngoroa I (Jel c*r0 iniile fundamentale ale acestor autori, stvo», Bogă{iea rusească, care sub redactarea cu totul nepotrivite ou idealul măreț al unor o?’ ' „irlM’”?., ° filosofice, se deosebește totu-șl prin In toate scoalele, în toate țerile șl în <oate lui Mihailovski Kovolenko a avut un mare succes, meni ca Kropotkin. *’ ?ocbfl,t" 0y ca aduce ideile metafizicei idealiste la timpurile, munca cea bună, cea sănătoasă, va amulțămită de asemenea operilor lui Mihailovșky și >ce«* ?6 cesteea practice, cari îșî găsesc expresiea tîrna de înlăturarea cu desăvîrșire a ori ce întea altora, grupați împrejurul IpT, ideea personalițățel Mai există în Rusia o a treea mișcare anarhiștii ^Brfn comunismul cel anarhist. țire deșteptătoare de pofte, ori sub ce formă autonome, supunind criticei totul și neadmițînd căreea nimeni nu i-a dat pănă aoum nici o bă* nici o autoritate, nu numai în domeniul cugetă- gare de samă, și care, cu toate astea, 6e caVabh i a termina, notăm acolea operile cele mai sau acoperire ar fi. Fie care copil trebuie jude­ rei ci și în acela al purtărilor personale, ideea rizază prin o negare energică a statului și pri * ?eDtrUf nie cari Pot ®a ^ea cetitorilor o idee de cat după propriul său tip, deprins să-și facă proasta luă o întindere foarte mare aproape în toate o afirmare a principiilor liberiare. înțeleg prjn ; cflPî tendințe ale anarhismului rus : I Lew priea-T datorie, răsplătit prin lauda cu adevărat colțurile Rusiei. Ideea personalițățel autonome asta idealismul filosofic In literatura rusască^ tre. 1 «Impărfltiea lui D-zeu Ie în voi, sau ce o,merită. Ceea-ce merită laudă, Ie silința precumpănește în literatura rusască, în artele fru­ chiar în- Universități, aplicat în chip larg în Mo­ foMot.‘ j nu ca doctrină mistică, ci ca o nouă lear nu izbînda: pentru-că nu atîrnă doar de elev de a fi mal îndămînatec ca altul sau mal moase și-n poezie. Maxim Gorky devine celebru rală și Drept de publiciștii cel mal Luvutl de vieațăJ. 2. «Robiea modernă». 3. «Ce însemnați din greoifi, ci Ie destul să fi făcut tot ce i -a stat prin mal ales pentru, că în operile sale manifestează Rusia, ca Nicolai Berdiaeff și profesorul 0 să facem». II. Petru Kropotkin : 1. un puternic avînt anarhist, care trezește entu­ Bulgakoff. Insu-șl Petru .Struve, un șir doI tSerge putință, cu înzestrările-I proprii. n,lnizMiea Vindictei așa numită justiție». 2. ' ani a ziasmai chiar printre persoanele protivnice, anar­ fost unul din reprezentanții cel mal în vază Fie-care copil se naște cu o înzestrare mintală I '^trîrea pînel». 3. «întrajutorarea, ca un fac. — —“1 alahismului. determinată, și absolut limitată: prin natura-1 lei ceste! mișcări. Mal tîrziu, devenind redactor al evoluției». 4. «Cîmpii, uzine și ateliere». ----------- al Toate aceste scîntel, indicii ale anarhismului jurnalului „Osvobojdenie“ și luînd Ie propriu pentru unele lucruri, pentru altele Ie parte la actiîn 1V. Berdiaeff : «Despre Subiectivism și Indi- nepropriu. Toată frumuseța, fericirea și puterea nu formează încă, neapărat, o doctrină com­ vitatea politică de 1 nioment, acesta pfirâsi lucrările •j' ufl ]i 8 in în fîlosofiea socială >, cu o lungă preplectă al narhismulul, dar, în schimb, alături pur filosofice, mărginindu-se yîetel sale, vor atîrna de mulțămirea-I că a făcut « ’la Ia Uunn liberalism Jtă de Petru Struve. Bulgakoff •. «Despre într’adevăr totul cît a putut, că și-a împlinit locul de Iele, există un gigant al îdeeei anarhiste îngust. jțjrxism și Idealism». A i se vedea după asta cu ose- Iul propriu, senin... Asemănat, pus fată cu mal nu numai în Rusia, ci chiar în toată lumea Contrar anarhismului religios al maseler popu­ birfi principalele articole asupra idealului econo- marea sau mal mica destoinicie a altora, pue-șl civilizată. Acesta Ieste Petru Kropotkin, care lare, cu Tolstoi de o parte, și contrar anarhismu­ ;u ca și critica principalelor teorii privitoare la în aplicare toate puterile superioare ca să le fie s'a făcut cunoscut Vatît prin operile sale cît lui laic, științific și ateist, reprezentat priu Kro­ ‘ mia, ia progresului... și prin activitatea sa, despre care vorbește cu a- potkin și intelectualii ateiști, de altă parte, aacestora de ajutor, lear nu ca să precumpănească 1. Vietroff. tîta sinceritate în autobiografiea-i, «In jurul unei ceastă a treea speță de anarhism, poate ii desem­ Iei. Și să nu fie nici de cum rușinat, amărît, gă[In Romînește, de vieți». Pănă acum Iera oprit în Rusia, de a se nată sub numele de anarhism metafisico-ideasindu-se cum-va inferior, ci să-și facă o plăcere pomeni nu numai de operile lui Kropotkin ci list Acesta s’a dezvoltat în urma mișcărel cunos­ Un Diplomat al Școaleî de Institutori. înaltă admirînd facultăți mal frumoase ca ale sale... -------------chiar de numele său. Dar negreșit că îndată ce cute sub numele de revizionism, reprezentată De-asupra ușel fie-cărei școli, fie-cărulcolegiu, presa va dobîndi în Rusia aceea și libertate, de de social-democratul german Ed. Bernștein, adică IMPRESII Șl PĂRERI aș vrea să văd, săpată în marmoră, fraza: fraza: Nimic care se bucura în Europa și în America, toată a criticei principiilor filosofice, istorice și ecosă nu sesau*din facă din rivalitate ------nu se facă din rivalitate glorie vană...sau *din glorie vană... tinerimea rusască înaintată, atît din clasa mun­ nomice ale teoriei Marxiste. r__ , __ ............................. t :: Bici o sărbătoare nu ne evoacă atîla înălțare Din potrivă, amorțala firească a unei încetineli MCIO. citorească cît și din burghezie, pregătită mal Cercetările lui Bulgakoff asupra a Capitalismului ,.J ca sărbătoarea de paște. In iea sar- sănătoase nu trebuie ’ w **să“fie “ tulburată prin intende suflet dinainte prin dezvoltarea anterioară a ideilor laice și Agriculturel», cari ocupă două volume, conferip- ' — " 1. sau canonită prin pedepsiri. bătorim sau, mai bine, salutăm cu drag renaș- țirl. înnaintate în Rusia, va manifesta pentru anar­ țele acestuea făcute politecnicienilor și la Universita­ Dacă frumusefa unei femei lipsită de discreție, ferea frumoasei naturi, renașterea a tot ce la p hism un entuziasm ne mal pomenit: Scolastica tea din Kiev, consacrate criticei economiei politice, sărutarea caldelor raze ale soarelui s’a deștep­ samănă cu un inel de aur în ritul unul porc, cu doctrinei Marxiste și obiceiurile autoritare ale în sfîrșit articolele lui din revistele periodice, ca tai din somnul lung și greoiu, din somnul le­ atît mal mult samănă un bărbat, o femee, sau șefilor social-democrațiel, au devenit dezgustătoare și articolele strălucite ale lui Berdiaeff în potriva un copil, cu cunoștințl, ce n’ar avea pricepere. targic al unei ierni mohorîte. Reprezentanții cel mal destoinici a-șl forma o ju­ lui Mihailovșky, și mal tîrziu cele din revista Am tot spus totdeauna cum-că oamenii instruițl Ci minunată priveliște ne desfășură acum decată independentă, al revoluției rusești, sînt «Woprossy Gizni», Chestii vitale, totul contribui picsfuituu cu cu nenumărate nenumtuu.Lv yuigușv /iun, trebuie să-și împărtășască cunoștințele lor cu cel cimpiea presărată qinqașe flori, și sătul de astea. Pe lîngă asta, prima victorie să transforme revizionismul mărgenit al lui Bern­ Cflfl >_ ---1! -------J„J„„ wn tremură tainic la adierea zefirului dulce neinstruițl, luînd parte, cu chipul acesta, la luiix uuici cu icyumui uulw repurtată asupra țarismului, care Ta obligat să ștein. rămas credincios partidului său, într’o ne­ “ v lear ’ • și • ’ ba. crările lor. Inse n’am spus nici o vorbă care ar „' primăvară. pe uliți cit zgomot acorde manifestul de la 17130 Octombre 1905, a- gare a social-democrațiel. Autorii notați aici nu se Care. de care m(d împodobită cu flori șii implica că educațiea tuturora ar trebui să fie asupra Constituției, fu repurtată mulțămitâ grevei interesază de cît foarte puțin de anarhismul lui dr n- ^î^oîore, tinerele țărăncuțe, alăturea1 semănătoare... Educațiea trebuie să fie liberă generale un mijloc pe care social-democra- Tolstoi, Kropotkin și a celor de feliul lor. Dînșii d in nCa!r & mindri sclivisiți, se indreaptă, îndr-^. pentru toți, ca și ceriul: fără îndoeală înse Iea țiea îl arăta ca o «absurditate generală». Cu toate se depărtează de Tolstoi, din pricina ostilităței ce acestea, după pilda lui Domela Nieuwenhuis, greva arată față de civilizațiea actuală și din pricina Q.mca de vîeată, spre scrînciobul ce acum nu trebuie nici o dată catalogată... Dațî omul și calul la apă : bee de vor, și cînd vor : copilul generală a. fost preconizată de anarhiștii ruși. pornire! exagerate ce arată pentru simplicitatea Doinit P°vara lor grea, pe cind lăutarii, doritor de instrucție, de instrucție se va folosi, Al doilea mijloc celebru, cunoscut sub numele primitivă a viețel. De Kropotkin, din pricina lip­ Indem.iS ca arcu?ul cîte o horă sau o bătută, cel nedoritor, va fi de asta dizgrațiat. S^^^ea la veselie și joc. de «acțiune directă», după care țăranii trebuie sei de adîncime filosofică în operile sale și din Am primit în timpul din urmă o scrisoare de a-șl însuși pămînturile, și pe dată, lear lucrătorii pricina dușmăniei ce-arată față de metafizică 0(lr^tor ^n *nima noastră ie paște. Dar, nin piuiui aii Biiiij^M* *-•••• — — ’ ' dreptul ’ .rt2l de a vorbi lolui l a^S0Jnt toți de pe suprafața pămin- la o mamă, care are tot a se face stăpînl pe fabrici și pe uzine, se gă­ religie. Cît privește concepțiea lor despre hinis * , . : «Dacă am o cît țCafd. de asemenea sărbători 1 leată despre educație cît de c mică faculsește îndeplinit în Rusia de cătră țărani, mulță- luînd ca punt de plecare teoriea pricepere! Ini qonește zuuutdul zîmbetul tate pe lume, scrie aceasta, miță propagandei socialiștilor-revoluționari. Acest Kant, iei se îndreaptă mai departe cătră metan; de pe i ce intfou clipă cupa îmi îmi gonește ‘x‘ Ie aceea " de-a învăța ’ o tris- copiii și -al face buni, și tot o dată de tot fericiți. mijloc Ie acel ce slujește de îndemu principal zică idealistă, pe care o transportă în morală ?* t«|a adfnZe- Pdc[nd loc unei expresii“ de pentru îndeplinirea reformelor radicale agrare. în politică. Cu toate astea, ieste de remarcat că, 9înd, văd0* ^rigălor de dureroasă. Căci, in leată singurul mleu principiu : Nici o guvernare afară de guvernarea de Cele mal bune opere ale lui Kropotkin, ca </Aju' a ttnîfi oi ’ VQl’ 0 armată de mizeri, dezmoș- la nimic nu slujește, . în sferele politice și sociale, acești autori rfot ’ • — cum zice. Copiii ^rizatit0^6^ Privind, cu jalea în suflet, la sine, self-government se zice.celCopul» va tor mutual» și «Cîmpii, Uzine și Ateliere», cari cari mașl pănă acum in urma secolului lor. O l’P8 1 04 Poah! „ \ortunei, doar cu sinqura nădejde, mal li se • mai răi idl se ac vor wi preface piciavc în 111 buni, dacă ----------arată ort-cărel persoane deprinsă să cug_l_, igete, pe totală de simț practic, i-a împiedecat de a aJu^ ° a^ptănSlresc>. cu nădejdea in mîntuirea ce areta ce Tp Ie N"* bine * și ce Ie rifu rău siși dacă dacăvor vor fifi lălăsațl ce se întemeează concepțiea anarhico-comunistă, -----r»— — «.w-vomunistă, la încheerile Idgice cari se deduc necesar se propagă acum îr. 'JW Idrnj • lQ. izf)înda celei mal sublime, celei apoi să aleagă de sine». Tot așa am și leu o reîn Ruri-, Rusia, mulțămită unei ediții principiile lor, îear prevenirea, rezerva lor relativ Ieftine, accesibilă .AaîWl* tuturor. tIeste ..h adevărat de KrOpOtkin și Tolstoi, i-a lipsit de imboldul pr*c' îenit sa if de la izbinda Socialismului, gulă, care mi-a fost comunicată de un[prieten, șj pe care am încercat o pururea cu ’^uda : răul că alături de propaganda ânarhistăj bazată pe tic venit din afară. Așa se face că acești aa 11 C? 6u «Ur?le a, zlr CaSCd Și l°r dreptal la Uieată a-l trece cu vedere#, binele inse a-l lăuda. Bună­ un ideal înalt, se face în Rusia o altă propagandă sînt în Rusia străin! de partide, în ca^ta|^0 cj ’re ? Oq/p’cf s°si oare ziua aceea de mintu- oară, dacă un copil nu-I curat, imputare nu-I tă­ ca aceea a kuliganilor-anarhiștl, care se mărgi- de liberall-socUfîștf independenți',’ așa șo ceți, nici măcar nu dațî să se-nțeleagă că obser­ . cina. ? nește a propovădui jaful negustorilor mari și vorbesc cu căldură —x □_ — 1: — •vați : înse la întâiul prilej, lăudați-I că Ie curat și religie, de mici și a stoarce bani prin mijlocul amenințărilor jmorală, de libertate, de de drept, etc., fără a W îmbrăcat cum se cade: mult nu va trece și-așa Ceta. ^explozfea de bombe. Inse nu se poate admite î va ti... Nu pot lămu practică nivelul liberalismului sau al s0C1 revoluționarii ruși, cari urmăresc adevărul, să în imulu! înse l’am încercat de o mulțime de ori, fără greș... ordinar. �REVISTĂ 1DEEI REVISTĂ IfiEEl 40 CE-I ANARHISMUL leu mărginesc instrucțiea religioasă a micuților miel prișfenl, la învățarea pe dinafară a scurtei poeme:"DU toate că nu-s de cit un copil,de Dr. Watts, fără îndoeală foarte demodată, ca și întregu-ml sistem. Cel mal micu|T pot învăța și pri­ cepe ca aceste cuplete : „Nu voiu jigni pe ni­ meni cu voe, nici voiu fi cu înlesnire jignit. Ceea ce-I rău voiu căuta să îndrept, ce n’așpu­ tea îndrepta, îndurînd". Un bătrîn căpitan, din cunoștințele mele, mi-a povestit că a navigat de atîtea ori împrejurul pămîntului numai cu ajutorul acestor cuplete. ' 1. Ruskin. HRANA SI PUTREZICIUNE Exploratorii Junglelulul, Codrului sau Vlăsieîdin inima cea mal întunecată a cetățeî Chicago, s’au întors, aducîndu ne istorisirile cele mal oribile despre prînzurile ce se pregătesc acolo pentru nutrirea întregei lumi. Numai cetind expunerea făcută de presă, inima ți se-ntoarce, cu toate că multe amănunte au fost lăsate de-o parte, precum se spune, din pricină că nu puteau fi tipărite. Nici o surprindere așa dar, că însă-șl prietenii lui Upton Sinclair au crezut că cartea scrisă de Iei Iera exagerată, trimețindu se la fața locului o comisie, după cum se spune, anume a i se dovedi că nu avea dreptate. Dar, dacă-I adevărat că d-niî din comisie s’au fost dus la uzine spre-a bine-cuvînta pe manufacturierii de conserve, tot atît de adevărat Ieste că Iei rămas-au acolo ca să-I blesteme. Așa-că singura imputare care s’ar putea face noului manual asupra Juriglelulul din Chicago, Te faptul că nu istorisește lucrurile de cît pe jumătate, căci „Packeriî“ par a nu fi uitat nimica din ceea-ce cel mal stricat și mal necinstit vrăjmaș ar fi putut inventa despre infecțiea și corupțiea lor. Acum un an sau doi, unui din prin­ cipalii împărțitorl al acestei putreziciuni și con­ tagiuni, chlemă în America un medic renumit din Viena, pentru a-I cura o fetiță, care șchio­ păta, și toată lumea simpatiză cu Tel. CîțI copil, inse, sînt a-zl, cu siguranță, jertfele unor dezgustătoare boli, sau întră înainte de vreme-n morminte, din pricina amesticăturiior fără nume, aruncate în consumație, sub etichete falșe. Sînt o mulțime de trusturi, de la a căror acțiune noi ne putem sustrage. Bună oară, de gaz, sau de transportul pe căile ferate, fie al oamenilor, fie al lucrurilor pe cari Ie consumăm, nu ne putem lipsi. Ieste înse un mijloc foarte ușor, de-a da dra­ cului putreziciunea și de-a înlătura toate per­ versitățile trustului cărnel: acest mijloc Ieste de-a înceta de a-I mal face vînzare. Abatoriile, chiar cele prevăzute mal bine, nu sînt de loc niște locuri curate. Băligarele, băltoacele desînge, sînt neînlăturate. Mal mult, carnea cea mal curată, nu-I nici o dată curată. Carnea orl-cărul animal Ieste plină de țesuturi pe cale de descompunere, pe cale de a fi elimi­ nate din corp prin canalurile naturale. In afară de corp, aceste țesuturi poartă numele do suapare, mucoase, materii fecale, etc. Toate acestea uJdare’ "Sănătoase, vătămătoare. OrI-ce S* d* carne Ie ast feliu plină de toate necurăv e’ ort-cît or fi de sterilizată. Numai două cea- suri să maT fi trăit un animal oare-care ?i îam bonul sau afumătura ce aveți de față, ar fi arătat semnele unei materii în descompunere, sub una din formele arătate mal sus. Un corp mort re­ prezintă așa dar pentru noi lucrul cel mal respin^ gător cu putință. Noi ne ferim de ori-ce cadavru cu drept cuvînt, pentru că ori-ce cadavru Ie un izvor de infecții. De ce dar consumăm ceea-ce instinctiv respingem ? Vorbesc aici de animalele sănătoase. Dar marea majoritate a animalelor nici sănătoase nu sînt și o mulțime din boalele lor se pot ușor transmite la om. Medicii măresc zil­ nic lista bolilor provenite din întrebuințarea cărnel. Guta, reumatismul, scorbutul, scrofulele, apendicita tuberculoza, otrăvirea prin ptomaină, boalele de rinichi, etc., etc., toate astea sînt atribuite consumărel de carne. Unele autorități medicale cred chiar că și cancerul are oare-care legătură cu uzul cărnel. Nu vom uita de asemenea nici animalele și sufe­ rințele lor. In șesurile americane de vest, o mare parte din Iele sînt destinate a pieri, în fie-care Teamă, de foame și frig, pentru-că sînt lipsite de ori-ce adăpostire împotriva cicloanelor cari coboară tem­ peratura la 20 și 25 grade sub zero. Vin apoi călă­ toriile transcontinentale, cari nu-s de cît un șir înde­ lungat de torturi: frig și căldură, foame și sete, îngrămădeală și groază. Ie de prevăzut ca o parte să ajungă Ia destinație, mutilate mortal. Cît des­ pre brutalitățile de la abator, de prisos să vorbim. Oamenii cari lucrează aici pierd ori-ce simț omenesc. Iei trebuie să ucidă atîtea pe minut, în cît se apucă să jupuiască bietele animale, de vil. O regiune ca aceea a fabricilor din Chicago Ieste un iad pămîntesc, lear caracterul TeT infernal Ieste în mare parte inerent muncel care se face acolea. O singură scuză, ar îndreptățit întrebuințarea unul aliment a cărui preparație cere sau face cu putință niște asemenea mediurî, aceea că ar fi indmspensabil buneî-stărî omenești. Dar asta Ie cu desăvîrșire falș. Mii de ființl prosperează, fără să fi mîncat nici o dată carne de vită, păsări sau pește. Numărul vegefarianjlor crește cu repeziciune în Europa și în America, lear restaurantele vege tariane, se găsesc în Londra, în Berlin, în Newyork, cu duzina. Cărțile de bucate vegetariene ’ arată că o mulțime de mîncărl gustoase, se pot pregăti fără carne. Și sînt o mulțime cari, adoptînd noul regim, foarte curînd nu simt de cit dezgust pentru regimul cel vechiu. Ieste un fapt științific, că unul din elementele cele mal prețioase ale cărnel, proteidele, se găsesc și în cereale, mazăre, fasole, nuci, brînză și ouă. De ce să nu răspundem, atuncea., nerușinatelor provocări ale trustului cărnel, printr’o individuală de independență ? Noi putem să trăi și să propășim fără a-I cumpăra putreziciu lui, fără a-I umplea lăzile cu un cîștig nemerita . In tot cazul face să încercăm. începeți încetul cu încetul, treptat. La început mîncațl carne nu o dată pe zi și micșorați treptat caI]tl<axteaînp Ine Ia încetarea de tot. într’o lună sau două, . • de a nu piitea trăi fără carne, vă veți mira p că ați găsit vre-o dată plăcere în lea. Ernest CrosbyDin Franțuzește, de Mm ■ doctrina LUI STIRNER nf/iti— Johan Kaspar Sohmidt-Jean Gasla Bayreuth Bx varia, iu 1806 Iei făcu |)ff4 3£ Mologie și de teol-igie, la B srlin, între 1826 la Erianff. între 1828 și 1829 In 1829 In­ și 18 i fin si studiile, făcu o lungă călătorie în GerI irerUP11’? Xd apoi clnd la Koenigsberg, clnd la 31 ■*Tn 1832 se apucă ieară-șl de studii, trăind la I<ulț°' ,iude în 1835, îșl trecu examenul de profesor 8crll mnaziu'sau de liceu. Neputînd dobîndi înse cadeA de la stat, în 1839 ajunse profesor alunei scoale ' teJ tP de fete, poziție pe care o părăsi în ‘ 1844, P .„fnd mereu în Berlin, unde muri în 1856. sub pseudonimul de Max Stirner, cînd fără rfQ autor, Schmidt, făcu să apară un oare-care ' “Sar de scrieri, filosofice în deobște. D0Ctrina lui Stirner asupra dreptului, asupra | \ stalului si asupra proprietățel ieste cuprinsă cu oseJire în cârtea-I: «Der Einzige uud sein Eigenthum», Unicul si proprietatea sa. Dar înainte de a întră în materie, ni se pune o întrebare: există oare cu adevărat o doctrină a lui Stirner? Stirner datoriea o neagă. «Oamenii slnt cum tre­ buie st fie, cum pot să fie. Cum trebuie să fie? Cum pot să fie, nimic mal mult. Cum pot să fie? Tocmai, alitacumpot, cu alte cuvinte cit au putința să fie» «Un om nu ie «chiemat» la nimic: iei n’are altă «datorie», n’are alta «vocație» du cît are o plantă sau un animal. Dînsul n’are nici o vocație sau menire dendenlinit: ceea-ce are, are puteri, lear aceste puteri sa j desfișurâ, se manifestează, unde se găsesc: pentru-că, pentru Iele, a exista, a fi, însemnează a se manifesta : Iele nd pot rămînea neactive, după cum nu poate nici vieața, care, dacă s’ar «opri», măcar o clipă, n’ar mai fivieață. Așa-că, putem să strigăm omului: întrebuințază-țl puterea. Inse imperativul acesta ar implica leară-sl o idee de datorie, undo nici umbră de dato­ rie nu Ie. De alt-feliu, ce nevoe de asemenea sfat ? Fie-care-I urinează, fie-care lucrează, fără să vadă, musai, dintâi și dintâi, în acțiune, o datorie : fie-care nesiășură, pe fie-care clipă, "toată puterea ce-o are». Stirner pană și adevărul îl neagă. «Adevărurile sînt niște fraze, niște expresii, niște cuvinte leg -te ț_n. jU aJtele, înșirate capăt la capăt și rînduite “Huduri: cuvintele acestea alcătuesc logica, alcă.v;®c ?fiÎRța, filosofiea». «Nu există un adevăr, fie d?naH.DreP^uL Libertatea, Umanitatea, și așa mal atirnau 'jare aîhĂ o existență independentă, nevreme \ »m’De* căruea șă mă plec». «Cită bucasn» mîn? m^3ar un adevăr căruca omul să treH Ir închine puterile sale și vieața, ca om, Ie uneî reeule» UQeI staplmrl, unc-î legi, In tine <Cltă vreme tu crezi In adevăr, nu crezi Bur înetr j0-1* un 8erv un religios. Numai tu sincît eyavul> san mai curînd tu iești mai mult 'I derimio adCvărul» fiind-că fără tine adevărul nu Ie 41 ceea-ce socotește Iei ar fi adevăr, șl despre ceea-ce-ar tribul noi să facem. Cuprinsul cArtel sale, gst-felifl nu-i o mărturisire sau destăinuire, ci o doctrină filosofică. 3 Stirner nu prezintă sub numele de «anarhism» propriea lui doctrină asupra Stalului, dreptului, pro­ prietate!: din potrivă, iei întrebaintază această ex­ presie ca să arate tocmai contrarul Iei, liberalismul politic. Baza După Stirner, legea cea mal supremă, pentru fie-care din noi, teste binele individual. Ce însemnă, binele individual? «Noi căutăm să ne bucurăm de vieața». «De acum înainte nu mal Ieste vorba să știm cum să cucerim vieața, ci cum s’o cheltuim și să ne bucurăm de leau nu mal Ie vorba dp. a face să încoltască în mine adevăratu-mf leu, ci de-a culege roadele mele și de-a-ml consuma vieața». Pentru a birui năzuința la viea.ță, bueurarea de vieată trebuie să tnfringă această năzuință sub îndoita iei formă,., care a fost aretată de Schillertn poeziea-I: Idealul și Vieața: să nimicească atît sfâ­ șierea sau nevoea spirituală cît și cea temporală, să șteargă, tot o dată, atît setea de" ideal cît și foamea de pînea de toate zilele. Cel ce trebuie să-și mistue vieața, să și-o păstreze, nu se poate de lea bucura tot așa cel ce o cată n’o are și nu se poate nici dlnsul de lea bucura: amîndol sînt săraci». Binele individual Ieste legea noastră cea mal su­ premă. Stirner neagă ori-ue datorie. «Ce-mi pasă că, ceea-ce cuget sau fac, ar fi creștinesc? Că ar fi omenesc sau neomenesc, liberal saii neliberal: devreme ce duce Ia ținta ce-o urmăresc, de vreme ce asta mă satisface, ie bine. Numiți aceasta cum vreți. dați-I ori-ce calificativ, nu-mî pasă». «leată în ce stau ra­ porturile mele cu lumea : leu nu fac nimic pentru lea, din «iubirea de Dumnezeu», nu fac nimic din «iubi­ rea de om», ceea-ce fac, fac din «iubirea leului mîeu». «Clnd lumea mi se găsește în cale, și mi se găsește în totdeauna, o consum," ca să-mi aslîmpăr foamea egoismului mîeu: tu nu iești pentru mine de cit o hrană : tot așa si tu mă consumi, Mcîndu-mă să-ți slujesc de folos. Intre noi nu se află de cît un raport, raportul de utilitate, de profit, de interes». «Iubesc și leu pe oameni, și nu numai po unii, ci pe fie-care din Iei. leu îi iubesc înse cu conștiința egoismului mîeu: îl iubesc pentru-că iubirea mă face fericit, iubesc fiind-că îmi ieste firește și plăcut să iubesc, leu nu cunosc obligație să iubesc». Dreptul — I. In vederea binelui individual, Stirner res pinge dreptul, și asta fără nici o restricție locali sau temporală. ...... Dreptul nu există prin faptul că l’ar privi indivi­ dul ca folositor pentru binele său, ci pentru că acesta-1 privește ca sfînt. «Cine se poate apuca să cer­ ceteze ce-I «dreptul», fără să se pue din punct de ve­ dere religios? Dreptul“ nu-I oaro o noțiune religi­ oasă', adică ce-va sfînt4* ? «Revoluție» dînd egalitatel pecetea dreptului, luă poziție în domeniul a ce Iera sfînt, al idealului'*. „Intr'un sultan it, trebuie să respectez dreptul Sultanului, într’o republică, drep­ tul poporului, în comunitatea catolică, dreptul ca­ nonic, și asa mai departe. Trebuește a mă suoune acestor drepturi, a le privi ca sfinte*'. „Legea Ie sUnts, cel ce o violează, o calcă. Teste un criminal . .unb poți sa fii criminal de cît față de ce-va sunt Daca dispare ceea ce-I sfînt, atrage după sine și cruna . „Pedeapsa n’are însemnătate de cît în rejațe cu c ce-I sfînt1'. , Ce face un popă care povățuește pe-un fi' profanat criminal ? li arată marea greșală de » fi proia ceea-ce iera consacrat de Slut, de a fi tndr InțeleP. . mtnă vinovată asupra proprietate! Statului, inwegîndu-se pr|n asta și vieața celor c.w fac p con*h£ii<1finc?le ce Preced, cine-va ar vrea sa tragă c,t mărt carlea lui Stirner n’ar cuprinde de eet*rl fîix T*1’ 9i n’ar fi da eît desfășurarea unor cu­ rtine <Îa Insemnâtate generală : Stirner nu ne mflau' deRnIlpre ceea*ce socotește dlnsul că ar fi drept Sale= caea-ee-ar trebui ‘sft facem după părerile a Privi S/.p’ar face de ett să ne deo mijlocul de ?°nclu,ip° U1 /deilor lui. Dar Stirner n’a tras de loc I <^eȘte R din opera lui .* asemenea lucru nu tresân snrede?L ori-cît am fi de împinși la asta de De #ua« Vorbi necurmat do «leul StirnoaiirL3‘feliu Sth’ner tratează de orb pe cel ce Sca taS1 a nu fi al‘a de cît uu «om», lei se riDreptul înse Ieste tot atîta de puțin sfînt, ef flq1Va/acestei idei, că n’aș putea să-mi înJabele ca5C tot cș-aș avea trebuință», leljșj rMe^de si puțin de folos pentru binele individual. ” . lel declarâ îe o fantasmagorie cu care ne-a înzestrat o f • h,’*aQferiitaCrfd în existența strigoilor.,, t - a face loc „Oamenii au ajuns păn-acolo, a nu inalJi tH^xairerf 9 ' ? re buește să pleară, pentru ?r e împosă stăpînească, să îufrînczo această idee rrea tură 1 Univ-, 7? emulii ** 'omul trebuie să se ap®■ 1 veacului p0 care înșl-șl’lei au creat-o : P^P afirmă:: «Pe frontispiciul “°stru Și afirmă ște.t43 i-a băgat în robie'4. ^Poate omul individual6*sus^ C8tim ”a.xi”a..d.el"cl; că are toate drepturile din lume, ce-mi p. ci; .'Exploatează-te, tu SI» pe tine».’ *?» . și de susținerile lui * - Nu le r sp u^Pra ațgj1 ape numai intentiea să ne instrlte^*nH dreptul ? ’ ’cris q de suPot îu care se afla învremeaC1“d ce al putere să fii, al și dreptul să CI. Ori*®® A.cartea, ci voește sâ ne întreție ai dCsPre �REVISTA IBEEÎ REVISTA XBfeEl .41 |1 ort-ce dreptate numai de la riilrie pdrcade: I°u am drantul al fac ori-ce, de îndată co am puterea. Am dreptul de-a răsturna pe Zaua, peJehova. pe Dum­ nezeu, și așa mal departe, daca ar fi să pot: neputtnd, toți zeii va să-mi stee înainte în față, tari de dreptul ji de puterea lor". „Dreptul întră îo neantu-I, în hiu-f, dacă îl absoarbe puterea4': ,.o dată cu notidnea-I) cutfritul îsl pierde ?i. înțelesul". „Poate că poporul sr fi In conțra deârâdincfojilor t de aici lege Iii contra acestora ; Va fi o. rațiune ca leii flă fiu cre­ dincios? Aceasta l^ge va fi pentru mine mal jntilt de cit o „porunci"? „Gel ce are putere Ie „mai pre Sns de lese". „Pămîntul aparține celui ce se pricepe ăă piiâ mina pfe Iei sau căr-nl nu se lasă să i se ră­ pească Dacă cine-va va piftie mina ^pe Iei și și-l vaînsosi, va avea nu numai pfimîntul ci Și dreptul de-al stă pini. Teată dreptul cel egoist, care se poăte flstfeliu formula : Vreu, și Ie drept". II. Binele individual cere, ca pe viitor legea diriguitoare a individului Să fib; nu dreptul, ci inșu-și individul. Fie-care dintre noi Ieste „tonic"; „feste pentru sine o istorie a lumel": știindu-se „unic" dînstil Ieste «Pro­ prietari. „Dumnezeu, omenirea, nu și-au înterrieeat cauza lor pe nimic, pe nimica de cît pe sine. De aceea și leu cauza mea îmi voiă baza-o pe mine; tot ca si Dumnezeu, leu stnt negarea, tăgăduirea a tot ce rămîne. leu sînt pentru mine totul, sînt Unicul". Departe ast-feliii orl-ce cauză care.n'ar fi întru total a mea. Cauza mea, veți zice, ar trebui să fie cel pu­ țin Jjcaurt cea bună". Dar ce Ie oare bun și ce rău? Cauza mea sînt chlăr Ied; și leu nu sînt nici bun, nici rău: astea nu-s pentru mine de cft cuvinte. Ce Ie divin, privește pe Dumnezeu, omenirea privește pe om. Cauze meâ nici divină, nici omenească nu ie, nu Ie nici adevărul, nici bunul, nici dreptul, nici libe­ rul, Ie., ce tal mleu : lea nu-I generală, obștească, ci ținică^ după cum tot unic sînt si leu. Nimic pentru mine, nu-1 mal presus de mine" : „Ce deosebire între libertate și individualitate. Slnt liber față de ceea-ce nu rilal aml slnt proprietar a ceea-ce îmi ie în putere, sau a ceea ce sfnț în stare". „Libertatea nu ml ajunge deplină de cît cînd aceasta îmi Ie puterea: numai mulțămită acestei din urmă, în­ cetez de a fî numai liber, spre a ajunge individ și stăpînitor. „Fie-care trebuește să-și zică: leu, pentru mine, sînt totul, și totul ce fac, fac cu privire la mine. Dacă vi s’ar întfmpla, fie și numai o singură dată, & Vedea neted că Dumnezeu, legea și celelalte, nu fac alta de cit să v& aducă vătămare, să vă micșureze și ăă vă strice, fără îndoealâ că le-ați arunca* departe de voi, precum creștinii dărîmară odinioară chipurile lui Apolon și Minervel din morala păgînă". Cum fie­ care nu lucrează de cît după sine șl nu-I pasă de ni­ mic alta, creștinii și-au închipuit că și cu Dumnezeu nu putea să fie alt-feliu, lei lucrează „precum îi place’’ „Minunat lucru Ieste puterea, de folos într’o mulțime de cazuri, pentru efl „mult mal departe ajungi cu o mină plină de putere de cît cu-n sac plin de drep­ turi". NăzuițI cătră libertate ? Nebuni ce sîntell Aveți puterea, și libertatea va veni de Ia sine. Ui­ tați-vă, cel ce are puterea Ie „moi pre sus de legi". Observarea asta Ie dună gustul vostru, oameni „le­ gali" ? Voi Inse aveți lipsă de gust". Stafn/.— I. Precum respinge dreptul, Stimer resping, leară'ffi fără nici o restricție, ți instituțiea legală, nu­ mită Stat. Statul nu poate esista fără drept. „Respect legel", leafă cimentul care ține-n picioare toată clădirea Statului. Statul ca și dreptul, nu există prin faptul că indi­ vidul Far privi ca folositor pentru binele său, ci fîind-că acesta îl crede sfînt, fiind-că „nu ne-am lele­ pădat încă de ideea greșită, că Statul ar fi un, «leu» și că atare, ar fi o „persoană ' morală, mistică sau politică. De această piele de leu a leului, trebuie leu cu-adevărat un leu, trebuie să despoiu peînJtnfatul mjncfttor de'gogoși" Ou Statul, ca si cufamînH \exte '»Pentru ca familiea să fie admisă și Ie; d0 c&tră fie-care din cel cari fac tor. dn ^ ea’ trebuie ca fie-care să privească legă- ?i a& simtască- fată do bru «o respect pe care să-1 consSUtidS JLwJ ru«de* - Tot a§8’ fio-care mem^ui trebuie să privească această societate da sf'ntă, si venereze ca noțiune supremă pe cea cara va fi privită chiar de Stat ca nlare". lonp 8ta țxfi itn'u Ie numai autorizat cl Ip chiar obligat de-a cere asta de la iie-care dintre a! săi". Statul înse nu-î sfint. „Sfatul lucrează prin puterea brutală: puterea, în mînele salp. se chVeflmfi ,,drPpp» tn mînele Individului, asta sechWmă .,orlm«". Dacă n’aș face ce-ar voi Statul, Statul n’ar întoarce în con­ tra mea si m’ar face să-i simt gh;arele și unghiile sale, pentru-eft Iei le regele animalelor, leul și șoi­ mul". „Dar chiar dacă, prin puterea-ți, al a'junge a imptinâ adeversarulul t?i u, acesta nu te va privi nici o dată ca o autoritate sfintă, afară dacă n’ar fi un biet păcătos. Iei nu-țt va datori nici respect, nici omagiu, cu toate că, fata de puterea ta, va trebui să fie cu pază".De alt-feliu Statul, pentru binele individual nu fe de nici un folos. „Teu sînt vrăjmașul cel mal de moarte al Statului". „Binele public, ca atare, Ieste departe de-a fi tot una cu binele mleu indivi­ dual, pentrii-că, din potrivă, iei Ieste gradul cel mal mare de abnegafe. Se poate ca binele public să nu mal poată de veselie, poruncindu-mi mie : „Culcă-te tu“: ca Statul să seînteeze de strălucire, pe cită vreme ieu să fiu mort de foame". Ori ce Shat Ie despotic, fie-că despotul ar fi unul singur, fie c’ar ti mal mulțî, fîe-că, după cum se admite în republica, fiind cu toții stăplnî, unul ar fi despotul altuea“. „Statul îngăduo, pre cît se poate, ca indivizii sfi se miște liber, înse le interzice să lee mișcarea asta în serios, și să-l pleardă cum-va din vedere, pe dînsul, Slat. Statul nu urmărește nici o dată de cît o țintă: a țărmuri, a înlăntui, a subjuga pe individ, a-1 subordona unei generalități oare-care Dînsul nu noate dăinui de cît cu condițiea ca individul să nu fie, pentru sine totul în tot; Iei implică în mod necesar țărmurirea leului mleu, mutilarea mea și robiea. Nici o dată nu-șlva propune Statul să stimuleze libera activitate a indi­ vidului: singura activitate ce acesta încurajază Ieste aceea ce se referă la ținta-i particulară". „Statul ca­ ută a împiedica orl-ce activitate liberă, crin cenzura-I, supravegherea și polițiea lui. Iei crede a-șl în­ deplini datoriea, procedînd în chipul acesta, pentrucă, într’adevăr, Ieste vorba de datoriea de conser­ vare". „Teu nu pot face tot ce-s în stare, ci numai ceea-ce îmi îngăduește Statul a facej nu pot să-mi pun în vază nici cugetările mele, nici munca, nici în de obște nimic din ceea ce-mi aparține". „Pauperismul Ie un corolar al ne-valoarel leului mleu, al neputinței de-a-ml areta puterea. Așa-că Stat și pauperism slnt două fenomene nedeslipite. Statul n’admite ca leu să trag din mine folos: Iei nu există de cît cu condițiea ca leu să nu am glas în pieață: pu­ rurea Iei țintește a trage din mine un ce profit, eă mă exploateze, sa mft despoae, să mă facă să slujesc la ce-va, fie și a alcătui un proles, un proleetariat: Iei vrea ca leu să fiu «creatura» sa*. „Statul nu poateîngădui relații imediate de Ia om la om: Iei trebuie numai de cît să intervie. să se interpue ca mijlocitor. Iei deosebește, despArțește pe om de om, și se interpune fntre dînșil ca «Sfîntul Duh». Lu­ crătorii cari cer o sporire de salar, sînt priviți ca drept criminali de îndată ee cată a smulge aceas sporire cu forța de la patron. Ce-ar trebui să facă ? Dacă nu s’ar folosi de putere, s’ar întoar cu mînele goale: a te folosi înse de puterea a recurge la silă, însemnează a pune în practica p acel „ajută-te singur" însemnează a-ți areta PU"* a scoate liber și cu adevărat din proprietatea-ț>, mal cît face, toate lucruri pe cari nu le poate mg dui Statul. II. Binele individual cere ca Statul sa fie înlocuit pnntr'o vieață Socială care să nu fie întemeeată de cit pe p priile sale reglementări. Stirner numește acest so vieață Socială : „Unirea egoiștilor". „ I.După descotorosirea de Stat, oamenii cată să u totu-șl o vieață socială. „Individualiștii, dm P„--0. lor, vor lupta pentru unitatea personală, de catr care dorită, pentru unitatea izvorită din aS0<' jrea Ce legătură va întruni înse pe oamenii din aceasta? Fără îndoeală, nici un soiu de angoj ț «Dacă aș fi legat, astă-zi și totdeauna, de J-ată, de ieri, voința mea mi-ar fi imobilizată, pa ra0ie Creațiea meâ, cu alte cuvinte un act al voiaj .cjQg, determinate, ar fi să-mi devie mie stăpîn. nm p ja că aș fi fost fer? un nebun, v» trebui oare, p 4 regiuni la o îmbucătățire ne-nchlpuită. Fie-care tre­ st-91 albă osișorul lui, din care iă găsaacă fe CI‘ettn spirituală, Superioară intelectului mleu, ca buește ce-va să roadă". P P°tere asociație alta Și după cum nu voesc de a .xPr«?P^ictatea în8e nu’^ »Jeu nu mi dau în­ și maximelor, cugetărilor mele, cari voesc să fi robuj 1 & de nici o garanție, expuse criticei mele dărăt din fața proprietățel tale, proprietățel voastre : o privesc, din ootrivă. pururea ca proprietatea rSt»’e».J„ite fără să Ic chezășuesc durata, tot așa, leu mea pe care n’o am de „respectat". Tratați și voi nec?n„a mal puțin, înțeleg a-ml angaja viitorul tot asa ceea-ce numiți proprietatea mea". b» lDtc*î a-mi vinde sufletul" Iei, cum se zice cînd pentru binele individual, nici nu te u°ire,hfl d* diavol și cum și Ieste cazul într’adevăr deProprietatea, folos. „Proprietatea, dubă cum o înțeleg liberalii vorba de Stat sau de-o autoritate spirituală. burghf-jl, nu se poate susține, avtnd îâ vedere dăctndetnt si rămîn, pentru mine, mal mult de c-ît Statul, cetățeanul proprietar nu posedă în realitate nimic l0U/rnultde cit Biserica, mai mult de cît D-zeu, ele., și pretutindeni Ieste un izgonit. Departe ca lumea rin urmare, nemăsurat de mult mal mult și de să îi poștă aparți-pa lui, nici măcar păcătosul de Sînnirea". Dimpotrivă, legătura care întrunește, care colț unde trăește de â-zl pe mîne nu-I al lui". “J ne oameni într’o unire Ieste folosul care izvoIT. Binele individual cere ca proprietatea șă fie înlocuită I «fte pentru Tel, pe fie-care clipă, din această unire. nncă vecinul îmi poate fi de folos, consimt a mă în- ■Șr1*” distribuire, prin o împărțire de bundri care să nu fiee « mă “sociea cu Iel» din pricină că acordul a- fie^ întemeeată de cit pe cerințele binelui "individual Dacă Pdn îmi sporește puterea, din pricină că puterile Stirner numește, partea rezultată din această |dis.Voastre întrunite produc mai mult de cît ar putea tribuire, tot proprietate, ceea-ce o face în toată cartea-I fiice orl-care din astea aparte. Dar leu nu văd în asta nu-I în înțelesul cel propriu al vorbei care nu întrunirea aceasta nimic alta de cît o sporire a pu- poate să însemneze de cît o parte de bunuri a căror lereț mele, și nu țin la dînsa, și n’o păstrez de cît stftpînire Ie întemeeată pe ‘drept. , Pentru a răsounde cerințelor propriului său bine, atît cît reprezintă sau Ieste puterea-mi multiplicată". Prin urmare unirea ieste cu totul alta de cît „So­ fie-care trebuie să albă tot ce Ie în putința I să cietatea pe care comunismul vrea s’o întemeeze". dobîndească. 1. „Intru-cît nu-ml veți putea rîpi puterea asupra , in unire, tu îți aduci întreaga putere, întreaga avere, s’i-tl pui în vază toate puterile, arătînd tot ce poți... unui lucru, acgst lucru rămîne proprietatea mea: In Societate, atît tu cît și activitea ta, sîntețl utilizați... Fie și-așa. Hotărască de proprietate puterea;. voifl. în întăea, trăeștl ca egoist, în a doua trăeștl ca om, aștepta și leu totul de la puterea ihea; Puterea cn alte vorbe cu religiozitate: aici muncești la viea străină, puterea lăsată de mine altuea, a făcut din Domnului. Totul ce al, tu Iești dator Societate!, Iești mine un serv, fie-ca propriea mea putere să facă obligatul, îndatoratul sau datornicul Iei și Iești stă- din mine un proprietarii. «La ce proprietate am înpînit de «datorii sociale* tunirei,- nu-I datorestl nimic: drituiraa să tind ? La toată proprietatea la care mă lea te servește, și de îndată ce nu mal poți trage îndrituesc singur leu. Dreptul de proprietate asupra dintrînsa nici, un folos, o părăsești fără de nici un unul lucru, mi-1 dau singur ieu, punînd mina pe Iei, scrupul. Dacă Societatea ieste mai mult de cît tine, cu alte cuvinte dîndu-ml puterea, îndrituirea; tîtliil ta o vel face a trece înaintea-țl, făcîndu te sluga Iei; să-l am". „Totul ce slnt îh stare să am, leată bu­ asociației Ieste unelta, ie arma ta, iea îți ascute, îți nurile mele". „Bolnavii, copiii, bătrîniî, chiar și . . multiplică puterea ta naturală. Unirea nu există de aceștia sînt în stare să aibă o mulțime de bunuri, cit pentru tine, societatea din potrivă te reclamă ca fie măcar să-și păstreze vieața în loc să și o ridice. bunul Iei, lea putînd să existe și fără tine. In scurte Și dacă sînt în stare de a vă face să le doriți con­ vorbe, societateă ie sfîută, asociațiea Teste proprie­ servarea, Ie că posedă o putere asupra voastră". j tatea ta: Societatea se servește de tine, de unire tu „Ce bunuri nu posedă oare copilul, în zimhetul, în te servești". gesturile, în mișcările, în strigătele lui, în scurte 2. Cum se vor alcătui înse ast-feliii de uniri9 Stimer vorbe, în singurul fapt că există? Tu, mamă. nu-Idal In polimica cu criticul său Moses Hess, dă cîte-va lui sinul, tu, tată, nu-I dai oare din bunul tău totul ce-î trebuie? lei vă constrînge, și prin asta ieată-1 pilde de uniri, ființînd. „Poate că chiar în momentul acesta, i se Întru­ că posedă, că are ceea ce socotiți ca al vostru‘‘i „Proprietatea nu trebuie și nu poate ti ast-feliii des­ nesc, în fața ferestrei, ca să se joace ca niște buni camarazi, niște drăguți de copil. Ulte-se la 'dînsil si ființată : ceea-ce trebuie le a o curăți de iluzii și a poaț ța întruniri, destul de vesele, de egoiști. face dintrînsa proprietatea mea. Cu chipul acesta, iiiMw ± re dornuul Hess vre-un prieten sau vre-o închipuirea că n’aș avea îndrituirea a pune mîna pe chin « ?t.unSî ar Putea fără îndoeală să știe în ce tot ce mi-ar fi de nevoe, va pieri. „De cîte lucruri .ctwin hfPDO ° inimă 1 D.irn^ se alipește de alta, în ce chip se în- n’are înse omul nevoe" ? Cel ce are nevoe de multe <H.C doî ’n(fivizl egoiști, ca să se folosască sau să și care se pricepe să le și-apuce, a lipsit oare vre-o nlf>rH?lre-unn^ de altul, și cum se face că fie-care nu dată de a și țe însuși ? Napoleon a luat Europa, iear Btrnaî pnn ,oceasta nimic. Poate-că se va întîlni pe FrancejiI Algeria. Ar trebui ca „plebea", pe care respxxeiom, u vor iee cugetul o-nlănțuește, o paraliznză să se deprindă o cu TIcI pY „CU nJ?te P rie teni, .can cari îl vor Iinvita invita sa să lee cur Uțj /Iz. — -_____ do vin; oare se____ va duce cu dînsil,B^tă a-șl procura cele ce-I sînt de nevoe. Dacă #r Ca ]„ f Păhăruț ~ anx i— - ’o*“—• vaio oe- .T<x ■— ' merge cum-va prea departe, dacă cum-va v ați socoti prieton» «v . k*ne ’ se «întrunește* oare cu cere? n di.n Pricină că întrevede chiar Iei o plă- vătămațl, atunci apărați-vă". „Trebuințele „omului" Rducă in/e Pyiotenil de petrecere vor fi datori să-I nu sînt nici de cum o măsură care să poată să se Oare ^ujțămirl, că a făcut-o „jertfă"? Nu vor fi aplice Ia mine și la trebuințele mele, pentru-că leu ceas . c.urlnd conștient! de a fî alcătuit, pentru-n pot să. am trebuință de mal mult sau de mai puțin. Nu, leu trebuește să am atît cît slnt în stare să-mi 8Utoer^!re ?e e&oistl‘‘ ? ‘“ane" de ego‘ ^G^ar îutemeorea unei „uniri ger- însușesc". 2. „Unirile între indivizi va săînmulțască mijloacele fie-cărul de acțiune, apărînd proprietatea-I amenin­ 1 Stimer respinge, de asemeni fără țată". „Dacă voim a ne apropriea solul, în loc de a-1 ?u1Wu»Ih 8litutlea legală a proprietăți Asta „nu trăește lăsa ca chilipir proprietarilor fonciari, să ne unim, ??clt drfin?8iCÎt,doar dreptului, lea n’are alte garanții să ne asociem întru scopul acesta, să alcătuim o d,îe- Ie nrlU Dînsa n« Ie un „fapt“ ci o ficțiune, o „unire" care să se facă proprietară pe iei. Izbutind, garHanKtaAea numele dreptului*, proprie- proprietarii de a-zl vor înceta să mal fie proprietari. ^reptic ntată. Nu posed de la „mine", posed „de Și tot așa, după cum fi vom fi deposedat de pâmînt si de sol, ÎI vom mal putea alunga și din alte pro­ prietăți, pentru a face din Iele proprietatea noastră în înțelesul acesta, nu există a rîpitorilor „Rîpîtoril" va săalcătuească o societate, S b‘“ek ur® individul o privește ca folositoare pen- pe care putem si ne-o închipuim că va crește, înlinn? tate. în ?i-Pentru că o privește ca sfintă. „Pro- zîndu-se progresiv, până 1“ Punctul de-a isprăvi să Injelesul burghezcsc al cuvîntului, însamnă îmbrățoșeze omenirea întreagă. Dar însă-și jeeastj a£0prletatOoS?ntă, așa-că leu trebuie să-ți respect omenire nu-I de cît o cugetare sau o iluzie, o fantoug hi»nla* »\PesPect proprietăței". Polițcianil n’are realitate de cît în mdivjz pp°Priefe»«aro^ ca fio-care să-și aibă părticica lui care aceștia, luațl în masă, nu se vor folosi mai puțin .* asemenea tendință a și ajuns în unele �REVISTA IDEE1 44 REVISTA IDEEl arbitrar de pămînt și de sol de ctt individul cel Izolat, așa numitul proprietar1'. „Lucrul la care toți ar vrea a avea parte, se va lua de la individul cure ar vrea, a-1 avea numai pen­ tru sine, făcîndu-se hun comun. In calitate de nun comun, fie-care poate sa alba o parte In Ie), parte care i-arfi proprietatea. Așa se face câ, după dreptul de moștenire cel vechiu, o cu să care aparținea la cinci moștenitori Iera hunul lor comun, indiviz, pe cînd a*cincea parte din venit Iera proprietatea fie-cărul Proprietatea de care în clipa asta slntem încă lipsiți, va fi cu mult mal bine utilizată. în mi­ nele noastre ale tuturor. Să ne unim așa dar, ca sa săvirșim o asemeni hoție." Realizarea. — Schimbarea necesai ă pentru binele individual va a se îndeplini, după Stirner, în urmă­ torul chip : mal intâl o cilime îndestulătoare de oameni va să se transforme interior, recunoseînd ca legea cea mal supremă binele lor personal: după asta, acești oameni va să provoace transformarea exterioară, adică distrugerea dreptului, a Statului, a proprietăței, inaugurinâ prin asta o era nouă. 1. Condițiea ,,sine qua non-‘, condițiea neaparată Ieste transformarea interioară a individului. „Revoluție și râzvrîtire nu le acelaș lucru. Cea dintâi constă într’o răsturnare a stărel politice, a acelui statas al Statului sau al Societățel, asa-că lea n’are de cît o însemnătate politică sau -socială Qea de a doua are drept urmare aceea-șl răsturnare a așezămintelor stabilite sau aflătoare,* lea nu ie înse o ridicare de scut, ci râscularea unor indivizi cari se ridică, fără să se-ngrijască de așeză mintele, de instituțiile ce ar putea răsări după asta. Revoluțiea are în vedere un regim nou, răzvrîtirea no duce să nu.ne mal lâsăm de a fi cîrmuiți ci să ne cirmuim înși-ne noi: asta din urmă nu întreține cine știe ce strălucite speranțe^ asupra „instituțiilor viitoare". Asta din urmă nu ie o luptă împotriva a ceea ce ie stabilit, în înțelesul că, de îndată ce izblndește, ceea ce-i stabilit se darima de sine. Asta Ieste silința ce-o fac ca să scap de prezentul care m’apasă : de îndată ce abandonez, de îndată ce părăsesc prezentul acesta, prezentul acesta se descompune, ie mort. In cele din urmă, ținta mea ne-fîind a răsturnă ceea ce Ieste, ci a mă ridica mal presus de ceea-ce Ieste, intențiile și faptele mele n’au nimic de politic sau social: astea, ne-avind alt obiect sau alt scop de cît pe mine și individualitatea mea, slnt egoiste De ce întemeetorul creștinismului n’a fost oare un revoluționar sau un demagog, după cum Evreii l'ar fi dorit? De ce n’a fost oare un liberal?Din pricină ca fel nu așiepta mintuirea de la schimbarea, de la premenirea instituțiilor: orl-ce tarabă guvernamen­ tală și administrativă fiindu-1 cu totul indiferentă, lei n a fost un revoluționar, cum a lost bună-oară Cezar, ci un razvrltit, un rebel: îel nu căuta să râsto&rne-un guvern, ci a se ridica însu-și Iei. lei n’a dus o campanie liberală sau politică împotriva autorițățel întemeeate, ci a voitsă-șl urmeze propriea-I cale, fără să-I pese de autoritatea întemeeată si fără să se lese îcriurit de iea.. " „Totul ce-I sfînt Ieste o legătură , un lanț. Totul ce-I sfîut Ieste falșificat de falsificatori, și nu se poate să fie alt-tfeliti: de aceeași găsim în timpul de față, în toate sferele, o mulțime de falșificatori de aceștia. Dinșil pregătesc ruptura cu dreptul, desfiin­ țarea dreptului11. „Privește-te cu mult mai puternic de cît cum pari, și mal puternic vel fi; socoate-ți valoa­ rea ta cît mal sus, și vel fi mult mal mult". „Săracii nu vor deveni liberi de cît cînd se vor pune în răz­ vrătire, cînd se vor răscula, se vor ridica". „Num&I de la egoism plebea trebuie să aștepte un ajutor oarer care: ajutorul acesta plebea’trebuie a-1 împrumuta ae la sine, ccea-ce va și face de-altminteri. Plebea Ie o putere, numai să nu se lase stăpînită, înfrlnata uc irica » n+îk-r*U<Vu- a aduce „transformarea așezămintelor răîr* Și.Pentru a înlocui dreptul, Statul, pro?tit mal mull n . wu«MJU UCDUIO <!U UUL Nu.^re P?1®1118- împotriva Statului actual. ? Sutezare arbitrară Statul poate sa a puterii insamnă: întrebuințarea de individ «•Ini»® nut^<L’oJu5n,aî priQ crim& individul poate 8 puterea Statului, clnd le de părere câ nu Iei le mal pre jos de Stat, ci că Statul Ie de Iei oro joe“ .,De acolpa rezulta cum-că Io lupta lot. împotriva guvernului, cugetătorii etnt crreșitl, cu alte cuvinte stnt neputincioși, etnd prind să vie cu cuge țări la asaltul unei puteri personale ; puterea egoista închide gura celor ce reznn«ază. Nu pe cîmpu! bătălie a teoriei putea-sc-vn repurta o biruința hotj rîtoare, lear puterea sflniă n cugelărel cade înfrîntă și piere eub loviturile egoismului. Numai lupta cea egoist*, lupta între egoiști, poate să dezlege o chestie" oare-care". aChcstiea proprietăței nu-I atît de simplă de dez­ legat cum îșl închipue socialiștii, chiar comuniștii, lea nu se va dezlega de cît prin războiul, prin lupta tuturora împotriva tuturor». «Oată. să întru ast-feliă în Rtănînirea, în posesiunea puterel pe care am lă­ sat-o. am pfirăsit-o altora, nepriceput c?-am fost de valoarea puterilor mele. Pentru mine, proprietatea mea se întinde p^nă unde mi se întinde brațul: cătă a revindica ca al mieu tot ce as fi în stare să cu­ ceresc. fără să văd alte margenl reale proprietăței • mrie de cît puterea mea, singura sursă a dreptului mieu». țtPentru a stârpi pauperismul sau sărăciea, egoismul nu zice plebei.- așteaptă ceea-ce o inimă echitabilă va să-ti brirăzască în numele comunitățeî, ci-I zice: pune mîna pe tot ce al trebuință și lea". In această luptă. Stirner nu respinge nici* un mij­ loc. „leu nu mă voiu opri în fata nici unei acțiuni, ori și care ar fi, în fața spiritului de impietate, de mo­ ralitate sau nedreptate, ce o ar putea anima, nu voiiî da înapoi, după cum nu s'a abținut nici Sfîntul Bonifaciu, din scrupul religios, de a doborî la pămînt ste­ jarii ce-I sfinți ai păgînilor". „Dreptul de vieață și moarte ce și l’au rezervat Biserica și Statul, leu îl declar al mieu". Vieața individului lîu mă imporți de cît întru cît are pentru mine-o valoare: bunurile sale, atît materiale cît și spirituale sînt ale mele, și mă port cu Iele ca proprietar în măsura puterilor mele. 3. Stirner ne arată un caz de transformare prin vi­ olență. Iei presupune că un număr de oameni recu­ nosc că sînt exploatați peste măsură, cu osebire față cu alțl indivizi. «Exploatațilse cutează să-ntrebe: ce face siguranța proprietăței voastre. Domnilor privilegiațl ? Și răs­ pund singuri: proprietatea voastră ie siguri din pri­ cină că noi ne abținem de a o ataca. Ce ne dațl înse voi ca răsplată? Voi nu aveți pentru „poporul de rînd" de cît dispreț și lovituri de picior, suprave­ gherea politiei, și un "catechism cu acest principiu fundamental: Re*spectă ceea-ce nu-I al tău, ceea-ca ie al altuea. Respectează pe alții, și mai cu samă su­ periorii tăi. La aceasta răspundem: voițl respectul nostru ? Atuncea cumpărați-ni-1: ieată prețul ce-1 ce­ rem. Proprietatea voastră, voim să v'o lăsăm, bucu­ ros. înse cu prețul unei compenzațil îndestulătoare, Ce produce în timp de pace un general, în schimbul miilor de lei ce primește? Ce produce un altul pen­ tru sutele lui de mii sau milioanele lui anuale? Ce compenzație primim noi, cînd noi mîncăm cartofiultîndu-ne la voi cum vă înghițițl stridiile liniștit. Cumpărați-ne mă°ar asemenea stridii cu prețul pe care slntem noi siliți pentru cartofi să-1 plătim, si puteți să urmați a mînca aceste stridii în pace. Ponta va închipuiți că stridiile nu-s tot atît și-ale noastre, ca și-ale voastre ? Veți striga poate că-I violența, vazîndu-ne că ne umplem farfuriea și noi ne apucam să le mîncăm cu voi: veți și avea fără îndoeală drep­ tate. Fără violență noi nu le-am fi avut: iear voi,nu­ mai pentru-că ne faceți violență le-avețl“. „Dar să lăsăm stridiile de-o parte, și să trecen\l£ o proprietate care ne atinge mal de aproape, Per“*r că celelalte nu Ierau de cit posesiune, avere, să w cem la muncă. Noi muncim douăsprezece sau au* __ _______________ _______ _____ . tea ceasuri, întru sudoarea frunțel, pe zi, și voi dațl.pentru dațl .pentru asta vre-o clți-va clțl-va bani. Bine, faceți ffie 1" plătită —și ~ munca voastră cu-acelaș ..Aniin nrt preț, vo nutnal ». cît de _acord, ____ ___ —__ __ numai g de numai să fie înțeles hm nimeni nu mal are nici de făcut, nici de primit a&~ rurl. Atîtea veacuri de cînd vă tot facem pomană <u Stupid,. Utîua =r. de drf nu-1 a cezarului. S’a isprăvit de acum, dezlegaț baerile pungel pentru-că de acum înainte preț fel noastre a îndurat o ridicare enorma. Jio vom lua nimica, cu desăvîrșire nimic, dar v 1 j .j dt mal bine ceea-ce veți voi să aveți... Tu de lUavuție al? ,>Am o moșie de o mic de poRme* sint omul gospodăriei tale, dur de acum D uti-ți voiu mai lucra clmpul de cit cu -~un *“■ de uu taler r ’ " pe zi. ,Atunci voii lua un alt luNu-1 vei g&si, pentru câ de acuma nici noi ’ -« mal muncim în alte condiții, iear daca P,10-ggăsi cum-va alțni sa lase mai jos bage de sumă. b a* 6 Paul Ehzbacher. PIETRELE... cu totul și numai raze mici, slabe, străbateau, Iei și colo, pnn desul copenș. de crengi și de frunze ce îmbrăca pădurea . Printre pietre «uj&nta Ierburi sălbatece, mari, Cari crescură, crescură atît de îm-lte, în cît acoperirii cu totul mmdrele Hori, cari cu caznă mare, cu multă trudă, se iviseră din p&mîntul cel morc și uscat care acoperea pietrele . Șt prin păduri colindau animalele, tiarele cele sălbatice, în voe, înăbușind cu- mugetul lor șoaptele ce se încumetau unii oameni a le scoate cu teamă, cu spaimă. Fiarele cele sălbatece alungară, împrfiștiară pe oameni, și oamenii se ascunseră cu supunere, n tăcere, prin văgăuni pnn talnițl, prin poduri, strîngtnd cu teamă la pieptul lor corpurile înfiorate, bătînd cu putere, ...... „ gr rhlar pietrele începutrau să strige... petrele zăceau, din timn: ad! no. nfn .. r------- t_ . ox «a w.m.2 o. _J r ti tari și gr01e» 8& 80 clintească măcar.... Și zăîACeamute paralizate, reci... Razele calde ale strălucitac0?1floare încă nu pătrunseseră pănă la adîncimea în care * . i dînsele afundate... Numai icl-colo, o slabă ume^lă produsă de ploae străbatea pănă la pietrele cele ' i neAdînc°în pămînt, în întunericimea fără de soare, fără de er fără ’răzbaterea ploael, Ierau pietrele atundate, dar din adîncinwa lorlele wdeauși auzeau că ploile ap dau puțin otte puțin pămîntul,. simțeau că soarele ardea, usca noroiul ce le acoperea. Iele auzeau și simțeau ca caii cu copitele lor și roțile trăsurilor sapau gropi în pămînt,.. că copitele cailor și roțile trăsurilor împrăștiea noroiul... Si pietrele așteptau, cu o bucurie ascunsă ora cea tericită cînd avea să se-nceapa și pentru Iele o altă vieață, ziua cînd aveau să poată să rîdă soarelui drept în față, cînd aveau sa fie spălate bine de ploi, iear piepturile lor tari aveau să fie bătute de c opitele tot atît de tari ale ca­ ilor șt de roțile trasurilor grele... Inse, deocamdată, pietrele tot tăceau... Cu nepăsare se uitau Iele la durerile oamenilor, cari se tăvăleau în praf îu pratul ce le învaluea și pe Iele, și auzeau strigătele sălbatece, de durere, ale oamenilor, de sub Cnutul, de sub Nagalca, ce șuerau în văzduh... Iele auzeau plîngenle și vaetule acestor oameni nenorociți, rugile lor de milă, im­ plorările lor câtră Dumnezeu... Din adîncimea lor, pie­ trele vedeau, cum mînl brutale răpeau iemel nobile de lîng& soții lor cel iubiți și copil slabi, bolnavi de lingă părinții lor.. Pietrele vedeau, cum peste fețele mohorîte ale nenorociților, curgea în mari șiroae o sudoare de sînge... Prin grosul strat de pămînt ce le acoperea, pie­ trele auzeau zîngănitul lanțurilor și baterea tiarelor grele, cu cari Ierau ferecați bieții nenorociți,. lear sîngele omenesc, vărsat, din blelșug străbătuse, prin stratul gros de pămînt, și acoperise si pietrele... Pietrele, cele surde auziră cîntecul vesel al tiranilor, al ucigașilor și strigă­ tele de durere și disperare ale nenorociților suferinzi... Și în întreaga vieață se auzi o larmă îngrozitoare, sălba­ tecă, ca de iad, In care se amestecau glasuri de rugă și blestem, bucurie și vaete, risete și plînsete... Numai pie­ trele cele reci, numai Iele taceau.., De-o dată, pe pămîntul care acoperea pietrele, strigă­ tele de durere și hohotele de plîns ale nenorociților su­ ferinzi, încetară... Oamenii se liniștiră: vechea îrică, de cutare... și de cutare... care atîrnă pururea de-asupra ca­ petelor celor nenorociți înăbuși, smulse toate-cuvintele ,' tinguire și protestare din inimile omenești... Oameuu amuțiră de-o dată.. Li se părea cu neputință ca Iei oameni mici, neînsemnați, slabi, neocrotiți de nimeni, să Poată nimici vre-o dată Cnutul și Nagaica*ce atîrnau ,îa8?p^ C8P®telor lor. Li se părea că în zadar li-I plîn, tînguirea, că Dumnezeu nu aude și nu lea sama |a durerile lor.. Oamenii credeau că plîngerile și strigă"uo lor, aveau să nască mai multe dureri, mal multe ti’ mal multe lovituri încă.. Și oamenii amuțiră... Adine, în tundul inimel, îșl ascunseră Iei înspăimîntă^“plitele lor batjocoriri și jigniri. Și de nevoe, “J “Hă, l?i acoperiră Iei fețele lor cîte ou-n zîmbet, ca să cum-că se liniștiseră și că Ierau mulțămițl... rt»AOuiI iuțiră .. Și daca vre-unul, din cel ce se tic ,P® pietre, cuteza sau avea îndrăzneală de a rldl0a NiPr, • ** a c&u în sus cătră soare, se îngropa pe dată 4 “gaica, cea ou cîrligo la vîrfurl de fler, se îngropa in Î1VO?UBB^ nerușinat., Și acest prost îndrăzneț, O scaiul8e^6 de soare si de lumină, cădea H pămin , în sînge .. Intr1 °anienil t<ceau. Opace de mormînt legăna lumea * W. copaci cu vîriiiril» lor tuto«e, Ierai1 împrăștiate negreșit pe departe, ruginite bîtele putrezite... Și oamenii nu întinseră mîna la aceste m>jloace,... ca si se apăre, cu tărie și cu curaj, pe Iei și pe al lor, cum se cădea hi facă.. Cîmpiile Viețel se acopenră de buruenlj și inimile oamenilor se umplură de amărăciune... Și atunci pietrele începură să strige.. înainte, dînsele ziceau, tari și grele, adînc îngropate-n pămint, zăceau nepăsătoare și mute.. Acuma inse Iele, începură să strige .. Și oamenii tot tă­ ceau .. Și atunci pietrele începură să strige : «Sculați, ridicați-vă, voi, oameni, Ați uitat oare că sîntețl oameni.. Sculați, voi, bărbați, părăsiți-vă soțiile și copiii, sculați și puneți mîna pe arme, pe unelte de apărare. Sculați cu toții, -și veți fi mulțl... Și nu vă va mal fi nici o teamă, nici de fiarele cele sălbatece, nici de păduri... și nimeni nu vă va mal putea face nimica... La o lalU cu toții, voi oameni, numărul vostru Ie mare. Și cum în mînl aveți unele puternice, sănătoase, lear piepturile voastre-s de fler, ucidețl fiarele cele săl­ batece, tftețl ramurile, tufărișul tăețl pădurea din rădă­ cini, și soarele va dobîndi libertatea și vă va lumina calea cu razele Iul bine-cuvîntate și cu lumina lui orbi­ toare... La o lalta cu toții, tăeți, nimiciți... Soțiile voastre, cu furie, să năvălească asupra fiarelor sălbatice, și să le sfâșie cu unghiile, să se răzbune de batjocoririle îndurate odinioară... Cu părul lor cel lung, soțiiele voastre să astupe gurile mari ca prăpăstiile, fără tund, ale acestor tiare, și să le scoată ochii... lear copiii voștri, și mici și mari tîrîndu-se pe pămînt, smulgă, cu slabele lor mînuțe, Ierburile puturoase, sălbatece, arzîdu-le și curățînd pămîntul de Iele... Oameni, oameni, sculați, sculați cu toții.. Puneți mîna pe bîte, pe cuțite și pe securi.. Femei, copil, sculați... Și tiarele sălbatica va si isp&șască în chinuri crunte, păcatele lor neertate și grele... lear. pădurile vor cădea., și soarele, soarele luminos arzător și frumos, dătător de vieață, va începe să strălucească cu o lumină nouă peste întregul cuprins.'»... Pietrele strigară : Sculați.. Mal înainte, tari și grele. Iele zăceau mute și surde la durerile și strigatele oame­ nilor... Dar acum Iele au prins să strige: «Ridicați-vă cu toții, bătrînl și tineri, bărbați femei și copil... Destul aț-I suferit... Destul a-țl tăcut... Cel ce va mal tăcea șl acum, blestemat să fie în veci, I-un uci­ gaș nimicitor al soarelui al luminel, i-un vinovat fața de libertate de bucurie și fericire, ticălosul ticăloșilor Ieste față de împărățiea viețel. - Voi judecătorii cel noi mergeți a sosit timpul și acnm Ieste» .. Strigat-au pietrele... Și oamenii au început să se miște și a Ieși din ungherele lor mohorîte - le Ier* greu inse să se ridice, sa stee drept... Iei se priviră ou teamă, sțrîngîndu-șl soțiile și copiii plini de înfiorare, la sin, și cu teamă întinseră mîna spre uneltele putrede, învechite... Pietrele înse strigară: «Fiți fără grijă fără de teamă ndicați-vă: puterea și curagiul biruesc totul».-, , Și oamenii se ridică măcar că de rușine nu puteau P^r c“ să se ridice. De nu s’&r fi ridicat, ar fi fost un păcat neerat cînd chiar și pietrele începu-tau să strige.. Din Jargon, de H. L Wcchsler. Eerețfl. leacufiorde contele Aulic de Echartshausem traducere SVt' nimilriu.. Ambele aceste lucrări fac parte din „Biblioteca Universala" ed.tată de A. 1 Nițennu. Moire, Aisa sau Destinul, de Eugen Tăutu, fost loco­ tenent in Infanterie. Martie 1907, de E. E. Vincler, �IUU18TA 1DBBÎ 47 REVISTA. IDEEI -48 DRAGOSTE ȘI IEAR DRAGOSTE * Ne trebuie dragoste chiar do-or fi si nu bo alie iu lume. Ludovic Halevy. Afară de vre-o cîte-va rari escepțil, foarte puțin încurajate de altmint&l, literatura nu se înalță nici cum in regiunea superioară a ideilor, a cunoștințelor experimentale și a înal­ telor speculări psihice. lea cămine, nestrămutat, la starea de divertisment, de distracție publică, Bolul iei social ie de a desfăta pe cei trindavl. petrecălorl, de a face să viseze femeile: lea nu-l înțelege alt-Jeliu. Dacă, cile o dată, dinsa încearcă cile o incursîe sfiicioasă in domeniul intelectual, critica, însărcinată să ție strajă ............... ’ pe dată ’ ■ menținere! bunel1 daline literare, dă alarma. Iei îi trebuie dragoste, lear publicul care cetește și cumpără, repetă cu critica: „Mie-mi trebuie dragoste'1. Pe cind știința își dă toată silința să limpezască izvoarele vieței de toate rătăcirile me­ tafizice ce le întunecă : pe cînd lea cucerește țărmuri neexplorate, interoghează infinitul, spațiul și eternitatea materiei: pe cînd lea merge șă cerceteze, in fundul mărilor primitive, materiea primordială, din care purcedem, cari și urmează dezvoltarea-! înceată în cursul a mi­ lioane de ani și în milioane de forme, pană ajunge la evoluțiea cea mai desavirșită, până ajunge la om,... literatura se măi ginește să tot tngîne, să tot scîncească mereu bietele eîntece, asupra a două-trei sentimente artificiale și con­ venționale, cari trebueausă fie sfieșite, istovite de mult, de cînd slujesc mereu să ne-ncînle, pentru că pare că ne incintă. Literatura ria tras nici un învățămînt, n’a tras nici un folos, pentru întinerirea-i, din modurile superbe și noi de educație pe cari știința i le-a adus, nici din frumusețile estetice noi, ce puteau să izvorască de-aicl. Cu o în­ dărătnicie ne-nfrintă, literatura se-mpotriveșle de a Intra, cu știința, în cîmpul aproape ne­ mărginit, deschis de aceasta tuturor activită­ ților mintale și artistice ale omului. Literatura nu se dezlipește de dragoste, cu alte cuvinte de singura și palpitanta chestie de a ști dacă Stan se va-nsura cu Slana, și dacă Stana-l va-nșela pe Stan, și anume-n ce chip, și din contra. Lileraturel îl trebuie dragoste. In privința asta, toți literațil sint de acord: naturaliștl, idealiști, verișll, moderniști, psi­ hologi. Opere ca Germinai, în care Zola ne arată grozava, înfiorătoarea fantomă a chestiei sociale sînt rari. Tot alit de rari sint și acele cari, ca Ana Karenina de Tolstol, și Boala Veacului de Nordau, mișcă, frâmintă idei adinei și rasfrtng asupra viitorului omenirel pătrunză­ toare lumini. Lumea s'a întors foarte iute la alcovurile adultere, unde dragostea-șl rage veclnica tinguire. Cînd stăm o clipă și ne gindim la asemenea iu-, desC0Perjm c^-va de necrezut, nebunesc, m băldceala literară, personagiile de roman nuexprimași n'au de cit o preocupare: iubirea. urm? Ceat pagină și pană la cea din iubesCi cînd au isprăvit tn(r o carte, încep tn alta din nou. S'ar crede că au o anatomie specială nPt prăvită, pentru-că, c-o ușurință cu adevăr t uimitoare, astea suprimă toate celelalte nev r ale vieței fizice, s'ar crede că au o siruclur" craniană particulară, pentru-că, dintr'o tr^ sătură de condeiu, șterg toate manifestărdp vieței intelectuale, manifestări cari rămtn aproape la felia cu cele ale acelor cretini sau idioțl din Alpl, cu occiputul turtit, cu• crierul lipsit de circonvoluțil și de materie . <cenușie, căror, în noaptea inferioarei lor animalități nu le rămîne, în funcționare, ca lucru ’ viu, de cîl instinctul sexual. Dragostea-i bună. draqostel u«. dn.. v , In tinereță, .v. - > -lot'lm atitea ceasuri de iluzii incintătoare. atitea credinți înșelate curînd, și de asemeni atitea dureri, dureri fecunde prea rar. Mai mult dragostea-i aceea care Urăște pe om la atitea fapte nenaturale, unele tragice, altele comice toate sau mai aproape toate de-o sminteală care dă de gîndit, fapte al căror studiu Ieste interesant, inse prea complicat, încurcat. In cele din urmă, fără să vree, dragostea continuă speța. lea ie în acelaș timp delicioasă, estravagantă, dezonorantă, lîmpitoare, criminală și reproducătoare Așa-că-I drept să albă în lite­ ratura locul însemnat pe care îl ocupă în vieață. Dar, in vieață nu-i numai dragoste. Există ni se pare încă o mulțime de alte lu­ cruri, ca toate că poate nu par. Francis Magnard, zicea, in timpul din urmă, că, după vecinica istorie, vecinie tot povestită, a inime'i noastre, ar fi bine ca cine-va să se hotărască, in cele din urmă, să scrie și istoriea crierului nostru. Crierul nostru. leată într’adevăr un organ părăsit, neglijat. Cu toate as­ tea, o prea frumoasă cartea s’ar putea alcătui despre lei, pentru-că malerialurile nu lipsesc. „Lumea i sirîmtă, zice Schiller, crieru-l vasN. lear Huschke scrie: „Crieru-i templul a ceea ce ne interesază pe lume mai mult. Da, soarta neamului omenesc le strîns legață de cele 65 70 degete de masă cerebrală, lear istoriea ome­ nire! Iesle înscrisă tntr'tnsa, ca tntr'o carie mare, plină de leroglife11. Cu toate astea puțini sorți sini, ca o asemenea carte să fie încercată, încă mud timp, cel puțin fn literatură. Motivele sînt multe și minunate, în afară de incurabila ignoranță de care sînt atinși literațil moderni. Mal înainte de toate, subiectul ar fi lipsit de acea voioșie sănătoasă și de acea emoție cor­ dială, atit de recomandată de critici, lear cartea, care ar face o asemenea încercare, ar risca poate să nu se vtndă. Cărțile înse nu-s făcute de cil să se vtndă, și numai dragostea se vinde la editori, ca și pe trotuare. Literatura ie un comerț ca orl-care, mai pretențios ca orl-care, in înțeles că se mișcă într’un cerc mărginit de producție, mărginit la chestiile de dragoste. Publicul, dragoste vrea și nu vrea de cit asta. Literațil sînt siliți să vtndă dragosteIei o vînd tn cutii, în pungi, în flucoane, in sticle. Vindproaspătă, conservată, marinata ș afumată. Lucru de mirare Ie că după ce a vtndut atlta, sub orl-ce formă, tot mal au vîndut. Stuart Mill,care in calitatea-l de logician n» lera totu-șl un fantazist, dar cape iubea m *• > r*>« »-■ __  â * ca singara mlngte™ față de durerile țiM ie ce4 copleșiră tntr'o perioadă critică sale, aproape să devie nebun, gtna.j ie de-o data că acordurile muzicale puse sjirșască. „Octava, scrie tel, in ale le^U Memorii, octava se compune din tonuri și sa ei tonuri, cari nu pot alcătui de cit un mic mar de combinări, din cari numai unele n., frumoase. Cea mai mare parte au fost ante Așa-cd ar putea să se-nlimple ca ome■pasâ nu mal vadă ivindu-se alt Mozart11. Teama aceasta îl duse aproape la pragul si- l virel unei ațement lucrări. Slnlem tntr'o penoadă istorică, probabil tn ajunul unor pre» faceri mari Și nu-l nevoe de a fi un spirit adine pentru a vedea că se pregătesc evenimente, mult mal însemnate de cit orl-care din cele ce au avut loctn trecut. Multele descoperiri ale științei, rezultatul anchetelor biologice, antropologice, astronomice, cari tnapoează materiei fenome­ nele pe cari aveam obiceiul a le atribui unei puteri supra-naturale, aplicarea acestora la bunăstarea omenirel fac ceasul pe care-l trăim să fie cu iotul tulburător. Așezăminlele poli­ tice, economice, sociale, pline de apăsare și de minciună, ce cirmuesc popoarele, nu mal co­ respund nici trebuințelor, nici nevoilor noastre, nici ideilor ce le deșteaptă in noi dorința dreptăței, liberlăței și fericire!. Noi șovăim tntie un trecut, in care nu mal credem, șiun viilor incă nesigur și rău definit, care ne și spatmintă, ne și atrage, tot intr’acelaș timp. De acolea rezultă o nemulțumire obștească, care se traduce, la unii, prin împotrivirea cea mal înverșunată la deposedarea fatală, la alții, prin nerăbdarea de a împinge cil mat iute mișca­ rea spre acele forme mal raționale, mal știin­ țifice <de vieață. In realitate, nu sînlem de cit in pragul ci­ vilizației. Dacă comparăm durata relativ scurtă a dezvoltărei civilizației, față de durata timpurilor preistorice', dacă, precum observă marele Biichner, luăm aminte că numai o parte restrinsă a globului se pregătește pentru asemenea dezvoltare: dacă stăm și gindim că iuțeala acestui progres crește potrivit cu con­ tinuitatea-! : dacă nu prăpădim din vedere că in mijlocul vieței rafinate de a-zi, mal dălnuește, în număr colosal, impulsurile și in­ stinctele grosolane ale trecutului nostru bar­ bar, și câ acea struggle for life, luptă pentru existență, al cărei sălbatec caracter s'a trans­ mis de la animale la noi, btntue pururea prin­ tre oameni,.,, vom recunoaște că nu stntem de cit la aurora civilizației, și că riam străbătut de cit o parte mică din calea de lumină ce ni-l deschisă îuainte. Noi ne socotim decadenți, pe etnd nu stntem de cit un soiu de sălbateci. Un învățat rus, profesorul IV. Betz, dacă nu mă înșel, studiind cile fibre nervoase și celule . nervoase sint de nevoe pentru elaborarea unei idei, a găsit, in creerul omenesc, o chime imensă de locuri goale, adevărate stepe, utili­ zate foarte puțin, care așteaptă, ca să se umple și să fertilizeze, șuvoiul binefăcător al progre­ sului și al Evoluției. , Dacă literatura a rămas tn urma științelor, tn mersul urcător spre cucerirea ideel, le din pricină că, prea avidă de succese imediate și de ciștig, prea avidă de băni, a incarnat tot mereu țoale prejudecățile, toate rutinele, toate vițiile, toată ignoranța publicului, cărui îl place să fie luat, alintat, înșelat, cu istorii de pe lumea cealaltă. Octevt Mirbean. ^Nol^u ne temem de o catastrofă ca asta, n nriveșle amorul. Tonurile și semi-tonurile din octava acestuea și au sleit combinările lor de mult, omenirea inse vede, pe fie-care zi, ivindu-se romanțierl cari încep din nou, fără \a ne obosască vre-o dată, combinările literare ale strămoșilor lor. De altminteri, ar fi frumos Să-l vedem voind să impue publicului altă marfă cu care acesta n'ar fi obicinuit și de care n'ar ști să se folosască Odinioară, in operile așa numite de imaginație, dragostea lera excluziv privilegiul claselor înalte. Trebuea să fii cel puțin baron, vicontesă, ca să al drept la amorul romanțierilor. Ca să poată să se iu­ bească, spre pildă, o spălătoreasă și un lemnar, nici nu putea să se închipuească. Se știea foarte bine cum-că aceștia făceau copil, procreau, dar asta lera, fâra doar, un efect al hazardului, nu un rezultat al iubirel. Ctțl-va scriitori, mai cutezători, mal brutali, rupînd de-o dată ca tradițiea amorurilor ele­ gante, titrate, imaginară să introducă spălă­ torese, lemnari, în romanele lor, făcîndu-i să se iubească ca și cum ar fi fost niște marchize sau duci. Asta iera firește o pretenție care nu seputea susține,o pretenție necinstiră. Ceea-cefăcu un scandal colosal. Se protestă în numele bunului gust, tn numele moralei, în numele adevărului, veritățel. Criticii hotărîră că venise sfirșituL lamei. Dar scriitorii novatori nu se lăsară ră­ puși, Iei declarară in memorabile prefețe, tn cari se vorbea de determinism, de anchete so­ ciale, de științl naturale, nu numai că vor urma ă face să se iubească lîmplaril și cu spălătorețcle, ci, dacă li se va căuta înainte pricină, ‘Ci ii vor face să și cugete, să gîndească. In fața unei atare amenințări, scandalul,încetul cu înceut se liniști, prinzindu-se a se zice, în cele din cd or^c^ de puțin probabilă ar fi fost lUbirea unei spălătorese, tot iubire lera, ceeanimica, tot însemna ce va. adn ^id-zl, au încetat de-a lupta. Iei di». mișcarea, adică se dezinteresază de complect... tlnt starea actuală a literaturet. Și nu tem Sei?ne ca lea să se schimbe curtnd. Sinincă la îndelungi adulterurl și la cond^-afale: <Spune-mi că mă iubești». lear de că/ care va trebui să scrie cartea visată care să cuprindă istoriea tiu j. P°rană, cu totul nouă a ideilor noasiret ^ntinfr repetarea ras învechitelor noastre tipărită in n rul n Q fi fQ^^ățl, condeiul acesta le departe de dsba, momentul ar fi priincios i- rjanindjro, b data cu cererea de •• b“’' �48 RBV1STA IDEE1 STAREA DE NATURA și SOCIETA TEA Născocirea „ne! sUrl de sălbătăde, cane ar fi precedat starea de societate, aparțme luf J.J. Rouseau. Cel dintăT Rousseau Te care și-a mch.puit pe om trăind singur, înțr o pădUre nemărginită care acoperea tot pămintul. Iei a vnzut pe om rătăcind prin negurile uriașilor arbori, aruncîndu-se cu viociune asupra tuturor fructelor cari I Ieșeau în cale, atăcînd, ca să-T rîpească arcul sau sarica de blană, pe bărbatul ce-1* întîlnea în cale, siluind pe femee, și apoi trecînd mal de­ parte, fără habar de urmări. Rousseau Ie un om de imaginație foarte bogată. Cine mal crede înse, acuma, în asemenea stare de sălbătăcie? Nimeni, și cu toate astea se urmează a se raționa ca și cum s’ar crede în lea. Cugetînd la tabloul schițat de Rousseau, des­ pre omul primitiv, care ucide, pradă și siluește fără nici o mustrare, unii interesați ne strigă: leată libertățile stăreî de sălbătăcie. Omul, întrînd în societate, a trebuit să renunțe lalele, a trebuit să renunțe la satisfacerea tuturor poftelor lui, a trebuit să recunoască un al tău și al mleu, un drept și-o datorie... Și se adaogă, cu foarte mare săninătate: Iei a mai renunțat și la alte oare cari drepturi, bună oară la acela de a întemeea fără de nici o condiție gazete tipărite, Ia acela de a alcătui fără de nici o piedică unele adunări, în cari faptele administrației să fie criticate... leată o teorie frumoasă. Cîte vorbe, atîtea prostii, dacă nu chiar mal multe. < Intăl și-ntăî, starea de sălbătăcie n’a existat nici o dată. Și al doilea, chiar dac-ar fi existat, facul­ tatea de a omorî, de a prăda, ce ni se, dă drept pildă a libertăței omului sălbatec, n’ar fi nici atuncî o libertate, un drept, după cum nu l nici a-zl. Și atunci, că și a-zl, lea ar fi fost tot o crimă, cu toate că trebuind să rămîe, probabil, nepedepsită. Caracterul drept sau nedrept al unul fapt, nu atîmă de ceea ce numim Societate. Acesta n’are nici un raport cu Societatea. Nici voința unul om, nici cea auo sută de mii de oameni, nu pot să schimbe nimic din însuși, ile unul fapt. Un fapt Ie bun sau rău, după cum pot sau nu să 1 săvîrșască cu toții, fără să dee naștere Ia vre o împotrivire sau luptă, după cum se împacă sau nu cu păstrarea egalitățel. Tot ceea ce le nedrept, ar fi fost și în starea de sălbătăcie. Tot ceea ce ar fi fost drept în asemenea stare, dac-am ad­ mite-o, Ie cu adevărat drept și acum. Mi se mal spune cum-că, întrînd în societate, leu aș fi renunțat la unele drepturi. Aș vrea să știu cînd am intrat anume în Societate, și, mal cu samă, aș vrea să știu, la ce anume drepturi am renunțat. Aș dori să întîlnesc pe cine va care să poată să-mi spună neted: leată ce al abando­ nat, și leată ceea ce ți-aî păstrat. Aș fi încîntat mal cu samă, dacă ar bine voi să ml amintească, locul, timpul, cum și împrejurările unul asemenea extraordinar tratat. Ceea ce-I și mal minunat, Ieste că se adaogă : AI renunțat la unele drepturi, ca să-ți asiguri mal bine pe celelalte, pe cari nimeni nu poate să mi le arete. Și apoi, în folosul cui aș fi făcut oare asemenea renunțare ? In al Societățel ? Dar țts aceea Societate 7 Se înțelege prîn astai cînd REVISTA IDEEI -porturile de =e, de aUpire,. de /S trebuIe să ne oprim de-o c?m L’^' datăîâ|a . , din cam dată înțelesul din urmă urmă. |e drepturi . Aș ffi. renun|alj renunțat, așa așa dar> dar» Iala une unele folosul ,a fnal3 toată I1JmM lumea;. tnată toată lumea fiind un perîn sonaj, o ființă morală, juridică, care mi-ar fi nri mit renunțarea, cari ar fi putut pune mina De lea și să mă facă s’o execut, împîedicîndu-mă cu sila de a îndeplini unele fapte cari mi-ar fi de folos, nevinovate și neoprite înșine, cari n’ar fi încuviințate însă pe baza tratatului mleu cu acea : Toată lumea. Foarte bine, dar, înc o dată cînd și unde făcutu-s’a asemenea tratat? Din „Drepturile mele“: 1869. Paul Lacombe. 1908- No. IjXXIV. 4. Ferrer . mintca multora Ie încă proaspătă amintirea l" ii,y zgomot produs de procesyl atentatului “’unra pereche! regale a Spaniei. Ochd tuturor aS2r deprinși să vadă, sM cugete și să priceapă Smnătatea unor anume fapte, fură îndreptați 1 luare aminte spre Apus, unde o nouă infamie Irebuea să se consume. Căci, într'adevăr, care Iera scopul acestui Droces,’ lipsit de orl-ce rațiune ? Cel asupra cărora atentatul fusese îndreptat, Ierau teferi, lear aten­ tatorul, prin sinuciderea-I, se sustrăsese tuturor consecințelor faptei sale, căci Morral și-a aplicat singur, „pedeapsa" dacă poate fi vorba de vre-o pedeapsă, pe care cei mal aspri judecători, i-ar fi putut-o destina: Moartea. Ce țintă avea, așa dar, acest proces ? Răspunsul Ie simplu, și ori și cine ar fi putut să-l dea. Clericalii foloseau acest proces pentru nimicirea celor ce le stăteau în cale, pentru zdrobirea celor de cari Iei se temeau.. Dar razele curate ale Adevăruluî au răzbit, cu toată strădaniea reprezentanților întunericului, de-a le înăbuși, au străbătut prin deasa țesătură de uneltiri meschine, și în fața lumel să vădi ipocriziea acestui proces. Acuzații din Madrid au fost susținuți, apărați de conștiința liberă, a oa­ menilor de bine și achitați de opiniea lume! civilizate. • Ferrer, Nakens, Mata, fură priviți drept ceea ce Ierau: niște victime ale clericalismului a tot puternic în Șpania, niște vrednici martiri al răspînU'rel adevărului, și cari Ierau sortiți a cădea jertfă, ELVEȚIA POLIȚISTĂ Nu rar s'aude la noi cuvîntul c'o barbarie sau un act arbitrar săvîrșit de gucern, numai în Rominia ar fi cu putință. In părerea asta înșelătoare nwmaî cine n’a călătorit pe aiurea și n'a cetit nimica despre cele ce se petrec prin străinătăți, mal poate încă să stărucască Fapt Ieste înse că n nici o parte, un oni cu adevărat de .progres, nu poate fi astă-zlla adăpost. Jn privința aceas a lăsînd dc-o parte abuzurile prac­ ticate. pentru a se lovi în asemenea oameni, in afară de orl-ce prevederi de coduri, de orl-ce specifi­ cări regulate, itată că se închee, intre guverne,' chiar ș> tra'ate: nu numai între guvernele așa zicînd si­ milare, ci chiar între cele părute mal depărtate.. Să ne mal facem iluzii de guverne înaintate.. P. M. Ca pentru a face sa Ii se Ierte eticheta ce-o au, guver­ nele republicane se s’lesc de-a ft n.al p&câtoase și mei fă­ țarnice de cît puterile cele monarhice. Atît Franța cît și Elveția se întrec una pe alta în servi­ lism fafA de autocratul Rusiei. Franja îl da aeestuea mili­ oane Elveția al va da jert e. leată Declarație* oare coinplecteazft tratatul de extrădare, care există între Rusia și.Elveția, udoptatA de Consiliul Federal: & Declarație, Între Elvpția și Rusia, privitoare la extră­ darea reciproc» pentru întrebuințarea abuzivă a materiilor explozive. Cona 1 nl Federal al Elveției și Guvernul M. S. împăra­ tului Rusiei, In vederea de a întinde dispoziți le art, 1 și 3, din trata­ tul du ext-ad ire din 5 Noembrc 1873, dintre Elveția ți Bc8 a, precum p lista crimelor și delictelor înșirate în ari 3 diu tratat, convenit cele ce urmează: 1 Persoanele cari se vor ia o culpabile de tntrebuințir?* abuzivă a materiilor explozibile ’pe teritoriul unuea diu Sta­ tele contractante, și car> ar fi descoperite po teritoriul celullalt Stat, afară de propr l naționali, vor fi predațl -SW’ tulul unde a avut loc delictul, după -ererea Guvernului siu. 2. Pentru aplicarea acestei Convenții, dispozițiile țr®w ' Iul de extrădare d n 17[5 Noembre 1873, și, pentru E1Te' "j și cele ale legel federale din 22 lanuar 1892, asupra » dârei Statelor străine, sînt păstr.ite în toată întindere» • Drept care, subsemnați! cu depline puteri, au F3®11. Ceasta Declarație în dublu original, la Berna, în -2r0 19J8, aplicînd peceț.le lor , .. S fi Scyblim *Postolat» Pe altarul sPanieî re9a‘ i Brenncr, B. S. Bachcrack- ( Nefericiți noștri frați rnșl, cari nu au de cît se apere împotriva reprimare! mizerabile care so p îu Rusia, vor fi cu teți! prednțl Rusiei. .,»«câ un Va fi cu totul lesne guvernului rus să «dovedeasu refugiat onro-care a mânuit materii explozibile-• v on siliul Federal al Elveției sînt socialiști, cnnnau ouvînt frnnceîSaU Preca republicani ș:. socialista, elvcțianft, i.to.CDio » zice nimic, nici nu semnalează mAcnr aceasta p guvernului elvețian... NoaWMJ(.. i j In acest proces, figura lui Ferrer, întemeetoru. ei< Aioder^, Ie cea care Ieși la iveală ^JJtnult. Iei Iera sub toate raporturile personali tatea ca aciCea maî de interesa procesului. Ie firesc dar foariA ra.luî’ asuPra operei sale, să se fi spus ce se Socot că lucrul cel mal nimerit sj fipP°ate face> pentru ca atît opera cît și autorul cei cpuse *n adevărata lumină, Ie de a lăsa pe Ferrer 5 Tîe ceI maT îndreptățit a o face, pe M a Cniar’ a vorl3i de opera sa. Și cine vrea să scoată vrPierea’ să deducă în alt chip sau să ven-ce concluzii i-ar conveni, să mediteze. București, Strada Epurilor, 10. Am. Dunois, de la „Les Temps Nouveaux", ale cărui comentarii le-mpărtășim, căci nu pot crede dejeliu că „inștrucțiea științifică, mînă, în chip neînfrînt, Ia revoltă, și, cred încă și mal puțin, că inștrucțiea se poate generaliza îndestul, ca să poată naște în poporul subjugat, atît economicește cît și moralicește, să poată creea o mentalitate nouă și ast-feliii să determine o revoluție0. Această scrisoare a lui Ferrer, adresată zia­ rului Fruclidor, din Barcelona, Ie foarte instruc­ tivă : lea povestește geneza Școalel Moderne. Ferrer trăea la Paris, de aproape 15 ani, în intimitatea bătrînuluî republican Ruiz-Zorilla, <pe care-I ajuta, în lucrările sale revoluționare, conlucrînd cu activitate la acele prununciamentos, pe care acesta le proecta». Cînd Ruiz Zorilla muri, ceva nu întîrzie să moară și-n Ferrer: încrederea aîn roadele unei revoluții îndeplinită de revoluționari superficiali,victime-a aproape acelora-șî prejudecăți cari stăpîneau și pe monarhiștil căror aceștia le-au fost smuls puterea *. De atunci Ferrer nu mal avu în cap de cît o singură ideee: «Să libereze, să scape copilărimea de minciunile ce se învață în școlile oficiale". Școala Modernă fu întemeeată acum șase sau șapte ani și mal bine, cu un îndoit scop: pentru a înstrui tinerelul de amîndouă sexele și pentru a edita cărți de școală, lipsite de orl-ce influență autoritară. Invățămintul ce se preda în „Școala Modernă", Ferrer îl numea raționalist. Și leată ce înțelegea Iei prin cuvîntul acesta: „Invățămintul raționalist poate și trebuie să discute orl-ce, înlesnind copilului calea cea largă a investigației, așa-ca, după o matură observare, să poată să-și dee sama nu numai de originea păn.întulul și a omului, ci și despre cea a tu­ turor refelor cari amărăse și chinuesc omenirea, cum sînt de pildă războaele, tiraniile guverna­ mentale, capitaliste și patronale. dnvățămîntul raționalist trebuie să formeze indi­ vizi conștiențî de ceea-ce sînt, conștiențî de tot cel înconjoară, pentru ca, ast feliu, să lucreze totdeauna numai după povața rațiunel lor, după cum ar cere buna lor stare. «Invățămîntul raționalist nu neagă nimic, nu afirmă nimic, care să nu poată fi dovedit științificește, care să nu poată fi înțeles de judecata omenească, în stare de a fi dovedit păna la ultima evidență». HEVISTA UN AN, 10 NUMERE, 5 LEI Abonamentele so trimet prin mandat : 0 ■Ucîar^’ SCFiea nu de mult Ferrer’ nu Ie nid Cu ce_ e revoluționară care Să se poată Asemăna ’eată idlin5truirel poporului în chip științific". v>tatea a după care se îndrumează toată acti- D iui p. Niiifioiu, io, sirada Kpnnlor,—București. ^eerea q a lui Ferrer, și care explică înțe­ cari pentru abonament așteaptă a fi vizi­ pă privpcC<°a^ Moderne, idee pe care, întru cit Abonațit \ plătesc abonamentul sporit și anume chiar dublu. dl pe nu mă pot hotărî a o împărtăși de tați lurWate, scrie unul din tovarășii noștri, Tot așa cei ce așteaptă pentru aita alte formalități... �50 __________ __________ Acum vedem ceTera «Școala Modernă», de la ce izvor de idei generale se adapase. Ferrer. leată, de alt-feliQ, și-un document prea puțin cu­ noscut, care cred că nu va lipsi să Intereseze pe cetitori. Dedarațiea Șeoalel Moderne, distribuită de Ferrer la congresul internațional al Liberei Cu­ getări, care fu ținut la Paris în Septembre 1905 : Școala Modernă din Barcelona ține să facă cu­ noscut, Congresului internațional al Liberei Cu­ getări, întrunit la Paris, ceea-ce ar fi declarat și la Roma, anul trecut, dacă discuțiea n’ar fi fost închisă înainte ca reprezentantul Iei să fi putut să fee cuvîntul. Ieste întristător de-a vedea și auzi persoane cari sînt în învățămînt, sau cari se ocupă în chip special de chestiea socială, de-a Ie vedea și auzi criticînd sistemele de educație în vigoare, propunînd înse alte metoade cari nu se deosebesc întru nimic de cele cari le trezesc, le întețesc indig­ narea. Ni se propune sau așa zisa libertate ab­ solută a învățămîntulul, care nu folosește de cît congregațiilor religioase, și pe care nimeni, afară de acestea, n’o' cere, sau se propune monopolul Statului. Școala Modernă din Barcelona crede că libercugetătoril de bună credință greșesc, cînd nu pri­ vesc chestiea din singurul punct de vedere ce se cuvine. După noi, adevărata chestie stă în a ști să ne servim de scoală ca de mijlocul cel mal bun pen­ tru a ajunge la emanciparea deplină, la emanci­ parea morală, economică și intelectuală a clasei muncitoare. Dacă sîntem de acord cu toți! a recunoaște că, clasa muncitoare sau mal bine omenirea în ge­ neral nu trebuie să aștepte nimic de la Dumrifezeu sau de Ia ori care altă putere supranaturală, dacă sîntem înțeleși asupra acestui lucru, mal putem noi oare înlocui această putere prin altă entitate, de pildă prin Stat ? Nu. Emanciparea proletariană nu poate să fie de dt opera directă și conștientă a clasei mun­ citoare însă-șl, a voinței sale de a se Instrui, de-a cunoaște. Dacă poporul muncitor rămîne nepriceput, ig­ norant, Iei va rămînea supus Bisericel sau Sta­ tului, adică Capitalismului, care reprezintă aceste două entități. Din potrivă, dacă se inspiră de la rațiune, de la știință, atunci interesul său bine înțeles nu va întîrziea a-l împinge să pună o dată capăt exploatărel, pentru ca, în sfîrșit, muncito­ rul să poată ajunge arbitrul destinelor omenești. După noi, ar trebui, așa dar, ca, înainte de toate, clasa muncitoare să fie pusă în stare de a pricepe niște asemenea adevăruri» Pe cîtă vreme, în sindicate, aceste adevăruri elementare, pătrund din ce în ce mai mult prin­ tre muncitorii adulțl, să cercăm a face ca ade­ vărurile acestea să pătrundă de-asemenl, și-n creeri! copiilor și al celor adolescenți. Să întemeem un sistem de educație prin care copilul să poată ajunge a cunoaște cît mal curînd și mal bine origina neegalităților economice, min­ ciuna religioasă, dăunătoarea iubire de patrie, wfe rutintle familiale ți altele, curbi țin în robie. * REVISTA 1DEEI REVISTA ÎD&E1 Nu Statul, expresiea voinței unei minorităfî a i exploatatori, Ie cel care poate să ajute a i? junge la asemenea țel. Această închipuire ar V I o nebunie curată. 11 Dacă voițl buni comerciănțl, compiabil! âbîlr pricepuțl, funcționari experțî, oameni cari să n! se gîndească de cît cum să șl asigure viitorul lor, fără să le pese de cel al altora, atunci adresați-vă Statului, Camerei de Comerț, și tuturor . ligelor și societăților patriotice. Dar dacă voițl, cum și trebuie să voițl, a pregăti un viitor de frăție, de pace și de fericire pentru toți, atunci adresați-vă I vouă înși-vă, celor cari sufăr sub regimul actual • și întemeeaț! școale ca cea a noastră, în cari să I puteți preda toate adevărurile dobîndite. Ce vă pasă de sprijinul Statului, dacă veți putea fi, în cele din urmă, stăpînl acasă la voi siguri că într’un apropiat viitor veți fi creat niște generații conștiente, cari nu vor mal fi unelte de tiranie, ci ființl libere, hotărîte a trăi, vrednicește, în mijlocul bunel stări generale și într'o adevă­ rată solidaritate omenească. F. Ferrer O sumă de apărători al lui Ferrer au crezut ' că fac bine ridicîndu-I calitatea de anarhist. Do­ cumentul precedent dovedește, tatu șl, destul de clar, cum-că “Ferrer Iera cu mult mal mult de cît un mediocru republican înaintat, sau cum s’ar zice de «avant-gardă», cu mult mal mult de cît un dușman al Bisericel și prieten al Statului. Declarațiea Școalet Moderne Ieste opera unu! anarhist veritabil. Mina. CURAJUL MILITAR Vorbind de curajul militar, sîntem pleca]! a-l privi mal mult din punct de vedere -teoretic de cît realist. De fapt, curajul militar nu Te fără să aducă atîtea neajunsuri cu Iei. Soldatul, chiar atunci cînd îșT sacrifică existența, nu Ie de loc un sfînt: de altminteri asta ar fi ce-va nepomenit. Încetul cu încetul Iei pierde noțiunea proprietățel altora. 0 armată în marș, nu are nici un scrupul față de ceea ceîntîlnește în calea-I: față de casa, de sculele, de vitele, de beciul saude camara, chiar de feIJee! civililor, amici, de-al noștri, sau dușmani. Șefiice mari ridică contribuirl sau dări de războifl, ceeace Ie netăgăduit una din cele mal savante, m rafinate forme ale prădăciunei', ale hoției. Cit spre simplii soldați, imitînd pilda ce-o văd aPra“P. de Iei, Iei pradă și înainte de bătălie, .pradă după. Și n’au să fie soldați! cel mal viteji să fie mal puțin prădători. Aceștia-șl fică bucuros vieața, înse nu cruță nici vieațaa • Dacă ar fi să povestim în amănunt faptele de cr zime săvîrșite de cele mal viteze armate, istorisiri, foarte puțin recomandabile, de P cărî, de torturi, de executări și de tot jefuiri. Curajul militar coincide adesea șl s calități militare, se zice, calități înse a făcute de loc să ne ațîțe admirațiea no mult, cu spiritul de răpire și de cruz’[™ *x toți Să lăsăm înse astea și să presupun^em pe eroi! militar! al războiului pururea sini um și întru tot respectași x ră- generoși, generoși; drepți SM însemna așfa cum-C* |îngă Cuu®nuli altuea. Să însemne asta cum-că rX-> răz-. Mâ?ujpeființat,eroismul eroismul nu va să mal găsască prilej ^ 'Sesta ? Cu alte cuvinte, să nu f=fie curaj -iU !"'Sesta? ----8 sC-f‘cînd porț! porU o ° uniformă și ?’ o sabie? sabie? Și nu de rinvadă crlnan. uv c- ’l dovadă de eroism de cît în fata fața gloana obuzelor? jelor 1’ n acă ar fi cu adevărat așa, n’ar trebui nara vorbim de curaj de cît pe cîmpul de băsă A tăgădui înse curajul atîtor oameni, lălie. alcătuesc armata, din pricină că de atîta e n’am mal avut războiu, ar însemna, mi se yr face,» acestor '-'aiului, oameni, Uo iicurepraie nedreptate ' !e re aa li li se se Iauc Prea’strigătoare. Fără-ndoeală lucrul nu stă așa: rhlar și în vreme de pace, soldatul, ofițerul, pot •nică.. să- dee z4nUJir1ă dovadă dp de curai curaj si și să să ca se devoteze patriei... .... paSăetrebuească oare numai de cît'un cîmp de r 4rx>^ bătălie.* bătălie, "cu cu morțl, cu rînițl, cu incendii, cu do­ liu și cu măceluri, pentru ca curajul omenesc să se poată manifesta manifesta?? Să fie vitejie numai vitejiea soldatului, și să fii oare brav, curagios, numai dnd cauți ca să ucizi? cînd De aii-jciiu, alt-feliu, ua«i dacă cuicigiui curagiul aia stă numai întru miru a-p a-țl pune în primejdie vieața, pilde de asemeni curaj găsim mulțime în jurul nostru... Chimiștil, cari studiază substanțele explozive, inginerii, cari construesc mașini noi, geografii și marinari!, cari se aventurează în regiuni încă neexplorate, aeronauțil, cari străbat peste marginele cunoscute, să cerceteze tainele din hăul văzduhului, fiziologiști > cari studiază tot soiul de virus și de otravă, toți aceștia, cel puțin ca și profesioniștii militari, trebule să dee dovadă de-un oare care curaj. Nu s’a sărbătorit oare, chiar .în timpul din urmă, pe unul din cel mal mari cuceritori paclnicl din vremea noastră, pe viteazul de Nansen, care, fără «sacrifice măcar o vieața de om, a dat dovadă ue;o vitejie, de-o energie pe care cei mai mînar> general! de ori-cînd ar fi egalat-o cu anevoe ? 6 vîntVrSe ’n^usteze nepomenit noțiunea cuunifn XCUrai’. s ar atribui numai celor CU (i-pxOrm. 1° toate profesiile se găsesc eroi, și nefiind1*?1*"i?1 acestora, Ie oare-cum mal obscur, quS , b’țat, nu-I mal puțin eroism. Nouă lnU lur]treI de pescqit, care trece la Țara au dp ,a vre-o patru zeci de viteji, cari Răbdai-P^’ ceto mal anevoioase virtuți. oare rțSd,sc,Pl’nă> îndămînare, ce nu le trebuie '^potriva yorba ,upte într’o coajă de nucă griieste aes>ănțuituluî uragan? Medicul care înare s.,kp* tuberculos și pe bolnavul de vărsat, cari, De .^dinele sale infirmieri, umili auxiliari, ,nfectărT °atl c*.’pa’ înfruntă cele mal groaznice ^UneiPm? ,pS’rI* îng'nerul care merge a căuta •ucreze e..\ huj,a> în fundul unei mine, pune să Jire de de mineri, pe cari o izbuc< e «ă nTSU sau ° prăbușire de pămînt îl poate [eliul săii ca 0 suflare. însu și țăranul, în o Joia dovadă de eroism, pentru că tre r.n’,cie de suflet obicinuită puțin, a u^Khino0! răgaz, ani întregi, și pentru 1 feî ?id-e primejdiile Plată> cu detoatetot Pfeliul. kdicile' CU F*pteie stea de vitejie, față de curajul mili- sterpe. Urmarea unu! mare războit!, cu toată vadeJ.soldatr’ și de 0 Parte cealaltă, punmdu-ne din punctul cel mai bun de ™d?re! -ră de nicI un folos omenire. Războiul CnmeeI, a avut ca punct de plecare niște motive atît de puțin serioase, atît de neînsemnate, m cit chiar istorici! cel mal erudițl le-au uitat. Patru sute de mi! de oameni au murit în Crimeea. De ce anume, nimeni nu ar putea a o spune. Putem culege toate trăsăturile de neuitată vitejie, grămădite în jurul îndelungatului asediu al Sebastapolulul, nu mă voifl putea împiedica nici o dată de-a spune că toată vitejiea aceasta a tdst cumplit de rău întrebuințată: și am în­ drăzneala de-a preferi în locul acestei sîngeroase de larme, faptele pe cari vitejiea, mal puțin stră­ lucită, înse adesea mal prețioasă, a muncitorilor păcel o acumulează pentru cel mal mare bine al oamenilor. Fie-ml îngăduit a cita, referitor la aceasta, o pildă de curaj, vrednică de cea mal vestită pildă de eroism, sărbătorită de cătră cel vechi. Ie vorba de purtarea de care a dat dovadă femeea con­ sulului francez, dintr’un orășel din Armenia. O bandă de soldați turci, măcilăriseră, dupăobiceiu, cîțl-va armenipașa ar fi voit să-I facă, și pe cel ce mai rămăseseră,, să-I facă să îndure aceea-șl soartă. Consului*francezi se opune, dobîncdlnd ” J a se conduce, ’ ’bieți! v nenorociți, într’un port europenesc: fel nu rputea înse să-i. însoțească, fiind-că trebuea să rămîe la post Ce Iera de făc»/»? cut? LX-L.dLăsîndu-I7 «a pleca singuri, soarta acestor nenorociți nu Iera îndoioasă, ierau să fie, fără *îndoeală, * * “Femeea consulului, . . M-me uciși pe drum. Meynier, luă hotărîrea să escorteze, în fine, pe cele trel-sute de expulzați. Titlul fel de femee de consul și de franceză, poate Iera să fie de ajuns pe aceștia să-I proteagă. Dînsa avea doi copilași, din cari unul de țîță. N’avea a face: luase hotărîrea să plece. Ce! doi copil mititel mra fură puși puși in în uapui capul cuiuanci, coloanei, icat lear m-mc M-me ivicyuici Meynier rămase în urmă, să ocrotească vieața celor pe <cari se ’hotărîse s’ o apere. , . ’ a cinci In tot timpul spre-zece zile de mers, printr’o țară vrăjmașă, nici o x— — • lipsi de Ia ceea ce privea ca «o dată — măcar nu strictă a Iei datorie. La un anume moment, gu­ vernatorul unei provincii voi să împiedice trece­ rea gloatei de izgoniți. Atuncea dînsa făcu să 1treacă- rîul - - cel- doi • - copil al fel, declarînd că fel* Tea nu va trece muri-vor poate de foame, dar că fea înainte de a trece înaintea-I întregul convoiu de _ 7 Pașa, ____ ‘intimidat, fu silit a ceda...*“leată i cum armeni au fost salvate trel-sute de exisfențl omenești, prin curajul unei femei. Dacă acesta nu I curaj militar, netăgăduit, nimeni nu va putea spune că nu I la înălțimea celor mal frumoase fapte de arme’_________ . Ch. Richet. Ne dăm a-zi sawl că femcead o unitate learnu o cifră a fi adăogaM la unitate, o unitate evoluind fi rânpîndind influcnfă- Dr. L. Harrisou. �■■ RBVISTĂ IDEE! hEVlSTA JDEBi 52 ȘTIINȚA ȘI CREȘTINISMUL Intre principiile fundamentale ale Creștinis­ mului si cultura modernă ieste o luptă neîm­ păcată,' luptă care se va Isprăvi fără doar, ne printr'o reacție jibînditoare a Creștinismului, lie prin înfringerea lui desăvîrșită de cătra cul­ tura modernă: fie prin încătușarea hbertațel popoarelor sub unda crescîndă a ultramontaniamului, fie prin dlsparițiea creștinismului, de nu ca nume, măcar ca faptEd. Hartman. A susține cum-că Creștinismul a Introdus In lume adevăruri morale alta dată necunoscute, Ie a da dovadă de o neștiință cu totul pros­ tească» sau a spune înadins o minciună. Th Buckle. Dintre trăsăturile cele mai izbitoare ale vremel din urmă, trebuie să notăm ascuțimea mereu cres­ cîndă a contrastului dintre știință și creștinism. Ceea-ce le cu totul natural, necesar : pentru-că pe măsură ce progresele izbînditoare ale Științei naturel, moderne, lăsă tot mai departe în urmă, ă? întrec cuceririle științifice ale veacurilor din urmă, neadmisibihtatea tuturor concepțiilor mistice, cari caută să plece rațiunea sub jugul așa numitei Revelații, tot mai vădită se face, religiea creștină făcînd parte din concepțiile astea. Cu cît Astro­ nomia, Fizica și Chimia modernă, dovedesc mal cu certitudine cum-că legi naturale, neînfrînte, nemlădioase, domnesc numai lele în Univers, cu cît Botanica, Zoologia și Antropologia, dovedesc mai Line, la rîndul lor, valoarea acelora-șl legi în în­ tregul domeniu al na turci organice, cu atît reli­ giea creștină, mînă în mină cu metafizica dualistă, se opune mal cu putere a recunoaște valoarea acestor legi naturale în domeniul așa numitei „vieți sufletești", adică într’un cuprins al fiiozlogiei ce­ rebrale. Nimeni n’a arătat mal limpede, mal cu multă îndrăzneală și mal fără de nici' un cuvînt de opus, lupta vădită și ne-mpăcată dintre știința modernă și tradițiea creștină, de cit cel mal mare teolog al veacului al XlX-lea, David Frîedrich Strâns. Mărturisirea sau destăinuirea-! din urmă: «Vechea și noua credință», Ieste exprimarea obștească a celor mal adevărate convingeri, ale tuturor învățațiloi moderni, cari-șî dau samă de lupta neîm­ păcată dintre doctrinele curente ale creștinismu­ lui, cu cari sîntem Îndopațî, și revelările luminoase, potrivite cu rațiunea, ale științelor naturale de a-zț.: cartea luX Straus exprimă convingerile tutui or celor cari au îndrăzneala de a apăra drepturile rațiunei, împotriva pretențiilor superstiției, și cari simt nevoea filosofică de a-șl face despre natură o concepție monistă. Straus, liber cugetător cinstit, cu curaj, a expus, mult mal bine de cît aș fi cre­ zut, contrazicerile cele mal de samă dintre „ve­ chea și noua credință». Totala neputința de a re­ zolva contrazicerea, neînfrînta nevoe a unei lupte hotărîtoare între aceste două credinți, * chestie de vieață și moarte», au fost dovedite, din punct de vedere filosofic, mal cu deosebire de Ed. Hartmann în însemnata-I lucrare despre «Auto-disoluțiea creștinismului». După ce cunoaștem operele lui Straus și PcWbach, cum și wbacn trie si țî «htoriea «Istorie» luptelor dintre roii religie ți Știință» de (r. TK Draper, s’ar părea de PriBft mal scrie ce-va despre asta. Totu-șl le bine I a chiar de nevoe, de-a arunca o privire critica0818 supra evoluției istorice a acestei mari lupte, aV pentru cuvîntul că atacurile. Bisericel militant împotriva științei în deobște și în deosebi îm06’ triva teoriei evoluției, au devenit, în timpul (f* urmă, deosebit de amenințătoare și vil. Afară asta, lenea intelectuală, care domnește din nenor * cire, acuma, ca și unda crescîndă a reacției c are loc pe terenul politic, social și religi0B tocmai proprii să mal mărească primejdiea. Dacă cîne-va s’ar îndoi de aceasta, n’ar avea de cît să cetească dezbaterile sinodurilor creștine, cum b' cele din Reichstagul german, din anii din urmă* In acest scop, multe din guverne se silesc să B& ducă o casă cît mal bună cu regimul eclesiastic, dușmanul lor de moarte, ceea-cc vrea'să zică să se supue jugului lui: amîndol aliații întrevăd ca țintă comună, apăsarea liberei cercetări științifice, cu scopul să-și asigure, cu chipul acesta, prin cel mal lesnicios mijloc, stăpînirea desăvîrșită. Trebuie deci să atragem băgarea tuturora' do samă, că aice Ie vorba de un caz de legitimă apărare, din partea științei și a rațiunei, împotriva atacurilor vii ale bisericel creștine și ale puterni­ cilor sale gloate, lear nici de cum de un caz de atac, neîndreptățit, din partea celor dintăl împo­ triva celei din urmă. Intăl și-ntăi, trebuie să ne apărăm de lovitura papismulm, de lovitura ullromantanistnului: pen. tru-că biserica catolică «singura care mîntueștei» și «dă tuturora scăpare», nu Ie numai mal numeroasa și mal puternică de cît celelalte confesiuni creștine, are mai ales bunul unei organizații minunat de centralizate și a unei politici nepomenit de istețe. Adesea-orl auzim naturaliștl și alțl învățațl, aueți* nînd că superstițiea catolică n’ar fi mal rea de cit celelalte forme de credință în supranatural și ri aceste înșelătoare «forme ale credinței» sînt, toate, tot atît de vrăjmașe firești ale rațiunei și ale știin­ ței. In teorie, și ca principiu general, această afirmare-I adevărată, dar cît se atinge de urmările practice, Ie falșă: pentru-că atacurile îndreptate cu un scop anumit, și pe cari nu le oprește nimiC) ca acele pe cari le îndreaptă, împotriva științei, biserica ultramantană, susținute de inerțiea șl d°" bitooiea mulțimel, sînt nemăsurat mal grave și mal primejdioase, din pricina organizărel lor cele tari, de cît atacurile tuturor celorlalte religii. Evoluțiea Creștinismului.— Pentru a ne da «am. mal bine de însemnătatea nepomenită a Creștin*8 mulul, în toată istoriea civilizației, și mal cuean) de antagonismul adînc dintre religie și să aruncăm o ochire asupra celor mal de c p tenie faze din evoluțiea sa istorică. In e^°u’ asta deosebim patru perioade î 4,‘ntaiI. Creștinismul primitiv: cele trei veacuri II. Papismul: douăsprezece veacuri, de ia cui al IV-lea pănă la veacul al XV-lea. yj III. Reforma : trei veacuri, de la veacul ai lea pănă la veacul al XVlll-lea. . ^gc|fi IV. Pseudo-creștinismul modern: pan noastre. . . treI vțj»Creștinismul primitiv ■ cuprinde c cur! dintâi. Insu șllsus, acest profet no mal 3® iubirea de oameni, Icra cu mult țo<i p!*DiD|Uculturel antichitățel clasice: Iei nu cuBub D‘vî flcît tradițiea ebreească: de mîna lui n’a fl08?tâ . un rînd. De altminteri habar n’avea, de l8eat nlC? aintatft, la care se ridicase filosofica, știi treaPta “ g ou cincî sute de ani mal înainte de int* £r.en cc’ știm despre Hristos și despre doctrina tal. --jitivă le culegem ast-feliu din cele mal ceft ?r i.>nie scripturi ale Noului Testament: mal ceje patru Evanghelii și apoi din scriso" pavel* Cît despre cele patru Evanghelii r‘1® Hetim acuma că astea au fost alese în la conciliul din Nicea, de cătră cel 318 • ni ’ adunați, dintr’un teanc de manuscripte ^'♦îodictorif, falsificate, cari datau din cele diniTtrel veacuri. Pe lista dintâi de alegere, tigun patru-zecl de evanghelii, pe cea' de-a doua, ,ft temuseră patru. Dar de oare-ce episcore0 certîndu-se, înjurîndu-se cum Iera mal rău, nu Vpuieau înțelege asupra alegerel definitive, se hotărî, după «Synodicon» a lui Pappus, să se lase o minune dumnezeească să hotărască de ale­ gerea asta: se așezară toate cărțile sub altar și se rugă Cerul, să facă, scrierile apocrife, de ori­ gine omenească, a rămînea sub altar, pe cînd cele emanate cu adevărat de la Dumnezeu, din po­ trivă, a sălta pe altar. Și așa se-ntîmplă... Cele Irel Evanghelii sinoptice, a lui Mateiu, a lui Marcu ți a lui Luca, toate trele redactate nu de cătrâ Iei însu-șl, ci după Iei, la începutul celui de al doilea veac, ca și Evangheliea a patra, cu to­ ! tul diferită, probabil alcătuită după loan, pe la mijlocul celui de-al II-lea veac, toate-mpreună, aoeste patru Evanghelii, săriră pe masă, devenind de atunci lemelica autentică, care se contrazice în niuțime de locuri, a doctrinei creștine... Dacă vre-un «necredincios» modern ar găsi poate de necrezut asemenea săltare de cărți, i-am aminti că tot atît dș necrezuta mișcare a meselor ca și ciocănitufăcute de spirite, găsesc chiar astă-zl printre spintiștii ce! ,,culțl“ milioane de credincioși: lear sutele de milioane de credincioși creștini nu sînt maI puțin convinși, chiar și în ziua de azi, de propnea nemurire, de «învierea din morțiu, de reunea lui Dumnezeu», dogme cari nu-s nici * mult nici mul puțin în contrazicere cu rațit»Lar-iVea Pur& de cît acest minunat salt al evan8 p^or manu8crise. ' I ' I izvon Evanghelii, se știe că sînt privite ca marere caP®tenie cele 14 epistole diferite, în B°rile ale apostolului Pavel, Scri^oder??16111'106 ale luî Pavel, cari după critica mani »nu 8Înt maT multe de trei: cătră Rofost L - tră Galatenl, cătră Corinteni, toate au nicQ J8e Căințe de cele patru Evanghelii canoneereZuțU^’ndA m*l puține basme minunate, de aslea dp’ acestea din urmă : în scrisorile V5Dghelii8COM0rim aP°* mulfc mai mnH ^6 cît în El'ona]g_ B1‘>nța unei împăcări ou o concepție rajey e alt-feliti teologie» modernă, coa lumi­ na/ întJlO”8true9te> în parte, creștinismul său iV°-’ de cîb eindu-se mai mult pe scrisorile lui Paceea ce a făcut să se n a dOntia!.0InenI teologie Păulinism. Personaliteta n6 marcantă, a apostolului Pavel, u mult mal înaintat și înzestrat cu n id s 53 B’mț practic cu mult mai mare de cîtlsus, mal Iest* interesantă, din punctul de vedere antropologic, prin aceea că rasele originale ale acestor doi aceteaÎD‘'emeetOrî ** reUgieî cre?tine» BÎnt aproape Părinții lui Pavel, după cercetările istorice cele recente, făceau, la rîndu-le, parte : tatăl, din rasa greacă, mama, din cea evreeaecă. Metișii, Teșiți din aceste două rase sau neamuri, cari la început se deosebesc foarte mult între Iele, cu toate că ambele ramuri ale aceleea-și spețty: homo mediterraneus, metișii se deosebesc adesea printr'un fericit amestec de talente și de pilde de caracter, precum arată atîtea pilde, din vremurile tari au urmat după Pavel și chiar din ziuă de a-zî. Fantaziea orientală, plastică, a Semiților, și rațiunea occidentală, critică, a Arienilor, se complectează adesea una pe alta, priitor, de tot 'priitor. Dovadă despre asta doctrina pauliană, cari dobîndi numai' de cît o jnrinuire mal mare, de cît concepțiea pri­ mitivă a creștinismului original. De aceea s’a și voit, cu drept cuvînt, să se vadă, în Pavlinism, o apariție două, al cărei tată ar fi filosofica greacă lear mamă, religiea evreească : un amestec la felia avem în Neoplatonism. Cît se atinge de doctrina originală și de ținta ce urmărea Isus, cum și cît se atinge de multe puncte însemnate din vieața-i, părerile teologilor cari se luptă între Iei, se deosebesc dip ce în ce mai mult, pe măsură ce critica istorică, Straus, Feuerbach, JSaur, Renan, etc., pune în adevărata lumină faptele ce i-au fost date să le cunoască, trăgînd din Iele încheeri cu totul nepărtinitoare. Ceea-ce rămîne doar sigur, Ieste principiul cel nobil al lubirei obștești al iubire! aproapelui, și principiul suprem al moralei, care purcede de-aici regula cea de aur, ambele de alt-feliu cunoscute și practicate cu veacuri mai înainte de Hristos. La urma urmei, cei dintâi creștini, cel din vea­ curile dintâi, Ierau în mare parte niște simpli co­ muniști, în parte social democrați, cari după prin­ cipiile a-zî în Germania în vigoare, și nu mai puțin și pe-aiurea, ar fi trebuit să fie trecuți prin foc și prin sabie. Papismul. — Creștinismul latin sau papism, «Biserica catolică romană», numită adesea și Ultramontanism, sau, după reședința capului lei, valica ism sau mal pe scurt, papism, dintre toate fe­ nomenele istoriei civilizației umane, Ie unul din cele mai mărețe și mai de samă, o «măreție a istoriei uni­ versale» de pe treapta cea mai înaltă: cu tot asaltul vreme!,se bucură șiastă-zi de o înrinuire nemărginită. Din 410 milioane de creștini, răspîndițl acum pe pămînț, jumătatea cea mal mare, 225 de mili­ oane, atîrnă de catolicismul roman, 75 de milioane numai de ortodoxim. lear 110 milioane sînt pro­ testanți. Vreme de două-spre-zece veacuri, de la veacul al IV-lea pănă la cel al XV-lea. papismul a stăpînit aproape cu desăvîrșire și-a otrăvit vieața intelectuală a Europei: dar n’a cîștigat de cît puțin teren, față de marile sisteme religioase vechi ale Asiei și Africel. In Asia, budismul nu­ mără, chiar astă-zl, 503 milioane de adepțl, re­ ligiea lui Brahma, 138 de milioane, islamismul, 120 de milioane. Supremațiea papismului Ieste areea care mal cu deosebirea întipărit vristel de �54 RKV16T UMERII REVISTA IDEE1 mijloc caracterul Iei mohorît : adevăratul înțeles al papismului Ie moartea ori-cărel vieți libere intelectuale, înapoerea orl-cărel adevărate științl, ruina orl-cărel pure moralități. Do la strălucita splendoare la care se ridicase vieața intelectuală în antichitatea cea clasică, în cel dintăl veac mal înainte de nașterea lui Isus și în cele dintăl vea­ curi ale creștinismului, cade degrabă, sub stăpînirea papismului’, pănă la un nivel, pe care nii-I j' putem caracteriza altminteri, cît se atinge de cu­ noașterea adevărului, -de cît cu. numele de bar­ barie. Se pune îutr’adevăr înainte cum-că, în vrîsta de mijloc, alte părți’ ale viețel intelectuale au găsit o bogată desfășurare poeziea și artele ' plastice, erudițiea scolastica și filosofica patristică, L Dar această producție intelectuală iera în slujba l ' Bisericeî domnitoare și lea Iera întrebuințată, nu ^gjț.fca o pîrghie, ci ca o uneltă, de apăsare, 4de zugrumare, față de libera cercetare. Grija excluzivă de a se pregăti pentru o „vieața veclnică pe ceea lume" necunoscută, disprețuirea naturel, dezgustul de a o studiea, nedeslipite de principiul religiei creștine, deveniră datorii sfinte pentru lerarhiea romană. O preschimbare în bine nu avu loc de cît la începutul veacului al XVI-lea, mulțămită Reformei. Starea înapoiata a culturel în vrîsta de piijloc.— Am fi duși prea departe, dacă am voi să descriem aici înapoerea* cea vrednică de plîns, ce avu loc în cultură și în moravuri, vreme de două -spre-zece veacuri, sub dominarea intelectuală a papismului. Ilustrarea cea mai izbitoare ne va fi dată de-o frază a celui mal mare și mal de spirit dintre Hohenzollerni: Frederik cel Hfăre își rezuma cu­ getarea zicînd că Studiul istoriei ne duce la condu ziea, că de la Constantin pănă la epoca Reformei Universul întreg fusese în prada nebuniei. O scUrtă dar minunată schiță a acestei „perioade de neb,uniefI ne-a fost dată în 1887, de Buchner, în tratatul său despre «concepțiile religioase și științifice». Pe cel ce-ar vrea să adîncească asemenea chestii l-îndreptăm la operile istorice ale lui Ranke, Draper, Kolb, Svoboda, etc. Icoana, asemenea adevărului, ce ne-o dau acești istorici și alții nu mal puțin imparțiali, cît s’atinge dc înfiorătoarea stare de lucruri din vrisla de mijloc creștină, Ie adeverită prin toate izvoarele de informații ade­ vărate și prin toate monumentele istorice, pe cari această perioadă, cea maz tristă din toate, le-a lăsat pretutindeni în urma-I. Catolicii instruițl, cari caută în mod cinstit adevărul, nu pot fi trimeșl îndestul să cerceteze aceste izvoare. Noi trebuie să stăruim asupra acestui lucru cu atîta mal mult, cu cît literatura ultramontană îndeplinește o mare înriurire și a-zl : vechiul meșteșug, care constă în a denatura faptele tără nici o rușine și-a născoci povești minunate, pentru a amăgi „poporul cel crezător", ieste întrebuințat și a-zl, de ultramontanism, cu izbîndă: ajunge să ne-amintim de Lourdes și de «stînca cea sfintă, din Treves. Pănă unde poate merge diformarca adevărului, chiar in operile științifice, profesorul ultramontan, J. Janssen dm Franofort, ne dă o pildă prea vorbitoare: operile sale foarte răspîndite, cu osebire „Istoriea poporului german de la sfîrșitul vrîstel de mijloc" e are numeroase ediții, duc păn la o treaptă de necrezut nerușinata^ falși,ficare aistoinei xp oinna acestor falșîfîcări jesuitice merge mln*1*' mină cu credulitatea și lipsa de simț critic "Q poporului celui simplu, care privește totul ca dr * bani buni. eP* Papismul și știința. — Din faptele istorice ca • dovedesc în chipul cel mal vădit, uriciunea’titri niel intelectuale îndeplinită de ultramontanigm' ceea-ce ne internează înainte de toate ieste luDu energică și metodică dusă împotriva științei ca știință. Această luptă, ce-I drept, de la punctul Iei de plecare, fu determinată de-aceea, că cre­ știnismul punea credința mai presus de rațiune cerînd ca asta să se supue orbește celei dintăl altă rațiune mai le aceea, că creștinismul, privind întreaga vieața de pe pămînt numai ca o pre­ gătire pentru-închipuită „lumea cealaltă", tăgăduea implicit orl-ce valoare cercetărei științifice în sine, Inse lupta izbînditoare, dusă potrivit unul plan nu începe împotriva științei de cît la începutul celui al IV-lea veac, mal cu samă în urma ves­ titului Sobor de Nicea, anul 327, prezidat de împăratul Constantin, numit cel mare, pentru că făcu din Creștinism religie de Stat și întemee orașul Constantinopol, ceea-ce nu-1 împiedică de a fi un caracter fără de nici o valoare, un fățar­ nic, un ipocrit și de mal multe ori ucigaș, asasin, Izbînda papismului în lupta împotriva orl-căreî cugetări și orl-cărei cercetări științifice indepen­ dente, Ieste pusă minunat în lumină de starea de plîns a cunoștinței naturei și a literaturel privi­ toare la asta, din vrîsta de mijloc. Nu numai că bogatele comori intelectuale, rămase de la anti­ chitatea clasică, fură în cea mal mare parte dis­ truse sau sustrase publicităței, afară de asta, călăii și rugurile vegheau, ca orl-ce «eretic», cu alte cuvinte orl-ce cugetător independent, să-și păstreze doar pentru sine raționalele-i cugetări. Dacă făcea alt-felifi, trebuea să s’aștepte de a fi ars de viu, ceea ce și fu soarta marelui filosof monist G-iordano Bruno, a reformatorului lohann Hus și a mal mult de o sută de mii alții, «martori al adevărului". Itoriea științelor din vrîsta de mij­ loc ne-arata, ori încotro ne-am întoarce, cum-că cugetarea independentă și cercetarea științifică, empirică, vreme de două-spre-zece mohorîte vea­ curi, au staț cu adevărat înmormîntate sub apă' sarea a tot puternicului papism. Papismul și Creștinismul.— Tot ceea ce pre­ țuim mal mult în adevăratul creștinism, potrivi cu spiritul întemeetorulul lui și a urmașilor celor mal vrednici, și ceea-ce, în prăbușirea fatala a acestei „religii universale", căutăm a scăpa, tran sportînd în religiea noastră monistă, ține de Par etică și socială a Creștinismului. Principiile a vârâtei umanități, a regulel de aur, nu face ceea-ce nu voești să ți se facă și ție, a tolersn* » îngăduirel, a iubirel aproapelui în cel mai mai înalt înțeles al cuvîntului : toate acestea moașe părți ale creștinismului, fără îndoeală nn fost născocite nici date pentru întăea dată j dar iele au fost puse în practică cu folos m > acestei perioade critice, în care antichitatea o . pășea spre desfacerea Iei. Totu-șl papiemul 0 j-a ceput să găsască mijlocul de a tr8DBlorm?'L(lJ»iW preface toate aceste virtuți tocmai în con te că păstrîndu-li-se vechea firmă. In lori 011 «uî creștinești, ura fanatică împotriva tu|oOfll ț de a,ttt er0^intS: 80 întrebuința flerul (0ror °.0 „„ Dumal pentru a stinge de pe fața pă­ nle moderne, de la Reforma Bisericel creștine, după cum pune începutul vrîstel de mijloc de la întemeerea creștinismului: are în privința aceasta drep­ tate, pentru-că o dată cu Reforma începe renaș: li loC? r ne păgînl. ci Pe ace,e 86Gte cre?tine, terea rațiunei încătușate, redeșteptarea științei, Jjlfltu*1’1 P / Jintr’o instrucție, dintr’o învățătură pe care pumnul al de fler al papismului creștin o ^ri ^‘Țj^tjmpinările pe cari cutezau să le aducă înăbușise vreme de două-spre-zece veacuri. Răsujftl dogmelor superstiției ultramontane, ce pîndirea generală a culturel începuse, ce-I drept, îmPotflvauneaU, Pretutindeni în Europa înfloreau de pe la mijlocul veacului al XV-lea, mulțămită li ,r?îj0 inchiziției, cari cereau nenumărate tipografiei, lear pe la sfîrșitul aceluea-șl veac, alte tribun»1® ogrOra cazne aduceau o deosebită plă- evenimente mari, mal cu samă descoperirea Ajert^' ^tor cucernici călăi, pătrunși pănă în mă- mericeî, la 1492, veniră a se adăoga la Renaște­ cfir® aCL0lor de-o „frățască dragoste creștinească". rea artelor, pentru a pregăti Renașterea și-a știin­ papală, in apogeul, în culmea Iei, bîntui țelor, Afară de asta, din întăea jumătate a vea­ PU furie veacuri întregi, fără nici o cruțare pen- cului al XV-lea, datează, în cunoștința Naturel, CU t t ce Iera stînjinire sau stavilă, supremației progrese cu mult mai însemnate, cari zguduiră trl| %nb vestitul Mare Inchizitor Torquemada, concepțiea domnitoare din temeliile Iei: bună-oară ?0la 1481—14:98, numai în Spania, 8.000 de cea dintăl navigare făcută împrejurul pămîntulul, •fol fură ar9* v’î» văzîndu-se cu averile de HLagellan, care dădu dovada empirică despre er‘Lcate și osîndițl la cele mai iritătoare ispășiri forma sferică a planetei noastre, în 1522, apoi înC°hlice. In Țerile de jos, sub domni ea lui Carol temeerea noului sistem cozmic, de Oopemic, 1543. Kîiintul, cel puțin 50.000 de oameni cad, jertfă Dar ziua de 31 Octombre 1517, în care Martin gteîde’sînge a clerului. Și pre cînd urletele mar­ Luther pironi pe ușa de lemn a bisericel caste­ tirilor umpleau văzduhul, la Roma, cărei întreaga lului Wittenberg, cele 95 de teze ale lui, nu rălume creștină îl Iera tributară, curgeau bogățiile a mîne mal puțin o zi însemnată în istoriea univer­ jumătate de univers, lear așa numițil reprezentanți sală : pentru-că Luther sfărma acea poartă de fler ai lui D-zeu de pămînt, ca și sprijinitorii lor, cari, de la temnița în care absolutismul papist ținuse, adesea, duceau ateismul pănă lâ cele din urmă vreme de două-spre zece veacuri, rațiunea, încă­ ale lui margenl, chiar Iei, se tăvăleau în tot soiul tușată. Meritele acestui mare reformator, care tra­ de desfrîurl și crime. «Ce de-a foloase", zicea în duse Biblia la Wartburg, fură în- parte exagerate ironie frivolul, secul și sifiliticul papă Leon al lear în parte mecunoscute: de alt-£eliiî sra făcut, X-lea, <ce de-a foloase ne-a adus, totu-șl, basmul cu drept cuvînt, să se vadă cît de mult Luther, acesta a lui Isus Hristos*. Cu toată devotarea la feliu în privința acesta cu alți reformatori, Bisericel și devotarea lui D-zeu, starea societățel rămăsese încă cuprins de superstiții. Așa se face in Europa iera de plîns. Feudalismul, servajul, că, pănă la capătul viețel, Iei nu se putu scăpa tagmele cerșetoreștl, dimpreună cu monahismul, de-o credință oarbă în litera Bibliei, apărfnd cu domneau preste tot, lear sărmani! iloțl Ierau fe­ căldură dogmele învierel, a păcatului strămoșesc, riciți, cînd li Iera îngăduit să-și ridice păcătoasele dogma predestinărel, a mîntuirel prin credință, ți lor colibe pe pămînturile cari țineau de castelurile așa mal departe. Dineul respinge, ca o prostie, sau de mînăstirile asupritorilor și exploatatorilor puternica descoperire a lui Oopemic, pentru-că-n lor, laici și eclesiasticl. Noi suferim și astă-zl de Biblie <Iosua poruncește Soarelui lear un Pămîn­ rămășițele și urmările dureroase ale nenorocitei’ tulul să se oprească». De marile revoluții politice din timpul său, ntfiri' de lucruri de pe vremea aceea, cînd nu putea fie vorba de cît excepțional și n ascuns de Luther nu se® interesă de loc, măreața și întru interesele științei și ale unei înalte culturi inte- atît de bine-cuvîntata mișcare țărănească de pe akîUa*e‘ sărăciea și superstițiea, stau vremea aceea lăsîndu-l, mal cu samă, ou totul rece. Qrl cu efectul nenorocit al celibatului, introdus Fanaticul reformator din Geneva, Calvin, făcu nnJeacul Xl-lea, pentru a întări tot mal mult chiar mal mult de cît atîta, iăou ca însemnatul In ffea abaolută a papalitățel... S’a calculat că medic Serveto, să fie ars de viu, în 1553, pentru Mn?PU ao®8tel perioade de strălucire a papis- că atacase credința nedreaptă în sf. Treime. De fost •* zece milioane de oameni au alt-feliti «ordoxil» fanatici al Bisericel reformate cre<J~rtte!0 fanaticelor uri ale religiei milostivirei au călcat și dînșil destul de des pe urmele sîn'tace /' a °^G niilioane trebui oare să se mal gorate trase de cătră dușmanii lor de moarte, pacelibatU!n&rul jerfelor omenești pe ^Tfi le-a făcut piștil, în cari calcă și a-zî. Din nenorocire însă-șl Reforma atrase în curînd după sine neînchipuite ,118 apasarea cugetelor, aceste cruzimi: noaptea sf. Bartolomeu și prigonirea Hu1 tituHT* °tate ’ ] v^Sinătoare, dintre toate cele mal blăstă- ghenoților, din Franța, vînătoarea sîngeroasă după CredinH6 j*b8°}ntismulul papistaș. Filosofii „ne- eretici, din Italia, îndelungatele războaecivile, din i ’ Car’ au adunat dovezile împotriva Anglia, războiul de treî-zecl de ani, din Germania. tan ; | 1 ‘ț11 D-zeu, au uitat pe una din cele mal Dar veacurile alXVI-lea și al XVU-ljB, °rI *u Putut k că rQPrvzent‘anții lui Isus, de la Roma, și cum gloriea de-a fi deschis, ® *, * ^■zecA 8^vlr?ască, nepedepsiți, vreme la două- calea cugetărel omenești, Și de a fi i » Cu ® voacurl, cele mal strașnice crime, cele fi scăpat rațiunea de apăsarea Dăbușitoare a stăpinire? pspiete. Numai multJmi» nn,nI .“'.'“re^ ^ormn' nel®giuirl, in numele lui D-zeu. ° ^Umin) j Istoriea popoarelor civilizate, pe care lucru fu cu putința din nou bogata desfășurare a riea universală», pune in- criticei fiioeofiee și a «tudiulul naturel, care fileu 0 eî de al treilea a lei perioade, riimpu- cOr.,o^°eia-i6.to �56 HBVISTA 1DRBÎ MKV1STA IDKBl c* Veacul următor să capete gloriosul nume de monistă a veacului XX. Dar, de oare-ce, îQ a, laș timp, formele exterioare ale religiei domnit^ veacul luminelor. Pseado-creștinîsmul din veacul al XlX-ier in creștine dălnuesc înainte, de oare-ce, cu tot n P° perioada a patra, cea din urmă a istoriei Crești­ greșul evoluției politice, lele-s legate, din 0^*°' nismului, veacul al XlX-lea se opune celoralalte. ce mal strice, de nevoile practice ale Statului HO Dacă și în cursul acestora, luminile izvorî te din dezvoltă acea formă de concepție relgioaBfi âttf toate părțile făcură ca filosofiea critică să înain­ de răspîndită în cercurile instruite, pe care nu teze, și dacă științele naturale înfloritoare dăduse putem numi de cît cu numele de Pseudo-cre^ti acestei filosofii armele empirice cele mal tari, to­ nism, «minciună religioasă», în fondul fondul™ tu-șl, în ambele aceste direcții, programul îndepli­ iei de natura cea mai dubioasă. Marile primejdii nit în veacul al X’X-lea ni se pare, totu-și, că-l nedeslipite de această luptă adîncă dintre convin', uimitor. O dată cu veacul acesta începe o perioadă gerile adevărate și manifestările falșe ale Pseudo * cu totul nouă a istoriei spiritului omenesc, care se creștinilor, au fost minunat de bine descrise de Mati căracterizază prin dezvoltarea filosofici naturale Nordau, în interesanta-! lucrare : ‘Minciunile conmoniste. Chiar de la începutul acestui veac fură venționale ale omenirel civilizate». puse bazele unei antropologii noi, prin anatomica Iii mijlocul nesinceritățel învederate a Pseudo. comparată a lui Cuvier, și a unei biologii noi, prin creștinismului domnitor, Ieste un fapt vrednic de <i filosofiea zoologică» de Lamarck. Acești doi luat în samă pentru progresul cunoștinței naturel mari Franceji fură pe dată urmați de doi semeni Intern eeată pe rațiune, că adversarul cel mal hogermani, Baer, întemeetorul embriologiel în 1828, tărît al acestuea, că papismul, a aruncat, pe la și J. 3/uZter,întemeetorul morfologiei fisiologiel com­ mijlocul veacului din urmă, vechea mască a unei așa numite înalte culturi intelectuale, pentru a parate, 1834. Un ucenic al celui din urmă, Tli. Sehwann, declara științei independente, o luptă „pe vieață pune, în 1838, dimpreună cu M. Schleiden', teo- și moarte". Ast-felitt avurăm trei mari declarări de riea celulară, fundamentală. încă mal dinainte, din războiă, făcute rațiuneî, pentru cari știința și cul­ 1830, Lyell redusese istoriea evoluției pămîntulul tura modernă nu pot să fie de cît recunoscătoare, la cauze mecanice, eonfirmînd prin asta, cît se față de «reprezentantul lui Isusî de la Roma' atinge de planetele noastre, valoarea acelei cos­ pentru-că atacurile acestea, au fost pe cît de mogonii mecanice pe care Kant, în 1755, o schi­ hotărîtoare, pe atît de neîndoelnice : I. In De­ țase cu o mînă cutezătoare. In sfîrșit, R. Mayer cembre 1854, papa proclamă dogma: Neprihănita și Helmholz, în 1842, stabilesc principiul energiei concepție a Măriei. II. Peste zece ani, în Decembre ce complectează, ca a doua Iei jumătate, marea 1864, «Sfîntul părinte» rostește în vestita encidicâ, lege-a substanței, a cărei primă jumătate, cons­ o judecată de osîndă totală, asupra intregei ci­ tanța materiei, fusese descoperită de Lavoisier. vilizații șt întregei culturi intelectuale moderne. Toate aceste priviri profunde asupra esenței intime In silabus-ul care însoțește enciclica aceasta, a Naturel, primesc încoronarea prin noua teorie papa enumeră și anatemizază, una după alta, toate a evoluției lui Gh. Darwin, cel mal mare eve­ afirmările rațiuneî și toate principiile filosofice, niment al veacului ai XlX-lea pentru filosofiea pe cari știința modernă le ține ca adevăruri lim­ Natureî, 1859. pezi ea ziua. III. In sfîrșit, peste șase ani, la 13 Cum se arată acum, față de aceste uriașe pro­ luliu 1870, războinicul prinț al Bisericel pune grese, făcute în cunoștința naturel, cari au între­ vîrf extravanganțelor sale, rostind atît pentru Iei cut atît de mult tot ce s’a făcut pănă la lele, cît și pentru toți cel ce l’au precedat în funcțiile cum se arată Creștinismul modern ?■ Mal îatăi, sale papale, infailibilitatea. Această izbîndă a cu­ ceea-ce și iera un lucru firesc, prăpastita se făcu riei romane fu făcută cunoscut lumel înmărmurite, din ce în ce mai adîncă între cele două direcții peste cinci zile, la 18 luliu 1870, în acea zi me­ de căpetenie, între papismul conservator și pro­ morabilă în care Franța declară războiu Germaniei. testantismul cel progresist. Cierul ultramontan, și, La două luni după asta, în urma acestui războiă, în înțelegere cu Iei, «Alianța Evangelică» ortodoxă, puterea temporală a papei Ie suprimată. trebueau, firește, trebueau să opue cea mal vie Infailibilitatea papei.— Aceste trei, mal de că­ împotrivire acestor mari cuceriri ale spiritului li­ petenie, acte, din partea papismulul din veacul ber: clerul ultramontan și «alianța evangelică» al XIX-1<£, Ierau atît de vădit niște pumni trînortodoxă, se încăpăținau, fără vătămare, în cre­ tiț! în fața rațiuneî, în cît, chiar din capul locudința lor literală, riguroasă, cerînd supunerea ab­ iul, provocară cele mal mari șovăiri chiar în si­ solută a rațiune!, cerînd supunerea, dogmei lor. nul catolicismului ortodox. Protestantismul liberal, din potrivă, îșl căuta din Cind Conciliul din Vatican se întruni Ja ? ce în ce mal mult scăparea într’un panteism mo­ luliu 1870, ca să voteze, asupra dogmei iu]®' nist, silindu-se să împace cele două principii o- libilităței, numai trei părți dintre prinții Biseric puset lei căuta să unească neînlăturata realitate se rostiră în favoarea acestei dogm6,^ adică Bpstt o a legilor naturale dovedite empiric, cu o formă din 601 votanțî: afară de asta mai ierau ’P 1 de religie mal curată, în care, într’adevăr, nu ră mulț! alțî episcop!, cari căutară să se sus obmînea aproape nimic dintr’o propriu zisă doctrină- de la asemenea primejdios vot Totu-șl se • CU' Intre aceste două extreme, se intercalează o mul­ servă foarte curînd, cum-că papa, șmecne c£t țime de compromisuri : dar,’ mal pre sus de aces­ noscător de oameni, socotise mult mal bine tea, pătrunde, tot mal mult convingerea că, în de «catolicii chibzuițî» și fricoși, pentru-că, n. Creștinismul dogmatic și-a pierdut toate ri­ tră mulțimea nepricepută, credulă, aceas cinele lu’j, ne mal rămînînd de cît a i se salva struoasă dogmă iu primită orbește. „rum valoare etică, transportai d-o în noua religie întreagă istorica papalităței,£ast-feliu p i ! ) I pede izvodită, din miile de izvoare vred'^Jezare, și din documente istorice de-o tjice dc neîndoioasă, întreagă această istorie aăruI judecător nepărtinitor, ca o încerPare’ ieșită dc orl-ce scrupul, de-a cuceri absoc»re ‘Spînire intelectuală o dată cu puterea cea Iuta sț P ca t>tg>țdUirea cea mal nerușinată a teinPor aC'eior înalte porunci morale, prescrise de tutUf'ratul creștinism : iubirea aproapelui și îna^V'rea răbdarea : iubirea adevărului și curățiea ^ească sărăciea și înfrînarea sau renunțarea J? d lungului șir de papi și de prinți al fericei romane, dintre cari se aleg papii, mămoralel creștine curate, reesă limpede că cea mare parte din acești oameni ierau niște ne^sînațl și ipocriți șarlatani, mulțl din Iei niște gțoșl criminali. Aceste bine cunoscute fapte nu împiedică, totu-șl, ca, chiar și astă-zl, bilioane de catolici credincioși, «instruițl», să creadă în «infailibilitatea», pe care «sfîntul pă­ rinte» și-a hărăzit-o lui, însu-șl iei : asta nu îm­ piedică, ca, chiar și astă-zT, prinți protestanți să meargă la Roma, să mărturisască «Sfîntulul Pă­ rinte», cel mal vajnic vrăjmaș al lor, să-I mărturisască venerațiea lor : asta nu împiedică, ca, chiar și astă-zl, în imperiul german, ca slugile și stilpil acestui «Sfînt Șarlatan», să hotărască de destinele poporului german, mulțămită neînchi­ puitei incapacități politice și credulitățel lipsită de orl-ce critică a acestui popor. Enciclica și Silabus.—Din cele trei mari acte de autoritate, prin care am văzut papismul modern, în a doua jumătate a veacului al XlX-lea, umblînd să-și salveze și să-și întărească autoritatea lui absolută, pentru noi, cel mal interesant Ieste proclamarea enciclicei și a 5î7a6w5-lui, în Decem­ bre i864: pentru-că în aceste memorabile piese, rațiunea și știința îșl văzură tăgăduită orl-ce ac­ tivitate independentă, cerîndu-li-se desăvîrșita su­ punere «credinței care singura mîntueștej, adică decretelor «papei celui infailibil». Nepomenita agii aPe> provocată, de această nerușinare fără de ^argenl, în toate cercurile cultivate, deprinse a cugeta în mod independent, corespunde tocmai ine uimitorului cuprins al enciclicei : o minunată lectCU 1 asuPra însemnătățel sale politice și intecnnir !\ne *e de Pbraper, în a sa «Istoriea Neorihăn-*dintre religie ?i î875ceas» h n,ta concePt’e a Fecioarei Maria.— Alosal °SmS poate să pară nu cu atît de co­ cea "U Rtît ds neru?’nat de-ndrăzneață ca a,,ticolln 1 ‘kilitățel papei. Cu toate astea, acestui num ,e i se dă o însemnătate deosebită, pr°testa\‘ îerarh*ea romană, ci și de-o parte din ^UDă*oa a ,s?ul cel ortodox, ca alianța evanghelică, r ‘ ^eea;ce se chleamă Jurămîntul imalnnePr!h"-CS afirmarea credinței, prin jurămint, lllci o dU?Ita- COncePție sau naștere a Măriei, Ieste ^dinț., * or,*e sfîntă pentru mi! de creștini. Mulțl ^nesc • t asuPr? acestui punct, două idei întla> si r s.usfan că Ș> mama Fecioarei Ma£ l°st fx ®c*oara Maria, tot de ‘Sfintul Duh> °‘?eu Juta îngreunată. Așa-că, acest ciudat lU ^ta fn 1 în acelaș timp, și cu mama și Uca săLo» 5aP°rturiIe cele mal intime, așa-că tre91 «e propriul Iul socru. Vezi Saladin. 57 Teologica critică, comparată, a dovedit de curînd cum-că mitul acesta, ca cea mal mare parte din celelalte legende ale mitologiei creștine, nu Ie onginal de loc, ci a fost împrumutat de la religii mal vechi, mal cu samă de la budism. Fabule de soiul acesta Ierau foarte răspîndite, cu mal multe veacuri, înainte de nașterea lui Hristos, în India, în Persia, în Asia Mică și în Grecia. Cînd fetele de crai, sau alte fete de neam, fără a fi legitim măritate, dădeau naștere unul copil, se da drept tata acestui nelegitim vlăstar, se da drept tată un «Zeu» sau «Semi-zeu», care, în cazul nos­ tru Ieste misteriosul <Duh Sfînt». Darurile cu totul deosebite atît ale spiritului cît și ale corpului, cari deosebeau adesea pe acești «copil al iubire!» de copil oamenilor de rînd, Ierau în acelaș timp explicate în parte prin ereditate. Acești minunați «fii de Zel», se bucurau, atît în antichitate cît și în vrtsta de mijloc, de o con­ siderație înaltă, pe cînd codul moral al civilizației moderne le impută, ca o pată. lipsa de părinți «legitimi». Asta se aplică și mal mult încă «fe­ telor de Zel», cu toate că aceste sărmane copile sînt tot atît de nevinovate de faptul că lipsea un titlu părintelui lor. De alt-feliîi, toți cel ce s’au desfătat cu frumusețele mitologiei antichitățeî clasice, știu că tocmai așa numițil fii și fiice de «zel», greci și romani, au fost aceia cari s’auapropiat mai mult de idealul suprem al tipului cel mal pur omenesc : să ne aducem aminte de nu­ meroasa familie legitimă, și, d-j familiea nelegitimă, mal numeroasă încă, a lui zeus, părintele zeilor. Vezi Shakespeare. Cît se atinge cu osebire de fecundarea Fecioa­ rei Maria, de Duhul Sfînt, sîntem informați prin mărturisirea Evangheliilor chiar. Cel doi Evangheliști, singurii cari vorbesc despre asta, Hfatciu și Luca, ne istor^esc de-o potrivăcum-că Maria, Fecioara evreică, iera logodită cu dulgherullosif, dar lea rămase grea, fără ca logodnicul să îea la asta vre-o parte, «prin lucrarea Duhului Sfînt». dUateiu zice anume, cap. I. vers. 19-20. «Dară losif, logodnicul iei, fiind drept, și nevrînd să o pieradă, se gîndi să o părăsască întalnă. Și cugetînd Tel la asta,ieată «îngerul Domnului», i se arătă în vis, zicînd : losif, fiul lui David, nu te teme de a-țî lua pre Maria femee, că ce s’a cenceput înțr'însa Ieste de Ia Duhul cel Sfînt». Luca și mal limpede Ieste. Cap. I. vers. 26—38. Dînsul ne po­ vestește buna-vestire făcută Măriei de cătră ar­ hanghelul Gabriel : «Duhul cel Sfînt se va pogorî preste tine, și puterea celui Prea înalt te va umbri», la care Maria răspunde : deacă serva Domnului sînt, fie mie după cuvîntul tău». Precum se știe, această vizită a arhanghelului Gabriel și Buna-1 vestire, au furnizat, multor pictori, subiec­ tul unor interesante tablouri. Swoboda ne spune : Arhanghelul vorbește aici cu o ezactitate pe care, din fericire, pictura nu o poate reda. Avem aici un caz nou de înobilarea unul subict prozaic ex­ tras din biblie, de artele plastice. S’au găsit de alt-feliu și pictori, ale căror pînze fac înțelegerea considerațiilor embriologice ale arhanghelului Ga­ briel, ușoară de tot. Precum am spus, cele patru evanghelii canonice, singure recunoscute de cătri Bisenca creștină ca �WSVltTA IDfcBl 58 ! REVISTA IDRE1 autentice, și cari au fost alese, în chip arbitrar, cari-i fac personalitatea atît de înaltă, de nobita dintr’un număr mult mal mare de Evanghelii, ale vși cari de iubi- —- imprimă Pe^tea-I ^religiel^sale . — •Mi)ire« căror date precise nu se contrazic mal puțin în­ fără îndoeală nnmal semite nu eînt: astea .Par tre iele, de cît legendele celor patru. Inși-șl Pă­ a fi mal curînd trăsăturile» distinctive ale rinții Bisericel nu socotesc la mal puțin de 40-50 ariene, mult mal înaltă, și mai cu samă ale ra* numărul acestor Evanghelii neautentice, apocrife: murei sale celei mal nobile, ale elenismului, Mai unele din astea există și acuma în limba elină și mult, numele adevăratului părinte a lui isus •_ în limba latină, ca Evanghelica lui' lacob, a lui „Pandera“, indică fâr£ dubiu o obîrșie greacă • Tom a, a Iul Nicodim, etc. Povestirile ce cuprind în manuscript se și scrie Pandora. Pandora inse aceste evanghelii apocrife, despre vieața lui Isus, precum se știe, după legenda greacă, fu cea dincu osebire despre nașterea și copilări ea sa, pot tăi femee, născută din împreunarea lui Vu]can tot atît de mult, sau mal bine tot atît de puțin, cu Gaea, pămîntul, cea dintăl femee înzestrată să pretindă că reprezintă adevăral istoric, ca și de zel cu toate harurile, care se căsători cu Ecele furnizate de cele patru evanghelii canonice, pimeteus, și pe5 care Dumnezeu tatăl o trimese t ‘ w așa zise «autentice». In una din aceste Evanghelii spre oameni cu cumplita «cutie-a Pandorei», fînn căreiIerau - închise * ’ 7 ' _ apocrife se găsește inse o povestire istorică, în- care toate relele, drept pedeapsă tărită de altminteri prin Sepher Toldoth Jeschua, că Prometeu, purtător al luminel, răpise din ce. și care ne dă probabil, o dezlegare cu totul fi­ riîj focul dumnezeesc, «rațiunea». rească a enigmei zămislirel supranaturale și nașDe alt-feliu Ieste interesant de comparat chi­ terel lui Isus. Istoricul acolea ne spune, foarte pul deosebit în care a fost conceput și apreciat neted, într’o singura frază, straniea anecdotă, care romanul de iubire al Mirjam-el, de cătră cele cuprinde dezlegarea despre care vorbim: >Josep- patru mari nații cultivate și creștine din Europa, hus Pandera, căpetenie romană a unei legiuni ca- Potrivit cu ideile morale austere ale rasei germa- labrice statornicite în ludeea, seduse pe Mirjam nice, această rasă-1 respinge cu totul: Germanul ' ‘ Betleem, ~ ‘ devenind ‘ • cej onest Englezul cel pudic, cred mult mal din o fată ebreică, părintele lui Jsus», Alte povestiri ale aceluea-șl autor, des­ lesne legenda, cu nici un chip cu putință, a ză­ pre Mirjam, numele ebreesc al Măriei, fac foarte mislire! prin cSfîntul Duh», Se știe bine că pu-. îndoelnică reputațiea de „prea curată crăiasă a diea austeritate a societățel distinse, de care se Ceriului". face atîta paradă, cu osebire în Englitera, nu Neapărat, aceste istorisiri istorice sînt cu în­ corespunde de loc cu ceea-ce Ieste în realitate, grijire trecute sub tăcere de cătră teologii oficiali, moralitatea, din punctul de vedere sexual, în pentru că astea s’ar împăca rău cu mitul tradi­ «Hig-life» de peste canalul Mînicel. Destăinuirile țional, și ar ridica vălul care acopere taina aces­ cari ne-au fost făcute, spre pildă, în privința a sta acum un șir de ani, de „Pali Mall Ga zette'*, tui miț, în chip prea simplu, prea natural. Cer­ cetarea obiectivă a adevărului, de aceea, are cu ne-aduc aminte foarte de moravurile Babilonidui. Rasele romane, cari-șl bat joc de pudicitatea atît mal mult dreptul, iear rațiunea pură, sfînta datorie de a supune, unei dezbateri critice aceste aceasta și judecă cu mal multă ușurință rapor­ însemnate istorisiri. Din dezbaterea aceasta reesă, turile sexuale, găsesc acest roman al Măriei, o’. o-.,, Iear cultul deosebit, de care se bu­ cum-că istorisirile astea, pot, mult mal cu drept foarte gingaș, cură cqvînt de cît celelalte, să pretindă că reprezintă — ~ tocmai ------- - eîn ‘ Franța și în Italia «Scumpa noa­ adevărul, cît se atinge de obîrșiea lui Isus. In stră Madonă», se apropie adesea, cu o naivitate numele principiilor științifice cunoscute, concep- remarcabilă, de această istorie de dragoste. Așa se face, de pildă că P. de Begla—Dr. Desjdt -• țiea sau zămislirea supra-naturală prin «umbra o crotitoare a Celui Prea înalt», trebuind să fie din, care ne-a dat, în 1894, un «Isus din Nazaînlăturată ca un mit gol, nu ne rămîne de cît ret, din punct de vedere științific, istoric și so­ cial» găsește tocmai în nașterea neligiU^ ® părerea foarte răspîndită a «teologiei raționale» moderne, anume că dulgherul ebreu, losij, ar fi Isus, un «drept aparte la aparența de^sfonțen fost adevăratul tată a lui Isus. Părerea asta înse ce se desprinde de pe sublima lui față”. Ieste anume combătută prin mai multe pasagil Mi s’a părut de nevoe să pun aice în toaJJ din Evanghelie: însu-șl Isus credea că ieste Fiul lui D-geu, și n’a recunoscut nici o dată că i-ar fi lumina, deschis și în înțelesul științei istorice: o dat naștere losif, părintele lui adoptiv. Cît se a- ective, această însemnată chestie a origine tinge de losif, iei se gîndea să-și părăsască pe Isus. din pricină că biserica belicoasă, a r logodnica lui Maria, cînd băgă de samă ca a- singură cea mal mare însemnătate ceasta Iera însărcinată, fără ca Iei să fi avutvre-un chestii, și din pricină că lea întrebuința^ amestec în asta. Și nu se lăsă de ,asemenea gînd dința-n minuni, întemeeată pe divinitatea c cde cît după ce i se aretă, in vis, un «înger al sus, ca cea mal puternică armă in0. Domnului», liniștindu-1. Precum o spune neted cepției moderne a universului. înalta ' Mateiu, Cap. I, vers. 24, 25, împreunarea sexuală tică a curatului creștinism original, înnur a a iul loaif cu Maria -avu loc pentru întăea dată bilătoare pe care această «religie a îndeplinit-o asupra civilizației, sîn u dogjn$; după ce se născuse Isus. Povestirea Evangheliilor apocrife, după care că­ n’au legătură cu asemenea mitoc njitupitanul roman Pandera, ar fi fost adevăratul tată așa numitele revelații pe cari se sPrJ ezliitatele mOderne a ^SUS* Pare cu maI verosimilă, cînd cer- rile acestea, nu se împacă de Joc c m Isus, din punct de vedere cele mal pozitive ale științei noas H ecvc|. curat‘ Isus Ie Privit- de ca • iJar tocmai trăsăturile caracterului sftu, CE-I ANARHISMUL LUI BAKUNIN doctrina ! I i i | | , ' I ■ i ...„lităti Mihail Alexandrovici Bakunin se născu .nmuchuio, districtul Torshok, guvernămîntul la pr.|anj“814> In 1834, întră in școala de artilerie, la TWnMe\sburg, devine în 1835 ofițer, dar se retrage acelaș an. După aceea trăește clnd la Prjach,^ino cînd la Moscova. J Bakunin părăsește Rusia In anii următ nlanurile revoluționare ce-avea îl făcură ca să l. ahată din Europa mai multe părți : la Paris, iei rs fîventa foarte mult pe Proadhon-In Ieste conSat în Saxa la moarte, Iear apoi grațiat: ox• 0<lat Austriei în 1850 și din nou condamnat la peEnosa. cu moarte, dînsul fu predat în 1850 Rusiei, ,nde fu deținut ca închis întâi la St. Petersburg, apoi la Șluselburg, după care fu deportat în Siberia, *flIn81856, Bakunin fugi din Siberia prin Japonia și California, și se adăposti la Londra. Nu întîrzie si-șl începu din nou agitațiea lut revoluționară, trăind în cele mal diferite părți ale Europei. In 1868, deveni membru al asociației internaționale a muncitorilor, si puțin după asta întemee Alianța internațională a democrației socialiste. In 1869, dînsul întră în legă­ turi strînse cu fanaticul Netciajevr, pe care îl deza­ probă totu-sl în al doilea an. In 1872, fu exclus din Asociațiea internațională a muncitorilor din pricina separatismului său. Dînsul muri la Berna în 1876. Bakunin a scris un număr de lucrări de nuanță fi­ losofică și politică. 2. Doctrina lui Bakunin asupra dreptului, Statului si proprietate! apare mal cu samă în a sa : Propunere motivată cătră comitetul central al Ligel de pace fi libertate, 1868 : în Statutele Alianței internaționale o democrației socialiste,^1868, scrise de Iei, și în opera N’am cules nimica din scrierile cari nu pot fi atribuite cu siguranță penei lui Bakunin. Astea-s mal ca samă cele două scrieri următoare : ■ «Principiile Revoluției, și «Catechismul Revoluției., în cari slnt ausținute ideile lui Netciajew. Sint unii cari atribue scrierile acestea lui Bakunin, înse cuprinsul lor ieste “/ontrazicere cu celelalte manifestări și acțiuni ale nnir- akumn chiar a protestat de mal multe ori îmgjva «machiavelismului si jesuitismului lui Netlui nL • chIar “dmițînd că și astea ar fi de pana o omenea ^crieri nu reprezintă de cît P noadă prea scurtă din dezvoltarea lui. asnnaaR*U?j? uumeȘtc doctrina lui asupra dreptului, »U1 asuPra proprietățel, «Anarhism». aulorhn»fUV^D-’ noi. resPin&cm orî-ce legiuire, ori-ce oficiala 1 privilegiată, patentată, locreriint 6»^a v’ c^Iar ieșind din sufragiul universal, °lt !n fni ‘ iCk nu a ar Putaa înturna nici o dată do tatoare «osu‘ .uPeî minorități domnitoare și exploa­ tau șahii,10 * riva intercselor marel mulțimi aservite devlrat anarhistîCat& CQ în-eles noi slDtem cu a‘ 0,n teste bnPUV\'B(!‘kunin, legea cea mai supremă suprema pentru eao^vFei omenirei. cu alte cuvinte, legea proM perf.., ja 0 s^arc vidl puțin perfectă cătră starea cea ’ 1 i Jals> chihznI;iare-a^ °biect de cît reproducerea min1 -1 .cît maî sistematică cu putință, a „1°. m„.?rale’ inerente viețel materiale, intelecnkC’a,e> a,Vt ale liniei fizice cît și ale lumel C UQaei e dou& lumi, de fapt, nealcătuind de M,Șli,nta ^nenaturală». w.’^-cedî aHevărală dezinteresată», nc-nvață etns Y°ltare iraplică negarea punctului de t<terta!ista Tbaza Punctului de plecare, după școala e^Pirat materială, negarea trebuie să fio talî “ode • Ceea-ce însamnă câ ‘tot ce viețuse realizeze în țoală plinătatea ființei a?QniîoUP^ ?c°ala materialistă, dezvoltarea isutal Ieste o ascenzie progresivă’*. „Ieste CU ^biinatuMli, de la simplu la compui, de jos în sus, sau de la inferior la superior*1 laîn ne1gțrea PWesivă a celei dintâi îal?‘ 1 1 °muM’ pnD dozv°ltarea umanități «Omul, fiară crunta, văr bun eu gorilul oleacă din noaptea adîncă a instinctului animal sp?e a atange Ia lumma spiritului, ceea-ce lămureșteP în chip cu totul firesc toate aiurările sale trecute si în parte ne mîngîe de greșalele sale prezente. Plecînd de Ia robiea animalică, și, trecînd prin robiea divină ter­ menul mijlociu între animalitatea-i si umanitatea-l, iei merge a-zl spre cucerirea și realizarea libertate! umane... In urma noastră ni-I animalitatea, în fată-ne omeniea. Lumina omenească, singura care poate să ne încălzască și să ne lamineze, singura care ne poate emancipa, care ne poate face vrednici sau demni liberi si fericiți, și care poate să îndepli­ nească frățiea-ntre noi, nule nici odată la început, c~ F? , .1V. \a opoca în care trăim, pururea Ia sfîrșitul istoriei". Istoriea Ie negarea revoluționară, cînd înceată, moale, adormită, cînd înfocată,' puternică, a trecutolui'. Pururea asta se-ndeplinește prin o necesitate absolută și naturală : „noi credem în izbînda ome­ nire! pe p*mînt“. „Această izbîndă, noi o chlemăm din toată inima noastră si voim să o apropiem prin toate silințele noastre întrunite": „Să nu ne uităm, așa dar, nici o dată înapoi, să privim pururea îna­ inte, pentru că înainte ie soarele nostru, înainte nî-i mîntuirea'’. . — -T Pupă Bakuniu, cel ce vn dispărea mai mtăi în evoluțiea omenirei de la starea animalică spre sta­ rea umana, Ieste dreptul juridic, lear nu dreptul în sine. Dreptul juridic Ie în legătură c'o f»ză a evoluției puțin înaintată. .,0 legiuire politică, fie c’ar emana de Ip, voința unul suveran, fie de la votarea unul parlament ales prin sufragiul universal, nu poate fi nici o dată conformă cu legile naturale, și pururea ie tot atît de funestă și de protivnică maselor, nu­ mai prin faptul că le impune acestora un sistem de legi exterioare și prin urmare despotice, tirane**. Nici o legiuire, „n’a avut nici o dată alt obiect de cît de-a întemeea și de-a sistematiza exploatarea mun^ei maselor populare în folosul claselor cîrmuitoare'*. Așa că „orl-ce legiuire tinde la aservirea, la subjugarea societățel și la abrutizarea legiuitorilor chiar1*. Nu tîrziu, omenirea va întrece gradul de evoluție care stă în legătură cu dreptul. Dreptul legal Ieste legat neapărat de Stat, acest rău istoricește neapărat*, „această formă trecătoare a societățel*1'. «O dată cu Statul trebuie să cadă neapărat tot ce se chleamă drept juridic, orl-ce reglementare a viețel populare, așa zicînd legală, de sus în jos pe cale legiuitoare’*. Fie-care simțește că asemenea timp se apropie, că schimbarea asta nu va întîrzica a avea Ioc, că chiar vremea noastră o va veden­ ii In gradul cel mai apropiat de evoluție la care ome­ nirea va ajunge puțin după această schimbare, va tnal exista țneă un drețt, dar acesta nu ca mal fi dreptul juridic. Prevederile lui Bakunin, asupra hcestul viitor grad de evoluție, ne arată că dîusul s’așteaptă ca-n vre­ mea asta tot să mal fie norme „întărite de asenti­ mentul întregei lumi", norme a căror respectare să fie la nevoe impusă prin forță, cari vor fi ast-feliiî norme juridice. Printre aceste norme juridice ale viitorului grad al evoluției noastre, Bakunin menționează pe acea care garantează «o deplină autonomie». Pentru mine, ca individ, asta însamnă, că-I „dreptul mleu omenesc de a nu mă supune nici unul alt om și do a nu-mi determina faptele mele de cît potrivit propriilor mele convingeri. Tot așa înse «fie-care popor, fie­ care ținut, fie-care comună, are dreptul absolut la o deplină autonomie, atît ca alcătuirea-I interioară să nu fie o amenințare si ° primejdie pentru autonomica și libertatea ținuturilor vecine”. De asemenea Bakunin, privește ca normă juridică a viitorului nostru grad de evoluție, îndatorirea (?a contractele sâ fie îndeplinite. ■ �00 REVISTA IDEKI Puterea de îndatorire a unul contract Ieste măr­• ginită. «Nici o îndatorire perpetuă nu poate fi ad­• misă de justitiea omenească. Noi nu vom recunoaște’ nici o dată alte drepturi, nici alto datorii, de cft acele cari se întemeează pe libertate. Dreptul liberei întruniri si al desfacere! tot atîta de libere, ieste în­ tâiul și cel mal însemnat din toate drepturile politice44. Altă normă juridică; a viitorului grad de evoluție, va li aceea care va hotări ca „pămîulul, uneltele de muncă, ca și ori-ce alt capital, să nu poată fi utili­ zat de cit de muncitori, adică de asociațiile agricole și industriale '. Sfatul. I. După Bakunin, Slatul va dispărea, foarte curînd, în evoluțiea omenirel de la starea animalică cătră starea umană. „Statul ieste o instituție istorică, vremelnică, o formă trecătoare a societățe!4’. I. Statul aparține unei faze puțin înaintate a evoluției. . «Prin religie, omul animalic, Ieșind din bestiali­ tate, face un prim pas cătră umanitate: dar cîtă vreme va rămînea religios, nu-șl va atinge ținta de loc, fiind-că ori-ca religie îl condamnă tot la absurd, si, falșificîndu-I direcțiea pașilor, îl face a căuta ceea ce ar fi divin în loc de uman». «Toate religiile, cu zeii, cu semi-aeil și cu profeții, cu mesiile și cu sfin­ ții lor, au fost făurite de fantaziea lesne crezătoare a oamenilor, ne ajunși încă la dezvoltarea deplină și la deplina stăpînire a facultăților lor intelectuale". Ceea-ce mai cu samă Ie drept cît se atinge de creș­ tinism : acesta-i «răsturnarea totală a bunului simț, a orl-cărel rațiuni omenești». Statul Ie un produs al religiei. «Acesta s’a născut pretutindeni din însoțirea violențe', rîpirei, prădăciunei, într’un euvlnt din însoțirea războiului, cuce­ rire!, cu D-zeil făuriți rînd pe rînd de fantaziea teo­ logică a națiilor». ,,Gine zice revelație, zice revelatori, mesil, profeți, preoți și legiuitori, chiar de D-zeu in­ spirați: iear aceștia, o' datâ recunoscuțl ca reprezen­ tanții divinitățeî pe pâmlnt-, ca sfinți* dăscăli al omeuirel, aleși de cătră D zeu chiar, pentru a dirigui omenirea pe căile mîntuirei, îndeplinesc Ură doar b putere absolută. Tot! oamenii le aatoresc o supunere p8sivă, fără de margenl: p^ntru-că, Împotriva ră­ pune! divine, rațiune omenească nu Ieste, Iear con­ tra dreptățel lulD zeu, dreptate omeneasca nu poate sta împotrivă, Robi al lui D-zeu, oamenii trebuie să fie și robi! Bisericel și al Statului, întru cît acesta din urmă Ie consacrat de Biserică". „Nn se află, nu poate ființa Stat, fără religie. Luaț! cele mal libere State din lume, statele Unite ale Âmericeî sau Cpnfederațiea Elvelică, bund-oară, și vet! vedea ce rol de samă îndeplinește acolea, în toate discursurile oficiale, Providența divină, această sancțiune superioară a tuturor Statelor". „Guvernele privesc credința, in D-zeu, cu Îndestulă dreptate, ca una din condițiile neapărate ale propriei lor puteri". „Teste o întreagă categorie de oameni cari, dacă nu cred, trebuie cel puțin să se prefacă a crede. Aceș­ tia sînt toți chinuitorii toți apăsătorii și toți exploa­ tatorii omenirel; popi și monarhi, oameni ‘de Stat, de răzbdlu, fiuanțiari public! si privați, funcționari de țGt soiul, polițiști, jandarm'1, temniceri și călăi, capitaliști, despoetorl, antreprinorî și proprietari, advocațl, economiști, polilicianl de toate culorile, pana la cel din urmă vlnzător de rahat, vor repeta cu toții, într’un glas, vorbele lui Voltaire : «Dacă D-zeu n’ar exista, ar trebui inventat». Pentru*că vă daț! doar samă : „pentru popor trebuie doar o reli­ gie". Astu-i supapa de siguranță44. 2. Trăsăturile caracteristice ale Statului corespund gradului inferior al fazei de evoluție cu care se află în leg i tură Statul aservește sau subjugă pe guvernați. „Statul Ie autoritatea, puterea, fala, înginfarea putere!- Iei nu se insinuează, nu caută să convertească : și de cîte ori se amestecă în ce-va, o face oțărit, cu-ncruntare: pentru-că natura lui nu Io de loc de-a conci de a se impune, și de-a forța. Orl-cltă os» 5\ar da sa acoPere această natură de viomt°r 105al a* vo'inîelor oamenilor, de tăgăduire perent-i a libertăței lor Chiar Cînd comandă binele, 11 părăsește și-1 strică, tocmai fiind-că-1 comandă ■ din pricină că orl-ce comandament dă naștere A-9* partea libertățeî, anor revolte îndreptățite, și din oină că binele, de vreme ce I comandat, din pun£,*: de vedere al adevăratei morale, al moralel umane ne parat nu divine, din punctul de vedere al respectulm omenesc și-al libertățeî, devine rău. Libertatea mo­ ralitatea și demnitatea omenească a omului, constă tocmai în aceea, că face binele, nu fiind-că i-ar n comandat, ci pentru că-1 concepe, îl voește si ti iubește chiar Iei". Tot o dată, Statul demoralizază si pe cîrmuitorl. ..Ie-n firea privilegiului și-a orl-ce atare privilegiată* do-a ucide și spiritul și inima oamenilor. Omul pri­ vilegiat, fie politicește," fieeconomicește, le un de­ pravat, un stricat, și ca inimă, si ca spirit. leată o lege socială care nu îndură nici o abatere, și Care se aplică- tot atîta do bine atlț la nații întregi cit si la clase, atît la societăți cit și la indivizi. Condițiea supremă a libertățeî și a nmanitățel Ieste legea egali tățel44. „Pe cînd Statele cele mici nu sînt virtuose de cit că-s slabe, Statele cele puternice nu se susțin de cît prin crimă41. „Noi detestăm monarhica din tot adîncul nostru, dar tot așa sîntem încredințați, că o mare republică militară,’biurocratică și politică, cen­ tralizată, poate ajunge și va ajunge neaparat o pu­ tere cuceritoare în afară, în năuntru apăsătoare, si ca va fi în nestaro să asigure supușilor săi, chiar cînd aceștia s’ar numi cetățeni, buna stare și liber­ tatea". .".Chiar în țerile cele mal democratice, ca Statele Unite ale Americel și ca Elveția, se află do­ minarea regulată a. privilegiului unei minorități și aservirea reală a imensei majorități". 3 Gradul de evoluție, cu care Statul i-n legătură, va fi întrecut de omenire curînd-curînd. «De Ia obîrșiea societate! istorice pănă în zilele noastre, pururea a avut loc", și pretutindeni, exploata­ rea, apăsarea popoarelor de către Stat. Trebuie oare de aici să scoatem încheerea că această exploatare, această, apăsare, ar fi niște necesități cu totnl nedeslipite de însa-șf existența societătel umane» ? Neapă­ rat că nu. «Marele, adevăratul scop al istoriel, sin­ gurul legitim, Teste umanizarea și emanciparea, ieste libertatea reală, propășirea fie-cărul individ, trăind în societate». «Izblnda omenire!, scop și înțeles prin­ cipal al istoriei, nu se poate îndeplini de cît prin liber­ tate». După cum Statul a fost un rău istoricește ne­ cesar în trecut, tot atît de necesară va fi și nimicirea-I totală. Fîe-care și simte, că această vreme s’apropie, că schimbarea asta nu va întîrziea a avea loc, că chiar vremea noastră o va vedea. II. In (/radul cel mal apropiat de evoluție, la care va să ajungă omenirea tiu tîrziu după această schimbare, Sta­ tul va fi înlocuit# prințr'o vieață socială, întemccată norma legală, că, clauzele unui contrele# închecat trebue fie îndeplinite. 1. Ast-feliu, după disparitiea Statului, oamenii vor trăi sorialicește întruniți. Ținta evoluție! «omenirea dezvoltată», nu poate fi atinsă de cît desocietate. «Omul n’ajunge om, și nu ajunge a,w i conștiința cît și la realizarea omenire! șale de w l societate și numai prin acțiunea colectivă a socie țel întregi'; iei nu se emancipează de jugul na exterioare de cît prin munca colectivă și soci > singura în stare a transforma suprafața pam nt într’un cuprins priitor dezvoltărilor omemr • fără această emancipare materială, nici o e: pare intelectuală si morală pentru nimeni. nu se poate emancipa de jugul propriei sale nm cu alte cuvinte nu-și poate subordona mstincuu mișcările propriului său corp, conducere! aP. ati0 său din ce în ce maî dezvoltat, de c^..Pnnțn„fi sfnt si instrucție : si educațica, și instrucție», 1 • j lucruri, în-toată puterea cuvîntulul, exdu«V so« s pentru-că, în afară de societate, omul ar tot pururea o fiară sălbatecă^ sau un sfinț, . izolai cam aeelaș lucru însamnă. In snrșit, omu jjj,er, nu poate avea conștiința libertate! sal « . .. pentru om, însemnează a fi recunoscut, p oâmeniî tat ca atare de cătră alt qm, de cătră REVISTA IDEEI I ! 6i • r Așa-"c& libertatea nu-î nici de cum un fîca pentru binele celor ce-1 din P^olare, ci de reflecție mutuală, nu de exclu- 1P» Sguvernezi, acest al doif»Pb ■ din potrivă de legătură, libertatea oțl-cărul cel dintâi. dere’.jX e fiind alta de cît reflectarea umanitățel Dupi leorlea ideal», lie teologica, fie meWiă^T individ ,, dreptului sau omenesc în conștiința tu- ceste cuvinte, binele maselor, nu pot sâ-nsemne binele sfti0 Oamenilor liberi, frații, egali! săi». turor o« Y01. maj f\ menținuți în stare socială lor pămintesc, nici fericirea lor temporală • ce îusamnă cîte-va zecl.de ani de vieață pămtataască, °a nutere supremă, ci prin puterea juridică a iața de vecinicie- Așa-că masele trebuesc guvernate prin °ntulul. Omenirea dezvoltată nu poate fi ajunsă nu în vederea acestei fericiri grosolane, pe care ne-o c0°tH tntt'o societate liberă. Intr’adevăr, «libertatea dau puterile materiale aici pe pămînt, ci în vederea de «lu ceea ce însamnă aeelaș lucru, demnita- eternei lor mlntuirl. Lipsurile și suferințele materiale ! dQ om, consta în a nu mă supune nici unui pot fi privite chiar ca o lipsă de educație, de de­ tea-ruj . a nu_ini determina sau îndruma faptele prindere, fiind dovedit că prea multa îndestulare tru­ de cît convingerilor mele proprii». «leu uu-s peasca ucide sufletul cel nemuritor. In cazul ae*sta .melen si nici liber, chiar leu, de cît întru cît recu- orl-ce contrazicere dispare; a exp'oxta și a guverni 0in7 libertatea și umanitatea tuturor oamenilor cari însemnează aeelaș lucru, exploatarea complectind n0/ncanjură. Numai rcspectînd caracterul lor ome- guvernarea $i servmdu-i, In cele din urmă, atît dc ac îmi rcspcctez caracterul mîeu propriu. Un an- mijloc cît și de țintă. nesc, cari-șl măiuncă prizonierul, tratindu-1. ca 2. Trăsăturile caracteristice ale proprietăței pri­ o fiară sălbatecă, nu-î un om ci o bestie. Un stăP.° derobi, nu-i un om, ci un stăpîn». «leu nu de­ vate, a ori și ce, corespunde perfect inferioritâțel vin cu adevărat liber de cit prin libertatea celorlalți, fazei de evoluție cu care se afia în legătura. ’ cu cit vor fi mal numeroși oamenii liberi ce mă vor „Reprezentanților privilegiat! ai munee! nervoase, Incunjura, și mal adîucâ, și mal largă le va fi liber­ cari, în parantez fio zis, în organizarea actuală a sotatea cu atît'mai adlncă, mai largă va fi și liber­ cietăței, sînt chlemațî a reprezenta societatea, nu tate» mea- R°biea oamenilor, din potrivă, ‘libertă­ penti;u-că ar fi cel mal intehgențl, ci numai fiind-că ței mole îl pune stăvili, iear bestialitatea acestora s’au născut în sinul clasei privilegiate, acestora toate bunurile, si de asemenea toate corupțiile civi­ le negarea umanitățe'i mele». 0 societate liberă nu poate fi stăpînită de-o auto­ lizației, luxul, confortul, bunâ-starea,.mîcgîerile fa­ miliei, libertatea politică exclusivă, cu facultatea de ritate, ci de-un contract. a exploata munca a milioane de muncitori și de a-I 2, Care va fi, în tot amănuntul, organizarea socle- guverna după plac și în interesul lor propriu. Re­ tățe! viitoare 1 prezentanților muncei musculare, acestor nenumă­ «Unitatea Ieste o țintă, spre care tinde omenirea rate milioane de proletari sau chiar de mici proprie­ in chip neînfrînt». Oamenii se întrunesc, ast-feliu, cît tari de pămînt, ce le ramîne inse: o sărăcie fără nici se poate. Dar Iei «vor înlocui vechea organizare în- o scăpare, nici măcar bucuriile unei familii, pentru temeeată, de sus în jos, întemeeată pe violență și că familiea, pentru cel sărac, ajunge foarte repede pe principiul de autoritate, prin o organizare noua, o povară : ignoranța, o barbarie, am zice aproape o fâră altă bază de cît interesele, trebuințele'și încli­ bestialitate silită, cu mîngîerea că slujesc de piedes­ nările naturale ale populațiilor» Cu chipul acesta tal civilizației, libertățeî și corupției unei minorități4'. se va organiza «federațiea liberă a indivizilor în Cu cît comerțul și industriea sînt mal libere și comuni, a comunelor în provincii, a provinciilor in mai dezvoltate, cu atît malmare-î proprietatea «de-*a nații, în fine, in Statele-Unite ale Europei întăi și moleși sau de-a demoraliza mai deplin minoritatea întâi, și mal pe urmă ale lume! întregi. de privilegiațl, de-a spori sărăciea, amarul și dreapta Va avea loc «recunoașterea dreptului absolut al indignare a 'maselor muncitoare. Engliterâ, Belgia, îie-cărel nații, mare sau mică, a fie-cărul popor, slab Franța, Germania, sînt neapărat țerile din Europa sau puternic, a fie-cărei provincii, a fie-earei comuni, în cari comerțul și industriea, bucurîndu-se relativ la o autonomie deplină, numai ca constituirea-I in­ de cea mar mare libertate, au atins cel mal înalt terioară să nu fie o amenințare și o primejdie pen­ grad de dezvoltare Tocmai țerile astea sînt acelea, tru autonomiea și libertatea ținuturilor vecine». în cari priipastiea dintre capitaliști și proprietari «Părăsirea totală a tot ce se numește drept isto­ de-o parte și clasele muncitoare de alta pare a se ric al Statelor : toate chestiile privitoare la grani- fi lărgit păriâ la un punct necunoscut în celelalte țerl. l®‘e uaționale, politice, strategice, comerciale, cată In Rusia, în țerile scandinave, în Italia, in Spania, sa fie priVite de aici înainte ca făcînd parte din unde comerțul și industriea sint dezvoltate puțin, în istoriea veche și să fie respinse cu energie». afară de unele catastrofe rarî, rar se moare de foame. «Din faptul că o țară face parte dintr’un Stat, la In Englitera, murirea de foame i-un fapt zilnic. Și arc s’ar fi alipit liber chiar, nu urmează de loc nu mor numai cîțl-va inși izolați, mor mii, zecimi, P'-Dtru lea îndatorirea de a-! rămînea pururea alipită, sutimi de mii chiar». mk - *ndatorire perpetuă, veclnică, nu poate fi ad3, Nu tîrziu înse omenirea va trece de această, fază avAU de JQȘMi0a omenească, singura care poate nici a°t°ritate între noi, și noi nu vom recunoaște atît de inferioară a evoluției sale, de care proprie­ inuJ? x*4 alte drepturi si' alte datorii de cit acele tatea individuală se leagă. „După cum a existat totdeauna apăsarea popoa­ al H?Qceat{i Pe bbertate. Dreptul liberei întruniri și de Bo8faceJreî tot atîta de libere, Ieste întâiul, cel mai relor de cătră Stat, tot așa a existat exploatarea muncei silite a maselor, sclave, serve, salariate, de conf-a toate drepturile politice, cel fără care ?are maraac-âțnu va fl nicI ° datâ de cît ° centra11’ o minoritate stăpînitoare44. «Dar atît apăsarea cit si exploatarea aceasta, nu-s inerente însă-șl existenței societățe! umane». «Prin însă-șl forța lucrurilor», la^rs^netatea.—Bakunin, in evoluțiea omenirel de proprietatea nelimitată va dispărea. Fie-care și simte că asemenea clipă s’apropie, că schimbarea asta nu «<ltnr8iVrC maî 1)u^in desăvirșită spre starea cea mat de^actuni?1 2utvit<i> nu proprietatea va dispărea, ci forma va întîrziea să se îndeplinească, că chiar vremea noastră o va vedea. «aw, propriecatea nelimitată, II. In cel mal apropiat grad al evoluției, la care omeni0rUerî?«ri?lalea Privată, întru cît cuprinde într’insa Hei rL,8! legătură cu o fază inferioară a evolu- rea va ajunge peste puțin, dc la schimbarea aceasta, pro­ pocatuiuL prietatea va indura o prefacere. în urma cărei proprietatea Wi^KTi?.t.atea Individuală Ieste si urmarea site- privată a mijloacelor de consumare va mal dalnta, m urma taiiir?8 i Statului". ^Exploatare și Guvern, întăea cărei inse pdmîntul, uneltele de ««««^ ,de guvernare și alcătueste atit terpeliea pital, vor deveni proprietatea comunitățel. Societatea vii. . pntre 5 *■ Vnta ori-cărui guvern, care, la rîn- toate va fi colectivistă. Cu chipul acesta, produsul integral al muncei va I*1 ori“rentează și legalizază puterea de a exploata , bUluiu „două feliurl de raporturi există : fi garantat ori-căru! muncitor. . jCB1„de exploatare, al doilea cel de gw^ntarc. 1. «Di bară lume! nou* trebuie »i-I «Wjiad *dovitrat că a guvirna însamnă a te saeri- �ftEVlSTA lOBEi 62 HbvisYâ ibafcl Dreptatea : fără asta, nici libertate, nici republică, nici propășire^ nici pace». «Dreptatea, nu juridică, nici teologică, nici metafizică, ci curat omenească», cere «ca pe viitor, îndestularea să fio cu producțiea fie-cărul egală». Ie vorba dar să se găsască mijlocul «de a organiza o societate care, făcind* orl-cărul in­ divid, de ort-ce treaptă ar fi b& fie, făcîndu-x cu ne­ putință exploatarea muncel orl-cul, să lase fie-cărul putința de a participa la folosința bunurilor sociale, cari sînt produse în realitate totdeauna prin muncă, numai întru cit va fi contribuit direct Ia producerea unor asemeneți bogății, prin munca sa“.Mijlocul acesta stă în aceea ca „pftmîntul, uheltele de muncă, ca și ori-ce alt capital, ajungînd proprie­ tatea celectivă a societățci întregi, sa nu poată, fi utilizat de cît de muncitori, adică de asociațiile agri­ cole și industriale». «leu nu-s comunist, ci colectivist». 2. Colectivismul societățel viitoare * nu cere de loc «stabilirea unei autorități reglementare, ori de ce soiii ar fi : și, în numele acestei libertăți, pe care noi o recunoaștem ca singura bază, și ca singurul crea­ tor legitim* al ori și cărei organizații, atît economice cît și politice, noi vom protesta totdeauna în potriva a tot ce-ar sămana, de aproape ori de departe, a co­ munism sau a socialism de Stat‘‘. „leu vreu organi­ zarea societățel și a proprietățel colective sau so­ ciale, de jos în sus, pe calea liberei asociații, și nu de sus in jos, prin mijlocul vre unei autorități oare-care. Realizarea.— După Bakunin, transformarea ce tre­ buie să o aducă, fără întârziere, evoluțiea, în trecerea i de la starea animalică da starea umană, cw alte cuvinte disparițiea Statului, transformarea dreptului și a proprietățel ca și ivirea unei ere noi, toate astea vor fi precedate de-o revoluție, care se va îndeplini de la sine, dar pe care vor trebui s'o grăbească și s'o ajute cel ce prevăd îndrumarea mersului evoluției. j. „Pentru a ieși din situațiea lui mizerabilă, popo­ rul nu are de cit trei mijloace, din cari două fantas­ tice, lear numai al treilea real. Ode două dintâi sînt: biserica și crlșma: al treilea-i revoluțiea socială». «In potriva r&ulul ce există, nu Ie de cit un leac: Revoluțiea socială», adică distrugerea „tuturor in­ stituțiilor Neegalitățeî prin întemeerea Egalilăței economice și sociale a tuturor1* Revoluțiea nu-I făurită de cine-va. „Revoluțiile nu se fac nici o dată nici de indivizi, nici chiar de so­ cietățile secrete. Iele se fac ca de sine, produse de puterea lucrurilor, prin mișcarea evenimentelor și a faptelor. Iele se pregătesc îndelung în adincimea con științei instinctive a maselor populare, după care iz­ bucnesc, întețite în aparență adesea de niște pricini de nimic» Astă-zl revoluțiea stă să s'arate, fte-care ÎI simte apropierea, chiar vremea noastră o va vedea, 1. «Pricepem revoluțiea in înțelesul deslănțuirel a ceea-ce numim astă-zl pasiunile rele, și al distruge­ re! a ceea-ce în aceea-șl limbă se numește «ordine publică». «Revoluțiea nu se va îndrepta împotriva inșilor, ci împotriva instituțiilor și ajucrnrilor». «Revoluțiile sîngeroase sînt clte o dată trebuitoare din pricina tîmpenieî omenești : dar iele pururea sînt un rău, și o mare nenorocire, nu numai din punctul de ve­ dere al sacrificiilor, ci și din pricina pnritățel și per­ fecției scopului în numele căruea Iele au *loc». «Nu trebuie să ne mirăm dacă în primul moment poporul răsculat omoară o mulțime de apăsători și de ex­ ploatatori : asta-i o nenorocire poate neînlăturată, tot atît de zadarnică ca și stricăciunile pricinuite de-o vijelie. Dar acest fapt firesc nu poate fi nici moral, nici macar de folos. Măcelurile politice n'au ucis nici o dată partidele : astea s'augarătat mal mult neputincioase împotriva claselor privilegiate, Intrn iitlta puterea reșede vu cu ,mult mal pucm puțin m în oameni oameni uuul mai bL?i în cari-I pune pe oamenii privileS nJîI8amzarealucrurfior, adică instituție® Statului, PteBrtStîu. WIm8, iC«a t1 îeî naturală, r p etate* individuală. Pentru a face o revoluție renunță la dreptul lei, sau mal degrabă iatel°r’ „ratentie de-a guverna, de a impune proiâ ori’ce Pt. apel cătră toate provinciile, comunele, viflcliI°r»iile lăsîndu-le pe toate libere de a urma j de capitală, de a se reorganiza înainte Jjjda da:“ chip revoluționar, si de a-și delega, după loto^/r-an punct de întrunire ales, de a-șl delega aflta’ Tr de asemenea învestiți cu mandate imperative dapuW ? •• șj revocabili, spre a închega federatiea ră8Pa0.Zjior comunelor și provinciilor răsculate în gBociaP* ’lueag principiu, și pentru a organiza o uun>010 intio'nară în stare să biruească, să pue Pute,r.e,.pîictiunel... Trimeterea nu de comisari revocaPftlari oficiali, încinși cu vre-un feliu de eșarpe, lu^°nnropa*ratorl revoționarl în provinciile și comuci de printre țărani mal aice, cari nu vor putea să ”ele’ volutionațl nici prin principiile, nici prin defi0Mflunei dictaturi oare-care, ci numai prin singur cr°t ii revoluționar, adică prin urmările ce le va fapjL neaparat în fie-care comuna, încetarea toa vietei juridice, oficiale, a Statului. Desființarea S hilul național, și-n înțelesul că-ori co țară străină, nvinCie comună, asociație sau chiar individ izolat, Pr°! s0 v’a fi ridicat în numele acelora-șl principii, 4 năgflscă primire în federațiea revoluționară, fără Sătare la granițele de a-zi ale Statelor, și cu toate a aoarținînd unor sisteme politice sau naționale deosebite: lear provinciile proprii, comunele, aso­ ciațiile, indivizii, cari vor lua parte pentru Reacție, , he exclus!: Cu chipul acesta, universalitatea re­ voluției întemeeată pe desființarea granițelor, va triumfa chiar prin faptul întinderel și organizare! revoluției în vederea apărărei mutuale a țărilor răsculate". v radicală, trebuie dar de lovit în poxițil J~ distrus proprietatea »• ’ .: cu cfiînul nCrur*' de și cs*-*-Stațul nu va fi nevoe a se distruge oamenii, si a a „?ata la o reacție neaparată, neînlăturată, care și nu va lipsi nici o dată să fie iscată. îa « ?8ît societate, de măcelărirea de oameni. Dar nBn» CB avea dreptul de a fi umani față de oameni fă a primejdie pentru revoluție, va trebui să fim’n» • lostivl față de poziții, față de stări și de lucruri-011' trebui de distrus totul, și mal cu samă, șj j Ț1 de toate, proprietatea, cu corolaru-I neînlăturit- catul. leată toată taina revoluției». ’ «Revoluțiea, precum o pune neînlăturat pute» lucrurilor,’ astă-zf, cuprinde un caracter cu tof internațional sau universal. Față de coalizare»111 menințăloare a tuturor intereselor privilegiate si tuturor puterilor reacționare din Europa, cari disenn de toate uriașele mijloce, cari le dă o 'organizar înjghebată cu meșteșug, față do dezbinarea adînc caro domnește pretutindenea, astă-zi, între burghezi și muncitori, nici o revoluție națională nu va putea izbuti, dacă asta nu se va întinde pe dată și io națiile celelalte, dacă nu va putea să treacă peste granițele unei țerl, să îmbrace caracterul de univer- “ salitate, dacă nu va fi să aibă în sine toate elemen­ tele unei asemeni universalități, dacă, cu alte cuvinte* nu va fi o revoluție curat socialistă, distrugătoare a Statului, și creatoare a libertățel, prin egalitate si prin dreptate. Pentru-că nimic nu va mal putea, de acum, să întrunească, săîncălzească sau să elec­ trizeze, să ridice marea, singura putere a veacului muncitorii, de cît numai emanciparea deplină a mun­ cel, pe ruinele tuturor instituțiilor ocrotitoare ale proprietățel ereditare și-a capitalului». «Nu mal poate avea loc nici revoluție politică, nici națională izbînditoare, dacă revoluțiea politică nu se va pre­ face în revoluție socială, și daci revoluțiea națională tocmai din pricina caracterului Iei cu totul socialist și distrugător al Statului, nu va ajunge revoluție universala». 2. Revoluțiea, precum o înțelegem noi, va trebui, din capul locului, să distrugă radical și complect Statul cu toate instuțiile lui. Urmările* naturale și necesare ale acestei distrugeri vor fi: a. falimentul Statului: 6. încetarea plățel datoriilor particulare prin mijlocirea Statului, lăsînd fie-cărul datornic dreptul a-șl plăti datoriile sale, dacă va vrea: c. încetarea plățel ori și cărui impozit și perceperel orl-căror contribuții, directe sau indirecte: d, dizol­ varea armatei, a magistraturel, a biurocrațiel, a poliției și popimel: e. abolirea justiției oficiale, sus­ pendarea a tot ce juridicește s’ar chlema drept, și a exereitărel unor asemenea drepturi. Prin urmare, abolirea și arderea tuturor titlurilor de proprietate a actelor---------*de moștenire, de vînzare, de ------t donație, ----------~------- - — --------- , — --, des­ ființarea tuturor proceselor, a tuturor hîrțoagelor $11 vi aî nîiUln Qrti-y»’/-» juridice și civile, într'o vorbă. DrnlnHnrlnnf Pretutindeni Ql.n și-n toate. In locul dreptului dreDtuluI crea^ creat1 și si garantat jrarantat de Stat, faptul revoluționar : confiscarea tuturor capitalurilor pro­ ducătoare și a uneltelor de muncă, în folosul aso­ ciațiilor de* muncitori, cari vor trebui să le pue In producere în chip colectiv: g. confiscarea tuturor proprietăților Bisericel și ale Statului ca și a me­ talelor prețioase ale indivizilor, în folosul Alianței federative a tuturor asociațiilor muncitorești, Alianța care va închega comuna. In schimbul bunuHio confiscate, comuna va da strictul necesar ‘'utu.r indivizilor despoiat! în chipul acesta, cari vor puc mal tîrziu, prin prbpriea lor muncă, să cîștige și mult dac-or vrea si-or putea». , „. _ofl Distrugerea va fi urmată de reorganizare, bl vom avea: th. organizarea comunei, tedera»1„,.inei ricadelor în mod permanent și funcționarea co revoluționare prin delegarea a unul sau doi r. tați de fie-care baricadă, sau stradă, sau m' a deputațl învestiți cu mandate i™PerflU\%,1PConiurăspunzătorl si pururea revocabili. Gonsuiu nai organizat*ast-feliu, va putea să aleagâ m re său comitete executive, deosebite Pentn5, ”uOeI: ramură de administrație revoluționară a Comu n i. declarațiea capitalei ^sculate șx organiz»^ comună, că după pa va fi distrus Statul a deoqnhu devotaU» energici, intebgențl, mal dîn cu Dnhlrî® Sl?cerl« uu ambițioși, nici vanitoși, din destoinici sa slujască de mijlocitori între* ideea revAif. ’.i atoînici sa între ider~ YUltlilnnn« i « ___ _____ t __ x ine!in9tincteie populare. Numărul acestor “lîarea cl mare *5®tot- Peutru °rg.a' ^orOiosftinX7aht°de-aajunSe orffar>;treI 8Ute de revoluționari vor‘ajunge pentru leau rea celeî maf marI lărî“8ecrete Clloseb!re cîmpul de acțiune al societăților FEMEEA și SOCIALISMUL rf,£e"J-“• “• luptat- l" cursul •"'anei, ra' w riatee din înjosire și apăsare. A fost o dată o vreme clnd puterea pum­ nului guverna. Guvernează încă și astă-zl înir un grad oare-care, Inse se poate vedea că pulerea-l decade. Pe atunci puterea domnitoare iera cel mal tare pumn: și fiind-că cel mal tare pumn l avea bărbatul, bărbatul iera stăpinul a lot ce putea să doboare. Tot.ce cădea pradă în minele sale, iei întrebuința spre a-șl îndestula poftelesale egoistice și brutale. Fără îndoeală, femeea nu a fost„ scutită de asia. Femeea iera socotită ca m.arla' ca 0 °dre-care uneltă, ca un animal de airvală. Farmecele iei nu puteau sâ-f slujască de pavăză împotriva brutalităților bărbatu­ lui : dimpotrivă astea făceau pe bărbat să se poarte și mal liran cătră dînsa. Gingășiea și sinceritatea lei naturală, în loc să fie privite ca niște neprețuite calități, ierau privite ca itiște neertate greșeli. Ani mulți, îndelungați, fu ținută femeea în cel mai mare dispreț. Negru iera orizontul îna­ intea iei și de nepătruns înlunerecul soartei sale. Ga toate astea, umăr la umăr, femeea mxnci alăturea de bărbat, care, în loc de tovarăș îi Iera un stăpîn, cu toate că munca-i iera luată în bătaedejoc. Sălbatecul nu putea să priceapă că aațițafocul, in tot minutul, a argăsi pieile și a îngriji de copii iera un lucru tot atît de trebuitor ca și vînătoarea și lupta. Și din pricină că munca femeel iera privită ca fără valoare, bărbatul își zicea cu-ngînfare că iei o ținea. Cu toate că iea iera cea dintâi dimineața la lucru, și cea din urmă, sara, care să meargă la culcare, nu se găsea în inima bărbatulai sălbatec un pic de simpatie și pentru iea. Singurul lucru ce-o susținea, probabil, iera dragostea iei de mamă. Cu toată dragostea asta, Inse, in multe rînduri mama își omora fica abiea născută, ca să o cruțe de soarta de a ajunge la rîndu-i soție. Numai asta poate da o dovadă puternică de starea femeel in sălbătăcie. Ierni triste veniră și se călătoriră, și-o dată cu călătorirea lor și sălbatecul ajunse mai n „ „ sălbatec. n îIk* șctatee de 'simțire « P“/t;,n 0 „slabă omenească începu sa se iveasca, sd strălucească în pieptul său. Se arelă in sprșil omul. Iei ajunse mai sociabil cu cei cu ainsul de-un feliu : aceea șl obscurilate. Irecura am : religii adorate și lepădate, temple ridicate și dârtmate, dumnezei se iviră, si și muriră, puțin se ușură inse calvarul femeel. lnternațională a democrației socialiste", r48Plndf»° dubIă avea : RîQSa 8e va *ili s& ldeUe ceiASca’ masele populare din toate țerlle, h UUOI DnlU* PoiS asupra, P puniiwi, oli.tîc®!4,_a«ou^u, -8^^0/ jjlf>8a fUCe ° asupra tuturor chestiilor filosofice. Smva VT Tro^dn^^ cJrți, întemeind, tot o dată, și asociații Jteli8entr DInsa Va căuta să-și afilieze toți oamenii greutăți căzură asupra femeel. Lui l se atri bue desențata poveste a lui Adam și Lva. După reliqiea mozaică se născu Creștinismul, copilul ieî, Creștinismul cu sfinții lui cel bolnavi la trup și la minte Cu toate ^rbele lul deșarle, de a ridica pe femee la un grad mai țnaut Creștinismul, cu vorba-i dulce, spune prin H «A pregăti, a organiza și a grăbi» «revoluțiea, care trebuie să se facă pretutindenea de popor", leală singura sarcină a celor ce-șl dau samă de mersul' evoluției. Noi trebuie să facem, vremurilor noi, slujbade moașă, să ajutăm la nașterea Revoluției" Trebuie așa dar, „să răspîndim în mase idei cores­ punzătoare cu instinctele maselor". „Ce împiedică încă dezvoltarea mal iute a acestei mîntuitoare idei in staul maselor muncitoare ? Fără îndoeală că neștiința lor, și în mare parte prejudecățile politice și religioase, prin cari clasele interesate se mai silesc și astă-zl să le întunece conștiința șl înțelep­ ciunea firească11. „Așa-că ținta le <fe-a le dâconștința deplină a ceea-ce vor, de a face să nască în Iele o cugetare care să corespundă instinctului lor, pentrucă de îndată ce cugetarea maselor muncitoare se va ridica la înălțimea instinctului lor, voința lor va *x determinată, lear puterea le vă deveni neînfrîntă". . Apoi Ie vorba „să se organizeze, nu armata revopAn!L.. lc.^ ----a.rmala trebuie D0-n • pe? 7tru -,~" v.vx/uxc să fie totdeauna , I j 1 63 °i chiar prin Alianța aceasta". Paul Elfzbachcr. fletulai femeei, daco macar iea aparține faințHei omenești. �MEV13TA tDEEl 04 Toate aceste conivibuiră să ție in supunere pe femee, zugrumară într'însa orl-ce ambiție, înlânțuind-o de umila muncă —a căsniciei. Drep€4<* IlA UF UU - tul la vieața, vieață, la libertate, la fericire, i sa Hcyuî. negat. Jcu Tea trebuea să trăească numai ca o uneită, neltă, ca să îndestuleze pofta bărbatului. Precumpănirea bisericel asupra lumei trebui in cele din urmă să pieară, să lase locul dom*- x *........ i niei aurului. Cirma lumei o; luă in mină aurul dar. Cu toate că femeea, nu fu liberată cu lotul de jugu-i, i se îngădui inse să intre în in fateniru un infim salariu, iea brică, unde, pentru lea muncea, pentru beneficiul! lacomului fabricant. Astă-zl inttlnim pe femee la oficiu ca și în fabrică, la biuroul editorului de gazetă, ca -și la tribună. Avem femei profesoare și direc­ toare de externate, doctori și femei învățate. Ca toate astea inse bărbatul tot mai păstrează încă cîte-va noțiuni, numai așa să nu uite că o dată a fost și sălbatec. Iei mai crede că fe­ meea ie incapabilă de-a ocupa slujbe obștești. Orl-ce ignorant burtă-verde, poate să voteze, prin faptul că ie bărbat, dar cea mai cultă și educată femee, nu poate să spue un cuvint cu privire la cine s'o impue să-și plătească dato­ riile sociale. Unul, care ria deschis în vieața-l măcar o carte, a cărui minte n'a rumegat măcar un singur gind,care nu știe ce se chleamă nici «etalon de aur», nici «liberă concurență», poate să conducă chiar destinele țârei, numai pentru-că s’a întimplat să fie bărbat. Inse o femee, cu toate că ar fi studiat toate aceste chestii, și și-ar da samă cu totul bine de in­ teresele țârei, na poate merge măcar la vot, din pricină că te femee. femeea dă naștere națiunel, lea crește, ri­ dică fiii ca să apere patriea, dar lei nu-l iesle îngăduit să rostească o vorbă hotăritoare des­ pre interesele patriei: asta- i' dreptatea de a-zi. Socialiștii au studiat asemenea fapte, iei au văzut nedreptatea făcută femeel, au cetit ana­ lele oamenilor de știință, cari au măsurat, cîntărit, creerul și inima femeel, cari au fost găsite de-aceea-șl valoare ca și ale bărbatului. Din toate astea socialiștii conchid că femeea trebuie să aibă acelea-șl drepturi și libertăți. Și acestea dtnsa le poate avea numai prin pri­ lejuri sau prin șanse la feliu. Nimeni nu poate să fie cu aaevărat liber, dacă nu se bucură de avantajul liber, dacă nu se bucură de avanta­ jul acelora-șl șanse. Socialiștii știu și recunosc că femeea ieste egală bărbatului, de aceea cer pentru dtnsa egale prilejuri. Socialismul pune la indămtna femeel ceea-ce pune și la indâmîna bărbatului, dreptul și li­ bertatea de ă-șl dezvolta toate facultățile in voe- Socialismul nu lea pe femee de la casa iei, nici nu o trimete acasă, ci, pur și simplu, îi dă dreptul și prilejul de a decide singură lea, după destoiniciile ce-ar avea, fie pentru casă, pentru fabrică, birou, școală, sau, în cele din urmă, ce-ar socoti mal bine, mal ni­ merit pentru lea. Socialismul ieste filosofica egalitățel. Prin urfnare iei vrea ca femeea să nu vadă tn bărbat rr—£HPeri°r sqq un inferior, ci un egal. Ceea-ce tfcogrMfc REVISTA IDEEI se ; poale îndeplini numai prin libertatea economicâ și'prin egalitatea de prilejuri măsură chiar în forma de a-zl. ’ hlr'o ; St. Louis. 0. Leonard. IMPRESII SI PĂRERI Kling, ling, ling, sună veseli clopoțeii, ctnf] ,își scutură mîndrele coame caii trâsurel stă gata a ne primi. Ie o dimineață ce se rpsfață în loată snlen (doarea mult slăvitel luni de Mal. Pănă la Iq. crimi obosesc ochii, seloșl după sublime pri­ veliști, priveliști ce acum, in goana cailor, apar și dispar ca o nălucă. 1 leală-ne, tn sfîrșit, ajunși la ținta călătoriei noastre, la G.., un sat ce, împrejmuit de munți pe păduri seculare, oferă ochiului o panorama \din cele mal îneîntâtoare și pitorești, ce na­ tura, alit de bogată în minunății, dezvâlueșle cu prisosință. Dar, netăgăduit, in primul rînd fala acestui sat o face palatul mîndru, de o măreție neasemuită, al proprietarului acestei moșii. In mijlocul unul splendid parc, ce abundă în minunate flori și plante exotice, iei își ri­ dică falnic, spre văzduh, strălucitoarele sale Jcupole, cari, din înălțimea lor,para-și rtdede umilul trecător, ce, uimit, smerit, pătruns par'că de un pios respect, privește cătră lele, în sus. ...O rumoare printre slugi se observă, căci in acea clipă chiar, apar stăpinii, atot puter­ nicii lor stupîni, iei și lea, legăntndu-șl pașii într'o cadență gravă, impunătoare, leac pe buze avînd acel suris ce trădează numai dis­ preț, umilire, pentru acel supuși lor, atei ce lor, sau mai bine, «bogăției lor» se închină... Micul lor fiu, unicul vlăstar, menit ale per­ petua numele de o însemnătate istorică,... pă­ șește înainte, sub supravegherea a trei educa­ toare, a căror pricepere și atenție întreagă, ie îndreptată numai șl numai cătră acest copil de a-zl, ce va deveni potentatul de mine... Ori, ce voință, orl-ce caprițiu al său i se îndepli­ nește în totul: toate îl sînt la îndemînă, nimic de dorit nn-l rămîne... - locmal se pregătesc «boccii* de «LawnTennisv, cind jalnic resună clopotele de la mi­ cuța biserică din sat, și-un roiu de oameni, i/J fruntea căror unul purttnd icoana Domnului», pe brațe, se zărește, părindm satul și ctmpil, implortnd «cerul* sâ-l binec vinteze cu o ploae îmbelșugată, de care ave attta nevoe, și fără de care lerau în pruneJ a se vedea lipsiți chiar și de bucățica de măliqâ care le mai ținea zilele... Cu P și ochii plecați la pămînt, ca niște neno ostndiți ai soartel. aceștia implorau c dîf că evlavie și cu o încredere oarba» rarea «Celui de sus», să le in^e.sn^asc^:n miva traiul lor pe pămînt, un traiu țesut . zecii, pănă cind in *Cer», tel, Alo P n,all • «Dumnezeu», le va hărăzi o meață c cunoscuVo aici, un raiii cum numai poate se inttlnește... Dulce le ignoranța, ^-^^^eleșteși multe suflete, din nenorocire, in te UțMMl 4 1908. No. LXXV. 5. Foamea Foamea, leafă vrăjmașul rasei umane... Cîtă Jnw omul nu va fi învins acest crud, degradaJ inr vrăjmaș, descoperirile științei nu vor apă° a de cît ca o ironie a nenorocitei lui soarte, ca [Jxul unei existențe cărei îl lipsește chiar nece?șa ’se exprimă D-nu Oscar Commetant, în- tfun ciudat articol din «Nouvelle Revue>, înti­ tulat : Foamea. Recunosc că ie o încercare crudă, pentru tot ce trăește, trebuința aceasta perpetuă de alimentare, care constrînge pe toate ființele viețuitoare, să facă toate cele, să se căznească, să se distrugă-ntre sine, ca să păstreze cu ori ce preț acest bine sau rău suprem : vieața. Așa Ie legea. Cristalul indiferent, închegat în stînca nestră­ mutată, nici nu simte, nici nu dorește, nici nu voește. Apele ceriului, inconștiente, vor întrebu­ ința poate sute de veacuri pănă să I roadă mu­ chea, fără să încerce vre-o suferință prin asta, fără să. simțască nevoea să repare pierderea su­ ferită. Iei rămîne unde Iera. întreaga mecanică planetară ce l’a produs îl amenință, și în una din zile ya dispune de Iei, răsfrîngînd, în ciclul ne­ pipăitelor nebuloase, materiea eternă, martora mută a ceea ce a fost și va fi Dînsul, durul cris­ tal, închegat în stîncă, așteaptă, par’că înfruntînd dementele. Cu toate astea, nourul ce trece înce tișor îl atinge, îl dezmleardă c’o nesimțită scrijdălură Destul atîta pentru a fi însemnat cu semnul că impui îl va învinge... Uitați vă la mica pată cenușie, nu mal mare « o gămălie de bold. Ieste lichenul, adus de vînt, . s a mfipt aice, nedeslipit. Acesta vrea să măȘi lei, leară bunul cristal, care habar de L'l, n,u are de asta, nesimțitor, îl hrănește și-l Perin? e‘k ea^ aP^r*nd vieața, vieața ce cere imsă rrî’ ațs°rbitoare și mîncătoare, care voește înninî380?’ se întindă în dauna a ceea ce-o 51-o a?ar?,’ să stăpînească materiea inertă, să Ranbâu e?e» tacă dintr’însa o substanță orVoesf^ « Jînd Pe rînd suferind de trebuința ce toța* satisfăcut Sfăcut^ ^ucur’nduse de tre^u" ’ graJjnLaceea’ în umezeala petei leproase, vine j I ; I Păturii» țx înfige rădăcinuțele lei, prin erăflat țje de vreme, și dintr’un firișor umpfj nintr’un firișor subțire ca părul, pleaclaraf. a se destace. Războiul le acum deearbâ a u-na. ucide și primăvara naște din nou. î^cristaii W *’chenul, după cum lichenul a biatuiurOr y’acum vinecopăcelulcarevaluaviea.^ăalhk i?mea-I regina lumei. Nu tîrziu vre-o llrbî ră va rumega ce va mal fi remasîncă Și din learbă, ca șl din copăcel. București, Strada Epurîlor, 10. Capra va fi mîncată apoi de păstor, lear vegetațiea cea obscură, care fu cuvîntul cel dintâi al yieței, va spune cel din urmă cuvînt asupra păs­ torului. Așa se manifestează, pe toate treptele erarhiel, trebuința de a trăi, foamea, regulatoare a stărel celei viețuitoare. Tot ce țrăește, vrea să trăească, tot ce trăește ieste cuprins de foame, tot ce trăește devorează, mînîncă, și Ieste, la rîndu-I, mîncat. Legea su­ premă a trebuinței ce umblă după pradă, Ie forța. Universul Ieste o întîlnire de forțe, din cari cea mal mare are dreptate. Fără îndoeală, omul a Ieșit din cavernele Iul, în cari îl năpustiseră fiarele crunte, a Ieșit cu ideea să se grupeze, să se asocieze, ca să se apere împotriva naturel vrăjmașe. Iei îșl urma le­ gea lui naturală, făcînd din debilitățile, din slăbăciunele individuale o mare forță, o mare pu­ tere comună. Luptă de indivizi, luptă de triburi sau de nații, pururi războiu, pururea arbitrajul pu terel. Știu foarte bine, cum-că luptînd, bătălind, ucigînd, mîneîndu-și semenul, sau numai, pro­ gres nemăsurat, numai fratele patruped, omul îșl rafina în acelaș timp zeii săi cei brutali de pleatră sau lemn, până a cere în sfîrșit de la Iei, bu­ nătate, milă dreptate. In privința aceasta, necredincioși sau credin­ cioși de acum, sînt la acelaș nivel. Sub forme felurite, prin diferite formule, ceea-ce urmăresc, cu toții, cu aceea-șî dorință, cu aceea-șî îngri­ jorare, Ie îndurarea, milostivirea neînduplecatului univers, Ie bunătatea nesimțitoarei legi, Ieste drep­ tatea putere!.- întreabă ceriul și scrutează planeta, analizîndu-se fie-care și raționînd de la sine, cătînd pe dibuite prin întunerec îndreptățirea tutu­ rora celor ce sînt. Unii găsesc îndreptățirea aceasta într’o divinitate suverană, alții, în singura lor concepție despre bine și despre frumos. In fond, simt cu toții la feliu, cătînd cu toții sa­ tisfacerea unei trebuințî noi, a unei alte însetoșerl, a unei însătoșerl de dreptate, de bunătate, care susține să reguleze printr’o lege superioară înclinarea organelor pentru vieața vegetativă. * Ajunși aice, se-nalță temple, rugi se înalță în aer, filosofii caută să scoată la iveală din ames­ tecul de dogme și rituri sentimentul iubire!, care KEWISTA IIIEEI UN AN, 10 NUMERE, 5 LEI Abonamentele se trimet prin mandat *. D-iui JP. ftiușoiu, 10, Sirada Epurîlor,—București. Abonați? cari pentru abonament așteaptă a fi vizitați, plătesc abonamentul sporit. Tot așa cei ce așteaptă pentru asta alte formalități... Numerile lipsii din cursul anului, ni se cer. Totl acel ce na se pot acomoda să plătească aboiur mentol, sint ca stăruință ragațl să ne inapoească Revista* �hfiVlSTA iț)EBl j^VlBTĂ tb&l Ie tot o putere și iei, și prin care trebuie să fie înfrîntă neîndreptățita stupiditate a putere! bru­ tale. I-un strigăt mare de dreptate, de îndurare, de milă, care se-nalță sub bolta plinei de-nfiorare săninătățT. Dar, în timpul acesta, pe planeta învîrtitoare, întunecată sau luminoasă, bîntuește omorul, războiul, măcelul de tot ceasul, de toată clipa. Cu capul prin ceriurî, cu picioareie-n sînge, leacătă omul. Iei ucide ca să mînînce, Iei ucide să se desfete, Tel ucide să pedepsască, Iei ucide fără să știe, mergînd, respirînd, viețuind. Din toate nedreptățile astea, Iei activează într’însul ce-va ce protestează și cere dreptate. Această bunătate superioară, pe care omul o scoate din atîtea rele, această bucurie înaltă, făcută din atîtea suferințl, Ie mîndriea, gloriea Iul și puterea. leafă ce-l face mare pe om, superior chiar vremel ce-l va în­ vinge. Această îndurare, această milă supremă, pe care omul o caută atît de departe, această îndu­ rare îe-n Iei. De ce n’o poate răspîndi oare? Con­ cepută de dînsul fiind, de ce n’o face oare a în­ tră în lucrare, să fie cuceritoare, sfăpînitoare a lumel ? leafă toată problema. Nu-I alta. Necesitatea cruzimel, ca să fie satisfăcută foa­ mea, a făcut din om un lup pentru om, cum se rostește Hobbes. Dar foamea, care face omorul, face de asemeni și munca, și, sub imboldul foa­ mei, munca-I aceea care trebuie a ne scăpa de omor. A apăra pe om împotriva elementelor mal întăl și pe urmă în contra omului, pentru a face din toți vrăjmași-I uniți, atîtea ajutoare și mij­ loace de susținere : leafă ținta ce ne-o menim. Omorul barbar, omorul sîngeros în mase, nu mal bîntue de cît din vreme în vreme. Intre două războae, pacea aduce omorul economic, mal puțin zgomotos, mal metodic, fot atîta de sigur înse. Cu încetul, palida turmă se rărește prin încetele vic­ time ale foamei. Le vedem cu toții, le știm, lăsăm să se petreacă, cu toate că jurînd să ne silim să le împiedicăm. Marile sacrificii de bunătate, de dreptate, se predică în biserici, dar cînd preotul zice : «Ușurați pe săraci», nu se dă voe ca perceptorul să se prezinte la omul creștin, ca să-I ceară a da ascultare vorbelor Iul Christos. Preo­ tul nu comunică cu perceptorul de cît ca să-și ceară de la dînsul salariul. D-nu Comettant vrea să colonizeze, să depăr­ teze pe oameni în țerl ce au nevoe de munci­ tori. Idee bună, dar sărac rezultat, care, chiar de ar fi mal bogat, nu ar fi de cît trecător. Cetiți pe rMalthus asupra primejdiilor prolificărel. Arimetet pe niște albi înfometați, să se întîlnească în Africa ca niște negri, cari chiar acuma se ucid între dînșîT de foame: ar însemna pur și simplu să se probage războiul foamei. Franța, spre pildă, poate să hrănească chiar mal mulfl Francezi de cît posedă acum. Problema socială stă mal puțin în crearea de societăți de nedreptate noi, de cît în introducerea dreptățel în societățile cari sînt. Se discută asupra formulelor, asupra sistemelor, asupra măsurilor de luat, nu se discută înse asupra sentimentelor, cari dacă ne-ar pătrunde, așa, unanime, pănă la punctul de-a determina actul voinței, ar ușura de pe acuma chiar ceea ce ar putea să fie de ușurat, Tot ce putea să se spue, MM* ‘“țM* W și mal înainte de MW și după. Toate cărțile propovcduesc, toate CRIZA SOCIALISMULUI catedrele; toate amvonurile strigă. Vleata dezminte. ‘ ,tl5e Noi trăim din actele reflexe ale barbariei » celei vechi, transmise din tată în fiu o dată cu doct? nele cari le dezaprobă. Ceea-ce numim civilizat ? noastră, Ieste lupta puternicei Inconștient! atav? împotriva trebuinței celei noi de dreptate sătulă de a tot fi îndepărtată în ceriurî, vrea S fie satisfăcută în sfîrșit pe pămînt. a Toți oamenii sînt stăpînițT de foame: asta-T legea natureT. Toți trebuie să mînînce : asta-I le gea cea așteptată. Pentru a fi adusă la îndeolinir*" fără deportări, fără revoluții, fără zguduiri sociale ce ne lipsește oare ? Voința de-a lucra cum simțim’ G. Clemenceau. Actual Prim-Ministru si Franței. DESPRE MINUNI iVu trebuie să zicem nici o dată : fiind-că n'u fost dove­ dită, nu există Minune Ortodoxii ar putea să trimeată me­ reu la o instrucție mai complectă. Adevărul ic că minunea nu va putea fi constatată nici a-zî, nici mîncf fiind că a constata minunea, pururi ar fi a trage o concluzie prema­ tură. Un instinct adine ne spune că tot ce cuprinde în $înu-i natura ie conform legilor sale sau cunoscute sau fal­ nice Dar, chiar atunci cînd ar putea face ca presentimen­ tul să-l tacă, omul nu va putea nici o dată să zică: <Cu­ tare fapt trece peste marginele natureî». Explorările noas­ tre nu vor putea fi duse nici o data pănă acolea Iear da& felini minunel ie de a scăpa cunoștinței, orl-ce dogmă care o atestă invoacă un martor pe care nu putem pune mina, care va să rămîe în veci ascuns. Minunea-i o concepție cd pilărească, care se spulberă de îndată ce spiritul începe a-fl face o reprezentare sistematică a naturei. înțelepciunea greceașcă nu se putea îrppăca nici de cum cu ideea minunel Hipocrat, vorbind despre epilepsie, zicea; * Boala asta ie numită cerească, dar toate boalele sînt cerești și purced cutoatele de la zei". Hipocrat vorbea ca filosof naturalist. Ra­ țiunea omenească ieste mal puțin hotăntă în zilele noastre. Ceea-ce mă supără mai cu samă, ie cînd se zice : <jVoI nu credem în minuni, fiind-ca nici o minune nu a fost cîndva dovedită. Aflîndu-mă, în luna lui August laLourdcs, vizitai grota în care lerau atîmate o mulțime de cîrjt, ca semn de M* măduire Tovarășul cu care mă aflam, arătîndu-ml cu dtgetul asemeni trofee de infirmerie, îmi șopti la ureche: — Un picior de lemn, numai, mult mai mult ar voroi. O vorbă cu adevărat de bun simț, dar filosofice^te piciorul de lemn nw ar fi avut mal multă valoare de cît o cîrjă- Daco un observator, cu un spirit cu adevărat științific ar fi chitmat să constate că piciorul tăeat al unui om s'a reconiUtuit de-o dată într'o piscină, întrun avuz sau aiurea, M va zice nici cum: tUlte-teo minune». Va zice: <O obst • vație, unică, pănăa-zl, tinde a face să se creadă ca prejurărî încă nedeterminate țesăturile unul picior onien au proprietatea a se reconstitui ca cleștuțelehomardtm labele de rac și ca coada șopîrlci, înse cu mult mei Ie un fapt al natură care i in contrazicere aparenta cu r multe alte fapte ale naturei. Contrazicerea asta l,urC. t,igr ignoranța noastră, și vedem bine ca fiziologica am Ieste de refăcut, sau zicînd mal bine, tea na fos i nici. cînd. Nu-s mal mult de cît două sute de ani, 11 . |(K aveam despre circulațica sîngelul alta idee. Ieste veac de cînd știm ce însamnd a respira». Admit c'ar ti o oare-carc fermitate a yorm m acesta. Dar învățatul nu trebuie a se minim ^aS Lasă că, de altminteri', nici' un învățat nu Lpimla medicii le-au putut constata, cu lo9tct^Sor, ziologiea prea bine, Bănă acum de nele și grotele sfinte, n'aa avut efect nici o aaitaa asupra unor bolnavi atinși de^ee[nl^3adlL dacă susceptibile de revenire instantanei: Dar '™a,edUădcc'[ vedea un mort invitai, minunea na ar ' i atunci, Ctad am ști ceea-ce Ieste vieața ee stntem departe de-a ști. Anatata Fi,gfie ! • I | ! ! . , ■! ; | < i ; ; • j ! j < | i i I , I ■ Hemul constitue pe de o parte, o doctrină S°°lfl idei, o serie de năzuințî cari tind un cOfp Bingur scop. Pe do altă parte Iei Ieste oare țintește de a cureri puterea 110 P.^a-el mijloace prin cari a izbutit, pe la pr-q rul secolului al XlX-lea, liberalismul, iear rOlJ 1 ace^uea9 Becol> radicalismul. Dar, Pe naDgzuințele socialiste, dacă curentul colectisau comunist pătrunde tot mal mult în ma7,1a muncitorești, partidul socialist, ca partid, suJe ?n clipa de față, în țerile în cari țegimul ca•talist ieste încă de mult dezvoltat, partidul P -aii8t sufere un feliO. de stagnare. Stagnarea 8°tâ lou o voiti numi criză, pentru-că pe cită flBCtne un partid, revoluționar prin tendințele sale, ?r parlamentar în practica sa normală, pe cîtă me iei nu-șl lărgește mereu locul în parlament, vădit că trece Printr’° perioadă critică. De mal mulțl ani, fracțiunile ce numără socia­ lismul, în Camerile din Franța, Germania, Belgia, Elveția, Italia, nu arată de loc vre-un progres. Din potrivă, abiea de pot să-și apere pozițiea lor. In Germania chiar, grupul social-demoerat din Reichstag și-a văzut redus contingentul, de la 80 la 43 unități. Știu foarte bine că, în acelaș timp, lei și-a sporit armata alegătorilor cu 240.000 unitfițl, înse faptul brutal, pierderea celor 37 de scaune, nu poate fi trecută cu vederea. Dacă par­ tidul socialist nu s’ar fi lăudat de-a transforma societatea căpătînd majoritatea în adunările elec­ tive dacă Iei nu ar fi dat buletinului de vot o valoare covârșitoare, și propagandei electorale o preocu­ pare adesea prea excluzivă, răul nu ar fi fost atîta de mare. Pierderile suferite de socialiștii germani nu-6 serioase, și stagnarea socialismului mondial nu-l semnificativă de cît cînd se asamănă socia­ lismul cu un partid oare-care, ca cel al radica­ lilor sau creștinilor-sociall, al Fressiningilor din Berlin, sau al Unioniștilor din Marea Britanic : pier­ derile acestea și stagnarea aceasta, apar înse ca niște întîmplărl fără însemnătate mare, cînd prio campanie de alegeri ca un element acce8°riu și secundar în vieața socialismului. Așa dar, despre criza «partidului» ca partid vreu să vorbesc aici. Căci, ideea socialistă", cufontul socialist nu a fost atins de criză de loc: ca dovadă, groaza crescîndă pe care colectivismul o răBptndește asupra claselor cîrmuitoare și a celor avute, cum și măsurile directe sau piezișe pe cari guvernele le sporesc pentru a împiedica avîntul proletaricese. In nici un alt timp al istoriei, mun®lt°ril n’au dat dovadă de o mal mare pornire, ? mal mare entuziasm pentru a se grupa. In o vreme grevele nu au fost ,atîta de dese, h de întinse, atît de metodic organizate. Pretu1Qdem Be a|c&tueBC 8judicnte în jurul unor pro| aDle» cari mărturisesc cel mal curat marxism : ®Ht° sindicate se federează din ce în ce. tot mal hi«,i 8’ nati°nal ca Și internațional. O uriașă îmfiintlU-&re >n°LîtuțiY muncitorești prinde să lee oelft tutele cele mal puternic centralizate, y.ț 111111 protivnice inițiativelor colective sau prilnJpIe,Bj,RÎ pătrunse de concepție» jacobină 67 Așa-că-I un contrast izbitor între această scă­ dere mal mult sau mal puțin momentană a socia­ lismului electoral sau parlamentar și această for­ midabilă presiune a socialismului sindicalist. Asu­ pra acestui contrast s’ar putea scrie mult, pentru că dînsul va rămîne una din caracteristicele aces­ tor dintăl ani al secolului XX. Apoi se poate prea bine, ca, cînd-va, acest contrast să dispară, așa ca și partidul socialist și ideea socialistă să pro­ greseze într’aceea-ș! măsură. Dar ceea-ce voesc, pur și simplu, să cercetez aici, sînt pricinele cri­ zei cum o definesc și circumscriu sau cum o măr­ ginesc îeu, Pricinele acestea, după părerea mta, sînt în număr de patru : ? 1. Lumea trece printr’o fază de propășire mal că aproape necunoscută. Industriea activă, co­ merțul Ieste înfloritor: transporturile dau rezultate uimitoare, Iear bogățîea generală a crescut simți­ tor. De acolea rezultă că numărul celor fără lu­ cru, celor nemulțămițl, celor cari' impută guver­ nului zilei nenorocirea, mizeriea lor, tinde să scadă. Se înțelege, socialismul, luat ca partid, nu-șl recrutează aderenții numai dintre proletarii cel conștiențl de suferințele lor, luminați asupra rațiunel servitudinel lor. Ca toate partidele cari năzuesc a dărîma un regim social aflător, și a zdrobi, a înfrînge pe puternicii zilei, dînsul îșl culege su­ fragiile de la toți acel cari au a se plînge, dintr’un motiv sau altul, de starea actuală de lucruri. In timpul perioadelor de scădere sau de descreș­ tere economică, Iei se îmbogățește cu voturile nemulțămiților de orl-ce clasă și de orl-ce soiii sau categorie. Din potrivă, cînd afacerile îșl iau leară-șî cur­ sul propășitor, partidul prăpădește firește efective mal mult sau mal puțin dese. Aceste efective nu prețuesc tocmai mult, prin elementele pe cari Iele le înglobează, dacă vom lua aceste elemente în parte. Luate înse în bloc Iele constituesc un spor apreciabil la masele proletare cari au încredere în socialismul politic. Efectivele astea-s acelea cari, de cîțl-va ani, au tot dezertat din corpul elec­ toral socialist, o dată cu fie-care întindere indus­ trială și. comercială. 2. Mica burghezie a părăsit colectivismul par­ lamentar. De ce a fost oare alipită la Iei? Aceasta-i taina cea mare a zăpăcelei claselor în declin. Ruinată prin concurența marei' uzine sau fabrici, a marelui magazin, lea și a dat voturile celor mal vajnici adversari al Capitalismului. Trăgea nădejde de-a îndrepta, prin asta, lovitu­ rile socialiștilor, cătră burgheziea cea mare. Dînsa mal socotise cum-că legile sociale vor Ifisa-o ne­ atinsă, putînd să prelungească în voe ziua de muncă și să reducă salariile: Dar prevederile sale au fost rău calculate. Mișcarea muncitorească, pe care mica burghezie o privise cu-n ochiO senin cîtă vreme se desvolta în iudustriea marilor ntîlage, sau în magazinele cele mari, această miș­ care muncitorească s’a propagat și-a pătruns pănă la proletarii micelor prăvălii și a celor mal mici ateliere. Proletarii aceștia de asemeni s’au sindicat, s’au ridicat cu cereri, ftcînd și Iei presiune asu­ pra puterilor publice. Puțin le păsa lor oum-eft �REVISTA IDBBI 68 HfcVlSTA IDEEi prăvăliașii și meșterii votaseră pănă atunci într’un felii! sau în altul. Așa-eĂ-n toate țerile, cu o dezvoltare economică mal deplină legislațiea mun­ citorească a venit să lovească și în burgheziea cea mică, fie prin reglementarea ceasurilor de muncă, a accidentelor, fie prin reglementarea repaosulul săptăminnl. Mica burghezie, pentru asemenea inovații, pentru dînsa dăunătoare a făcut o vină socialismului, întoreîndu se de la dînsul cu fața și dîndu-șl voturile partidelor de guvern sau celor curat reacționare. Această mică burgherzie în Austria a devenit creștină socială, în Italia, mo­ narhistă, în Germania liberală, în Franța, mal întăl naționalistă, apoi radicală. 3. Socialismul parlamentar nu a scăpat nici Iei de cursa pe care regimul parlamentar o întinde tuturor partidelor. Nu-I cîtu-șl de puțin locul ca în incinta unei Camere, opozițiea unei clase față do alta să se poată manifesta în toată vîrtoșeniea Iei: alianțele sînt ispititoare și rezistența, împotri­ virea ajunge a obosi chiar conștiințele cele mal vi­ guroase. Cu toate-că congresul german din Dresda și congresul internațional din Amsterdam au osîndit metoda reformistă curată, care ajunge să trateze cu partidele burgheze, ca partidul radical, în Franța, în Italia, în Elveția, ca centrul catolic în Germania, această metodă, practicește, ur­ mează încă a precumpăni. lea a tîrît fracțiunile ■ socialiste, cu osebire în țerile cu £guvernămînt democratic, să se încorporeze adeseaa, ’D majontățiie guvernamentale. Negocierile cu cabinetul Sonnino au fost funeste socialismului italian, lear răspun­ derile pe cari cîțl-va socialiști francezi și le-au luat în tratativele lui Biiand cu Biserica, în Franța pot cădea greț^asupra partidului întreg. Pe mă­ sură ce colectivismul parlamentar se înglodează tot mal mult îu asemenea compromisuri fără de nici o glorie, al căror cost îl plătește tot iei, co­ lectivismul parlamentar pierde puțin cîte puțin din puterea-I de pătrundere, din energiea-I, din resortul ceare. Social-democrațieagermană îșl da fe­ rește eșecul moderatismulul său: ministerialismul mascat de acuma va putea costa scump pe socialismul francez. 4. Io sfîrșit, nicăerf, pană a-zl, socialismul poJitie n’a știut să-și concentreze, să-și asocieze lințele cu acele ale sindicalismului, a cărui vigoare de cucerire crește din an în an: surprins la început în fața acestui fenomen nou,, socialismul politic a prins frică de formarea unul grup concurent. In Franța, cînd guvernanții au prins să lee mă­ suri, și să lovească în Bursele Mancei și în Sindicate, socialismul politic n’a reacționat în­ deajuns, din care pricină popularîtatea-I a clesctreseut simțitor in rîndurile proletare. Marea problemă de astă-zT Ie tocmai conciQiarea socialismului politic cu sindicalismul. Această conciliate firește nu poate avea loc de *cît cu prețul părăsire! metodei pur reformiste de c,ătre socialism. Prin metodă reformistă înțeleg mj|4 practica transacțiilor parlamentare, •** ** ** c«X_cia nnn A-in « „le — vv*v«v PaulLouis Din franțuzește, de Gat* V 81w I SPRE EMANICIPARE Ic expusă pururea hulei, buljocurirei, fevne eare, revolatală de alila* nesocotire in societa?1 protestează, ridică glasul împotriva unei atare n' dreptăți strigătoare. Pe motivul că femeea neglija adevărata iei misiune, impusă de legile na. turci, misiunea de soție și mamă «prin excelentă* rivna ici de a-șz lărgi orizontul vederilor și zuințelor iez, care i se întinde înainte in Umili, din nenorocire, alît de mărginite, rivna aceasta ajunge a fi socotită drept o anomalie, drept un flagel de cel mai grav caracter. Și. lotu-și... cită lipsă dc chibzuință matură, stă in presupunerea asta. Căci femeea, ieste știut, invirlindu-se vecinie în acelaș cerc strimt de idei, energica inteligenței zei, ce fatal trebuie cheltuită inir'un chip sau in nitul, neapărat că în starea dc față, va apuca o cale cu totul greșită. Aid ic de căutat așa dar obirșiea dragostei iei pentru îndeletniciri, pe cit de deșerte pe atîl de primejdioase evoluției finei sale alît de impresionabile. Ca o urmare neapărată a unei asemenea stări de lucruri, femeea negreșit, va cădea, fără voe, in primul rînd victima luxului și a tuturor relelor ■ce decurg de aici, nimicind lot ce ie mai ales și mal sublim în om, nimicind simțul rațiunei și mai cu samă «.simțul moral»... A cere unei ase-merii femei să fie o soție model, o mamă price-pută, menită a sădi în inimele copiilor iei sen.tinv.nle de ordine, echitate, sentimente dc cinste și generozitate nu insamnă oare o neghiobie, o ironie fără de samăn ? O remdiare a răului, se impune. Dalorim deci -midia recunoștință, celor cari, in ciuda tuturor prejudecăților, nu se împiedică a dezbate < hestiea asta, de tțn interes arzător pentru vecinie obijduitu.1 nostru de sex. Netăgăduit că ie vremea, și de mult încă, să ieșim din starea asta de com­ plectă pasivitate, în care majoritatea femeilor s'a deprins a lingezi, cu un calm și cu o resemnare, revoltătoare. Alta le adevărata noastră menire, de cit aceea dea figura drept subiect dedistracție, de plăcre, drept propagatoare a speciei, numai. Rolul femeei, în opera socială, ie de o'netâgaduua însemnătate, căci tea, ca mamă, va fi aceea, caic ■prin educațiea înlemeeată pe principii sănătoase, dată copiilor Ici, va fi aceea care va ajunge sa ■creeze o generație ideală, pătrunsă de dragose pentru adevăr, cinste, dreptate. . Surorilor, să ne adăpâm mintea numa da ideile nobile și mărețe, insuflețindu-ne i <ales de năzuința ce răsare din ideea socia i > care, mulțumită adepților zei numeroși, 8 varsă i toate unghiurile unde întunoricu , •țiunea, tinde să inăbușască mișcarea & Urnă, a tot omul. Emaniciparca, lepaaa . ■tot ce nu poate îndeplini de cit o inriumre dcW ■toare, nenorocită, atit asupra noaslra ci \ g pra generațiilor viitoare, leală zdeaiu ■ar trebui să neimpâtimini cu toată voința, > ca ■energica, cu tot sufletul nostru, penlrU . ' sin' vrednice tovarășe, ale celor căror ăs' fără tem subordonate, să luptăm, curmare, fără preget, fără răgaz rea, întru binele și. fericirea omeniri Ce gum se ABKUTIZAZA UN COPIL fjsi administrînd micului Popîndel, care wWe«ite ca o potae de cățeluși, o colecție masche ia de palme Na, na, să te apuci să mal gistrr Ticălos, fîră suflet, ce iești. Mal faci ? ^n.m'ndel, într’un scîncet' ca o gîlgîitură de fa{? ce se golește : - Nu... u... u..., pa... a... gars*" ^Talăl cu-n ton pătrunzător: — Nu știi tu, . ■'j blăstămat, că minciuna-i tot ce le mal urît, plCJ de disprețuit, mai scîrbos, mal... în sfîrșit: Aurora K-î scîrbă de mincin°Șb lear mincinoșii JJor cu toții pe eșafod... Vrei să mori oare pe ’ jI 1 I ! j I i I i ■ | ■ i ^optndei, speriat: — Nu, papa. fami.— Atunci, te prinzi, să nu mal spui nici 0 dată minciuni ? popîndel. Da, papa. Tatăl, liniștit: — Bine, hal acum să-ți faci tema... Aruncîndu-șl privirea asupra textului: Ie din istoriea Franței... Iești gata ? Popîndel. Ștergîndu-șl, cele din urmă smîrcurl, cari-I dădeau pe față emoțiea ce-o avusese, și făcîndu-șî micele pregătiri, cu gîndul la grozava pedeapsă ce aștepta pe cel mincinoși.—Sînt gata, papa. Tatăl, dictînd :—„Francisc l-iu, știind că cancelaru-I, Duprat, cardinal și delegat al papei, care făcuse, în dauna-I, delapidări mari, țintea la tronul pontifical, îl vesti că Sfîntul Părinte murise**. Servitoarea, întrînd :—Domnule, a sosit d-nul și d-na Quiraze. Tatăl, ne-ncrezător :— Ce ? Familiea Quiraze ? Au să mă facă să prăpădesc degeaba un ceas, Spune-le c’am plecat și că n’am să mă întorc de cît desară... foarte tîrziu. Popîndel ridică capul și se uita cu o adînca mirare la tatăl său, după aceea la servitoare, Cârc nu arăta nici un feliîi de-ngrozire la această schimbare a adevărului. Servitoarea.— Dar dacă vor vrea să vadă pe boamna ? . ^îăl.—El..., spune-le că d-nei îl pare destul de rîu, dar*.are 0 cumplită durere de cap și nu poate să 7- primească pe nimeni’. Du-te. - ®rv’foarea Iese din odae, lear ochii bietului ‘ opîndel k,•—-1 orbitele lor. —Unde Ieram ?,.. Izbit înse de zăpăceala așa/p S,a^e : Pa blne> ce aî de te uiți la mine pA„.arîc? aI împrumutat niște ochi de broască. spunj?1^6 ’ Cu sbală: — Dar... papa, ai zis să de ca* nu acasă și că mama are durere îaM/Ceea"ce nu”^ adevărat. nu'f adevărat... ^atălA' I? atunci o minciună ? n'âm vi.dlnd d*n nmerl: — De loc, prostule : să.j - ;r . spunem soților Quiraze că nu .voim Ir011111 din Pric,nă că sînt plicticoșL înțelegi..., p0’® ^an,eră... as^ le^jr,6 ’• kk’* de asemenea deosebire : — A, de scris anier^,,>- Și se așeză din nou în poziție p.di.c«nd = - ... „II vesti, într’o zi, că Pe rege arin^ murise. Pe dată, cardinalul rugă P^tificni sPrijini ca să fie numit Iei pe tronul e ia Roma, punînd înainte că Iera cu £ t «V°. re£du'- - Foarte bi“. «seFran. “ . dar> P°"tru a asigura asemenea alegere, SUm.e d.e banI cam mari, și leu, după cum știi, nu sînt in fonduri de loc. Pe dată cardinalul făcu să se aducă regelui b^°«xpl,nc CU aur- Nu Pec;te mult înse cardinalul află că papa Ierâ sănătos, tun. Atuncea înțelese că a fost păcălit de monarh, care nu iera numai un soldat viteaz, ei și unul dintre cel mal im! diplomațl. Popîndel, fîstîcitIera... ce ? Tatăl, repetînd: — Unul dintre cel mal fini diplomațî... Tu nu știi ce însamnă un diplomat?.,. Un om care face diplomație... Toplndel, visător : —Așa dar, ceea ce făcuse iera diplomație? Tatăl. — Na, negreșit... Popîndel, după o clipă de gîndire: — lea spune ml, tată, nu-i așa că Francisc l-iu a murit pe eșafod ? Tatăl, indignat: — Dobitoc ce iești, tu-1 pui în Jocul lui Ludovic al XVI-lea. Popîndel. — Inse... Tatăl, nerăbdător;—Fugi dc-aici că mă plic­ tisești.. Pune-te de-ți învață acum fabula.. leu am să-mi eetesc ziarul. ‘ Popîndel, ascultător, supus, dar Intrigat, se puse a-șl învăța fabula. Trec vre-o zece minute. Tatăl, arătînd ziarul, femeei sale, care întră : Știi că ucigașul din strada Iadului a mărturisit fapta ? Mama, foarte interesată.: — Adevărat t Isto risește-ml iute. Popîndel, ridică capul și ascultă. Talăl.—Știi că de cînd a fost arestat, acuma trei luni, nu i s’a putut scoate măcar un cuvînt. De la femeea lui, tot așa. Ieri, înse, judecătorul de instrucție voi, în fine, s o isprăvească... Cum i se aduse ucigașul în cabinet,lei îl strigă: ,,Acum știm. Nu mal avem nevoe de mărturisirile tale: femeea ta a spus totul. Tu iești singurul vinovat** Mama, cu gura căscată : — Pe urmă ? Tatăl.—Pe urmă, dobitocul din față lui a strigat „....................... »Nu-I adevărat,, nu sînt leu singur. M’a ajutat șj îea*'. Și c' istorisi totul... Uite, cetește... Mama, antrenată :—A, cît de bine i-a prins,: Tatăl, îmbrăcîndu-se de plecare: — Asta-I o frumoasă instrucție, Judecătorul a procedat mi­ nunat. De alt-feliu vel vedea la sfîrșitul articolului. I se va da legiunea de onoare. Popîndel, nedumerit, scărpinîndu-se-n cap:— Cui ?... Tatăl. — Cum cui: judecătorului, negreșit. Popîndel. — Bine. Dar nu-I așa că femeea ucigașului nu i-a fost spus nimic? Tatăl. —Fără îndoeală că nu. Dacă i-ar fi spus n’ar mal fi avut nici'un merit. Popîndel. — Atunci nu se va trimetc judecătorul la eșafod ? Tatăl. — Vrei să zici că ucigașul? Fdră în­ doeală că da. Popîndel, cuprins de-o și maî mare nedume­ rire; — Dar, cu judecătorulcum ---- --va rămîne *: ’lui ”T nu i se va face nimic ? Tatăl, ațîțat:— Tu Iești plictisitor.... Doar îți spun că va fi decorat. De alt-felift, după serviciul ce 1 a adus SocietățeT și Justiției, decorarea lui i �wm id»ii 70 REV1BTA. 1DEB1 să întreacă pe cel vecin: Statele cele mici 8tră. dănuesc de-o potrivă ca să nu rămîe nici 3e lelfi ÎQ urmă. M’am întrebat une-orl ce ar _putea fi ’ttal dezuGb. - nenorocit struos pentru un popor: un răz'boiă 1 sau o stare permanentă de pace armată. Războiul ”.^l (Jn secesiune în America, a dăinuit. O- — mulțime de anb durata Iul a fost mal îndelungată, dacă nu mă în8Pi de cît cea a războaelor europenești de la 1866* 1870 la o laltă. Europenii aveau armatele lor peJ' ---- -----manente, echipate și instruite mai dinainte. Am rica a fost nevoită a crea totul chiar în timn6] războiului, pentru care nu Iera pregătită în ni “ un feliit. Războaele noastre au înghițit miliarde ca și milioane de oameni : crearea unei armate put nerea iei în campanie și în acțiune n'a nimicit îq Statele-Unite, mai puține vieți omenești, și 'n’ft costat mai puțini bani. Ca urmare a celor două războae noi avem înarmările colosale și progresive cari au continuat și continuă în surdină opera acestor războae creînd datorii zdrobitoare cari tot cresc mereu și ale cărăr dobînzl trebuesc să fie plătite. Ce s’a făcut dicolo de Ocean? StateleUnite, Ieșite din războiul lor cu o datorie nn mai puțin mare, au dat drumul armatei lor, și-au cur­ mat înarmările și chemînd tinerimea la muncă nu la serviciul cel militar, au trecut prin o perioadă de pace nearmată, fecundă,'și si-au și plătit creditorii. Noi nu știm ce să facem cu datoriile noastrej Iele nu știu ce să facă cu banii ce-I au... Ieste o zicătoare : plaga sau rana de bani nu ucide. Chestiea înse se schimbă după cum privim plaga ca un acident temporal, sau ca o ftizie care du­ rează mereu. Se schimbă leară-și, cînd ne dăm samă că nu sîntem numai noi pe pămînt și că civilizațiea noastră n’a pus abiea piciorul ci a copleșit și continentele celelalte. Australia, Indiile, vor imita Statele Unite și vor întră în arenă pentru toate ramuriIe activitățel omenești. Țările astea nu cu­ nosc acea pace armată și nu au nici un zor să facă eunoștiuță ca dînsa. întreaga lor populați® poate să producă neîntrerupt. Pacea noastră ar­ NEBUNIEA RASBOINICA mată lovește de sterilitate o parte însemnată a po­ pulației celei active, producătoare de bogății, p® ... Noi i ’ ’ ’ ’ ’ ‘ ’ ■ •“ avem războiul de obște, în stare latentă, timpul celei mal bune validități. Credeți oare că dar tot attt An. de nimicitor.T1-*-Tot ce agricultura , in- agemenca pierderi, într’un șir oare-care de fluh u dustriea, tot ce toate celelalte activități omenești nu vor ajunge să fie cu desăvîrșire simțite. creatoare produc, mînîncă înarmările, duse peste ...Alt punct pe care nu voiil face de cît a** ori ș» ce margenl. Pare că-ntreaga Europă conți- schița. i Armata se întemeează pe supunerea pasiv^ nentală nu muncește de cît să îutreție milioane de fără ; de reflectare. Se poate oare crede că starea oameni în floarea vrîstel, cari să n’albă altă treabă asta, i prin care fie-care om valid trebuește să tre&ci de cit să distrugă valorile create de muncitori. în ! Statele ce\e- mari, vreme de cîți-va ani din Majoritatea muncitoare se spetește și se dezbină pen- vieața-i, ■ nu-și va exercita influența asupra fac° ' tru minoritatea armată. lear sacrificiile, îndreptățite ităților intelectuale ? Ne căznim vreme de prin pretextul specios, cu aparența de adevăr că întregi să stingem fie-care individualitate, ca ar fi necesare pentru păstrarea păceî, sacrificiile ireducem să nu mal fie de cît o uneltă pasivă, i r astea cresc anual. Și cine ar putea întrevedea măr­ voință, înzestrată numai cu o ascultare supusăf 9 gea unde se vor opri aceste înarmări smintite și am voi ca asemenea tratament să lese neatinsă vomț > ruinătoare. reflectarea, avîntul individual... a. Un puternic bărbat de Stat, care se celebrează Și s’ar voi să fim făcuțl a crede că a60n3cyaf și astă-zl cu-nverșunare, dar care ne-a lăsat, ca resorturi, apăsate peste ori și ce margenl, moștenirea cea mal netăgăduită din parte-l, această frînte, ar putea să se distindă mal tîrziu lea • înarmare progresivă, care trece peste ori și ce dee naștere unor urmași cari să fie înzestraț margenl, a susținut că Statele și națiile nu ar fi elasticitate individuală... Vogi. espectate de cît potrivit cu puterea armată ce ar MuS v UJ!ie- Pare ca cuvîntul acesta a ghebca Statelor Europei: fie-care caută pici nu Ieste un lucru mare... Imbrățișîndu-șl dtipă asta femeea, dînsul plecă la treburile lui. Popindel, luminat și căznindu-se să-șl întipă­ rească în minte vorbele tatălui său; — Acesta Ie un serviciu adus societățel și justiției...Acesta-1 un serviciu... Mama. — Ce faci, Paul? Invață-țî fabula. Popindel. — Da, mama... Dînsul puse mîna pe La Fontain, șoptind: Un mieluț iși slimpăra setea in unda limpede a unei pirău...Inse se între­ rupse de-o dată: Spune-mi, mama, cum se face că animalele a-ztnu mal vorbesc, ca acolea în carte ? Mama, smulgîndu-se cu greutate de la ziarul sgu: —Ce ? Dar, prostule, animalele n’au vorbit nici o dată... In carte la tine sînt fabule. Popindel, încurcatFabule? Așa dar, fabulele nu sînt adevărate ? Mama. — Fără îndoeală că nu. Popindel. — Și de ce nu sînt adevărate? Din pricina „manierei", să fie ? Mama, mirată: — Manieră. Ce bîlgueștl? Popindel. —... Sau a... rostind anevoios... diploma-țiel ? Mama. — Nu știu ce vrei să spui? • Popindel. —... Din pricină că asta aduce un serviciu societățel, justiției? Mama, dînd din umeri : — Tu spui prostii : fabulele nu sînt adevărate, din pricină că sînt niște povești cari nu s’au întîmplat nici o dată. Popîndel, izbînditor:— Adică niște minciuni ? Mama, afundîndu-se în cetirea mărturisirilor ucigașului: — Dacă vrei? Popindel, închizînd cartea:— Să mă mal prinzi de-acuma învățînd vre-o minciună pe care să o recitez tatei... pentru ca lei să măstingă-n bătăi, Y rț T o In Rommeștc, deMina. UN OSPĂȚ ILUSTRAT iiarea la masă adresată nouă de D -nu pe d se putea ceti mica fraza : iMenuul ff^htdrat»- Ne așteptam la vre o plăcută va V nre oentru-că acest bogat bătrtn trecea "•is“ un spirit original, epitet cu două inferare denotă de alt-fehu spiritul nostru leSfină care confundă tntr’o zicătoare și pe de iru cugetări nouă și pe omul cu cugetări pdi D'nu Frechardf într'adevăr, te uiintăea vedere, prin glumele, ironiile opririle lui. Dar, numai de cil, sub anaSnpa văl de maliție, de satiră, descopereai (‘ ’.unm'ufW ca tOtul CO™PăliF.U?r 5j bla’in- Ir°îfide pudoarea bunataței, adesea. i nieSL doua-zeci de oaspeți de lux, întruniți in nloriul cel mare, se așteptau așa dar la o inpioasă surpriză care să dec gust nu prea oflitoarei atrageri a unei mese la care iești ruaat a lua parle. Așteptarea nu le fu inșeinia Abiea se ridică, spre sala de mîncare, o ! Sd cortină, că și rămăserăm uimiți de pri­ veliștea uimitoare ce această sală avea. Glo­ burile electrice, anume învelite cu mătase, răspindeau o slabă lumină. Masa, încărcată, cum se cuvine, de cristaluri și flori, desemna forma unei potcoave de cal. Concavitatea sau scobitura iei lera întoarsă spre ușa cea mare, de obiceiu des­ chisă, spre bibliotecă. In deschizătura acestei uși îera întinsă o piază albă, al cărei cadru icra împodobit cu frunze și cu camelii. Oaspeții se așezară, în cele din urmă, de partea cea con­ vexă a mesei, puțind să vadă cu toții cadrul, după cum privitorii din lojii văd o scenă de hâtru. Fie-care iși aruncă o privire, de-o îdală, asupra cartonașului de menuu. Acesta nse iera foarte simplu ca formă și fond, fără nici o olpnetâ. Aveam dinainte niște farfurii de acelea de stridii, ale căror coji stau in alveo­ lele lor, pe un strat de ghiață măruntă, bol și pornisescrăm a împunge cu furculițele, cînd tite-va femei scoaseră un țipăt de surprindere speriata: o imensă fotografie marină, foarte tfminoasă, foarte limpede, se răsfrtngea pe capînză. Valul descoperise un teren de s”ncî negre și lucitoare, după care se retrăsese Pfna. la acea nnie pUr^ a orizontului de unde îernlre-a seaadio de la mare. Dar vederea i,]enflclI}ernătografică: o pescuitoare de stridii se ClSe(le~o dată, înaintează, c’o băsmăluță pe DrphCU S(iboțl în picioare, cu fusta slrînsă, Șalvari: dinsa se pleacă, scotocește castura, le aruncă n coșarca-l, in acea ln^te regalate. Negreșit, nu avea ăe nh:->fa aerlană vaporoasă, pe care o da bat. nCeiu’ u Feyen-Perrin, Cancalezelor sale. no? evoluție vie a pescuitului, pe cind in frn odoarea, savoarea mărei cuprinsă * sidef, păru tuturor noua aprobat‘ot°are- Fu sa,ulată cu an murmur Pe daM ° cren>ă cu sagu, urmă pc dată. Și i)Q^iprvaiiUr^rn înaintea ochilor o pădure de l'e^tnîni Î9sutlețită de niște muncitori negri. intati c’o simplă cîrpd albă trecută peste 71 șolduri și tnodată la spate, tăetorii de lemnecei negri, dădeau arborii la pămînt, le des­ cindeau inima, scoțlnd dintr'lnsa măduva dl că­ rei suc catifelat îl gustam chiar în momentul1 acela. Iei trăgeau cu toporul, împingeau, des­ picau, cu totul strălucind de sudoare în soare. Această scenă plină de culoare și de mișcare, plăcu. Un copac chiar aproape a cădea peste negri, iear această nevinovată primejdie scoase o izbucnire derisuri. . ^sdiea asta liniștită aproape, marea apăru leară-și în cadru. Dar o mare văluronsă și nea9rfi, c^re spăla stîncele, mohorîtă, dinir'o arun­ cătură de val, după care tabăra asupra stincelor intr'o masă enormă, zdrobindu-se in bucăți și acoperindu-și jurioasa-i tragere înapoi c’o man­ tie regească de o dantelă albă. O luntre de pes­ cuit se ivi în lungul stîncâriei ce iera ca apă­ rare de port. Tocmai In momentul acesta se aduse calcanul. Si pe cînd noi ne serveam cu o mină distrată, oamenii întindeau pînza cea arămie, din bucăți de peteci cusute. Asta avea coloarea și aspectul învrîstat ai cîmpului din timpul mancei. O clipală și luntrea se legănă pe loc, vînlul umflă pînza, luntrea porni. Tea ieși cu încetul din cadrul pînzeî. Văzurăm in urma-i rețelele cari atîrnau ca niște drapele trențuite în bătălii. După care totul pieri Nici un murmur nu salută scena asta, destul de pi- ■ torească. Plecările înse pururea sini pline de melancolie. Al doilea calcan inse, nu mai avu nici un succes. Ii găsirăm de-o dată, o sa­ voare marină prea vie, care ne sili să ne gindim la acea luntre de pescuit îndreptată spre larg. Din fericire, in intervalul dintre aceste două serviciuri, feciorii cari dădeau bucate la masă ne strecurară la ureche numele unei renumite podgorii, iear în pahare un rubin lichid cu parfumul de violetă. Pe dată, asistarăm la o priveliște de cules. Butucii se urcau la asaltul colinei, ca niște soldați, in șiruri adinei, sub arșița soarelui. Podgorenii, în rînduri, plecați pe vine, culegeau strugurii, ii aruncau in coșărcile lor, cu acea mișcare înceată și regulată care ne izbise la pescuitoarea de stridii. Iera veselă scena asta în lumina cea arzătoare. Totu-și, veseliea acestei scene nu atrase pe oas­ peți. Fără indoeală, iera prea viu contrastul dintre poeziea banală cu care învăluim de obiceiu aceste rustice munci, și realitatea cea fo­ tografică. De ce să se înlocuească aceste ude cămeși, aceste spinări îndoite, aceste fețe de granit tocite de intemperii, cu spilcuitele fic­ țiuni ale gravurei și ale tabloului? Șt ăpoi podgorenilor acestora li iera atitade cald, bamai vazîndu-i și ne ardea setea, să bem. Scena următoare, pe care o însoți un sucu­ lent turnedos, fu de un farmec mai dulce : un păstor păzea niște boi,tntr'an dimb. Așezat pe o stîncă, iei stătea nemișcat, pierdut învolbura imensă a munților. Și măcar nu cioplfă 0 gro­ solană figură de lemn, după moda. Iei facea parle din nalură, ca pietrele și ca ^orba cea scurtă. Nimic nu turbură această penibila iner­ ție cîtă vreme noi ne mincaram fragelul nostru mușchiiî... In starea de ne-ndamîna obșteasca, �72 REVISTA IDBBl REVISTA. XDBEI cine-vă murmură: «Cff de lung ține), fără $ă cugete, poate, că păstorul acesta stătea așa ne­ mișcat, na numai timpul de-a înghiți trei îm­ bucături de carne, ti o uieață întreagă. Simțeam tntr'adevăr, nevoea unul lablou mai însuflețit. O dată cu fasanu-l-auurăm. In pra­ gul unei căsoae de țară o femee ținea în brațe un copil: alțl doi i se țineau de poale. Un vînător rustic apare, lei îșl sărută copiii și dez» mierdă cu mîna fața zimbitoare a mamei După asta, cu priviri scrutătoare scoate de sub bluza-i un bogat vînat, îl arată cu fală tovarășei sale, după care întră-n căsoae. Peste o clipă, doi uriași de jandarmi își opresc caii în fața ușel. Unul coboară și se întoarce cu omul de guler, întinde tovarășului său, pușca, vînutul, piese de dovedire, pune cătușele braconierului și se urcă pe cal. Ambii jandarmi, călări, ducîndușl prinsul pe jos, ambii jandarmi,-cu prins ca lot, dispar. Femeea și cu cel trei copilași pling dinaintea ușei. Această scenă, cu toate că jucată de căiră niște adori înțeleși nu ne înteți nici de cum pofta pentru fasan. A7e prea silea săgindim. Tot așa culegerea sparanghelului, care se desfășura sub ochii noștri, pe cîlă vreme gus­ tam aceste prețioase legume, nu putea să ne ațîțe foamea. Nimic mai trist de cit aceste imense grădini, căror numai rezervoriul de fier, ridicat pe o schelă de lemn văpsit negru, le da un relief. Și aici, pururi spate încovoiate, mă­ ști de pieatră tocilă. Fără-ndoeală, cu toate că plivind, prășind, tăind, privirile se îndreptase la aparat. Așa-că în proecțiune păreau că se uită la noi, schițtnd niște înfiorătoare surlsuri. Fu grozav, ieară-și, cînd adunatul bucatelor de pe cîmp veni să ilusteze delicatele prăjituri servite ca dezert. Nici o dală munca cea aspră a timpului nu ni s’a arătat attta de-aproape, sub ne-ndurata arșiță a soarelui. Vedeam su­ doarea curgînd pe frunți, pe gîL întregul trup părea un bronz topit. Și pururea acele șale ple­ cate, mișcările acele de vită, acele fețe difor­ mate, pocite de inclemența vremei. De-o dată o femee bătrină se îndreaptă spre noi: orbită de lumină, de sudoare muetă, ridea de i se strîmbau fălcile: gura-i iera fără dinți, iear gttul de momîe ti iera gol. Și cum creștea, dînsa um­ plu tot cadrul, dînd loc la adevărate țipete tn jurul mesei. Dar vedeniea dispăru. Gazda se ridică, ospățul iera isprăvit. In salon, D nu Frechard se scuză: — 'Mă duc să-nu felicitez mecanicul, zise iei. Abiea și întoarse spatele și judecățile și por­ niră: Nu se poale un gust mai prost.—Zi: mai calic, mai zgîriebrînză: ne-a tăiat toată pofta, ca să-și păstreze mîncarea.—N’am să mal mi ninc de-acum o săptămînă: ie grețos.— Ori și cum bieții oameni.—In sftrșit, scumpul mleu, cum ar trăi acești muncitori dacă nu s’ar mai minca in oraș?—Ișl alege cine-va timpul ca să facă socialism.—Negreșit între prinzuri, nu ÎJlf!i?fe~Cred€^ câ a uoil sd dee morală?... t cura/ <(Mane, Thecel, JZhares*, scris de pe zid în timpul ospățului.. Frechard se-nturna, fu priMMime bravo. M Corduy. CE-I ANARHISMUL DOCTRINA LUI KROPOTKIN casatoriea Căsătoriea parc a fi inventată pentru a rflB 1 pe perverși: cu cît le mal șarlatan și nial * ’ cător un bărbat, cu atît i-I maT lesne de a aînn ' prin căsătorie, să se îmbogățască și să doblnde^’ stima obștească. Tot așa Te și cu femeile. Slif’t? vă de cele maT păcătoase mijloace pentru a p “ mîna pe o partidă bogată, de îndată ce veH izbutit a lua în căsătorie, veți fi devenit pe <j un mic sfînt, un soț duios, un model de virh t A dobîndi de-o dată o avuție imensă pentru trnd de a fi exploatat o tînără fată, Te o izbîndă ath de nostimă, în cît opiniea publică toartă ori &î 1 vină celui ce a fost meșter să dee o asemenea lo^ vitură. Acesta ie declarat, într’un glas, bun băr­ bat, bun fiu, bun părinte, bun frate, bun ginere" rudă bună, prieten bun, bun vecin, bun cetățean’ leată care-T stilul apologiștilor de a-zl: aceștia nu pot să laude pe-un oare-eare, de asemenea feliij fără ca să-l declare bun de la creștet pănă lâ tălpî, în gros și în detaliu. Tot așa se arată opi­ niea publică și față de un cavaler de industrie care parvine să se însoare cu o sumă de bani sau mai bine s’o șterpelească. O căsătorie bogată se poate asemăna cu botezul, prin iuțala cu care șterge orî-ce pată anterioară. Tații și mamele n’au ast* feliîî nimic mal bun de făcut, în civilizațiea noas* tră, de cît de-a șl înteți copiii să încerce pentru a ]pune ----- —mina *— --pe o partidă bogată, toate căile, bune - v. . ...... ori* rele, pentra-că, căsătoriea, un adevărat botez civil, șterge orî-ce păcat în ochii opiniei publice. Aceasta n’are de loc aceea—șl indulgentă pentru parvenițil ceilalți: lea Ie aduce aminte toarte mult timp de mișeliile cari i-au făcut să fie bogațT. Față de unul inse, care ajunge la fericire printr’o căsătorie bogată, cîțl nu găsesc în asemenea le­ gătură de cît o vieață de chin. Unii ca aceștia pot să-și dea samă cum-că aservirea, subjugarea femeilor, nu le de Ioc în avantajul, în folosul băr­ baților. Ce înșelare pentru sexul ce^bărbătesc, de a se fi străduit să poarte un lanț care Ie pentru dînsul un obiect de groază, și cît de mult Ieste pedepsit omul, prin necazurile unei asemenea le­ gături, de a fi redus la robie femeea. Ch. Fonrier. BIBLIOGRAFIA „REVISTEI IDEEI“ P. Mușoiu și P. Zosin: Mișcarea Socială, col. complectă b— P. Mușoin: Revista. IdeeI, șapte colecții,dela No. I-LXX — Despre Mînie, de Seneca . . . • • • , • '50 — Socialismul și caracterele sale, de H. Denia . — Socialism utopic și socialism științific, de Engela-— Libertatea de cugetare și de discuție, de Mu» — Determinismul social. Socialismul Belgian. • — Cum se explică Anarhiștii............................... ’ 1— — Emanciparea FemeeI. .....................................p. — Intime.....................................................................—60 I. Neagu : Vremuri Noi, de Kropotkin . . • ■ — Sindicalismul Frances, de Paul Louis. •_ • '. „gfl Un fecior de țăran'. Noua epistolie către munc. și ț“” ^0 Solomon Abram : Destăinuirile unul expulzat . _20 Grupul Stud. rev. din Pari^ Antisemitism și Sionism Col. R. G. Ingersoll •. Dumnezeu Ș^crea''e°jh, ’ —20 M. Maeterlinek : Datorita noastră cea socia • ^0 P. Kropotkin : Cătră tineri. . —50 P. Lafargue: Materialismul economic al iul m , ^0 C. Dimitrescu-Iașl: Cele două morale. • ■ ‘ ^.50 Evoluțiea ‘ Științelor naturale» t metoda aceasta o aplicăm noi 4u?nțansoci«uțf^r<rTn IntX’ga țutați C" SD"rodUJ" acuma o «schimbare de samă», multămllă «.filosofiei flC / 8 ofițer de cazaci în Amur, și, în «cest timp, lel Vxfn o mare porte din Siberia și Mandciuria. str 1 1867 la etndie matematecile la pe Vfltersburg: în timpul acesta îel mai Iera secteSt , H0CietflteI geografice, după cerința căreea Tel ? plorĂ ghețării din Finlanda și din Suedia, în cur- • ! I Jj sUl Kropotkin tăcu o călătorie în Belgia și 1 Ati» cînd aderă la Asociația internațională a E «Storilor. In acelaș an dînsul se întoarse la St. ?^rchurg. unde ajunse unul dintre cei mai însemmembri aî societățel secrete a lui Cialko-wschi, 17’nHta In 1874 fiind descoperită, Kropotkin fu a■\qtat si ținut în închisoare, de unde Inse în 1876 iei să fugă, refugiindu-se în Englitera lio77 în El{877 Kropotîdn Kropotkîn părăsi Englitera Knglif.Rrn. si ni plecă >________ VPfia. °de underîn 1881 fu expulzat. De De"2 tunel, Iei lolo­ de’unde atunci, rd cînd în Englitera, clnd în Franța. Osîndit în Franța, ța în 1883, la cinci ani închisoare, pentru ade ade-­ la o societate oprită, stătu închis pănă In 1886 cînd fu amnistiat. De-atunci, trăește în Englitera. Kropotkin a publicat descrieri *de de călătorie și lu1_ crărl geografice, de-asemenî scrieri de filosotie juri­ dică, de economie socială și de politică. 2. Pentru a ne da sama bine de ideile lui Kropot­ kin, asupra dreptului, Statului și proprietățel, trebuie să cunoaștem micile sale broșuri, cari slnt o mul­ țime, articolele ce le-a scris prin ziare cum și con­ ferințele sale. Articolele ce le-a publicat In <Le Re­ volte» din Geneva, între 1879 și 1882, au fost publi­ cate, în 1885, in formă de carte* sub titlul Paroles d'un revoltă—* Cuvintele unui revoltata Singura operă în care Kropotkin îșl dezvoltă înse în chip mai deplin teoriile sale, Ie opera-I La Conquîte du pain—«Cuceri­ rea pînei», publicată Ia Paris, în 1892. 3. Kropotkin îșl numește doctrina sa : »anarhie». Cind se iscă în sînul Internaționalei un partid care nega autoritatea în Asociație și care se revolta în Potriva autoritățel sub orl-cc formă, acest partid mai intăi își dădu numele de partidul federalist după accea acela de anti-ctatist sau anti-autoritar Pe acest timp, acest partid se ferea chiar de-a-șl da numele de anarhist. Ouvîntul an-arhie, după cum se scriea pe atunci, părea c’ar alipi partidul de Prudoniști, ale cflror idei de reformă economică pe vremea* aceea, nternaționala le combătea. Dar, tocmai din pricina maț maiț* .c?nfuzij toTnî trusă, Ie spulberată. Totul se schimba-n natură nimica nu rămîne intact, nici stlnca care ne nare’nestrămutată, nici continentul, in nemteste’numit tFesland» sau <pămtnt ferm», nici locuitorii acestue? nici moravurile, nici obiceiurile, nici cugetările lor’ Tot^ ce vedem nu Ie de cît un trecător, care --------------------fenomen -UdlC trebuie neapărat săse schimbe,, fiind-că imobilitatea _ nu ,arx.f‘ de cîfc moarte*. Pentru organisme această progres, din pricina «minunatei lor facultățl de a se adapta la Condițiile mediului în trăese. Astea dezvoltă ast-feliu de proprietăți, în cit întregul organism se adaptează la mediu, iear fie­ care parte a organismului la condițiile unei libere cooperări». «leată „lupta pentru existentă1'. —-----trebuie ast-feliu înțeleasă numai în senzul strimta! unei lupte pentru mijloacele de traiă". „Evoluțiea nu merge -------nici ... o dată eu acel pas încetinel, uniform, cum s’a voit să i se atribuească. Evoluțiea, une locuri, iesle necontenit întreruptă de revoluții locale, iear asemenea revoluții, asemenea perioade de evoluție mal iuțită, fac și dlnsele parte din armoniea naturei ea și perioadele de evoluție încetinită". „Ordinea-i echilibrul, stabilit în mod li­ ber, între toate puterile cari lucrează asupra unul acelueaș punct. Chiar dacă unele din. puterile astea ar fi stingherite în acțiunea lor de voința cea ome­ nească, Iele nu vor lucra mal puțin, dar efectele Jor se vor îngrămădi, pențru a rupe în una din zile stavilele cele impuse, și pentru-a produce o răstur­ nare, un cataclism, o revoluție». Kropotkin aplică aceste-teorii generale la vieața socială a oamenilor. ,,O societate ie un total de organizme sau un mănunchiu, cari se silesc, în de iele, de-a satisface și nevoile fie-cărui în parte și de-a lucra la o laltă pentru binele speței»; o socie­ tate-! „un tot ce.slujește a crea un maximum de fericire cu-n minimum de muncă". Așa fiind, socie­ tățile omenești se dezvolta. Iear noi putem cerca să determinăm *direcțiea unei asemenea dezvoltări- So­ cietățile evoluează de la o organizație mai joacă la o organizație mai înaltă, ținta acestei evoluții, adicâ punctul cătră care lea tinde, fiind ,,crearea celor mal hune condiții pentru un maximum de fericire pen­ tru omenirea întreagăCeea ce numim noi progres ieste calea cea mal bună cătră ținta aceasta. Omenire, de la asemenea cale poate sa se abată o vreme,pu­ rurea înse dînsa va fi adusă la calea asta. Dar chîar cazui acesta’ Dar chiar în acesta, evoluțiea nu se produce îq cazul Hră put, S de 2 revoluții. Ceea-ce Z . tem spune față de ideile ,,„„T ins, înc de climatul unei « imul țări, de proprietățile unei specii, se potrivește și față de societăți: „astea cvoluesză cu-ncetineală, dar au si perioadele lor de revoluție iute". Tendinței de a se atinge maximum de fericire posibilă, pentru toate asociațiile ome­ nești, se pot opune diferite împrejurări. „De pretuHrTdmif 2 se ivesc idei noi: astea caută a Ieși la iveală, UndenI să găsască o aplicare în vieață, dar se lovesc me­ reu de puterea de inerție a celor cari au interes să mentie regimul cel vechiu, ’neeîndu-se în atmosfera năbusitoare a vechilor prejudecăți și tradiții". .,A$ezămintele politice, economice, sociale, cad în ruină: clădire ajunsă de nelocuit, stingherește, împiedică dezvoltarea semințelor cari se ivesc între munl crăpațl si cari se ivesc pe-mprejur". Atunci Ie nevoe de evenimente mai mari cari să vie să rupă oe-odată firul istoriei, s’arunce omenirea în afara de făgașul în care dînsa s’a năraolit, să o împingă pe După Kropotkin, pentru om, legea cea mal alte căi": „revoluțiea ajunge cu chipul acesta o neprogrej soluției -r„. omenirel, ... -cu alte cuvinte leînlăturată necesitate". „Omul și-a recunoscut, în de la lui în natură, fel și-a dat samă că inîa o existență existentă mal puțin fericită spre gfirgjt locul ----- — x- ~ fericită posibilă : din această lege dineul stituțiile sînt opera lui și că numai iei singur în stare aTe c«u;mbn.* ^chtaba*'.< ,..Ce ‘,Ce n'a n’a cutezat oare 1tecno1 p Platul justiției și postulatul energiei. »Iear literatura, arta imitativă, drama, muzica °m legea cea mai supremă ieste legea logiea, oare ce nu cutează"?... Așa-că, pretutindeni unde we^ cu alte cuvinte legea progresu- Instituție oaie-care împiedică progresul societate}, ®xiRtențâ mai puțin fericită spre cea mal trebuie a cuteza să se lupte pentru u face accesibil^ Numa?xlatență posibilă. luturor o vieață bogată, hnblelșugatft . ’Q singură metodă științifică Ieste : cea a «bELJ .dr,rSarV tSe deosebir® tnsu rf , nume: Iei mal îugăduea săsespue, că lor na mumele anarhiștilor iera o dovadă că singura aBQhițIe, Iera de-a crea dezordine, haos, .PoW de rezultate; ori-ce-o ies?, să ieasă. adnn»Itlda^ anarhist, în cele din urmă, se grăbi să cel tnx dat. Tel stărui mai întăl asupra mi8Ub M^uri de un*re dintre an si arhie, lămurind că ?a aceasta, cuvtntul dn-arhie, de origină haos m «»emna tipsă de stăpînire, nu <dezordine», săNU tlrz F înse, cuvîntnl fu adoptat cum Iera, ceau dee de lucru zădarnic celor ce făIntr'*"®Pturi^e Și cetitorilor lecții de limba greacă». °r{iinei <cuvîntul anarhie, implicînd negarea f™moaRAn*I?are> . invocînd amintirea celor mal CH se n 6 Jn°mente din vieața popoarelor, nu Ie oare 84 cuCp«ate de bine ales pentru un partid care cată cerească un viitor mai bun» ? �74 REVISTA IDtEl 9, Din legea evoluției omenlreL adică din legea progresului de la o existentă mai puțin fericită spre cea mal fericită existență posibilă, Kropotkin deduce postulatul justiției. . In lupta pentru existență, societățile omenești tina spre o stare, în care cele mal bune condiții vor fi date pentru a procura omenire! maximum de fericire posibilă. Numind un lucru ca bun, noi înțelegem prin asta, că acesta înlesnește, favorizază mersul spre asemenea țintă, că Ie adică de folos societățe! în care trflim: pe de altă parte, noi numim rea orî-co acțiune caro împiedică după noi mersul spre ase­ menea țintă, cu alte vorbe care-I vătămăotare societitel în care trăim. Neapărat că ideile referitoare la valoarea condi­ țiilor cari favorizază sau împiedică, realizarea acelui maximum de fericire pentru omenire, cu alte cuvinte ideile asupra a ceea ce-ar fi folositor sau vătămător societățe!, ideile astea sînt supuse schimbărel. Dar cu toată deosebirea părerilor, o condiție fundamen­ tală, necesară pentru a putea să se atingă asemenea țintă, va trebui de admis totdeauna. Asta o putem rezuma în maxima : „poartă-te față de alții cum ți-ar plăcea ca alții să se poarte față de tine în împre­ jurări asemănătoare44. Această axiomă „nu-I nimic alta de cît principiul egalitățel44. Egalitatea de altfeliii, „Ie acelaș lucru cu echitatea4’, cu „solidari­ tatea44, cu ..jusfițiea44 sau „dreptatea14. Dar, pentru a se atinge ținta, mai Ie nevoe de o altă condiție fundamentală și netăgăduită. „De ce-va mult mal mare, de ce-va mal frumos, mal măreț de cît simpla egalitate44. Ceea ce am putea rezuma cum urmează : „Fii tare, covîrșește în împătimirea de-a cu­ geta și lucra: numai așa Inteligența, iubirea și ener­ gica ta, se vor răspîndi printre alții44. Dreptul— J. După Kropotkin, în cvoluțica omenirei de la o existență Hiat puțin fericită spre cea mai fericită existență posibilă, nu va dispărea dreptul ci dreptul juridic 1. Dreptul a ajuns o stavilă la progresul omenire! spre cea mai fericită existență posibilă. „De mii de an! cel ce ne guvernează nu fac alta de cit a repeta pe toate tonurile: „Respect legel, supunere autoritflței44. „In statele actuale, o lege nouă ieste privită ca un leac a tuturor relelor44. Dar „legea nu are nici un titlu să fie respectată de oameni44, ie un amestec dibaciii de obiceiuri folositoare societățe! obiceiuri cari n’au nici o nevoe de legi pentru a fi respectate, cu obiceiuri de-acele cari nu prezintă foloase do cît pentru stăpînitori, cari-s vătămătoare maselor și nu sînt menținute de cît prin frica de cazne». „Legea, care fu prezentată din capul locului ca o culegere de obiceiuri folositoare, pentru pre­ zervarea sau cruțarea Societățe!, nu mai ie de cît o uneltă pentru menținerea exploatăre! și dominărel bogatilor celor trîndav! asupra maselor" muncitoare. Menirea civiiizătoare a legel ie nulă astă-z!; lea nu are de cit o menire: menținerea exploatăreî*. «Tră­ sătura Iei distinctivă Ie imobilitatea, înlocuind dez­ voltarea necontenită a omenirel». «Tea se strădănuește lucrează să imobilizeze obiceiurile priitoare minoritățel dominatoare44. „Cînd studiem milioanele de legi cari cîrmuesc omenirea, ne dăm numai de cît sama că Iele pot să fie sub-împărțite în trei mari categorii : ocrotirea proprietăței, ocrotirea guvernului, stăpînirel, ocroti­ rea persoanelor. Și, analizînd aceste trei categorii, ajungem, cu privire la fie-care din Iele, la aceâstă concluzie logică, necesară: Inutilitatea, nocivitatea Le­ gă. Cît se atinge de ocrotirea proprietăței, socialiștii știu ce aceasta însamnă. Legile asupra proprietăței nu-s făcute să garanteze, nici individului, nici societ&țel, bucurarea de roadele muncel sale. Astea-s fă­ cute. din contra, pentru a rîpr, a fura de la produ­ cător o parte din ceea ce a produs, și pentru a asi­ gura unora partea de produse rîpite,"furate, fie de la producători, fie de la societatea întreagă44. Cît despre legile destinate la ocrotirea guvernului, «noi știm prea bine că menirea tuturor guvernelor, monarhice, constituționale, republicane, ieste de-a ocroti și de-a menținea prin putere privilegiile claselor stăpînitoare: _?5’®cr,aV®» preoțime și burghezie. Analize-zese toate «te legi, ohBerve-so iele în acțiune zi cu zi, se va REVISTA IDEE1 vedea că măcar una nu se va găsi de păstrat» atlt de «inutile și de vătămătoare sînt și legile ort 1 toare Ia ocrotirea persoanelor, cu pedepsirea sin ‘ venirea „crimelor44. Se știe că frica de pedeapsă >" împiedicat nici o dată măcar un ucigaș. Cel ce I d*a a-șl omorî vecinul fie din răzbunare, fie din sără ■ nu stă să chibzuească asupra urmărilor mult B| e’ Ie ucigaș care să nu fi avut încredințarea adîncă a scăpa de urmări In ziua în care nu se va mai 00 plita ucigașilor nioî o pedeapsă, numărul asasinatei a" nu va creș'te măcar ca unul, foarte probabil că. n cest număr din potrivă va mai scădea, cu toate zurile datorite astă-zl recidiviștilor, idiotițl de-nehî soare». , * ni‘ 2. Gradul de evoluție, cu care se află în legătura dreptul juridic, va ’ fi întrecut nu tîrzie vreme do omenire. UQ Intr’adevăr «legea Ie un produs întru cît-va mo deru, pentru-că omenirea a trăit veacuri și veacuri fără să aibă vre-o lege scrisă. Pe vremea ceea rela­ țiile dintre oameni Ierau regulate de simple obice­ iuri, de deprinderi, de uzuri, pe cari repetarea ne­ contenită le consfințea și pe cari fie-care le deprindea din copilărie, după cum învăța a-șl procură hrana prin vînătoare, creșterda vitelor, agricultura*. aDar, de îndată ce societatea prinse să se despartă din ce în ce mal mult, în două clase vrăjmașe, una cătînd a-și întemeea dominarea și alta cătînd să scape de lea, în vremea asta, învingătorul zilei se grăbi să imobilizeze faptul îndeplinit, cătă să-l facă indiscutabil, să-l facă sfînt, respectabil prin tot ce învinșii pot respecta. In vremea asta legea apare consfințită de preot și avînd în slujba-I măciuca sau ghioaca războinicului*. Sflrșitul legel Înse-I aproape: Pretutindeni găsim răzvrîtițl, cari nu mai vreu să asculte de lege, fără să știe de unde vine, care-I folosul iei, de unde purcede îndatorirea de supunere îeî și respectul cu care Ieste îngunjurată. Aceștia supun criticei lor toate bazele societățe!, pană ’acum venerate, și, înainte de toate, acest fetiș : legea44. Ziua peirei ’ sale i-aproape, zi pentru a "cărei ivire trebuie să luptăm. II In gradul cel mai apropiat al evoluției pe care ome­ nirea nu va lipsi a-l atinge nu tîrziu de la asemeni schim­ bare, va să mal existe un drept, inse nu drept legal. «Legile vor fi desființate cu totul», „obiceiurile ne­ codificate44, «un drept «cutumier», după cum zic «ju­ riștii», «vor fi de-ajuns pentru menținerea relațiilor bune». Normele acestui grad de evoluție vor fi re­ gulate de voința comună, lear admiterea lor genfr; rală va fi îndestul de garantată „de nevoea fîe-cărui de munca obștească, de simpatie, de ajutor», și do teama de a nu fi exclus din comunitate: dacâ va fi nevoe normele astea vor fi garantate de mijloci­ rea cetățenilor izolați sau chiar de o răscoală a po­ porului. Așa-că, aceste norme va să fie socotit© ca norme juridice. Din normele juridice ale viitorului grad de cvoluție, Kropotkin citează, între altele, norma w virtutea căreea clauzele unul contract încheeat tre­ buie să fie îndeplinite. . . . Altă normă juridică care, după Kropotkin, va intr în vigoare tot în acelas timp, va fi, că nu num mijloacele de producție* ci că toate lucrurile vor proprietate comună. . , In acelaș timp, se va pune în aplicare, cei. cc o° bește ie mereu Kropotkin, se va pune în apucw normă juridică, «care va recunoaște înainte ae dreptul la vieață si după asta la-ndestulare, pen toți cari vor lua la producție vre-o oare-care p Statul — I, In cvoluțiea omenirei de la o ma. puțin fericită, spre cea mai fericită existență po^M, tul, după Kropotkin, va dispărea de acum nu wț 1. Statul a ajuns o stavilă pentru evol“j£S.eI° nească care progresază cătră maximum ie • pe •La ce slujește oare, această colosală mnfoatareș care o numim‘Stat? Si împiedice °“r°nuȚu? dB cițrȘ muncitorului de cătră capitalist, de tot bogătaș ? Să ne asigure munca, sa ne ap feD1ee« felini de cămătari, să ne procura hrana jju1 C® nu are de cît apă ca să liniștească Pe I I sînu-I secat ? Nu, de o mie do ori nu44. In taee ,.lel se amestecă în toate manifestările „ctre. De la leagăn până la mormînt Iei ne Sjețri Dx° in brațele sale. Legiferează asupra tuturor noastre. Acumulează munți de legi și de oricți’,nl °»n cari cel mai iscusit, cel mai al dracului L nierde. Crează o armată de slujbași, paiaJ(ivoca Zcrotele cîrlig, cari nu cunosc universul de jen* c“ ffeatnurfle murdare de la biuroul lor. Su­ cit ?rintasale. necontenit sporite, pe caii Statele le £D°J0xcSe ia popoare nu Ie mal ajung nici o dată, ridie» jft‘.nueștc mereu în dauna generațiilor viitoare : gtatu1 °. datOrează, si pretutindenea merge cătră Iel. ? rine zice „Stat44, zice, necesar, și «războia». fU? i caută neînlăturat a slăbi, a sărăci alte State, Sl irâ a le impune legea, politica sa, tratatele sale pe°Sniert pentru a se îmbogăți în dauna lor; răzd0-îl a ajuns condițiea normală a Europei. Pe lingă j boiul exterior, războiul interior. Adoptat de po­ are cu condițiea de-a fi apărătorul tuturor, si mai P° samă a celor slabi împotriva celor puternici, Stafnl a ajuns astă-zl fortăreața bogatilor împotriva exnioataților, a proprietarilor împotriva proletarilor». P Do alt-felifi, forma Statului nu schimbă lucrurile de loc. «Pe la sfirșitul veacului al XVIII-lea, popo­ rul francez răstoarnă monarhica, și cel din urmă din regii absoluțî ispăși pe eșafod atît crimele sale cît si cele ale predecesorilor săi». «Mai tîrziu, toate țerije din Europa continentală aceea-și evoluție fac. Cu toatele, una după alta, îșl răstoarnă monarhiile absolute, cu toatele avîntîndu-se pe calea parlamen­ tarismului». «Dar se băgă de samă că, primit cu mari speranțe, pretutindeni țiarlamentarismul a gjans o simplă uneltă de intrigi, de îmbogățire perso­ nală sau de împiedicare a inițiativei populare și-a dezvoltare! ulterioare». „Asemănător într’aceasta despoților, guvernul reprezentativ, fie-că s’ar chlema Parlament, Convenție, Consiliu Comunal, fie-că și-ar da un alt titlu mal mult sau mai puțin sunător, fie-că ar fi numit de cătră prefecții unui Bonaparte, sau arhi-Iiber ales de un oraș răsculat, guvernul repre­ zentativ va căuta totdeauna a-șl întinde legislațiea lui, a-și întări puterea mereu, amesteeîndu-se în toate uoigînd inițiativa individului și a grupului, ca s'o Inlocuească prin lege44..,Trebui o campanie, o agitație de patru-zecl de ani, care, une-ori, aprindea toată țara, pentru a hotărî parlamentul englez a garanta lernuerulul folosul îmbunătățirilor făcute de Iei pe plmintul co-1 ținea cu chirie ... Dar cînd le vorba să rS aPe£e iulcresele capitalistului, amenințate de vre-o răscoală sau de vre-o agitație oare-care macar, unei guvernul cel reprezentativ devine nu se poate trin.DC«xn^ lovește, și lovește cu mult mal multă side cît ar face orl-ce despot. Fiara In.raa??n,mă cu 5ase sute de capete s'a priceput să IV 1m«* Ludovic al Xl-lea si pe totl loan al celor « î'aur^?,?tna?SmUl nu„insPM de cIt de7enst rit«ea tatarnr* ? ° moralft PeH!oI±; piepturile nnUfî«Fee? Ce ara^a_desînl de bine 3Urgheză nî^io ce.^țeanu^ni» P® cari Pr.esa oare t0-ate V”1™? ’ trebuinta dp ToiiP»e jtru cel ce singuri ar avea Vereal r» * iele ‘ bără îndoeală că nu. Votul unip°ate nPn2a^v0crotiune-°rb Până la oare-care punct, C6UtralpCIf? ^burgheziea împotriva încălcărilor puterei necouterii» i ca burgheziea să fie nevoită să recurgă restabin „ v-,Hutere ca se apere. Poate sluji a stMnirA» Ubrul între două puteri, cari-șl dispută deP i’ Bhvemul, fără ca protivnicil să fie aduși bar Votul0 . UI*I de cuțit, precum se făcea odinioară. y°rba de auniVesal ^u poate ajuta la nimic, clnd ie ir9 ase ii*-®e răsturna, sau măcar de a se mărgini, .Qeltă ml lta stapînirea, de a se desființa dominarea. ?lc dintre0Ux?tă de-a dezlega în chip paclnic certu0®re r^e cîrmuitoare, de ce folos poate să n iertau GeI cîrmuiți ?... Tot așa cît s'atinge «??chiz&fn^a.Presel. Care a fost argumentul cel mal t;’61 Dresor’o11?-. °chil burgheziei, în favoarea liberauaJ, • ®lăl>iciunea sau neputința-i. «Vedeți, 8SrțtoriI aceste!; libertăți vedeți Englilera, lea Menii0 e"TTnite- Presa acolea-I liberă, cu toate exploatarea capitalistă leale mal bine 75 întemeeată de cît orl-unde, domolea capitalului mal Ș/R-ură de cît pretutindeni aiurea..,. Ott se atinge de 1 ?exta.!$a hdruninlor, motivare la feliu; „Bă dăm de­ pună libertate de întrunire, zice burgheziea: asta nu ne va atinge privilegiile noastre. Lucru de care trebuie să ne temem sînt societățile secrete: întru­ nirile publice sînt cel mal bun mijloc de ale para­ liza pe aceste»... „Inviolabilitateu domiciliului? în­ scrieți-o numai de cît în coduri, trîmbitațî-o cît ce puteți», zic prea hîtril burgheji. „Nu voim ca agențil să vie să ne surprindă în culcușurile noastre particulare, în micele noastre menaje. lear cînd vom simți că numai merge cu asta, las pe noi, inviolabi­ litate, ne violabilitate, nu-I greu de arestat inșii în patul lor, nu-I greu de perchiziționat. scotocit14..... Secretul coresdondenței ? 8puneți-o pretutindeni, scrieți, stri­ gați că corespondența-I inviolabilă. Băgați de samă ca micele secrete ce ni le spunem, în scrisorile noa­ stre, unii altora, să nu poată fi divulgate. Dar. dacațn simți cum-va vre-un complot urzit împotriva pri­ vilegiilor noastre, știm noi să nu ne ferim: vom de­ schide toate scrisorile, vom numi eu duiumul la sluj­ bași pentru asta, și dacă s’argăsi a protesta cine-va vom răspunde pe" față cum a făcut în timpul din urmă, în aplauzele parlamentului, un ministru en­ glez : „Da, domnilor, cu inima strînsă și cu cel msl mare dezgust noi facem a se deschide "scrisorile, dar asta numai din pricină c& patriea,... adică aristocrațiea și burgheziea, ie în primejdie14... leats la ce se reduc aceste așa numite libertăți politice. Libertatea presei și-a întrunirilor, inviolabilitatea domiciliului și celelalte, nu-s respectate de cît dacă poporul nu face uz de lele împotriva claselor privilegiate. Dar de în dată ce acesta prinde sase slujască de Iele pentru a înlătura privilegiile, toate aceste așanumitelibertăț sînt călcate-n picioare". 2 Gradul de evoluție cu care Statul le-n legătură nu tîrziu va fi întrecut de omenire. Statul ie osîndit să disoară. Intr’adevăr, „1-1 Iede origină întru cit-va recentă44 „Statul ie o răsărire istorică, care, în vieața tuturor popoarelor, vine Ia o anumită epocă să înJocuească cu-ncetul, puțin cîte puțin confederațiile libere. Bi­ serică, lege p’utere militară și puterea bogăție dobîndită prin prădarea vecinilor, fac cauză comună vea­ curi de-a rîndul, lucrează cu încetul să elaboreze pleatră cu pleatră, încălcare cu încălcare, seche­ strare cu sechestrare, această instituție colosală care a sfirșit prin a pătrunde în toate unghiurile viețel societ*are, ale creerulul și inimel omenești: această pacoste cu numele de .,Stat“. Actualminte, acesta tinde să se descompue^. „Po­ poarele, mal cu samă cele de rasă latină, și nfizuesc la dărlmarea acestei puteri care nu face de cît să le împiedice libera dezvoltare. Astea voesc autonomiea provinciilor, comunelor, grupări muncitorești legale..... nu ca acum v ..u vreo ...u putere .... «~ ntre Iele, prin carejlse a Statelor. Slîrvuri neputincioase, cu pielea încrețită cu picjOarele tremurînde, roase de boli constituționale, stîrvurl neputincioase de a-si asimila valurile de idei noi, Iele %i irosesc puținele puteri ce mal numărați, și îșl gr&au, trăesc pe sama anilor acum acum*numărați, gră­ -» — .. . ». . "ca __ ’ _ ;_._ besc căderea sfășiindu-se unul. pe altul niște babe urîte și cîrtitoare". Momentul dispariției Statului nu poate întîrziea să vie. Kropotkin îi prezice venirea peste puțin. IL Za gradul cel mal apropiat al evoluției pe care omenirea nu va lipsi să-l atingă nu tîrziu după această schimbare, Statul va fi înlocuit de-o vieață so­ cială întunecată pe norma juridică, că clauzele unui contract încheeat trebuie îndeplinite. „Viitorul și cel mai' înalt grad al evoluției omenești44 Ieste neînlălurat Anarhica. 1 Și după disparițiea Statului, oamenii vor trăi în mod social întruniți. Inse societatea aceasta nu va să mal fie întemeată pe o putere guvernătoare ci pe îndatorirea de a îndeplini un contract Incheeat. „Libera dezvoltarea a indivizilor în grupe, a gru­ pelor în asociații, libera rînduire de )a simplu la compus, după trebuînți și tendinț)**, leafă forma, societățe! viitoare, �76 REVISTA IDEEj In timpul de față putem observa „o mișcare anar­ histă care crește mereu, adică o mișcare ce Unde a mărgini acțiunea guvernelor. Omenirea, dupa ce-a încercat toate soiurile de guvern, vrea sa se aescoiorască în fine de toate legăturile guvernamentale și să copereze-n chip liber”. «întreg imensul cimp al activitățel omenești, prinde să fie acoperit de so­ cietăți libere”. „Marile organizații îutemeeato numai pe libera înțelegere a membrilor, prind sa fie din ce în ce mal multe. Ca pildă: rețeaua europeneasca a drumurilor de fler, alcătuită dintr’o mulțime de societăți autonome, „beurd” -urile olandeze, adieă societățile de armatori, cari încep a asimila navigațiea fluvială a Germaniei și comerțul din marea Baltică, numeroasele asociații de negustori din Franța ca și sindicatele aceleea-șl țari. Urmărind alte scopuri, mal nobile, sute de asociații organizate similar, se ocupă de salvarea din mare, deîutemeerea de aziluri, spitale, si asa mai departe. Dintre acestea nu vom cita de cît societatea Crucel Roșii: de asasinat oa­ menii pe cîmpul de luptă, asta rămîne în sarcina Statului, Inse acelaș Stat se declară-n nestare de-a ajuta pe cel ce-au fost rînițl apărîndu-I cauza lui, si, în cea mai mare parte din timp, îel lasă inițiativa unul asemenea lucru pe sama acțiune! private". „Această tendință, luîndu-și liberul zbor^șî găsind nu clmp nemărginit nou de aplicare, va să slujască, de bază societate! viitoare”. „înțelegerea între sutele de companii, căror le aparțin caile ferate din Europa, înțelegerea asta s’a stabilit direct, fără de mijlocirea vre-unul guvern central, care ar fi făcut lege diferitelor societățir.dînșa s’a menținut prin mijlocirea congreselor, alcătuite din delegați disbutînd între ie! și supuuînd cometenților lor planuri, nu legi. Acesta Ic un pricipiu nou, care se deosebește cu totul de priucipiul guvernamental, monarhist sau republican, absolut sau parlamentar. I-o inovare care se introduce, încă cu sfiiciune, în moravurile Europei, dar caro are viitorul cu Ie?.4'. 2. „Ar fi deșănțat lucru să ne batem capul de pe acuma, pentru a preciza amănuntele viețeî publice din societatea cea viitoare. Totu-șl, asupra ideilor generale, cată să ne punem de-acord>. nNu trebuie să uităm că de acum nu tîrziu am putea fi chlemațl să hotărîm toate chestiile de organizație socială”. Au să fie comune, dar „aceste comune n’au sâ mai fie niște aglomerări teritoriale: astea nu vor cu­ noaște nici graniți, nici muri Comun?- Ieste o gru­ pare de egali, nu un tot, limpede definit. Fie-care grupă a comunei va fi neînlăturat atrasă spre alte grupe la feliu din alte comune: asta se va grupa, se va federa cu Iele, prin legături cel puțin tot alît de solide, ca și cele cari o leagă de concetățenii săi, va alcătui o comună de interese, al cărei' membri vor fi împrăștiațl iutr’o mulțime de orașe și sate». Oamenii so vor întruni, iu anumite * grupe, prin .,contracte”. Ie! vor avea „să so achite de datoriile lor, față de societate, care, Ia rîndul Iei, garantează anumite prestații. Va fi curat de prisos să se urmă­ rească cu sila, îndeplinirea clauzelor unui contract, nu va mai ii nevoe nici de pedepse, nici de judecă­ tori. îndeplinirea acestor clauze va fi îndestul de garantată de trebuința fie-cărul «de munca comună, de simpatie, de ajutor» De altminteri cei ce nu vor voi să-și îndeplinească învoirile sau îndatoririle lor vor putea totdeauna să fie excluși. In comună afie-care își va face singur daraverile sale, fără să aștepte porunca vre-unul oare care gu­ vern”. „Comuna nu va desființa doar Statul, ca să-l alcătuească la loc”, „Și se va vedea că chipul cel mal bun de-a fi liber. Ie de-a nu fi reprezentat, de alții, de-a nu lăsa lucrurile, toate lucrurile, pe sama Providenței sau a unor aleși, ci de a le puno la cale chiar singur". Temui ți nu vor mai fi, nici alte așezaimute penitenciare. Cît se atinge de puținii inși cu Înclinări rele, singurul mijloc de îndreptare, cinstit și practic, va fi tratamentul frățesc, susținătorul mo­ ral pe care-1 vor găsi aproape de toți libertatea Comunele, tot ca și membrii comunei, adică într’ax» p’ 8e vo" coaHza Prîn mijlocirea contracte"7aI.Pfe SUS de comună nu pot să fie de cîtinl*her admisă de o comună cu al• htrebuințele noastre sînt într’atîta do variate, nasc cu o asemenea repegiune, în cît o singur» « derație nu va fi îndestulătoare să le mulțămea8(5 fe“ toate. Asa-că comuna va simți nevoeade a mal Pe tracta șl alte alianțe, de a întră în alta feder.??’ Membră a unei grupe pentru procurareae elor f6, buitoare de hrană, comuna va trebui să se mai f c.’ membra unei al doilea grupe, pentru a dobîudi nu lucruri, de asemeni [trebuitoare, ca metalele buna oară, apoi a unei al treilea și al patrulea grupe drh tru stofe și pentru lucrurile de artă. LuațI un atln economic'al ori-cărei țerl, și veți vedea că granit economice nu-s : zonele de producere și de echimh ale diferitelor produse se pătrund mutual, se înțelese se suprapun. Tot așa federațiile de comuni daca îsi vor urma libera dezvoltare, nu tîrziu vor Ajunge sâ âe-mpletească-ntre iele, să se suprapue șl să alcă tuească aat-feliii o rețea, cu mult mal compactă, și nedespărțită», de cît grupările etatiste care ’ca $i mănunchiul de vergelegdin jurul securel lictorului m, slnt de cît alăturate. ’ 3. Societatea viitoare va îndeplini, cu ușurință mare toate lucrările cu cari se însărcinează acuma Statul „Va fi de trebuință un drum, o cale ? Nu va râmînea de "cît ca locuitorii unei comunei să se-nțeleagă cu cei ai comunei vecine, și Iei vor scoate-o la capăt cu mult mal bine de cît ministerul lucrătorilor publice^ 0 oare-care cale ferată? Comunele interesate ale unei întregi regiuni vor face-o mult mal bine de cît antreprenorii, cari string milioane, făcînd câl rele Vă vor trebui școli? Le veți face tot atîta de biue înai-vivo! ca și domn)! de ia Paris. Veți avea nevoe să* vă păratl de năvălitorii străini. InvățațI mal înfăl de toate să vă apărați singuri voi, și nu încredințați nici o dată asemenea grijă unor generali cari, f&ră îndoeală, vă vor trada. Vă vor trebui unelte, mașini? Vă veți înțelege cu lucrătorii de la orașe, cari vi le vor trimete în schimbul produselor voastre, în prețul costului fără să mai treacă prin mijlocirea unul patron care se-mbogătește furînd și pe lucrătorul care face unelta și pe țăranul ce-o cumpără”. „Poate că se iscă vre-o ceartă, sau vre-unul mal tare caută să apese pe vre-unul mal slab. In cazul dintâi poporul se va pune la cale supunînd chesti?a unui arbitraj: în al doilea caz ori-ce cetățean va crede de-a lui datorie de a interveni personal, fără să mal aștepte polițiea: și va fi tot atît de pnțină nevoe de păzitori ai liniște! ca și de judecători și de ^emniceri. Proprietatea. ~ După Hropotkin, în evoluțiea oameni rei de la o existență mal puțin fericită spre cea maț feri­ cită existență posibilă, nu proprietatea va dispărea ci forma actuală a acestei proprietăți, proprietatea privată. 1. Proprietatea privată a ajuns o stavila pentru progresul omenire! cătră cea mai fericită existența posibilă. . .. Gari-s urmările proprietățel private? „Criza, odi­ nioară pacoste trecătoare, a ajuns acum, cronica. Criză de bumbac, criză-n metalurgie, criză-n maustriea ceasornicăriei, toate crizele se dezlănțuesc acuma de-o dată, au loc în permanență. Numărul mu citorilor fără lucru se evaluează astă-zi. în la mal multe milioane: numărul celor ce eatr® cerșetorind, din oraș în oraș, sau se ațîță pem ’ cere, prin amenințări, «muncă sau pîne», sc luează la zeci de mii». Mar! industrii ucise de-o • pe loc, orașe mari, ca Sheffield, ramase deșert . tutindenî încetare de lucru, șomaj; și o aaxa v cetarea de lucru, strâmtorarea sau rănit zeriea: copiii galbeni, femeea îmbătrîmtă mai cu vre-o cinci ani la capătul Iernel: . e vOrbrazde largi în rîndurile muncitorești... și n beste de supraproducție». nroprieâ’ar putea pune înainte buna JPl’înri'J, a vrfsU țaței private asupra țăranului. «Dar ac ^stă-zl de aur a mice! proprietăți fonciare-i trecu - jea uțăranul posesor al unul petec de pămîn^, (jft neste ambele capete. Se-ndatoreaza, aj &q. a căneguțătorulul de vite, neguțătorului.de .pa*rUioea«ă mătarului : polița sau contractul și hipote a coloSftle sate întregi, ca mult mai mult de cît sj percepute de comună și Stat. Mica P P năslrl?azi zbuciumă în chinuri, și dacă țăranul REVISTA 1DEE1 . Dronrietar, la urma urmei uu-i de cit anflme10 ț, chiriașul bancherilor și al cămătarilor r(jadBȘ,,nnnetatoa privată mal are încă și alte urpar Pț pUHn directe, col drept. «Cîlfi. vreme vom n1arl. de trîntorl, întreținută din munca noasttye» °h cuvînt cft ar fi nevoe ca să ne cîrmuească, pa trîntorl vor fi pururea un focar pestilena6<’»ncD lîpsitor, pentru moralitatea publică. Omul v°tîmpit> care țoală vieața aleargă tot după tr‘° tăceri acel in care orI-ce sentiment de solidaallfl P L ceilalți oameni, chiar prin principiile extsritate qpIe ieste ucis, și în care sentimentul celui .Vosnic’egoism, chiar prin . practica viețeî sale, nutrit, asemenea om va înclina pururea spre Ic inai grosolană senzualitate Ha înjosi totul da CC?n oreiur. Ou sacul lui plin de bani și cu instincsale de bruta, va prostitua femee, copil; va teLtitua arta, teatrul și presa ; își va vinde țara, «Tinde pc-apăi itoni lei, și, prea păcătos, prea laș patru a măcelări însu-și lei, va pune să se măcelăLască fruntea, elita patriei, în ziua cîndîi va apuca frica de a-sl pierde sacul cu bani, singura sursă a îndestulărilor, a plăcerilor sale“. Din an în an mii de copii cresc In mijlocul murdăriei morale și mate­ riale din marile noastre orașe, în mijlocul unei po­ pulații demoralizate de vieața de a-zi pe mîne, față de murdăriea, de trindăviea, de desfrînarea de cari strălucesc cetățile noastre». „Insa-și societatea-! aceoa care fabrică zilnic inșii cei în nestare de-a duce o vieață cinstită de muncă, inșii cșl îmbuibați de sentimente auti-sociăle, dușmane, țea îi glorifică, îi înalță, cînd crimele lor slnt încununate de izbîndă, trimețîndu-I la ocnă cînd Ie! nu „izbutesc". I i ! 11 5 Epoca proprietate! private va fi uu Urziți infr€. 8ătpica°răOmen’rC‘ PrOprietatea Pri^‘* osîndită ' i^!?.1riet?t<’aYrlval6 Je 0 'orație, o alcătuire istorică; „lea «a format ca un parazit in mijlocul instituțiilor celor libere ale strămoșilor noștri4' atrins legată de Stat. „Regimul politic pururea ieste’txpresiea Ici, și in acclas timp consacrarea regimului eco­ nomic". „le fapt ca nici o data, nici iutr’o vreme a existenței sale, Statul n'a încetat și nu v*. Înceta de a interveni în favoarea celui care poseda, împotriva celui caro nu posedă nimic”. „A tot puterniciea Sta­ tului, ieată baza puterel burgheze Proprietatea privată se apropie înse de’dizolvarea-f. «Haosul economic nu mai poate să dainu-.asca mult. Poporul Ieste sătul sa tot înduie asemenea c jze, provocate de rapacitatea, de iăcomieaclaselor dom­ nitoare. poporul voeștc să traeastă, tnvncinu, nu să înduie am de m.zecie. îndulciți de-o caritate umi­ litoare, pentru doi, trei ani do muncă, istovitoare, une-ori mal mult sau mai puțin asigurată, pururea înse plătită rău. Muncitorul prinde să-și dec sania do nedeatoinicica claselor cirmuiloare nedestolnicie de-a-i înțelege noile-i Lăzuintl, nedestoiuicie de a conduce industriea, aedostoînicie de a organiza producțiea și schimbul”. Prin urmare, „una din trasa­ turile cele mai caracteristice ale veacului nostru Ieste creșterea socialismului și propagarea mereu crescîndă a ideilor socialiste In clasa muncitorească" Vremea în care proprietatea privată va dispărea nu poate să întîrzie a veni. II. In gradul cel mal apropiat al evoluției pe care ome­ nirea nu va lipsi să-l atingă nu tirziudupă această schim­ Proprietatea privată i-o nedreptate. „Toate bogă­ bare, proprietatea va fi organizată în asemenea chip in cît țiile grămădite sînt produsele muncei tuturor, ale numai proprietatea socială va ființa. «Viitorul și cel mai generației actuale întregi ale tuturor generațiilor înalt grad al evoluției omenești va fi ne-nlaturat nu precedente. Casa în care slntem întruniți Intr'un numai anarhiea, ci Încă comunismul anarhist4. .Ten­ timp, n’are valoare de cît că-1 în Paris, în orașul a- dința spre libertatea economică, ca și tendința spre cesta superb, în care se suprapune munca a ciouă- libertatea politică, amîndouâ, tendințele astea sînt zecl și mai bine de generații. Dacă asemenea casă expresiea aeeleea-șl trebuinți de egalitate, trebuință ar ti transportată în ghețurile Siberiei, valoarea iei care-I la baza tuturor luptelor din istorie”. „Vremea ar li aproape nulă. Mașina inventată și brevetată de noastră se earacterizaza prin tăriea cu care se-nfăvoi, cuprinde în sine inteligența a cinci sau șasse țișază aste două tendințl". Și așa se va garanta o generații: mașina asta n’are însemnătate de cît ca vieață plăcuiă orl-cărul ins care va coopera la pro­ parte din acest nemărginit tot pe care-1 numim in- ducere într’o oare-care măsură. duatriea veacului nostru. Valoarea mașinei de făcut 1. Viitorul grad de evoluție omenească nu va mal dantele va fi curat nulă în mijlocul Papuasilor din cunoaște de cît proprietatea' socială. noua-Guinee”. „Știință și industrie, cunoștință și „O tendință comunistă se arată în Societatea noas­ aplicație, descoperiri și aplicări practice, ducînd la tră, din ce în ce mai mult: podăritul dispare, pu­ descoperii noi, muncă cerebrală și muncă manuală durile, devin libere: barierele cad, dramurile devin tou i re muncă cu brațul, totul le-n legătură, publice. Acelaș spirit pătrunde o mulțime de așeză­ » 8e $ine* Eie-care descoperire, fie-care progres, minte : muzee, biblioteci, școli gratuite, parcuri, în »Cf*rf ?porire a bogăției omenire! își are origina locuri de plimbare sau promenade, strude pavate și tuhrt • munceî manuale și cerebrale și a trecu- luminate, toate astea-s la dispozițiea tuturor: tot clne-vi a’xPr8Zen^u^* ^-tuncL cu ce drept ar putea așa se caută să se distribue apa pe la case, fără sa imaniaPr°prie cea mai mică parte din acest se preocupe de citim ea întrebuințată; tramvaele și al tău1' a *l sft.zică: Lucrul acesta-i i-al mleu, nu căile ferate au și-nceput să introducă abonamente Intlmnf ♦ Pr,°Priarea asta a bunului comun, înse, s’a și tarife unice, și negreșit că vor merge și mai de­ omimîlat: ”,înAȘirul de veacuri, prin care a trecut parte pe calea asta, de îndată ce astea nu vor mal bj nro<?a’«-a lntîmPlat ca tot ce a îngăduit omului îi Întreprinderi private. Toate astea ne arata încotro s’a in«m s&'Șl sporească, puterea de a produce, so îndreaptă progresul viitorului”. eare-si at sa’ acaparat de unii. A-zi. solul, Societatea viitoare va fi comunistă: „Cea dmlăi - . J-ocmaI din trebuințele unei .. . grijă a Comunei viitoare va fi de a pune mina pe tot P0Pulațiimt„Ta^oarea fi unt BJn»ereu sP°rită, aparține unor minorități capitalul social acumulat în sîoul său”, „pe toate Pvi 8a st lmPÎetiice, și împiedică chiar poporul de- valorile de consumație și de producție. S’a căutat să cuiti-r Intelfi’ ?au nu'* îngddue de a-1 cultiva după tre- se stabilească o distincție între capitalul care slujește nâl m C i* m°d0rne. Minele cari reprezintă munca lu producție și bogățiea care slujește să îndestuleze ^^clt dtn scot valoarea n lt4.ea generații, și cari nu-șî*... ___ noVoile viețeî. Mașina, uzina, mnteriea primă, căile Pdlatiej ? “’ebuintele industriei și din densitatea po- de comunicație și pămintnl de-o parte, locuințele, , .nun>ai unora aparțin, lear acești urni productele manufacturate, vestmintele, bucatele de *ie, daca. extragerea cărbunelui sau cu totul o inter- alta: unele devenind proprietate colectivă, altele des­ un plasament mal prielnic pentru tinate a ramînea proprietate individuală. Inse o ai etatea ior' T°t a5a mașina, tot numai pro- semenea distincție-1 iluzorie, cu neputința de stabilit: * văui*inora Ieste, si chiar 'cînd o mașină repre- casa ce ue adăpostește, cărbunele și gazul ce-1 ar­ hrana pe care mașina omenească o arde pen­ , e1 genn».AP?riecțion£trilc aduse uneltei primitive de dem, tru a mentiuoa vieața, haina cu caie se acopere u>a°r natr-A - ~e muncitori, nu mal puțin aparține mul, ca să-și apere existența, cartea ce o cetește ca ois^bit, ferate, cari n’ar fi de cît fier !-îk de .iu’ ljPsit de orl-ce folos fără populațiea să se înstruească, chiar plăcerea ce și-o procură, aînt atîtea părți integrante din existența-), cari-stot A8* a Europei, fără industrie», fără comerțul aUtde trebuitoare pentru izblnda producției și pentru mP’ Ca>i2 le** aceste căi ferate aparțin unor acțiodezvoltarea omenirel, ca și mașinrie, manufacțurele, • Cări P°ate că nici habar n’au pe unde se află mfcteriUe prime și caflalțl al ^odu.cVeAhlJ *’ tiM. lor venituri mult mal mari de cit menținea proprietate» Individuală pentru bocâpll» anul rng« d’n vriutn de mijloc”. SF- �78 ÎAHvisrA Ibtfci asteai ar Însemna a menținea neegalltatea, apăsarea,) exploatarea, al paraliza din capul locului rezultatele expropriere parțiale'*. . Izolarea comunelor comuniste nu ie ae ioc ae temut. „Un anume mare oraș proclamă mine sa zicem „Comuna": desființază proprietatea individuală în sinul sau, Introduce la sine comunismul cel mai deplin, adica bucurarea colectivă de capitalul social, de uneltele de muncă si de roadele muncel îndepli­ nite : numai să nu fie călcat asemeni oraș de oarecari armate streine, nu mai tirziu de cit peste cîte-va zile, convoiurl de cure U vor sosi la hale, furnizorii vor expediea din porturile cele mal depărtate încăr­ căturile lor de materii prime: produsele industriei cetatel, după ce vor fi îndestulat trebuințele popu­ lației, vor merge să caute cumpărători în cele patru colțuri ale pamlntului; străinii vor alerga aici cu grămada, si cu toții, țărani, cetățeni din orașele cele vecine, străinii, vor merge să iatorisascâ, la căminul său fie-care, să istorisască vieața minunată dusă de cetatea cea libera în care fie-care, lucrează, în care nu se găsesc nici apasați, nici săraci, în care fie-care se bucură, de roadele raunct! sale, iără ca nimeni să pue mina pe partea leului". 2. Comunismul societăței viitoare nu va fi „Comu­ nismul de minăstira sau de cazarmă, predicat poate odinioară, ci comunismul liber, care pune la indămina tuturor, roadele recoltate și fabricate-n comun, lăsînd fie-căruea libertatea de a le consuma, după cum i-ar piacea, chiar la Iei sau aiurea". Ieste încă cu neputință de a ne închipui toate amănuntele, totu-și «cată să ne punem de-acord asupra punctelor principale». Cum se va petrece producțiea ? Mai întăî „trebuie de produs pentru îndestularea celor mal neaparate trebuințl ale omului '. Pentru asta ajunge „ca toți adulții, afara de femeile ocupate cu educarea copii lor, sa se învoească a lucra cîte cinci ceasuri pe zi, de la vrista de două-zeci sau două-zec! și doi, pănă la cea de patru-zecl și cinci sau cinci-zed de ani, și să se pue la treaba ce vor voi, ori în ce ramură de*muncă omenească socotită ca necesară". „O asociație, bună­ oară, va încheea cu fie-care din membră săi următârui contract: „Noi sîntem gata să-ți garantăm folosința de casele, de magazinele, de stradele noastre, de mijloacele noastre de transport, de școlile, de muzeele noastre, și celelalte, cu condiție ca de la două-zeci până la patru-zecl și cinci, cincl-zecl de ani, eă întrebuințezi patru sau cinci ceasuri pe zi la una din treburile recunoscute ca trebuitoare pentru trăit. Dacă vei vrea, iți vei alege singur grupurile dm cari vel vrea să faci parte, sau vel alcatui un grup nou, destul ca acesta să se însărcineze a pro­ duce ce-va necesar. Cit se atinge de celalt timp, grupează-te cu cine voeștl, pentru orl-ce distracție, arlă, știință, îți va plăcea. O mie două sute sau o mie cincl-sute de ceasuri de muncă pe an, într’o grupare producătoare de hrană, de-mbrăcăminle, do locuințl, sau o ocupație la salubritatea obștească, la transporturi, etc., leată lotul ce-tl cerem, ca să-ți garantăm tot ce asemenea grupuri* au produs sau produc»'. Va fi destulă vreme sa se producă și lucruri cari vor fi să-ndestuleze și nevoi nu atît de* urgente. „Omul se va descărca mal înlăi, fie la clmp, fie-n uzină, de munca datorită societăței ca partea sa de contribuite la producțiea generală. Cealaltă jumătate de zi, de săptămînă, de an, o va întrebuința la îndestularea trebuințelor sale artistice sau științifice». «Cel ce va voi să aibă un piauo cu coadă,va întră în asociațiea unor fabricanți de instrumente de muzică. Și dînd acestei asociații o parte din jumătățile sale de zi cele libere, va avea nu tîrziu pianul visat. Dacă se va pasiona pentru studiile astronomice, se va alipi de asociațiea astronomilor, cu filosofii, observatorii, cal­ culatorii săi, cu artiștii săi în mănuirea instrumen­ telor astronomice, cu fnvațațil și amatorii săi, și va avea telescopul dorit, furmzînd la opera comună o parte de muncă pentru-că un observator astronomic cere mal ales muncă groâsă, muncă do zidar, de mecanic, cea mal din urmă si cea mai Wțțd matrumentulul de precizie 'de artiști. 'W ouvlpt, e«le cinei «au șapte ceasuri pe «i «EVlStA de care va dispune fie-care, după ce-și sacrat cîte-va ceasuri la producerea neeesnr. î c°hfi prea de ajuns ca să dea îndestulare lut,, QI' vor banițelor de lux, variate la nesfirșt». ur°r tre. i „Vom avea combinarea agriculturei cu ina omul va fi și agricultor și industriaș, tot QU81rtea; ' „Industrie eminaminte periodică, care’ cere ? timpuri un adaos do brațe, pentru îmbuJ?. Unele pâmîntului, chiar mai mult de cit pentrii agricultura, devenită cultivare-n comun va fi de unire între sat și oraș o. «Tot asta va Dun« tura deosebire! dintpe munca cu capul, cu mintea si CBp^ manuală cu brațul". „Cînd nu vor mai fi mărfi1*1* I foame, gata să-și vindâ brațele pentru o năcă? de bucată de pîne, va fi nevoe ca literații si întx°.as& ’î să se asocieze-ntre iei să șl tipăreascănro*zn.OUn • șurile lor. Scriitorii, la o laltă cu admiratori/6*' și admiratoarele lor, vor deprinde foarte 1 ‘ rfnd meșteșugul de-a mânui coriipozilorul sau vî Cq’ lacul mașina de cules: vor cunoaște plăcerea dn >' izbutit la lalta toți apreciatonl lucrărel de tinftrii’ 1*’ a fi izbutit s’o compuo, s’o zftțuoasci și 8’o vadă j trăgîud-o, în puritatea lei virginală, dintr’o mașini rotoffi „Ori-ce muncă va fi plăcută-. «Dacă va mai eiiBt& • muncă neplăcuta ce-va ssta va fi numai dm pricină câ ° menii do știință du a’au gîndit nici o dată' la'îmbunătățiri știind că se vor găsi totdeauna un. număr de muritori d’ ioame cari, pentru vre-o cîțl-va bani, vor munci în orl-J !de grele condiții ar fî». «Manufactura, uzina, mina, pot fi tot atît de superbe ea și cele mal bune laboratoril alo uni versităț.lor moderne, și cu cît vor fi mal bine organizate In ’ privința aceasta, cu atît mai rodnică va fi munca omeneasca» i Munca furnizata «va fi cu mult mal superioară și cu mnlt mal considerabilă de cît producțiea dobîudită pană în vremea ' de a-zl, sub imboldul robiei,al servajulul și al salariatului». Repartițiea Inse cum se va face ? Orl-cine, care va fi ' contribuit la producție, îșl va aven și partea la repartiție, j Partea de produs nu va fi înse echivalentă cu partea de muncă depusă aDe la fie-care diipă facultățile sale, fie- j earuen după trebuințl». „Trebuințele vor fi puse m»r pre ' sus de lucrare, recunoacîndu-se mal întăi întăl dreptul la Ia vieața, vieațs, după aceea la-ndestulare, pentru tuțl cari vor fi luat la pro­ ducție vre-o oare-care parte». «Fie-care, orl-care i ar fi puterea sau slăbiciunea, aptitudinile sau neîndămînărila sale are, mal înainte de toate, dreptul la vieața». «V«, exista dreptul la-ndestulare, și dreptul de a hotărî singur ce trebuește să fie îndestularea aceea». Stocul sau citimea bunurilor aflătoare va îngădui lesne asemenea lucru. «Dacă luăm în considerare, pe de-o parte j repegiunea cu care națiile cele civilizate îșl sporesc putere* ț de producție, pe de altă parte limitele trase acestei pro­ ducții, fie direct, fie indirect, de condițiile actuale, trebuie j să conchidem cum-că o organizație economicii, ce-va rad ch.bzuîtă, va îngădui națiilor civilizate de a îngrămădi !d , puțini ani atîtea produse folositoare, în cît vor ft silite t* strige : ajung alifia cărbuni, ajung atîtea bucate, 3jW < atîtea vestminte; sa ne mm odihnim, să ne mai reculegem, ! pentru a ne utiliza mal bine puterile, pentru a ne întrebuința mai bine răgazul», Dar ce va fi de făcut dacă cîtimea de bunuri nu va,ftj.* să poată sa îndestuleze toate trebuințele, toate cer*nlflfl(J i „Luare din grămadă pentru totul ce prisosește. Pentru ( lucrurile a căror producție Ieste rcstrînsă, porție, șl ' , după trebuințl, dîndu-se preferare copiilor și bătrînilor, c ; slabi cu alte cuvinte. Asta se-și practică zilnic la t81.*’ <cj vreme le de ajuns finaț, ce comună ar ficasă-1 , 0folosința, uzajul ? Cîtă vreme in pădure sînt dulfUgft țreuscături și sînt castane de-ajuns, ce comună fB«s unul locuitor de a lua din astea orl-cît ar vrea . v B. lemnele prind a lipsi, ce Introduce țăranul ? P°rl tru fie-care o anumita parte. Realizarea.—După Kropotkin, sc}l^areclAsn dt ,’IJ sd ae producă nu tîrziu în mersul cvoluficl °me o existență mat puțin fericită spre cea mat drep^ posibilă, adică disparițiea Statului, transforma fi ?i a proprietăți, și începerea altei ere, toate ajne,<^ prec date de o revoluție socială, care se va ja .^e sd /' pentru care, cel ce prevăd mersul evoluției, gătească spiritele. 1. «La idealul acesta noi știm că nu ,V0®nbU PutdDmari zguduiri». «Pentru Ublma dr°Plăț® ’ PviieH® r*rP în practieft a ideilor celor nouă, ttabute i . , î i re Bă măture toată mucegâoala, toata putreziciunea, c^r rozo cu suflul fol inimile oole amorțite, caro Jro onj0aire devotamentul, abnegațioa, eroismul, si-nrot® p j 0 societate se înjosește, se degradează, so dos­ iră de oa No trebuio «Revoluțiea Socială, cu alto ouvinfo coi»Pflnf®’g{ăpînîro, de oătrft popor a întregel bogății sociale, .„tarea orl-eărei stăpîniri sau guvern». «Rovolnțioa și dOi?i aoroape». „Vremea do față ne pregătește o revoBooia>a J «pana la Revoluție nu mai avem de cît 100® Cfti-va ani». „Asta-I problema ce ne-o impune istorica". Yre-o cl’vOj cine-va, ori nu, asta va avea loe, în afară de vofift otll-va’* . Nu printr’o revoluție de-o zi sau două vom ajunge franstorma societatea : va trebui să trecem printr’o a V întreagă de trei, patru, cinci ani, pentru a so înp0rrni revoluțiea noastră în regimul de proprietate șî modul Grupare nl societăței do a-zi». „In timpul acestei perioade, _g, anarhistă va putea încolți, va putea germina, sa-șl f roadele Iei și să so precizeze în marea mulțime do d°‘rite Indiferenții de astă-zî se vor preface atunci în paranii* cei mal convinși al idee! oelei noi". Revoluțiea nu Uîfi mărginită la un teritoriu reatrîns. «Cu toate astea, nu-I do presupus ci va începo în toată Europa de-o dată». «Gerania le maI ăproapo de-o revoluție de cît s’ar crede». Dar, Tfio-ta revoluțiea ar porni din Franța, din Germania, din Spania sau din Rusia, va fi europeană». «left se va râspîndi CU aceea-șl iuțeală ca și cea a bătrînilor noștri, eroii din 1848 :* va îmbrfițoșa, va cuprinde Europa întreagă». 2, Cel dintâi fapt al Revoluției vu fi distrugerea. «Ins­ tinctul de distrugere, atît de drept, fiind-câ-I tot o. data instinctul înoiroi sau premenirol, va putoa si se. satisfacă din plin. Ce de-a vechituri de înlocuit. Nu-I oare totul do refăcut: oase, orașe, uneltăriea agricolă și industrială, în fine materialul societăței întregi? Distrugeți fără nici o ză­ bavă tot ce trebuește dat jos, toate bastiliile, toate tem­ nițele, toate forturile îndreptate în potriva orașelor, toate mahalalele nesănătoase în cari ați respirat atîta vreme un aer înoăreat de otravă». Totu-și, Revoluțiea socială nu va fi nici de cum domniea teroarel. «înțeleg în luptă să cadă jertfe, pricep poporul din Paris, cînd înainte de-a alerga la granițl, . externunează în închisori pe aristocrații cari complotau zdrobirea Revoluției cu vrăjmașul. Celui ce-ar ținea acest popor de rău, i-aș pune întrebarea aceasta: «Al suferit d-ta oare că lei și cu Iei ? Dacă nu, ai cel puțin obrazul să taci. Dar nici o dată poporul nu va pune Teroarea la ordinea zilei, cum au făont-o deatîtoa ori regii și țarii. «Poporului i-I milă do victime, Iei are prea bună inimă pentru ca teroarea să nu-l dezguste foarte degrabă. Acuzatorul public, furgonul, ghilotina, îl Boîrbesc iute. In scurt se recunoaște că un asemeni regim du face de cît a pregăti dictatura, și ghilotina so dosființază». înainte de toate, cel ce va fi răsturnat Ie guvernul, a Nu vă temeți de puterile lor. Aceste guverne, cari atît do for­ midabile par, se prăbușesc la cele dintâi lovituri ale popo­ rului răsculat: s’au văzut destule guverne dîndu-se peste wip în cîte-va ceasuri». «Poporul so răscoală și leată mașina Statului desfăcută: lerarhiea slujbașilor oade în dezorga­ nizare și nu mai știe încotro să apuce, soldați! și-au pierdut încrederea în șefi». fi at^ na ajunge. «In ziua în caro guvernele vor Bpnlberate do cătră popor, acesta nu va mal aștepta ca “n'guvern oare-care, în inteligența-I nepomenită, să de• i ref°rnie economice. Poporul va desființa proprietatea ^ividuală, ie], prin exproprierea violenta». «Țăranii vor . pe marii proprietari, declarind bunurile lor proprieDrn iC0D?an8’ vor 8t4rPi cămătarii, vor desființa ipotecele. Va 1 .adu.*și independența lor absolută». In orașe, «poporul sluihx ln Bizuire întreaga bogăție socială, va scoate din m ' Vfl Eoui po baronul industrial, și va face iei singur dar înainte atelierele». Exproprierea va fi generală: miDJ5®ntra ca asta să răspundă principiului, care teste de-a oa 2, a Pr°prietate& privată și de a da tuturor totul, trebuie mio JWarea 84 80 îndeplinească în proporții întinse, ln iMteîni8 ar vedGa în Io& de 0 Mie d6 riQd‘ J0a fnu- 80 P’poîS1 nu“aI la “Wo^ele de producție; «d* îndată ce toătona va fl măturat guvernele, va căuta mal înainte de 14ioa,A T augure o locuință sănătoasă, o hrană îndeatnS® SL^rtoăminte, fără a plăti cui-va vre-un tribut». ni ,JeEe că expropriarea asta-va avea margenl». eleată, glH aa.z‘ce> un oare-care om; prin înfrîuărl, pnn reetrincumpere o casa deștul de mar®, să-țl W o !?!îw Emilie» «fi 1» prM fr rit: arunoa-lr* ri p« (Unsul p» stradă ? Fără fodMri* eă 70 cașa-1 abiea-1 ajunge ca să-l cuprindă Manșa familie» lof iXîl^ E^finadin fața ferestrelor Mie? a£ T? °cea U DfiVoe Chlars&-1 dee o mîua de S‘«Dan d aa aP«ta“ent pe care îl înMndn I - fi*!?’ PtPOrDa V\mCr®e a Eăe‘ pe-«est altul, z-n£ ? ’ Camara,de1’ -C& D" maI dat<>^U nimica patronnlnl? Stal în aparentul io caro te afli, firi 8a m^hl de £h““?C ’ DU trObial° 8â ,nal!iI teamă 8e Port»®V Sociala 10 stioiua acum». «Expropriarea trebuie 9ă ge întindă asu­ pra a tot ce ar fi să îugadueaseă ori-cul de a-sl înausi munca altuea». ’ 7 3. «Opera de dărîmare va li urmată de opera de reor­ ganizare». Cea mal mare parte îșl închipue revoluțiea ca un <>puyern revoluționar», asta in două chipuri. Unii văd acolea un guvern ales : «se propune să se convoace poporul pentru alegeri, să, se aleagă numai de cît un guvern că­ rui să i so încredințeze opera pe care cu toții, pe care fie-care din noi cată s’o facă din propnea-l inițiativă». Dar «Ie cu neputință unul popor răsculat ea să-și dee, pe cale de alegere, un guvern care să nu fie o ghiulea atlrnata de picioarele poporului, mal cu sama cînd Ieste vorba de a îndeplini această uriașă regenerare economică politică și morală pe care noi o-nțelegem prin Revoluțiea socială». Alții leată cum înțeleg : riel renunță la ideea unul guvern, «legal», cel puțin pentru perioada ee-i o re­ voltă împotriva legalitățel, precouizînd «dictatura revo­ luționara-1 . Partidul care va fi răsturnat guvernul, zic aceștia se va pune neapărat, cu forța, în locu-I. Va pune mina pe putere și va proceda în chip revoluționar. Pen­ tru acel oari nu vor voi să-I recunoască autoritatea, ghi­ lotina : pentru cel cari se vor împotrivi de a se supune ordinelor ce ie va da pentru a regula mersul revoluției, tot ghilotina. leată cum raționează Bobespieriștil neisprăvițl. Noi, anarhiștii, noi știm câ această idee de dic­ tatură nu-1 pururea de cît produsul nesănătos al feti­ șismului guvernamental, și știm și unde duce lie-care dictatură, chiar cea mal bine intenționată: la uciderea revoluției». «Noi ne vom, face treburile noastre singuri, fără a mal aștepta ordinele vre-unul guvern». «Destul ca în una din zile, pentru-n cuvînt sau altul, Statul să se afle dezorganizat, mașina apăsătoare să se aîle slăbită In func­ ționările Iei, pentru ca alianțele libere să se ivească, să nască de sine. Hă ne amintim de federațiile spontanee ale burgheziei armato din timpul marel revoluții. Să ne amintim de acole federații cari .izvorîri în Spania, spontaneu, și salvară independența țărel cînd Statul Iera zgu­ duit pănă în temeliile lui de citră armatele cuceritoare ale lui Napoleon. De îndată ce Statul nu mal Ieste în stare să impus unirea silită, unirea izvorăște, se iscă de sine, după trebuințele naturale. Răsturnați Statul, so­ cietatea federată va Ieși din ruinele sale, cu adevărat una și nedespărțită, cu-adevărat, dar liberă și crescînd în solidaritate, prin libertatea-I chiar». «Reorganizarea industriei pe baze nouă nu se va face în cîte-va zile», mal cu samă că Revoluțiea nu va avea loc în toată Europa de-o dată. Poporul va lua măsuri provizorii pentru a-șî asigura hrana, îmbrăcămintea, lo­ cuința sau găzduirea. Poporul va pune mînaîntăl și-ntM pe hambarele de grîu, pe pătule, pe abaterii pe magazinurilo cu lucruri de nrană. Cetâțene și cetățeni de bună voință vor face inventar de. tot ce se va găsi în fie-care magazin în fie-ccre hambar: milioane de exemplare de tablouri ezacte de toate lucrurile de hrană vor fi distri­ buite, arătîndu-se locurile unde se vor găsi înmagazinate ca și mijloacele de distribuire. De o cam data, luarea din grămadă pentru tot ce ar fidm blelșug, pentru totce ar trebui să fie măsurat, porții, păstrindu-se hrana cea mal delicată pentru bolnavi și slabi. înlocuire» lu­ crurilor consumate de hrană prin aducerea de la țară, producîndu-se lucruri folositoare țeranilor, cari sa fie ________________ puse la îndămîna _acestora.' afară deasta, jocaitonj[^ș la P rcurile 80niorale sau boerejti precum orașe vor vor cuJtiva ( ei gradinele de prin prejur. Tot așa, poporul va lua m și gradinele de prin prep 2^^ Jocumțele. Grupe de cetățeni de bună vostăpînire și și-locuințele, (ft P c ț rceta a p ar tamentele goale, publicmd Ieară-ș£ ință vor cerceta apartamenl t complecte. Oamenii se liste s vor întruni, pe strade, pe rti arond i 3m ente, punîndu-se de acord asupra cartiere, --------- djgtribuirei dfl locuințl. Neajunsurile ce vor ii, vor fi reîndreptate. Lucrătorii *zldart« vor lua, pentru cjP ceasuri peri munca ohiclndită: Io vor «JtUentole Rari ri * pn p �80 HEVista ibEEi -^maJ sănătoasa do cît colo din zilolo noastre vor răsări. Cu îmbrăcămintea )a fcliti. Poporul puno atăpînire po marile magazine de haine, și voluntari întocmesc liste de proviziile aflătoare. Luare din grămadă pentru tot ce ar fi din blelșug, împărțire sau raționare sau porție pentru tot ce ar fi de cîtime mal mică. Lipsurile vor fi Implute numai de cît de catră fabricile înzestrate cu mașini perfecționate și organizate pentru prpducerea pe o scară întinsă. revista ideei d^idualft sau colectivă : Iei împinge po revoltați 1& șt încetul cu încetul faptele astea ,cîștiga alto năt» generalizez* și so dezvoltă. Partidul revoluționar « ’ târoște cu elemente cari mal înainte-I lerau vmi sau cari lîngezau indiferență. Și dezagregarea în deafâ,^0 «Clasele ^cîrmultoare mal pot încerca să recureă i reacție furioasă dar acesteea i-atrecut timpul: 0 poate deveni prin asta de cît mal aprinsă mal asciu-Jx11 Pe de alta parte cea mai mica concesie nu tace de trezasca spiritul revoluționar și mal mult încă, Ponn i prevede izbînda și Revoluțiea izbucnește.» ’ porul 2. Pentru a ne familiariza cu mijloacele de a faCo noscut scopul revoluției și pentru a deștepta spiritul revoltă, Kroporkin ne povestește oîte-va din evenimonui cxri au precedat revoluțiea din 1189. 1810 „Mii de pamflete de scrieri fac cunoscut poporului vitiii sau răutățile curțel: cântecele ee leagă de capul capete! » încoronate, Iele deșteaptă ura îmi otriva nobilimel și Impo triva clerului. Placardo șan afișe amenință pe rege rbefofi pe fermieril-generall.Vrăjmașii poporului aînt arși în efli>ie' • pvpiSAlAl Se deprinde poporul D« să MUDUiUUa descindă 1X1 în OVIUUU stradă inirun înfrun 6e TWV do^ lițiea, armata, cavalerfea. In jacobinî în sate societăți secrete, jacobihil dau foc la patulelo seniorilor le distrug recoltele și vînatul și ÎI slîng și de zila. Pe cel ce umblă după încasarea de dări și pe cel ce plătesc îl amenința cu moartea In una din-zile, ee sparg hambarele, se opresc convoiurile cu pine, se dau Ajo barierelor slujbașii, slugile, se uoid, condicale de dări, condicole de socoteli arhivele municipalități se pun po foc»: «popoiul simte îndrăzneala crescînau-i și-acela-șl oameni cari odinioară zdrobiți de mizerie se mulțumeau de a suspina în tăcere de a suspina în ascuns acum ridică cannl și merg cu fruntea bus spre un mal bun viitor..» Kropotkin nu crede că trebuie să mal stărueascâ «asupra concluzilor cari pot să fie scoase de-aicl»: dineul se mulțumește să ne înfățoșeze faptele citata că, trebuind «să no slujască drept învațămînt prețios». Paul Eltzbacher. , II. «A pregăti spiritele pentra^Revoluție» leatăsarcina celor carirprevăd"mereu! ^evoluției. Asta-I cu osebire SitfCinâ socieUților"secrete și a'organizațiilor revoluțio.­ ------ —--------- «- «s « Aw.ni.-M5bM.wwAi.au narei-. Asta-I sarcina «partidului anarhist». Numărul anarhiștilor crește pe fie-care zi și pururea va merge crescînd, dar numai în ajunul răscoalei generale va ajunge majoritate din cum minoriate Iesle a-zl *8ă ne aducem aminte ce tristă priveliște înfățoșa Franța numai cu cîțl-va ani îna , —­ inte de Revoluțiea ivoluțiea mare ș' și ce slabă minoritate lerau acel ce visau desființarea ființarea regalitățel și a feodalitațel și . totu-șl ce transformare trei patru — ani mal — cu »— « —— *— » tirziu minorita­ tea a început revoluțiea și mulțimea s’a luat după Jea». Dar cum să se pregătească spiritele pentru revoluție ? 1. Mal înainte de toate trebuie do făcut cunoscut pretutindeni scopul Revoluției. «A-I face într’atît da vădit prin cuvinte șl fapte în cît să ajungă cu totul’ popular, atît de popular în cît în ziua mișcărel de pe toate abuzate să pornească. Sarcină cu mult mal uriașă și mal trebuitoare de cît îșl poate închipui de obiceiîi cine-va: pentru-că dacă scopul acesta Ie viu în fața ochilor celor puțini nu Ie de loc așa pentru marea mul­ țime zăpăcită de presa burgheză». Dar atît nu ajunge. Ieste vorba «a se trezi simțul acela de independență și acel suflu de îndrăzneală fără de care nici o revoluție nu se poate îndeplini». „Dar de la raționarea cea liniștită păn la răscoală păn la revoltă ie o prăp '.știe prapastiea care la cea mai mare parte din omenire desparte rațiunea de fapt cugetarea de voință. 2 Pentru a ajunge la aste două scopuri nu Ie de cît un mijloc «aepunea, acțiunea minorităților neîntreruptă BIBLIOGRAFIE înoită și înoită mereu Curajul devotamentul spiritul de jertfire sînt tot atît de molipsitoare ca și înfricoșarea sau lașitatea ca .și supunerea ca și pacanica sau ca și groaza Semnalăm înceoutul unei publicații periodiodice: «Bi­ cea mare». blioteca Națională». Inaugurarea se face prin volumul «Ce formă va lua agitețiea ? 8e înțelege că formele «Doamna Măigănta, de Ion Cătină. Interesant volumul cele mal felurite cari-I vor fi dictate de împrejurări de acesta, în special, prin faptele crîncone cari purced din mijloace de caractere temperamente. Cînd lugubră jalui- zădătniciea măririlor, cari se desfășură în trecutul Dom­ teara cînd persfilătoare sau zîmbitoare înse pururea în­ niilor Romînești. Interesant apoi pnn limba armonioasă drăzneață cînd colectiva cînd curat individuala : agitațiea și colorată de care s’a slujit autorul, o limbă cum ar fi nu va neglija nici unul din mijloacele ce-I vor fi la n- frumos mal înde obște să se cam scrie. dămînâ nici o împrejurare u viețel publice pentru a ținea «Dreptul Roman în literatura juridică romînească», de spiritul public pururea treaz pentru a propaga și for­ E. Dioghenide... Un studiu de valoare, documentat minui mula nemulțămirea pentru a ațîța ura împotriva exploa­ nat de cunoștințele sociologice pe cari, autorul, cu-n in­ tatorilor a lua guvernele în bătae de joc a le dovedi slă­ teres aparte, odinioară le-a cultivat. biciunea și mal cu samă și-n totdeauna pentru a deș­ «Anarhism și socialism» de C. Lobrogcnu Glierea. Două tepta îndrăzneala spiritul do revoltă prin pillde». studii asupra cărora n’am fi voit să facem nota dlscof; «Oameni de inimă cari nu se mulțumesc numai cu vorba donată de la admirațiea universală chiar noi daca n ar n dar cari caută apune vorba în aplicare caracterele integre fost prevenirea ca sa nu zicem mal mult care respiră din pentru cari faptul alcatueste un tot cu ideea,pentru cari puș- iOIO «, auwtiu Iele.. AA Meuu trebuit autorul » s& muiuo îndure în vieață ma-e» ---neca’ eăriea, surgunul sau exilul și moartea sini mal de preferat de la vre-un «prietin» al său «anarhist» pentru-că cu docude cît o vieață în opunere cu principiile sau ideile lor, mentare atît *■ de ’ neîndestulătoare să“ categorisascâ ' ‘ --------x de o samă oamenii întreprinzători, cari știu câ pentru a izbîndi tre­ inș> Dacă Ie un anarhism care merită atît de mult buie sa cutezi, acești oameni sînt sentinelele pierdute ce am fi voîtșinoisă ne fie descoperit șl am fi voit mai sie» încep lupta, cu mult mal înainte ca masele să fie îndestul să vedem din ce anumite condiții materiale purcede cu can de întețite pentru a ridica pe față steagul răscoalei și-a în evoluțiea lor naturală n’ar putea sâcaareze perfect, un merge, cu armele în mină, la cucerirea drepturilor lor. partizan nartizan al matei materialismului istoric sau economic ne-ar iiu In mijlocul tînguirilor, șezătorilor, discuțiilor teorectice, făcut în privința 1i asta un studiu frumos. * . se produce un act de revolte, individual sau colectiv, «.t’-o broșură de propagandă în care-I vor «Cetește-mă» care rezumează năzuințele domnitoare». de acele nepotriviri sociale a căror evidență nu știmei <8e poate ca de-o date mulțimea să rămîe nepăsătoare, ar putea să o mal tăgădueaacă acum. . >e indiferentă, se poate ca ista să urmeze mal întâi pe în­ «Represiune si prigoniri dare de samă a Intru*111®. < țelepți, pe cuminți, cari se vor grăbi sa taxeze de «ne­ la 10 Mal 1908 a Grupului muncitorilor socialiști ro™ bunie» un asemenea act. Nu tîrziu înse nebunii vor gâsi din Paris» cu. o prefața de M. Gh. Bujor. Prefața i ju, simpatii masa poporului va aplauda îndrăzneala lor în santa și serioasă. In broșura Ie vorba fara-ndoeală < secretși vor găsi și imitatori. Pe măsură ce cel dintăl dintre orurl grave dar sarcasmul ce fio presură în loa m "8 lei vor merge să populeze temnițele și pușcăriile vor veni nu numai deplasat dar uu sarcasm piticesc. Știm Di alții cari să le ducă opera înainte . faptele de protestare pozițiea omo easca care din lucrurile cele mal s nalegală, de revolte, de răzbunare so vor tnmulți. Prin mal grave îșl face un subiect de batjocură și <w . gU. faptul ca se impune atenției generale, ideea nouă se 8tro- Iele alt’felid.ar trebui să pue pe fie-care pe gin® . și wara in capete, cucerind proselițt Un fapt face în cîte- truca să încurajam tocmai noi o asemenea diepo t„ pe ProP^nda de cît mii de broșuri». apoi chiar față ae protivnicil noștri cari chiar oild« Prin ISJ11} fir®3? B0-mPotrivețte • Ies măsuri toarte aspre. noi ne Jeu uno-orl în deșert încă Ie bine alt-feuă Y - ------- \2ggl.QA naștere la alte fapte de ritrvrîtlre in- de _________ la noi să primească. .. . ""' Ttywnfl* „40RO1U*, UpK«aI1 București, Strada Epurilor, 1908 No- LXXVI. 6. henry david thoreau 10. E7?.X“PP:«S“.” pune ca o strașo poate cu nici un. chip ocoli, j pe care trebuie să o dezlege măcar, pentru sine. £ Acesta, după cum natu_______ i4 pe ciod ființază culturii,, oamenii rfau t4 a-_ ra-1 îl va mina1 5au ba în spre luptă și pro<x• ^încă să fie dc acord asupra foloaselor Pa8 an dă, după cum va fi înzestrat pentru E <i*» j“ns " . -l.'_ w pnin v<i i Ce-va neîmpăcat, atavic, din noi, poate asta’ Vadeveni martir, nebun uitat de lume înîimalul un nimalul sănătos, sănătos, care care zace zace în în ori-ce ori-ce om om săsă- sau sau u ? ÎDtemector de religii. Pentru-că-n fie«ntns seluptă în contra formelor leicompli- care doarme în taină un al doilea om, care, cate. P Pretueste ret^e-te Iea oare ?are cît toată toata acea uriașă clipele de singurătate, se deșteaptă și amuneă ce ne-o pricinuește? Sîntem noi oare ^a-Și întrebare îșipune, malnedesluțitsau munfă mai fericiți? fericiți ? Sau, nu ne putem noi oare a- “Jai <?lai’- C>nd unul dintr’aceștia s’a istovit cpmana cu măgarul, ademenit, de acasă la , c lnUl?» barătăm recunoștința noastră, cu semăna lira și de la tîrg acasă, de-o sărcinuță de *a?’ Print,r ° adorare postumă. In cele din iiif legata de oiștea căruței cu cu o o șchioapă șchioapă yrmă’ ț1/56 a SPUS §l, faeut» ae preface în fin? legata de oiștea căruței - D,n ■ | ' ' I | ; ; i j ; i I .Pssatis zur A.merikanischen Literator» de Dr. Karl Federa — mai departe departe de de dînsul? dînsul? Mii Mii de de întrebări întrebări se se 1 alălurează pe lingă astea, și în toate epocile de cultură s’a ridicat o opoziție bucolică, eîmpenească sau pastorală, de la Theokrit șiHorația pană la Rousseau și Tolstoi. Dar nu numai apostolii unei stări primilive de lucruri stat cei ce lupta împotriva fehulul nostru nebunesc, istovitor, de-a trăi. Alții au mers cu mult mai departe : au cău­ tat sa pue stavilă în de obște ori-cărel trudiri. N’aveau ce zice împotriva plugarului, dar ablea încuviințau pe păstor, cugetînd la lucruri mult mal de samă de cît că din ce vor trăi lei și copiii și neamul lor pe ziua de mine. Și, ca pe vremea vechilor Indieni, și astă-zi mai pășesc cîte «nil, tu cufsul omenirei, prin valurile vremel, strigînd: «Prea din cale afară munciți: hu aveți cînd trăi». Cu necazul imputărel de-o parte, cu un zîmbet de dispreț de cealaltă, toca și astă-zî stau față-n față cel ce contemP*a> cel ce stă și se uită și cel ce se zbuciumă n . y1dește, și întrebarea, care din cele două Hlpletene a^e u* lsus» Maria sau Martha, și-a inca Par^ea cea ma^ bună, tot nedezlegată Ie diZn»*? aceste chestii pot fi foarte frumos !n • 6 îutl’’o Schiță, cît pentru a fi luate sâmtn10u’ cu* i'ar trece Ppin minte ? Ne lăceen 5 brațe^e viețe'i, urmînd întocmai, cu atre C] Naivitate, instinctele și obiceiurile noasI duna toată cultura și situațiea ce o avem, ! l°r* °i ^ceau și cei antici în deliul 14 nu n n am auzi, că nu ne-ar ispiti, De spun G'ar ÎHCÎnta • poate cuvintele cari t Ce*3a nou> dar luam în serios vieața c°PiUrin chipul în care ni s’a prezentat din afaCeri‘e’ PlăCerile’ Se °PUnn Se vidica ridică însG înse cite cile unu1 unul,’ care ’’ 0Uehuniel obștești consfințite pe care pnnool poreclesc ’'cumintenie7’citer unul, < buiJ °bștesc, se grosolănește, se pietrifică, se banahzaza, își pierde ori-ce înțeles, se pteface-n «rațional»; acum ne putem și noi în­ suși învățăturile sale, fără să ne neglijăm se înțelege afacerile. In trecut tolerăm ori și ce: ca și-un cutremur de pămînt, un omor pe­ trecut departe, ne dă un fior plăcut de întrelinere ; Oaientt origi^după 1 1’ ____ -- - ___ - o— • L ’dv.r Fa■ ce nu ne mai stingheresc, ne convin de minune. Cel ce trăește înse și Ieste alt-feliu ca noi, n’are nici o dată dreptate. Sîntem deprinși a privi obiceiurile noastre ca cele mal „raționale" și a le proclama ca atare. Că aceleâ-șl «mora­ vuri», acelaș obiceiîi care nouă ne pare ca arhi-sfint, apare, după 30 de ani, sau la o depărtare de 30 de leghe mal spre apus, ca ridicol, puțin ne pasă de asemenea lucru. Dar acest curaj le curat lașitate. Cînd sîn­ tem în majoritate, sîntem fâră îndoeală straș­ nic de siguri... Cîte nu-s, cari ne despart în­ tre noi: neam, religie vederi politice, lupte, lupte de interese și tot feliul ae uri: în mi­ cile obiceiuri și-n urmările precumpănitoare, sîntem înse o masă compactă și ne aparți­ nem unul altuea mal mult de cît ne închi­ puim. Pană în cele mal adinei cute ale vie­ țel omenești pătrunde tiranica obiceiului. Ju­ decata noastră morală umblă nebună după căpetenii și precedente. Cea mal mare parte din așa numita g morală publică» nu ieste de cît un obiceiu, îngăduitor față de ori-ce mi- KKWISTA IDEEI DN AN, 10 NUMERE, 5 LEI Abonamentele se trimet prin mandat ’• D-iui i*. muihoIii, 10, Strada Epurilor, —-București. Abonațil cari pentru abonament așteaptă a fi uizitafi, plătesc abonamentul sporit. Tot așa cei cc așteaptă pentru asta alte formalități.., Numerile lipsi din cursul anului, ni so cer. Toii acei ce nu se pot acomoda sa plutească abonameniul, Sini cuItirmntărugați sine mapoeasci Reouta. �«â niiVîSTA IDEE! MkVistA șelie, cucarese înțelege sîntam deprinși, loarte aspru fața de cea mai mică călcare a ceea ce ieste „moral11: moral ie înse tot ce fac și au făcut cel mult!, ccea-ce ne scutește de-a iudcca prin noi, un hogaș purtat sau cum am zice un drum bătut, pe care să poată un bl a și cotiuga greoae a crierului nostru. , Acest mod de a privi al majoritățel, care face Pe fie-care atît de sigur, care domină totul, po­ litică, moralitate, moda, chiar și religie, nu Ie de cît un amestec de trufie și lașitate. Am putea poate să ne ridicăm cu cîte-va trepte mal sus și să zicem : Obiceiurile, mo­ ravurile noastre sint niște rezultate necesare, tataie, nu sint de cît eflorescenta, urmarea stărei în care neamul nostru în clipa de față se află și trebuea -să se afle, în condițiile sale istorice. Dar, punîndu- ne dintr’un punct de vedere mal înalt, ne dăm samă, că, de vreme ce natura ne-a dat, drept principiu de dezvoltare, lupta, mișcarea, nu ie nimica mal de temut, ca ridigitatoa sau ca stagnarea: fie-care formă viețuitoare amenință a se-mpîetri, fie-care clădire nouă amenință să devie o închisoare stînjinioare, lear zidurile pe cari ablea le-am înălțat în triumf, pentru a areta pană unde am ajuns, amenință acum a nu ne lăsa să pășim mai departe, și trebuesc dftrîmate. leatâ de ce novatorul, de o cam dată, ieste, în tot deauna, un dărîmător, un criminal: institu­ țiile noastre cele mal reacționare ău fost întemeeate do niște oameni cari odinioară tre­ ceau de cei mai aprigi revoluționari. In toate timpurile înse consfințirea nebu­ niei obștești a întețit împotrivirea oamenilor serioși, viguroși, și chiar dacă nu toți au simțit imboldul de-a îndruma și cuceri omenirea la o vieață mal liniștită, mai bună, fie-care, după puterea de muncă, după vredniciea personalltâțel sale, a lăsat după sine o neînfrîntâ înrîurire. Așa, pe-ndep«rtatul și puternic mișcatul fond al Nouel Englitere, se deosebesc limpede, cu tărie, chipurile cîtor-va viguroși oameni, cari au trecut prin vieață alt-feliii de cît ceilalți. Dar nici unul nu a fost mal caracteristic și tot o dată mai fan­ tomatic ca Henry David Thoreau. Ce-a fostThoreau? Anevoe de spus : tot și ni­ mica. «Un pierde-vară», ziceau și scrieau mulțl, și Lowell lasă a se înțelege printre rîndurl, asemenea lucru. .Un muncitor îndămînatec la orl-ce treabă și pe care-o găsea, spun alții. Un „original" ar fi zis unii, care ar fi fost uitat dincolo de Concordia, dacă nu ar fi ieșit la iveală tot alte volume dîn scrie­ rile sale fermecătoare, originale. Un om enigmalic, interesant, îndrăzneț, a fost în ori­ ce caz; unul din cel mai liberi ce au trăit cînd-va. «Cînd se va scrie biografica sa, zice un autor englez, lea va părea un mit, o po­ veste». Dar această biografie nu ne-ar po­ vesti tocmai mult, și tel ar rămînea o enig­ mă nedezlegată și pentru noi, de n*ar fi de față cărțile sale, toate auto-biografii,note zilPKc pagini din vieață, cu digresiuni stranii, din • fenzitate Dantescă». <Cît de adîncă și o urma ce a săpat cugetarea pe fața |impea -cea unui care-1 văzuse pentru întăasUl’’ dată. Statura mijlocie, subțire, ochi eocăprH, așezați adînc, sub niște sprincene 83 viețuitoare, care-1 primise, cu ioatâ încrede­ cari Iei ne răsare limpede, dar sub Uh n rea în intimitatea-!. care văl, nu chiar plastic de tot. °a,’e Nu departe de Concordia le un lac mic, Francez de origină, dar american de u numit Walden, adine,ilacut, limpede și Închis, generații, lei se născu la 1817, în Corcordi ca la un ceas depărtare înconjurat de coline ca fiu al unul fabricant de creioane. Cabait’ jplU’b ° mină, ca și Emerson, vacile la cireada, întrînri : tUA<S ’pierde-vară se pricepea de minune împădurite, plin de apa cea mai curată și străvezie: cun izvor nesecat în mijlocul pă­ apoi în gimnaziu și la universitatea din Ha? A ri-ce muncă : iera fabricant de creioane, durilor de stejar și de pin". Astă-zl se găsesc ward, unde îșl isprăvi studiile. Cît pentru rmnlar, zidar, grădinar, și cîte și mai cîte : acolea locuri de gimnastică și de sport și a-șl alege după asta o carieră, nu avu nici o }lra sfătuitorul cel maî căutat al tuturor ță- mal multe clădiri: pe atunci înse totul nu plăcere s'o facă. Iera un om care voea să trăească aoilor diQ PreJur’ Ppicepîndu-se la pămînt iera de cît an pustiu izolat. Acolea își dură ca o ființă liberă, nu ca magarul alergînd •la vreme, plante și animale, ca nici unul Thoreau bordeiul în care sălășlui, în deplină după ademenitoarea sărcinuțâ de Cari care îin iei. Pentru a cîștiga cei vre-o cîți-va do­ singurătate, doi ani. Iei singur îșl ridică bor­ pentru noi se numește, cînd bani, cind glorît ie, lari ce-i i'erau de nevoe, muncea pe an cîte-va deiul,din scîndurl, și 1 coperi iei însu-șl și-1 renume, cînd carieră, mal luînd încă si 0 sânUmîni, ca salahor sau lucrător cu ziua. tencui: toamna îșl așeză singur soba. Bor­ mulțime de alte porecle: nu voea să se pu0 ca învățător, m^î adesea ca geometru, deiul avea o singură încăpere, în lea un pat, la muncă, ca toți, la biurou, la prăvălie, lînga sau ținea conîerinți. Restul timpului Iera trei scaune, o masă: mai toată mobila și-o carte, pentru un scop tîrziu. Pentru-că cu liber,* colidînd pretutindeni’, cugetînd, obser- făcu singur, ca și lucrurile cele mal de nea­ toții o știm ; cînd vom avea ceea-ce ne în­ rfnd, mulțămit, ca un Derviș modern. Sim­ părată nevoe. Iei trăea din fructele ce găsea, chipuim că ne trebuie, vom fi prea bătrîni plitatea lui nu Iera înse de loc spartană, n’a- peștele ce prindea, din fasolele ce le cultiva ca sa no mai putem bucura : vom fi mulțâvea nimic din chinul, din canonul călugă­ prin prejur, în pădure, din cari vindea cîte miț’i doar că sîntem pesfîrșite, și vom merge resc : pentru iei nu exista renunțare sau le­ o baniță, cumpărîndu-șl, cu banii prinși, spre vecînica odihnă. pădare de sine, ci așa-l iera firea, plăcerea ce-va făină, sare, cartofi, zahăr. Pînea și-o Acest om ciudat voea din capul locului să lui. Oamenii îl priveau ea ce-va ne-nțeles și făcea singur. După propriea sa socoteală, trăcascâ, nu să se zbuciume, să se trudească, totu-și care se înțelege de sine : trebuea să vieața îl costa pe lună cam 8 dolari. Toate să trăească liber, cum n’a fost să trăească fie așa. astea iei le descrie amănunțit în capitolul vre-un rege, să privească cu ochi-I lacomi, Iei cealaltă nu curpu- întâi al cârjei, încare mal departe-șl descrie — Inse privea x , la lumea . ----------să soarbă lumea în desfătare. Fără a-și tace țină mirare. Cele 12 munci ale lui Hercule i vieața lui de pădure,în capitolul „Economie", din originalitatea sa un program, cu sîngele so păreau nimic, față de cele ale concetățe- Nici o dată nu-șl încuea bordeiul: ori ce ră­ rece al unui Anglo Saxon, și-a mers iei canilor săi : pentru c’acele aveau cel puțin un tăcitor de prin codru putea să între : singurul lea~I aparte. Nu explica, nu-ndreptățea nimic, sfîrșit, pe cînd ale contemporanilor săi nu se lucru ce-i lu o dată înstrăinat, fu o singură făptuea. Un derviș modern, fără nevoi în în­ țelesul nostru orășănesc, dar plin de nevoea , mai isprăveau nici o dată. Fără-ncetare, fără carte: o traducere din Homer. Dar se mînde nici gîeI---, cuj----ideea că atunci Jcînd .... un „scop, se sfâșie, în vieață, unii pe — - --------o maîdreaptă renaturei, lumineî, libertățe'i și liniște! de-a alții, jertfe ale avere! lor și ale deșărtăciunei pactizare a bunurilor va fi introdusă, cînd gîndi. sau închipuire! unor trebuinți ce ’-ar avea x ce-ar avea:: nu va poseda nimeni mal mult de cît cele Iei găsi înse lumea-mpărțită, nu chiar curat nu găsesc măcar timpul să fie într’adevăr de trebuință, cînd toate exemplarele din ca la noi, Iera doar în Angjia-Nouă și pe la cum se cade: n’au măcar timp de deaa sta drepți Homer vor fi distribuite celor cu dar de-al anii 1840 și ce-va, totu-și găsi că „lumea Iera ca oamenii. Cei mai mulți, din oamenii ce-i ceti, atunci vă dispare cea mal din urmă a regelui Admetus, și, ca Apollon să trâ_ l _ i ; Q v j ea ^ o desnădăjduire pricină de furt. cunoaștem, duc o ească, trebuea să slujască lui Admet". Dar Original ie chipul de-a scrie al lui Thoiei știu, după zisa Iul Direks, știu si-1 tragă . ascunsa, iear ceea ce numesc iei resemnare, nu le ie de cît desperare-nchegatâ. reau: lin și totu-sl pătrunzător. încă înainte pe sfoară pe-acest Admet. Avea lei trebuință de bani, dar ciți-va asemenea vieață ieste lară îndoeală greșită. de „Walden, . însul a scos o carte întitulata: Ulnsul voea vhap să încerce o alta Bătrînii, ce-iț saptămîna(<} carte în care descrie o cădolari pe an îi ierau de ajuns. Pururea tot j Dînsul drept, ne povățuesc dv-w în aceea și haină trainică, cenușie, umbla, In P,°y,ăVjescta a Eou. laȘa A e"u° Parte “ lătorie de descoperiri, făcută cu frate-său, noi: dar ce îndrituește pe bătrînioarecasă cap cu o pălărie de pae: de obiceiu mînca i ciee no—***-*» T L x ... . ----- ,~ ă ne într’o luntre, lucrata de lei, pe rîurile pa> mîncările cele mai simple, drept vorbind iera > ? InfcFu. cît a^.scos’o voi la capăt triel sale, Massachusset. Timp de-o săptă•pal frumos, mai departe? Arăta ți-mi pe-a-. mînă lei s’au urcat și coborît pe rîurile Convegetarian, fără a, a I<*vt/ face un dinu as, • V cuc IUI ld.ll/ 1C1LU, UI» principiu — carui vieață, în cazul cel mai bun, să cordia, Merrimac, și fie-cărei din cele 7 zile știea, ca și sălbatecii, ce nutrește mai hi bi • j nufost o greșală? O colibă, o odae cu mobila cea mai simp / ii-) Thoreau îl consacră un capitol. Cind cetești, oah ?^a’ c°Dnda neaparată, hîrtie și cerneală, lui îi iera ' ta Iei aci prin yi-ju țară, jaia, observînd, uuwrviuJ, cer- pare că mergi cu iei, vezi peisagiul, vezi rîul, j c etînd, dar un < ' • ‘ ’ ajuns: cărți afla la prieteni, propne PrJPfrJeta ajuns tat„ej ®, ulș- j cercetor al vieței, care, pentru cîmpiile, pădurile și oamenii, în zorii zilei, trebuea, armă nu purta nici o dată, ne ? , ® 0 cunoaște, nu aducea nici unei ființi Ca prihtr’o ceață subțire: ai o simțire de pei. de nimic u»«jj ■ Moartea : mănind pe nimeni și ne avînd de uim . saj visat: asemenea pildă avem în cele din x.u?tJCa paserile, pubeLUie, upsii ,.~.VMU vvxuw . Care cunoștea lipsit U.C de aiuia armă* urmă wr capitole din, „Heinrich cel verde", o teamă. Nu se folosea do loc de de trăsur y—-» — vea tren, mergea totdeauna pe jos, pentru-ca ^ ,j *dbea p Dea trandafirul, tra»dafirul, fără" să-l Să luăm din „Duminecă": „Liniște adîncă, i-l rupă. totdeauna destulă vreme: frig și - cirA?e.l'SOn» în casa cărui Thoreau trăi un an, conștientă aproape, ca și cînd ziua aceea ar obosală și foame, putea să-ndure c cfl .I re:l mbea foarte mult și a avut o mare în- ii fost un Sabat al naturei: aerul iera atît de bine de cît Indianiî, cu cari so întovar ^rî.co !! 05 asupra-i, îl poreclea «Tinărul Pan», ondulator, cristalin, în cît avea pentru peisagiu, drag în călătoriile sale. Se înopaca feC0 jL,n “'adevăr nu iera sălbătăciune, nu iera acelaș efect,ca și geamul unui tablou: îl dădea societate, iear părerea oamenilor ii m ui ennre’ al cărel chip de a fi să nu-1 știe : o depărtare și o desăvîrșire ideala. Peisagiul Byron și alții, cari se făceau car P ij^Ștea ttpetul, țipe tul zborul, zborul știea stiea unde sâlăș- learaîuvestmîntat într’o lumină liniștita, într’o asemenea lucru, sub orl-ce Privir^ reflu le cun Ce animul Tot aȘa Și cu plantele: lumină, lină, în care crîngurile și împrejuri­ noasă, batjocoritoare, sufereau . in 8chin?k^t®a vieața cea mal de-aproupe, toate mile se aretau în niște margini regulate, strecura, înse, prin asemeni piivi » îestari) l'^e de formă. Apa, în toate mani- nepomenite. Cîmpil neregulate, accidentate, «șa, Ura să He bagat in ^or d« puțin cunoscută, Nfttnna sa^e> nu-l iera mai puțin csnnapnW- se întindeau în zare, netede, moi, ca^ niște ■■ ’ q- ființă pajiști de parc, Iear nord, cu contururi bine rea-I iera de-acele ce nu se uită u. întreagă Iera pentru P dînsul i I • A&AV* VA x/A V CA VI OVWO W Y XCA- �HfîVte'i'A ibfifci încondeete și pitorești, alienau ca o draperie de-asupra unei țări zineștl. Lumea lera gă­ tită ca pentru sărbătoare sau ca pentru altă măreață pompă sărbătorească, cu stegulețe de mătase fluturînd pretutindeni : lear vieața ne părea că se întinde nainte-ne ca o verde alee ce se pierde-ntr’un cring, pe cind pomii roditori sînt în floare*1. Cum și pentru ce traca în pădure, spune lei într’un pasagiu din multe: «In jurul viețel mele îmi place o margine largă. Cîte o dată, în cîte-o dimineață de vară, după ce mi-am luat baea obicinuită, m’așez în pra­ gul porței mele, scăldată-n soare, de la ră­ sărit la amiază, adîncit în visări, în mijlocul pinilor, nucilor, și a tot feliul de arbori, în mijlocul unei tăceri și singurătăți ne-ntrerupte: paserile cîntă în jurul mieu sau fără zgomot zboară prin casă, până cînd razele soarelui, cari se îndreaptă spre fereastra de la apus, sau huruitul unei trăsuri pe șoseaua îndepărtată, îmi amintesc de al timpului zbor. Jn aceste ceasuri leu cresc, cum crește peste noapte secara, și lele-s cu mult mal nune de cît ar fi putut să fie ori-ce lucrare a mînilor mele. Astea nu sînt din vieața-mi un timp scăzut, ci timj) adăogit peste ceea ce-mi ieste dat, peste porțiea mea obicinuita. Pricep ce înțelegeau orientalii prin , contemplare și curmare de muncă. De obiceiu nici nu bag de samă cum trece vremea. Ziua înaintează, ca și cum ar ii avut de strălucit asupra unei operi de-a mele: Ie dimineață, și ulte-i sară, și nimic deosebit isprăvit. In loc de a cînta ca paserile, zîmbesc în tăcere de feri­ cirea-mi nețărmurită. După cum păsărică din nucul din fața ușei mele își iubește iea ciri­ pitul, așa-mi iubesc ieu îngînarea, cîntecul mîeu năbușit, pe care păsărică, din cuibul mîeu, ar putea să-l audă. Zilele mele nu sînt zile de sâptamînă, cari să poarte pecetea vre unei zeități păgîne, nici nu sînt fărîmate de cea­ suri și minate de tic-tacul unui ceasornic : trăesc ca Indianii cei puri, despre cari se zice, că pentru ieri, a-zlși mîne, aveau numai un singur cuvînt, înțelesul schimbărei arătîndu-1 ast-feliu : pentru ieri, înapoi, pentru mîne, nainte, de-asupra capului pentru ziua de a-zl... Pentru concetățenii miel, asta va părea, fără doar, o trîndăvie desăvîrșită : dar dacă m’ar judeca paserile și florile, după măsura lor, așii găsit fără nici o prihană... In feliul mieu de vieață ieu am cel puțin un folos :• pe cînd alții aleargă pretutindeni după plăcere, prin societăți și prin teatre, vieăța mea însă-șl mi-l o plăcere și nu-ncetează nici o dată de anu-mi fi nouă». Iei nu iera înse cu totul singur. Mai întâi Ierau sunete de tot feliul: trenul din mar* ginea pădurel, mal ales noaptea, cînd trecea peste poduri îndepărtate, și toate cugetările ce trezea jertfele cerute, de muncitori: <un om sau fiecare traversă». Apoi ierau feliuritele mugete de animale; iei putea sa audă și cucoșil și emil din saț. Șl nici vizitatori nu lipseau: *«vcam trei scaune; unul pentru șingurătea, două pentru prietenie, trei pentru . tate». Vînătoril, tăetorii de lemne 81°kCle’ cengii, cu osebire copiii se abăteaa cu d c" pe la dînsul, cîte o dată și prieteni celei?8 unul, ce nu-1 găsi acasă, drept carta de • zită îi lăsă cîte-va versuri zgîriate in/}' frunză de nuc. Une-orl mergea în , chiar Iei, de-și cumpăra una și ajta j.9^" de sta la cislă cu cine-va, și-n cea’ nv“ întunecoasă noapte își nimerea instinor1 înapoi drumul lui la pădure. Mai av după aste un vecin viu, Iacul cu ana0? apa-f, care Iera atît de limpede, liniștita, în cit" -îl o’ rîndunică care o atingea cu aripa, o insecta care-i fugea pe deasupra, făcea niște cercuri pană la mal. «Un lac Ic ochiul pămîntuluicel ce cată în iei, măsoară adîncimea pro­ priei sale ființî: copacii de pe malu-i sînt ge­ nele I prelungi: colinele-mpădurite și stîncile” sînt sprincenele ce-I atîrna deasupra». Cît de bine cunoaște lacul, și malurile, șl albiea, și lot ce zace-n adînc, și cîte bucurii dă Jacul cînd pescueștl la lumina torței, pe care la urmă o arunci departe-n talazuri, cari o slîng sfîrîind. Știuca, crapul, și porcușorul, țiparii și păstrăviorii înviorează lacul, nu din cale afară do mulți, și Iei le știe toate tainele lor. Ca vecini mai de samă* avea ani­ malele de uscat: rîndunele și ganguri, chîăr potîrnichile Ierau deprinse cu lei: un șoarece de pădure venea zilnic să stea la masă cu iei. O petrecere minunată îl făcea cufundariul, care petrece pe baltă cîte-va luni, pe care-1 vina cu barca, fără gînd rău, și care par’că pricepea că iera numai glumă : se afunda, spinteca apa și lear Ieșea la iveală, rîzînd diabolește. încetul cu încetul se făcea toamnă. Cocoarele și alte păsări călătoare plecau, vespele se adăposteau de frig în camera sa, vîntul de Nord răcea lacul, care se acoperea de-o ghiață verzue. încetul cu încetul se închidea și iei, trăind cu morții, de cari nu se temea, Indieni și Negri, îngropațl în apropriere, și de cari în asemnea vreme își amintea. Iei presura hrană pentru animale: epuri de mosc, veverițe și dumbrăvence, veneau pană 1» ușă, pline de haz: o cucuvae holba somno­ roasă ochii la iei, cînd trecea. In timpul nop* ței vedea vulpile-n cîrduri pe luciul ghețeL cînd și cînd cîte una lătra catră fereastra sa luminată scoțînd o înjurătură scurtă, în hmba-I vulpească, fugind apoi mai departe. As * feliii, cu mulțime de întîmplărl, primavar venea, pe care ca să o vadă, cu osebir , Thoreau se așezase în codru. y Dar vieața în Natură și cu Natura J.u. toată în carte. Și Thoreau face parte din transcedentaliștii Americani: și pentru lumea Ieste un vis și un simbol, și t0 •• devin pentru iei o parabolă. Intîlnirea P cu malul, pentru dînsul însamnă tre de la cele lumești la cele supra-lumești, . rîul lin curgător se preface în rîul “fonfi­ lor și al Istoriei. Plină de excursii re nitul mar® și infinitul mic Ie cartea > REVISTA 1BEE1 i ; ; ; j i 85 te iei despre lume și vieață și creștinism. oamenii vreme! noMtre, de civilizațiea, de ’ vorb0?. convorbirei, ca și cele ale riulul, îl dumnezeii lor: «Va fi tel lehova mult mai Valuriîn naiiști. printre morminte, la orașe cu absolut și mal de neapropiat, de cît zeii elini, duc P1< gtrâvechl, la luptele Indienilor, uitate mal Dumnezeesc înse nu ieste. Zeii clini Ie­ cr° nit Ia nopți cu stele și tot feliul de cuge- rau zei tineri, zel cu greșeli, zei ce căzură, ^0Hear ritmul prozei sale cel lin, ne duce de dar, în multe priviri, ierau din neam ade­ ,ăr* riveliȘtea bătrînului pescar, pe care zeci de vărat de zel. Și marele Pan Ie departe de a văzut pescuind tot în acela-și loc, la fi mort, cum s’a zvonit pe nedrept, ci, din an‘. mnlarea frumoasei, îngăduitoarei blîn- potrivă,„ în Panteonul mîeu lei săbășluește în 5°?î amartirulul.. Saltă o lacherdă: cu iea o cu- vechea-i slavă, cu fața-I roșcată, cu barba-i d0Lre nouă, ciudată și cu toate astea firească: curgătoare, cu corpu-I flocos, cu flautu-i și cu g0 rta animalului. «Lacherde se mai prind și cîrja sa noduroasa, cu nimfa-l Echo șî cu 50 m în albiea rîulul Concordia, lîngă Lowell, yambe, fica-I aleasă: nici un zeu nu poate a je din pricina căldurel apel, dînsele apar muri». 0 o’lană mal înainte de cît în Merrimac. Dar D-zeul popoarelor civilizate nu-1 altqi iele vin mereu, cu răbdare, c’o răbdare ce-va, de cît <întreaga-le autoritate și respec­ înduioșătoare aproape, cu-n instinct ce nu tabilitatea înălțată ca cel mai mare idol * lasă" descurajat stu înfrînt: cercetează ve­ sau zeu. Și Thoreau ie plin de-nverșunare chile lor sălașe par, că soarta lor aspră s’ar împotriva oamenilor cari adoră doar niște mai putea muea, dar se lovesc de acelaș nume, pe cită vreme «D-zeul Ku ieste tot una zăgaz. Sărmană Lacherdă, cine-ți va veni oare cu D-zeul Khu: tot aceea-șl mîncare**. Tho­ Intr’ajutor? Dacă Natura ți-a dat instinctul, reau se miră că» un pescar evreu, după tre­ datu-ți-a și inima oare să-ți îndur! soarta? cere de 18 veacuri, poate face pe un prelat Tot încă călătorești prin mare, în zalele tale de New-York, atît de bigot, adică se poate do solzi, pentru ca să întrebi cu smerenie prezenta ea atare. Cine-va nu trebuie să fie pe la gurile rîurilor, de nu cum-vă lăsatu- creștin, ca să înțeleagă pe Christ sau Buda... le-a omul slobode pentru tine, să poți în iele Unii mă vor ținea de rău, că pun pe Christ să-noțl. La țărmuri nenumărate stai tu, aș- al lor alăturea de Buda al mieu : cu toate teptînd în nedumerire, ca nisipul, ca însă-șl astea îl las cu plăcerea să-și iubească mai apa mărel să-ți dee răspuns. Și ast-feliă, că­ mult pe Christ al lor de cit pe Buda al mieu, lătorești tu, în gloate nenumărate, pănă pri­ pentru-că totul se mărginește doar în iu­ măvara tîrziu, condusă de instinctul, care-i bire. De unde ați învățat înse alfabetul ce­ singura ta credință, întrebînd, căutînd, au resc, de unde știți cîte persoane cuprinde unde le nu locuesc oare oameni, unde nu se gă gă-­ familiea lui D-zeu? Puteți cuprinde oare-n ouaC oare, în zilele astea, nici sesc îiicl fabrici, nici cuvinte tainele sale? Puteți oare rosti cele zăgazuri. Neînarmată nici cu sabie, nici cu de nerostit? De unde ați învățat geografiea electricitate, numai o lacherdă, înzelată sim­ cerească? Cind te-a făcut D-zeu oare priete­ plu cu nevinovățiea-i și cu cauza-î dreaptă, nul său, ca tu să-mi poți povesti despre per­ CU 0 __ _____' * - -- < v _ _ i _• sf — —î — gură fragedă, mută, și• cu solzi-i, cari-s soana și însușirile sale? Cutezi tu, Miles attt de ușor _r_. de deprins. :leu _ unul, cel puțin, Howard, cutezi tu să ne spui că te bucuri SI r! A a* « Xsînt de partea ta, și- cine poate spune OA ce Oa- de încrederea lui D-zeu? Dacă mi-ai spune nume pîrghie ar putea să slujască la sfăr- ce înălțime au munții luneî, cîțt metri are unui zăgaz. zăgaz". Voi nu sînteți prinse de diametrul spațiului, poate te-aș crede: dar marea unul desperare, cînd miriade și miriade, în aceste cînd îmi povestești istoriea tainelor Dumvremuri de așteptare grea, sînt mincate de nezeești, te socotesc drept nebun. «Noul testament ieste o carte neprețuită, Junăniite mărel, ci pururea viteze, nepăsă,ar®> așteptați, plutind ușor, ca niște la- cu toate că în biserică și la cursurile Dumi“Wde, menite să albă o soartă mai bună. neeale, am fost adus să-mi fie scîrbă de iei ata a fi decimate de oameni, după trece- și să-i fiu împotrivă. Dar une-orl Taș ceti ea vremei depunere! icrelor. Jos cu til-an* prietenilor mie’', pentru-că mi se pare că iei CînIea- suPerficiah\ egoistă, a oamenilor... nu l’au auzit nici o dată. <Nu-i de mirare, că, cu toată favoarea ob­ Ipqh ^le ce minunate, prețioase virtuți peșcare Noul — testament cu rau Pot a^a în adîncurile apel, neadmi-ștească, y- T':cu -----------------;—’.v le primit, uoAiii» , ate de co-făptura singura care-ar putea să toată habotniciea, cu care-I susținut înțelesului CePLetuească? Cine aude strigătul peștilor? și adevărului său i se dă atît de puțini loc: ^ memorie își Va aduce aminte că am trăit Nu cunosc carte care să aibă atît de puț ni Lj^e^îvreme? Va veni înse ziua cind și tu, cetitori. In Noul testament, ca .adevarat sînt j ^herdă, îți vei găsi calea în cursul rîuri- cuprinse lucruri severe, pe cau nimeni n ar Ch}aa» tutupor riu8rilor globului pămîntesc. trebui.să le cetească, cu glas tare, maijnujt, muu1 jVaPtorosul tău vis de apă, va fi mai de-o dată. «Nu adunați comori pe pămînt». Dans ® cifc îndeplinit, dacă nu mă înșel. «Dorești să fii desăvîrșit, mergi, vinde ceea ce ai, și împarte săracilor, și vei avea co­ euyPrj at* ® așa, dacă tu al fi fost trecuta moară în cernii». «Ce folos ar avea oare un idoeD, ?rea> i*1 planul creațiuneî, chiar de la om, care ar dobîndi toată lumea, dacă și-ar ptfea a’- ai'Und nici ieu nu voesc a primi ni- pierde sufletul? Sau ce ar putea oare sa dee n ceriul Zor». Thoreau în toate Ie un omul în schimbul sunetului său» ? Gînddi-va Or aspru și îndrăzneț, nemulțămit de �RJEV1ETA IDE21 86 REVISTA IDfiEl la aceasta, o voi, Jankeilor. «Adevăr grăesc vouă, de veți avea credință cit un fir de muștar, veți putea zice muntelui: mută-te de ici, colo, și lei se va muta, și nimic nu vă va fi vouă cu neputință*. Cine poate, ceti, cu glas tare, asemenea lucruri, fără fățărni­ cie? Cine poate, auzihdu-le, fără fățărnicie, să nu părăsască biserica ? Dar astea nu au fost cetite nid-ctnd, nu au fost auzite nicicînd. Dacă vre una din frazele astea ar ti cetită cum se cuvine din vre-un amvon, ri’ar mal răminea nici’ o pleatră pe pleatră din casa de rugă». Cui nu-î amintesc, aceste cuvinte, vorbele lui Emerson : «Ori-ce Stoic iera un Stoic, dar cine, din întreaga creștinătate, Ieste oare creștin ? Apoi versurile lui Whitman, mau vechi: «Mai mult de cît ori-ce preot, suflet al mieu, credem în D-zeu și noi: dar cu tainele lui D-zeu noi nu-ndrăznim să neîndeletnicim*. La toată lumea aceea-și tendință: de la forme, . numiri, la spirit. Și nici un lucru nu pare nimănui prea mărunt: ori-ce poate de­ veni cheea ușei spre nesfîrșit. Lucrul acesta îl aveau de alt-felid chiar învățători mari, ca Socrat, ca Isus, căror le plăcea să vorbească, în parabolele lor, de lucrurile cele mal neîn­ semnate, ca linguri, pești, aluat, fire de sămînță și candeli. învățătura marelui American, ieste cea mai. nematerialft concepție a lumel, îe spiri­ tualizarea viței active și vrednice. Vrednic ieste chiar și Dervișul, cu toate că umblă fără de treabă: pricepe inse și poate să săvîrșască ori-ce. Adese-qri i s’ă întimpinat lui Thoreau : «Ce se va face cu cultura, cu Sta­ tul, cu societatea, cu o ast-feliîi de concepție și normă în viață* 2. Cred că nu trebuie să ne-ngrijim de asta: făpturi de-ale Natu­ rel sîntem și noi: chiar instinctul nostru ne mînă de o cam dată spre Stat, întocmai ca pe furnici și albine: chiar noi creăm cultura, neconștient, cu toate că ne închipuim altfeliu, fie c’o admirăm, fie că ne aduce durere, o creăm, pentru că trebuie s’o creăm. Un adversar ca Thoreau o mal înalta chiar Nu găsim la Thoreau cugetări atît de originale și de adinei, ca la Emerson, nici o originalitate atît de revoluționară și de deo­ sebită, ca la Walter Whitman. Dar orl-cine poate găsi o plăcere în liniștea bărbătească și stătătoare de sine a .acestui bărbat, > care a trăit și a scris, simplu, necăzînd sarcină ni­ mănui, credincios sie-șl întreaga vieață, altfeliu de cît lumea cealaltă, după cum spun versurile Iui Goethe: «Ferice cel ce fără de ură, stă departe de lume* Și totu și, nu fără a face parte din iea. Adevărat că Thoreau n’a recunoscut Statul, și s’a opus de a plăti dare pentru bordeiul său, lăsîndu-se închis, pănă ce un prieten plăti pentru iei. Cînd lupta Pentru desființarea robiei Iera în toiul iei, mînJU«eXxeCutat John Br°wn, Thoreau aln favoarea lui un discurs: mulți îl Uxră a renunța, pănă și comitetul aboli- ționist: „Nu v'am cerut sfatul d-vou, punse Thoreau: am anunțat numai vorbesc». Și iei ținu o cuvîntare, care în"u astă-zl, după cum zice John Burre- ’ UCa să clocotească sîngele orl-cui o ceten? I&Ce deobște iei știea să găsasca cuvinte tari acele ce rămîn neuitate. Pe cînd zace * de j închisoare, pentru-că nu voea să nlătjL î plătească dare unui Stat ce tolera sclaviea, primi ■îmi vi 3 lui Emerson, care-1 salută cu cuvintele; Ri .Bine,9 dar cum se face, ca D-ta să te afli aice Thoreau respunse: „Cum se face, c&D-ta m te afli aice? Sub o ocîrmuire, care închid un om pe nedrept, locul adevărat al ori-cârul om de ispravă Ieste în închisoare*. Toate însușirile marilor Americani : îndrăz neală, independență, simțul adînc al Naturel și-un misticism propriu, original, Thoreau le întrunea la felia cu Emerson : pe jumătate vechili Indian, pe jumătate Yankeu. Thoreau muri la anul 1862, încă înainte de războiu din pricina unei răceli, dobîndită pe-un vîrf de munte, unde trăi opt zile, fără de adă. post. Adînca-i unire cu Natura, în tot cursul viețd, îi aduse pacea și libertatea. Thoreau a fost un om în care nu există șovâeală. In Romînește, de Gr, Goitav. DREPTUL LA AVORTARE Dreptul la avortare, de Dr. Jean Darricarrere, ie un roman tezist. Fără o împărțire vădită, romanul cuprinde cu toate acestea două părți, legate destul de strins între iele. Prima parte ie judecarea la curtea cu juri a Doctorului Lafargue. Doctorul Lafargue, membru in Liga procreației voluntare, inlemeeată și condusă de călră bunul Rollin, ie unul din colaboratorii cei mai activi ai Revistei ce publică liga. Dinsul ie acuzat cum-că ar fi întrebuințai asupra persoanei uneea din clientele sale, d-na Levrel, niște manopere abortive, cari i-au pri­ cinuit moartea, crimă prevăzută de cod, ari. 317, pedepsită cu închisoare. Lafarguese apară. In ochii săi, avortul departe de a fi ieste pentru femee un drept, și nu tăgădaeșW aceasta. Sus și tare iei recunoaște tot ce revista ligeî a publicat sub numele său. intre altele aceste pasagii puse înainte de acuzare : «In ar’ Concepții nelegitime, acelaș apel la sterilitate, plăcerile amorului, fără înșelătoarele-^ ce fi mini și poimini, fără cea mai mica pre cupare de vre-o urmare de maternitate». Apoi : «De ce avortul iesle calificat de crim*. cînd dinsul tinde a împiedeca pruncuciderile, a scăpa pe femee de a r. rare, de insultă, de dispreț, de mizer , , prostituție, cînd ie tolerat, mai nM P țuit, in numele celui mai de respectai lva ment de umanitate, cînd are descop de a ^ pe viitoarea mamă de o moarte probau1 Lțj propiată, dacă ar continua a-șl păstră *Bunii noștri legiuitori, atît de umgr’ ca. ajuns încă să cugete sau cel puțin sa saț^u^ 1 ^oiul la ^^slea, oprit de temerea foarte leCu ,me‘i pedepse prea aspre, nemeritate, qiti^^rnue, afirmă că n’a practicat nici o gr. ^nrtul Olt despre moartea D-nel Levrel dală au0 tomi nevinovat. D-na Levrel, femee liina^ avea de mulți ani ca amant, pe romirilul^i yanof' Bărbatul, suprinzinda(ioni din casa sa pe amant, și, pasdgind^atc aparențele, încetă ori-ce relații in- linH f!? ^două luni, D-na Levrel observă, cu DuW că iera însărcinată. Paul Vanof la Su-i, P^tizan și propoveduitor și jel al j °niui de avortare, se glndi sa-și tnmeata me,^ala d-rul Lafargue, înțelegîndu-se amîndoi n e ca să mintă pe doctor. S ar fi cerut nunnmal doctorului, ca să trateze pe d-na Levrel de o metrită cam veche, printr’un procedeu mai puțin groaznic și mal puțin primejdios de ti curetagiul. Indus în eroare de afirmațiile min­ cinoase ale D-nel Levrel cu tot examenul minuțios doctorul nu putuse diagnostica o sarcina, de altfeliu recentă. Și aplicarea unei tige de lami­ nare destinată a ușura tratamentul metntei, determinase avortul dorit de amanțl, provocînd lot o dată o hemoragie care, neprevăzută, deveni mortală. Alături de cadavrul scăldat în sînge st găsi și tija revelatoare și embrionul. In numele moralei ultragiate, în numele in­ teresului superior al Societățel, în numele fa­ miliei, al virtuței și al patriotismului, advoca­ tul general, Renaud, pronunță un rechizitoriu cumplit în contra acuzatului, cerînd juraților aplicarea cea mai riguroasă a legei. Advocatul apărărei, D-nul Cange, își începu inse rechizitorul, atacînd cu violență^ ministe­ rul public. Iei ceru să se creeze legi speciale pentru a pedepsi pe acești calomniatori oficiali, cari acuză pe ceilalți oameni, silindu-se a le distruge cinstea și repulațiea, fără a aduce alte argumente, alte dovezi, de cît orgolioasa lor afirmație. Iei distruse foarte ușor toată slaba indrugare a acuzărei arălînd că dacă ar fi avut cunoștință de însărcinare, doctorul, nici o data y.ar /l lăsat bolnava pe sama iei, fiind-că ar ''‘• Pravăznl putința unei hemoragii. Dar mai .făcu senzație cînd prezentă doua scrisori, Pana acolea necunoscute, ale romancierului vatS!'Lafargue, scrisori cari dovedeau P aa la evidență șiriteniea celor doi amanți ue. cîte-va minute, juriul aduse un verh>n^a^v’ Lafargue iera liber. rft/ena acuma a doua parte. Advocatulgeneare « apărător al legei și al coaidul, Vqn? fată, Suzana. Suzana iubește pe Paul aognert an absolvent, de la Saint-Cyre, care iubită-locotenent în curind, de care„ ieste De Pat™ ani Paul Vanier iera în ^Lnaia. Iei pune a se cere mina SuPictai ^fnaud, fica sa și Ferdinand Vanier, un J fratele lui Paul pleacă la R'hnata, unde se celebreze căsătoriea. In ajunul ce- 87 “ sd vizi- teze cu dtnsa vila vecină, vila tn care aveau să stee. Dinșil întră in camera nupțială și... într’un moment de înflăcărare, o iau înaintea învoire! primarului și bisericei. Peste un ceas, Paul Vanier moare pe neaș­ teptate de o angină de piept, Suzana devine văduvă înainte de celebrarea căsătoriei, și pe deasupra însărcinătă și sifilizală, D-rul Clair face cunoscut asemenea vesle cumplită neno­ rocitului tată. Acesta, roagă fierbinte pe doctor să-i cruțe fica și să-l cruțe și pe iei de rușine și disperare, printPun avort. D-rul Clair, consimțeșle. După aceea, descopere lui Renaud, ră­ mas ca trăsnii, cum-că dtnsul, D-rul Clair, ieste un feliă de trate al lut Lafargue. Ar fi de dorit ca opiniea publică să acorde toată atențiea, acestui roman. Acest roman pune înaintea conștiinței tuturor și mai cu samă în fața legiuitorului, o problemă ca totul gravă. Co­ dul nu ieste neschimbător. Un articol mons­ truos poate să fie desființat sau înlocuit printr'un alt articol mai omenesc. Art. 317 nu împiedecă și nici nu poate să împiedice manoperile abortive. Dar are rezul­ tatul, fatal, că avortul în loc de a fi practicai fără primejdie și în cele mai bune condiții higienice, de oameni experimentați, cele mai adesea ieste lăsat pe mina unor nepricepuți șarlatani ba chiar pe mina bărbatului sau amantuluî. Dacă avortul voluntar ie un rău, pentru a-l combate, trebuie să i se cerceteze pricinele. Le­ giuitorul brutal se mulțămește să amenințe cu pușcărie. . Pricinele cari fac ca avortul să [ie dorit pol fi reduse la douo mai principale : 1. Mizeriea : Ori-ce individ conștient, fuge, se dă înapoi dinaintea răspunderti de a aduce la vieață o ființă cărei nu-i va putea asigura nici măcar necesarul. 2. Prejudecățile noastre: Iea sa fie Materni­ tatea, privită, pururea, ca un fenomen tot atît de natural, și nici de cum mai dezonorant de cît ploaea, furtuna, sau marile holde aurite cari se înalță voioase, purcese din sinunle sfin­ țite ale pămînlului nutritor. Iea să fie Mater­ nitatea privită, pururea, ca o funcjie socială, care dă drept mamei și copilului pana la 18 ani la o lungă întreținere, avorturile voluntare vor scădea simțitor, scăzind cu iele o suma de chinuri și de dureri morale create artificial de societățile noastre «civilizate». Putem adăoga, că chiar tn asemeni cemaiții, ceea ce-l Și părea O-ruluf Darricarrere ftn.eea va răminea totdeauna stăpma de-a hotărî daca voeșle sau nu să îndure durerile facerei. Dreptul de avortare, cu toate astea, va trebui pesedeplin în de vigoare. Am să dori fie să" citească D-rului Darricarrere. ,e.u?a °Pu canoasmai libere de ori-ce preJudZca‘““, trm si foarte proprie ca sa prepare spiritele s^^a^ea cea nouă, care Pe f.e-care n se elaborează sub oc i, § f?eficie ]\TUmjeiska. �HEVlfcTA. IDEEt 88 89 HEVIBT XDEBl FRUMUSEȚA CODURILOR parat comerț, și chiar mult : popoarele din orient aveau unc omerț cu desăvîrșire întin ... Abandonarea, lăsarea întregel vieți so­ din care scoteau însemațe resurse, dovadă strălucirea Cartagenei și cea a Tyrului. c? ciale la apreciarea tribunalelor a condus, mai toate astea, nici o regulă referitoare la CoU mult de cît s’ar crede, la indiferența politică. Intr’adevăr, ce importa de a ne bate capul merțul acesta n’a venit până la noi, ceea ce pentru un regim oare-care * societatea ya fi motivează o desperare cu totul hazlie ]» oare mal puțin guvernantă de Codul Civil ? legiștii noștri cercetători. Dar, oameni buni Portăreii, escortați de «itinu militari, vor func­ de ce nu presupuneți un lucru simplu? Dacă ționa mai puțin oare după aceea de cit îna- nici o regulă comercială de-a anticitătel nn inte? De aceea, de ce am ține oare mal mult ajuns, pană la noi, ie curat din pricină că anticnatea n avea. Comerțul avea uzurile sale la un regim de cît la altul» n ? locale, variabile negreșit, nu numai după loc ...Sa trecem la baza societățel noastre, Ia ci și după timp încă, dar nici unul din uzu­ constituirea familiei: vom vedea cum, în do­ rile astea n’avea nevoe să He scris. Mărtu­ sul unorjeuvinte mari și a unei parade de sen­ risesc că-n loc de a fi desperat de o lacuna timente, vom vedea cum, Ie- tratată iamiliea ca asta, leu văd în iea o lecție mare pentru de cod și de judecători, ceea-ce adesea nu ie epoca noastră, sau mal degrabă patru Soci­ acelaș lucru. Portalis, a dat despre căsătorie etatea noastră, pentru că nu toate popoarele o definiție, adoptată în de obște de toată lu­ sînt ca noi. Nouă ne trebuie pretutindeni și mea: de ce n’a pus’o oare în Codul Civil? pururea legi și epitropl. Numai D-zeu știe Mister. Iei definește căsătoriea: «Societatea cîte revoluții am făcut noi sau am cercat să bărbatului și-a femeei, cari se unesc,' pentru facem, în numele libertăței, și știm atît de a-șî perpetua speța, ’pentru a se ajuta, prin puțin ane servi de Iea, că cea dintâi grijă ce o sprijin reciproc, să ducă greutățile viețel, și avem, cînd ne bucurăm de dînsa o săptăminfi, pentru a împărtăși acelaș destin». Această ieste s’o aruncăm în capul celui dintâi venit..’ definiție ieste foarte ezactă, pentru căiea ieste ...Crede cine-va cu activul falimentelor merge indiferentă de chipul în care unirea se face : iea cuprinde unirea liberă, care fu începutul fără nici o știrbire la creanțieri ? La falimente Ieste ca și la sechestre, numai, aici, cel însăr­ căsătoriei și care, după chipul cum merg lu­ cinat cu sechestrul se chleamă sindic. Și fiind­ crurile, va fi, nu peste mult, și ultîmu-I cucă acesta-i plătit, dacă la activ ieste o sumă vînt: ceea-ce nu va fi mai rău de cît ceea-ce îndestulătoare Iei lungește cît poate afacerea, gustăm astă-zi la umbra Codului Civil... așa-că onorariile sale se urcă, în paguba cre...Intre noi fie vorba, dacă Codul Civil Ie tot anților. Cînd —' nul ■’ eJ—■ Cînd. •'Icrdcreu pierderea do de fi: timp îndestucu ce ( ne-am ales din revoluție mai bun, pă- lătoare, sindicul poate iscodi ’i vre-un oare-care rințil țîi noștri ar fi făcut fnr.nt. mai mnî bine c?_ ca °ă să stea pro pro es, es, pururea pururea în în paguba paguba creanțierilor, ... al liniștiți. Dacă pentru a oferi Europei asemenea căror apărător Ieste. In falimentul unei Soliinvn _________ ilumel ____ _ v burselor, i _ . acum ___ ____ lucru am rine dus nnl noi războiu rlonCS două QOriI zeci și cinci cietăți, care — aprținea un de j ani, făceam mai ibine să stăm acasă. număr de ani, sindicul imagină să ceară tri­ ...Ideea de sechestrare ieste pănă într’atîta bunalelor să treacă data falimentului la o dată o idee idee de de spoliare, spoliare, în în cît ca buni buni Franceji Franceji ce ce anterioară unor înscrieri hipotecare făcute de cît ca noi unii sîntem, și cari voim să Hm respectat! umI creanțieri, pentru a face nule hipoteccle *- cuvinte, ----- ;_x_ în >_ Algeria, «i—•_ cînd ... > fu vorba vL în de « a lud lua comsimțite acestor din urmă. Tribunalul de Comerț și Curtea de Apel mal pe urmă, respămînturile Arabilor spre a 1le da ’ Europeilor __ _________________________ do pinseră cererea făcută de sindic. Nu rezultă ne-am ferit ca de foc de aauriului rosti cuvîntul de confiscare: confiscarea iera" desființată, "si înse de aici mai puțin un minimum de 10.000 aveam doar principii. S’au pus curat pămîntu- VIU de IVA lei UllUAVUUil, cheltuell, pu pe lîngă doi HUI ani de întîrziere lilieci U.U1 x. rile triburilor sub sechestru, punînd ca ad- pentru Pentru masa chirografară, într’o lichidare desministrator Domeniul public. Administrarea tul de păcătoasă și fără asta. Dar, în vremea procedă pe urmă la cantonament, operație în acestor doi ani,sindicul își luă ~regulat onoriul... ..Se admite-n de obște cum că legislațiea unu! care se declara cari Ierau pămînturile pe cari tribul le avea de prisos. Astea ierau tot­ popor ieste oglinda cea mal credincioasă a deauna cele mai bune, cari, pentru a nu fi civilizației sale și că această civilizație ie cu lăsate necultivate, ierau împărțite îu .loturi, atît mai înaintată cu cît dreptul penal ține și date sau vîndute, după împrejurare, Euro­ în legislație mai puțin loc. Ce să zicem atunci peilor. Aceștia, de cultivat nu le cultivau iei, ci de cilizațiea noastră. Codul nostru civil» le închiriau Arabilor, proprietari deposedați: care ne fălim atît de prostește și toate Co­ durile noastre sînt niște Coduri ?en^e:. iear civilizarea făcea un pas înainte... loc de-a fi un simplu arbitraj, lele pun in niiș ...Trebuie să vorbesc ce-va și despre Codul care tot personalul coircitiv: portărei, age s de Comerț, cît se va putea mâi pe scurt, dar împlinitori, comisari, jandarmi, cu totnea® ’ nu pot să-l trec sub tăcere, într’o epocă ca Cum să nu conchidem din toate astea o cea a noastră, cînd totul Ieste materie de tra­ că civiiizațiea noastră Ie încă strașnic fic. Codul acesta nu-I pus lu socoloteală de C opilărie ? Loco.t-Colonel Floridor nimeni anume, așa-că nu voiîi jigni nici o credință, nici o legenda. Anticitatea făcea neaAvocat la Curtea <lc Apel chn CE-I ANARHISMUL doctrina lui tucker 1. Benjamin JR, Tucker se născu, In Darmouth de ltng& New Bedford — |8«. l,lH„selts. De la 1872 pănăla 1874, Iei făcu o că ldafl9.a fn Ebglltera, Franța, Italia. jRt°r,ieR47 Tucker dirigui, în calitate de suplinitor, in , i xVord, care apărea la Princeton — MassajurnaiȚ fel publică la New Bedford revista cliiisetw. radical review, din care apăru patru b‘)ine®R numai. In 1881, întemee la Boston un jurnal °uInîar. Liberty. din care o ediție germană apăru lu°a«imp sub titlul de Libertas. La Boston, Tucher c,li i nră la Globul, vreme de zece ani. In 1892, dînsul 00 atrase la New-York unde apare, din Vremea asta, Tuckcr^âup^a dreptului, Statului, ■ nrietătel ‘ieste cuprinsă cu osebire în articolele Pf,opanărute în Liberty. Dînsul a publicat, în 1893, o alegere a articolelor ale, într’o carte intitulată.' Inf/ a book. By a man too busy to vmte one.A fragmenlary exposition of philosofical anarchism: «Iu loc dc-o carte. De-un om prea ocupat pentru a scrie o carte. Expunere fragmentară a anarhismului filosofic». 3, Tucker își numește doctrina sa „anarhism". Un șir de' Împrejurări făcu din mine unul din reprezentanți puțin mai cunoscut! al doctrinei anar­ histe moderne". „Anarhie nu vrea să zică, nu-nsamnă nnmal contrarul lui arhos, șeful politic. înțelesul aeestui cuvlnt Ieste și opusul arhieX. Arhie mal întă! însemnează : început, origină, după aceea principiu, element, apoi întâiul loc, supremație, dominare, guvern comandarea cea mal înaltă, stăpîniresau antoritate, in cele din urmă, însemnează: putere supremă, im­ periu, regalitate, funcție guvernamentală, situație de administrator. Cuvîntul „anarhie" poate ast-feliu să aibă înțelesuri deosebite. S’a adoptat cuvîntul «anar­ hism», spre a califica o tendință, filosofică, pentru a exprima înainte de toate opunerea față de autoritate de guvern. Și, prinddreptul primului ocupând, s’a pă­ strat cuvîntului însemnarea aceasta, așa-că ori-ce altă întrebuințare le inezactă și pricinuește încurcături" Baza. — Tucker privește interesul personal ca legea cea mai supremă pentru fie care din noi: dînsul deduce de-aicl Itgea acelcea-șl libertâfeipentru toți. 1. Pentru ori și ce ins, legea cea mal supremă Ieste interesul său personal. «Anarhiștii nu sînt niște utilitariști, ci egoiști în toată puterea cuvîntului" Ce însemnează oare interes personal ? Interesul alea ie tot ce îmi ieste util, de folos. Iei cuprinde ue o potrivă atît formele inferioare ca și „formela 8»P*B$?ape a*e egoismului". Ast-feliu, interesul soci­ al8 .^ste, într’un grad cu totul înalt, interesul fieln.teresu^ orî-cul: „vieața societățel ieste nedescietatea^ Cea a insuluI: distrugînd insul, distrugi Sopersonal Ieste, pentru om, legea cea mai •Anarhiștii resping cu totul ideea une! obhSin morale, unor drepturi sau datorii naturale». „m&9ură a drepturilor noastre naturale-! puAlev' j ’ce individ, numească-se Iei Bill Sykes sau ■vizf țj Romanoff, ca și ori-ce totalitate de indi- ș; as; s—“'iS-rfa-:": țiune ‘ «Vezi-ț! de daraverile tale,Ieste Tgnra lege de°ra Vann7hl8mU?nI“i’-Jute datoriea nO«8^ de a respecta drepturile altuea, cu alte cuvinte de ?,.resP®cla. sfera de Putere a fle-câruî, mărginită de libertatea tuturor". Ast-feliă «în virtutea legel acelea-sl libertâțel, pentru toți, puterea fie-cftrul ee află neapărat mărginită. Pe această lege, a aceleea-al li­ bertăți pentru toțî, se întemeează «deosebirea între încălcare și împotrivire, între dominare șl apărare: asta-I de-o însemnătate cu totul mare; fără lea nu poate fi filosotie socială dăinuitoare". • 5nP^care’. *e faptul de-a încălca domeniul unul individ, domeniul determinat de marginele înăuntrul căror libertațea-I de acțiune nu se lovește de liber­ tatea de acțiune a nimănui». Această linie de deose­ bire^ apare foarte limpede în unele puncte: bună­ oară, amenințarea din partea unei acțiuni nu le o în­ călcare dacă această amenințare nu le în sine o În­ călcare: „am tot dreptul să ameninț cu-n lucru pe care am tot dreptul să-1 facu. Sînt înse puncte unde această linie de deosebire poate să apară ca îndoioasă: bună-oară nu putem hotărî într’un chip absolut, chestiea de a ști dacă relele tratamente administrate unul copil de părinți alcătuesc o încălcare ori nu asupra libertâței unul al treilea ins“. «Experiența ne învață de a determina din zi în zi mai neted, mar­ ginea asta». «Cît se atinge de felul încălcărel, n'are aface dac’ar fi sfivîșită de o persoană asupra alteea, cum ar fi cazul unul criminal ordinar, dac’ar fi săvîrșită de o persoană asupra tuturor, cum ar fi cazul unui tiran, sau dac'ar fi săvîrșită de toată lumea împotriva unei singure persoane, cum ar fi cazul de­ mocrațiilor noastre de a-zi». «Pe de altă parte, împotrivirea la un atac strein nu le o încălcare, ci apărare». «Individul are drep­ tul să se apere împotriva încălcărilor pe terenu-l de acțiune»: «chiar și întrebuințarea violenței ie legitimă împotriva unui atac»; n’avem acolea să luăm însamă, să cumpănim do cît sorții izbîndel». Ie legitim lucru «nu numai de a cere o indemnitate pentru o încăl­ care vădită, ci chiar de a împiedica încălca­ rea. Dar nu ie legitim de a împiedica niște acțiuni fiind-că astea ar putea lua parte să determineze o încălcare, bună-oară ca debitul de alcool». „Cit se atinge chiar de felul împotrivire!, n’are aface că ar fi din partea unei persoane împotriva alteea, ca. apararea față de un criminal, sau că ar fi din partea unei persoane împotriva tuturor, ca împotrivirea de-a ne supune unei legi tirane, n’are a face că ar fi din partea tuturor contra unui, ca răzvrîtirea unui, po­ por împotriva unui despot: membrii unei societăți se întrunesc spontanen ca să se scape de-un criminal. Dreptul. — După Tucker, nici binele individual, nici aceea-șl libertate pentru toți nu se opune la existența drep­ tului. Trebuie să avem niște norme juridice, adică niște norme întemeeate pe voința comună, norme cari ar putea să fie aduse la îndeplinire prin toai mijloacele, chiar prin închisoare, prin cazne, prin pedeapsa cu moarte. Dar dreptul trebuie să fie «aht de mlădios, atît de flexibil, în cit să se adapteze la > w -vux zJa mnninfflri. Uc flceacelei? ??estă lege supremă, Tucker deduce «legea libertățl pentru toți». Legea aceleea-ș! Pentru loțfsebazază pe interesul. he-^rui a°»-XL\ca.tlibortatea IeBte eondițiea primordiala *ai de fericiri omenești: ceea-ce Ie și lucrul cel am ndin lume, din care»lmdVSăOparteiligaa zănuulele avînd ca UnU de a. m £q ._ fi curat de V legale, norme din cari Tugoarea legel de libertate, lumea deopotrivă. .nc pentrui toată *°“«ava ePjsla o normă juridică destina^^sVa^guVeV^ �REVISTA IDE EI 90 91 REVISTA 1DEEJ țați de rațiune și de împrejurări». Pedeapsa ou moarte sa împacă foarte bine cu ocrotirea persoanei, pentru că în csența-I aceasta nu Ie o acțiune agresivă, ci defensivă. Va exista apoi o morală juridică, în virtutea cărei va exista «proprietatea întemeeată pe muncă. Aceas­ tă formă de proprietate garantează fle-cărul atît pose­ siunea sau stăpînirea produselor sale cît și cea a unor produse streine dobîndite curat, fără vre-o în­ șelăciune sau violență». «Stăpînirea sau posesiunea anarhistă nu se raportează de cît la produsa. Poate fl socotit ca produs, tot ce cere muncă de om. Totu-șl cît se atinge de produsele ce nu se află de cît într’o cllime prea mărginită, anarhismul nu va ținea soco­ teală de cît de cerințele întemeeate pe stăpînirea sau pe posesiunea actuală, de fapt, și pe uz». împotriva violărel proprietate!, ca și împotriva violărel per­ soanei, «anarhismul nu respinge nici o măsură vio­ lentă, numai să fie dictată de rațiune și de îm­ prejurări". După aceea, va exista și norma juridică în virtutea cărei un contract jncheeâttrcbuește să fie îndeplinit. „Daci cine-va fșl iea o îndatorire în mod conștient, liber, prin asta pentru sine-și crează o îndatorire0, lear pentru partea cealaltă creazi „un drept'1. Tăriea unul contract na Ie înse nemărginită. „Coutractul Ie o unelti din cele ma! prețioase și măi lesne de mănuit, dar utilitatea nu i-1 nemărginită. Nimeni nu poate să întrebuințeze contractul pentru a-și Înstrăina drepturile ce se numesc ale omulul“: „Ieată de ce constituțiea unei asociații cari-ar cuprinde renun­ țarea obștească la dreptul de a se retrage din aso­ ciație, n’ar fi de cît o formalitate deșartă'*. Afară de asta, nimeni nu poate pretinde, după contract, vreun angajament dăunător unul al treilea; ieată de ce orl-ce angajament ,,a cărui îndeplinire ar cere o încălcăre asupra unul al treilea, va fi fără nici o valoare1*. „îndeplinirea unul contract ieste un lucru atît de însemnat, în cît nu putem încuviința viola­ rea-! de cît în cazuri cu totul excepționale. încre­ derea mutuală ce pot să-și dee membrii unei aso­ ciații Ieste un fapt de-o însemnătate atît de mare, în cit Ie foarte cnibzuit lucru de a nu zdruncina nici, o dată această încredere, prin vre-un fapt oare-care afară doar cînd o rațiune superioară ar cere". «Ne tinerea de un angajament luat, Ie o fraudă săvlrșită în dauna celui față de care ne-am angajat, Ie o căi care arbitrară a libertățel sale, Ieste o încălcare». • Oxl-ce individ, față de care și-a luat cine-va un angajameuf, ori de ce natură ar fi angajamentul acesta, ave dreptul de a cere executarea, chiar prin putete, executarea clauzelor acestui contract, afară dacă hideplînirea-I n’ar cere o încălcare asupra unul al treilea. Cel față de care s’a angajat cine-va, are dar dreptul de-a cere executarea, chiar prin putere, executarea clauzelor contractului încheeat, avînd dreptul de a se înțelege chiar si cu alții ca sâ-l ajute pentru asemeni sflrșit. La rîndul lor, acești alții au dreptul de-a hotărî,*dacă vor și pănâ la* ce punct vor, să ajute, în demersurile sale pentru îndeplinirea clauzelor unu! angajament, pe cel ce a recurs la sprijinul lor. De altminteri aicinu-I vorba de cît de-o chestie de oportunitate. Ieste Inse mai mult de cît probabil că se va ajunge la rezultatul ca îndepli­ nirea unul contract să fie mal bine asigurată, cînd cel ce s’ar angaja ar ști din capul locului că nu va fi silit să-și îndeplinească angajamentul». Statal. I. In vederea binelui individual adică în vederev leqei acelcea-șl libertăți pentru toți Tucker respinge Statul intr'un chip absolut, fără nici o restricție locală eau temporală. Pentru-că «Statul Ie întruparea idee! de încălcare». 1. «Toate instituțiile cari au fost privite vre-o dată, drept Stat, au două caractere comune: mal întăl caracterul de. a constitui o încălcare», «sau, ceea-ce J5 a^ela- ^ucru» ° violare, o dominare», «supunerea mulul care nu se opune voinței altuea» : «apoi, acela un^ *°2? uzurparea unei puteri absolute asupra teri, .?n asupra a totul cuprins în Iei, puîn obște în scopul dublu, dc-a Pe supuși și de-a întinde si mal marginale acestui teritoriu". Ieată *de co «difinitiea anarhistă a Statului Ieste cea următoam. Statul le întruparea ideel de încălcare, în poraoaJ ‘ unuea sau mal multor, cari susțin să reprezintă ai «J comande totalitățel populației unul teritoriu". ? 8& „Ori-ce guvern Ie un rău, chiar dacă ar fi dom; narea unei majorități". „Atît despotismul teocrat;Z al regilor, cit și despotismul democratic al maiori tăților, Ieste tot atît de respins**. „Ce-i oare un bu letin de vot 9 Nimic mal mult și nimic mal nu țin de cît un reprezentant de hîrtie al baionetei âl puștei, al prafului și a gloanțelor. Ie o invenție pentru a constata, cu cea mică pierdere cu putintă de muncă, ce partidă anume are puterea și cape trebuie să se supue inevitabilului. Glasul majorități ne ferește de a vtrsa sînge, dar alcătuește tot des­ potismul unei puteri ca și comandarea celui m&t absolut prinț, care are laspatel:-! cea mal formi­ dabilă putere armată". 2. «Toate acțiunile unul guvern implic* mal întăl un atac indirect, fiind întemeeate pe această incul­ care primară, numită impunere*. «Cea dintâi acțiune a Statului, fixarea unul impozit obligatoriu și perceperea acestui impozit sau dăjdii cu forța, alcătuește din capul locului o călcare, ©violare a aceleași libertăți pentru toți, violare care preface în vițioasi orl-cc acțiune subsecventă sau următoare a acestui Stat, chiar dacă aceasta ar fi de un ordin curat de* fensiv și dacă cheltuelele Iei ar fi acoperite prin contribui?! voluntare. Cum să împăcăm legea aceleea-șl libertăți pentru toți cu faptul că ml se răpește o parte din rodul muncel, ca sl plătesc o protecție pe care leu unul nici n’am cerut-o, nici n’am dorit-o». «Ieată o violare. Dar cum să calificăm o confls« care prin care cel cari sînt jertfele Iei, eînt gratifi­ cați cu gloanțe în loc de pîne, în loc de ocrotire cu apăsare ? Asta însamnă cu adevărat, a adăoga peste o fâr de lege altă bătae de joc. Ceea ce face Statul». Acțiunea guvernelor implică „după toate, și în marea mulțime a măsurilor ce le iea, implică violări, do astă dată directe, pentru că iele nu tind numai să preîntlmpine niște atacuri, ci să și comprime poporul în activitatea-I comercială și industrială, în vieața-î socială, domestică personală». „Așa că ie ©judecata cu totul superficiala, ușoară, de-a zice cum-că Statul actual nu le de cît o sim­ plă măsură dc ocrotire*. «Ocrotire, Ie un serviciu de aceea-șl natură, ca și orl-care altul, și caro, prin urmare, ie supus legeî cererel și ofertei. Cînd pleața-I liberă, ni se uă ocrotirea după cit costă. Dar Statul! a făcut din producțiea și din vinderea acestei mărfi monopol. Ca ori și care monopolizator Iei, ne dă niște putregaiuri sau aproape niște putregaiuri cu niște prețuri ne-nchipuitc. După cum un monopolizator de lucruri trebuitoare de traiu dă adesea otravă fn loc de hrană, Statul profită de monopolul apărărejț ce-i are, pentru a da, în loc de sprijin, ajutor, încălcăriclienții celui dintâi, plătesc pentru a ii otrăviți, cei a celui de-al doilea, pentru a fi subjugați. Dar mișenc Statului întrece, mult cu mult, pe cea a tuțuror c ' lorlațl monopolizatori, pentru-că, numai Iei dintre l , < are dreptul să ne siească se ne servim de ma lui, vrînd nevrînd». u . m 3. Cit se atinge de apărarea Statului, nu P“ « zice că Statul ar fi necesar pentru a combate cr nalitatea. «Singur Statul ieste cel mal mare cr’®,.n r Dinsul crează mult mal curînd criminali de <c {n0 putea pedepsi». «închisorile noastre sînt arn-p de criminali, făcuțl criminali de virtuosul nos .g. Stat, cu legile sale nedrepte, cu m?noP01urt_fl»fl de năbușitoare, și prin condițiile îngrozitoare toate acestea. Se promulga o mulțime <ie b < prilejesc crima, se promulgă unele după a& depsască această crimă». , x.j neNu mai putem acum apăra Statul ziCin . 1(Pjate, cesar pentru a împuțina mizeriea. Dacă acu» ț luj Statul dă ajutor bietelor victime ale iDU°, ^uri Misisipi, fără-ndocală le mult mai bine ae cu olI alte lanțuri pentru popor: dar s0 po»t<! face cît prețul cu care-1 plățjt. p°Porti1 ”, je nici w* lăsa subjugat, ca să fie asigtrat. pac| «„dure Pn' alt leac, mal nimerit pentru dinsul “ pute* mejdiile naturale și so acomodeze mim îi unei asemeni practici. Dar libertatea ournittriie u . ■> a ae însărcinează cu niște asigurări fi» fllt /Xure și mulfc ma>’ Ieftiuc- Prin asigurări bXpfe^^ s’S CT‘astrofc’- «• .i, individual al tuturora, și mal cu samă uceea-șl jj. pine‘e’ ccre ca Slutul să fie înlocuit printr'o lil,£rl^C^ială a oamenilor, vieață întemeeată pe norma jutirfil" socw contract încheeat trebuește să fie înderl • în locul Statului ar trebui să existe «asocia^'hberă a inșilor ce vor a încheea un contract*. 10 Anarhiștii nu tind nici nu doresc abolirea sau societățel. Tei nu uită deloc cum-că vieața nlD1’oC»IteI ieste nedespărțit legată de cea a indivi50in? St că nu s’ar putea distruge una de loc fără « ucide si .ceealalta». „Societatea a ajuns apana“ni sau bunul cel mal prețios al omului. Aerul, pur, 3 rat ieste bun, dar nimeni nu poate respira izolat, fflung. Independența, neatîrnarea, Ie bună, înse jn izolare, în singurătate Ieste cumpărată prea 8 0?^ oamenii trebuie cuprinși, întruniți în societate, nu prin o putere supremă, ci prin obligarea de a în­ deplini un contract încheeat. Forma societățel va trebui să fie ao asociație voluntară" a cărei «consti tuție» nu va putea fi nici o dată de cît un contract. H. Cum va trebui înse să fie organizată în amă­ nunt această asociație voluntară. înainte de toate, iea nu poate să-și lege membrii pe totdeauna. «Constituțiea unei asociații, eu renun­ țarea obștească la dreptul de a se retrage din iea, ar fi un contract tară nici o valoare și ori-ee om cinstit care ar tace parte din asemeni asociație nu-șl va face nici un scrupul de a viola asemeni contract, do a-1 călca în picioare, de îndată ce-șl va fi dat samă de adîuca-i dobitocie. O asemenea renunțare ar însemna că cine-va s’ar face rob singur, de sine: ni­ meni înse nu se poate preface în rob pană Ia punc­ tai de-a pierde dreptul să se emacnipeze». După aceea, această asociație voluntară nu poate Iea, ca atare, să aibă, să exerciteze vre-o dominare asupra unul alt teritoriu. Se înțelege că, în terito­ riul sau în partea de teritoriu. întrupată în asociație după ce membrii acestei asociații au apucat a pune - ' n?*DR. Pe acest teritoriu sau pe această parte de te­ ritoriu, se înțelege că această asociiție poate impune ^punere la regalele convenite între membrii sal resnh t ?•’ Ponte împiedica pe un neaderent la aociație de a întră în acest teritoriu, de-a locui acoiea fără a îndeplini condițiile cerute de asociație. dnJ?5<M.uPUnem înse că o persoană îșl va fi avut înnh!?^1?1’ chiar în mijlocul acestui teritoriu, mal np P.0 de a se fi întemeeat acolea asociațiea, și că la 8au Pe nedrept, Iea n’ar li vrut să adereze avf*n° : în asemenea caz, asociații nu vor DlaS drePtuh nici s’o alunge, nici s’o supue la Veci» J>e<ntru foloasele ce ar putea să le tragă d’n PeasM •t*a asociațiel, nici s’o împiedice, ca. să-I răcîstipî/0 oaseefo astea, să se bucure de dyePstnFde existe ^ anterior. Ca si înori-ce asociație liberă, dar, orl-rf “ecesar dreptul de retragere din as.°^ia.^ totdeauna, să se retragă. In or'i-ce caz, nu se va putea nici o dată dispune de o minoritate împotriva dorinței Iei, ori cît de puțin numeroasă ar fi». Asociațiea liberă Ieste autorizată a siU pe cine-va să-și îndeplinească angajamentul, făgăduința. «Dacă cine­ va și-a luat vre-un angajament față de alte persoane astea au dreptul să se coalizeze, să se unească, pen­ tru a-1 sili să-și îndeplinească angajamentul:» o aso­ ciație Ieste ast-feliu autorizată* a cere îndeplinirea tuturor prescripțiilor încheeate între membrii săi respectivi». Cu toate astea, nu trebuie nici de cum să uităm cum-că «foarte probabil îndeplinirea unul contract va fi mult mal bine asigurată din ziua în care cel ce se va angaja va ști mal dinainte că nu va fi silit să-și îndeplinească angajamentul*. Una din îndatoririle cele mal importante pentru membrii unei asociații libere trebuie să fie aceea de a plăti dare: fiind înse întemeeată pe un contract, contribuțiea asta le voluntară. «Impunerea voluntari departe de a slăbi creditul asociației, îl întărește*. Mal întăl asociațiea nu împrumuta nici o dată sau aproape nici o dată, dată simplitatea sarcinelor Iei. După asta, asociațiea nu poate, după cum face Statul actual prin mijlocul impunere! forțate, să-și suspendeze plățile și totu-șl să existe. In sfrîșit, asociațiea trebuie să se silească să-șl apere creditul prin respectarea strictă, amănunțită, a angajamentelor sau datoriilor Iei. Impunerea voluntară, apoi «Ieste o amintire neîntreruptă adusă societățe! de-a nu ajunge o instituție agresivă pentru-că atunci va putea să se teamă de o scădere a cotizațiilor libere. Societatea posedă cu chipul acesta un neîntrerupt stimulent care-o împinge sase conformeze dorințelor poporului, mereu-mereu». . „O organizare aproape excluziv anarhista șl de-o întindere necunoscută până la iea Ie minunata «Irish Land-League». O mulțime de organizații locale se întind pe niște teritorii nemărginite, pe cele două continente despărțite de trei mii de leghe de apă sărată. Fie-care grupă Ieste autonomă și liberă. Fie­ care se alcătuește dintr’un număr variabil de: inși, tot autonomi si tot liberi, deosebiți ca vrîstâ, ca sex nume. Fie-care grupă Ie susținută dc contribuțflI vo- se vădească valoarea nele lor ar fi întemeeate Asț-feliu, cu toatele sînt in trunite în chipul cel cu Pu^lă.®aîX?taScoas«si jertfească autonomiea: cu toatele alcătuesc clație dc egali a căror neasemănată putere face tremure armatele și tiranii» vor ocroti membrii «împotriva tuturor celor ce vio^ a‘- c“ dfsp*ri“e‘ Statului, crima ya începe a d,^flrneiVe poate prea PfobS ’ at!rnă numai de faptul că acefstV^kre âau nn a x 1‘ar respinge scopurile, c’ar crede-o î triva incendiilor. De j a fi jurat,. «Se poate ca soeieUtea se delC jde buletinul dc vot, fund-că există Și kfitatoM0xnisiona. Dacă o hotănre fo^^oritatea Referi «Tde ° importanță în <m^O"KbOfeze cn focreze mai bine aparte de cit puțea cu Partea cealaltă, aceasta din urmă Pul ®rivc, 'cari să (asigure �92 tals'iA iilfegj REVISTA 1DEEI să fie ocupat numai Iei. Dar dacă s’ar fntlmpla ase­ colă : bancherii de pe domeniile industriale ai 1 “’hermenea lucru, asta ar fi din pricina însușirilor sale ciale. leată cine înghite plus-valoarea". 2. „De unde purcede înse puterea acestor •> m de ocrotitor, nu din pricina puterel sale tiranice. De teama concurentei va fi silit totdeauna a se monopolul Statului. Toată uzura se razixnă pe acp ph purla cit mal bine. Puterea nu va rezida nici o dată "Din mulțimea monopolurilor do acum, patru i” 8*hl în sine, ci în cliențf, lear aceștia o vor exercita, nu de-o însemnătate mal mare". „Monopolul monetar, prin efectele salo nefasta prin violări sau prin forță, ci curat scutindu-se do cupă locul dintăl. Acest monopol constă In aceea °* serviciile sale“. Dar, dacă rînitul și lovitul aparțin unor diferite societăți defensive, nu va fi oare luptă guvernul îngădue unor persoane, unor persoane între aceste societăți ? „Se va ști probabil să se vind un oare-care soiii de proprietate, să emită n?" împiedice prin contracte asemenea luptă, poate nedă de circulare, privilegiu pe care-1 protege în i celelah chiar prin crearea undr curii supreme de arbitragiu, rile noastre impunînd cu 10 la sută pe toate celeloh și seva găsi la aceste diferite societăți aceea-șl idee persoane cari vor să emită monedă de circulare i proclamînd prin legile sale cum-că emiterea de do?’ bj de colaborare liberă, baza fie-cărel din iele". , Asociațiile defensive au ca țintă de-a cere despă­ lete, ca drept valori, Ie o acțiune criminală pentru aaainPn5 gubiri pentru atacuri vădite, și de asemeni de a le toate celelalte persoane. Putem zice cum-că aeomenj preveni sau preînttmpina pe aceste". Pentru a în­ privilegiațl sînt stăpînil stabilirel citului de dobînda ’* deplini asemenea sarcină Iele pot să recurgă la chirie, și ai prețurilor pieței, în primul caz ald al dobln. toate mijloacele nimerite pentru asemenea lucru, dei direct, - zîn al •—doilea - —— -rși al -— .. treilea al chiriei ațsi și prZaccesul piviesiCl profesiei ae de banbaufără să exerciteze cu toate astea vre-un uarc-care oare-care țunlor pieței, indirect. Dacă autism guvern. „Supun „Supunerea unul individ care nu săvîrșește 4 chcr a*’ fi liber pentru toată lumea, un număr necontenit nici un feliu feliâ dede-ncălcaro, ---------- , — supunerea ______ unul asemenea xx. mft t.xI mare de indivizi s’ar apuca de meșteșugul mestesuanl acesta ari»«in individ la voința altuea, lentă guvernul. Supunerea până cind concurența ar ajunge atît d’e-nversunaU cui-va, care săvîrșește încălcări, nu îe dar un gu- în cît prețul plătit pentru o împrumutare de* bani vern, ei o rezistență și o protecții Je față de guvern. s’ar reduce la cheltuelele muncei, la trei pătrimi sau „Anarhismului recunoaște dreptul de-a urmări de-a o- la unu la sută, după cum ne arată statistica". ,Tot r~ ” , •; ’ , r ______ sfndi, de-a pedepsi pe făcătorul de rele". _■Anarhis ­ o dată prețul chiriei ar cădea mult. Pentru-că o’ri-ce mul yrea să-I să-i rîpească acestuea din proprietăți proprietate persoană, care ar putea săgăsască bani cu unuia tnnmni r>îf frnhnin no eă „Ar.„lnnlA tocmai cît trebuie ca să repare pagubele pricinuite". sută, ca să-și construească o casă, nu va mai vrea „Dacă nu va găsi un mijloc mai bun ca să „„„„ se ape: apere să plătească proprietarului o chirie urcată". In sfirșit împotriva atacurilor, se va sluji și de pușcărie". A A- „profitul schimbului va scadea, pentru-că comprsanțiî ---- moarte. -------- „Soci­ în loc de-a cumpăra pe credit și cu prețuri urcate^ □arhismul admite chiar pedeapsa cu etatea rostind pedeapsa cu moarte nu comiteî un a- vo.r împrumuta bani de la banca* și cu-n. procent mal sasinat. Un asasinat ieste o acțiune Un.asasinat arț'unc agresivă agresivă,: o ac- mic de cît unuia sută: plătind de-o data, Iei ar cumțiune defensivă nu poale nici “o’dnlă să fie -------------numită para ieftin și ar scădea proporțional prețul mărfuast-feliu. Vieața celui ce ne atacă nu Ie inviolabilă rilor pentru clienții lor", de loc, și nu există în vieața socială principiu care ,,Din punctul de vedere al iniluențel sale, mono­ fiă ȚIP Oni’PîlCnă Ho_U să ne oprească de-a ne Dam»! servi zideo toaterrttîlzxnAAln mijloacele pen- polul funciar ocupă al doilea loc. Și mal cu osebire trn a ne împotrivi unui atac". „Ieste nKinn chiar nrȚmîpiHî] admisibil în țerile în . toată puterea cuvîntulul agricole, ca ca ag --------- ’ să fie pus șija ’ * cazne, dar ' igTesoruî nu se vaînIrlanda, se simțesc influențele nefaste ale acestui trebuința acest mijloc de cît dacă pedeapsa cu moarte monopol. Monopolul acesta constă în aceea, că gu­ și cea a unei închisori suportabile nu vor fi folosit la vernul proteguește titluri de proprietate fonciară ,.Toate litigiile slnt iudecate de jurii". jurii11, „Pen- cari nimic". „Toate -----------------------nu sînt întemeeate ——— pe ocuparea personală si nici ..«« „Arenda — v — nu-i putință decîtmulțămită cu putinț. |tru ru a alcătui ijuriile, ar^pe> cel mai bun mijloc ar fi să se Pe muncă". încredințeze numirea la sorți, scoțlndu-se două-spre- acestei proteguiri acordate de Stat". ,,De îndată ce fie­ w 7PPP niimn ______ ... . nona - r «.a zece nume dintr’o roată ce va cuprinde numele* tu­ care n’ar mal găsi proteguire de cît în posesiunea turor cetățenilor din comunitate „.Juriile nu vor pesonală și în cultura solului, arendarea ar dispărea statua numai asupra faptelor, ci si asupra dreptului lear uzura ar pierde un sprijin mal mult, ar avea asupra aplicărei acestuea la cazul dat, cît și asupra un sprijin inai puțin". Al treilea și al patrulea loc slnt prinse do monopolul tulul"36* B3U desPă8'ub,reI în caz de violare a drepvamal și de* cel al brevetelor. „Monopolul vamal con­ stă în a favoriza o producție caro se fabrică în conProprletaten.— I. In vederea binelui individual si a aeeleea și libertăți pentru toți, Tucker nu respinge țiropricrarea lucker nu respinge respinge din proprietate de cît dis- mici cheltuell, împledicîndu-se prin dări, exploataată„ P® pe monopol, precum există pu- rea celei din urmă. Răul pe care-1 pricinuește acest ÎL21 e-**a înt..e“eeatâ rurea șt pretutindeni în Stat. Faptul că în esența lui monopol ar putea mal curînd să fie numit mes-uzură vii în®alcare; »nu Șe Yede numai în fap- —misusury, de cît uzură-i<suri/, pentru-că dînsul reșaaa Ca v co.mPr^mă năzuințele individuale, ci și în, trlnge munca nu ca să facă o întrebuințare intelin -11m1aL ^r^v’ Protecțiea și-ngrijirea ce gentă din capital, ci pentru a face o întrebuințări5 o a monopolului, înlesnind cu chipul acesta uzura, neinteligentă din ier*. „Monopolul brevetelor proPmZhLSuî0-?0*8 stoarce o plus-valoare. teguește, fmpotriva concurentei, pe inventatori, P® adao8'area de valoare prin autori,. pe artiști, atît de mult, ca aceștia să P°“^ X --------- ------------------------------------ ------------------ -> V<* «VVgxx- ~ inînS cer? iadură obiectul ce^se furnizază consuma- stoarce stoarce de de la la popor popor sume sume cu cu mult mult mal.mari mai. mari de cit D“p>un,emi?a peprodusul ace8ta le -ar face le-ar face valoarea valoarea muncei, muncei, cu cu alte tUU cuvinte, mono Ho ltatea-1 de Iei nu dobîndește polul acesta acordă unor persoane, și P ealra pentru antM “®cesar existenței sale'4. „Cu toate anume tat® ne anume număr număr de de ani, ani, bucurarea, bucurarea, în în ca cakhtate a *re^uJe sâ existe, care să dobîndească proprietate, de anume legi si și de anume feaOia -p P F^eîx fea ,aceasta- c,ne fie"? „Uzurîerul". naturale, ’l de-a naturale, ca ca si și de de privilegiu privilegiul de-a preleva, preleva, Mnrîă s»iw ^Orm? de uzură: împrumutarea cu do- dica un tribut folosirea acestei tribul pentru AJwSirea OrT-ntnAnnÎL»?trexa 'l araPdarea profilarea în schimb rale, care ar trebui să fie liberă, la înd^®Ina taior, uzn'rar6^^ Câ UUU1 AC<^te treI luerarI Ieste un lor". Pe monopolul vamal și pe cel r al breyf ®r0exoenfÎY nrOolDe -Srac u04 ‘ iToatâ ^umea> afară de pe pe lîngă lîngă monopolul monopolul cel cel monetar, mon’etar, se se Jntemee^pqte Și rJStJt v-S Bancherul Ieste un uzurar, fabri- fitul aceste î fitul în în schimb. schimb.OO dată dată abolite, r1??’**-, desființate J' chiar un uzurar» Proprietarul Ieste un uzurar : monopolul cel monetar, va dispărea și profita d*X Care aVÎ5? ° °®onomIe oare-care o II. Binele individual al tuturor, și mal cu sa>nă^ e individual al și < o caRălJî dă 8a* CT dă cu chirie sau cu arendă libertate cer o ast-fcliă dc distribuire a p libertate*pentru ‘ toți, ‘ ‘ uzurîr NtmîJ2>°9IOarră C?‘? ?re’ chîar dÎQSul i'un prictățel •în.... cît produsul muncei să fie garantat /«*f£ eW te, ^ , lumeaSC?tlt de păcalul uzurcl, toată 1. «Aceea-șl libertate, cît se atinge de.proepchilibr° rea mulțime °<.VVâ’ îea ?u tuturor folosește, ma- ieste libertatea de a lua și , ta fii ei acea de-a -- ? păstra, . ^”•1 uzăridlv Pr,cina-L Se îmbogățesc nu- care forcare face faceca caaceste acestedouă douălibertăți libertățipot pot să ' teritQtmQ r.BV,tCri m. i: Pr°prietarîl foueiari, de pe acelas acelaș timp timp fără fără ciocnire ciocnire și și încălcare». încălcare»» *7‘op aCcstc cari cuprind o numeroasă populație agrî- mă ~’x de proprietate care — •-* •>« inundă la poale să răspuna® nlâ numnl o mică parte, ar trebui să o hoWea «întreagă"» „Această formă de proprietate dâplo°ar Lre însamnă garantarea proprietâței afi5nsclor tale cît au fost doblndite * fără reîll a p«r& înșelăciune și silnicie, și mai insamnă orvS, far“ tuturor drepturilor asupra unor* produse jxorciiflr0n virtutea unor contracte încheeate Ser Cnrietatca anarhistă nu sc referă deci de cît la »prop Tnsamnă produs orl-cc lucru care cere produs®- 1 fiQ £ bucată de fier, fie o bucată de jnnocă to’ate astea, cît se atinge de pămlnt și obiecte cari se afla în prea mică cîtime pende 8 albă orl-cine, trebuește să spunem că Anar{tD ca sanrotegui de cît drepturile întemeeate hi8îocupațio actuală, dc fapt, și pe uz". n distribuire a proprietâței, care să garanteze 2‘ «rnl nrodusul muncei nu presupune de cît aplifa aceleca-șl libertăți pentru toți, chiar în domeTle cari până acuma nu-s cîrmuite de cit de mofnnolul Statului. “ Mal Înainte dc toate, trebuește moneda liberă— . „Moneda liberă însemnează linsa totală ori si c&rei stăvili la emiterea monedei nefalșifeate‘f Emiterea monedei trebuie să fie tot atîta deliberă ca si fabricarea de papuci și de ghete". Mo­ neda aici, Ie luată în înțelesul său cel mai larg, „aici je vorba și de moneda-marfă și de moneda-credit": nu-i vorba numai de piesele sunătoare de aur, sau de argint curat: „ideea așa numitei regalități a metalelor prețioase ar trebui să fie scoase din capetele oame­ nilor, și ar trebui să se știe că nici o marfă n’a fost hotărîlă de natură anume pentru a servi de monedă". „S’ar afla un număr îndestulător de mari și mici proprietari, cari ar emite bani bucuros, dacă ar avea libertatea, și cari ar procura chiar mai mulți de cît ar fi de nevoe“, „Dacă ar fi îngăduit să se aicătuească bănci pentru emiterea de hîrtie-monedă, angajînd orl-ce soiu de proprietate, chiar dacă banca n’ar poseda nici un ban și nu ar fi silită să-și ramburseze socotelile sale în bani bătuți, dacă cliențilbăncel s’ar angaja mutual de-al accepta biletele lei al pari în locul plățel în aur sau în argint, dacă rambursare? nu va putea fi cerută de cît la terme­ nul hotărît și în contra înapoerel biletelor și restituireî gajurilor: dacă ar avea loc asemenea lucru, poporul ar fl foarte puțin inteligent dacă nu s’ar folosi de-o libertate atît de prețioasă". „Prin efectul concurenței, ast-feliu, dobînda capitaluluis’ar coborî pană la valoarea simple'or cheltuell de exploatare năucei, adică mal jos cît unu la sută", „fiind-că wrneni nu va consimți a plăti rente unui capitalist, cma ar putea fără cheltueil să dobîndească de la o jancă sumele ce i-ar fi de nevoe cu să*șl procure Woacele de producere". Tot asa, „prețul chinei tulhi.r«c . e salariul industriașului sau comerriansan ii ’ ?»^n*;ra cît nu s’ar opune la asta legi vamale ttilllnn re,vet". «Această ușurință de a se procura Dorn^i producere ar da afacerilor un avint neeh „ ț ’• „Dacă banca liberă—frec banking, n’ar fi de tiza t^?c>ercare sfioasă, numai în vederea de a repsrde aJî »n ma’ eKal bogățiile aflătoare în ziaa munoBif jertfi în favoarea-! măcar o clipă de ‘PdmîL', upă asta, va trebui ca solul să fie bber. 54 cuiiiil a5kaPar^ poporului, adică orl-cine ar vrea htru «u v P&mtntul, sa albă stăpînirea lui garantată, stabin va r cultiva Iei cu adevărat, asta fără a se •rendaoVe,'° deosebire între o clasă de proprietari de ’ !Ucrători, și fă,râ să se impue de dat yre o ottipaK ‘kcest «sistem de stăpînire întemeeată pe mnnîdH »1U^“ fl'ar adă°** ** Sistemul monedei hbere, „beneficiul m schimb n’ar mai fi de cit egal cu salariul unei munci industriale sau co­ merciale". Mulțămită liberului schimb, „prețul tutu­ ror mărfurilor, până acolea impuse, ar scădea simți­ tor . Șl mulțămită neproteguirel produselor spiritu­ lui omenesc, „autorii acestora ar avea o teamă sa­ lutară de concurență și s’ar mulțămi cu acelas sa­ lariu ca și lucrătorii ceilalți*'. Dacă condițiile acelea-și‘libertăți pentru tot! s’ar îndeplini în aceste patra’ sisteme, ar urma negreșit să se îndeplinească și pentru proprietate, cu alte cu­ vinte- urmînd să izvorască de-aicl o distribuire a propnetăței în care produsul muncei va fi garantat fie­ cărui. «0 dată cu desființarea tiraniei politice, privi­ legiul economic va disparea de Ia sine". lair'o so­ cietate în care n’ar mai fi dominarea omului de câtrâ om, renta, chiriea, arenda, profitul In schimb, ar de­ veni cu neputință, stăpînirea produsului muncei ar fi garantat fic-căruh „Noi nu zicem: să nu furi, ci zicem: cînd toți oamenii vor fi liberi, nu vef fura-. 3. «Libertatea poate prea bine sâ împiedice de a se răpi lucrătorului produsul muncei sale, dar lea nu poate veghea ca orl-ce muncă să fie deopotrivă retribuită". «Deosebirea de sol și de inteligența, vor avea totdeauna ca drept urmare o ncegalilato de produse. Dar chiar Regalitatea aceasta va dispărea cu vremea. In urma noilor condiții economice, în urma mal largel latitudenl lăsate inițiativei omenești, mulțămită libertațel monedei și solului, deosebirile ae clase se vor șterge cu vremea, nu se vor mal vedea facultiti strașnice dezvoltîndu-se în sinul unei minorități, pe cînd cele ale majorităței să se stingă, să pleară. Ușurința de­ plasărilor va să fie cu mult mal mare : lucrătorii nu vor mal fi alipiți, cel puțin în număr atîta de mare, nu vor mal fi alipiți de centrele actuale, și nu vor mal fi, prin asta sclavii proprietarilor urbani: teritorii și m jloaee încă ne­ utilizate, vor ti cu înlesnire atinse, utilizate. Prin efectul acestor influențe orl-ce neegalitate va fi redusă pănă ia minimum cu putință». «leșie puțin probabil ca neegalitatea să fie vre-o dată cu totul înlăturată». «Din pricină că libertatea nu poate înlătura cu totul neegalitatea, sînt unii oameni ca zie: noi nu voim libertatea, pentru-câ nouă ne trebuie egalitatea desăvîrșită. Nu-s de părerea acestora. Daeă pot să trăesc liber și-n bogăție, puțin îmi pasă mie că vecinul mleu ar fi tot atîta de liber dar mal bogat. Libertatea va îm­ bogăți pe toată lumea cu vremea, fără să îmbogățascâ deopotrivă pe toți. 0 putere supremă ar putea poate să ne facă pe toți deopotrivă de bogațl, cît se atinge de bani, negreșit înse, fea ne va face pe toți de o potrivă de lipsiți cît se atinge de tot ce face ca vieața noas­ tră să fie cu adevărat vrednică de trăito. Jleaii^nrea.— Schimbarea cerută de binele individual, după Tucker, trebuie să albă loc în chipul următor: Oa­ menii ce-și vor fi dat samă de realitate, de adevăr, vor convinge cît mat mulți indivizi de nevoea acestei schimbări tn vederea binelui individual: aceștia vor desființa Statul după aceea, refuzînd să i se supună: lei vor transforma dreptul și proprietatea și vor aduce cu chipul acesta domniea noel ere, I. Alai întăl Ieste vorba de a convinge cît mal mulți indi­ vizi, că chiar propriea lor bunâ-stnre cere atare schimbare. 1. «Poporul trebuie crescut, educat în doctrinele anarhitte». «Trebuie să pătrundem pe fie care de ideile anar­ histe, să-I propagăm răzvrătirea». «Trebuie de propagat me­ reu doctrina aceleca-șl libertăți pentru toți, pana co majo­ ritatea va recunoaște, în cele din urmă, cit se atinge de formele actuale do încălcare și arbitrar, ceea-ce a recu­ noscut cît se atinge de formele cele trecute, că ținta lor nu Ie aceea-sl libertate pentre toți, ci tocmai supune­ rea unora». Agitațiea făcuta de „Irish-land-leagueo na ajuns le izbîndă, din pricina că țăranul in loc s*-sl ur­ meze propriile sale lumini, știind bi e ce vrea a dobindi, s’a încrezut orbește în niște șefi cari 1 au tredat la mo- 5j®8Mnta asupra monedei», acest siațem_ *t,a băcii?l,onda*ea'$ „repartizînd întrun cblp na.ta' bfip}0’ Ppodusele solului între proprietarii lor ’ uî ▲ și al pârlea loc, ar trebui JjJ»«Jlat®a noproteguirea pro duselor apiritu1^’ 9 qd M ‘tirnintl1- �04 RfeVisii ibfeâi HkVîSVA IDEfei sociale». «Dacă îutr’un mare oraș, în care sînt rnn tata diferitele trăsături caracteristice Și diferitele tS*’ ale civilizației noastre, atit de bogată-n contrasta» V e’ar găsi un număr îndestulător de anarhist! « * ■ aacA inteligențl, de meserii diferite, din d.fente clase*10? sînt suprimate ? Violența Ieste îndreptățită m cazul acesta, aceștia aco?^a ar transforma producțiea și re.P^ țiea bunnfe ipă ddreptul la produsul muncel», «dacă, în rarilor Dar, «de violența nu trebuește să se uzeze de cit in după vădită cu prescripțiile ce-1 opresc", «Iei ar crea o kDere cazuri extreme» «Dacă doctorul vede că asprimea dure- vădita care le ar pune 1» îndămînă, pentru activarea h °ancl1 rilor ruine» ă puterile unul bolnav, atit de repede în cit lor, capitaluri fără doblndă, care pe urma 8:_ ay°* să fie teamă de moarte mal înain e do a *1 putut să lu- rilor ' creze remediile aplicate, atunci ordona otenzarea. Dar un trebuința capitalul, mereu crescînd, pentru a sihla" doctor cum se cade nu se resemnează la asta de cit ne ționa întreprinderi noi, întreprinderi cari ar arăta n»Q* avînd ce să facă, pentru ca acesta nu uita cum-că unul ar lua parte la Iele foloasele unul asemeni sistem daci • din efectele etorizărol le do a neutraliza parțial, chiar întîmpla toate astea, ce urmări am avea? In scuxfă v W total, acțiunea remediilor întrebuințate. Tot așa Ieste toate păturile populaț.el, și intehgențil și marcinim®? si cu întrebuințarea violenței în eocietato. Ori-cme ar cel buni, și cel răi, și cel indiferenți, vor fi izbit? presari-o fără disceruămînt, ?i ca leac general și ca lucrul acesta: în număr din ce în ce mal mare se” °e întăritor orl-oine ar recomanda-o în de obște ca leac, folosi de instituție» asta, și, după uu număr oare-car7? orl-cme chiar s’ar folosi de dmsa cu ușurătate și fără ani, îșl vor culege ou toții roadele muncei, nimeni nn trebuință ua tot ce poate să se întimple mal rău ar fi un putea să trăească din rentă, întreaga cetate va fi ai V& înșelător». De aceea «nu trebuie să se uzeze de violență un imens stup de lucrători anarhiști, de oameni liber? împotriva apăsătorilor omenirel, de cît dacă aceștia vor fi prosperi", li" ce un număr îndestulător de ins! VOr r făcut cu neputința orl-ce agitație paclnică**. Curgerea de smn Da îndată { ge însine-I un râu, dar dacă avem nevoe de libertatea do a - fost convinși, cum-că propriul lor bine cere schimbarp» gitație și dacă numai curgerea de sînge ne poate garanta despre care vorbim, va fi venit momentul de a se r«q asemenea lucru, atunci asta trebuie practicată». „Cită turna Statul prin «Revoluțiea soc.ală», adică printfun vreme va exista libertatea presei și a cuvîntului, nu va refuz de supunere, cît mal general cu putință, va fi venit trebui să se recurgă la mijloacele violente pentru com­ momentul de a se transforma Dreptul și Statul și de a se a baterea tiraniei. Chiar daca libertatea cuvîntuiul ar fi duce cu chipul acestaeracea nouă. «8tatul nu-I nimic alta violată în unul sau în zece sau întrio sută de cazuri, de cît o tiranie: Iei n'are nici un_ drept . .r.rpe. care _ satrebueaaasta tot nu îndreptățește sa se verse torente de sînge. că ok șă-1 _i respectăm. a Afară de asta, ?r! orl-cine-șl va cunoasteproNumai cînd lumea ar fi încătușată cumplit, va trebui să pnile-I drepturi și o; ™ l------ » libertatea inva <.« ști să-și prețuească se facă uz de mijloace extreme, de violență». «In Rusia, dividuală, va face tot ce va putea pentru a spulbera r actele de terorizare sînt apropriate, îndreptățite: în Ger­ Statul». mania, Englitera, cam nun, Cum va trebui * să se facă 1. Sînt oameni cari socot că «Statul nu va putea să de violență uz? «Vremea revo.uțiilor armate-I trecută, dispară de cît după ce toți oamenii vor ajunge perfecțt astea sînt prea lesne înfrînte». Ie uevoe «de acte de te­ Ceea-ce-nsămua că anarhiea nu va fi cu putință de rorizare și de asasinate», dar astea trebuie „îndeplinite cît în momentul chialismului. Dacă ne-ar ii cu pu­ de indivizi izolați, cari si se slujnscă de dinamită». tință sa ne perfecționăm, cu toate stavilele cari ne îm­ 3. Afară de cuvînt și de presă, mal sînt și alte mij­ piedica perfecționarea mereu, neapărat că Statul ar dis­ loace de «propagandă». părea cu totul, de sine... Tot așa înse, dacă am fi în Unul din mijloacelo acestea constă în aceea «ca un in­ stare de a ne înălța trâgînd de urechile ghetelor am divid izolat să refuze plata de dărlv. «Să presupunem că merge poate pănă la cei iii» «A instrui oamenii nu intri un an, destul de tare și destul de independent, așa însamnă a-I învăța feliul de a se guverna singuri și de ca purtarea-mi să nu poată să-mi vatăme nici unul din a le îng dui să se guverneze apul, ci de a-I învăța, datoriile mele personale, întru cît Iele vor ti serioase, îngădumdu-.e să se și guverneze de fapt», «leatft de ca să presupunem caș fi hotărît să petrec poate un timp trebuie «desființarea Statului», printr’o «viitoare revo­ onre-care în închisoare, și c’aș avea putința ue a-ml luție socială». ascunde averea : voiă face comisiei de constatare decla­ 2. Alții sînt putrunșl de , .greș .la că anarhiea va putea rarea unul venit, dar perceptorului nu I voi ti plăti darea: să lie adusă prin violență*. sau, dacă nu voitt avea nici o avere, nu-I vuia plăti taxa La urma urmei, orl-care ar fi chipul prin care anar­ , personală. Se înțelege că Statul va trebui sa-șl pue în hiea va trebui adus , Ie numai o chest e de ,,oportuni­ mișcare toate magiile. Iei nu va putea să facă de cit tate'1. „Ie ridicol să sa desemneze ca imoral- politica două lucruri: sau ma va lăsa în pace și leu voii! po­ teroarel și a asasinatelor. Dacă cine-va săvîrșește împo­ vesti daravera, tuturor vecinilor miel, cari în anul viitor trivă-mi o v olare am tot dreptul, cel mal absolut drept, vor urmări cu toții să-și păstreze banii în buzunar: de a-ml alege ori ce mijloc de apărare. Ca și un om sau mă va pune Statul Ja închisoare, în care caz vuid privat, un guvern pierde orl-ce drept de a fi menajat, căuta, urmărind cu punctua itate toate președinte legale, cînd Băvîrșește o încălcare. Modul de încălcare nu i aic* voitl căuta să-mi asigur toate drepturile unul închis de nici o însemnătate, Ieste afară din chestie: ori care pentru datorii și voiii trăi liniștit și în voe, pănă ce ar fi feliul în caro mi s’ar restrînge arbitrar libertatea, Statul va obosi înțreținîndu-mâ, atit pe mine, cit și în- leu am dreptul să mi-o revindea prin ori-ce mijloc mi-a» trețmînd pe cel, din ce în ce mal mulțl, cari vor urma fi la îndâmînă» . , «Dreptul de a ne apăra prin v.olență împotriva fiuopildei mele. Dar, Statul în desperarea ful, poate se va hotărî poate, sa-șl facă legile asupra închisoarel pentru jugărel, nu se poate tăgădui. Dar folosirea de asemen datorii, mal aspre, și atunci, dacă voiii fi cu adevărat drept nu se poate povățui, cîtă vreme mal putem Bă rhotarît, se va vedea bine pănă unde poate ajunge un curgem la alte mijloace». Dacă guvernul ar fi desn1’(.[L0 guvern constituțional «care deține adevărata putere de la de a-zi pe mîne, asta ar da probabil loc la o muiț asentimentul celor guvernați, pimă unde poate ajunge de lupte, pentru plîmînt sau pentru alto bunuri pentru a-șl procura «asentimentul» acesta, daca va ajunge cruri: poate p’ar izvorî de-acolea de cît o reacție car pană la izolarea într’o ce ulă întunecoasă, sau, după aduce din non aceea-șl tiranie. Dar cînd această u pilda țaristă, pănă la tortura pr.n electricitate. Cu cît țâre se desființază treptat, potrivit cu progresele 80va merge mal departe guvernul, cu atît va fi mal bina răspîndește tot mal mult și cunoștința adevărur pentru anarhie, după cum prea bine o știe orl-cine sa 3 Revolațiea socială trebuie să se facă ocupat cu istoriea reformelor. Nu ne putem închipui toată însemnătatea ce-o au pentru propagandă unele din trivirea unei opuneri pasive, adică prin reiuz laptele astea, cu osebire dacă se află, în acelaș timp, îu nuîn punere, ascultare afară de murii înch-sorei, dacă se află o armată bine or­ aOpuneroa, rezistența pasivă, Ie arma cea jopta ganizată de agitatori» — a---__ __ - vre-o dată omui ternică pe care mânuit-o .^ * . • * __ A^Z'CC X1 Ol U /r. Alt mijloc de propagandă constă în faptul «de-a de- luipwiixvo» împotriva tiraniei», Rezistența pasivă, LII xtvmoLvuyj jzv.w • «vțpgtC30 re 51îîXra £utinVi de’a apHca doctrinele anarhiste în Lassalle, " ’* cu toată ‘ greutatea-I Serma‘ ?icariin notri? itrivf51*' jp ZX*'„?arA8tafnu va putea sa 8e tucâ în comunități ztatențtt ce nu rezista. Nimic mal falș, dj r «ciute, c> «chiar în centrul vlețel noastre industriale și asta-I singura rezistență care are sorți ae «* semene» cale, fără să se lese împiedica» de strigătele do I car® te g revoluție sîngeroasă de cît să vadă o br°ta ‘însemnată din supuși, hotărîți să nu i se mal parte Ie năbusiU cu înlesnire : dar nu exista Jopuf; £re să se poată hotărî sau care să poată să-și tf^Viunarite împotriva unor oameni liniștiți, paclnicl, îndrept® gc ațjunft p0 atrarf cj carj 8tau acasă tar> cari so mențin în drepturile lor». ta Ir-Xnta se nutrește din npirl; lea plero dacă jert,lV3°; nii se vor mal lăsa prădate. lea nu poate să fie fel?xie!iicl prediJnd, niclvotînd, nici împușcînd o, ci nuuo> tnrl-o să moară de foame. De îndată ce uu număr m»1 (je oameni deciși, hotărîți, și a căror încarjtnpuna &rea riscată, de îndată ce asemenea oameni, e°r’re * vOr H fost înțeleși, vor închide frumușel ușa d1u.?'LrcCntoruluI de dări, cît și perceptorului do chine arendă, și vor face si circule, cu toate legile, 6811 ril lor bani, desființînd cu chipul acesta renta capiPr0.p!J de îndată ce s’ar petrece un asemenea fapt, gurnul* cu toate privilegiile cari-1 apără și cu toate monolu'rile ce-1 susțin, ar fi desființat foarte curînd». Uit de însemnată, cît de neînfrîntă, ca osebire, ar fi tarea unei minorități energice și luminate, care ar Ende bună-oară a cincea parte din populație, cînd Setă minoritate ar refuza de a plăti dări». «Agitație» W «Trish-land-league», în privința asta, ne dă o lecție imnunată. Atîta vreme cît-aceasta stărui în politica Iei, « refH7.e plata arendel, lea fu puterea revoluționară cea mal taie, mal de temut din lume, neplerzîndu-și această patere de cît în ziua cînd și a părăsit asemeni politică. Dar lea a urmat această linie de purtare destul, pentru ca să se facă dovadă că guvernul englez nu putea să facă împotrivă-! nimic: și noi nu credem a exegera nici de cum cînd zicem că nu ar mai exista proprietar de lati­ fundii în Irlanda, dacă Jrlandojil ar fi stăruit pănă la capăt în politica lor. De altminteri, în țerile noastre Ie mult mal lesne ca în Irlanda de â ne opune la plata dărilor, la plata arendel; o asemenea politică ar fi la noi, cu atîta mal de temut, cu cît poporul nostru îeste ou mult mal dcsvoltat intelectualicește: totu-șl ar trebui Bă se găsască un număr îndestulător de bărbați ți femei cu destulă seriozitate, care să lee inițiativa unei asemeni opuneri Dacă numai o a cincea parte din popu­ lație s’ar opune la plata dărilor, asta ar pricinui mult mal multe cheltuell ca să se facă să se încaseze suma da­ torită sau măcar să se încerce asemenea- lucru., mult mal multe cheltuell de cît ceea-ce celelalte patru cincimi u accepta să verse în casele Statului. Paul Ellzbacker. SCHIȚE BALCANICE Se știe, că marea majoritate a Slavilor din Macedonia Ieste o populație țărănească, agricolă. Mzic «Bulgari». Și sînt clăcașl. Asupririle lor d.ln partea beilor și agalelor, proprietarii de moPrea cunoscute. vom ocupa aici în special de sătenii Slavi, că---Slavii,* toata lumea șTie* ---------- orășeni " și •' săteni,' /nli-rlor organizată întru Pan° masăf solidar !n^^er^e^c încercări de a dezbina această masă, hi1K?trîarhi9tb Sîrbl și Greci, și ExarhiștI, au iz­ bea °bție de formă o clientelă măestntft sîr\ una grecească: grosul populației înse Ieste în ta . ’ Panslavistă. S’a ajuns de formă, căci țion^ Slavul pare a avea cunoștunța na- VrocpCejU^ acesta» exarhiato-patriarhist,, ieste un cut 2* °c cucerire culturală, în deajuns de cunosînteta a^cs tn faza actuală, în care - , ctuale au fost înlocuite cu siluire» conștnn- & . . i teroarea bandelor» Antagonismul cel mal mare înse nu-I între ra­ sele --- greacă și slavă, ei între Slavii pravoslavnici și guvernanțiiI mahomedani. Dușmăniea aceasta îeste cPCI,i’rl ~ /eCrT a\ ’ "e,mPftc.ată- »avil țin mai mult samă S?mă de pierderile PIerd suferite prin întoarcerea, de sigur “V; silită a Slav,Ior la mahomedanzm, așa numîțil PosnatL de CÎtd® schizmcle reHgiozo-națion3ie creștine T„ 7^™°In trecut mal ales, pericolul mahomedan pentrolavl Iera și mal strașnic. Clnd zic trecut în­ țeleg un trecut foarte apropiat, chiar pănă In a doua jumătate a secolului al XlX-lea. Orl-ce clăcaș Slav orî-cit de schingiuit ar fi fost, de îndată ce dă­ dea cel mal mic semn de revoltă, trebuea să leagă între turcire și moarte. Apăsarea Slavilor, mal ales din partea Albanejilor musulmani, îmbrăca toate formele; de la stoarcerea economică pănă la pîngărirca familiei. Cari au fost mijloacele de rezistență, de apă­ rare ale Slavilor in acele timpuri de grozăvie cari s-au mal îndulcit a-zi ? Resemnarea și umi­ lirea cea mal înjositoare, ce se poate închipui nu-I punea la adăpost de îndîrjirea neîmpăcată a dușmanilor lor, pot zice firești. Ori-cît de mare s-a arătat că Ieste răbdarea și stăruința slavă, tot pe atît de mare înse apare și rezistența lor națională. Pentru ca cetitoriț să-și dea seamă de aceasta, vom consemna aici sistemul de luptă al Slavilor contra Turcilor, enumerînd unele mijloace de car» s-au folosit: 1. Turcii Ierau înarmați cu puști și lataganeSlavil ierau dezarmați. Singura lor armă Iera un ciomag lung, de 2—2 1/a metri, numit lastavarca, de grosimea a 3 degete, avînd la un capăt un jghiab sau o bifurcare și servind la sprijinirea unu! sac, pănă cînd țăranul să-și împovăreze calul cu al doilea sac, de grîu, etc. Acesta Iera bas­ tonul nelipsit din mîna lui. Pe cîmp, cînd Turcul scotea arma contra unul Slav, acesta repede o lovitură puternică eu clastavarca?, pe fluerul picioarelor, și Turcul cădea jos de durere: Slavul sărea și-l dezarma. 2. Slavul mal avea și o altă armă, cu mult mal cumplită și hotărîtoare : amnarul, ce-1 poartă atîrnat de brîu prin o curea destul de lungă, ca să-1 poată pune în buzunar și să-I permită a ecăpăra cu cremenea, spre a aprinde un fir de iască. Cînd Turcul amenință bună-oară pe vre-un să­ tean, ce-I refuza vre-un serviciu de corvoadă «angara că să-I facă și o să-I dreagă, atunci se pe trecea cam următoarea scenă, ce o dăm, ca o tnosră tipică: — «A bre, cine, am să te stîng în bătăi». — *Să trăești aga, mă bați, da, mă bațb, ÎI zicea săteanul pe un ton prefăcut smerit. — «Am să-ți necinstesc fata. . —«D-ta să-mi trăești, stăpîne, o poți face, ^^A bre, am să-țî taitf în felii toți copiii». , Slavul, scoțînd binișor amnarul din buzunar și învlrtindu l în vînt, jucîndu-se cu Iei, foarte calm �REVISTA IDEEI fttVistA DEEll piaștri.— El, agă, avem de plătit biruri Ce însemna acest gest cu amnarul? , Turcii, necutezînd să Iasă din oraș ca să-șl e Vara, cind bucatele îmbtelșugate ale beiului stau grămădite pe cîmp în clăimîndre, ca pira­ sirtgurl lemne din pădure, de groaza răzbun»?1* sînt reduși a plăti cît li se cere. 1,Or> midele, în așteptarea «spahiului» dijmuitorul, ca Zic a plăti, căci înainte vreme, un T„,w t sa le dîjmuească, săteanul de mal sus, ce a în­ dacă-l durat cite ce-va din cele ce-1 anunțase, beiul lui, lăsa inima, dacă vroia, plătea, dacă nu, lua* sau care se ține pe deplin de cuvînt, o. știe țăranul răpea cu sila tot ce poftea și lumea ca și auto aceasta prea bine, săteanul, zic, trecînd ziua prin­ ritățile închidea ochii și-și căta de treabă. — A bre, Stoiano, gîndește-te bine, că o tre clăi, furișa ce-va în fie-care clae și pleca pe să-nu iur aici în colo, tot atît de tacticos și liniștit, ca de cazi și mie în mîni, încearcă să îngălmeze Tur. obiceiu, fără ca pîndarul să fi putut prinde de cui, cu inima în dinți: fii om de treabă și dă-mi lemnele cu patru piaștri, lacă-țl plătesc îndoit. veste nimic. Sara, după cină, pe la orele 8—9, în zare, pe lear Slavul, se mulțămește să-I zică : cPoininatoa cîmp, toată lumea vedea o flacără vălvătae, mis­ vreme, agd», adică: s-adus vremea aceea..., tuind toate clăile beiului cu pricina. Și-ntr’adevăr. Munca îndărăpnică a cumpătați, Iera răzbunarea Slavilor, cari pentru aceasta lor țărani Slavi din Macedonia îșl urmeazănecur^ sînt și astă-zl porecliți palistogofți aprinzători mat mersul. Alegerea mijloacelor spre a-și ajunge scopul ? * de clăi. Ce furișau în clae Slavii aceia ? Sîntem în Balcani doar. Cu amnarul aprindeau puțină iască, o învăleau Din 'Arhiva* din Iași, în cîlțl, făceau un ghiomotocșî-1 virau în clăi. Fo­ cul ardea mocnit, și peste 5-6 ceasuri, pănă se propaga de la cîlțl, la fin sau la bucate, Slavul aCRIMELE RĂZBOIULUI vea tot timpul să aștepte în liniște isprava. Efectul ? Nimicitor. Victoriea rămînea în perma­ Pricina depresiunei constatate in timpul nostru, nență de partea Slavilor în lupta de exterminare pricina depresiunei artei obștești, repartizată în declarată de proprietarii Turci. 3. Unii proprietari mici, nu au țarine ci bos- întreaga națiune și pentru toate ramurile de meserii, pricina acestei depresiuni ieu o pun cu osebire pe tănăril. 8 Dacă se leagă de vre-un Slav, atunci acesta sama depresiunei, scăderei vitale, adusă de repe­ așteaptă pănă cînd pepenii sînt aproape să se tatele și tot mai îmbelșugatele vărsări de sînge, coacă, și, într-o noapte, în unire cu cîțl-va să­ cari purced din războae. Asta in afară de ori-ce judecată istorică și po­ teni de-al lui, încalecă pe cai și încep a cutreera toată bostănăriea, în lung și în lat, stîlcind sub litică. Ori-ce am crede despre răsboiu în sine, sau, despre un anume războîu, străin sau civil, ie un copitele cailor toți pepenii. Dar nu se întîmplă ca vre-un Slav, care știe fapt pe care sîntem nevoiți să-l admitem: supri­ cine-I autorul unul incendiu ori al vrt-uneî dis­ marea, alil prin biruință cit și prin infringere, suprimarea a mii și milioane de vieți omenești. trugeri de bostănărie să denunțe pe făptuitor ? Nu s a pomenit încă așa ce va. De ce ? De Ș> trebuie să vedem, că nu numai perioada care frica linșajului. Slavii au proverbul acesta : «no- i-rmenză unui războ'u ie sărăcită, prin petrec viden arămia, pogol^m ot cadiăo, adică hoț ne­ prr. ntmîrirea neașteptată a atitor energii, ana­ văzut mal mare de cît cadiul, judecătorul turc, lilor activități, ci întreaga continuitate a vieță sociale și omenești. Golurile pot să fie umplute nedovedit, negustor cinstit. Acum apare în toată grozăviea no>ma acelui gest cu vremea, seva poate să devie ieară-și puternică cu amnarul, Ia vederea căruea furiea Turcului pre­ și plină de vieață. Nu avem mai puțin inse nivenit se potolea, ca după un duș rece, de ghiață. micită atila vieață, vieață care ar fi creat v eațăIn timpurile din urmă organizațiea internă a Cu oamenii pieriți, piere un șir întreg de urmași. Ieste de asemeni vădit, că nu avem de înregis­ izbutit să aplice cu succes bunicel boicotarea de Slavi a negustorilor neslavi, lear pentru conflic­ trat numai pierderea unei mulțimi, a unei bar6' tele dintre dînșif, Slavii nu mal recurg la Tribu­ care colectivități. In hazardul războiului, prin ia' nalele guvernului Otoman ci la tribunalele lor pro­ atlitatea bătăliei, ceea-ce deopotrivă dispare, te o prii, orînduite de comitetul revoluționar în fie­ anume energie, particulară, o anume indivtdM tate, care ar fi putut să devie reprezentatul > care comună rurală. Ca un epizod mic din războiul economic, ce se în domeniul cugetăreî sau acțiunel, a o mulți desfășoară cu toată urgiea, vom consemna aici de dorințî, de voinți, cari pot să fie, dacă tn!1. următorul fapt, petrecut la Perlepe, celebrul nulate, cel puțin întirziate, slăbite, din pn _ lipsei unor motori utili, necesari tocmai la , centru revoluționar bulgar. , Un sătean slav venise în tîrg cu doi măgari în- meniul prielnic. De cite spirite mari, bune, frumoase, « ' cărcațl cu lemne. Doi mușterii, unul Slav și altul opere pe vccmicie fecunde, a fost omenire Turc, îl întreabă cît cere pe lemne, fie-care voind să cumpere cîte-o povară. Săteanul adresîndu-se sită, prin catastrofele cari au făcut să se mai întăl conaționalului său, se tocmește și-I vinde în sara luptelor, pe plaiuri, mormane a o povară cu doi piaștri, în auzul Turcului, care asta-i o întrebare fără răspuns, un groa^ i Ge^oy. stă și așteaptă. Apoi îl cere Turcului 10 piaștri. de^at mister... A bre, Stoiane, vorbește drept, ce-I asta ? Zece A bre, acum al dat una cu doi • București, Strada JEpurilor, 10. jIAREA. PROPRIETATE ; 1 ! i i și învățătorii se va zice ciad proprietarii nu-s de cit 2.071? bina, in mijlociu, un proprietar are 1.500 >(tCum înse ziarele cer plată și se fe­ neclare, lear un soleau 4hectare? Ie tot una* resc chiar, și tot așa și publicațiile In- Oare nam fi ce-va mai fericiți dacă in loc de vătatoreștl se feresc, singura cale ie de 4 hectare fie-care sătean ar avea 8 hectare ? a se publica într’o revistă care nu se Firește ca da. Domniea-sa zice că lot progresul Rominiei ' temu de nimeni» .. Se explică de ce acest articol apare în coloanele noastre. de a-zi, se datorește marilor agricultori, făcind ’ De alt-feliii «Revista Ideei» n’armal răs­ pentru aceasta un tablou comparativ, între su­ punde menireî Iei, dacă n’ar da adăpos- prafața cultivată la 1866 și cea cultivată la tire tocnnil acelor lucruri cari sînt înlă­ 1905, cum și intre producție, import și export, turate de-aiurea, cari totu și dau de leu susțin că acelaș lucru s'ar fi intimplat și dacă n'ar fi fost mani proprietari. Să ne în­ gindit.. P. M. trebam cum au ajuns proprietarii să aibă mașini prinlr’o serie de articole publicate intf un sistematice pentru cultura pămîntulul ? Cu bani, jurnal din Iași, articole editate de societatea va fi răspunsul. De unde acei bani ? Din vinagrară din București, tutr'o broșură-pamjlet zarea productelor moșiei. Dar cine a lucrat ce intenționat s'a trimes și învățătorilor, D-l moșiea ? Sătenii. Oare dacă sătenii ar fi lucrat si. D. Holbau, atacă cu toata violența, partidul moșiea pentru dînsii, nu se pricepeau să-și care va îndrăzni, să îndulcească cîlurși de procure toi ast-feliu de instrumente sistematice ? puțin Iraiul săteanului. Dar nu de asia mă Sigur că da. Deci ieată, acelaș progres avea mir, căci D-l Holban facind desigur parte Romînia și fără mani proprietari, ba încă din clasa ciocoiască, s’a putut vedea și auzi mai mare, căci ar fi fost in acțiune atitea de loală lumea, cam proprietarii și arendașii, sute de inii de oameni, nu ca a-zi cind 2.000 de s'au întrunit în sala Dacia din București, de ciocoi, se plimbă în cupeuri, lear 5,000.000 de mai multe ori, și au protestai contra ori-cârei robi, le adună comori, ca să aibă ce arunca îmbunătățiri ce s’ar aduce săteanului, sau, mai la masa verde. Și. acești 2.000 de ciocoi inbine zis, conform chiar cu moțiunea ce-aa vîrtesc toată politica țârei Romîneștl. Cum se prezentat-o și Begelui, ici au strigat că vor progreseze cel 5,000.000 de robi, cind acești 2.000 îmbunătățirea stărei săteanului, dar să nu li de ciocoi, dețin în. mînile lor toate bunătățile se ia nici un ac din privilegiile lor... Mă cari s'ar cuveni să fie ale tuturora ? Tare îl supără pe D-l Holban Casa Rurală... mir inse de ușurința cu care D-l Holban S'a Grozav îl doare... O numește expropriere au­ ^primat despre rostul nostru al învățătorilor, tomatică, pentru proprietari, lear pe susțină­ general despre toți funcționarii rurali. Ieată de pildă la pagina 8-a a pamfletului, ce zice torii iei îi numește «socialiști». Tot omul trebuie HI Holban : «Învățătorii au fost totdeauna să fie socialist, casă merite titlul de omșisă fie îndreptățit a trăi in societate. Alt-feliu, nu ^ceptoril tuturor ideilor falșe, tuturor enor­ merită de cît titlul de anti-socialist și ca atare mităților și excitațiunilor, pe cari, la rîndul te periculos socielăței. Ori, cel mai anti socialiști .01“) le rasfiîng în masele rurale». Această oameni din societatea de a-zi, sînt proprietarii ^ilură nedreaptă, adusă unui corp, ce-i recu- mari și marii arendașii. Deviza lor le : <Totul n>SiUt faci datoriea in conștiință, mă jig- pentru mine, nimic pentru alțilt>. Ideea unei ^ ^il de tare, cum de alt-feliu jignește dem- drepte repartizări a mancei și a venitului, tl r întregului corp învățătoresc,in cit tre- supără pe D-l Holbau. tCam, leu Holbau, să să-î răspund, în numele colegilor miel, iubesc ca pe mine insa-ml, pe Ion al Marghioalei? clțe-ua cuvinte. REVISTA IDEEI Domniea-sa, zice, că mizeriea >nînt U lei rilrciîe nu sedalorcșle lipsei de. păUN AN, 10 NUMERE, 5 LEI hecin nproximativ din. 7 milioane de Pnmînt agricol, 4-milioane slăpînesc Abonamentele se trimet prin mandat: D-lui r. JîluHoiu, io, strada Epnrilor, - BaroreșU. milioane proprietarii. Fie. leu cu rydțăm.esc cu asemenea împărțală, înse ' Abonațit cari pentru abonament așteaptă a fi ca și numărul proprietarilor vizitați, plătesc abonamentul sporit. Toi așa cel b\nrm5n proporție dreaptă față de nu- ce așteaptă pentru asta alte formalități... fdinm safenilor. Deci, dacă sătenii capi de Nomerile lipsă din cursul anului ni se cer. atuijy ’Pentru 4 milioane de hectare sînt 920.000, Toți aed ce nu se pol acomoda sd plătească âbona(Qrp \ ^^Pr^laril, pentru 3 milioane de hec- mentul, sînt cu stăruința rugați să ne mapoească Revista. ’ rebuesc a fi la număr 670.000. Dar ce �yâ RbViSÎA Ferească Sftnlul: leu sini leu și lei le robul mleu. vita mea>„. Numai proprietarul mare are dreptul să stea în case mari și în palate, dar săteanul, care din zori și pănă^n noapte muncește numai pentru a-l îmbogăți pe pro­ prietar, poale să stea și intr’un bordeiii, la rtnd cu porcii. Foarte mulțămim, D-le Holban, de dreptul cu care proprietarii dețin bunurile adunate de robit lor: sătenii. Foarle-vă mulțămim de agricultura progresiva a marel proprietăți. Această agricultură o facem noi sătenii, cu minele noastre cele pline de beșici și spini, nu D-voastră cu minile albe ca hîrliea și cu bri■ leante pe degete. Dar dacă agricultura pro­ gresivă uo facem noi, întrebarea le, care ni-i folosul ? Din vagoanele de pine ca aurul, adunatede noi și prin sudoarea noastră, noi n'avem voe a minca, ci le trimiteți la porturi, pentru țările streine.Noi și copiii noștri murim de foame lingă pătulcle pline, umplute prin sudoarea noastră. Noi muncim, noi n'avem. Proprietarii nu muncesc, iei au. Așa-i că vă convine o asl-feliu de impărțală, D-le Holban ? Desigur că de asta nu vă convine se fiți socialiști. Socia­ listul nu vrea numai pentru sine. Nn vă mirați de producțiea la hectar, D-le Holban. Minele noastre au produs această < ’ " creștere a .producției la hectar. Pe spinarea noastră creditul s'a coborit la o și 4 la sută. Pe spinarea noastră budgelul țărei s'a ridicat de la 59 la 260 milioane. Pe spinarea noastră a-ți introdus pluguri Sack și loivler, treerătoare i"'r~4':? Claylon, Ramsonnes, etc... Noi sinlem furnicele lucrătoare, cari producem averea, dar au. nu pentru noi ci pentru marele proprietar, care i nu muncește, care ie trîntorul. Și dacă nu credeți că ie așa, duceți-vă de < ’ . . D-le "“__________________ ’ Holban,..______________________ 7 .. « cercați D-v, o_ zi măcar, să umblațl la treerăloarea Glaylon-Schuttleuorth, pe care au introdus'o marii proprietari, și vom vedea dacă sara, cînd se ivesc stelele, după ce' din zori veți fi lucrat, hrănindu-vă cu pepeni [ 4 , și mămăligă, sau cu brînză rincedă, vom vedea zic, dacă după o singură zi de muncă, veți mai susține că marea proprietate prin mașini a realizat progresul țarel.Marea proprietate n’ar face nimic, nici cu mașinele, nici cu pămintul, dacă n’am fi noi, robii de țărani, cari să le slujim pe degeaba. îndrăzniți a zice, D-le Holban, că a opri pe fruntași pănă ce codașii tlvor ajunge, ie progreșul pe dos? Așa le, nu-l vorbă, dar mă mir cum puteți pretinde că proprietarii sînt fruntașii 1 Ie o copilărie. Să vă I 'cu*™ lăsăm noi °șil mașinin sătenii, să faceți agricultura numai cu brațele D-v, ați pieri de foame cu tot cu pămtnt. Atunci v'am vedea noi ce j____ y. fi. Mi se pare că nici codași, cum stntem noi a-zi, n’ațl putea fi, Fruntășiea D v, stă In ’ —brațe a -• și brațele țăranului. Lipsască-vă aceste veți deveni... socialiști... D-v, aveți aerul a vă trece Intre genii și pe nof ne taxați de idioțl ? Nu le departe vremea ...r...... ............. cuid lucrurile vor fi din 4!.r. pztrizz.. potriva. Aceșll țărani idioțl por fi lrezi|l on dală această letargie fir.iA din r,^.,.„^ »-*—.♦, ideEi și atunci veți recunoaște că au fOst Qeni) Vă suparăți pe băncile și cooperativele nn pulare, zicînd că se prezintă la licitații ca nri vilegiate? Nu știu cum de n’ațt auzit Că nr. tutindenl obștiile sătești, la orice licitație^an oferit mai mult ca proprietarii și arendașii Nu vi-l supărarea pentru asta, ci pentru*Câ vedeți, că scăparea și dezrobirea țăranului leșie banca, obștea, Casa Rurală. Știe bine proprie^ tarul, că in ziua cînd săteanul va avea bancă puternică și cînd va fi conștient de drepturile lui de vieață, atunci proprietarul nu-și va mnî bale joc de dînsul, atunci munca lui de o zi nu va mal fi plătită cu un leu ca a-zi, ci In raport cu ceea co iea produce. După D-l Holban, țăranul sufere de mizerie penlru-că" nu lucrează 5—6 luni pe an, leamn desigur, nimic. Poate că după muncă amară, r-~‘-o precum face țăranul i se și cuvine un .timp r de odihnă. Chesliea inse ie, că dacă mizeriea vine l '...- din nelucrare, atunciv cum se face că do. coii, cari nimic nu lucrează vre-o dată, totu-și au acumulată în minele lor toată averea țârei? ' Cum puteți compara, D le Holban, pe țăranul Romîn cu cel German ? Cum să scoată Romînul folosul pe care-l scoate Germanul de pe painini, pămînl, emu. cînd A-kurnuiut Romînul ,<n,c nici 1<« uu oc se puuic poale Ir. lucrul h.său, CZTTTT pănă TwV F, ZT HI) termină MmUtl/l pe F1P 1'111/11 gîndi la nu cel al ciocoiului? (,ră temeți că reforma proeclată de guvernul actual va fi într'iin ceas rău ? Nu yă temeți, D-le Holban. Fiți sigur, că mai rău de cum iesle tpentru țărani, nu mai ieste loc sa fie ___ ___ “ i nu ie cum. Mai bine poale fi, mal rău Să mergem lâ partea Il-a a pamfletului, ce mi sa trimes și nu știu pentru-ce? Poate pen­ tru ca să văd ce idee au proprietarii despre învățători... " _ Ce _____ după rz-t D-l -a.. A. x>. D. Holban ?. ue nu-i permis uupu 1. Nu-i permis să se discute nimic ce nu-i pe placul proprietarului, -----“■ie de pildă nnen iictuiuiuî, cum Casa Rurală, noi tocmeli t''''mn1’ agricole, etc., căci... se stinge Bomînia dacă" nu se va asculta de sfatul D-îui Holban. nnis bă 2. Nu-l permis să se oprească legea ofertei, d, creîndu-se concurențl privilegiațl, ,i a cererei. r-*-'*și populare, obștiile țărănești cu„. sînt ?băncile cum l ’i ca față de un ciocoiă față de etc., adică nu-l permis t gindul că o să-șl care vine de-- concurează --------------, cu țăranului, să vină scoată întreit de pe spinarea țaranu , U UUȘLV, c. — J. CU^ să concureze și oȘlobște, carecui poate mal mult și tncă pe spinarea iei proprie. Sa mal mult și tr.că pz zpinare n nu cum va să discute cine~ua aceste lucruri nu să discute cine-ua căcîcum se va duce guvernul, cum s'a dus a lut sn duce guvernul, cum Mhanf Rosetti. no5euiP-lui Holbam ' -■ 1 . ra obștea, iear diferența, să o arunce i verde, la Niza. Ie o utopie, D-lor coI ,(1 mai procedați ca pană acum. Faceți lW> „ire D-l Holban, și atunci veți scăpa de i «receptori ai ideilor falșe». ifârturisesc D-lui Holban, că pană acum, .‘ .lâloril sînt într'adevăr receptori al ideilor K dar nu in înțelesul D-sale, ci tocmai 'ntrmCă nu fac ceea ce-i acuză Domniea-sa. ^cuzaiiile aduse de D l Hoblan corpului tn7(dor«c, sînt de resortul ideilor reale. Că vropaqă aceste idei, ie că sinlem încă 4 a_ fi receptori T.nf.jnfnr'i rt'i Csilc-n nu .... atit „Hi ) ai irieilnr ideilor falșe, L constringere, pe cit mai ales pentm-că na le iacă timpul venil.Fic sigur inse D 4 Holban C4 in ziua cînd învățătorii vor fi receptori al ideilor reale, atunci atit d-l Holban, cit și lo}t ciocoii in genere, nu vor avea mai mare valoare de cil ori-care bade Gheorghe de a-zi: : atunci, ori vor lucra ciocoii, ca să aibă, ca fiecare, ori vor muri de foame: atunci vor fi socialiști. Până ce inse învățătorii vor fi receptori al ideilor reale, rugăm din toată inima pe D-l Holban, să ne scutească de patriotismul Dom­ niei sale,• și Domniea-sa tpentru - ceea ce dorește . ___ 1 H dorim pentru sine și pentru clasa J ciocoiască. receptor al ideilor falșe. ' Vom face acolea o dare de samă a chipului de °x jUră U tutnQuluI, nu In ecop plugăresc, ci ca să dăm o cît de slabă lumină asupra greului acestel culturi, care pus în față cu răsplata culti­ vatorului de cătră Regiea monopolurilor statului, să se poată mai bine vedea, cum aceasta din ur­ mă hoțește munca celuilalt. După cum se știe, tutunul ieste un monopol al statului, adică un lucru asupra carnea statul, fă­ ț> 9 țiș șșii fără înconjur, și-a afirmat proprietatea. Cu chipul1 acesta, dispune de iei cum bine voește, înșelîndl și pe producătorii, cît și pe consumatorii ' ~ habar de vre-o răspundere, știind că de lui, fără nimeni nu va fi controlat, nici concurat, fîind-că hoțind natura în paguba soeietățel, declară mai de nainte de «nelegală» și «crimă» orl-ce cultură și vînzare de tutun in afară de culturile sale. Fiind un monopol al statului, tutunul, după cum nu poate fi vîndut de orl-cine, tot așa nici să-l cultive nu poate orl-cine. La fie-care cinci ani Regiea închee un contract cu atîțl locuitori, de prin părțile alese bune pentru cultura tutunului, pe cît are nevoe, să șl facă su­ ma de hectare cit socotește de trebuință. O dată semnat contractul, Semnatarul Ie ținut, să cultive partea de loc, pe cît a semnat, în toată vremea contractului. In contractul acesta sînt trecute toate cerințele muncel acestei culturi și toate condițiile BIBLIOGRAFIE Regiei. Spre aducerea la îndeplinire a celor scrise în Din publicațiile cari se știu că le avem la Re- contract, Regiea are prin fie-care sat contractant | vislă, colecțiile Revistei, din urmă, au prins a o întreagă rețea de ageriți. Aceștia dau sămînța i deveni rari. Ca rarități mal putem nota unnă- primăvara și hotărăsc vremea semănatului, lei loarde publicații: hotărăsc vremea răsăditului, a culesului, îngrijesc I d v r/ ----- , Tarulnî, de AL Askinassi. In Romîneșle ca uscarea să se facă potrivit cerințelor din contract, Gh. Warlam,1. cîntăresc recolta după cules, hotărăsc păpușitul, Indarerat'if „j ‘și'chinuitoriî, din tainițele inchi- cîntăresc din nou tutunul după păpușire, merg cu Indnmm^r i 80,’”0i‘ romîneșlt, de Caius Gracchus. predarea la Regie, în sfîrșit tot ce cere și nu cere ‘Neatîrnarea», 11 numere. «Tribuna Științifica» contractul, lucruri pe cari de alt-feliG cultivatorii ; nipncre.A.mbele de sub direcțiea Varlam Ghițescut Știu iu a le race face șși fără imboldul agenților. Rolul de ” Problema agrară», de Toma B. Aburci, farmacist, căpetenie, înse,? aț acestor agențî, Ieste spionarea, Aviz spionarea tuturora și pretutindeni, să afle contra­ a^a jO1^-op’ Cai * seP°^ac^resa Pentru bandele, cari, ca la ori și ce lucru oprit, se săvîrșesc destul de-ntins și la tutun. Zelul agenților te/dr ‘Bosnia Muncitoare», organu-i în spionare Ie întețit prin perspectiva premiilor și ’ di» i ’ ^~săPl^mînal, mișcarea muncitorească cea a avansărei, prin care Regiea știe atît de bine să-și stimuleze cînil de pază. După ridicarea re­ «Gaz amaî un organ de publicitate: i T>arP i funcționarilor Comerciali», care a- coltei și predarea Iei la Regie, agenții umblă din în casă, cercelînd, sondînd prin gunoae,prin ’ *Mnnnaar* ^ot iunar se mai anunță a apărea: casă • • * ‘ ' i“ acoperișul caselor, să dee de IMuX rf°1U1 Căil°r Fel’ate R0n’’aen- Ad,'T trofeul, ce le-ar deschide portița premiilor și-a 91 G Victoriei, București. I. Proa J?Ce de susținut și de luat in de a- avansăreL Prind copiii pe uliță, îl cercetează, ce fumează părinții, ori badea cutare, cînd vine pe j Mgare de samă. Ia iei. Dar, în disperare că nu găsesc contrabanda j A. . __ zeloșii agențî ai Regiei s’apucă de șotii de tehui ' Kribliot<>C‘‘ Na(ionala., a curei [irimă lun următor. In timpul din urină ziarele Ierau pline de l*p(ipliOn'rnna Alărgărită^, am anunțai-o,tA faptele a doi agențî din Bolintinu, can, dorind să i i'tty, acum al. doilea volumaș ; «De pe alt ** pună mîn» cît mal degrabă pe răsplata Regiei, ; ’^nioal'- Ue /oan Calina... Aceca-șî Aceca-și If^bă Lgirx ou cale să ducă într’o noapte și «-ascundă unur 6ftlean 0 cfume osre-care de tutun. sn.?’ ^imoasă, și un fond plin de descrieri F ' «desea cele mal plăcute surprize. Cu _ ‘ A doua zi vin, cercetează și, de i actlustâ nie>'ilă cea mai caldă susținere biblioteca sesc tutunul la docul unde-l puseseră De-a colea I . la‘ se adresa-. 39, str. Cometa, BucureșA. «po-rto Ia Bagi., 5e '■SS£ St.wîXS.ți.S i S?4, i P țărani să desființeze băncile și obșliilet căci bine să ia bani de la ciocoi. Să nu facefl iernai unic mat w hinp lucrează > ciocoiul -Mcoiuf nwștebf obștii, că mal bine tafreG^ ‘nu licit*?. ” -'A—* fa pentru sine, de sâ ^CIJLr vanii la vre-o moșie, cS, cn 50*Vo ciocoiii, pe spinarea 0 ? i CULTURA TUTUNULUI ‘ �160 întîmplă, inse, că un oare-cine din sat, i-a fost văzut, pe deștepțil cînl de pază ai Regiei, i-a fost văzut în noaptea, cîud au întrat în șura omului, leată dar că lucrurile și-ntoaseră fața. Perspectiva premiilor, ce-i determinase să facă această neome­ nie li se deschise în gîrliciul temniței. Dar, agenții aceștia, mai au și drept de amendă asupra cultivatorilor, cari nu le-ar face mal des cinste, sau ale căror femei și fete nu le-ar prea lua în samă uniforma. 11 vezi atunci pe vrednicul spion al Regiei, mergînd la locul casei cu pricina, dîndu-I cu lanțul. Cum de obieciu aceste Jocuri se află luate de cultivatori in moșie, pururea va găsi 3—4 prăjini lipsă din cîtimea cu care-I în­ scris omul în contract și, iute raportul la Rogio, și 5 lei se înscrie la debitul partidei omului, spre a i se pune în socoteală la plată. Cum spuneam, cultivatorii de tutun ieau locuri pentru această cultură din moștea boierului din apropriere. Pămîntul ce-I mal au și dinșii îl păs­ trează și-l împart cu zgîrcenie între plantele, ce le dau hrană mal curînd lor și nutreț vitelor lor, ca porumb, orz, mei, luțernă. Dar, chiar prin forța lucrurilor, cel puțin o dată Ia doi ani, sînt ținuți sa cultive tutunul în moșie, spre a-i putea face rotație în pămînturile lor. Asta înse doar pentru cel mal cuprinși din sat, pcntru-că restul n’au de cît cîte un pogon, o jumătate, un sfert de pogon, cînd n’au de loc, cum sînt bună-oară, locuitorii din Bolintinul din deal și din Bolintinul din vale, județul Ilfov. Prin faptul acesta, stăpînil moșiilor, caută să se folosască de strîmtorarca țăranilor, ca-n ori și ce împrejurare, mal mult de cît s’ar putea crede. Așa bună-oară, arendașii și proprietarii din aproprierea Bucureștilor,' pe ale căror moșii se cul­ tivă tutunul, cum sînt: Bolintinul din deal și din vale, Poenaril, Ogrezenil și Joița, de unde și luăm datele noastre, aceștia au urcat prețul unui pogon dat de tutun, de la 70 la 80 lei, pe fel ținîndu-i mult 26 lei pogonul,. . cînd, sînt arendași. Dar un lor, ca să'fie bun pentru cultura tutunulul, trebuește muncit mult — mai< bine și prin «„nnîi ™.,nurmare mult mal mult, ceea-ce face să coste și mal mult ca la ori-ce altă cultură. Se ară întul ogor, din toamnă. Primăvara, cum s’a luat zăpada, se întoarce ogorul o dată și să grăpează spre a i se sfărîma bolovanii, și-n ajunul răsădite! se mal ară și se mal grăpează o dată. In totul se fac, trei arături și două grfipăturl... Semănatul se face primăvara, cît do timpuriu, în răsadnițele pre­ gătite și îngrășate anume prin ogrăzile fie-cărul cultivator, răsadnițe cc musai trebuesc Îngrădite, alt-felin d-1 agent amendează.,. Răsadul se duce la cîmp, cînd s’a făcut destul de mare, de obiceitt în Mai. Acum începe munca cea mal greq a tu­ tunului. Des-dimineață, vezi pornind gospodarii la cîmp, cu mic cu mare, cu plugul, grapa și două putini de apă u căruță. Răsadul îl duc femeile, fetele, în legături mari purtate po cap. Ajunși la locul do răsădit, trag mal întâi două-trel brazde adinei cu plugul, lo netezasc cu grapa și-apol încep A t răs&direa, în proaepăt. Răsădirca «e face în rîndurl r;nd-.. de jumătate de metru depărtare, și fir cu fir see îngroapă tutunul și-apol ae udă, Udarea urmeazăft multe zile după răsădire, mal ales cînd nu-1 no•tocul vreunei ploi, spre a asigura prinderea r&dă-n REVISTA IDEJB1 RBVi.STA iDeL» cinei în pămînt. Un om cu patru inși (]0 ' în casă întrebuințează, în mijlociu, o pentru plantarea unui pogon cu răsad de" întrebuințînțl și o căruță cu două vite... Urm apoi prașila, care nu contenește de la prinsnf3? sadului și pănă aproape de cules. Agenții am^" dează pe cine lasă să-I crească în tutun Ip-> l1" Pe lîngă asta sătenii știu, că cu cît tutunul mai slăbit la rădăcină, adică se sfarmă scoarța mîntulul, cu atît și tutunul va crește, dat fiind i ' o plantă foaite pretențioasă în privința asia. 1 Cvr-șterea tutunului ieste supusă și ica Bclîimks rilor atmosferice. Secetele usucă și-i reduc rocoh ploile prea multe în Mai și luniu îl măneazfl a aricesc, etrîngîndu-I și închircindu-I foile. De mult ori timpuri întregi do o bogată cultură de tutun6 sînt nimicite înlr’o clipă, dc grindină. Atunci cui’ tivatoril sînt dcsnădăjduițl. Cît despre Regie sc asigură împotriva grindine!, îoar de cultivatorii iei habar n’are. Din potrivă, nu le scade nici mg. car avansurile, cc li le-a dat la-nceputsi cari ™ ridică pănă la 40 lei de pogon. Culesul începe pc la sfîrșitul lui August și 8e face treptat, începîndu-se cu foile de la pămînt spre.vîrf. Culesul prinde aproape aceea-șl vreme ea și răsădirea, și mal mult chiar, cînd recolta le bună. După cules, sub amenințare de amendg fie-care cultivator Ie ținut să -șltae sau să-și smulgi! din pămînt toate tulpinele de tutun, cele are pe loc, ca nu care cum-va să se bucure eine-va de «copilil», vlastaril noi de fol, ce-ar da în urma culesului. Cu florile, cînd înfloresc, sînt ținuți să le rupă, de asemeni, ca să nu-i vină cui-va în minte, să prăească sămînță. Dar dacă s’a mîntuit munca pe cîmp, prin cu­ les, de acum urmează acasă. Foile culese se înșiră pe sfori lungi și șirurile ast-feliu făcute se-ntind, afară, po vreme bună, prin șoproane, po vreme umedă, să se usuce. Grija cea mare o au acum cultivatorii la buna uscare a tutunului', căci la predare va fi destul să se găsească o foae mucedă într’un teanc do 50—100 de kilograme, socotit de întăea calitate, ce s’ar fi plătit cu 70-90 bani de kilo, spre a fi aruncat, fără cruțare, iot teancnJ, la calitatea a treea, plătită cu 10 bani de kilogram. Chiar de la cules tutunul se alege pe calități, adicăv foile de jos, mal închise, sînt alese de cali­ tatea IILa, cele mijlocii, roșil-gălbul sau aurii de calitatea întăl, și restul de calitatea II-a« face această alegere, fiind-că la predare se țiu® samă de iea, plătindu-se tutunul după calitățiPredarea se face pe Ia începutul lui DecembreO dată cu predarea se face și plata. Acest fapt știut de stăpînul moșiei în care au avut _oan,.e®’ locurile de tutun. Și cu toate-că aceștia idat ban! și muncă în socoteala acestor kcUr\jor tu-șî ciocoiul trece toate astea în socoteala a datorii vechi din moșie, a căror obîrșic se meează pe un nesfîrșit șir dc dobîndă la do ’ și cît privește plata locului de tutun, mer.^C0agft contractul ce-I are cu oamenii, Ia Rț‘g,e»+ c0„ Regiei întăl plătește boierului partea ce i J vine, upă acest contract, de la fie-care cu sse-te și-apol plătește pe cultivator. Regiea bo ng . mal întăl, să plătească arenda locului ?' p. cultivatori, «D-voxstră îngrijiți «X cl regulă șl Prcdare înfXțișați-vtt Ia casă». U*cl° orbe > e’ou r08tit de arendașului Accst° I ita în primăvara lui 1905, cînd acesta (jjoș''01 g°e încredințeze, dacă poate să se' bizue, sS nlată a locuitorilor, ce-l cereau locuri de pe nioșie. Cea-ce însamnă, că cultivatorii tutu® ,Qlrll Regie nișto cantități neglijabile, perEfot oe.Valorînd nimic în afară de rodul proje munca lor. ■1“® spuneam, plata tutunului se face după ca. j inso alegerea po calități a tutunului, ie cu *’ Avîrșire după bunul plac al administrației Re^s? Asa bună-oară, dacă un om a scos, într’un ^fericit,’ 700 kilograme tutun de pogon, cel pu,D jumătate din Iei se trece la calitatea III-a, i se plătește cu 10—40 Dani kilo, șapte optimi la calitatea II-a, plătindu-i-ee cu 40 mult 70 bani ? . ;|0 și-ublea o optime din jumătate i se soco­ tește *drept calitatea I-a, plătită cu 70, 90, j| ,' |• pe kll0Dacă, bună-oară, luăm pe un oare care StanBrsn drept pildă, vom vedea mal bine toată procopeeala lui după urma tutunului, în urma unul an agricol de strădanie și așteptare. Să zicem, că Stan-Bran avu parte de un an bun și a căpătat de pe pogonu-I de tutun 700 kilograme, mari și late. La predare, înse, i se alege 300 kilograme de calitatea III-a, mahorcă, a 0.10 kilo. -Altă sută, tot calitatea III-a, înduratu-s’au să i-o taxeze cu 0.40 kilo. Adică (300x0.10=30)-t-(100X0.40=40). 70 lei i se face să îee de pe cele dintâi 400 kgr. Mal rămîn nesocotite alte 300, făcute tot teancuiT de cîte 50 kilograme. Vine un inspector, se uită la teancuri. Dă cu piciorul în fie-care, agenții le des­ fac, pe Bran îl trec nădușelele, tresare, aude vorba inspectorului: Bun, ăsta a II-a, cu 50. Bran răsuflă. Inspectorul trece la al doilea, la al treileș,, la al patrulea și cînd vru să-l aleagă pe ăsta, ce stră­ lucea ca aurul, să-l aleagă de întăea calitate, un agent i-arată cu grabă și rînjind o păpușă în mij­ locul căreea mucigăise o foae. Inspectorul îl împușeft pe Bran cu două priviri de dușman, Bran ®ui'gue ce-va și inspectorul tună : «Dați-1 dincolo. ^ll zece. Pungași',.,. In sfîrșit teancul al cincilea i se taxează cu 0.70 și-al șaselea, ales de foarte bun, '" 0,90 baM kilogramul. Așa dar cu ce mi s’a ales Bran al nostru ? Trei 6oW. dc cîte 50kil°, a cîte °-50> fac 75 ,eî’ r, ? kilo ieară-șl aruncat la cel cu 0.10 de kiloj 09fi4 ’ 59 kil°a °-70>fac 35 leI» ?i 50 kîloa i i j ' J. ’ 45 lei, cari adunate se însumează preadfin -Urniează: 754-54-35+45=160 lei, la care îee rtndu 86 întăea taxare de 70 leI’ urmează să midii ° Jentf> Pe «ele 700 kilograme de tutun, plăIun i . îel în munca, zăduhul și grija a nonă jnr&b e~ z9e' S’&rpmîndu-se la ceafă, trîntind o inMa r-p’ ’n hoțului de agent cufoaea cea mug ’ rau trece acum la casă... 8e uite, înse, că Regiea pune în consu­ li U r^nul, ast-feliă .* calitatea III-a inferioară, cu 25 Lr \°> a Ul-a superioară, cu 15 leî, a U-a cu cum j *~a cu 40 Ici kilo. Să nu ne mirăm dar, fonarf T cu Putință, cu tot luxul nebun de funcț ’ ca ^egiea aduce excedente de zeci de miiistatului pe fie-ce an. Și am avut in ' ' doar tntunul debitat în pachete.., 101 lală-I pe Bran la Casă, unde-1 așteaptă altă răfueală. Are lei să îee 230 de lei, dar i s’a dat de două ori avans cîte 20 Iei, fac 40 lei, are o amendă de 5 lei de la d-1 agent, că i-a gfisit lipsă cite-va prăjini din loc... — Păi, dacă mi-a dat boierul lipsă, ce-s de vină. — De ce-aî primit ? — Nu-m! da alt-felitt, ce Icra să fac, leu n’am pămînt. — Asta te privește. Lipsa-l o contravenție la contract, nimic mal mult. 1 se mat scade 6 la sută reținerea pentru pre­ mii, care face 13 și 80. Se scade, prin urmare, 58 lei și 80 din 230, cît i s’ar fi cuvenit, mal rămînîndu-I de luat 171 lei și 20 bani, din cari îl mal oprește înse caeierulpel 70 de lei, cel puțin, ce i se cuvine d-lui arendaș pentru loc, fiind și d-sa de față. — Păf-bine... — Las Stane, că ne mal socotim noi. — Ce feliîi, leu ți-am muncit... — Hal, scurteaz-o Brane, mal aînt și alții... Și casierul îl numără Iul Stan-Bran în palmă 101 lei 20 bani. Dacă mal adăogăm pe cel 40 leî luațl avansuri, însamnă că-I rămîne lui Bran al nostru un cîșlig de 141 lei și 20 bani de pe ur­ ma tutunului. Cel puțin, la întăea vedere așa s’ar părea, un cîștig. Dar să facem puțină socoteală și la munc-a ce a produs acest cîștig. Și dacă acesta va întrece pe cealaltă, cîștigul'vâ fi ban. De-o va egaliza, atunci munca va fi zadarnică lear de va ti sub !ea, munca va fi o robie în toată puterea cuvîntulul, robie îndurată prin nădejdea amăgitoare într’o plată atît de tîrzie. Să zicem : 3 arături, a 5 lei..................................................... ' 2 grăpăturl, a 1 leu......................... j •* ’ 5 zile la sămănat și pregătirea răsadniței . 3.5U 1 gard la răsadnițe..................................... 24 zile la răsadire.......................... • • • cal la la răsădite răsădite . . . 6 zile cu căruța cu cal 20 zile, sapa și plivitnl, aa 22 leî, lei, vara. vara. . -<U18 zile la cules, a 1 leu . . - • • • > Uscatul, păpușitul, sfoara întrebuințată^ Cu alte cuvinte, munca Iu! Bran face, cu prețutl socotite în mic, face una sula șase unu^1 cinci-zecî bani, pe cînd tel aceasta muncă doar una suta palTi^ ș lei 20 bani, adică : Munoa=16L50 Răsplata ==141.20 Profit și pagubă=^0.10 Așa dar munca întrece rasplața, pnni urmare t .j vftalfi, hrană, Stan-Bran a cheltuit prin energie v>*ft i mult de cit vite, îmbrăcăminte și scule, mai E— — - a domaterială, bîndit. însamnă că starea lui 1~ —. dec! și *'» a i'0’ energiea-I morală a dat înapoi anu/ aceTj bit de surda. Acelaș lucru ar fi fost, cînd rfis+ ar fi fost egală egali <cu munca. p^T Numai alunei ar Br^ luat mal mult de cît I’ar j-ar fi fost oîștigal, cît ar fi în­ în atare caz, atîfa > — eca cheltuita, nu întreaga trecut suma primită, po �REVISTA 1DEE1 102 stimă primită... Spre înțelegere, să zicem că a chel­ tuit prin muncă numai 141 Iei și primit 161. Cîștigul lui ar fi fost: 161-141=20, adică două zeci lei. Dar ce cîștig le acesta, după strădaniea și nădejdea a 9 luni de zile '? Șt să se țiuă samă, c’am ales anul cel mal bun. Dar sînt și anT, și încă cel mal deși, cînd 'in pogou nu produce de cît mult 300—400 kilograme, altă dată și mal puțin. Cît despre premii: o rogojină, o stropitoare, o grapă, un plug, ce le dă Rpgiea la nnnl-dol din sat, credem că sînt cu vîrf și îndesat plătite de cel 6 la sută oprit! fie-cărtll cultivator la plată, cu toată mutra obraznică, ce-o face Regiea Ja darea lor, numindu le premii gratuite. De-1 vom întreba pe Stan-Bran, să vedem dacă Iei nu pricepe cît de hoțit Ie, vom primi răspunsul omului neluminat asupra puterel și soartei lui: Mal întfil, noi țăranii nu ținem samă de munca noastră, n’o prețuim. Apoi ne bucurăm, că luăm în gura lerne! ce-va de cheltueală. Ne credeți inse atît do proști, că nu vedem, oum ne sug toți, din toate părțile, dar ce-I de făcut, dă, nu vedeți cum ne-au adus boeril în sapă de lemn ? Ce-ar fi de făcut? Cam de-o dată unirea In sindicate, pe regiuni,a tuturor cultivatorilor de tutun,sindicate cari să alcătueaseă o singură federație a sindicatelor cultivatorilor de tutun. Ast-feliîl alcătuițl, cuitivatoril ar însemna o forță, care ar ști să impue Regiei prețuri maî omonoase, Iear boarilor, să lase pămîntul mai Ieftin. Totu-șl treaba asta ar fi, ca și cînd i-al unge buba bolnavului, ne-avînd în­ drăzneala să I înfigi scalpelul, ca s'o stârpești din rădăcină. Cea mal de samă treabă de făcut ar fi, atît la sat, cît și la oraș, unirea tuturor munci­ torilor, pentru expropriere, pentru luarea din mînile statului, a boerilor și patronilor, a tot ce s’atinge de vieață : pămînt, fabrici, cari să fie trecute In stăpînirea obștească a tuturora, ca fie-care să muncească și să producă, prin sine și pentru sine, fără să se mal îngrijască de vre-un oare-care stăpîn. I. Neaga. BIBLIOGRAFIA „REVISTEI IDEEI“ P. Mașoia șiP. Zosin: Mișcarea Socială, col. complectă 6— P. Mașoiu: Revista Ideel, șaptocolecțil,dela No. I-LXX 85— — Despre Mînie, de Seneca ....... 2— H.*Denis ,• — ^Socialismul Socialismul și caracterele sale, de H. Denis . —50 — Socialism utopic și socialism științific, de Eugols—50 — Libertatea de cugetare și de discuție, de M’u cn TW0^.„.o--- - social. Socialismul Belgian, . —50 — Determinismul — Cum se explică -plici Anarhiștii............................ .................................. —50 — Emanciparea FemeeI...................................... — Intime 1— I. Neagu : Vremuri Noi, de Kropotkin ... —50 — Sindicalismul Frances, de Paul Louis. . . . —20 Un fecior de țăran: Noua epistolie către munc. și țărani -201 Solomon Abram : Destăinuirile unul expulzat . — —20 20 GrupulStud. rev. din Paris: Antisemitism și Sionism —20) Col. R. G. îngersoli: Dumnezeu ți crearea-{ . —20 M. Maeterlinek ‘ Datoriea noastră cea socială . —20 P. Kropotkin . Cătră tineri ....... —50 P. Lafargue: Materialismul economic al Iul Mai’.rx —50 C ilinaitrescu-Iașl: Cele două morale. . . . —50 Fr. Stackelberg : Femeea și Revoluțica . . . — —ou 50 Evoluțlea Capitalului, de Gav. Deville 1 Cererile, insolite de cost, se fac: la Revista Ideel, 10 Bir. tipurilor—București, REVISTA 1DEE1 LEGISLAȚIUNE/k FANATISM muncei in idei do TAKE POLICRAT Succesiv și’n părți bine delimitate, se cercetea » evoluțiea legislațiunel muncei, timpul de lucru • de odihnă, siguranța muncitorului, măsurile îmD?l triva lipsei de lucru, greva, arbitragiul, casele d® retragere și pensiuni, c’un cuvînt se schițază dealegarea tuturor problemelor ce-ar putea să preo. cupe pe legiuitorul chlemat să ne dee o atare |e. gislațiune. î• j | I j Măsurile-s poate dintre cele mal bune, și ne-am mira ce anume ar mal aștepta sau invoca aleșii chiemații, casă nu le adopte, acum cîndli-s ochii țațe, cu atît mal mult, cu cît în sprijinul și pentru Busținerea lor se aduce nu numai simțătointn] dreptăței ci chiar interesul capitalului, _pe:. caro bună starea muncitorului îl face mai' spornic mal productiv. Și n’am avea nimic de acestor . spus * - împotriva —r-------- ««v O niăsurl, * \ dacă pcMtiu pentru realizarea iur lor nu S'ar s’ar face apel la un legiuitor plin * — de- simțăminte democratice, Ja funcționari destoinici și scrupuloșl, la intervențiea și controlul statului, și pe de-asupra, și pen­ tru aceesta, la o cît mal bună organizare a mun­ citorilor, într’un cuvînt o complexă conlucrare de factori foarte diferiți. La ce bun irosirea, cheltui­ rea energici unei muncitorimi bine organizate, doar pentru dobînd.irea unor reforme pe cari chiar interesul capitalului le reclamă. Pentru autor, care cu tot dinadinsul vrea să despartă mișcarea muncitorească de mișcarea so­ cialistă propriu zieă, asemenea împăcare și aseme­ nea activitate poate să-și albă însemnătatea Iei. Mișcarea muncitorească nu-I înse numai mișca­ rea ce vrea să smulgă din domeniul prea întins al capitalului atît cît trebuie întreținerel viețel muncitorului, ci-I mișcarea care vrea ca produsul muncei omenești, capital acumulat sub toate for’ mele, să fie al omenirel care i-a dat ființă. Ghes’ Liea muncitorească nu-I o chestie economică numal, ci o complicată problemă socială, ce cuprinde în sînu-I raportul tuturor relațiilor omenești, și-» cărei dezlegare nu legislațiea muncei, împotriva căreea n’avem de ce fi, cînd nici un sacrificiu energie, ce cu mai mult folos s’ar plasa aiurea, nu ni s’ar cere, o poate da. 6 Dezlegarea-i alta, pe care chiar autorul nu^ sfiește a o întrevedea, și spre care fie-ne îng‘ ca-n primul rînd strădănuința noastră să tm Cu această rezervă, broșura Ie de reCOD3țDvor tuturor, ce-n negura și frămîntarea vrem să-șl lumineze o cale... Broșura despre care vorbim Ieste depus| brăril, putîndu-se cere și la autor:58 Elisabela, București. , I | i : 1 SPERIETOAREA Un bălrin țăran făcuse in grădina-i o spe­ rietoare, ca să alunge păsările, cu iea. Jera o ramură înfiptă in pămînt și incotoșmată cu catra/use vechi. Țăranul ăsla venea în fie-care dimineață să-șl privească momtea și nu arare il vedeai dregtndu-și, potriuindu-șt opera lui, pentru care simțea o tainică înclinare. Intr'o entuziasmul, ori-cit ar părea de firesc, 3t ii adăogă o cingătoare roșie. Intr'altă zi Dar ar părea de indispensabil întru propă- pieptul deșert i-l împodobi cu o iinechea lu­ tfl-clt .iei năzuinți, nu trebuie totu-și dus la citoare, drept decorație. rea unei nww ’’ a degenera într’un adevălirrres ® sfirșind-rprin PCsle puțin, c-o măestrie adevărată, bătrinul / fanatism. Chiar Chiar în preajma neajunsurilor țăranfăcu pentru momîea-i un feliu de lor mal revoltătoare, neajunsuri de cari de mască cu gura largă și cu ochii mari. Bietul ^ufehîî ori ori-ce idee fatal se izbește, să nu su- bălrin. închipuitul lui omuleț îi iera acuma faî întru echilibrul, luciditatea menta- toată mîndriea. O dată găsi in șura i o sabie intru nimic, n wd/ef noastre, ci calmi, plini de încredere in veche și ruginită și pe dată iși înarma sperie­ piitoi’, să luptăm înainte, fie-care în maryinele toarea cu iea. Patima asta, încetul cu încetul putinței sale, să luptăm pentru idee. crescu, și cînd bătrinul vedea motoașca mișcîndu-și brațele și picoarele și trîntind sabiea Neapărat că visul cel mai sublim, care de sa cea mare, asemenea priveliște îl înfiora, sim­ alilea decenii ne leagănă, se întrupează în i- țind în sine un feliii de teamă. Bătrinul adeea socialismului. Căci nu există, ce-i drept, junse a se întreba chiar, dacă intr'adcvăr iei ideal mai larg, mai înalt ca acel la care as­ a fost făuritorul aceslei spaime. In cele din piră mișcarea socialistă. urmă înfricoșat, iei nu mai apuca pe cărările ce-l puteau duce în fața operei sale: dar cum Iși poale cine-va oare închipui ce-va mai din toate părțile gradinei dădeai cu ochii de sublim de cît o lume în care nu va mai încăpea impelițalul care juca drăceșle, nu mai cuteza mizeriea, în ale cărei lacome ghiare se zbat a pune în grădină piciorul, inchizîndu-se in alttea victime, jertfite iei de reaua organizație cocioaba-1. socială, de cît o lume în care fericirea nu va fi Copii, cari zîmbifi la asemenea povestire, numai a unor aleși ai soartei, ai unei clase întipăriți-vă bine în minte povestea ță­ stăptnitoare? In asemenea lume nu va mai în­ ranului celui bătrin, penlru-că, făcîndu-vămari, căpea asuprii și asupritor, ci fericirea va fi veți vedea că toți oamenii sini cu dinsul la a tuturor, va fi generală. Ferice de cine a în­ feliii. Iei aleg pe unii dintr'tnșil, pe cari-i împoțeles, de cine a simțit trebuința de a se ins­ poțonează după cum le tiece prin minte. Pe pira de la idealul acesta, pănă să-și creeze unii din aceștia ii vesmîntează cu un antereu acea slare de mulțumire sufletească, pe care negru, de care te sperii,- iear pe alții îi îm­ Un ideal, ori-cit de îndepărtat chiar, ie în mă­ bracă cu niște uniforme aurite: după asta, pe sura a ne crea. dată îi apucă o spaimă, li se face o frică de iei, și cu chipul acesta spărietorile cele întru­ Din fericire, silința de a ne apropiea de i- chipate de dînșii, ajung pe dînșii stăpinî. calul acesta nu ie nici de cum în zadar. Cit *' aunge de această silință ie clar că timpul, M. Marchin. re^\re^rmaJ°r, harnic și răbdător, ne ușuO NOTA nu>r? Țe^nc^pnit sarcina de-a preface din leTirn jrea9d structură a societăței de a-zi. A fost vorba, în timpul din urmă, într’un cerc inhr >Care’ ?upă <Bentham>, va transforma faCPe-. Particular într’un interes colectiv, va restrîns de prieteni, r fca fa|ă t_ cu. nevoile și năzuiniiir,a Slm!im 0 injurie adusă altora, ca și o jn(ele zilei, Z:!c:, încă unÎZC* organ ’Zr. ?rg?" de publicitate, d* în fnrmaf format ziar, din partea noastră să se mal asenfi^personală- Așa cere sentimentul de rasă,de --------------------------------------------------’ facă -a -/ie de conservare, sentimentul fericirei părea. Lucrul nu Ie dezbătut încă în tot amă­ nuntul, în cît nu putem împărtăși, de-o cam dată, ,le^riu individi in de cetitorilor noștri, de cît ideea. firește că ar fi minunat, dacă s’ar găsi un nu­ sd nu ne îndoim nici nici de cum de î(i îniSt uPl£i, ce-o ducem, din care trebuie măr oare care de energii, cari să dorească a avea un derc ln(tUpdm ori și ce fanatism. Cu o încre- m>i organ, cum s’ar chlema al lor, în care să se cu pași puft siguri, oiyu'i, maniîesieze voe sau sau cum 8Pre ncCllniăa, să ne avtntăm,î, cu manifesteze în în voe cum am zice autonom. nI.jy . ?’ am dori să știm dacă mal* ispitește pe cine-va ea frd ferice, care va ? 1...1 J «Untn / • slea9ul acelei înalte idei, a cărei asemenea gînd, și cu ce ar putea să contribuească la realizarea lui, în mod efectiv. feiine ie; ^adevăr, frăție, dreptate*. Se înțelege, pănă să se poată fntemeea ce-va cu temeiu, coloanele noastre sînt la îndămîna ori­ Ce-Ta. cui, cu osebire cînd ar avea ce-va mal profund, mal cu simțiregîndit... P. M. t nici o idee din cile preocupă omeneveninda-i in sprijin cu țoală energiea, flireHlată voința, cu tot entuziasmul, poale n'ar ca nîri o dată sorții de a ajunge să se dez0Dța nici Broșură menită să lămurească și 8& îndront» țască chestiea co drept titlu o are. p 103 �HEVJSTA JbEfll H«V1«TA IUEB1 104 CE-I ANARHISMUL Dtiptl ce am publicat, iii coloanele noastre, sub acest titlu «Ce > Anarhismul*, doctrina Iul Goclicin, a lui Prouâhon, a M Stirncr, a Iul Bakunin. a Iul Kropoiktn a Iul Tucker. cred că putem s'o isprăvim tocmai bine mai public-înd acuma și-a Iul Tolstoi. Cei insetoșațl cu adevărat dc a cunoaște, ist vor pu­ tea face acum o idee cam de cc poate fi acest anar­ hism, despre care unii și-au făcut feliil de felul de închipuiri. lear detractorii cu orl-ce preț, ca să me­ rite să fie luafl în băgare de samă vor fi nevoiflsă prezintepentru doctrina preferită dc l t, măcar atîtea documentări cîte s'au prezintat pentru anarhism : pentru acest anarhism care după noi nu exclude nici o doctrină, înteineeată neapărat pe realitate, fiind -că, asemenea doctrină, la urma urmei, nu Var putea exclude pe tel... P• DOCTRINA LUI TOLSTOI Generalități.— 1. Letv-Nicolaevicl Tolstoi se născu în 1828 la Jasnaja Poljana, cantonul Krapiwna, guvernămîntul Tuia Iei studie la Kazan, de la 1843 pănă la 1846, apueîndu-se mal întăl de limbile orientale, după aceea de drept, al cărui studiu îl continuă la St Petersburg, de la 1847 la 1848. După o ședere în­ delungată la jasnaja Poljana, dînsul întră pănă în 1851, într’un regiment de artilerie din Caucaz, deveni ofițer, remase în Caucaz pănă în 1853, luă parte la războiul Crimeei și demisionă în 1855. Din vremea asta. Tolstoi stătu msi cu samă la Șt Petersburg. In 1857, Iei făcu p mare călătorie prin Germania, Franța, Italia și Elveția. De la întoarcere, pănă în 1860, iei stătu cea mal mare parte din vreme la Moscova. De la 1860 la 1861, călători prin Germa­ nia, Franța, Italia, Englitera si Belgia, făcînd cuno­ ștință cu Proudhon la Bruxelles. De In. 1861, Tolstoi trăi aproape necontenit la Jas­ naja Poljana, consacrîndu-șl tot timpul atlt ocu­ pațiilor rurale cît și lucrărilor literare. Tolstoi n publicat o mulțime de opere : pănă în 1878, astea cuprind mai ales povestiri, dintre cari, cele mal de samă, sînt cele două romane «Răsboiu și pace? și «Ana Karenina». Operile sale ulterioare prezintă un caracter mal ales filosofic. S, Cele mai de căpetenie scrieri ale lui Tolstoi, asupra dreptului. Statului și proprietăței. slnt: «Con­ fesiuni», 1879, '.fScurtă dizertațio asupra Evangheliei», 1880, «Credința mea», 1881, «Ce-I de făcut», 1885, «Despre vieața», 1887, «Impărățiea lui D-zeuIe învoi sau creștinismul ca concepție nouă a viețel, nu ca doctrină mistica», 1893. 3. Tolstoinu numește doctrina sa, asupra dreptului Statului și proprietăței, anarhism. Anarhism, după Iul, Ieste’acea doctrină, care privește o vieață libe­ rată de orl-ce guvern, ca țintă dc* atins prin între­ buințarea forței. Buza.— După Tolstoi, legea noastră cea mai supremă-i iubirea. De aici Tel scoate postulatul a nu ne opune prin forță la rău. 1. Tolstoi iea „creștinismul" drept bază. Dar, prin cuvîntul acesta Iei nu-nțelege nici una din bisericile creștine, fia ortodoxă, catolică, protestantă, ci ade­ vărata doctrină a lui Christos. «Cu toate că asemenea lucru ar putea șă pai ă ciu­ dat. bișericele nu numai ca nu au cunoscut doctrina lui Christ, ci i-au si fost vrăjmașe, și asta prin pu­ terea lucrurilor chiar. Bișericele" nu "sînt, precum se crede-n de obște, niște instituții întemeeate pe-uu fond creștin și ablea abătute de la calea cea dreaplă: bișericele, ca atare, ca congregații cari-și susțin infailibitatea, sînt niște instituții anti-creștine. Biserîcelo creștine și creștinismul n’au de cit numele de comun : sînt niște elemente antagoniste, cu desă­ vlrșire opuse. Unul Ie umilința, penitență, supunere, progres, vieață: celelalte sînt îngînfare,"violență, auîraPtetrire, moarte. «Biserica», ca să fie pe pwxeul hunei, a transformat doctrina lui Christ așa- felia ca nici o îndatorire sft nu purceadă din Iea oamenii să poată urma să trăească ca și-nainte m serica, în fața lume!, cedă, și, după ce cedă. o n’r “l* Lumea tăcu ce voi și lăsă Biserica să-sl reguleze en o putea dogmele iei asupra înțelesului* vietel. Lnm trăi, călcînd întru totul doctrinele lui Christos r a biserica născoci subtilități să dovedească Că onm nil, cu toate că călcînd preceptele lui Christos îl » ' mau De acolea urmă că oamenii duseră o vieață mrrea de cît cea păgînească, icar biserica nemulțămin1 du-se numai să scuze o asemeni purtare, cuteză chla să susție că Iea Icra conformă doctrinei l®î Christ Ceea-ce ie mai departe de doctrina Iul Christ l‘ «dogma credinței creștine», cu alte cuvinte totalul cestor «dogme» neînțelese și de aceea și inutile, «Nor nu cunoaștem un D-zeu, creator din afară al lumf“ origina, tuturor originelor»: «D-zeu, ieste în om ani’ ritul», ie «conștîința-I», «cunoștința viețel»; «fie-car om recunoaște în sine un spirit liber, care judecă' neatîrnat de materie : pe acest spirit noi îl numim D-zeu«.Christos fu om, „fiul unul părinte necunoscutuecunoscîndu-șl părintele, în nevinovățiea-i copilă' rească, Iei numi pe părintele săn,D-zeu“. Intr’adevăr prin spirit, Iei iera fiul lui D-zeu, după cum ori-ce om Ieste fiul Iul D-zeu, personificîud «pe omul care se recunoaște de fiu al lui D-zeu". Cel ce susțin «că Christ a declarat să răscumpere prin sîngele său omenirea căzută din pricina păcatului lui Adnm, c’a zis că D-zeu alcătuea o Treime, că Sfîntnl Duh se pogorîse asupra apostolilor și că prin bine-cuvîntare se transmitea, întră în preot, că îndeplinirea celor șapte Taine iera o condiție necesară a mîntuirel noastre, și altele, și altele», unii ca aceștia, «predică niște doctrine cu totul streine de învățăturile lui Christos».«Christosn’a vorbit despre înviere nici elnd, nici de nemurirea omului dincolo demormînt»; ase­ meni închipuiri, de altminteri, sînt grosolane si fără nici o-nălțare: învierea ei urcarea la ceruri sînt de pus printre «cele mai deșănțate minuni». Tolstoi nu recunoaște doctrina lui Christ de cît pen­ tru bunul Iei simț, hu pentru credința Iei într'o re­ velare. Credința într’o revelare „fu pricina de căpe­ tenie care făcu* ca doctrina mai întâi să fie interpre­ tată rău și apoi mutilată complect*4. Ciedința înlsus Christos nu constă «în adoptarea orbește a tot ce s’a zis despre iei, ci în cunoașterea adevărului». «Există o lege a evoluției, așa-că nu trebuie a ne ocupa de cît de propriea noastră vieață, lăsînd tot restul pe sama legei evoluției. leată cel din urmă cuvlnt al educației rafinate din epoca noastră și lot' o dată al acestei întunecări de conștiință la care sînt supuse clasele cultivate». Dar nde îa răsăritul păn la apusul soarelui, vieața omenească iesle o serie ne­ întreruptă de acțiuni: dintre alîtea acțiuni, ce-i stau la îndămînă, omul trebuie sa aleagă în fie-care zi pe acele ce crede să le poată îndeplini: așa-că, omulnu poate lipsi să-și impue să urmeze o oare-carc linie de purtare'1. Această linie pe purtare poate să i-o tragă 'numai rațiunea. Intr'adevăr, «ca lege cc trebuie să-i călăuzască vieața ieste recunoscută de om rați­ unea». «Dacă nu există o rațiune superioară, și de existat nu există, pentru că de altminteri nimic m poate a-I dovedi existența, Ie propriea-ml rațiun care trebuie să fie judecătorul suprem al viețel mele». „Imperiul pururi crescînd", ,,al rațiune! conșue» » asupra personalitățel animale", „leată adevar vieață", leată „vieața", opusă simplei „existențe . „Odinioară- se zicea: nu sta de judeca, ci oi dintă în datoriea ce ti-o prescriem: judecata duce-n gresală : numai credința-ll va procura q vărata fericit»' a viețel. Și omul căuta credința ? aflo. Dar mulțămită relațiilor cele întroț. jor lalți oameni, dlnsul băgă de samă că crea*”» , se deosebeau între iele, băgă de samă faptu reină care susținea că cea care procura fericire f ,^c iera a sa*. Se puse ast-feliîi neapărat într era’cca a se hotărî, care din toate aceste credinți mal adevărată. Numai singură judecata pu lege întrebarea aceasta**. „Dacă budistul, c cunoscând Islamul, nu rămîne mal Pnv’” îndidă ce i amestecată aici credința, ci rațiunea. De ar a se va înfățoșa acestuea o credință noue, loa întrebarea dc-a hotărî pe care din cele duCC C.pdintl o vă‘ leP&da> numai rațiunea va putea d°uBkCnand<I. D-ică acesta, luînd cunoștință de Islam să Tâspfl tot budist, Ie din pricină că convingerea judecat» a luaVlocnl credinței oarba". cl)*iuî *lU recunoaște adevărul de cît prih rațiune, ^i^c^ruliuuei nu se descopere omului de cît cu I ; ” tul*’. „Acum o mie și atîtea sute de ani, se ivi, în<țeLca’ pâgîuo romană, o doctrină nouă, doctrină în superioară tuturor celor ce-au precedat-o, cU Trtoă atribuită unui om, numit Christ“. Această trină cuprinde concepțiea „cea mal strictă, cea d°T întreagă*' a legei rațiune! „la care s’a ridicat m<ritnl omenesc pănă în zilele noastre". Doctrina lui rhrist îest0 ,,chl'ir rațiunea" : Iea trebuie să fie ah nlatâ de oameni ,.pentru-că numai Iea dă toate a“X reguli de vieață fără de cari nici un otn nu a trăit „ici o dală, nici nu va putea să trăească, dacă va voi a trăească ca om, adică potrivit rațiunel". Omul, aohltir prin rațiune, Ie împiedicat br se depărteze do Iea". o. După legea lui Christ, legea noastră cea mal su­ premi trebuie să fie iubirea, H Co Io iubirea ? „Ceea-ce înțeleg prin iubire cei ce nu-și dau samă de vieață, nu ie de cît preferința ce au pentru unele condiții ale binelui lor personal, cu îndepărtarea altora.Cînd omul, care nu înțelege vieața, zice că-șî iubește femeea, copilul, prietenul, Iei vrea să zică prin asta numai că. prezența femeel sale, a copilului sau a prietenului său, în vieața-i, contribuie ia bincle-I personal". „Inbirea adevărată, Ie totdeauna abnegarea bîhelui personal" in interesul aproapelui. Iubirea adevărată constă „înlr'o stare de bună-voire pentru toți oame­ nii, asemănătoare celei ce se vede de obiceiti ia copii, dur care, la omul matur, nu există de cît în cazul unei renunțări". „Ce ființă omenească n’a simțit mă­ car o dată în vieață, asta în întăea tinereți, acel slă­ vit sentiment de duioșie, care te face să iubești toiul, și po fală și mame, și pe trați, și pe răi și pe duș­ mani, și cînele, și calul, și pajișteaîn aseme­ nea vreme dorești* ca toată lumea să fie bine, ca toți sl fie pe deplin fericiți, și al don mai cu samă să fii în stare de a face fericită pc toată lumea, să te sa­ crifici, să-ți dai și vieața, numai ca țoală lumea să fie fericită și să se bucure. leată în ce constă singura iubire care alcătuește vieața omului". Adevărata iubire* Ieste „un ideal al desîivîrșireî de­ pline, infinite, divine". „Dcsăvîrșirea divină le asimp­ tota viețel omenești, spre care vieața omenească tinde necontenit, de care se tot apropie mereu, dar pc care »o va atinge de cît în eternitate". „După învățăturua vechi, adevărata vieață ar sta în îndeplinirea po­ runcilor și a legei: după, legea Iui Christ, stă în aceea de a ne apropiea cît mai mult, de desăvîrșirea •«vinii, care ne Ieste dată drept pildă si despre *care u toții avem sentimentul intim interior". uupa dogma lui Christ, legea noastră cea mai su1 îeste iubfr'ea. „Postulatul iubire! iesle însă-și doctrinei". „Numai trei puncte de vedere a- m’ d*n cari putem să privim vieata, Și anume : 1, L’î«3eoS0na^ sau animală. 2, ca socială sau ca păd« v’ 3 caQreȘtinu salica divină". Omul al cărui felin de animalîî, „sălbatecul, nu recunoaște vieața ce«i. 1 Pentr-u sine : resortul sau imboldul viețel asoeinhn’Ieste plăcerea lui personală. Păgînul. omul ci ț{ D1 ’ nu mai recunoaște vieața strict pentru sine raM« ° °ai e-care * comunitate ■ familie, clan, oninî « a* : imboldul viețel sale ie gloriea. In sfîrșit divin Care Privește vieața din punctul de vedere soanĂ DU recunoaște vieața doar pentru persesto î S&' ni°* chiar pentru o comunitate, ci Bă­ nite îr^2Vorul primordial al viețel eterne și îniiZlpa? D*zcu: resortul viețel sale Ieste iubirea1. ■ Sa că’ duP^ doctrina lui .Christ, legea noastră rea PxaI ?uPremâ lesto iubirea, Ieste tot una cu zicueca Potrivit rațiune!, iubirea Ieste legea noastră cuku;11 supremă. încă din 1852, Tolstoi rostește îe8te o£ea Aceasta : .«Singurul adevăr d° Pe ziu mbirea si caritatea sînt adevărul . AI»i tîr' în 1887, dînsul numește iubirea „singura 105 U. pereonahUțel noastre animale, iea ?uptf Pt'bună- dintre oarncnil cari tind a T \°r fer?cire' iea dă viețel o tintă indepen­ dentă de tunp și de spațiu, țintă fără de care vieața sar scurge fără do nici un sen»,pănăsâ vie moartea. 3. Doctrina lui Christ deduce din legea iubirel-posatuicîi nd trebuie să ne opunem prin violentă la rău. «Nu te opune la rău, vrea să zică nu te opune celor Tăi nici o dată, adică nu te opune nlmănuea prin torță, adică să nu săvlrseslf nici o data vre-o acțiune care să fie opusă iub'irel». Ghrișt a scos postulatul acesta mal cn samă din legea iubire!. In predica sa de pe munte, cu osebire , a enunțat cinci postulate : < postulatele astea nu-i alcătuese lui doctrina, dar nu sînt mai puțin una din treptele cari ne duc spre desăvlrșire: «cu toa­ tele sînt numai negative și nu fac de cit să ne in­ dice», «eeea-ce ni-I lesne să-nlăturam în năzuința noastră cătră desăvlrșire», da gradul la care o ajuns omenirea în veacul acesta». leală cuprinsul celui din­ tâi postulat, anunțat în predica de pe munte: cTrăește în pace cu toți, lear dacă pacea Ie tulburată, dă-țl toată silința a o aduce din noua. Cel de-al doi­ lea zice : «Bărbatul nu va lua de cit o femee, lear femeea nu va lua de cit un bărbat, și, sub nici un cuvînt, nu se va părăsi unul pe altul. Â1 treilea: «Să nu faci nici un jurămlnt». Al patrulea: «înduri ocara ce ți se face și nu întoarce rău pentru răa r,Al cincilea: «Pacea sănu o tulburi, chlarpentru a folosi poporului tău». Dm toate postulatele astea, cel de-al uatrule.a ieste cel mai de samă : iei Ie exprimat in Hfateiu, FI, 38-39» : «Știți c’a fost zis: Ochîu pentru ochii și dinte pentru dinte, leu vâ zic inse a nu vă împotrivi ce­ lui rău». Tolstoi istorisește cum pnsagiul acesta a junge «Cheea tuturor celorlalte» <N’am avut de cît să privesc aceste cuvinte în toată simplitatea cu care au fost zise, pentru a înțelege pe data toată doctrina lui Christ: nu numai în predica de pe munte, dar i în evanghelii în general, tot ce mi se păruse con­ fuz, neînțeles, deveni clar, tot ce mi se păruse con­ tradictoriu, opus, deveni logic: esența tuturora, nu mi se mal păru inutilă ci de cea mal mare necesitate: totalitatea diferitelor părți- formă un Lot ale cărui părți respective ierau confirmarea fără, tăgadă a ce­ lorlalte, întocmai ca bucățile unei statui siărimate așezate din nou». Principiul norezist-ențel alcâțueșle o legătură «care coordonează. Intr’un tot diferitele părți, înse numai în cazul ciad nu ie numai o sim­ plă tendința, ci o regulă obligatoare, o poruncă «leată cir adevărat(Cheea care deschide totul, numai să pătrundă In inima lucrurilor». Origina nerezistenței la rău trebuie de văzut nea­ părat în legea iubire!. Pentru că legea asta-I aceea ea eere, sau să găsim un semn precis și netăgăduit al răului, sau să renunțăm la întrebuințarea violen­ ței pentru a ne împotrivi, pentru a rezista la rau. * Pănă acum, cînd papa, cînd un îmuarat sau un n-ge, cînd o adunare de aleși, cind poporul întrej, icra acel ce trebuea să declare ceea-ce Iera un r. u,. si care trebuea să si hotărască dacă trebuea combă­ tut prin violență. D?.r, alît in Stat cit și în Stat au existat pururea oameni c?n, cu u pnv pe dînș-1, n’au vrut ea recunoască nici hoUnrile papel, socotite ca legi dirine,mcl hoh«ririle oamenilor, îmbrăca ți cu un caracter de sfințenie, nici in. i tiile cari aveau pretențlea să reprezinte voința porului: îutr'un cuvînt, au existat oameni cari p bau ceoa-ce puterile aflătoare priveau ca un rău. și cari uzau do violență împotriva violențeiacest orp teri. Oamenii îmbrăeațl cu un caracter <k JțW* priviră ca rău ccea-ee se păruse, ca bun * sK și oamenilor Îmbrăeațl cu puterea seculara, «car Xu °1âncarenU0»jXI “S: a acestnl faot • că rtuluj.-p/acole. nu există ei că nu n.voeu poate exisu defi"jSSul«a dea.-o ni™ i IBM#»» �UEVISTA IDBtl 106 HBV1STA iDEEl potriva răului". Ie! nu oprește în lupta asta de cît întrebuințarea violenței. -Cit se atinge de aceasta din urmă, Iei* o oprește fără, nici o restricție, lei ae ra­ portează ast-feliii, nu numai la râul ce ni s’ar face să-l îndurăm, ci chiar la răul ce s’ar face a-1 indura aproapele nostru. Cind Petru, c’o lovitură, luă ure­ chea slugei marelui preot, Iei «nu persoana sa-șl apăra, ci pe cea a iubitului și divinului său stâpin. Cu toate astea, Christ 11 opri formal, zicînd : «Cel ce se slujește de sabie, de sabie va perie. ~ Postulatul acesta nu vrea să zică nici că numai o parte din oameni «trebuie a se pleca fără luptă în fața a ceea ce le-ar dicta unii superiori», ci Iei întinde , oprirea «orl-cărui om, prin urmare și celor cari dețin pute­ rea, si chiar mai cu samă acestora, de a uza de vio­ lentă* față de ori și cine ar fi, și ori în ce împreju­ rare ar fi». Dreptul.— I. Jn numele iubire!, adecă întemeindu-se pe postulatul neîmpotriviref la rău, Tolitol respinge drep­ tul, nu în chip absolut, ci pentru popoarele civilizate din vremea noastră. Cu toate că nu vorbește de cît de legi, Iei înțelege prin astea dreptul întreg, respingînd în principiu orl-ce normă. întemeeată pe voința unor indivizi, orî-ce normă menținută prin puterea ome­ nească, mal cu samă prin cea a tribunalelor, care se poate abate de la legea morală, care poate să diierească în teritorii deosebite, și care poate fi schim­ bată ori-eînd, arbitrar. Poate că odinioară existența dreptului să fi pre­ țuit mal mult de cît lipsa i. Dteptul Ieste «ocrotit, apărat prin putere». De altă parte îel împiedică vio­ lența printre oameni. Poate c'a fost un timp cînd puterea sau forța îera mal puțin împovorătoare de cît violența. Timpurile acestea sînt fără îndoeală trecute, moravurile s’au îndulcit, oamenii din z:lele noastre «recunosc legile filantropiei, ale mărinimie! și nu cer alta de cît posibilitatea unei vieți liniștite și pacînice». Dreptul Ie în opunere cu postulatul neîmpotrivirel la râu Christos a spus’o Vorbele sale : <Nu judecați, ca să nu fiți judecați», Matciu, 7-1, și, <nu osîndițî și nu veți fi osîndițl“, asemenea vorbe «nu vrea nu­ mai să zică nu judecați pe aproapele vostru prin vorbe, ci și nu-I osîndițî prin fapt, nu judecați pe aproapele vostru după legile voastre omenești, prin tribunalele voastre». Aici. Christos nu vorbește nu­ mai «despre raporturile fie-cărul din noi cu tribuna­ lele», ci r spinge «administrarea justiției ca atare». «Iei zice: voi vă închipuiți cum-că legile voastre ar scădea răul, Iele nu fac de cît a 1 spori : nu iede cît un singur, un unic mijloc pentru a împiedica răul, și anume de a face pentru rău bine, de-a face bine tu­ turor, fără nici o deosebire». Christos mi-o spune, tot așa fac «și inima și cugetul mleu». Rechizitorul împotriva dreptului Ieste departe de a se mărgini la atît. «Puterea nu osîndește, prin forma nestrămutată a legel, de cît ceea ce în*cea mal mare parte dm cazuri opiniea publică a tăgăduit și osîndit de mult: opiniea publică înse tăgăduește’și osîndește toate acțiunile cari-s opuse legel morale: legea, la rîndullel, nu osîndește, nu urmărește de cît un anume total de acțiuni, total mărginit cu\ exactitate si cu totul restrîus, sancționînd cu chipul acesta toate acțiunile echivalente cari nu se găsesc înse cu­ prinse în totalul acesta. Opiniea publică, încă din rimPnl lui Moise, dezaprobă și osîndește egoismul, desfrinarea cruzimea : lea dezaprobă și osîndește ego­ ismul sub toate formele, nu numai aproprierea bunului altuea prin forță, fraudă sau viclenie, ciorl-ce soiii de exploatare: lea osîndește orl-ce soiti de furnicatie, lie c o curtezană, c’o sclavă, cu o femee divorțată sau cu femeea ta legiuită: lea osîndește ori-ce cruzime, cousteesauîn tratamentul rău, în hraua neîndestulătoare sau în asasinarea nu numai a oamenilor, ci a ani­ malelor chiar. Legea nu urmărește de cît unele forme frauda, ca si unele forme mtStulnăre! 51 alr cruzimeî» ca adulterul, omorul forXl \ueî: 1Iege“J?Cuviin)aza deci toate celelalte vrSieî.1 eKOismulni, desfrfnăref. cruzimeî, pe cită ftalUV Co clasale în strimtele-I dcpurcefl din niște, rătăcite concepții». «Ebreul putea să să supue cu înlesnire legilor w pentru-că nu se îndoea că ar fi fost scrise de don tul lui D-zeu : tot așa șl Romanul, care admitea A" astea-I veneau de la nimfa Egeria.- și tot asa cu ori n om în deobște, cîtă vreme vedea în prinți-i legiuiton» niște «unși al Domnului* sau credea că adunării» legiuitoare aveau dorința și destoinicioa de a da cel mal bune legi cu putință» Dar «încă din timpul etnd se ivi creștinismul, lumea prinse să-și dee samă cum că legile purcedeau de Ia oameni, câ oamenii, orl-earp le-ar fi fost strălucirea exterioară, nu puteau să fie in failibill și că niște oameni supuși greșelel nu se prefar în infailibili prin faptul că s'ar întruni sau s’ar fo/ popoțona cu numele de Senat sau cu orl-care altul» «Noi știm în ce chip se fabrică legile, am fost cii toții după culise, nimeni nu-I să nu-șl dee samă, din noi, cum-că legile nu-s de cit produsul egoismului al șarlataniel, al luptelor de partide și că adevărata justiție Io departe și nu poate să fie *de cît departe de justițiea legilor». leală de ce «recunoașterea ori-cărei legi ar fi, ie semnul unei boacăne ignoranțe». 11. Iubirea poruncește ca-n locul dreptului, legea omuiu» ’ iubirea să fie. De unde urmează cum-că legile lui Christos, leară nu dreptul, sînt cele ce ar trebui să ne călăuzască. Ceea-ce ar fi «împărățiea lui D-zeu pe pămînt». «Ziua și ceasul în care se va ivi împărățiea lui D-zeu nu atîrnă de cît de oameni». «Prindă fie-care să facă ceea-ce se cuvine să facem, înfrîneze-se de a face ceea-ce ne Ieste oprit de a face, și atunci un apropiat viitor va aduce împărățiea anunțată de D-zeu». «Dacă iie-care ar vrea, în măsura puterilor sale, de-a susținea adevărul care-1 cunoaște, sau măcar^ dacă nu s’ar înverșuna să sustie ca adevăr minciuna în care trăește, atunci chiar în anul acesta ar avea Ioc acele schimbări, tinzînd la stabilirea adevărului pe pămînt, schimbări pe cari nu cutezăm a le visa de cît de acum peste cîte-va secole», alncă o mică silință, și Galeleanul va fi învins». împărățiea lui D-zeu «nu se găsește în lumea ex­ terioară, ci în sufletul omenesc». «Venirea împără­ ției lui D-zeu nu Ie ast-feliă ca să ne lovească pri­ virile., Nu se va zice : Uite-o ici, sau: Uite-o colo. Câ leală, împărățiea lui D-zeu le în voi». Luca, XVII 20-21. Împărățiea lui D-zeu nu se cuprinde în nimic alta de cît în'îndeplinirea poruncilor lui Christos, maieu ' samă, a celor cinci porunci din predica de pe munte porunci cari ne-nvață în ce chip trebuie să ne pur­ tăm, în clipa unde-am ajuns, pentru a ne apropiea cit mai mult de idealul iubire!, care ne poruncește de a trăi în pace cu aproapele nostru, de-a face to­ tul pentru aîntemeea ieară-șl pacea, fiind întâmplă­ tor ruptă, de a fi, credincios,* ca bărbat, femee! sale, ca femee, de a fi credincioasă bărbatului său, de-a nu rosti jurăminte, în sffrșit de a nu rupe pacea cu nimeni, chiar în favoarea poporului sau neamului din care am face parte. Ce formă va lua vieața ex­ terioară în împărățiea lui D-zeu ? «Discipolul sau ucenicul lui Christ va fi mal înainte de toate sărac, nu va locui adecă la oraș ci la țară : nu va sta neclintit în casă, ci va munci la pădure, la cîmp: iei va vedea lumina soarelui, pămîntul, ceriul și animalele : nu se va îngriji de ceea-ce va trebui 8ăminînce, pentru a-și ațîța pofta de mîncare și de ceea-ce ar putea a-1 grăbi mistuirea, ci îl va fi, de trei o foame pe zi: nu se va învîrli pe perini mol, ne cum sa scape de lipsa de somn, ci va dormi: va bolnav, va suferi, va muri ca și alții, si par® racii sufăr si mor mai lesne de cît bogății*: iei • trăi într’o comunitate liberă cu toți oamenii». ni P rătiea lui D-zeu pe pămînt, nu-I de cit pacea, oameni, bună-voirea: așa^ s’a arătat lea prof P1 așa s’arată ori-cărei inem! omenești*. Stalul.—I. Fiind-că dînsul respinge dreptul, mr bufe tot așa să respingă și instituțiea juridica a cît privește popoarele civilizate din vremea noasiro» «Poate c’a fost un timp cînd, dată starea m oilor a moralitate! și a înelinărei generale a o . spre violență, ființarea nnelpnte i care sa vreBic coastă violență, poate Iera de folos : Iera, cînd puterea Statului Iera mal puțin aPăG u cea pe caro 0 exercitau indivizii unii asupra aL r» Dar un atare folos din partea existențe! putetof Statului, fată de noexhtența acestei puteri nu „tea să dureze: pe măsură ce pornirile violente ale famenilor scădeau, moravurile se ciopleau, pe măsură gnvernele, mulțamită nemărginitei lor puteri deSnorau tot mai mult, Statul îșl prăpădea toată va­ loarea lui: schimbarea asta, moralizarea mulțimior ci degenerarea cîrmuitonlor, mată întreaga istorie | celor două zeci de veacuri din urmă». „leu nu pot Jovedi nici folosința absoluta a Stalului, nici noci­ vitatea sa absolută», dar ceea-ce știu ie că leu nu ^01 am nici o trebuința de Stat și că nu mal pot să contribui a-i susținea existența». ^Creștinismul, în adevăratul înțeles al cuvîotulul oprimă Statul» j iei djstruge ori-ce guvern. Statul Peste op”® iubirei, adică postulatului neîmpotrivirei la rău- Dar nu ie numai atît. Statul întemeind un guvern, se pune în opunere cu faptul că în ochii îubirel «toți oamenii sînt fiii lui D-zeu si sînt cu totil egali*: îeată de ce, chiar lăsîndla o parte faptul că în calitate dc instituție juridică, Ie întemeeatpe vio­ lență, îeată de ce Stalul trebueste respins. «Cum-că doctrina creștină n’ar urmări de cît mîntuirea indi­ vidului?! nu s’ar raporta la chestiile de-un ordin general și mal cu samă la daraverile Statului, asta-i o afirmare pe cît de îndrăzneață pe atît de greșită». «Ori-ce ora serios și sincer din vremea noastră* tre­ buie să priceapă cum-că adevăratul creștinism, doc­ trina umilinței, a iertăreî, nu se împacă cu Statul si cu înfumurarea Iui, cu actele-i de violentă, cu pe­ deapsa cu moarte și cu războaele». «Statul*Ie un fe­ tiș» : faptul că iei trebueste respins n’are a face cu forma-î, fie că asta ar fi «monarhie absolută, Con­ venție, Consulat, întâiul sau al doilea imperiu, domniea unul Boulanger, monarhie constituțională, Co­ mună sau Republică». Să vedem acum cum dezvoltă Tolstoi asemenea teză. 1. Dominarea eelor răi, dusă pănă Ia cele mai de­ părtate margeni : ieacătă Statul. Statul, nu ie de cît dominarea. Guvernul Statului, nu Ie de cît «o întrunire de indivizi ce sîluește pe ceilalți oameni».«Toate guvernele, fie despotice, fie liberale, au ajuns, în zilele noastre, ceea-ce Herzen numește atîta de bine, un Gingis-Kan cu telegraf», va menii cari dețin puterea «o exercitează, nu spre a iruirâul, ci numai din interes sau capriciu sau chef, ie«r oamenii ceilalți se supun acestei puteri, nu din pnema. cg Qrej je spre jjinețe j0Fj c& asta jj va n™ Pa • r”u’ ci nnmal din pricină că nn pot să sc J^acjpeze de lea». Dacă Nisa Ie anexată la Franța, j Germania, dacă Bohemia le încorporată la P°Ionja a fost împărțită, dacă Irlanda, 0hinaln^U •• suPuse Eogliterei,*dacă se luptă în zază, pi7-aca.8e om°ară Africanderil, dacă se expulRuflîn * neiz*1 America, dacă se prigonesc evreii în cesar ’ toa*e astȘa nu se întîmplă că ar fi bine, netrami ^au ^l°31^or oamenilor, sau. cel puțin, că, con­ ector n vătămător, ci curat că. așa-I chefui SimXi ăp‘nesc puterea». ceh q? 2 ?u îe de cît dominarea celor răi. «Distrutal» ¥8 * Și ce* riii vor cîrmui pe cel mai puțin oft Ji. ce zic apărătorii Statului. Dar, oare.fiindoare n VGîi. SP transmite, din mină în mînă. în Stat, nici 9 deținută, în totdeauna, de cel mai viedkesDierr a aj’unse guvern Ludovic al XVI, Ro­ ma! hnv Napoleon, cine guverna oare atuncea: cei bunii• a. ?au ceî mal răi ? Cind domneau oare mal Rtănlnv0’ • Versaliezii sau cînd Comunarzii Ierau Pefru ni W guverna Carol I sau Cromwel? Și cînd ferinn <»• Î0ra țar, cînd după asasinarea-l, haRustoi *1 ^uB'atcew domneau fie care într’o partea dețin mC.are îera bun> care rău ? Toți oamenii cari ^buitA erea sustin, cum-că puterea lor ie necesara, Privind re’ 03 caî răI să nu silnicească pe buni, Srotea««2U ,totul firesc ca Iei să fie bunii can sfc o*tate în^’ ^potriva râilor, pe ceilalți buni». In reaP°t G 8e. Ceî ce acaparează puterea și o dețin, nu Pliere loc Ceî ma! buDÎ «Pentru a pune mina pe a Putan v1 ° Păstra, trebuește să-tl placă. Psăzuința Ct,dnd , î°se foarte rar legată* de bunătate, mal e legată de caractere contrare, de înfumurare, 107 fără minciună, ftră pușcării, fără fnriSrliA ftrs «« seVoitn P„”u se poate nici întemeea, mei păstra», «ieste cu desă­ vârșire lucru vrednic de ris, de-} VOrbi de un creslin Tstăpîn^ Pn!ra:’ Trebuîe maladăogVm bum’ ’ JL• Si? . putereI conrnpe oamenii*. «Oamenii can dețin puterea nu pot de cît să abuzeze de lea - ?‘ Joate TP0"“ td.f S,rnăscocite .8?ni<: dcdemare măsurile oameni, pentru a îmc,rma,t?r» de a subordona mituirea conn Pm°p(rJu,1Gl ,or fol°9’ n’aa avnt absolut nici Dăratl mîn T»°®lă 9°e Cum’eft CÎHDuitoril, îmî mtmșfri, prefecți de poliție, jandarmi, tocmai din pricina puterel lor, înclină mult mai mult spre imoralitate și spre subordonarea binelui obștesc pro­ priului lor avantaj, de cît cel cari n'an nimica de p°j£-iandat 1 altmintert nici n’ar putea st fie altStatul ie dominarea, dusă la cele mal depărtate margeni, a celor răi. Pururea, «calculul sau chiar silința inconștienta a autoritătildr, va tinde spre cea mal mare slăbire cu putință a celor silnicit!: nentru-că, cu cît vor fi mal slabi acești silniciți. ”<--u atît vor fi dominați sau stapînîțl mai lesnă». «In zi lele noastre, nu mal ieste do cît un singur teren în care puterea^ guvernamentală nu a năpădit încă, și anume de cît acel al familiei, al economiei, al vîeței private, al muncel. Dar, mulțumită at curilor co­ muniștilor și socialiștilor, guvernele îrreep a- se ames­ teca și aici, așa-ca, cu ajutorul acestor reformatori, muncă și odihnă, îmbrăcăminte și haine, vor fi în curînd fixate și reglementate de autorități». «Banda cea mai groaznică de bandiți nu Ie atît de temut ea un guvern bine organizat. Puterea unul șef de ban­ diți Ieste cel puțin limitată, prin faptul că membrii bandei păstrează o parte din libertatea omenească și pot să se împotrivească de-a săvîrși o acțiune cu care nu li s’ar împăca conșfiinta». In Stat nu sîntasemenea restricții, rezerve : «nici o crimă nu poate fi îndestul de grozavă, ca să nu poată fi săvîrșită de cătră funcționari sau slujbași și armată, din porunca celui ce, din întîmplara, s’ar afla Jn putere, numească-se iei Boulanger, Pugațcew sau Napoleon*. 2. Dominarea îa Stat se întemeeasă pe puterea materială Ori-ce guvern se susține de niște oameni arma/, gata a face să se respcQteze, prin forță, voința aces­ tui guvern, se susține de-o castă «educată în vederea de-a ucide pe cel a cărui asasinare i-ar fi poruncită de cătră autoritățile sale» Acest! oameni alcfituesc polițiea, și mai cu samă arniata. Armata nnle altă ce-ya de cît o gloată dc «ucigași disciplinați»: instrucțiea Iei ie «o școală de asasinat»: izbînzile sau biruințele Iei sînt .,omoruri". „Armata pururea a fost temeJiea putorei, precum ieste și a-zi. Puterea aparține pururea celui ce comandă annsta, și, de ta cezarii romani, până la împărații ruși și germani, toți potentații au avut cea mai mare grijii de trupele lor». Armata susține puterea guvernului mal întâi în nfară: lea împiedică ca areaslă putere să nu-j[ fie rîpită. de-un alt guvern. Un războit! nu Ie alta ce-vade cît un litigiu sau o pricină dintre mal multe guverne, referitoare Ja puterea de îndeplinit asupra unor su­ puși. «Cită vreme va dura smintita si vătămătoare* supunere a popotelor, supunere guvernelor lor. ya fi ou neputință sa se întemeeze pecea universalămtr’un chip chibzuit, prin convenții sau efb’byj*. Dala însemnătatea armatelor, ori-ce Stat Ie sihtsâ-și spo­ rească numărul trupelor, lear aceasta sporire les e molipsitoare, precum a spus’o lilontetiuuu, acum sută cinci zeci si mal bine de ani. Dar, dacă cine-va ar crede com-că fi alcătuite de cătră guverne de cit P,cn^“ teritoriului, uită cum-că „guvernele an mai «« nevoe de Iele, pentru n se apăra ^“pu_; !G. lor apăsați, aserviți'1 „Nu de.mult. în^parlamei ttu german, cancelarul imperiului ’ bueau bani pentru a spon salariul nunse neted că Ier* nevoe de sub-oflterl siguri pen­ tru a lupta în potriva socialismului. D nu CaprivinU �108 HEVISTA IDEEt a făcut de alț-feliil de cît a proclama, sus și taro ceeace șttea de alt-feliă toată lumea, cu toate că se as­ cundea cu-atîta îngrijire do popor ‘ leată și cuvin tul pentru care regii Franței si papii îșî aveau guarzii, străjerii, „Suisii** și „Ecosezif* lor, cuvîn'ul pentru care în Rusia regimentele sînt distribuite așa feliu în cît regimentele din năuntrul Imperiului sînt recru­ tate din provinciile de la granițe, lear regimentele de la granițe se alcătucsc din soldați venit! din năunti'ul Imperiului D-nu Caprivi a proclamat, din în­ tâmplare, ast-îeliîi, ceea-ce toată lumea știe sau mă­ car simte, și anume că starea, actuală nu există dintr’o trebuință intrinsecă, izvorâtă din sine, sau pentru-că poporul ar voi să existe, ci din pricină că-I susținută de puterea guvernului, crin armaja cu sub­ ofițerii, cu ofițerii, cu generali-î conrupți**. 3? Dominarea îndeplinită de Stat se întemeează pe puterea materială a celor ee-s dominați. Dreptul caracteristic al ori și cărui guvern ieste că cere de la cetățeni atît putere’a cit și susținerea puterel. De acolea, în Rusia, îndatorirea obștească a jurâmîntulul.la urcarea pe tron a unui țar,‘jurămînt prin care se făgăduește supunere unor oameni, celor învestiți cu dutere : de acolea îndatorirea de a plăti darea ce se va întrebuința la lucrări destinate de-a întări aceâstă putere : de acolea, îndatorirea pașa­ portului, acțiune prin care îți recunoști atîrnarea de instituțiile Statului; de acolea îndatorirea de mărturie In fața tribunalelor, cea de a fnce parte din tribunal ca jurat, și de-a răspunde ast-feliu kgei de răzbunare: de acolea, în Rusia, îndatorirea, pentru orl-ce țăran, de-a face slujba-n poliție, ceea-ce cere din partea noastră de-a ne supune frații la zbuciumărlși la sil­ nicii: de acolea, mai cu samă, serviciul militar obli­ gatoriu, adică îndatorirea de-a fi călău și de-a te pregăti pentru slujbele de călău. In serviciul militar obligatoriu sa arată de altminteri ante-creștinismul Statului, miri bine: „Orl-ce om trebuie să mănuească arme omorîioare, o pușcă, un cuțit, și, dacă nu va fi nevoit să ucidă, trebuie să-șl încarce pușca măcar și s5-șl ascută cuțitul, adică trebuie să fie gata de *a ucide**. Dar cum se face că cetățenii îndeplinesc aceste cerințl ale guvernului, cînd tocmai îndeplinirea acestor cerințî Ie ceea ce face cu putință existența guvernu­ lui și apăsarea mutuală sau reciprocă a cetățenilor? Lucrul acesta nu-I cu putință de cît „mulțămită uneea din cele mai artificiale organizări, întocmită întreagă pe baza perfecționărilor științifice, organizare care face ca^ oamenii sînt sub o vrajă, de sub care nu pot ieși. Vraja asta constă acuma în patru mij­ loace da înrâurire foarte strâns legate-ntre iele si cari se țin împreună ca inelele unul lanț**. Intăinl mijloc Ieste „ceea-ce s’ar putea mai bine numi hipnotizarepoporulnl**. Această hipnotizare Ie obîrșiea „ideel gre­ șite, ce o au oamenii, cum-că starea'actuală de lu­ cruri ar fi nestrămutată și ca trebuește a fi menți­ nută, pe cînd jea în realifate nu ie nestrămutată de cît pentru că-I menținută**. Această hipnotizare sc face „cultivînd două soiuri dc superstiții sau de pre­ judecăți și anume, religieași patriotismul-*: Bîea în­ cepe a-șî îndeplini înrâurirea încă din copilărie și urmează a și-o îndeplini pănă la momi te*’- Privind această. hipnotizare, s’ar putea zice cum-că puterea Statului se întemeează pe rătăcirea înșelătoare a. pă­ rere! obștești... Al doilea mijloc constă în „conrupe­ rea, adică în acțiunea de a. rîpi bogățiea claselor la­ borioase. prin ajutorul dărilor, și-a o împărți unor funcționari cari, pentru asemenea plată, duc mai de­ parte și chiar îngreueazâ aservirea sau subjugarea poporului1*. Dacă funcționarii, slujbașii, „cred cu toții, mal mult sau mal puțin, in nestrămutarea stărel "de astă-zl, Ie din pricină că li-i folositoare*-. Avînd în vedere această conrupere, am putea zice cum-că puterea Statului se întemeează ne egoismul celor că­ ror această putere'le garantează locuri atît dc priinA! treilea, Ieste „intimidarea**. Acesta constă »u țo-a skarea allătoare a Statului, fie liberă, lcav4?.?u ?ea maI despotică cu putintă, ca ce-va enmoJiu « 5*’ -1 a amenința cu cele mai grele, mai' °emcnpa ??«e^8e,r0rI7.e .încercare d° a schimba aa stare ... In sllrșit, al patrulea mijloc constă <în aceea că se fîpește din numărul tuturor inșilor abrutizați și hipnotizați prin cele trei pomenite mii loace, un număr de oameni, cari sînt supuși la nisi* procedeurî și mai strașnice de abrutizare și de bestia litatc, ajungînd, cu ch'ipul acesta, în minele guverl nului, niște unelte fără nici o voință și sărârsiud toate brutalitățile și toate cruzimile ce le cere ‘ase­ meni guvern**. ‘Vorbim de armată, de armata cară a-zl înrolează pe toii flăcăii, mulțămită serviciului militar, obligatoriu. „leată cercul violenței închis. in. timidarea sau înfricoșarea, conruperea, hipnoza, aduc pe oameni a se face soldați. La rîndul lor, soldații fac cu putință faptul de a se pedepsi oamenii, de a li se fura bunul, de a se conrupe slujbașii cu ase­ menea bani, de a hipnotiza sau de a. rătăci mulțimea și de a face dinlr'însa soldați, cari, la. rîndul lor, pun îa îndămînă mijloacele de a* se afivlrși toate crimele __ toate fără de legile astea**. II Iubirea cere ca Statul să fie înlocuit printr'o vieafă, socială întemeeata numai și numai pe legea iubirei. „OrI-ce individ, orl-cît de puțin ar cugeta la asemenea lucru, îșî dă samă astă-zl de neputința de a urma mai de­ parte feliul nostru actual de vieață și de nevoea de a hotărî alte feluri de existența**. „Trebuie ca creș­ tinătatea din zilele noastre să părăsascăcu totul ter­ mele pagîne ale viețel, pe cari le osîndește de altfeliti, și să înalțe o nouă vieață pe bazele creștinești, pe cari dînsa le recunoaște**. " 1. Odată Statul desființat, oamenii vor trebui să trăească tot în societate. Dar ce-I va ținea oare întruniți? Nici o făgădueală, desigur Christos ne-a oprit dea face „vre-un jurămînt**, „de a făgădui ce-va oameni­ lor**. Un„ crești» nu poate făgădui că la cutare ceas, va face sau nu va face cutare lucru, pentru cădînsul nu poate să știe ce I va cere, la ceasul acela, legea iubirei, cărei fiind supuși ne-alcătuește chiar înțele­ sul viețel *. Mai puțin încă poate „făgădui a voi să îndeplinească voința altuea. fără să. știe care va fi cuprinsul acestei voinți**. O singură ‘ făgăduință de natura aceasta, „ar dovedi cum-că. legea internă a lui D-zeu nu mal iesle singura lege a vietei sale**, și noi știm „ca nu se poate sluji de-o dată la doi stăpîni** Inrîurirea intelectuală pe care inșii mai înaintațlîn cunoșlinți o îndeplinesc asupra celor mai înapoiațî, va trebui să întrunească de-acum încolo, pe oa meni In societate. „Inriurirea intelectuală Ieste o ac­ țiune îndeplinită asupra individului, o acțiune prin care dorințele acestuca se modifică sau se schimbă și se asamhr.ă cu acele ce i se cer: omul care se supune la înrâurirea intelectuală a altuea, lucrează după propriile sale dorințî**. Puterea*-, prin care oa­ menii pot trăi în societate**, constă în această înrâu­ rire intelectuală, îndeplinită de cătră înșir mal îna­ intați în cunoștințl, asupra celor mai înapoeațl, în „deprinderea indivizilor cari cugetă mai puțin, de-a urma indicările celor cari s'a întîmplat să ajungă la un grad mai înalt de cultura**. Mulțămită particularitățel uccsteea „o întreagă mulțime dc oameni se sP^n® la acelea-și principii raționale, minoritatea făcinu-o cu conștiință, fiind-că principiile acestea corespunu postulatelor rațiune! lor, majoritatea fâeînd-o inc00’ știent, fiind-câ astea au devenit părerea obșteasca . ,’,In asemeni supunere nu ie nimic nebunesc sau con­ trazicător, sau opus**. . , n •• 2. In ce chip vor fi îndeplinite, în societatea toare, toate cu cite astă-zi se-nsărcinează Statul f punem întrebarea aceasta ne gîndim de 01)1001 trei lucruri. Mai in tăi la ocrotirea împotriva celor n cari trâesc printre noi. „Dar cari-s oare răn acesw. Dacă, acum treî-patru secole, pe timpul cind . . s‘e se glorifica cu artele războinice și armurele, c privea acțiunea de a ucide ca minunata, Jfc tunci existau asemenea oameni, iei au pierit u de acolo do unde nimeni nu mal poartă ai p’aCgț unde orl-ce om recunoaște legile filantropiei. o(} pc de altă parte, prin acești răi, de ca£ltr?{m «stă-zl apere Statul, se înțeleg criminalii, noi ști câ că aceștia nu sînt niște ființl diferite de _ '.nlposînt niște indivizi cu totul ca și noi, 0211,1 si n0I ■ triva crimei un dezgust tot atît de mar0’. oedep«e’ noi știm că acțiunea Statului, cu crudele sa p c0_ închisori, cazne, spînzurătorl, ghilotine, n HK-ViS'fA toiibi nnde progresului actual al moralilLțel, că din fesP.’J’: toate, astea contnbue mal mult la abrutiP°’r\ ooporuluî dc cît la înstrucțiea lui, colaborând *a nnhicrînd mal degrabă la sporirea de cît la scă9:111 » numărului acestor rfiu-făcătorl“. Daca sînlom dCSnI Și dacA P’ecâ?\.de 13 Principiul „ca vieața c atrft există ca să slujim semenilor noștri, nimeni 00 va fi atît de smintit Pentru a lipsi de mijloacele nU de vieață sau a ucide pe niște oameni ce te slu.,0L Miklucho Maclay se stabili printre niște oainsulți, »j,țe nnnu„alace1nU atentară la vieața-I, dar.il iubiră și se puseră 9nh atîrnarea lui, numai prin faptul că nu-I icra frică ^lel ca nu cerea de la dinsil nimica, făcîndu-le bine» Tn âl doilea loc ne gîndim la chipul în care ne vom ,dca ap Ara, în societatea viitoare, în potriva vrăjEosalul din afară.Dar nu trebuie să uităm „că națiile din Europa recunosc principiile de libertate si de fraternitate și că, ast-feliu, nu au nici o nevoc să sc rhezâsuească unele împotriva altora. Dacă pe de altă narte/ ne gîndim la o apărare împotriva barbarilor, a mica parte din cel ce-s acuma sub armo ar fi de aiuus pentru asta. Puterea Statului lasă Inse nu numai s&dălnuească primejdiea unor atacuri venite de afară, Ic si provoacă» Dar, „dacă ar exista o comunitate de creștini, caro s& nu filcă nicî un rău nimănui și care si dee altora tot produsul ce-ar prisosi din munca-I nici uu vrăjmaș, German, Turc, sau sălbatec nu s’ar, gîndi să tulbure sau să omoare niște asemenea oa­ meni dc la cari de altminteri nu s’ar putea să se lee de cît aceea dispuși de sine sfi. dee, fie Germanilor, Rușilor, Turcilor, fie Sălbatecilor. AL treilea, ne-ntrebăm în ce chip vor fi cu putință în societatea viitoarea așezâmintele de educație, de religie, de trafic, și așa mal departe. Poate c’â fost un timp cînd oamentl trăeau atît de departe unii de alții, cînd mijloacele de apropiere și de schimbul ideilor îerau atît de puțin dezvoltate, în cît fără de existența Statului nu te puteai consulta sau acorda asupra unei chestii, tie de comerț, fie de economie, fie ae instrucție. Dar asemenea piedică nu mal există : mijloacele de comunicație au luat o dezvoltare ne­ închipuită: pentru a se alcătui societăți, ligi, corpora­ ții, pentru a se convoca congrese, nu mal Ieste nevne de vremii guvern : guvernele chiar sînt, in deobșie, mai degrabă vătămătoare pentru atingerea unor asemenea ținte, de cît să fie de vre-un folos". 3. In ce chip se va organiza vieața în societatea viitoare în amănunțimile Iei? „Viitorul va fi ceea-ce-l vor face împrejurările și oamenii**. In clipa asta, noi nu sintem în stare a-1‘prevedea limpede, hotărât. «Oamenii zic: Care va fi organizarea care va înlocui starea actuală de lucruri? Cita vreme nu vom ști în ce jUp 86 va scurge vieața noastră în viitor, vom preferi să pe loc 34 nu înaintam nici un-pas». «Dacă Goumo ar fi judecat ast-feliii, nici o dată Iei nie-un ’ar fi ridiocean _/ ancon}- Ar A fost nebunie do-a naviga pe-un . L5 Țlre nimeni încă nu-1 traversase, cătră o L țară .a cărei cărei-~ muirt Vi *eia cele mal problematice, Dar. numai nan» unei asemenea nebunii Iei a descoperit lumea mul. f!0aP,ărat, «r fi mult mal lesnicios lucru de a te nenft>„ l-n r0 ca8ă mobilată întruna mal bună : din ceje ’Hnienl care să pregătească locuințele I ■ , wikLOamen^’ gîndindu se la societatea viitoare se în* de PUVD de chestiea, cumva fi. lei sînt trudiți dltiii» „l8^a :.cum vom putea oare exista fără toate conaria oîL-r ale viețel noastre, ce la numim știință, de cît J-I2a^°’ cultură» ? <r Toate aceste lucruri uu-s inse cb forme diferite ale Adevărului. Schimbarea PUniFA» lufăPtui va fi o apropiere spre Adevăr, spremdeafCe31iUea- Cum vor putea oare s< fio distruse sau de iQi * ® ronnele Adevărului prin o mal mare apropiere foal siiTlf.^s^ea 30 vor schimba, vor ajunge mal bune, Tot cp E rioare, Iele înse nu vor avea cum să dispară, te plefi îa minciună în formele actuale ale Adevărului, Wt, flar «eea ce lera ța Iele real, se va dezvolta cu !a Moaște pe deplin vieața, trecînd de trij. țW la alta, n’ar mal avea nici un motiv de-a "M cu vieața omenirel: dacă la ®P0c), ar avea înaintea-I un program stabilit, iov ar fi dovada cea mal sigură că Ipa nn ™ \ progresa, că va rămînea fixnU îJSwiIĂcâ ?u VR tele unul nou felia do vieață ni n Amftn¥“ no! singuri trebuie a le Întoemî P v- ?e fl clinf'HOdte. în «Xe. JSe* mon,zarea acțiunilor noastre’ eu aderai cel nou roâ« ™ata ,ndividulu1’ MC'ettților, mimate din vremea noastră, respinge dreptul Tolstot tre­ buie să respingă și instituțiea juridică a propti. , Poate ea fost un timp cmj menținerea unulf individ îe CeIlaH,î oa'aenl. cerea mai pusSîîX» <Clt ar fi- Cerufc 0 IuPU pentru nr f proPnetâV> existența proprie ^aI I111111 decît ,lpsa’L Dar asemenea timp fără IndoeWă ca a trecut, starea actuală «si-a trăit traiul : chiar dacă proprietatea n’ar mal exista, oamenii, mal uni 11 do cit sigur, n ar mal da o luptă înverșunați pentru stăpimrea de bunuri : «legile filantropiei le recunosc cu toții», «fte;care știe că toți oamenii au acelaș drept la bunuriIe pămmtulul» : nu vedem oure chiar a-zl nnil bogațl renunț.nd la moștenirea lor,dintr’un sentiment de respect pentru pareroa obștească în fașă» ? Pronrietatea Ieste în opunere >u iubirea adică cu pos­ tulatul^ de-a nu te împotrivi prin putere la rău. Afară de asta: întemeind dominarea celor âvuțl asupra celor neavuțl, proprietatea predică .și împotriva celeilalte legi a iubirei, că <itojl oamenii sînt fii lui D-seu și că-ntre Iei Ieste egalitate», leată de ce proprietatea trebuește res­ pinsă, chiar nețiuînd socoteală de faptul că. în calita'e de instituție juridică, lea se întemeează re violență. Bogaț.I, «numai prin faptul că sînt bogațl sînt de vină®, le o crimă ca mii și mii dc «mizerabili să-udttre, chiar la Moscova, foamea și frigul, pe cînd leu și alți cîte-vasute, la prânzul nostru să mîncăm mușchih șinisetru și să ne acoperim cad și podelele cu cergi și covoarev. Și cîtă vreme «voiii avea de prisos o iăi-îmă de pîae. de care altul ar fi lipsit, vtiu ti mereu complice Ia nsemenea crimă: tot așa, cita vreme voih poseda doua haine. cînd altul nu ar avea nici una». Să vedem cum dezvolți Toistol asemenea teză. 1. Proprietatea, nu-i alta de cît dominarea celui avut asupra cejui neavut. Proprietatea Ie dreptul excluziv de-a te servi de-un anume lucru, fie de-altminterl că te-al servi în reniitat» sau nu. Tolstoi face să se zic i calului «Leinwandmesser». «Mulțî, cari mă numeau calul lor, nu mă încalecziu dmșil. ci alții. Cel ce-mi făceau bine, nu îerau cel ce ziceau că Iera.ni al lor, ci alții, vizitii, veterinari, niște oameni streini in sfîrșit. Mal tîrziu, cînd cercul observărilor mele se mal lărgi, îmi dădui samă de faptul că ideea Ini sal mieus, care do altminteri n’are altă bază de cît o în Jinare josnică și animalică a oamenilor, înclinare pe care iei o numesc simțul de proprietate, îmi dadei samă că această idee nu se raporta numai la noi, caii. Omul zice *ac®astă casă l-a mea», și Iei nu locuește nici o dată într’însa.nn se ocupă ue cît cu construireași-ntreținerea casei. Neguțătorul zice «prăvăliea mea, dugheana mea de pîi>ză', și haina ce-o poartă nu-I făcută dm cele mal buno stofe din magazinu-i Sînt inși cari numesc «al mleu» un te­ ren pe care nu l’au văzut nici o dată, pe care nu le-a căl­ cat nici o dată piciorul. Oamenii, în vieață, nu bo ocupă să t-ică ceea-ce socotesc bun, ci să poată numi cît mal, multe lucruri «al mleu*. , Însemnătatea proprietății constă în faptul ci săracul care nu are nici un avut, atîrnă de bogat, caro are: pentru a căpăta lucrurile de cari are aovoe, cari aparțin boga­ tului înse, săracul trebuie să facă ce vrea bogatul, cu osebiro trebulo să muncească pentru diDSUl. Lu chipul costa, proprietaiea divizez» po oameni «m d<teă cast0» una care muncește, care Ie apăsată, care sufere ș moare de foame, alta care o duce, în pasă, care se bucură, care meșto m sîntera frați cu toții, totu șl, fu mlea ie acela sau soră-niea Ie aceea ooala de noapte Noi aîntem frați cu ^*1.1 ceara dimineaț-s treb te să mi se aducă țigara, zahărul, SaTo mult mc de alto lucruri, a căror producere a Stet ai costă 4 acum sănătate* unor frați ?1 surori, unor ființl 0U m,D’” ^treaga-ml vteat* �RBVibTa înfigi iw hRv1î»tâ se petrece în următorul chip : Mînînc, vorbesc, ascult: mi- ■ uînc, scriu, cetesc, adică leară-șl vorbesc și ascult j minînc și cînts mînînc, Vorbesc și leara-șl as mit: minînc si mă culc: și tot așa în fie-eare zi. leata totul ce mă pri­ cep să fac. Și ca să pot face asta, do dimineață păuă săra trebuie să muncească, portarul, țăranul, bucătăreasa, bucătarul, feciorul de casa, vizitiul, spălătoreasă, fără a mal vorbi de munca trebuitoare a altor oameni, pentru-cn tați acești vizitii, bucătari, feciori de casă, și așa mal departe, să albă totul ce le ta de nevoe pe cînd mun­ cesc pentru mine : topoare, buțl, peni, fărfurăril. mobile, după aceea ceară, vacs, gaz, fin, lemne, carne. Toți acești oameni sînt nevoițl de-a so trudi zunic, dm zoru zilei până noaptea tîrziu, că să pot leu vorbi, mînca și dormi. Această urmare a proprietății se iaca mal cu deose• bîre simțită cît s’atinge dc lucrurile trebuitoare pentru producerea altor lucruri, deci mal cu suma a celor ce se referă Ia pămînt și unelte. «Nu poate să existe plugar, fără pămînt de cultivat, fără coasă, făta hrană gj f.,ră vito ; nu poate să exista cizmar, fără o locuință înjghe­ bată pe painlnt, fără apă, făta aer, lără unelte»: proprie­ tate înse însenină că adesea «plugarul n'are nici pămînt, nici coasă, că' cizmarul n’are mol casă, nici apă, nici sulă, din pricină că-I cine-va e.-re le reține, pe nedrept, toata astea» De acolea urmeaza, «că, pentru 0 mare parte din muncitori, condițiile naturale de muncă sînt spulberate, așa c’această parte Ieste silită să se glujască de-o uneltărie împrumutata. Cu chipul acesta, deținăto­ rul mijloacelor de producție poate să sileusc* pe mun­ citor „să nu muncească pe socoteala Iul proprie ei pe acea a patronului". Așa dar, muncitorul «nu lucrează pentru sine, după doriuța-I, ci lucrează sil.t și după gustul unor inși trîndavl, cari traesc în îmblelșugara, în folosul u ml bogătaș oâre-care, a pioprietarului unei uzine sau fabrici". Ast-feliti, proprietate însemnă exploatarea muncitorului de cifră cel ce stâpînește pămîntul și uneltele; însamnă «că roadele muncei omenești fug din ce în ce mal mult din minele clasei muncitoare pentru a trece în mînele claselor trîndave» Semnificarea saa înțelesul proprietățel, întru cît face ca neavuțif sa atîrne de cd avuți, apare cu totul limpede cît se atinge de bani. «Banii sînt o valoare care rămîhe pu­ rurea aceea-șl, carc-I privită pururea ca reala și ca le­ gală» Prin urmare „cel ce are bani, poate, pre um se zice, să bage în bazunaru-I pe cel ce n’au“. „Banii smt o noua forma a robiei, care nu se deosebește de robiea cea veche da, cît prin imperaonaiitatea-I, prin hpsa ori-cfirel legaturi omenești între stăpîn și rob, pentru-efl «esența orl-cărel robii consta în faptul ca cme va sa tragă folos din puterea producătoare a unor inși pe cari i- r sili s i muncească : n’are a tace de-altminterl dacă această sila s’ar îndeplini în virtutea posesiunea robului sau în virtu­ tea posesluuel banilor de cari altul nu se poate lipsi-. „In ce chip, la urma urme, sînt banii miei, și cum i-am cîștiget? Am dobîndit o parte, vînzînd pamîn tarile moștenite de la părinți. Țăranul și-a vîndut cea mal diu urma oae, cea mai din urmă vacă, pentru a-ml plăti asemenea parte. Altă parte din bogăție provine d.n sumele primite pentru lucrările mele poetice, pentru cărțile mele. Dacă cărțile mele sînt vătămătoare, leu mi-am conrupt cumpărătorii și-am cîștigat bani pe ne­ drept. Dacă, din potrivă, cărțile mele sînt publicu­ lui de folos, și mai rău Ie: celor cari aveau nevoe de Iele, nu le-am dat simplu, ci le-am zis: „dați-m atîtearuble pe Iele și aveți să le-avețl”. Și după cum țăranul și-a vîndut cea mal din urmă oae, tot așa sărmanul student și dascal de școală și vre-un alt biet om, s’a lipsit de cele neapă­ rate ca sa-ml dec mie suma coruta. leaiă-n ce chip, am grămădit leu o mulțime din banii aceștia. Dar ce între­ buințare iac I6u oare dm Iei? II leu cu mine-n oraș și îl dau la săraci, cu condiție ca aceștia să-mi împlinească toate poftele mele: să mă urmeze în oraș pentru a curăți trotuarele pentru mine, pentru a face, în fabrici, lămpi încălțări, ți o mulțime de alte lucruri, pentru trebuințele mele. Cu banii miel, leu le capăt toate produsele și caut oi dau cît mal puțin pentru a dobîndi cît mal mult. Și de-o dată mi apuc să împart aceia-șl bani la săraci, fără a le cere vre o slujbă, nu tuturora ci celor leșițl mal înaînjCa Cj adic4 luînd cu 0 mInă de la aâracl mii de runie dau cu cealaltă, unora dintre Iei, cîte-va părăluțe*4.' «nora ce dă ProPri0taiea, claselor avute, acelor se razimă po puterea materială. '111 ioEți «Ca nemărginitele bogății acumulate de muncitor» nu fie proprietatea tuturor, ci numai a cîtor-va ni >’ 8il ‘ cîțl-va indivizi să alba putința de a percepe dftrl d ’ Ca muncă, și a le întrebuința după plac, asta nu nur la din voința mulțimel sau din vre-o lege fireasca1 r>- rre laptul că clasele cîrmuitoare trag foloase din asta tind să întocmească lucrurile așa feliti, în favoarea ^iU' minatei ce exercită clasele astea asupra corpurilor p i lalțl oameni”. Proprietatea, cu chipul acesta, se înte °f' iază ape violență, pe asasinat și pe amenințarea ci?e‘ mîndouă relele astea», «Dacă niște oameni dau cănit- r' tulul sau proprietarului cea mal mare parte din 1 rod ) mâncăilor, dîndu-șl samă, precum îșl dau muncitorii • zilele noastre, că le un lucru nedrept», fac asta «num “ pentru ca știu car fi bătuți și car fi ImpuscațI cînd?!!1 împotrivi». <8 ■. poate zice, tară sa se poată imputa exagerare sau ca scornire, cum-eă în societatea noastră în care rața de-un om bogat, trăind ca un mare boemi ’ sînt zece muncitori istoviți, lacomi, invidioși, muritori dk foame, cu femee și cu copil poate cum-că ’în această 8o ci etate toate privilegiile celor bogall, toata îmblelsmra* rea și tot prisosul lor nu s cîștigate și asigurata de cît prin pedepse, pușcării și executări sau omoruri". Proprietatea nu-I garantată de cît prin poliție si ar­ mată «Putem să ne prefacem că nu vedem pe jandarmul care se primblă pe sub ferestrele noastre, armat c’un re­ volver, ca să ne apere pe cînd noi gustăm un prînz su­ culent sau pe cînd asistăm la o premiem la teatru • pu­ tem să ne prefacem că nici nu știm de existența soldațllar, gata în lie-care clipă să se pue în marș, cu pușca încărcată pe umăr, spre locul unde ni sar ataca propri­ etatea. Cu toate astea o știm prea bine : dacă putem să ne isprâiim în liniște prînzul șt să asistăm ia premiera aceasta, ducă putem să circulăm în trăsură, fără a fi tul­ burați, să ne ducem la vînătoare, să asistam la o ser­ bare, să asistăm la curse, asta-1 numai și numai mulțămită glonțului jandarmului și puștel soldatului, gata a străpunde pe mizerabilul muritor de foame care se uită la plăcerile noastre, din colțul lui, ca inima goală, și care numai de cît ne-ar tulbura petrecerile noastre dacă jandarmul cu revolveru-1 s’ar da de-o parte sau dacă la cazarma nu ar mal fi soldați cari să răspundă Ia întăea chlemare. 3. Precumpănirea ce da proprietatea claselor avute asupra ce or neavute, se în'emeează pe puterea materială a celor cîrmuițl, guvernați. Indivizii cari fac parte dm casele neavute și cari, prin proprietate, atîrnă de clasele avute, chiar acești indivizi sînt siliți să faca slujba de polițiști, să slujeaecă-n ar­ mată s• plătească dările cu cari se întreține poliție* și anuala, și să îndeplinească sau cel puțin sa întreție, îhtr’un chip sau în aitul, puterea materială prin care pro­ prietatea le ap arată. «h'ăra existența acestor oameni, gata să pedepsasca și să omoare pe ori-cine le-ar spune con­ semnul, muie I n'ar cuteza să susție, ceea-ce susțin acuma cu fi tita asigurare toț< proprietarii, cari nu fac nimic, cum-că pămîntul care încunjură pe țăranii ce mor de foame, din pneina lipsei de pămînt cultivabil, că tul acesta le proprietatea unul om carele nu-1 lucrează : „stăpînul unei moșii nu s’ar încumeta sa răpească țărani­ lor o pădure, crescută sub ochii lor“ : și nimeni n ar ,?.1C0 „că proviziile de pîne, îngrămădite șarlatanește, în ni’J1®* cui unei populații flamînde, trebuie să rămîe neatinse, pentru ca negustorul să poată cîștiga un folos*. II. Iubirea cere ca o împărțire a bunurilor, ^e!nfC^/l numai și numai pe legea iubirei săînlocueascăproprtcta ■ „Neputința în cai e na aflăm de a urma mal departe f® actual dc vieațâ și nevoea în care ne aflăm de-a n alte regale de vieața”, tot la distribuirea bunurilor » feră. Suprimarea proprietățelși înlocuireit-I printr un nou de împărțire a bunurilor, Ie una „din chestiile impun în timpul de față14. .. tpnrtă După legea iubirei, orl-ce om, lucnnd pro cit u puterile sale, trebuie să albi toate cele trebuitoar . , 1. Câ orl-ce om, luerînd pre cît îl leartă pute trebuie sa albă toate cele trebuitoare, și n2raL lege» mult, asta reesa d^n două prescrieri întemeeate p iubirei. trflbule întăea din aceste prescrieri zice: „omul nu t ceară „altuea nici o muncă, ci trebuie a-șl ,ncn » ț e gluvieața muncel pentru alții. Omul nu trăeșto ca » • ra lei s4 31uJasCft,'’ OS0b’r® nu trebuie deci ca Jl*’ clo ni nrecupețasca asupra muncel salo, sau să creadă flioe i nie s* ceari ou at*fc ma* diulteîț penpno țer înt c* Cît destolniciea-l de muncă va ii mal marei-șr Dflror iositoare“. îndeplinirea acestei prescrieri procurii ni*! om cele de ÎI sînt de nevoe. Astea se referă mal 11 «ia individul adult, sănătos. „Dacă omul muncește, îu *0.1 hrănește. Dacă un altul utilizază munca acestui ^^‘nsul îl va hrăni, tocmai pentru-căîl utilizază munca. o®» j Tu.qi asigură „existența, rîpind-o de la alții, ci fă°« ta se de folos, de neaparat pentru alții: cu cît Ie mal 01 kStor altora, cu atît existența ÎI Ieste mal asigurată** Kndu-se înse prescrierea de a sluji pe alții, procuri și ^r£“. bolnavilor, bătrînilor și copiilor. Oamenii „nu-ncede a hrăni o vită bolnavă, Iei nu omoară nici po Wtal bătrîn, ci-1 pun la o muncă potrivită ou puterile sule; V» ridică Întregi familii de miel, de purcel, de cățel, fiind1 așteaptă de aici un folos. Cum n’ar îngriji atunci do n bolnav ce le Ieste folositor? De ce n’ar găsi atunci o muncă potrivită pentru bătrînl și pentru tineri și do ce r crește niște oameni cari din nou vor munci pentru Iel“? doua prescriere, care purcede din legea iubirei, care nrocla®4 câ ori'-ce individ, muncind după puterile sale, mU »ă dobîndească cele ce-I sînt de trebuință și nimica mal mult, această prescriere de la noi cere.- „împarte bu­ nurile tale ca alții: nu îngrămădi, nn aduna bogății1*. „în­ trebat, de ascultătorii săi asupra celor ce aveau de focut, loan Botezătorul iăspunse simplu, scurt și cuprinzător: Cel ce are două cămăși să împartă cu cel ce n’are, și cel ce are să mînînce, sa faca la feliti. Ohristos, de altminteri în diferite rîndurî, a rostit aceea-șl idee într’un chip și mal limpede încă. „Fericiți cel săraci, val bogaților". Iei zi­ cea că nu poți sluji în aealaș timp și lui D-zeuși luIMamona. Iei opri pe discipolii sal nu numai de aprimi bani, dar chiar de a avea doita haine. Iei zice tînărulul bogat, că nu va putea să între în împărățiea lui D-zeu, tocmai din pricina bogăției ce o avea, adăogînd că mal curînd o cămilă ar putea trece prin urechile acului de cît un bo"at prin poarta raiului. Christos zicea că nu putea să fie discipolul său de cît acel ce-șl părăsea totul, și casă, și moșie, și copil, ca să-l urmeze pa dînsul. Iei povesti as­ cultătorilor săi parabola cu omul bogat, care nu făcea alrău de cît că se îmbrăca cu vestminte scumpe și se nu­ trea cu mîncârurl și băuturi suculente, ca și bogății noștri, și care îșl vîndu sufletul lui prin asta, și cu bietul Lazăr, carele nu făcu nici un bine dar care merse în ceriurî, din pricină că Iera un cerșetor. 2 In ce chip înse va putea să se tacă această distri­ buire de bunuri ? Despre asta ne dă cea mal bună idee colonii ruși. „Acești coioni ajungînd pe-o moșie se stabilesc acolea și se apucă ,’DUDcă; nimeni din Iei nu-șl poate închipui UI Ca că pupădînm i a\.Pu^ea ș’aparție cul-va, care să nuse slujascăde J* mun <lin Potrivă, colonii privesc pămîntul ca bun coS49680 foarte drept ca fie-care să muncească și tira» ^De Und,e‘î Place Pentru munca cîmpulul pentru plan ourâ nn Pentru construirea de case, Iei îșl prow nntk. j acolea nu le trece prie minte că astea o aducă dobindă.’ din potrivă, colonii privesc ca mlnta 6fLate orI’ce cîștig din unelte, orl-ce vemt din să’bi Mmta*rr?lutată' & a9a maî departe. Iei muncesc pe faorumnJ ni^e imuno unelte umisuii cari sînt moiui ale lor obuwui sau can-s Prutnnt * , 1 j r’011 «ișw -» ‘ifă pe sama p ^Ie’care Pentru 8fQ0 sau cu W •te I ; rca trebuință a acestei schimbări, fdctnd eu ievora^H «S;rria lee“lubi,e' “et* ” aS I «Pentru ea regula de vieață, opusa cuno8(intflî nn.,,rc să poată fi înlocuită printr’o regulă corespunzătoare a.’ , trebuie jnai întâi ea oniniea publică actuală îmbă prinlr'0 opi“'8 ,“bLct Nu marile acțiuni slut acele cari aduc schimbările cela mal mărețe și mal însemnate în vieața omenirel; niCf e chipameutul armatelor nuinărind cu milioanele de «oldxti nici construirea de căi și mașini, nici organizarea de exnoziții, ujei alcătuirea de societăți muncitorești, nici revoluțiile. Dta! baricadele, nici exploziile, nici invențiile pe terenul eoronanticel,. . nu-s să aducă asemeni schimbări, ci numai schimbările opiniei publice, schimbările părerei obHeștiMintnirea nu-i cu putință de cît „pr.ntr'o schimbare a con­ cepției noastre asupra vieții «totul atîrnă do puterea cu cart fie-care ins recunoaște adevărul cel creștinesc-* : rocuueașta adevărul, și adevărul te va mîutai. Nu se va putea înde­ plini mîntuirea de cît dacă creștinul va recunoaște cum-că' legea iubirei, proclamată de Domnul, lesio eu totul îndeaiuMtoaro pentru toate împrejurările viețel omenești, recunoscînd inutilitatea șt nal.gitiinitatea orl-cârei stapmu iu. _ Pe sama celor ce vor ti recunoscut adevărul, râmîne de-a provoca în opintea publică asemeni schimbare. „Nu Ie nerv? de sute și mii de ani pentru ca o opinie publica sa lec naș­ tere, sa sa propzge: asia are proprietatea sa lucreze prin contagiune și să cîștigo iute o mare mulțime de oameni. După cum o izbitură-i de-ajuns ca să faca să se cristalizeze un lichid supra-saturat de sare, tot aș* poate că chiar de-acuma ar fi de-ajuns o mică silință pentru ea sute, mii ș, milioane de oameni si fio cuceriți de adevflrul dezvăluit, pentru ca o opi ie publică corespunzătoare, cu cunoștința, sâ se afirme, și pentru ca, pnu asta, regula noastră de vieațâ să .ie întru totul schimbată. De noijatîrnăca să tacemlaceaetă sil.nțd 2. Cel mai bun mijloc dc-a produce această schimbare trebuitoare a opiniei publice, constă în faptul ca oamenii cari vor fi recunoscut adevărul, să-1 mărtunsască prin topic. «Creștinul nu poate cunoaște adevărul de cît pentru s-l mărturisi în fața erior ce nu-1 cunosc», și a-1 mărturisi «prin fapte». Adevărul se comunică oamenilor prin fapte de adevăr. Faptele adevărului «limpezesc judecata oil-cârai ins și eu chipul acesta nimicesc pnterea minciuneL leata de co va trebui, în fond, adaca te afli proprietar, sft-țl dai terenul săracilor, dacă te afli capitalist, si-țtdai banii și fabrica lu­ crătorilor, uuv» dacă «iești ministru, funcționar, jndeeutor, wiiiunwr, kjh prinț, f e ____ } __ general, să renunți pe dată la slujbei® tale, dacă leșil sol­ dat, să refuzi de a te supune, fără să te tați la primejdie». Din nenorocire inse «Ie destul de probabil că nu vel 11 atita de tare ca să faci asemenea lucru ■ ta relații, at rnde, inferiori, superiori, ispitele sînt puternic® ?* puterea nu ți-l de-ajans*. 3 Dar mal Ieste un mijloc, mal puțin propriu desigur, de a'produce schimbarea opin el publice și deacesta„ tu te poți folosi ori și clnd“. Mijlocul acesta constă în faptul că oa­ menii cui cari vor fi recunoscut adevărul să-l spue fără nici un meoii îucuujur. „Dacă oamenii cel puțin unii ar roi să se hotărască să faci asemenea lucru vechea opinie publică s’ar spulbera foarte iute, fiind înlocuită ----------_ pe lată de una nouă, plină de vieațâ, yi« guroasă, modernă”. «Nici miliarde de ruble, nio! războae, nici revoluții nu pot face fac ceea-ce poate simplul curîntalunui om liber liber care care spune spune ceea ce ce găsește bine sau râti. Cfnd un om liber ”• enunță —** pu - față f-4’ ceea-ce cugetă și simte în m-jlocul a mit de oameni csri susțin prin gr.ti O și prin faptele lor toc­ mai contrarul aceea ce spune rol, sar putea crede căra — . . . 1...---- ------- jU£ pâr îo deobștelucrnr le rămîno izolat, singur cu opimoa nu Fso petrec net act foita •«» toțl’ «sau nu o petrec “•’ «'aproape cu toții de mult, au V11MU.J și' simțit _:._,:toa și fel. înse fără 8ă spue: aja-că ceoa-ce ciigolat de-abiea de-abiea astă-zl astă-zl Iera concepțiea nouă a anuea singur, s^e ,u;nu «. mine să poate ca mîae să fie părerea obștească a celor mal rnulțl . ,Di0i - vedem Daoă am am înceta înceta de-s «<-•• minț. Wiinritaa d8a3aQ tauea soiiido soiti de comunitate nu descriu o — asemenea «•- ceea-on mea deaorfu ceea ce a existat din tot timb^thtindAr,»88 P0trec® Și a-zl nil numai la colonii ruși ci Zburată d nnde 3tarea naturală a omului nu a fost ^are natnr v ait?te ““prejurărl oare-cari. Descriu ceea-o» ^titoriu c“*i)Zuit ori și cui; oamenii se așază pe-un cIn,Penesw 88 Pun cu toW la muncă, îșl fac sculele lor folositnt1 l?’ îndeplinesc toată treaba. Dacă găsesc :?.ProdnXru8“.lacr®Za-n comun, alcătuesc o cooperativă b’cl în „h»le • Dar nici în cazul producției individuale, J’fmîntni a . Producțiel comune, obștești apa,jpămîntul, îî an» nu poate să aparție altuea de cît celui ? ^ăte P.oarta vestmîntul, se slujește de plug pentru/.Eleata j ieruri nu sînt trebuitoare de cit Celui ce (tsu a’c,t munca“ vSși daTl’m e’jr vedea că X mii, miiiosue de oameni slut într o situație de-o poTolstoi, schimbarea pe care o cerc ttlvă eu-a noastră, ci văd ca și a.de^r.n1’ .'îtiiî u°r'- oa>n k ye producă să aXbă loc prin mijlocul ur~ * fi numai lei cari «1-1 rtOUDOMOi așteptind, «a ?l noi alții* C9hvibn*e?^ cari v°r fi recunoscut adevărul vor trebui mărturisi P«taru adsvftrul *c«*ta», " îtl numele iubirei cît mat mulți indivlsi de ma­ �112 firviSi'A HrâHÎ ca oamenii cari recunosc, adevărul să-și regUloze v.cnța dypa cunoștința ce-o aa ți mal cu samă să refuze a se supuuo Statului. , , ,. 1. Trebuie ca înși-șl onmen 1 sa Aducă asemeni schim­ bare. „S& na mal aștepte ca vre-un altul să le vio intr aju­ tor, fie Christos ealare pe nouri și în sonet do trlmbițl, fio o Jpgo istorică fie o lege diferențială sau integrală do puteri. Nimeni nu ne va ajuta dacă nune vom ajuta singuri". «Mi s’a povestit o istorie ce i s’a îniîmplat unul comisar curagios. Iei ajunse îatr'uu sat undo, pentru a se potoli o răs­ coală a țoranilor se ohiemase soldați. Id spiritul lui, Neculal I--.fi, id voi să potolească această răscoală numai prin inrîunxealul personală. Făca să i se aducă cîtc-va căruțe de vergi, adună pe toți țăranii într’o șură și se închise acolo cu iei Prin zbieretele lui lei izbuti a înfricoșa pănâ-ntr’atît de ță­ rani în cil i se snpuseră lui. prinzînd, după porunca-I a se bato lol între lei. Și se bătură nuni pe altul până oînd un simplu țăran nu voi să se snpuo, strigînd la camarazii săi că nici Iei nu trebueau să se bată. Numai atunci loviturile încetară, funcționarul ne știind cum să se facă nevăzut cît mai iute. Oamenii din epoca noastră ar face bine să urmeze sfatul acestui simplu țăran. 2. Nn trebuie de loc ca oamenii să producă schimbarea prin violență. „Vrăjmașii guvernului, revoluționarii, îl com­ bat din afară creștinismul nu combate de ioc, Iei îl sfarmă tonte b ’.zelo înăuntru1*. „dînt oameni cari susțin că dispariție» violenței sau cel puțin scăderen-1 ar putea aven loc dacă apăsații nr zgudui cu putere guvernul care-1 apasă, și unii din lei chiar și procedează așa. Dar Iei se-ușalâ o» și cel ce-I ascubă . ac­ tivitatea lor nu face de cît a întări șt mai mult despotis­ mul guvernelor, și încercările astea de emancipare sîut pen­ tru astea, un pretext priincioa pentru sporirea puterol lor". Să admitem înse că prm favoarea împrejurărilor, ca în Franța în 1870, se izbutește prin violență, să se răstoarne un guvern: partidul învingător va fi nevoit «pentru a rămînea la putere și peutru a îndeplini starea nouă de lu­ cruri, nu numai de-a se sluji du tuate mijloacele de vioionță aflătoare ci do-a mal inventași altele n^uă. La rîndul său va subjuga aiți oameni, pe eari-1 va sili altolucruiX să facă: și violența și subjugarea vor fi do cît înainte încă mal crude, pentru-că lupta va fi ațîțat ura, va fi întărit mijloacele de subjugare și va fi creat și altele nouă, leatâ soarta tnt.iror revoluțiilor, tuturor revoltelor, tuturor conspirațiilor, tuturor sehimb&rilor violente ale guvernelor. OrI-celuptă du oame­ nilor momentan, la putere mijloace șt m.al strașnice încă pentrn subjugarea tnulțimelo. 3. Oamenii trebuie să producă schimbarea, regulîndu-șl feliul de nouță după convingerile ce au. «Creștinul se v.i emancipa de on-ee dominare emeneuseă, recuuoscîud'peutru sine și pentru alții ca singură călăuză legea dumnezoească a iubire!, care face parte din sufletul omului și care a fost revelată de IsusChristOB*. Asta însamnă că pentru rău trebuie să iaci bine, că trebue?te să dai vecinului tot ce al de prisos că nu poți să lei de ia dînuul nimica de care tu te-al putea lipsi, ci nu tre­ buie a cîștga bani ci a te softpa și de cei cftri-l al, că nu trebuie nici să cumperi, nici să înch.riezi, că trebuie sâ-țl îngrijești de cele de nevoe fără să te rușinezi de vre-o muncă, dar asta mal cu samă însamnă oă trebuie a refuza a to su­ pune cerințelor necreștinești ale puterilor Statului. 1d Rusia vedem în timpul de față o mulțime do refuzuri de astea. O mulțime de oameni refuză plata de dări, refuză jurămîntul obștesc, refuză de a jura în fața tribunalelor, re­ fuză de a sluji în poliție, refuză activitatea de a fi jurat și serviciul cel militar. «Față de acest refuz al creștinilor gu vernele se găsesc îutr’o stare desperată cu totul». «leie pot să pedepsască să execute să închidă pe vieațâ sau să tortu­ reze pe orl-c.ne ar vrea să le răstoarne prin torță, pot cOnrupe jumătate din omenire și s’o copleșasca de aur, pot să lee în slujba lor milioane de oameni armați gata a distruge pe toți vrăjmășii. Dar ce pot oare sA facă împotriva unor oameni ce nu distrag nimic ce nu clădesc, nu conBtrnosc do asemeni uimic dar cari fie-care pentru sine nu vrea să iacă nici o mișcare împotriva poruncilor lui Christos și cari pen. tru cnvîntul acesta se împotrivesc de a face cee<*-ce Ie mal de nevoe pentru. guverue“.aPoxrte-8e Statul faț-4 de aseme­ nea oameni cum va voi, nu va lucra de cît la proprie* sa u,tr?ga-re,** S/pdn asta Ia distrugerea dreptului șipropnetăXm-rl a * ‘achegarea stârei celei nouă de vieață. aPene. n"..T* u’‘mări sau prigoni niște oameni ca Dn------ ?și alții foloanele viețel lor crețtineștl Hniștite vor hotărî nlțl oameni să so tmeascll cti j, j . numai creștini convinși ci și coi cari sub manta creBf- U" mulul vor voi 8ft so . Bnstrngă de la, îndatoririle lor fafK ț8' Stat. Dacă din potrivă Statul so va pnrta cu Gruzini? f^0 do niște oamoni a căror singură crimă li-i siliuț4 de a » & întrinu chip moral, aceasta oruz mo îl va.face și mw vrăjmași încă și va trebui aă vio îu colo din urmă mome t i cînd nu so va mal găsi nimeni tm sprijinoască Statui n •"1 mijloace violente". PriQ 4. Cît despre chipul, de a-țlorîndnî vieațu după ounosiints trebueștu ca fic-care «’o facx po socoteala sa proprio si du 4 propriua I inițiativă. Nu trebuie sa aștepto ca totl a cine știe cîțl s’o facă cu sine în ucolaș timp. v au Omul -zo at nu trebuește să creadă că ar fi de pr[s dacă ar d spune singur de vloața-I după învățătura lui Cbrist. «In situație» lor actuală oamenii samăna cu nist albine cari și-au părăsit stupul, și s’au spînzurat cioată de craca unul copac. Pozițiea albinelor po cracă Ie treefitoare și trebuie neaparat să se schimbe. Albinele trebu'. ește să zboare, altă locuință să-și cate. Fie-care albina n știo și dorește s’o isprăvească cu această stare de 8uț0 rință și pentru sine și pentru celelalte, dar lea nu arc nici o putere cită vreme nu se vor hotărî .cu toatele la asemenea lucru. Pe de altă parte neputîndu-se ridica îu aceea-șl vreme cu toatele, pentru că fiind ntîrnate una de alta, eeea-ce le împiedică de a se . deslipi, trebuie să rămîe cu toatele cum se găsesc. 8’ar putoa crede că pentru albine asemenea stare Ieste fără Ieșire", și într’adevăr așa ar fi dacă fie-care albină n’ar fi o ființă vie indepen­ dentă. Ajunge înse ca, „o singură albina să șl întindă aripele, să se ridice să zboare, după Ic-a a doua, a treea, a zece*, a suta, și această masă care atîrnă ici nemișcată, va deveni un roiii de albine evoluînd sau mișcîndu-sc-n voe. Tot așa Ie d- .Uul ca un singur om să înțeleagă vieuța și s’o pătrundă după cum o propoveduește crești­ nismul, ca un al doilea, un al treilea, al sutălea să-l urmeze și vraja din care nimeni nu credea să mal scape sa fie ruptă". Individul nu trebuie să se lese înfricoșat de ideea su­ ferințelor ce ar avea Bă îndure. Iu de obște se zice : nDacft voiu ’ur.aa învățătura lui christos, numai singur, în mij­ locul unei lumi caren’o recunoaște, dacă-ml vuiă împtrți bunurile mișcătoare și nemișcătoare dacă voiii întindă fără împotrivire obrazul, dac» voiii refuza să jur și s.A slujesc în armată, mi se va răpi tot ee-ml va rămînea, și dacă nu voiii muri de foame, voiu fi bătut de moarte, șî daca nu voiu muri voiu li întemnițat sau voiu fi împuș­ cat. Cu chipul acesta îmi voiii ti jertfit de prisos toata fericirea, viețel mele și chiar și vieața“. Se ponte ca lucru­ rile să se petreacă și u?a. bar rIeu nu vreau sil știu că voiQ. avea mal multe necazuri sau că voiii muri mal curînd urmîud legea lui Christos, Numai acelui poate să-l pese du asemenea lucru, care nu vede cît do smintită și păcătouiă i-l Vieața individuală șt care-șl închipue că nu va muri nici o dut&. leu înse știu că o vieață în vede­ rea fericirel personale Ie cea mal mare nebunie ji că o vieață Lpsită de ț ntă nu poate li urmată de cît de-o moarte L pirită de țintă, leatâ de ce nu-ml Ieste do niniio te^mă. Am să mor ca și toți, ca și cel cari n’au urmat învățătura iul Christ, dar vieața mea și moartea vor avea un înțeles pentru mino și pentru alții. Vieața mea moartea vor contribui la mîntuirea și la vieața alto leată ceea ce ne propoveduește Christos". De îndată ce unii îșl vor fi orînduit vieața după noștmța lor, mulțimea îl va urma foarte iute, „yec omenlrel de la un feliiî de vieață la altul nu se fac , tr’un chip uniform, după eum curge nisipul C01 perniță,, tir cu fir, tio-cure fiind totdeauna Ja f®“'* precedent: leu se face mal curînd dupâ chipul i , so umple un vas băgat în apă : la început apa trilnde do cît încet, regulat, printrio singură pa W^e_0 după asta greutatea vasului îl face să 86 U' dată lea toată apa po care o poate cuprinde . J ’ care izb.tura pricinuită de unul va provoca o miș majde; propugîndu-se din ce în ce mal iute, dm ltilUca ț» parte, după chipul uuel avalanșe, va pregăti mu » .fl(| va aduce noua stare de vieață. Și va fi venit £ a rfiz' toți oamenii vor fi plini de D-zeu, cînd vor i Jflnboml îșl vor preface săbiile în fiare de plug xflmnițele Ș* ede în coase, cu alte cuvinte un timp c.11ndrtll„hie, ta°u' cazărmile vor fi deșerte cînd splnzurătorile, P Ș vjg ț^ț f» nle vor fi scoase din uz. Ceea-ce fio P®^oa , ti.» ti găsit îndeplinirea într’o nouă forma T’Pog afia <Auro?a» S’F, Lipscani No. 1 (Paîăîuî Dacia) REVISTA IDEEI 1908. No. LXX VIII. 8 Mentalia Numai ce-i vedea!, pe vinzătorul de tainice Jmusetf, trecînd din om în om, printre lume șl strigînd cu glas muiat în purpura duioșie!, stri^.^1 Mentalia •• Menlalia.» Operă nouă, operă I Adevărată cîntare Tera chîemarea lui, lear nu alt ce-va, și mult! din ce! cari o auzeau, o reoetau ca dînsul: Menlalia.., Menlalia... Operă nouă, operă vie... Rămîind de a-totul înfermecațl de grălrea aceasta, căc! strigarea părea ca o ra­ mură melodioasă, ruptă din grădina muzicei. Și lei o ziceau tare, o ziceau clar, o ziceau ca dîn­ sul, îngînîndu-1, dar Iera armonios. Totu-șl fel îș! urma drumul, printre lume, din om în om, strigînd mereu. Trecători! îl auzeau și se uitau după Tel, înminunaț! de lingușitoarea-I chlemare, dar, neînțelegînd ce spune, se-ncruceau de oare ce nu îndrăzneau să-l întrebe ce-avea de vînzare. IșT ziceau dînșil, mintoși: „zarzavat nu vinde, fiind că noi cunoaștem bine grădinăriea, și legumă !ast-fel iu numită n’am pomenit0... ■ — Menlalia,... nouă încercare, încercare cu folos... Menlalia... Cine vrea Menlalia... Așa ră­ sunau, din nou, vorbele Iui cu fețe a-duios se­ crete, lear’ lumea, tot maî multă, se oprea, chibzuitoare, cercetînd molcomă, în de lea: «Apoi nici pasăre nu vinde : cu așa nume nici una nu-I botezatâj». t București, Strada tipurilor 10 B - Fruct al mințel,... zise Id ridicind cartei în sus și arătînd-o celor de pe alăturlș. In: lea stau swise.gureșe gîndirl. Da, fruct al mințel, fruct plin de fermecare... — Dar se mînîncă ? întrebă unul din mulțime, care se afla cum depărtișor, ascuns într’un val de lume, și care nu auzise îndestul acele vorbe ale vînzătorului. Și cel de pe acolo, și ce! de pe mal încolo, credeau și Iei ca acela și voeau să afle dacă într’adevăr fructul despre care le -po­ menea Iera bun de mîncat. lear ce! de auziserăapriat cuvintele,și cel cari văzuseră cârtea, rîseră: «Hîrtiea nu se mănîncă,... hîrtiea scrisă cu tiparul»... «Dacă ar avea, omul, ce-va gustos de mîncat, spre vînzare, de, cu toții am cumpăra...- «Nu! așa, vere*?—aBa. așa: ah, ce-va bun, să-țț lase gura apă, să-ț! gîoile ușor limba*... Ast-feliu seînțelegeau între dînșil. lear din ochii lor, dăltuiț! în lăcomie nesățioasă, clipeau șiret, și șl surîdeau din buzele lor mîncăcioase, printre cari se prelungea unsuroasa plăcere a pîntecelul. Risipită, cu mișcări vesele, mulțimea se da în toate părțile, depărtărel, vorbind agale, încîrduindu-se în ieliu de feliu și pefrecînd nevinovățește pe samă naivului vînzâtor. —Dogar nu-I,se vede treaba, că și-ar pune sin­ gur doaga, grăi unul cătră vecinu-I. — AI dreptate, frățicule, adause altul; auzi, să-și bată joc de noi, să ne vînzâ hîrtie, hal ?... — Și ce hîrtie, tipărită, barim să nu poți înveli nici icre în lea... — D-ta, pescar Iești ? — Nu, băcan, slavă domnului, băcân din neam... Auzi, să ne vînzâ carte, ce,de carte ne ardenouâ? M n.rarn «kT - >1 a ' *“** _, n avem noi destule treburi,... negoțul,., familiea... Daravera asta ne mâl trebuie acuma pe cap? — Mentalia... Cereți Menlalia... Rod ales,.;, fruct... Atunci se trezi lumea. «Auzi, bădie, Ie fruct*, spuse unul. <iA, fruct Ie? Sâ-1 vedem». Și Și așa socotind, unul după altul, începură să vie în Preajmătul vînzătorului, să se rotească .n juru-I, « PriYească ciudat, chiorîș, și cu !rîs ușor, Vinzătorul de frumuseți îșl luase sacul de-a cJlptat ironic în colțul buzelor. lear d’nsul, o- spinare și, și cu inimioara despicată, o pornise b}rbosul Atlas oPlume ^nîreTal ^rî’ns'ăma^înco,°’ pe ^rumul mărădnos aî' vlețeî’ Șl, lumea Iu! se Kt r cum TerȘea a?a> Î?1 da în gînd cu chibzuință, îndrăzn'f eS a ne^usfor’ zise unuI> s’o priceapă, nici inimă să se inflcârezer. ”• Fri.-*- vo . _ , Atunci zîmbi Iei amărît, dar mal îmbărbătat. vin? Fructe «I? Ian să gustăm... De la munte HEVISTA IlăEEI UN AN, 10 NUMERE, 5 LEI droae, n pridideau cu întrebările, dînd îfle Dr’5*. ^ghioanele flămînde. Unit voiau să Abonametele se trimet prin mandat : Puiînd Jx ’ a,t^> în gura mare, îl întrebau, ne- D-lui jp. iviușoiti, io, Slrais Epanior.-Bmștl. caua ajunSă Până Ia Iei, îl întrebau: <cu oviitor al Revistei apare dublu. Cu Iei Mcqi °r’ cp toptanul*? lear alții !!pipăeau dibaci se Numărul închee al Vlll-lea an. Abonați! rămași în-urmă ?lfobăT Clnd un,X deprinși cu așa mișcare, îl cu plata, cari doresc să primească și acest nu­ M prin marfă... Vinzătorul îl potoli, sco- măr, cum și altele mal din urmă, pe cari poate s^c o carte, nouă-nouță, cu titlu roșu pe nu le-au primit, vor trlmete abonamentul neapărat |. �REVISTA ibEEi 114 RăViATA zărind în spfe zările cele turquri aumându-se un viitor cu ale lUrttT. Se întoarse cătră vremurile lui, din cari Teșea, și din nou lef striga; —Mentalia... Mentalia.,. De-l mal priveau oamenii, Tera maT mult lupește.- dînșil se depărtau de Tel, lîncezî de ne­ păsare și surzi, fiind firea lor pe vecT starpă de dorința aflăreT. Numai ce-l vedeai, pe vînzător, trecnd printre lumea prizărită și pustie de senz, strigîndcu graiiî muiat în purpura duioșiei și purtînd dulcea po­ vară a cărților: lei se-ndrepta spre alte răsărituri, nu coborînd peșul eternei peirl,ciurcînd priponii îmbălsămat ce duce cătră dalba lumilor viitoare. In vreme ce, ca printre frunze ce fremătau din delungare, suspina ecoul cel învățat cu chlemarea Iul făguroasă: — Menlalia... jJLentalia... Tti. Cornel. . LEGISLAȚIEA MUNCEI Lucrările cari să discute cu alica obiec­ tivitate o problemă de interes general, in Iiieralura Romînească, sînt rari. Lăsînd de-o parte aprecierile pe cari le-am putea face și noi asupra lucrârel d-luî Policral, apărută recent, găsim mai nemerit a re­ produce unelepasagil din ieo, nu singurele mat esențiale desigur, nici singurele mai originale. Dar, pasagiile astea, pot arăta, destul de edificător, pentru mulți, cum se discută, cum se susține o chestie, și cum se face ca îndrumarea spre deslegarea-'i mai priitoare, de orl-ce minte, fie și pre­ venită, logicește măcar, să fie musai îm­ părtășită. P. M. Mat întâi ca generalitate: ...Progresul științific arată că mersul omenivel se îndreaptă cătră o solidaritate, din ce în ce maî mare, a tutulor straturilor sociale, a tutulor indivizilor. Și că această solidaritate micșorează înăsprirea lup­ tei de clase și dă o mal mare putere geniului omenesc, să cucerească tot mai mult din do­ meniul naturei,pentru nevoile viețel omenești. Cînd acest lucru va fi înțeles unanim, cînd societatea omenească va ajunge să constitue o vastă, o legitimă și o perfect echlibrată cooperațiune, de la sine însă-și vor fi și dis­ părut cauzele atîtor deșerte și nedrepte suferinți omenești și atîtor dușmănii crude și sălatece. Trausf ormarea aceasta va fi a tim­ pului nostru ? A unul timp apropiat ? Sau depărtat ? Nu se poate ști. Tot ;ce se poate afirma și constata, Ieste că lea se elaborează de mult, că se realizază mereu, și că a nu o vedea, a nu o cunoaște, a nu o simți, ieste un anacronism... Asupra retribuirei muncei: ...Se zicea, că dat fiind scăderea din ce în ce mal mult a dobînzilor, cîștigul ce se atribuea pană aici ca­ pitalului, se distribue, din faptul scădere! dobinziior, muncitorilor, al căror salar, a «veacul, cu o bună proporție, în cursul ulwaului timp, De fapt» Iova adevărat, că numeric. salnH . muncitorului crescuse, dar real, sub raDor u{ putinței lui, de susținere a viețel munok rului, și a familiei sale, nu. Dacă acea2?* Iera adevărat, faptul descreșterel dobîn7<? nu Iera de loc întemeeat. Se cunosc /’ cursul istoriei, epoci, în cari dobînda scăiu? până la 2 jum. și 2 la sută, fără ca prin a ceasta starea muncitorilor să se fi îmbunătății Ieste o legătură prea depărtată între dobînda capitalului și salariul muncitorilor, pentru ca mișcarea uneeaj să se resfrîngă asupra celui! lalt, ca de la cauză la efect. Mal întăiu capitalul nu pierde numai de cît, și nu-șl reduce producțiunea, prin micșorarea dobînzel. Din contra, tocmai aceasta micșorare, îi dă mai multă mobilitate, mat mare elasticitate: poate fi întrebuințat și folosit mal dese ori, mal de multe ori, mai pronfpt, mal sigur, și aplicat ast-feliu, pe un cîmp de mal întinsă industrie și de mal comod comerț, produce de mal multe oii de cît ar fi stat în inerțiea ce i-ar fi dat-o un cîștig mal mare, dar unic. Nu tot ast-feliu, se poate zice de salariul muncitorului. Numeric, salariul a putut fi sporit. Vieața inse și complexitatea condițiilor iei, devenind tot mal intensă, a mărit nevoile individului și ale familiei, căror le cere sacrificii și sfor­ țări, ce sînt cu mult mai superioare crește­ re! numerice și aparente a salariului. Astă-zi familiea, nu-și mal poate lăsa co­ piii fără instrucție,ce adaugă enorm la cheltueală, prin faptul că copiii nu mai pot munci, în acea vreme, lear susținerea lor îngreuiază, produsul părinților. Locuința și hrana s(au scumpit în chip nespus, și tot feliul viețel a ajuns atît de costisitor, ca sforțarea indivi­ dului, rămîne pe jos, față de sacrificiile "pe cari vieața le cere. Rezultatul reducere! ceasurilor de muncă: ...Mfc* șorarea orelor de lucru nu ieste o slăbire a muncei și a rezultatelor iei. Din contra, tocmai ordonarea aplicare! energiei omenești dă rezultate mal mari și mai durabile. Ieste dovedit științifîcește, cu cercetări de comisiunl medicale, ce s’au prelungit mult, și asupra oamenilor și în timp, că producți­ unea acelor fabrici ieste mai bogată și perfectă, cari întrebuințează muncitori cu ore normale de muncă și de odihnă. Și din contra, produsele spec’ulațiunel cu orî-ce p sînt totdeauna inferioare și în cantitate 5 în Cdlit/cvto» Ieste în natura organică a omului nevoea al ternarei între muncă și odihnă. , , Această nevoe Ieste arătată prin *enom1eo%0 activitățel și somnului. Și de la aceasta I I mare a naturel se pornește, cînd ieste v de foloasele ce se pot trage din munca -nească. , . ^Ono' A fost o mare cestitme istorică și mică cestiunea celei a șaptea zi de olositâ de totalitatea popoarelor, ca p feput de civilizație. Do co această nevw. ce a șaptea zi ? ' • 1 1 1 ; i tăi’I medicale au răsputis, în mare ^^întrebărilor. Ieste o speciala dispoziție fiziologica a omului, de a nu putea ^^neîntrerupt lucrul. Fără odihna celei iF111* ptea zi organismul s’ar istovi. de 0 fixarea acestui riumăr nu poate fi nici ?anlAtor, nici din capriciu, ci rezultatul ,[îtîtOsttH’I naturale, unei legaturi fixe, între fgile mișeărei cozmice și vieața omenească pVhateaubriand crede asemenea îhtr’olegăa fixa a legilor naturale, fiind-ca ziua a tur implica 6 zile de munca, cari pe un sism de multiplicațiune dau 360 de zile, ale tC nlul vechia, sau 360 grade ale circonferințel. fa acest termen de muncă și de odihnă răs\mde la o lege naturala, se poate vedea și Sin aceea că s’a impus tuturor popoarelor, ă a fosi luat răspîndit de creștinism și ca a învins decadele grece și romane. Munca omenească inse crește tn aplicarea si intensitatea Iei. Nevoile societate! se mă­ resc,cu numărul și cu feliul produselor civilizaliuneî.Pas cu pas, se cucerește mereu in do­ meniul naturel. Astă-zi se muncește mult mal mult ca ieri, și Ieri ca în trecut. Și cu cit înaintăm în timp și ne dezvoltăm în pro­ gres, munca omenească devine mai mare. Givilizațiea o înlesnește, îi pune la îndămînă mașinismul, dar o și aplică în acelaș timp pe un cîmp mai vast, cerînd tot mai multă sforțare omenească. Aceasta sforțare nu poate fi dusă la imposibil : s’a dovedit că nu nu­ mai muncitorii de lucruri grele, dar chiar muncitorii comerciali sau de birou, cari au lucrat 10 ani dearîndul, fără nici un concediu, după acest timp devin cu totul neapțl pentru orl-ce lucru, incapabili pentru orl-ce sforțare intelectuală. In tot sistemul muncei omenești, trebuește regulă, metoda, armonie, cari nu se pot dobîndi de cît printr-o alternare cumpănită și riguroasă. Odihna zilei de a șaptea nu înseamnă în­ cetarea lucrului cu desăvîrșire, ci numai slă­ birea intenzitațel lui, și aplicarea lui la alte nevoi omenești, ca cele familiare, tot atît de însemnate și folositoare, ca și producerea mijloacelor de existență. Despre protecțiua Muncitorilor:..ln sistemul protecțiuael dar, ce folosește mal ales patronilor caP\taliștilor, trebuesc luate măsuri pentru țeirpln^rea mUQCit0l'il°r> ln tot rostul vie" i i | i După natura lucrului, după sforțările ce le cere, după timpul dat, trebuește regulat și jMariul. Minimul de salar ieste astă-zl o ?*zta de Stat, fiind-că Iei trebuie să răspunză citorjfiea^a v’ea4â făuubara Ș* socială a mun- 1 de lucru pentru copil, pentru băr« l1’ odihna, obligatorie și remunerata njn.eeI însărcinată, înainte și după naștere, .jucorarea familiilor, pentru creșterea copn’ Pentru caz de boală, pentru lipsă de lufon’ Pentru bătrînețe. Și toate aceste sub . . nia demnă și adevărat economică, a caselor et*°bomi©, de prevedere, de asigurare, Șl lis sprijin mutual și reciproc. Ca alte cuvinte, al economiei sistematizate, al.salariulul și al contnbuirel obligatorii a patronului și a capitalulul, destul de remunerat!, ca să fie ți­ nuți la aceasta fără nici o pierdere pentru iei. Măsuri, tot atit de esențiale, ca înlesnirea cooperativelor, societăților de producțiune și consum, precum și prohibirea, riguroasă a cantinelor ținute de patron, cari sînt mijloa­ cele cele mal nedemne și neumane de speculațiune ale muncitorilor,’ Un ast-feliu de sistem de organizare și prevedere înlătură de.la sipe.o mulțime, de cauze ale luptelor sociale și apropie cele două tabere, atit de înverșunate astă-zl. Nici o dată, o măsură de prevedere, ori-cit ■ de nouă și de grea ar fi părut lea, a început, nu a putut contrariea sau nimici o situațiune, ca urmările nenorocite ce au venit, fără acea prevedere. Cînd fabrici cu capitaluri enorme au fost distruse și stăpîni! au ajuns în mizerie prin crizele violente ale supra-pro­ ducției, ale șomagiului, sau ale grevei, nici o dată enormitatea acestui dezastru n’a fost nici pe departe comparabilă, cu micile, sau chiar cu marile sacrificii ce s’ar fi impus pa­ tronilor, prin mărirea salariilor, reducerea orelor de lucru și participarea la casele de sprijin și protecțiune ale muncitorilor și fa­ miliilor lor. Și tot așa, urmările triste, cu cortegiul lor întreg de mizerii, ale unei greve de munci­ tori, n’au fost nici pe departe asemănătoare sacrificiilor ce li s’ar fi cerut, acestora, prin contribuțiunile de economii sau amînarea unei greve, în speranța că sacrificiul lor continuu va înlesni înțelegerea cu patronii. Dar dacă conflictul se ivește, organizarea de Stat trebuie să aibă la îndămînă mijloacele de îndreptare. In acest senz, o largă și amănunțită legife­ rare se impune. Situațiunea în țara noastră, Ieste desigur diferită celei din alte țări: va fi deci nevoe și de măsuri speciale In genere, inse, mun­ citorimea are dreptul să fie sprijinită. lea Ieste un factor esențial, al trecutului, al zilei de astă-zi și mai ales al viitorului nostru. In vremea aceasta, în care lumea se solidarizază tot mal mult, sprijinul acesta se datorește tuturor. Muncitorul național are inse un drept mal mare. Iei trebuie ferit și spriji­ nit Contra concurenței, muncitorilor streini, cari emigrează la noi, numai un timp scurt, adună un produs al muncei și, plecînd, duc cu iei, salarii de milioane, ce s’ar fi împărțit muncitorilor naționali, sau cel puțin locuito­ rilor permanențt din țară. Concurența ce o sufăr aceștia din urma nu vine din cine știe ce superioritate, ci din o specială sobrietaie a muncitorului străin, aruncat de mizerie din țara lui și venit la noi, ca cu orl-ce preț să adune ce-va, pentru re­ întoarcerea la pămîntul ce-I iubește cu toată ingratitudinea ce a suferit-o. Dm sistemele preconizate, pentru înlătu­ rarea «ceste! concurențe, s au înlăturat �RfiVîaf ibEKÎ j£d ca nepotrivite. Unul singur a fost găsit eficace și legal; obligațiunea absolută, pentru cei ce aduc și se servesc de ast-feliti de muncite rî, ’ ’' egal1 cu muncitorii autohtoni... de a-i .plăti Take Policral. NU IE MOMENTUL;.. Am avut Iert o mare satisfacție, care m'a unplut de niîndric față dc mine însu-mî. Anume, am fost în plăcuta pozițiune de a turna dușarece a pro­ fundei mele prevederi asupra entuziasmului sincer, cu care un amic îmi dezvolta convingerile sale într’o chestiune de interes obștesc, și-mi anunța ferma sa hotărire de a-șT face un apostolat din * neîntîrziata propovăduiro 1 acestor convingeri. Tocmai cînd amicul infau Iera mat încălzit de Brumoasele sale intențîunî, pe cari știu că Ie în ftare să le Îndeplinească cu prețul qrl-cărul sa­ crificiu, i-am Spus cu aerul unui om care vede adînc și departe: Nu fa momentul... Trebuea să vedeți cum a rămas entuziastul mleu amic la auzul acestor trei cuvinte... Trei cuvinte, numai trei: Nu Ie momentul. Dar, în aceste trei cuvinte cît» putere frigoriferă : cită admirabilă putere de inerție, care paralizază și frînge cele mal elastice resorturi sufletești: cît plumb care, din regiunile entuziasmului, te trage jos, jos do tot, pe faimosul teren practic, dc pe care n’ar trebui să se înalțe nimeni... A mal încercat să se reculeagă, să recapete avînțul de mal nainte, să fie de o însuflețire tot așa de comunicativă ca adineauri: dar, degeaba : rezistența mea pasivă, exprimată prin acea for­ mulă de lașă ostilitate, îșl făcuse efectul. Ii mai zisei o dată rar și respicat: Nu Ie momentul... Și atunci, entuziastul mleu amic, care Ie încă atît de naiv, ca să creadă că ideile sînt făcute spre a fi realizate, tăcu, cuprins de o vădită de­ primare. Am degustat cu o adevărată savoare clipa aceasta, în care mi-a fost dat să rînesc un suflet, să înăbuș,, pentru un moment măcar, o frumoasă pornire, să îmbrîncesc, cu duhul ,blîndețel, ■ **,\un• . cu­ get curat, stăpînit de un nobil 1 ... ’ elan, - . adincimile în mizeriilor zilnice în cari mal ia cu cu toții, oți, noi no cel ce pru prudențl, noi cel cuminți, noi cel serioși, ne simțim atît de bine.,. Ah, dacă am face cu toții așa, fie-care în cer­ cul nostru, ușor s’ar sterpi atunci dintre noi, burueana entuziasmului și s’ar sfîrși o dată cu rasa acelor unportunl cari îșl închipuesc că cine . Împărtășește o îdne, iJ-- fa - dator să^ -* și - Jupte ' -L- pentru ------îndeplinirea Iei, fără să aștepte împărțirea cuvin» tulul de ordine,.. Am impresiea că mi-am împlinii Ieri o sfintă datorie, smuncind pe idealistul mfau amic din sferele caldului său avînt, cu înțeleaptă formulă: Nu Io momentul.,» P. Dracopol Din Revista «Îndrumarea, din Inși, PROFESIA DE CREDINȚA a unul teolog modern De preotul Paul PflOger-Xutia^ KtTlSTA IDEII Finitum non est copax infiniti... Dumnezeu. — Natura sau Universul le ttn arătarea ființei supreme. Și n’avem nici o pricină, nici țiune și nici vre-un temeiti pentru ,ad mitei—f o ra» îrea existențel vre-unel alte ființe supreme. Strămoșii noștri, cari prin -roligiunile pMUntlVo primitiv. personificau și onorau puterile naturale, Ierau1 conconștionțl de identitatea naturel cu dumnezeirea. Mol noteismul fu un progres, întru cît prin falșe dădu expresie unităței forțelor naturale, adică unități universului cu puterile sale: fu o aberație ’®. ‘intru atît, că Dumnezeu, socotit de oameni ca antr<ropomorf, se despărți tot mal mult de natură crezut ca fiind dc-asupra naturel sau etînd inȘi afu_ fără de faa. Se impune acum să facem sinteza religiilor natura-, liste și a Monoteismului : Natura, în întreg cuprinsul Iei, în totalitatea-l, Ie Dumnezeu. Prin vorba «Dumnezeu» desemnăm natura în sine, în antiteză sau în opunere cu feliul în care lea se arată,, cu aparițiea iei. Natura în sine ne ie necunoscută, ori­ cum Ieste de nepătruns. Noi avem motive, ca din propriea noastră existență să conchidem că ar pu­ tea să existe undc-va o substanță „spirituală" & naturel: trebuie să ne ferim înse de a identifica «Spiritul-Universal» cu speciea psihică-omeneascfi. Gîndirea, voința și simțirea sînt funcți specifica psihicului omenesc și nu pot fi de felin atribuite întru totul «spintulul-universab. «spiritulul-universab. Gîndirea noastră omenească, de pildă, nu-l de cît o gîndire de cuvinte, o o vrbire șoptită ce nu se poate despărți de limba, de graiul nostru. Dum­ nezeu n’are nici o limbă, deci Iei nu are nici cu­ vinte de gîndit. In cugetarea noastră, într’un mo­ ment, are loc doar numai o singură, gîndire: o gmdire analoagă, atît de restrînsă, n’are aface cu «Spiritul Universala. Gîndirea nu Ie de cît o com­ parație, care privește lucrurile numai h suprafață: Spiritul lui Dumnezeu nu trebuie să rămînă însă legat numai de suprafața lucrurilor, ci trebui să cuprindă, să pătrundă și interiorul lor. O ast-folitt de Inteligență a Universului, cu părere de rău, ne Ie peste putință a o cuprinde, căci, pur și simplu, ie neînțeleasă, de oare-ce ceea-ce numim „a gîndi“ lQ 0 funcție p8ihic-omenească. Față de animale, «gîndirea» Ie o funcție spirituală superioară: puși înse alăturea de Spiritul-Universal apare ca o funce ție inferioară. Indoell asemănătoare se ridică și împotriva fld* miterel atributelor simțirel și voinței ca ființînd în Dumnezeu. Dumnezeu Ie prea înalt, pentru ca, i° vre-o împrejurare să putem face, să ne fie cu pa" tință a face, vre-un soitt de paralelă, de comparat*0 între lei și oameni. Ființa Iul Dumnezeu ni-I deci neînțeleasă și a6' pătrunsă, cu neputință de cercetat. Cuvintele 1 nrO»P0, blice: «Omul Ie creat după chipul și asemănat^ lui Dumnezeu'*, ni sună ca o pîngărire•ndațnu or6' omt», Și teologii tuturor religiilor au greșit, cînd au or zut că știu și pot să răspundă despre yc. . . ar fi nurilo ți povețele lui Dumnezeu, ca și ou# Mtat alăturea de Iei, în cabinetu-J de studiu. natVlY nn 1 nY ft»*5nr»nn/A *’• —« — * £ /*.!->- " J gemonea le o greșală să se înzestreze ființa universul infinit. rață de de universul infinit Noi nu cunoaștem altă ^ezească cu predicate morale, cu însușiri, cu față Pulflnuri bune. Moralitatea fa ce-va specific ome- voință a Iul Dumnezeu de cît legile naturale : a în­ Gingii. din ce în ce maT bine aceste legi ^^Dumnezeu ie «dincolo de bine și rău». Noi văța să cunoaștem nCflC'ntem admite pe cel cari definesc pe Dumne- și a le - pune în armonie cu vieața noastră, leată parte din religiea noastră. De rugăciuni, ne-am nU întruparea morală a ordine! lumești sau ca o desvățăt: pe o anume «Pronie Dumnezească» noi ^inea morală a lumel. Știința ne-a învățat a nu trece toate fenomenele nu punem nici un temeitt. Știința progresivă, pe de altă parte, ne orientează asupra legăturilor ce există ? rioare și interioare ale ființei noastre, a nu le între fenomenele naturel, ordinea întîmplărilor psi­ C a direct «cauzei primordiale a tuturor fenome- hice și sociale, așa-că, cu liniște și încredere, pă­ trfl|or J ci a Ie concePe ca un Pr°duct de cauze și °Lte'înlănțuite, legate între Iele ca inelele unul șim spre viitor. Cu „Iubirea lui Dumnezeu" ne consolăm prea puțin, atît pe noi cît și pe alții l t Așa dar, noi nu mal vorbim de «Ultima pe cînd, pe umanitatea semenilor noștri și pe cresPauzăT1. care a produs un fenomen oare-care, ci seînda solidaritate a societățel omenești, punem Lcetăm factorii naturali, mal lesne de descoperit, un preț aparte, un aparte temeiu. Ast-feliă, Știința, Cari au 8^Qj*t Bau ooatrikuit contribuit la producerea luT. lui. Ne Etica, Statul, Societatea ne procură, aproape în procură, aproape în pare foarte stranie vorba despre „Viul Dumnezeu": ----: totul, , ceea cex-------procura generațiilor trecute Religiea. ■ pol nu vorbim nici o dată, sau,, în ori-ce — caz prea j prea Serviciul nostru „Damneîeesc'* s'a prefăcut puțin despre Dumnezeu: de ?- alt 11 ‘ •*; 2 r_;_ feliiitotatîțde puțin chipul acesta, într’un serviciu Omenesc. se vorbește și-n predicile„ sau în proverbele biseIn l.. —Nor deosebim pe dogmaticul, istoricul ! riceștl. Dacă ni u'ar cere o etichetă pentru concepțiea și pe idealul Isus. Cu dogmaticul noi nu mal ai noastră despre Dumnezeu, am putea-o numi pan- vem de-a face nimic. Tabloul istoric al lui Lus 1 teistă-agnostică : adică un agnosticism care tinde din Nazaret îl avem transmis destul de clar, chiar dacă unele trăsături i-s șterse sau retușate. ! spre panteism. Agnosticismul și. Panteismul, cu alte I cuvinte Monismul, sînt cel doi poli ai concepții Mal însemnat Ie Isus ca ideal sau ca tabloul idea­ universale moderne, spre cari gravitează întreaga lului omensc, pe oare fie-care, pe baza tradiției istorice a lui Isus, și-I alcătuește în sine, după , dezvoltare științifică» trebuința sa personală, potrivit propriei sale firi. Religie. — Religiea s’a născut, pe de o parte Intru cît fa vorba de Isus cel istoric, sîntem , din Frica de puterile naturale necunoscute și -ne- siguri că nu voea să alcătueaecă o biserică nouă, pătrunse de mintea primitivilor : cuvîntul „Frica 1? șî cu maj pUțjn înfijnțeze 0 religie nonă, 1 de Dumnezeu" s’a menținut drept o religie limbi- ci se lupta pentru reînoirea moravurilor poporului • etică. Pe de altă parte religiea a luat naștere din său Ideile fundamentale ale lui Isus sînt de na­ I trebuința de ajutor împotriva tuturor neajunsuri- tură etică-socială: înse ceea ce a voit Iei, nu s’a 1 lor, pe cari omul primitiv Iera expus a Ic întîm- iîndeplinit, ...t z lear ce s’a îndeplinit, .. v_ n’a voit ... Iei. Cit se j pina din partea naturel, după cum se și vede din atinge de personalitatea sa, ne Ieste cunoscut că I.suai I toate rugăciunile de venire într’ajutor, cari au jucat n’a fost tradiționalul J:‘:—’••*171Enric —•’----cel blînd ci un cap aprins on rol foarte însemnat în toate religiile. Mai' tîr- și mîndru, o fire tenace și entuziastă, al cărui cu2*u fură introduse, în F " J ’ Religie, și bunele moravuri, vînt Iera o. sabie cu două tăișuri: blînzil*( se în­ cu toate că, în sine, religiea nu avea de-a face ni­• 1lătură, --------- , nu . se . răstignesc ■ : lear Isus a fost rfistigmic cu morala: șeii fură priviți ca tocrotitori al 'nit... Creștinismul ~ ‘ ’ Iej un produs al imperiul roman, unelor moravuri și al moralei, și venerarea lor se fă­ un produs al ideilor lui Isus, al ideilor platonice, cea fa parte, sau în cea mai' mare parte, prin al erudiției rabinice, al misterelor și cultului ai**na purtare sau moralitatea oamenilor. Religiea nagogelor și nu mai puțin un produs al trebuințelor am^l deosebl, ie cea în care s’a făcut un religioase și sociale ale proletariatului roman. ^a'gam din bunele moravuri și credințele reliCa om, Isus n’a fost lipsit de defectele și gref°Aa80. Cu toate astea, ar’---’ adică “partea, șalele omenești. O ucj&iivîișîiă .malgamul, dezăvîrșită „lipsă de păcate, ÎS!’.ea păr‘eI morale, în ■“ fie-care individ, Ie n’ar corespundej — cu legile psihice. în­ ’—desvoltărel J“— I gj ’i?’. *e aba, la fie-care ins. vățăturile și părerile lui Isub nu ne impun ca au­ ! lon-nnre între cari și cea creștină, urmează toritate necondiționată și absolută. Avea chiar u* împărtășea * ai cu poporul și ! 4 După cum omenirea < reprezintă cea nele greșeli pe cari’ le vorbi d: de credința ! deavoltar’oa ^ ezvo^are a viețel auiiuale, animale, fără ca timpul său. Fără a mal verii iov , în în; feliQ ‘<’IIU c-rești"nj * ac^ua^ să fie încă sfîvșită, tot ast- gerl și dcavolî, chiar ,,Tatăl din cer" al lui Isue, a ucsvo ^eaVoltă rePrez’nt& cea cea mai maI înaltă IhreL*8ni p ,kcprezjiua luimu treaptă ucayiu. ni se pare prea antropomorf. Nici aprecierea va: CQtt* hfaheer . 8’‘0aGe luch5re* rre?£ oaBe de fie pănă Pănă acum, înse nici de loarei eticei și vederilor lui Isus nu ne sînt ..iiuri vbi. ’fioLxb. lNoi ’wT-xj I relipia^ 91 comPIootarea desăvîrșită a întregel u apriori obligatorii. ne rezervăm “ dreptul de cri:­ de etică cit nu există nici oo tic» liberă atît în chestiile --------— și , îo' ce e ^ll a^e cuvinte, nu există nici j ,rfiCldiilui a*1 1 * A0uPra creștinismului bisericesc al de credință religioasă. Nu ascundem că în vederile c»1 a Prezentului se va privi, în viitor, etice ale lui Isus, așa cum ne sînt redate de EPri*v’m n°î asupra mitologiei lumel vangelie, găsim unilateralități și lacune, din cari, uoafl. , cea mal mare parte își’ au rădăcina în împrejură® M>uim n°3atră personală, constă maieu samă rile rile timpului său. De alt-feliii,puțin ii xpăsa lui Isus de timpului său. : se JCe8itatea iUneî concepțil moniste a lumel, și în un sistem etic sau ' de-o învățătură religioasă: . interesa tot alît de puțin atît de unul‘ cit A‘ și' de | n ’ Pentru 0 a da l,n senz ?« o valoare, unităței Uf’zeu lft° “V***M*““»"și vnăzuință. Frica cea laltă, - ■ J |L străduință fiqjțOuiSetare, ( 8P*ntualizaroa siințimîntuluî de aIsus nu ne io Autoritate, ci Jdeal. Isns ca ideal t spiritualizarea simțimintulul de «•- trifaffa în noi, și adesea ne întrebăm fî puterile naturale și de nimicnirie îztrr'**"' : ,,Cnm s’ar _____ - --------7------------ - -------- - UUOUV^UI 11.J ^««1— ' . x.x 1,. uwcuv. ________ P.Amnlmrin Hfin A r , uugiut, IU- țjl IUIUUIUj v _vxwx.._:i_ • zi AnX 1U.W1 ------ w. — ” S i va Ml* inc " TA- icuauc 91 JDUD UUJ £țj ‘ JOVUlIVj GUbUiiaoia, C&UWMA. ai toi «x. Q * �nnviii îmi T 118 XKVWl ÎDWU fl purtat Isus în atare împrejurare ? Ne «im- de cauzalitate. Voința Ie determinata de cau»e țîm ca discipolii lui bus. Ceea ce Ie constant și e rezultanta combinata a simțirilor și gînj-’ hotărîtor în Isus, nu sînt nici ideile lui religioaso, noastre. Voința însă-șT, vrerea noastră, nu le “Va niol măcar indicațiile lui etice, esențialul le per­ creeat de noi inși ne. 'Soarta le-n noi, ca și in atarfl de no! tot- alu sonalitatea și caracterul lui, în care se împreună de puternic influențează pe om mersul natural i iubirea, tăriea. . . A fi creștin însamnă a poseda „Spiritul lui lucrurilor din afara lui ca și bătaea inimei sale* Isus, adică a poseda entuziasm, curaj, spirit de sa­ Chestii fundamentale de Etică. — Morala se n crificiu. Noi stăm liberi și nepăsători față de ideile ște din relațiile sociale ale oamenilor: iea in t sale, atît. metafizice,«Dumnezeu-Tatăl»,cit și etice, acomodarea socială a indivizilor în societate. 6 „nu purtațl grijă". Noi nu răstălmăcim, nu subtili­ Baza obiectivă a moralei se află în conslrînqe zăm vorbele lui Isus și nu interpretăm în Evan- rea societățel omenești, care prin moravuri, leg' gelie nici Panteismul nostru nici Socialismul politic. și opinie publică, impune restricții individului șU Nemurire.—Pentru temeiniciea credinței în ne­ cere anume îndatoriri. ’’ murirea sufletului n'avem nici o dovadă, afară Morala ca putere, obiectivă, se oglindește în con­ doar dacă nam voi să lăsăm tradițiea și dorința a știința fie căruea și devine aet-felitt morala su" trece ca atare. Psihologica - modernă, care a do­ biecivăi cu alte cuvinte cugetul moral sau mar vedit paralelismul fenomenelor între puterile psi­ pe scurt «Conștiința», se formează în individ pe hice și. corporale și-a adus aproape la siguranță i- baza rațiunel și-a unor sentimente, ca mila, răsplă­ dentitatea dintre creer și suflet, înlătură ideea u- tirea, etc,, și sub îndrumarea educației. După cum nel supraviețuiri sufletești în afară și după vieața morala obiectivă a suferit în cursul timpurilor corporală. transformări și evoluări, tot ast-felitl variază și Credința despre lumea, cealaltă, Ie strîns legată conștiința morală, după timp și loc, ba se schimbă de vechea concepție babiloniană asupra celor trei chiar de la individ, la individ, de multe ori chiar straturi ale lamei: cer, pămînt, iad, concepție la acelaș ins. care, cu toate că opusă descoperirilor lui GoperNoi numim libertate morală acea stare spiri­ nic, tot mal ființează și mal înrîurește și acum. tuală a subiectului, în care propriea acțiune morală Concepțiea fiiodernă asupra Universului, nu cunoa­ nu mal Ie simțită ca o silnicie din partea societățel ște în spațiu nici sus, nici jos. «Bolta cerească», ci ca o trebuință proprie bine simțită, rațională plă­ a cărel formă și culoare le condiționată de ochiul cută. Libertatea morală Ie de neapărată nevoe pen­ nostru, Ie recunoscută ca o mare de aler și eter. tru ovieață complect fericită, fiind-că fără dînsaoIdeea unul imperiu ceresc, de-asupra pămîntulul, mul ar suferi, atît intern cît și extern, din pricina destinat oamenilor, n’are nici un temeiti. contrazicere! dintre voința proprie și voința socială. Cine crede înse cu strășnicie în «Cer> și ține Relativ la moralitatea oamenilor, putem deo­ musai Ia Iei, acela trebuie să creadă și-n «Iad». sebi trei categorii, cari, bine înțeles, se confundă: Iadul a fost totdeauna corelațiea cerului. Nimă­ a. Amoralii, adică criminalii, oamenii nesocisnui nu-I este oprit de-a păstra credința în cer și bill, cari trăeso în luptă cu societatea și cari bs iad, dar să nu se slăvească acest dualism ca cea recrutează în cea mal maie parte din oamenii ou mal bine-cuvîntată concepție a Universului, pro­ facultăți psihice josnice, inăscute. ducătoare de fericire, și să nu se ponegrească b. Moralii neliberi, cari se supun voinței sooieconvingerea noastră temeinică despre veșnica în­ tățel, dar cari simt această voință ca o asuprii®, chegare și desfacere a lucrurilor și despre singura e- ca o lege străină pe care o servesc, și cînd li b® existență neperitoare a Natureî-Dumnezeu. Tre­ pare că sînt la adăpostul privirel publicului, o obuința unei nemuriri nu se găsește la toți oamenii colesc întîmplător sau de cîte ori le vine la *n" orî-oum, lea poate fi, dacă nu chiar Ieste, for­ dămînă și pe cît cu putință. . . i mată prin educație. Noi nu simțim această o. Moralii libert, cari din plăcere și iubire lu­ trebuință. crează în chip social, în conformitate cu convin* Credința în nemurire îndeplinește o înrîurire ne­ gerea și potrivit cu trebuințele lor. norocită în nenumărate cercuri, întru cît le răpe­ Pe cînd la moralii neliberi moralitatea are un o ște energiea de a lupta pentru dezvoltarea și îm­ racter negativ; „să nu fac! cutare lucru",... la rn^ bunătățirea relațiilor pămînteștl dintre oameni. Pe liberi are un conținut pozitiv: ceea ce însamnftci de altă parte, poate că odinioară credința în ne­ moralii neliberi moralitatea constă în respecta P murire Iera potrivită unor temperamente, tocmai tru comunitate dovedit prin evitarea celor opri > . pentru a da o valoare mal precisă viețel pămîn­ la moralii liberi constă în acțiunea devo teștl a omului. entuziastă pentru scopurile societățel. Aceas , Pentru noi Ie sigur că termenul almpărățiea ce­ țiune pozitivă, pentru binele aproapelui, . ju},îrea rurilor», care predomină în predica lui Isus, n’are lui cea mai mare mulțămire în vieață.uj 0 ' un înțeles supra-natural, transcedental-metafizio, aproapelui îmbogățește vieața, pe cina eg ■ ci un cuprins moral-sooial, și că, prin urmare mult atrofiază. , pute* timp a domnit, după cum mal domnește, o adîncă Fără morală societatea culturală ni neînțelegere, o eroare, cu privire la acest punct dăinui: conlucrarea oamenilor Ie con iț vajoare» , central din învățătura lui Isus. Natural că prin a- moralitatea lor. Pe aceasta se . acest®4 ■ ceasta nu susținem de feliu, că Isus a fost întru cea mal de samă a moralitățel. Cu ce_va , totul emancipat de închipuirile transcedental-es- morala Ie mijloc și nici de ?um 8®ț°P;erveșie,: chatologice ale mediului său. lativ leară nu absolut. Scopul alcăt^e .. 1-iber Arbitru. Asemenea fizice, și ac -.-•r—r* — r: ------ v* lumelmenținerea și ­bunăstarea u.n?JjB°Sorftte I® țiunile r: “ ’ psihice, ................................. ■pintuale, la rîndu-le, sînt stăpînite din membri vrednici fericiți: I j 119 trn om, nu omul pentru moral». Și , moCît se atinge de responzabililak, le de obser­ făcut și cu$ Pț ar° limfele • iei! a f<*vuv <fi lea w» malt rău vat că noi atribuim fapta ftptașului, atunci și nural» ’v :cjt __ multe vieți. Morala trebuie5 să lase__ JD> 0O cînd jea se f^Uie'numal'r-trage din alcătuirea — fire! ți a °‘er Fndividualitățel: jn^ividualitat'ei: Devotamentul Devotamenlu pentru mM atunci, “adiTă’ atunci 'dnd iu trebuie sa excludă afirmarea persedusul persoanei sale, așa ca motivul pedens'ei'să Cetate nu -Cea UHU mal u*"» marc lonuu-v fericire pămmtească ’P - -P * ^utilei «Cea pauiLucuasua ie influențeze asupra-I. Cînd P -- ' 1 Ie vorba de întîmplări flflft’5’ Htatea». Alt-ce-va-lînse amorul propriu patologice atunci fapta nu cozmice sau de stări patologice, wx-a mv nlf- /*«* —ttq-1 AfrniflTnnl knln Pj cumpătat, ?i alt ce-va-i egoismul bolnav, ia ’ pa le fimu fapta noastră. nrrerat. îndată ce începe îmbunătățirea criminalului “Morala, oare pe de o parte îșt are rttdSci. ț.. r_; pedepsei Ieste ,ajuns JU„, ,, scopul și pedeapsa poate să •r îD conviețuirea oamenilor, lear pe de alta in înceteze. Reformele ’ penale » ‘ moderne, —-4-- » eu eliberaîrfldiepozit’ea psihică a individului, Te un chip cio- rea condiționată și condamnarea ... condiționată și condamnarea eoni condiț oncrtă,*PJ. de oameni, Ie o operă omenească: «Binele și parțin tot acestei ordine de idei. Bunătatea sau b eînt noțiuni izvorîte din conviețuirea oame- grațiea, joacă, din ce în ce, un rol tot mai marfe •Jor în societate. Noțiunea teologică «păcat», ca în tratarea criminalului. «Se leartăn de îndată ce 01 reșală împotriva dumnezeire!, dispare pentru se vede o îmbunătățire la făptuitor. Deci ceea-ce ° ? si o dată cu lea, dispare și închipuirea des- se spune în mitologiea creștină despre clemența n° ’ pedeapsa dumnezească și despre Iertarea pă­ dumnezească și Iertarea păcatelor, se realizază, țitelor. Asemeni vederi nu sînt nimic alta decît cum grano salis,f din ce în ce mal mult, în «îmniște proecțil pe bolta cerească a întîmplărilor părățiea dumnezească»► a oamenilor. „Clemența gubiectiv-psihice omenești. dumnezească" stă ila sfîrșitul lear nu la începutul Fără de legea, le o nesocotire sau o răzvrătire dezvoltărel. împotriva societățel omenești și-a scopurilor Iei. Acei înse, cari întrebuințază destul de des și Societatea reacționează împotriva fără de legilor cît mal tare, cuvinte ca grațiea dumnezeească și mai mari, prin represalii : legi penale, proscrieri iertarea păcatelor, aceia sîntt cel mai neîmpăcațl sociale, mal mult ori mal puțin aspre, etc., cu dușmani al semenilor ce greșesc, și cel măi mal mulț! mulți scop de a se apăra, din nevoea de-a se pune la partizani al biciuirel și al pedepsei cu moartea se asigura. Chiar găsesc în mijlocul lor. adăpostul altor răzvrătiri, de-a se Foarte rar vieața ‘ ' morală se dezvoltă în linie cînd societatea nu prinde pe rău-făcător, ceea-ce dreaptă șiși fără fără perturbări perturbări:: slăbiciuni slăbiciuni înăscute inăscute aala crimele mal grave se întîmplă din ce în ce dreaptă mal rar, fîind-că statul modern,prin organizațiea par, influențe nefavorabile se manifestă, vinovății exagerări și mijloacele tecnice de cari se slujește, devine din și dezamăgiri se grămădesc, - ------*-• ale viețel .... și o^ mulțime 'dej necumpătărl tulbură ce în ce mal pătrunzător, dobîndind, în chip re- sentimentale lativ negreșit, cunoștință aproape despre tot, chiar armoniea și echilibrul sufletesc, pricinuind pri­ atunci, făptașul sufere din pricina conștiinței ne­ mejdii și urmări rele pentru sănătate, cinste,progres; împăcate, plinăde remușcărî, de slăbiciune, dis­ se nasc lupte interne și catastrofe sufletești zuucordie și inconsecvență. leatăîn ce înțeles se poate cium, remușcărî, prin cari multe suflete îșl fac vorbi de o_ ordine morală, după care ori-ce pur­ drumul cătră edificare și liniște sufletească. Pentru tare imorală aduce după sine suferințe exterioare dezvoltarea și complectarea viețel morale Ie de sau interioare. O Iertare a păcatelor, fără urmări, cea mal mare însemnătate un ideal, un tablou adică în senzul nimicirel ori-căror consecinți, nu măreț al viitorului, în care omul să creadă,«Credințăi>-Idealîsm, pentru care să se agite, să lucreze, există. lupte. Ieste în însu-și interesul societățel ca pedeapsa să_ ._ r - Acest idealle cînd de natură . vastă, . • cu’* ‘ cînd depolitic, natură cînd denati «ă na albă efectul de-a speriea numai, ci să in- prinzătoare, religios, social, ... fluențeze întru întărirea calităților și impulsurilor restrînsă, mărginit la o singură idee de samă, u scop special, la no lucrare științifică, o desco8O?ialo, de pildă să înrîurească la îmbunătățirea un ------- — ’ u criminalului: le-n interesul societățel să ridice pe perire, la promovarea unei instituții de folos r , și așa mal departe. Fără un scop ideal, indivizii înzestrați cu sentimente mal josnice, să-i public, ridice la o cît mal mare valoare socială. In rea- special sau general, omul cade ușor în josnicie și *tate înse pedeapsa le sau un act de răzbunare superficialitate sau în plăceri senzuale în cu“au le o rubedenie a acestuea, un așa zis act de pid‘late.> | n plictiseală, dezgast d« vieață, ,reptăte, în loc de a fi un mijloc de îmbunătățire amărăciune și mizantropie. Crizele sufletești nu se petreo'după tipicul eticei ,• cțjjl loc, mal în totdeauna asemenea acte îl • Dm pedeapsa răzbunătoare trebuie să se facă teologice, chiar dacă în scoarța dogmatică, despre antrenare psiho-fizică, în scopul întărirel morale. credință și căință, se află un sîmbure de adevăr, ci maT curind putem spune că din potrivă, matu­ dți a . ^^area, cum se împacă pedeapsa cu ritatea caracterelor se întîmplă prin nenumărate ei rru‘narea voinței ‘sau cu voința determinată, vu — variații', schimbări. Ca șă explicăm, pe baza tornp0a^e răspunde că pedeapsațoarta'puternic? influențează in biografiilor mal bine cunoscute, diferitele posibihff^ul psihologic ca un motiv L—1 . . t„ tați de dezvoltare a caracterelor, ie încă o pro­ trecul pedepsim, ci pentru viitor. In blemă a psihologiei caFe ablea de acum trebuie tea 2'8’ căința nu dovedește că 1ba]n" dezlegată. ;i j- eavirșireI- faptului am .. fi putut alt-fe— — proceda a. n&fiintă Nu știm dacă există un scop al tainei, și mal l«Vțdov^eștenumi ește numai că acuma, după tap», am feHQ de ftr da> n0l ru c0|cctiîitatea omenească Suirea nalt chip: QhiP: prin P™ faptă ni s’a descoperit al. rea noimi noastră, s’au vădit urmările faptei noastr Pu P P } mR][ dfi 0amft prin faptui .î: — 7.3 p fapi£ d(3V«nit aJt-felin de cum reram îna.nte de ș. acesta^ lu^ �■r 150 revista problema și-o devoțiune, dăm viețel noastre o va­ loare ori-cărei vieți un senz. Nu devenim fertctțl olnd ^căutăm direct fericirea, ci numai urm&rind un scop și dăvotîndu-ne sooietățel găsim cea mal înaltă fericire. ,, . Nu ort-oe activitate inulțămește și înalță, oi nu­ mai aceea oâre are uri scop, pentru care ne stră­ duim, și aceasta ne satisface ou atît mal mult ou olt scopul Ie mal înalt, ou oit Ie mal mult o acțiune în folosul omenirel întregi. Oameni mal bnnî și împrejurări mal bune.— Dacă omenirea a devenit, în decursul vremurilor, mal morală, îe o întrebare discutabilă încă, tot ast-feliîi oa și întrebarea dacă, va deveni mal mo­ rală în viitor. Și chiar dacă noi personal am afirma asemenea lucră, sîntem convinși că progresul moral nu se îndeplinește cu deosebire numai prin pre­ dici și influențe religioase. Dacă am aștepta ca mîntuirea omenirei' din mizerie și nevoi să se întîmple, să albă loc prin îmbunătățirea oamenilor, ceea oe se suțîne adesea, apoi am putea aștepta mult și bine. îmbunătățirea arganizărei sociale și-a slărel ma­ teriale, înse, după cum mișcarea socială o doveC dește și-o urmărește, vaA înlătura la mulțl imboldul spre crimă și va contribui ast-feliît foarte mult la îmbunătățirea oamenilor. Și unde lipsește credința în nemurirea sufletului, se întărește imboldul de a contribui, de-a conlucra la dezvoltare și de-a pune umărul la opera de reformă pe toate tărîmurile viețel. Cît de josnică și de absurdă ne pare ridiculixarea speranțelor socialiștilor despre viitor, cînd ne gîndim ce schimbări au avut loo, în cel din urmă 30, de ani, în tecnîcă și-n'cunoștințele știincifice 6a și în vifcafa socială. Cine ar fi crezut, nu cine știe ; cînd, ci numai maî nainte cu o vieață de om, ,că ș’ar putea sg se plătească 2000 de lei unui’ lucrător pentru pierderea unui deget? Cine ar fi putut presimți, înainte cu cîte-va zeci de ani, productibilitatea eleoțro-tecniceî, telefonul și ra­ zele Routgen ? Și să nu putem crede cu siguranță că viitorul va realiza în 50, 100, fie și în 1000 de ani, lucruri cari ni se par astă-zl basme, sau chiar lucruri pe cari nu sîntem în stare să le presimțim și să la înțelegem acum... Nu le&te oare asta cre­ dința în marea dezvoltare a «imperiului dumnezeesc> pe pămînt, precum și constatarea îmmugurirel și oreștșrei bobocului tuturoî rezultatelor sociale, ce-va mai evident, mal luminos, mal pipăibil de cît credința că prin saltul mortal al morțel omul întră de-a dreptul într’o altă lume desăvîrșită și minunată ? Chesțiea socială nu-I numai o chestie de stomac ci și o chestie sufletească: în mișcarea socială se manifestă tendința proletariatului cătră dezvoltarea personalitățel. Nici o rafinare și nici o floare a viețel morale nu șe va atrofiea în statul social: din potrivă o mulțime de flori, cari astă-zi lîngezesc și se ofilesc, vor exala uri miros îmbătător. Biserică. —Biserioel evanghelice nui se va tăgă­ dui nici în vieața modernă dreptul la existență, întru cît se va deda unei îngrijiri & simțului ideal, unei promovări a conceperel viețel moral-sociale .și-a artei de-a trăi. Poeziea concepției moderne a țmiverșulal și-a viețel îșl așteaptă încă renașterea. și. practicei bisericești îi rămîn încă probleme de dezlegat, în privința explioărel îfiBBi REVISTA 1DEB! 121 SA.RA CEA MARE științelor, paicologie, sociologie, etioft, șj.a » cărei diferitelor curente, spirituale și ou]tu P.a~ Menirea de preot, care întrunește în sine conc 6‘ țiea modernă a lumel și-a idealismului moral-Bon^i* Ie omenirea bine cuvîntată, care aduce o adî ** ’ mulțumire sufletească. cft Mișcarea pornită de Isus n’a fost pentru:-o,..v serică și nici nu trebuie să fie o biserică: lea^ fost mai mult o deșteptare moral-socială. Trânef U marea acestei mișcări în biserică creștină, a . fo » un proces istoric necesar, care s’a îndeplinit j primele veacuri după hus, potrivit cu legea dez voltărei omenirel, care nici o dată nu sfirșește cn ce-a început. Cu deosebire introducerea în biserică a unul funcționarism special, a fost o trebuință pentru consolidarea comunițfițel religioase. Ca să vrei să readuci biserica de a-zl pe punctul crești­ nismului vechili, ar fi să vrei ce*va cu neputință de realizat. Biserica creștină Ie, încă, un factor în vieața cul­ turală de astă-zi. Inse biserica de astă-zi n’are pentru lumea actuală, sub nici un raport, însemnă­ tatea pe care vechiul creștinism a avut-o pentru imperiul roman. Rolul vechiului creștinism ie jucat a-zl, pănă la un punct, de cătră socialism, pe cînd creștinismul bisericesc de a-zi n’are nimic co­ mun cu creștinismul primitiv. Din Nemțește, de Solevineanu-MoineștL piesă, în trei acte de Leopold Kampf 'Ic: Vasiîe. 22 de ani Anton Tlaieia, 3S m(. 1 1 VREMURI NOI... De ajuns să se știe,,, P. M. Camarade Mașoiu, Dacă-țî scriu Ie numai că al experiența făoută. Și cui oare ne-am jălui de cît acelor cari, cu mult înaintea noastră, au trecut prin situațiile princari trecem noi astă-zi. Și dacă inimile noastre, tinere încă și pline de expanzivitate, sînt greu încercate, apoi adăpost și mîngîere nu pot găsi de cîtlîngă acelea-șl inimi, minate de acelea-șl năzuințl, cari prin firea lucrurilor, deși mai des lovite, au ră­ mas înse credincioase unul ideal sublim, tînzînd din răsputeri spre realizarea-I. Venisem aici pentru tipărirea numărului i al ziarului «Vremuri Noi». Abîea ajuns, și în trul orașului sînt arestat, mi se face perchiziție în stradă. Dus la poliție, sînt ținut 30 de' ore» apoi mi se face perchiziție la domiciliu, de unde agenții poliției îmi ridică, cărți, ziare, manuscrise și corespondență. Mal mult, nici hîrtiea albă, de scris, nu-I cruțată. A doua zi, se procedează a felin cu prietenii miel, cari nu aveau altă vin de cît aceea de a mă fi cunoscut, crezîndu-se c prin arestări, perchizițiî și prigoniri, se vor pu e opri Vremurile Noi să apară. Iele Inse vor aPa^ fără să ție samă de mine și de nimic. Pe ne-o clipă ce trece, Vremurile noi vin, se aprop*6"’ Brăila, 18 Noembro, 1908. Opr^- Calendarul Muncei pe *®o0,lePoblică lucruri' vrednice de cunoscut,, ca - r, biceiii. feste al treilea pe care-l tipareșt cui de editură Socialistărdin București» are la activul său un șir întreg de u >nța părituri... De procurat de la Cercul Muncitoare, Calea Victoriei Wi ' i : | '■ ! • ‘ I i 1 î i | 40 te ani Ivan ^omet, funcționar la finanțe, înant Urigore, an^’ student, 19 «ni Doctorul, S ani' Bancherul, 25 ani. Un comisar de poliție. Sașa 16 Simion. portar Un căpitan de jandarmi, K Rikanskaia, 20 ani. Sofia Ivanovna, noasta Iul Anton, 25 ani. Arma, 50 anr18 larvara, nevasta S Ivan, mătușa Anei Mana, prietena Varvarel. Tania, Măriei. Mia, nevasta unul colonel de jandarmi, Tandămils Scena ee petrece întrun mare oraș rusesc, în 1905. iCTUL — Scena le imparfita^în doua, in mod neegal, 4partea dreaptă, cea mal mare, înfdțișază o odae simplă. La dreapta, o fereastră cu o deasă perdea, pe • marginea cărei le un ghiveciu cu fiore. In fund două uși. Cea din dreapta din dos, cea din stingă, .irMnta dă într intr o cameră cameradin stingă. în in sala. sala, 0 lampă atîrnată în mijlocul odăel. Ce-va mal departe, cam la mijloc, o masă cu scaune împrejur. Lingă pere­ tele din dreapta, tn față, un divan cu saltar. în colțul din stingă un cuer Două portrete de țari împodobesc pere­ tele din stingă, care împarte scena în două. O ușă tape­ tată dă tnir'un feliu de celar, slab luminat de o1 lampă din fund. Celaru-Î-strimt și numai niște lăzi mal din față pot să se vadă de privitori. Vremea îe după prins. Cînd se ridică cortina, s-aude pornind din celar un uruit monoton șt ritmat. Mașa și Sofia stau la masă. Mașa ed tot albă 18 ani: ie o fată cu înfățișarea veselă și zglobie, cu părul blond, cu fața inteligentă, îmbrăcată ca o servitoare Sofia, în vrîstă ca de vre-o 25 de ani, cu pirul scurt. Dinsele îndoesc niște tipărite,, •••»»•> fol ăe curind v«zt/<u ujjwjwc așezîndu-le apoi într'un sac dcsfăciit, pus pe podele-ntre -»*•-«-în cetirea •• lele. Mașa, întrerupînd lucrul,’ se' adîncește uneicărți SOFIA, îndoind înainte:—Hai, hai Mașa, îear cu cetitul ?... Nu-I timp acum de cetit, hal să dăm eor. Acum te pomenești cu Ana ne ușă, și trebuie să fim gata. Pe urmă al să poți să buchinestl în Marx al tău cît îl vrea. MAȘA, cetind înainte: — Doar nițel... Isprăvind, pune carka de-o parte și se pune pc îndoit.. Așa-I. AI dreptate. Fawzd Uruitul crește/ ‘ sc 0Prcștc, trăgînd cu urechea, după, aceea se scoală și se duce la ușa celarulul: — Bagă- de samă, face prea mult ztromot mașina. ^omotul descrește din ce în, apoi încetează de tot. faU- ' te ar' de vre-o 35 de ani, cu trăsăturile pronuns-ab la față, ten vreme în vreme tușește Iei le cu Thînr Sli>nese ti-Șl ferește ochii de lumina zilei cînd întră. uWne l,e "iasă un vraf - de alte fol tipărite, se * A^'vaÂ\tai do lo, un capăt la celălalt ăl odăel. mînonf x :dracului, mașina asta afurisită. Mi-a temeln* s ,nf *atea’ ^ar<ÎSriea are nevoe de-o pusoare Șnur* i •nca che-va numere și mi-ar ajunge! ANTnKT t,evo*l°arc : —lear necăjit foc și astă-zl. ruS‘nitură ?—V€Zl 7ffemot face afurisita de PeÂlSb°uV,,iU e'aU ,VUl d8 furcă ANTO^.»' din n? 8'® Putut odihni nici o ț*"' bunle, fără pașaport... Si să fie tri™.? r° Curată nc* casă ce nu-1 ferită de loc Aici la nM a asemenea SOFIA: - Se știea că Vasiîe na n«ri’ veam nevoe de-un aiutor Trebuea dnn«8«tt *’ cS a" cunzătoare, o carantină pentru Taîtfi* TuVr/Jb nu putea să găaască un mal bun adăpos? 8 51 ANTON : - Cel puțin de nu l’ar fl vS* dobitocul de portar Ieri, n'am mal fi avut nevoeXă unelte de pașaport. ' MAȘA :- Și par’că fu un făcut: tocmai acum să fie arestat și Sergiu... SOFIA : — Par’că ’s’a-mplinit săptămîna. ANTON : — Două zeci și patru de pașapoarte, pe cari ni le-ar fl putut procura, prăpădite. Ce binenear fl prjns acestea acum. Ce-I de făcut?.. Asupra acestora dinsul întră îear în celar.Zgomotul începe dm nou, mal înăbușit de cit înainte : din cînd în cînd înse se aude mal tare. MAȘA: — Tot necăjit și astă-zî. SOFIA : - Nu-I de mirare... Mereu cu frica-n sin... Ton non'/il MASA ■. — Asta-I molipsitor. Tot asa și(î leu, par’că nu știu ce am... SOFIA : — Anton n’o mal poate duce înainte, aici Ie sleit. Trebuie să mal leasă din văgăuna asta un timp. . MAȘA : — Crezi c’o să vrea ? SOFIA : — Noi, femeile, vezi, putem să îndurăm mal mult O scurtă pauză Apoi s’aud la ușă cocăniturl puternice, Sofia -strînge—repede foile ce mal îerau pe masă, le aruncă --- - P --s care-l tpu\ me pe cufărul din colț. In acelaș timp sac Mașa bate — ușor -<• în ■ușa tapetată care dă în celar, îșl aruncă o broboadă pe cap și aleargă în sală. Zgomotul încetează pe dată. Anton Iese repede și-și îmbracă surtucul care le agățat în cuer lingă ușa care dă in celar. Mașa se-ntoarce cu un jurnal în mina și-un plic. MAȘA, scoțindu șl broboada: — Doar factorul... Ita zvii le cu știrbă jurnalul-ntr’an colț.«Monitorul Oficial*. ANTON, înfuriai:—Nu-i chip să al o clipă de liniște.. Iei se desbracă de surtuc, îl atirnă din nou în cuer și vrea să treacă-n celar. Mașa rupe plicul șl scoate o fotografie pe care o întinde Sofiei. SOFIA, o privește zimbind: — Serioșca. MAȘA : — Băetul tău ? Mă tot întrebam cum al putut petrece atlta timp fără să al cel puțin o foto­ grafi^ de-a lui. - . ANTON, mohorit: — Bunică-sa care-1 crește, i-alît de superstițioasă. Cică nu Ie bine să se} fotografieze copiii. SOFIA: — Vezi că și-a Usat superstițiile dc-o parte, pentru-că uite ce surpriză nc face. MAȘA : — Bieata femee. SOFIA Nu-I vre-o scrisoare cu Ica 7 MAȘA: — Nu- Poate vom primi ce-ya mine. SOI?1 A, privind fotografica ; — CU Ie de drăguț... Suspinind: Cînd 1 om mal vedea oare, Anton ?... Tu heaba1^ ’ ~"Je b^trină bieata mașină, dar tot aceea-șl Iești atîta de obosit, tf-ar trebui o oare-care odihnă. toeni aîfa, o face, și jos în magazin nu-î ni O schimbare de aer ți-ar face bine.,^.Rugătoare. Ce-ar ANTrîw n are cueq fi auzită. fl dacă am merge pentru_c!te-va zile să-l vedem ? aă Se .■’v ’• Asta n’are aface. leu vă spun că are ANTON: — Ce vă trăsnește prin minte vouă fe­ apun» “UtnPIe ce-va astă-zî, nu se poate, par’că-mi meilor.., O să tot avem timp să ne odihnim mal tîrziu Masa va' în închisoare. că na trpiT Se Vede bîne câ t*’1 cam rftu’ Dar SOCOt MASA j — Cum’ vorbești. ^JTn-Mbu^e ne înfricosem de prisos. Sofia sărată fotografiea și-o întinde lai Anton, care ?aPortui ’ — Și-Vasiîe să numai aducă pa- după ce o privește puțin, o pane-n buzunar. Mar n» fal? Penlru Tantal... Pe urmă cinele de SOFIA: — AI să vezi ce mal puid de revoluționar M,runda • no amenință că o să lase comisarul să are să leasă din Iei Cînd va împlini zace ani, nn-I așa Anton că avem să-l aducem ăicl ? Are să nc ne Ii^ASa .aicV* Cotind ușa din fund. Tot doarme? ka,tt îo vorbă. Altminteri pe vremea asta deAI^TON : —* Cînd va< împlini zece apt- Peste șapte bfa‘u!. 8culat... Se uită în odaca din fund : Da, 8OFJA?arnle dns’ . y îndelungați ani... Știi tu ce-a șapte ani? SOFIA, dînd din cap : — Șapte ani. ’e,Qlreru‘pȚ’ APr°ape două zeci și patru de ceasuri ANTON : — Șapte anL Vor fl trecut poate șase de ^o«-rCe vrei? N’aî de Ioc prilejul să dormi cînd vom fl fost cetățeni al Siberiei. l?îarcorlroPetru Pavel. Și după șapte luni aspre MASA ; —Tacă-țl fleanca,u Antoșca, cobe ceRIeșUnin notrivă neste șapte am poate nu va mal fi nede 7 cică ceI° z*0® din urmă nopți n'a învoe să ne înmormîotăm ca hoțd în niște °aPtea„ loc ochih Fiarele nn se pot pili de cit văgăuni-. Arăttnd n?a tapetată de la celar. Alune) �T" ri22 apoi în întreaga lumo. QaNTON: — Mașa, tu Iești cea mal visătoare fetișcanele optimiste... Ah, mă doare... Peste șapte H^insuHntfă fii cefiir. Mașa și Sofia deschid sacul și se pun din nou pe îndoit foi. u . ... . .. SOFIA, sie insă-șl: — Ana să nu mal Vic.Și n ci Vasile cu pașaportul. Mă mir. Poate n o fi avînd nici unul la Îndămînâ. _ MAȘA: —Are s'aducă, n’avea grijă. Se va pricepe iei fără doar ca să facă rost de yre-unul... După o pauză. Dar ascultă : de-o bucată de vreme, leu nu-1 mai înțeleg pe Vasile. SOFIA:—Nici leu. w , , , MAȘA: — Vasile al nostru, cu nervii pe oțel, s ar putea zice c'a devenit de-o dată șovielnic, nehotă rit... Cu cît drag se dădea Iei; fără nici o cruțare și apoi, de-o dată, nu se mal vede. Numărul din urmă ablea s a putut culege la timpi Noroc c-un altul a fost în Ioc... Ce s’a putut oare petrece, așa dc-o dată? SOFIA: — Nu tocmai așa de-o dată. De-acum o lună de cînd îi leu sama. Mi-a spus că a-zi va veni pen­ tru cea din urmă oară, după care o să s-apuce de alte cele. Zice că-i sătul de asemenea vleață... MAȘA : — Ce să fio oare la mijloc ? SOFIA: —Bănuesc leu ce-va, înse nu-s sigură. MAȘA, stăruind : — EI, ce ? Spune. SOFIA : —După mine, i-I săgetată inima. ■ MAȘA: — Ar avea haz... ANTON, întrînd cu-n vraf nou de tipărituri pe cari le pune pe masă. In sflrșit? MAȘa : — Atît de curînd ? Isprăvit ? ANTON : — Acum literile trbuesc împărțite, numai de cît. Hal, Mașa. Hai de-mi dă ajutor. Sofie, tu vei isprăvi singură : n’al mai mult de cît o duzină de îndoit... Schimbînd tonul. Ce neprevăzătoare mal sun­ teți voi femeile. Do unde știți că după perdeaua asta, de ceea parte a străzei, nu-i nimeni să ne spioneze ? MAȘA, luătoare înrîs : — De vreme ce nu' se poate vedea dacă-1 cine-va după perdea, afară, cum vrei atunci să vadă prin lea, curioșii de dincolo, ce facem noi înăuntru ? Nu ne tot bate ‘capul, Antoșca. ANTON:—Nu vom ajunge nici o dată să ne pă­ zim îndestul.. Către Mașa. Hai, Mașa. MAȘA, Sofiei: — Cată de lea sama* atunci. lea întră ca Anton în celar. ANTON, fiuerind înăuntru ușor, apoi: — Să nu sosasefi. încă Vasile ?.Vieața noastră poate s’atîrne de-o mică înttrziere de asemenea soiu. SOFIA, sfîrșind de-ndoit, așază sacul și-l pune din nou pe cufărul din colț. S-aud trei ciocăniturl scurte: — In sfîrșit. Dînsa trece n sală unde se aude vorbind cui-va. Intră Vasile, un tinăr nalt ca de 22 de ani, fața ovală, fru­ moasă, puțin obosită, încadi ată c'o barbă lungă, nea­ gră. Ca minele mereu la spate. Iei pune pe masa un pachet mic dar greu, legat c’o sfoară. VASILE, frecinda-și minele : — Afurisită greutate. SOFIA, deschizînd ușa de la celar: — Antoșca, avenic Vasile. laca-tă pașaportul. J1 ANTON, din celar: —Tu Iești, Vasile? Numai de cît sînt al tău... MAȘA, tot din celar: —Cum mai merge, Vasile ? 33VASILE:— Ce faceți acolo? ^.MAȘA:—Impărțim litere. •j VAoILE Oam, ați și isprăvit? PJSOFIA, închizînd ușa de la celar și privind pachetul de pe masă: — Ce-I acolea ? Litere de tipar ? VASILE: — Da Al dracului de greu și trebuie de dus asemenea greutate pe stradă, de-uii căpețel de sfoară, ca și cum ar fi ce-va cu totul ușor, să*nu se dee nimic de bănuit. SOFIA: —Cum ți s’a părut cîndte-aî văzut în stra­ dă, după ce-al Ieșit din văgăuna asta ? VASILE : ■—Și-n stradă, ca și ori-unde, mă simțesc apieat... Ultinda-se la fereastră. Trebuie să fiu foarte mstrat. Nici nu mi-a trecut prin miutc măcar să'mă uit de jos la fereastră, să văd de se putea urca fără nijș o primejdie. . ȘpFîA — Slavă DomnuinL Ghiveciul cu flori ieste > luf‘ Qr‘'cuni lucrurile nu merg ulii de rău. c* vom mirt Ji de-acum Usațl in pace un limp. BEVIST iP«Kî VASILE : t- OrI-cum. Îngrozitor ce-I afară, dftrie ce te umple de ecîrbă,... la tot paeu-n 0 muraploh... SOFIA : — Ie cu putințâ ? VASILE:—Aer stricat, timpul nesigur.,. SOFIA; - Tot ce te rog Ie să nu spui asemBH« lucruri, cînd o fi de față Anton. Ie alît de iritat n ? Dar tu, adevărat, ți-I în gînd să schimbi aerul ? pi?\ unde-va tu străinătate ? lecl VASILE : —Nu, nu, rămîn. Dar trebuie să ne lnă„, rămas bun de acum. Nu știi nici o dată ce. se noai întîmpla. Dc-al ști inse cum mă doare asemenea i« cru... Patru luni-.. Ce bine mă simțeam destăinuindn mă ție, cînd sufletul îmi Iera încărcat, și. te prinzi... SOFIA, necăjindu-lZi, mereu te roade ce-va? Asta-1, fără-ndoeală, numai din pricina caracterului tău. Intră Anton. VASILE, arătind pachetul de pe masă IHto, bomboanc pentru tine. ANTON: — Bun... Totul complect? VASILE : i— Lipsește doar I majuscul. 3.ANTON: — El, asta-i prea, prea... VASILE : —11 voiii aduce a-zl. Nu vezi, sioara nii-a ' curmat degetul. ANTON, strigînd : — Mașa, uite litere noi. VASILE : — Uite si pașaportul. I-l dă lui Anton. ANTON : — Jklah fie lăudat. Descifrînd pașaportul. Ie vorba deci de... Karl Santov, 'din Kiev, Atunci... Ah, par’că mi s’a luat o pieatră de pe inimă. Canalii de portar m’a și strîns cu ușa. M’a și vizitat astă­ zi,... banditul../Glumind, cătră Masa, care tocmai întră. St, Ie prietenul Mașei... Toți rîd, MAȘA. apropiindu -se de iei: — Asta mă privește. ANTON, arătind ușa odăei din fund: — Bietul om doarme dus. Cu toate astea trebuie să-l deștept, si știe cel puțin cum îl chieamă și de unde-i. Dînsul intră in odaea din fund. MAȘA, laînd pachetul ca litere noi: — In sflrșit nu he mai lipsește nimic. Nu vom mal fi neyoițî să ne servim de Oros, în loc de E. Mă duc să le împart, alăturea de surorile lor. Jumătate cînlînd L itere noi, litere noi... Dînsa pleacă, rizînd, in cclar. VASILE, ațițat, masarînd odaea iu lung și-n laț, ur­ mărit cu privirea de Sofiă, imilează pe Mașa: — Litere, litere. Ce folos, negru pe alb... Tare. Nitroglicerină, Sofie, Nitroglicerină... Linlștindu-se după asta: Na venit Ana ? . . . Mn SOFIA, căutind să-și stăpinească un zimbel:—™ nu încă, dar fără îndoeală cată să vie numai de cir, VASILE : — De ce rîzl ? x. SOFIA : — Nu rîd... După asta numaide cit urmeazăNu-i așa c’o s'astepțl ? Urmărind ca privirea pe Vasn , ce merge prin ociae ca pași mari, agitați. Vasile, cej s’a întîmplat a-zî ? Nu-mi place cum te-arățl. VASILE, trist: — Știi tu ce-nsamnă a fi muncit de-o dorință ? Cunoști la asta vre-uu leac ? . SOFIA : — Mi-al spus o dată,., mi-aduc anuowg c’o asemenea muncă pusese, o dată, la Pa1’18» a£e, nire pe tine, cînd nu aveai nici odihna, nici P cU Se întlmplă însă cauza să te chleme neapărat j toate că polițiea Iera pe urmele tale, jcu to vețele noastre, nu te-al lăsat și-ai plecat și a r* s’a vindecat. , _ „-.va cu VASILE : — Cu totul alta ie însă a-zl. Ie ce mult mal puternic ei mal adînc. »e înSOFIA: - Lasă, lasă că te cunosc ion, așa fierbinți tu. ... _r rUșine VASILENu-ți bate joc de mine. Mi-ar n să destălnuesc asemenea lucruri cui-yaaStea> pentru ai noștri sînt niște fleacuri. Cu io oeDtrU astâ-zl, cînd toate inimile bat cu aPrin,,inovatecauză... inima mea Ie plină de cugetări • asemenea cugetări alungă din inima me^iQ(jU-sI 1°' acum privise ea venerabil, ca sfînt, tr’însa sie-si un templu. noștri' SOFIA : — știi ce zicea unul_ di» ?i^tot atît tAdevăratul revoluționar trebuie aa nesimțitor ca și trunchiul unu! copac . jfla astn^ VA SIIjE ; t—Cuminte vorbă, dar g cț- mă poate Iea ajuta ? Din nefericire ■ trunchiii de arbor nesimțitor* i*1 liceu, MV1STA 1DH1I ' r flcriea» ficrUorf pe hîrtie roză, schimbau foto* tfeu nu puteam suferi asemeni nimicuri, sogrtindu-m& dintr’flitâ stofă croit.., Dar de-o dată, dfăcînd haz: —Deci, leată-te îndrăgostit... î i, ! > ; Ii 1' A vaEILE : fi vrnl emulK din mine, dragostea 7. cu rădăcini cu tot, dar a pătruns adine do tot... 8flt ft între»gQ vleață îmi a Urnă de lea. 10dnFlA alinînda-l: — De ce s’o smulgi ? VASILE : — Sofie, îți dai tu samă de ce însamnă ntru un om s»chinat cauzei, să trăească într’o nepeirniată durere, să numere ceasurile și clipele ce-1 Ssnart de apropiată întîlnire, să-ndure chinul cel cumplit în lipsa unei singure,,, unei... Ah, gînfil ăs'a ce nu te slăbește de loc. d gOFlA, cu duioșie : — Ce copil iești. VASILE, desnădâjduit: — Tu nu-țl dai seamă, Sofie, Ht de ucigător, de dureros Ie dorul, cît de neînfrlnt . • Nu numai cînd lea Ie departe... Chiar în fața-I, cu totul aproape de iea, ce-va mă atrage spre lea,,. o dorință nebună fie lea, și... cu toate astea mă îm­ piedică par’că nu știu ce de-a vorbi.. F SOFIA : — Ce idei ai. VASILE-* — Se poate să fie la mijloc o boală mo­ rală : ce P°* ^nse fac-«SOFIA :—Vorbești ca un copil, Vasile. La urma urmei,... o femee tot o femee Ie, chiar cînd ar fi... Stă puțin la cumpene, privirile li se întilnesc. După asta cu-n ton ușor: Chiar cînd ar fi Ana, spre pildă, crede-mă. VASILE, însurcat, apoi isâucnind cu pornire : — Ga și cum nai cunoaște o...l-al auzitoare vre-o dată glasul? Ah, ochii aceia uimiți, plini de atîtea îhtrebărljmute, ce par’c-ar zice c'o mîhnire disprețuitoare: aTocmal tu să cutezi a pîngări sfintele noastre învățăminte, cu preocupări egoiste, cn simțiri personale, fără rost, cu prosfif». Ah, n’aș putea îndura nici o clipă disprețul acesta din partea Iei... Ca resemnare. Pri­ cepi acum ?.. După o pauză Poate că are dreptate. Dacă am asculta glasul tuturor gtndurflor noastre secrete, cauza ar suferi... Ca pornire. Dar mereu ca­ uza... cauza,., cauza... SOFIA, zimbind: — Nu cunrva ÎI fi gelos pe cauză ? VASILE : — Da, da .. Gelos pe gtndunle, pe timpul d® tot ce nu pot să-mpărtășesc cuJ lea.. Ce-va mal liniștit. Cine din noi nu și-âr jertfi bucuros vieața pentru cauză: află înse Sofie, leu nu voiă lăsa ca vieața-ml să se scurgă picătură cu picătură, leu nu vom aștepta ca flacăra ce mă mistue să mă cono0 tot, de aceea... SOFIA: — De aceea?.. VAS1L, accentaînd silabă ca silabă : —Ni-tro-gli-ceri-na. Se aud la așă ciocănitarl vii Anton aleargă-n odae if-Șt îmbracă iale surtucul. Sofia bate la ușa celaralul. ®a?a lese din celar, își pune broboada pe cap și dă in,sa!ă- Iea se întoarce întovărășită de Simion P de-un comisar de poliție. tin : —Doamnă, D-nnl Comisar... Simion urmează pe ^zziisar. prag, aspru : — Bună ziua. Cred oft nimeni n’are dreptul să găzduească stre.ca ° Politeță extremă: — A, venițl pentru car«^rt^ N'avem aici de cît o rudă a mea din Kiev, de At» ?,arme acum. Dacă voiți pașaportu-i, numai exam; a^uc...7el întră în odaea din fund. Comisarul înt^^aza totaI în iural lai. Anton se ivește la așa llfărel peste cîte-va clipe. Pe-aici, vă rog... v°AmSra^n/.trece ca Anton în odaea din fană. n’a jnzngdar Ca in^eJes’ câtr° Ce’ Ana ciolanA1 ~ Nu... Iea se duce la fereastră, ia jhiveM .Pune Pe masă. . Masa, vezi că lear al uitat să MA?a e’ UI^ toate cele. * , H Sofin Scuzați. Doamnă, le ud numai de cit... sPatp’i^tn^^o, întră în odaea diu fund. Mașa, ca Va a?a celarulal. cătră Simion, impatător... Pe onr>,4lcă a5a’ numai de cît te-aî dus să vestești cu te 123 MAȘA : — Cum tul te cunoic 81M10N, căutind a glumi: — Ah, Masa. Masa draaă ^°|C‘ D^al se allă la potfelele țarilor. Care-i tătucul de Nicolal? y 1 : Slnl 061 doî Alexandru... SIMION : — Adică cum ? dra arăl‘nd pOrlretele ' “Alexandru 11 și Alexan- . SIMION: — Dar întâiul?-Cum puteți să avețipe-al doilea și pe-al treilea, fără tatălui? Fără Iei al doi­ lea și al treilea n'ar fi avut cum să fie .. MASA, căatînd să-și stăpinească rîsul. — Asa Ie al drentate. * .* ’ SlMlON, încintat de sine: — Negreșit, ca și cum ar fi vorba de niște haine: ai avea surtuc, jiletcă ai pantaloni nu. “ MASA :—Ca totdeauna, minunat de bțne -grțeștl Adevărat așa-i, trebuie să cumpărăm un Alexandru l-iu, îl voiii spune cucoanei. SlMlON: — Sfaturile mele nu-s proaste... El, să mi duc : pe comisar îl voiii aștepta jos. MASA, glumind: — Dar dacă nu te-ol lăsa leu să pled ? SIM’ON: —Ho, ho... Cătră Vasile obraznic. Compli­ mentele mele... Cam nou pe aici... Trebuie să stal departe, acum? VASILE, scurt; — Da, departe. SlMlON : — In sfirșlt... Voe bună... Dinsul lese ca Mașa. In odaea din fund se aude vor­ bind Anton și comisarul se ivesc în ușa întrărei. COMISARUL, respectos, cătră Anton care-l strecoară in mină o hîrtie. Nu-I de cît din pricină că D-nu Ins­ pector Iera cu totul supărat... Dinsal ce înclină politicos, luinda-șl răma sbun... Sa mă Iertați, nu Ie de cit din pricină că D-nu Inspector..Iei iese petrecut de Anton. ANTON. întoreîndu-se: — Slavă Domnului că pașa­ portul a fost aici, alt-feliii trebuea să dăm zece ruvle. Așa, ne-am achitat cu trei... Imitind pe comisar. Din pricină că D-nu Inspector... VASILE, punind din nou ghiveciul cu flori Ia fereas­ tră : — Acuma c-a venit, fără să vadă nimfe,... putem dormi mai liniștit, fără grijă de tipografia noastră. ANTON:—Se poate, da sînt attt de turburat a-zf Sofia sosește din odaea din fund âucind de braț pe Tantal. Tantdl Ic un oni mic de stat, sleit de iot, cm pieptul supt, cu trăsăturile de evreu. Parc rupt de obosală: barba Iul încilcită, nepleptănatS îl dă o înfățișare sperioasă Iei se mișcă greoiă și vorbește încet. Dineul întră-n papuci, ridieîndu-și gulerul de la surtuc împrejurul gîtuhn său gol. Se așată pe divan. Desele Iul clătinări din cap întovărășesc spusele celorlalți. _ ,, „ , SOFIA, cătră Vasile: — A, leată și pe David Cohen în persoană, mulțumită D-tale acum Karl Santov, din Kiev, de fapt iubitul nostru Tantal... Arătind Iul Tantal pe Vasile lată-țl și predecesorul. Mașa sosind din odaea cealaltă. 4 ANTON, arătind pe Vasile, pe un ton ci} in glnmi, cit in bănat: — Cu toate astea a lucrat minunat derbe­ deul acesta, a lucrat cu noi vreme de patru luni, și de-o dată, fără să aștepte măcar să se usuce cer­ neala de la cel din urmă tiragiu, Ieată-1 că-și lea ca­ trafusele și... Apăsînd: Fără cea mal mică mustrare de cuget, așa de-o dată, ne lăsă. , VASILE: — Tantal va fi mal de folos de cît nune. TANTAL, sflindu-se să zîmbeascS : - Asta va să se vadă... Dind mina lut Vasile, carei-o stringe:Muqimesc pentru pașaport. Mi-a spus Sofia. _ VASILE : — Ie o curată nebunie să vil aici fără pa?aTANTAL : — Da, dar lucrurile s'au .petrecut cu atîta iuțeală.. Cînd mau răpit tovarășii, ablea avui vreme să-mi schimb hainele în . p . fost nevoit să-mi îndop creerul de adrew. Cine mal sta să se gîndească 1» pașaport. De aiiminteri șu aam e» nu .era cine știe ce : Fi»ră-ndoeală, ieri datoriea mea. Dar'tre­ de asta ? Mă cunoști dealul do bine, 1 �REVISTĂ 113EE1 r 125 124 Iul» vecină, șl zilnic să stal și s’asciilp, să urmărești .progresul 'nebuniei ce-I copleșește mintea și șă-ți zici: cînd o să-mi vie oare și mie riadul?.. Cuvintele t^se sorb Dineul urmeaul: Sau cînd, după ce ablea ai în­ chis ochii, și cît de anevoede să-I închizi în asemeni lăcaș, te pomenești că te deșteaptă un ofițer, care ți întră-n celulă ca să te ducă la sala do instrucție, priu acele lungi și umede ganguri. Judecătorul însărcinat cu instruirea afacere?, îți dă ă înțelege că unul sau altul din tovarășii tăi a mărturisit totul, și prin ur­ mare nu va căpăta de cît o pedeapsă ușoară, pe cîtă vreme cu tine va mal fi mult de furcă .Și ce-ai avea a cîstiga din asta? Căci, adangM judele,..tovarășii tăi au mărturisit totul... Cu-nsuflefire: In asemenea caz nu-țî rămîne de cît să taci, să-ncepî să te-ndoeștl... Cu durere: Și apoi, mal tîrziu, într’o zi, să-ți vezi tovară­ șul de care tc-al îndoit, din pricină că un netrebnic judecător a zis că și-a vîndut frații, să vezi prin ză­ brele, pe fereasta celulei, pe asemenea tovarăș, mergtnd liniștit la spînzurătoare Inima ți se frînge de remușcărl; Am cutezat să mă-ndoesc de dînsul, să-l bănuesc. Mă va ierta Iei oare? Dacă ar putea mă­ car să-'șl arunce o ultimă privire spre fereastra mea zăbrelită. Mă uit la dineul. Preparativele sîntsiîrșite.,. De-o dată, ochii rătăcitori, într’o privire îmbrăfișază totul, se ridică încet, sîngele îmi îngheață, privirele noastre se lutrelae...La aceste .cuvinte ploapele-i se închid: Ochii aceștia, privirea aceea ar fi de-ajuns să facă ca Europa întreagă să scoată întrebarea sălbatecă ce seîntee in Ici: Pănă cînd ?. Se oprește o clipă, apoi încd,cu-n glas'sting: Călăul trece juvățulpo după gît.cînd de-o dată, cu-n glas răsunător, eroul strigă... Inferbîtiiat, cu putere : tTrăeaecă revoluțiea socială». Toți, îngroziți, se uită la ușă și la fereastră. SOFIA, repede: — Nu vă temeți, n’a auzit nimeni... MAȘA :—De cine vorbești ? TANTâL, cu înduioșare - de Melîtski. TOȚI, cu uenerure : — Melitsk». O pauză, trei ciocănituri. SOFIA, sculindu-se: — Ana. Dînsa iese in sală și se întoarce întovărășit de Ana Rikanskaia. Ana Ie o fată ineîntătoare, de 20 de anh Părul des,lucițor. despărțit pe frunte a la Boticelli.îl atirnă pănă laet'aîă.La rochiea-I fieagră are un guler depînzătresfrînt Dînsa poartă o mantie lungă, largă, deschisă în față .și -ahrnuid in voe pe umeri. Din cinci în cînd se aude rîsul copilăresc^ aproape, de-o voioșie neștiutoare de griji. Ctnd vorbește serios, gesturile I devin energice și con­ vingătoare. Foarte tinără și cu totul ispititoare. lea- strînge mma Mnrora, tăcut, in mod deosebit Iul Tantal, care nu se mișca de pe divan. ■ ANA: — D-ta ieșli, Tantal.? Ieri,, cînd am venit, dormeai. O, dar ic toată lumea de față, in păr... Ie o adevărată recepție în vizuina asta,*, o adunare... Dînsa strînge mina lui Tantal, care-l zimbește, și se as^u!lu,1. cel ^ .apropiat, vădit-obosita. Risctc. MA^A; dind din cap:—Veselă,., veselă,., zău<.r SOFIA, Dar de ce iești atît de obosită ? Nu vrei să te dezbraci ? , /NA:—leată ce mi s'a întîmplat, oameni buni. Awea ieșisem-din casă, cînd bag de samă că-s ur­ mărită ; un îngeraș păzitor, cît colea pe urmele me­ le. Ce să fac ? Să mă întorc acasă, nici vorbă, să vin aici, mei .atît... Sar într’o trăsură, și peste zece minute ajung îu dreptul numârulnî 1'6, stiti, unde-s ?iyaUua1»Șir,,"Yădi? Se co,hoară §i omulețul nuen din. trăită trăsură... Dispar cît pot mal iute pe gang... De ceea parte, din fericire tocmai trece-o trăsură Sar în lea.. încă o clădire cu doua Ieșiri si... leată-mi urmele prăpădite... Dobitocul. lea ride. ?2?iAkVCel ?uVn ie?u încredințată? te îndoi nicI 0 cLpA. Altminteri n’aș fi ară .vă, P°vestesc pataraniea... SOFIA, Iul Tantal, aratînd cu duioșie pe Ana: — leată w ^ ?rphn?pra POr?m?el caro ne aduce lot - n afară«- jurnale, scrisori, noutăți, di fXmJ r?1 ?av°rUlnnrU nC adUCe de C,t Scrisori zpnbnd: «Monitorul Oficial»... Toți rid. timde ^lnd potriitele tarilor. Cică n’am putea să nc seu«« pAS"? cm‘dirAna... Ce i>e-3I mal aăKa %Lde h Aouța ? weHanM Vină-ncoacc, Antosea. Uite <iitt Bț-Pohraburg, manuscripte, die-yj REVISTA IDEEI articole pentru «Lumina»... Două apeluri: unul «Bn tru mobilizare, altul pentru grevă,...de tipărit pQ lă .. Cred că număru-i gata, SOFLc —Fără îndoealăi tc-așteaptă. Numai să împachetez... * ANa, Catra Anton:—Mai ales apelul pentru KP<JvM ie mai grabnic. Mi s'a snus că trebuește pe mîu0 ' Sofia ia pachetul de jurnale. îndoite, din sar și-l învelește în elAonilorul Oficiala, pe CQre Nlășa-l aruncase-ntr'un colț. SOFIA, in glumă:— Vedeți... La urma urmei șî «Monitorul Oficial» ieste bun de ce va. Anton duce-n celar hirtiile aduse de 4na, apoi se-ntoarce. MAȘA, privind o muscă pe care, a prins-o de pe perdea: — Ufte, întăea muscă pe care o văd anul ăsta. . VASILE:—Dă-I drumul, n’o necăji. MAȘA, rizînd:—Ce inimă simțitoare... Dindu-l drumul: Hai, meargă sănătoasă. SOFIA, înfășurind gazelele, cătră Vasile : — EI, ce se mat aude cu nitroglicerina ta ? VASILE, posomorii:—Bine înțeles, doar nu ie pentru muște. Toți rîd. SOFIA, punind jurnalele pe masă leată și restul pentru consumațiea locală. N’a mai rămas nicT un număr acum în casă. ANA:—In provincie s’a trimes totul? SOFIA : — Da, după cum știi, de Teri. ANA, cătră Tantal: — Și acum ia să auzim ce mai noutăți prin St -Petersburg, Tantal ? TANTAL, glumind : —Ce mal noutăți... Sla­ vă Domnului, anul acesta nu putem zice că-T scumpă carnea de jandarm... Toți rid. ANA :—Cînd am auzit vorbindii-se de D-ta, nu credeam că vom mai revedea cînd-va pe Tan­ tal, și acum... Cu bucurie: Tantal Ie în mijlocul nostru. TANTAL:—Ce vreți? Scapă omul... VASILE:—Și acum, te zvîrll curat learîn ghea­ rele lor. Ar fi trebuit să te îndrepți la larg, nu să treci dintr’o închisoare într’alta. Vieața de ti­ pografie clandestină Ie mai rea chiar de cît vieața de pușcărie. Fără îndoeală, în străinătate ai fi fost maL la adăpost. TANTAL, sculîndu-șe necăjit: — Dar tu, plecat-aî oare în străinăntate? AI putea oare să-ndurî exilul și să fii liniștit, aiurea,... cînd vel auzi cum frații tăîîșl dau vieața pentru cauză, aicnC-o voce stinsă: Chiar din fundul strimtei ce­ lule Iești ros de gîndnl că zaci acolo degeaba,' că nu poți nimic pentru cauză... Dar zidurile i • chisorilor nu poți să le fărîml cu capul...A l p tea tu oare, te-ntreb, să-ți impui, să sorbi ae libertăței în străinătate, cîtă vreme aici... D t groasnică îl face să cadă pe-un scaun, toi neliniștesc. Apoi, ca și cum s'ar trezi '■ Lj »••• pot să vă spun un lucru,.., în ghiarele ca nu voliî mal cădea nici o dată. Tușea, pe care in zadar încearcăjs o oprf că, îl îneacă din nou. In cele din urma tal își îngroapă capul în minele pe c pune pe masă. ANA, c-o voce înăbușită} privind pe tal:—Tot ne-mi mal rămas oameni adeva r VASILE, încurcat : - Negreșit... PllPa a ' ,naî midia tărie : Crede-mă, Ana, alții pol i eu ^'e și mal ucigător martiriu... ^SaNTAL, sculîndu-se, c-o voce slabă, care . * poale fi. auzită .-—Trebuie să mai dorm... JÎnHI nu îerau de c,t oamenî> tot așa șl revoffiint ruși... Dă nuna cu Ana : Cred ca vil ai adesea pe-aicl. 111 aNA. zîmbind : — Dau zilnic lecții de franțuJL după raportul făcut de Mașa, portarului. TANTAL, catra Vasile : — Și izbîndă bună la t ce-fi întreprinde,.. în numele cauzei. 1 Tantal, tușind, trece în odaea din fund. Toți H urmăresc cu privirea VASILE, scrișnmd : — leată-! e opera, leafă ce fac stăpînitoril din noi. ANA:—Cu toate astea noi nu ne vom lăsa cu ,lrta CU dOUă... UnVASILE:—Cine știe... ANA, cu trisleță: - Tocmai tu să spui asta, Vasile ? . VASILEDac om tărăgăm lucrurile tot așa... ANTON: - Cum să nu le fărăgănim ? VASILE : — Adică credeți c’o să faceți pureci mulflcu tipografica voastră pe aici?... într’o bună zi, cînd vă veți gîndi malp uțin, vă veți pomeni cu polițiea, care va începe a scotoci. ANTON, impresionai in chip neplăcut:-Ce I de făcut atunci ? VASILE:—Find-că o dată și o dată, ori ce-am face, tot trebuește să ni se-nfunde, să fie încaltea pentru ce-va. ANTON:—După noi vor veni alții și vor tipări înainte.... Ideile și năzuințele noastre nu se yor spulbera cu cea din urmă suflare, pe care mînele călăului, apăsate pe umerile noastre, ne vor scoaI te-o din sîn, după cum nici porțile-pușcăriei mi ' le poate înăbuși. Se vor găsi pururea alte brațe pentru a ținea torța sus. VASILE, cu tristeță: — Necontenit mal mulțl frați, cari să urce inutila Golgotă... Generațiile se ridică și mor, lear noi nu înaintăm, Anfoșca, măcar c-un pas. ANTON: — Dar amintirea martirilor, Vasile, deșteaptă alte energii pentru luptă,... până cînd 71 v&c VOr aj'unge rea,,ta*e' ț^SILE, cu amărăciune:—Visuri, pururea virxn . îh?1 ne vom pieri,făr-a vedea măcarrăSăAM z,leî ce,eY atît de dorite. ANTON:— Corpurile noastre vor umplea înse groapa peste care copiii noștri vor trece cătră ' VAcnr maI buna i!î i i ’ cu Pornire:-Răbdarea noastră de vită loaie ocncie... va înHr,; u; *oate închisorile, toate ocnele... nu Nu va sosit.Nu simți? nse timpul, chiar *si și Ieste Ieste sosit -- • - ■ —* Nu iîÎ ,ca un mare depozit de praf de pușcă. , A^O?î^de d'scînteea- leT‘UN, cu resemnare - Ce vrei să spui? 1 MuiK6 !ncă asem“« timp... Dind din cap ■ ! tlo,rea Armanele mele litere au să-ș! tocească ' ‘P,Umb pănă s3 ,e fOpi Pe" I i^Aă yă:r,ndGle{nicirea voastră meschină a aoiîni O-» v\mgreue tapui. capul... LUuap Lucrați r*' pe ----sub. .FT.» pă’ ^Ht de ]a^sobolii,... colportori sijuț» sfioși cari vă —«■•»,... vinuuiiun •- tiritl hlelț n P prac In altul... aliitî Ah, Ah n^Mctand» 06 rag la propaganda asta de #mA«re(er ' trisleță: Nu SÎ sîntem /zileeM:— ~NU ”tem înse de Ccît " în «în“P« doarme greu. Iul,'mea doarme mereu, iungtTpuFm^ pleeauPnrnu?măr’ndinUr-LCîn- peste zece zile de I? apari^ cu n Ut“’ telege ce-va întru atît Ie de murda?și de rUnt F AMTnMUm or trece pr,n sute de "tini P' nP^T-0N;“$i afară dinfre zidUrile orașului în necuprinsele plaiuri ale Rusiei, cum mal doarme VASHaF- Sne ?l m’,ioane de deșteptat aici. VASILE.—Milioane, al căror sînge, fn vremea as a, se scurge picătură cu picătură,. Insuflețindu~se. Valurile astea de sînge cu de-a măruntul nu vor ajuta la nimic. Masele de-afară din cupnnsu orașelor nu se vor mișca dacă lî-ți spune că smt sărace. Iele știu asemenea lucru mult mal de mult, lear dacă v’ațl mărgini a le spune că-I yorba să li se vie într’ajutor, nu vor avea nici o încredere. Dar lea arătați-le sînge, nu o băltoacă, Cl y°Jga> Dvina, Vistula, revărsîndu-se roșii, nu­ mai de cit vor pune mina pe coase și ne vor urma... Inlr'un murmur: Numai în cazul acesta singele prinde glas, un glas cerînd răzbunare, care va răsuna tot mal tare, care’ va-mpinge la alte lupte, cari nu se vor stinge nici o dată și nu vor cere răgaz... Intr'o resperareadincă: pănă izbinda nu va fi fapt. ANA, care pănă aici stătuse ginditoare, ne­ mișcată, pe scaun, jără să scoată nici un cu­ vin!, se scoală de-o dată și siă-n picioare in mijlocul odăei. Intăi încet, apoi mai tare, Urită de o aprindere tot mat mare: — Da, ori-cit de îngrozitor ar fi de cugetat la asemenea lucru, clopotul sîngelul trebuie să răsune, să răsune atît de puternic ca să-l audă întreaga' Rusie. Nu mai avem destulă vreme, Anfoșca, ca să deș­ teptăm unul cîfe unul, pe fie care frate,... bătînd la fie-care ușă. Trebuie ca clopotul cel mare, ob­ ștesc, să sune, să sune, să sune. Uitați vă... De pretutindeni... țăranii au prins să se deștepte... lei se revoltă împotriva dăjdiilor celor grele, mi­ nați de foame, de cumplite nevoi... Și, nu vă te­ meți, Iei vor înțelege glasul clopotului sîngelulAm cea mal mare încredere... Glasul acestui clo­ pot va aduce mult mal multă bucuriede cît toate articolele «Luminei». Fie-care lovitură de limbă va zdrobi neapărat o vleață omenească, a mea, a ta, a celui ce-I va plăcea... Inse n’are aface... Amurgul umple odaea. loji slau jos In tăcere. Vasile stă răzămat de divan, ulltndu-se cu 9lira căscată la Ana: Mulțimea va prinde ahincea curaj, va vedea că nu-I de Ioc un. criminal, ci un sfînt, omul care-șl dă vieața pentru a trage cloJ fericire! r potul, ves •dorul pe-‘ care Iei n'o va cudată... Noi vom face ca acest dose audă cit Poț F’o ‘ 1 liă?usit va izbu izbucni vijelios, după'care îumeaC va dtnufîn^pace.. _ ... Asemenea _______ mmune văd. vorommare primă... Nu vor mâl fi tunuri, v J ‘7nicî cnuturi... ri... Nimic s7torători7. Nimic dde cit lumi•• bunătate,.. Cît de frumos va fi.. Viitorul, V,lt°nWe a se udarea de-abinelea. Odaea nud luată de cît de lamina felinarului din stradă. �126 F REVÎST IDEE! așa-că nu se pot vedea de ctt siluetele Sofiei, Nașei și-a Iul Anton. Capul Iul Vasite s'apleacă. Ana, însoțind ultimele-l cuvinte de-un gest dra­ matic, rămine ctt va timp cu minele ridicate. SOFIA, ca-ntr’un extaz,încet'.—Auziți ? Auziți glasul clopotului sîngelul? Cum chleamă, cum răsună... MAȘA, la feliă:—ȘI milioanele de coase cari lucesc... ia uîtați-vă ce bârbâtește cosesc. ANA, solemn: — Mîne... ANTON, cu durere:—Tăceți, tăceți. MAȘA, co bucurie plină de tndoeală: — Va să zicâ s’a isprăvit cu robiea ? ANA:—Da. Rusiea-I liberă, liberă.... în sfîrșit. SOFIA, plina de încredere, dar mal îndoindu -se încă: — Liberă ? 7'ăcere. ANTON, oftează, apoi cu tristeță, desnădăjduilt—Visuri nebune... Visuri deșarte... Dinsul se urcă pe-un scaun și aprinde lampa de sus. Sofia și Mașa stau jos, in extaz, cu privirele îodieptate in gol. g, ANA, după o pauză, cu căldură Pentru a răscumpăra asemenea izbîndă, spuneți-ml ce jertfă oare ar fi prea mare ? Ce cazne sînt mal îngro­ zitoare? Ce pFețuește o vieață de om ? Față de nesfîrșitele suferințl ale sărmanei Rusii, ce I su­ ferința unuea singur? leu cred în puterea jertfirel... Cred în puterea singelul pevinovat VASILE, înfiorat: — Dar care-I urmarea unei asemeni credinți? ANANoi trebuie să aparținem cu totul ca­ uzei... Nici o îngăduire slabăciumlor noastre și durerilor personale. VASILE, zvîrlind pe masă cartea Nașei, pe care o ținea de cîtă-va vreme tu mina: — Mal puține vorbe, mal multe fapte...Dinsul se plimbă nervos prin odae. Toți se uita la lei. Simțind o,, se oprește. Vazind în plivirea Anei un felia de bănat, iei aleargă la lea...N& vellerta, nu I așa?1 Iei ti sărulă mina și ca o scuza: Ie drept asia nu-I de loc în obiceiurile noastre. ANA, zîmbind cu bunătate:—Da, da, o știu... Numai zelu-țl covîrșitor,... numai avîntul, trebu­ ința de a lucra pentru cauză... Cu atît mal bine. YASILE, ca și ctnd n'ar fi auzit: — Dar nu crezi, Ana, că o slăbăciune ca aceea despre care pomenești, o suferință personală, intimă,... poate să zdruncine, să zdrobească cumplit un om ? ANA:—Cine n’a suferit dintre noi? VASILE:-leu vorbesc înse de o suferință care ar face ca cel mal sfînt ideal să pară dimie,... o suferință despotică, ce te face să nu trăeștl de cît pentru lea. O dorință atît de arzătoare, în cît chiar dacă ar fi în cauză patrlea unul om sau chiar universul întreg,,, trebuie s’o alini sau să mori, . ana, tndurerală: —Fără ndoeală, nu faci alu­ zie de cît la o posibilitate, nu-I așa, Vasile ? Vorbești așa numai în teorie... VASILE, ingâlmai:—Nici vorbă, ANA:—Ah, m’a petrecut un fior.. Amenițtndu-l cu degetul și rtztnd: Pentru că poate o femee... VASILE, înroșindu-se, încurcat, cu o voce neiuie :—A» nu* ’ nu- Dar chîar de'ar fiiT?1! 8pun>- femeea nu îepriinbătbatulul, lea II slăbește, insuflă frica... VASILE, plimbtndu-se încet, cu pași rari, Ca scos din fire, strigă de-o dală, c o vuce sfirșita:^ Da, da, al dreptate, da... Luînda-șl pălăriea: Rj, mas bun tuturora. u u Iese repede pe ușa de catra sală. ANTON, stngîndu-lA—De ce așa curînd?VezI nu uita s’aducl și literile celelalte... Dinsul des­ chide ușa ca să-l petreacă: Bre, nici se mal ve­ de... închide. ANA,rupînd tăcerea împovărătoareTrebuie să mă duc și leu... Iși pune mantaua: Ce i s’o fi întîmplatlul Vasile ? Nu bănuițl cum-va?... SOFIA:—Chiar ai ghicit, Anuța... îndrăgostit... £i adaugă repede: Cel puțin așa mi se pare... ANA:-Bietul băiat... la strlnge mina la toți. Apoi, aproape în sine, în timp ce-șl închee gu­ lerul de la haină: Cum să se fi făcut oare? Dînsul nu s’a mișcat de-acolea aste patru îndelungate luni... Dinsa arunca pe furiș o pri­ vire cătră Sofia, care-i zîmbeșle cu înțeles. Ceea ce bagă de samă, turburîndu se ușurel. Luinduși pachetul de pe masă: Izbîndă bună și ră­ mas bun. lea lese iute. Sofia și Mașa stau jos, fără . să scoată nici un cuvînt, cu privirelc-n. gol. Anton se uită la lele, după aceea se plimbă nervos prin odae. Trece-n sală, de unde se în­ toarce c’o lampă de alcol, pe care o pune pe masă. Pune o lingirică pe iea, după care-l dă joc. Aruncă din nou o privire spre Sofia și Mașa, și-și începe din nou plimbarea plină de zbucium. ANTON, iritat: — Nu scoateți nici o vorbă ? De ce ? Tremui ind: S’a răcit de-o dată aici. SOFIA, pierdută-ntPo visare:— Clopotul sîngelui... MAȘA. la feliu:—Și milioanele de coase... ANTON, pierzind răbdarea:—lea niște visuri... Nimic de cît visurI...Zel se așază jos, lingă masa, scoate fotografiea din buzunar, se illă la diiiS't și o întinde Sofiei: Mal bine ia te uită la Serioșca,. Sofia șt Mașa se uita la fotografie. Anton se. școala de o dală, aleaiga ta fereaslnl. da peideaua de-o partr, aruncă o privire in strada și se trage numai de cit înapoi, cu privirea rătăcită, punindu șl mtnele-n păr. A- \ pol, ablea sufllnd: Cine va I jos... . Mașinalicește, lei iși începe din nou mersa înfrigurat. v v MAȘA, dă fuga la fereastră, se altă afar^ și pe-un ton imputător:—Un biet trecător..• c pornire : leară-șl începi? Ce al oare? Vasilepu rurl ia tras pe sfoară. Nu-I nici o greșală imputat. SOFIA:-De asemeni și Ana... MAȘA:—Cît privește pe Cohen, nu vă malf”a' cețt inimă rea.., Din potrivă... Cum, comisarul venit șl pașaportul a fost atît de minunat în re^ANTONi-Cine știe... Dacă se va afla După un timp : Ce știi tu Mașa?... I băgăm de samă, să fim cu ochii in p chiar așa, cu toată băgarea de samă, 1 ,jrf, tem scăpa de atîtea și atîtea soiuri d că Să ne închipuim că un necunoscut je se ascunde după poarta de jos, șl scotocește și-n cașă... ftSYlflH IbEgj J J ----- —------ ----------- --------------- 137 M I siA. ,e'îTON mai liniștit, așezîndu-se Ungă masă:— i t nutin dacă afurisita asta de mașină n’ar hoatît. Și sîntem ablea la al 27-lea număr. aduc cărți topuri de htrlie albă, de tipărit, și o°[r?șA:—de neapărată nevoe să Ieși fără în- altele, punînd țoalele pe divan. In timpul acesta Anton : Cum te numești? ziere pentru o bucată de vreme de-aicl. AltANTON:—Anton TIatdov. ^qQFIA^tiniînd fotografica copilului:—Tre­ vâdit'wpriM-Vz ••da...D-ta..g ANTON:-le o greșală, nu Ie așa? pte absolut să văd pe Serioșca... Rugătoare -. CĂPITANUL, repede: — O, nu, nu... De altvrei tu să mergem ? MAȘA:—Veți vedea,., de acuth într’o lună vom fehu vom vedea?.. Nu te grăbi așa Cu un ztmoet răutăcios: Avem tot timpul. Încet, înceL. De fi de-aiuns, Tantal și cu mine, ca să nu mal a- ce atunci nu ne lăsațl să întrăm ?... Ce mal ba­ Li cel puțin cîte-va săptămînî, nici o nevoe de ricadă, Doamne... Și încă două uși... Tăcere... O B’. Aveți să vedeți să vedem numai de cît...Nu ne grăbește nimic,.. Anton dă din cap; cu neîncredere. Tăcere. încet,... încet.,. Anton, care-i lingă fereastră, iz­ 1)1-0 dală, Anton sc ridică și ascultă cu luare bește cu cotul ghiveciul cu fiori,' care cade și aminti Sofia -și Mașa îl privesc cu neliniște. se sparge. Căpitanul, -zîmbind: 'Ți-am poruncit ■ ANTON, c’0 voce sălbatecă:'— Cine-va... la ușă... să nu te miști. Degeaba asemeni fasoane, prie­ Sînțern plerduțl... tene,... prea tîrziu. Sofia și Mașa sar in sus. Se aud la ușă bătăi ANTON, ironic:—Ne năbușim aici. Ar fi bine puternice. Anton tresare. Sofia și Mașa dau un să se deschidă puțin ferestrele. țipăt înăbușit și-și ascund capul în mini. Toți CĂPITANUL, tăindu-i vorba: — Ferestrele au trei rămîn înlemniți și se uită unul la altul, să rămînă așa cum sînt... Cunoaștem noi ase­ îngroziți. menea truc... VIIeste teamă de vizitatorii ce vor TANTAL, apare-n pragul ușei odăei din fund, yeni, hal ? Nu aveți nici o teamă... Vor fi pri­ murmurînd : - Jandarmii... Un glonte-1 pentru miți foarte bine, vă garantez... Arălind sala: lei mine... Scoțind un revolver: Cinci pentru voi, și sînt așteptați. Cît despre onorurile ce li se cu dacă aveți nevoe. Adio. vin, lăsațl pe sama oamenilor miel... Obscrvînd Dinsul se întoarce-n odaea lui, lăsînd ușa scrumul împrăștiat al scrisorilor: A, ați avut ,crăpată. Alte bătăi se aud în ușa de la sală, grijă mal dinainte... Dar nu face nimic. Vom ve­ de-afară. dea... Cu-ncetul... Ia fotografica copilului de pe SOFIA, cătră Anton, c-o voce stinsă:—Lista de masă, și-o dă unui jandarm: Confiscațl tot, bă­ adrese... gați de samă să nu pierdeți nimic. SOFIA:—Asta ! fotografiea copilului mfeu-./ea ANTON:—Incuiațl repede ușa... Dinsul se repede-n celar și se-ntoarce încărcat de scrisori scapă din minele jandarmilor și întinde mina și hîrtii, In timpul acesta Mașa încue ușa ce cătră fotografie: Dați-mi-o, vă rog. CĂPITANUL, cătră jandarmi: — Puneți mina dă din odae în sală. S-aude cum ușa de la sală, de-afară, le aproape să sară din țîțîni. pe tea...Cătră Sofia: Peste putință.. Puneți-o lingă Sofia d dat jos tingirea de pe mașina d°. spirt celelalte bucăți... Iei aruncă o privire asupra ți ard în pripă, cu toții, scrisorile și hîrtiile. cărților și se oprește mirat dinaintea mulțimel Din camera din fund se aude o detunătură de de htrtie albă de tipării: Ațî scotocit peste tot ? Jandarmi fac semn că da. revolver și zgomotul căderei unui corp. Ușa UN JANDARM, merge spre ușalapetată, îm­ am afară a sălei le spartă și se aude un tîrșiit de cizme și zăngănit de săbii. Ușa ce dă in pinge, ușa se dă în lături:—A,Ieată o odae fără sala se zgudue cu putere, pe. cînd scrisorile sînt ferestre, o ascunzătoare. CĂPITANUL - Vedeți, nătîngilor... Satisfăcut. jale tn prada flăcărilor cu o grabăcrescindă... Asta-I ce-va trufanda...Lîmșlil: Las că nu ne gră­ repede,... ia ghiveciul cu flori... /n clipa aceea, jandarmii dau buzna înăuntru. bește nimic. Încet,... încet..Dînsul pătrundem ce­ Pun mina pe Anton, pe Sofia și pe Mașa, tocmai lar, urmat de dțl-va jandarmi. I se aude gla­ sul: Aprinde-ți o lampă, ce-va... Se poate vederi cînd aceasta alearga la fereastră. P1TANUL de jandarmi: — Cine a tras adi- prin jocul umbrelor că lămpușoara nevăzuta rfn?rea,?- Tăcere. Prin crăpătura ușei un jan- de privitori le luată din peretele farului și or/n? cu de cadavrul lui Tantal, din apropiată de public: A, o minunată, drăguță dvln )und, pe care-l arată căpitanului, Tuni vtiztndu-l: A, mal aveți șl alte arme ?... luHne^e,'^punetî> sau dau ordin să se caute prebu>t. Tăcere.,.Cătră jandarmi... Intoarceți-le felicitările mele. Dar, între noî fie vorb.«, nu-T M*nc»e’e pe dos... Jandarmii se supun, nim if* ‘UC«ndXUe “cele mat secere, r®*, °PuntndU‘Se:—In lături. prostie... Condolan ele meie ce bite >ITaNUL, cătră oamenii Iul: - Țineți o •RTe„ SdtVaf dnd se aflMl halul etaj sub al Ah4^caut *eu. OaI°N :'B1'eata Mașa. doiS Nu t ața ? Dar ia să vedem cam ce mlhikZL JIANUL, cătră Anton și Sofia: — Nici o Hăl ’ 0 vorbă... Cătră jandarmi Postap sală și luațT aminte. Dacă va veni cine-va, J �REVISTA IDEE1 se duce cu lele-n celar și se aude zgQmotul mașinei, ca la începutul actului. ANTON, îndurerat, cătră Sofia-.—BTeata mea mașinioară în asemenea labe murdare... CĂPITANUL, întră c'o foae tipărită, se pune pe un scaun și cetește :— «Lumina»... Mirat, se • uită la Anton și ta cele două femei, și cu oare-care respect: D-voastră sîntețȚ autorii?.. Se scoală și face clțl-va pași, mulfămil: Par’că nu­ mi vine a crede... Se așazi din nou: încet, încet... " Vrea să cetească, ițise îșl ia de samă, și ca sălbătăcie. Așa dar s’a sfîrșit: lumina-I stinsă. ANTON, hotărtt:—AI două-zecl și șaptelea nu-i măr va apare tocmai peste o lună; fără a putea să-I stingeți. CĂPITANUL:—Vom vedea, vom vedea... Iei se așază pe-un scaun, vrtnd să cetească. ANTON:—Noi nu cunoaștem stăvili. Se aud trei cicăniturl la ușa de-afară. Zgo­ mot in sală. Anton, Sofia și Mașa se uită unul la altul cu spaimă. UN JANDARM:—Cine-va fuge. Inse-I în ur­ mărire. CĂPITANUL: — Numai de cît să se pue mîna pe Iei... Cercetînd foaea tipărită: Dar lea să vedem articolul de fond...Cetește mormăindșiaprobind din cap : Ce drept, ce adevărat.. Cetind: leală cine-I autorul celor mal mari rele de pe pămînt... Cătră Anton: Orlov avea cu desăvîrșire dreptate: voi îl combateți în privința asta, ne­ apărat Dar Iei are dreptate. Cum îl chieamă pe cel ce-a iscodit tipografica?... Uilîndu-se în foae: A, da... Gutemberg. De-ar fi să trec vre-o daiă prin Nuremberg, n’aș face alta de cît să-I scuip statuea, pentru tot răul ce l a făcut omenire!. Asta-I părerea mea, nu-I așa... Doi jandarmi, abiea rasafiind, întră n sală. Anton, Sofia și Mașa scot pe furiș un oftat u- șurat. l-iul JANDARM, în mină cu-n pachet asemă­ nător cu cel adus de Vasile:—Ne-a zvîrlit asta între picioare. Și Pavel s’a împiedicat și a căzut. Iei arată pe-al doilea jandarm, care afirmă ținînd o batistă la nas,la care se louise-n cădere. far^os» cutră țntăiul jandarm:— BIBLIOGRAFIE REVISTA IDEEI Th. Cornel:— JVIentalia. Tipografia 7in rului „La Românie". Prețul 3 lei... Avem nu numai plăcerea, avem chiar bucuriea de-n semnala aparițiea unei asemenea cărți, interes aparte pentru cel cam satul de felim cum se serie mal în de obște în zilele hoastre.. O pilda ie chiar bucata ce publicăm fo fruntea numărului de față. înfumurarea, per. versitatea și lașitatea sînt apoi zugrăvite a/ devărat cu mina de maistru, zugrăvită mizeriea, a cărei posibilitate de dăinuire, sub au­ rora nouă, pe care ni-î dat să o întrevedem fără îndoeală ca piere. In siîrșit cartea asta nu le numai un ciclu de creațiunl simboliste a unul linăr scriitor, cum s’a zis, ci o carte care vorbește, destul de clar, despre lucruri pe cari le înțelegem cu toții. De înțelepțirile ca să riu zicem numai de farmecele Iei, sînt mulțl cari ar putea să tragă folos... De pro­ curat de la autor: 61, slr. Cometa, București. De la Cercul Romînia Muncitoare, de procurat cărticica Cuvinte adevărate: Lupta de clase, de Dr. Tatiana Grigorovicl. Această cărticică, alcătuită cu multă pricepere, care inițiază minunat pe profan, într’un subiect de mare interes, ieste întaea dintr’o serie pe care îșl propune s’o editeze „Lupta“, orga­ nul muncitorilor social-democrați romîni din Bucovina, care apare la Cernăuți. Ca pildă de expnnere, cărticica de care vorbim nu le fără folos a fi cercetată chiar de inșii in asemenea chestii inițiat!... A apărut în București, de curînd, o bibli­ oteca noua: Biblioteca Lumen. A publicat pînă acuma un șir de cărticele bine alese, cari, în ori-ce caz, nu abat de loc spiritele de la, pre­ ocupările mai înalte ce le-ar avea. Intre aces­ tea laras Șevcenco, de Dobrogeana-Gherea, una din cele mai mișcătoare descrieri.,ce au ieșit din pana acestui iscusit critic și autor social, poate singura descriere mișcătoare, care ne mirăm chiar c’« trebuit să aștepte .atîtde mult pentru a fi retipărită din non... In ,sîirșit cărticelele bibliotecel «Lumenn costă cile 15 bani exemplarul. De vînzare la librării. l-iul JANDARM, posomorit:—Dînsul a stîns lu­ mina pe scară, și, înainte de a ajunge la ușă... CĂPITANUL, zblerind: — Măgarule. Idiot ce Iești... Aspru, cătră Anton: Cine Iera?...Tăcere... Din publicațiile aflate la Revista Ideei' Știți prea bine cine Iera ?.., Cine Iera, vă-ntreb... Jărtfele Țarului, de M. Askinassi. In RomiTăcere... Am să vă fac leu acu? să vorbiți... A, . ?ar£e- ?a/e: Ce mizerabilI...Anton se smulge de o nește de Oh. Warlam. îndurerații și Chinuitorii, din faiftilțele încn • dată din minele jandarmilor și se aruncă asupra căpitanului. Doi jandarmi punind mtna sorilor romîneștl, de Calus Gracchus, *Neattrnarea*, 11 numere.«Tribuna pe dtnsul, l-tmpiedică. Dinșil abiea il țin. Căpi­ tanul s'apropie șl răcnește la iei: Ce vreai să 4 numere. Ambele de sub direcțiunea va faci, păcătosule?,.. Cătră Sofia, care pltnge cu ^Problema agrară*, de Toma B. Aburel. să sfîr?!?tT 0 dată cu văîcăritul ? MAȘA, scoasă din fire:—Nu vom avea acum Col. R. G. Ingersoll : Dumnezeu ?i oferea I JS dJep.luI să P’fagem fără devoea voas1 put.erî maî tarî de cît voi... M. Maeterlinck i Datoria noastră oea socia CĂPITANUL, bufnind în rts: — Ha, ha, ha. P. Kropolkin: Cătră tineri........................ ......... 50 Poate ți-a veni în minte să dai vre o jalbă... Ha, Pani Lauis: Sindicalismul Francss. . ‘-,' P.Lafargue: Materialismul economic al luiwar vîtm.8’" CU n’?te OamenT M voî’ Putem face ce C. Dumitrescu-Iași: Cele doua morale.- . Fr. Stackelberg ; Femeea ?i Cortina cade repede. Euoluțtea Capitalului, de Gav. Ddvill . gg;?0-.. UXX1-X- - UXXX- 9=10 București, Strada Epurtlor, 10. ETICHETE ! ; . i i i i j i ; j j : I ; i | ' < PiUă _ mai ............... mult Pili iă să vie vremea a ne ocupa .1eflpre oameni și lucruri, despre aiiludeiri și siconcrete, sintem nevoii! a ne ocupa de-o ;aI,j dală și de ceea-ce numim etichete. Moti­ vul ieste că prin adoptarea de cătră niște par­ tizani, convenim, poate (lin nedocumentare de­ plină, uhc-ori mal puțin circumspecți, cărora im p u t o m să nu le atragem, în treacăt, luarea aminte, si prin exagerarea sau mai bine denaturarea, de cătră niște adversari, nu nu­ mai din nedocumenlare deplina dar și din inte­ res une-ori, mal puțin .scrupulos!, s’a ajuns să se Iacă, din astea, o adevărată perturbare, o adevărtită zăpăceală în spirite., Din pricina aceasta manifestarea upor silinți priincioașe, pentru o acțiune comună, fecundă, prin suspiciune,.leșie mâi totdeauna înlăturată. Ciiîe nu știe, spre pildă,’ că Ie destul să etichetezi, pe ceTina! bine inlenționat om, cu un nume, care se bucură în’ de obște de o mizerabilă faimă, pentru ca toate mijloacele’ce le-ar li puș, acest om, în,mișcare, pentru cauza Cea mal superioară, să-I fie,’ pur și simplu, macar în parte, anihilate. Prietenul Varlam își aduce aminte de încercarea făcută de noi, acum mulțl ani, la Rotopaneștl, de a vorbi cu țăranii, cînd a fost destul ca un arendaș, din cunoștințele noastre, nu ne­ priceput negreșit, nici din pornire de «Înduri rele, în dispoziții înse de mucalit, să spue că măsu­ rile ce Ie propuneam noi, pentru curmarea relelor (lc (Cari suferea gloata, Ierau socialiste, pentru a wea tot entuziasmul țăranilor, ce părea că-1 aveau pentru Iele, și a-i face, încetul cu încetul, v ^simțite, să se depărteze de noi... A fost estul un chibrit, scăpărat de-un mehenghiu, KrU-Ca fieaPa Hămîndă și zădărîtă, îig stare ’le.ln ghiarele Iei o pradă ori cu cită vip. *r?’ să fugă p-inft aproape' să-I crape fierea, cf, jxnsa.,de cea ma! cumplită înfiorare... Firește vL,’,dr1an’î Șîieau de sentimentele ce le avea gucirn” Pentru socialist!, stieaii de prigonirea de nui,.?0, Neurali, «socialiștii», din partea guverran î ‘. care’ drePfc vorbind, nu se cam bucuidiîy',0 -oc> prigonire ale cărei efecte, chiar de ti. 1 n'ntr’însii, dintre țărani, ce-va pipăite, snno î,L 11 țnintea lor, nu numai că le socoteau delnfpînf11Z^a^e extraordinară, le maî socoteau ne^puiij’p1 k vedeau par’că căzînd asupra ri aduce la UUI cunoștință Inse alt caz: Un tlnăr, însufietiUe'hbe' • tneste un plan’ trecut prin scoli speciale, alcăplan, prin care crede să-nlăture, ma-. car in parte, exploatarea cea nemiloasă,‘de care șuiere obștea. Doritor să-și amelioreze planul acesta,^ sau ori și cum să albă o părere com­ petenta asupra-!, iei îl supune unul socotit de finisul cunoscător, cunoscut în deobste ca un anarhofag, pentru-că nu putea Ii curat' ca stră­ moși-! : antropofag... Acesta, în loc de orl-ce altă documentare, răspunde simplu,... că planu-I plin de idei anarhiste... LTn caz cînd printr’o vorba sacramentală, nu se înstrăinează pe cine-va nu­ mai de altul sau alții, ci se înstrăinează chiar și dș sine... Insuficiența de orientare, și aco,lea le dată și neajunsurile Ia cari se poate expune un om care, chiar cînd urmărește îmbunătățirea slărel multimel, nu voește să-și primejduească prpprieâ-I stare, neajunsurile’ la cari se poate ex­ pune un om cu idei «anrțiiste», știute sau mal curînd neștiute’.. Chestiea, Ie recomandabilă asemeni purtare, și poate lea să fie adoptată, mi vorbesc de șu­ gubeți, de maniaci și de oameni cari se învîrtesc în cercul unor interese meschine, ci de oa­ meni cari urmăresc cu adevărat binele general ? Cu toate astea, râmi! înmărmurit, cînd vezi ca pană și din acești din urmă, macar în parte, au aceea-șl practica în favoare. Marele nostru critic și dialectic distins, care întrebuințează atîta obiectivitate și cumpătare, cînd vorbește de alte categorii sociale, nu găsește altă expresie, cu care să calegorisască o sumă nedctermindlă de inși, pe cari o convenție omeneasca i-a numit «Anarhiști», pe cari poate să-l determine orl-ce capritiu,’ adică să-I desemneze în voe orl-cine, de cît expresiea de smintiți... Un motiv, mal n-rav încă, de supiciune... Nu rămîne de cît să se treacă în revistă acești «zmintițl», ca să se vadă fată de cîțl, cine-va cu discernămînt și bun simt, rămîne cu capul acoperit.. înțelegea marele critic si dialecticianul distins, a carul activitate Ie do obiceiă luminoasă, sa treacă, cite-o dală, și prin eclipse. înțeleg ca puterea de concentrare să nu-I fie lipsită de margenl Iar nimeni tiu-1 silește să-și dee... “ ne fată. Nimenea nu-) silește de a nu pune punct,’ maî Înainte de a aduce vorba de Anar­ hiști. Mm ales cînd... și așa, margine Ie nnul articul au fost depășite de mult... Carn0,1’ Asemeni efect îl provoacă un om isteț, REVISTA ideei pnaK'1 Vo^ ,nal mult să ne-arate ce temeni: se UN AN, 10 NUMERE, 5 LEI uri(?J)Une pe această masă, lipsită de ori-ce Abonamentele sc trimet prin mandat: | e» șovnelnică, păcătoasă, par’ca onenthJQri?.1Car avea-o, dacă un concurs de impre- D-lui P. Mușoiu» 10, Stnda opurilor,—Bucnr«$h. n ar izbuti sa i-o dea, n’ar șterge mare �O Revistă, upăruță chip să vulgarizeze cunoștinți teoretice sociale, In loc să-șT vadă curat de astă, in măsura puțintel conducătorilor Iei, printr’o notiță insinuantă, care trădează un vecină ranchiun, caută să vorbească de-un anarhism, cărui... propaganda social-dcmocrată, atît în miș­ carea trecută, cît și în cea prezentă,i-ar li tăeat orî-ce putință de dezvoltare... Cine știe care â fost anarhismul acela, s’o spuc... Altă notită, mal vorbește dc-un sindicalism revolu­ ționar,... pe care unii ar fi căutat a-1 propaga și la noi,... propagare, firește, funestă, de-mpledicat... Această poză de luptă, donchișotească, se arată cu ațîta mai deșănțată, cu cît, aprigii luptătorl, înainte dea fi tăeat cuî-va, cu adevărat, vre-o putință de dezvoltare, și de-a ii îinpiedecat, pozitiv" la ce-va propagarea, lasă baltă o luptă slîntă, o luptă care, ablea începută, le-a și ruinat sănătatea... Firește că din asta, din pă­ răsirea vorbitei lupte, mișcarea noastră nu s’a păgubit cu nimic... In legătură cu asta, un mi­ litant, ini de puținii valoare, pe care un motiv încă nedeslușit, ’pănă acum, pe deplin, pentru noi, motiv ascuns în dosul acelei «rațiuni dc stat® mișelestl, a făcut să fie acuma pribeag, mestecă și Jînsul Anarhismul și Revoluționa­ rismul mereu, dacă nu cu scopul, cel puțin cu efectul să se forhieze leară-șl o atmosferă (le supîciune, împotriva celor ce ar voi, în mod cu totul dezinteresat, să contribue la o educație socială, integrală, a maselor. Lucrul nu-I nou, dar să fie în de obște bine știut: noi nu venim acolea cu-n titlu, c’6 etiche­ tă, care ar înfățoșa o concepție strimtă, pentru care am cere prioritate. Pentru noi, silințele tu­ turora, mal ales cele coordonate, cari răspund unor. situații determinate și din cari decurg, au rostul și rațiunea lor și sînt menite, cu toate, să concureze la a ne mină mal departe de pe treapta evolutivă pe care stăm. Am zis silințele cele coordonate, dar ori și ce silinll, în dc obște, concurează, în mod necesar, tot’ cătră acelas sllrșit. îndrumarea catră alto destine, si anume cătră cele întrevăzute de cătră cei maî clar vă­ zători, atît de nelnfrîntă, de irezistibilă ieste, in cit nici nu putem concepe că ar fi cu pufbița de pus vre-o stavulă, acestei' îndrumări, prin ce-va, of£-cit ar conlucra aici, să zicem, ge­ mu dezordinel si al răului. In cît, un procedeu mult mai înțelept, pentru noi, ar li acela de-a demonstra, cum-că afară de silința noastră, extra-calculală, cea mai chibzuită din toate, toate celelalte sil mii, ori și cum le-am numi, pănă si lncatușcnle tiraniei, cari întețesc împotrivă-i dez­ lănțuirile cele mai pline dc loc, nu pregătesc. In cele dm urma, de cît o eră de hună stare obștească dc independență .și de acord... Asa-că, daca-I vorba, ar fi mai bine ca lie-care să adopte practica noastră, care ne-a dus chiar de-a drep­ ții aici... De altminteri, firește, numai noi purmirP.K ° ‘‘l ?xetl,c,,leL n celei mal chibzuite purfiir . numai noi am tins cătră «Ursitul acesta nbscdu cnșlienți, ocolind toate zbaterile !d‘-’ - ^lpmS' _________ REVISTA IDEFJ 430 în realîhlle 1101 ganizam VU îmljIertica nimica de la ora noastră cea mal strlnsă, mai incor- data, dc la munca cea măsurată, pe care nP greșit că situațiea noastră ne impune s’o adoptăm" și care, după noi, Ie factorul -cel mal pozitiv do progres. Trebuie inse să avem încredințare-) adîncă, cum-că această muncă a noastră, a cărei tradiție voim s’o facem sau mal curînd s’o păs străm, n’a fost nici o dată, chiar această muncii a noastră, uniformă, netulburată. Chiar în năuiitrul organizației noastre s’au manifestat nenu­ mărate’ tendinll, am putea zice chiar izbucniri ceea ce Ie și propriu unei lupte de clase, m’ care nimeni n’o contestăm Această luptă de clase, a prezentat, în toată vremea, cum Icra si fatal și cum Ieșea s din materialitate, cele ........ mal „ djferite aspecte.. Așa că Ie curat de prisos, blama, a discredita, .„w., niște camarazi îi/cele^din ’ urmă, ale căror mijloace, cari nu-s nici capri­ cioase, nici nestrămutate, nici fixe, în cazuri date, avem chiar noi nevoe să le-adoptăm... Vor­ bind de cele semnalate acdlea, mai mult de cît discreditul sau blamul cul-va, știm foarte bine că nu s’a urmărit de cît înlăturarea unui dis­ credit propriu, urmărit, de cătră stăpîniro, în mod viclean, să-l întindă asupra unei întregi colectivități, ca să poată s’o înfrîneze mai fără risc. Dar â lua vicleșugul stăpînirel în serios și a te apăra cu înverșunare, muțind o porecla atribuită ție, cu toate 'însușirile Iei voite, mutînd-o ce-va mal departe, socotind pe altul mal *111 stare s’o poarte, a te folosi adică de aceea-șl infamă prejudecată, Ieste o perspicacitate... cu totul deșartă... In cele din urmă, vorbiți cît voiII de cuprins, pe care-1 puteți scruta cît voițl, pentru-n cît mal limpede înțeles,. vorbiți cît mal rar înse de titluri, de etichetei.. P, Mușoiu. DE MEDITAT La li Noenibrc 1887, în urma exploziei unei bombe, fură spînzurațl la Chicago aocialiptil-ariarhiftl, Augutt Spiee, Adolf Fischcr, George Engel și Albert R. Parsons. Asta în urma unul proces nedrept, în care nevinovâțica acestora fu totu-și vădită. In amintirea morțel celor ce s’au numit «■Martirii din Chicago», publicăm aceste două scri­ sori scrise de Albert R. Parsons, personalitatea cea mal în vază din asemenea dramă. „L’Erc Nouvcllc1'. Cook Couniy Bastile, celula No. 2p, Chicago, 3 Noembre i8Sy. Cătră editorul „Tribunei”. — bi coloana Vocea Poporului, din Pagina Populară a șdițiel D-vs de astă-zl, unul din corespondenții D vs întreabă; Pentru a pune capăt unei discuții» bine voițl a ne informa dacă anarhistul Parsons are sau nu o religie? La întrebarea aceasta Dvs răspundeți „nu“. Pentru a închide o discuție privitoare la credin^ țele mele religioase, discuție care se ya rid’0*?®, greșit in urma asasinatului mieu judiciar, rcu să va fi peste putință să mal vorbesc, vreu rx spun atît cercetătorului D-vs cît și orl-cul, cum-că c—- rel*' ‘1 a-zi de giea, așa precum Ie înțeleasă și practicată credin|ă cătră cel ce o împărtășesc Ieste sau omantie cu oarbă a unor cinstiți superstițioși, sau o care se înfășură ticăloșii. Putințe Dacă există o Ființă.supremă, un A lot . D-zeu care cîimuește Univetsul, plane a, actele sărmanilor muritori, de ce atunci 1 REVISTA pază ascultarea față de iei dispretuesc și calcă po^s aie? De ce-î pun la îndoeală integritatea și l leg ită bună voința, statornicind guverne, promulinSi lefii făcute de oameni? De ce se servesc, g firșH, de arma sîngeroasă a războiului ca să Hs țț ’să perpetueze aceste legi și guverne, operă nus Pe p onn£ea mea, dacă i se poate da acest nume, t 0° Cine trăește bine, moare bine. Nu există Ieal"it un D zeu- Omenirea. OrI-ce alt soiti de rejKfnu le de cît o bătae de joc, o iluzie sau o IlgLană, o mistificare, o cursă. Albert R. Parsons. Celula No. y. Coolc County Jail, Chicago, g ■aoembrc 188y. — Cătră Albert R. Parsons ,si. ,ora sa Lulu Eda Parsons. — Din partea părintelul lor. — Cu rugămintea de a nu se des­ chide și ceti această scrisoare înainte de 11 NoemIjre 1888; — Scumpii, prbțioșil miei copilași, scriind aceste linii, vă încrustez numele vostru plîngînd. Noi nu ne vom mal revedea nici o dată. Ah, co­ pilașii miel, cît vă iubește părintele vostru de adînc si de mult. Noi ne arătăm iubirea, trăind pentru cel pe câ.ri-I iubim. O dovedim de-asemenl, mu­ rind, la trebuință, chiar, pentru Iei. Alții vă vor da amănunte despre vieața mea și despre pricina crudei și nenaturalei mele morțl. Tatăl vostru ieste o jertfă care s’a oferit, singură pe altarul Libertățel și-al Fericirei. Vouă, vă las moștenirea unul nume curat și-a datoriei îndeplinite. Păstra-1 ți-o, întreceți o, covîrșiți-o. Față de voi fiți drepți, și nu veți putea fi nedrepți față de alții. Fiți curagioșl, cumpătați, bucuroși. Mama voastră. Ah, lea Ie cea mai mare, cea mal nobilă dintre femei. Iubiți-o, ascultați-o, cinstiți-o. Copiii miel, scumpii miel mititel, vă cer să cetiți mesagiul acesta la fie-care aniversare a morțel mele, în amintirea celui care a murit nu numai pentru voi ci chlar pehtru copiii nenăscuțl încă. ...Adio, scumpii miel, fiți bine-ouyîntațl. Tatăl vostru. Albert R. Parsons. In Rominește, de Mina. CRĂCIUN ÎNTÎRZIAT I o proastă poveste, pentr'un întirzlat ' vraciuri, poveste pe care fără-n docală că o scriu pentru mine, pentru mine singur, numai pentru mt.ne‘ Pentru-că cel ce știu să cetească nu vor ,01 s’o priceapă, lear cei ce-ar putea s’o priceapă ™ Știu să cetească. Dar a vorbi în pusJ* le ? îndeletnicire care nu li-i urîtă poeților, e nimenea nul ascultă. Așa-că-ncep: * ci/» ^QSi 0 UTl uncheaș, înlr’atit de bătrin 111 nu pupm să ne închipuim mal bătrin. Și *st Uncheaș aiit de bălrlnl era sărac, intr amn!e A*ărac> cum nu putem să ne închipuim de \*arnc- Ca să vă faceți Intru cit va o idee eJ}^rîn^a llll, închipuiți-vă că trea de cind în t ă pe lll,ne oameni. Și ca să vă dați sama eL^va ae sărăciea, lui gîndifi-vă ca n ^e‘la nici nimic din nimic, nici un nnme “l«Car. caCJÎ t0(lte astea, iei urma să trăească fimd^itif'\a 8PPr<mța îi zisese ntr'o si, cind'Un Mbdare răbdare, biet sărmanei,- La C^ciun ori altul al să ai și iu <e»a in ideei ----------------------------------- ---------------- 131 de ,a Crăciun la Crăciun duinm^ m-eTeU‘ t,n"ezl>lor dulcea făgi. Na '. .necamat: «Bine. bin,. An ielneă pentru Crăciunul de-iwum. Fâră-nline Aștept». "" nepmlm cel B‘ne. Și nu-l venea nici ideea să caute %îna cea mincinoasă, sau numai o proastă glumeață Cu toate ca, pentru această glumă destul proastă tel ar U putut-o învinovăți pe tot dreptul. Pen­ tru că, ce sorți avea de a fifost hărăzit cîndva cu ce-va în papucu-lf Nici unul. Fără îndoeală nici unul, fiind-că pentru asta-l lipsea condițiea cea mal de căpetenie, aceea dea avea un papuc. Dar lei na căuta pentru asta, bietul, pricină, nedlndu^ șl samă măcar că toată lumea rldea de lei cînd zicea : «Răbdare, la un Crăciun sau altul, am sa am și leu, ca toată lumea, ce-va în papuc. Răbdare». Ceea ce iera de-un haz cople­ șitor, chiar pentru cel mal buni oameni, pentrucă astea le zicea totdeauna desculț. Și așa, din copil ajunse flăcău, după aceea bărbat, pe urmă matur, pe urmă cărunt și în cele din urmă, bătrîn, bătrîn, bătrîn. Și fără să obosască, iei repeta de la Crăciun la Crăciun, încrezător în dulcea făgăduință a rîzătoarei, glumețd zîne Speranța-t « Bine, bine. Na le încă pentru Crăciunul de-acum. Fără-ndoeală inse că dresă (ie pentru cel viitor. Bine, bine, aștept». Se înlîmplă Inse că dete întruna din zile deun prăpădit, de-un vagabond, cu picioarele goale, care răcni la ieli -— El, Ia ullă-te colea țintă in ochii miel'ăm leu nasul așa făcut, să primecc sfirle? — Na, dragul mieu, răspunse bătrînul. Pari, din potrivă, mal în stare să dai de cît să pri­ mești; ’ ' — Afuncea, zise celalt, suferă să țl dau una, c’o meriți. Iești un păcătos de bătrin, dobitoc. — Pentru cet răspunse bătrînul. Și mal la urmă, cu ce drept Iești atît de puțin politicos față de mine, mă rog. — Cu ce drept îți vorbesc în chipul acesta, răspunse vagabondul, cu dreptul, află, sărmane om, căs fiul tău. , « , _ Te voiu fi făcut atuncea, striga bătrînul, dormind, la vre-o oare care calică. Ori-cum, fiule, să ne îmbrățoșem. , Și cu duioșie l-îmbrățoșă, bunul bătrin, pen­ tru-că nu ținea la necaz. Celalt înse se în­ toarse la vorba-i, zicînd: A — Cît pentru ce, iești un păcătos bătrin, dobitoc, lacătă pentru ce. Ce tot îndrugi de-atiji amar de ani: «Bine, bine, nu ie inca Pefl™ Crăciunul de acum. Fără indoeala înse ca are să fie pentru cel viitor. Bine, aștepți așa, nelribnic ce iești, voeștl s ^p și mie, rtnced burdufl u, ,înx - Aștept Crăciunul făgăduit de zină,.ci d «nizz avea țz leu, ca toată lumea, ie-ia-n papuc. aCnnf si Se întâie ^en^enea ^ bM tlmpM ce etnd nai na. ei a. niCÎ fS Mlr!nu!', F°a,C '* “; nu n.’am gtndU la ^nenea "‘"“'Atunci incl.ee cMlalt, cată dc te gW' �■ REVISTA ideei 133 la asta pentru Crăciunul ce vine și cată s4 ai un paduc cum se cade. t , nnmaBan cu ban, bătrînul economisi, dm pom na ce i se da, ca să poată să-și cumpere un papuc. Iei se lipsi chiar de hrană, chiar mai mult de cit înainte, vinzindu-Șt cojile de pine pentru a le preface in gologani Din pricina asta, slăbi, slăbi, slăbi atit do tare m cil nu lera omenește cu putință de închipuit pe cme-va mat slăbit. , < Cind veni Crăciunul, abiea u mat rămăsese atita putere ca să adune ctte-va găteje să aprindă un foc Dinaintea acestui foc inse, tel putu pune, rod al economiilor ș: .înfrinărilor sale, putu pune, in fine, ca toată lumea, un papuc în picior. Si adormi bucuros, mal încrezător ca ori-cind in făgăduința zinci Speranța, alinindu-se cu ideea°: „Crăciunurile trecute necontenit au fost altfelui și alt feliu și alt-feliu, dar, negreșit, Crăciunul cel bun va f Crăciunul de-acum)). Ah, și ce somn dulce ava, plin de visuri pline de fericire, sărmanul unelteaș atit de sărac și atit de bălrin. Visuri lesne de îndeplinit de altfeliu. Da, da. foarte lesne de-ndeplin.it. Pentrucă nu cerea nici de cum cine știe ce lucru mare, bietul sărac. Și zîna Speranță, după ce l’ajăcut atita vreme să-fl amăgească durerea, ar fi putut să-l mulțămească fără s'o coste scump. Iei se vedea cii amindo iă picioarele încălțate, cu amîndouă nenorocitele lui picioare, cari co­ lindaseră atît, goale. Se vedea mîncînd în fie-care zi o zamă deasă și caldă și Dumineca, o mîncare de carne. Se v dea bind la fie-care masă un păhăruț de vin și furnind, după asta, o pipă umplută cu tutun proaspăt. Se vedea făclnd asta in pragul unei căscioare scaldată-n soare, sau înaintea unei vetre plină de jar. Se vedea cul­ cat într'un pat, cu saltea, căpătăiu, pernă și al­ bituri, da albituri... Zină Speranță, ztnă Spe­ ranță, nu tc-ar costa cine știe cit, dc-aî da toate astea, chiar toate. — El, zănalicule uncheaș, ce-al capăt t in papuc i Ce ai căpătat în iei, tată? Cc-ai căpătat? lea te uită; Deșteptat de strigătele acestea ale vagabondu­ lui său de fiu, bătrînul se ridică înlr'un cot și, cu ochii holbați, se uită. In papuc nu lera nimic. Un cine, trecînd pe acolo, ridică piciorul și se udă în iei. Vagabondul rldea. Atunci sărmanul bătrîn își dele sama că pururea slujise drept bătae de joc și, scoțînd un blestem, muri. Vagabondul, izbucni inir'un răcnet, r dică pumnul spre certă, uscă papucul cu barba celui bătrîn, după care il puse-n picior. Și de-utunci, cu papucul acesta, în dreapta, în stingă, înainte, înapoi, dă cu piciorul in vanga întregel lumi. Crăciun, Crăciun... Jean Richepln. RECOMANDARE. Waii-a Jubîir“ Utln, MnUrhh.i n'^Handiu^-ie 71- U*‘ daL‘ asLl ' buna < • . , ear.- dispune această tipografie, eum o rarJiim asăciafi ce-o conduc, a '-u p’rivL;,‘ 1 tl' Vor aVr'1 afaceri cu diusa vor «‘tăcuți.. Adresa: Slr. Acad.miăi, 19 ------------------------------------------------------REVISTA JDEFJ 133 SARA CEA MARE nrlcorc: — Doi »>cmbri din comitetul presei sint in c;munul adăpost. Gam greu.. %Ptidcntu’--° tipograf la ce folos ? Un laboratoriu Vezi Nr. trecut din «Revista Idn(,i( ACTUL AL il-lea. — O camera mobilată biirluccxo mijloc, o masă, alaiuri două scaune schiloadc, altele, C0[ imprdșliele fără nici o regulă prin odae. Spre peretele /!*' slinga, in fund, o masă hodorogită, de scris. ron dulap. O ușă la dreapta. In planul inlăi. o canapea J.ci, O pereche dc pantaloni alirnați inir'un cutii, în perele. lj0,C' fcreslre iu fund. La stingă, vederea dă intr'o picafă hu-ir iear la dreapta vcdcrca-i slinjenită de o biserică... [)„!'- prinț. Iu Bancherul, 25 de ani, zvelt, barba fi părul din cal-, afară dc blond, bătind in alb. Barba ascuțita. înfățișare' nedumerită și vocea groasă. Haine roase. Surtuc de dril alb jiletcă montantă, pontaloni deschiși, vărgați, pălărica boțită’ Grlgore, 27 dc ani, haine dc lucrător dc fabrică, la git un fular vechia, roș. Studentul, W ani, uniformă studențească, Iși tot scoale cascheta. Ochelari albaștri. Vorbind, face, gestut-'î apucă nasturii dc la haina celui cu care vorbește, sau se plimbă cu pași mari prin odae. Doctorul, 30 ani, înfăți­ șare serioasă, barba mare, neagră, gesturi potrivite, oc/irlari. Persoanele dc mai sus, cu Vaslle, beau ceai și fu. mcază intr’iina, afară de Grigore. In timpul vorbiră cc va să urmeze, vorbesc cu aprindere, se întrerup unii pe alții, zbicară, sc opresc, se plimbă de la un capăt la cclațl al odăei. La ridicarea cortinei toți par cazați intr'o meditare adincă, cu capelele plecate, stau, care pe scaune, care la masă, care pe prichicinl ferestrei, care pe canapea, care in picioare. Studentul, prinindu-i, dă din cap: —Hamlețl ruși... Cuamărăciiine: Capetele in jos... Frumoasă jiriveliște; Ați vrea musai să muriți, al? Dar, cel puțin, ducă vieâța vi-I o povară, vindeți-o scump, nu o dațl pe nimica.» Pauză... Halde, ridicați capul. Trebuie să vă repet leu eoea-ce m’all învățat voi ? A sosit timpul. Polițica ne decimează rindurilc, fără milă... Tipograliea descoperita.. Arestări iu masă .. Casele călcate in toată clipa, .și, pentru nimica țoală, consiliul de războiu... Ce mal așteptați? In fortăreață to­ varășii noștri vor să se lase sa moară, iac grevă de foame.. Aștepta-vețI mereu ? Doctorul, inlrcrupindu-l: — ...N'am isprăvit sji vă poves­ tesc încă tot. Cea din urmă lovitură, care a hotărit greva, Ie intimplarea unei tinere camarade, Masa. Vaslle, dinlr'o dală interesai:—Una din cele de la'tipogralie? Ce i s'a inlimplat ? Doctorul: — Sub cUvint că regulamentul închisoare! cerea semnalmentele exacte ale preveiriților, paznicii o despoeară in fața jandarmilor și ocnașilor. Studentul, aprins, eu toate, că ceilalți nu iau aminte, cil doctorul urmează:— .Și găsiți că nu Ie încă de-ajuns? Doctorul: — Toți arestațil aflării despre asta numai de cit. In închisoare veștile se comunică din celulă in celulă, bătind in perete intru’un chip anumit. Anton Tlatciov, auzind asemenea lucru, ceru să vorbească comandantului tortarețel; din întimplare guvernatorul fiind de față, i sjJ plinse direct. Guvernatorul inse-I răspunse curat :’«DâCa s’ar fi inlimplat ce-va... a, nu zic ba... Cu ironic: Dur ■ni­ meni n’a profitat de împrejurare o... leata opinie# d-hil Gu­ vernator gelieral Rechnin. Studentul, ca și mai înainte: — Ce grozăvie. , Vaslle: — Poate știi ce-va despre Solia Ivanovna... 1 lea le Una de la tipografie. . . Doctorul: — A încercat să-și tae beregata ni-n cio’ de sticlă, găsit din întimplare. Un paznic inse a observ' sila-• prin gaura cbeeL.. Asa-că trebuie să trăească cu de-a d,e-asi. Vasile: — Numai' atit ți-a spus temnicerul ? M știi ce-va, doctore, despre Anton ? Doctorul: — Nu, nimic. Grlgore: — El, bancherule, cum stă casa? . k Bancherul:— O intrare de 3 400 de ruble : 1 ‘1UL un judecător de provincie, care nu vrea să i se ști mele, .și care ni le trimet ca partea noastră de la 0 tenire primită. Ghelluelile noastre slut grele de timpul de față. Șeful nu mi-a trimes parale, Aștej» de ruble peste cite-va zile Mașinii cea nouă a cos. și mal Ie .și transportul. , .x mda Grlgore:—A, da, lera Hă uit A .și fost introdusă | contrabandă... Uite depeșa. , Bancherul, cetind :— «Măria bine»... //mp0*'" Dar uțl găsit o casă in care să se aranjeze atace 11 Bancherultoate astea trebuie căutat «ă fle ,,p cil mal ctirînd mașina I ovarășil din St. Petcraburg '" „ot «ă lea asupra-le mal mult tipăritul. Las la o parte 'jjtatea și pnnie.|dea de a aduce tipăriturile tocmai de- Doctorul:—A, metresa Iul ist ,.Tr »^tSd,:x,’a':‘lull,' ■Cu MiMr^fo,r ™ Studentul: — Ar trebui măcar doL unul do strofă loms: N’aș putea fi leu al doilea?... Las să lin leu ' mal m!?!?’ f0“r,(‘ »r"p: ~ Vieaîa Uo “e trebuească *Doctorul: — Numărul viilor din i Lumina* trebuie nesil să apară la timp. Vaslle, care încercase, să vorbească, cu toate hdrcruncgrBancherul: —Un nenoroc... Și ce bine mergea greva. ruc studentului, c’o voce liniștită, dar cam tremurătoare ;— Studentul: - Mult mal nimerit praful do pușcă... lovară.șl, am nevoe de variație. Nu se .știe cil o sâ nial Doctorul, cu Unific: — \ orbești cam mult, tinere, Invăue nevoe să stau ascuns aici... Să părăsesc orașul, nu vreu. Hlt să așteptați și sa va stăpmițl, tu și cel de-o părere 31 am dat cu totul cauzei.. Dar, credeți-mă,... simt că nu .. tino, speranțe neprevăzătoare ale patriei. Bcțiea crec_ ,nial pot fi bun de nimic-.. .S'e oprește dc-o dală, apoipe-un ca nu ion rugător: Nu mă inlăturațl... îmi voiu face chiar mic ciun-va, prin chiar martiriu vostru, să-I aduceți vre-uu mșu-inl, cu acest prilej, un mare serviciu. Mina mi-i si­ neajuns. \ icața Ie sfinta, și bunul simț, singur, ar trebui gura... Mă cunoașteți... Treaba cade in sarcina mea... S;1 vă oprească de-a o atinge. După un tiran, altul, si asa Grigorc-î stringe mina-n tăcere. inal departe... b'acc o mișcare cu mi/m: Strădanica; Danaidei*, Bancherul, sculindu-sc și plimbindu-sc prin odae: — Studentul: —Numai prin fricft-I vom infrina. Frica Ji-I Mizerabili bani... gjngiirul cod de morală și de dreptate. Grlgore:—Nu le plinge, bancherule.. Ge ne-ani face Vaslle: —!• timpul să se sune clopotul siugelut... fără de banii tăi? Tu Iești ccl mal puternic susținător al Studentul: — Bravo Vasile, clopotul singelul. De-alungul nostru,... fiind-că cel dintâi lucru ce s’ar fiice, arestindii-te, intregnl lumi, glasu-I să fie auzit, pentru a deștepta la ar fi să ți se conliște bunurile. Ce ne-ani face noi Iară f ine ? fapte pe cel ce mal dorm încă. Bancherul, desperat:—Trebuie de stat pe loc liniștit, .și Doctorul: - Singe rece mal intăl, june. Dacă voim să de privit cum voi vă dațl vieața... Cn-n ris amar: Pe cind ne folosim cu adevărat de starea actuală de lucruri, să leu inii dau bănit zdrobim vrăjmașul, trebue.ște să ne unim, să fim strin.șl Grigore, cu o mișcare dc renunțare: — Iești incurabil... cu ceilalți. Mi-I teamă inse că se vor depărta de noi... Acum trebuie să plecăm... Călră student: Tu o s:i mergi Studentul: — Liberalii ? Ducă-se, păcătoșii, Pănă .și purecii cu mine la cartierul general. Mal avem de împărțit cite-va lor li-s morțl de groază manifeste... Tu vel sta in laț# bisericel Sfinta-Ana... .irâBancherul, cu disjireț:— Burghezi Ieri, burghezi mine, lind dulapul: la-ți o pereche de cizme .și-o bluză Nu pier­ Studentul: — Robi buni numai să sărute biciul care-I de timpul și scliimbă-te iuie... Manifestațiea are s;i lie super­ lovește. bă... O să vedeți,... o să vedeți... Rănii! cu bine, Vasile.,, Doc­ Doctorul : — Ce mal pleavă de cuvinte. tore, vino: tu vel Ieși cu minn pe partea cealaltă. Studentul: — Io mal bine să faci, sau să discuți ce-va, Grigore și cu Doctorul, ies. In timpul acesta slndcntiil a de cit să dormi pe-un timp atit de priincios, .și pe care îmbrăcat o bluză de lucrător rus și niște cizme bucea, pli­ mal tirzin n'al să-1 mal poți intilni... Cu pornire: In junind celelalte cfccle in dulap, llanchend se plimbă prin odae. ru-ne totul doarme. Voi sin tel! prea dăinoll, prea greoi. nerăbdător, vorbind cu sine încet, apoi iși ia pălărica și Cele din urmă pierderi oare v'au doborit ? pardesiul, stringe tăcut mina lui Vasile și a slmlentulni și Grigore, înlrernpindii-l: — Liniștește-te, liniștește-te. Noi iese numai dc. cil in iiring uccslnea. . Studentul:—Lasă nu te mal necăji, bancherule... Călră le-am ascultat cu răbdare, nimeni nu te-a contrazis, ceea Vasile: Rămas bun. Na, lera să uit. A trebuit să-țl trădez ee poate ar fi fost greu... Inlorcindu-se. călră doctor și apițsind pe, cuvinte: In convingerile noastre toți sintem unaIeri adresa. înml, .și nu numai de astă-zl, nu-I așa, doctore ? Vaslle: — GuI? Doctorul. - Nu va trebui să rămînem numai singuri in Studentul:— Anei Rikanskaia. Vaslle, iute, cu interesAI vorbit cu lea? Le mal lace . luptă, să dăm liberalilor cu piciorul. Studentul: — A fost Ieri la cartierul general Dc la des­ .Grigore: — La urma urmei o să fie siliți să lupte .și Iei coperirea tipografiei, a trebuit să stoc ferita. Acmp nu i.1 noL ‘1° vronie sau mal tîrziu o să se sature mal stă in locuința cea veche, ci la o mătușa a lei m d ,ot coșească, să tot aștepte. 3i u kl so simte atit dc sigură, in cit a putut risca Iipit i ~ ■V'h și ce sprijin ne pot aduce Iei ? Pănă și oraș. Și aici Cind m’a întrebat despre line, i-am dat i,,’.1’11 isprăvitul unul banchet, ablea de au curajul a să vie' la u comitet. n'" K na cu sfială cuvintul banal «Libertate». R Vasile,1 cu imputare: — De ce al făcut asemenea lucru ? sn 4 erui: — Staliea roșie, leata ce-I inspălmîntă. Studentul:— A stăruit. . uîh.r ențui •’ — Și idealul lor cel mal înalt Ie un stai conVaslle, mutfămil, dar mirat: - A stăruit ?... Cădi pi ' ’ cu un ’»onarh in cap. ‘ n , cflerul: — Gu cnut si baionetă, ca și mal înainte. 3 Studentul, indreptindu-se călră ușă, sc inlilneșlc-n pr«y trofic °re : Ia ,,iaI bine Bă nu uităm greva... Lovind pneu Arlna : - A, bună sara, bătrînică... Bagă de samă de raiul o’1 masă: Greva trebuie să izbutească. CuVasile a) nostru și-1 îngrijește ca ochii din cap. cinli gre1Vlșlilor H'nenintă să scadă. Comitetul, în conseArina, ca de 50 de ani, cu părul cărunt dc P !„ vor ..'h» 10t.ârit să se miște. Astă-zl, după amiază, Iei se adusă de șale, dar zdravănă incă: — Ehei, am ri« (tafnr ,ja rinei biserici, printre cari și aici, în bise- mult mal consecvenți do cîl iei, și nu h sa iuti | ■ ,‘Sfillta Ana- ^râtind fereastra care dă spre '"studentul,d?Snd.’ - Da, așa le- mal JJult‘ ’e vor '•'* c*ncl grupuri se vor întruni după asia și <4ri 8ei1r,|>ra‘lica Pe 1:1 vetrele lor, cin tind. Aceasta le va înVasile, care n’ascnltă: De o generație,, de Snînzurat In’ '"aiutp 1,lentul ‘i'î solidaritate. Numai așa vom putea urina ne slujește. A fost dădaca ui Alexis Ral . - himiiul. ,‘0^rito‘,_lc<ltIfl co îzbînda mi.șcărol do a-zl cată să fie Și de atunci... Sc llllot,rce ..rnce:\ Sfiner^’ ani colindat din casă in casă,... toți pa- 85Dac’am avea medalii de dat, tu al f râde... Bă­ 'i-ebuLta 1°. ‘“credere. Spiritele sînt aprinse. Mișcarea țului Andrei... Dar numai {arul dă diconijilnSniSă lz,)ntească ,și nu trebuie tulburată... Alt-feliu mas Pleacă. ; . dc pe masă, lliqre>“ si n°rI’ce încretlcre, Iear cauza va fi în primejdie nins bun.. m>« l(ie inimi pnaharcle n Arina, /««» Sc îndreaptă ^““‘cntele nUr sili să recurgcni la mijloace Ar na, trebăluind pnn odae. Țaru l P ‘"/iW/c: are să ne nial S va aceea, am scris guvernatorului, Rechmn, ca, ^le cu <iț e(irl ■■a(le y-:z:!c: Oarennilt O--' t «?(îins «zuăn °C| Vre"° n,anifcstati‘î. zi!C,C i^hnV^tă’/l’ n» se k astea», ca să nu creadă c’ar II chiar astă-zl, ?! vor vnJncskice cum-va si să ație calea greviștilor, cari f'1'Mo l0?dea do drum liniștiți, imprăștiindu-so In mahaIear de-șl va pune in minte să inru Va cedn V<? Sc?I)a de soarta ce-o merită de mult... Socot X’?”" Poiim ’ ° t ata asta» guvernatorul nostru... *U riuetj. ne vo,n avea reprezentațiea de adio... Toți rid... • reprezentațiea de adio a dansatoarei Flora. ? Al/î,ia a,)I de Ci’,dcare n o asculta . Til. incrpe n țucra printre dinți o se „rea mea melancolica melodi . ..ut j>... Vasile, surprins, isco­ dind din cap: Iear, I* 1 ln lf(J D£l| ț(a. tunoa9tem preșle- din șucral fi « Dinsa urmează, iz^ddorTNu sUeC inFlă ^ba Arina... Rlndmnd inainlc. �HEVJSȚA IDEEl ■134 REVISTA IDEEl Toți la feliu. Frumoși, curagioșl, cum se cade Hoți... Zărină pantalonii sptnzurațl tn cuii'i, mormăc: Nn, nu șo poate ca să nu-șl atirnc pantalonii in cuiu... li m d«n cuiu și-șț vede de treabă. Vasîle:— Cind ni se întimplă s’avem și noi doua pe­ rechi. Arina, [ară a asculta: — Toți Ia felin, toți. Vasile: — Nu bodogăni degeaba, Arina. Par’că ce poți face: omul Ieste cum Iesle. - ' Arina, atirnind pantalonii in dulap:— Știu... La felin, ca boabele de mazăre dintr’o păstae... Merge spre Vasile ; AI auzit vre-o dată vorbiridu-se de Alioșca, do Alexis Ratlov ? Vasile: — Ce întrebare? Arina, rnindră : — l-am fost dădacă... Se pune pe tin scaun... Bleata mă-sa a murit in ziua cind l-a făcut, și așa mi s’a dat mie să-1 cresc. Cel mal drăguț băeat ce mi-a fost dat să văii,... blind ca o copiii ță .și hun ca uri sfint... Dar... Dă din cap: Sîngele, prea fierbinte ii alerga prin vine, și intr’o noapte,... b cumplită de noapte neagra, po la miezul nopțel,-. sosesc jandarmii... Blestemății de cinl, l’au legat cot la cot și-1 luară. Și de atunci nu l-am inal văzut niciodată.. Sc tinguește, legănindn-și capul ca'o bo­ citoare... Chiar tatăl său n’a avut dreptul.. Ci-că părul i-ar Ii încărunțit ca cenușa intr’o singură noapte. Nn m’au lăsat nici pe mine să-I string in brații, amenințindu-mă cu închisoarea de vohi mal dărui. Cu glas stins : N’am știut măcar, nici cind a apărut înaintea Curiei de judecată, nici cind a murit... Călăii.. Nici nu împlinise două-zccl de ani.. Alioșca.. Alioșca... Sălbatec: Ucigașii... Nu le voiu Ierta nici o dată... Măcelarii... Liniștindti-sc cu inertul și ștergindu-șî ochit: Dar etnn te chîeanlă pe tine, care ți-I numele de familie ? Vasile:— Ce are atace numele mieii: camarazii, acolea îmi zic Vasile. Cind voiu ti mort, Iei vor pomeni de Va­ sile: alții nu vor avea nevoe să știe cine Iera... Arina, dînd din cap ginditoarc, tace citc-va clipe, apoi de-o dată, aducindjt-și aminte : — A, Iera să uit, toantă ce aînt... Feciorul vecinei, Sașa/băețelul cela drăguț, vrea să-ți vorbească, inse, nu l-am lăsat să între... Inse nu se dă dus, vrînd cel puțin să te întreb cînd ar putea să vie... Toți acești domni, prietenii tăi, îl Iubeau. Vasile: — Fără-ndoeală, poate să vie cînd vrea. Trei crocănilurî. Arina: — Uite, iți vin alțl musafiri. Nirneal n’a mal primit atitea vizite... Dar, nu face nimic. Vasile: — Dacă-I o damă, zi—I să între, fără să mal în­ trebi alt-ce-va... Arina pleacă și deschide numai de cil. Vasile, nerăbdător, aleargă spre ușă. Intră Sașa... A, Sașa... li întinde mina. Sașa, orc-o 16 ani, uniformă de licean, dă mină cu Va­ sile, sfios: — leartă-mă, to rog... Scoale din buzunar o carie f« o dă lut Vasile: Iți mulțămesc. Nu pot să-țl mulțămesc îndestul. Vasile: — Al și mintuit-o? Sașa. — Am cetit-o de două ori. Vasile: — Cum se poale? Sașa: — Am devorat-o... Câni încurcat: Te rog, Va­ sile,... oare se primește orl-cine, mă veți admite, mă veți lua și pe mine ? Vasile, cu bunătate: — Uite ce-I trăsnește acestui băețel prin cap. Sașa, cu căldură: — Aș vrea să lepăd uniforma asta, să alerg să-I ajung, să lucrez cu Iei. Nu știu ce iri-atrage spre Iei și nu mal pot suferi. Cu desnădejde: încă doi ani, păhă să isprăvesc școala-I prea mult, nU mal pot aștepta. Vasile: — Ie Încă timp, și nu trebuie a fadă' nimica fără să te’gihdeștl mal Întâi bine, Sașa. Sașa, aproape plingind: — Bleata mama,... ce durere’ a a li pe lea... Dar trebuie... Vasilc-l privește cu simpatic: Aș fi vrut să arăt cartea și altor colegi si să le cetesc părți din lea, ca s-o iubească și lei. Aș voi să vorbesc despre dinsa la toată lumea. Dar in loc de asta sint nevoit s-o țin ascunsă în buzunar și să leu sama a nu cădea... ț ascund o carte ca asta. Ce rușine... De la biserica din lața pătrund niște sunete de orgă, cc se opresc o clipă, apoi tncep in răstimpuri din nou. Ambii asculta: Ce bine e °rrRa (1,’~aicL Uo ,a »ol nu se aude nimic... Se lume V.. . slincfa sc uită pc lea : Cc de-a «■«■•’isfd "fnf CC a astă-fcără... Trece la masă, ia o Vf'rov4k!.p10<,rVI b^mc/c și se nîtă la ilustrații: A, Sofia de-o duîâ T^a~1? Privești ținta portretul, apoi Vasile, îngrijit: — Ce-I, Sașa ? Sașa, plingind cu hohot: — Profesorul ne-a spus a8[4 că nihiliștil sint niște făcători de rele, drojdiea societăîei Și ă trebuit să stau la locul ihleu, liniștit, fără zi'" nimic. Mă gindeam la mama... Trebuie să dau meditații ra s’o fac să trăească. Caută să se slăplncască, fără să poat({ Mă duc acuma. Mal vin leu altă-dată.. Pleacă, șlcrglndit-și ochii. Vasile, mișcat, tl urmărește cu privirea, dinii din cap. Ici sc plimbă prin odae, gesticulau! Se duce la fereastră, privește afară, se-ntoarec,'oftează adinc, sc așază pc canapea, cu minileinerucișatc după ceafă șucrind melodica rusască. Peste cil-va sc întrerupe, cnn(bl(j inainlc. Orga. O ciocănitură la ușă, dar n'o aude. Ana, in tocă și jachetă, intră încet, dă cu ochii de Va­ sile slind pe canapea, ocolește masa in virful picioarelor, sc apropie de iei pc la stingă, Vasile, văzind-o, sarc-n sits aleargă la ica, șl-î slrlngc mina, tăcut. Veselă: — Nu le miri că mă vezi? Vasile, cu o voce adincă, eu înflăcărare: — Te așteptam. Ana, mirată: — M’așteptal ? Peste putință... Zhnbihd d aincnințindti-l cu degetul: Nu-I fi cum-va năzdrăvan ? ' Vasile, ca Și mai inainle: — De zece zile, heincelat le chiorii. Ana, glumind —Și leu să n’.iud-nimic... Mal serioasă •_ Pur .și simplu, nu mal pnțeain suferi carantina Incliipuește-țl. mă duc. la tipografie că do obiceiu, mă uit la fe­ reastră, nici un ghiveciu cu Hori Norocul mieii că por­ tarul nu Iera in ghereta Iul .și nu dădu cu ochii de mine. Mă întorc înapoi și alerg de-a dreptul la Comitet. Aici mi se istorisește dezastrul.. Mal aflu că polițiea scoto­ cește întreg orașul, vrind să dea de urmele profesoa­ rei de franțuzește... Mă reped numai de cil acasă, îmi fac geamantanul, spun nropnetărescl că plec la Petersburg, și mit duc de-a-areptul la mătușă-mea, în strada Parcului. Vasile : —Strada Parcului ? Ana:— Da., și ce-I de mirare? Vasile : — Nu departe de Operă ? Ana:— Alături... Sc vede pe fereastră... Măinșă-nica, văzîndu-mă, ineîntată, mă copleșește do întrebări despre St. Petersburg. Buna bătrină habar n’avea că mă aflam aco­ lea de șase luni. Bărbatul Iei Ic funcționar la Finanțe, și, firește, vrăjmaș de moarte al socialiștilor! Cite-o dată singură rîd, dar acolea-s în siguranță, ca și cii|d aș fi sub aripa lui D-zeu. Cu toate astea Ie atîta de greu să stal ă.șa fără treabă, să trindăvești, fără să lucrezi pentrn cauză, fără să stil nimic ce ’se intîmplă, ce fac al noștri. Să nu știi nici măcar de mai trăesc, ori ba... Cu pornire: La urma urmei n'am mal putut, mfi duc la Comitet, și aco­ lea aflu... Cu-n Ion impulălor: Aflu 'că D-tă Iești incă aici... Și mi se dă adresa D-tale. . Vasile, inlrerupînd-d și infrînindii-i biicuriea: — Iești aht de... politicoasă... astă-zl, Ana. . Ana, cu duioșie : — 'Imt ziceam : bietul băeat, sufere,.. trebuie să sufere si iei, negreșit,' acolo, ca și mine..; Vasile, ca și mâi înainte:-'X va să zică, n’al venit mi­ mai p.entru cauztf... ’ , . nli Ana, dind din cap: — Mă gindeam, Vasile, că se impinisegă zece zile de cind nu ne văzusem... TțtcnutinuuȘi-ml închipueam că te apasă timpul. . Vasile, încurcat și îndurerat:— Ana, tu îți baț .1° mine... Inie: Sofia mi-â.spus... . Ana: — Sofia ? De ce amesteci pe Sofia aici < < Vasile, resemnat :— Nimic... Sc. plimbă J”*',* °‘[n_ Ana, in prada uminlireî:— Solia, bleata Solie. ‘ _0 ton, ce li 's’o 11 intîmplind oare in clipa asta . .știre despre Iei. rUnd:? Vasile, cu asprime: — Doamne, și la cc-ar idiom Ana, îngrozită : — Cc spui, Vasile ? . m fie Vasile, cu amărăciune: - Cauza, Ana, cauza mamu toate. Ce au aface ființele? .. .j xăii de Ana, iiilrislală:- Ce s’a intimplat oare tillC, le mal cunosc. Și încep aproape a mă cU inVasile: — Ana, are să se isprăvească deg doelele tale. . . urmărcște. Ana, iniputuIoare — Știi bine ca poliția l)c cC că în fle-rce’ clipă poți să cazi peșcheș in ,n pebiinien’al. plecat încă, Vasile, și stal așa P(‘„ 1”c -. 0 |;dtă <,JI Vasile: — De mult, dft mult Iera sa m , , (j foSt... Sofia, cu Anton si cu Masa,... făr.ă-ndoeală, m' Ana: - De n’ar fi fost ce? Spumb sp“n.c^ n’ar fifost Vasile: — De n’ar li fost... Cu caldiira. pentru line... „nitcalu Pc neașleplalc, iiifăiide ochii, și cu o voce A”?’. De n’ar li fost pentru mine... '"rUe ca și cum ar fi cerul de la îca un răspuns: — •S. q fi părăsit nici o dată, plccind de la tipografie. Is,U*1n reculcgtndu-sc iute : — Nu ți-I Iertat să. Iii atit.de .văzător,.’. Oameni ca tine sint trebuitori. “'T/qile^ -imbind amar: — Trebuitori... Amcnințind: Da,... .. trebuitor, dar aicea... acum. S Ana, ingrijalâ: — Tu mă-ngrijeștl, Vasile? Qe plănueșil | 1,1Vasile, ironic: — Tu, și îngrijită de mine? Ana cu trislcță: — Ah, ce crud Iești. Vasile ca și imiinle : — Ana, cauza înainte de toate. Ana îuplind cu sine: — Ah, Vasile, mă torturezi. Vasile, ca șt mal înainte: — Pururea vorbe mari. Ana plccind ochii in jos, căulind să-și stăpinească laruiiilc> ingină cu-n ton de imputare: — Vasile, Vasile,... Si sfii cit rău iml faci. Vasile, căindu-se și mergind cu pași rari prin odae : — [cartA-mă. Vasile nu mal există... Cel pe care-1 al in față le altul.» Se aruncă pc un scaun, după care, linguitor: Cc's’a făcut, val, Vasile cel de odinioară? ' ^na : — Vasile cu inima de pleatră. Vasile: — Nu de pleatră, ci de ceară, această inimă mizerabilă, pe care o palidă seîntee o face să se topească întreagă, pe cind cel mal sfint foc nu-I in stare să-I în­ călzească răceala... Cu hotărirc, bătind cu pumnul in masă: par focul acesta va înăbuși scinteea nelegiuită și va în­ cinge inima renegată... Deznădăjduit, c'o uocc stinsă: Unde-I Vasile dc-odinioară ?... Lasă capul pc spate. S'aiide orga. Ana, venind la dinsul pe dinapoi și netezindu-i cu amînitoua minele părul: — Ce s’a intimplat Vasile ?... Cu du­ ioșie: Vină-țl in fire... Vasile, c’o voce rugătoare, cu ochii închiși: — Nu-țl lua ruinele, te rog. Cit de dulci sint, cînd îmi umblă prin păr. Ah,,ușurare divină... Dc-o dală deschide ochii, cari trădează lnpta-1 interioară: ar voi să vorbească, dar nu poale de cil îngina: Ana... Ii prinde minilc, le trece pe fa(ă-i până la gură și sărută cu pietate ambele palme. Ana l-ascultă zîmbind, plină de fericire. leac ici urmează, gemind, c-o voce stinsă: Ana, ce-al făcut din mine,... din inima mea... 0 cirpă... o treanță... Ii lasă nunilc, se ridică ți pă­ șește cu pași agitați prin odae. Ana, înmărmurită, uilăi și intui, răminc in picioare o clipă, apoi se pune pe-un scaun, aproape de masă, fără să îndrăznească să-și ridice privi­ rea. Vasile trădează in toate mișcările Iul turbiirarca carc-i ziigriimasc întăile lui vorbe. Cucii vorbește inse glasn-i devine mai curgător: Nu fii supărată pe mine și nu ride de mine,... sau mal degrabă... I7ii gest indiferent: Sau mal de grabă rizl, dacă-țl place. Puțin iml pasă, nu mal am nimic de pierdut. Știu prea bine că numai în romanele vechi, dragostea Iesle cel mal de căpetenie obiect al viețel. *nsc> 81,,t dezarmat sî-ml fac efectul celui mal stupul Romeo. Am luptat în zadar; Nu-țl voiu cădea-n genunchl, ,nu-ți voiu jigni nici auzul cu-n «te iubesc® de romanță. Nu-țl fie teamă, in privința ăsta nu m-am schunv-• ,J)ar trebueste să-țf spun un lucru... Cu căldură: VieațaJărfi tino iml Ie un chin: nu pot să o îndur mal ■”u^un copil si nici un flăcăuaș. Știu.că vor li fe'"5 cari eă-ți SaineUe poate, dar sufletu-ml Ie supus unc ^nfrmte atracții care purcede din tine, așa că nu mal 8nJ pe mine s'tăpin. Totul Ie tulburat în mine Nu mă »>d recunosc leu pe mine si nici nu vreau să mă mal rc^nosc... cu-n ton mai liniștit: Veneai la tipografie m fier riJ?,ZL”! Icra martiriul, Iera muceniciea cu-ncetul. Am tnhni a,u ini:orcat să scap,... in zadar. Nn Ie vorba de o oaS cc trcc‘;. Ie dbrința,... intensă, grozavă, elementară, drDi‘, suverană. Dacă’ dragoslea-I asta, i-un iad. ®»rr raî (l(linc mișcată: — Vino, Vasile... /fi întoarce fațu nnr,,!^ -pc earc luminează un zimbet dulce, Vasile sc l>nl mlr’nn salt. Ica ridică ambele brațe și-i apucii ca- cZa rc. ,nînî- V(ls^ 135 m noapte, spre tine, brațele lor cele mari ? Te dezmlerdeșteptai™"’ ln8C at'1 dU1CC’ atlt de lin’ că n te Ana: — Adevărat, al suferit atît? Vasile, ca și cum s'ar fi deșteptat dinlr’un nis: _ Tu Iești, Ana, intr’adeyăr ? Nu sint oare nebun ?... o prinde m brațe, rostind: .Vna.... Ana... Nu visez oare? Ic aevea? Ie cu putință ? AnarI oare in brațele mele ?— Tuiguilor ■ De ce a trebuit, atunci, să sufăr atît ? De ce asemenea clipă vind atît de tîrziu? Ana: — Vasile, fericirea vine oare vre-o dată prea tîrziu ? Vasile: — Da, une-orl... Face o mișcare cu mina, câți cum și-ar alunga niște ginduri întunecate.: Dar fericirea-I de față, o am, ce-ml mal pasă de celelalte? Ana: — Nimeni nu și-ar crede privirilor. .Mindrul, neinfrintul Vasile-n genunchi.. Amindoi rid. Vasile: — Prea iubită— Ii sărută degetele unul după altul. Ana: — Niște oameni serioși ca noi, ce-ar zico lumea văzindu-I sărutindu-se așa?... Rid amindoi. Din stradă, de afara, pătrunde zgomotul unei mari mulțimi. Vasile, tulburat, uitlndu-se țintă la Ana: — Ah, fericirea mea,,., scumpa mea fericire plăpindă... închide ochii ți face o mișcare in aer cu mina, ca și cum ar fi vrut si oprească o arctare ce piere. Zgomotul de afară tot crește... îmi sca­ pă,... zboară,.,, piere,... nu vreu s’o pierd. Ana, cu imputare, punind.hu Vasile mina la gură: — Vasia,... Vasile... Asculți: co se petrece oare afară? Vasile, părind nepăsător : — Greviștii s'au întrunit în mal multe biserici, între, cari mal cu samă aicL Acum se pregătesc să plece, să se întoarcă, in masă, pe la vetrele lor. Ana, cu un ton dc surprindere, veselă:-— Și leu să nu știu nimica. Ie drept că nu mal am nici o noutate, de mult... lea bal la fereastră, să ne iiltfin... Rtimoarea crește, crește mereu. Vasile, rugător și îndurerai:— Stal locului Nu te ducePlăpindă mea fericire... Aparte: Nu mi-o răpi. Ana:— Las să mă duc, Vasile, te rog. Vasile, iot in genunchi, face accea-și mișcare cu mina, ca și cum ar fi vrut să prindă o nevăzută aripă: — 0 scap,... fuge de mine... Din stradă se nude un cintcc, alte glasuri sc alatureaza pc. descrește, cu cil mulțimea înaintează, deșartă pe. rind, rina, apoi at picafa. ■ Auzi? Ana Vasile, .sărind in sus <desperai!— Ah, ce ciută ? Aș vrea Voe.i» w;;’ «Imprăștiați-vă. Nenorocirea vâ s;I mă răpăd șă/le strig mne cu Air Ana la fereastra din stingă. paște»... Se pune Ana:— Uite, Vasile,, ce frumos Ie. Mărețiea liniștită a poporului Ie sublimă. Cu cită'• încredere pășesc. De unde le vine oare asemenea singe rece? Al crede că sint in altă tară, că n’au știut nici o dată ce, sint cnuturile și cazacii... Vasia, n’au fost degeaba strădănuinle noastre..Aurorama­ relui viitor începe a se ivi. Vasia, ce fericită mă simt... Se lipește de iei. , . Vasile, cu groază:- Ana, n’auzl?.. Gavaleriea,...cal... Ana:— Nebunie, închipuiri. Iești atît de nervos, de coVasile:— Mi-I groază... Cu desnădejde: Ana, nu vreau, nu pot să te. pierd... O slringe la sin. _ nespusă înseninează aceste figuri obosito. Știu că wua d. Wsil tle pUteF$r r uS u moale: Cu pre ul de ă ciștiga pe Ana^ cu , C' l,P^l de vlagă, cu fafa’nirc minele Anei, caia Ia ica cap. a"spo^- Copil... nfbun, prea iubit...rJ lCar buzclc lor sc ating inlr'un lung, in J°s, a-sla’ Vasilc> alc căraî brafc s.laUaU si cum ar fi cruciș și-șl înalță pieptul in sUSr’' ' . ale. in,r-ul apese cu o aprindere și mal mar . . 4 ”Acea*t« depărtează atunci de buzele 9ttlc> reminind fafă-n față și ochi in ochi... Scump nebun... locul odael șt se sprijină di reclin,pme inlimplări. urechea ațintită, ca m [napPoi sprc Vasile... Ana privește intr’una, cu braț'd am, Are să Înceapă cintA neîntrerupt, nu șovăesc, inte mereu. Ascult*.• yasile, n’auzl? Gintă fără nu fug- Fuge *>iereu. sA le pese de puști. Ina t < {nd picafa plerdn. �REVISTA IDEEl 136 Î37 REVISTA IDEEl Vasile: — Merg să intilnească cortegiurile purcese de la celelalte biserici. Ana, veselă:— Vasile, ascultă; ciută necontenit. Vasile, vesel și îcl N’rtre să U se intimplc nimic, Aniifa. Au să se împrăștie in liniște, singuri, negreșit, ne­ greșit. • Ana, ne măi puțind de'buc'trrlc:— Vasile,’Inulțimea cintd intr’una; ‘ ' Arina, întriud inccet se duce la fereastra din stingă, Intin'-ind brațele înainte, spre stradă, mișcatăAscultați cîntecul pe care-1 cinta Alio.șca al nileu... . Deschide fe­ reastra, cintccul răsună mai tare, după care sc stinge, încet, încet... Ce frumos cin tec, nu-I așa ? Și cum îl cinta... în­ cet, încet de tot, să îiu-1 aiixă curii-va tată-său. Ana, triumfătoare'.— Și a-zl se cîntă în mijlocul străzel. Arina încearcă șă cinic cu corul, inse nu izbutește, apoi rostește vorbele fără artă, inse c.ii Căldură, emope și entu­ ziasm, cresclnd, după ritmul melodici cc pătrunde din afară in odac. Arina, cinlind ■ «Steagurile noastre,'deasupra trenurilor filfii-șl-vor marile lor falduri roșii, ca sîngele. Regi, tre­ murați, că. voi sintețl cel cari le-ați muiat in sînge nevi­ novat»’. Ana, o privește mirată, ingtnind după dinsa, strofa cc vine... Vasile, mașinaliccștc, însoțește Ici inlimplarc pc cclc două femei: — aGlasul nostru, mereu răsună mal tare, ini­ mile noastre, pururi viteze, pururea mîndre, pururi cu­ rate, lumol mal cu tărie vorbesca. Din depărtare se aude. itn ‘răpăit de saluți. Vasilc-șl as­ cunde fața intre mint. Cu groază Arina lasă sa-i cadă capul încet pe piept, iși șterge lacrimile și iese incel din odac. Alia și Vasile rămin locuiții ca Inipîclrifi. Imnul din stradă încetează și-n depărtare se înalță zgomotul unui mare tumuli. Unde glasuri- încearcă in zadar a ciula mai departe. Se. aud criinpcc de melodic. Alta salvă. Vasile, implorator: — Anuța... Amurgul umple pc. nesimțite odaca. Aria:' — Simt fîlfiirid în juru~ml aripile morlil.' 11 Vasile : — Pe lingă hol. A trccii salvă. Cu o bocc îrcmurăloarc: Anuța... Ana, înfuriată: — Răbdarea a ajuns la cele din urmă margini. Trebuie să- lucrăm cu o îndoită ardoare'. Vasile, co vgcc stinsăAnuța, taci, te rog. Asta-I crud. Ana, apropiindu-se cu încetul de iei, îhglnâ cu grijă, duios: — Vasia..'. i ‘ . ‘ Vasile, înăbușit : — Mi-I frig, ' nri-I frig. Vin mal aproape... Ana s-apropic, iei o cuprinde in brațe: O putere neîhdurată vrea să hu te răpească .și nu vreau,... nu vreau să te pierd... Ca și cum ar fi implorat pc cine-va: Nu mi-o luațl.. O pauză... N’a fost de cit un vis... A trecut.... Ana: — Vasile,... ți-aducl aminte decîntecul ce se cinta ades în cartierul latin din Paris: eVleața Ie scurtă : pu­ țină speranță, puțină visare și apoi rămas bun». Vasile, mașinaliccștcȘi apoi rămâg buri. Arina, dă năvală in odac, gemind Ah, Dumnezeule, ce grozăvie, Sașa a fost adus străpuns de baionete... Vasile:— Sașa? Aleargă prin odae nebun. Arina :— Dumnezeule... Dumnezeule... Bleata măria. Mă duc la Iei... Iese repede. Ana:— Ce de suferințl pretutindeni. Vasile, cu o voce turbată:— Anuța, să plecăm, să fu­ gim... Iute, Anuța... Se întrerupe. Apoi, peste o clipă, aparte, parc că rugător :— Numai un ceas, nu cer de cit un ceas, un ceas de uitare... Tăind acrul in semit de oprire: Nu acmn,... nu acum .. Se aud trei ciOcăniturî scurte... Răcnind... Nu ucum, Nu acum... Apoi, ingîntnd iute: Nu acum,... nu Vasile, după cilc-va clipe, cu ochii închiși, thfrttibid. durerea, răspunde cu hotărtreDe loc. ‘“-fi GrigoreCe-I cu tine, Vasile? Vasile, ca și mat înainteNimic. Asa, ne polmh,» Grigore: Strada Parcului si strada Palatului..’. Vasile, itilrerupindu-lleu îmi leu strada ParcuFiir Grigore:— Poarte bine. Cum vrei. Totul va II Ilr‘11( tit. Izbindă bună și rămas! hun... 1 ^a11 siringa mina și dispare. Vasile, ca țiiituit' in ])r , urmărește pe Grigore cu ochit. °ff« Ana, apropiindți-se încet-: — Despre ce Iera vorba? Vasile, mașinaliccștc: — Despre nimic, la o Matei,i, ■ fără nici o însemnătate. Sc (tșcăzu ămindoi pe canapea. Ana, neliniștită: —Dric tu tremuri, Vasile... Pi c"l>rindc capul intre mini. Vasile, plecat, sc lipește de ied, apoi, eu-n glas Itifăgci. nat, incel: — Ah, lasă-mă șă-ml Odihnesc cal”il pc sinul tău, .1 bietul cap. Ana, dulce: — Linișteșțp-te, Vasia, ce-I asta? Vasile, obosii: Ținc-ml'de veghe, Ana: — Dormi, Vasile, dormi. Vasile, ca-n vis: — Ah parfumul, scumpul parfuih al părului tău. Ana: —Dormi, dorini, sărman copil. Vasile, rugător: — O clipă doar. Ana: Te voiu legăna dulce, dormi, dragul mleu, dormi. VasileO clipă doar,... o clipă. Ană:— St... Liniște. Tăcere... CORTINA ACTUL AL III~Iea. - Salon modest mobilat La stingă, o masă, scaune și o mică sofa. Masii cu samovar și pahare de ceai: La dreapta un birou vechia pe care, intre altele, șe Văd două sfeșnice cu luminări. In, dreapta și in stingă, uși. In fund trei ferestre. Sara... Varvara, Tania Maria și Ana beau ceai. Pe masă, o sticlă cu coniac, pahare, prăjituri. Maria, ,?2 ani, toaleta de vizită: — Va’să zică... Iești mai de mult aici, Ana.. Varvara, 45 de ani: Sini vre-o .două săptăinînl de cînd ai venit, nu-I așa,... Ana ? Ana :— Trebuie să fie vre-o două săplămlm. Timpul trece atît de iute la D-ta, mătușă. Maria : — Macar îți place ?. Varvara:— Abiea* de Iese: zile-ntregi• și le petrece neîntrerupt în casă. Ana:— Te simți atît de bine aici. De. alțfeliu leu am venit’pe mătușica s’o văd. Tania, ca de vre-o 20 de ani. Toaletă de vi­ zită:— Al foarte mare dreptate, și nici nu-I vre-o plăcere să te plimbi în timpul de față pe stradă, Pretutindeni tipuri suspecte,... soldați— Varvara, cătră Maria, așezată alături de ie(i pe sofa:— Nu prea-i place să leasă, afară doar de zilele astea din urină, cînd a trebuit sa se ducă să-șT vadă o prietenă cil care .a. venit ‘ P la Petersburg, împreună... Bleatn, iera bolnava, Ana: Vasile, a snnat cine-va, Pentru tine. Vâsile, crr și mai înainte :— Nu acum,... nu acum. Vasile, si1 a trebuit ca Ana să-I ție lie alaltăerl ț«10 și 1,0'‘ 1u* r ’» Ana:— Asculți ? Arina a plecat la Vecini. ’ A sunat - păhă hoaptea tîrziu. lereaîh atît de nolimșu> / cine-va. Tocmai în ziua acelor întîinplăr^ sîngeroase, f Vrtsifr se îîndreaptă zdrobit spre ușă. Ana se ilucc la fercastra din stingă și se ntlâî afară, așa ca Grigore, care se cari le știi... Val ce cumplit lucru. >...... tnlodrcc cu Vasile, î* ' in semi-inUuieric, nu dă cit ochii tic. Maria*: — Tot asa Ie si astă-zl. iCA dinsa. Grigore■ cu Vasile, In pragul uțeî, vorbesc intre dinVarvara, turburată:— Ce se mai petrece, fOJ/i șoaptă. u<<lucrăm. tere:Trebuie... - ,A.su,K,t ceasuI' ririd»! nostru de acum spune ?. ** Maria: — Se percheziționează prel•tulinden), în :.VVasile, rcpdind : — Trebuie... toate casele : nimeni nu scapă , vreIK:”S’:‘u Hdicat baricade. Străzile Șepci*' Varvara, din ce in ce mai neliniștita ■ Me rlurl ‘,e de fi,nge sînge. Nu se ?tic r,T* uci>I sînt. Asa că polmlne? - Nu chiziționează?... Iși prinde capu-ntre inine/cu copii* fi mai inainte Măria:— Vecina mea pleacă mm‘POftnine-.-. • ’-"=l cil asprime Stnî îa-ndoeaîă ? în streinătate. , rvara, ca și mal înainte: — Oare de ce ? v ja. — Cică nu se va mal întoarce în Rusia, atunci cînd nu sc vor mal cere pașade cU *■ PL'.r fvnria:— Adică, atît de rău am. ajung? Xaria* — Bărbatul Iei Ie advocat, și zice că i ,tp-să ne așteptăm încă și la mal rău... lrVarvara:—. be-alaltălerl leu credeam Inse ^Mqrja;1—’Ce liniștite, dragă Varvara: armata nustiit măhălălile, unde sîngele curge puhoiu: cldai’ aici, în oraș, nu cutezi a trece nici peste dr/X-.s-i' urmează înainte vorbirea. Ana’ vorbind cu Tania, lingă fereastră: — Vin să’-nif văd aici pe mătușa, încă de pe cînd iprun în pension. Tania: — Si acum, studiezi Ia Petersburg. ^imțin încurcată: - Da. Tania:— Ciudat. Mi s’a părut că te-am văjrut chiar aici în oraș, nu de mult... Ana, ca și mai înainte:— O părere, nimic nial mult.. Tania: — Ah, ce frumoasă trebuie să fie vioaia universitară. In toate zilele, conferințe, apoi atiti camarazi.. Visul mleu ne-ntrerupt. Ana:— Pe ce n’ai făcut din Iei o realitate? Tania, mal slăbind vocea:— Am avut un caz nenorocit în familie. Ana:— Adevărat? Tania:— Frate-mîeu Iera student, și luînd parte la turburărî, acum trei ani, a fost trimes in Siberia. Și de atunci nimeni nu mal îndrăz­ nește din noi să pomenească de universitate față de tata.. Schimbînd vorba și privind pe fe­ reastră: Ce vedere frumoasă de-aicl. Ana, distrată:— Da,... Parcul... Uite și Opera... Tania, privind pe geamul din stingă: — De partea asta se vede toată strada Parcului. Ce nesilrșită procesiune de becuri. Cu toate astea strada nu-I mal puțin întunecoasă... Mi-ar Ii frică, să mă plimb pe’ lea, singură. ^Mnindouă rămin uitindu-se pe fereastră. Ma­ na, după ce a tot vorbit cu Varvara, după puImd șovăire, scoate din buzunar; cu băgare de samă, un petec îndoit de hîrtie tipărită. y,arYara> curioasă : — Ce-I asta ? I J”aria:— Am găsit-o pe scară. Am mal văzut e astea și-n alte case. Intrînd acolea, călcâi pe a-.. Nu putuj împotrivi, și o ridicai... Dai’ (hi a£Ve îd buzunar, si-acasă nu Îndrăznesc s’o mtn ^Ulnnezeule sfinte, dacă ar da bărbatul s’o ? psb3 *ea- Vreau s’o cetesc repede, și apoi încoace Maria, s’o văd in an ? SG sp?tie în Iea’ Trebuîe să fie Vre" Acasă-I Doamna?.. PfeWC hirlie’ Varvara si Maria P^dsace^tali Cb!d (le'° dată< sc alldC Sa (n! Va Maria v^ă hîrtiea iute in buzunar£a(lm,d ntrd Prin dreapta: h-5 de ani, veche, cu pretenții de înlme . '^rbf^i Ull> ca llc bărbat aproape, vorl)l'd ff im J,dll;fi ceaiul și mîncind intr una pe^mefih k^°lemn... Bonsoir, scumpele mele. Ce nu Varvara, recomandtnd pe Ana:— Nenoata dm 1 etersburg, Ana Rikanskaia. P Natalia, stringe mina Anei și Taniei și se Pllne Pf-un scaun, Ungă nutsă. Varuara-l dă vv Pahar de ceai: - De-atI ști, dragele inele, Fanai ? V® 1CU’ ,1GW «HUi COlonel de jandarmi, și sa Iiu arestată, pe stradă Niște derbedei de soldați, cari fără îndoeală nu ?veau maî bun de fceut... Dar zău, am eu Înfățișarea unei persoane periculoase?... Pot i luata drept o socialistă ?... Alerge după socia­ liștii lor cit voesc, dar sar putea să li se dee poruncă să lase lumea bună în pace. Inchipuiți-vă, o bandă de tîrîtori de vătrae, să-rnl ceară pașaport, și să mă întrebe de ce parale am... Dar au văzut Iei pe dracu. Le-am arătat leu cu cine aveau a face.. Să Ii văzut ce mutră au făcut, cînd mi-am dat numele... lear un pustiu de ofi­ țeraș nu știea cum să mă salute și să se scuze înainte de-a se cărăbăni cu oamenii Iul... Tre­ buie să spun înse că nu-I sta rău: îl prindea... Totu-șl întîmplarea asta m’a tulburat foarte mult . Ce de-a buclucuri... Bea ceai, ca să-și vie in fire: Cum spun, nu-I sta rău de loc ti­ nerelului ofițer... Schimbînd de-o dală tonul: Dar de ce nu te mal arăți pe la mine de loc, Varvara ?... Sînt foarte supărată pe tine de asta... Mă duc la Operă și Ie încă de vreme. Varvara: — Merge și bărbatu-mleu la Operă astă-sară. Natalia: — Tu nu, Varvara? Varvara: — N’am deloc dispoziție. Mă doare capul, și apoi nu se mai găsesc nici bilete. Băr­ batu-mleu se duce cu alțl colegi. Natalia: — Are să lie’superb. Se zice că are să asiste și guvernatorul. Ivan Paulovici intră prin stingă. Ivan Pavlovici, 50 de ani, uniformă de func­ ționar rus. părul cărunt, frizat proaspăt, mus­ tățile groase, ținuta marțială, nasul roș. Vesel, iși toarnă inereu la păhărele din sticla, in tim­ pul conversației ce urmează: — Bonsdir, Doainnele. mele. Ce mal faceți?... Dă mina cu toate. Natalia: — Adevărat că mergi și D-ta la 0- P^vanr-^rvorbă... Trebuie să facem Flo­ rei un triumf, astă-sară. Sîntem un wup de colegi, cari am închiriat la o lalta trei loji C diferență: Excelența sa, guvernatorul, va h cu ^NataUaf—USe pregătește, tără-ndoeală, una ,l'îvan -1—0 Desigur. Avem să deshămăm cau de h Sia: - Cine ? D-voastră, oameni în vrîshi? Credeam că asta Ie treaba Ivan, cu dispreț:— A, nu-mi mai 1 desenăm ca,!^ Iea ș, .... . ()e pPII. �188 revista uităm, Iea a umplut, de farmec vieața unui ase­ menea om. Iei Ie unul din stîlpil Rusiei: ce ne­ am face fără de Iei? Fură Iei, într’o bună zi am fi alungați din locurile noastre, de cătra acești socialiști, nihiliști, sau mal știu leu ce... iști, după cum se numesc. Dar Iei știe cum sa le vie de hac.. I.ș'i umple ieară-șipaharul. Varvara: — Nu voeștl puțin ceai? Ivan, răstit: — Nu, mullămcsc. . . . Iși go­ lește paharul .. O să-i împuște, o să-I spinzure, o să-i împrăștie în cele patru părți ale lumei, și văzduhul va fi purificat. Adunătură de. studenți datl afară si de golani de ovrei... Ana, de la măsuța din dreapta, unde șade cu Tania: — Dar, Ivan Pavlovicl, nimeni nu-I mal de plîns din tinerimea noastră. Ivan, intorcindu-se cătră iea, cu surpriză: — Atunci, bine le face... Păcat că-ți irosești sim­ patica, pentru asemenea drojdie. Știi că dacă ii’al li nepoata nevestei mele,... chiar tu., mi-ai da de bănuit... Ana, dă din umeri cu nepăsare urmind a răsfoi, cu Tania, un album, fără să mai dee atenție discuției ce avea să urmeze... Ivan, întorcindu-se spre femeile mai in vrîstă din jurul mesei, coborind glasul, pentru a nu fi auzit de Ana: Iede nepomenit, Doamnelor, o adevărată epidemie. Vezi oameni în tot locul, cari-șl prăpădesc capul cu teoriile astea, căutînd să tulbure liniștea bunului nostru țar, prin apeluri, petiții, și alte dobitocii de astea... Iși umple paharul din nou. Varvara, stăruind: — Nu bel nici de cum ceai ? Ivan, minial: — Nu, nu. Prefer băutura astlaltă... Bea, după care urmează: Oameni ca Gu­ vernatorul general, sînt foarte trebuitori. Pentru restabilirea ordine! poți să te întemeezl pe iei. Bună-oară ca alaltăerl. Maria, plină de groază: — Frumoasă ordine, n’am ce zice, dacă trebuie să mal curgă atîta sînge. Ivan: — Ce sînge? Sînge-i aista?... Un cîrd de bestii de lucrători si alte, specimene Ia (elin... Ptiu. Maria: — N’al auzit înse oare cum-că sluj­ bașii de la Căile Ferate și de la Bancă, s’au alăturat Ieri la grevă ? Ivan: — Tot o apă, dragă Maria: nu voesc să lucreze, lear greva lor însamnn a merge pe stradă cîntînd, pentru a tulbura liniștea bunilor cetățeni... Ziua trecută voeam să ilorm... Îmi simțeam capul puțin cam greu... Fusesem, cu o noapte mal înainte, la un coleg, la botez. Si nu mă putui scuti să nu sărbătoresc acest fe­ ricit eveniment, puțin mal mult ca de obiceiu... Ierau doi gemeni.. 'Așa-că mă simțeam cam obosit, cum spuseiu, și voeam să înă odihnesc. Cîml, de-o dată, lepra se puse pe-un urlet, ce urlet... Ah, brutele... Iși umple paharul Varvara: — N’ar li mal bine ca să iei ceai? Ivan, aspru: — Nu-mi tot bate capul cu ceaiuLtău... leu bou coniac... Varvara: — Cum te-I duce înse la teatru? I lyan; T Draga mea, tu știi prea bine c’o duc ia tăvăleală ca și ori-care altul... Cînd toată luv ine <l‘9PU9^ veselă și voioasă, nu văd e leu aș face excepție... Despre ce vorbeam IDEEI___________ ______________________ ______________________ inse? A, despre socialiști,... despre oamenii Canvoesc un Stat, mă rog, în care toți oamenii ? fie egali. Ce nerozie. Inchipuiți-vă un Stat f-S funcționari,... larii noi: Ce s’ar face Rusia, fH noi...’Bea... Astă mă înfierbîntă să vorbesc dp? pre Iei... Iși golește 'ieară-și paharul. 8* Natalia, cu seriozitate: r— Se zice că locuri| lor de-ntihime, sint în doobște pe lingă cimitir»6 pe sub pămînl... CumplițI oameni... Fie-care nar’ tizan trebuie să-și dee tributul o jumătate d* litru de sînge, pentru corespondență. Cu ash scriu Iei Țarului. u Ivan: — Dacă ar fi numai asta. Natalia: — încă ce? Ivan, rușinos:A, anevoe să spun. Se no |)0vestește despre destrăbălări... Pocnește în ceriul gurei cu limba.. Dar... Face-un semn arătind cătrâ fete. Ana, apropiindu-se: — Nu mai isprăviți cu politica ? Ivan: — Ai dreptate. Să lăsăm în pace no afurisi ții de socialiști. J Natalia, uitindu-se la ceas: — Cu r\tît mai mult cu cît întîrziem de la teatru. Varvara: — Uile-I ușa, colea. Natalia se pregătește să plece. Natalia, cătră Varvara: — De trei luni n’ai mal călcat pe la mine. A trebuit ca tot ieu sa vin mai întâi. Să-ți fie rușine... El, Ivan Pavluviei, mergem? Stringerl de mină. Natalia iese. Ivan o ur­ mează, după ce mai bea un pahar. O tăcere apăsătoare. Ana, ironic: — Mătușă dragă, se poate să nu te duci săi vezi o femee atît de deșteaptă? Varvara: — Sînt foarte bucuroasă cînd mă lasă în pace. Mă și păzesc de Iea. Ie cu totul în stare să trimeatâ să se perchiziționeze și-aicl Ana: — Aici, în casa unui funcționar al gu­ vernului? Și.ce-ar putea să se descopere aici? Ce voeștl, mătușica, să spui ? Maria scotocește in buzunar, arunetnd in ju­ ni-1 o privire-ngrijită. Varvara, adacindu-și aminte: — Că bine zici, uitasem. Ia să vedem, Maria. Maria, iea foița cea tipărită, o desface Ș\ pregătește să o cetească. Varvara, de-o data se scoală, aleargă la ușă, întoarce cheea in broas­ că și se uită la hirtiea din mina Măriei. Ana și Tania ss apropie să asculte. Maria, cetește cu măsură, fără să se c'n(,b'!' neze, puțin cam iute: — «...Greva generala. p> care s’a afirmat glasul conștient al miilor <a crători din orașul nostru, ne-a adus m unei revoluții. Nenumărat! muncitori, din r . telectuali, au dat mîna cu noi. Toți din slujba-Capitalei, și-au părăsit posturi c, tru a întră în rîndurile noastre. Pana s liceelor au venit în mijlocul nostru, u • beralil s’au ridicat împotriva_ guverna jn. guvernanții, am văzut cu toții ce ,n,U‘( deztrebuintază: furiea soldățimel țariste . lănțuită’împotriva mulțime! ull0.I’1niun..irj.1u; d*1' nici, în potriva femeilor și copiilor, șil>’ cat! în copitele cailor, șlîrcuiț! (,e aceșW , biciu, tăeți <le săbii»... In timpul ros (tiscuvinte, cele patru femei iși arata ./ I revista IDEEI 139 lor, prin diferite gesturi. Ana-i cea mai P[efl.fifa din toate. Vocea Măriei tremură, cu tele-și string rntna-n tăcere, voind să iețtsă din. dreapta, aliî« CUCeMC eadbl 'celn'c^m^Tai prin Wra.ușa ,nt°arce r^ede deschMe^iar'ia^i bara întoarce repede care le încueată. Varc^,^^ara *iA"a ‘"Pi' h scene și fapte, pe cari nimeni nu le va uita Varvara: — Cumplite zile s’arată nici o dală... Am văzut tragîndu-se asupra poAna: - Timpuri măi bune, mătușă porului, fără mei un motiv, pe cînd poporul phn Varvara, privind-o scrutător, ma? întâi cu o Se încredere și cîntînd, se îndrepta spre Acel, voce nesigură, ca și cind cuvintele i-arfl venit pe care-1 numea, pdimtele sau și care >i-a ras- fără voe: — Ana, Ana, trebuește să-tl spun... pana prin gloanțele călăilor sal Am văzut caAna, căutindsă-șistăpineascăemoțieaf— Ce? ?acl,descarcîridu-și armele la-ntîmp are, intr’un Varvara: - Trebuește să-ți spun, tie-U pot grup de femei îngrozite, înghesuite lînga o poar- sjiune. leu... Iute: Iei au ascuns un*vrafPde °W%e> Prlvlnd>in. achii plini de groa- .cărți, oprite, acolea, sub paza mea. ;ă ai celorlalte. Apoi, respinnd din adine, urAna, ne mai puțind de bucurie:— Cum, anlează: «...Priveliștea unei asemeni nepomenite colea la D-ta, mătușă? cruzimi, o malțam, răzbunătoare, în fața popoVarvara: — In bibliotecă Ie destul loc rului nostru și in fața, popoarelor Europei. Dacă Ana, ca și mai înainte: - Si' nu ti-I ’ frică nial exista cine-va, care sa privească asemeni măcar de unchiul? priveliște, fără sa se înfioreze fără să se ridice, Varvara: — Iei nu se uită nici o dată la cărți. să ne iea aparareai, fie înfierată atuncea speranța Iute,z cu neașteptată: Dar ăcum/cu -- o spaimă noastră, blastamata fie vestejit cercetările cercetării astea peste " tot locul, mi-i o teamă nuabtreb j.uacaa.iiuua cauza^ cauza noastra, noaștrâ, lie atuncea numele nostru. Sîngele Rusiei, cada cumplită. asupra Omenire!, ștergînd cuvintele mințitoare Ana, sărindu-i de git: de Dreptate și Libertate, pentru cari nu făcea tușă, cît te iubesc. : — Mătușă, scumpă mănici să moara cine-va,'nici sătrâească».. Varvara*- v—* Varvara:-- Vezi că mă năbuși. Maria se oprește, înclină, capul p.e spate, lă­ Ana:— Cît Iești de bună. țind hirtiea să-l .cadă din mini. O clipă dom­ Varvara: — Nebună... După aceea, întoreînnește tăcere. Varvara, ridicind hirtiea, prinde a eeti cu-n du-se spre fereastra din mijloc: Uite,.vezi... tră­ glas slab, care-i dă pe față emoțiea. Mai încet sura guvernatorului abiea acuma vine prin stra­ 'de cît Maria:— «...Dar, negreșit, curaj. Din­ da Parcului. Ana:— A,tlt de tîrziu? colo de frontieră, spirite vil ne.’urmăresc __ lup­ _ Varvara T ... - ---- — . xwx J1VI tlllC ută I : Iei nu vine de cît pentru balet... tele, inimi frățești se unesc cu ale noastre, nea□un, popo­ Uite,... se țlă jos din trăsurii. poare mature ’zîmbesc poporului, care: abiea Ana: — Ie însutit de Prefectul Poliției. naște. Se apropie ceasul. Fiți gata.., Ceea-ce Varvara: — Uite cum îl salută toți și i se pană ’ pana acum n’a fost de cît o flacără jslabă, p.o.atc, pleacă pan la părnhit. dintr’o clipă într’alta, să strălucească ca un foc uAna: ~ ^u-s c Nu-s .de cît agent! deghizați. ili-I naș, riaș, pe tot întinsul tarei... Un SvhL<* de ue asemeni asei Un foc foc cum cum omeniomeni- scîrbă spioni... ăe întoarce de la rea n’a mai văzut nici o dată»... Se oprește, zdro- fereastră... Ah, r----x-s.- urmă *1} am. aflat atîta fericire în juru-ml bită de emoție, zicind: Urmează Ana._________ as te din din urmă zile, atîta fericire. Ce oarbă am Ana, cu viociune și cu o voce plină de ură: aste fost, de n’am văzut ce se petrece alături de — In slîrșit, sclavul va să ajungă liber, în a- mine. Ah, inima-mi vine la loc: cauza noa­ ceste plaiuri nemărginite, unde, pană a-zl, a dom­ stră-! vie. nit întunericul oarbei tiranii, de-alungul cărora Varvara, mirată:— Cauza noastră? nu s’a auzit de cît zăngănitul lanțurilor celor Ana, cu înfocare:— Da, mătușă, cauza noastră. Închiși în ocne, mergînd’ spre eternul surgun... Varvara: — Si tu?.... Si mie măcar să-m! Ziua cea sflntă răsare. Trecutul nu mal mai există, există^ treacă prin glndL umbra-I se stinge. Pentru toți: pine, bucurie, ’— din Âsa-I, din nenorocire, ■___ Ana: —Ana: Așa-i, nenorocire, ou tuli, ou iretoți. ­ T reiubire, lumină..? Pentru unit nii,” cel cel mai rnal dfericiți, criciti? bule să te ferești chiar de\al tăi... Cine-vâ sună. Simplul sacrificiu, senin al viețel, moartea: ca Cine să fie? după sara cea mare, să fie mal splenS aud la ușa trei ciocănitufi, intr'ui chip awda, mai mîndră. Timpul trece, clipele zboară, numit. sculați si înainte. Camarazi, la arme». Varvara, speriată: — Stai, mă duc să văd Maria, în picioare, in mijlocal odăei, face-o cine Ie... Se-ntoarce: Un tînăr, Anuta, te caută iscare, ca și cum și-ar întinde punga ciu-va. pe line. înr lddm(de cuvinte ale Anei, iea strigă cu Ana: — Nu-ți fie nici o fricii. Ie Vasile, un 2!0,c,are> neputind să se stăpinească mai mult: camarad, un erou. in„9 1(^e aȘ putea să-i găsesc? Care-I^ adresa S’aud acelea-și ciocănitufi. . ••• Iea hirtiea și-o cercetează, fără să dee Varvara: — Anula, Anuța, pentru Dumne­ (Pir>yrCi~0 adresă, apoi o mototolește. ■ Unde sa zeu, bagă , de samă. Mî-I atîta de frică. Să te dnrJ > Ieî’ unde să dăm doici?.. Dusă pe gin- las singură? Te las. Cel.1 n “ sn-i cadă minele-n jos, resemnata, Ana o petrece pană la ușa din stingă. Intră tont-. ramîn pierdute intfo tăcere apasa- Vasile. Dinsul abiea se mișcă, ie galben ca un iien^f /nc* 0 speranță. Apoi, c o hotanre mort și arc-n spate-o manta. Iei iși plimbă pri­ întinde mina Varvarei: learta-mă virea împrejurul odăei, in mijlocul coreea npvapq- Tania, haldein. _____ __ - -- - ** • pi-- - UÂIU > ■- p * .............. oprește fără să vadă pe cine-va. �■140 REVISTA IDEEl Ana, înaintind din stingă, se oprește la ciți-va aici ? Tot atlt de bine ar putea s’apuce pe 9t„ a,*a. pași, uitindu-se înmărmurită la iei. îngrijită:— Palatului. Vaslle: —Și acolo, o vieață-1 paste. Vasia, Vasia, tu iești?... Iute: Aș fi venit leu mîne, de ce să te expui la asemenea risc: ve­ Ana: —Dar dac-o trece prin altă parfe neam, aș fi venit, negreșit. ce facem, Vasile, spune degrabă ? Nu-I asa ’ v-!Hol 01 Vasile, cu vocea stinsă:—Nu mal al nici o părăsi orașul, pleci ud departe tare, în feuron nevoe să vil. unde poate să se respire liber. Și acolo vom ] ’ Ana, din ce in ce mai îndurerată:— Ce Ie? era pentru cauză. Șase luni numai de lericir & Spune-mi, Vasile, te rog. pe cari le gustă toți oamenii,... și pe urmă chA Vasile, ca și mai înainte cu ochii țintă: — dorința de acțiune ne va cuprinde, ne vom In toarce... Dar...* o clipă de fericire, măcar N’i; Voeam,,.. trebuea să te mal văd o dată. ’ Narn Ana, ca si mai înainte: — Vasile, ce vrei dreptate, Vasile? oare să faci ?... Iși adinceșle privirea în ochii Iși zimbesc unul altuea ca adorare. lui, ca și cînd ar fi vpit să cetească în iei, faVasile, cu fața mohorită, de-o dală: — [^,A ța-i exprimă o qroază crescîndă, iear buzele-t Încă odată cînd vieața-mlsurîde,... sfășietor dn murmură: Vasile, Vasile... Ințelegind totul în ispititoare,... pusă cu tot dinadinsul să mă scoată cele din urmă, strigă cu desperare: Nu, nu. din minte... Anula, tu faci să-ini fie atlt de du­ Peste putință. Tocmai tu, Vasia ? De ce tu, atît reros a muri. Gu răsăritul de mîne, libertatea de curînd ?.’.. Se oprește cu fața contractată, că­ poate se va ivi, dar leu nu voiu vedea-o, leu lind la Vasile cu ochii holbați. trebuește să plec. Din izbînda apropiată, leu nu Vasile, mohorit: — Trebuie... voiu avea nici o zi, nici o clipă măcar. Dar, sînt Ana, închizînd ochii, călind să-și înăbușe încredințat, trăgînd clopotul astă-zl, toti se vor plinsul: — Trebuie... deștepta’în juru-ml, și poate tu vel vedea, într’o Vasile, ca și mai înainte: A venit vremea... zi, Rusia liberă, Ana* In ziua acea, Ana, adă-tl Clopotul sîngelu'i răsună... aminte... Ana, tinguitoare: — Clopotul sîngelul, clopo­ Ana: — Vasile... tul doliului... Vasile, stringîndu-'i mina : — Adio, Anula.. Vasile: -— Mă simt ca brațul unui popor Ana, gata să-și arunce brațele în jurul gituhu apăsat... Faptu-I ’**”v drept, J x așa-că trebuie să se în *“ ­ lui, se oprește, văzînd retragerea-'i nesimțită: deplinească. O putere uriașă mă'-mpinge, mă A-zI trebue să fiu tare... Ii lasă mina din ale mină, îmi poruncește. sale: Adio. Ana: — Tu iești, Vasile, al mieu, atît de mult Ana, rugătoare:— Mai Ieste vreme... al mieu... Și acum să te pierd, atît de curînd ?... Vasile, făcînd un pas înapoi: — Un camarad Trebuie, trebuie ca asta să r* se Intîmple, Vasile, m’așteaptă. atît de iute? Ana, ca și mai înainte: — 0 clipă, numai Vasile: — Anuța, tu mi-al dat o fericire mare. o clipă... Dar fericirea-I primejdioasă: aproape să-ml pierd Vasile, aproape de ușă: — Timpul trece. încrederea și-n mine. Acum puterea și liniștea Ana, desnădăjduită: — Rămll,... rămîl,... nu mi-au venit Iear. Și mina asta nu va* da greș. pleca. Voiu privi moartea-n față, fără nici o frică. P*e Dînsa rămîne-n prag, petrecîndii-l cu ochii fața ta, Anuța, inse cîtă’tristeță... Ana i se uită cu brațele deschise. 1 țintă in ochi, face o mișcare, vrea să vorbească, Varvara, întrind prin stingă, înaintează spre înse vorbele i se îneacă in gît... Mina nu-mi Ana, o prinde-n brațe și o întrebă duios: — Ce va tremura, dar vreu să te am alături de mine, Ie Anuța, ce-va vești de la prietena ta bolnavă ? să-ți simt prezența, să te aud poruncindu-ml: Ana, uitindu-se" la Varvara, fără a pri­ «Halde»... cepe:— Ce zid ?.. Apoi, aparte: Să-și jertfească Ana, cu-nflăcărare: — Da, te-ntovărășes c. vieața sa cauzei,... numai vieața" sa, poate să fie Vasile: — Nebunie... Copilă... Nu asta. Nu o plăcere... Dar mal mult de cit vieața sa. peste mult, Ieșind de la Operă, are să treacă Varvara, interesindu-se, delicat: — Ci neIerat pe-aicl... Tu trebuie să pul o lumină la fereastra • Ana:— Ah, mătușă, nu mă-ntreba R,JnJJ',r de colea, ca un semn, ca un ordin, ca un ultim Merge priifn odae și se oprește de-o dalii'- nu, rămas bun. Am spus să plece camaradul asta nu se va întîmpla,... nu se va întupP. T,' să-ini dee semnalul. Clipele astea Se duce numai de cit la fereastră, se uua care trebuea să-ml din urmăî vreu să le petrec numai și numai cu geamul din stingă, cu mina streșină. Varuani tine... Arătînd spre fereastra din stingă: Colo, s'alătură de iea... Peste putință să vezice-va 1 lînnri*» parc, *leu -----:.x sta ------y. în întunecimea • ujjța parcu]uj Felinarele luminează numai-P lingă voiă pe o1-----bancă, copacilor, și, cît vîsînd, cît veghind, voiu privi <o parte: cealaltă le-n beznă. .9 cătră fereastra ta. Voiu sta acolo, la pîndă, ca Varvara:— Dar cînd ie luminat 1 arcu și cum al sta alături de mine, pănă cînd va luci Ana: — Nici o dată nu mi-au părut co| • ultimul tău adio. Atunci voiu ști c’a sosit tim- atlt i de întunecos!. Și colo, în jurul Ope • > pul.. După o pauză, rugător: Bagă bine de ide-a lumină... si samă, Anuța, ca să pot ajunge la timp... Se uită țintă pe fereastra din sttnga, Ana, inăbușindii-și plinsul: — Să-ți dau leu 1cind ar fi voit să distingă în strada ct - > Insa-mi semnalul morței, al despărțire! noastre » Varvara, uitindu-se pe fereastra din nuj oc pe veci,... asta Ieste peste puterile mele... O pa- Ah, 1, leată cii se și strigă trăsurile... A'l.a ăiuille Dc-o dată, ca-nviorată de-o rază de spe- părtează de la fereastră inlrun xnl!j.,..eaS[râ, . fejwasj/fâ ntu: bar trebuie să treacă numai de cît pe în mijlocul odăei. Varvara, mereu la i / REVISTA IDEE! f ra a sc întoarce: Ia vin de vezi, aii să troacă 441 RELIGIA, FAMILIA, PROPRIETATEA Din epoca RevoluJIel Franceze | i I11 '7na, ca scoasă din minți, aparte: — Pc-aici ? p„aicl?... Cătră Varvara: De unde știi, mătușă? Mifcareâ socialistă, tic la noi ți din timpul de fapl. Varvara, ca și mai înainte: Trăsurile slut cu toate că privită de unii, prin excelentă, ca prac­ tică, nu s'a tobonl de loc până la practica de a lua îndreptate spre noi... Ana, pășind ca apucată /vre-o dldudine serioasă impolrwa nriîgicî, Familiei. * 0 înfricoșare de. moarte, tea o-cutie cu chir Projirielăfu, lemclica organizarci sociale din zilele 1 rituri d(‘ Pe n^CIS(t> S(- ^llcc i(l idroit și aprinde noastre, precum a fost și a celei trecute. Sub rapor­ o Impinare. Stă o clipa pe loc, apoi, c'o hotătul acesta nimeni n'ar putea aduce mițcârcî noastre socialiste, absolut' nici o vină, ca să fie de adus in rire neașteptată, stinge luminarea jmnind-o la favoarea tei argumente, llcproduc inse articolul de 'la loc Varvara, fără să sc întoarcă: Prefectul mai‘jos, pcnlru-că mișcarea noastră socialistă ppatc i’dliliol se urcă-n trăsură... Ana aprinde la chisă intre și-n altă faza, șipentru-că articole ca acesta hriltirî întruna și le aruncă unul după altul. nu se scriu totdeauna și de ort-cinc. Și ic bine, ca de spiritul tui să ne folosim chiar actinia, dacă se poale. yn/purn. fără să se întoarcă: Uite, trăsura Articolul acesta, publicaI mai întâi in „Critica So­ pleacă... Se aude apropiintlii-sc. o trăsura... Acum cială", No. 10—11, din 1893, fără iscălitură, apoi in „uvcrnaloriil general se urcă-n caleașca Uilc „L’Ere. Noiivcllc" din Paris, No. 2, din 1891, sub is­ călitura Tasilc Pion, se daloreșle unui vechia prieten ritm îl salută toii (lin prejur și Iear i se pleacă al nostru, Haîcu lonescu-llion.pc aluneca student uni­ înainte. versitar la Iași, care are la aclivul său un șir de. hi clipa asta se. aude cum se depărtează instudii, din rari o parte s'an st rins inlr’un volum pos­ liiea trăsură. Ana aprinde, repede luminarea, tum, sub titlul de Scrieri Literare, volum care deallminleri nu se mai află in circulare. Ic un mare pune, sfeșnicul la fereastra din stingă, inlorcinpăcat că s’a ti neglijat tocmai scrierile cil caracter du-se apoi iute la masă, așteptind cu ochii hol­ economic și social. Itaicu Ion eseu n’a putut să pre­ bați, ațintiți înainte. Se. aude sosind cu zgomot vadă c'anca să moară aiit de lătur, pentru-că alunei, o a doua trăsura, escortată de cătră cazaci. caracterul, seriozitatea scrierilor lui dovedește, și le-ar fi editat poale singur, nu le-ar fi lăsat in părăsire, Tropot de cai. După o clipă se aude o detu­ și nu nc-ar fi lăsat nouă încurcătura de a alege din nătură de bombă, la oarc-care distanță. Geadouă, texte, in cari se simte o adaptare, bine inten­ nuirije se sfarmă: In stradă țipete, jlucrătufi, ționata firește, inse o adaptare streina, cum îc in (tpeliiriș tumult. Ana cade-n genunchi, scoale un cazul de fața, ca versiunea franceză și vcrsiiinca romină a acestui articol. țtpel sfâșietor și ingină.cu privirea pierdulă-n gol. Poate nu slujește tocmai prcuenpaților M,'aiU.de Ana:— Vasia, Vasia al mieu. practice, momentane, inse dirccfiea' mișcară noastre Varvara, care zărește, sfeșnicul la fereastră, socialiste ar trebui să dczmorminlczc,ica cea dintâi, lucrări de felini celor ale. Iul Itaicu. Pe lingă rolul pune mina să-l dec dc-o parte, cind detună*lor, ori și cum educativ, cultural, pentru mqsă. ar tura exploziei fiice să-i cadă jos : Anula, cefi și a pildă originala, de felini cum gindcau și lu­ al făcut Aleargă la Ana, pe. care o zgudtie un crau unii antecesori, incu tineri de tot, o pildă pen­ clocot de. plins și un ris de smintire,'de. ieșire. tru o parte din. tineretul mai cult, care intră acum in mișcare și care parc că sar complace mai mull (lin minți. Varvara, apucind-o cu duioșie in In superficialitate... brațe:. Anula, vină-IJ in lire, Anula, Anula. P• M. Aniițâ .deschide ochii.mari, ca deșteptată, dinVăztnd titlul articolului, cetitorii vor credo poate h’iui somn adine. Sc uilă-n jura-i și se smulge că avem de gînd să respundem Încă o dată cu­ din îmbrățișarea Varvarei. Învinuiri ce se aduce socialismului, ca ar Ana, rar: — Da, ai dreptate, mătușă... .$7lt- finoscutei atăclnd cele trei vestite sprijine ale orî-cărei (fiiitlu-și ochii: Lacrimile-s stupide... Cu-amă- alcătuiri sociale : familica, religiea, proprietatea. mciiine: Lacrimile-s stupide... Aspru: J.acri- Respunsul la aceste Învinuiri s’a dat de mult, nu-1 ’.n]le-s stupide... Cu piociune: Clopotul, sună, voiu mai aminti deci Încă o dată. Repetarea ace­ sUha, sună...' Fraților, înainte... Cu durere: Clo­ lor respunsuri n’ar mai fi de folos nici prieteni­ potul sîngolul... Cu in/lăcărare: înainte,.. înainte... lor, și cu atlta mai puțin vor putea lămuri pe dușmanii noștri, cari nu vor să Înțeleagă cele ce it^răna cade repede și s'aude mereu: înainte... Ii se tot spun. Scopul mieu ie altul: vrau săaretcum s'a pur­ tat burgheziea cu acești stllpi de alcătuire socială, CORTINA Lcopold Kampf. pe cari II jelește atlt de mult. Dacă ne dezgustăm Jn Roniinește, do Barbu Eftiniin-I’îiris. clte o dată de frazeologica declamatoare a Invă- țaților burghezi, cred că nu poate fi ce-va mal liniștitorii! de cit să prinzi pe acești onorabili re­ prezentanți ai clasei neguțătorilor,^ In flagrant de­ lict, In crima pe care ne-o impută nouă. ai'une Magistrat in Eocșanl... Foarte frumos <Iacă a Care burghez n’a zis, măcar o dată în vieața Iui, lirnn; '* .Plicul romine.se s;i prindă a deosebi și fi-șl.acă socialismul vrea nimicirea familiei, religiei.și 1 op>ea lucrările eu adevărat de valoare,.Numai cmstc-I proprietăței ? Care n'a jelit aceste nevinovate vic­ ase£ea Mig.Ur’ <laCi1 Va PlArui aCC,,,t pUb! C’ IH' time ale ideilor subversive și nu s'a înroșit pana i'Sîpd?.rul Tovărășiilor Sătești, pe 1909... <> loerare In albul ochilor de indignare? Ti-ar veni să crezi că, de cînd s a aretat pe <le .dintr’o cooperare .redusă, care încearcă sa aretc lume burgheziea n'a atins nici o data acești stllpi ,oioș poate s.i Jie o «operare mal largă.. sfinți ai ori-cărci alcătuiri sociale. Sa vedem Inso PlnaV°jrcJ,e crimelor șl posibilitatea de a le preîntimdacă ieste așa. Cetitorii mă vor ierta daca citez Ctir°l Eckarlshaitscii, apărută in c Biblioteca prea mult, căci lucrul de căpetenie, în chestiea le (|0 _aJa*- Traducerea, datorită d-lul Alh. !■ ,)",P,r"1, aceasta, ie să citez fapte: aprecierile pot sa nu fond A *r,.»uuseță care sporește meritul acestei lucrări, in fie așa de lungi, căci iele vm în mintea on-cul, , Bingyră de un merit aparte. dacă știe faptele. °ate’ librării; 1 leu, .30 și 25 bani. �142 REVISTA ideei încep mai întaiu cu religiea. Admirabilul arti­ col al Iui Engels, despre Materialismul economic, arată cum burgheziea engleză, spăimîntată de turburările revoluției francezo, pe cari iea le socotea urmări ale materialismului, s’a lepădat iute și de­ grabă de materialismul Iei, și s'a făcut din nou bigotă , și fățarnică. Timpul de materialism al burgheziei engleze trecuse, și în țara din caro parcursese marea mișcare materialistă din veacul al XVl-lea și al XVII-lea încă pănă a-zi besericile sînt pline de burghezie evlavioasă. Tocmai așa s a întîmplat și cu burgheziea franceză, despre care ani să vor­ besc în articolul de față. Și iea a fost într o vreme materialistă: veacul eugetărci burgheze, veacul al XVIII-lea, ie vestit prin atacurile violente cu cari se împroșca religiea. Dur au venit vremuri grele, și pentru că «materialismul nu dădea nici cel mai mic profit», Iera firesc lucru pentru o clasă de neguțitorl, să fio părăsit. Și a-zi tot pă­ răsit Ieste. Cînd inso materialismul putea ascunde un interes economic al clasei burgheze, Iei nu frigea de loc conștiințele drept ortodoxe ale aces­ tei clase. Pănă ajunse a tot puternică, burgheziea Iera împotriva religiei, pentru că iera și In po­ triva marilor averi ale clerului: cînd ajunse slăpînă; lea schimbă for ea. Să vedem cum s’a purtat cu religiea, în timpul cînd stăpînirea nu-i iera încă bine întemeeata. Cetitoriul nepărtinitorii! va face deosebirea între chipul cum so poartă cu rcligiea, mișcarea proletară și cum s’a purtat bur­ gheziea cînd a avut și iea mișcarea iei. Va vedea cetitoriul că Iea nu numai că atăca acest slîlp de alcătuire socială, dar că își bătea joc de dînsul, schimbîndu-1 într’o simplă și dezgustătoare păpușerie. Pentru a pune în mișcare masele mari ale populației, masele mai ignorante și mai bigote, negreșit că burgheziea nu prea putea face paradă de materialismul iei, dar pe do altă parte, încă nu văzuse nevoea de a-1 da dracului. De aceea, pe la începutul revoluției franceze, putem vedea un feliu de religie, amestecătură de materialism, religie care nu prea avea altă menire de cit a servi ca pîrghie de revolta, împotriva alcătuire! feudale. Și cu culoarea aceea declamatoare, care stăpînește întreaga revoluție franceză, cu șărlălani ea cu care clasa burgheză a știuț să-și găsască sprijinitori și în al,te clase sociale, se puteau găsi prin jurnalele lor fraze ca' de al de-acestea: «Spuneți-ml dacă D-zeu, tatăl oamenilor, poate fi aristocrat? Ciircubăul care încununează capul Iul măreț, nu Ieste oare o prea frumoasă cocardă patriotica și nu-l luat de-a dreptul de pe culorile noastre naționale» ?Hristos iera și iel luat în rls, Iei iera cîte o dată: san chiuloiul Isiiș". altă dată iera așa nnmițul rege al lazaretului. Ce-va mai tîrziu Iei iera pomenit cu titlul de: răposatul Isus Hriștos, mort în epoca revoluției ludeel, pentru că a încercat o revoluție împotriva împăcatului, etc. După ce prin feliu de felii! de mijloace bur­ gheziea îșlcîștigă sprijinitori și după ce prin con­ fiscarea averilor clerului și ale multor aristocrația ajunsese aproape de putere, iea își putea îngădui un lux ce-va mai mare de materialism. Tot mai iera încă timp... La 10 August 1793 se inaugurează în Paris o religie nouă, religiea naturei, rațiune!, etc., care de o carp dată mulțămea pe toți: și pe burgheziea care încă nu.se lăsase cu totul de fumul Iei de .materialistă, și pe celelalte pături sociale, cari de o cam dată aveau altă ce-va de făcut, de cit să so gîndeasca Ia afacerile religioase. leată scurt cu ce ceremonie, s'au pus bazele nonei religii. O statue colosală, de picatră, care re?Se5ent?i natura, se ținea cu minele de amîndouă ruinai » caS cnrgoa apă. Iea Iera așezata intre eie Castiliei, pC care puseseră să se graveze feliu dc feliu do inscripții, ca: virtutea te cn ducea aici, etc. împrejurul acestei statui T?' sirînsă o mulțime imensă, în fruntea căreeâstău convențiunea națională. Membrii Iei icrau încînCcu panglice tricolore și cu flori în mină. ToH capetele goale, repetară cu glas tare, un jur”* mînt-imn, pronunțat de prezidentul Gonvonțiune“* jurămînt care începea așa: «Natură, primește expresiunea strînsel legături a Francezilor tntx de legile tale, ele.» ' Ideile acestea lerau și ale lui Hcbert și Ghuu inette, conducătorii Comunei, dar deosebirea In că Iei s’au ținut pănă la sflrșit de dînsele, cînd cei cari sărbătoriseră alăturea cu Iei cultul naturei, îndată se vor lepădă de dînsele și anunm chiar după cîte-va luni. La 2.5 Brumar, Convențiea primește o petiție in care autorul propunea, să se pună pe altariul tu­ turor bisericilor, «unde pănă acum rugi zadar­ nice se adresau la niște năluciri», cîte o statuo care să înfățoșeze calități ca: «Respectul filial, Mă­ rinimia, Curajul, Egalitatea, Buna-credință, Iu­ birea, Binefacerea». Autorul petiției susținea că numai atunci «buna stare generală se va întinde în colțurile cele mal depărtate ale lumei și hi­ dra spălmîntătoare a superstiției uit ra-montane, neavînd altă scăpare ae cit în culcușurile in­ fecte ale aristocrației, va pieri.... Ce răspunde convențiea națională acestei petiții ? Ge răspunde această adunare care cu cîte-va luni mai înnainte serbase cultul naturei și al rațiune! ? Poate în în­ treaga istorie a omenire! nu s’a văzut o clasă care să-și schimbe atît de ușor ideile, ca clasa bur­ gheză. Urmînd șirul natural în care un șarlatan își neagă ideile de mai înnainte, convențiea na­ țională zice de o cam dată, că nu le-a venit tim­ pul. lea respunde petiției adresate că: superstițiea le o boală ce trebuie vindecată încet,... că docto­ riile prea tari pot pricinui convulsiunl spălmîniătoare. De aice și pănă Ia negarea cultului rațiune!, pentru care făcuse atîta tărăboiu, nu mai iera de cît un pas, și îeară-și după cîte-va luni vedem pe burghezie cn o nouă religie, al cărei întemeetoriă a fost Robespierre. Noua religie capătă din nou, vechiul centru al religiei catolice: ființa su­ premă. Iera cea dintăiu concesie făcută de o clasă ce se pretindea materalistă, unei religii de care simțea că are nevoe. Religiea lui Robespierre ar® numai 36 de sărbători, închinate; Iul D-zeu, (ge­ niului omenesc, Poporului francez, Libertățel, Rțpublicel, Agriculturel, Industriei, etc. J Sărbătoarea ființei supreme a fost alcătuita ae însu-și Robespierre, și s'a celebrat în grădina.nqțională. Prezidentul convențiunel franceze, n ' bespierre, îndreptîndu-se cătră mulțime, zic . «Francejl republicani, nu-l așa că ființa supr a decretat de la începutul lumei republica A» După cu a sflrșit discursul și s'au clntat m ‘ multe imnuri, cătră D-zeu, Robespierre ie aprinsă și dă foc monstrului ateismului • tr’un mecanism, zeița Ințelepciunel aPar®>. - c0. c’o mină cătră ceriu, și ținînd în ceai toană de stele. . „ t Aîntăiu Religiea lui Robespierre na fost ce * di’ntre religiile scoase la iveala de » . care Mai nu ieste revoluționarii! S încerca* să nu fi propus o religie noua. A lai a âtoarel® rea lui Robespierre, mai amintim ș consifi0! proecte de religii: a ^i Leclerc, |vijă, a 1°J celor 5oo, care iera un feliu de rehiianthroPf Rcvclliere-Lepeaux, așa numita a teopn ^.3, Zor: o religie fără rituri, bazata maialeSP din bună-oară cum ic religiea lui Felix-Adi }gl. merica. Nu mai vorbesc de manifestării REVISTA IDEE! I i j s0 bolnave alo acestei epoce: porniri bolnave, oPri do foarte multe ori.făcea pe populațiea paric?eană,să adoreze ca pe niște zeițe femei de la afeig-chantants, ele. Persecuțiile împotriva mem­ brilor clerului, confiscarea averilor lui, nici nu trebuie pomenite aice. Dar pamfletele contra reidiei, catehismurile revoluționare, traficul în bi■erici, dărâmarea lor, toate aceste dovedesc că n'a fost o clasă, în istoriea omenirci, care să’fi combătut mai tare religiea existentă, și care să-și n făcut mai multe religii proprii. Faptul că într’untimp atît de scurt religiea socielăței franceze s’a schimbat, ie de bună samă un fenomen psihologico-social foarte însemnat, pentru care csplicarile idealiste sînt cu totul neputin— 4 «"* n 1 £*) O I r» - -- * ■» Joase. Și• »Spoate nu iesle îîn istorica omenirci, moment în care _ w e să se vadă mai -------limpede, r, ce cicfi HAT» In ai>n normă ci și ni'incn uriașă in influență arc ncn»»» asupra manifestă­ rilor filosofice ale unei epoce, lupta de clase în aprinderea iei. De aceea cred că nu va fi de pri­ sos să facem o digresiune aparentă, pentru a nc uita la mișcările economice ce turburau pe atunci societatea franceză și în special pe burgheziea, care de-abiea pusese mina pe putere. leală ce miș­ cări se înlîmplau pe vremea cînd burgheziea, schimba așa de des religiile. Prin Ianuarie 1791 a fost o criză, care făcu pe vre-o 5—6000 de muncitori să se adune și să se siatueașcă în privința ridicărei salariilor. Ase­ menea faptă scoase din minți pe burghezie. A doua zi se putea ceti, pe ulițele Parizului, o placardă a primarului Bailly, în care, între altele, se găsește și dese ori de atunci repetata frază, că o coaliție de muncitori «pentru fixarea zilei de muncă, ar fi o jignire a legel, a ordinel publice, q turburare a interesului general, ar fi o crimă». îndată de la venirea iei, sermana burghezie a fost silită să înceapă șirul de fraze banale pe cari le repetă și pănă a-zi Și, lucru pe care-1 pomenesc în treacăt, raportorul Ghapelier al adunărci națio­ nale, care primise o petiție a acestor muncitori, zice, ceea-ce zic de atunci și pănă acuma burghe­ zii..... «contractul liber între individ și individ trebuie, să hotărască salariul muncitorului», iear nu adecă legea. Va să zică burgheziea avea de pe atunci a face cu mișcări supărătoare, pentru cari nid pănă azi n’a găsit alt-feliu de respunsuri. «emul|ămirile sociale ierâu mari. într’o scrisoare a.i°IiMaiatj muncitorii aceștica ziceau că slăpînitqni lor «sîntniște esploatatort, cari și-au strîns Pe socoteala muncitorilor,... cari ar voi ■* pună sub cel mal greu jug». iot pe atunci Adunarea națională iera nevoită a ]oteze un credit de i5 milioane pentru a des P,e ateliere naționale. gi^.țLongwy și Verdun căzuseră în minele Prucj, \„Or» tocmai atunci se puseră în grovă muntrnjU1’ car* lUCI’au la forturi, pentru ca li se inDetirSeS- 1?crul cu bucata, ba încă înaintară o catra convențiune în care spun că Iei sînt: ^gust» nafiunelt câcî Jeî s’an ridicat la 10 nutPt01 Ce sâ mnî numim sute dc mișcări conti«ă ânQ cu}'sul anului dc scumpete, 179'3? Ajnnge ji.q/’uu. de la începutul revoluției și pănă la a lost în Paris, o Comună, în care muncilomult Putei'nici și cu caro burgheziea avut fi°besp(ie^arC^ Pană în sfirșit a dat-o la pămînt franci c,1i aceste esperienți dureroase, burgheziea tei‘iali2a “eVftnea tot mai' religioasa. I°a uJta nia' de care făcuse atîta paradă și se înCa caKleara*^ Catră vechile tradiții ale bisericei, Uvei'i)/ acum so putea împăca după ce îi'luase • Robespierre iera îndrăznețul care făcea .143 pe fața declarațiile cele mai tari, despre sentE montele adevarate ale clasei sale. In numele Ie1 vorbi iei la 21 Noembro 1793, 1Q clubul Iacobi­ nilor, cînd zise: a Ateismul le aristocratic... Cre­ dința într’o ființă superioară, care veghează asu­ pra nevinovăției și pedepsește crima triumfătoare, le populară. Dacă D-zeu n’ar fi, gr trebui să-l născocim. La 18 Floreal, Maiii, Convențiea, Iu urma unui discurs al lui' Robespierre, dă vestitul decret prin care recunoaște existența lui D-zeu. Materia­ lismul burgheziei Încetează. lea revine iear la vechea cale a adevărului. Cînd, după ce am văzut purtarea clasei burgheze față cu religiea, ne uităm și la purtarea mișcărei proletare față cu dînsa, nu se poate să nu capeți încrederea într’o clavă, care n’are nevoe de cre­ dințele religioase pentru a putea subjuga pe altă clasă. Proletariatul știe că nu urmărește întemeerea unui chip nou de exploatare: iei nu mai are nevoe de o armă de care s’a slujit burgheziea la venirea ici la putere. Pentru mișcarea proletară de a-zi, religiea ie un lucru indiferent. Pentru bur­ gheziea franceză de la sfirși'.ul veacului al XVlIl-lea, religiea iera o categorie economico-socială, religiea reprezenta o clasă dușmană. De aceea a combâtut'o cu înverșunare, a înjosit’o. Cînd a zdrobit clasa dușmană iei, clasa preoților, burgheziea a văzut că religiea îi poate sluji ca sprijin al alcă­ tuire! iei sociale, dar., s'a înșelat. Cînd, așa dar, ne Invinuesc pe noi, c’am fi împotriva religiei, burghezii sînt și șarlatani, pentru că se .fac a nu vedea purtarea social-democrației în chestiea aceasta, și fățarnici, pentru că, după cum am spus, nu cunosc o altă clasă, care tinzînd la putere, să fi lovit mai tare în religie, să-și fi bătut mai tare joc de dînsa. Trecem la familie. De cînd au început a se ivi ideile comuniste, în veacul al XlX-Ieo, burgheziea a și început a striga că iele nemicesc fa miliea. Lăsînd.la o parte considerațiile economice, cari dovedesc foarte limpede că organizarea actuală a societățci însamnă nemicirea familiei pentru cei mai mulți. Căci cine altul de cît capitalul și ca­ pitaliștii, desparte pe fu de părinți, pe^ femei de bărbați și de gospodăriea lor? Gare altă societate a fundat atîtea institute de binefacere, cari să înlesnească mamelor putința dc a se despărți de copiii lor în folosul exploatatorilor? Aceste lucruri se știu și se văd, socialiștii le-au spus, dar pănă acuma nu i-au putut înțelege cei cu musca pe căciulă. O clasă și niște apărători.-de ai Iei, cari pretind că prostituțiea Ie ce-va trebuincios, nu poate nici o dată să înțeleagă că lea, în realitate, nemicește familiea. Și lucrul se poate explica. Chiar în cei din tăi ani de la venirea la putere a burgheziei, prostituțiea ica niște proporții uriașe, bine înțeles că sub toate formele iei. Se pare le­ gate de soartă,. înflorirea burgheziei și. cea a prostituției... „ . , Cînd amîndouă aceste zîne au apărut o data, pe scena lumei, ie cu putință să se poata Inclu­ pul trăind una fără alta ? Și dreptate, on-c de aspri am fi. Prostituția ie ce-va necesar în al­ cătuirea socială de a-zi; dar faptul acesta însamna ca a-zi familiea Ie înlocuită, pentru o mare parte “ sin, pricina acestei păcătoase întregiri a familiei, de cită rea credință1 sini, cînd ne imputa ca noZ am vroi des- �I 144 nitoaro și ce întindere luase prostituțica. Blă voiii mărgeni ioară-și să rezum fapte, pe cari le grupez în două serii'. Intăea, va arcta cc iera prostituțiea la venirea burgheziei, a doua ce în­ semna familiea burgheză cînd nu iera și iea o prostituție patentă. Aice mă servesc dc două volume îndemnate alo fraților Goncourt, cari studiază «societatea fran­ ceză în vremea revoluției și a directoratului», bine înțeles că nu si de csplicările lor, cari-s cu totul rătăcite. leală In chestiea ce ne interesnză : „Grădinile publice ajung saloane dc fele, ferestrele firme. Sc impărțeau adresele lucrătoarelor dc pinză și modă, cari duc la localurile dc desfrin. Din strada Croix-dcspctits-cJiamps sc dau tuturor tinerilor cile o tntnlațic dc dc a veni să nadă tablouri din Olanda ori dm Italica, și ici găseau la adresele dale, cile o italiancă ori olan­ deză. Lingă opera icra un scraiit dc fele de It, 13, ti. ani, cari ierau date afară dacă ajungeau la m isia dc 15 ani... Magaziile și mai inlăiii dc cil luate magazinul An Trăit galant ierau adevărate academii dc prostituție. Tnillcrics, l.nxembuurg, crișmelc, restaurantele, băile, pline de fete. Icar pe balcoane, fele cu rochie scurtă, cu picioarele cru­ cișe, cu țițclc afara, pentru a atrage privirile-. Vestitele[soeurs prbmeneus.es ierau ființe neno­ rocite de acestea, cari rodeau aleele grădinilor publice, în cîrduri, compuse mal întotdeauna de fete do la ani. Burgheziea bogată avea și iea prostitutole iei, proslitute de clasă. Acestea trăeau mai bine, trăeau chiar foarte bine: totdeauna ierau urmate de clte un mic negru, și puteau chel­ tui pe an cile 5o.000 de livre. Streinii ierau mai ales prada acestora. Kotzebue, care tocmai prin vremurile acelea venise pe la Paris, vorbește foarte mult în memoriile sale de aceste prostilute sau curtezane dc rang. lear Fr. Schulz no dă asu­ pra lor cu atît mai însemnate detalii, cu cît ne arată ce feliu de familii se înjghebau pe atunci. Iei zice:« Astea instrueau pe tineri ca într’o școală: îi păzeau de ochii celorlalte, li țineau îmbracați curat, faceau tîrguelele împreună cu dînșii și le spuneau prețul lucrurilor: într’un cuvînt iele cioplesc urșii tineri ai Angliei și dau sînge și mlădiere animalelor anîfibil ale Olandei*. Gon­ court mai spun și alte lucruri: iei descriu și clte-va curtezane vestite de pe atunci... Ar fi nedrept să zicem că prostituțiea s’a născut o dată cu puterea politică a burgheziei. Dar cu foarte mare dreptate se poate susținea că s’a născut și a crescut treptat-treptat cu puterea economică a acestei clase, că adecă a crescut pas cu pas, cu transformarea burghezo-capitalistă a societăței fe­ udale. Innaintea Revoluției prostituțiea iera În­ floritoare. Pe la 1784 se numărau, de cătră unii, la 60.000 de prostitute In Paris, cărora li se atribuea venitul colosal de 143.800.000 de lire. Față cu întinderea atlt de mare a prostituției, iera firesc lucru să se nască, în mintea burgheziei, ideea că prostituțiea ie ce-va necesar și că trebuie regulamentată. Celdintăiîi care vine cu un ast-feliii de regulament, ie Restif de la Rretonne. Iei do­ rește să facă un ast-feliii de regulament, care, după cum o spune iei Insu-și cu cel mai maro cinism, să «pue pe prostilute la dispozițiea tuturor clase­ lor^ sociale și să facă comerțul lor ce-va mal plăcut*. leată pe scurt cam ce masuri propunea iei să se iea. Pe fete vroea să Ic închidă în «case comode, dar nu prea bătătoare la ochi», cari să fie puse sub privegherea guvernului și cari să se numească parthenion. In fie-care parthenion, un consiliu compus din ia cetățeni cinstiți, apoi niște «nvernante, puse sub porunca unei superioare. fiitJ ie~care parthenion, Restif propunea să se facă zi dona grădini, Cîte 8 ceasuri pe 6* se siringă îu două săli. Restif nteaza petrecerea lor aice, In modul ur- f REVISTA IDEE) REVISTA TOEEI mătoriu: «Vor ședea jos liniștite, ocupate cu tirea sau cu lucrul: fie-care loc va fi tnsemCe prin cîte o floare, care va da numele fetei ce^ va purta». JPcntru a face comerțul lor7mai ni5;0 cut, Restif 10a următoarele măsuri ; „fetele n' j voe să albă parfum, să se sulemenească, să T* servească de pomadă pentru a-șl înmuea pielea fiind cunoscut că aceste lucruri dau o stralucir' trecătoare și că nimicesc frumusețea firească* Alt legislator al prosituției ie Mercier. Acesta ie cam îngrijit de relele prostituției, dar fiind-că nu-și poate închipui o societate burghieză xără prostituție, iei caută să iea măsuri do apărarea societăței. La fie-care parthenion iera cîte un fa­ nați u numerotat. Numărul fîe-cărei fete iera scris pe ușă. Ori-ce particular putea denunța printr’o scrisoare pe o fată bolnavă, și imedieat se trime­ tea un hirurg: îoar pănă la lindocarea fetei, fânariul trebuea să fie stins. S’au făcut propuneri încă și mal severe, latre cari ie și a abatelui Fauchet, curo voca să se închidă pe Ioc toate localurile de prostituție. Cînd iera înse vorba să se priceapă adevăratele pricini ale prostituției, nime nu le putea nemeri. Deși Ie venea în minte să lovească în mod brutal pe aceste nenorocite, nime nu-și dădea sama ci­ ne-! vinovat de căderea lor. Mantiei, procurorul Comunei, care sc purta cu foarte mare asprime cu prostituțica, își’ esplică această cădere ca o ur­ mare a străduințelor «celor mal tari sprijinitori al regalitățel și aristocrației», adecă a conrupă1 torilor și neguțitorilor de carne omenească. Aceștiea, credea iei, ,excită vițiul, arctindu-l vederilor re­ publicanilor, încoronat cu [lori, ticigind cu spurcatele sale mini moravurile cetățenilor, pc altarele despotismului ,si regalitățci.* Deci, regalitatea, vinovată de prostituție... Cu toate încercările foarte viguroase întrebuin­ țate de Comună, sub I-Icbert și Ghaumette, pros­ tituțiea merge înainte, și primul iei legislatorul, Restif de la Rretonne, ie nevoit să exclame: „Fără să vrau mi-a trecut prin minte că prostituțiea ic tre­ buincioasă. O adevăr trist, ani exclamat leu cu durere.^ Ce, trebuie... Am început din nou să mă gîndcsc: trebuie.... proslitute. Și ni’am convins dc acest lucru gemind...* N’am spus destule lucruri despre prostituțiea franceză pe vremea revoluției. Sînt de spus încă lucruri, pe cari n’am curaj să le spun. Sînt atlt de multe îngrămădite, în opera fraților Goncourt, în cit fată cu cele citate de mine, cetitoriul nu-și va face <le loc idee adevărată despre ce iera pr<> stituțiea- pe atunci. II pot sfătui să-și înzecească imaginea ce-și va fi făcut, și să gîndeaeca ce pr porții trebuie să fi luat prostituțiea, daca atl tare ocupa mințile oamenilor regulamentare* • Pentru cetitorii cari știu să lege mai binefaptele sociale, mă mulțămesc să le dau o idee indir » de ce trebuie să fi fost acest reu-social, pome cîte-va fapte, cari arată ce grozavă criza. ® mică iera pe atunci. Cînd aristocrațiea J atît de bogată și de cheltuitoare, a fost Q-t se înțelege că întreg mecanismul social unCp să fie zguduit. Sute și mii de oameni. foarte tori, râmîn pe drumuri. Acesta io un tap mic0 important pentru-întemeerea domniei iuDje a burgheziei. Burgheziei, de clnd sa *J“,Kbănei-a trebuit oameni liberi, adeca cari je a mica cu dlnșii de cît brațele și P anUfactO‘ munci. Aceasta pentru că ațollc£eT.ritut avea do riere deschise de burghezi, n ar li p a acest«r exploatat altă muncă onieneasca, mai puoameni liberi, căci ceilalți muncit cmn a teau rezista în bresle. O criză e .onceze, lQri fost cea de la începutul revoluț întemeereft așa dar o chestie de căpetenie, pentru aduCe domniei burgheze. Dar o ast-fehu de I sine... prostituțica. leată clte-va exemple de cU. q în 1789 iorau la Mantele dc pietate, trei țHo'ane de lucruri, de valoare mai mică de cit 1111 Jouis d'or. Atelierul de caritate dc la MontxPnrtro sc ridica dc Ia a mii' de lucrători la 18 mii. 1 dustriea de Una. dantele, porțrlană, fier, lux tc ioni eu dcsavîrșire căzută. Manufactura de Costav de la Lodeve, în care lucrau mii de muujlorî, se închisese. Mii dc muncitori sc Ingrămădesc la Par*s’ l°ra vor^a» pentru a le da de lucru, j.i pună să sece mlăștini pe o suprafață de 5oo L’l de hectare, de prin împrejurimi. Nu mai pomenesc scumpetea și foametea cari au fost statornice în tot timpul acesta. Cînd societa­ tea iera atlt de zdruncinată, care podoabă trebuea să leasă la iveală, dacă nu prostituțica ? Și dacă Ia începutul acestor turburări, ierau în Pa­ ris 60.000 de prostilute, putem ridica fără greș numărul lor la aproape îndoit, îndată ce începe Rovoluțiea. Dar nul drept să punem pe socoteala burgheziei, tot numărul acesta colosal. Iei vine din turburarea socială, care nu se mai putea În­ lătură. Cînd lucrurile se mai liniștiră, cînd înce­ pură din nou să se deschidă fabricile, nu î mai pu­ țin adevărat că pe lîngă cele 60.000 de prosti­ tuate, de cari numai burgheziea icra răspunzătoare, mai ierau o mulțime, produse de regimul economic acum puternic. Ori'-cum, istorica va privi eu ad­ mirație o așa strânsă armonie între prostituție și burghezie... Trecem Ia familiea burgheză. Aice nu voiii pu­ tea cita fapte particulare, în totul, epocei acesliea. Familiea burgheză le tot așa și a zi, cum Iera pa atunci, ie tot, de cele mai multe ori, o simpla neguțitorie. Turburările sociale de pe atunci, îi dau înse o notă mai energică, în cît poate fi observată de cei mai indiferenți oameni. Lasă că din pricina crizei celibatul iera o regulă generală, dar Înjghebarea unei familii iera și iea un simplu negoț. Biurouri de informațiuni ne­ cesare pentru căsătorii înc cp să se ivească. Cetățeanul Liardot deschide și iei un asemenea birou, care avea menirea de a putea găsi partizile colo mai potrivite, dlnd amănunțimile cele mai exacte, asupra caracterului, ob’ceiurilor, avorel și condițiilor potrivite. Biroul merse bine, fondu­ rile crescură și Liardot scoase și un jurnal: L’indicateur des mariages. Un alt cetățean, mai dibaciu, se ivi. Iei deschise uu mare pension dc domnișoare dc măritat. De trei oii pe sâptămînă terau baluri și concerte, In celelalte zile, aduaari ordinare. Nu ierau primiți ca musafiri de cît tinerii eleganți și cu avere, și ast-feiii domnișoa­ rele puteau «alege., cunoaște. încerca șl verifica cel cari le vor plăcea». Aceste ierau in'jtoacele dc a sc putea înjgheba “nulii nouă. G; lobii ierau familiile înjghebate, vor arăta următoarele aprecieri ale Iui Goncourt. 145. rea prostituției patentate, deci desființarea fami­ liei pentru cei mai seracî, și transformarea fami­ liei burgheze într’o prostituție nepatentată. Amîndouă aceste lucruri se pot vedea și pănă a-zi. Cînd deci socialiștii știu că va veni o transforma­ re a familiei accsteea păcătoase, iei știu că do­ resc îndreptarea unui fenomen social conrnpt de burghezie. Mișcarea proletarilor, nu se atinge, nici direct nici indirect, de familie, cum s’a atins mișcarea burgheză, cel puțin prin urmările Iei economico-sociale. Ne. mal rămîne să vedem cum s’a purtat bur­ gheziea cu proprietatea, adecă cu proprietatea al­ tora, a feudalilor. Aice nu mai putem susținea ca socialiștii ar fi prietenii proprietaței burgheze, dar se poate susținea un lucru: că n'au atacat-o și nici vor avea prilej s’o atace atlt de tare pe cit a atacat burgheziea proprietatea feudală. De acest lucru burgheziea nu poale fi prea tare în­ vinuită : iei iera cea dintâi condiție a venire! Iei la putere. Dar acei cari -cunosc revoluțiea fran­ ceză, nu pot să nu mărturisască că se cunoșteau în purtarea Iei, apucăturile riparețe ale neguțito- Prolclariatul poate nici nu va avea prilej să facă proașcă în proprietatea burgheză. Concentra­ rea avuțiilor și peirea proprielățel individuale merg așa de iute, în cît Ie. foarte cu putință, ca la o revoluție socială, proletariatul să n’aibă nevoe de a se atinge de proprietatea individuală ce va mai fi rămas: iea va pieri dc la sine, fără atacuri violente, nici centra proprietarilor, nici contra proprietăței. Da’r, de ce seva întîmpla, să nu mal vorbim. Să vedem mai bine ce au făcut aprinșii apărători ai «proprietății sfinte», cu pro­ prietățile cari nu ierau ale lor. Aice mă voiii servi de Taine, citind clte-va fapte strînse în a sa «Origines de Ia France contemporalne». Fap­ tele aretate le voiii împărți și aice în două serii: In întăea voiii pune atentatele împotriva proprie­ tăței, într’adoua teoriile despre proprietate, dez­ voltate de clți-va fruntași ai burghezimel, cu pri­ lejul confiscărei bunurilor clerului, mai ales. Atentatele împotriva proprielățel nu sînt toate făcute de burgheziea propriu zisă, ci de șans-cu~ lottes, de serăcime, de țeran'i. dar lele sînt toate aprobate și încurajate de Adunarea, națională. Aceste atentate sînt atlt do multe In cît cea mai vizibilă influență a revoluției, Ierau, pentru con­ temporani, tocmoi iele. leală clte-va di’ntr’acele mai însemnate, pe cari le pomenește istoriea. Contesa Mire de la moșiea Davcncourt, ie alacală, sub conducerea consiliului comunal, de sa­ tul întreg: a fost prădată, insultată șiabîea scapă, lăsîndu-șî moșiile în mîuile prădătorilor. Scene de acestea sd petrec mai ales tu Bretagor. La Beuvres, țcranii după co au ars titlu­ rile, se așează în castel și amenință să-I dea foc. nai Pr ,C’ Sc imPirechc(!Z(i, nu-șî plac, sc desfac in modicarrf/71""< lrccc ,lin bărbat, urmărind plăcerea. Lingă Rcdon, schitul Saint-Sauvcur io ars. Redon j(, * 1 ” '"'"'''dni. ă dc fericire, desnodind, înmiind f» ie amenințat. Iii curs de o lună^se numără 3p de le ci'Wiloarca. Iea circulă ca o marfă plăcută, castele atacate, aă a căror titluri au fost arse, 12 rare ie mamă cil ii place. Bărbatul ai căror proprietari nu trebuit să se lepede de. nCc l- »C<?C 0 11,1 orfan "rfn" minor, nttnor, aleargă aleargă din un dm braț brațele u- dreptul ile lor. Mișcări de acestea sc fac in Quercx, Ditr alicea,, căultml căultml oo concubină concubină in loc loc de soție, [jan£rliedo(’, Perigord, Rouergue, etc. , iniim,‘!!‘a^ric" ? Vn >0,,lc ri, l,e,din din “•' ••idan (0,llracl tonlrad cr cc sc sc !poate rupe, împotriva acestor jafuri parlamentul din Bor- l n 1,1 ""Plămină,. din noapte in noapte. Cc-i așa af« dar 1‘fiitr1'1radl,"l‘ >'»<’ despart pcnir dc șase pcnlr ’o absență absența di >as< hm . t(t , j* "'‘potrivire in caracter, pentru " lese r‘‘ (le!iPf"'lă, sc despart ca să sc însoare. Fcniei. confi sc mărită cu foștii lor servitori. FrantiUnj 11,1-vast local de prostituție...'' Și aceasta nu 1 din ' 0 judecată pornită. Goncourt citenza mereu JOrnalele, broșurile, cărțile timpului despre familie, va trebui să zicem că ea la putere a burgheziei înșamnă înmulți- J q ni5surî tru urmarirea șj 1 reu-făcâlorilor. 83 de orașe semnează £i trimet nd.-ecA rătră Adunare, și delegații extra- și trimet adrese cătră Adunare, și delegații extra­ ordinare, cciînd să se pună capăt acestor mizerii, să se pedepsească vinovății. Ce face burgheziea ? Ce face această clasă, care și a-zi ne bale capul cu frnze ca «proprietatea Ie sfinlu», care Iea cele mal aspre măsuri, a-zl riad se atacă sftnta iei proprietate? Burgheziea, �448 REVISTA IDEEl care nu se știe de-ar fi făcut ce-va, dacă nu iera ajutată de acești sans-colottes, privea cu plăcere cum se nimicește și se lovește proprietatea duș­ manilor Iei. Ș: dacă Iera prea ticăloasă pentru a Îndrăzni să pună mîna pe acele averi, iea tolera și aproba jafurile făcute de acești oameni, asupra cărora de veacuri se apăsase cea mai neagra ex­ ploatare. Răzbunările lor veneau in folosul bur­ gheziei : Iele dădeau naștere, în organismul so­ cial, la acele lurburări cari ierau menite să pro­ ducă visul de aur al burgheziei: «oamenii liberi», liberi de toate, liberi de a muri de foame. De aceea burgheziea, care avea majoritatea în Adu­ narea națională, in ședința de la 4 Marte 1790, face mustrările cele mal aspre parlamentului din Bordeaux, pentru că luase măsuri de a pedepsi pe cei ce atacau proprietatea, sfînta proprietate... Dar nu numai atlta. După cîte-va luni iea silește pe rege sa declare că urmăririle făcute împotriva jacquerieî din Bretague nu-s drepte, și pune în libertate pe cel vinovați. Pentru a-și spăla obra­ zul, Adunarea națională scrie o adresă sentimen­ tală cătră poporul francez, adresă despre care Taine zice : «Această bucată de un comic extra­ ordinar, le de ajuns pentru a ne jace să înțele­ gem întreaga revoluție franceză». Dar atacurile acestea nu sînt legale și de aceea nici n’avem noi nevoe să ne interesăm atîta de dlnsele. Mâi pline de învățătură slnt atacurile le­ gale asupra proprietăței, atacuri pornite din inema burgheziei și cari veneau în folosul Iei direct. Acestea-s lourte multe și foarte însemnate. Iele au fost săvîrșite mal ales pe la începutul Revo­ luției, pe cînd burgheziea avea nevoe de cele mal energice măsuri pentru a-și asigura domniea. Pe atunci dădea tonul un partid eminamente bur­ ghez, partidul Iacobin, partidul burgheziei destrugătoare. Programul acestui partid 11 dezvoltă foarte pe larg Taine. Ie important să-l citez, pen­ tru că amintește toate atacurile legale împotriva proprietăței. Taine îșl închipue că vorbesc Iaco­ binii și 'ca-șl expun principiile lor, amintind tot o dată și faptele tăcute și pe cele ce aveau de gînd să le mal Iaca. Pe acestea le lăsăm de o parte, căci cele săvîrșite sînt mult mai însem­ nate. leată-Ie: adecă ieată cum s’a purtat Aduna­ rea națională cu proprietatea altora: A confiscat averile clerului, a căror valoare se urca la 4 miliarde, averile emîgranților, în va­ loare de 3 miliarde, averile ghilotinaților și ale exilaților, care se ridicau la cîte-va sute de mili­ oane; «Ie vom număra mai tîrziu, căci lista ie deschisă și se tot mărește». Convențiea iea bunu­ rile spitalelor și ale altor instituțe de binefaceri, cari ierau în valoare de 8oo de milioane, averile fabricelor, ale institutelor de educație, ale societăți­ lor de litere și științl, cari se ridicau la cîte-va sute de milioane. Numai' confiscarea averilor ordinului do Malta și ale colegiilor sale, se ridica la 4oo de milioane. Reea înapoi domeniile pe cari le înstreinase statul, cu trei veacuri înnainte, ceea ce aduce în tezaurul Convenției încă două mi­ liarde. «Să începem a pune mina pe domeniile înstreinate, fără să ținem samă de legile de mal înainte», zicea Camban, într’un raport al său. Toate obiectele do aur și argint trebueau depuse în minele Statului, care dedea în schimbul lor assignate ce n’aveau nici o valoare. Și aceasta, sub pedeapsă de moarte, pe unele locuri', după cum spune Camban că se întîmpiase la Montau>an. Statul pune nst-feliii mina iucă pe vre-o 4oo re»Si-0ane' ^ntl‘ un raport al lui Barere se zicea : 0 eam dată, proprietară a tot cc comcrDeputainî* 7* f‘ 'fd'idrtca «"produs pe pămîntut francez11. soi e zlceâ: „in caz de trebuință publică to- tul îc al poporului ți nemica a individului*. Și cjU(i putea declara pe atunci burgheziea, cazuri a trebuință publică... c Co să mai' gtndim acuma despre respectul trn dițional al burghezului pentru proprietate? Cina atacurile și jafurile împotriva proprietăței și D * prietarîlor slnt alît de numeroase, cînd se spun* de cătră reprezentanții burgheziei că proprietatnn individuală, nu-i cîte o data a individului, ce s“ mal glndim despre învățații cari susțin, îmnoa triva noastră, că atacurile împotriva proprietăței" însemnă distrugerea societățel ? Dacă ie așa, atuncî n’a fost mai sîngeros strivită o societate, în toate manifestările ici, de cum a fost distrusă societatea feudală, declasa burgheză. Jafurile împotriva proprielăței, ierau cum am mai spus, aproape singura influență vizibilă a revoluției, pentru con­ temporanii iei. Ieată ce spune și Taine în privința aceasta : „cu toate vorbele mari, ca libertate, egalitate frăție, cu cari se înfrumuseța Revoluțiea, iea este in fond o strămutare de proprietate. Aice ic razămul ici ascuns, tărica ui permanenta, începutul cel dintăiu ți înțelesul iy istoric. Altă dată, in vechime, s'an mal văzul datorii si rente desființate ori micșuratc. averile bogaților confiscate, păminlurilc publice 'împărțite, dar lucrarea se mărgencâ numai la o cetate, la un teritoriu mic. Pentru înlăca oara se îndeplini in marc, într’un stal modern... Picdccile cc uitilncțte, revoluțiea, o fac mai distrugătoare: de la pro­ prietăți iea trece la atacul proprietarilor ți îți sfirșeft jafurile prin proscripțiunP... Nu împărtășesc părerile lui Taine asupra Revoluției, dar am citat vorbele lui pentru a arăta cum s’a purtat burgheziea cu proprietatea streină, cu proprietatea acelora îm­ potriva cărora se făcuse revoluțiea. De ideile Iacobinilor, burgheziea nu-i răspun­ zătoare, în tot timpul revoluției, ci numai pe la început. Căci cînd ideile acestui partid, care iera alcătuit mai ales din mici burghezi, dădeau naș­ tere jafurilor legale, cari toate prieau burgheziei, iele ierau aprobate de clasa întreagă : cînd Inse principiile acestui partid de mici burghezi, nu veneau la socoteală burgheziei mari, aceasta caută să se cotorosească de lei, cum s’a și cotorosiLRobespierre și- cu partidul lui, care lucrase atlta de mult pentru burghezie, a fost în cele din urmă sacrificat. Iei avea idei prea revoluționare și cre­ dea că ar fi bine ca cel mai bogat di’ntre Fran­ cezi să n’aibă mai mult de cît 3ooo fr. renta. La Marsiliea se decretase chiar ca nimeni să n’aiba mai mult de 2000 fr. rentă pe an. Din pricina acestor idei partidul Iacobin a fost zdrobit. Dar ceea-ce burgheziea apucase să Iea, n’a nun aa înnapoi. Tendința înse de a zdrobi propriei a feudală remase. Iea se arata mal ales, în succesorale și în măsurile civile. Codicele ci lua o mulțime de măsuri, c.ari aveau de scop «Imbucățelească proprietatea», cum ziceau m deauna raportorii convențiunei. <c0 Din toate cllo le am spus pună aice, putem o cu Taine că revoluțiea franceză, ieste în « gte strămutare de proprietate și că acest lu și «înțelesul Iei istoric». Sfințemea cu care in jură a-zl proprietatea individuală, nici pro­ priu minte burgheziei, cînd avea de u c prietatea feudală. In trei mari împr J • iotațep luțiea franceză a atins principiul p P rjn 1, prin desființarea drepturilor fe ’ verilor legile succesorale și 3, prin confiscarea clerului. -jeea desprC Cum se împacă aceste fapte . sO; sfințeniea proprietăței ? In a sa < încercă sț cialisme conlemporain», Ja“ jc dovedească că: «Revoluțiea aep . cc^c fpari principiul proprietăței, în form tnlăriref dimpotrivă tocmai lei l.sf ■ Ifinl». D”P11 c •cestul principiu ca inviolabil y -/ REVISTA IDEEt Ut fapte citate, nu cred că vre-unul din cc- porație și nici să aibă averi... O ast-felifi de ar­ cIlC’v va judeca ca Janet. Pentru ori-cc om cu gumentare o numește Janet «savantă și adlneă fit°rl lucru ușor de văzut că, dacă rev<'oluțiea discuție». De va fi fiind ori nu adlneă, cetitorii judeca vre_un principiu de «proprietate ca invor judeca, dar, de buna-samă, că numai respec0o I1° ?tbilV* Boftnt». ^Intî"a întarit . .i întărit principiul nrinciniul proprietăței n----toasa cătră «sfînta proprietate» nu Ieste. Cu pri­ iear nu nl proprietăței m general. Va lejul discuției In Constituată, au vorbit următorii b«<\ică rXhrîn’’.a considerat nici o data proprietatea Ta deputați: nhtă de care nu trebuie să te atingi. Și cînd Raportorul legei pentru confiscarea bunurilor sfînta, mrinâese a-zi ,b“rS^zit P® socialiști eă ar fi clerului, Iera episcopul d'Autan, Tailleyrand, care insmonil proprietăței lor, lei uita ca tot așa le-au susjinu acelea-și idei ca și Turgot. Iei deosebea •«si lor feudalii, dar că nu sau uitat la aceasta, trei feluri de proprietăți bisericești': averile co­ lași n-zi susțin că dreptul de proprietate ie sfînt. munităților, mlnăstiri, confrații, etc: fondațiunile: c? cu toâte că raportorul Constituantei, Merlin de darurile, pentru milă și pomană, întreținerea IJoiiai, dădea motive subtile pentru a ataca pro- săracilor, etc. riâtatca feudală, cu toate că iei. împărțea drep­ Are drept statul să se atingă de aceste feliuri turile feudalilor în legitime și uzurpate, tolu-și de proprietăți ? Pentru cele dintâi, Talleyrand procedarea Constituantei nu îusamnă de cît. nc- dezleagă chestiea ca și Turgot: Statul are "drept fespcctul proprietăței. Căci și socialiștii pot să să desființeze orl-cari asociații și corporații, și dovedească ori'-clnd că proprietatea burgheză ie «acest drept asupra existenței lor, aduce după Intemeeată adesea pe furt, pe munca neplătită, și sine un drept asupra averilor lor*. Scurt și cudeci, la ce sar burghezii, cu gura la iei, la ce îșl prinzătorift și mai ales plin de respect pentru aduc aminte că «dreptul de proprietate ie invio­ «drepturile sfinte ale proprietăței»... labil și sfint* ? Dar chiar unde faptele constitu­ Funda ț.iunile, daniile pentru mănăstiri, încă Ie antei du se pot îndreptăți nici printr’o gogoriță poate ataca satul, căci fundatorii vorbesc în iele advocățească, P. Janet tot nu vede că Revoluțiea a in «termeni vagi», zicînd că iei ar voi să asigure, jignit dreptul de proprietate. De pildă, ce argu­ celor lipsiți de mijloace, „un trai cinstit®. Intru mente se pot aduce pentru ca, susținînd sfințeniea cit Statul se obligă să asigure preoților, «un traiii proprietăței, să îndreptățească confiscarea bunu­ cinstit», iei poate să le iea averile dăruite. rilor clerului ? Nici unul. Și de aceea aice, Janet, Pentru al treilea felin de proprietate bisericea­ trebuind să leasă din încurcătură, a fost nevoit scă, lucrul ie și mai' ușor. Statul'Iea asupra-și sar­ să zică, «aceasta le o măsură de luptă, care nu cina de a ținea pe calici, deci trebuie să iea și alcăluește un principiu și pe care deci n’avem averile dăruite pentru acest scop. Pe aceste ar­ s'o cercetăm». Dar tocmai ca măsură de luptă gumente, foarte tari, Talleyrand susținea confis­ trebuea aretat că burgheziea, cbi'ear în asemenea carea averilor clerului. Dintro deputați au vorbit împrejurări, respecta sfințeniea proprietăței. De pentru concluziunile raportului: Jhouret, Tronchet, principiile iei sîntem sătul, ne place să arătăm și Mirabeau, iear, contra, Malouet, și abatele cum clasa comercianților lasă dracului și principii Maury. și tot cînd ie vorba de o «măsură de luptă». Thouret, a dezvoltat și Iei acelea-șl idei, ca și Ca sa vedem ce teorii s’au dat la iveala, asupra Turgot. După iei comunitățile slnt niște proprie­ proprietăței individuale, ie bine" să amintesc în­ tari «factices et mineurs». Tot așa și Tronchet. semnatele discuții, urmate în Constituantă, -cînd Mai însemnate argumente a adus Mira beau. cu prilejul confiscârel averilor clerului. Ieată îm­ Mirabeau deosebește trei feliuri de fundațiuul: i, cele întemeeate de regi, 2, cele de societăți, 3, prejurările : Statul avea nevoe de bani, Iei iera amenințat cele de particulari. Gole întemeeate de regi au sa dea faliment. Ge să iacă? Constituanta a gă­ trebuit să fie făcute în interesul public, și dacă poate lua înnapoi și dotațiunile coronei, sit, de o cam dată, un mijloc: confiscarea averi" națiunea ițiui lor clerului. .Ei, dar această confiscare însamnă evident că Iiea poate pune mina și pe lundațiu° adevărată tâlhărie pentru niște oameni cărora, nile regale, într’aT’doilea felin de fundațiunl, Intrau și acum zicea constituanta’într’o daclarație alei, «nu jle^a trecut nici odată prin minte să jignească drep- verile clerului. Gum să aibă statul, vre-un drept , sfinle ale proprirtățclu. Cum să se poată asupra lor? Și advocatul Mirabeau dădu statului ndreptâțl o ast-feliu de măsură? De aice mare acest drept, prin următoarea nostimă argumen­ ’scuție, de aice teorii peste teorii, care de care tare, Iei zice: Datoriea statului Ie de a îngriji de cult și de institutele de bine-facere :.dacă Ie da­ “«t ochioasă. Un adevărat balamuc de idei. Gbestica s’a pus pe terenul următorii]; confis- toriea statului, însemnează că Ie a națiune! și deci c,bd averile clerului, nu confiscăm averi indivi- a membrilor Ici. Așa dar, acei cari au întemeeat ' Ualf, ci averi corporative. Iera deci de dovedit comunități clericale și le-au dăruit averi «și-au a proprietatea corporativă nu-i legitima.- Ghes- achitat, cum zice Mirabeau, partea lor din datoriea Um • com Srca Și nicî nu se Prea p?tca. !10' națională». Inse, datoriile naționale se varsa In txj.prin argumente, ci mai mult, cum s’a și ho- tezaurul național, ergo, averile clerului trebuie sa prin Îndrăzneală. Căci cum să poți dovedi vină în tezaurul național... Mal logică argumen­ nici că se poate... . , ..... , ffitlpr?Prletatea unei societăți, nu-i tot așa de le- tare Cît despre fundațiunile individuale, Mirabeau s ca a unui individ? leală cîte-va argumenfej zice și iei că-s sfinte. Din ce pricina ? NusețUe. urinCv9lllul Turgot, susținea într’un articol al Iui,Din partea contrară a voi bit mai Întâi Matouet. j JJatoarele : Indivizii există innaintea ori-carei ' —’-iva argumentelor aduse, lela trebui sa lellr proprietatea lor ie mal ^“aintea pună Wolri pe terenul «drepturilor sfinte al P^pnetar»rin’ilea nu poate fi nici regulată, nici atinsa țeî», pe cari celllalțl le culcaseră In Pic*°8™’ sh?,- efie- Proprietatea individuală ie, așa dar, Face Inse o concesiune : aceea ca daca nu se ie ‘cS’limă și inviolabilă. Asociațiile, cor- cunoaște clerului, dreptul de proprietate asupra ■ Mm? t'Jse există sub scutul legei și e; câ t/0 rit pentru societate", de aice urmează fo|Qte bot fi Imprăș'ielc «cînd nu mal slnt de ’ Clerul nu mâi Ie trebuincios șopietâț» 1, a1 4ien ’ nPlf’> averile lui prea necăjesc burghe- sfințeniea proprietății . xmxp r j ’ *ri nu trebuie deci să mai existe în coi- �148 REVISTA IDEEl sflntă : de ce ar fi mai sfinta proprietatea statu­ lui, care acuma ie amenințată de faliment, de cit proprietarca oierului? Din punctul do vedere al sfințeniei proprietăței, se înțelege că nu iera ni­ mic de spus. Dar aceasta icra cel mai slab argu­ ment pentru burghezie» de atunci .. Maury își termină discursul cu următoarea frază ? «1 oițl sa Jițl liberi ? Dar fără proprietate nu poate fi li­ bertate. Libertatea chiar le cea dintaiă dintre proprietăți». Ce curios lucru Vestita» frază attt de mult re­ petată de burghezie, a auzit’o tocmai Ia cel din­ tâi păgubaș pe care I a prădat... Ține minte și acuma, ce i-a zis nefericitul cîud i-a p is îea mina în glt„. Asta Inso nu Insamnă că burgheziea ie ca un individ, care, făptuind o crimă, nu mai uită ultimele vorbo'ale victimei lui, ci însamnă că ic o clasă cam puțin năsoocitoaro, care se mulțămeșto să repete, ceea ce a prins de pe la alții. Dar să vin la chestie. După argumentele, ce s’au adus In Constituantă, cine mai poale crede bliguirea lui Janet, că revoluție* a respectat «drep­ tul sflut al proprietăței». Și cum n’a respectat proprietatea altora, așa n’a respectat nici religiea, nici familiea. Dacă cetitorii se vor fi convins de lucrul acesta, scopul articolului mica a fost ajuns. Remlne ca fie-care să judece ce va vrea despie burghezime. Raicu louescu-Rion. SE ANUNȚĂ, apariție» unul Dicționar biografic: Fi­ guri contimporane din Bominia.,. După recomandarea ce i se face, această operă va cuprinde «biografie». complecta a tuturor celor cari și-au creat un loc'de frunte in ac­ tivitatea socială și națională a acestei țărl®„. Din parte-ne, cuuoscind nu numai competiuța, dar și cu totul bunele gin duri ale părței conducătoare, sintem încredințați că ni se anunță o lucrare, care merită cu tot dinadinsul de a fi ajutată prin abonamente sau prin subscrieri- Deslușiri mal amănunțite se pot cere de la Th. Cornel, str. Cometa, 61, București. Cuprinsul Colecției Revistei de la tfo. kXXJ-LXXX Anenimov : Tiranic Modernă, de Eduard Ilod, n. 15, 1. „Arhiva" din Iași; Schițe Balcanice, p. 95, n. 6 L. Avennier: Utopiști, p. 7, n. 4. H. Bauer: Libertatea Amorului, p. 2, n. 1. Radu Bucur: Din Paris, p. 6, n. 4. Ce-Ta: Impresii și păreri, p. 39, n. 3. Impresii și pă­ reri p. t» n. 4. .Spre emancipare, p. 68, n. 5. Fanatism in idei,- p_. 103, ,n. 7. . 1 G. Clemenceau: Foamea, p. 65, n. 5. M. Corday: Un ospăț ilustrat, p.. 71, n. 5. Th. Cornel: Mentali», p. '113, n. 8. ?î2stf CĂ?sl?y; Ih2n.ă ^.Putreziciune, p. 40, n. 3. Patrie : Călătorie la izvorul ințehpciunel. p. 22. Un Diplomat al Școalei de InstitutoriAnarhismul ru­ sesc, de I. Vietroff, p. 36, n. 3. Ci D.jacoP°l: Nu Ie momentul, p. 116, n. 8. Horidor Duinas: Frumuseța Codurilor, p. 88, n. 6. «F’iTm Marn' ‘l0 Uo|“,l,L Ka'”p,; p' Paul EHzbacher: Cc-î Anarhismul: Doctrina Iul Godî' n’ P k doctrina Ini Proudhon, p, 25, n. 2. Doctrma Iul Stirner, p il,n. 3. Doctrina iii Bakunin, p, 59, r«o IU,n P- 73, n. 5. Doctrina lui 1 Cm jn P’p8/m ,Doctrina 1111 r,’oIstoI, p. 104, n. 7. kariar ț,thber1:1 bl'9ve<laiuea unul duhovnic, p. 4, n_ 4. ”•81’ ■'e- ■ GrSCV n Gcffroy ; Grimele Războiului, p’ «III n. 6 ' u /‘ ’ffryVDa?j!j,Ttil Grcștinismul, .le Ihîeckcl, p. 52, Erne^t iL , . 1.‘«"‘•■‘au, de Karl Fcdem » 8 n 6 --SSȘMiaeckeh Dr. L. Harrinson: O notă, p. 51. n. 4. Leopold Kampf: Sara gea Mare, p. 121 și 132, n. 8, 9_ln Alphonsc Karr : Căsătorie de convenție sau interes, ■> .u . Paul Lacombc: Starea de natură și societate, p. ”• O. Leonard: Femeoa și Socialismul, p. 63, n. 4. Paul Louls: Sindicalismul Franrez, p. 17. n. 2,,Crjiw Socialismului, p 67, n. 5. Wl. Mactcrlinck: Datoriea noastră cea socială, p. 33ji T M. Marchin : Sperietoarea, p. 103, n. 7 A Mina: Neînțelegere, p 2, n. 1. O comună țărănească»! G.eorgia, de. II. Orgneiani, p. 31, n. 2 Hrană și putrfc ci une, de Ernst Crosbtj, p. 40, n. 3 Ferrer, p„ 49, n‘ Cum se abrutizază un copil, de Xunrof, p. 70, n. 5 «J. gislațiea Muncel# de Take Policrat, recenzie, p. 102, n.\De meditat, de Albcrt ÎL Parsons, /».* 130, n. 9-10. Octave Mirbeau: Dragoste și lear dragoste, p. 46, P. Mușoiu : Un'concopt, p. 1, n 1 Etichete, p. 129, n. 'jF Note la diferite articole p. 2, 4, 6, 9, 13, 48, 97, 103, { 114, 120 .și 141. I. Neagu: Sindicalismul Francez, de Paul Louis, p: n. 2. Cultura Tutunului, p. 99, n. 7. I. Nisipeanu : Datoriea noastră cea socială, de M. 3f.. terlinck, p. 33, n. 3. Felicie Numietska : Dreptul la avorbire, p. 86, n. b. N. Opran . Vremuri noi, p. 120, 11. 8. Albert R. Parsons: De meditat, p. 130, n. 9-10. R. Orgueiani: O comună țărănească in Georgia, p. 31, n, 2, 1. Pavelescu: Mal rău ca in Rusia, p. 43, n. 1. Paul Pflflger: Profesie» de credință a unui teolog mo­ dern, p. 116, n. 8. Take Policrat: Legislație» Muncel, p. 114, n. 8 Raku lonescu-Rion : Religiea, Familiea, Proprietatea, p. -141, 11. 9-10. Jean Richcpin: Crăciun intirziat, p 131, n. 9-10. C. Richet: Curajul militar, p 50, n. 4. Leon Rintzler:. Biserica, din «Freiheit», p. 29, h 2. Eduard Rod: Tiranie .Modernă, p. 45, n. 4. I. Ruskin: Despre educație, p. 39, n. 3. Soloveneanu: Profesiea de credință a unul teolog mo­ dern, de Paul Pfliiger, p. 116, n 8. „Les Temps Nouveaux“: Elveția polițistă, p. 48, n.,3. Un receptor al ideilor falșe: Marea proprietate și În­ vățătorii, p. 97, n. 7. I. Vietroff: Anarhismul rusesc, p. 36, n. 3. C. Vogt: Nebuniea războinică, p. 70, n. 5. H. L. Wechsler: Pietrele, din Jargon, p. 45, n. 3. Rev. T. W. Woodrow: «Tatăl nostru» al Miliardarilor, p. 42, n. 4. ■ . Xanrof: Cum se abrutizază un copil, p. 69. n. 5. Bibliografie : Viața socială, revistă redactată de P.Uhrinovski, p. 7. Cei de sus ți cei dc jos, de I. lonescu Quin” tus, a Partidul liberal ți clicstica țărănească», de Dragu, Expunere de. idei, de Mateiu I. Dimitriu, Mofina trecrat, Pușcăriașul, Ce iesle colectivismul, după GUS Herve, Karl Marx, schiță biografică, Socialism și Liber­ tate, de Jean Jaurez, p. 45 Patriotism și lism, de Karl Kautsky, Socialismul France:, de Paul Louis, Cauzele criminalitățci. de G. S. Ballan. Mențiune . "E revista „Apărătorul Săteanului, „Hctnsla din Iași ; y f . a drumarea* din Iași, p. 36. Monstrul, de N- i1 nc» «„.yc, , răzvrătirilor șt leacul lor, de A. Ecbartshausei, • Aisa sau Destinul, de Eug. Tăuțu, Martie 1 • jjaOter- ' Vincler, p. 45. Datoriea noastră cca sociala, uc nrr»fid linck, p. 47. Doamna Mărgărita, de loan. Boman in literatura juridică rommcasca, de " - pcAnarhism și Socialism, de C. D Gherea, f > gp. de Caius Gracchus, „Ncalirnarea-, „Tribuna •?Țoiiia riguite de Gh. Varlam Ghițescu, Problema- ^ 5^0 desB. Aburci, De pe all iarim, de îoan ^‘^„iri/or Con^pre „llominia Muncitoare*, „Gazeta Funcpom r 1 Cflf(,njșciali*, .Muncitorul Căilor Ferate ț^"un'’’ 1 c'ornCl, L»Pl" rul Muncei pe 4.90.9, p. 120 MenMlm, <lc J oUca vLunu'l , de clase, de Dr. Tatiana Gngorovic , Despre T</' Taras Sencenco, de G. D. Gherea, p' . . e(j, 11, graf<ea „Jubileu*, p 132. Cauzele Cnrnm l Izobarele^ C. S. Ballan, Calendarul Tovărășiilor . Eckart?1** . melor și posibilitatea de a le infrlna, ț- pjnuri Coidm'l'^ sen, p. 141.Despre Dicționarul ^09ra^^ Ideei*. Pranc din llominia, p. -I ii. Biblioteca „ 72, 402, 128. _______ Hpogiaha «JUBILEULucitorilor jAsociațl, Strada Academiei, 49. G- 875. � Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Colecție reviste secolul XX (1901-1947) Subject The topic of the resource Reviste Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Revista Ideei (1908) Subject The topic of the resource Revista Ideei, anul VIII editor Panait Mușoiu Description An account of the resource nr. LXXI - LXXX Source A related resource from which the described resource is derived colecție personală Publisher An entity responsible for making the resource available Panait Mușoiu Date A point or period of time associated with an event in the lifecycle of the resource 1908 Format The file format, physical medium, or dimensions of the resource scanare OCR Language A language of the resource română Type The nature or genre of the resource revistă Coverage The spatial or temporal topic of the resource, the spatial applicability of the resource, or the jurisdiction under which the resource is relevant 1908 București 1908 Albert Parsons anarhism Benjamin Tucker București Ernst Haeckel Grigore Goilav istorie Iuliu Neagu-Negulescu Jean Richepin Les Temps Nouveaux Lev Tolstoi Max Stirner Mihail Bakunin Mina Neuwirth O. Leonard Octave Mirbeau Panait Mușoiu Paul Elzbacher Pierre-Joseph Proudhon Piotr Kropotkin Raicu Ionescu-Rion Revista Ideei William Godwin https://anarhiva.com/files/original/e16ebcc90edacf6c457341e7cf3c60ce.pdf 02a66179be987239bad41e2b8a969825 PDF Text Text REVISTA IDEEI 1909. No- hXXXL 1. Cu numărul de fată „REVISTA IDEEI" întră în al IX-iea an. Abonamentele, de inoit, de rigoare. filosofie, știință, socialism I< Spirit și materie, îeată obiectul aproape al tu­ turor preocupațiunilor filosofice. Acel cari au căutat să-și dea samă de modul cum ajunge omenirea să-și Înjghebe cugetările, ou constatat că ori-ce cugetare Ie produsul teudin|el de generalizare a cunoștințelor noastre: omenirea pleclnd totdeauna de la cunoscut la ne­ cunoscut prin analogie și inducțiune. Așa ne explicăm de ce primele cunoștințl ale omului au avut ca punct de plecare propriea lui persoană, căci manifestațiumle corpului lui au fost acelea pe cari trebuea iei îa primul rînd să le cunoască și să le satisfacă. Tot tn virtutea tendinței de generalizare a mințel omenești, distinsul filosof romln, Vasile Conta, ne-a explicat, în «încercări de Metafizică Materialistă», cum omenirea și-a creat singură sufletele cari s-o stăplnească și cari suflete în decursul timpului au Îmbrăcat diferite forme, pană au ajuns la un D-zen Atotputernic, stăplnitor al lumcl întregi. Și tot în baza acestei tendințe intelectuale ne-a explicat V. Conta, cum a ajuns omenirea la pro­ blema spiritului și materiei. Omul, începînd să observe In univers o mul­ țime de fenomene de mișcare, a căutat să stabi­ lească rațiunea existenței lor. Iei găsise, în pute­ rea sufletului, explicare pentru toate schimbările corpului lui, și, printr’o generalizare a acestui fapt a socotit că și schimbările pe cari le obser­ vase Iei în univers nu puteau să fie provocate de cit tot de un suflet, pe care, pentru că icra vorba «e universul întreg, iear nu de un individ izolat, a socotit ca cel mai puternic dintre suflete,, acordludu-I în acelaș timp o mulțime de însușiri, Pe cari le cerea rangul înalt al acestui suflet. jcată pur simplu orjgina Dumnezeului lumei. rin aceasta Inse universul a devenit un organm?1 asemănător omului, avind și iei, nu mai corp și suflet. Cu timpul lumea n’a mal Copns°.colfia ca fîipd compusă din două substanțe, car? • suHct, ci numai din o anumită substanța, ar Manifesta ca atare. . . forn,xUla.acesteî substanțe, cari se manifesta sub de c 8P1rituală de suflet și sub formă materiala DnLx’ *era 'nca necunoscută oamenilor. Hj.t cuni această substanță va fi privita nucoiQ spk'it sau numai ca materie, vom avea ți matQ^a concepțiunl filosofice: ideahzmul ^iecLi\^zniui’ ori-care ar fi forma lui, fie iei suWb f’?’aționalist, și așa mai departe, reduce Iu­ ți cu Auroa&â la simpla manifestare a spiritului, cit Vn ’ aceasta filosofie se va ridica mai sus, cu Vl‘ea să speculeze mai profund misterele e- București, Strada Epurilor, 10. xislenței universului, cu atît va face loc lib<ier materializmulul In filosofie. Ast-feliii, clnd fdosofiea kantiană socoate că nu putem cunoaște lumea în sine, «das Ding on sich», sau, cum spunea Engels vorbind de filosokantiana, nu putem stabili «identitatea gînd,irei și realițățebb socoate, prin aceasta, că cunoș­ tințele noastre trebuesc supuse numai de cit em­ pirismului. w Ce-va mal mult. Unul din celebrii filosofi idea­ liști, Hegel, care, ridieîndu-se deasupra lealul Ini Eiclite și Dumnezeului lui Spinoza, socotind că lumea reala n’ar fi de cît exteriorizarea ideei ab­ solute, care și-ar avea o existență deosebită de-a 1 urnei reale, a ridicat la cea mal înaltă forma de cugetare dialectica, pe care alipind-o la idealizmul lui absolut a favorizat negreșit, împreună cu cuceririle științei, o m a r o lovitură filosofici idealiste. Dialectica, care pe timpul lui Hegel slăbise con­ siderabil, observă Engels, din cauza metoadeî me­ tafizice Introdusă din științele naturale in filosofie de Bacon și Loche, nu iera de cit un reflect în mintea noastră a mișcăreî și transformărei universale. «Dialectica, după cum spune Labriola, în «Socialisme et Philosophie», ie acea concepțiune prin care ne propunem să formulăm un ritm al gîn- BIBLIOQRAFIEA „REVISTEI IDEE1“ P. Mațolu ?i P. Zosin: «Mișcarea Socială» col. complea 5— P. Mujoiu: «Revista Ideei», 8 colec. de la No. I—LXNX 40— Solomon Abrani: Destăinuirile unul expulzat . . . —20 .1/. Askinassi: Jertfele Tarului........................... . 4— X. C. Cernișevsktj: Ce-i de făcut... Sub presă. . . II. Denis; Socialismul și caracterele sale generale . •1— i— Gab. Dcuillc: Evoluțiea Capitalului..................... C. Dimilrcscu-hișî: Cele două morale . • • -50 Fr. Engels: Socialism utopic și Socialism științific . —50 Grup. Șlud. rcuol, din Paris: Antisemitism și Sionism. -20 -20 Col, 11. G. Ingersoll: Dumnezeu și creai'ea-I. . . —50 «mm.............................................................. P. ZUUj/UUvUl. Kropoikin : UUHV Către tineri — Vremuri Noi • • • „ic:. Materialismul econom, P. Lafargnt ---- ------------al Iul Karl Marx. —oO Paul Louis —20 Louls: Sindicalismul Francez France* ....... .... JI. Mactcrlinck Maetcrlinck:: Datoriea noastră cea socială - -. - . —20 John Sluarl Mill: Libert, de cugetare și de discuție. —g» P. Muțoin; Cum se explică Anarhiștii —w — Determinismul Social. Socialismul Belgian —5U — Emanciparea Femeel. . . • • • • • i * — Intime............................................. ] /. Ncdgu: Flăcări năbușite... Sul> presă .Seneca : Despre minio Fr. Slackell'crg: Feme&i și Revolnțiea . - - ; • • In.ftcinr de țăran : Noua epistolie către munciL și țar. -0 Cererile, însoțite do cost, se făc la „Revista Ideei*. REVISTA IDEEI UN AN, 10 NUMERE, 5 LEI Abonamentele se trimet prin mandat: D-lui P. Mitșoiti, ?0. Strada Epurifor, — București. I �2 REVISTA IDEEl direi, care să exprime ritmul ccl m«i general al mișcare! lume! reale». , Prin dialectică ni se arată că universul întreg, lumea naturală ca și coa socială, ic o continua mișcare, o continuă transformare și înlănțuire do fapte. Totul, absolut totul, se naște, truește și moare, pentru ca să renască ieară. w Dialectica lui Hegel alipită înse, după cum am spus, la idealizmul Iul absolut, nu putea sa dea de cît rezultate greșite. Pentru Hegel lumea reală nu iera de cît idee absolută, deci și dialectica lui nu putea sa vad în transformarea acestei lum! de cît transforma­ rea idee! absolute. . „ „ . După cum vedem, problema mișcarci și trans­ formare! universale Iera pusă, trebuea numai sa se găsască legile intime și generale ale acestor prefaceri. Hegel, după cum am arătat, nu le-a pu­ tut găsi prin dialectica ideilor lui, iei numai a favorizat rezolvirea acestei probleme de cătră naturalișli. . . . In acest timp, prin descoperirile principiului transformărei energiei, teoriei atomice și evolu­ ției Iui Darvvin, o puternică revoluție avu loc în domeniul științelor naturale. Cu ajutorul acestor descoperiri științifice, pe lîngă cari s’au mai adaogât și altele, materializmul își face din nou aparițiea în filosofie, dar nu «materializmul metafizic și' esclusiv mecanic», cum numește Engels mate­ rializmul secolului al XVIlI-lea, ci un materializai, care după ce s’a înarmat cu cele mai înaintate cercetări științ’fîcfe, vrea să arate Iei legile intime și generale ale mișcarci Universului Aceea-rși tendință n materializmului s’a manifes­ tat și în domeniul istoriei sociale. Materializmul aplicat Inse aici a dat naștere materializmului istoric, după care cauza intimă și adevărată a tuturor transformărilor istorice se găsește în raporturile viețe! materiale, în struc­ tura economică a societăței, adică în «tecnica producere! și schimbului» și In lupta dintre clasele sociale. Materializmul istoric, după cum se va Înțelege îndată, nu-i all-c.e-va de cit aplicarea în dome­ niul istoriei sociale a descoperirilor științifice din a doua jumătate a secolului al XlX-lea. Acesto concepțiuni revoluționlnd concepțiunile trecute asupra lumcl naturale, nu puteau să nu producă aceea-și revoluțiune și în concepțiunile relative la lumea socială, mai ales cînd se constatase științificește că omul nu mai Iera o creatură deosebită de restul celorlalte ființi pămîntești ci produsul unei evoluțiun! lente și progresive a lumei naturale. Și ast-feliu, omul fiind o progresivă schimbare a naturei și găsindu-se în legătură directă cu ani­ malele, știința a ajuns la concluziea că primul sau teren de existență a trebuit să fie acela al pamîntulul modificat prin muncă, întocmai ca și acel al animalelor, omul singur fiind un animal. In asemenea condîțiunî, omul duce o vieață pur animală și lupta pentru existență a trebuit să se dea în acelea-și condițiunl ca și la animale. Omonirea n’a ajuns însp, de cît prin imaginație, să-șl descopere vieața iei pur animală: prcistorîea nu ne prezintă omenirea de cit tot într’o situație cu mult superioară animalelor. Cele mal înaintate descoperiri, cu privire la preistorica omenire!, le-a făcut celebrul sociolog, Lewis Morgan, în America de Nord, printre Irochinezi, unde a găsit ginta maternă comunistă. Această descoperire, de unde mal departe n’au putut trece cercetările noastre preistorice, ne pre­ zintă omenirea într’o societate, nu-I vorbă, foarte elementară față de noi, dar foarte complicată ___________ __________ ______ _______ i^VIȘTAjDEEl ______ _______ _ _ _________________ 3 pentru o omenire care și-ar duce o vieață animală. Căci, pe cînd vieața animală se dește șoară In mijlocul naturei nemodificată prin munc? din contra ginta ie o societate foarte complic»?-’ prin raporturile sociale determinate de muu omeneasca. a Omul, singur dintre animale, și-a transformai prin muncă, potrivit trebuințelor lui, mediul »a tura! în care trăea, ajungînd ast-feliu să-și creez un mediu artificial, special lui și radical deosebit de mediul artificial al unor animale. Pe clnd omul scapă, prin acest mediu, de sul domniea oarbă a naturei, animalele, din priciul structure! interne și externe, continuă a fi ^5. plnite de Iea. Ast-feliu, pe clnd omul are posibi* litate, prin descoperirile lui științifice, să trăeoscă în ori-ce mediu, animalele părăsesc totdeauna locurile unde natura nu le oferă singură existența «Munco, după cum spunea Jules Guesde, în «Etat Politique et Morale de classe», munca ie punctul în jurul căruea gravitează existența noastră, diipâ cum pămlntul gravitează în jurul soarelui. Si după cum fără soare nu poate exista vieața pla­ netară, tot așa fără muncă nu poate exista vieață omenească». Munca i-a dezvoltat bine înțeles omului orga­ nele lui interne și externe, favoriztnd mai ales dezvoltarea inteligenței lui, care nu-i și iea, cum spune A. Labriola, de cît «rezultatul experiențelor repetate și acumulate». Și ast-feliu acei cari'cred că progresul omenire! se găsește în dezvoltarea continuau inteligenței omenești, uită că inteligența nu-i de cît expresiunea experiențelor din trecut ale omenire!, în baza cărora, cu noi mijloace găsite în natură, omenirea a putut păși înainte pe calea progresului. Totalitatea tuturor descoperirilor succesive ale omenire! formează mediul artificial, deasupra că­ ruea s’a stabilit, ca un corelat, întregul edificiu al raporturilor noostre sociale. Și după cum acest mediu va fi mat puțin sau mai mult dez­ voltat, vom avea epoca sălbătăciei, barbariei și civilizației omenire!. Atlta vreme cît mediul artificial nu icra destul de dezvoltat și omenirea, prin puținele Iei mijloace naturale dr-a trăi, nu scăpase încă do sub dom­ niea naturei, am avut ca o necesitate a existenței noastre comunizmul primitiv. îndată inse, pe la sflrșitul epoce! barbare șt începutul civilizației, clnd oamenii prin munca lor își creaseră alît de multe mijloace artificiale de-a trăi în cît să întreacă trebuințele imediate ale fie-căruen, vom vede cum, în baza aceste] transformări a mediului atificial, omenirea iși schimbă și edificiul I» I social. . . Pană la aceste vremuri oamenii s’au zbucium cum să facă să-și agonisosca măcar hrana zilnici, în cure scop își cneltueau tot timpul și puterea lor de muncă. Do acum înainte, g l dczvoltărei mediului artificial, oamenii încep pe prima oară să producă peste trebuințele lo» > ast-feliu posibilitatea ca o parte din mem r cietăței să trăească din munca celorla.Iți, flUț Cu această posibilitate de-a trai dm p muncei altneo, și-au făcut aparițiea “ . Ul.f clasele sociale. Iele ioruu totu-și tn aceste o cerință dc neîlăturat a bunului mers ai . țaței, căci dacă toți ar fi continuat sa(le numai cu producerea hranei, ne put nateu că ori-ce altă activitate a emenirei nu m 1 avea loc. Acel cari se ocupau cueg’ă fie armata sau cu știința, trebueau l felin, cU’n ^4^ d» clase ie legea diviziunii muncei». nifestul G>muQ?st»C’e^îmik* E?geIs» ,n <(Ma’ sa nc Cînd istorica viețe! animale se explică prin cff’A neutru existența, istorica omenirel îsî rX ’C explicarea tu lupta dc clase, adică în lupta” raSaSfassi . se dă între acei cari muncesc și acei cari, ne- nufacturei, clasă ce Lin* ’ 8p0-’ thupul mamnneind, vor tolu-și sa se bucure de produsul nncel celor dintâi. prinmSi ast-feliiî istoriea întreagă a omenire! ne fiind a pus j?cît istorica luptei de clase, dotă în vederea pieței intereselor economice, se înțelege lesne pentru materializmul istoric a pus condițiunile econo­ mice ca bază reala a dczvoltărei viețel noastre. Această explicare a istoriei prin lupta de clase, întă în vederea intereselor economice ca bază reală viețel, o datorim materializmului istoric. Prin explicarea asta sc pune capăt, și în domeniul istoric ca și în acel al filosofici, stăplnire! idea- mal nnt- -;-PeUtrU 8 face Ioc ™eî alte societăți, lizmulul. Dar materializmul istoric nu-i ce-va cnrc “âtăm nl?r < Jîrogresull!î omenire!, putem să consă ne fi căzut din ceriu înainte de toate iei Ie o nflS d in ? ?eTeQele .uneI asemenea evoluții idee, și atare nu poate fi de cît oglindirea în oLJ- ?l..lo,,lnsHî organikațiea actuală a produmintea noastră a feliului nostru de-n trăi... Iei p.e cerei capitalișto-burghcză. «JpBoacde burgheze dc producere și de comuflind de cît produsul unor anumite fapte istorice, sâ vedem care slut acelea. ?aten mn7po-tîri °ibu-gheze de proprietate, socie­ Materializmul istoric își găsește origina în modul tatea moderna burgheza, care a scos ca prin farmec de-a fi și de-a se dezvolta ni societăței burghezo- atltea mijloace de producțiune și de comunicație, capitalistă, care nu poate trăi de cît producînd samană cu vrăjitorul care nn-șî mai poate stăueconienit proletari salariați și revoluționîndu-ș! pini puterile pe cari le-a evocat. «Manifestuf J mereu instrumentele «io producție, ajungînd să Comunist», Neîncetata perfecționare a mașinilor, armata de uibă ast-feliu un prisos și de mărfuri, cari nu se rezervă a industriei, supra-munca, supra-producțiea, pol desface, și pe proletari, rămași pe drumuri din crizele Industriale, și așa mal departe, leată forțele pricina acestei imposibilități de desfacere. Acest felii! de producere dă loc la cea msi acută pe cari le-a evocat burgheziea și pe cari acum nu luptă dc clase, din cîte a văzut istoriea, pentru Ie mai poate ținea la stăplnire. leatâ in acelaș câ aici se vede mai clar ca ori-unde deosebirea timp cum sub forma supra-producției mărfurilor și proletarilor apare conflictul neîmpăcat Intre intereselor economice. Burgheziea Iera o societate nouă, Iea se putea forțele de producție și raporturile de proprietate: «Supraproducțiea mărfurilor și aceea a proletarilor ușor supune la o cercetare intimă a cauzelor cari i-au dat naștere, pentru-că nașterea Iei se operase fără lucru nu se pot Împăca, fiind-că forma capi­ sub ochii noștri. Burgheziea se dovedi că se năs­ talista a producțiune! nu îngădue puterilor pro­ cuse dintr'o schimbare în modul de producere și ducătoare de a lucra, productelor de a circula, de schimb al feudalităței, adică prin schimbarea afară numai dacă s’au schimbat mai Intăi In ca­ condițiunilor economice. «La o anumită treaptă a pital : lucru pe care înoă-șî supra-producțiea măr­ dczvoltărei lor, forțele materiale de producție întră furilor 11 împiedică. Autagonizmul Ie Împins până la conflict cu raporturile de producție existente, la absurditate. Chipul de producție se ridică contra jao, pentru a vorbi în limba juridică, cu rapor­ formei de schimb. Burgheziea ie dovedită nepri­ tările de proprietate, In sinul cărora evoluaseră cepută do a cirmui de aici Înainte puterile pro­ Panâ atunci. Iele rup cătușele cari Ic înlăn- ducătoare sociale»... Icată ce cetim In «Socialism Utopic și Socialism Științific» de Fr. Engels. o^PfxU’ ^unct începe o perioadă dc revoluție, soGe-va mai mult. Burgheziea nu numai că se a a -s , schimbarea fundamentului economic se nimici sub puterea acelora-și arme cu care a nimi­ 1 ’tosrnă mai curînd sau mai tîrziu întreaga co- cit feudalitatea, dar, cum spunea și Marx, Iea a ®wa clădire». Vezi KarL Marz: «Critique de făcut și oamenii cari vor purta armele distrugere! °noniio politique». iei.- proletariatul. • lDpnea\Ce Pentru lumea fendală însamnă, ca raporDupă cele spuse pănă aice, vedem că materializZrinii do Producțiune sau de proprietate repre- mul istoric căutlnd in mediul artificial cauza, in­ earn? P‘nu proprietarii feudali și prin patronii dm timă și generală a evoluției sociale, a găsit-o, dnchIntraseră în conflict cu forțele de pro- datorită condițiilor de existență ale șocietățel caIn Une manufacturei. , pitalisto-burgheză, In structura artificială a acestui de producere feudal se produceau mediu. trivîiP«e ?uniQI valori de întrebuințare, adtca poSă nu se creadă tuse, că după materializmul lereo ‘rebuințelor individuale. O dată Inse cu naș- istoric mobilul transformărilor istorice ar fi numai v»l01.v Janu,ncturei începu să se producă numai factorul economic, neglij’indn-so ast-feliu cu totul celelalte înrîuriri la cari Ie supusă evoluțiea so­ Ueceah ° 8cbimb, adică mărfuri, a căror vInza cială. leată ce scriea Engels, ca să lumineze chesfeudalii? Jutinsă comunicație, lucru nt’cu°?sc 'orea « țoî’ Pentru că fcliul iei do producție nu ■'tiunes materializmului’ istoric: «Oamenii își fac singari istoriea lor, pe baza condițiunilor reale Piuă n 8einicnea lucru. Dacă mai adaogam ca s a preexistente, printre cari, condițiunile economice, atKlv»Cat° producțiea manuîacturei ier» îns1a’^ tu toate-că pot suferi înrluririle altor condițiunl, mVfl02,e«, vom înțelege ușor, că cu cît producpolitice și ideologice, sînt totu-șiju ultima analiză, condițiunile decizive și formeaza firul conducător care străbate isiorien întreagă a omenire!». Materializmul istoric împreună cu teoriea luptei de clasă și aceea a supramuncei, constituesc cele Interesele Iei economice. ;£JK =£r~ “ .u i.iVX'£r['S” ■"-••'• *» &£•'•“ ■" »Kțsța& , ;.‘î; rS"'“" - A::— "«WS'ik 10 I �■ 4 REVISTA IDEEf “WȘUIWJ 5 trei idei geniale, cari, pentru întăea oara, au fost Ast-feliii, lumea barbară n'a avut distinsa onoare stabilite In formule scrisa de Marx și Engels, în- să cunoască Statul. Expresiunea organizare! temeetoril, In acelaș timp, și aî socializmului știin­ sociale iera, după cum am spus^ ginta comunistă. Ginta, după savantele cercetări ale lui Morgan’ țific, care, înarmat de acum înainte cu aceste trei descoperiri științifice, va forma cea mal înalta iera un grup‘de indivizi atribuindu-șl o origini școala, de critică socială. Știut Ieste că pana Ia comună, grup care, unit prin oarc-cari in. dîhșil socializmul nu se ocupa de cît cu constaconsta­ slituți! sociale și religioaso, forma o comunitate tarea nepotrivirilor sociale și cu clădirca clădirea fanls fantas­ particulară. Născută în perioada dc mijloc a săi• nonntrivir! tică de societăți noi, undo aceste nepotriviri, DU bătăciel, ține pană la perioada superioară a bar­ bariei, de cînd începe civilizațiea. Toți membrii au și-ar mal fi avut loc., Asemenea teorii au apărut rp” pe la 1800, adică pe la începutul întemeerei bur­ acestei comunități, barba ți și femei, iei‘au liberi gheziei, in timpul cînd. nu se întrocjusesu întrețes-.* Încă și egali. Libertate, egalitate, fraternitate, cu toate marea industrie și prin urmare vieața burgheza că nu le aveau stabilite in formule scrise, ierau totu-și, după cum observă Eugels, principiile sacre nu se putea reflecta clar în mintea nimănui. . Și tocmai acest fapt l’a făcut pe Eugels să jus- și inviolabile alo gintei. rA„ ast-feliu. r-isr, »teoriile an«*;iia socializmului anrînlir.mnlni utopic. ntonic. «Din- • Mai Mal multe ginți unite formau o fratrie, learfra* tîfn-e tr o producție și dintr’o luptă de clase puțin dez­ triile la rîaduL lor unite, formau un trib. Ginta, fratrie, trib, slnt grupe de diferite grade de în­ voltate se născură teorii nedesăvîrșite. Dezlegarea problemelor sociale, încă ascunsă din pricina ne- rudire, fie-caro căutlndu-și de afacerile sale proprii dczvoltărei condițiilor economice, trebuea să fie dar complectlndu-se reciproc. Ca să nu pierdem prea multă vreme cu des­ fabricată în întregime în creerl. Societatea înfățișa nuiriai nepotriviri absurde, întemeerea armoniei crierea acestui chip minunat dc organizare socială, voii! cita un fragment al lui Engels, plin de ad­ ajunse problema rațiunel». O dată ce societatea, prin dezvoltarea Ie! eco­ mirație pentru această instituție, care, cu toată nomică, a devenit capabilă de-a fi examinată în simplitatea Iei, stă mult deasupra organizațiilor cauzele Iei generatoare de nepotriviri sociale, so­ sociale posterioare, din punctul de vedere al mo­ cializmul utopic ie înlocuit cu socializmul știin­ ralei și al dreptului: «O adevărată constituție, în țific. De acum înainte socializmul nu se va mai toată tinereța și simplitatea iei, iera constiluțiea ocupa cu clădiri imaginare dc societăți bozate pe gintei. Fără soldați, jandarmi și polițiști, fără justițiea absolută. Asemenea teorii, am văzut, nobilime, fără regi și guvernatori, fără prefecți și-au avut vremea lor. Socializmului științific 11 sau judecători și fără închisori și procese, totul incumbă sa se ocupe de acum înainte, cum socie­ se petrece în cea mai perfectă regularitate. Toate tatea burgheză, crelndu șl singură elementele sale neînțelegerile slut rezolvite de comunitatea pe de distrugere, se va transforma în societate socia­ care-o privesc, de gintă, de trib sau de diferitele listă, adică în societatea în . care, dispârlnd ne­ ginți înlre iele. Cu toate că ierau de rezolvit mult potrivirile economice și sociale, se va inaugura mai multe afaceri comune ca a-zî, economica do­ mestică fiind comună unei serii de familii și pădeplina libertate a omenirei. mlntul fiind proprietatea tribului, nu Iera de loc Am spus ma! sus că, după materializmul istoric, nevoe de buclucașul nostru aparat administrativ, firul conducător al întrege! istorii, ic structura aj.it dc vast și atît de complicat. Toți slnt liberi economică a socielăței, deasupra căreea se ridică și egali; femeile dc-ascmenea. Ce bărbați și ce întregii ici clădire juridică și politică. femei a produs o asemenea societate ne-o mărtu­ Reprezentantul oficial lase al tuturor raporturi­ risesc .toți albii, cari au avut relații cu Indienii lor juridice și politice dintr’o societate ie Statul. nedegenerați, prin admirațiea lor pentru demni­ Și după cum aceste raporturi, din cauza ideologiei tatea personală, dreptatea lor, și pentru tăriea lu care slnt învăluite, pierd, adică ne par nouă caracterului și bravura acestor barbari». Fr. En­ că pierd legătura lor directă cu condițiunile eco­ gels : «Les origine» de la familie, dela proprietâ nomice caii le-au dat naștere, așa și Statul a privee et de l’Etat». devenit o putere independentă și așezată deasu­ Dar, să ne dăm bine sama, ginta iera sortita pra societâței, dar care în fond, nu-i de cit pro- să dispară. Regimul iei' comunist implica o produșul unor anumite condițiuni economice. ducțiuno extrem do rudimentară, o populațiune După cum ginta ie expresiunea organizațiunei foarte rară, pe niște teritorii vaste, și'o supunere sociale a lume! barbare comuniste, Siatul ie ex- complectă a individului față dc natura neînțeleasa. presiuafa organizare! spcialc a civilizației capita­ Trebuea deci să dispară, și-a dispărut. înlocuire liste. Dar cită deosebire între aceste două feliuri iei a fost pentru omenire ca o cădere din Ina jde organizări sociale. mea simplităței și moralităței iei. , . Po clnd ginta iera creată In interesul tuturor Sub Imboldul trebuințelor fizice munca s a — ace,“9. li.“p controlului fie-căruî voltat mult și în acelaș timp s’a operat și membru al ici, Statul, din contra, io recunoscut ziunea Iei. In. această dezvoltare și divizia ca o organizare de coustrlugcre a societâței, fa- muncei, găsim ruina gintei, Diviziunea mu ț cîndu-șl dm independența lui față de societate, o decăderea gintei, Ie nașterea claselor soc , condipune esențială do existență. Lc-va moi mult: interese economico opuse, șL cîm1 zicem . blatul fund așezat deasupra socielăței, a căpătat zicem, in acelaș timp, mobilul esențialȘ j0 puteiea ca în numele «rațiune! do stat» să devie al naștere! și perpetuare! Statului. Q ctt un lustrument de împilare și de tiranie față de clasa cea mai puternică, pentru a-șl nolitic* acei pe cari tocmai are aerul de a i reprezenta haina legalil^ei despoliznw^ " ,cfln’ocu,'ih pHu organizarea-!, liniștea șl Primul pas iu dezvoltarea și diviz -rlîinlu-8° rni I a‘ Cu l.Oil ace9t co“lrast între menirea și Iau făcut triburile pastorale, «»a»’b«rc’dXte tribo’’1 if°I U p.c. care îl jo;ică. Statul nu încetează de a de izolarea celorlalte tribun. Gu , producH ia exPres’une ideală a orLcărc! or- pastorale vom aven de acum inHint țiune nouă și imbielșugata, fața d P unJento M «Xi rC,“lî’<<reQ,’ZUI’t'«-ideei morale», celorlalte triburi, vom avea produsele abu^ isk rk?ua ,ZQlUl cei^ind întreg trecutul oin®nirel, a constatat că omenirea a pe cari ui le pot procura dezvolîn £ Engels, de fpt-im'is °iU 1 ’V** b,nc o’Konizată și mult mai feliu de .producțiune, care fericită de ctt 8ub domaiea instituția Stalului. țârei muncei omenești, coiistdue, dop b ' ; I j mare di vi1 a tribu- spus, etetaecnTeaîep?oSdh^.CQm producpe cari evoluează Int^g? noastră clădire $ IU din dezvoltarea și diviziunea — - U s’u 5’ul ?■ plumbului, oare,.muncei, cuni — ;cde» mdata, a datloc tuturor nepotrivirilor ee“ „ornice și sociale. nViMa Py?101™ se născuse bine înțeles, acolo onde conâițiuuile naturale favorizau viea a galelor. Dar o data cș oamenii au pus stăplnire pe animal.0» id, șt aici ic marele lor merit, le-au Înlesnit vieaja chiar și acolo, unde nu iera PosL a muncei, bi|ă din pricina lipsei periodice de -nutreț* Cu si bărb&tC? °Sa H față de raunea din c/să si deci rllejul acesta constata Engels, că previziunile de și bărbatul, care o exercita, capătă și leiacwîSî nulrct șt OP01 c^Htira lui slnt anle-morgătoarele mienddeve| °rQpr.a ^em,ee’- Și numai âst-felifi, urugricullurci. °.' °rU lea ml,mâ a acestui proces economic Dar dezvoltarea și diviziunea muncei nu se ’eCerea fa”}iIieî de Ia familiea de opresc aici. Lina animalelor precum și nenumă­ fâmSUieȘ» mon0g0„5P“Mla0nă * ^ndismieuă la ratele metale, cari începuseră să fie descoperite cereau să tio lucrate, nocesillnd. ast-feliîi apari- harhir- v®de.m’ „baza întreagă a existenței lume! . ’ k Fiat01’ se transformă radical, Impințiea industriei. -Fn|ă cu atîla posibilitate de producțiune, munca oînd grabnic omenirea spre o altă epocă, spre epoca civilizației. Și, ca să vorbirii în limba lui uumaț a membrilor ginței și tribului rămînca neputincioasă și ncvoea unor noi, forțe do muncă Marx, vom spune relativ la această prefacere so­ se impunea. Aceste noi forte de muncă uu fost ciala, ca forțele de producțiune ale lume! barbare intrase Iu conflict cu raporturile sociale determi­ jmcdiul găsite printre prizonierii războaelor, cari In loc de a fi uciși ca pană atunci, ierau tran­ nate de-acea producțiune. Asta însamnă că, din pricina dfezvoltărei și diviziune! muncei și dinsformați in. sclavi și siliți să muncească gratuit un schimb relativ mai întins, s’a născut Iii sinul învingătorilor. Și ast-feliii vom avea, pentru prima gintei noi trebuințe și interese necunoscute îcî oară in istorie, sclavi și slâpini. până atunci și cari cereau să fie satisfăcute. In acest fapt. In treacăt fie zis, se poate vedea Pe cînd ginta se dezvoltase tocmai în necu­ cum barbarul obicciu al învingătorului de-a ucide noașterea antagonizmelor sociale, civilizațiea din prizonierii războaelor n’a încetat-de-cit datorită contra, își făcea din iele o condițiunc principală condi ți miilor materiale ale vieței, -iear nici de a dezvoltărei iei, cimențlnd puternic diviziunea cum unei evoluțiunî în bine a idee! morale, cum ■ sricietăței în clase sociale. Clasele antogonjce,-cari-s ar spune spiritualiștii, . manifestarea unei anumite structuri economice, Cercettnd mal dep'arl. ___ __ 1 istoric „â departe r procesul al dez- precum1 și lupta dintre clase, cari formează Jesuvoltărci și diviziune! • muncei, vom vedea cum iriTinî .rnur>A<.i pe carg s'a r{dîcat istoriea civilizațiunei. ar fi progresul agriculturel și industriei făcu ca aceste adus negreșit distrugerea societâței, dacă nu s’ar ramuri’ de producțiune să nu mai poată fi satis­ fi inventat un mijloc puternic, Statul, pentru efăcute de unul și acelaș om, și de aceea vom . chilibrarca luptelor sociale, caro Stat. învăluit aveai o altă diviziune -------a mvnicei. despărțirea agri- întotdeauna în mantiea ideologiciutice și juridice, culturel de industrie. -- - --------------------------------------------------a putut ascunde putut ascunde și perpetua și perpeti în acelaș timp veș• . .1 . t! x‘l a **’ • . _ 1!I I—2 Ca cîtfr . îînso produețiunea se dezvoltă, cu atlt ’și nicele inegalități economice și sociale din această schimbul 'i"'"’"-’ ‘devine o condițiunc principală principalădezg dez- epocă. epocă, _ , Vorlărel și cu atît și nepotrivirile sociale se vor «Stalul, eStal —, cum ------spunea £ Engels, o - . fiind născut în sînul . S~.~ "*'** XXIV. -.txai-LCUIU.accentua mai' pu.l.t.1 puternic. Ast-feliii VUXU.X chiar xu in‘ x>xxxa*l sinul lupte! de clase, ie, in regulă generală, Statul clafftntci, fiiitci, pe lingă Ungă sclavi și stăplni, stăpîni, vom avea săraci sei puternice, adică a aceleea care, dominînd eȘi bogați. bnn-rtti rleată A<.t cită perturbare i. '. aduce In yieața conomicește, devine puternică și politicește prin ?! 8°cială schimbarea condițiunilor economice ale mijlocul lui, crelnd ast-feliu noi mijloace de a aHci societăți. supune și de a exploata clasa muncitoare®. Cum ^Nepotrivirile nenumărate ce se născuseră între vedem, Statul nu-i de loc o putere independentă “jooibriî gintei, fâcură să se sfarme unitatea de in- de aceea a socielăței, cum vor să-1 c°^dere tepese a acestor membri, dîrid loc deosebitelor ghezn, ci, după cum, am mai spus, io un produs ’ “W. necunoscute lor pănă alunei, ea: ura, in- al societâței Insâ-și ajunși la un anumitgrad de S, ?’ Și in fin0 tot cortegiul de răutăți pe dezvoltare economica și care, cu schimbarea con S? PUatc aducc lntre oameni nepotrivirile lor dițnlor de existența ale 0O“etiței, se vț. tr.nș_ ®conomice. Cu inful «iguiel războiul se intinși iei neapărat. Doară nu-isupus ce vatrans>ec ' ciu?aUurît CÎsăinc/x ini:vVe fQhr be° ocupați! în forma nic, după cum vecinie și fără iei sa âe — ' nic, după cum vecinie , PutX lumeî ba^a^, cu atît, li asta iera și firesc, formărei nu există nimic în ș“ dZ ”cei cari susunivers. Au fost, cu toaie acușica, ș’ , -i că existența Statului a fost și recrutau țineau petuă. Dar în sprijinul găsit încă nici un argument, fie iei cît de puțin făt01Spul această onoare și să se socoata, din apa se’ ^Pjnitoril poporului. Vedem c te forje IjqIiiI _5 ndlca in mijlocul însă-și al gintei și tr ^MȘrJCU?’ Proporțional cu creșterea producScb\monlui; încep să pocnească pe ilnd ?«lă °i’Z0iari de veacui’i țineau omenirea încătu- teme ^Socialiștii au arătat cărui fenomen se ^oreste acest caracter de perpetuitate atrib atribuit Statului. o dată cu sociale clasi “ , zic Iei s’a«născut dată cu clasele ^atal|u^ cum iistorica ci?... ftție? Î0 istorfea luptei permanente3 a claselor u .,^n nalnraj ca statul Stătu! să să pri primească un cu transformările puternice operate tn *0 rahi?ne’ altoIe tot atît de puternice se petrec P rturfle de proprietate și de familie» Dea - C“Toate' taceptnd de pe vremea lui Platon și pana în zilele noastre, au făcut I �6 REVISTA IDEE! din Stat idealul dreptului sau al moralei, spre care trebuie să tindă societățile în organizarea lor.. Materializm.ul istoric ne-arată înse, dm contra, că Statul Ie ce-va toarte real, după cum reale sint și condițiunile cari i-au dat naștere. . Fată de această concepțiune reala a otatuiui, socotit ca o organizare sistematică de forțe menite sa ție în echilibru lupta dc clase, cade ori-ce ideo­ logie bazată pe misiunea do justiție sau de morala a Statului. Statul, fiind o organizare pozitiva de apărare a claseistăpînitoare, a trebuit sa . alba ne­ greșit un sprijin puternic pentru activitatea lui autoritară. In acest scop și-a creat .iei o putere economică, care în timpurile moderne ie alimcn- t&O Sată puteink economiccște, Statul inventează tot felini de mijloace, adaptate bine înțeles mo­ dulul de producere, pentru apărarea clasei stăpî­ nitoare, contra celei exploatate, creînd ast-felm anumite sisteme de guvernare. Totalul acestor mijloace ale clasei stăplnitoare față de rezisten­ țele clasei oprimate fermează acea artă minunată în toate timpurile : politica. 6 , , Ori-care ar fi forma regimului politic dintr’un Stat, fie iei un regim absolut sau constituțional, fie chiar republică democrată, condițiunilc econo­ mice cari i-au dat naștere rămln acelea-și, pro­ prietatea rămîne caracteristica lui esențială. Pro­ prietatea privată, născută dintr’o anumită formă a producere! și schimbului, rămîne stllpul pu­ ternic pe care se razima instituțiea Statului, lear puterea politică, adăugată la puterea economică a Statului, nu face de cit s’o apere mai bine, lerind-o ast-feliu, pe aceasta din urmă, de atacurile directe la cari ar fi expusă din partea poporului. De aceea politica crează acel sistem uriaș de îm­ pilare ți de jaf pentru clasa muncitoare. Politica a crea t ast-feliu legile, armata, justițiea, închisorile și tot feliul de instituții, cari, consti­ tuind ceea ce se chieamă forță publică, le-a pus In serviciul clasei stăpînitoare. Pentru întreține­ rea Inse a unei forțe publice atlt de vastă, clasa stăplnitoare, după cum am spus, și-a asigurat dinainte o putere economică, solid alimentată de impozite și formînd ceea-ce se numește budget. Budgetul ie expresiunea exactă a structurei so­ ciale moderne. Dacă vom cerceta ori-ce budget al Statului, vom constata cu multă durere de inima, că toți banii strinșî din sudoarea muncitorilor, și lu vederea interesele colective ale națiune!, nu sînt întrebuințați de cît tot pentru mai complecta lor aservire. Așa zisul interes general ie intere­ sul clasei stăplnitoare, care nu dade cît o Infimă parte din budget pentru popor: întreghudgetul fiind absorbit de cheltueli afectate milițarizniului, luncționarismului, precum și datoriilor publice ale bunului, făcute tot în vederea intereselor clasei stăplnitoare. Numai Europa, după cum arată Alfred Neymarck, în «U1 Vil lea raport asupra Slatisticei Internaționale a valorilor mobiliare», are o datorie publica de i$8 miliarde, cu o dobîudă do b miliarde anual. Iar cheltuelele militare ale Europei, dac i in auul 1887. ierau de 4 miliarde în 1907 trec dc.6 miliarde, și jumătate ’ Ca să ne facem înse o idee și mai clară, de modul cum știe clasa stăplnitoare, ca prin Stat, sa-și apere interesele, voiiî da cîte vu date cu nrivire Ia Romînia. 1 clnd pentru Jnvâțămîntul primar și pen “u sănătatca publica abica dacă suu cheltuit clte-va mi44“n dX1 ’?scot din' vic"îa P-ductivă mo zarm. I h Slnt lnchi?i în zid^ile ca­ zărmii. Socotit în ump, cum termenul de serviciu REyiȘTAjj,EEÎ 7 militar., cu tonte reformele din urmă, ie ț0. . trei anî, se pierde din munca socială i3a.oo0n?u de ani. lear dacă s’ar socoti că în mijlociu ?1 soldat ar clștiga prin munca lui cîte trei loî zi, ajungem la dezastruosul rezultat că prin armar se scot din producție, anual, cîte 48 milioane 3° lei. Dacă mai adăogăm la asemenea sumă pîer° derca pozitivă, adică sumele bndgetare alocate mi' litarizmului, căpătăm, ca chelueli ordinare, numai pentru armată, fenomenala cifră, pentru budgetul tarei noastre, de peste 100 de milioane anual. Și în timp ce atlta muncă și bănărit șe pieni în zadar, îndureratul nostru popor rămîne, îm. preuna cu cel rusesc și sîrbesc, cel mul de jos din Europa, pe scara cui turei elementare. ’ Apoi tristele observațiuni, chiar în folosul nostru nu se pot opri aici. In 1804 pelagra, după arâ’ tarile precise ale Dr Obregia, a făcut 6.6<J de victime, lear în 1904, adică numai zece auî mal tirziu, am avut Infricoșătoarea suină do ăfi.ooo do victime. Vezi Dr. Obregia: «Raport General asupra Igienei publice și asupra Servi­ ciului Sanitar al Regatului Romîn, pe anii 18781904. Și, să avem în vedere, pelagra nu-i do cît una din bolile cari bîntuc țărănimea noastră : oftica și sifilisul fac ravagii colosale la sate. Dar unde să se caute acest nenorocit popor romtnesc, cînd medicii, ca toți slujbașii Statului, Întreținuți de chimirul lui, 11 desprețuește, si cînd un pat de spital la țară vine la 3.178 de locuitori. leată deci, cu ce se alege poporul din toate sa­ crificiile lui de bani și de sînge. Ce bine le-a înțeles și le-a simțit Eminescu toate acestea, cînd serica: Și de-ntrcbațl atuncea, vouă ce vă rămîne?, Munca, din care dinșil se’nibală in plăceri, Robiea vieața toată, lacrimi pe-o neagră pine, Copilelor pătate, mizeriea-n rușine. Iei tot și voi nimica: Iei ceriul, voi dureri. Cu cît clasa stăpînitoare se vede mai amenin­ țată în interesele sale, cu atlt își va întări mai mult forțele sale materiale : armata și funcționarizmul. Și clnd te glndești că toate acestea se fac în nufhele Rațiunel de Stat, trebuie să fii orb la minte, ca să nu înțeleg! ce-'i aceasta mașină po­ litică, Statul. w , Ga organizație de clasă ie de prevăzut ca Stătu va dispărea o dată cu clasele sociale. In «ces caz ne putem pune două întrebări. Intăea, asupra viitoarei disparițiuni a claselor sociale, și a , a’ dacă aceste clase o dată dispărute și Stătu n mai oxistind, ce organizare socială vom avea leatl la prima întrebare ce am putea rabkyI\(îuoc’ clasele sociale, întemeeate pe insuficiența p . țiunei, vor trebui să dispera prin abundența w. după cum am arătat, însă-și legile de dez ale actualei produceri burghezo-capitalisla p iese desființarea claselor sociale. • jn. Socializarea continuă a muncei, apropr 0 dividuală a producțiunei, crizele, soci . acțiuni, la cari mai putem adăoga,. o {etare, și deșteptarea neîntreruptă a conștiința ori* sînt cauze destul de puternice,_ ca sa-carfl cine, că pană la finitul societății f]agele se va tpmormînta pentru totdeauna ș sociale, nu-î de cit un pas. a „ cătrli Dar oare monopolizarea continua o înaainDa a diferitelor mijloace de producțiun®, nu ? prologul disporițiunei claselor jispariU11; vedem, societatea prepară eondițtumle " nei claselor sociale, făcînd prin aceasta - Slrfdo clasă de apasat și 0 alu de aparat. fi Onr atunci, disparind Statul, nu se dezorgani!x Mociotatea ? Ne facem această Întrebare ca 5 cum astă-zi am h foarte bine organizați, ’neundu-ne sama ca mii și milioane de oameni, da;Lilă organizăm sociale de c-zi. slnt predestinați £ leagă», prostituției și crimei, și că ?o aceste plăgi sociale ca pe un piedestal indi6Seazubil, se ridica binale și fericirea liirnei burP. _c. Judece oi i-cine și vada dacă aceasta ie oraujfciirc sociala. i\u, societatea prin Stat nu-1 orLjzată, do clt nu!nui' î,ll,u clt această organi­ zare ie folositoare intereselor clasei stăpînitoare am avut pe rlnd, în istoriea civilizației Statal patricienilor, feudalilor și burghezilor, corfgpuuzlnd celor trei forme ale exploatare! muncei onioneșii: sclaviei, scivagiulu! și salariatului. Acum, după ce am văzut care-i adevărata natură ■i adevăratul rol al Statului, și după ce am arătat ca disparițiea lui ie slrîns legată de acea a clasoler socialo, care vor dispărea prin Insă-și dez­ voltarea actualei societăți, rămîne să răspund la o a doua întrebare, asupra viitoarei organizațiun! sociale, caro, prin disparițiunea claselor și Sta­ lului, va face să înceteze toate nepotrivirile eco­ nomice și sociale. Socializmul, după cum Insă-și laptele istorice îl arată ca singura soluțiuue de vindecare radicală a nepotrivirilor sociale, își propune socializarea mijloacelor de producție și de schimb. Cam a ajuns socializmul la această soluțiuue? Foarte clar. Insă-și burgheziea, după cum arată Engols, i-a înlesnit rezolvirea acestei probleme, prin crearea societăților pe acțiuni și prin tre­ cerea mereu în proprietate a Stalului a mijloace­ lor uriașe de producțiunei cum slut: calea ferată, poștele, și așa mai departe. Burgheziea nu numi i țâ recunoaște prin aceasta ca-i incapabila să stăplneaseă mijloacele de producție, dar ne arată chiar și caracterul social al acestor nvjloaee, adică necesitatea de a se socializa nu numai munca, ci și. aproprierea și schimbul producțiunei, care astă zi,. ---------------------------------------------------------------11 in ii 1 , I X tl^<> ni I I i<'i n ii n ii dtn cauza individualităței lor capitaliste, dau I/w* Ioc •a cele mal grozave destrăbălări in producere, ■* ■ • Gei eniemat înse să inlemeeze noua organizațiune ^cialâ, prin socializarea mijloacelor de producție „’i iS5 1C proletariatul. Iei, prin condiliua*10 lui istorice, ie menit să schimbe fața lumej, adu-i alte condițiuni mai demne de existență. Ini °,s.duuea !e, cum va ajunge proletariatul sa bou i-1Ueuscă act;astâ revoluțiuue economică și >nn] a' Lovi-va iei, pentru nimicirea antagonizciftixi ®0c’a^ei în condițiunile economice ale soa vîai ’ -11 aedea cari formează dec! baza reala PoliiCei le-’ sau va lovi id !n condițiunilc ici dintr.??’eare constituesc sprijinul puternic al celor Hunii/ boc°ti-va îel că prin distrugerea condii'iaî h Politice, condițiunilc cconomibe nu vor riali/s e? d&înui? Dacă cercetăm literatura sodiu ’ leată care ar fi una din cele mai raspinlnire î/ Bnpurtășitc soluții. «Lupta claselor lQPte i l are scop economic, dar forma^acostei ^«ilin»0^^0 Sa fie neapărat politica : căci, între ’t.ile Materială de ameliorat și amehorațiu6’Ugur 12ate» se ridic£ puterea Statului, caic f4 daB’,On'cat’e ar fi clasa care-1 stăpînoștc poate l*ihtpi\ caracter ceneral si suveran rezultatelor asi ?T.bfiel Devillet «Principes Socialistes». ’Ân 1^, după cum burgheziea franceza Ia J^țuit să pue stăpînire pe Stat, ca sa în? ?* de™». •«» l'I»'0 ot’rI‘l“ '■ “urgbeziea”a Înțeles acest lucru ?i de »- d‘c“ maTeHorST’ ,n zadar- sî ,mPîcIii: - .UCHor,rnea de a lua parte activă în nn- poKtică o K e’ Ta ^eVeni prin Puterea măsurB. lă C“ d D8a DU Se va maî Pulea ci£!fdală ,nSo ce proletariatul socialist va pune side^nflt P<î ”i6t Va Prdace- duP* prevederile socklăM ?Ce ® de produclie în Proprietate a re?!' p.vm aceasta, desființlnd pro­ prietatea individuala, va pune capăt tuturor anogonismelor sociale. leată ce spunea Engels, în a°cstă privință, In opera sa «Socialism utopic și Socialism științific»: «Cel întâi act prin care o a ul se ya întcmeca într'adevăr ca reprezentant al lulregel societăți, luarea în stâpînire a tuturor mijloacelor de producție în numele socictăței lntiygi, va fi In acelaș timp cel din urmă act al sau ca Stat. Guvernul persoanelor va face Joc administrației lucrurilor și conducere! chipurilor de producție. Societatea liberă nu poate sâ Ingadue^ un Stat Intre dlnsa și membrii săL». Aici aș putea să deschid o mică paranteză. Nu trebuie să se coufude socializmul care vrea, prin revindecațiunlle sale economice și po­ litice, să Introducă socializmul în Stat, cu ^ocializmul de Stat, care, lăsind în picioare regimul producțiunei capitaliste, socoate că prin anumite norme legislative ar putea să îndrepte relele so­ ciale. Burghezii sînt liber! să creadă ce vor voi, muncitorimea înse trebue să-și concentreze idealul iei de dezrobire numai în îndeplinirea ideilor so­ cialismului său. Găci numai printr'însul vom ajunge la disparițiea claselor și a Statului, numai prin socialismul acesta societatea va staplni produe.țiea și schimbul, numai printr'însul omenirea va putea asigura fie-căruca, pe lingă egalitatea econo­ mică,libera și egala dezvoltare a facultăților fiiice și intelectuale, și numai printr’însul omenirea, scăpînd de domniea uaturei și a destrăbălare! producțiunei, va ajunge să-șî stăpînenscă însâ-ș! mersul iei evolutiv. «Omenirea, scriea Engels, va ieși Cu chipul acesta, din domniea falalilăței pentru a trece în aceea a liberlățel». Leon Șadbey. ' Dacîiu. Avocat. ÎNTIMPINARE Nesocotința, rar să nu-șl albă neplăcerile tel, pentru orl-cine se lasă Urli de nesoco­ tință. Dovadă înlimpinarea unul om chib­ zuit, care a fost tulburat și scos din rezer­ vele lut, de niște procedeurl. de critică și de Investigare, cari ar fi- trebuit să fie făcute ca mult mal multă delicateță și băgare de* samă. Cel vizați, să înghită și să tragă învățăminte. pk m Dragă Prietene, Stil ca-ti cetesc Revista foarte rar, mai mult ..l * . p 'apucatele, cam la un an o «lata. Sini gramapp flil <|it de de o o muncă mui ,,grea, peste puterile mele. Am mmal u «vilă miL», pentru nunl douii mîifi. pcnlru un afurisit do cap, cărueâ ?a7 trebui yre-o C;jpUea i-iir li . .. ca stl.j poata ajuta la niuuca. Mai ini-a intrat în cap, din pricina unor susa™, rai"'T. ’ i să mor, înainte de aJat socoteala de ce rost am avut hm prinini ltn li11 b- . .... �revista idee! s tre oameni, pe lumea asta. De a9ce}J’.vC;iatr.^a aștern ne. hîrtie, o dare de sama cinstită, în c t oamenilor cu judecata limpede, de ce am t în sinul omeiurel. Și-apol, dac; mutelcflo vor crăpa, treaba lor. Datorica mi-a împlinit-o. Puținii ani clți i-am trăit în lume, îmi dau cinstit Socoteală dc dinsii. Dar unii, nu te lasă să-ți vezi, de. , treabă s te scot din răbdări. Așa, mal alaItăorl, pun mina pe numărul ultim din «iRevista Idee Acolo, dip intîmplare, văd cale vorba de unul, lăra nume, cu meșteșugul de-a spune oamenilor, că- anar­ hismul‘ ar fi ce-va tulburător, primejdios, spab mlntător pentru omenire. Si nici mai mult, nici mal puf in, s’azvîrle cit vorbe păcătoase asupra anarhiei. Ce i-b-li liicut lui auarliiea, că-1 ustura, fiii știu. Se veilte înse că-1 ustură tare, de vreme ce urlă asa a pustiu. Că ii’are cap dte om să­ nătos, ca să știe cum să-și, potolească, durerea, asta se yede. tăcut dc Ici și mai cu sama dc cel de prin prejurul lui, cari sînt siliți. sâ-I assulte văicărelile. Gc. dracii, doar nu v’ațl li pus în minte sa-I spuneți, că avem bombe In buzu­ nar si mal stiii leu ce. Știu că sînleți oameni teumîhțî. 'Dcăceea, cînd'avcțrcc-vașă-d de Iacul, ciiutătl de nii vă piiiietl la glume cu toți proștii .Băntifisc .căn’Uvețl i.ievoe dc teatru. Vrețf să vă aduceți Imprejuru'l casei brigade polițienești, pro­ curori/ jandarmi, regimente ?.. Fiți cuminți, lașa ți oamenii liniștiți, pe la casele lor, că-i.Iearnagrea, si vă vor blestema, nevestele și copiii, că le-ați luat oamenii de-acasă să-I umpleți de frig pe drumuri. Am 6 deplină încredere îii seriozitatea voastră. De aceea, dați-ml voe, vă rog, să iau lucrurile întocmai așa,* cum bănuesc că sînt. Că Domnul acela, care "țipă, fără pricini vădite, nu-i cel dintâi, aceasta o știu. Dar că după atîta știință și lu­ mină, mar’sînt caricaturi de glndire, bune de așternut Ia-gazetele caraghioase, cărora voi le dafi băgare de samă, 'asta mă cam miră. Se poate ca în prea marea seriozitate a gîndurilor voastre să fi lăcut oare-care gresală de aprețuire. Dar leară-șl mă întorc și zic. Prea urlă omul a pustiu. Ia hai să-I răspund chiar de-a binelea. Dac’o li glumit, o să-I placă și lui' ce i-ol spune aici. 11 cred pe cuvînt, și-I iaiî vorbele așa cum avea de gînd a le spune, pentru că în hiarele Iul dispreț pentru anarhie, a vorbit prescurtat. . Anarhie, omor, crimă,' nebunie, întocmai cum a? duce nmnoiu o căruță plină cu surcele, baJigă, cutii goale de chibrituri, vată de la spital, grăsimi puturoase si altele. Ii atrag mal întâi băgarea de samă n», « » cai fie-care r. > din aceste.lucruri . au un rrost ' “ ' Hif avut nL LT ?Sî în lume Urn1e Cel Ce care ic-a erăma J®. d,uccJa Kuao,,î» dacă iera un om vrednic, cu judecață, mai avea încă între­ buințări de lăcut din fie-care din Iele. Cel cari cetesc chimie știu ce vorbesc. Acelaș lucru cu anai'luea și cu vorbele nesăbuite cari se strecoară în gura celor cari nu pricep nimic, dar cu deSdvlrșire nimic, din ceea ce se scrie si ce se vorbește despre anarhism și anarhie. Că firea de olog al gîndirel, ăl unul țipător oare-care, pe gratis, nu-1 leartă să se' îndrepte spre cercetări' mal amănunțite, că o gîndire oare-care nu-i deslușită pentru iei, asta nu-I REVISTA JDEE1 treaba mea. Gă-I lipsit dc creșterea trebuitoare pentru a sta de vorbă cu oamenii, asta Ie treaba celor în mijlocul cărora a trăit. Nu pot leu, un singur om, să fac creșterea tuturor celor bop navi de judecăți sănătoase, și nici să le turn lumina cu oborocul în cap. Școala oficială, cu striiluciții cîrpacl In ale învălămîntulul, pe care-i are, nu’ppăte să ne dea alte odrasle de cit acelea cari le-âvem. Acel, cari sau ridicat de-asupra învățăturilor, ce li s’au dat în școală, slut lirț alese, pe cari nu le-a putut timpi hodorogeai^, ce Ji s’a bocănit. la ureche, sub nume de Invătămînt. Ceilalți, urmează legea firească a tim­ pi rol obștești.* Unii din Iei, mal Îndrăzneți, p0 temeiul unor1 asemenea învățături de rîs, caută să întefiieeze critici. Treaba lor. Fie-care cu păcatele lui. Mie unuea, știu că ini-ar fi rușine să gîndesc în asemenea chip. Cît dpșpre o cilîtic;i,, făcută pe asemenea temelii putrede, ini-ar părea, că toată vredniciea mea omenească Ieste înmomiîntată pentru vecie. Noi, gînditorii, nu avcjn de ce să no pierdem vremea, înfruniînd pe mahalagiul, care Iese cu mînecelo suflecate în poteca din mahala șî sud'ue cum îl vine la gură, pe un om de pe drum, pu care i se cășunează,... că a întors capul iți ăltii parte. Trec,’îmi place, îl ascult, îl admir cum iși potolește isterica oratorica cu șudălml, am ceasuri de hazlie amintire pentru o limbuțite alît de necurată, căci ceea-ce Iese din gura lui, știu sigur, că leu n’am să pot scoate nici o dată. Ga om cuminte, dacă pot, îl liniștesc puțin, â'fătîndu-I că sînt.'și alte căi, mai frumoase, sase răfuească chiar "cu-n-om ce l’ar li supărăt hinadins. Mai cu samă, îl fac să înțeleagă, ca sîut rîndueli de cuviință între oameni, cari cer să-ți măsor! și vorba’ si fapta. Dacă reușesc, bine. Dacă nu, îmi țin drumul. Îmi mai trage si mie, mahidagiul, ’ o cruce și-un Dumnezeu Trec înainte, și lac. Recunosc că n’am reușit în ghidul rnieu teel bun. Dar nu am cîluș de puțin dreptul, să ies supărat din afacere. Ie lucru de judecată la mijloc, cînd doi oameni pot, sau nu pot să se înțeleagă. Dai’ se vede, că nu toți avem aceea-șl jude­ cată'limpede în- împrejurări de acestea. Dm se­ nin, fără ca nimeni să le tulbure traiul, ne po­ menim că unii încep să-și aducă aminte, legi atavice se vede, moștenire din ștrăbmii, din vremea pe cînd cei rna'i vechi strămoși ai lor, Înmieau în șatre, nomazi colindători după pn pic de hrană, ori în ce chip si ori im de. I» acele vremuri, unora mai Judiui, li se părea.ca nu pot umplea golul eîmpiei cu făptura io1Atunci, iesau în usa cortului și urlau vorbe scîrnave cft îi lua gura. Ceilalți, mai puțm gu­ ralivi, rîdeau, chiueau, făceau teatru din as In vremea aceea, pentru om, iera și acesta, Chip de ă-șl, desface limba, de a se arata f ‘ * A-zi, din păcate, nu mal sîntem nomazi. Trțum într’un veac de statornicire. Cea dintâi ce1 a ne Ieste de la sine pusă, să păzim liniștea altor*, ca nici a noastră să nu fie tulburata. ni-i grea^ traiul ni-I anevoios, munca m-i jinită de o mulțime-de neajunsuri sociale. ‘ . nnilte piedici nî se pun în cald pentru •- I 1,1 I I- rastrii și mai cu teamă pentru fericirea liiir^/’vfn o luptă do urieși trebuie, să impinnuast1’3 .J propășire! Înainte. Și slntem nevoi ți, getei <#* * g^ facem asemenea ’ lucru, căci de’o sili,'frq re 'sănătoasă iii-i legată întreaga noastră nropjl? -sf a'celor’cari vin după'noi. Avem nck‘c,{7 tîii inare sprijin moral' și material, din vc® , CHituror actelor cu cari viețuim Împreună. Illit fpliă toată munca ni-i zădărnicită, trăim în. vip-dă de, chinuri, nu folosim din lea nimic, F“ ăein’că ni-I scîrbă de lea, In cit unii se ^"'cid Alții, mai tarl însc> dllc lupta înainte. •-* piu -aceste două căi, Indumnezeesc pe acel ,2j.(luc lupta Înainte. Dar trebuie de Întrebat, A felia dc luptă Ieste de dus. Unii, prpa mișei Ct sii.se poala ucide, și-au ales partea jăfuitortilui. Alții, col cari cu bărbăție primesc calda luptei) Jet’ să nu fie jăliiit om de om, ba unii, inri’6 ’mal departe și cer dreptate chiar pentru dubitoacc.. Dau mina cu acel cari ,cer. cea mai jm'ga dreptate, pentru toț ce viclucste.pp păinlnt, om si dobitoc. . Pentru aceasta, unii ma’numetec anarhist.’ Jafuitortt n'eaihiilui omenesc fitit acest numc- lii riui,; alții- merg pană la a spune cuvinte - mur­ dare pe socoteala celur ce-1 iau asupra lor. Noi 11 prirniin, acest nume, întreg, așa cpin ieste, liirâ să ne pese de murdărieă ce zace In gura acelor, teari clevetesc despre noi. Știința de a-zi, • are mijloace de curățit cea mai sclrnavă gură. De.asemenea, aceea-și știință, le la stare să vîre lumină în creerh cel mai î’n. Judecați.. Rărnîne numai, ca omul șă vree să se folosasca. .Cu‘ făcălețul, nu ‘poate nimeni vîrî știința, nimăriii, nici ’pe gură, nici pe urechi', cum ăi îndesa păpușoiu -în gușa unui curcan Iniiinte de paști, Cărți sini, biblioteci. (sînt, știi)iță -șihiniipă, berechet. Nu-i nevoe ca cel rău crescut, șa leasă la/portița din mahala și să-șî potolească isfericaleld cu su'dălini, cărora’nu le poți răs­ punde, • de-ar h de teapa lui, de cît cu ’hudio. Nervii, alestinderea lor, buna - întrebuințare a acestei destinderi, se vindecă prin lumina, lu­ mină, și lear lumină. Un ministru al burtă-verzimu, Ilarei, într’un cras de. uitare de sine și de locul unde iera, a strigat in gura mare; în Cameră,' că la sate tre'•uie lumină, foarte multă lumină. Ei bine, cu ••ceasta doctorie a veacului, minunat de vindecăJlOaPe> se lecuesc boalele grele ale neamului onienesc. Cel cari nu știu, cum și ce felin, n’au ie Jra să ne întrebe, că le vom arăta calea vinec,irei. Dar dacă se pun pe crăinicit, ca bieții i’nf 1 1-oniaz1’ la nșa cortului lor plin de fum min}00^0^ atancL deschidem , ochii celor cuniaff se păzască de .asemenea.oameni ciu­ lul’i s,a‘?î aPei’o trupul și mal cu samă șulleue-o asemeneă lepră oifienească. Mid cuv^u^ anarhie, se tenie numai desfrlln n i *aie ca i Se pnne tea un zăgaz mare tem vra ?les.tiăului său. De cuvîntul anarhie se Știu. u^orii de oameni, căutătorii de robi, cari L 9a anarluea are să-I. oprească de-a mal jăhotiu v ’a avea r°Ul- 'Cel inal mare dușman ai lîiaQ Uf ie?te omu^ canstit- Cel mai mare dușcare i se pune în cale " v1 vrea să-l oprească dc de la o mîrșavă nes 9 legiuire. Ticălosul are de prolivnic pe omul de treabă, leneșul pe cel harnic, mișelul pe cel drept, vrednic și nelncovoiat. Păduchele, jivina, lepra, rîija, lipul, au de protivnie pe cel care se curăță, se spală, se îngrijește, și nu se lasă căzut în lene, ,în trîndăvre șt în gunoiu. Scurt, acestea slut adevăruri fură tăgadă. De aceea, ori-ce om, cu un pic de judecată sănă­ toasă și de simț omenesc, trebuie să caute să .se lumineze pe toate căile,, ca să înțeleagă ceeace. nu poate pricepe., lear dacă cum-va, un lucru li. rărriîne încă neliițeles, să aibă răbdare, să se călăuzăscă de frumoasele cuvinte ale lui Bebel, spuse îh- Camera Germană lui Bismarck : Ce­ leste mai departe, Domnule Bismarck... Va veni o yremo,- pentru mintea ție^căruia, să i șe des­ chidă mari și largi toate porțile luminei. Atunci, i se, vor pune lu rlndiieală ’loatc căile mințel. Nil mă ;teih,‘de murdărieă'Ieșită din gura îiinrărui'. Gautcagura mea-, să-ani-fio cnrată. Dacă dn .sufletul lie-căruea va li stolă să înțeleagă, ca. mal mult prețuește. o, gură curată de.clt una ipurdară, Îmi va urma .pilda. Voiu fi fericit, că i-am arătât.drumul cel’sănătos^ Intre oameni, trebuiesă;nepovățuim mereu. Nuitial așa pdttem. în cel mal scurt timp;isă rfacenr cea mal mare ^propășire. cu .putință și ..să tragem cel mm mare folos <lin vieață. ' ... . .. Guvinteld socialism, anarhie,’ democrație, uu fac uite! o ceapă degerată.' Cine se! lasă amețit do cuvinte, acela h’are creer pentru lăcut crî.tici și judecăți. ITapt’a omului, -aceea trage la cîntan. Iii cumpăna viețel, nu primim de nît fapte...La,cîntar, Domuilor^cari glndiți. Și cu ca­ litatea. Vă rog, nu vă prea Îndesați cu grămada. Măria cea rea se vinde la hurtă.* Cea bună, să •știți, se vinde cu bucățică mică. * •■'■•bacii voim- să dovedim, celor mal puțin lumi­ nați de. cît noi, că ie ce-va de capul noștri, atpnci săgîndiin bjne și să ne cintărim vorbele. Alt-feliu dam priveliștea imul adevărat sălaș țigănesc, fipteit de cea mal 'mică uiniă de civilizație, să­ laș «lin-ale cărui vorbe- grosolane - nimenea ■' nu ■ înțelege nimic. - Să-ghidim bine si să ne cîntărinv vorbele, dacă nu cum-va ne.-am pus, cu tot dinadinsul, în cap,, să vîrîm simțul demoralizarel în acel cari voc să-și facă 'creșterea1 la ‘satnirie, In loc să cerceteze bibliotecile, -tecrierile luminătoare și glndirile marilor cugetători, ai vrenieh, . ' • . .■ Mai am acuma o altă, față de.cercetat... Gh. Varlam Ghitescn. . Galați, 24 lanuar, 1909, S’a pus sub presă CE-I DE FĂCUT celebra, operă a celebrului CERNÎȘEVSKY. Un exemplar 4 lei. „FLĂCĂRI NĂBUȘITE" de NEAGU - ExemplariLl 1 Iclh I ... �JEV1STA IDEEY REVISTA 1DEEI___________ _ _____ ___________________ 40 SOLIDARITATE UMANĂ Una din tendințele noastre fiind dc-a perma­ nentiza. oare-cum manifestări dc acele cn ' prind in Iele macar fi Jicanrca unei pilduiri.bune, publicam în coloanele, noastre urmă .rostit la o serbare ocazionala dm Slatina, nii fa­ voarea celor Mntuîțî de cutremurul dm Italia. Discursul acesta ni se pare vorbitor de J perturbări a trebuit să îndure pămîntul, chiar de cînd a adăpostit pe Iei vlcață omenească. Firește că asemeni prefaceri nu s’au făcut de-o dată: milioanele de ani sint o numărătoare su­ mară, prea scurtă, pentru a arăta munca nesim­ țită, ce s’a urmat neîntrerupt,, pănă să se îndcplinească o prefacere nouă, cu alte cuvinte pănă să se apropie o catăstrotă finală... Generații peste generații au putut să trăească fără nici Un habar, că ce-va se clătea sau avea să se clătească în jurul lor . și sub Iele. Dar generațiea prinsă sau aproape de catastrofă putea să simtă mai dinainte întipăririlc Ici. Unele au simțit'o, o dată cu cirduri și cîrdurl dc animale, și-au emigrat spre re­ giuni mal solide, unde și-au aliat adăpost. Regiuni mai solide Ieste un cuvînt găsit lesne, pentru-că în tot locul omul trebuie să fie prevă­ zător. Clădirile cele mal trainic zidite, cari par ne­ clintite, sint mereu cercetate,. să li se observe .din vreme ori ce meteahnă. Cine a văzut la biserica Sf. Petru din Roma, pe acel arhitect, atîrnat pe un soifi de! leagăn făcut din funii, în aer, făcîhdu-șl vînt spre bolți, de la înălțimea cea colosală, ca să le cerceteze de aprpape tăriea, poate să fie înfiorat, dar nu poate să nu aducă omagiu cu­ mințeniei omenești... Cine a văzut acele prăjini înfipte în crăpăturile unor munți, sub cari a fost nevoit omul a-șl clădi locuințl, prăjini a căror deviare ar fi vădit o oscilare de stîncl, îșl dă samă că chiar cel mal primitiv individ are grijă de propriea lui salvare, și știe să fie prevăzător. Lu­ mea civilizată, firește, are și alte mijloace, chiar aparate de preciziune, care-I pot arăta, cu mult înainte, cînd conservarea i-ar fi amenințată. In șfîrșit, învățămîntul cel mal suprem ce putem, ce trebuie să-l tragem din toate cîte ni-s date sa le vedem, din toate întîmplările vieței, Ieste acela de prevedere. O catastrofă, o dată îhtîmplată, firește, nu încape să ne înverșunăm împotriva-I, după cum nu trebuie să ne înverșunăm în potriva unei boli dobîndite sau altei nenorociri întîmplate, pe care cată cît mal în grabă s’o reparăm. Dar cată să ne pă­ trundem de adevărul adînc, că toate cîte ne lo­ vesc ca un .trăsnet, nu șe întîmplă tocmai nemij­ locit: se acumulează pe nesimțite,, clipă cu,clipă, de la marile catastrofe universale pănă la catas­ trofele sociale, chiar personale, catastrofe tot ătît de mari pentru noi. Pe toate le putem ajuta, pentru toate putem avea cea mal nețărmurită mărinimie» în numele solidaritățcl umane care ne leagă p® toți, neultînd mal cu samă vorba lui Isus, c se atinge de nesocotințele noastre ...Și de acum cată să nu mal greșești, zice Isus unul păcătos, pe careTa rechlemat la vieață... In vorbele noastre . Ne adună aici împlinirea unei mari datorii, aceea de a contribuiai noi, întru Cît. va fi cu putință, la aju­ torarea supraviețuitorilor, celor cari, au mal scăpat cu vieață, ruinați în tot feliul, de la întîmplarca unui uriaș cataclism. Știm cu toții despre dezastrul, ce a avut loc în Italia, care a nimicit un număr de localități, a nimicit sute de'mii de vieți, reducînd la cea mai neagră mizerie și umplînd de ne­ închipuită durere, populațiea, care din întîmplare a mal rămas cu vieață. In fața unei atît de mari catastrofe, care ar fi ireparabilă, pentru ce mal există, dacă n’ar fi sprijinul grabnic al lumel în­ tregi, lumea intr’adevăr s’a mișcat, Din toate col­ țurile pămîntuluî curg ajutoare, ca să se între­ gească, Cît mal în pripă, ceea ce s’a distrus* Ce s’ar face intr’adevăr, fără asta, o populație, care și-a prăpădit industriea și care din nimicul ce-a mal rămas nedistrus, nu poate șă înjghebeze, pen­ tru ocrotirea vieței nimic. Fără un ajutor grabnic, venit din afară, Ia sutele de mii de suflete, înghi­ țite de catastrofă, s’ar mal adăuga altele, cari, ca frați în omenire, dacă nu frați de sînge, ar mal lărgi durerea ce ne-a lovit pe toți, ne-ar.face a sîngera . și mal mult. Asta trebuie, cu orl-ce chip, cît mai grabnic, înlăturat. De aceea întreaga lume s’a pus, în pripă, să dea tot sprijinul putincio^. , 4...Sănu ne mărgipim jnse,.numai la istorisirea întîmplărilor petrecute, ■ cari se cunosc în de obște, și să vedem ce învățăminte putem să tragem din astea, pentru că absolut din toate întîmplările tre­ buie să tragem învățăminte. Mal întăl unul din cele mal mari, și anume învățămîntul de prevedere. Bună-oară se știe, că legea substanței, singura ce există în univers, în mod pozitiv, după cum afirmă și vestitul naturalist Haeckel, legea substanței Ie de a fi într o necurmată prefacere. Nimic din ce alcătuește substanța sau mațeriea, cum f-am zice, nu râmîne de veci, fără nici o schimbare. Fundamentul, pe care stăm, pămîntul, , ca fundament, ieste de multe ori șubred sau aparent. Iei n’a avut totdeauna aceea-șl structură. Se vorbește, spre pildă, de-un continent întreg, Atlantida, care-i acum sub apă Și care alcătuește Oceanul Atlantic. Alt ocean, pre­ făcut în pămînt... Dovadă, vestigii de vieață pă­ mântească, cari se găsesc în Ocean și vestigii sau urme de vieață aquatică, cari se găsesc și pe vîrfurl de munți, funduri de mări altă-dată. Nu mal Omule, fii a toate prevăzător.,, vorbesc de straturile de pămînt, care ne-arată cîte Sorln*. LUPTA ÎN ' 1 1 , . > contra statului •ntrebat adeflea cunune face, că ideile anarhiste, M'*'1’!1 1 .,nr nonă atit de limpezi și cari contribue atit f;iri „pori bucurica de vieață a celor cari lo hnilc . x nu sint, la urma urmei, admise de cit de foarte hn’f|i?az j)Iar acolo unde o propagandă Îndelungată a ininul puțin6 piedici.-Cită vreme credeam in putința, li|nl.’j11(l mecanică a unei .întinderi nemărginite a ideinrin mijloace pedagogice de educație și agitație, suc|or' f util de restrins mi se părea neexplicabil, de plina. Cu £e3”ea Inse ani ajuns la explicațiea următoare: Tț’are-l intr’adevăr, esența anarhismului. In orl-ce orinn noi observăm trei tendințe: aceea de a-șl aprope cit cu putință, din materiile invep-ato cari sint mal folositoare pentru. buna-I stare mateW aceea de a-șl întinde propriea sferă de activitate, rint’r'o pornire care să treacă, pe cit cu putință, peste f"tc stavilele, și aceea de a se diferențiea, de a-șl crea ’ individualii:»1'1 111 raport cu ereditatea, cu mediul, și așa ni.ll departe. Ceea-ce se -degajază, in omenire, din ce in •f din masa mal omogenă, mal gregară a timpurilor tre­ cute, Ie năzuința spre o mal bună stare materială, iubirea de libertate și dezvoltarea individuală..Ținta acestei evo­ luții Ieste vădit o stare de lucruri in care cea mal mare libertate și bună starea cea mal deplină să lie apropiabilă (ie-cărul individ, sub forma care să corespundă mal bine jndiridualitățel sale și care să-I higăduc a se apropiea da țea mal mare perfecție eu putință, leată ce și Ie Anarhica. Anarhica Ie deci starea celei mal desăvirșite fericiri, de care s’ar putea bucura, ar li capabil a se bucura lie-care. NeUgăduit că această adevărată anarhie nu se va înfăptui pe temeliea unul singur sistem economic si social, ei vor fl atitea fcliurl de orinduire, după cîțl indivizi. Trebuie rf mal ținem socoteală de faptul că, in lot timpul cit il ra cere trecerea celor mal îndărătnici 1 a anarhie, primii anarhiști n’au să rărnîe pe loc, ci vor merge, Ia rindul lor, înainte. Arn-că nu va li nici o dată, in vii­ tor, o atare de dezvoltare economică, morală, și așa mal departe, egală pentru toți, după cum această egalitate nu există nici in zilele noastre si n’a existat nici o dală. Egalitatea nu poate să existe, pentru simplul cuvînt că oaiiiemi diferă intre Iei și sint, afară de cel pe cari o crudă apăsare din- trecut și prezent ii împiedică și acum aproape tu totul in dezvoltare, sint pe cale de a se diferențiea și maiuult, loți dorim buna stare și libertatea, dar lie-car’e X° "lăSUră’ int-r’° ProPorlie diferită. Dacă unele cauze: St,VC socială, convingerea, propaganda, îndemnul, alinZ1,lSniU unor ,.narI cl»Pe» micșorează aceste deosebiri, ata v';A(17»e’ iCa ereditatea, mediul, etatea, atitea accidente mărire ■ 1 e ;»u un efect contrariu, și Ie o aidmpIp uenorocîtă aceea de a crede că Ie destul de ă mișca acum ^ac rirmuitoril noștri, cari mal izbutesc și (ireiiirUi liind-că știu să bată in struna tuturor •ra secnl 1 °r’ ^u^llror răutăților grămădite timp de aticu toții J? l6].0 de a crede că am putea să iim ec«u noi ° 1U: ^oartG adesea, ne răspunde ableaun slab nobil șî genCar* 11 u Puueni temeiu de cît pe ceea-ce-I îdeiltr “nn djn no1 contrîbue, intr’un chip diferit, la izbinda flâre mu • r12’ *n uiăsura dorinței de libertate și bună ^rtjței'i|Ur-la P° care 0 ;ire u» lei. Pe unul iubirea li^iștit kî lnilailSp la cel mal mare sacrificiu. Altul trăește niare ii’pntr 11U,.ya ștare să ÎJIC^ uicl o silință prea obș(e^cx p ubertate, dc cit in momente de înllăcărare poperăriinnr0',akr?nda’ hipta in contra autoritățel, cer-un • de ini» coni',aliv, care nu Io dat tuturor, și o mulc l’rin fam C?ri nu B-nt înclinați să se-manifeșteze de tu'^ nu sg . ? mal puțină faimă, nu fac nimic, pen^a. Âr Pen^u IeI> nici un prilej dea face Printa- U1■ 5® creeze un cimp de activitate cari Jil se atîn„C pcn‘ru aseu'cnua inși. ?e Einri . spre masele, muncitorești in de obște, ci? .,|)atcriali !na’nt.e do toate să-și imbunătațască stab?rC?na Perin= ?«hbqrtatea pe al’doilea plan. Asta din hu r* Statuii,c°merciale și-a apăsărel seculare din •isu6 *naI al<» tem ca dorînța maselor muncitoare să ten? ta T„ia °„ r"tzbunarc in contra societățel capitahtf>- a pern *iu Y°îasc^ a •> stăpine la rindul lor, Hm* Ur»UI un,, q',1 dominarea, unei clase nouă și autorio in>Carii dimi & muncitoresc, ca și burghezii revohi^•ate pP. ce ^ruiră feudalismul, nu mal voiră nici umal dominarea exclusivă a clasei lor. 11 Aceste tendințe vor precumpăni poate pe cele ale vechi­ lor socialiști de bună credință, cari Încă tot mal trăcsc. ț)i ce ar putea anarhiștii, In contra acestei acțiuni a ma­ rilor mase, cari scapă controlului celor cari nu voesc nici să le-conducă, nici să. le stăpinească, ci numai să le vadă merglnd de sine sau îndrumindu-se -pe calea lihertățel.® Anarhiștii nu vor putea de cit să ducă înainte munca din zilele noastre, aceea de-a deștepta puterile ascunse, la­ tente, ce tind spre libertate si de-a lupta pururea in con­ tra auloritățel. • Aceste vădite tendințe ale maselor au și adus descom­ punerea socialismului, care a ajuns să vadă că le peste putință a Ie grupa pentru alt-ce-va de cît pentru luptele electorale dămoale sau organizațiile sindicale, cari nu foc de cit să se depărteze de orl-ce socializm adevărat «au real. De altă parte Statul, orl-cit ar Ii de discreditat, tinde a căpăta din nou încrederea maselor, prin tot feliul de legi muncitorești, retrageri sau pensii pentru bătrinețe, ocrotire in potriva lucrătorilor streini, și așa mal departe. Sint departe de-a trece cu vederea faptul că s’a creat in diferite țări un sindicalism revoluționar, că greve gene­ rale de corporații, de localități, sau chiar și mal Întinse pot să izbucnească dintr’o clipă intr’alta, dar și acolea, pururea se întîmplă că pasul atit de simplu și atiț d® •osie, pasul hotăritor care, de la greva generală, duce la revoluție, nu se face:.pasul acesta n’a fost făcut nici In Rusia, în Octombre 1905, ceea-ce a adus toate infrîngerile și toate nenorocirile mișcărel ruse pe cari le vedem astă-zf. Pentru ce.cele mal însuflețite greve s’au sfir.jit totdeauna prin potolire și prin întoarcerea la munca cea liniștită? Pentru-că masele nu voesc cu tot dinadinsul să meargă mal departe și că cele cite-va individualități ce-ar voi, nu au nici o putință. Inițiativa minorităților, acțiunea luptătorilor militanțl, au anumite margini. O nouă idee, o nouă experiență Iese la lumină mal întâi acolo unde împrejurări prielnice îngăduesc: în acest înțeles orl-ce progres- Ieste datorit firește minorităților, celor izolați mal întâi. Dar a impune această nouă idee majoritățel prin forță sau silă. Ieste un act de autoritate la felin cu asuprirea îndeplinită de majoritate asupra minorităților. leată un punct care interesază cu osebire pe anarhiști: pentru-că dacă o minoritate tiranică are atitea mijloace pentru a-șl impune voința unei majo­ rități, noi, cari voim libertatea, cum am da-o noi oare unor oameni cari nu se sinchisesc a și-o lua Iei singuri ? Priviți Știința și neștiința: știința nu stă să chibzuească cu ignoranța, lea merge înainte, ișl arată rezultatele Iei și face ca încetul cu încetul cel mal puțin nepricepuțl s’o urmeze. Mal priviți Libera cugetare și Religiile: dacă unii se leapădă de absurditățile religioase, în schimb mulțimi nenumărate, mal rămîn îmbătate de Iele. In aste două cazuri, s’a ajuns să se găsască un modits vivțndi printr’un feliu de îngăduite reciprocă. Să punem brutalitatea ne­ mernică, infamă, ă bigotismului ignorant a secolelor trecute, îndreptată în contra științei și liberei cugetări, față - de starea de indiferență 'relativă din zilele noastre. Știu foarte bine că asta nu-I de cît o stare de pace armată și că reacțiunea pindește orl-ce moment priincios pentru a cîștiga leară-.șl terenul pierdut, inse starea de a-zl Ieste ori și cum cu totul diferită de cea de odinioară: știința și libera cugetare, scoase odinioară in afară de lege, au a-zl o poziție încă mică,, dar hotărită, care nu le mal poate li smulsă. Să facem tot așa pentru Anarhie. Ce a adus oare încetarea relativă a prigonirilor despre cari vorbim ? Ignoranța și bigotismul voind să-și perpetue dominarea, au crezut că vor putea să extermineze știința și libera cugetare prin foc și sînge. N’au izbutit: nu se poate distruge o idee. Știința și libera cugetare, la rindul lor, au văzut de asemeni că se loveau de prejudecățile înrădăcinate ale gloatelor mari și au trebuit să meargă înainte din partea lor, mărgini ndu-se a primi cu brațele deschise, pe cel ce se simțeau mal apropiațl de lele, cari veneau la Iele. Libera cugetare ar fi bucuroasă să distrugă toate religiile, după cum ar fi bucuroasă fi Anarhica să distrugă orl-ce autoritate sau siăpiuire. Dar asta nu arn cu putință acuma do cit prin distrugerea materială o pouă-zecl la sută din omenire. Și chiar făcîndu-se asta, prigonitorii ar li prin opera asta do prigonire, prefăcuțl in niște autoritari nc-asămănat de mult mal răi de cit victi­ mele' lor. Cu chipul acesta s’a văzut din ambele părți tre­ buința de-a face să înceteze un războiu curat de atac, să se îndulcească cel puțin formele luptei, lear cel cari doresc intr’adevăr să părăsască cîmpul prejudecăților și al igno­ ranței, știu să găsască din zi in zi mal ușor, calea cătră �REVISTA IDEEÎ REVISTA IDEEÎ 12 Știință și Liberă Cugetare. Mine vor putea să afle cil ateoa-$I Ușurință, Calea AnarhiM. 1.1 ■Știu foarte Iiinc că nu smtein'alit’de obiclnuîțl cu ase-mriiea judecată. De obiceiu nu ne ocupăm de cit de calca revoluționară. Să presupunem deci regimul capitalist de astă-zl, distrus. Niște minorități energice sint de mare liwemhătâte in momentul aițiunel: să presupunem deci, că ănarlmdil ar fi contribuit pre cit ar li putut la această izbmdă, că prestigiul Anarhiei ar li crescut enorm, că-n tr o mulțime de pfirțl, vechile prejudecăți ar li fost lăsate de-o parte, l<gir hiftiea ar prinde să trăească in anarhie, rară fiidouală pentru aste nu va li nevoe. nidl de vre-un șef, nici de regulamente unice: feliul de purtare al lumel va fi ast-feliu foarte deosebit in diferite părți. Uni! vor înlătura •OrI-ce organizare, alții vor admite organizarea in diferite măsurL Se Vor alia grupări si’ comune cari vor încerca să practice libertatea, Jie-care în feliul său, în chip mal mult sau mal puțin diferit Toate astea vor li. minunate și așa'sî trebueșto să lie, pentru-Oă numai experiența, încetul cu incețul va arabi ce-ar fi mal bine, mat nimerit și se va țmreede ast-feliu «io la imperfect la ce-vn mal perfect. Dar, până una alta, toate aceste orgunizme vor exista in pace, ălăturt, !ear îiicercările de-a inlpune una sau alta, alt-feliu de cit prin pilde, nu va deștepte de cit disprețul obștesc -ții amintirea tristă a' timpurilor trecute dc prigoniri. Dacă, prin Urmare, intr’o societate nouă toți ar voi1‘să practice anarhiea, s’ar vedea o mulțime, mii de nuanțe, de la anar­ hica cea ihal1 moderată, pănă la cea ma! înaintată, fără cu cine-va sa albă ce-va de zis. Mi se va -recunoaște inse că aceasta însemnează a pfesiinh’ne eventualitatea cea mal folositoare. Se poate, prea bine, capitalismul să lie învins iu niște' ast-feliu de con­ diții, că muncitorii organizați sau mal nemerlt șeii! lor, s’ajungă la'putere: asta va putea să însemne desliințărcn salariatului, dar nu numai de cit libertatea; nici so­ cialismul: se va forma o nouă • biurocrație, care din administrativiț ar deveiii cirmuiloare, stăpînîtoare. Anar­ hiștii vor li tot atit de rău priviți, de asemenea oameni, după cum sint șiastă-zl «Ie politiciaml muncitorești, orl-cum s’ar porecli sau bunii. Ya trebui altă luptă in contra aces­ tei societăți, fără exploatare vădită, dar și fără libertate, și nimeni iui poate spune dacă această luptă va fi mal Idsnicidâsă, -toată luinba, scăpată de grijile economice, inu drqitindu-se elitră libertate, sau mal grea, prin nepăsarea celor îndestulați, de cit luptele din zilele noastre. Eără-ndoeală, unele localități vor li nial Înaintate'de cit altele, Ifairi anarhiea Se va înfăptui mal intifl ici și colea, irtal cn'înlesnire ca astă-zl,-pentru-că pămintul .și uneltele He; muncă vor 11 mal la indămliia obștească, Cu tonte că -și acolea_se vor ivi greutăți, din pricina existenței um>I orgnnikațîl autoritare,' pururea doritoare <le acaparare, de a pune mina "pă tot și de-â tăgădui dreptul de autonomie, de iieatirnare. ■ Condițiile m cari seva înfăptui poate anarhiea-ntr’o zi, vor h deci în unele locuri mal mult sau mal puțin dife­ rite, și se poate ca chiar atunci să fie nevoe de â se trăi maturi de persoâne cari să nu Înțeleagă ideile noastre ,l.U ^pr^ie de clt pc dibuite de Iele. Mă I,i< acă nar *' nîmepil de-a ne îndrepta privincai"’ RSUPra acosteI sWpI viitoare și cri mai mnfiT H ,UJerft‘?.Hoa d»P ca dăm anarhiei fnentiL rSlM P°tiuVi ,le a (i «xperi- în ce mal puțin simțite tain Ir' vrcm.elu,cci dm ce te “ doar 'de trebuie ad neglijez., co totul, % Irea^u u “’l" aduce Tre-o îngrădire Jihertățel lor 5? • ca-ri“ar Kî rSn0|!?lrrCa dr*PloIuI de-a face tot' asanai'acri sau ri» tif<*rIn01,VA Can Pentru montent ii privesc cred . “•4cestor legi p-tr’u si^uîn^dune\ri^ a.,r'!rhi?tir. ri-cunosclnd trefiwnja unei conuețutrt vremelnice, trecătoare, cu niște inși malptițin înaintați Șt cu instituțiile lor, și, pri maro, recunoscind trebuința unei nif/odnrii muimilc nuc aceasta in practicii, intru cit ii privește, ncsupunimte legilor, litslnd altora deplina libertate de a rc proster, înaintea lor, această idee va părea din capul locului pica și h'erealizabilă. Dar, mal curlnd sau mal tirziu; c|i£ de pe acuma sau într’un regim muncitoresc, fără canin lism, va trebui să ajungem la lea, dacă voim'să înfăptui,' In sfirșit anarhica, in singurul chip eu putință, adică i cepînd cu-riceputul Independența economică, atil de do ritit pentru această luptă, va să lie neapărat ciștfgate- pj prin cooperație, fie prin căderea capitalismului, luindn p.imîntul și uneltele cum se află. Ingădueala, care Iq to° tu-.șl lucrul cel mal simplu, nu Va veni do la sine, ci v' trebui să' știm s’o'cucerim; Sint lupte cari nu duc'do cn la sporirea urel dte moarte; la o netoleranță desăvirșită; sj(|l inse altele cari, dacă nu ajung la respectul tniiltiai, câro-T o stare superioară, sfirșesc cel puțin printr’o ingădiica?â mutuală Trebuie așa ilar să luptăm in asemenea chip ca ingădueala,-lear nu neîngădueala să se găsască la capă» Acesta Ieste fondul chestiei pentru mine. Ceea-ce voiu propune leu, pe terenul an'ti-ctatlst anar­ hiștii, de-altminturca, pe terenul economic și practică Acolea, nu numai de cind există sindicalismul, dar in tot­ deauna au fost solidari cu toți muncitorii cari s’au simțit exploatați, chiar litră să albă dorința conștientă a u’uel schimbări economice depline. Va trebui de intonioAat o solidaritate la felin intre toți acel cari sint in vre-o pri­ vință adversarii Statului, fără a li ajuns să dorească liici curat Anarhica, nici să albă îiceloa-șl concepții' econo­ mice ca noi, după cum muncitorilor sindicați contră ca­ pitalului nu li se cere să albă acolea-șl concepții politici:, lentă un întins cimp de muncă aproape neexplorat și ne­ desțelenit încă. Ura in contra Statului, disprețul legilor ■și a personalului care triiește din legi, setea nepotolită de libertate: imensa indignare care se grămădește aproape în lie-care, hi lie-care nas, cind vede că eu toate instituțiile așa zise înaintate, nimeni nu se bucură de cea mal mică libertate reală, că se izbește la lie-care pas de mii dc și­ cane, de neajunsuri din partea Statului: din toate astea ar trebui«ă se. creeze, in felini sindicalelor, dar pe niște baze mal libere și mal largi, să se creeze niște grupări cari să întrunească,' să cuprindă pe toți acel cari, fără a fi anar­ hiștf; încep a se ăpropiea de noi, prin opunerea lor la o hiști; iViruin • formă crin sau alta de itiriurire mal odioasă a Statului. Toate metoadele luptei -sindicale de a-zl, ca .și altele ce se vor ■mal gitsi negreșit, Cată a li aplicate iii această luptă in contra Statului, in contră legilor .și autoritățel Do ilcolea va izvorî un curent anlî-cJalisl care, in ziua învingere.! •economice, Va împiedica căderea clin nou în greșalold stăpînirel, sau autoritftțel, și va îngădui anarhiei, dacă nu o înfăptuire totală sau numai in parte, incă cu neputință poate. cel puțin o experimentare mal liberă. Dacă asta ar fi o metodă cu totul nouă, n’aș,mal vorbi de lea, căci le cu neputință de-a făuri cd-vu care rt’ar ființa mal dinainte în germene. Dar noi vedem că-n fie­ care clipă in vieața reală, cea mal mare parte din legi rănim cu toiul ignorate sau nebăgate in samă: de altfeliu vieața ar fi cu neputință altminteri. Legile cole miu crude sint la anume prilejuri c.ălcate-n picioare, făcute neaplicabile de dii popor întreg : istorica Irlandei, isto­ rica ăbolilionîștilor, vrăjmașii robiei din America, intr un cuvînt istorica tuturor mișcărilor politice ne dă cea ma strălucită dovadă. Dacă am avea o statistică a legilor res­ pectate și a celor călcate, absurditatea orl-cărel legislăți ar li vădită: pentru-ca societatea nu se poate dczvolta cit calcind in picioare, măturind la lie-care pas stavi ' c ce poartă numele de legi și regulamente. Exiști chiar unele slabe-ncercărl de a se recunoaș asemenea stare de lucruri și de a se conforma Ici; In glia, de cițl-va ani, Ie de-ajuns să declari că al o ® * țiune de conștiință», consciencions objection, in contra a sau vaccinărel, pentru a fi scutit de datoriea de a ''4jaj pune lege! asupra vaccinațiel, obligatoare pentru l°ț • de’ curind formalitățile, cari existau in această pn ’ s’au redus la o simplă declarație. Asta Ie rezultata îndelungate lupte duse in contra acestei legi specia c. versaril legel n’au putut covinge pe apărătorii lei pu punctul de-a face să fie desliiințată pentru toți- Da. fa dobiridit să fie dinșil lăsațl în pace și să se lese sta putința a-I imita printr’o simplă declarație. Lucru * se va părea fără mare isnemnătate: dar daca « • • ]a silințl și in alte privințl, s’ar li cucerit abaterea ■. cea alte legi, sau cel puțin această operă ar fi pe • inse nc-iun dus mereu dc idrea: lot sau pjnii ^-’iVincipiui scuttrci, intemeciit pe dreptul hu*1'1' jt-.ir de l’ c;l fic-ciire să apuce încotro va voi do aU.‘° phice.t, n’a h™1 “ici vorbit. Englezul Au|i:|{l.i ‘:0 rnreco“izii' la impozite, uolonlariș--i s Jlerbof* 1 ■'ller|.^i;az<i de obiectul pentru care urvor pl.iti impozitul, darea: l'ț’L n '“pjq,. nit va li cerută do la cellnjjl. Lucrul ,|i,rC utopi<î, dar greva impozitelor Ieste uh Sta F‘^,1 jc grav și care ar li mal popular dc cit J„rii , I.... la-intrecere, care sa născocească un alt ■ &l“"lchmt 001.1 lac elatijlit „'iio/d,' ’l ‘reecte de reprezentație proporțională, arata pilenl,'a L anarhiștii, cari să nu rămină nepăsători H i>u-B “(robirea minorităților de eatra demoerațiea tniMl? ('e'l • Tot a-^a vedem micile naționalifiill ridicindu-șe J1^0 - mriior State, cari sint nevoite să renunțe pentru IU £‘,utrț‘ j.‘ ghidul de a le nivela și a le face să dispară turiiDi de contribuabili, in vasta- turmă, carne [n di.lll0‘ rbcsc.du cel pn cari fanatismul religios i-a făcut hi't «a cucerească o sătiiație in afară dc legi, de solS'Si rin.» Jc .i pune mina pe-o pușcă, din’ convin^'lîL'ioasă, si așa mal departe. Din tot ce se petrece part! inse a rezulta, că niște .șilințl hotarite, ajung una la o oare-care soluție, neîndestulătoare poate, iilrcare orl-cum știrbește principiul zdrobirel tuturora, po potrivă, de catr.i leg»'. Recunosc, că toate acestea îmi numai niște immputurl slabe: atitea alte mișcări, inlr\nlfVăr, tiiid a intari Etatismul, această tendință atil comoilă triaturilor și m'păsăturilor cari se sinchisesc iniliii dfl libertitea lor. U ilovmlu vip despre «u’rsisUi imit «ivcm „ulioanfli! de alegători socialiști dm toate țările. Eară-rîdoeah ni'-aiii înșela cumplit crezind că sindicalismul ar putea Y(.:-o ilițlti face această operă anti-etatistă de care vorbim, dilii,r ilară și-ar zice anli-polîtie sau .iiiti-parlameiitar. Ilii-l, să încetăm, in cele din urmă, de-a li hipnotizați iie simliralisin. Rezistența colectivă a muncitorilor in contra capitalului Ieste o trebuință neapărată pentru Iei. Această luptă cere să lic dusă după trebuințele momentului și nare duel uiinie a face cu lupta in contra societățel ac­ tuale ialrcgl, cu lupta socialismului și a anarhiei. O dată cu ilisjiafițiea capitalismului, sindicalismul va trebui să se iflrțâscâ fatal; lear dacă se. ive-sc teorii sindicaliste, după c.iri materiile prime și uneltele .de muncă vor intra pn unul jn stăpinirea corporațiilor sau breslelor particulare 'l'.'iueșleșug.irl, asta ar li o nouă acaparare, tui nou monopol, care iir contrazice primul oliviul al socialismului, cake ‘ dce i-,(-totul âra aparținu tuturor. Sindicfilismul, pentru juuiiieiiț,, minunat, n’aro-ducl nici un viitor: Ie o dicta-» “fi inilitară pe care lupta in contra unul vrăjmaștota•ti do concentrat o poate iiidreplăți pentru moment, din de vedere strict tecnic, dur a cărei continuare N bătălie, uimeiil nu va dori-o. Nor inse știm că Ie in “ni orl-eârel autorități, de-a voi să se perpetueze, să j'Vrol,,*ige.Lscă la nesfirșit: un regim sindicalist autoritar lurv i ‘ot ,llila vai’putiiilă, după cum a fost dictacelor doi Napoleoni. Plebiscit, guvernarea pojio'riilnt Hulii J1 21‘il hi 1851a lui (Jonsiderant, Lcdrutedihi ^'^‘’ighausen,. și acțiune directa, nu ideal, ci fS'Ut uu"ilil1 transmiteri de autoritate, care, de iq, • :lor '■"■'■l1 V’eV-°, in minele unei mase mal mari, a așa ziXimi ,‘,u’"1\liltățiri a unul hrnru incorigibil, a democrației. '"'M-J • )lni'' (!it l)0t rosti'prin cuvinte, că intre toate xiiitliu.p ' aRlUnl,l,l . nostru ola co vrei», le o prăpastie. uri*.|!’i,.,ll.ld’.'*e -altminteri, Ieste deștul de puternic și hiat hi' ,/a câh.!.i, ne ceriu?! ce-va inul bun de cit să lie a^ît de anarhiști cit și de socialiști, cari nti-I ’ iiii.ir - * ?’;irc ll,-‘vo,! (lo nimeni. .Sindicalismul in Franța lari1.,1’ a highițit intță eu totul și asimiliat pe liber,r‘‘l,nte , -a alit de folositori pe cind Iera incă slab, i iH să.-l vezi in Anglia și America, unde ,s|||i im.ril’\n,'l’e oh secol, dezbrăcat dc orl-ce idea^'ăhiin |l, <1 •’f*^O’oh'â socialiștii i-l adăogiiră Iii origină : ^•tiisiuj colectiv luind. locul egoismului indhidual, Ie cum i s’a ziș in Ajuqrica. Tinărul imbă’'a hălrin'ul nu mal; întinerește: cilă vreme hu ■',lh 1 :iceșt- fapt natural, nimeni nu mă va face, i', liull!tr J1*4.'"1 L'-oli'yi-iiniuiiile vor devepi sindicaliste reM' Q,',’:i |ui/u 1l.(va l''iriir1?ca ' .K*1,H^'-‘l^sl,lU' revoluționar francez va răi - la Vii i 'i'nt i • ■ din . I^hîrnic de autoritate-mi st* pare că i-zvorăște (l1'1 mișcare colectiva, așa-ca mai mitll de cit 13 orl-dnd văd trebuința unei întinse propagande imti-otaistc o data cu propaganda cea mal adincitâ a ideilor iuțregel anarliil. Dar ceea-co-I mult de regretat aici, Ie că idcpa imarliistă a fost, zicind așa de la-nCepulul Iei rdăturatu de ipoteze economice cari, cu toate c’au fost date ca ipoteze, au trecut pe nesimțite la starea de doctrină și teorii. Pentru a doi’etli posibilitatea practică a anarhiei, se făuriră diferite utopii economico și amirhiea se divizii in școli: comuniste, colectiviste, individualiste,, și așa mal departe. Ceca-ce-I foarte trist, pentru-că cu o* mină ni se ridică vălul■ viitorului, arătiudu-ni-se fericirea de a ne bucura dc cea mal mare libertate, lear cu ăltaaîntein încătușați la o doctrină economică al cărei merit nu-1 tăgaduesc, dar care nu poate li de cil o ipoteză necontro­ lata. Experiunki np lipsește și dc, alt-fcliu Ie absurd a crede că s’ar putea ghici ceea ce-ar veni la indănunft mal bine unei societăți incă necunoscute și tot așa ca ar putea exista in privința asta o singura doctrină, in locul experimentiirol, pe cea ipal întinsă scară, a, tuturor posibilită­ ților economice, conforme trebuințelor libertățel. Cind ci-, ne-va vine intiil la anarhie, Iei nu găsește, intriadevăr, grupare, Iei nu găsește carte, lei nu găsește - jurnal, care să nu fie de mult afiliate la una sau alta din .școlile economice, lear indoelile sale intllnesc puțină simpatie la credincioșii sau la zeloșii sistemelor și soluțiilor fixate. Să-lăsăm, dar toate acestea de-o parte: opera de acțione și de propa­ gandă anti-etatistii și anarhistă Ie atit de întinsă,- că trebuie întruniți toți acel cari iubesc libertatea, fără a urmări numai de cit să-I îndoctrinăm și să-I ,-uniticăiu pe terenul economic. Fie-care-șl ya clădi singur o utopie a lui .și se va grupa, de va'voi, cu col cari s\'ir apropiea de d'insă mal mult. Știu foarte bine că sentimentul altruist Ieste atit de dezyolfiit la cea mal mare parte din anarhiști, în cit Iei vor mal da un tirnp tot sprijinul sindicalismului: alții se vor nianifesla că revoltați său ca propagandiști de idei hi cercul lor. Dar -acel cari nu vor găsi în asta o mulLimire deplină, -cari-ar voi să fugă de izolarea relativă a propagandei pure și toț o data să nu. lie înghilițl 4e shyt dicalizm, aceștia vor găsi poate un nou cimp de acțiune, in ăgîtâțiea «Inti-etatisti, care-1 va pune in contact cu tot alita lume ca și sindicalizinul și le va îngădui o acțiune lihertară mal pronunțați de. cit .acesta. Ajitimilitarizniul Ieste un excelent precedent: rămine de dus asemenea sentimente, in cercuri, din ce in ce mai largi și ataci uda­ se Statul, legile, autoritatea, sub toate formele lor, să se: creeze ;tecl curent de idei anti-etatiste și de simpatie anar­ histă, care- va înlesni o dată crearea unul mediu adevărat anarhist De. alt-feliu, pretutindeni, pe terenul luptei iit contra prejudecăților învechitei morale, pentru libertatea cțigetiirel și-a artei, există' oare-cari vagi năzuiiițl cari, prin propagandă- și acțiunea libertari lor, pol să ajungă mal conștiente, îndreptate in contra izvorului tuturor relelor, in contra autoritățel. Gred că mi se va ințelcge mal lesne punctul mleu de privire, dacă se va ținea Stimă de cele ce-am spus asupra, neiiparatel convcțuir! aatitdr instituții cu caracter diferit in timpurile trecute, spre pildă, se‘părea ca peste putință ca sa existe două religii in aeehiș Stat- Din pricina asta și urinară alilea veacuri de războac religioase; astă-zl, libera cugetare și toate religiile din lume exista una lingă alta. Tot'ășa va fi și cu sistemele socialei Noul și vechiul, pu­ rurea trăesoHa o laltă. A-ochiul voește să înăbușe prin prigoniri cee.i ce-I nou. .Cefti co-I nou, voeștesă zdrobe.isca prin atacuri îndrăznețe ceea-cc-I vechiu. l.șl strică inult reciproc, dar iiiel un partid nu triumla, Inud-că pururea răiiiin oameni credincioși, prin toate înclinările lor, par­ tizani,-fie a ceea ce-I nou, lie a ce-I vechio, și fiimi-că de.altminteri ambele lagăre sint legate iutre.lele prji) ne­ numărate nuanțe intermediare. Intr’o zi, anarhiștii v or lî lăsațl așa dar, să-șl urmeze calea .șî să se de/,intereseze tot atit de Stat, pre cit se va dezinteresa șt . tel, in felîulcum sint aste-zl clar separate Libera GUgeiaru si Religiile... Ramin bazele oronomire ale acestei imicpendente. Vor li cooperarea sau o parte din capitalul soui 1 expropriat ? Sigur Ieste A,,ar^ uu ‘a&mîâ da irităr ile cit pentru dnurhișli, îriir alții Șe v « tea, cit de iute și do mulțt vor voi, mtoc na cui Bmt din ce in ce mal puțim* idedivi senoase pentru, c e-\a de a îmbrățișa libera cugetare sau murea libera . tiue-\A se va d.-jurLi de Sfiit, cum se. depărtează a-z! de biHencă si de mi.r.tla strămoșilor noștri Această evoluție, de don după miirn, va li ajulatl, gr.llnla și poate singura lăcuU cu putință prin existența unor largi simpatii auti-etatiste, �__ URViSTA REVISTA IDEE1 ' boală, care cerc numai dc cît să se chlem doctor: boala poate să clocească de mult și SQerUtl w să fie în vre-un organ sustras vederel și auzi i4 doctorul examinează cu foarte mare băgare samă toate simptomele, pentru a descoperi stn de fizică reală a bolnavului cum și pricina bOn|? chleamă în ajutoru-I pe cei mal vest țl practici : și se poate întîmpla nici aceștia să nu poată T1’ termina sediul boalel, pricina Iei. clc* Doisprezece jurați ignoranți și un judecător întrunesc, și Ieată-I punîndu se fără nici o pt\Sa se’ cu cea mal mare ușurătate, să hotărască asu CINE JUDECĂ PE CRIMINAL stărel unul suflet de om, asupra unul caracter Să presupunem că unii inși mentă de a fi pe­ care nimeni nu l’a pătruns și nici poate nu 'rPe depsiți. Cine-i va judeca? Vechiul precept va Ieși putea pătrunde cînd-va, asupra unei vieți pe ca F la iveală și se va ridica totdeauna înpotnva orl-cul n’o cunosc și pe care nici nu-șl dau măcar ostC ar întinde mîna asupra semenului său: «Cel lipsit de neala să o cunoască. Iei pun mîna pe acest su­ păcat să-I arunce cel dintâi pleatra». A găsi înse flet de om, și Ia zareaslab elor, sărmanelor lor lumini' un judecător riipsit de păcat», după ceea ce lumea cari sînt cea mal adîncă beznă, leată că judeefi înțelege de obiceiCi prin asemenea vorbe, Ieste lu­ acest suflet, de rău, și, prin silnicie și rea voința cru cu neputință. Judecătorii pot să susțină a fi îl leau, ÎI tăgăduesc dreptul de asociare cu frațî-i mal curați de cît cealaltă lume, societatea cum în omenire. Cu toate că ori-ce asemenea suflet Ieste lea organizată a-zl, poate să-I ajute a men­ ieste o parte din acest mare Infinit, care cuprinde tot ține această născocire, această sfruntată minciună. ce ie bun și tot ce Ie rău, se face din îel un Tot Situațiea sau realitatea văzută sub cea mal bună indivizibil, nedespărțit. Judecătorul nu poate și nu-I dator să aprecieze înfățoșate a Iei, leată la ce se reduce : că un om plin de păcate are a judeca pe un altul. Un om purtarea victimelor sale de cît după ideile sale plin de greșeli, de slăbiciuni morale, de lipsuri, se particulare, despre bine și rău. Prejudecățile, conj prezintă pentru a judeca nu numai că aproapele vingerile, parțialitatea, datorite educației, mediului său Ieste un criminal, ci că Iei “însu-și f"Ieste ' mal bun înconjurător, ereditățel, îl însoțesc pe scaunul său q; țineți ---v -----v atît de magistrat: Iei măsoară pe osîndit potrivit cu de cît aproapele -x.. său. Și samă, cum că trecutul cît și prezentul au contribuit ca să 1 facă modelul omului ideal, om ideal care-i însu-șl Iei, om bun, să-l ferească de ispite, asta ca să poată sau altul făurit de slabele-i, groșîtele-1 concepții mal bine să osîndească pe un altul, pe cîtă vreme despre bine și rău. Firește, Iei atribue puțină va­ întreaga lume s’a unit, și-a dat mîna, pentru a loare vițiilor, cari sînt o parte din individualitatea pune victima în situațiea în care se află. Vorbind sa proprie, sau acelor virtuți pe cari Iei nu le are la dreptul, la lumina nemărginitei dreptăți, nu Ieste sau pe cari le admiră în chip aparte. Judecătorul o crimă mal mare de cit de a judeca și osîndi pe nu vede nici o virtute, nici o măreție de caracter semenul tău, și dacă vre-o dată va fi să licărească în răufăcătorul, care preferă să îndure mai curind în cele din urmă o zi, cînd tot ce-I strîmb se va întemnițarea sau moartea, de cît să-și trădeze preface în drept, cînd scopul tuturor lucrurilor va complicii. In justiție, trădătorul Ieste cel răsplătit: fi dat pe față și înțeles, de mii de ori se va simți caracterul cel nobil, cel eroic, se osîndește. Jude­ mal în siguranță cel care a îndurat pedeapsa, de cătorul cetește codul: „Să nufur!“.LuI i-Icu ne­ cît cel care a cutezat s-o rostească. putință de a pricepe ca un așa numit hoț să nu Cum va stabili un judecător vina sau nevina poată face alt-feliu de cît să fure o sumă puțin în­ semenului săul Vieața nu i-o poate cunoaște, și semnată. I-I cu nepuțință de a înțelege, că însu-șl nici nu cată a i-o cunoaște. A înțelege pe deplin lei, pus în acelea-șl împrejurări, acelaș lucru l'ar o vieață, impune nenumărate greutăți, cere anchete fi făcut. O ast-feliu de purtare, cugetă Iei, nu poate pe cari nu le poate întreprinde un judecător. Ju­ fi de cît rodul unul suflet stricat, păcătos, al unul decătorul nu poate determina caracterul victimei diavol care tronează în inculpat. Hoțul de rînd se sale: Iei cată să se asigure numai, într’unchip ne- uită lung la judecătorul îmbrăcat în haine alese, desăvîrșit, păcătos și schilod, dacă a săvîrșit un oare­ care trăește în lux și imbielșugare, fără să facă ni­ care fapt. Cît despre alta, despre starea lui sufle­ mic alta de cît să judece pe semenii săi. Iei m* tească, despre nevoile sale, despre «ducațiea an­ țelege nedeslușit cît de mult mal ușor Ie pentru terioară, despre prilejurile vșii ispitele j- - • întîlnite ‘ . în judecător să cîștige o grasă remunerare, de ci cal», espre numărul - biruite, înfrînte, ispitelor pănă pentru sine să scoată din mizeriea-I plină de nccînd ss’a înfățoșat nfățoșat una de neînvins, căreea nu a siguranță și de primejdii, niște slabe resur3®‘ avut 5c / --------spre r.w toate astea puterea de Dar judecătorul nu-șl dă osteneala să reflecte e‘ lac?», cde cunoștință a judecătorului habar f d®căt®.rulul. h?b ar n'are. Cu toate că leafa-I și fără o existență tolerabilă, du astea, astea constitue acestor . .. individul, și cercetareape una din nenumăratele trepte ce se întind ac lucruri poate s’arate, dacă inculpatul merită blam meseriea-I de judecător pănă la aceea de hoț, sau laudă și anume în ce măsură. fi putut foarte lesne să fie Iei victima. Judec La lumina unei asemenea analize, cîțl indivizi oamenilor nu-I nici o dată rostită-în urma ce în cole,din urmă« să Ac priviți vi- tărel tuturor împrejurărilor cazului prezentat.. a 3 'tx cde^ ce ^dă, cîtă știință, aproape ne­ condițiea sentințelor omenești ar fi asta, nin mărginită, se cere pentru a-șl da cine-va samă de nu ar putea fi osîndit. Clarence S. Darr0'^'rj, starea fizică a cul-va ? Cine-va sufere de vre-o In Romînește, de Un Diplomat al Școalel de InstlW cari vor fi de neapărată nevoi» pentru a iinpTedica orl-ce nou regim autoritar. Aja dar cncstiea Ieste sa sa creeze asemenea suiquitil, .și am arătat cum, susținînd din toata puterile noastre; cu o ingăduirc și cu o rabdarc nciniirginiU, toate tendințele anti-etatiste și anti-autoritare cari vor Ieși iveală, .și aslca-s cu mult mal numeroase de cit ne facem idee. Cu chipul acestas’ar pune in mod serios ba­ zele unei adevărate liberări politice și s’ar crea adevă­ ratul sprijin, necesar pentru o emancipare economică definitivă. Dr. M. Nettlau. In Romînește de Coust. Cristescu și Vasilc Jurist. CELE DOUĂ FASOLE frumoasă. Udind’o bine, un crește șt voiu putea " recolta intii multe fasole, cel pufai 28, socotesc. Nici pe aceste 28 de fasole nu am să Ic nuninc. 28 de fasole nu vor putea să mă nutrească un an. Le voiu pune-n pămint la primăvara cea­ laltă. Și-au să-mi producă de 28 ori 28, cceava face 78b fasole. Punind in pămint aste 78b fasole, voiu recolta, in al treilea an, 21.952 fasole. Unnind înainte așa, voiu avea, in al patrulea an, Glb.65G fasole. In al cincelea an, 17,210.3G8 fasole. In al șaselea an, Ml,890 30b fasole. In al șaptelea an, voiu avea 13,b92f)28.512 fasole. Și, din cale afară de vesel, iși aruncă In sus fesul lui roș, strigind: «Trei spre zece miliarde, patru sute nouă zeci si două de milioane, nouă sute două zeci și opt de mii, cinci sute două spre zece fasole. Țineți socoteală că Osman icra un Turcușor al dracului, mama focului de deștept. Intr’adcvăr, creer Irebuește sa al, nu șagă, ca să ajungi, la vrișta de șapte ani, să fii atit de gro­ zav, să faci asemenea socoteli încurcate. Osman nu iera numai peste măsură de deș­ tept, mal iera și de-o cinste din cale afară de scrupuloasă și nu i-ar fi trecut nici o dată prin minte să fure. Mai mult, iera și din cale afară de minăm si nu ar fi voit nici o dată să-ntindă mina și să ceară pomană. Iei iși plantă fasolea intrun loc bun, in apro­ piere de-un riii, înfipse in pămint un băț, ca să cunoască locul, il udă, aducind apă in pumnișorii lui, se puse jos... și muri de foame peste, șapte zile. loscul un turc. Am uitat cum il chlema. AillCll,goț feciori, ceca-ce-l de mirare, pentru/?/ aii de obiceiu șapte copil sau paispreff' o dată douăzeci și unu sau chiar mal '^In lot cazul, Turcul mieii nu avea de si ierau gemeni. cil din lei, pe cel mai in vristă sau pe Pe 11 gnăr, asta n’o știu, pentru-că dintre (fl r îp totdeauna unul mai in vristă, cel ce in urmă, pe unul din lei il cinema Osftpc celalt il chlema AU. Poate că mă si poate că pe cel mai in vristă să-l fi Wf’Al Aii, iear Osman pe celalt. La urma asia n’are însemnătate, fiind-că cel mai ■ rîslă veni pe lume numai cu șapte minute Hrriu după fratele său. Și apoi, poale că "‘li nîițin vă pasă de asta. l'l>rhi l iei fură de șapte ani, tatăl lor dete fieyui cile o fasolă și le zise: «Copiii miel, pană C a.-i dam hrănit, v’am îmbrăcat, v’ain adăpostt'șîv’ampovățuit. Mi-ajunge. Acum, hrăniți-vă, liubniciifavă, adăposliți-vă ■ și povățuiți-vă sin.„rb. Diiisul sărută pe frunte, pe fle-care, de ălc supte ori, și-i detc afară pe poartă. AH se indreptă-nlr'o parte, Osman într’alla. poale că mă înșel, și poale că Osman se î n(Ireplă-ntfo varie, iear AU întralta. De alt-feliu (ulii nu schimbă nici de. cum intîmplarea. Cct'd-ce spun despre asta le numai să arăt cît slut de conștiincios. AH se plimbă pană sura cu fasolea in mină. Sara,fiind-că fasolea-i il stingherea, o zvirlipeste un mur. Și fiind-că-i iera foame, ciordi dintr’o Bietul Osman. Dacă ar fi fost un nemernic pouild im puia, ii suci gitul și-l mincă așa crud. .4 doua zi, ciordi de-aiarea altă-ce-va. A treca pirlaciii, un pungaș, un păcătos, un bașbuzuc, ’i, iear mai ciordi, dc-aiurea, ce-va, și Lot așa in un hoțoman, un bandit, un escroc, un pirat, un fie-care zi, și cum icra isteț, nu se lăsa a fi pezevenghii!, un blăslămal, un nerușinat, un circiobar, ca Aii, in loc sa moară de foame la prins. Aii urmă să fure in chipul acesta vreme de șapte ani și șapte zile, singur in fața unui iupte ani și ajunse un hoț dibaciu. Șliea să loc unde și-a răsădit an bob de fasole, ar fi î^rpetcască pungile și ceasoarnicele din buzu- trăit, hrănit bine, fără să fi dus de nimic lipsa, narile oamenilor fără ca dinșii să simtă. Iei și-ar fi murit in imbielșugare la șaptezeci și nil sc încurca nici o dată să șterpelească ba- șapte de ani. fiind-că socotea că batistele n’aveau destulă Morala acestei istorii le că, canaliile aproape valoare. două zeci și unu de ani, adică de două pururea izbutesc, iear oamenii cinstiți pier ăiip flc vind tatăl său il dăduse afară desea de foame. Asta nu împiedică să-mi fie scirbă de acel sc tușura cu fala celui mai bo(/(. l(,9llțator din Smirna. Dinsnl deschise o casă hoțoman de Aii și să fi iubit din toată inima ^ilu"!^'1^ /urină in mare, fără să se lese vre-o pe. mititelul și bunul Osman, dacă mi-ar fi fost Avu șapte copii, pe cari-i crescu dat a-l cunoaște. Așa-s icii. Dar, gîndind. bine, a avut dreptate Aii. Nu We i ?1' ,uun la tie Wic =eci să te lași să mori de foame. Osman a de f()g a,u> stimai, iubit, prețuit și respectat trebuie fost un nătărău. Societatea actuală i-alcătuită rău. lea Ie compusă numai din pungași si din Hfe.n():l()r,,^utu~i i se săpa: «Acolea zace Aii nătărăi. Să ne grăbim să alcătuim o societate 'botn,, 0,11 bine.»... Efendi însemnează rațională, în care oamenii să nu mal alba nevoe ,l,h pv- turcește. să’fie pungași și-n care se vor deprinde a nu li Osn?. vedem care-i istorica lui Osman. nătărăi... Paraf-Javal. "’liiq; o -s>e plimbă pănă sara cu fasolea-i in '"‘iile ‘ fra> fiind-că iera un băețaș foarte cuDin «Revista Ideel», avem acuma broșată și Udia \Jr)(ll'te prevăzător, își învirlt limba-n fi ,^lică^^e °.1^ -l~^1 zlse~u sine: colecțiea anului 1908. Ca și din anii din urmă, ^olii(Utl\l,liuinc fasolea, foamea nu-mi va ■ Am s’o pun în pămint. Ie o fasole colecțiea anuală complectă: 5 lei. �HAVISTA IDEE1 16 ÎNTREBĂRI GRELE . Băiatul: Tată:, spunc-mî de ce cînd s a întors Scrban din oraș, Iera atîț de voios, ?r a pus cor­ dele la pălărie și cînta mereu? El, tată, îmi spui de ce î ' , , Tatăl: Fiind-că l’au luat la oaste. Băiatul: Are să-I fie bine acolo 1 Tatăl: Numai una ca asta n’o cred. Băiatul: Atunci, de ce se înveselește atit ? Oare ce are să facă Iei ca ostaș? Tatăl: Are să părăsască satul pentru trei ani, dueîndu-se la tîrg, la cazarmă. Băiatul: Și pentru cc? . Tatăl: Pentru ca să învețe cum să lupte și să împuște mal bine, ca apoi, cînd patriea va fi ame­ nințată de vre-un războit! sau de vre-o năvălire a dușmanilor, să știe cum s’o apere. Băiatul: Spune-mî tată, celeste Patriea? Tatăl: Patriea Ieste pămîntul pe care-I locuim. Băiatul: Dar acest pămînt Ie al nostru ?_ Tatăl: Ar fi bine de tot ca să fie al nostru. Inse noi n’avem macar o fărăniă. Băiatul: Atunci al cui Ieste Iei?' Tatălt Al moșierului. Băiatul: Atunci de ce îl apără Șerban? Patriea Ieste oare a lut? Avem noi vre-un folos oare, dacă moșierii au atîta pămînt ? Tatăl: De-am avea și noi o parte dintr’însul, n’atn mal fi nevoițl să răbdăm, atîta de toarne? Băiatul: Dar de ce nu luăm și noi o bucată de pămînt? Tatăl: Fiind-că fără bani nu ne-o dă, și bani n’avem ca s’o putem cumpăra. Băiatul: Oare numai noi din tot satul n’avem pămînt? Tatăl: Nu, cu toții sîntem oameni săraci. Vezi, tot pămîntul ce ne-nconjoară, Ieste stăpînit de 1 boerl. Băiatul: Dacă zici că sînt atîția oameni săraci, de ce nu se unesc? Uniți ar fi mal puternici dc cît boeriul și, prin putere, și-ar putea lua pămîn­ tul înapoi chiar fără a mal întreba pe boeriîî. Tatăl: Atunci va veni oastea. Băiatul: Și ce va face, venind ? Tatăl: Țăranii cari ar fi încercat a*^I lua pă­ mîntul înapoi, vor fi împușcațl de soldați. Băiatul: Val, și aceștia nu vqx fi pedepsiți, săvîrșînd asemenea faptă ?. Tatăl: Nu, din potrivă. Iei vor căpăta o răs­ plată mal mare. Baiatul: Nu pricep asta. Mi-aduc aminte că la un chef, Fănică lovi puțin la cap pe Mihaiu, și pentru asemenea faptă, căpătă la repezeală cinci am de pușcărie... lear soldați! sînt răsplătiți pentru ca ucid pe țărani ? Dar de ce împușcă suldațil pe țărani, tată ? ’ r Tulăl: Pentru-că le comandă ofițerul. omătul: Și, Șerban, .va împușca și iei? latul: Vezi bine. Băiatul: De ce se duce dară la oaste? Și dece nu rămîne să ne ajute nouă? >Cu voe, fâră voe> Iel ^bule să se ducă. aJf : Dar dâcă nu se duce? Vin cefialțf soldați de-1 Iau cu sila. Baiatul: Ceilalți soldați sînt bogațl ? ________ __________ . Tribuna REVISTA IDEEI Tatăl: Cel mal mulțl sînt feciori de țărani, ca și Șerban. Băiatul: Și, de ce s atît de proști și nu Se unesc ? De-, ce ajută, pe cel bogațl și nu pe săraci ? Tatăl: Dacă nu execută tot ce li se comanda de cătră pfițerl, sînt sau întemnițați sau împușcațj Băiatul: Dar cel puși să întemnițeze sau să împuște, tot oameni săraci, ca și ceilalți, sînt? Tptăl: Vezi. bin<?. Băiatul: Dar dacă nici aceștia nu execută ordinele ofițerilor, ce se întîmplă atunci ? 7'atăl: Atunci... . Băiatul: Așa Ie că atunci nimeni n’ar mal fi silit șă se facă ostaș, și noi ne vom putea iua atîta pămînt, cît ne. va fi 4e nevoe, lear oamenii nu se vor mai împușca unii pe alții, ci cu toții vor trăi fericiți? 'Tatăl: ...Dus pe gîndurl, vorbîndu-șl sie: într’adevăr, pare că are dreptate băiatul. Din «Vohlstand filr Alle», de ]. Kirill, 1009.Jlo. BXXXII. 2. ÎNTIMPINARE Cui se cuvine... O SCRISOARE Gâwsc că vechiul mieii, vechili prieten, care-hă trimețe ferisoarea ce public] ar trebui să fie mai curind bucnrat, că o satiră a sa a dat prilejul să se vădească, cu trei prieteni, cu toată aparenta lor dăi­ nuire ața zictnd iu trei taberi deosebite, in fond per­ sistă tot bilr’aaelaș vechili ți niuiluitor gîml... Furtul de care, vechiul mieii prieten are aerul că ar voi să sc pllngă, ieste mai curtnd un omagiu ce sc aduce, pe neștiute, din două părți, un omagiu ce sc aduce talentului său. Icar iscăltura de- P. Dracopol, cu care -i se sigilează anonimatul, ieste nu se poale mai ni,merită. într’adevăr, numai un oarc-carc Dracopol putea să persifleze util de bine pe infumurâlul care .găsește să-ți rida de cele mal curate năzuinfl ome­ nești.,. Ața-că, în cele din urmă, vechiul prieten ar ■ trebui să dce prilejuri mal dese, să fie despoiat de -asemeni avut. Sc va folosi de. acolca o lume, (far un Dracopol nn va fi, de aici, mai bogat. P. M. Dragă Mușoiule, In numărul 8 din 909, din «Revista Ideei», ■ai reprodus, după «îndrumarea» din Iași, o bu­ cată, Nu ie momentul, semnată Dracopol. Țin să-ți spun că acel domn Dracopol a săvlrșit un plagiat îndrăzneț. Bucata aceea ie de sus pănă jos a mea, inclusiv greșelele de tipar din « Vii­ torul». Am atras la timp alențiea domnilor de la «îndrumarea», dar n’au bine-voit să tea notă. O fi vre-un amic politic acel Dracopol... Nici o vanitate din parte-mi, crede-mă. Dar, din toate hoțiile, cea mal urilă îmi pare cea literară,... probabil, pentru că m’a ferit D-zeu de orl-ce alia proprietate. O bună stringere de mină de vechili, vechia prieten. H. St. Strcitman. Luni, 12 lanuar, 909. La Redacțlea, „Revistei Ideei" se mai găsesc: Problema agrară, de Tonia B. Ab’urel - • - ' • îndurerații ți chinuitorii, de Cfiius Griicbhus . • Ncalirnarca, Bir. Varlain GhițfiHCU, 11 n-re apărute științifica, Dir. Variații Ghițescu, 4 n-re Tipografia • I LUI Lidemiel, ♦^“cTÎOd'T ~ Z .X i j j j ; Sînt pentru ca fie-enre vorbă a omului, să-I dec ,1 mare fol îs. Cu cît ne încurcăm, în mal cel maicuvinte fără temeiti, cu atîta ne pierdem piuite c rcniea în zadar. Chiar dacă am ști, că avem zece ^ieți leu sînt în potriva risipei. Cînd mă uît în fata nica, și văd că nu fac o treabă de folos oa­ menilor, îmi pare că sînt un ticălos, care nu am avut ce căuta pe lume. De aceea, vreu mal bine să pier de prea multă muncă, de cît să trîndăvesc cfl un nemernic. Am în fața mea, prea multe icoane frumoase, ale oamenilor cari au lucrat în lumea asta.' De aceea-I cinstesc, le slăvesc munca și-î dau drept pilde cînd prilejul vine. Oare un naturalist strălucit ca Haeckel, un medic și fiziologist cu renume ca Biichner, un călător și geograf mare ca Redus, un filosof ca Kropotkîne, Tolstol, Malato și alții, pănă și un cizmar, cetit și luminat ca Grave, un făuritor de romane ca Zola, un descoperitor al tainelor firel ca Curie, cînd adîncesc prin cercetări chestiea socială, de ce, nu pot să ajungă de cît Ia .Anarhie. De ce? leu știu .. Ce i-a păsat, de pildă, unul cercetător mare ca Haeckel, că un îmbuibat oare-care, cu creer îmbîcsit de fraze, cu șiruri de gîndirl luate de ici și colo și prinse în creerul lui ca nuca în părete, spune cal verzi pe păreți? L-a prins ca într’un clește, i-a scuturat creerul de colb, i-a depănat bine sărăciea cugetărcl și l'a dat lumel în priveliște, cum al întinde o piele pe gard cînd s'a prins mucegăit! pe îea. Ce s’a înllmplat apoi, lumea o știe: Omușorul a strălucit numai în ceasurile întunecoase, cît o fosforescență . n)ucegaiu la întunerec. lear Haeckel, fără să fie n.!cî mal mare, nici mal mic de cît tocmai atîta * Ieste Și-l prețuim toți cugetătorii, a fost ales «mbru și președinte de onoare la peste două sute nu SxCletă^ Științifice. Da, științifice, Domnilor, să taHVple. cu supărare. De ce?... leu știu... CerceaWtotU'*mUncă CU incor^are de g’mdire, se lii(Snd Un asemenea gînditor, plutește in așa strătOar e aia,'e, ce-I pasă lui, că o caricatură vorbiOrgan‘ drumul din creer, la idei, cum ar scăpa hm J8?111^ oare-cari mirosuri grele, cînd stomacnr, lficarcat peste puteri, ori a vîrît în Iei mîn^re iă?r,*-°are^*‘ Poate cel mult. într’o clipă de ccți.ț doct’6’* pentru cel suferință, să zică : „Adu- cu nu Poale fi judecat de orl-cc vită uioraj^ j e om. Anarhismul are filosofica luî. are trAloș{e ui CaT* Sînt și acelea ale veacului în care ? Celelalte filosofii și celelalte morale n’au București, Strada Epurilor, 10. avut vicațâ^nicî acuma doua mii de ani, cînd nici chimie, nici științl naturale, nici fiziolog:e și nici biologie nu Iera și maî cu samă, cînd încă nici că se bănuea, că va veni o dată mașina în ajutorul muncei omenești. Anarhismul are rîndueala lui economică, bine gîndită și bine statornicită, dar neapărat, cu aesăvîrșire protivnică la tot ce se vede în ființă; Anarhismul are știința lui. Ieste aceea-și din care se hrănește toată știința medicală din ceasul de față. /Anarhismul, a avut pe marele maistru al muzicel, pe care îl sfințește toată Germanica și cu îea împreună celelalte țări: căci, s'a dovedit că Wagner, care a făcut o adevărată revoluție în muzică, avea strînse legături cu Bakunin, părin­ tele anarhiei din veacul acesta. Dar, Wagner ținea închisă în Iei, gîndirea luî scumpă, pentru-că Iera . ocrotitul lui Ludovic al Bavariel, care nu iera de cît un rege de a doua mînă, strîns în cleștele de fler a lui Bismark și atîrnător de împărățiea pruăăcească de la Berlin... Anarhismul, are, mr.I pre sus de toate, muce­ nicii lui, cari se duc jertfă la rug, nu cum s'a dus Hristos, miorlăind. Acest teoman, temător și dc umbra lui, Ie într’adevăr icoana măreață a burtă-verzimel, care se închină la Iei. Mucenicii anar­ hiei merg drept la jertfă, fericiți, adînc mulțămițl c’au putut fi luminați în scurta clipă cît au trăit și și-au putut da întreaga, dar întreaga lor vieață, pentru un pic numai de fericire, adus nea­ mului omenesc. Anarhica nu inventează Patrii, nici țări, căci anarhiel nu-i trebuesc robi cari să muncească pentru cîțl-va trîntorl îmbuibați și cu desăvîrșire nefo­ lositori neamului omenesc. Anarhiea nu făurește legi ocrotitoare a lenei, a trindăviel și mai cu samă a exploatărel și a ju­ puire! celor mulți și nepricepuțl de cătră o ceată de borfași. Și, ca să vorbim chiar de ceea-ce se petrece la noi, nici o dată un anarhist n’ar iscăli la o lege, la adăpostul căreea, niște lepădături, sub ocrotirea unor procurori și jandarmi, să jupoae și să aducă la sapă de lemn, une-ori chiar să ucidă fățiș pe muncitorul sîrguitor, băștinaș. Anarhiea nu clădește temnițî, spre a închide în iele și-a necinsti pe cel jăfuit de avere, care din pricina unei foame neîndurătoare, fură o pine. Anarhica, din potrivă, luptă să desființeze pe mișeii cari la adăpostul legilor, făcute de ciți-va REVISTA IDEEI UN AN, 10 NUMERE, 5 LEI Abonamentele se trimet prin mandat: D-lui P. Mușoiu,10, Stradal purilor,— București. �REVISTA ID 19 revista ideei ■ orfanilor. , , . r Anarhiea nu ia pe muncitor de la munca Iul, rodnică și folositoare omenirel, să-1 aducă în ca­ zarmă și să-1 trimeată înapoi familiei plin de si­ filis și de tuberculoză, ca să se umple de boa e ucigătoare tovărășiile muncitorești de la sate, lăsate anume în cel mal groaznic întuneric, și apoi, cu nerușinarea însușelnică omului de nimica, să-și dea alere de bine-făcătoore, să le trimeată o schilodilură de serviciu medical sătesc, ori o ambu­ lanță rurală caraghioasă. Anarhiea nu fură pe muncitori de la munca lor, ca să-I ție grămădiți în căzărml pentru apărarea averilor celor cari le au adunate din jaful banu.ul obștesc. Anarhiea nu adună armate ca să le asmuțe ca pe cînl înfuriețî și să le arunce, cu furia însușel­ nică fiarei de pradă, asupra muncitorilor Bulgari, Ruși, Turci, Unguri, ori alții. Anarhiea, din potrivă, dă mîna cu toate popoa­ rele, să facem pacea cea mare universală, ca, în liniște și cu mintea limpede, în fie-care ceas din vieață, să întemeem armata cea mare de învățațl. In mînile acestei armate, încredințăm lupta cea urieșă în potriva firel oarbe, de oare ce trebuințele viețel se măresc și oamenii nu mal pot trăi ca turmele de vite, cari se hrănesc pe șesurî cînd Ieste learbă și pier de foame cînd nu l ce mînca. Anarhistului nu-I place să vadă pe muncitor pleritor de foame, ca să-1 poată mal lesne robi. Anarhistului nu-I place să vadă pe muncitor neluminat, prost, tîmpit, ca să-I poată vîrî în cap numai ceea-ce-I trebuește acelui care are nevoe să-1 ție așa. A-l avea la îndămînă pe muncitor, ca marfă de jaf, ca un felta de țară de unde vînzătoril de oameni vin să răpească robi, aceasta Ie treabă de burtă-verde, în potriva căruea nu nu­ mai anarhiștii, dar chiar stăpînirile mal omenoase au început să ia măsuri. Anarhistul conștient de datoriea lui, știe că ex­ ploatatorul vrea să ție pe muncitor încleștat într'un feliti de epitropie, din care să nu-I dea drumul de cît cum stăpinul dă, noaptea, drumul cînelul de la lanț, pentru a-l apăra casa, lear în revărsatul zo­ rilor ÎI pune zgarda de gît și-I aruncă vre-o două ciolane rămase de la masa-I îmblelșugată. Eî bine, pe toate acestea anarhiea țintește să le radă, cum al rade cu cuțitul jigul de pe un trup plin de jigănil și trăit în cea mal bolnăvicioasă necurățenie. Anarhistul nu inventează constituții, unde bîta să fie în floare și ciomagul alegător, unde cu banul furat de^ la muncitori, lipsitul de minte și de carte se viră în Cameră, să-și dea ifose că-I ce-va de capul lui. Anarhistul nu vrea nici să aleagă, nici să fie ales. rea să fie tovarășul plin de simțul datoriei, într’o tovărășie, cu oameni cari simt și gîndesc ca Iei. Vrea să muncească în acea tovărășie, ajutat de oată știința vremel, fără a robi nimeni și . ---- rpe ------------v• . fără ..... a lUfci mtînrn nimrtrmi n^n^a să ajute pe cel în su- , P! ccl în nePUtință .... de . a"se hrăni, dar nu aXrl n nicI un chiP sub Dicl un feliu de arătare pnu nimflnuI- Tare, în vredniciea lui, nu are alt nu are alt stăyîn de cit pe Iei insu-șl. Pe ucigaș, pe rău-făcător, pe leneș. Anarhistul ÎI îngrijește ca bolnavi, și trage la răspundere tovărâșiea omenească, care lasă, prin neîngrijite ca boalele să se ivească între oameni; J Pe anarhist, nu-1 doare de loc, dacă cine-va nu gîndește ca Iei. Fie-care ie stăpîn desăvîrșit pe cugetările Iul. Intr’o societate, bine orînduită, anarhistul va căuta să se unească la muncă, îp lupta pentru trata, știință, propășire, civilizație, numai cu acel, cu cari are să se înțeleagă, că omul nu poate și nu trebuie să fie stăpîn pe alt om. Va lupta din răsputeri ca prin pilde vrednice de urmat, să fie înțeles și povața lui să fie urmată de cît mal mulțl. Puținii neînțelegători, vor veni la matcă, atrași mal întăl de o bună stare recunoscută, apoi de curgerea vreme! care singura va alege ce-1 bun de-o parte. Ce-! rău? Va pieri jn lupta pentru traid. Căci Ie lucru firesc, că în trata, vor reuși aceia, cari vor fi mal bine întovărășiți. Cine are critici de așternut asupra acestor ade­ văruri, îl poftesc să-și dea mănușile jos și sâ ne pu­ nem pe lucru. Trebuesc dovezile date pe față, îl rog, să nu înjure, căci se lungește fraza și se pierde vremea. Anarhistul știe că lui burtă-verde nu-i place ce-I arăt leu aici, căci: de unde ar trăi păduchele, cînd n’ar fi trup murdar? Unde s’ar prăsi micro­ bul, dacă n’ar fi organizm atins de putrezire ? De unde ar trăi jivinele și fiarele, dacă nu ar fi hoi­ turi, ori ființl în nestare de a se apăra ? Unde s’ar aciua burtă-verzirnea cea trîndavă și neaptă de-a se putea hrăni prin lea însă-șl, prin munca Iei numai, dacă n’ar fi o societate, unde lea să trălească ca insecta murdară în capul necurat al păcătosului? Cine ar putea, să I dea ciolane de ros javrei, care hămăește, și apără pe burtă-verzime ? Și jăvrărit Ie foarte mult în țara romînească. Mal cu samă, de unde și-ar umplea gușa, acel, care latră ca un coteta, întortochind schilodituri de vorbe seci în potriva anarhiei. Aici ie locul să facem o mare deosebire, care-I intre javra cînească și cea omenească. Javra cînească latră și dincolo de gard. Javrei omenești i-al adăpostul legel, că tace de hămăit. Cînele Ie mal presus și prin aceea, că latră pentru stăpîn și flămînd. Dar cearcă de lea ciolanul din gura javrei omenești și tace pănă’ntr'atita că ți vine să crez! că-I mută de cînd lumea. De aceea, anarhiea vrea să tale și porțiea javrei și pomana aceluea care dă de ros la javre. Șt leată de ce: Omul, cu mintea întreagă, cetește mult, foarte mult, se luminează. Cînd se simte o putere în ale gîndirel, atunci, numai cu mu.tă li­ niște și cumpăneală ișl dă părerile sale. Un om socotit, măsurat, știe bine că nu-I ni* meni Dumnezeu aici pe pămînt. Căci dacă pre­ — prostii la însupusul Dumnezeu, a făcut atîtea chegarea lumel, tocmai Iei o ființă ' o ~ ;t. care, spun unii, unii, car c’at fifi de de cînd cînd lumea lumea și și va va ifi cît lumea, cum atunci să între în capul prostului de om, ca într’o vieață scurtă și mărginită, ar putea să ne urieșul care să închege și să desfacă tot. Așa dar, omul cu minte, socotește, gîndește, cumpănfș e vorba și critica, și-apol începe, foarte măsura, a-șl da păreri înțelepte, fără să. albă dreptul a se crede, că numai Iei ponte gindi și altul nu. Da I | ! l ' ' omenească îș! înlocuește creerul cu clnd d în locul gîndirel pune trebuințele pînbUrtfl’Ccînd așteaptă ciolane de ros pentru lătră,ecUiapOl atuncea se schimbă vorba. hiea nu umblă cu mănuși. Avem atunci Anar să Spunem: Că dacă în asemenea dără^reP»tură de creer omenesc' ar fost cea maI Păn; ,.mbră de închegare sănătoasă, neaparat că nl inoștea mal întăl pe sine. Simțea că creeru-i «e. destul de bine limpezit. Se punea apoi pe nUf t Căpăta lumini. Creerul se întărea la razele C etoare ale luminel. Gîndirea curată începea să tnV'ă de la sine. Cu lea venea bunul simț, jude,e*j fimpede. Apoi se deșteptau simțurile adormite, ca • j.ar fi deschis creerul: că omul le ce-va mai ^osebit in lumea asta de cit fiara. Mal apoi, ureînd scările înălțărel sufletești, i-ar fi răsărit vredniciea omenească In sine. De aici numai, dărăpănătura de creer omenesc, ar fi început să fie om cum se cade. Cu răbdare, la un timp de vrîsnicie, ar A aruncat toate gunoaele din creer. Ar fi măturat din firea-I toate apucăturile de fiară, căutătoare de hoit. Părțile senine, limpezi, curate, ar fi-nceput să-I placă. Omul, în loc să lingezască, să doarmă, ar fi început să vegheze. Creerul, care-I neadormit în om, ca și în celelalte dobitoace, ar fi început să caute, să dorească lucruri curate pentru hrană. Ar fi scos la iveală cîte-va părți bune din flrea-I, dacă acea fire ar fi putut să întrupeze ce-va bun. Și, la un timp dat, într’o vreme oare­ care, potrivit înlesnirel cu care s’ar fi putut face din vita omenească o făptură gînditoare, ar fi în­ ceput a rodi. într’un asemenea rod, s’ar fi putut găsi oare-cari sămințe mici, dar mic! de tot de Anarhie. Sămînța pusă în pămînt, cu timpul ar fi rodit, dacă locul nu ar fi fost sterp, mal cu samă, dacă firea omului nu i-ar fi fost bîntuită de vre-o secetă morală oare-care. Căci, trebuie să se știe, că foarte mulțl pricep cel anarhiea, unii chiar împărtășesc de-a binelea susținerile Iei. Dar de aic! și până a se face apărătorii Iei, Ieste un pas atîta de mare de făcut, că unii nu-1 fac W o dată. După cele arătate, după ce o întreagă propășire totală și trecere treptată de la neștiut la știut 8 ar fi făcut în creerul omului, atunci, am fi putut a ‘a vorbă cu jivina omenească, prefăcută în om... •Așa, cînd vezi cînele turbat pe stradă, te aperi. nd știi că au să-ți leasă lupi înainte, te înarmezi i 01 se cuvine. Cînd cutezi să te duci în vizuina ce- Uîn°rI Ie^ *n ca^ea d^ănieI> te simU că P0!1 i ’Va* Dar, cînd vrei să înlături, jivina omenească I tr înainte, scurt, fără multă vorbă : îl de-t cuvîntul anarhie în nas. Să știi că fuge pe'?LScOate ocfliîi Fără multă zăbavă, se pune cje fJrat ca un cîne după ostrețe. S'apucă, apoi UmD]CUt te®*’ Adună armate, grămădește poliții, a k e țara cu jandarmi, jăfuește banul public spre zecț ’\nea Pe toate acestea. Amanetează țara pe Platei, înainte, cînd banii nu-1 mal ajung. lupul la Cole bîne profesor! și popi, cari să urle ca l-^J. capitBiru:. ”rîndueală statornicită", „împăcare între Intre !?l dacă se mai poate, împăcare draCo!!ot păgubaș. Apoi, iubire pentru Patrie, și țț pentru Națiune, neultare pentru strămoși și mal cu samă îngrijire pentru popor, Drept bună dovadă de Îngrijire, cînd lădoaele cu bani ale capitalului sînt amenințate, iubitorii dc popor, îndrăgitoril de nații, cer ocrotirea străinilor, spre a se apăra de acei de acelaș neam cu dtnșil: dau mina cu polițiea tuturor națiilor, spre a urmări cu cea mal mare strășnicie pe acel care gîndește alt-feliti de cum cere trebuința capitalului. Asta nu împiedică pe profesorii acestui capital să strige: religie, morală, biserică, familie, nație și popor. Dar fie-care din toate acestea cer cîte un capitol anume spre a fi lămurite. Pentru burtă-verdele neluminat, pentru acel care nu vrea să cetească și să-ș! vîre mintea la cap, acestea, vor fi cele șapte ori opt taine ale Cate­ hismului. Pe acesta, îl trimet la un stîlp luminat de-a bisericel, ca să-1 lumineze, și anume, la prea cuviosul Partenie, care s’a folosit cu multă rîvnă de unele taine ale catehismului. Folosul îl fusese atîta de izbăvitor de păcate, în cît, chiar Ortodocșii Ieșeni plănueau să-1 alunge cu alata din Iași, dacă burtă-verzimea, cea Ia feliti cu iei, nu-I venea în ajutor, luîndu-I repede demisiea și dîndu-I drept răsplată, pentru cucernicele lui fapte catihetice, una mie lei pe lună, pe tot timpul cit va trăi. Doar nu degeaba a lătrat Iei pentru burtă-verzime. leată de o cam dată, prea repede dată la lumină, una, din căile pe cari se duc averile luate cu jan­ darmii, cu legea, cu pușca și cu tunul, cu de-a sila, din sudoarea muncitorului cinstit. Dar să avem răbdare. Trecem una Ia răbuș, și anume: Douăspre-zece mii de le! pe an, spre a se lua din banul obștesc și a se da, un mare număr de ani, unei pocituri omenești, care o vieață întreagă, a propăvăduit minciuna, slugărniciea, lipsa de vrednicie, rușine și altele, și apoi, nesăturat numai că a spurcat sufletele oamenilor, a început să se dea și la alte fapte spurcate, pe cari chiar burtă-verzimea, de teama răspunderel, caută să le mal potolească, la unii din al Iei, prea certați cu judecata limpede. Pilde de acestea, mal mar! și mal grozave, avem cu miile în țara romînească. Cît despre faptele catolicismului, ale acestei secte care începe a se aciua în țară la noi, sectă care a însîngerat 1900 de ani omenirea, cu crimele Iei, cine vrea să vadă fețe luminate bisericești, nu are de cît să cetească cele două volume urieșe ale lui Maurice Lachâtre, mare cărturar francez. Clnd zici anarhist, zici fără stăpîn. Cînd te știi fără stăpîn, simți că iești om. Iți pare rău de alții gură, că au zgardă la gît, de și-I vezi că au f* ”** ochi nnhr ’ I ca tine. Recunoști la cea dintă! dintâi atingeratingere Și urechi cu în firea lui. Sim­ cu înzgărdatul, înzgăiuaucu, că-I ce-va bolnav ------- ---țurile îl sînt zdruncinate din pricina lăcomiei de a cî< trăească, fără să-și să-sl dee sovrea numai de cît să coteală cum și ce feliti. El bine, această boală căutăm s’o preîntâmpinăm la acel cari vin după noi, la acel dintre noî, can încă nu au căzut pradă înfruptărel la răpirea munceî altuea, fără a-I da ce-va de samă în schimb. Anarhistul, pătruns dq simțul datoriei, știe că burtă-verdele susținător al burtă-verzimei, gras plătit din despoerile Iei, Ie cel dintâi care a dat cu piciorul în fie-care din icoanele mal sus arătate, religie, morală, nație, patrie, și așa mai departe. . ' ' crește la Berliri, dar le patriot. AveCopilul și-l din ssudoarea muncitorului romîn; o rea, adunată din �REVISTA IDEEt cheltuește la Paris, darie naționalist.Moda, luxul, trăsura, pănă și caii și-l aduce de prin alte țări, dar țipă că îșl iubește țara. Cu păpușoiul cel bun, cu griul cel scump, cu tot ce-I în sfîrșît recoltă aleasă, se îndestulează plețile streinătățel, dar pentru cel de baștină, pentru adevărata nație care ține întreaga povară pe umerii Iei, pentru muncitorul romîn, se dă păpușoii! muced, cu pelagră, secară tăciunată, cu otravă, gunoae ne grîu, și altele și altele, care nu-I vreme să le înșir aici. Cutează inse să îndemne pe muncitor a fi patriot, a-șl iubi națiea, a slăvi.biserica, religiea, morala și mal presus de toate pe cel mal mari de cît Iei. Aici, anarhiea, se izbește piept în piept cu burtăverzimea. Anarhistul cunoaște de mult pe lupul îmbrăcat în pielea oael, care sc făcuse cioban la stînă. Nu-T nevoe să-I mal încerce cumințeniea de la capăt. A-zl trăim într’un veac, cînd mulțămită științei, totul ne Ieste luminat. Nu ne temem» nu de anar­ hie, dar nici de un cuvînt care să fie de un mi­ lion de ori mal îngrozitor de cît anarhie șl anar­ hist. Pentru omul curat la suflet și la gînd, nu-1 nimic nici primejdios, nici de temut înaintea lui. Cetiți cea din urmă scriere a octogenarului naturalist, a marelui și nemuritorului Haeckel și veți vedea cît de senin îșl așteaptă sfîrșitul viețel. Departe de lei să tremure în fața morțel, ca mișelul burtă-verde căruea îl rămîn în urmă, comorile jefuite, de la acel cari-au muncit, muncă starpă și neroadă pen­ tru hrănit trîntoril. Haeckel și Biichner, Tolstoî și Kropotkine, Malatesta și, Malato, și atîțl alții vor sosi în fața mor­ te! senini și -rîzătorl, ca niște fete mari, cari-și pun flori in păr cînd soarele Ie vioiti și lumea petrece pe cîmpurl Înflorite. Lamarck nesocotit și Lavoisier la ghilotină, nu s’au dus temători în fața morțel. Peutru Darwin, acela, eare. a arătat că omul Ie văr de-aproape cu maimuța și în mare înrudire cu mal toate dobi­ toacele, pentru oasele lui s’a bătut popimea en­ gleză, să i le îngroape cu mare alaiiî. Atîta se vede că Ierau de sfinte oasele omului care întreprinse să înfrunte minciuna boțului de lut popesc și să arate cinstit adevărata obîrșire a omului și a tu­ turor vietăților de pe pămînt. Un Claude Bernard, un Mendeleef, n’au nevoe să-și aștepte ceasul morțel, tremurînd de frica ne­ știutului, Iei cari au despicat firea oarbă și i-au zmuls tainele Iei. Un Hertzen, un Bakunin, un Redus, au mun­ cit, ca să nu le fie rușine că au trăit degeaba pe lume, de și știeau că n’au nimănui de dat soco­ teală, pe o altă lume, cum vor să ne mintă cel cu crucea în sîn, dar cu cel spurcat sub piele. O fire de cugetător, cum Iera Curie, un anar­ hist desăvirșiț, cum Iera Iei, a disprețuit jumătatea rțe milion ce i-au oferit-o Americanii, spre a le da lor coa dintăl bucățică de Radium, descoperită de Iei. Unor asemenea firi alese le-ajunge că au în lume o țtnutA Și un ideal. Toate comorile Ninivelor de ieri, de a-zl și de mîne, sînt pentru Iele niște pă­ cătoșenii de suflete joase, pitice. Mărirea neamului. -e aiaTlrea lor‘ Fericirea popoarelor ie cea mal a ege care sfăpînește tot. Asemenea oameni p m o asemenea lege firească mal pre sus de cît totce firțază pe lumea .asta. Anarhistul mal știe că burtă-verzimea, dacă dă ciolane profesorului care hămăește de-I apără co­ morile, apoi trimete la ocne și tîmpește cu anume mîncărl pe un profesor ca Cernișevsky, care cu­ tează să deschidă mari și largi cărțile adevărului" Mal trimete la ștreang pe o copilă ca Sofia pc’. rovskaya, condamnă ca excrocl, în țara românească, pe acei cari vor să arate că de vorba constituției se pot folosi și muncitorii. întreține cu banul ob­ ștesc, o mulțime de oatnenl, răpiți altor munci mal vrednice, spre a hăitui pe acel cărora li-I rușine să gîndească prostii, să mintă pe cel din prejurul lor și să slăvească niște icoane ca religiea, biserica, mo­ rala burtă-verzească, familiea, legea, constituț’iea și altele, icoane pecari burtă-verzimea le-a călcat în picioare de mult și se slujește de Iele, ca de-o otreapă murdară, pentru astupat gura celor cari cu­ tează să dea adevărul pe față. Toate astea, noi anarhiștii le știm cu de-a mănuntul. Ne dăm, cum nu se poate mal bine samă de Iele. De aceea lăsăm pe orî-cine să ne pore­ clească cum o. vrea. Dar vrem să fie știut că sîn­ tem oameni cinstiți, drepți și mal cuminți de cît și-ar putea închipui cine-va. Stăm de vorbă cu cel luminați Chiar cu aceștica, sîntem mal măsurațl de cît s’ar putea crede. Mal mult decît atîta Dacă în țara romanească ar fi cel puțin o burtă-verzime luminată, cu care să poți sta de vorbă, s’o faci să înțeleagă, că totul merge spre o veșnică prefacere, că ceea-ce-I a-zl n’are să fie mîne, că așa cum merg lucrurile n’au să dăinuiască mult, atunci, ne-am încurca zilele cum am putea cu lea, sleindu-se forțele și robind chiar, ca să o scoatem din noroiU. Dar lăcomiea a orbit-o cu desăvîrșire. lea se crede atotputernică, ca atare, se crede și atot știutoare. lea urlă pe toate cărările, că ceea ce Ieste, a fost și va fi. Vrei s’o scoți din întuneric. lea caută să te ne­ cinstească și să te batjocorească... Nici pildele is­ toriei, nici știința, nici faptele văzute, de toată ziua, chiar în țară la lea, nici ceea-ce se petrece în alte țări, nimic, nimic, nimic nu-1 limpezește-..mintea, îmbuibată pănă la crăpare, i s’a sleit orl-ce ju­ decată din creer. Ceea-ce-I deștept și veghetor la acel cari gîndesc, la lea doarme somnul veșniciei. Nu-1 nici un chip de făcut să înțeleagă că nătîngiea lei o pierde. Burtă-verzimea asta, lipsită de omenie, obraznică și stricată, se razămă în două cîrje: îndoparea de-o parte și susținerea lei pe căi mișeleștl de cea­ laltă parte. Ca om, care te simți, că al datorii fața cu al tăi, lupți s’o scoți din rătăcire. El bine, pen­ tru fapta ta cca bună, îți găsești beleaua.. Joate clevetirile, toate uneltirile mîrșave, pAnâ P^‘ triva viețel tale, toate prigonirile, tot-ce-I gunoi u în lume, ți se aruncă în capul tău. Pe drumul t u trebuie să umbli ca într’un codru de hoți șt ucț gașT, alt-feliu tc-al pierdut. Cînd nu poate alt e 1 • apoi te prigonește, pănă și în ceea-ce bănueșt® tu gîndeștl. Mal mult, te prigonește pănă și in n cocirile talc, cari nu au nici o legătură nici cu ciologiea, nici cu filosofica, ci le-ai făcut nui din o curată dragoste de a-țl mîntui neaniu nenorocire... (v nlI-I După toate astea, stal și te întrebi. Oare mal bine, s’o lași, pe această clasă Pul‘h V pe această burtă-verzime, să crape de insa-ș De aceea, noi, în țara românească, iosieă Ieî! dreot pavăză, tăcerea. Cetim, ne lumiI1£tot. Inc°î° • cel dintăl, strigăm: flcel1» acăe^vîrcolească burtă-verzimea cît are să se Are să $ ă Dar la urmă are să pfeară în înși-șl ^rcoj®8 ’car3 a vrut să îngroape pe alții. S’au rfUnoiu*’ s-au pierdut pănă și urma unor poslîfis ^u’fUndat sferturi întregi de glob și s’a P°are’ este Ide oceanul, și credeți că o să dăiîOtioS ? mUlt o ceată de păcătoși, dintr’un petec n«e.aS.c de pămînt al Europei ? Cui îi trece, una tn nrin cap, țic pentru Ici, nu mal spue peste că se face de rîs. •6r‘t pentru noi, Anarhiștii din țara românească, t i mutismul nostru, trebuie să spunem adecU j că putem să trecem în ochii lumel orl-cum, vfirUJr<.pt proști, nu. Cu toată muțeniea noastră, dar. vrcmelinică, pc nedumeriți!, cari ne cer lumini, • t nitlcnilabibliotecele străinătățel, cari sînt ticsite Vscricil anarhiste. Dacă, cîte o dată, scrim două ■orbe pe românește, o facem numai atunci, cînd, \c unul, din cel tocmiți de burtă-verde ca să la­ tre, P^a ’își face de cap, luînd sudalma drept cercetai-c și vorbele seci drept știință. Asa dar, mă găsesc în drept, s’o spun cu hotarife: Burtă-verzimea aceasta românească, lecuire nu mal are. Pe iea nimeni nu poate s’o puie pe calea adevărului. Pe lea, n’are s’o omoare nici auarhiea, nici socialismul, nici ideile puțin mal îna­ intate, nici chiar cel mal domol și mal blajin de­ mocratism. Iea are să fie ucisă de însă-și lăcomiea Iei. Are să-I crape încheeturile, cum se sparge cusutura unul burduf, cînd îțî vîrl in cap, să bați mal multă brînză de cît încape în Iei. Ori-ctt s’ar crede burtă-verdcle românesc de apărat cu lege și jandarm, îndoparea lui are un sfîrșit. Dacă revoluțica țărănească a ridicat numai un colț al perdelei, o s’o vedem foarte degrabă, toată perdeaua ridicată. Atunci, vai de cei, cari vom fi. Ncronil și Caligulil n’au dăinuit mult. Din po­ trivă, cel de teapa lor le-au curmat zilele. Dar au lăsat o nenorocită de împărăție care a crăpat din toate înheeturile. Destrăbălarea Regelui soare și a celor de după Iei, au scos dintre al lor pe Mirabeau Șj au pus sub cuțit capul unul nenorocit urmaș al lor, Ludovic al XVI lea. Cronwell, aînfrînt pue,rca Regilor Angliei cu însă-și armata acelor Regi. ■X casă ajungem în zilele noastre, Armata Padișahuuijurcesc a pus capăt desfrîului Pașalelor. In țară la 01> Agenții de Ordine, ai burtă-verzimel, s’au pos în capul răscoalei țărănești.... in legătură cu asta am să povestesc următoarea se| are ■ Astă iearnă un pădurar, în Germania, la o Ce ^e'a casă’ numai pentru cîte-va ceasuri, âVe Felcere. Hrănește cel trei cînl voinici, cari-I Vas? • slobo-zl ca să-I apere casa. Ișî Iea ne­ om ta91 P^acă. Iera înse o nuntă care-1 face pe 21 priveliște grozavă. Cînil întindeau mațele stăpâni­ lor prin ogradă. Casa și averea pădurarului Ierau neatinse. Urme străine pe zăpadă nu Ierau. Cînii, flămînziți pănă Ia nebunie, îșl luase î.. primire stăptnif chiar de la poartă. Toate cercetările amănun­ țite au dovedit aceasta. Nu trag nici o încheere. Amintesc numai burtă-verzimel că jăvrărit mult lese pe toate cărările. Ce o să facă în ziua, cînd n’o putea să-I mai hră­ nească turma întreagă. « Dar astea, sînt lucruri pe cari burtă-verzimea, oarbă de îndopare, nu le vede nici nu le simte, Totu-șl, noi sîntem datori să șănțuim durerea cea mare obștească, ca, scursă încetul cu încetul, în ceasul cel greu, ciocnitura să fie cît mai mică și jertfe cît mal puține. Mal sîntem datori, prin vorbă și prin' scris, să arătăm nu numai răul dar și mij­ loacele de îndreptare. Burtă-verzimea, cu urechile astupate, de lăcomiea cea mare, care i-a nimicit simțul de om, nu are de cît să meargă pe calea Neronilor înainte. Drum bun, și cale largă. Ne pare bine, că în loc să ne jertfim noi pentru revoluție, o face lea. lea scoate pe cel mal pașnici din răbdări. O privește. Noi, din potrivă, luptăm să scurgem încet du­ rerea obștească, prin tot soiul de îndreptări, cari cerem să se facă. Vrem să dăm o curgere firea­ scă durerel, bine socotită și judecată din vreme, ca să nu crape zăgazurile cu prea mare furie. Pentru noi, pentru traiul nostru, nu cerem burtă-verzimel nimic. Sîntem vrednici să muncim și nu căutăm să ne îndopăm cu ciolanele stăpînirei, nu pentru că nu ni s’ar cuveni, dar ca să dăm pilda cea bună a vredniciei omenești. Mal pre sus de toate, lup­ tăm să ni sc potrivească vorba cu fapta. De aici, și pănă să se creadă că o să ne pu­ nem zid în fața mișeliel burtă-verzimeî, să răspun­ dem la prigoniri prin răzbunare, aceasta cred că nu avem nevoe s’o facem. Și nici în sinul burtăverzimel, ca să-I împrospătăm sîngele cel necurat, leară-șl nu o să ne vîrîm. Ce ispravă au făcut acel cari s’au înfipt în burtă-verzime,. să-I potolească furiea lăcomiei ? Nici una. Din potrivă: încep a se strica din Iei cîte unul, pănă n’or mal rămînea de loc. Că-i întocmai așa, precum o arătăm noi, o spun faptele de tot ceasul- Cît despre vijeliea cea mare, care sosește cu pași uriași, orl-ce băgător de samă nepărtinitor o vede. De o cam dată, Revoluțiea țărănească, a vestit pe burtă-verzime și din păcate chiar pe noi, ce ne așteaptă pe toți. Miș­ carea aceasta, făcută atît de iute și cu atîta străș­ nicie, a fost o lecție grozavă pentru cine a avut cap, și a putut s’o înțeleagă. Mereu ar trebui să ne stee tipărit în creer, că noi sîntem cîțl-va, lear țărănimea, muncitorimea, mulțimea. Dar îmbuibațil de la noi, n au avut nici creer copt, nici minte s’o priceapă. Noi, cu scrisul și mal puțin cu vorba, nici atîta nu putem face, ca lacomul să înțeleagă, că lă­ are o casă. zînd că are păzitori volnici. A patra zi, vă- comiea îl pierde. De aceea, ne-am luat mima In dinți și am zis: La urma urmei, n are de cit să femee 0 ^ăcuse âe oae, îmbrobodește bine și kaîa’ îndeasă șapca pe urechi, căci Iera ger, crape. Și, ducă-se dracului. ,?cas&— A cincea zi, direcțiea pădurăriel văDe noi, nu are ce se teme burtă-verzimea, căci bănn/r nu maî are n’cî 9 ?t’re de pâdurar, jerl î?te c^t nu-I lucru curat la mijloc. Doi stră- noi ne hrănim singuri prin însă-și munca noastră. armați, vin la casa pădurarului* Dar, val, Doar așa, dacă vrea să-și facă spaimă singură, ca om,uIte streI Zile„?i trreIn,°?ț c? �REVISTA IDEEI 23 REVISTĂ IDEEI 2ă să se îndreptățască, față cu cel proști, de ce hră­ nește atîțea lingăi, cari nu fac nimic bun, nici pentru neam, nici pentru popor, nici pentru civili­ zație, nici pentru progres, nici pentru știință, nici pentru nimic. Că mi are a se teme de noi, do­ vedesc cel trel-zecl de ani de cînd sînt anarhiști în țara românească. Să vedem, ce-o să^ fie în ziua cînd javrele burtă-verzimel o să rămîe flăminde ca haltele pădurarului... Puținele cîte le-am spus aici, nu-s pentru a^ în­ frunta pe cei cari vorbesc fără să-și dee samă de ce spun. Le-am deschis drumul gîndirel, la acel cari vor cu tot dinadinsul să se pue pe cercetat, ce-I aceea anarhie și anarhist. Nu mi-a trecut de loc prin cap că aceste cîte-va rîndurl, să fie scrise pentru un lipsit de creer, care s’a cumețit a scăpa din Iei păreri caraghioase asupra anarhiei. Cele două vorbe, spuse de mine în grabă, sînt pentru acel, cari nu găsesc răpede la îndămînă o armă să se apere, cînd vine un ucigaș, te prinde fără veste, îți pune unghiile în gît și-ți cere: Punga ori vieața. Se înțelege, pe-un om cuminte, nu-I omoară bîrfeala^ batjocura și altele, cari rămîn pe sama celui de la care pornesc. Dar luarea în rîs trebuie scu­ turată cum se cuvine, ca să se cunoască, că omușorul care vorbește îșl pierde cumpătul o dată cu isprăvitul vorbei. Cele din gura lui, nefiind rodul unul creer bine înzestrat, cum l’al strîns cu ușa, lese vînt din Iei. A doua vorbă a lui, ori că-I re­ petarea clișeului vecliiu, ori ca I o bîigueală, orl-că începe să te înjure. Și atunci, cum zice neamțul: Aus, adecă acum destul, că știe lumea de ce felii! de toval ți-l pielea. lear, dacă în viitor, se vor ivi i gînditorl sănătoși la minte, cari vor așterne critici -f înțelepte asupra- -anarhiel, vom câta să le dăm un răspuns cuvenit, căci, trebuie o dată, să ne dăm fie-care dovezile noastre... Ce I a-zl, se vede: Ie o întreagă destră­ bălare și un jaf nerușinat. Ca atare, atît omul cît și cîvilizațiea au numai de pierdut pe urma a ceea ce Ieste. Ce va fi mîne? Tocmai ce gîndim noi. Neapărat, fie-care după puterea luminilor însușite... Căpitan Gh. Varlam Ghițescu. PE CÎMPUL DE LUPTĂ Foarte sprinten, ca la un joc, aleargă entu­ ziastul patriot la lupta c-~ ‘~ ‘ ’ mare cruntă:cu cea mai veselie iși pregătește arma rmz.:. a~ lbate, a ucide, ’ la • iei ieste mniica toată. Iei uită hunea, ‘uită , T.'i copuul, simțirea, inima'sa Gmcneu^eă omenească .d și se prepice intr o curată fiară setoasă de ■’ sinqe ' ’ omenescy. ȘjJhȚdra acestea?;z .. i — — cine toate uvcojctz ..Dentru Rege: să-ți dai obolul patriei. Ccldoride, dacă ai auzit puține si nimb guzii puține și nimic n’ai văzut din scenele războaelor :hnnplnr tragice și din j:.. la-, iU l lllPte crincene, vino cu mine. Te ltClltna cătun: abiea ieri niște e °d uJcazorniați au trecut in marș pe aici ftotcri;t (Ț zi?" lor inamici, i-au ipraiT ild (illP.a culoarea hainelor, că aceștia lari nJ!ămani1 l.or,(!c ni.oarte: totul pentru iâlîo r ru .1(igcle lor... Și aicea s’a dat o bă•olie cam zdravănă... Vino, tu trebuie să vezi cu ochii tai, acicvâ râtul tablou al unui războia... Aruncă-țl pr^f rea. Vezi colo, de după dimb și pană in lnaf ginea coastei, ie un nour negru întins: se pare că oftatul naturei ie din pricina acestei mari tragedii. Vezi tu față-i acoperită de plinset? Simți tu, cum aerul acesta le plin de fum, de praf și de aburul sîngelui cald, care înăbușă oxigenul ? Vezi, tot ținutul ieste funebru și n'atura îl mai udă cu lacrămi... Aicea, pe‘acea­ stă întindere, peste care s’a abătut urgiea, ierau minunate grădini, vil și idile gingașe: pe aicea creștea grîu și orzoaică, pe aicea săltau vițeii și căprioarele vesele: mai alaltăerl iera pe aicea frumos, plăcut. Și acum ?... Da, acum are înfățișarea unei prăpăstii, peste care se rosto­ golesc numai nora cel negri. Ah, unde mai sint de-aici acele mici cintdrețe, acele păsări drăgălașe, și acele vesele pri­ vighetori, cari iși aveau rolul de primadone, cu coristele lor păduri?... Toate au amuțit, dispă­ rut: bubuitul tunului le-au alungat și împrăștiat. Acuma, vino in sat: vezi, cum lotul ie pră­ bușit, stricat: ruine pustii, ca în Sodoma și Gomora: ferestrele, ușile, acoperemintele, păreții, totul, totul sfărimat in bucăți: n’ai un acoperemint întreg ca să vezi, un părete precum a fost... Acestea toate, furtuna din urmă, lupta năvalnică le-a orînduit: patrioții de soldați au pustiit și întunecat acest raiu pămintesc. Păzește, uite niște ruine gata de prăbușire, aleargă mal iute, că-ți cade o cărămidă in cap și ți-l sparge... O, tu nu poți fugi printre aceste mormane de cadavre și printre armele rupte, și inima ta văd că vrea să înceapă a se tlngui, pentru că nu poți privi asemenea lucruri, făra^de jale. Așteaptă, astea toate toate încă-s nimica, hai Așteaptă, astea încă-s nimica, hai mai mai departe, mai departe în in sătișor... Vezi, pretutindenea fumegă, flăcărează, lotul Ieste ieste pre­ fănit in fti miTitort <'t in • >» tăciuni. D::: făcut cenușă și Dar unde stat sint nenorocițil nenorocițil de locuitori? Ah, Dumnezeule, uite-te ctt stau de departe, colo pe deal și-și pling ruinele, gospodăriile lor. Dar lacrimile nu-i ajută întru nimic la stingerea focului pilpiind și nici ttnguirile nu-i ajută la ridicarea ru­ inelor in starea de-odinioară... Ei, ce zici, n’ai destulă sfâșiere de inimă? Nu te grăbi, și hai mai departe... Vezi, cum au rămas din bisericele arse numai păreții de pieatră... înfățișarea lor ie ca a două orfeline întristate ce stau printre mormanele de mor­ minte: ,ferestrele par niște ochi stră­ ----- -sparte, rpunși, împrejurul lor mai fumegă încă ciți-va tăciuni, la cari se frig niște corpuri omenești." Uite-l cimitirul secular... Aicea ie jale peste jalb, cosciugurile stricate, mormintele călcate,^ corile și cadavrele aruncate afară, fără de nici p.. 1.., . ’ ./. ____ i , îmbrăcăminte.., rr.Ți se cutremură tot corpul .... și mișelii. — vederea acestor grozăvenii Dar țineți firea, încă ham isprăvit, hai i"’ ainle cu mine... Vezi, pe această întindere ier o grădină minunat de frumoasă, pe aicea, prjn locurile acestea creșteau neintrecuții trahdafu i gingașii crini: grădinarul îngrijea de iei cu apă la timp. Vezi-i cu desavirșire striviți , și ulte-te, nu de parte de-aici, se află chiar gra- I h culcat la păminl, cu pieptul străpuns: dinărl1 ’ Ungă ici ie colorată de singele său... iezdtu1'11 crinui acesta chiar pe femeea Si llrnniil împușcat: creeri-i curg pe obrazul iei sa, .c,lt c [fite-te, Ungă copacul de colo, cei doi t al l°r: unul străpuns, cu gura umplută al doilea, strivit de copitele cailor, ține el1 W ufă in părul ondulat al frățiorului său, 0 "'u colorat de linge. caI'eAicea nii «e pare, a tunat și fulgerat mat Grozav, zguduitor, nu-i așa ? \n te grăbi inse, că încă nu te las: trebuie ^ mal vezi adevăratul loc, unde patrioții și-au saj!nf iubirea înflăcărată cătră patrie, călră relor: adună-ți puterile și privește... cum stau grămadă: șarabane stricate, rine mpte, săbii închegate de singe, haine sfăiate și P^116 singe, fotografii și cărți pătate ‘de singe, cai omorițl, și o mulțime .de trebuincîoaseJde ale bucătăriei, stricate: mă rog, tot re trebuie unui popor de soldați la războia. Și aicea, intre dărâmăturile acestea, se află uciși copiii a două nații: movili intregi de cadavre, mini împletite cu mini, picioare cu picioare.: orhii li sini deschiși cătră firmamentul albastru si corpurile li sint străpunse grozav: singele dospește de jur împrejur: avem înfățișarea unei insule de carne omenească in mijlocul unei mări de singe roș închegat. Toțimorți: au murit fără să rosteacă măcar un cuvint, înainte de a-și da duhul, fără să-și ia rămas bun de la părinți, surori, soții, de la copiii lor... Ie îngrozitor... Ie cumplit... Te infioară? Dar stai, nu te las să fugi de lingă mine. Trebuie să mai rătăcești printre aceste cadavre, inima la să se umple de spaimă, ca să ții minte un asemeni tablou mortal, ca să te-nveți cum să mal propovăduești luptă, războiu, atac,pentru ca să-ți sporești palrica încă cu o bucată de pămînt, încă cu o bucată de țară. Să ții minte cum să re? ' rmieu-Pent^u înă‘ta.rea patriei mele“... Vezi Ui aceste cadavre? Umiea îi lipsește o mină, altuea un picior, celui d^-al treilea capul, celui dc-al patrulea creerul ii ieste împrăștiat in bucăți, celui de-al cincilea corpul îi ieste străpuns ca o sită și inima și plămtnii i-atirn-afară... El ce? Vi se par înspăimintătoare, întunecate, grozave, aceste, tablouri? Știți inse cine a făcut țeastă mare singeroasă și înfiorătoare? Știți Clțle și~a îngăduit de-a face bestialul, mîrșavul răzbii Regele, acest călău a hotărit r^i această patrie, patriotismul și-a ingăduit-o. c ezi poate că politicianii și sprijinitorii țârei, ,1 ou dus pe nenorocitele jerfe la războia, se coeSCr îalre Jertfele, lui? O na. Aceștia au stat a^cl^iromos,și au mai primit încă și decorații tri^Ur pentru credința și iubirea lor cătră pace-n ^rezi- poate că copiii acestor cadavre au 1 si^^lenire de la Paitriea lor, pentru carnea ^ngcle părinților lor ? neești copii sint a-zi incazarmați in 111 e’ fiind la rîndul lor și iei soldați parionțACfn< vor apăra pe rege, pentru a lui gloipărire După John Paleyo, de I. Ișileanu. SA FIE CONSTITUȚIEA O CURSĂ?» Domnita legilor și legalitatea octrmuirel, noi cel dintâi sîntem in stare s'o apreciem, pentru-că mal cU samă Revista noastră, de la aparițiea-I chiar, na încetat un moment de a fi urmărită și stînjinită în mersul fel... Va să zică îgnominiea ocîrmuirel nu ni-I nici nouă, mal ales nouă nu ni-I străină, chiar și în alte privințl. Dar, dacă, cît se atinge de noi, am ajuns în stare s’o ignorăm, iscălim cu amîndouă mînele cînd această ignominie se înfierează, manifestată față de alții. „Domniea legilor", „lealitatea", chiar dacă noi am fi lăsați la o parte, vie guvernul care să facă din astea o realitate... P. M. le prea cunoscut refrenul cu domniea legilor, al 1 cînteculul ce ni-1 ciută partidul liberal și în spe­ cial [ guvernul actual, pe aceea șl strună, cu un timbru și 1 o monotonie ce ar fi enervante din cale afară, dacă nu s’ar nesocoti de auz precum se nesoco­ ' tește tic-tacul unul ceasornic sau picuratul unul ' uluc, ca sa mal stăruim cu imputările. Intr’atît 'ne-am deprins cu eludările legilor, în cit rămînem ] surprinși atunci cînd ni se aduce la cunoștință, că < cutare ungher al țăreî s’a aplicat o dispozițiune în legală întocmai. Aproape nu ne vine să credem. Și chiar în fața celor mai palpabile dovezi, tot dăm din umeri cu neîncredere si cugetul stărue în îndoeală: oare într’adevăr să se fi respectat legea ? 1 In această dulce „armonie", dintre guvern și opiniea publică, intervin înse cîte o dată unele note atît de discordante, cari lovesc atît de barbar și dureros timpanele noastre, că daca n’am da instin­ ctiv să ne astupăm urechile, mal-mal am deveni yiolenți față cu perseverența guvernului în unele note cu totul primitive ale cînteculuî său. Ast-felifi, în zilele din urmă, surzi pentru tic-tacul monoton ai eîXeMegiîo^pa^ă nemțeam luznlTn ~ ~oare­ “ cînd de o dată, L care siguranță, pe------neașteptate, zgo­ mote stridente dau să ne distrugă timpanele și mai mult nimic: Ia Galați se arestează niște cetățeni bucureșteni, cari se duceau acolo pentru o întru­ nire publică ce urma să se țină. Și abiea reveniți din zdruncinul acesta, la București se „confiscă* niște ziare... Se vede că guvernul, inchipuindu-și că cîntecul său cu domniea legilor place, de oare-ce lumea nu se formalizază de neîntreruptele note false cu eluderea legilor, a socotit să mai Introducă și alte acorduri. Ei bine, cel puțin pe noi aceste acorduri „nouă" ne uimesc și ne întrebăm cu grijă: unde se va opri, o dată ce se va încedința că și pe calea aceasta i se trece? Deși poate fără prea mult ecou, simțim înse de-a noastră datorie sa ne ridi­ căm cu toata tărie-a si să veștejim aseminea acte. In cazul arestărei cetățenilor, cari se duceau la Galați, ca si în căzu confiscăreî ziarelor, on-cari ar fi putut fi motivele, ieste o flagrantă calcare a Con­ stituției. Căci legea legilor a fost conceputa tocmai în spiritul de-a îngădui manifestări ce n ar fi pe placul guvernului, acesta putîndu-se prea bine în­ șela asupra nevoilor și năzuințelor firești și legitime ale țăreî. Constituțiea tocmai a înțeles să pue Ia adapost de ori-ce stingherire și lovire eventualele �24 REVISTA IDEEI REVISTA IDEEI Răi păstori regimul real să-și schimbe conduita și să reintra subștituo cu voința sa spiritului constituțional, atuncî neîndoios că face un act arbitrar, o sama­ volnicie care îndreptățește violența și anarhiea. . In extrem, sc mal poate admite, ori cel puțin se tolerează, pentru anumite rațiuni de stat,, un act sama voinicesc guvernamental. Dar atunci să fie cu totul vizibile acele rațiuni. Ast-feliu că se naște în­ trebarea : ce rațiune de stat a putut determina pe prefectul de Galați ca să aresteze cu de la sine putere pe niște cetățeni ce lucrau cu totul în li­ mitele constituției? Și de asemine, ce rațiune de stat a putut determina pe ministrul de Interne să „confiste" ziarele „Romînia Muncitoare^ „Ade­ vărul-, „Dimineața" și .„Opinia"? Fără doar că făptașii samavalnîcî pot da un pretext sau altul. Dar noi nu vedem cîtuș de puțin primejdica ame­ nințătoare ce s’ar fi înlăturat prin aceste acte. Despre cetățenii arestați la Galați, nu ni s’au dat ca motive’de cit niște calificative foarte elas­ tice: pungași, șoltici, ticăloși, etc., cari se aplică cu nemiluita, de dimineață pănă sara. orî-cuî și oricînd. lear pentru confiscarea ziarelor menționate, ar fi motivul că s’ar fi trezit Teară-și duhul răscoalei, poinenindu-se despre întîmplările sîngeroase din 1907 și despre nemulțumirile actuale ale țăranilor. Motivele .aceste sînt absolut futile, pontru-că un calificativ, neîntărit printr’o sentință judecătorească, nu descalifică pe cme-va, sperînd că se aplică aceea-și măsură tuturor claselor sociale, și pentru că duhul răscoalei nu se insuflă cu tipărituri orlcît de multe, dacă alte împrejurări nu-1 alimen­ tează : ba, din potrivă, ignorarea unul rău face ca urmările lui iă fie și mai teribile și mai de nee­ vitat prin înttrziereâ lecuire!. Ast-feliU că nu rămîne în picioare de cit ade­ văratul motiv.- acela a!antipatiei pentru toate ma­ nifestările cari nu bat în struna guvernului, și, deci, samavolniciea la cel mai neînsemnat prilej, care, înțr’un anumit feliil interpretat, ar scuza-o Nu ne vom lăsa jase ispitiți de interpretarea ce-i convine guvernului, pentru că nu vrem cu nici un preț să stăruească în această direcție și bataoa sa de joc pentru țară și legile lei să- meargă pană la a în­ frunta ziua, în ameza mare, și bunul simț si drep­ tatea și orînduirea noastră constituțională.' Alai mult de cit atîta, vom merge pănă la a spuhe, Cu nici pornii’ile ce-ar fi primejdioase realminte, nu poate să le stînjinească guvernul, fără un text de lege. lear dacă socotește că prea si-a Ieșit din mă­ sura opmțea publică, ori presa, ca prea se folosesc lau. la adăpostul libertăților constituționale, atunci hi he leal și. franc guvernul și să se mărginească ațele hbertați pe cale de legi, să meargă chiar pănă la a suspenda constituțiea. Dar să la un vot al lailamentuiui, și noî vom fi cei dintăl, deși sîn... trn cea ,mai mare lărgire de drepturi, să ne închina;'! acelui guvern. Altminteri, cum se petrece lucrul astă-zî Ie cacittb‘nU1 ?.c?ustit^ea ieste o adevărată cari CUf Kpite?te pe cctăîenî ,a acte l)e Hnm.Hd’ - rea ’ ^uvcrnuI actual, le infringe cu ■ Sm InmilCU aceea>’^nă logică, noi sfifX ? CC ma\ elcmei,tar din lume: ori consuti.ritd s<t aC juspende, redusă la regimul real: ori 1 cerc .,—.. —. ----- ce tre­ buie să întreprindă. Folosindu-ne de drepturile con­ stituționale, ne pomenin la tot pasul înfrînșl de rol gimul rea! guvernamental. Reducîndu-ne activita­ tea Ia ceea-ce ar conveni regimului real, n0 sus. tragem ticăloșește de la niște drepturi și de la niște orizonturi pe cari străbunii ni le-au lăsat spre a le lărgi încă, lear nu îngusta și nesocoti. Purtarea guvernului ne pune Intr’o alternativă în care noi alegem, și cu noi țara întreaga trebuie să aleagă, respectul constituției și desfășurarea vieței noastre publice după acea constituție. Spre acest respect și aceasta desfășurare Ieste datoriea primordială a unui guvern, cu avantajul ce-1 are, de-a realiza schimbări reclamate de împrejurări’ lear cind guvernul se dă la flagrante călcări de lege* atipici Ie de datoriea orî-cărul cetățean a se seziza’ și cu toții, prin formidabile mișcări de protestare’ a-1 face să reintre în constituție’ sau, cavaler fiind’ să facă lovitură de stat. lear ca să dăinuească un guvern „șolticărește* Ia putere, nici un moment să nu-I fie îngăduit. Căci o țară nu declină priiitr’un regim leal, fie despotic, fie democratic: Tea declină inse ușor printr’un re­ gim ileal și instabil. Prin urmare, guvernul actual să nu mai încerce a ține doi harbuji intr’o mină: ori să albă curajul întronare! arbitrarului, fie și printro lovitură do stat, și atunci se va» justifica cel puțin sic volo: ori co’nstituțiea să nu mal fie o cursă. Altminteri, între aceste extreme, guvernul Ieste cel mai puțin îndreptățit a vorbi de dezor­ dine și anarhie, afară dacă nu vrea să se califice pe sine, spre a se descalifica cit mai cuiînd și a-șl grăbi căderea. „ÎNDRUMAREA" din lași. BIBLIOGRAFIEA „REVISTEI IDEEI" P. Mușoiu și P. Zostn: «Mișcarea Socială» col. coinnlec. 5— P. Mușoiti: «Revista Ideelo, 8 colec. de Ia No. I—LXXX 40— Solomon Abrarn: Destăinuirile unul expulzat . . . —20 M. Askinassi: Jertfele Țarului . 4— N. C. Ccrnișcvskij: Ce-î de făcut... Sub presă. . . 4— II. Denis: Socialismul și caracterele sale generale . Gab. Deniile: Evoluțiea Capitalului ...... ■1— C. Dimilrescu-Iași: Cele două morale , / . . . -50 Fr. Engels: Socialism utopic și Socialism știinjilic . -50 Grup. Slud. rcvol. din Paris : Antisemitism și .Sionism. -20 —20 Col. R. G. Ingersoll: Dumnezeu și crearea-I. . • -50 P. Kropotkin : Către tineri —50 — Vrem uri Noi -50 P. Lafargue: Alatcrialisrnul economie al lui Marx. -20 Paul Louis; Sindicalismul Francez ..... -20 .lf. Macierlinck: Datoriea noastră cea socială . John Stuarl Mill: Libert, de cugetare și de discuțiiie. -50 «n P. Miișoiu: Cum uum se explică expnea iinarnișm Anarhiștii .... . . . • • Determinismul Social. Socialismul Belgian —50 — Emanciparea Femeel. , — Intime .... . ... .' . • 1. Neaga : Flăcări năbușite... Sub presă . . . . Sencca: Despre mînie . . . -50 Fr. Slackclbcrg: Fomeea și Revoluțiea . . ■ > Un fecior de țăran :■ NouaepÎBÎoliecătre muncit, și țar. -20 „Revista IdeeI". Cererile, însoțite de cost, sc ifac la ... La Redacțiea, „Revistei Idee!" se mai găsesc: Problema agrarii, de Toma B- Aburci . • • • îndurerații și chinuitorii, de GăiUs Gracchus * Ncatirnarca, Dir. Varlam Ghițescu, 11 n-re apărute Tribuna științifică, Dir. Varlam Ghițescu, 4 n-re Marca Reformă,"do Th. G. Măiicscu. i-25 -50 -50 Dramă socială în 5 acte ' . . Magdalena, Jean Rotile, Ifargand, Capjon, perSOa,,c Duhonncl, De. la Trouilc, Lottis Th'icux, i’crl ^rjnrlca»^ lin curios’ ^aigrcl,Zephirin Bonrru. un ii hamal, l'rancois Gougc, Julcs Pucot, Pierre Ankî,(T/’ r teph Bordcș, un servilor, Pierre Pcinard, Mama ,/iiin1l'’/0Cciii't'icmt, Mat ana Rcnand, o servitoare. Gredin popor, lume... , etrecei» zilele noastre, într’o cetate industrială. Tf'l/1 0 °df,e flc ,,tcrător dintr'o cetate munciloWouid in fund, între două ferestre mari, prin cari rijiO cu clădirile lei. La dreapta, Ungi perete, două -1 dc copii, icară joș o saltea. La stingă, o ușă, care. „ga odac. In mijlocul scenei, lingă o sobtilifă de cărei burlane imbtizalc sc pierd in zid, o masă inni albituri d” cusut, ici, colo, scaune vechi, un pilier .«rar. “ SCENA I: Magdalena, copiii culcați. ridicarea cortinei, Magdalena isprăvise dc adormit j Jngiinnd nn cinice de leagăn, ica-î netezește incclișor9. f Magdalena:— Așa... Dormițl puișori, dormițl... Stă o j^lnclinaLi asupra copiilor. Un ibric fiert e pe sobnliță. p] din fund ic deschisă cătră cetate. In depărtare se vede Xi'fl, Cl,re’ 1/1 almosfcra încărcată dc fum, se luminează Mcr/,’:Mel' cu-noplarca. Pe străduță sc văd lucrători, cari, g^'iir.ovoiați, căleînd greoiii, apăsat. Unul dintre copi|flli prîndc-a țipa... Paul, taci, puișorule, dorm*... Copilul |a« ihgilalena aprinde lampa și se. așază Ungă sobnliță, la ma«', apuclndu-sc dc cusut. Un lucrător trece, ciulind. Onltcui descrește și sc pierde ca lotul. O adincă lăcerc. Inlrdntmn Cathiard, bălrină, slabă, numiii pielea și oasele, cu o Mă in mină. SCENA II: Alagdalena, Alama Cathiard. Marna Cathiard : — N'al cum-va o leacă de supă să-rnl împrumuți, Magdalena ? Magdalena:— Ba da, mamă Gathiaru, am... Ni s’a trilues a-zl :le la curte. Mama Cathiard: — Pentru, băiatul mleu cer. Veni adineoarca, jn niște friguri, cu niște friguri... Doamne, de u’ar cădci și dinsul la pat... Magdalena:— Nu-țl faceatitaspaimă, mamă Cathiard... ■Mprea bine că oamenii pururea sufăr acolea de friguri,. ? tâ uu pot niînca... *S'c scoală, iea oala pe care o umple Ppmătele... Uite ce pot să-ți dau.... n Zbiară :— Mulțămim, Magdalena... Arălind spre m!'!i sill,îîa : flamei cum îl mal Ieste?,.. Magdalena: Mal rău... Mult mal rău... ili’ v?*' . ,fiiard :— Ce spui... Uite colo... O femee atit d» ej i lc?‘ spuneam leu că-sl curma zilele, petrecin7 *oa 5 nopțile, cosind intr’mia. Mâmn r a.:.— fic-avoa să facă?... Trebuea... Te v:i<ia , ’’ard :— Și tu, Alagdalena... Bagă de samă... feirtc taCUQ de o bucată de vreme... Al slăbit iMai7d\7' vrîsta ta nu-I bine, Alagdalena, nu-I bine. ^thiard ef.a:T ÎUR0 ca lucrul să fie făcut, mamă cMo... ' să trăcștl.. Și-s mal tare de cil s’ar 25 Magdalena: — A... Mama Cathiard:— Așa... leu, da leu pozez acum pentru -ra Genevleva... ca mama ta... IrnI pune pe cap ce-va r°ș.. pe genunchi o pestelcă cu dungi albastre... o bro­ boada galbenă la git... la picioare un coș cu portocale... cite comedii toate... Și să vezi ce atelier mare și ce de-a buclucuri in Iei; oglinzi, dulapuri, covoare, scoarțe, scuînpeturl... Și, știi ce mi-a zis ?... Mi-a zis că-s mal frumoasă ca mama ta... că am o față de... asta... de fildeș.,. De... crezi Și mi-a dat doi franci... Tot atita ii dădea si mainel?.,. • Magdalena:— Da, mamă Cathiard. Alama Cathiard: — Ce să zici, te mal înlesnești puțin... •Se scoal« să plece... Știi... A-zI a venit și D-nu Robert, de la Paris... Trebuie să se li împăcat cu tată-său. N'a mal dat de multă vreme pe-aicl... Magdalena:— De patru ani. w Mama Cathiard:— De la moartea D-ncI Ilargand„. Și sa yezl, draga mea, ce flăcău frumos Ie, și bun și blajin și politicos... Curat rnă-sa... Se zice că-1 Anarhist, și că dacă uzina ar li a lui, lei ar da-o la lucrători... Oare adevărat să fie? Magdalena: — Multe vorbește lumea. Alama Cathiard:—Negreșit... Asta nu împiedică inse c:i R”nu R°hert Si' fie un om foarte drept, care nu căsui«‘ază nici o belea nimănui, care iubește pe lucratori... Er, mă duc... Arălind oala: Ți-o dau mine-napol. Noapte bună, Magdalena, și multă sănătate la to'.I... Magdalena:— Mulțămim, mamă Cathiard. Alama Cathiard:—Și dacă Ie nevoe de mine la noapte... vin și mă chleamă. Magdalena: — Da... da... Noapte bună. Alama Cathiard: — Noapte bună... Mama Cathiard iese. Afară noaptea se lasă lot măi tare... Umbre de lucrători trec grăbite })c ulicioară... Uzina l-și aruncă văpaca in ceriul toi mai întunecos... I se aude găfîilura... Magdalena ie încovoiată pe lucru... Intră Jean Roule, SCENA III: Jean Roule, Alagdalena. Jean:— Buna sara, copil. Magdalena: — Buna sara, Domnule Jean. Jean:— Tata a șî plecat la uzină? ' Alagdalena:— O Jiu, Domnule Jean, tata nu se va duce la uzină in sara asta... Arată spre ușa din stingă.... Stă lingă mama... Jean : — Cum ii mal Ie ?... Magdalena:— Nu mal Ie nici o speranță... Jean: — Doctorul a venit ? Magdalena: — Chiar adineoarea. A pus mina la capul mamei... i-a cercetat pulsul... și a zis: «nu mal Ie nimic de fiicuto... Și-a plecat... Tăcere..., Și n’are să mal vie... Tăcere... N’a strigat ciun-va de dincolo oare? Jean : — Nu... Arălind în spre afară: Gine-rva care ci*tă... colo... sau plînge... Vocile de departe, nu se disting ce spun... ; Magdalena, ascuUind:— Da... du Ie aici... Totu-fi sc scoală, sc duce la ușa .din stingă, o deschide ușor și sc uită. Intorciiidu-se spre masă: Mama pare mal liniștită... Tata a ațipit... Așezindu-se și apucindu-se lear dc lucru: I-atit de obosit... Două nopți petrecute la căpătâiul Iei... Și numai a-zl nu s’a dus la uzină... , Jean: — Destul de obosit:! Iești și tu, Magdalena... Ar ' trebui puțin să te culci.. Gel puțin să stal întinsă ici pe C!f(;zindu-sc alături dc Magdalena, cu ' saltea. jYud TIia-VT® beI— a-zl veni riadul ca și al de ReAlagdalena: — O, am prea mult lucru întirziat.. și afară ;iri faiinmu?i kourdier să fie. îndepărtați de la lucru. de asta trebuie de umblat încoace și-ncolo... cînd mama are nevoe de ce-va. Tata-I ca un copil... nu știe de rostul .Mflgc|aj *l coada lui Alaigret Ie băgată și-aicl... fi|șr( a: — Cu toate astea Ierau niște buni mun- nici unul lucru din casă... Dacă lucrez aici, Ic că zgomotul acului, lingă patul mamei, i-ar face rău, ar irita-o prea <Hcc| Co^ard : — Da, dar.., Privind cu teamă împrejur, tare... . Jean, umblind prin odac:— Bisata Clementa... Tăcere... u i(Oldra n*’h.Z , ca duminecă s’ar li lăudat că au votat sj1'. 0,1 ului... De, vre-un păhărel mal mult... Aici Cit s’a putut ținea pe picioare nu stătea locului nici o >h ?*rJ o , auna bicăt la gură... Zici ce-va... așa... clipă... lear in ziua cind s’a oprit, Ie că nu mal putea iace nici o mișcare... Sc așază-ntr’un colț... Ce vnstă are . % »e8lUi... ,Qî îe‘” ștafetele le și pirăsc. la Alaigret... Magdalena: — Patru zeci și patru de ani. a salt,, i1nevasta lui Renand care-I grea... Jean, e'un qest de descurajare: - Patru zeci șt patru ' siu1’’ *eu‘n»i Jio Ica tulburată tocmai de ani... Tăcere... Și după fața-I, numai zbirciturl, cărun­ o>n' ,e, ca Pionul să știe cele ce se petrec țită, pare de șapte zeci... Patru-zecI și patru de ani... Tă­ M?Us* fiica a.rU' ,^‘nu llargand... dar Io drept... AlaiM»fîda,enae nSV e loe iubit -. cere... Ceri drept, aici sînt niulțl cari nu ajung nici chiar '■'«rBJHa. Cati:T"HDe ,oc~- d® lo?i- Negreșit. pană la asemenea vrîsță— Aici nu respiri do ciț moarte... nr-nf*a moartea patroanei, totul Se aud /lucrăturile și zgomotele înăbușite ale uzinei... Șl cu toate astea Icra o fenice robustă, vioae... l,Qra plină de. ta. ( oe/dut f0 . 11 -toată lumea, din rău în mal rău... Ah, v/ niuU— Ce femee Iera... Si nu scofala vioață... < •laedaln,kl l,utea-o vre-o dată înlocui... Dar stil Magdalena: — Plină de suferință. *,CUa> a-zl am fost la curte... �REVISTA IDEE! I . ------ sobă. Louls Thieux caută la copii... Și mititeii, Doamne » Jean; — Tot .. co se vor face ? Magdalena .—una... A văzut și îndurat atțtea... Potre, un copil Jean : — Mizerie și durere mal multă, și nimic alt atit de puternic și curajos, a fost omorit de mașini... loset, Louls Thîeux : — Asta nu-I drept... mort do atac la nouă-spre-zece ani... Asta fu pentru lea Jean: — Se vor duce și Iei, cum s’au dus ji cel mar! Louls Thieux : — Asta nu-I drept... nu-I drept... ‘ ultima lovitură. Jean : — Co nu-I drept ? Jean: — Da... da... i-al cunoscut. Domnule Louls Thieux : — leu n’ain fiicut nimănui nici un rău Magdalena: — Ce păcat că nu Pururea am fost un lucrător mm se cade... Jean. Jean: — Da... da... Tăcere... Mama ta trebuie să ti fost Jean : — Și ? Louls Thieux : — Și, zic că asta nu-I drept... o dată frumoasă. Magdalena: — Nu știu™ Totdeauna am cunoscut-o pre­ Jean Ba da, Ie drept... Dacă tu vrei așa... dacă te Incum Ie a-zl... precum lora acum un an, cind al văzut-o căpăținezl a răbda să fie așa... pentru Intăea oară... ponlru-că vrista și boala au schimLouls Thieux: — Nu... nu... taci... Nn-ml vorbi <|0 asta acum... Sint prea nenorocit.... bai-o puțin. „ t „ Jean: — EI, nu-I așa că nu-I prea plăcea mutra mea? Jean : — Voiu aștepta atunci... Voiu aștepta să fii fe­ Magdalena: — I se părea că Iești prea posomorit... II ricit... Voiu aștepta să llf mort, Magdalena să fie moartă., lora clilar cam frică de D-ta... toți de aici să fiți morți... Și nu trebuie mult,.. Dar nu Jean:—Dar ție, Magdalena? vezi oare nimica în jurul tău,.. Nu te-al uitat nici o. dutîl Magdalena: — O, mie nu mi-I frică, Domnule Jean. la fața palidă a Magdalenel, la mișcările Iei de femee La­ Jean: — Nu-mi mal zice: «Domnule Jean»... De ce-mi trină, obosită la optsprezece ani... la obrajii subțL., la bu­ zici: «Domnule Jean» ? zele vinete... și la bietele minuțl slabe ale celor de colea?... Magdalena: — Nu știu... Nu pot alt-feliîi... pentru ca Louis Thieux : — Nu mal vorbi de astea... Scoale din D-ta nu Iest! ca alții... Iești mal mult de cît alții... Nu te dulap o bucalii, dc pine și caută să minince... Nu mi-I Înțeleg totdeauna cum se cuvine, și cuvintele D-tale cile foame... și cu toate astea n’am mîncat nimica de ieri... o dată iml zboară... Dar simțesc că-s frumoase, că-s drepte... N’am avut vreme... Și nici in sara asta nu merge,.., Inii Mama Icra prea bătrînă, prea obosită, pentru a simți ase­ stă în git... Pune pinca ta loc In dulap, bea puțină apă și menea lucru, ca mine... se ațază și ici intr'un colț... îndelungată tăcere... Dar tu nu Jean: — Nu sînt de loc mal mult de cit alții, Magda­ te duci la uzină in asta sară ? lena— Sint ca și alții... Un biet om ca și alții... Și am in Jean :— Credc-mă, nu... S'apropie dc Louis Thieux și-t mine multă amărăciune, multă tristeță... pentru-că prea bale pe umăr : 0 să al nevoe de bani... Ține... fi dă multe țări am văzut, prea multe suferințe... Și n’am tot­ cifi-na lei. deauna puterea și curajul ce aș voi să am... Gu toate astea Louls Thieux : — Iți mal sint utîta dator. multă ură nutresc... colea... Jean : —Sint bani ciștignțl împreună... Sint al tal... Louis Magdalena: — Nu știu cita ură nutrești. Dar Iești atit Thieux ii mullămcțtc-n tăcere, ți-țl ica din nou starea Iul do bun pentru tata... atit de duios pentru copil, pentru abătută... Jean umblă prin odae... Cinc-va ciocănește la mine. ușă... A ciocănit cine-va la ușă... N’auzl ?... Altă ciocănilură. Jean:— l-adevărat... Vă iubese mult... pe toți... Și aș Louis Thieux : — Intră... Intră Gcncvieva și Robert... voi să vă văd fericiți... Genevicva ie îmbrăcată simplu. Are. un coșulcț tn mină. Magdalena: — Nimeni nu-I fericit aici, Dom... Vota să SCENA VI: Genevieva, Robert, Louls Thieux, Jean. zică Domnule .. Jean— Jean: — Nimeni nu-I fericit nicăerl. Louis Thieux: A, Domnișoara Genevieva... Domnit Ro­ Magdalena: — Jeane™ Jeane... Mal ales D-ta nu Iești bert... Va să zică «înteți aicea, Domnu Robert... Ce do. fericit.. mult... Jean, se. scoală și Începe a sc plimba prin odae, ca să Robert:— Am sosit'de curind... Genevieva mi-a spus scape dc emoțica ce punea slăpînirc pe. îel:— Și zi de-acum că nevasta D-tale Ie bolnavă™ II stringe mina. tu va trebui să 111 mama acestor copilași... Iești prea tiLouis Thieux: — Da... Da... U mare nenorocire, Domnule nără pentru o datorie atit de grea și tata prinde a imbă- Robert... trlni rău... Magdalena nu. răspunde ți incepe a plinge... De Genevieva, punind coșul pe masă:— EI aslă-sară cum ce pllngl ii mal Ie? Magdalena, cătină să-ți Înăbușe plinsul: — Poate că obo­ Louis Thieux: — O, domnișoară, rău, rău dc tot.. sala... mama... D-ta poate... De cind al intrat, ablea m’am Genevieva:— Ce are? ținut să nu pling™ Izbucnind intr’un hohot dc plins... Și Louis Thieux:—Are, D-ră Genevieva... că-I prăpădită... pe urmă nu pot., nu voiu putea nici o dată... Jeane, Jeane... nu mal are putere*, nu mal are vieață... Sc duce, de os­ nu voiu putea nici o dată să fiu ceea-ce a fost marna... teneli prea multe, de prea multe nevoi... Genevieva:— Sint încredințată că vă faceți «palmă de­ Nu vreau... nu vreau... Jean, luîndn-i ți dcsnucrdindu-l minele: — Sărmana mea geaba... Odihnă, ce-va întăritor și să vezi cum so-ndreapMagdalena-. Magdalena se liniștește puțin... Pllngl... pllngl... tă... Tocmai am adus niște vin vechiu și o mulțime de Nervii tăi au nevoe de lacrămile aceste. lucruri bune. Magdalena:—leartă-mă... leartă-mă... Se scoală,mai în­ Louis Thieux:— O, D-ră «înteți prea bună... Dar nu tețește focul de la sobița unde fierbe ibricul ți sc ațază din nou mal poate pune nimic in gură... le pierdută. la cusut. Jean sc îndreaptă spre ușa deschisă. S’a inoplat Genevieva : — Intr’adevăr ? Nu-țl închipui cit iml pare de-a bmele. Uzina varsă numai văpăi. Sc aud loviturile de da rău .. D-voastră cari IerațI niște vechi credincioși ai dae. I e. ulicioară frec lucrători. Unu sc opresc, vorbesc ce-va casei... niște oameni iubiți... Aș putea s’o văd ?— * PlCaCU’ Talâl' Lo,l“ Thieux> ‘W din odaca Louis Thieux:— De ce nu, D-ră... Genevieva, dtndu-se ușurel înapoi.— Cel pațm nu prea tare schimbată ?... Nu te înfricoșezi prea tare de lea• SCENA IV; Aceîa-șî, Louls Thieux. Pentru că leu nu pot eă văd lucruri prea infricosaie... 7ak?nHSJh!eUX:'T mă-ta are nevoe de tine... Louis Thieux: — O, nu.. Ic liniștită... Pare că ar dormi, Zărind pe Jean: A, tu Iești ? lea va fi fericită să vă mal vadă pentru ultima oar.Jean: — Cum mal merge? Gcncvieva: — Cum pentru ultima oară ?... O fi , Mta°U VaIî!SlX ' “ .Menor?cirea nu mai lese din casa viu... O să viu in fie-caro zi... AI să vezi cnm ave cari. MaarfXnJ ““'dreapta calră odae.. Asta nu-I drept. îndreptam... Zărind copiii: Dar drăguții de copilaș lnHd Thia:”7 Am c,,lcat copul... Picurau de somn... dorm, «int volnici? Dar Magdalena ?... măLta n ; ne’aI ?îut- N’1-1 ™ mal chlema Louis Thieux: — Ie dincolo, lingă măsa... nici o Genevieva:— Ce fată vrednică. De ce nu vine tanJ«ta î. n." Ca ra ,Jran ° . V13- Iarccunoecu a8U- GînduI ni ’ -l lliaI t mă mal recu- dată să mă vadă ?... Să-I apul să vină mal des. ?e«5U“’ D n,aI r°‘ dl8tin8c ce «Pune... Magdalena Loui» Thieux: — Ie cam sălbatecă. , Genevieva : — Lasă am s’o-mblînzesc leu. L- nțn.. mult... Spune-I că mult mi-I dragă.., A, blcata < • țj.j SCENA V: Jean și Lous Thieux. . Se uită distrată prin lucrul Magdalcnci lasal pe rnas; . t Louls Thieux:— Noaptea asta se duce.., Și'leu ani a- aduci aminte de cind venea de poza... Avea un «i dormit la capul Iei ca un tont. Nu credeam să se stingă• de frumos, atit de trist. O adevărată Maltr Doi' ■ ; atit de curind™ Ce mă fac leu acum fără lea?... Jean mergc- mișcătoare rin t toate astea acum... Câtra Lmus nneu ginditor prin odae. Închide ușa și sc ațazâ apoi aproape de 26 Hesemn, un marc desemn al Clemenței,,. Ro, foc un a r;to-va mișcări de nerăbdare, stinghcrlrca ir “rl,tâ Pneau vorbele Genenieuel. car*'12‘Xux: — Domnișoară. ^toU*s . a •—* Da, da, un desemn mare... Du-mă «'o Oenej’^jiorocireoa,nenl atit de buni și de 'fitLo^5 Țn Da 27 de ani, Domnișoară. pe 27 ani... Ia ulte-te... Arătind co06,1 t aici și bomboane pentru copil și un corsaj pentru pi; Sin* • Mergind spre ușă, însoțită de. Louis thieux.,, en‘g’ă-nil facă văzind-o... Genevieva și Louis Thieux odae. il,ia ui scenei acestcea, Jean a stat pe scaun ultinln iQdievicva, cile o dată cu ură, și la Robert cu b ^•^•/rtlc stăruitoare... Rămas singur numai ca Robert, l'jr‘ld Ai P"ne șopca-n cap și se. îndreaptă spre ușă, ,,fCOt^ca n» vedea pe. Robert. Prin ușa deschisă sc văd învăluite de flăcări, de fum, de zgomot. SCENA VII: Jean, Robert. Robert: - Dați-m! voe... Plecați? ffinJ)!n I*;JNu... cina ,uea? ian: — Poate... iobert:— Sîntell lucrător în uzină? I an. J. Ce vă pasă ? leu sau un altul... Dă să leasă. iobert:_ StațI, vă rog... Aș vrea să știu cum vă clreamă. jean: — N’am nume... Pobert:— A... După o scurtă tăcere: Dc ce-mi vorbiți Nii mă cunoașteți... ’jean ■__ De ce mă interogați așa? N’am nimic a vă spune. Robert, inhnzlndu-i mina: — Sînt prietenul vostru. Jean, privindu-l dc sus pană jos, cu mindric: A, d«l... ■lin... se-nțelege... Fiul patronului Ie revoluționar și so­ cialist- poate și anarhist, fără doar. In timpul dc față le foarte la modă’ intre burghezi... Je frumos, fo irte șic, cu milioanele, pe cari vi le ciștigăin noi... Viu de tot: Lasă-mă. Robert: — Te opresc de a te îndoi de sinceritatea mea. Jean: — Și leu te opresc de a mă crede atit de dobitoc. Robert:— Am dat pilde... și voiu mal da. j Jean:—Discursurile... articolele... cărțile D-talc... Le unosc... le-am cetii... Da, le-am cetit.. Intr’adevăr, îndufojotor... împăcare... Fericire universală... Frăție... Și mal ««?,.. Asemenea cintec, cințl bine... Dar mie-mi place mal fino tatii D-tale... Iei Ie aspru, neîndurător... Ne omoară tu muncii și foamea. Se înțelege pănă să vie vremea glon­ țului și-a ghiulelei.. Dar cel puțin cu dinsul nu încape greșală... Robert: — Nu Ie vorba de tata... ci Ie vorba do mine. Jean:— D-ta... Rîdicind din umeri: Du-te de-țf debi­ litează camarazilor crezul... Iei sint niște nenorociți, niște bfete hruțe, cari nu știu ce vor șî cari cred numai in pujerea cuvintelor... leu nu cred de cît în puterea faptelor "‘sx.. și știu ce vreau. Robert, cu tristeță : — Știf, cu adevărat ?... (nJean, viu de lot: — Vreu să trăesc... să trăesc în carnea, L jrCCj^ mlen, în dezvoltarea tuturor facultăților melc... oc de a răminea vita de jug, pe care-o arzi cu biciul, «l^incon9ti0uță, pe caro, s’o învirieștl pentru alții., ill-fel' ,iU ,u? 0,n’ ’u «DTșit un om— pentru mine... De mo» BțU nu de ce ți-aș spune aceste toate... Treaba a Adio... Vrea să plece. «enw.n?’ relini,'dit-l: — Dar dacă-țl dau mijlocul să fii Jtan? Ră meSel |)7| r° pomană?... Coșul surorel D-tale?.. Prisosul nu așn:» tt Gereasca milă a unei piese dc cinci lei, Robert• n<xC lllse insuRa pomenel D-talc? line,.. : Nu... nici milă, nici pomană... Credința-n «obert.'"!''"'2.,‘i'or:- 0 Jean ir ‘*n in mine.... x l)-ta aT°n-'c: ^Ljlțămim de dar... Știu cit prețucșle... S®1 ftiinc-nl01 l,0Puîarit>'Ue.. In flăcările și fumul de-aicl, n • ’oil d*n ncov°iate sub grelele sarcini de fontă toI nîrr , omenești lucrează... astoptind de la D-ta lor Co‘“ D-ta Iești visul îndepărtat al lib0^- le-ir" . ,u®le D-tale J<* leagănă idealul, le năbușă i.Ct°bert. lnxTnc”’ mărturisește... mine vel fi deputaL j^le Nu-țl bate joc... Nu Ie demn nici de D-ta.,. A ’r11 ^o??e — Să-mi bat joc... Oare cu adevărat ’^Uțit 7 Ar"îmd odaea muribundei și vorbind cu 1 e tot: Aid... în casa asta, in pragul acestei 27 uși, după care o femeo moare, din pricina voastră, pre­ cum au murit din pricina voastră și cel doi fii al Iei, bărbați de. 20 de ani... precum vor muri In curind, tot din pricina voastră... și aceștia.:. Arălind spre copil... A, iml aduci vieață... Iml dărueștl fericire ?... Du-te la cimitirul de colo, la cimitirul de la care aara ne vine un aer tot atit de otrăvit, ca și acel al uzinelor voastre... Du-te și scormonește-I pămîntul... și fă socoteala tutulor celor ce au pierit pentru D-ta. Da, pentru D-ta... și pentru a putea să-ți plătești acum luxul de a fi prietenul suferinței si mizeriei mele... Prietenul mleu... Ce feliu ?™ Cit iți plă­ tește tatăl D-tale pentru asta ?... Robert, descurajat: — De ce mă insulți ?... Jean : — Zău... Nu vezi că-I lucru vădit., Nemulțămirea zace intre noi, și cu toată infrinarea, cu toată obosala, cu toată îndobitocirea noastră, mine poate izbucnește o grevă... Tatăl D-tale Ie destul de bogat, pentru a-I ține piept... și apoi greva cele mal adesea nu Ie primejdioasă de cit tot pentru noi aceștia, cari trebuie în cele din urmă să-I plătim cheltuelole... pururea cu supunerea și mizeriea noastră și une ori chiar și cu singele nostru.!. Asta se știe... Da, inse la .urma urmei Ie și necunoscutul aid... OrI-cum, tre­ mură omul pentru uzinele, pentru averea sau chiar pentru veniturile sale... Și s’a comptat pe popularitatea ce al... S’a calculat că prezența D-tale aici va liniști lucrurile... Și D-ta al și alergat... Spune, cit îți plătește tatatăl D-tale pentru o faptă atit de frumoasă ?... Roberț: — De ce mă insulți ?... leu viu spre D-ta cu mina întinsă, cu inima frățască... ți-o jur și D-ta mă in­ sulți... Te crezi un om liber, și nu știi, nu vrei să te ri­ dici mai presus de prejudecățile ignorantului, de urile cele josnice ale sectarului. leu îți strig: „să mergem împreună, în lumină și in iubire, spre viitor* și D-ta te cufunzi tot mal mult in noaptea dușmăniilor celor nepu­ tincioase... Ce să-ți mal spun ?... Jean, mai liniștit, cam atins de asemenea vorbe : — Fie... M’am înșelat.. Vel fi poate un om de treabă... Nu știu... Nu știu nimic... Dar de ce al venit la mine?— Te-am chleinat leu ?... D-ta mergeai pe o cale, leu pe-o alta... Nu ne puteam întilni... Robert:— De unde știi? Cind mă cunoști atit de puțin... Jean: — Știu că intre mine și D-ta sint lucruri prea de departe... și cari nu trebuie și cari nu se pot intimi... Robert:— Intre cel ce suftr nu există depărtare de inimi... Jean:— Vorbe. Robert:— Cind am intrat aici adinineoarea, D-ta mi-al atras mal cu samă luarea aminte-. Nu te cunoșteam— Dar am simțit, după înfățișarea D-tale, puțin cam cruntă, după nemărginita tristeți cu care al căutat cătră mine... am simțit că te iubeam... Și am voit să-ți vorbesc... am voit, să-ți arăt ceea-ce aveam in mine frățesc pentru D-ta. Nimic măi mult... Și D-ta ml respingi. Ge să-țl ma( spun. Jean : — Vezi bine. Robert:— înțeleg neîncrederea D-tale, pentru că văd in D-ta un biet suflet violent zbuciumat, în așteptări 'amă­ git... Dar, fii bun... ascultă-mă o clipă™ ascultă-mă™ ca și cum aș fi un trecător, mergînd pe aceea-șl cale, un călător ce se îndreaptă cătră aceea-șl țintă ca și D-ta... Nu sint ceea-ce crezi... leu nii-am creat o existență în afară de prejudecățile castel mele... Trăesc din ceea-ce ciștig leu... Jean, cu adincă tristeță: — Și leu, din ceea-ce ciștig, mor... Dc-o dală, apucă mina Ini Robert, pc care-l duce spre ușă, ți cu un gest larg li arată fabrica care varsă in noapte văpăi... Cu cit vorbește, cu atit vocea (T devine mai puternică ți mai răsunătoare... Uite flăcările aceste... negurile aceste.... cazarmele astea, aceste blestemate mașnl, cari pe fic-care zi, pe fic-care ceas îmi strivesc și iml mistue crerul, inima, dreptul Ia fericire și a" ceste cazane cari iml consumă puterea, voința si libertatea, picătură cu picătură, ca să facă din astea bogăție», pu­ terea socială numai a unul om... Uite., stinge toate aces­ tea... distruge toate aceste... fă să sară toate aceste, in aer... Aruncă mina lut Robert... După acea... putem vorbi... Robert: — la aminte, omule... Avem aici o femee pe moarte, niște copilași cari dorm.. Robert mehide ușa. Jean cade pc-un scaun, cu capul intre mini. Tăcere. Roberț sc îndreaptă spre dinsul, băttndu-l pc umăr... Te-al mal liniștit acum ?... Jean ridică ochii, fără a vorbi, spre Robert, pe carc-l princftc-ndelung... Dă-ml mîna... Jean îi întinde mina. Jean:— Ani fost nedrept... am... ■ Robert, înireruptndu-l blînd: — Lasă, lasă... A, suferința �t i' hi • ' •rițn.jr ii‘i ; AEVfSTA 1DEEÎ 2 S 59 REVISTA IDEEI D-tole o cunosc... Ie suferința mea... Tăcere. Intra Gemvieva șl Magdalena. Louis Thieux sc arată ui ușa și după an tăcut rămas bun, se intoarce-n odae. SCENA Vin: Gcnevieva, Magdalena, Robert, Jean. Gcneyicva, călră Magdalena: - Curaj, Magdalena... Ie nn moment dureros.-- Am cunoscut și leu asemeni mente... Te pling din toată inima. Magdalena: — Mulțămim, Domnișoara... Genevieva:— Șî nu uita, că sînt prietena D-t.de, Magdalena: — Mulțămim, Domnișoara... Gcfevleva:- EI, la revedere- Voiu trimete mmo imincață să afla ce se mal petrece... Gtira.i, cura,]... Dinsii tmbrățișază pe Magdalena. Robert u slnngc mina... bă nd vedem cu bine— Robert și Genevieva Ies. SCENA IX: Jean, Magdalena. Magdalena:—Ce-I asta?.., Zărind coșul, se întoarce spre Jean, care slâ mereu jos pc scaun. Jean: — Iea l’a adus— Cam amar : Un corsaj pentru tine- bomboane pentru copil...' și vin pentru mama... Știi că-I miloasă... Magdalena, luind coșul și punindu-l pc dulap : — Pace și dinsa ce poate.!. Tăcere. Magdalena sc așază la masă și sc apucă leară-și de lucru. Jean, apropiindu-sc de Magdalena și sprijinindu-sc de spa­ tele scaunului ici: — Magdalena... Magdalena: — Jean... Jean: — Noaptea iți va părea lunga... și mi se pare că n’o-5ă pot să mă întorc acasă— Vrei, sa stau puțin acolea... cu tino ? Magdalena: — De ce nu, Jean.. Iți mulțămesc că Iești atit de hun, să nu mă lași singură,, să nu lași singur pe tata... Dacă cum-va nenorocirea se va întimpla noaptea asta— L’al mingăea. Jean: — Aș vrea să-ți spun și niște lucruri, pe cari nu ți le-am spus încă— Magdalena: — Spune, Jean... Cind vorbești D-ta, simt că sînt mal puțin nenorocită. Jean: — Adevărat?... Magdalena: — 0, de cind Iești prietenul nostru și de cind vil acolea, aproape zilnic, intr’adevăr... cred că sînt mal puțin nenorocită. Jean: — Scumpa mea Magdalena. Magdalena: — Gel puțin așa inii închipui— îmi uit du­ rerea cîte-va clipe,- și in clipele astea... ca și cum durerea n’ar fi... Pănă și copiii... Cind Iești acolea Iei nu pling nici o dată... știi atit de bine să-I Iei cu vorba, să-I faci a-țl sări pe genunchi— Să le spui istorioare frumoase... Jean, mișcat: — Ceea-ce am a-țl spune, Magdalena, nu «iut istorioare frumoase... ci lucruri foarte serioase— liind-că le vorba pe dragoste... Magdalena facc-o mișcare... Și momentul in care am a-țl spune asemenea lucruri... Ie de asemenea foarte serios». Arălind ușa de la odae : Penlru-că Ie la mijloc o moarte... Magdalena ic apucată dc-o tremurare,.. Magdalena, îți dau vieața mea— Vrei să mi-o dai pe a ta ?... Magdalena lasă lucrul și sc uită cu ado­ rare și cu irislețâ lu Jean... Magdalena; răspundc-rol. Magdalena, cu o voce mișcată, trcmurăloarc : — Nu pot șă-1 părăsesc pe tata... Nu pot părăsi pc copil, cari nu mal au pe nimeni afară de mine, de-acum... Jean: — Nu-țl cer să te abați de la datorie... ci vren a te-ajuta, pe cit iml va fi cu putință... Doi nu vom fi prea mult pentru asta. Magdalena: — Tuta ie iubește, Jean... Dar lui i-l frică de ceea-ce Iești- Pentru Iei Iești o taină... Si Iei i-un om atit de fricos. Știe prea bine că Iest! aici călător, că vel pleca de-aicl in curind- Chiar Ieri‘zicea: «Jean, are niște idei, cari nu-s bune- Are să o pățască rătia. Tata n’are sa vreo să Jiu a ta. Jean: — Tu-țl aparțil în totul. Nu lcștl a nimănuea de cit a ta. Nimeni nu are dreptul să-țl hotărască soarta. Magdalena : — Soarta mea ?... Iea mi-I in casa asta... cu acel ce rămîn și au nevoo de mine. Jean : — Mă iubești, Magdalena ? Magdalena: — Din ziua din care te-am văzut. Jean : — Atunci ? Magdalena : — Nu trebuie să ne mal gindirn la ceea-ce spui., din pricină că dacă pleci... leu nu voiu putea... nu va trebui să te urmez.. .. 1 Jean; — Nu pot să-țl filgăduesc, ce-I drept, că nu voiu mal pleca de aicL,. Pot să albă loc întlmplărl, pe cari nu-s siapm să le dinguesc... Cu energic; Poate să se întîmple . i anarh*st, arestat fără nici o vină, oslndit ir'un dovadă... pe timp Îndelungat, iu care nu știu Ară ■ ..m lăsat In minile chinuitorilor miel tot ce-mi Iui'1 110 Să din 'inteligență și vieață, bugezil în cumpli„inf ră,nin»' aie Barcelonei... și nu Ieși! de cit să văd mIi’. lnspinzurindu-sc, in mijlocul unei mulțimi îmLroti»11 u' j,jge, po prietenul rnleu Bernal Diaz... acest lăfde ‘*0 b ’(|e oroU( jc care ți_anl vorbit de cîte-va ori... dT'1‘tolena : ~ Da “ a’ d:l ” cumPUt' jurat să-1 răzbun... Dar... une-orl Iești jcîu1 : "pară să vrei... Cind Iești mort de foame... inima îndeamnă la nimic... Tăcere. “'‘..Jtolcna : — pc urma?... p0 urmă... urmărit do poliție, iară lucru, fără ■!eau' rătăcind din oraș în oraș, murind de foame, in^P0; la Bordeaux, ful aruncat in închisoare, că furasem do asemenea ca toată lumea să lie. silită a pleca de aici Scurtă tăcere... Dară cit voiu putea, voiu sta.. Magdalena: — Nu trebuie să stal pentru mine, Jean leu nu-s nimica față de lucrurile, pe cari al hotărit alo Îndeplini... jcan • — Ce vrei să zici ? Magdalena:— Nu știu nimica... Iiind-că nu mi-al des­ tăinuit nimic... D.ir, încă do mult am cetit în ochii D-taic ceea-ce al in inimă... Și apoi n’al spus adineoarea; «Pom,, să se intimplu do asemeni, ca toată lume;! să fie silită a pleca do aici ?... Tăcere. Jean, ginditor : — N’am hoiărit nimic, Magdalena... Am visat... poate la lucruri.. poate la lucruri mari... Dar dacă mă cuprind Horii acțiune!, dacă m'apucă dorința luptei., IeJ pentru tine... prin tine... cu tine... Magdalena : — Pentru mine ? Cu mine ?,.. leu sînt o bleată fată, năcăjită, bolnavă... și nu-s măcar frumoasă.. jean : — Nu iești frumoasă... Oh, Magdalena... n’al frumuseta nerușinată a celor bogate, făcută din jăfuirea, din foamea noastră... Tu al frumuseța care im! place mie, al frumuseții sOntă a suferinței și in fața ta ingcnunchiu... rm/cnunche'și li la minele... Sărmana ta față de pe acum ves­ tejită... umerii tăi incovoiațl atît de curind ... minele tale, micile Udo mini, palide- al.» căror degete sînt tocite do. muncă... si ochii tăi, ah ochii tăi înroșiți de atitea în­ tristări și de atitea lacrimi.. Nu .știi de cită dragoste puternicii și sfiulă nri-au umplut inima, și cit de mult mi-au intetit dorul de răzbunare și ura... Nu Iești fru­ moasă, liihd-ca încă n’al avut tinereții... Iiind-că al avut de indurat pururea prea multe mizerii... Tu Iești ca o bleată plantă, care n’a văzut nici o dată lumina.. Dar dacă lumina ți-o aduc leu... Dacă-țl dau leu tinereța... Dacii-țl șterg, eu dragostea mea, toată suferința din inima și de pe fața ta... Magdalena:—Nu-mi spune, nu-mi spune asemenea lucruri... Mă faci sa pling— Jean: — Git despre sufletul tău... crezi că nu li-1 cu­ nosc, dintre toate, sufletul tiu curat, gata de sacrificiu... sufletul tău plin dc-o bărbăție liniștită și dulce... Se scoală... EI, da am de imdeplinit o operă de răzbunare și de dreptate. Dar pentru asta iral trebuie o tovarășă ca tine... o femee cu suflet bărbătesc ca al tău... Magdalena:— Jean, nu-mi spune asemenea lucruri... te rog... N’am nici o bărbăție... Vezi bine... leu nu fac alta de cit să pling... . Jean : — Din pricină călești singură.» singurică... față de niște lucruri cu totul grozave... Amindol, legați prin dragoste, nu ne vom teme de nimic... nici chiar de moarte. Magdalena, cu aprindere:— leu nu mă tem de moarte... nu mu tem de moarte... Mă tem numai că nu voiu avea puterea să fac... cce-cc am acum de făcut... Jean:— Tu trebuie să lil fericită... Și leu trebuie să-ți asigur, să-ți cuceresc fericirea aceasta... Și acuma mă simt în stare... Sc așazu lingă Magdalena: Trebuie să-ți deschid toată inima... Ascultă-mă... Cind am venit aici, acum un an... Ieram obosit... cu totul obosit, crede-ma..Descurajat de luptă... Nu mal aveam nici o încredere, nici in .oameni și nici in mine.. Vieața rai-o dădusem altora... o cheltuisem pentru alții. . și nu m’au înțeles... nu m’au înțeles nicăerl... Cu toate astea, copila mea, an colindat pretutindeni... Prin Brazilia, la New-lork, m Belgia, in Anglia, prin toată Franța. Am cunoscut toate mizeriile muncel... Am trecut prin toate ocnele exp ■ tarei omenești... Ce sfii.șiere... Și peste tot mam iz ignoranța sălbatecă, de răutatea dobitoceașcă, de acu «u peste caro nu poți răzbate, care Ie crcerul nroleton u De cîtc-orî am încercat să deștept conștiința in u inșilor... de cite ori am vorbit mulțimilor de dre tU de revoltă... de solidaritate, de frumuseța .. do abteazis că unii mi-au rîs în nas... alții m’au denunțat... Ieram polițist... Niște robi, niște brute... J cu atit Magdalena: — Niște bieți nenorociți, Jean...deȘJ ceec-ce mal vrednici de plîns, cu cit nu-șl dau sama de fac... Nu-I vina lor. . . Raina.Jean, ginditor:— Asta-I adevărat... Daca ș -< ‘ Toată Intr’un gest larg : Opera ar fi îndeplinită... Țacer . lumea ar II Cerîdfâ.: O lăecrc, in timpul cur.tta .Mu mine pe gtnduri. . , Magdalena : — Nu mal spui nimic ?„ (jC-care Jean, urmînd înainte cu poveshrea-i . P nlIeU,., încercare, Icra o cădere lot mal admcă din _ u A fost Mizerie mal mare, mal mari difrerl pentru mine- Rcfu_ expulzat din Rio de Janeiro, in urma unei greve giat in Spania, ful numai de cit denunțat... Am [f'O Zh 14 0 Eî^dalena Cit al suferit .. . __ Am suferit, da... Dar mal mult de cit din plicina -Nor Dră hrană, mal mult do cil din pricina nopților fără l'ioost mal mult de cit amărăciunea care sfîșio pe vagabonzi drumurile pe cari nu le bat nimeni, și în orașele in P'ri loat-i h'inea-l respinge, am suferit de indiferența oaonilor •fd de zădărniciea silințelor mele de a le propo"’idui fericirea. Am suferit din pricina mea, mal ales... jjn pricina slăbiți unei mele intelectuale, a ignoranței mele, aC(’leI nelămuriri... a acelei fierberi amestecate sau ză-jenli in cari mi se pierdeau avînturile... Și, adesea, m’am iulndiat, dacă aveam ilreptul să smulg pe nenorociți! de suferinzi' din întunericul in care zăceau pentru a-I arunca ii mal mult poale in adincamea noapte... Robert Hargaud âvi»a adineoarea dreptate. . Ah, să nu știi nimic,., să fu inipfedecat, in lie-care clipă, dinlr’un avînt, prin proprica ti neputință... Și afară de asia gîndul ucigător, că poate nu există nicăeri o dreptate... Magdalena, cu înfocare: — Oh, Jean... D-la care știi allka lucruri mari, care spui atitea lucruri frumoase, cum niiuial in cărți se găsesc... Jean: — Tn cărți i-atita gol, scumpa mea Magdalena... Riilicind fruntea: Inse s’a isprăvit... Venind aici, după alilea cazne, după atitea decepții, după atitea lungi dru­ muri. . prin faptul că am iubit această sărmană casă, care a fost ca o familie pentru mine, care n’am avut nici o dată familie... prin faptul că te-ara iubit, Magdalena, mal mult de cit pe-o femee, ca pe-o regăsită credință.-. Toate durerile mele morale, toate îndoelele mi s’au risipit,.. Xu-ml mal amintesc de nimic... Gu puteri noi, cu o cre­ dință nestrămutată in viilor, mi-ain recucerit toată min­ unea mea... Și ție-țl datorase, Magdalena, c’am devenit dl om, omul acesta nou. . pentru-că nu te-am iubit nu­ mii pe tine, ia aminte, ci’nlrcaga omenire, întreg viitorul, mu-mi intreg leu am iubit in tine... O tmbrățișază. Magdalena, lăsindu-se:— Taci..', o, tacC.. Vorbele tale antprea frumoase. . N’am dreptul să liu atit do fericita... Jcati: — Totul mi se poate răpi, Magdalena... nu mi se P mse răpi fericirea pe care ne-am fiiurit-o in.și-ne Iom’.i i 0 do acuni înainte, vom avea destulă pu,Ucr^m în potriva necazurilor viețel... Tu prin J ■•.’cu Prin tine .. r(1 inlr'"n fcliii de transport: — Gu neputință... 'l'Huni’i ~~ ‘‘’i c*nd vom fi i*1 ° c'nd °i’osit de muncă, o,,hilor tdescurajat, mă voiu întoarce acasă, focul •'liEilni-.n?1' ^UJdalena, glasul tău, Magdalena, inima ta, •lrl|on.| na‘ • nmrele tău cur ij, Magdalena, Magdalena, MagMap'dni . r din nou, îmi vor da puteri noi... k fu aPro<1Pe cuprinsa de leșin :— O .Ioane, Jeane,.. •'■dcirp "AVl Oarp ? Niște sărman*', ca no:, să viseze alita w ulm’ ' ll,a' alp-s nu mii crede mal mult de cit ceea Jean. Tn < ^l'l si .. • ie*tl ac,iea prin care crod-înră în aceea ce l,-lr dacă ' ~~ PrOil >mdt... prea mult. • Tu mă dobori... r"■ -,,u va cn putință?... Numa< intrevăzind V /n' J<ll< " :dl’ fiî,lt în,*rediuțată că aș muri... Jean !]“^e a< ven C“ cnr”P'’- Mgdalena se lasă cu lotul... De > < In !»• ii1’ 'fi,an'-‘ n* mîeu, pentru asemeni minune? . ni-7’po^radnime!' mie” •’ bate • ■ atît — de ■ tare, ■ ^C:lar i< .. Ah, inima ta ' ' rrîh foiu •• Jeiin , Da... da............ 6tnnge-te-n brațele mele... ' Magdalena:— Da... da. . Tăcere. Co osce slaba : Dar tata?... Dar copiii ?... Jean, legăntnd’o: — tt vom păzi.,. lt vom ocroti W.. 1 acere. Magdalena, ca înlr'un vis:+— Doamne, Doamne... Ie cu putință oare?,.. De-o dată se smulge din îmbrățișare, se ridica in picioare, uitindu-se spre odae. Co voce trcnuinndâ : Dar mama?... Mama ?... Jean, sculindu-scși iei și privind spre odaeMagdalena... Magdalena:— Un strigăt...;Mă cheamă... Se aude un felia de zgomot înăbușiți Magdalena... Magdalena... Ah... •Jean :— S’a isprăvit... Ușa se deschide, apare Louis Thieux, palid, buimac, clătinindu-sc. 5 SCENA X: Aceia-șl, Louis Thieux. Magdalena: — Mama îe moartă... Marna ie moartă... Se repede-n odae. Din odae i se aude pllnsul: Mamă... Alamă. Mamă... Alama Ie moartă... Louis Thieux merge clătiniridu-se. Jean ll sprijinește. R face să se așeze pe-un scaun, pe care cade ca un bolovan, cu capu-nlrc mini. In depărtare fabrica scoale zgomote asurzitoare. SCENA XI Jean, Louis Thieux, Mania Cathiard, un grup de femei bâtrinc... Mama Cathiard și cilc-va vecine apar in ușă. La zgo­ motul lor Jean sc întoarce, le face semn că nenorocirea s'a săvîrșit Mișcări iinguitoare din partea femeilor, cari se retrag tăcute, inchizind ușa. SCENA XII: Louis Thieux, Jean. Jean, după o tăcere, siînd în picioare lingă Louis Thieux : Așa dar s’a isprăvit ?.... Din odaea de alături se aud pan­ selele Magdalcncl. Jean se duce de închide ușa fi se în­ toarce lingă Louis Thieux: Sărmanul mteu Thieux... Louis Thieux :— O asemeni femee... Mă înăbuș». Mi-I din cale-afară de cald... Aer... Deschide ușa .. Jean se duce de deschide ușa. Uzina pare de foc. In timpul intregei scene se vede vărslnd flăcări roșu, cumplite, și se aude făclnd nn zgomot infernal. Jean se întoarce lingă Louis Thieux... (J asemeni femee... o asemeni femee .. Jean lasă cîte-va clipe pe Louis Thieux, în prada durercî, după care u pune încet mina pc umăr.. \ Jean : — Fii bărbat, dragul mleu camarad... Nu iești nu­ mai singur care suferi aici... Giudește-te la Magdalena». la cei de colea... Ie momentul să te arăți cu hotărîre și cu curaj.. Cată să încerci a domina moartea... Louis Thieux, dind din cap:—S’a isprăvit... S’a isprăvit... Jean : — S’a isprăvit... Dar pentru dinșii de acum în­ cepe.. Alde... Nu te lăsa doborit și privește-ți mizeriea in față... A sosit ceasul... Louis Thieux, intru cit-va iritat: — Ce vrei să fac ? Jean ■ — Să-ți faci datoriea.» Louis Thieux, cu-n fcliii de groază: — Nu acum... Nu mai vorbi de asta... Nu... nu.. nu acum... Jean, arătindu-l odaea:— In care clipă a durere! tale, aș putea să-țf vorbesc dar mai bine de asemenea lucru de cit acum? Louis Thieux:— Lasă-mă... Oh, lasă-mă... Nu pot... nu pot... Jean: — Crezi că datorești ce-va patronului, fetei sale, pe care im! venea s’o string adineoarea de git ? Bine fa­ cerile lor te leagă ?.. Să vorbim despre astea... Uite, două­ zeci și șapte de ani de cind te bucuri de Iele. Cu ce te-at ales... Pururea infrînări... datorii... moarte... Louis Thieux, astupindu-și urechile: — Lasă-mă ta rog... te rog... Jean: — Cată la tine... Cată in jurul tău... leală-te P®Pra" -gul bătrineței, istovit de muncă zdrobitoare, otrăvit de aerul, pe care îl respiri aici... Nu Iești de cit o umbră de om... Cel doi flăcăi al tăi, cari ii-ar ii fost acuma un sprijin... sînt mort! din prjeina fcU Arată uzina... bemeea la moarta din pricina Iei.. Mgdalena, copiii, căror le-ar treimi aer, hrană cum se cade, puțină bucurie, puțin soare in suflet, putină încredere... mor din pncuia ie , li cuia, cu încetul..,, leală pentru c<» bunătăți, pentru ce binc-faeeri, cari nu sînt do cit niște omoruri voluntare și ca cu­ tate, iea bine sama, îl! înstrăinez', m nunele ucigașilor tăi., in minele ucigașilor familiei tale... libertatea. înstrăinezi partea de vieață a alor tăi . Pentru niște rușinoase poinimi, pentru niște cirpe nefolositoare... peutqi rămășița de la bucătărie, pe «ire ndla lor cea maro o aruncă foa­ mei tale nepotolite, precum arunci un ciolan unul cine... leahi pentru ce... ieat« pentru ce... te înc'ipățuiezi a-țf inâbusi plingerile, a nu pune mina pe ceea-ce Ie al tău.. și �Aevista ideeî REVISTA IDEEt 30 a rimiaea vita slugarnici, supusă povoror și jugului, in Ioc de a te ridica pană la stăruința de om, Louis Thieux: — Nu... nu .. nu acum.. Jean: — Nu acum... Atunci cînd ?... Ce alte morțt mal așlepti ?... In acest blestemat mediu... pe acest pămînt de caznă și do teroare, unde adevărata crimă îe că, de o suta de ani, sub apăsarea trudef, sub doborirea zilnica a foa­ mei, nimeni n’a cutezat a ridica glasul... dacă am făcut ce-ani făcut... dacă am putut face să se înjeleaga trebu­ ința unei schimbări, nevoea grevei, unor oameni cari nici o dată n’au înțeles de cit indurarea muceniciei lor... dacă am ajuns a mișca aceste suflete greoae, lîncede, fără nici o bărbăție iu iele... Ie numai pentru tine... sărmanul mfeu Thieux, pentru ai tăî, căror le-am închinat toată iubirea si toată mila mea... Oh, cum n’al priceput oare asemenea lucru... Cum nu s’a încălzit oare inima ta la căldura inimol mele ?... Și cum, suferind însu-țf tu, nu țî-al zis, de sine, că sînt momente eroice, dureroase, în cari trebuie să știi a încerca orl-ce... în cari trebuie să știi a muri... pentru alții ? Louis Thieux, inncrșunal, cu o uacc ca dc copil: - - în­ țeleg... înțeleg... dar, nu acuma... Lasă-mă să plîng... Astă-zl nu-mi mat vorbi... Jcan: — Alde... fie... Cînd inse mine vel simți casa mai goală, de ce-ai iubit, cînd vei vedea că dacă a plecat bieata moartă, moartea a remas tot aici... că-țl dă zilnic trrcoale și că s’apleacă și asupra celor ce dorm lîngă tine.. uu se știe anume cit... atunci vei veni tu singur, ca să-mi strigi: răzbunare... Ai dreptate... nu-țl voiu mai spune ni­ mica în astă-sară... Odihnește-te... Intinde-teicîpe saltea... 11 ajută să sc ridice. . Louis Thieux, trecînd pc lingă leagănele copiilor, ingină: — Sărmanii de iei... Sărmana Magdalena... Intr’adevăr... Nu-I drept... Jean, fădndu-l să se ațeze pe salica :— Cată și dormi pu­ țin. Aș voi să te legăn, precum legeni copiii... Dormi... Louîs Thieux, arătind odaea : — Aș vrea s’o îmbrățișez,.. N’arn Imbrățișafo... Jean : — Las c'al s’o îmbrățișezi acuș... Te voiu duce la patul fel... Cată și dormi... Louis Thieux :—Doamne... Doamne...Nu-I drept... Nu-I drept... In momentul acesta mama Cathiard intră prin fund c'o ramură dc liliac tn mină. SCENA XHI: Mama Cathiard. două femei bătrîne, Louis Thieux, Jean. Jean, arată odaea, mamei Cathiard, care Intră dc pune ramura, după care se întoarce ți pleacă. Sc arată altă bă­ ltind, țintnd tn mină o ramură de răsură. Jean ii arată odaea. Dlnsa intră, lasă ramura, sc întoarce și pleacă. Se mai arată o vecină, fără nimic. Ingenunche in prag, iși face cruce, inglnă o rugăciune, sc scoală fi pleacă. SCENA XIV: Louis Thieux și Jean. Louis Thieux, ridietndu-se pufintel pe salica: — închide ușa... Nu pot să mal văd uzina in ochi... Nu vrou să mai aud uzina... Jean se duce dc închide ușa. In timpul acesta cortina se lasă. . , , „ „ Actul II, III, IV și V, urmează. Octave Mirbeau, BIBLIOGRAFIE . V?*U * Universal, de z- Theodorexcu, un cunoscut cunoscut și și ori ori-­ ginal mânuitor de condeiu; Studiul acesta discută pro­ blema votului universal, cu o iscusință deosebită Stabilește ?f0™e * no trezeȘte asuprâ-I gindirl utile... Studiul din‘rarevista «Viata '71' acesta, Vplrutextras ,nJ6dih «Coreului do p" ul’.lo K tl,“ BMUre?'r' de “de ” ™ «' P"‘“ Impresiurn politice, de Jlihail Drăgănescu, fost ma­ gistrat avocat. Craiova. Tipografia D. I. Benvenieti... • u cun°a?terea mentahtațel ?i moravurilor clasei stăpmitoare de a-zl. rcMnte°înrr''Wr<Urrena’ urmează a PubIica mereu *nte" Xhîta, ^1?tre_celc aP*™te în urma, notăm: Iubita», dc Gorki, «Ce smt visurile», de Vuschide, rtaticSUIde’tIv1" A.ndIeicw’ «Epigrame și proza umoF,8t*c“ ’ d* Tt‘e°r ?i «Germania», de H. Heme, care le lin cnnQnSnPe toatc;" Conducătorul acestei biblioteci, «ra k? ? CafC 6a fl dcdicat feG face într'adevăr o operă bună, care mentă să fie luata în samă. „Mentalia 1900—1908“ ieste numele original puțin banal, al unei cărți și mal originale, și mai puțin banale, pe care d-nul Th. Cornel ne-o’înfățișaza .sub o formă exterioară de asemenea foarte originală, foarte puțin banala, deși elegantă, apropiindu-se mult de chipul caracteristic al cărților din veacurile trecute. Ieste o carte, pe care, dacă ai putut să te ho­ tărăști să-i răzbați înțelesul, căci, trebuie să 0 spunem de la început, lea ieste departe de a se da înțelegere! de la prima vedere, deși nu ieste de nimic mal departe de cît de a fi un roman, te farmecă, te captivează mal mult de cît romanul cel mal împătimit. Și, totu-și, după ce-ai cetit cartea asta, dintr’o dată, ma! că nu știi ce ai inaintea-țî, cum s’o ca­ lifici sau categorisești: Ie oare poezie, cînd ritmul sonor și atit de insinuant al poemei în proză îți farmecă auzul, ca murmurul unor unde, cînd aceste rapsodii înșirate, ca într'un șir de juvaerurî, îți cîntă un ritm atît de neobicinuit, atît de dulce, atit de pătrunzător: ie poeziea care se identifică, după Schopenhauer, cu cea mai adîncă metafizică, sau Te curată filosofie ? Aceste tablouri ce ți se înfățoșază în chip atit de pitoresc, plastic, nu sînt de cît niște studii sociologice. essag-uri politice, dar, ceea-ce le dă, în zilele în cari trăim, un preț deosebit, de o moralitate înălțătoare. Aceste icoane, de-un simbolism adine, în înțelesul cel mal înalt al cuvîntului, sînt oare niște parabole biblice, ca acele din evanghelii, sau sînt aproape de pesimis­ mul lui Leopardi sau Birou, in toată amara lui desnădejde ? Sînt și una și alta, și toate-mpreună. Un colorit viu și foarte variat, un simț viu al naturel, contribue puternic la farmecul unei cetiri atît de departe de orl-ce banalitate. O limbă pu­ rurea curată, aproape cu desăvîrșire descărcată de neologisme, cum și trebueste să fie, ne dezvălește comori ascunse, necunoscute, din graiul poporului. Și chiar și cuvintele făurite de autor, pentru a-șl rosti gîndirile sale, sînt, ca și cugetările cari pleacă de la acele pe cari le-a cugetat poporul în trecu­ tul străvechii, atît de bine plăsmuite, în cît par a fi scoase tot din acel izvor nesecat al tezaurului limbei noastre. In ce privește cuprinsul cartei, îe o deosebire nemăsurat de mare de cel atît de ușor, efemer, al nămolului de cărți ce ne inundează mai zilnic. Sînt cugetări adîiici, asupra rostului vieței, în toate manifestările iei, asupra trecutului de la care-am purces, asupra viitorului nostru, cătra care ne în­ drumăm. lele-s cîntecul durerilor omenești: biciuesc viciurile noastre, lăcomiea banului, arivismul neru­ șinat și lipsit de scrupule, ipocriziile și fariseis­ mul nemuritor, neroziea divină. Aceste cugetări ne descriu, în chip aproape Dantesc, amorul neîndu­ plecat, neastîmpărat, neînfrînt, ne descriu mili ­ țiile firel ce ne-nconjoară, ca și cele ale universu­ lui pe care nu-1 vedem de cît cu ochiul științei , al extazului. , ■ , „Mentalia^, Ieste, în scurte vorbe, o cartei car , chiar si după ce ai lăsat-o din mină, te fac să cugețl, îndelung și adine, și la atitea emg ce ne-nconjoară și la atîtea probleme ce ni P > dar si la nimicniciea întregului univers, lu că, în cele din urmă, te-mbărbătează și te t * V sufletește, cum cărți puține o fîlC-Qrigore GollaV. siNdicalismul revoluționar Si inuucitoninea franceză, sau mal exact, elita mun­ citori mei franceze, caro icra trasă ciud la dreap­ fnifun organ muncitoresc, singurul care ta cînd la stingă de jaufesiștf, cînd Ia stingă ■•(ihe.ard și luptă pentru binele clasei mun-' cind a dreapta de guesdiștf, și pururi amenin­ ^'toreșlij într’un asemeni organ mi ie loc țata de bunele intențmni ale ocîrmuirel, făcu un llentru a se înregistra o părere muncito­ gest ce s’ar putea, in vorbe, exprima ast-feliii : rească, cure nu se îngrijește, in cele din nici cu unii, nici cu alții, și Împotriva Statului Acestea slut împrejurările istorice în cari urmă, ăe cit de binele clasei... Se înțelege nii-i 11,1 ea această părere să nu sindicalismul revoluționar trecu de la teorie la sc Iacă auzită de unde-va. O părere poate practică. Dar, cum ne-o demonstrară și recentele eve­ trezi o părere chiar la cei mal neobiclnimente petrecute la Villeneuve și Paris, mani­ jiiiill a avea o părere... P, festarea sindicalismului revoluționar nu place ne cînd sindicalismul revoluționar a părăsit burgheziei. Această manifestare nu place nici nieniid teoriei pentru a trece la practica de socialiștilor parlamentari, și Ie firesc să fie asa, de oare-ce între principiile sindicalismului re­ iUc zilele, din ce în ce sporește numărul duș­ ilor Ini. Burgheziea, sau, mai bine, slîlpil voluționar și principiile socialismului parlamen­ i'ii'rpljeziel, cari, pe vremea cînd revizionismul tar Ieste deosebire,. Așa, se știe că mijlocul prin care socialismul nreociipd lumea socialistă, cîntau pe toate to­ nurile falimentul socialismului, scot a-zl strigăte parlamentar țintește să săvîrșască. transformarea aisperate contra sindicalismului revoluționar, socialii, Ieste cucerirea puterilor politice. Să spu­ nerii număl-de-cît cil această teorie trebuie tre­ ăicialistii parlamentari țin isonul, Slîlpn burgheziei, de data (asta foarte pătrun­ cut:! în domeniul utopiilor irealizabile. Părtașii zători, trebuie s'u. recunoaștem, văd bine că sin­ iei d a u Parlamentului a-tot-puternice puteri dicalismul revoluționar ieste o tendință, care lace transformatoare, pe cari acesta nu le poseda. sâ renască, care dă o nonă vleață stafiei căreea Parlamentul nu-1 a-tot-putenuc. într’adevăr, zadarnic cîntatii-i-au «veșnica pomenire» și des­ care-i a-tot-puterniciea Parlamentului, dacă se pre care se vorbește în «Manifestul Comunist»: pot, pe de o parte, respinge reforme făurite de socialismul. Și această renaștere pe burghezie Iei, (ear pe de altă parte, impune reforme ce nu o Inspălinhita. Cum ? Tocmai acum, cînd mal sînt pe placid lui? Parlamentul nu numai că avea puțin de lucru ca să desăvîrșască opera nu are, dar nu va avea nici o data puterea ma­ , lei de domesticire a partidelor «socfaliste», toc- gică ce i se atribue. leală un ce care trebuie , mal acum socialismul să-l scape din mînl? Cîr- să dea de glndit părtașilor osînditel teorii a cu­ muitoril de tot soiul nu voesc nici în ruptul ceriret paterei politice. Și nu-I numai atît. Ca să poată ajunge la țapului aceasta. Așa se explică furiea cu care burgheziea lovește orl-ce manifestare a sindi­ irealizabila cucerire, prin vot, a puterilor poli­ tice, partidele «socialiste» sînt nevoite să facă calismului revoluționar, Dar nu numai burgheziea duce o goană ne- apel nu numai la clasa muncitoare, ci la toate wnă contra sindicalismului revoluționar și con- clasele sociale. -Ce se întîmplă atunci? Se întîmplă că parra color cc-1 practică sau îl propagă. Cei mal jverșiuiațl adversari ai acestui nou socialism, . tidele «socialiste)' nu mai reprezintă singure in­ Ș nt .«socialiștii». Să nu ne minună m înse, teresele clasei muncitoare, clasei exploatate. ci ie vorba de acei «socialiști», cari, cu o Fiind alcătuite din elemente cu feliu de feliu iPSln*a adevărat naivă, științifică dc altmin- de imediate interese economice, Iele sînt da­ I |il;.ProPoyitduesc transformarea pe cale legis- toare să lupte pentru unele cerințl, a căror îm­ ailt i d or^n<^drei sociale, și cari sau apropiat plinire, departe de a ne apropiea de reforma cea vanii ° r^e Șefele burgheze în cît au de- mare, pe care o pierd din vedere, ne țin pe loc, ba unele consolidează starea de lucruri exis­ tentă. A cere, de pildă, îmbucătățirea latifun­ Inaî serioase ale acestor diilor, pentru a li împărțite individual la țărani, carn-fhp > e vorn>,re^eva cu alt prilej-. De-o- Ieste operă anti-socialistă’ pe care partidele «so­ viiilo â a.ne ’P'd.țdmim să spunem cîte-va cucialiste» slnt nevoite s1 o săvîrșască, căci aceasta iftl îi ?,I1(^cabsmul revoluționar. Ieste o condiție de. existență pentru Iele. In uJJ;1 S!l. vedem căre-I fu originea. Ca să precizăm, am putea spune că partidele ^pra hi fCGi în Germania «socialiștii» discutau 'ptulul dacă mișcarea sindicală se des- «socialiste» de cum întră-n acțiune pierd ca­ i^tr, în i?a 0Pi nu.’ următor perceptelor mar- racterul socialist, care Ie înlocuit cu cel demo­ cratic. m Sindicaliștii că socialn’hînih* 5a»n«a iscarea muncitorilor se zbătea uumv. .u.uWuTi. revoluționarFștiu r . rulare .. . două fracțiuni, socialisto-parla- democratica ieste o capcană pentru partidele nu Ie tnt tot una cu f, ap|/dcăluese a-zi partidul «socialist» cialiste... Social-democrațiea ml cea jauresislă. socialismul: pe cînd Unu socialismul accentuează i i Hoiiqoa *d00-i901, șeful de minister, ĂVal- lupta social-democrațiea mpw de uu clase, vuiau, avvwynv***''—” -— t duce la inla solidarizarea claș^hy claselor.... , i., %'ifera c.2au’ Pune Cîd° acea încercare, de frătirea, li . . Jim fricii? !-ilnai h’ne d° a decreta organizaNici un om de bună credința și luminat In tl'‘înr'-v’ ^nt,‘u aceasta încăpuse în mi- poate tăgădui că instituție» în U care- se -- face ----- cea s, e.ri'ii itk,'?.1!81"1 Milhrnnd. Planhl îera istel, mal buna colaborare dc clase Ieste Parlamentul. Stehi 1 cu dînsul de cît în'.țparte, căci Asa-că socialiștii parlamentari, cu toate ca, în . . 1 un co neașteptat. Se întîmplă că teorie, resping principiul colaborarelclaselor,sau �REVISTA IDEEÎ 32 prins* si stau prinși în capcană. Și să fim bipo lăniurili asupra unei chestii: sa nu se creada că aceasta Ieste un ce îiitîinplatur. Cap<-‘aaa de­ mocratismului, colaborarea de clase șii alte baza­ conii de acest soiu sînt roade movila bile ale teoriei: cucerirea puterilor politice, care le o dogmă, osîndită de noua tendința a socialis­ mului, o prejudecată ce trebuie să dispara și din mintea învățaților vălaniati de prea marea lor apropiere, de școalele sociale burgheze, și din mintea celor umili cu duhul, lucratorii, la a că­ ror dezrobire de această prejudecata «hda Ș1 teliul de luptă impus lor de catră condițule economice moderne: sindicalismul. In loc de cucerirea puterilor politice, intru înfăptuirea revoluției sociale, sindicaliștii revolulionarl înțeleg să se slujască de im mijloc, nană mal Ieri hulit de totl «socialiștii», dar pe care unii dintr’înșii l’au achnis însfîrșit in principiu. Acest mijloc Ieste încetarea generală a mancei. Practica sindicalismului revoluționar, deși scurtata format tuturor convingerea cu, a vorbi de ineficacitatea acestui mijloc, Iesle ridicol, și, mal ridicol, a-I tăgădui putința de realizare. 'A.d._ o: :.:.".I Pentru mai bună edificare vom spune că Ie vorha mi U ------- —ile o încetare a mancei, care să se c'_ ni-tam ni-sam, ’ , cum socot visătorii și întîmple iiiLvciotuxi grevei ^id.versarîl jțtcici generale. Sindicaliștii revoluționari înțeleg o încetare a mu/icci',’carc să fie pregătită zi cu zi, prin organizare, educație, mici căpitaluVși maf cu samă cu susțină­ lupte cu capitalul și mal torul acestuea: 'Autoritatea, sub toate formele. Ie vorba, dar, de făurirea imul lanț, carnea să i. se adaoge, zi cu zi, verigă de verigă, ;i și care să lege o°dată, să imobilizeze întreaga inașinărie socială. Tot pentru o mal bună edificare, vom adăoga că. încetarea mancei Ieste o unealtă ce poate ii mânuită numai de clasa muncitoare, de clasa exploataților. Așa-că acum pricepem mal lesne de ce partidele '«socialiste», cari nu-s tot una cu clasa sau clasele muncitoare, căci, cum se știe, lele sînt alcătuite din muncitori, mici bur­ ghezi și... capitaliști mici și mal mari, pricepem fio ce aceste partide, nu numai că nu împărtă­ șesc teoriea: incetarea miincei, dai’ o combat, une-ori cu Incăpățînare. Din cele spuse reese că șociali.știî parlanientari și sindicaliștii revoluționari pornesc de la puncte de vedere deosebite. Si dacă punctele de plecare sînt deosebite, urmează . că si mijpacele de cari unii și alții se vor sluji*în acțiunea lor practica se vor deosebi si iele Asa socialiștii' parlamentari se dau drept partizanl al acțiune! combinate, politică și sindicală In rea­ litate Iei dau prea puțina atenție mișcărel sin­ dicale.v Lucru cam, ,ciudat.; Pe de o parte recu, nosc ca «baza acestui partid «socialist» Ieste miscărei'sindicalii», lear'pe carea sindicala)), lear pe de ălfâ~pârtc altă parte socotesc sindicatele mal mult ca niște cluburi, pregătitoare de buni alegatori... Cei cari au trăit, cît do pumîn occident, Înțeleg mal bine ce spunem... dt se alinge îmbunătățirile condițiilor de traiu și de inunca, pe cari muncitorimea organizată în sindicate le-a doblndil, Ie într’adevăr hazliu să auzi socialiști parlamentari spunînd că acestea ................................................... i ‘ ’ ;4 “ se. datoresc prezentei «roșilor» în IWlainem Vorbim de tarile în cari partidele, «sociuli^p au reprezentanți în Parlament... Dar nu I1U A" reformele dobindile sînt rodul acțiunei politic,; ci si cele cari sînt de dobîndit, nu pot (j r ’ lizuto, susțin parlamentarișlii, Iară lupta politic’.' Susținerea aceasta Ieste neînteineeată. Dintr’lns-i reese că socialiștii parlamentari, 'ca să-sl sus țină teoriile, pun în joc și necunoscutul ’viît01.' ceea-ce dovedește ca-1 cunosc tot cum cunosp noile tendințe âlc mișcărel sindicale si rolul Pe care aceasta’ ieste ursită să-l albă în opera dc transformare socială. Lupta politică ieste o acțiune indirecta a cla­ sei muncitoare. Puterea acestui felia de acțiune se știe, ie nulă. Aceasta înși-șl socialiștii paria’ montări,. o mărturisesc : «Noi nu putem . .. - nimic ...... o V mișcare -----------------------j,yJ_ daca lupta sin. lara sindicala». Ori, parlamentari dicală poate totul, tot ce socialiștii parlament™ nu pot, atunci la ce bun lupta politică, acțiunea indii eclă? Sindicaliștii revoluționari, contrariu tsocialistilor», 'sînt omv părtașii acțiunei directe, «actiunel vliuhui xercitate de cei interesați. Acțiunea directă „ . —l -v se poate întrebuința în mai mal multe feliurl. Așa, in contra capitalului: greva, boicotajul, sabotajul, tabelul, și așa mai lahelul, mal departe, pentru îmbunătățiîmbunătăți­ rea condițiilor de muncă și de traiu. In contra Autorilătel,----------sul.) toate formele : depășirea legaliAutoritățel, sub formele: xX.-v — ........................... ................. 1. n , tățel în ’ itimpul1 luptelor, nerespectarca legilor 1 cari restrîng convenționalele drepturi cetate- ; ițești, pentru slăbirea’acestui cel mai puternic sprijin al clasei exploatatoare și stăpîmtoare. Dar, ceea-ce, vorbind despre acțiunea directă, nu trebuie să uităm, ieste puterea iei reforma­ toare. Acolo unde acțiunea indirectă nu poate nimic, acțiunea diiectă poate totul. Ca pilde, pvtem spune că numai prin acțiunea directă put< bărbierii parizieni au izbutit să albă repaosul săptămînal. Și tot prin acțiunea directă s’a ob­ ținut legiferarea desființare! birourilor de plasare din Franța. Se-nțelego’ de sine că dobîndireia acestor reforme fusese mai întâi încercată prin acțiunea indirectă, dar fără izbîndă. Învățătura ce putem trage din această lecție a faptelor ie că, pentru dobîndirea îmbunătă­ țirilor condițiilor de traiu și de^muncă, de cari exploatați! au nevoe în mersul cătră marea re­ formă, puterea cum. o ia' puici cu acțiunei u«,uuzt<.< directe, așa -------■1-- si -preconizază ------ "-.ză sindicaliștii Leleg sindicaliștii revoluționar, revoluționari, Lee va ” ?indirectă să devină ;«-v> curat de iace ca acțiunea •& prisos. Mhl trebuie să ținem samă și de Mai acțiunea directă are o înrîurirp morală b* . fericită asupra celor ce-o practică. Numai j cc felin de aciiune, adică deprinderea de-a > prin tine însu-lf, Ieste în stare săfacapcm citor'i destoinici, do a pricepe conceplioa tărei generale a muncei și dornici de a pentru o cît mai apropiată răsturnare 0 de a-zl. . h,i aAici ne putem opri, socotind că ar^ pe cesta si-a atins ținta: a hotărî pe lucia ’ u. exploatați, să dee cuvenita atenție . iunta lui revoluționar, această tendința aoua pentru înfăptuirea unei orînduirl social bune. Tipoprnfia dPBTLErS. Slraih Acndomip-, No. 49 Burure^K — C 44M. REVISTA IDEEI 1909-jo- XXXIII. 3. absurditatea politicei Votul universal nu Ieste și nu poate fi universal. prin * vot aniversai .» se înțelege votul tuturor. pe cînd în realitate nu-i votul nimănui. Intfadevăr, mai întâi ie de observat că: Femeile n'au dreptul de vot. Bărbații mal mici de 21 de ani, n’au drep­ tul de vot. _ Soldați! n au dreptul de vot — Cei pe cari legea-i lipsește de drepturile politice, nu au dreptul de vot Apoi: — Cei cari, dintr’un motiv sau altul, boală, muncii, și așa mai departe, nu pot merge la urnă In ziua de alegere, nu votează. — Cel cari nu găsesc nici un candidat după plac, nu votează, votează în alb, sau votează alt-leliu de cum ar trebui. — Cel ce se abțin de bună voe de la vot, sau pentru că le feste indiferentă alegerea, nu votează. Rămîn votanțil. Dar o mare parte din votu­ rile acestora nu au nici o valoare, pentru-că: — Cel cari și-au dat voturile lor pentru can­ didați! cari n'au fost aleși, pot li socotiți ca și cînd n’ar fi votat, sau ar li votat zero. — Tot așa și acei ai căror candidați rămîn In minoritate, iii adunările legiuitoare, pot ii socotiți ca și cînd n’ar li votat, sau ar li votat zero. Rămîn, deci, numai alegătorii, ai căror repre­ zentanți votează legile. »oni observa în treacăt c acești alegători, ar 11 poate cam strimtorațl și le-ar veni greu să J'ioptc o aceca-și părere, dacă alesul lor i-ar ousuit't de clte ori ar avea să voteze în nu­ mele lor. Mal nmit de cît atît, ‘ajoritatea unei adunări nu se poale pune do Ipo-01' m I'u se POîlte înțelege asupra unui text d hJy’ • K conciliare k Pentru a se conciliea, PfirSn a^’1 .trebuie să-și părăsască parte din ca nxle r- Nimeni nu poate avea pretentiea Deci i e sa^e să fie primite în întregime.* din ao 4'C° s^u.jește exprimarea votului, cînd exprimare nu poate izvorî: nici donici adevărul, care Ieste inRrin' •’ caro nu se îinPac^ cu 0 frinlură? aiunpp .UPniai'e, care ieste rezultatul la care Aceh i reaîitate așa zisul vot * universal • ? Prin dl i ?a ^ace ca’ unii oameni să Ho asuUl avea i’,î’ *ara n’cî 0 garanție că acești alții de partea lor rațiunea, și chiar, precum Bacagești, Strada Eparilor, 10. vom arata-o, cu siguranța cu acest! uliii nu nat avea de partea-lor rațiunea. In rezumat: așa zisul vot < universal >. nu Ieste \otul tuturor. Iei Ieste un truc, care poate alțiJ1inS°r ,n?1’ intriga“*i; Pentru a îiSUPri pe bar'nu ie mimai atît. Așa zisul vot universal ieste un mijloc pu­ ternic pentru a amorți activitatea omenească. Intr adevăr, cu Începere de la douâ-zec! si unu de ani, la fie-care patru ani, adică o dată ar . 0 sau 1461 de zile, alegatorul votează, aaica încearcă să asuprească pe cel ce nu ^în­ dese ca si Iei. Cît despre autoritate, lea func­ ționează m toate zilele, clipă cu clipă. Așa dar, votul universal însemnează: dreptul de-o zi la intrigă, și 1459 sau 1460 de zile de renunțare. Vedem deci că votul universal Ieste un mij­ loc puternic de-a amorți activitatea omenească. Iei nu are nimic aface cu suveranitatea popu­ lară, cu dreptul de a li, în ori-ce clipă, tot atît de suveran ca și altul, n'are nimic a face cu egalitatea. Sistemul politic ieste absurd. In țările cu regim parlamentar,... negreșit că în .monarhiile absolute, părăsirea activitate! in­ dividuale, in minele politicianilor, iesle tot atît de efectivă și poate tot atît de lesne a li do­ vedită,... in țările cu regim parlamentar, oamenii stabilesc cari-s faptele ordonate, îngăduite și ne­ îngăduite, stabilesc cu alte cuvinte legea, în mo­ dul următor: 1. Numirea delegaților, deputat!, senatori, con­ silieri, .. cari au toate păcatele alegătorilor lor... Această numire însamnă părăsirea ori-cărei acactiyități individuale în minele politicianilor. 2. Adunarea politicianilor, cari-și dau feliurite păreri și stabilesc texte, rotind asupra acestor păreri. 3. Impunerea acestor voturi prin forță. Asemenea sistem Ie absurd. Dacă într’arlcvăr sînt fapte, pe cari oamenii trebuie să le ordone, să le îngăduească și sil nu le îngăduească, ar ti nimerit ca aceste fapte să fie determinate do logicii. Altminteri, politicianil nu sînt mal cu însușire de cît ceilalți oameni să le determine. IDEEII— UN AN, 10 NUMERE, 5 LEI Abonamentele se trimet prin mandat: D-luI P. Mușoiu, 10, Strada £ purilor, — Bucurată �revista idee! 34 35 REVISTA IDEEI_____________________________________ (kuii se stabilește adevărul? Cum se dotormină știința ? Se numesc In acest scop niscal-va delegați. — Nil Cel ce scoate, la iveală adevărul, n a fost însărcinat sau delegat de nimeni. Adesea Iei n’are nici diplomă, nici' rang. In chestie (le știință, oare votăm ? — Nu. Votul nu dovedește nimic: Singur numai Galileu susținea că pamîntul se învîrlește. Cu toata minoritatea, totu-sl dreptatea îera cu Iei, împotriva majoritate!, —- Oare poate impune cine-va știința prin forță ? — Nu. Ne adresăm oamenilor și le zicem : «leat-o. 'lentă dovezile. Vă veți impune voi sin­ guri ceea-ce veți recunoaște ca drept >. Din punctul de vedere științifie, chibzuință omenească-! vădită. Nimeni nu se ridică în po­ triva științei, nici chiar opozanții, căci aceștia știu câ leâ Iesle controlată de cei destoinici, și că ar putea's-o controleze chiar Iei; dacă ar li destoinici. . Din punctul de vedere legal, nechibzumța omenească-! vădită. Legea, determinată în mod absurd, poate fi idioata, vătămătoare. lea nu ieste mai puțin lege, de vreme ce a fost votată și promulgata, 'după normele absurde admise. leală sistemul politic. Străin de ori-ce. chib­ zuință, Iei nu poate da rezultate chibzuite. Po­ litica, metodă lipsită de logică, nu poale sluji la stabilirea unor reguie logice de purtare. Ieste un fapt de nebun, de a voi, dacă aceste reguie există, a le determina și a le impune unor oamepl în toate mințile, alt-feliu, dp i cît prîhtr’o metodă rațională. Legea Ieste dreptul celui mai tare. Ori-ce îns, ,ajuns la vrîsta de-a judeca, să trezește în fața unei mulțimi nemăsurate de legi. Dacă zice: « Xceste tegl, Întocmite afara de mine, înaintea mea, împotriva mea, nu-mi plac », i se răspunde: «.mai întâi ține samă de Iele, supu&ne-te .t ll3 lor, 1VWOWM și după aceea, la timpul dat, vel putea să te folosești de drepturile tale de cetățean, ca .timpină...... .<cSînt grăbit AATSW », i se utapiuiuc răspunde: «Nu făurirea legilor, Ieste bine să arătăm cum-că le­ gea ieste zadarnică, vană. Drept vorbind, nu există, nu poate exista lege legea nu se ține în samă, sau, mal bine, nu există de cît 6 singură lege, prevăzută Implicit în toate codurile: „nu te da prins". Intr’adevăr, Societatea nu pedepsește pe cei ce calcă legea, îca pedepsește pe cei cari, căicind legea, se lasă prinși: ceea ce nu-'t acelaș lucru. Cel cari calcă legea fără a fi prinși, mi pot fi pedepsiți. Avem dar dreptul dc-a susținea, cum că legea ieste o primă, o încurajare dată potlogarilor, lea zice oamenilor: «Nu Ieste.nici o nevoe să fiți cinstiți, fiți șmecheri. Totul, celor pezevenghi, celor vicleni, nimica celor slabi, nimic celor naivi, cari n’au bici deșteptăciunea, nici mîrșeveniea trebuitoare ca să întrebuințeze legea întru folosul lor. Faptul acesta Ieste atîl de adevărat, îneîtslnt oameni, advocațîi și magistralii, a căror meserie oficială Ieste de-a căuta, fie să învîrtească legea, fie să facă să se aplice după trebuințele cauzei. Ori-ce alegător ieste conservator. Toți oamenii recunosc cum-că societatea ac­ tuală’Ieste rău întocmite. Cum poate înse dăinui această societate re­ cunoscută de cătră toți ca rea? lea dălnuește: 1. Pentru-că sînt oameni, pentru cari lea Ieste de îngăduit: privilegiat ii, 2, Pentru-că cel neprivilegiațf, pentru cari lea nu Ieste de îngăduit, se resemnează, pen­ tru -că dînșil nu se revoltă. Ce-va mal rău. Proletarii, nu ixinM.v* numai că nu -se -revoltă ci chiar 1 tMlDUUii) nu w *' — - - -—k — -î. — . «1 admit, recunosc, conserva, și întăresc regimul asupritor. •*« ..... Iei admit, rec-unosc, conservă și întăresc acest Pe>»tru-că sînt siliți la aceasta, dar Intr’adevăr, de cîtc-orl oamenii sînt chlematl sa votczo, această chiemare poate fi socotită ca cererea unei iscălituri pentru prelungirea așa numitului contract social. Alegătorul, Ieste un om care aleargă, în ziua cînd i se sună, ca o slugă plecată, în ziua cînd i se Ihieră, 'ca un cine dresat să fie supus, care aleargă numai în ziua acceea, lear nu în altele, un om caro aleargă cînd autoritatea îl spune: «A sosit timpul de sancționat încă o dală și de pus în mișcare un sistem stabilit de alții și pentru alții, afara de tine. A sosit timpul de a alege pe acei cari vor face parte din sistemul acesta, cu sau Iară intențiea de a-1 schimba, de a alege pe acei cari, pentru că vor contribui la funcționarea mașinel de zdrobit pe cel slab, vor fi plătiți cu banicu influențe, privilegii, onoruri, A sosit timpul de a înlătura încă o dală ideea de rovollă îm­ potriva întocmire! care te exploatează, te despoae, și de a te supune autorilățel. A sosit tim­ pul de a vota, adică de a face un act a puroi semnificare Ieste: „Recunosc legile". Nu se vede oarejcă cea dintâi semnificare a Legea Ieste o primă dată potlogarilor. De oare-ce politica ajunge la întocmirea, la ahtinerel abținere! electorale Ieste : ÎȘf trebuește să fii grăbit, Cei cel" ’ 1”S.sJnt Insărcmâțl de line, sau de prolivnicil lai, să lu­ creze în locul tău. Apucă-te de. politică)». Politica duce, se înțelege, la întocmirea legei, „ cătră learu legea nu-i alta, de cît admiterea, de pe linii inși, majoritatea, admiterea unor pururi ț cari alțl inși, minoritatea, le tăgăduesc... Stiinta nu se lăgăducște, pentru că ceea-ce Ieste'recu­ noscut ca neadevărat sau nedrept, încetează de a mal fi știință. Acest mod de lucrare face de prisos întrebuințarea forței... A impunea niște păreri*prin forță, însemnează a tiraniza. Legea Ieste asuprirea cea mal mare, asuprirea legală, dreptul celui mal tare. Drepturile unul ins nu pot atîrna de judeca­ rea, mai mult sau mai puțin dezinteresată, a altor msi. Aceste drepturi există, sau nn există. Daca exirfld, se cuvine să le îndeplinești, să le slujești de Jele, la nevoe chiar împotriva legel, și-n acest Scop sa, le determini prin logică. * nn recunosc legile. j\u vrea un regim Și, In timp ce autoritatea va fi discalificată, ini iinl)U,iR care vrea mi se impue mulțimea îșl va da samă de puterea Iei. Greva ' e(ir^ înne-ai’ci urnica7'11 ca ort-Ce alegător, care s’ar electorală Iesle un mijloc minunat pentru re­ voluționar! de a-șl cunoaște numărul. înțelegem Ii cu drept cuvînt, monarhist, sau, pe nedrept, prin revoluționari, pe oamenii in stare de a l'U \Jist-revoiuționar, Ieste un conservator, de răsturna starea actuală de lucruri și cari vor SQre-ce rezultatul votului său ieste de a contribui dovedi aceasta refuzind de a i se supune. Cu u fuiicționar(?a sistemului în vigoare. acești oameni, adică cu anti-politicianii, începe progresiea geometrică anti-politiciană, adică una Ori-ce abstenționist conștient îeste Ull din acele progresii cu rație nedeterminata și revoluționar. nedeterminabilă, ca acelea din cari ies toate \ni arătat că politica Ieste un mijloc puter- mișcările populare... .,jc pentru privilcgiațf, de-a amorți activitatea Intrebe-se pe cei ce știu, unde duc progre­ pelor neprivilegiali. Se zice oamenilor: a Băgâ­ siile geometrice, și se va vedea cît de iute pot nd în buzunar creerul ce aveți, aveți să-I merge, cit de neînduplecate sînt, și ce putem Liatetî 0 <Untr’0 depărtare în alta, spre a prevedea, cînd întrezărim ivindu-se una... Să întări autoritatea, Cita , vreme voi vă veți lepăda luăm de pildă: toate progresiile biologice și-n de ori-ce, veți renunța la «Irepturile voastre, special bacteriologica. autoritatea va funcționa ne-ncetati>. Acum să cugetăm bine la următorul lucru: 1 și Jie mai miram că n’are loc revolutiea. Ar trebiii să ne miram cînd revolutiea'ar avea loc, nu putem să ne slujim de-o putere pe care n-o Oamenii, n’au putut folosi electri­ cu un asemeni sistem, cu un sistem anti-revo- cunoaștem. citatea, care Iera în jurul lor, cită vreme n’au luționar, cu un sistem conservator. cunoscut-o. Dimpotrivă, nu avem nici o pildă ’Reuoluțiea va avea loc, cind oamenii vor in- ca oamenii, să nu se fi slujit numai de cît de-o cela dc-a renunța la activitatea lor. descoperită, le vorba să se descopere Revoluțiea va avea loc, cind iei vor înceta de- putere proletariatului puterea ce-o are, să i se arate (i-șî mai numi stăpini, cind ici vor înceta de-a ca Iei Ieste, cel mal slab, că-i cel mal tare, că uliii îngădui unor oameni, ca și iei, să zică: nu nu trebuie să se supue, că nu trebuie să se <Mi-ați dat dreptul de-a lucra pentru voi». lese, că nu trebuie să îndure robiea. Autoritatea va cădea in ziua in care oamenii Astă-zl proletariatul nu Ieste conștient de por înceta de-a și-o mai impune, singuri iei, puterea ce-o are. Greva electorală îl Ta face loni-și, in ziua in care nor înceta de-a mal conștient. creea clase de privilegiafl, de guvernanți, de Această grevă Ieste ușoară, din pricină că cel asiipiilort. ce se abține, uefiind pedepsit, nu riscă nimic. Rcuoțuțiea vă începe neapărat in clipa cind Prejudecata politică Ieste înrădăcinată, ce-I oamenii vor părăsi politica. drept, dar, ca toate prejudecățile, poate fi com­ Toate revoluțiile au fost momente, în cari bătută prin argumente logice,* și nimic nu se oamenii au părăsit politica, în cari s’au ocu­ poate împotrivi logicei. pat iei înși-șî de soarta lor. Să ne întoarcem la punctul de unde-am pleOfi-ce om,■ .... care părăsește . politica, cat. Dacă ieste adevărat că societatea actuală n>nni„n^ i...... vai. unea tesie purcede aacvn ,.nnn actu,ll(lieaf l^ată — __ neprivilegiații, C(,Cl-reca pe jj-dălnuește, penlru-căproletarii, wma altora pana atunci. ■ • se resemnează, trebuie cn aceștia să înceteze de-a se mai resemna, trebuie ca iei să se puie Cari ar fi urmările grevei electorale? stare de revoltă. Trebuie ca fle-care din cei I P/^iirjle ar fi următoarele: Declarare de răz- in ce vor să răstoarne societatea, să se pue în m regimului stabilit și începerea ostilităților, stare de revoltă pe proprlea sa socoteală, și, siguranța răsturnărei acestui regim. de oare-ce proletarii sini mult mai numeroși, Jradevăr, refuzul de a v L, ~ vota, în condițiile revolta, generalizată, întinsă, va face sigură de nt- de ...... t jjnqx '] 111 s,us? nu Iesle un r.act inerție,’ (le fot răsturnarea. nantj/ , v un act de revoltă. GuVer_ _____ ___________ Geea-ce lprecede vădește însemnătatea grevei w,Ii.stierit'r lir*.cePe ea ce^,ce se abține în mod electorale, preludiul, cu putință, posibil,aî unef revoluții, aa cărei cărei formă formă modernă modernă ‘pareali pare a li greva greva di acest’ rlQ r *te U1L llePas^^Or> (c‘i un răzvrătit, revoluții, și Câ ..1. răzvrătit nu se poate să nu se miște generală. Greva generală, sau, dacă voiți, '’be o appnelectorală are ca precumpăvoi ți, grevajrenegreva geneni|nicirp' individuală desfășurată pentru ralizată, apare ca o armă atît de’ puternică, în •Varii^’arjubjl celui absurd. cît, după noi, unele greve parțiale, întinzîndu-se, țîl irinr/,,6 as^a’ abținerea generalizată, întinsă, ca, bună-oară, greva" militară,’ greva contribuaQ IflGl'Slll VOrilHI’el IxîlîKtt» oî n 7 nnn l/irt o o li Pil f) bililor și a locatarilor, ar fi de" ajuns ITPTll pentru a aîe VJI• avea ai '1 țip ?i*^ aiorrf 1 un- ins, — ales — de-o — mică ----- aduce răsturnarea socială. J'Mri (deautoritate i‘ v^ătorl ? Ce autoritate vor avea niște O ast-feliu de mișcare ar fi, nu numai cu totul 3 citate ^e^eoațl do niște minorități ? Ce străină de politică, dar chiar îndreptată împo<» ? aiea Puterea executivă, aleasă de triva sistemului din care rezultă organizarea au-, si ’vrernpllnarî ? toritară, care ne nimicește libertatea. hovon CG] au^°fibiteai ca să funcționeze, Trebuie să adăogăm că răsturnarea socială, Cofichi(|a. * - a 0 îndreptățită prin vot, pn- îndeplinită de cel conștienți, nu poate fi de cît l’ aytorita/ a oiștii o Umilă de voturi, sub mișcarea premergătoare'stabilire! unei societăți atea ieste discalificată. chibzuite, rațiohăle. Ieste lesne de arătat ca iau • q ii 1- ’• ’ *• ** �__ REVISTA IDEE! SC REVtSTA TDEET_________ _________ această stabilire va putea avea loc, de îndată ce un număr îndestulător de oameni va fi ajuns a-și da samă că atîrnă numai de înlocuirea con­ curenței prin camaraderie. Intlmplnare: Dacă revoluționarii nu votează, se dă puterea pa mîna ne-revoluționarilor. De observat că această întâmpinare nu poate fi făcută de cătră un revoluționar conștient : orl-co ins la putere, chiar temporar, nu poate ii un-revoluționar. Intr’adevăr, scopul unui revoluționar conștient Ieste nu cucerirea, ci nimicirea paterei. Putem oare nădăjdui că vom distruge pu­ terea, urmind s'o facem să funcționeze, făctnd act de conservator'? Am zis că alegătoru-i conservator, fiind-că iei făurește o uneită a autoritate!, un elta cea mal de căpetenie, fără dc care nu există autoritate. Alesul, care-I această uneltă, în mod necesar Ieste conservator,-fiind o parte activă a autoritățel, fiind autoritate. ‘Chiar dacă am presupune ca alegătorii și aleșii ar fi doritori de-a distruge puterea, faptul că există aleși, contribue nu la distrugerea pu­ tere!, (ii la îndreptățirea Iei. Afară de asta, să impui libertatea prin auto­ ritate, pare cu totul ciudat. S’a zis de-atîtea ori: libertatea și autoritatea sînt atît de opuse, în cit una crește cu cît descrește cealaltă, și din potrivă. Pănă astă-zî, toate societățile au fost întemeeate pe principiul autoritățeî. Chiar ceea ce pe nedrept se numește socialism, Ieste o formă a acestui principiu/ Cedarea drepturilor tale, unor inși, însărcinați să repartizeze totul prin mijlocirea colectivi țâței, colectivismul, Ic tot una cu abandonarea, cu părăsirea drepturilor tale. Camarazii, însărcinați cu repartizarea, vor fi niște privilegiațl, niște cîrmuitorl, niște asupri­ tori : ceilalți vor fi niște ocîrmuiți,* niște ex­ ploatați, niște asupriți.* Nimeni, neputîhd admite ca iei să fie asuprit, nu-șl poate lua însușirea și dreptul de-a asupri pe altul: Individul logic ajunge în mod necesar la concepțiea comunismului libertar, care s’ar mal putea numi camaraderie integrală. Votul, ducînd la autoritate, cată să luptăm lmpotrivă-1, lear nu să luăm parte la vot. 2. Organizarea potlogăriei. — Orf-ce alegator Ieste un conservator, de oarc-ce votul său făurește autoritatea. — Ori-ce abstenționist conștient Ieste un revoluțioar, pentru câ dacă n’ar vota nimeni, n’ar mai ’fi autoritate. — Votlnd, nu putem nădăjdui să aducem pe revoluționari la putere, căci puterea nu poate li de cit conservatoare. Așa-că, nu ie vorba do cucerit, ci de distrus puterea. — Deci trebuie ca toți cei cari recunosc că societatea Ieste rău întocmită și doresc s’o schimbe: •1. Să se lepede de prejudecățile, cari, ca pre­ judecată polititcă, fac din om, fără voea lui, un conservator. 2. Să cerceteze, împreună cu cel ce socotesc că cunosc, principiile unei societăți raționale, ca să poată deveni revoluționari conștienți. 3. Să-sl pue, în toate împrejurările, faptele, de acord cu părerile lor. PARAF JAVAL. In Roiuinește, de MIXT, Licențiat in Drept. DIN PROBLEMELE .SINDICALISMULUI Intr'un număr recent din ,Romiriia Muncitoare ", apare un articol de Dobrogeanu-Ghcrea. Acest arti­ col ni se pare nu mintal vrednic, de semnalai, ci dc adus, fără ir'lrzicre, cil mai mult, la cunoftinfa obflească. Drept aceea lei fi vede lumina in coloanele noastre. P. Al. N’ain pretențiea să arăt aici toate foloasele sin­ dicalismului. Vreau să indic numai în cîte-va cu­ vinte unele din caracterele lor principale. Aceste foloase s’ar putea împărți în două cate­ gorii : unele de ordin material, altele de ordin mo­ ral, intelectual. Cele dintăl sînt chiar prin natura lor mărginite: despre cele de a doua categorie se poate inse zice, cu drept cuvlnt, că sînt nemăr­ ginite. Să mă explic. Cele mai importante foloase materiale, ca re­ zultat al luptei sindicale, sînt: mărirea salariului și reducerea orelor de lucru. Se înțelege înse că și una și alta au anumite margini, și anume în productivitatea muncei de-o parte și in întinderea exploatare! muncel de altă parte. Intr’adevăr. Să ne închipuim un atelier unde sînt ocupați o sută de lucrători și patronul cistigă cincl-zeci de mu de franci anual. In acest caz patronul va încasa de la fie-care lucrător o plus-valoare de 500 franci Rezumat și lucrătorul ar avea șanse prin lupta Iul să-și —- Votul universal Ieste pe nedrept numit dice salariul, să zicem cu un franc pe zi: ciștigu universal. patronului fiind și mai mare, lucrătorul ar avea Iei nu Ieste și nu. poate să fie universal Iei șanse să-și ridice salariul în nccea-și proporție? nu poate să mulțărnească pe nimeni. dar în ori-ce caz această ridicare Ie mărginită p J — Așa numitul vot « universal » Ieste un mij- însă-si suma plus-vidoarel ce încasază jiation • oc puternic de-a înlănțui activitatea omenească. Dar dacă acest folos material Ie mărginit, * Poporul, așa numit suveran nu Iesle de cit nu vrea să zică că nu ie important. O nu^ i ' un sclav, îmbătat cu vorbe. Alegătorul ieste un cea mai mare importanță. Un franc sau doi 1 om, care se da pe mîna altora și-și tace stăpînî. pe zi mai mult, ie enorm: aceasta leprezinta — Sistemul politic Ieste absurd. Lucrînd îm­ bunătățile esențială în hrana, locuința mbuca potriva tuturor regalelor logicei, Iei nu poate mintea si întreaga vieață materiala a de duce la rezultate raționale. lucrător.’ Acelaș lucru ie cu reducerea orelor “ Acest, sistem nu poate ajunge de cît la: lucru, care are și iea anumite /J ncntru 1. Asuprirea unor anume citim! de oameni, cum se știe proletariatul internațional luptă pm t de catra albi, și nu la cea mal mare sumă de reducerea orelor de lucru la opt ceasulrij libertate pentru toți. Dar dacă foloasele materiale, care rezulta ■ i-gin «înt Prin firca Iucniriltfr mărginite, foLoi’fllc, culturale, sînt cu drept cuvînt nelo^ . itCt Cu cît 8’a ridicat cultura lucrătorilor uiil’#1 înecate, o arată Trades-Union engleze și pria ^bechciftcn germane. In sindicatele germane (Mr de multe ori darea de samă a cărților pe bC ja.c cctesC lucrătorii și numai acolo vezi Ia ce de cultură au ajuns Iei. Alăturea de cărțî g • ase de literatură clasică, vezi cărțî de istorie, 6 «tiințd exacte ?l de multe orî călJî abstracte deLzofie. Sindicatele germane dau foarte des la de lnJ monografii sociologice și lucrări de statis■ ? cari ai* P^tca fi invidiate de profesori uni^’itai'L Cine ar putea să prețuească acest imens f Ins cultural, produs în primul rînd de asociarea Urătorilor intre Tei ? Pe urmă vine marele folos In loc să petreacă la circiumă, Ia berărie, încrâtotul, in ceasul lui de odihnă, merge Ia sin­ dicatul lui, se ocupă de interesele materiale și mo­ rale ale breslei Iui. Prin aceasta se lărgește nu numai orizontul lui intelectual, dar se lărgește in inima lui și simțimintul solidarităței omenești, cari coprinde pe tovarășii lui de breaslă, de Ia Început, pe întreg poporul muncitor, în urmă, cind lucrătorul devine mai conștient. Dacă un tată bun, numai prin faptul înobilitornlui simțimînt de iubire de tată, devine cetățean mai buu, ce șa mai zicem de acela, al cărui simțimînt de solidaritate cuprinde breasla întreagă, poporul întreg. Dar un alt folos foarte însemnat al sindicalis­ mului ie ridicarea demnităței de caracter a pute­ re! de rezistență și a curajului lucrătorului, în lupta luî pentru vieață. In societatea capitalistă, omul în general, lucrătorul în special ie supus , unor forțe și legi sociale dezorganizate, cum ie: libera- concurență, legea ofertei și a cerere!, și așa mai departe, niște legi economice și forțe sociale oarbe, cari îi distrug puterile de rezistență, cari il robesc, îl fac slab și laș față cu niște puteri pe cari nici nu Ie pricepe, și a căror urmări numai le simte atit de greu și amar. Prin cultură, lu­ crătorul pe de o parte începe să pinceapă aceste W lear prin sindicare, prin asociate cu tovarășii ™,de muncă iei se simte mai tare, mai hotărît, jnaî sigur în înfruntarea tutulor urmărilor acestor W sociale oarbe. A1 - * * * >arața^ unele din principalele foloase Și morale ale asociere!, ale sindicărei luc. ori or, cari sînt dc alt-feliu foarte cunoscute și Ifage'16, tu^or țărilor civilizate. Dar sînt alte forilor s^n.t a^te Probleme cari se impun lucrătocondii?r^n^atî aî unei țări, în concordanță cu proble^i *eî sPeciale de vieață. La noi una din noastr? - speciale, cari se impun sindicatelor îe. țppta împotriva ilegalitățel și împotriva Belor d ni?le‘ ne maî auzite a stăpînirel și a claln aJtă01IUnari^e cu muncitorimea. Am arătat, 8ali2n1i1]I)~arte’ marea importanță a problemei ile.U1 Pentru întreaga noastră vieață socială, ^ele c î garanții legale ie la noi unul din c«asta îi? mar’ ale viețeî muncitorești. Și a^'Orî Șutate, față de omul mic și nevoiaș, ia Pe cțfoPjrții cu adevărat barbare, înfiorătoare. Mor, 0V1 nu cetim în gazete că vecinii poliUnt- Cî^are cutare oraș, au reclamat ca ®a doarmă, din cauza vaetelor și a stricnir Șt. 37 £ biceiu face o morală prefectului ca 8ă-șî roai astimpere copoii. Și numai cînd grozăveniile trec ori-ce margine, cînd torturatorii în furiea lor bes­ tială omoară victima, atunci opiniea publică se mai alarmează, gazetele mai protestează, se fac chip niște anchete și, după obiceiul țârei, torturatorul se alege cu cîte-va săptămînî de arest si cu o avansare în urmă, ca o compensare pentru dezagramentele suferite. Și nimenea nu se gindeste să pătrundă, măcar cu imaginațiea, in aceste vi­ zunii de grozăvie, unde sînt torturați bătrinî, ne­ veste, fete, nevrîstnici, aproape copii. Și acestea se petrec în orașe, chiar în capitală, dar ce gro­ zăvenii se petrec acolo, in întunecimea satelor. Totdeauna m’au tulburat și revoltat adine aceste vestigii mizerabile ale feudalismului inchizițional. Dar, într’o zi, am avut și leu satisfacțiea să ce­ tesc prin gările noastre niște afișe mici, cu mal multe maxime morale, ca următoarea: Cruzimea înjosește pe om, și așa mai departe. Mă gîndeam: ,Se' înțelege, Ie o copilărie și o naivitate a crede că poți să corijezi moravurile barbare învechite, prin maxime morale afișate plin gări. Dar, în sfîrșit, ie un început:, opiniea pu­ blică începe să se alarmeze*. Cînd colo, ce iera? Ierau maximele afișate de S. P. A., Societatea pentru protecțiea animalelor. într’o țară unde bătaea și maltratarea Ie o instituție de stat, unde vecinii nu pot dormi din cauza vaetelor de durere ale torturaților, unde în beciurile poliției se torturează, ca în evul mediu, se formează o societate pentru protecțiea animalelor... Se poate o mai slngero&să ironie a întregei noastre deșertăciuni sociale? Se va zice: „Bine, ie adevărat că în beciurile poli­ ției noastre se torturează încă, sînt vestigiile bar­ bariei trecute, totu-șl aceste cazuri de tortură sînt rari*. Se înțelege că cazurile de torturare pănă la moarte sînt rari: atît ar mal trebui să fie și dese: celelalte, fără sfîșituri atît de tragice, sînt mult mai dese. Dar Ie vorba că fie-care muncitor trăește .sub amenințarea, sub veșnica amenințare că, fără nici o vină, prin o denunțare falșă, prin vre-o nă­ pastă, Tel și ai luî pot să ajungă în beciurile po­ liției, la discreției absolută a tortutatorilor. Ce in­ fluență degradatoare, distrugătoare, trebuie sa albă acest fapt asupra caracterelor,' asupra -întregei vieți muncitorești... Ceea-ce se impune, în primul rînd, sindicatelor noastre, Ieste lupta împotriva regimului nostru de ilegalitate în general, un regim care depreciază întreaga vieață a muncitorului, și o luptă aprigă împotriva acestor mizerabile vestigii bar­ bare din beciurile polițienești. Prin aceasta sindi­ caliștii nu »e vor juca de-a sentimentalizmul, ca societatea S. P. A. Iei vor face de-asemenea o so­ cietate de protecție și apărare. Dar aceasta va fi o societate de apărare și de protecție a onoarei, a demnităței omenești, a vieței lor și a părinților lor, a copiilor lor. Și prin aceasta iei se vor ridica tot o dată ca adevăra^I apărători al legei, împo­ triva distrugătorilor iei. C. Dobrogeanu-Ghcrea» �revista ideeI I REVISTA IDEF.I 38 ASUPRA NEMURIREI •[ Ideea supravețuirci noastre după moarte, cel puțin în forma unei supravețuirl individuale, care de alt-feliu ie în de obște forma cea mal scumpă și mai alinătoare, întimpmase un obstacol hotărîtor. Acest obstacol Iera distrugerea corpului prin moarte pe de o parte, și dependența funcționărel spiritului de integritatea corpului, pe de altă parte. Firește, nu au lipsit încercări de a reduce această de­ pendență, numai la cîte-va,prilejuri, numai la unele manifestări. Lucrul mal ușor odinioară, devenea din ce în ce mal dificil- Mal întăiti, - fără organe de recepțiune, nu mal Ie cu putință dobîndirea de impresii rioK Sufletele morților, in ipoteza dăinuire! lor individuale, nu mal pot, despărțite de corp, să capete nici o senzație nouă, ci numai să-și de­ pene, in infinitatea supravețuirci, amintirile^avute în vieața păniîntească, și, firește, cele mai bine înzestrate, să clădească din Iele, icoane și forme închipuite. Desigur o vieață psihică cu un cu­ prins mal bogat de cît acela cu care sufletele veneau din empireu! lui Platon, de unde nu adu­ ceau tn amintirea lor, de cît axioma logice, legi numerice, și intuiții geometrice, dar totu-șl nu destul de ispititoare nici acum. Atîta. numai, că, după cum primirea de noi senzații, Ie legată de existența corpului, tot așa Ie legată și conservarea impresiilor vechi. Actul conservfirel, nu se explică la rîndu-I, de cit pe temeiul unor proprietăți cor­ porale, anume pe proprietatea celulelor cerebrale, de a-,șl păstra modificările pe cari le provoacă, impresiile venite din afară. Fără această explicare fiziologică, care aruncă oAre-care lumină asupra memoriei noastre, ținerea de minte ar fi enigma­ tică sau cel puțin obscură. Memoriea Ie așa dară și dinsa condiționată de existența noastră fizică. Acele suflete despărțite, și ridicate orl-cît de sus, nu numai că nu mal învață dar și uită aceea ce au știut. Atuncea, ce le mal rămîne din însușirile pe eari le avuseseră o dată? Imaginație? Dar imaginațiea, fără un material de plăzmuire, nu Ie cu putință. Judecată ? Dar judecata, fără un obiect la care să se aplice, nu poate funcționa. Senti­ ment ? Orl-cît se poate admite existența unei sen­ timentalități nedefinite, a unei tendințe vag! și neo­ rientate, și sentimentul pănă la urmă trebuie să albă un obiect. O voință, fără o țintă, Ie de ase­ meni un nou-sens. Așa dar nu numai acele funcțiuni sufletești, cari de regulă sînt numite inferioare, au nevoe neapărată de existența unul corp, ci chiar acele superioare, imaginație, judecată, raționament, dacă nu direct, dar indirect, din cauză că au tre­ buință de un material de aplicare, fie vechii!, fie nou. su o necesitate analoagă, pentru a putea funcționa. De alt-feliu ce dovadă mai certă a de­ pendinței, de cît faptul că toate aceste funcțiuni superioare, cari par de o cam dată să planeze în înălțimi curate și imateriale, sînt atacate mai re­ pede și mal de-a dreptul de diferiți agenți fizici, de cît chiar funcțiunile inferioare, a căror condițio­ nare .fizică pare a nu se mal discuta? Ce lucru se pierde^ mal degrabă, bună-oară într’o stare de ebrietate? Acuitatea sensorială? Nu. Memoriea? Nu. Se pierde mai întăiu de toate judecata și raționamentul... loate aceste considerații simple par a face im- posibilă Supravcțuirea individuală, așa cum se 0. glindește in atttea credinți, și cum.trăeșle în fundul atîtor dorințt Și desigur tăricâ lor, a acelor con­ siderații, cari tind să tăgăduească putința de dflb nuire a sufletelor, izolate de corp, nu Ieste întru nimic slăbită, de întimpinarea naivă, dar ades în­ născută, prin care se aduc visele, ca o mărturie contrară. Căci poate fi serios vorba, chiar făcînd abstracțe de cele spuse, de o dezlipire a spiritu­ lui de corp, în momentele cînd acesta din > urmă doarme, de o voiajare a spiritului, de o existență separată a acestuea și totu-șl plină de impresii și emoțiunl? Fiind că aceste voiajuri presupuse, cari se concretizază în icoanele viselor^ pe orl-unde s’ar petrece, țin îndeobște toate sania- de starca i corpului adormit, Dacă corpului1 îl Ie frig, spiritul voiajază prin ape și omăt. Daca respirațîea Ie îm­ piedicată, spiritul călătorește prin tuneluri fără aer. Ce felii! de existență separată Ic aceasta ? Mal, poate fi vorba de o desfacere efectivă? Și apoi, cum se explică bună-oară ,că visele de sară, pri­ mele impresii ale voiajului, sînt mult mal confuze și mal turburi de cît acele de dimineață, finalul călătoriei. Nu Ie știut de toată lumea că în orl-ce călătorie continuă, primele impresii sînt tocmai cele mal clare, pe cînd acele ulterioare sînt treptat mal confuze și mal neorînduite ? Dacă am avea de fapt în timpul visărei, o ast-felifl de călătorie, ar trebui să se întîmple contrarul de ce se întîmplă în fapt: ar trebui să fie mal multă claritate la început și învălmflșală la urmă. Și dacă totu-șl se petrece în mod in­ vers, aceasta fiind-că avem alt-ceva, fiind-că spiritul nostru rămas la locul său, împărtășește în totul starea corpului adormit: anume, sufere de obosala pe care acesta o are sara și se bucură de trep­ tata împrospătare pe care corpul o capătă, după odihnă, cătră dimineață. De aceea visurile de sară sînt mal confuze, lear cele ale dimincțel mal lim­ pezi, mal cu șir. Un exemplu mal evident de le­ gătură, de dependență a spiritului de corp, se mal poate vedea ?... Și visul, mal puțin ca ori-ce alt fenomen, nu poate alcătui o dovadă, a putinței sufletelor noastre să trăească fără de corp. Alte argumente nu se vor găsi. Rămîne, întru-cît ne privește, că: Ruinarea corpului prin moarte, Ie și a sufletului tot o dată, cel puțin în formă personală, individuală, în forma avută în vieață. Dar totu-șl gîndul nemurirel, Ieste un gînd atît de scump pentru marea majoritate, în cît nu va putea să fie definitiv abandonat, mal înainte de a se fi istovit toate mijloacele capabile de a-1 salva. Și chiar atunci, în cîte suflete, cari nu se pot împăca cu resemnarea, nu va continua să lucească mal departe, alături de argumente știin­ țifice cari’l zdrobesc, printr’unul din acele paradoxe obișnuite, prin care cine-va crede de-o po trivă într’un lucru și-n contrarul-său. Dar a această situație extremă, pe care o accepți, a fi însc complect liniștit, căci liniștea nu P° . să răsară de cît dintr’o perfectă armonie su tească, se încearcă în toate chipurile a se a temelie rațională, de orl-ce natură, obiectului scum­ pei tale credinți. Desigur că n’a putut să hpsas » și nu au lipsit de fapt, încercări de a se salvain murirea individuală, apelîndu-se la tot felin 1 melii filosofice, la temelii raționale așa dat inc cărî de a se schimba înfățișarea lUcrunlor, șicur I 39 fie 163 Imeqsă' fic sul nJepV'e fll°sofică deosebită. Intru cît privește limitată RămînTatunT O CO!’ipnia de față, trebueș.te să menționăm, în prică icoanele mpS cealaltă eventuaîltate’anumc problema '[e.nc printre încercările artificiale de această acel^X’ ’ d/me’ Sp.re deosebire de mul „- întemeci w ».nemurire! individuale pe baze țări de realitati * întemeerea n»U SÎnt numaI reflcc* Concepțiea le foarte interesantă și nu . -tă de igeniozitate. leată, în cîte-va cuvinte în fapt așa și trebuie postulat, un suflet care crează ,ipS'onstă. Toate fenomenele așternute în infinigîndindu-le, Icar nu numai le înregis­ cC iumel alcătuesc conținutul unei conștiințe realitățile trează sau răsfrînge. Atunci, păstrați în memoriea .£nite, al conștiinței divine. După cum tot ce Sem Și simțim în fie care clipă, ori și care divină, continuăm a trăi tot așa de efectiv, cum am trăit și mal înainte. Dar aici-se fedică o altă aintre noi, toate fenomenele pe cari le percepem greutate. Dacă conținutul memoriei divinț, Ie tot «sa dar, alcătuesc cuprinsul conștiinței noastre, atît de real ca și conținutul, să zicem, al percep­ ÎJprins limitat, al unei conștiințe limitate, tot așa ției sale, fiind-că într'o ast»feliii de concepțiune îunica întreagă, universul, cu nesfîrșîrea lui de nu mal poate fi vorba de deosebirea capitală din forme și de înfățișări, alcătuește cuprinsul unei psihologica omenească, dintre percepții și imagini, conștiințe nemărginite și supreme, conștiința lui cum se face că conținutul amintire! sale, deci toți Dumnezeu. Va să zică suportul invizibil, dar care morțil dispăruți, sînt absolut inaccesibili, percepse poate postula prin speculație rațională, al în- țiunel noastre. Dacă tot ce alcătuește reprezenta­ tregel lumi, cu diversitatea Iei de realități, Ieste o rea conștiinței divine, fie perceperea sa actuală, conștiință infinită, pe scena căreea apar de o po­ fie icoanele amintirel, sînt de-o potrivă de reale, trivă toate cîtc sînt în univers. Noi toți sîntem așa de ce acestea din urmă ne sînt cu totul inacce­ (Iară reprezentări ale conștiinței divine. Acuma, sibile nouă ? Evident, se poate răspunde că cer­ disparițiea fie-căruea din noi, echivalează în con­ cul percepției noastre Ieste foarte redus, așa-că. știința divină, cu ceea-ce Ieste disparițiea unul rămîn o infinitate de fenomene depărtate, pe cari complex de senzații din conștiința noastră. nu le cunoaștem în veci. Și s’&r putea ca și aceste Inse acea conștiință supremă, cu toată inten- suvenire divine, închipuite ca realități efective, să zitatea Iei, păstrează în esență acelea-șl norme de fie distribuite într’un punct al spațiului inaccesibil funcționare, la cari sînt supuse și sufletele ome­ nouă. Ar fi aceasta o formulă idealistă a suirel nești. După cum în sufletele noastre, o înfățișare la ceriu. dispărută după scena conștiinței noastre, nu dis­ Dar nici aceasta nu le cu putință. Și principala pare complect, ci rămîne în cuprinsul aducerel cauză a imposibilitățel, derivă de acolo, fiind-că ; noastre aminte, tot așa trebuește ca o reprezentare moartea noastră, nu se petrece sub forma unei dispărută din conștiința divină, să rămînă în adu­ dispariții absolute. Dacă omul ar dispărea la moarte, cerea aminte a lui D-zeu. Fie-care din noi, așa nelăsînd nici o urmă după Iei, acea concepțiune dar, după moartea noastră, continuăm a trăi în idealistă încă s’ar putea acomoda cu faptele. Dar Amintirea lui Dumnezeu și, se poate o perspec­ de fapt rămîne ce-va între noi, de la mort, ră­ tivă mal alinătoare, cum legile memoriei fac ca mîne corpul său, pe care îl îngropăm, care rămîne ori și ce reprezentare să fie conservată nu izolat, la rîndu-1 în ascunzătoarea în care i’am depus. ci asociată cu reprezentările similare sau cu acelea Atunci, in cazul cînd dispărutul, conservat în me­ culcări a fost împcrechiată in conștiință, nu nu­ moriea divină, ar continua să vlețuească într’un alt mai că vom trăi în amintirea divină, dar vom trăi punct al spațiului, ca atare, însemnează că una șj alăturea cu ființele cu cari ne potrivim mal mult aceea-șl i-șl realitate, fie acum și reprezentare divină, Șl cu acelea cu cari am fost mal în contact în cai &ui în ui s>papu uvua puuuic iu ucexistă spațiumîn două puncteucwcviw. deosebite. In de­ ■mață. Aceasta Ieste, în esență, nemurirea pe baze părtările cerești, undesînt blocate suvenirile divine, aealiste, reprezentată, cu variante, de mal mulțl șși : aici între noi, v fie chiar ------’K eforma ----pe: jumătate,"sub yetătorl, dintre cari cel ma! tipic Ie fără tndoeală COIpunu corpului iarămas. Ori aceasta Ieste o imposibilitate pe Pantazie filosof german, Gustav Th. Fech- logică, din j:n care nu se poate scăpa de cît presucenți Se poate spune de o ast-feliîi de con- punînd, in extremis, că numai jumătate din re­ felh?U!3e^ ^aî se poate pune întrebarea, ce prezentarea primitiv întreagă, adică numai sufletul, °utulCC Pa.tur^’ Ie amintirea divină ? Conți- se strămută în amintirea divină, și cu aceasta în alm ac^steî imense memorii Ie tot așa că acel alt punct al spațiului, pe cînd cealaltă jumătate a |Ucm°.r,eî noastre, adică numai o copie, o icoană rămîne numai in cercul reprezentărilor vechi. Zic, disDărUr^Or' sau s*nt cbl[ar lucrurile însele, cari, ar fi un supterfugiu, in extremis, fiind-că nici o în L u e din conștiința propriu zisă, se strămută lege sufletească cunoscută, nu îndrituește . să ad­ 0 conc101-6’ *ntreSh ca atare ? In primul caz Ie mitem după dizlocarea unei reprezentări primitive, t'tea <j-e^*Une întru nimic alinătoare. Dacă, amin- după ruperea iei în două, păstrarea în lumea su­ nU*conservă din mine, după dispari- venirelor numai a acelei jumătăți dispărute din aiit cț. a’ de cît numai icoana făpturei mele, tot cercul percepțiunei. Chiar dacă o percepție se Po*te fiC?nserYă amicii și cunoscuțil miel, atunci înjumătățește, lucru care sc poate întîmpla, suve­ Aurire î -at^ de puțin vorba de o efectivă ne* nirul nu conservă numai jumătatea, dispărută *. ceea CUtl1 PoaridUală> garantată de amintirea divină, ce trebuie să admitem pentru momoriea, creatoare Mcar HeC vorba de o efectivă nemurire, sau de realități a Dumnezeirel, fiind-că alt felifi ajungem a^cerea ° .pre^Ungire a viețel mele, garantată de la imposibilitatea că una și aceea-șl realitate indivi­ ? ^nuirearn*nte a cunoscuților miel. Ce vreau. Ie duală există în două sau chiar într’o infinitate de Una C1 ® fiPjureî mele, ca atare, care nu !e puncte spațiale. Dar chiar admițindu-se și acea . lrnaginea dălnuitoare pe care ființa mea eventualitate, a unei conservări memoriale parțiale, �■ revista idee! 40 REVISTA IDEE't ajungem Inse la ultima și suprema dificultate. Pe baza legilor psihice cunoscute, pe al căror temeiii numai putem să stabilim vre-o ipoteză valabilă, pe baza acestor legi, cercul imagini­ lor memoriale și al impresiilor actuale nu stau izolate ci se contopesc, se amestecă după anume norme stabilite. Ori ce impresie actuală Ie com­ binată cu elemente memoriale, sau dă naștere la asocieri sufletești, în cari se leagă la o laltă, pe baza similaritățel sau a unei foaste contiguități, în timp și spațîâ, se leagă perceperi actuale cu ima­ gini memoriale. Din această pricină suvenirile di­ vine, și Iele trebuiesc să se amestece, să se aso­ cieze, cu perceperile reale, și cum acele suvenire sînt tot atlt de reale ca aceste din urmă, să asis­ tăm așa dar, datorită procesului de asociare, la reaparițiea dispăruților, conservați în memoriea di­ vină, în mijlocul lucrurilor și a oamenilor în vieață, în tovărășiea carora au trăit. Nu poate fi vorba, pe baza legilor sufletești fundamentale, de o izo­ lare a suvenirilor. Iele se combină, se asociază cu perceperile actuale, și, în ipoteza de față, urmează să avem, clini am spus mai înainte, reîntoarcerea morților pe la vechile lor loeuințl. S’ar pute firește să se zică, că această întoarcere se produce, că există o revenire, o reînviere, înse mult mal tîrziu. Pe lingă arbitrarul afirmăreî, se află și aicea o di­ ficultate. Hevenirea unei suvenire în mijlocul perceperilor actuale, pe baza asocierei, se petrece într'o măsură cu atlt mai mare, cu cit, aceste perceperi sînt mai în legătură cu suvenirul a mintit. Dacă Ie așa, evident că Ie un prilej cu mult mal mare pentru conștiința divină, de a asociea suvenirul vre unul dispărut, și cu aceasta a-1 aduce efectiv în cercul realităților de unde a plecat, cîtă vreme dălnuesc realităților înrudite cu dtnsul, sau cu care acesta a fost în legătură, cîtă - vreme îl trăesc amicii, cită vreme nu i s'a dărîmat sau prefăcut locuința, și,așa mal departe. Sau ce prilej mal mare de asociare, și deci de readucere a su­ fletului dispărut, de cît în momentul cînd corpul său nu Ie încă înmormîntat, de cît în momentul cînd jumătatea rămasă nu ie încă tăinuită sau dezagregată ? Va să zică această revenire a dis­ părutului, făcută pe baza asocierei psihice, Ie mult maf firească să se petreacă îndată, cîtă vreme nu i s’a distrus corpul, cită vreme II trăesc amicii, de cît mal tîrziu, cînd toate vor fi schimbate, cînd prilejul de asociare va fi atît de scăzut?... t Toată această discuție, care cel puțin la unii n’are să pară fără interes, a ținut să arate, că lo­ gica faptelor nu îngăduește, a salva ideea nemurirel individuale, fie chiar pe baze de idealism. De alt felia faptele și înlănțuirea lor efectivă au rămas acelea-și, fie că le privim dintr’un punct de vedere realist, fie idealist. Aceste feliurl de privire nu ating înlănțuirea lor, cît caută să străbată în esența, in constituțiea lor. De aceea, din punctul de ve‘ dere al înlănțuire!, al concluziilor de fapt, ceca-ce Ieste imposibil din punct de vedere realist, Ie tot v atît de cu neputință și din punct de vedere idealist. Destinul omenire!, privit în oglindă, nu Ie nici mal bun, nici mai rău, de cum Ieste în fapt. In amîndouă cazurile se prezintă la fehO, Din «Revista din lași*. I. PETRO ViCJ Confercnțiar la Universitate. înștiințare Aduc Ia cunoștința celor pe cari i-ar interesa faptul cum-c& locuința noastră, pentru care plătim de alt-feliîî o neînsemnată chirie, devenind cu totul heîncăpătoare pentru depozitul de tipărituri ce avem pi care tot «porepte mereu, am dori neapărat a’o schimbăm... Nu cunoaștem daci din urmăritorii noștri, mai cu dare de mînă, s’ar afla și de acei cari să ne aprecieze pană într’atît osterielele pi lucrarea ce facem, în cît «ă mâargft ^ pină la a «e îngriji dc comoditatea noastră în mod se­ rios. Dar dacă într’adevăr s’ar afla, firește că am ac­ —x------cuX plăcere, dacă ni■ s’ ar puneîl* îndftmînă o lo­ cepta cuință mai omenească, încăpătoare, de care ne-am pi putea achita într’un chip oare-carc și care ---- —arA fi-tasă -răP. M. mîc pe urmă ca bun obștesc... BIBLIOGRAFIE Revoluționarii, trei’ descrieri, traduse de Paul lonescu, datorite lui Lcw Tolsioi... Găsim îu astea, ca dc obiceiu în scrierile lui Tolstol, găsim o suferință sfăpietoara, o suferința fără nici un folos, care trezește în «uflctcle noastre nemărgenită milă. Ne dătn samă că tontă sufe­ rința aceasta purcede din mizeriea unei păcătoate orga­ nizări sociale, care trebuie cu tot dinadinsul făcută să picară... «Revoluționarii* inaugurează o seric de lucrări ce-jî propune, se vede, a le da la iveală « Biblioteca Nouă», bibliotecă editată de «Librărica Nouă*, 78, Calea Victoriei, Bucureptî. Biblioteca Universală, tipărește, într’un volumaș mal din urma, două nuvele de Honorc de Batzac.. Pline de interes, am putea zice chiar emoționante... Iubitorii de lecturi aleasă, nu vor avea să încerce păreri de rău că și-au pierdut timpul, cu cetirea lor, în zădar... Biblioteca populară „Lumina pentru toți", o biblio­ tecă, noua, ca număr începător publică o mie și una de cugetări, de Dr. F. Grunfcld... Aceste cugetări, după cum le claează autorul, se referă la multe lucruri pi pot să fie învățătoare de minte, pentru cine poate scoate învățătura dc minte din cugetări... Redacțiea : 217, Galeș Moșilor, București. Din „ Figuri contimporane din Romlnla *, lucrarea anunțată a apărea tub direcțica Th. Cornel și Marc-A. Jean Jaquct, ni s’a dat o fascicolă-specimcn... Această fascicolă dovedește că lucrarea Ie pe calc de realizare, ceea-cc susține încrederea celor în stare a o încuraja. Despre fcliul de redactare, sobru, cu preocupare de ade­ văr, nu se poate vorbi dc cît cu laudă, și Ie de așteptat ca întreaga lucrare să fie răvărsâtoare de pilde, de în­ drumări bune... A apărut mal dinainte anunțatul volum : FLĂCĂRI NĂBUȘITE dc NEAGU. 1 leu exemplarul. Acest volum face parte din biblioteca noastră, si prietenii noștri ar face bine să-și dee o oare-care si­ lință pentru a lui răspîndire. De alt-feliu Ie! și are de îndeplinit o însemnata menire. Prietenii cari ar avea buna plecare să recolteze abo­ namentul de la unii abonați aî Revistei, atît din Capi­ tală cît și din țară, ni sc fac cunoscuțl, ca să le dăm cuvenitele indicații. Trudă marc nu vor avea, pentriică nu dorim a-I punc-n contact dc cit absolut cu oa­ meni de bună-voință... Bine înțeles că cel ce leu în samă pierderea dc vreme, ne trimet abonamentul de sine, fără întîrziere,... fără să mal aștepte alte intervenirl... 41 Răi păstori Dramă socială in 5 acte Vezi Revista Ideei No. 2.. D tale\îT\’ă maI,Urmc? lnainTte cu dacă băiatul D-tale ar fi dușmanul nostru... leu, care-g atît de bună II — l.'it atelier de. pictură, luxos. O ușă mare, pentru toată lumea. dbid tnir'o luminată de.-un larg gcamlic, Mama Cathiard : — Val de mine, Domnișoară, dar s’ar fsemnează, in perspectiva, in drept-unghiul ușei. putea r... uite ce istorie... taft*, -ărețtc, rampa unei scări monumentale, aurită, Genevieva: — Și Magdalena ?... Și Thieux ?.„ Nu fe , M țS/Lî v? P- rctl l,,I>de anticc tablouri cari acopăr oare rușine ? jf •/ if ale. nșel. 'In atelier, un geamlic marc, la Mama Cathiard, cu o voct fără nici o expresie:_ O Wa,.pa U$ă In 'Ungă, ascunsă dc-o perdea dc mătasă, cit despre asta.. ’ cheunlcfc cu pirize.. Scăunele împodobite cu staGcnevieva: — Nișta oameni pe cari i-am îmbuibat cu păreții albi, tapele, stofe, prețioase, studii... toate... Doar știi... Mama Cathiard, ca și mai inabile : — Ha— ha... SCENA I: Mama Cathiard, o serinloare. • enevfeva* “ Asta-I o mișelie... Iei iml datoresc totul Calhiard ic in atelier, așteptindpe Gcnctdeva. Dinsa toate, la mobile, la tapele, la bibelouri, cu niște mie. bă șe ducă do-acum, lea și cu tată-său, sa ceară a>>', cfiri.pc lingă un simț dc admirație, sc vede și ură. jutorurl de la Jean Roule... Alama Cathiard, ca și mai înainte: — Da... Da... fA narea așestnd niște bibelouri, indrc.ptind și curâțind Genevieva : — Și ,ce-f oare acest Jean Roule, care duce j flori dc prin oase, sc vede bine cum o păzește. Nu toată mișcarea ? 'mc imn cu nimic... Cînd servitoarea cală la mama Mama Cathiard: — Nu știu... Și, cum voițl?... ^Ilidrd, strlmbă din nas, obraznic, arată un dispreț pc Gcnevieva: — Fără indoeală, un râu... un handit... Un ' nici nu sc ostenește măcar să-l ascundă. Joc de scenă. ucigaș... L’am văzut Ia Thieux, in sara in care a murit (•«rvltoarea, auzind pași pe scară: — Domnișoara... Intră Clemența... Ah, cum mă privea... Cu ce ochi... cineva- Servitoarea iese. Alama Cathiard: — Așa ic... \ ezi bine... Mama Cathi­ SCENA II : Gcnevieva, Mama Catlilard. ard, isprăvind cu îmbrăcatul: Ultc-mă gata... Domnișoară Genevieva.., Gcnevieva: — Am intirziat... Mama Calhiard sc inclină Gcnevieva: — Așa... să începem... Alai bine, de cit să ri/ptclups. Genevieva,privind la ceas: Două ceasuri... Asta-I vorbim de prisos... In sfirsit, ce vor oare, ce-or fi cerind. PrMl.. Cătră mama Calhiard: Vom cișliga noi inse tim­ pul pierdut, nu-i așa ?... Ișl așază pînza și-și pregătește Aș vrea să știu ce voesc. Alama Cathiard, ridiciiid din umeri: — Asa-I... ce-or ^Mama Cathiard, cu o infățoșare prea plecată, in care fi vrind oare ?... In clipa asta întră Itobert, lola-fl se mat vede rămasă puțină ură:— Fară-ndoeală SCENA III: Robert, Geneviva, Mama Cathiard. d-l rom cîștiga, Domnișoară... Genevieva, plictisită: — A, tu Iești ? Genevieva : — Așază-te ca și Ieri... Iute, iute... Sculele-i Robert, c.ălră mama Calhiard, care se-nclină: —- Bună rolo... Arată un pachet de pe canapea. ziua, mamă Cathiard.. Cătră Genevieva: Te tulbur ?... Mama Cathiard: — Da, Domnișoară... Intră un servilor Gen-cvieva: — Nu... Dar de ce n’al stat cu prietenii io lavă plină cu pahare și cu sticle, pc care o pune pc o noștri. ' nbu|d fi pleacă. Robert: — N'am mal putut... Oenevleva, pc cînd mama Calhiard desface pachetul și Genevieva: — Al să începi să-mi vorbești, .și asta mă k gătește:— Ei, va să zică avem și grevă... ilaf? Mama Cathiard, ultindu-sc chioriș:— leu nu știu împiedică de la lucru... Robert s'aproprie dc pinzâ... Gcne­ vieva o 'întoarce pc dos... Uite, vezi ?... Nu— nu... nu vreau... Domnișoară... AI să rizl lear dc mine... Cătră .flama Calhiard: El, daGcnevieva: — Cum, nu știr?... ( Mama Cathiard: — O, mal intăi leu... nu mă ocup de coșul cu portocale ?... Mama Cathiard facc-o mișcare, arâtind c'a uitat și sc duce să caute coșul cu portocale tn■« de daraveri de astea... De loc... Oenevleva: — Nu poți spune, că nu știi, că lucrătorii tr'un cabinet din fundul incăperci. Robert: Scumpa mea Genevieva... Prietenii tăi, mă scot 1D>diiar acum, întrunire in sala Fagnicr... și că peste un din fire... lini fac rău... Credeam că n’o să pot să aștept ceJ- Poate... greva să fie votată. ca să se isprăvească, masa... Și dacă adineoarea n'o șterMama Cathiard : — Asta se poate... asta se poate... Dar geam din sala de biliard, unde beau cafeaua, vorbind de ,w »u Știu nimic... Și, cum voițl ?... femei, de nemurirea sufletului, de socialismul papei, de tnr . .va:— El... N’al auzit vorbind pe unii și alții?... de cal... cred c’aș fi izbucnit.. .Viei se petrec BJCU.l.deslul tărăboiu, Ieri sară... Și afișele cele roșii... vinătoare, lucruri îngrozitoare... și uite cu ce-șl bat capul IeI...Gum Msm scîrboșeniile astea. poate trăi oare tata cu niște asemenea nepomeniți idioțt.. Dir S Ca*l,iard î — El da... Am auzit pe ici, pe colo... Genevieva: — Așa Iești tu, tu săsești că toată lumea le imr ■ * na mea Domnișoară, la vrista mea... Toate idioată... Dar știi, că înainte dc a pleca, vor veni pe aici?... Oetini,» lntr^ Pe“° ureche, si-ml Iese pe alta... Robert: — Ah, aici au să vorbească de artă... pentru-că se pricep și in artă... Nu vor mal fi odioși, ci numai cit Mama maI binc> cîi nu vreI să SPT' vin «s ard :—Sfinte, Dumnezeule... credeți oare caraghioși... Și starea asta a lor mie iml face bine. Iml d știți 8Pue m*° daraverile lor... Uite ce-I... Vreți dă oare-carc mîndrie de mine... Mama Cathiard se în­ i%- 'de 1Cred .eu Crcd că"s nuniaî ni5te zvonl,rI toarce cit coșul dc portocale. tine.„ n laz- și că va fi grevă cum va fi în palmă la Genevieva : — Acum... ia o carte... cetește... și tacl~. răspunsul tatălui D-voastră, dat delegaților... Cătră Mama Cathiard : Să-ncepem... Robert se așază pc-o Oene'vievr trage “^șurile... nu te teme. canapea : Gcnevieva se așază în fața chevalelei, pe care o ftrde jJ-ja J — Vor face bine... Tata Ie aproape a-șî așază cum sc cttmnc... Cătră Robert: El, cetești ? Robert, pe jumătate serios, pe jumătate in rts: — Cetesc, clZ rea7 Iel a fdcut. tot ce i-a stat prin putință... .•/ niaI mult de cit putea face... Dacă se incă- in sufletul tău... Genevieva: — Cit Iești de plicticos... Tăcere... Mama ?er>evieva^ ard: — Fără-ndoeală, fără-ndoeală... Cathiard și-a luai poza. Genevieva compară modelul fi n Ear feciorul D-tale ‘? pînza, cu mici înălțări din cap... Nu Ic tocmai așa... Capul q tnevievn . ardJ — Feciorul mleu ?..puțin malJa stingă, mal aplecat-., mal... A, bine... roarte u"1 “Nil ni» P’ da> feciorul D-tale.., N'at să-mi spui bine. Nu\nal mișca.. Dinsa sc scoală, așaza ede-va cute <X,'C ,le feciorul D-tale... la rochica maniei Cathiard, ți privește efectul.. Apoi, cii-n «tiM a’are 7, ;^d’ cn,)l încurcata: — lei »e tinăr... ic gest dn pictor: Ce frumoasă... ce accent., ce desen... Ge... % fe’ea 18 h£te‘" Ec lasă t,r*t dc UH’1 dc :drir— Alt- Sfirscsfc fraza-ntr'un gest. Apoi sc pune- să picteze,.. Tă­ waiat cum se cade... Ic băiat bun... Cit despre cere,.. Ah, tonurile astea de fildeș... tata asta săpată și supta... scofilcitura asta... Ce-va splendid... Tăcere. D«pâ 3‘ potrivă, pare că-î dintre cel mal clle-va clipe, Gcnevieva încruntă sprincencle, lața paleta pc genunchi, devenind mai atentă, mai gravă... Dar nn. nu : î’ Doamne Isuse llrisloaso .. Cel Ie de loc așa. Nu știu ce-I a-zI...Nu mal găsesc expresiea... i > •‘sernenea lucru, fertați-mă Domnișoară, âlnt Manta Cathiard, nu mal al aceea-șl expresie... Figura D-tale ZSrObi- �î REVISTA' IDEEl 42 ! REVISTA IDEEl astă-zl Ie aspră și plină de răutate - M-mm 1 Cathitirll *c Aâzncțlt! să-fi schimbe figura .. Nu •• TU-- nu-I așa... Nu Iești de loc îu sentiment... lea o înlltțișare tristă;., trista de. tot.. D-ta nu Iești rit... ci tristă, trista do tot... Adn-țl aminte de ce ți-ăiir spus... Eă ca și cnin al avea o imzȚrie mare... o duroro mare... fă ca și cum ni plinge... rața mamei Calhiard ia o .expresie sinistră lea mdrcajda umpra Geneoievei priviri ea de Lipomcă, Robcrl, cure, ă ur­ mării toată această scenă, se scoală de j>c ctinapca... hi... nu roii pricepiCn nare-care nerăbdare: t.a si cum al plinge... Dnar nu Ie atita de greu- hitenzitalea pruncei Irătrină și flxitalca-i deriniiid rit iotul stingcrdoarei Gcncuiena, cuprinsă de-o data de un fior, se scoală și se dă îna­ poi... De cc le ulii la mine așa ?..; Nici o dală nu te al uitat la mine așa... Iești bolnavă ?.-. Robert, intervenind, asprii: -^ Gcneyieva. Genevieva/ necăjită: Ge al cu mine... ■ Robert: — Iești prea nervoasă - N’ar chef de Ițicru... •>! D-ta, mamă Cathiard, du-to acasă... Mama Cathiard se uită la Gcncvieba și la Ilobrrl, cu-n feliii dc prosteală, acum... Mult mal nimerii,, crade-iuă... Mama Calhiard sC scoală și-fi scoale gălclclc dc pe iea. Gencvieva: — De ce zici jisla... Do ce lari asta ?... Robert, impunător: — Te rog— Nu mă sili a face mal mult.. Genevîeva, punind jos paleta și penelul, ri plătind pc mama Cathiard : — Vil atunci rriineP... Robert, ou viociunc: — N’are să mal vio... Genevîeva, afifală, jignită: Dar... do ce ?... Robert, tăindu-î vorba ■ — St... Genevîeva: —Iești nebun ?... Ce te-a găsit ? Robert... Ah, Robert... Și tu al niște ochi de te sperii: reVar.șă răutate. Mama Cathiard, isprăvind dcsbrăcalul, stind să plece.: — Domnișoară... Domnelo lloliert... Iertați... Robert: — Lasă, du-te acum, mamă Catbiard... Și nu duce din casă asta prea multă urii— Mama Cathiard iese inert, greoiu, părînd nedumerită. Gcncvicvasună. Camerista sosește, petrece pc mama Cathiard, care, inainlc dc-a dis­ părea Ifi arată profilul aspru, pc fondul luminos ol geamllculiii sălci. SCENA IV: Genevîeva, Robert. Genevîeva; supărată, șlorgindu-șî ochii umezi: — Să mă umilești iu asemenea chip... in fața unei bâtrînâ cerșe­ toare... Ah... Robert: — GeneVievaU. Genevîeva: — Fugi... nu mai vorbi cu nune;.. To urăsc... Robert î Genevîeva... Genevîeva: — N’aș li crezut nici o data asemonoa lucru din partea ta... Inlfun hohot de pline.: Al nebunit dar de tot?.., Ce-va cum nu se ponte unii odios... Ge va gindi acuma de mine... Ce va spune de mine ?... Robert: — Nu plinge... Cind vor veni aici nu trebuie sa te vadă de loc c’al plins... Ascultă-mă... Dacă al ți fo=t o artistă mare, să Iii iu stare să dai omenire! un capo­ doperă,,. de suferință și milă— ar ii ce-va minunat— Dar, pentru a pune, o clipă, in vieața ta trindâvă, o distracție sau o vanitate, să te joci cu durerea și mizeriea unor sărmani,., socot că-I rău... că Ie ce-va nevrednic, de-un suflet nobil... Genevîeva, atinsă: N’am pretențiea că aș li o maro ar­ tista... Cu toate astea, inedaliea mea... dc la Sidon... dcanul trecut, tot însemnează, mi se pare, ce-va. Robert: — Eleata nica mititică.,. Genevîeva: — Tu mfi iriți., mă iriV... Și mat intftl de toate, te-a rugat cine-va, ca să vil aici?... Aice leu-s Ja irnne... Ce cauți aici ? Robert, foarte Idind: — Vream să te fac să-nțeleglGenevieva, adu-țl aminte de admirabila noastră mamă, ale cărei virtuți apărar.l aceasta casă, atita vreme, de neno­ rocirile cari o amenință astă-zl... Genevieva: — Ce vrei să zici Robert: — Vreu să zic că lea ți-a încredințat o da­ torie mare, cca mal frumoasă, mal dulce misiune, ce-l dat Ea-ndeplinească unei femei: potolirea beției forței, mijloci­ rea pentru cei slabi,., educarea ignoranței și brutalitâței.. Datoriea aceasta, pe care nu-fl cer s'o duci, ca mama noastră, care a fost o sfinți, până la cea mal totală uitare de sine... cum al indeplinit’o tu?... Genevîeva: — Uite cine vorbește de datorie. Tocmai tu, care-al plecat de-a casă... tu, a cărui vieață renegați Ie cea mal mare supărare a tatălui nostru... In «i «ade să vorbești de datorie, într’adevăr... Robert, cu hotărire: — leu cat să-rn! îndeplinesc da- torioa, după puterile mele, in altă parte de cit aici > nu pot fnco nimic... Dar tu trebuie siî ți-o îndeplinești airî Genevîeva: — Fac și leu aceea ce pot... Sint hmi-i ’ ’ toți... dau la toți.., Și toți mă urăsc,.. cu Robert: Nu trebuie sli știi hă dai numai bani siir mana mea Genevieva... Trebuie să știi să dai coiistiînPi speranță... iubire,.. . Ț s Genevîeva : — Fă- bine și spune încaltea, că .sint fală rea— 0 Robert: — Nu, nu leșil rea..^ Dar nu.țe pricepi șa fli iubitoare... Mama noastră se pricepea... Și marea lei pîl(J a, plecat de.iucl... Robcrt.il ia minele șl o atrage spre'id Ah, do-aș putea face să treacă o parte din cugetareame'i într'a ta— Ge.ncviemi se dâmoleșle intru cil-na, sc. liniștește' Dc-aș putea, face sftințjreo parte din sufletul mamei noasir inlr’al tiu. Genevîeva : — Mă plictisesc aici... Și toți âamenil acestta fac sfi-inl Iie teamă de lei.. Sint răi. Rohcrt: — Asta, din pripihă că tu Iești prea departe dc Iei... Nu există inimi rele... ci numai inimi, pr«{ (|p, parte una «le alta...-și cari nu se-nțelt'g... prin atita. de­ părtare. leală nenorocirea cea mare... Re aud voci pe scară Prietenii tal... Șterge-țl ochii, zimbește... O imb'rățifază.' Nu mal fr tristă... , Genevîeva: — Luni vrei să nu fin tristă, cind im! vor­ bești tu ?,. Tu îmi spui pururea lucruri pe cari nu le pricep. Robert: — Fiu>d-că sufletul tău nu Te. acolo undc-1 al rnlcti— Noi nu slnlem dc aceea-șl parte a durere!. Genevîeva. gindiloarc, cănlind sa priceapă:—De aceea-șT parte a durCrel... Intră Capron, Duhormel și Dc ia Troudc. SCENA V: Acrca-fî, Capron, Duhormel, De laTroudc.jj Duhormel: — Și noi cari socoteam, că o să vă surprindem In plină lucrare, Domnișoară. Capron: — In plină inspirație.. Genevîeva : — N’am avut dispoziție... Am dat drumul modelului.. Robert s’u apropiat dc gcamlic și are acrul că ar privi pcisagiul. De laTroude, e.ramininnd studiile, dc. pe păreți: — Tot revoluționară, scumpa mea Genevîeva... Chiar impresio­ nistă, dacă pot zice așa... Alb... roz... albastru... Ce-I asta?,. Arălind o pinză : o moară ?... Genevîeva : — Ah, Domnule de la Troudc... Vezi bine că Ie o lemne bălrină, care adună lemne. De la Troudc : — Asta?... Să vedem..; Punindu-șimono­ clul, și privind mal cu luare aminte; El bine, la infăea vedere, această femee batrînă am crezut că-I o moară... De nlt-feliu, cu școala asta nouă, mă înșel totdeauna... Marea; femeile bătrine, cari aduna lemne, morile, grădinele, turruele.de ol, certurile pline du furtună... ie acelaș lucru, exact... tearta-nil sinceritatea, scumpa mea copilă... Dăt, știi,iu pictură, ca și-n politică,ca si-n toate... sînt o rablă hâtrină... leu sint pentru tradiție;! veche .. Do altminteri, inclntător... Pline «le lumină... și de talent... Examinează și alte studii... Foarte Capron: — ciudata. Nu asculta ce spune— Mal in tăi Iul il place să te 'necăjească... Și apoi prietenul nostru De la Troude ie ceea ce pictorii numesc un lilistiu, un băcan; De Ia Troude: — -Mă incintă. Capron : — cătră II incinta... .. Genevîeva, Duhormel.: — Puțină bere, Domnule Duhormel ?... : — Bucuros, Domnișoară... Gcneiucua toarna Duhormel bere... Mulțumesc. a .,? Genevîeva: — De cc n’a venit și tata cu .D"v®a8»Jrn Duhormel: —Hargand are de vorbit cri Maigret... e > cred c’are să fie aici. • Genevîeva: —- Ce se mal știe de la întrunire? Duhormel: — Fără indocală va fi adus vre-o nouiu Maigret... Avem să știm îndată... Genevîeva: — Sint nerăbdătoare... rni-I frică • ț Duhormel: — într’adevăr, asta nu-mi place__e cum... Mi-I teamă să nu fiu nevoit să amin marea vin. pe care voeam să v'o dau. Genevîeva: — Te. temi mult, nu-I așa? cazul de « Duhormel: — Mult, nu,. Nu cred că-I asta va peste măsură de îngrijit... Dar Ie sigur că regiunea 7rv., cunip1»1; îi tulburată cite-va zile... Genevîeva: — Tata vede lucrurile în negru, Duhormel: — Hargand Ie | dosea lucruri, cari nu sint... ' . prafăță de cit in adincime;.. care părăscșlc pe De. la Tronde : — De c© CfPf0!’revă aid, n 11 fost nici o dală?— lentă ce el l’e .°nf să no-nlrebam... m’l’*1^1 Jel- — Negreșit’ I)ul,or5L„Vide. așezindn-sc lingă Gencvicvn ; — Negreșit... pe la '. _ El, și dac-o li grevă... Ce-i o grevă ?i.. Mal CflPr?rti‘că de la început arăți față «le lea energie... și -O *,< nimica.. nimic... Ce pol acest! nenorociți, îm‘u-l ce‘ Cfiascl putori industriale și linanțiare a lui llarcotrh’a nnr’ vă avea Tel oare energica trebuitoare kiid^eva. eu inociune: — Te-ndoeștl ? (jene*1 ___ Domnișoară... M’ain exprimat rău.,. Nu opf0";. de energica tatălui D-tale— Din potrivă ie un urf hotărit, Ib.irle brav.. Ne-a dat de atltea ori o'11 - l-o minunata împotrivire. Dar,cele ce se întimplă 1|oveZ! «înt si ‘lin vin:i ,uI> cum s’ar zice. ^'«pvicva : — De ce? .. °c on; — le și «Unsul un visător... Crede in ihibunăD’Prf,i.1M,.kir de jos... Kidicind minele spre ccriii: Crede l’*ir,!lrilizar.irca muncitorilor .. Ce greșală... '"r'rtevleva : — Mărinimoasă, orl-cum. Snj-ofu — Nu, Domnișoară, nu sint greșeli înăriiiici numai pur și simplu greșeli... Lite, a îngăduit r10-1 'mulle lucruri s.i-I copleșască uzinele... A lăsat s.i.se Stavolte împotriva lui, sindicate, tot leliul du asociații, cari . jmoârl'M m'unce-, slăbirea autorilățo. patronale... săWhiti revoluției dai unul lucrător cil de puțină 'una Stare și libertate, il înveți cu nărav.,. zLsta-( știut... Duhormel: — Atirna... Capron; — De cp atirmi ?... Nn... nu.. Lasă-I puțin frl«1 globod... s I'd >il vlnt— si zvirle... și o ia peste cimpl... 4 dramă totul. De mult de cind observ asemenea lucru... jflrnuiliă' și doctoral... Proletarul Ie un animal ce nu se noile liduc.'i— ce nu se poate organiza... Nu-1 ți-I in friu de cil flcindu-l să simtă, tare, zăbala-n gură, .și peste foldurl luciul... Toate astea i le-am spus mal de mult iul llargai'd— Pentru-că, cu maniile lui de emancipare, co brutăriile și măcelăriile lui cooperative... cu școlile lui profcsionJe, cu societățile de asigurare și de retragere... tu societățile de prevedere... cu toate aste invenții socia­ lele, da, socialiste, prin cari, departe de-a-și întări nu1 Ierta, nu face de cit a și-o micșora, chiar a și-o pierde... ne ingreuc si uu prime,jedupște și situațiea noastră, care linlcm nevoițl să ne modulăm după iei... Trebuie să se u-rcilințeze acuma, c’aveam dreptate.. In urma unei jnișâri a Gcncuicvci: Ține samă Domnișoară, ca uu crod să fcacurna o greva.. Ca si Duhormel, sint încredințat că s«-l de cit o simplă mișcare trecăto.ure— care nu se in-tf teueează pe nimic serios... așa că va li lesne de potolit... Ihr.ișyoi să slu jasca pentru prietenul nostru, ca avertizare, wleclie... ca să înțeleagă in line, că nu-I alt mijloc de Jup'iiit asemenea brute, de cit acela de a le ținea' friul 10 scurt.. a le stringe-n șurub, cum zic :elc... Face nuș,ruai de a xlringc un șiiruh... Dar asta, serios... puternic, dr nici o milă. nt? i rou(’C; — in principiu, și-n general, leadevăjr SPUI) scumpul mleu Capron... Cu toate că poate, llulL -*1 ‘ie yiR-« Dar aiul lucrurile se schimbă— W-hirTll,\l Po,uilldul, ideile moderne, n’au prea pitruns b '.Agitatorii n’au trecere., in orl-ce caz nu multă, S ?‘tr\ lu^ătorl... lr(iJ,yOn; Bravii noștri lucrători... Valeu,., valeu... ' Capro T.rOlU’C : ~ Nicf vorM ' fi,a*va ^ar ce Z*C1 ,b? acest Jean Boule, care, in ^’lurrăt ' a izl?ulit rnii™ ^000 de lucrători... 5.000 |.OrJ’ car>» pălii acuma, s’au împotrivit la toate abc |'a inate îndemnurile la revoltă'? frazeolog— W nu.,T’0u^c •*— la un deficrcerat... un frazeolog-. CaprQn.' r,'( ° că ar li cine știe mișcareP '^reatiT" ^.:ira'ntl°OAlă.. făr;t-ndoeală... Cu țoale as» r'* ar> niariiirise.ște influența acestui om... lei susP0|||pnita Un rnarc *i,ir 'Ic vorbire.- că-I de-o înfocare îillirQ- că” W :ire sl,iriL ri,r tlc propagandă .și de oiJ^buie' fT? 11,1 h,arp curaj.. Ccea-ce ie mai mult de lîe* cit dcr0,lin^lt’ ,,rag;i ,le ,a Troutie’ ca sa PoH^itaîl0^?61— sPuI l^lc— Asemenea calități n . ,°Bit aristocratice și burgheze. Astea nu lei, neVîevaS.U lctrUl unuI sBnplu lucrător. h^’iosc *eu 11 u sint atit de asigurata ca D-ta. Mț TrourfaC,<lil '^an R°ulc— Ic-ngrozitor... scumpa maa Genovieva, n’ai dre.pl'hmnll.,; |n fond oamenii nu-s nimic, fiind 48 eă pop totdeauna ca să-T răpul... Numai ideile wint cum­ plite... Din punctul de vedere al ideilor inse, situaiiert mc., o repet, iesle cum nu se poate mal bună... ™ vedem... de ce ar avea sa se plfogă lucrătorii?- De ce ar putea să se plingă ?... Sînt cum nu se poate mat fericiți... ‘ Capron:— Prea fericiți... Tocmai ceea-ce le-o imput... Dc la Troude:— Au totul... salarii bune... asigurări bune... și p»> Hngâ toate astea și sindicate... ceea-ce, din partea mea «i de acord cu D-ta, scumpul m eu Capron, găsesc că Ie prea mult... Capron:— Ce prea mult... ce-va scandalos... mon­ struos... Aprinzindu-se lot mai mult: Cum? .. Niște lucră­ tori..1. niște simpli lucrători... oameni fără nici o nrvățatură... fără nici o moralitate, fără răspundere în vicața lor... și cari n’au nici Un ban... cari minincă, sau rnaj bine, cari beau tot ce ciștigă... pe măsură ce clștigă, să afbă dreptul să se întrunească in sindicate, ca uol, patronii ?. , Să se apere, ca noi, patronii, și-ii contra noastră ?.:. Dar de cit să admit un drept alit de. afară din cale, și anti­ social mal bine bnl dau foc uzinelor .. Da, le dau foc cu minele mele... Iji mișcarea pc care o face Robcrl: Ah, știu... D-voastră prelindețl... Robert, eu foarte mare raccală:—. leu, Domnule..-nu pretind nimic . Va ascult .. Urmați înainte...' Capron:— El, ol. D-voastrâ prctindHI că ideile se schimbă, ca s’au schimbat... că se vor schimba, intr’o zi... Așa ie ? .. Robert, foarte nelămurit: — Dacă voiți... Capron: — Ef asta nu mă interesară .. Ceea-ce voesc să constat,, o că interesele sînt nestrămutate... nestrămu­ tate, înțelegi?... Și interesul cere ca leu să iui îmbogă­ țesc, ori prin ce mijloc ar li, și cit de mult voiu putea... N’am nevoe sa știu de una sau alta .. leu mă Îmbogățesc și pace .. Cit despre lucrători... Ici ișl primesc salariul, nu ’C așa?... Să ue slăbească .. Doar nu-t voi, socotesc, să stabilești o comparație intre un economist și un pro­ ducător ca mine, si stupidul lucrător, care habar n’are de nimic, care habar n’are de ceea-ce ie Jean-Baptiste Say și Leroy-Beaulieu .. Lucrătorul, tînărul mieii prieten, lucratorul Ie cimpul viu pe care-1 desfund până la stratul pietros .. Aprinzindu-se... Ie cimpul pe care-1 răstorn in brazde mari omenești, pentru a sămăna in iele bogățiile pe cari- le voiu recolta, pe cari le voiu strhige in lăzile melc Cit despre emanciparea socială .. despre egalitate .. despre, cuinii ziceți, cit despre solidari Lite... Nu văd nici un rău să se inteincuze, pe lumea cealaltă.. In lumea asta, inse .. nu vreu să aud de nimic... Jandarmii și lear jandarmii .. mereu jandarmii... leată cum dezleg leu ches­ tie.! socială . Duhormel:— Mergi cam departe, Capron , leu nu sînt atit de csclusiv ca D-ta.. Cu toate astea nu pot nega, că in cele ce spui feste foarte mult adevăr .. Capron:— Negreșit .. doar nu-s -niște vorbe in viul, leu nu sint nici visător, nici poet.. Sînt uu economist .. un cugetător .. și, nu uitați, un republican.. uri adevă­ rat republican ... Nu spiritul trecutului vorbește in mine... ci spiritul modern .. Și, ca republicau, aveți sa ma vedeți în in totdeauna gata să p;« apăr sublimele cuceriri din ou, in potriva lăcomiei nesățioase a sărăcimef Duhormel: — Ic lucru sigur că nu se poate schimba nimic din ceea ce le... Intr’o societate democratica, bine constituită, trebuie bogaț’ ȘÎ săraci... asta I lucru vădit.. Ce-ar ajunge bogății, daca n’ar li săraci?... Și ce sar face sărăcii, dacă n’ar li bogațl ? Capron: — Neapărat . Trebuie să existe sa rad. ca sa facă ne bogat1 să simtă .și mal mult valoarea bogățiilor or-. Și trebuie să existe bogațl, ca să dec celor sărăci pi a tuturor virtuților sociale. Duhormel: •— Minunat de bine schițat.. De la Troude : — leala o frază, care ar trebui să sluiasca drept epigraf tuturor constituțiilor noastre. Duhormel: — Asta-I alit de adevărat, In cit vreau să vă fac o mărturisire... O mișcare dc luare amin c ..știți ca leu sint vinilor..-. (Jind Ieram inse $rac. . tulra Căci am fost sărac, Domnișoară- ȘrrguM-• Și vedețil că omul nu moare-făml Ieram sărac, nu puteam admite să he vinatoril privilegiate . și, vă spun drept, ina revolta faptul ca nu se dădea la lume dreptul de vinătoare, cel puțin pe domeniile Statului.. Cind am ajuns bogat, rm-ain sclumbal de-o dală părerea ~ . Capron: — Făr.I-ndoenlă- Ți-al deschis ochii- al văzut limpede.,.. , • , . „ , .... Duhormel: — Numai de cit mi-am dat samă de utili- �54 REVISTA IDEEÎ REVISTA IDEEI Ldwi economică n marilor vluălorl, in cari vezi oameni devotați cheltuind cite trei sute de mii de- franci pe an, pentru hrănit faeanl. . v Capron t — Foarte nimerit... cUtiHtatea economică a ma­ rilor vinători»,. . Duhormel; — Pentru-că... să fim drepți», ar h in state oare un sărac, un vînător fără învoire, un braconier, bună-oară, să cheltuească trei sute de mii de franci, Bă hrănească, pentru o vinfttoate, fusanl r Capron, cătră Roberl: — Răspunde-L te rog., Duhormel: - Și acești de trei sute do imi de franci,. unde se duc Se duc la tontă lumea... Mulțimea il bagă In buzunar. , , ... ., Capron : — Vedeți co mamă bună-t societatea.. chiar față de vină tor ui contrabandist. , . Duhormel: — Fără-ndoeftlă... he-tiife folosește deduci... Capron : — Nimic dc zis... Economiccște, științilicește, nnitematicește, hiniic de zis... Toată chestica stă aici... Duhormel: — Afară de asta, pilda mea dovedește, că ii-I foarte, ușor tuturora să se imbogățască., cu calcul, cu economie» respectind legile... Capron; — Ei, du-te și le predică asemenea învățături... Te vor trata dc exploatator, și-țl vor urla Carmagnola in față .. Face ure-o ci|i-i>a pafî, pc loc, furios, cu minele la spate. După care, dc-o dală, facînd un gest par-c'ai' jislrlns un țuriib: Să-I stringl in șurub... 8ă-I siringi in șurub,. Alta nu-f de făcut... Călră Roberl. care s’a apropiat de grup: Da., da... Rizf, înalță din umeri.. D-ta-foști tinăr., crezi in toate mofturile, in toate palavrele... lasă c’al să vezi mal tirziu... Duhormel: — Așa am fost cu toțif... cu toții ani lost ca D-ta, Robert. Dar vicața, experiența vioțcf sc-nsărcinează sa ne indreapte ideile și să ne. vindece de toate infierbintările noastre,. O, vieața., Nu-I totdeauna o jucărie,, pentru noi mal cu samă... De la Troude: — Avem necazuri, decepții, suferințl, afaceri, îndatoriri grele, pe cari cel săraci nu le cunosc de loc... Săracii sint liberi». Fac ceea ce vor... N’au să se fiind cască de cit la sine,.. Pc cită vreme noi.. Oftează... Dar ceea ce le mat cumplit in situațiea noastră, le că nof nu putem măcar să devenim săraci, cind voim.» Uite, bună­ oară, scumpa mea Genevieva,. leu am visat totdeauna frumosul vis., să am o mică țarină,, o căsuță... o văcuță,., un căluț... și două mii de franci .. nu mal mult, două mii de franci, pe cari să-I ciștig, cui tivi ndu-ml țarina.. Să fii sărac... ce bucurie,, ce-ncîntător ar fi,, ce idilă plăcută, virgiliană... Să nu' mal al rcsponzabilitațl sociale,, dclatărl de stomac, să nu mal suferi de ncrastenie., de gută sau de podagră.. Pentru-că săracii nu știu ce-I guta, norocițil de Iei., El bine, nu pot, măcar prin vis, să fiu acest sărman fericit, sănătos și senin. Genevieva: — Ce te împiedică ? Dc la Troude: — Dar, scumpă copilă, am prea multe hoteluri, palate, păduri, vinătorif, atițl prieteni și atit slu­ gărit... Sint înlănțuit, ferecat de ghiuleaua asta : de bogăție., Oflind : Și trebuește s'o tirîl... Capron fi Duhormel aprobă, oflind și dinții și ridicind minele spre ceriu. Genevieva, scullndu-se ți indreptindu-se spre ușă : — Și tata, nu mal vine... Ce să fie? De la Troude, cătră Duhormel ți Capron: — Vedeți?... • H%Ce *n6rbată lc--- Oare săracii sint vre-o dată-ngrijațl Sc scoală,.. Și ne invidiază pe noi.» Inlorcindu-se, vede pe Robert, care elă rezemat de geamlicul atelierului... DCt S» a'a r.ctras> Robert?.,. De ce nu spui nimic ?., bert, care in timpul acestei scene, o dai semne de ne­ răbdare: Ce aș putea să vă spun ?... Voi sîntețl surzii cel veciniei,, voi n’auzițf nici pe cel ce vă imploră, n’auzițl nici pe ce( ce vă amenință , Cu mal putină milă, si cu o in' gfnfare mal cruntă și maf cumplită, v’asernănatl cu cel de acum o sută de ani... Cind Revoluțiea lera asupra lor, cmd Ic înfigea ghîarele Iei în carne, și le sufla in față giflitura de sînge.. Iei ziceau ca și voi: «Nu, nu-I nimic.. Așa a fost de cind lumea, și așa va fi totdeauna,. Ceasul celui cărac nici o dată nu va veni». A veuit, totu-șl,. cu Batirul, cu ghilotina... Capron : — Ce tot ne cințl acolo ?... Revoluțiea?., Rcvoluțiea noi ani făcut-o. Robert: — Vola-țl fiîcut’o... Dar acuma vă dă de ripă,. » "n zPom0t nedcslnșil, strigăte incă îndepărtate, ful ‘ ■ I ^esc^^n(1 fereastra și arătfnd in direcțiea zgomoiului. Ia ascultați... Toți lungesc qitul cătră fereastră. Capron : - Ce Ie ?... L* bite, Săracul, vine... In atelier se face tă­ cere, Strigătele se apropie; Clnlccele se deslușesc mal bine. Gtle-fi Irri ascultă, lungind lot mat hiillt gilttl, nendțeațl, galbeni ca ceata. Vine Săracul... Săracul pe care-1 tâgrtdueal, Domnule de la Tourde,. S ft r a c ui pe care-l munceai, pe care-1 ridicai in mari brazde, Domnule Capron.. Strigătele de: „Trăeaseă Greva" se. deslușesc chiar bine. .L’auzlU acuma cum vine ?... Astă-zi aici.. Mine, va fi |a voi. Mine, pretutindeni.. In zgomotul surd, in lropăeltta unei goloaie in mers, s’aud ritmurile Carmagnolcl.. Mă tem, Domnule Duhormel, că vinătoarca D-voastră va cam li stingherită puțin .. Roberl închide fereastra.. Ce, aț( is­ prăvit ?. Nu mal ziceți nimic?... Unde vale oare aprin­ derea voastră de luptă... undevi-I vitejiea ?... Ațf Început să dațl înapoi ?... Ce... A fost d-ajuns numai să clnte ne cule Clțl*-va săraci... ca acuma să stațl tăcuți... Îngălbeniți °Capron : — De groază?» Co spU:... Poate D-ta... leu,.. Le voiu arăta leu... zgomotul și strigătele cresc.., Arăltnd pumnul la fereastră.- AlizerabiliL» De la Tourde, slăpimndu-ți frica: — Da-le pace... Nu vezi că-s beți... Robert: — Beți ? Toate... Dar de ce ?... ?tițl de ce ? Caoron: — La urma urmei mă plictisești... Ce cauți astă-zl aici?... Ce cauți aici?... A, acum Înțeleg... Sint prietenii D-tale. . Și-al venit.. A.. Robert: — Vină-țl in lire, Domnule... . Duhormel; - Lasă... lasă... Nu le nimic serios... Lu neputință să lle cc-va serios .. Glumesc... Genevieva, tngrijală, uilindu-sc spre ușa mereu : — tata nu mal vine... . . n Capron: — Oare să se b inclus porțile castelului ?... Genevieva, tulburată din cale-afată, sună ft aleargă In sală, anlccindu-sc pe balustrada scărei: — losof... Adela... Baptist... Se aplecă mai mult .. Închideți porțile... puneți să se închidă porțile... Agitată fi trenuirind, se întoarce in atelier unde Robert cată s'o liniștească... Doamne... Doamne... , v . , Capron ; — Cel puțin dac-am putea să ne întoarcem mă­ car acasă... Hargand apare... Uite și pe Hargand, in sfirșit... _ . . .... . Genevieva: — Tată,. Tată... Toți înconjoară pe Hargand SGENtA VII: Hargand, Robert, Genevieva. • thnlo strigăte, clntccc, ca nn murmur tic imluri. Al‘,ra'l cani tjalben, dur foarte liniștii, s’a așezai inlr’iin l!‘tr^^\iiconjurat de Genevieva, tremurindă, și de Roberl, dus pe 'ji'1'11 ’ —Genevieva, dă-nil puțină apă, te rog.., H8r? z jj toarnă apă inlr’nn pahar. Hargand o bea cu ^',rl,,^[ullăincsc, fata mea... O scurtă tăcere,.. Dar tu, ' ’%bLhert: — TaW .. uireand: — Locul tău nu-I aici .. Nu vreau să tesilesc i.fff intre sentimentele... intre ideile tale... si mine... Vobert—TaU... Hareand: — Vel pleca astă-sara... ' bert: — Tocmai voeam să-ți spun, tată... Stingherit ■ifios..- !>**» înainte de plecare, dă-ml voc... fl Hargand, intrerupindu-lNici o vorbă, te rog... Nu-țl . ' ut nimic... Nu te învinovățesc de nimic .. In mijlocul multului, s'attde deslușit: „Trăească Roberl Hargand... Trâească greva*. Roberl, înmărmurii, cală să protesteze. Hargand Îl oprește cu-n gest O scurtă tăcere, foarte bnpoitorâtoarc. In cele din urmă Hargand, vădit mișcat, cu uocta puțin schimbată, urmează: Nu te învinovățesc de nimic.. Dar nu mări, prin vorbe de prisos,, distanța du­ reroasă pe care acest eveniment o pune a-zl intre’ noi., Robert: — Tată,. Tată., Hargand, foarte nobil: — Intre nof doi, copilul mteu, nU trebuie să mal fie de acum înainte,, de cit tăcere. St scoală. Robert, mișcai, se aruncă in brațele tatălui său: — Te iubege... te respect,. Și am încredere . in mila-, în drep­ tatea h*-. i‘l cUPa asta o pleairă, aruncală de-afară, spărgind un ocinii de sticlă de la geamlic, sr se irostogolește la picioarele lui Hargand Genevieva, scoatec un țipăt. Hargand, ridicînd plealra:— Uite dreptatea,. Pune piealra pe-o masă.. Cortina se lasă. SCENA VI: Accia-țî, Hargand. Capron: — Ce Ie ? Hargand, privindu-ți prietenii, plin de mirare, aproape disprețuitor: — Liniștește-te, dragă Capron... porțile sint închise. Capron : — Da .. dar., calea ?... Hargand : — Calea io liberă pe la spatele parcului... Am dat poruncă să vi se înhame caii.. Vă puteți întoarce acasă fără de nici o frică .. Dar veți incunjurn puțin. Capron: — Atuncea, haldem... Strigătele, cari n'au în­ cetai de loc, s’aud din ce in ce. măi oii. Sc aude deslușit de lot: „Jos Hargand Trâească grena*. Te la Troude: — Să plecăm... să plecăm,. N’aș fi cre­ zut nici o dată, Pălăriea... Unde mi-I pălăriea... Cautindu-și tn zadar pălăriea.. le-ngrozitor.. Pentru-că, in sfirșit. grevă aici,. Unde mergem,. Pălăriea,. Pălăriea., Hargand, dtndu-t pălăriea, care icra In ochi, pe-o masa: Nu te frămînta așa, de la Troude .... Ultc-o, și stergeți-o,. Capron, cu solemnitate și luind mintie lui Hargand. Dragă Hargand,. al sleit toate mijloacele de conciliare,. i-al îmbuibat., Te-al despoiat, pentru bandiții aceștia., Le-al dat pănă și cămașa de po tine.. Ce mal vor anu,. Nu trebuește să mal stal la gîndurl.» mal Ie acuma de cit al gloanțelor,, fii tare, P^et^cdată trupe., trupe, trupe.. Gindește-țe ca nu-țt aperIIn mai uzinele tale., gindește-te că ne aperi pe no ... perl libertatea muncel... societatea., 15a Duhormel: — Să nu cedezi nici cit Ie negru sub ungni ... V CaX’" f. strins ,urubul... *• la*Troude: — Sini dezgustat pentru vecie dc libe raHa7gand‘Tdr^t:- Da... Da:.. Usatt pc «ine...U vedere.. Hal, ștergeți-o. , <ț... Capron: — Iești macar sigur de drum, că Ie Hargand; — Da , Dar ștergeți-o,. Capron: — Trupe, trupe,. Numai de cit,. , Duhormel: — Să se deo o pildă,, o «ra5niCt 1 De la Troude : - Punem temeni pe • leaCă Hargand: — Bine., hine ,7fî ieau rama>b m , 7^1 cîle-și trei... Hargand, ironic, pn'’mdu-J plccin . . de Iei., Ăștia sint tovarășii, sint ahațil miel ? Octave Mirbeau. Actul 3, h și 5 urmează. TfihGUlRl Alexandru Boda nu fe un necunoscut și nici un uitat, negreșit, pentru urmăritorii Revistei noastre, încă prin bucățile publicate intr’o colecție a Re­ vistei, din urmă, a dat dovadă că le un spirit ori­ ginal, lucru de care dă dovadă, și mal mult inca, prin articolul ce publicăm acum in coloanele noa­ stre. Nu-I precupețim spațiul pentru acesta, cu atila inaf mult, cu cit preocuparea pentru cel mal înalt bine obștesc respiră din Iei, și cu cit, o știm bine, acest articol, anuvoe ar putea să gâsască un adă­ post aiurea.. Firește, nu poate li, pentru nimeni, u*i prilej de formalizare, dacă, in lipsa, necesară, poate fatală, de. fapte bărbătești, Îndrumătoare spre mue, spre binele suprem, sint suspectate poate chiar hmi^le gindurL, Originalitatea și insu-șl bunele ginduri ale autorului, îndreptățește sau toartă , P. Al. ^ Cartea Materiei, a Idceî, Cugetătorilor și Faptelor hotnene și fotografii din vicața socială nelegiuită lestinm sociale de importanță și lumină mare D::i om, familie, popnr șl omenire penlm om, familie, popor și omenire. c 1 {ion*ai> se cxP^că că într’un stat de-o anume na-prOf. ’.ale se ffiă și străini? De și se urăsc reciaițij ?’ VoeȘc a se. subjuga și extermina unii pe înt^ nj ? S au arnestecat ? Cum de nu au remas istoric . ’ ^e’° cred‘nVb de-o limbă, cu aceea-șl a. Uce CU aceîea'ȘI obiceiuri ? Cum au îndrăznit ?* a j,/*Cest- Pr.s greșit, în contra iubirel patriei ^c°rei lrt* nal’onalitățeî și a se supune și lei batn'nd ,nwsblkl și prigonire! altor străini, devereq stiă'rl. eind Ie zicerea : fia pîliea cil ’ mal bine-n țara mea», sau: «orî & băiat, ori procopsit de pozițîea ta socială, aici, in țara la, trebuie să trăesti si să mori, căci tea ți-a /ost leagănul, lea trebuie să-țî fie .^i monmntul. In această lume mare, afară de tara ta, loc nu ie rezervat pentru tine». Cum au pă­ răsit țara, pe care Iei o iubeau ? Cine î-a constrîns ca Iei să se expatrieze și să zică: „unde Ie bine, acolo ne Ie patriea". Și cine a făcut ca și alții, de altă naționalitate, să se afle în țara lor?.. In rîndurile cari urmează, voiu căuta a mă lămuri. Acești expatriați rămin credincioși naționalitățel, din care fac parte. In privința aceasta, fac bine. Naționalitatea i-a ținut, călăuzit, ocrotit, șt națio­ nalitatea tot acest lucru le face zilnic și mal de­ parte. Poporul care și-a pierdut limba, istoriea și naționalitatea, a pierit. Străinii nu le va face ase­ menea lucru, cu bună voință și cu sinceritate. Na­ țiunea mamă de multe ori piere, prin vieața socială, care face a fi străini in țară. Națiunea mamă mal piere și prin rezbel exterminator, prin revoluții sociale, și coloniea devine stat și națiune. Noi, lu­ minați! și cinstiți!, voitorii de bine pentru toți, nu voim ca o națiune mamă să pleară, ca națiunea romană, și o colonie a Iei să devie națiune întrialt punct al pămîntuluL Noi vrem ca națiunea mamă, ca și coloniile: străinii, să existe în înflorire, după legile privitoare Ia existența omului, familiei, po­ porului și omenirel, conform viețel sociale atee, comuniste, anarhiste. IntrTun stat, se întimplă, fie cu industrie și comerț, mare on mic, se intîmplă că un prisos de populație, prin sărăcie, lipsă de lucru, Ie silit a emigra în altă țară, de altă naționalitate, fiind-că acolo găsește de lucru, îșl găsește existența asi­ gurată. Onil chiar pot să se îmbogățească, prin in­ dustrie, economie, comerț. Acest fapt arată că omul nu rabdă, nu sufere, și nici nu trebuie să rabde, să sufere, fiind-că lei are dreptul la existență. Si­ nuciderile și temnițele tot acest adevăr îl arată. Unii rămin stabili, lear alții duc în țara lor econo­ miile pe cari le-au cules după munca lor. Și această ■emigrare naturală, de balanțare, continuă, în toate statele, unde cei emigrați pot pătrunde, lei, alungațil de mizerie din țara, lor, unde lei sînt ceruți și primiți, unde mare parte din indigenii săraci, lucrători, sînt trecuțî la cimitir, înainte de timp, din pricina lipsurilor îndurate prin vieața socia.ă ne’.eguită. In modul acesta se face, ceea ce s’a făcut în evul antic și de mijloc: invazica străinilor, sub altă înfățișare, fără armă. Acest fapt arată comer-țul internațional de sclavi. Din cauza aceasta, văzîndu-se pericolul, s’a născut în indigeni ura în contra străinilor, cu toate că lei nu pot scăpa de străini. Nu Ie stat care să n’aîbă în Ici feliu de feliti de națiuni străine. Și nu se poate lovi în străini, chiar dreapta judecată ne-o spune, căci Iei sînt sub protecțiea patriei manie, care poate să Ie 'vie în ajutor, căci numai aceasta așteaptă • și ■ast-feliti șoviniștil naționali pot plăti șovinismul național prin pierderea statului lor. Și apoi, lovind în străini, șovinșt:! ar da dovadă, că nu-șl cunosc interesul lor și nu cunosc starea împrejurărilor. Naționaliztnul le bun, dar trebuie să știi cum să uzezi de Iei. . Prin faptul că există, omul, fie indigen, pe ■străin, iei are dreptul la existență și traiu, ori­ unde s’ar afla pe suprafața pămintului. Cel ce �revista. idee! 46 _ j.................... ................... . .......... .. —— REVISTĂ IDEEl — —4 r1 -* H—•—• ~ ‘ - ------ ----------- — trebuie muncesc, l. —să — tragă --o- folos — -- din munca lor și ’ lucruri le cer interesele omului, familiei, popo_ ■ și• datoriile * ■ trebuie să albă toate drepturile pe cari: tulul și omenircl, Și chiar învățăturile bune ale Ie dă întreaga materie, legile lei, bunul simț, cu­ lui Isus te ccr. lear vieața socială, nelegiuită getare' muncă și satisfacerea trebuințelor, Aliniat, calcă în picioare aceste drepturi sfinte, cari sînt trebuite ștearsă vieața socială nedreaptă si trebiue drepturile nedestructibile ale ori-cărul om, ale fQ. .. întocmită vieața alee, coiniinistă-anarhistă, după miliel, poporului, ale omenirel... Aceste vederi ale mele, nu sînt de aeord cu ve­ naționalitate. Toate drepturile le are omul, în za­ și ji se confiscă. în­ derile naționaliștilor de clase, cei plini de urăcătră dar i se fură, i se știrbează $î țeleptul uzează de Iele, cînd sînt tăgăduite, stri­ străini, cari voesc menținerea claselor. în neamul chestie vleață lor, nu însecu exterminarea vind legile nefirești^ _____ căci Ie o____ c*“~J cu’dealungarea, -» —♦* —șj dacă moarte pentru iei. Și dovadă. că aceste drepturi-, străinilor. Aceștia nu voesc a vedea că pericolul nu se pot confisca de la nici un oijb Ie cugetarea, individual și social stă în existența claselor. îej simțirea, vorbirea, scrierea, fapta, cari se pot ma­ atribuesc tot răul existenței străinilor. Mare șărlanifesta, căci nu se pot opri, confisca, cu toată o- tanîe națională fac-Ieț Se vede bine cît de dușmani prirea din partea tiranilor, lacomi, cruzi și igno­ al fericirel omului, familiei, poporului și omenirel ranți, atentatori la drepturile, libeitâtea, munca, sînt Iei. Lumina-, cea mare, a celor cu interese opuse cesatisfacerea și fericirea omului și mulțimel munci­ toare,. sclave. Aceasta o glăsuește și o probează lora cari exploatează și domnesc, Ateizmul, comuluptele și revoluțiile popoarelor muncitoare, produ­ nist-anarhist, revoluționar; drepturile omului și ocătoare, exploatate, o probează un Luigi Lucclieni, menirel, să strălucească pentru ins, familie, popor o probează fapta unql Czolgosz, cari au lovit pe și popoare, precum strălucește și va străluci în veci. idolul nelegiuit și despot al viețel sociale nedrepte, II și apoi au murit, pentru că n’au preferit a trăi în o O altă chestie însemnată le chestiea exclușilor,' luinehoață, asasină, lacomă, egoistă, expatriatoare, expropriatoare, întemnițătoare, nedreaptă, minci­ care chestie nu se vede tratată în nici o scriere sau vorbire socialistă. De și există această chestie, noasă și prefăcută. Dacă Străinul n’are dreptul de a viețui și munci care privește pe atițl excluși, nimeni nu o bagă în țară străină, cu toate că noi știm că lei arc, în samă. Muncitorii, cari primesc'atît cît, sînt și așa căci nu se poate primi ideca ca briiul să fie fără mulțămițl, că nu sînt excluși, și nu fac de cît drepturi, părăsit, iei moare, în contra instinctului socializm de vorbe. Cu toate acestea cea mai său natural de, a trăi, deși întreaga materie a avut demnă chestie de luat în băgare de samă, și grija de a-1 pnțeă îndestula1 și pe Iei prin itiuAcă. care cere o rezolvire grabnică, nu Ie de cît chestiea lei Ie legat de pămînt și pămîntul Ie legat de îel. exclușilor. Această chestie, rezolvată, merită numele Ii aparține pămîntul, în virtutea dreptului natural. de iubirea aproapelui. lea vine, în primul rînd, cu Nu se poate tăgădui acest adevăr, că emigrarea, precădere rezolvire! chestiei străinilor, a naționali­ decursă din fapte economice, ie aceea ce a făcut tăților, în senzul comunist. In această chestie strălu­ ca tot pămîntul să se populeze de oameni. cește iubirea aproapelui, care nu trebuie să fie numai Ca să încheiri, zic atît: Să nu se mal prigonească o vorbă goală, și le de datoriea fie-cărul a realiza străinii să nu 1 fie urîțl, excluși, dispreț uiți: con­ iubirea aproapelui. Această chestie, a exclușilor, diții economice, mal tari de cît urile fanatice na­ Ie care dă Adevărului, dreptățel și științei docu­ ționale, cari nu sînt,.și Iele, de cît cauze și efecte mente prețioase. economice, i-a. creat pe dînșil și i-a pus în sta­ Chestiea exclușilor va să zică luptă, va să zică rea în care se află. Să li se dea drepturi, să fie ștergerea viețel sociale nedrepte și nelegiuite, va să respectați, să nu se vadă în Iel.de cît oameni, zică apropierea viețel atee, comuniște-anarhiste, cea cari au drepturi și trebuie să trăească, și să nu bună, îndeplinirea Iei. De aceea nu se vorbește și fie priviți de cît ca aproapele nostru. pentru acest nu se scrie despre chestiea exclușilor, de aceea scop să se realizeze vieața socială bună, atee, co- închid ochii toți voitorii actualei stări, nelegiuite, rriunjstă-anarhistă, spre binele și fericirea omului, sociale, spre a nu vedea această chestie de cea mal familiei, poporului și omenireL mare însemnătate și de o simțire, cugetare și mo­ Fie-care din noi ie expus, în vieața socială ne­ rală înălțătoare. dreaptă, a deveni străin, emigrant, pentru a ne fi Ie frumos oare a vorbi, a seri despre Comunizm, patrie lumea întreagă. Chiar pozițiea de străin o și a nu tinde a realiza Comunizmul, ci a da dosul, cere aceasta, și străinii au dreptul la asta. Ches- ca un soldat fricos, care nu vrea să lupte, să în­ tiea străinilor ie chestiea fie-cărul, șirezolvirea ches­ vingă ori să cadă cu cinste, ci tot amină lupța și tiei lor însamnă rezolvirea chestiei fie-cărul Cel dezrobirea ? A fi asemenea Comunist, va să zică a can nu voesc a mă asculta, vor arăta că sînt fi cu dușmanii Comunizmulul. Atunci nu^ trebu e proști ^și nelegiuițl. După cum noi zicem altora, a lua în mină steagul roșu al dezrobirel, îndes u de alta naționalitate, că Iei sînt străini, așa și a- lărel, luminel, virtuțeî și fericirel omului, fainii ceștia pot să ne zică nouă, că și noi sîntem străini, și mulțimel muncitoare, de popor și popoare-De față de Iei, și pot să ne plătească cu fapte și vorbe steagul roșu ateu, comunist-anarhist, revoluționa. la feliu cu cete cu cari ÎI urmărim. Ceea-ce trebuie Ie cu drept cuvînt al celor ce sînt pentru lup ■> să preînlimpinăm. Nu se trăește așa pe lume, dezrobire. Acest steag mal apar,in%?LeXCcăcIIei căci noi, naționalii, ca și toți străinii, facem parte Iei îl poartă cu demnitate și sinceritate, că din marea familie numită omenire. Durerile lor, sînt pentru izbucnirea revoluției sociale, comuni • străinilor, sînt și durerile noastre, și deci trebuie Exclușii pot foarte bine sil moară, main e să ne respectăm, să ne iubim, să iie ajutăm și șă timp, doborîțî prin foame, căci Iei sînt înlut I ne bucurăm de toate drepturile omului. Aceste cu desăvîrșire de la demnitatea omenească și m omenesc. Iei se compun din copiii de 1^ un tineri și bătrîni, de ambele sexe și de d10 tjOlialitate. Ic! sînt personificarea stratului Qfl-c6 n ' ai durerilor omenești. Din Ici Ie alcătuit cciuț ,nnotul 'cel mal mare de morțl, dat cimitirului. cO’^^ți-ml, dacă nu zic, cu drept cuvînt. că exclușilor Ie care mișcă pe omul simțitor, foZIÎ i cult, și-1 face a cere, sus Ș* tare, rezols’nccrchesticl 1OG căci Ie o pată de rușine și crimă, vireil re o poartă toți, cu bună știință. Nu trebuie pe cfl-uca m ast-feliu de mod cu pozițiea de trăiri “ S*eita omenească. produce pe excW> pe ncci?11 nenorociți? b(a socială nedreaptă, în care munca și satis‘ trebuințelor nu se face în mod egal, după Pcr,tru fie"eare: îu care. nu se lea în vedere ^niul-'11 Produce suprapopularea, concurența, su^producerea munca excesiva, amestecarea națioJjftăților, necgalitățile sociale, jafurile, pagubele și bunul plac al exploatatorilor, negustorilor, bogaț-lor, poruncitorilor, indigeni, străini, lacomi, nelegiuițl, LpatrioțI. nesimțitori și necugetătnrl. Pozițiea exduș.lor Ie sabica ce stă trasă asupra lululor, căci orl-cine, de ori-ce poziție și național;wte, de ambele sexe, deoil-ce etate, poate cădea |n jalnica,. amara și primejdioasa poziție a exclu­ sului și exclușilor, poziție care însemnează lipsuri, pagub.4, tiîsteță, lacrimi, durere ne ntreruptă, des­ curajare, r evolta tăcută, necaz, boală, suferință fizică, morală, intelectuală, materiala și moarte Ie pozițiea cwe lesne duce pe om la sinucidere, fuit, omor, cerșit, emigrare sau lăsare mal jos, coborifea sa­ lariului. Această poziție Ie care lacurajază pe bo| ga|I, negustori, exploatatori, în năzuințele și pur' târife lor, lacome și brutale. Cîțî din noi n’a gustat ori nu va gusta pozițiea de exclus, fie și în chip trecător ? Cîțl nu atlrnă de bunul plac și calculul egoist al bogiților, exploatatorilor, negustorilor și poruncitorilor? Cînd ar trebui săatîrnede satisfa­ cerea trebuinței persoanei lor. Social-democrați, n'ar fi pe lume, cari să propivadnească opt ceasuri de muncă, vot universa>lcgl, sprijinii e de clasă mijlocie, și așa mal «pane, dacă am veni cu toții, în mod cinstit, în Wrul excluș lor. exriușilor- Ie chestie veche, foarte ves-iîi'-h lcs’i,c'1 Jor împins popoarele lă revoluții 'lumrr^ Sau deJ'ucat Ș‘ trădat, schimb.îndu-se ^'itr ' 1111 SjC’a^-» Ch'icI împărțirea socială în i Săraci, în exploatatori și exploatați, nu Ohe0'*. i°C n’c un P0?01’" loțî cjHlea ex‘duȘ,lor Ie aceea care demască pe nii^ 01nV?rJ>''S0' Jn m°d nesineer, prefăcut, în nu’Wiiz.ri | P°PoruluI, ohienircl și în numele co^riernia111’ aratlndu-l cape niște trădători și călăi rist, d|.1a\Car'' d'n. propovăduirea Idealului Comu^U]țirnC^St IlKercs vieață și ex'Stență a omului lscri J juarl, fac un monopol al lor, de 'i' lnal ^aC'P<’?iț;e de trăiri pentru > Wubuiuulul și mulțimel celei mart și \ a,:levărului, științei și virtuțeî. Aceștia J3 Meij td.ri zie: gindițî. cum gindim noi, nov’ Vedcm nul, și să faceți ceea-ce ziSe 'ionaf’i Se tot arit de ncloleranțl și c ^riijfțSupărătorii viețel sociale nedrepte, 130,11 ito U IeI’ sub Aceștia 0111 Și înăbușitorii celor mai de samă 47 rumos socializm de scriere, vorbire, lear nu si de* acțiuni, fapte și îndeplinire. Ș ae așa sa făcut de zeci de mii de ani, și de aceea nu mal vedem apărînd vieața socială cea bună cea anunțată, cea poetică, ci o simțim numai în simțurile noastre și în țara cugețârei. Rușine celor ce au fost și sînt trădătorii cauzei celei mal sfinte de dezrobire morală, intelectuală și economică a omului și omenirel. Rușine celor ce n’au. avut în. vedere chestiea exclușilor și(nu o au in vedere nici a-zl. Cari, acel Mine de dez­ robire și înfrățire îl socotesc cu amînărî și înșelări. Cîțl nu părăsesc cluburile social-democraților, fund că se plictisesc de vorbe, fiind-că acolo Ie staționare pe loc și nici de cum nu le acolo cu­ rent de dezrobire din vieața socială nedreaptă și fiind-că ideile sincere de progres nu sînt primite de capii acelor cluburi. Nu se aude și nici nu se publică glasul celor cinstiți, cari vorbesc în favoa­ rea nenorociților excluși, a căror poziție cere și așteaptă o cit mul grabnică .ștergere a viețel so­ ciale nedrepte. ; ; Pozițiea acestora, depărtați de la chipul de a trăi, de o organirare vitregă de muncă, producere și .consumație, trebuie pururi să ne aducă aminte, că trebuie distrus zmeul cel cumplit, care cere vic­ time,, spre a le sfășiea, spre a putea exista iei. Trebuie. să ne facă a fi pururi gata a ataca și ni­ mici organizarea socială de a-zl. Trebuie să ne facă a înfiera, zilnic pe bogațl, exploatatori și po­ runcitori, indigeni și străini. Pozițiea exclușilor, zilnic să o avem înaintea noastră, casă nu.uităm a veni grabnic în ajutorul lor, spre a-I salva de rușine, chin și peire. Dacă nu stă bine omul, acest ori-ce om, nu stă bine nici familiea, nici poporul și nici omenirea. . . Vedeți c.ă în cuvintele mele, cele de egalitate, libertate și comunizm, Ie un soare luminos, care vă arată ce trebuie să tăceți. Acel mîne de dez­ robire vi-.l apropie, cu pași repezi, căci sînt ființe prețioase cari așteaptă mîntuire și sufăr în mod barbar de la o societate nelegiuita, care nu știe de Iei. Voi, cari vorbiți de comunizm și de ștergerea viețel sociale nedrepte, de ce nu sculați oamenii pentru ștergerea viețel sociale nefirești? De ce nu aveți aceasta ca țintă? Credeți voi, că nu o să fie revoluție socială, de care inse voi aveți groază, frică, și-o ocoliți? Revoluțiea socială din Rusia și asasinarea a cîte unul exploatator și poruncitor nelegiuit, de acolo, o lăudațl și aprobați,. lear In țara noastră, dacă se întîmplă această acțiune so­ cială, ditorită viețel sociale nelegiuite, o ponegriți, precum ponegriți și pe revoluționarii sociall-anarhiș I. In otl-ce moment s*ar putea face revoluție socială, căci mulțimea s'ar scula, destul. de sătulă cu vieața socială nedreaptă.... Acela nu Ie comunist, cure nu Ie un revoltat și nu poate revolta și pe alții. Ia să fie o mișcare pentru revoltă, pentru dărîmarea viețel sociale nelegiuite, cum s’ar aduna toți nemolțănuțil din toată țara și alte țâri, și ar fi foirle mulțl aceștia, și s’ar lupta vitejește, că a trai omenește, te o chestie de vieețâ și de moarte. �48 REVISTA IDEEI Și exclușii ar fi cari ar lupta cu tărie, devotament și curagiii. Dar... Ie un ce. De asemenea acțiuni nu sînt proprii conducătorii socialiști, de și ideile și bunul sîmț ar fi de-ajuns și-ar vorbi în senzul luptei, revoluției sociale. Cum, prin 8 ceasuri de muncă ori prin deputațl-avocațl, social-democrațl, se face transforma­ rea socială? Dizolvare de Cameră și Senat, de cătră guvern, ce va să zică oare ? Aceasta Ie nu­ mai un joc de petrecere. Alt-feliu oare nu pot fi inși cari să fie reprezentanții mulțime! muncitoare și a dorinței acesteea? Se închid cluburile și sin­ dicatele. Unde vă Ie atunci lauda voastră și pier­ derea de timp în nimicuri, vorbe goale, mani­ festări și serbări? Nu se vede oare neputința,-ne­ păsarea, stagnarea? Nu zic leu bine ceea-ce zic? Ast-feliă de mijloace nu sînt de cît mijloace de dezertare de la datoriea de om, pentru a sta în pi­ cioare societatea ucigătoare, exproprietoare, expatriatoare, despoetoare, întemnițătoare și robitoare de vieață și simțire omenească. Trebuie să înceteze starea de lucruri aflătoare, în care o mînă^ de inși, tirani, nesimțitori, necugetători, nepatrioțî și lacomi, posesori de avere și de poziție exploatatoare, dispun, după bunul plac, și după interesul lor egoist, de pozițiea, persoana, traiul, cinstea și vieața semenilor și aduc neliniștea, durerea, tristeța, desperarea, paguba, plînsul, în sînul familiei, unde ar trebui să existe pacea, iubirea, stima și înțelegerea. Trebuie să înceteze, cei ce înșală pe muncitori în numele comunizmulul. Tre­ buie să înceteze, cel ce nu luptă, nu duc poporul spre dezrobire de sub domniea viețel sociale nele­ giuite. Trebuie să înțeleagă bogății, exploatatorii, negustorii și poruncitorii, indigeni și străini, căpo?ițiea, puterea și nelegiuirea lor nu le lege țși că îel trebuie să se închine înaintea voinței, cererel și revoltei sociale a mulțime! celei mari. Iei trebuie să se închine înaintea vecîniculu! adevăr, veclnicel dreptăți, virtuți, onestități, iubiri cătră aproapele, vecîniculu! bun simț, veclnice! cugetări și știință. Iei nu valorează ce-va, Iei, ce sînt condamnați față de muncă, știință, trebuințe, individ și omenire mun­ citoare. Chestiea exclușilor, știind de om, știe de toți, știe de familie, popor și omenire, căci din cîte un om Ie compus poporul și omenirea. Chestiea exclușilor Ie care zgudue din somn pe cel ce dormitează, dă direcție celor rătăciți, aducmdu-le aminte datoriea de împlinit, chîeamă po­ porul și omenirea în ajutorul exclușilor și mișcă lumea intru realizarea viețel mult dorite, atee, comuniște-anarhiste, cea a perfecțiunel, progresului și tancire! reale pentru toți. Ziceți cu mine: TrăvnmK^h!S ’-eueX?Iu?iIor ?i vie cît maî curîndrecn s.oclalfi» S1 vie cu dînsa vieața cea bună, socială, atee, comunistă-anarhistă... , , , D* AL. BODA exclusul, cel cu paguba, durerea și neconsolarea. VESTIM pe prietenii noștri, cctim-că — • avem de gînd a pune neapărat sub tipar, ueslita lucrare de Malatesta: Intre țeranî... Se ftte ca lucrarea aceasta le una din cele, mai minu­ nate. din literatura socială internaționala, care a făcut educațiea la generalii și generală inlregi... Cei ca-ar fi in mă­ sura de-a contribui la înlesnirea tipăriturii, vor primi, in schimb, un număr proporțional de broșuri... PUBLICAȚIILE, de. limba Rominu, ce le pril în schimb, la REVISTA l|u, DIN CAPITALĂ: «Albina», revistă populară: 9, str. Mintuleasa. Biblioteca «Luhieno, în cărticele: 20, str. Mavroghenj «Biblioteca Modernă», revistă: 7, atr. Bis. Enel, Biblioteca «Univcrsalăs-Nifeanu: 21, str. Negru-Vodă «Curierul Israolit», organ săptanrinal, 54, str. Olteni, «Egalitatea», ziar săptămînal: "10, str. ȘepcarI, «Esperantislul Romîn», revistă: 5, str. I. C. Brătianu, «Gazeta Funcționarilor Comerciali»: 91, C. Victoriei. «Lumina», organ uaționalist-independcnt. «Muncitorul G. F. R.»: 91, C. Victoriei. «Noua Revistă Roinînă» : 55, B-d Ferdinand. «Orion», revistă de astronomie populară: 3, B-d Academiei «Revista Industrială»: 9, str Văcărescu I. «Rominu! Literar», literar și politic: 10, str. Lucacl. «Rominia Muncitoare»: 91, C. Victoriei. «Revista Științelor Oculte» : 32, str. Coriolan. «Sănătatea», revistă dcMedic. Populară : 9, str. Triumfului. «Șezătoarea Săteanului», rev. populară : 28. str. Sculptura. «Zionul»: 72, Calea Șerban-Vodă. Din publicațiile din provincie, cari vor fi notate io N-ruI viitor, ne facem o plăcere a nota, ca mal curlnd ap/irută, sub o direcție nouă: Revista Societățeî coopera­ tive și filantropice a funcționarilor și meseriașilor agricoli. , Scrisă cu fond și intr’o notă cu totul independentă: Adresa : 5, str. Davlla — Galați. M REVISTA IDEEI" DIRIGUITĂ de P. MUȘOIU UN AN, 10 NUMERE, 5 LEI IO, STRADA EPURILOR —BUCUREȘTI BIBLIOGRAFIEA „REVISTEI IDEEl« P. Mușoiti și P. Zosin: «Mișcarea Socială» col. complec. 5— P. Muțoiu : «Revista Ideeb, 8 colec. de la No. 1—LXXX 40— Solomon Abram: Destăinuirile unul expulzat . . . —30 Jf. Askinassi: Jertfele Țarului ....................................4— .V. CT'CcrnișcDsky: Ce-1 de făcut... Sub presă. . . 4— H. Dcnis: Socialismul și caracterele sale generale • 1— Gab. Deniile: Evoluțiea Capitalului '* C. Dimilrcscu-Iașî: Cele două morale . . • • ■ -50 -50 Fr. Engcls: Socialism utopic și Socialism științific . Grup. Slud, revol. din Paris: Antisemitism și Sionism. -20 Col. R. G. Ingersoll: Dumnezeu și crearea-I - ■ ■ —20 -50 Pt Kropotkin: Către tineri -50 — Vrențuri Noi. -50 P,' Lafarguc: Materialismul economic al lui M^rx. -20 Paul iaOius ram Louis; ninaicjuisinui Sindicalismul Francez rrațicez .... • — M. Maeterllnck: Datoriea_noastră cea. socială . - , -20 iberi. devugcUie John Stuart Mill; Libert, de cugetare și de discuție, -aU P. Mușoiti: Cum se texplică k Anarhiștii ■ ■ ■• ?n rjisinulSocial. Social. Social».» Socialismul Belgian- -w — Determinismul — Emanciparea Femoei — Intime................................................................ 7. Neaga: Flăcări năbușite . . ............................... Seneca . Despre minie ...................... Fr. Stackelbcrg: Femeea și Revoluțiea. . __oi) Un fecior dc {âran : Noua epistolie către muncit, și prCererile, însoțite de cost, se fac la „Revista Idee La Redacțlea, „Revistei Ideei“ se mai S&scs^ Problema agrară, de Toma B. A burei . - ■ • îndurerații și chinuitorii, de Calus Gracchus - • Ne.attrnarca, Dir. Varlam Gbițescu, 11 n-rb apăru e Tribuna științifică, Dir. Varlam Gbițescu,> 4 n-re Marea Reforma, de Th. C Măiiescu. — Tipografia «JUBILEU», Slradl Academiei, No. 19, București. — C 1255. REVISTA IDEEI 190g, ^0, hXXXlV. 4. sindicalismul revoluționar București, Strada Epurilor, 10. suferită celor mai mulțl din șefii socialiști fran­ cezi : socotii deci cu cale să suprim un capitol pe care-1 consacrasem pentru a arăta însemnătatea aPrefață la edifica italienească a hicrărcî cestei ^concepții. De atunci s’au săvirșit mari schim„Viitorul socialist al sindicatelor". bărl rîn 1900, cînd am scos o nouă ediție a stu­ M’ani întrebat adesea dacă n’aș face bine să diului mieu, greva generală nu mal lera socotită recâu chestiile tratate de mine, prea pe scurt sau ca o simplă sminteală anarhistă: astă-zl, lea ieste prea superficial, în Viitorul socialist al sindica­ susținută de mulțl. De mal multe ori, Jaures a lelor, folosi ndu-niă de experiențele făcute de la lăsat să se-nțeleagă că ar împărtăși acest chip de 1897 încoace și de cunoștințele mal întinse pe cari a concepe revoluțiea. Asta s’a întîmplat cînd a le-ani 'dobîndit asupra principiilor socialismului, avut nevoe de sprijinul sindicaliștilor: dar mal apoi spre a tace o expunere mal limpede, mal meto­ s’a lepădat de această utopie, care nu vine de loc la dică, mai aprofundată a mișeărel sindicale. Am socoteală bogaților comanditari al jurnalului său, fost inse mereu împiedecat de extra-ordinara lăr­ nici dreyfusarzilor Bursei, nici conteselor socialiste. Poate că nu-î tocmai depărtat momentul cînd gime a problemelor ce mi se puneau înainte, de cîte ori aip început să cuget asupra unor aseme­ nu se va găsi un mijloc mal bun de a se defini nea chestii. De altă parte, ultimii ani au fost cu socialismul, de cît prin greva generală. Atunci va totul bogațl în fapte neprevăzute, cari au venit să apare limpede, că ori-ce studiu socialist trebuie facă himerice pănă și sintezele ce păreau cele mal să se ocupe de direcțiile și calitățile mișcărei bine stabilite. Cînd socotești c’al găsit un sistem, sindicale. Trei proprietăți mal de samă sînt de relevat în care să cuprindă cum trebuie constatările crezute ca cele mai însemnate, un studiu mal amănunțit teza grevei generale: 1. Mal. în tăi, lea exprimă, într’un chip foarte lim­ sau o întîmplare te silește să părăsești totul. Nu ne aflăm acolea în fața unor fenomene cari-ar pede, cum că vremea revoluțiilor făcute de poaparținea unor genuri clasice, fenomene pe cari liticiani s’a sfirșit, și că, ast feliu, proletariatul nu ori-ce muncitor serios se poate măguli a Ie putea voește să lase să se constituească noi erarhil. For­ observa corect, defini cu exactitate și explica în mula aceasta nu vrea să știe nimic despre drep­ chip mulțămitor, folosindu-se de principiile pririiite-n turile omului, despre justițîea absolută, despre con­ știință. Acolea principiile lipsesc cu dcsăvîrșire: stituțiile politice și despre parlamente: lea nu neagă prin urmare, îe cu neputință să poți descrie cu pur și simplu numai cîrmuirea burgheziei capita­ preciziune și linipez’me: cîte-o dată chiar, trebuie liste, ci orl-și-ce altă erarhie mal mult sau maî pu­ să te ferești de-a întrebuința o prea marc rigoare țin asemănătoare burgheziei. Partașiî grevei gene­ de termeni, pentru-că asta ar fi în contrazicere cu rale țintesc a face să dispară tot ce a preocupat caracterul curgător al realitățel și ast-feliu termenii pe vechil liberali: elocvența tribunilor, conducerea ar fi înșelători. Trubuie să procedezi prin dibuire, opiniei publice, combinațiile partidelor politice. Ar să încerci ipoteze verosimile și parțiale, să te mul- fi ca lumea să fie pe dos... dar socialismul n’a ațAmeștl cu aproximații provizorii, așa ca să lași finhat oare că tinde să creeze o societate cu totul piiryrea poarta deschisă unor îndreptări progresive. nouă? Mulți scriitori socialiști, prea îmbuibați de Adeastă neputință relativă trebuie să pară pă- tradițiile burgheziei, nu izbutesc cu toate astea de c^°asă de tot, vrednică dc dispreț, marilor seniori loc să priceapă o asemenea nebunie anarhistă: Sociologiei, cari, fără cea mal mică osteneală, Iei se-ntreabă, ce va putea urma grevei generale ? aurcsc vaste sinteze, îmbrațișind o pseudo-istorîe Nu va fi cu putință de cît o societate organizată a trecutului și un viitor himeric. Dar socialismul după însu-șl planul producției, adică adevărata societate socialistă. e taal modest de cît sociologica. 2. Kautsky afirmă cum-că capitalismul nu poate •Lucrarea mea Ic una din aceste dibuiri. Cînd am ce^S,°’ *n 18^7, Ieram foaite departe de a ști tot fi desființat în chip fragmentat și că socialismul d Știu a zl. De-altminterca îmi propusesem o țintă Nu se poate realiza parte cu parte. Această teză ®sluI de restrînsă: să atrag atențiea socialiștilor Ieste de ne-nțeles cînd cine-va practică socialis­ n u^ra niare^ut rol pe care sindicatele puteau să mul parlamentar: cind un partid întră într o adu­ nare care deliberează, o face cu nădejdea de-a do,eniate să-1 joace în lumea modernă. Vedeam o mulțime de prejudecăți în potriva BEVISTA IDEEI c0S s‘ndicale și credeam că studiul acesta va UN AN, 10 NUMERE, 5 LEI *“ să spulbere pe unele din Iele. Pentru • aJunge' țelul, Ieram nevoit să ating o mulțime • de Abonamentele se trimet prin mandat; ,pCs est^ tară să aprofundez înse vre-una. e vremea aceea, ideea grevei generale icra ne- D-lui P. MușoiuJO, Strada Epurilor, —București, �REVISTA IDEEl REVISTA TDEEÎ 50 bîndi concesii de la protivnicil săi: și experiența arată că într’adevăr dobîndesc. Ori ce politică e- . lectorală Ieste evoluționistă, putînd admite ca, adesea, leanu obligă la călcarea principiului luptei de clase. Greva generală Ieste un mod de-a exprima teza lui Kautsky în chip concret: pănă acum nu s’a dat nici o formulă care să poată îndeplini acelaș rol. 3. Greva generală nu-I nici de cum născută din niște reflecții adînci asupra filosoflei istoriei: dtnsa a izvorît din practică. Grevele n'ar fi de cit niște incidente economice, de-o foarte mică însemnă­ tate socială, dacă revoluționarii n’ar interveni pen­ tru a Ie schimba caracterul și a face din Iele niște epizoade ale luptei sociale. Fie-care grevă, cît de locală ar fi, Ieste o hărțueală în marea bătălie care se chlcamă greva generală. Asociațiile dei del sînt acolea ațît de simple, în cît Ie destul a Ie indica lucrătorilor în grevă pentru a face din iei niște so: cialiștl, A menține ideea de războiu pare a-zl, cînd se fac atitea silințl pentru a se opune socialismu­ lui pacea socială, mal de nevoe ca orl-cînd. Scriitorii burghezi, obiclnuițl a cataloga ’școalele filozofice și religioase prin cîte va scurte for­ mule, dau o foarte mare însemnătate axiomelor ce se cetesc în fruntea programelor socialiste. Adese-orl Iei au crezut că, criticînd aceste obscure declarații și arătînd că sînt lipsite de noimă, vor spulbera socialismul, îl vor reduce la nimic: ex­ periența a dovedit că această metodă nu duce Ia . nici o ispravă și că socialismul Ieste independent de pretinsele principii definite de cătră teoreticianil sȘI oficiali.. Aș fi ispitit să compar pe acești teo­ retician! cu teologii: un savant' catplic, Edouard Le Roy, sc-ntreabă dacă dogmele religiei sale tur-, niz iză vre o cunoștință pozitivă asupra vre-unul lucru ce-va : aceste dogme au fost promulgate pen­ tru a osîndi unele erezii, dar parc că s’ar lî dobîndit mult mai multă limpezime dacă s’ar fi adoptat numai niș'e simple negări. Congresele so­ cialiste ar face bine, și Ue, să spună că resping unele tendințe ce se manifestează în partide: dac»! adoptă un alt s.stern, le din pricină că axiomele lor sînt întru atît de vagi în cît le cu putință ca toată lumea să le admită. Șe afirmă adesea că trebuie să se organizeze prole­ tariatul pe terenul politic și pe ccl economic, pentru a pune mina pe putere, cu scop de a înlocui socie­ tatea capitalista printr’o societate colectivistă sau comunistă. leată o formulă minunată și tainică, care se poate înțelege într’<î mulțime de chipuri. Dar, dintre toate interpretările, cea mal simplă Ie următoarea : a provoca formarea dd asociații mun­ citorești, în stare a creea o agitație împotriva pa­ tronilor, a te face advocatul lucrătorilor, cînd sînt in grevă, și a te ține de capul administrațiilor puDUee, ca să intervină în favoarea lucrătorilor, a te tace sa fii ales deputat, cu jsprijinul' sindicatelor, Și a le folosi de înrîurirea ee al, fie pentru a dooiiidi oare-caii avantagil pentru alegătorii lucrători, h rU a ■ “CC ca urnl eu inrîurirc, diusu înn'r^.,loreziS?rt’ dobmdeasca posturi la un Q.dtb,ta din vreme în vreme, cîteviitoar? ’ a 8 or^'lor «Șupra frumușelelor societâțZl amb:t:osiinCC'Sla pol,licâ ieste la îndămîna tuturor ș, „u Cire nikl de cum înțeleagă ce-va din socialism, pentru a 0 putea practica: asta-I politica lui Augagneur și a celorlalțl deputațl socialiști, cari n’au voit să rămînă în partidul socialist. părere că “ nu<•* face o» să og se ucc dee nici cea Sînt de pai ci c >-«■ f n nmct'nt lîinraiurT mal mică însemnătate acestei literaturi. Șefii Ofi. ciali al partidului socialist, samănă, prea* adesea' cu acel marinari de apă dulce, de rîu, pe cari în­ tâmplarea i-ar arunca pe întinsul ocean, și cari ar naviga fără să știe să-și afle calea pe-o hartă, fără să știe să recunoască semnele de orientare și Să lee măsuri împotriva furtunelor. Pe cînd acești pretinșl șefi, meditează asupra redactărel unor axiome nouă, acumulează vanitate peste vanitate și soco­ tesc să impue mișcărel proletare gîndirea lor, sînt surprinși de cătră evenimentele la cari toată lumea s'așteaptă, afară doar de conciliabulele lor savante, și rămîn cu gura cascată în fața celui mal mic incident parlamentar... Nimic nu întrece naivitatea socialiștilor francezi, cari își închipueau că Millerand nu va primi un portofoliu ministerial de cît după revoluțiea socială, pe cînd în Cameră toată lumea știea că Iei aleargă după un minister.,. Pe cînd teoreticianil oficiali al socialismului se arătau atît de neputincioși, oameni înfocațl, însu­ flețiți de-un simț foarte puternic de libertate, tot atît de bogațl în devotament pentru proletariat pe cît de săraci. în formule scolastice, scoțînd din practica grevelor o concepție foarte limpede a luptei de clase, împingeau socialismul pe calea cea nouă, pe care începe a o străbate acum... Sindi­ calismul revoluționar tulbură concepțiile elaborate cu chibzueală, în liniștea cabinetului. Dînsul merge, într’adevăr, la voea intîmplărilor, fără grija de-a se supune vre-unul dogmatism, îndrumîndu-șl de multe ori puterile pe căi de-acele pe cari cel cu­ minți le osîndesc. Priveliște descurajatoare pentru nobilele suflete cari cred în suveranitatea științei, în starea de a-zl, cari așteaptă revoluțiea dc la o pu­ ternică opintire a cugetare!, cari-șl închipue că Ideea conduce lumea, dc cînd aceasta s’a eman­ cipat de obscurantismul clerical. Ieste probabil că se pierd o mulțime de forțe din pricina acestei tactice, care, după uni! intelec­ tuali, merită numele de barbară, dar se produce și-o mulțime de muncă folositoare: experiența o dovedește cu prisosință, cum-că revoluțiea nu po sedă taina viitorului: procedează și lea ca și ca­ pitalismul, năpustindu-se pe toate căile ce i se des­ chid înainte. Capitalismul n'a nimerit rău, în ceea-ce s’a nu­ mit orbirea și nebuniea lui: dacă burgheziea ar fi ascultat de oamenii practici, învățat! și niorali, i-ar fi fost groază de dezordinea, de haosul ce crea prin activitatea-! industrială: ar fi cerut Statului să exercitexe o putere moderatoare: s ar fi tîrît într’un făgaș conservator. Marx a descris în termeni minunați opera colosală ce s’a *n7 făptuit fără plan, fără cap și fără rațiune «Burglieziea, pentru întăea oară a arătat ce-I în stare să facă munca omenească» lea a făcut cu tolu^ alte minuni de cit piramidele egiptene, de cît a_ peductele romane și de cît catedralele gotice : a con dus cu totul alte expediții de cit năvălirile de po poare și cruciadele». Vezi „Manifestul Coinuniș * Burgheziea a lucrat în chip revoluționar și opunere cu toate ideile ce-șl fac sociologii desp i 51 t'vitate puternică și destoinică dc a duce la mic de la cugetarea burgheză, are, din potrivă, o flC/’re2Ultate. Revoluțiea a fost bazată pe trans- viitorul deschis. rea uneltelor de producție, săvîrșită în voea Sindicalismul revoluționar îndeplinește în clipa ^Ovelor individuale: s’ar putea spune că lea a de față, ceea-ce cu adevărat le adevărat în mar­ in,lia: în chip materialist, pentru-că na fost nici o xism, ceea-ce cutemeiule original, ceea-ce Iernai ^diriguită de ideea mijloacelor de întrbuințat presus de toate formulele: șl anume, că lupta de tru a săvîrși mărirea unei clase sau unei țări. clase Ie alfa și omega socialismului, că această Pcll ce n'ar putea urma și proletariatul aceea-șl luptă de clase nu-I un concept sociologic numai ? să-nainteze fără să-și impue nicj un plan i- pentru uzul savanților, ci aspectul ideologic al unul c'fl l'? Capitaliștii» în furiea lor novatoare nu sem- războiu social urmărit de proletariat împotriva totadc.jeflU nici dc cum de interesele generale ale cla- lităței căpeteniilor industriei, că sindicalismul Ie «1 sau patriei lor: fie-care din Iei nu ținea samă unealta războiului social. He cît de cel mal mare ciștig imediat. De ce șl-ar Cu timpul, socialismul va suferi evoluțiea ce i-o subordona sindicatelele revendicările lor unor înalte impun legile Iul Vico: Iei va trebui să se ridice vederi de economie națională și nu și-ar duce cît deasupra instinctului, și am putea spune că acest je adînc avantajele sau foloasele lor, cînd împre­ lucru s’a și-nceput: marixsniul întinerit și apro­ jurările le-ar fi prielnice ? Puterea și bogățiea bur­ fundat pe care îl apără și în Italiea cîțl-va scriitori gheziei fură întemeeate pe autonomiea conducăto­ de valoare, "Ie chiar produsul unei asemenea evo­ rilor de întreprinderi. De ce puterea revoluționară luții. Dar înțelepciunea și adînca pricepere a tine­ a proletariatului nu s’ar întemeea pe autonomiea re­ rilor marxiști strălucește mal ales prin aceea să aceștia voltelor muncitorești ? într’adevăr tocmai în chipul n’au nici de cum pretențiea de-a întrece mersul aceasta materialist, întru cî't-va copiat după prac­ istoriei, ci caută să înțeleagă lucrurile pe măsură tica capitalismului, îșl înțelege sindicalismul revo­ ce se produc. luționar rolul. Iei se folosește de lupta de clase, după cum s’a folosit capitalismul de concurență, Și acuma, foarte pe scurt, vreu să atrag luarea împins dc-un instinct puternic de-a desfășura cît aminte asupra cîtor-va din cele mal serioase, difi­ mai multă acțiune pre cît îngădue condițiile ma­ cultăți pe cari le prezintă sindicalismul revoluționar. teriale. Cel ce fac mare caz de știința lor socială a. Am plecat de la ideea că sindicalismul urmă­ și de filosofica istorică, se arată foarte neîncreză­ rește un războiu social... Ni se obiectează că în tori față de manifestarea unor instincte atît de ne­ clipa de față războiul nu poate fi privit ca regimul disciplinate : Iei se întreabă cu o îngrijorare une-orl normal al popoarelor civilizate: războiul riu-I de cu desăvîrșire hazlie, unde va duce o asemenea cît un incident, și toate silințele oamenilor cu ju­ barbarie: Iei îșl bat capul a prevedea regulelele decată tind a face acest incident cît mal rar și cît mal pe cari proletariatul va trebui să le adopte, atunci puțin groaznic: pentru ce dar, în vederea îndeplicînd forțele răzlețe ale revoluției se vor concentra, nirel păcel, nu s’ar introduce acțiunea diplomatică se vor organiza și vor avea nevoe pi? organe re­ în războiul social? ■> gulatoare. Toată această ținută a celor docțl, Ieste Ic o mare deosebire între războiul dintre state și plină de ignoranță. cel dintre clase : nici o putere nu mal tinde la mo­ N’am nevoe a aminti, celor cari cunosc pe narhica universală: fie-care îșl întemeează politica Vico, ceea ce acest mare geniu a scris asupra pe un ideal de echilibru: conflictele divin ast-feliu condițiilor în mijlocul căror se produc acele ricorsi: cu mult limitate, și pacea poate rezulta, din conau loc atunci cînd sufletul popular se - cesiuni reciproce. Proletariatul urmărește, dimpotrivă, întoarce la cînd totul Ie instictiv, * stările *“ ’ primitive, ............... “ ” ruina totală a adversarilor săi, și, orl-ce noțiune de creator și poetic în societate. Vico găsea în sfîr- echilibru fiind nimicită prin propaganda socialistă, Șitul evului mediu ilustrățiea cea mal vie a teoriei grevele nu pot ajunge la o pace socială adevărată, sale .* începuturile creștinismului ar fi neînțelese, Cînd sindicatele ajung mari de tot, li se întîmplă G dacă n’am presupune, alături de niște discipoli en- acelaș lucru ca și statelor: pierderile războiului pot tozjașll, o stare întru totul asemănătoare celei a deveni enorme și conducătorii șovăesc să se aC1vilizațiilor străvechi. Socialismul nu poate avea runce în aventuri. De multe ori apărătorii păcel hUr,en^jea s^ !noeasc^ lumea, dacă nu se întrupează sociale au arătat dorința ca organizațiile muncito­ rești să ajungă îndestul de puternice, ca să fie A?a“Că să nu ne mirăm, văzînd cum cad teoriile condamnate la cumințenie. După cum între state °ciahste, unele după altele, cît de slabe s’arată, se întîmplă cîte o dată războae de tanfe, cari se Pocind mișcarea proletară Ie atît de puternică: sfîrșesc de obiceid prin încheere de tratate de co­ oceste două lucruri nu Ie de cît o legătură merț, tot ast-feliU unele învoell între marile fede­ ’Rcială. Teoriile sînt născute din reflectarea bur- rații patronale și muncitorești pot pune capăt acelor uaez5: Fac excepție pentru ceea-ce Ie esențial în conflicte cari tot nasc mereu. Aceste iavoe11’^ Șl rx.,s,u... De altmintelea aceste teorii se prezintă tratatele de comerț, tind la prosperitate» comuna • elah'?te Per^cVonărI ale filosofici etice sau istorice, a ambelor grupe, sacuficînd unele interese măsură ce se cumințesc, federații!* ia p°.ra^.'îhțr’o societate care încă de mult a ajuns Pe întinse de tot, încep să prețuească ce le leor'i înahe trepte ale intelectualitățel: aceste procură prosperitatea patronilqr și sățma saniăde de/* ^asc dar, din capul locului, îmbătrînite și naționale. Proletariatul se g ș le Une-orl Iele dau iluziea unei realități ce interesele feliti într’o sferă ce-1 Ieste străină. Iei devine co­ c^cî exprimă, în chip fericit, un senti- laboratorul capitalismului: ast-feliu, pacea socială, orj acci.dental alipit mișcărel muncitorești, plerzînd Sin(re ț?de îndată ce acest accident dispare. pare a fi aproape să devie regimul normal. Sindicalismul revoluționar cunoaște asemenea Causmul revoluționar, care nu împrumută ni- �REVISTA IDEE! 52 \ revista idefj tru ocrriHrÂa U l?’?eteazâ jCJea legi penlac» cq triw n uncRorj!pt : socialiștii se silesc să solidaritate, adică la morala burgheză. S’au iUat foarte mult în derîdere vechil utopiști, cari așten. tau o reformă socială de la bună-voința sau de la lumincle unor capitaliști mal bine pătrunși: par că socialismul reea vechea rutină, solicitînd 0crotirea clasei, care după teoriea sa, ar fi du^. mana cea mal neîmpăcată a proletariatului. Ra^ călii înaintează mult în senzul legislației sociale cu nădejdea de-a face să dispară unele stări în­ cordate, cari, după părerea lor, ar constitui singura rațiune de-a fi a socialismului. Catolicii sociali pășesc pe-aceea-șl cale, cerînd bogaților îndeplini­ rea datoriei sociale. • Socialiștii nu și-au dat încă( bine samă de ceea ce produce această politică, de ceea ce urinează din lea... Foarte adesea, socialiștii desemnează legislațiea socială sub titlul de dreptul muncitoresc: greșală analoagă cu acea pe care ar fi săvîrșit-o autorii cel vechi, dacă ar fi numit drept burghez, totalitatea regulelor privitoare la raporturile ce exis‘tau între seniorii feudali șî țărani: legislațiea so­ cială ie întemeeată pe noțiunea de rang. Drept muncitoresc ar trebui să numim regulele cari s’ar raporta la totalitatea corpului muncitorilor și cari ar putea, prin perfecționare, să devină dreptul vii­ tor... Cît se atinge de urmările acestei politici, pare neîndoelnîc să fie dezvoltarea spiritului mic-burghez la o sumă de oameni pe cari încrederea camara­ zilor i-a pus în posturi de încredere. 3. Proletariatul modern Ie însetat de instrucție, de cultură. Biserica a crezut că, prin școală, ar putea cîștiga o mare înrîurirc asupra spiritului său. In Franța, Statul îl dispută cu înverșunare clien­ tela muncitorească. Cu toate astea dacă ne-am lua după satișticile școlare, n’am avea de cît o idee foarte neexactă despre înriurirea ideologică a burghezime!: mal ales prin carte proletariatul Ie pus sub cîrmuirea unei ideologii străine. De multe ori s’a deplîns faptul că nu avem o literatură so­ cialistă bună. Cel puțin în Franța această literatură Ieste cumplit de slabă : marea presă socialistă Ie în mina unor burghezi cari vorbesc, cal verzi pe pereți, despre tot soiul de lucruri, despre cari habar nu au. Cînd te gîndcșlî la asemenea fapte, Iești aplecat a spune că, contopirea claselor, visată de cafoltcilsociall și de radicali, nu-l poate, în fond, o himeră atît derîdiculă cum pare la întăea vedere: n’arfi cu neputință, ca socialismul să dispară printr'o în­ tărire a democrației, dacă sindicalismul revoluționar n’ar veghea, nu s’ar opune păcel sociale. Expe­ riența făcută în Franța de niște guverne foarte dor­ nice de-a da ctt mal largi satisfacții claselor munci­ toare, experiența asta nu-I de natură a ne face să credem că asemenea încercări, ori-cît de iscusite șt îndrăznețe ar fi, ar putea să învingi greutățile ____ _ p—* ........ - : cc le opune păcel sociale,osindicalismul revoluționar *.mâsura —..w *_ * _ * _ — c «r* t cin în care •_bur^heziea făcea concesi, sin;— diealișț.I au urcat tonuTluptel, și rezultatul cel mal sgitr al acestei experiențe, mi se pare că nu ÎȘ altul de cît că instinctul de războia s’a întărit in aceea și proporție in care burgheziea a făcut concesii spre a se ajunge la pace. cată neînoMq»°l ‘ Jnun,cî;onlor ■ presa socialistă pel U sentimAnui011^ e uPlnJaa burfih^ză’ fâcîad a - e de bunătate, de umanitate, de In studiul mleu din 18^7, am privit sindicalismul în chip abstract: în vremea aceea voeam să ară numai marea varietate de mijloace cupriiise în e> situație tot atît de bine ca și pacificatorii și se ferește de centralizările mari: lucrînd în chip răzleț, lei poate menține pretutindeni agițațiea grevistă: războaele cete îndelungate au zămislit și dezvoltat ideea de patrie: grevele locale și cît mal dese, nu încetează de-a tot întineri în proletariat ideea so­ cialistă, de-a întări sentimentele de eroism, sacri­ ficiu și unire, de-a păstra necontenit vie speranța revoluției. b. Se observă că vechile revoluții n’au fost puf șî simplu niște războae, ci au slujit la realizarea unor sisteme juridice nouă. La ce poate ținti’noua revoluție socială? Am spus mal sus că formulele teoreticianilor oficiali al socialismului sînt foarte puțin satisfăcă­ toare. Dar dacă-plecăm de la ideea sindicală, sînte’m firește duși a privi întreaga societate sub un aspect economic: toate lucrurile vorjrebui să se coboare pe planul unul atelier, care pășește cu ordine, fără vreme pierdută, fără capriciu. Dacă socialisniul țintește să aducă în societate regimul de atelier, nu putem da o însemnătate destul de mare progreselor ce se Dc în disciplina muncel, în organizarea silințelor colective în func­ ționarea direcțiilor technice. Izvorul de unde va Ieși dreptul cel viitor, vădit că Ie în bunele uzuri ale atelierului: -socialismul va moșteni nu numai unelta creeată de cătră capitalism și știința Ieșită din dezvoltarea technică, ci și procedeurile de coo­ perare cari se vor fi închegat cu vremea în uzine, pentru.-a trage cel mal mare folos cu putință din timpul,; din puterea și din îndămînarea oamenilor. c. Vădit că într’o societate raporturile dintre oa­ meni nu pot fi regulate numai prin războiu, Maî ales în țările democratice, nesfirșitele complicații fac cu neputință păstrarea stărel de războiu în toate domeniile. Să cercetăm în scurt cele mal de că­ petenie^ terenuri pe cari se îndeplinește unirea. ■ 1. Cînd vorbim de democrație, trebuie să ne in­ teresăm mal puțin dc constituțiile politice, de cît de ceea ce se petrece în masele populare: răspîndirea presei, aprinderea cu care publicul se interesază de toate faptele și înriurirea cc are opiniea publică, asupra guvernelor, leată ce socot car tre­ bui să se Iee în samă: toate celelalte sînt lucruri se­ cundare și nu slujesc de cît ca un auxiliar al acestel organizări a voinței obștești. Experiența arată că, clasa muncitoare nu-I mai puțin aprinsă a lua parte m chestii cari nu au nici o legătură cu .nteresete sale de clasă: legi cari ating liberlăț le, împotrivirile opuse abuzurilor de cătră unele ligi, politică externă, antklaricalism, șt așa mal detYle* Ceea-ce a făcut să se. poată spune cumcă democrațiea stinge sau șterge clasele. De o mulînT» °r * ?efil Partidelor socialiste au căutat să îngrădească proletariatul în cercul unei mărețe sau pe sefil’în^11' ?ar glOalC’e n aU Urmat muItă vre,ne floriei munXril^^^ moartă, cînd îni re- ntrU a studica în fond sindicalismul revoluPaf P actual» ar trebui să te mărginești a cerceta ționftfrC se întîmplă într’o singură țară. Tradițiile cee-ttnale alcătuesc un element foarte de samă în izarea muncitorească : și acest adevăr, pe care °rg? niitcm repeta în de-ajuns, apare acolea într’o nUJină particulară. 1 xhi știu dacă nu mă înșel, dar mi se pare că Va- nare a fi mal ales prielnică dezvoltărel noului 110 ifllism: »ea P°sedă astă-zl pe unii din cel mal ?°nl reprezentanți al doctrinei revoluționare, poate hîar Pc ceI cari’ în Clipa dc fa(ă 0 sustin cu cea ni mare autoritate : are niște organe concepute Mr’un spirit minunat, din punctul de vedere so•alist Ar fi interesant de cercetat dacă suportul „ceste! mișcări nu-I cum-va întreaga istorie italiană. Instinctul revoluției totale Ie foarte vechio în Italia si a putut lua diferite aspecte : astă-zl dînsul dă ideel grevei generale o popularitate pe care n’o are de loc in celelalte țări. Spiritul local a rămas viu, sj prin urmare, sindicalismul nu-I poate atît de amenințat de burghezismul marilor federații, cum Ie de pildă in Franța. In sfîrșit, sînt uncie tradiții prea vechi, cari contribue a face populară, existența sindicatelor alcătuite, pentru a distruge organismele oficiale. Lupta de clase ar putea deci, prea bine, să Iee în Italia formele cele mai însemnate. Așa-că progresul sindicalismului italian va trebui urmărit cu luare aminte, dc cătră toți socialiștii... GEORGE SOREL. In lîoiiiînește, de Leon Rlntzler. 53 ...«Și Și fie petreceau lucruri și maii neînchipuite, după cele ccpovesteau lucrătorii'. Fabricanții de conserve posedau niște conducte secrete,’ prin ajutorul cărora abateau milioane de litri din apa orașului Jurnalele, la un moment dat, au fost pline de scandalul acesta, s’a lacul chiar și-o anchetă, tuburile fură descoperite, dar nu fu pe­ depsit nimeni', și holiea urmă mai departe. Apoi vine această industrie a camei stricate, cu gro­ zăveniile sale fără sfîrșit Oameni! din Chicago vedeau inspectori la Packingtown și credeau ca. Iei îi' vor feri de carnea nesănătoasă. Nu-și dă­ deau samă că cel trei sute șase zeci și trei de inspectori, fuseseră numiți în urma cerere! fa­ bricanților și că guvernul Statelor-Unite îi plătea să certifice că, carnea cea bolnavă n’avea sa leasă din statul Illinois. Autoritatea lor nu depășea constatarea această. Cît despre carnea destinată sa fie vîndută-n oraș și în Stat, inspecțiea. ieiiera făcută simplu de trei funcționari absolut depen­ dent! de un partid politic local. La cît-va timp după numirea lor, unul dintre aceștia, un medic, descoperi că huitul unor viței condamnați ca tuberculos! de inspectorii guvernului, cari conținea a’sl-feliu plomaină, o otravă mortală* iera lăsat pe o platformă afară și ridicat pentru a fi vîndut în oraș, lei stărui ca hoitul acestor viței să se trateze cu o, injecție de kerosină: trebui inse să-ș'i dee demisiea chiar în săptămina aceea. Fabricanții fură atît de iritați in cît nierserași mai departe, silind pe Primar să suprime cu totul biroul de inspecție: așa că de atunci, chiar apa­ rența unei intervenții a dispărut. Se zice că pe INFERNUL DE LA PACKINGTOWN lie-care săptămînă se cheltueau 2(JW de dolari pentru a dobîndi tăcerea față de vițeii tuber­ Suh lillul «Jungla» a aparul nu de mult în culos!. Porcii morii de holeră în drumul de fier Stlitele-Unite un roman social, care a și avut un nu cereau mai puțini dolari si zilnic puteau săiile foarte mare succes. Autorul său, Uplon Sinclair, văzul! încărca ți în "vagoane închise si expediat! an romancier socialist care n’a împlinit încă 30 într’o localitate cu numele de Glob, din Indiana, de îmi, precum ne-o spune singur, a vrut să scrie unde se prepara din iei un soia de șuncă sau de Coliba unchiului Tom a proletarului american. slănină de lux. Jurgis alia aceste lapte încetul cu încetul, Jungla ieste istorica unei familii din Lituania, care a. emigrat peste Atlantic, pentru a-și căuta stînd de vorbă cu cei cari ierau siliți să iee parte oună starea și libertatea. Upton Sinclair, într’un la lele. De cite ori întîlnea pe cine-va, venind din slil foarte american, dar în care găsim reminis­ alt departament, alte crime afla și alte grozăvii. cențe din Dickens și dinZola, ne istorisește chi­ Iera spre pildă un lituan, un măcelar, al carul nurile acestei nenorocite familii, înjugla sau mal treabă nu iera alta de cît de a tăea animalele oiiio în codrul vieței americane: speranțele și numai pentru a li prefăcute-n conserve. suferințele sale, exploatarea-! nerușinată,/extre- ar fi făcut să fie ascultat de-un Zola sau un "utățile la cari a fost redusă, în sllrșit nimicirea-!, Dante, povestind în ce stare primea Iei animalele. adevărat tratate cu o mină de maistru. Locul Ti-ar fi venit a crede că-n toate țările se aflau uctiuhel ieste Chicago și în special Packingtown, agent! speciali, pentru a strînge vite în deosebi etatea abatoriilor și-a "acelor conserve căror ]i bătrîne, schiloade și contaminate sau atinse de „ faIlna- Descoperirea fraudelor și-a pro- boală. Ierau vite nutrite cu (twhiskey malti», lepă­ «beel’packer»-iior, adică a fabricanților dături de la berării, și pe cari lucratorii le nu­ n, Cousei>ve de carne de vacă, a stîrnit o in’dig- meau ffsteerlvi», cu alte cuvinte buboae. Ge lucru pe ^reneyalăînStatele-Unite si prin toate părțile murdar să le tal: cînd înfigea! cuțitul m carne, mue sînt consumate vestitele produse. Trebuie un siroiu de materie cu-n miros puturos țișnea lIO;5JUll.e,.n că amănuntele date sînt adesea scîr- In lată. Cum să te ștergi sau să te speli pe ochi ar r>e ȘI ÎIltrcc ceea-ce sadismul cel mal pervers cu inînecile pline de sînge si cu minele-n singe... leată carnea carcra slujit la. prepararea acelor 'linputat Răscoci. Traducem cîte-va pagini Cefe m-8t- °Pera strălucită, una din acuzările a conserve pline de mirodenii'?, cari au omorit la Cuba mult mal mulți soldați americam de cît caPe în documentarea iei strînsă, , ; IrialigJ.1 j dpePtat vre-o dalii în potriva indus- toate gloanțele spaniole. Intru Duminecă sara, Jurgis îsi turna pipa care a întrecut orl-ce nhu'geili, în­ aproape de soba bucătăriei, stînd de vorba cu-n de întiris ăl capitaliștilor americani'. lucrător bătrln prezentat de lonas și care lucra E. Armând. �revista 54 REVISTA IDEEt In atelierele do pus conserve-n cutii, la Durbam.' Jurgis află ast-felifi unele lucruri privi­ toare la vestitele și unicele «produse în borcane», Durham, devenite o instituție națională. Ierau niște adevărațl alhimiștl acești Durham. Tel anuntau «conserve de. ciuperci în oțet», îear lu­ crătorii cari le fabricau, nu știeau măcar cu ce semăna o ciupercă. Anunțau conserve de pul de găină, cari ierau ca și supa de. la restaurante, din jurnalele amuzante, în cari Iera zugrăvit un pul care se plimba în trăsură cu cauciuc. Cine știe, poate posedau secretul dc-a fabrica pui clîimiceste, zicea amicul Jurgis. Lucrurile cari intrau în combinație Ierau mațe, unturii de porc, seu de vacă, inimă, maiu, în sfîrșit rămă­ șiți sau resturi de carne de vacă, cînd Ierau de prisos. Din asemeni amestec se făceau diferite calități, cari se vindeau cu diferite prețuri: con­ ținutul borcanelor înse Ieșea din acelâș butoiu. Ierau apoi «conserve de vînat», de «cocoș săl­ batec», de «șuncă», de «șuncă friptă și pipe­ rată», cari se fabricau din niște rămășiți de carne, prea mici pentru a fi tocate de mașini, din mațe, tratate prin ajutorul unor Ingrediente chi­ mice spre a li se pierde culoarea albă, garni­ turi de șuncă și de carne sărată, din cartofi cu coajă cu tot, în sfîrșit din zgîrciurl de vacă. Această ingenioasă amestecătură Iera pisată, frămîntată, presărată cu mirodenii, ca să i se dea un gust de ce-va. De pe timpul hătrînuhil Durham, orl-cine prezenta o invenție nouă, Icra sigur că va face avere. Dar acum Iera greu de glndit la vre-o invenție nouă, într’o casă undo atîtea spirite pricepute lucrau de ani de zile, unde se saluta cu bucurie ivirea tuberculozei la vite, ceea-ce îngăduea să se îngrașe mal iute, unde se cumpăra untul vechii!, rînced, de prin băcăniile Întregului continent, care se oxida grație unul procedeu cu aer comprimat și care se vindea în orașe ca turte de unt proaspăt.. De vre-o doi ani, se-ncetase să se. mai tae la aba­ terii cal, așa zicînd ca fiind puși la-ngrășare. După o lungă agitație jurnalele izbutiră a face pe public să-și dee samă că, caii Ierau puși în conserve. Lucrul acesta făcu să se iste o agitație in contra legel de-a se tăea Ia Packiijgtown cîii, si pentru moment cel puțin legea fu respectată. (ai toate astea zilnic, se puteau vedea animale cornute și cu lina, plină de scai, amestecate cu . O'JCr y osteneaiă trebui înse pentru a face pe public sa-și dee samă c-o bună parte din Ceeace cumpăra drept carne de miel si de oae nu Iera. în realitate, de cît carne de țap. O statistica tot atît de interesantă ar li putut sa fie dresată la Packingtown, relativ la diferitele boa le ale lucrătorilor. Cînd Jurgis insolit „E ? as’ Vlz,ta ibricele, rămase încreme­ nit atlfiid ce se scotea d într’o vită, aflînd cile kMW?'8»*1 fiFUraU f“briceleacestea. Acum mief h h ' San!â Ca fie-care <»n aceste nL S ri'i..rel)rez"’lau in sino mi» infern âhSnl n ■ • s-roaznic în feliul «a si 3? >P pr."1 ?ls’JCTl>rul, origina tuturor ceparHcuhrplCrv-0-!1 Z1'" ,lle'carc aveau boalcle lor LXcrSt I’utea sii rfmbească <iar sceniiH '' 1r‘,1,z"1 ,lrau'lel<>r celor nerușinate, 4 W^smul lut dispărea In fala țoalelor! ■ căci lucrătorul purta dovada acestor hoale n sine, si nu avea în general de cît să-ntindă mi»!? In atelierele conservelor în oțet, hUnă-oJ^ unde bătrînul Antonas îs! află moartea, nici in’ lucrător care'să nu albii pe corpul său vre-t parte oribilă. Destul ca unul să-și zglrie dc<m° tul, linpingînd un vagonet: putea să-și tacJ n rană mortalii i toate incheeturile degetelor pu. tenii sil fie niîncatc de acid... Tiietorii, prepara­ torii si alții, ocupați să umble cu carnea, gor^ vihdu-se de cuțit, aproape nici unul nu se maî putea sluji de degetul gros: din cînd în clnd iera tăeată cîte-o bucățică din lels așu-că, hi cele din urmă nu mal rămînea de cît'o ciuntitură, de care se rezema cuțitul cu să tae cum trobuea. Mînile acestor nenorociți Ierau întru totul brăzdate de tacturi, de tacturi pe cari nu 10 mal puteai socoti și despărți una de uita. Un­ ghiile lor ierau dispărute, uzate de-ulîtn jupiliiHl de piei: articulațiile le loriul atit de umflate in cit bielele lor degete Ierau lățite în formă de evanluliu... Ierau oameni cari lucrau In șalele de fiertură, în mijlocul aburilor si tuturor odorilor cari te înecau, și Ia lumina artificială. In ase­ menea sale germenii tuberculozei puteau să trăească doi ani, și previziunea aceasta se reînoea necontenit, ceas cu ceas... Mai Ierau lucrători cari cărau hartane de carne de cîte două sute de livre, în vagoanele refrigeratoare, o muncă ■ îngrozitoare, care Începea de la patru ceasuri de dimineață și care dobora în cîțl-va ani pe cei mal robușll oameni... Mai Ierau cei cari lucrau / In salcie de răcire, a căror boală specială iera reumatismele. Se spune că un om nu putea să lucreze aici mai mult de cinci ani... Mai Ierau zmulgătorii de lină, ale căror mini se distru­ geau încă și mal curînd de cît cele ale oame­ nilor întrebuințați la conservele in oțel, pentru că pielea de oae in tăi Iera muiată în acid, pen­ tru a^ se lua lîna : zmulgătorii trebiieau șă lucreze cu mînile goale, pănă ce acidul le mînca degetele... MaiIerau cel cari fabricau tinicheaua pentru cutii: mînile lor, ca și ale celorlalți, ierau un labirint de tăeturi... Alții lucrau la mașinele de bătut și se întîppla foarte rar ca cine-va să poată să lucreze mult timp, în mersul obicinuit, fără să nurși tae o , parte din mină, din nebăgare de samă. . Afară de aceștia mai ierau și «biserii», precum 11 se ziceau, adică oameni însărcinați să apese pe pîrghiea care ridica vita ucisă de la pămînt : aceștia alergau de-alungul unui leliu de strecurindu-sc în umezeală și aburi. Si fiind-că arhitecții bătrînului Durham, nu clă­ diseră abatorul pentru înlesnirea «hiserilor», \ urma ca la. intervale foarte mici, aceștia trebueftu / să se aplece pentru a trece pe sub alte bîrnc ■ sau grinzi, așezate la patru picioare deasupra/' celei pe care Iei alergau: în cursul cîtor-vaani,1 Iei doblndiseră obicinuința de-a merge cocoșați»/ la leliu cu cimpanzeiil... Dar cel mal rău dn}1'1’/ z—, toți, stăteau oamenii întrebuințați la hăligăril si / cei cari lucrau în șalele de fiertură. Aceștia m1/ se putea să fie arăta ți vizitatorilor, pențru-cyde la o ,sută de metri, mirosul unul lucrător cărei muncea la băligării făcea să fugă pe un vizilțuori ordinar. Cît despre cel ocupați în rezervoarele.^pline de aburi, unde se întîlneau adesea toci- căzl descoperite, la nivelul pardoselel, ttyjr0 Specială Iera că cei mai mu Iți cădeau (lilicl1, !\ 1 cînd ierau pescuiți nu mai ram încă jnii"" 11 i'Cj o dată îndestul, ca sii Iaca sa mai ‘•i’1 SHti: nnc-ori sluteau acolo cîte-va zile., |ic ;lfa. si, afară de oase, plecau bieții, să rt;"1 ,e.,‘scă "prin lunug etichetați ca «Pur lard ‘■^^jilcs do Durham»... Upton Sinclair. leonid andreev luptele cari se dau în Rusia între autocrațiea ribundă și poporul tînăr, energic, hotărit, ^dtoril au Illat Ibî I)arteî contribuind cu FC,Ltul lor’astă-zi, cum au contribuit de cîtc-va î’^cjiii creeze o mentalitate anumită, cea mai Sfioasă și >naî superbă minte a unui popor clou. <nt pag111’ superbe, scrise de toți scriitorii acestei J ce cari vor forma într’o zi evanghelica acestui CLm’oropsit astă-zî, și cari vor fi cintate și cetite slințenica religioasă cu cari se cetesc lindurilc povestitoare a creare! unei vieți noi. p jn acest armonios spectacol al unire! tuturor gîndurilor mari spre a proslăvi și a îmboldi la lucru, jertfele și străduințele unora, curajul și voința altora, un singur scriitor a rămas in umbră și nu poate porni aceea-șî luptă. Lconid Andreev îe prea puțin un om do luptă și prea mult filosof. Gîndirea luî nu se poate adapta, gîndirilor tuturor. Iei iubește prea mult mintea sa, ca să o poată toci alături cu alții. Individualitatea sa Ie, prea mare, ca să se poată umili voinței altora. Gîndirea lui, cum o spune singur într’o superbă nuvelă cu acelaș titlu, îl transportă pe cuhni de unde.vede jos bălăcindu-se oamenii, cu pasiunile lor animale și meschine, cu eterna lor teamă de vieață și moarte, cu bisericile lor, cu rugăciunile lor, cu Te-Dciunul lor. Iei ini-I poate urî pe oamenii aceștia, dar nu-I poate nici iubi: pentru Iei toți sînt deopotrivă, daca prezintă o individualitate puternică și aleasă. Și figura anarhistului Ie nobilă, cînd bravează moartea, asțeptînd tupilat în mulțime, s’arunce o bomba îm­ potriva unui guvernator, dar și acesta îe o figură oo samă, cînd, știind că la fie-care pas va fi omorît, ‘ol merge cu curaj înainte, sfruntînd moartea, reAmuțind la vieață. ■. ya> Leouid Andreev s'a îndepărtat de curentul terar al epocei sale: ici nu cată a descrie frămînouie și luptele ce se dau, iei nu voește a fi istori­ ce -V.emi!01' sale> îel i’ămîne filosoful lor. A căuta cCDpdru?. toate aceste lupte revoluționare, a pride î Un . v?r ^uce toate aceste crime pornite, atit p’t și de sus, a căuta să degajeze nu rolul indilu1’.(iar rolul individului, leată ce vrea acest Ț'^uahst fără limită. Elimin ?ea"l rodem, în toate lucrările publicate în cliîai. tocind o nota deosebită. In Risul roxu, ftrașnică.acaeastă ”uv^â groaznică, în această viziune . ouios'ri- -'- .uluor unui razuoiu, Aiiiueev nu WSfdza atîta de crimele săvîrsite, cît de ideca C^P ăhst J^fifiiuluîj de crima însă-și, luată într’un r lact- leată preocuparea care-1 chinuește: nu se poate propovădui .*n t*ml) de zccîj de sute de ani, mila, ”etUtea’ ’ °Sica, nu se poate forma în toată liber» ronștiința. Principalul îe conștiința. Poți FDEEl 55 să devii fără iniîi, bă pferzî ori.ee sensibilitate, să te obicintigțti .cu vederea singeluT, lacrimilor, sufernițclor, ca măcelarii sau ca unii medici saii militari, dar ruin îe cu putință să negi adevărul, odată ce 1 a! cunoscut? leu cred că nu ie cu putință. Din copilărica mea, am învățat să iubesc dobitoacele, și,să Jiu milos: toate cărțile pe cari le-am cetit rn’au învățat aceea-ș! doctrină, și sufăr, cu acer pe cari războiul ii copleșește. Dar timpul trece și încep să mă obicinuesc cu toate morțile acestea, cu toate torturile acestea, cu singele acesta : îmr parc că, în vieața de toate zilele, devin mai puțin simțitor, mai puțin mișcat: și cu toate acestea nu mă pot obicînui cu faptul insu-șl al războiului: mintea mea refuză să conceapă ceea-ce ieste în sine iusu-și o nebunie. Un milion de oameni, adunați la un îoc,se căznesc sași dea o întrebuințare mișcărilor lor, se omoară intre Tei și toți sufer, toți sînt deop^ trivă de nenorociți: ce Ie asta dacă nu o zminteală ? Da, această nesimțire care urmează obicifuiinței de a asista la toate crimele și ororile^ și care ne face s’admitCm războiul, ca obsedați de-un vis urit, icată toată imoralitatea insă-și a războiului și care ne tirăște într’un cerc vițios din care nu putem Ieși. Crimele ne obicinuesc a vedea singele, și suigelc roșu și cald ne întețește la lupte și crime. Cum vom scăpa de caiichemanil acesta? Cum ne vom scăpa de răsboiu? Și cu toată această concepție individualistă, pe care o are Andreev în operilesale, sima! ales astă-zl într’o opecă în care Rusia cere îngenunchiarea ori­ cărei individualități în folosul marei cauze sociale, scrierile sale sînt cetite cu pasiune. Căci tînărul scriitor rus, făcînd apologiea individualitate!, scu­ tură jugul atîrnărei fîe-cărul, de orl-ce dogmă, de ori-ce credință, și-I face mal apt de a pricepe tre­ buințele mulțimel și dec! indirect îl aruncă in viitoarea luptelor sociale. Aceea-și explicație se poate da și curiosului fenomen că, în Rusia de astă-zl, socialistă ’și umanitaristă, filosofiea lui Nietsche, filo­ sofica aristocrației gindireî, să fie așa de îmbrățișată. Filosoful care a batjocorit mai mult de cit orî-care creștinismul, religiea robilor, și socialismul, politica lașilor și a fricoșilor, cum le numește filosoful german, ie’ cetit cu ardoare de tinerimea rusă revoluționară, pentru că filosofica lui Nietsche. ca și scrierile lui Andreev, dezbată pe individ de orl-ce prejudecată și micime sufletească și-1 ridică în acele sfere su­ perioare ale Slipra-Omulul, rezultat final al tuturor încercărilor noastre. Gîndire delicată și fină, Andreev îe preocupat totdeauna de esența unei chestii: pe iei nu-1 preo­ cupă micimile, și toate scrierile lui au un caracter general. Ultimele sale piese: Savci, \ ieața Omului, cum și povestea lui despre „Cei șapte spînzuraț! , în care Ie vorba de ororurilc spinziirătorilor ru­ sești, tot ce a scris acest scriitor poartă pecetea unei originalități distinse. Și pănă Ieri iera un scriitor necunoscut. La 1JU-1 i se publică primul volum de nuvele, dar de Ia primul volum Iei se impune și cum în acclaș timp ie si tradus în toate limbile culte din lecident. Ăstă-zl Iei ocupă locul cel maî de valoare, in literatura rusă, după Tolstoi, și ie cu mult mai superior lui Gorki și tuturor tinerilor scriitori ruși... Prefață făcuta la i'Risul Roșu». Dr. I. DUSC1 AN. �REVISTA IDEEl REVISTA IDEEl 56 NĂZUINȚELE SOCIALE Istorica științelor fizice ne arată încetineala sau mal bine lipsa ori-cărui progres real, pe-cită vreme vechea concepție antropomorfă a forțelor natureî nu face loc noțiune! naturiste, fizice. Si nu tre­ buie să ne mirăm nici de cum, cînd vedem ca no­ țiunea nevoe! do trai, chiar întărită de frica. tul­ burătoare a morței, nu izbutește să iacă, mai curînd, din „grija de tot ce Ie referitor Ia vioață*, îdeea dominantă, fundamentală a existenței, pe cita vreme oamenii cred încă în supranaturalismiil viețel. Intr’adevăr, la ce bun să cauți legile vicței, cind crezi că vieața Ieste de principiu supranatu­ ralei, deci nu poate fi supusă nici unei legî contin­ gente ? N’ar fi o contrazicere să caute legi pentru existența lui, cind omul are liberul Iui „ arbitru - ? Cu toate astea, instinctul omenesc a fost mal puternic, mai tare de cit toate teoriile, și-acolea : după atîtca dibuiri și erori, științele biologice se ridică cu îndrăzneală in fața fulgerelor „suprana-, turaliste4*’, și, cu toate tunetele și trăsnetele, iele cuceresc dreptul de cetățenie, pregătind pe cit de-ncet, pe atita de sigur, pregătind locul științelor morale și sociale, a căror dezvoltare nu poate să se facă de cit zdrobind coaja strașnic de împie­ trită a vechilor idei. x Cu cit studiem mai mult mersul și legile inte■ ligenței omenești, cu atît ne-ncredințăm mal mult de greutatea și de folosul de a înlătura prejude­ cata. Și cu cit privim societatea mal mult, cu atit sîntem mai izbiți de determinismul care ii regu­ lează mersul, în cursul vreme!, cu atit ne pătrun­ dem mal mult, că toate concepțiile, toate teoriile, toate legile sociale, politice și morale, sînt numai relative la starea noastră de spirit și de civili­ zație. Cu atît mai mult, trebuie să ne ridicăm, așa dar, de-asupra preocupărilor noastre de moment, să ne lăsăm la o parte părerile anterioare, moș­ tenite sau dobîndiie prin educație, pentru a privi, cu spiritul științific al liberei cercetări, vecinica problemă a ceea ce s’a numit „menirea omenire!*, ccea-ce noi numim acuma „chestiea socială*. Celor ce-ar socoti de prisos să se ocupe cu ase­ menea chestie, le vom spune că faza critică in care vechea noastră civilizație se zbate, ca într’o agonie purcede tocmai din contrazicerea violentă care există ------... . intre mentalitatea, între moralitatea noastră, cu totul metafizică me r c ’ ~ ‘încă, cu totul extra-terestă, cu totul extra’ cială, și noile condiții La timsot n ale vietel , sociale. __________ - trebuie ■ ’ - oameni- noi. - Să • căutăm, așa dar, să puri noi, lacom oameni noi, oameni cu adevărat vrednici de asemenea nume, în loc să facem și să întreținem niște sceptici, niște dezamăgiți, niște' petrecători, pre cît de orbi, pe atît de tîmpițl, înînginfata lor dezinteresare de tot ce se atinge de vieața comună. Să nu credem nici pe ce! ce repetă că chestiea socială Ie exclusiv economică, nici pe cei cari strigă că nu există nici o chestie socială. Nici o dată problema viețeî nu. s’a pus cu mai multă tărie, ca în zilele noas­ tre. Nici o dată istoriea n’a dat cugetătorului priveliș­ omenești, tea unei îndrumări sociale a năzuințelor l atît de universal caracterizată, ca acum. Acum nu mal îe vorba de lupta unul individ sau a unei familii pentru supremație sau pentru putere. mai sint numa! niște simple chestii de dușmănie țastiL, sau de nații, acum. Nu maî Ie izbinda unei oare-care divinități, care să preocupe simplu pc muritori. Nu mai visăm apoteoze ni divinizări. Nu, preocupările oamenilor au p’JS acum ceriurile. pentru a se cobori pe pămînt vșurile și speranțele numai sînt îndestulătoare acum pentru a potoli setea de dreptate și-a amăgi suia’ rințele: acum Ie nevoe de realizări practice i* loc de teorii: fie-care voeștc ca Ia banchetul viet?să-și albă locul lui: fie-care-șl reclamă partea di bunurile sociale, pe cari le făurește și le sporesJ prin munca-i, pentru-că fie-care își dă din ce în ce mal mult samă de rolul ce-I are in mersul mașinei sociale, acum. leală punctul culminant, îeată izvorul nesecat al puterilor neinfrinte ale mișcărel, care duce socie­ tățile moderne spre o schimbare adincă a stăreilor' sub pedeapsa unei cumplite prăbușiri. Dr. Jullen Plogcr. MIC RĂSPUNS... Unui Corespondent... Lu roi/ iertați că vă inapoesc Kcuisla, dar icuim pot încuraja de cil scrieri marxiste... De pe o banijd., Fără iiuloccdă, D-la nu schimbi cu nimeni o vorbii, fără să fie marxistă .. Xiz mai vorbesc de furniturile D-lale, cari trebuie să [ic toate mar­ xiste: ziarele și cărțile, pe cari le celești zilnic, să zicem, trebuie să fie musai marxiste: dacă nu chiar in spirit, trebuie să albă pc iele macar o pecete marxistă.. înțelegi bine că ai râminea dezbrăcat și [Ui­ mind, și absolut fără adăpost și fără nici un soiu de relații, dacă ai avea ast-feliu de pre­ tenții, ca furnizorii D-lale de întreținere, de în­ treținere în cel mai larg înțeles, să [ie niște ve­ ritabili marxiști. Sau, aș voi să te văd, fericit, in mediul D-lale curat marxist... Dar să lăsăm asemenea lacra... Revista, nu ți s’a trimes D-lale pentru încurajare, cum nu se trimete, pur și simplu pentru încurajare, ni­ mănui de alt-felin. lea se prezintă ca un lucru, probabil, util, și se expediază tuturor celor pre­ supuși, probabil, că le-ar fi de vre-un oare-care folos. • . 1 Și, după cil știu, cu materialul ce se in_ :'ă a-l .. / [urnizu, f;;; nu numai poale ci chiar gemaza și îe de folos țaom la o mulțime . .. de lume: afară doar -nn acelor ce sar complace m bielele lor cunoacelor caii cari ar ar avea avea $Unll> lataI margcmle, sau acelor cu curaj curaj susținiua, susținută, P^tențiea, pe [ață de nimeni cu c'ar fi omniștienți... N’a'i să crezi că tocmai ieu, care am pus la indămina mulțimei, alilea lucrări fundamen­ tale, originale marxiste, mi-aș îngădui a cobori sau a mecunoaște marxismul. Dar mi se pare, prea izbitor, /as? să se tot aplice cuvintul marxist cu rost și fără rost, și să [ie un slinjinitor de in­ tegrală cultură. Inchipue-ți pe Marx, că sar / mărginit la cetirea unui marxism anterior: a~ fi fost cu desăvirșire departe să intemeeze aiarxismul lui... De all-feliu opera mea ie pur > sunPlu (le mițiare... leu n’ain nevoe să-ți_ cer nici o iertare, pentru că nu-'i in inlențica mea de a-ți (lduce..vrj“ai oare-care jignire. Mi se pare că-mi iești de mult cunoscut și bun cunoscut, și, ca ca alafț al . f mi se pare că putem vorbi prietenește si aesc intre noi... P- MUȘOIU. Răi păstori Dramă socială in 5 acte Vezi Revista Idee! No 2 și 3.. .. |||t__ Cabinetul lui Hargand. Mobilier sever și in fivid. L" dreapta și la atingă ușei, mari duboil'd; 1' c(îrți. Părcfii acopcriți cu covoare, antice. Pc soba, 'între două ferestre, un bust de bronz. In fața sobei, (ițc^. ' u marc încărcat cu hirlil. l'ololiuri cu spatele. înalt. u'1 Vitrine cu probe de mincraiuri și pietre. r(lll<1J,,'l ’ Idicfirea cortinei, Hargand sta la biurou și lucrează. r.,nor introduce pc Maigret. Maigret sc așază in fața l'i' j^fț/and, de partea cealaltă a biuroiilui. SCENA 1: Hargand, Maigret. nnlvret, zărind o lampă, lingă Hargand, pc biurottl in '.lon-nl "oaptea asta. “f^argand: — M a"1 odihnit cite-va ceasuri pe canapeaua '^Maigict : — Ajustatoril n’au venit la atelier .. S’au unit gr,Oiștii... Icra de așteptat... Am fost nevoit să pun să Cl'stingă focul «le la mașin'.. ^Harcand:— N‘«u> ln:JÎ lost scandaluri ca Ieri? Maigret:— Nu... Noaptea a fost relativ liniștită... Ieri drA .Ican Boule a adunat greviștii la PrG-du-Roy.. Urcat i?.'o masă, luminată de cite-va luminări., le-a cetit des­ crieri populare... descrieri inllăcărate, de măceluri, de jchiugiuir1, de ruguri... I’upă aceea i-a Îndemnai la jertfă... După Jei a pus Magdalena mina pe carte, cetind c’o voce pătrunzăloare.-. Fm de obosală, fie.că nu-I interesa... dar nu Ierau de față de cit puțini bărbați... Mulțimea iera al­ cătuită mal mult din femei, cari ascultau intr’o tăcere re­ ligioasă .. Pe urmă s’au retras in liniște... Hargand:— Curioasă șî zvăpăiată figură, acest le^n Rotile... Intr'alte vremuri ar li fost un om mare... un mare apostol. Maigret;— Nu știu... Dir acum văd că-I un blăstămat primejdios Noroc că n’are simț politic, că nu știe unde, merge, ce vrea... Altminteri, cu puternica inriurire ce-o are asupra spiritelor slabe., ar li o luptă luai grozavă... p cruntă. Hargand:— .Misticii sînt mal «le temut de cit alții... pentru-că mult mal mult de cit alți , merg la inima gloatei.. care, nu se înflăcărează de cit pentru ceea ce nu pricep... Dar Magdalena... Ge uimitoare prefacere.. Maigret: — lea Ie poite mult mai de temut de cit Jean Iloule. Arde in oclii-I ua foc mocnit... întrerupere. Hargand : — ști: bine că nu mal au bani ? Maigret:— Știu foarte bine.. Au început a suferi de foame. Și prădarea băcăiiel Rodet, ori jăfuirea brutării­ lor nu-I va duce deparle... Așa-că, a-zl-mine... Hargand: — Va să ucă cum stăm ?... Maigret: — Stăm ciț cu toată aparența mal proastă, entuzia.smu-I scăzut,... credința-I slăbită... Și unii au și inwput s;( murmure în potriva lui .lean Boule.- Bieții de UndlnU^f111'1^. t^ac“or “l!lI l,lR'-'a s’° ducă o săptămină, lupHargand: ■— Nu iițeleg pentru ce .lean Boule a res! l”s •Mutoru! deputațîor radicali și socialiști... Prin asta a tăcut mijloacele rrevel... Ce-o fi așteptînd ? innia- re^: Vre-o minune... Să împlinte in inimi eroisc,Lr,V- sacr*,lciul ma’tirilor... Ihdicind din umeri: Atit ’ 1 ziua de a-zl, dii fericire, nu mal Ie cu putință... MMgand, Uinditor:- Cine știe. ~ OrI-cum, socot, că trebuie chle- c‘;m?r(gand— Sosesc asbi-zl... Irni pare destul de rău acU| osl. silit să recirg la măsura aceasta... Pentru că tiQ|h«‘liCea 11,111 mică dițare, cea mai mică provocare o Irerj/J!g<?rft oare-carft ajunge.,, ca să se verse singe... îniievi/ln,c‘," Rutcani inse să fac alt-feliu?.-. Sint aici vieți Cr0(j I,,' ’ ?»*eniuțat<*, pe cari sini dator să Ic apăr... :irmata va uza cu moderare de forța lei... Dar l.ul „Ku? * avut — Tocmai voeam să vă spun... Robert '>rMusar*I» imiime de întrunirea greviștilor de- la Har«T?Aj^’ 0 mtreveuerc cu Jean Roule... ~nNu S0 MareanA Dacii vă spin... U: — Iești încredințat despre asta,? 57 Malgrct: — O. foarte încredințat. Hargand: — Și-n ce scop... Maigrel ridtcâ din timtri, voind tu Xpună cu nu știca nimica mai mult.. De cind «revj!? " J’au întors de la gart in strigatul de «TrăcascA obert Hargand®, de la gară, undeil trirnesesem să plece, pană acum, cit a fost prizonierul lor... Rohert părea c’ă înțeles situațiea anormală și rușinoasă In care această vioientare-1 punea, față de Iei, și față de mine... Dar... intr’a­ devăr... ieri Pani văzut mai agitat de cit de obiceiu... și mal posomorit., in mal multe rindurl am crezut că roea să-mf spuc ce-va... Dar nu mi-a spus nimic^. Malgret: — Poate c’a mijlocit, pe lingă Jean Roulo.. vre-o oare-care împăcare... Hargand: — Ar fi prea dureroasă și prea umilitoare pentru mine... întrerupere.. Din toate întristările din aste triste zile, cea mal adincă... Maigret... cea care mi-a lăsat jn inimă o rană, care poate nu se va mal vindeca nici o dată., ie ideea îngrozitoare, infernală, ce au avut’o .. de-« ridica... o, f;iră voea lui... fără voea Iul, negreșit., de-a ridica pe fiu in contra părintelui. Ic îngrozitor, ca și uu paricid,,. î i ! Maigret: — Nu luațl lucrurile alt-feliu de cît slut Domnule Hargand.. Impfedicîndu-l de a pleca... dinșii au socotit să aibă, pe lingă D-voastră, pe cine-va, care le-ar li putut li de folos... care le-ar li susținul-cauza... care âr li- izbutit ponte să vă smulgă oare-cari concesii... La urma urmei D-nu Hobert ie o natură generoasă și dreaptă... Hargand : — Dar de-o exaltare ce mă spălmîntă... Inima lui i-un vulcan... intr’insa clocotesc... mugesc cumplite lave... ■ • Maigret: — Nu vă îngrijiți atita de mult... Fiul D-vs. arc un simț de datorie adine Hargand: — Da... Dar fe vorba ce feliu de datorie?... leu habar n’am.. întrerupere... Ah, uite, dragă Maigret... Mă-ntrob dacă am făcut tocmai ceea-ee Icra- de făcut... la urma urmei, pentru acești sărmani. Maigret: — Nu-I acum timpul, Domnule Hargand, să vă puneți asemenea întrebări.. Acum aveți, și avem cu toții nevoe de toată tăriea D-voastră de sufiet.. de-ntreg imfrelo vostru spirit de hotărire... Din partea mea, vă pot spune că nu aveți nimic a vă imputa... Tot ce s’a pntut, a-țl făcut... Să vedem... Mal există oare, in Franța, vre-o casă, unde mu ca să fie atît de bine retribuită, unde in­ dividul să fie atit de respectat?... Ținta D-voastră astă-zl trebuie să fie: Învingerea grevil.. După aceea veți mal vedea... Hargand, Irecindu-și mina peste frunte:— Fie .. Slringe taifun carton niflc. foi împrăștiate pc biurou, dlndu-l apoi lui Mgiijrci: Corespondența... Al să vezi, sint niște propu­ neri din Germania, cari se oferă să-mf asigure comandele pe timpul grevei... Sint cam grele, poate că de prisos... In sfirșit, de văzut.. Studiază-le... Mi-I spune părerea Du mitale desară... Hargand se scoală. Se scoală fi Maigret, care se pregătește să plece... Al luat măsuri pentru hrana armatei? Haigret:— Totul Ie pregătit. Hargand: — Nu-I de temut vre-o jăfuire ce-ya? Maigret, ndicind fruntea sus: — Hm... Dar jandarmii ce-I atu, ce păzesc. DinșiI ocupă două brutăriiMargand, intinzindu-i mina:— leartă, mica nma șo­ văire de-adinioare... Dumneata, dragă Maigret, care duci c’o inimă atit de liniștită, aproape toatii povara acestor furioși... Maigret face gesturi de denegare... La revedere,.. Maigret:— La revedere, Dgmnule Hargand... Maigret iwc. Hargand, isi regulează o clipă hirliile pc Inuron. Liupa aceea sună. Intră un servitor: — Spune lui D-nu no e că-1 aștept aici... Servitorul iese. Hargand se plimtm ginditor prin odae. Apoi se duce și se razima cu spatele ae marmura de la sobă... Hobert intră. SCENA 11: Hargand, Robert Hargand. ’ fața fiului său, Hargand ifi pierde din ce in cir din 'a ' ce-o avea. Treplat-trcptat. dui yinddoare ți melanco­ lică> cum icra in scena precedenta, cxprcpca feței u dci cm nervoasă și bătăioasă. Se vede totu-șl ca vrea sa sc slapincascu.. Hargand: — Șezi... să vorbim. Robert, s'așază: — Te așcuItlaU— . Hargand, c'un ton aspru: — După intrarea ta triumială aici... triumfală, nu io așa ?...- Așa io... Robert: — O, tată... ’ 0 Hargand:__ De care alt cuvint vrei tu să mă servesc. ... Purtat? «dus aici, ca pn drapel..; ca drapelul lor... �REVISTA JDEEÎ 58 59 REVISTA IDEEl Robert: — Cu ce ton inii vorbești, tată.-. Și de ce malI in samă de cit înțelesul care li-I dau, și intențica rramintești o lutîrnplare, ,care nc-a fost atit de dureroasă,, .Joasă care-mi dictează aceste vorbe . Jean Boule, cej invăpăcal, cel alita de violent, nu-I atit do gn.u f.‘"" de H amindurora... , j 1 1 Hargand, încerc,tnd a sc slăpini: --- In sfirșit... dopa vins... Și are un aulici mărinimos... Am cântai să-/'0"' răspunderea ce apasă asupra-I .Și ca linca mii (]e v:..ar,lt cele petrecute... hottiriseni... Cu ironic : J.'aci nu puteam cere mal mult convingerilor tale .. Căci sentimentele de familie... minile Iul... Și de la sine mi-a făgăduit că va veni a-zi * acut respectul... Robert, se uită la tatăl său cu mare-nlristare... să-ți aducă pronuncrl nof... Nu Iera treaba mea sșar" <h "' In sfirșit... in sfirșit... Iiotărisem... ca tu să rămil... neu­ aceste propuneri cu tel.. nici sa leu falii de ie] vy^-uu tru... față, de evenimentele, cari sc vor desfășura aici... angajament... La rindul Iul nu mi-a tăgăduit nimic iDaj mult de c't să vie aici... Atit și nimic mal mult Socoteam că un angajament ca acești, față de. tine, jși in Hargand:— Am să-l dau afară... nu vreau să-J cunosc împrejurările pe cari le cunoști... trebuea să fie sllnt.... cine Ie... l’.un izgonit din fabricii, Robert: — Nu m’am ținut de Ici? , Robert:—L'al izgonit.., Dar chici mii de lucrători Hargand: — Cum numești inse tu acele întrevederi l’au ales... clalidestine, pe cari tu, Jiul mleu, le-ai avut cu Jean lloule, Hargand: — Cinci mii de răsculațl... N’am să ascult u.. capul grevei ? u Robert, cu oarc-care uimire; — întrevederi?... Holu­ de fel... Să se supuc intăi și-ntăl. Robert:— Dar dacă Iei iți aduce pacea?... ri!... M’aro dus la dinsul... o singură dată.. Ieri... Asta-f Hargand: — Cu prețul unor concesii absurde, muili drept. toare ?... Nu... nu... Ar ii o nebunie de gindit Ia una ca Hargand: — Mărturisești?... A, mărturisești?... Robert: — De ce n’aș mărturisi?... Am lucrat cum asta... Se scoală și începe îcar a se plimba prin odac.' /ntrebuea să lucrez... Crezi oare că demersul făcut de mine Ircriipcrc, . Ne-am spus adineoarea niște vorbe de prisos ----- ( Asta nlI aduCe nici un folos... Să vorbim li­ a avut vre-un caracter de ostilitate in potriva Dumitale ? jignitoare. Hargand: — Ostilitate sau mijlocire, ambele sint pentru niștit.. Sc răzămă cu spatele dc sobă. . leu nu cred să fiu inine o insultă... Te-am rugat leu să intervii?... In vir­ un om rău.. Ți-am dovedit că nu sini nici tiran... că din potrivă, am un sentiment foarte viu dc libertatea altora.. tutea cărui drept ți-al însușit tu asemeni mandat ?.,. Și cum nu ți-al dat samă c’o mijlocire din partea ta, in a- Dovadă să te-am lăsat ca să te dezvolți in voe, dnplt în­ semenea vreme, ori de ce naturii ar li fost, nu putea fi clinarea ta... Nu-mi poți imputa că ți-am stingherit vre-o dată ideile... de cit o scădere a autoritățel mele. . Cum nu ți-al dat Robert, cu uiocianc;—III sint recunoscător pentru asta... samă că prin asta dădeai poate o armă mal mult în mi* nelo vrăjmașilor miel?... Dacă ți-al dat samă, cum al cu­ ți-o jur din toată inima... Hargand: — Cu toate astea aceste, idol le priveam ca tezat să faci asemenea lucru. Robert:— Nu înțeleg cum aș fi putut scădea autorita­ himerice... ca primejdioase.., in lot cazul, foarte departe tea Dumitale, și să mal înarmez revolta ?.,. Cînd: leu de ale mele... lele zdrobeau visul mleu, de a face din tine colaboratorul ințreprinderel mele... și... după mine.. păs­ n’arn vorbit de. cit în numele mleu ?... trătorul credincios a tot ce-arn făurit aici ... Mișcat și cu Hargand:— In numele tău?.. Cu ce drept?... Tu nu glasul curmat: N’am prevăzut., âtuațiea logică, cu țoale Iești nimic acolea... nimic.,, nimic. astea, dureroasă... fatală... Știe D-zeu... .Se întrerupe... RoRobert: — Sint om. Hargand, hotărilor:— Iești fiul mleu. berl, foarte emoțional, foarte. trist iși lasă capul in mini... Robert: — Oare, fiind-că m’al făcut D-ta, să fi renunțat Mă înțelegi ?... Robert:—Tată., tată... îmi zdrobești inima... de-a cugeta după ideile mele... de-a iubi după inima mea.:, de-a trăi după menirea mea... leu i'rnl îndeplinesc me­ Hargand, urmîiid înainte-, îndurerat: — N’am prevăzut, nirea— in line., ceea ce s’a-ntimplat.. și că liberalismul mleu pă­ Hargand, aprin-îndu-se: — Și menirea ta, nu-I așa, Ie rintesc va aduce-ntr’o zi aces! lucru cumplit... do-a ne sul te revolți contra mea... să te unești cu vrăjmașii miel ?... privi... nu de la tată la fiu... ci de la vrăjmaș la vrăjmaș.. Ce dobitoc am fost... și ce orb... să te chiem. lingă mine... Robert, cu viociunc, sculindu-se:—Nu spune asemenea Menirea ta, hal ?... Strigătele blăstămate de: Trăească Ho­ lucru, te rog... Cu înfocare: Te iubesc... Te iubesc. heri Hargand.. pe cari le aud ne-ntrerupt, cari nu înce­ Hargand:— Dacă nu ne-am iubi, sărmanul mleu co­ tează de a mă sfi.șiea, de a-ml străpunge inima, ca niște pil... întrerupere... am li atit de nenorociți ?... lovituri de cuțit... Amenințările de omor... incendiile... prăRobert:— Tată... Tată.. Face un paș pentru a merge dăciunile.. tot ce clocotește in sulletole acestor sălbateci, spre tatăl său, dar cade icară-și pe scaun, impovorat... deslănțuiți, innimielo tău, contra mea... Asta-1 menirea ta... întrerupere. Zi-i mal bine ambiție.. al curajul de a-I zice pe nume... Hargand: — Ascultă... In vieațamea leu n’am avut altă Și puțin să-ți pese dacă această ambiție se va îndeplini patimă... de cit munca... nu pentri bani, bogăție și lux... prin moartea tatălui tău— și prin ruina a lor tăi... ci pentru puternica și nobila bucurie, ce-o dă... și, de Robert, sc scoală:— leu n’arn altă ambiție de cit feri­ cițl-va ani, .și pentru u tarea ce o răvarsă in suflet... Și cirea oamenilor... Pentru asta leu mi-arn jertfit averea, pot să-mi" aduc lauda, că rolul mleu social, rolul mleu de tiuereța, și-mi voiu jertfi ,și vieața... mare industriaș, de hiare străduitor a fost altora mult mal Hargand:—Di’rnpreună cu vieața mea... folositor de cit teoriile vaporoase... Ugăduclele vagi... de Robert:— D-ta Iești prea nervos, tată... și nu vorbești cil acele visuri cu neputința,... Și d;;că, prin tot ce-am cu dreptate... Nu trebuie să se rostească vorbe care nu se produs, prin tot ce-am extras din materie... dacă n’șun îm­ m.M pot îndrepta intre noi... Dă-ml voe să mă retrag. bogățit oamenii... ce-l puțin le-am mbunătâțit simțitor f>Ii?,?/rgîjnd-: S,tîlt‘ ic TremnhM prin casă, tul- starea ., le-am ușurat traiul... inlesniidu-le să-șî procure . 5C a-ÎWX/‘ d,n nou in Eroului. Căutind mal ieften cele trebuincioase, pe cari ni le-au avut înainte de 8PunTnenSCa’ C,? IC cu»mij,ocirea ta?- Eă bunătate de mine... și pe cari le-am creat jentru Iei... înadins pentru IeL.. ^cx‘,u,,,-xe ?i dinsiil din nou : —. N’arn de- ce Robert:—N’arn tăgăduitnicî o da 4 bunele D-t;de in­ flă- ' ascund... Ieri, am aflat de la Genevieva, că ai cerît tenții... nici Stăruința de-a le aduce li îndeplinire... ■™tâ pentru a înăbuși greva... șicăarmafiisose-MeaX , Hargand: — Cit se atinge de rapor urile sociale pecari ~n fon mișcat... .Ani înțeles că asta Iera o cataMrnf-i le-am stabilit, .și cu prețul a cite lupte, intre lucrători Și mine., am înaintat cit s’a putut de dqwrtc pe calea emancipărel... atit de departe, in cit prietinii miel privesc asta ca o slăbăciune din partea mea... ca o abdicare... Copiii» m’am silit să mi-I cresc bine, să-Iimtruesc... Pe oăineni căutat să-I moralizez, să-I aduc a cunoștința depun» »'"nS"™rKl°nCicCe?.Pe Si ““ Deee am a individului lor... Pe bătrinl i-am p-.s.la adăpostul nevoel... La mine oamenii pot să nască, să .răească și să moara... Robert, infrerupîndu-l: — Săraci.. După o pauza. ț > Si ••'HD-ta al făcut toate astea... Dar ce blos dacă pururea uaiRoS": >■>■<!•• îti-A.,?. . nuește mizeriea... in<lestul, ca »ă nu fi înțeles Hargand: — Nu-I din pricina mei... “ •■“‘■“«‘-o așa, fără lungi Robert: — Dar dintr’a lor ? ,. Hargand: — Pot leu oareinfrhgeaceastă legenemir • Jlorocu.1 1° a fi ascultat... a viețel, care cerc ca totul să nu se creeze, sa n -- ... . „2 rog... nu numai formei vorbelor mele... nu lua scalde de cit in durere ?... ^îndreptățirea tuturor violențelor., scuza tuflo&c. jî|or.,. vorbă mizerabilă, tată. itir<,r tir,la- — 0 intilnim în toată istorica.,. f|ăfga.n.J_Torturi, măceluri, ruguri... leală istofica , ^iJ un depozit de hoituri.., NU I mal scohnonl pupiori?aliri . Nu le inVerșuna u lot Interoga niefeii acesiri,|,iCi,U ntuliecal. Sîngeros. Lumina trebuie căutată... in 4 ucide și iear a ucide... Oare nu s’a săturat omenirea vii{0.r.';;i necontenite jertfe ?... Și n’a sunat oare ceasul (le j Hj pentru oameni ? —Indurare... Sc plimbă nervos... Indurarea ^*X-va care tne vigoarea... cc-va amorțitor... Ica inK51.'’, stăruința. întîrzio progresul... Ie lipsită de roade... 1Sni> crefaZi(- or.-ce .. Învățatul cure se luptă cu natura... Ct? î i smulg» secretul... industriașul, care supune maneutru a-I cuceri puterile, pentru a le face s<1 shiilti nevoii” oniuliil... și a le adapta, informe pipăite, ftrlcirca lui- aceștia n’au drept să se oprească in fala Uiirărd, să fie miloși... Acțiunea lor trece peste clipa In ‘"t trăesc- trece peste spațiul ncinSemnat pa care pri­ milor il cuprinde... se răsnindește de la Individ la popor, 'Sra lunhM inirbgî... Și pehtru billi^va existențe, cari nu LAiiiuI nimic, pe cari le zdrobesc in jurul lor.. gindește-ie n toate acele pe cari le încarcă de har, pe cari le liberea»U Aș ii putut... ar li trebuit să fiu un asemenea om. Vecunosc’nd mila, poate aș fi atins un țel mai înalt.. ‘ RObert:—Nu-țl face imputări tată. Hargand: — B.i da... mă căesc... După o pauză ; Și Icat.l, aslă-zl. rezultatul acestei milo dobitoceștl, pe care n’arn diut.- |»e care n’am putut... să o înăbuș in mine... spul­ berarea tuturor așteptărilor mele... niște ruine... Cu violență: Dar acuma s’a isprăvit... Vor un stăpin ?... 11 vor avea... Robert: — Ia sama.,. Aceste existențe, pe cari le zdro­ bești... prin ce nepomenită trufie le socotești că nu inttniiut nimic?... în numele, cărui drept... superior Însăși viețel, le osindeștl la moarte?... Dumneata n’al să-ți dâl faină față de omenire de cit de existențele imediate a căror ocrotire ți-al lunt-o asupră... lear nu de altele... Și nu le-ai gindit nici o diită, fără să te cutremuri... că al putea silii ucigașul necunoscutului sublim... carenlinge unde-Va,.. poate la D-tn ? Hargand,, ridică din linieri și sc plihlbă foilrle ațițah O pauză: — El, să-I vedem ce le poate pielea... Robert:— Gum cutezi oare a cere unor slabi.;; unor nepriwj'up... unor sărmane, unor obscure suflete de copil, cari Wlea ginoiireîc, să se ridice pană la acea silință divină, plnă unde nici D-ta nu poli să-țf inaltl inteligența si “ajea D-i:,|p inimă... . ° • l,3rRand; — Te lași rîpit de cuvinte.,., te-mhețl cu vînț... ft-uiin fraze... Lapte... Să vedem... Cînd cine-va vorbește limil*'JiSUS’' cu siSurant»... insamnă că are o formulă l'csîte ■■;”,).l’r°5rani hotărit. Al tu un asemeni program?... oo?llrz~lia“l Rl n,*e- • PUn >n aplicare numai de cit... ,cr‘: ~~ La ce bun, tată, cind se coprinde într’un Xr cinint, pe caro-1 negi? 11 in r^an(J’ c« minie: — Într’un cuvînt .. intr’un cuvînt... comedie. in toier ’ ’^i cind Iești hotărit dinaintea nu vedea I: cll vint^ Si^-^ sPun» de cil cuvinte... a nu auzi 'i|‘tiavtn,,fv " ^ezI - O știeam.. Te dai îndărăt... Și toți r|ivin[1? j 11,(11 pnlindii-sc. slăpini: Dar, cind n’ai de cit fitul a >"al un°r sărmani... cind ii conrupl, ii imbețl... l5lnsn„Ol.fl..Ia "loarte... cu vorbe... numai cu vorbe... știi Robert1 ?... Știi ?... Ori un dobitoc, ori un ucigaș... '•"piirtear f r tri!ilcl(i; Al dreptate.. Gindurile noastre șc ^k'iifaH* i-1 cc *n Ce ina* niult in de Iele. Ie ce-va din Har<T3M"i ,n Cllle-afară dc dureros... Mă retrag. rțlragp';nt..' o pauză, scurt: — Intr’aiievăr, te poți •’ clipa ăsia intră un servilor. Har„_ . S^ENA III: Acela-și, servitorul. ScrvS-r Co Ie ? Palii i~~ Au ve“it delegații greviștilor... Sint la fi ,rg«lnd «U Ul VOcsc să vorbească cu Domnu. COand n .7" ,,a- ha.. GițI sint? Servitorul prezintă lui h"-e,"ie Louis Thieux... Jean Boule... fii?! Cinica Pier re Anșeaume... și alții... Șase,.. rcce c hne... Hargand și Robert sc uită unul la cor'<i-nn / Xl'ri>ilor: Să le deschidă poarta-Săvie... ț?rv’toriii ? C Rlccc., Nu știi, D-nu Maigret i-acasă ?... fi * ~7,'D-nu Maigret mal adineoarea s'a-ntors... ’ i. . ‘’P'’’'0-I Iul Baptiste să se ducă să-l chlemc... •’'!l’le in sala do biliard... Servitorul:— Bine, Domnule., Servitorul lese. Robert sc îndreaptă și diiisnl spre ușă, SCENA IV: Hargand, Robert. InvoeKV -■ Hân‘i* ?! tU" n°bCrl facc ° ^earc .. M? nyoeșc sa-I primesc... Dar vreu aă Iii hj tu de fată la inVrcmUC1h f 11 9*1 f^ițt dc Robert, cu asprind : \ i cu. Ie tot ce poate II mal puțin, socotesc, Robert: — Dar de ce, tată?... Hargand;— Pentru-că vreu... nc!in!’ra! țC<‘ "" -°C!tl rcsc,nnal- irorgand umblă prin odac imșiu. Sc așază apoi la biurou, mototolind lahirtie. Tă­ cere lungă. Intră delegații. SCENA V: Hargand, Robert, Jean Roule, Louis Thieux §1 încă alțl patru delegați. loți Intră-nccl cu șepcile-n mină, intăi Jean Roule, în­ cruntat dar foarte liniștit, apoi iMiiis Thieux, îndoit de ,sa/c și cam albii, încurcat și slingaciu. Toți se așază fn eă)cr > lir°"^'11 ^arsan(^ uh’îlf <tc bogățica severă a tneupcrcl. Louis Thieux, slă cit ochii in jos, ceilalți iși răsu­ cesc șcpcilc-tl mini, afară dc Jean Roule, care stă dîrz, C.1 id Șold. Dinsul stă liber și nltttclrti, dar fără provocare. Hargand rid s’a niișcdl din Ide. Cd corpul ușor plecat înapoi, cu colul râzămat de tftdțul fololmlui, și cu bărb'ica In mină. Se vede că-și întocmește o masca fără nici o expresie, dc-o imobilitate dc gheață. Robert, care, cind au intrat delegații, a schimbat o privire repede, cu Jean Roule, sc retrage intr'un colț. O tăcere copleșitoare. Hargand, scurt: — Să vedem... vă ascult.. Jean Roule, oarc-cum cam solemn: — Am venit, casă fim cu con.științii-mpăcată... După o pauză: Dacă respingeți propunerile, pe cari in numele a cinci mii de lucrători, sint însărcinat, pentru cea din urmă dată să vi le transmitn’am neyoe să vă declar ca sintem gata la toate împotri­ virile. Și regimentele ce le-ațl chlemat in sprijin, și foamea ce-ațl dezlănțuit in potriva noastră nu ne iuspălmintă do loc-. Propunerile aceste sint chibzuite șî drepte... Treaba IJ-YOăstră să hotărîLI dacă vă place mal bine războiul... După o pauză : De altminteri, vă rog să țineți samă; că, dacă am scos din programul nostru, umile revindecărl, nu renunțăm la Iele de loc... ci numai le aminăm... Cujolă: Așa vrem noi... întrerupere. Hargand stă ca de marmură, nici o iricrețitură dc pe fața lui nu se mișcă. Jccln scoate din buzunarul bluzei, d Itlrlie, pe care se uită din cind in cînd... Intăf .și întâi... Iu capul reclamaliilor noastre menținem, ziua de opt ceasuri de muncă...* filfă nici o scădere de salariu... V'am mal explicat pentru ce-. Hargand tace... De alt-foliu văd că a-zl nu prea aveți chef de vorbii... Al doi­ lea... Asanarea uzinelor... Dacii, după cum faceți sil se triinbițeze prin toate ziarele D-voastră, sintețl un patron omenos, nu puteți cere unor oameni să lucreze in niște localuri in­ fecte, in niște instalații ucigătoare .. In cazul cind veți primi in principiu această condiție, ciireea noi ii atribuim o în­ semnătate deosebită, va răminea să ne înțelegem pe urmă asupra naturel lucrărilor do executat, asupra cărora vom avea și noi un drept de control absolut... Hargand stă tăcut, pururea nemișcat. Jean Roule sc uită o clipă la ici, după care facc un gest vag... Să mergem încaltea până la capăt, dacă-I vorba c-am venit aici ca să fim cu conștiința îm­ păcată... După o pauză... Al treilea... Înlocuirea țuturer operațiilor puddlagiulul prin procedeurl mecanice... Puddlagiul nu Ie o muncă, ci un supliciu, o caznă. ■ Dintr’u mulțime de fabrici", mal puțin bogate ca a D-voastră, a dispărut.. A sili niște oameni să stoc gol, timp de trei ceasuri', sub duș, cu fața lipită de gura furnalelor, cu pielea fumegîndă, cu gitul uscat de sete, să topească la fontă și să-și facă hulele lor <le foc, Ie un asasinat... . i doar știți că nenorocițil pe cari-I osîndițl la această tor­ tură sălbatec;!... după zece ani... i-aH ncis -• Hargaud sta mereu nemișcat. Jean Roule facc un gest.. După o pauza... Al patrulea... Privegherea severă asupra vinului Și alcoo­ lului... După o pauză.:. Cu toate că sub pretextul inșe ător de societăți cooperative ați acaparat tot comerțul de-aicl, făcindu-vă casapul... brutarul-., băcanul... circiumarul nostru... și așa mul departe.. ar h nimerit poate să vii mărginiți a ciștiga mal puțin do pe urma sănătățel noastre, vinzindu-ne alte cele de cit otravă.. Totul ce respirăm aice, Ic moarte... Totul ce bem aice, ie moarte... Vrem să bem si să respirăm și noi vieață... Din partea lui Hargand, tăcere.. Al cincilea... ceea-ce urmează Ie urmarea morală, naturală și necesară a zilei de opt ceasuri... In- �60 y 7 tnlr’insul sc dă o luptă cumplita intre minic ființarea miel biblioteci muncitorești, ou In sfirșit sună... Un servilor se prezintă. filosofic, de istorie, de știință, de . & ori-cit de artă, a căror listă vă voiu infilțoșa-o... 1 cntrii-că, ori cit Hargand; — Sil vie pu dala D-nu Maigret.., dc sărac ar ti. un om nu trăește numai cu ijne .. Servitorul:— Bine.. Domnule.. Servitorul -lex o pauză... lei are dreptul, ca și ccl bogațl, să cuno.L ta După ieșirea servitorului Hargand lear începe să frumosul... O tăcere de ghiafă... Iu sfirșiL.. primirea înapoi să facă (icsturi dezordonate. In sfirșit, doboril, ic J . ,c fi în'uzină a tuturor lucrătorilor izgoniți de cînd a început fi sc afundă intr’un fotoliu, cu capu-n mini .it'fa greva, cu plata întreagă a zilelor de nelucru 1. e p Maigret Intră. f . soane mea vă scutesc... De îndată ce acordul va Ii isc i , plec... Dlnstil iși depune hirliea pe biroul Iul Hargand... SGKNA Vili: Hargand, Maigret. Hargand, după o lăccre, fără să facă mei o mișcai e, c’o voce tăclotire: — Atît ? Maigret, la vederea lui Hargand iu asemenea sh,r Jean Roule:— Atit... , oplcștc, uimit, o clipă, in prag, apoi aleargă spre ifr’ /ft Hargand, călră Louis Thieux: - El., ce crezi tu <lc s’a intimplat, Domnule Hargand .. D-voastră... șj asta, Thieux ?... Bibliotecă-țl lipsește ție acum ?. Spune .. Beți... Asta nu-I cu putință... Domnule Hargand... HOr' Ulte-te-n ochit miel... ; nu răspunde, și plinge cu hohot... VA rog, spuneți-im cei'^ Louis Thieux, fără a ridica privirea: — Do|nnulc llarHargand:— leu sint vinovat. leu sint vinovat.. gand... Domnule Hargand... Maigret: — De ce sintețf vinovat ?... Hargand : — Ulte-(e-n ochii miel... iți spun... Hargand : — Mi-am p erdul capul., da, par’cil m’n Jean Roule: — Nu insultați pe-aceat biet om. Și ulte-te pucat nu știu ce nebunie.. î-ani dat afară pe toți... mal bine D-ta ce a făcut dintr’insul cel doua zeci și șapte Maigret : — Ce s’a intimplat. . Ce s’a intimplat...” de ani de vieață la D-ta... de muncă Ia D-taHargand:— Ah. nu știu... Nu mal știu nimic.. De < Hargand: — 0, sărmane Thieux.. dacă n’al li sub stăam făcut oare asta... Maigret ?.. Apucă mina lui Malqrd pîpirea acestui om... daca-I li liber pe mișcările ininiel Maigret:— Domnule Hargand... * J ■ tale... te cunosc... al li acum la picioarele mele, cerindu-ml Hargand : — Nu mai am nici o putere, acum... Mi s’a Iertare.. luat tot curajul .. Sint lovit aici.. Pune mina, cu ren a Louis Țhieux, aproape gala a se. îndrepta spre Harlut Maigret pc inimă... Aici... Mi-au luat copilul, iiiMngr gand:— Domnule Hargand... Domniile Hargand... D-la?.i Și, leu sini vinovat... N’am știut să-l înduioșez... Jean Roule, cu energic:— Intre.ihă-I aluncl.ee a lacul Prea l’am pus la ispită. . Și liind-c.i mi-au luat copilul^ din femeea ta . și din cei doi copil al tăi... lee atunc: și uzina .. tot. . tot ., tot... Le dau tot... Louis Thieux, luindii-șt inima-n dinfi: — Domnule Har­ Maigret: — D-voastră vorbiți?,.. Nu se poate ca D-stră gand.. I-îidevărat.., Nu mal putem... nu mal putem trăi.. să spuneți una ca asta... Și nu Ie drept.. Hargand : — Ba da... ba da... Maigret... Din nenorocire Hargand:—Repeți o lecție, dobitoc bătrin-.. și nici se poate. . chiar leu vorbesc... pe aceea n'o știi... > Maigret:— Val, Domnule Hargand... Jean Roule, inaintind asupra biuroului lui Hargand:— Hargand : — Și leu...1’ Cu mare greutate... Și leu care mă In sfirșit,' ce maf atita vorbă... Răspunsul D-voastră?... credeam un oui bun... care credeam că făceam bine In ju­ Hargand, i’ădit infnriat, dar mai slăpinuidu-sc incă: — rul mleu .. care credeam că trăeam imrurea diulr’o El bine... Ieată-1.. I’entru-că doar nu-I crede c’am să stau muncit înverșunată, folositoare și lipsită de pată... Această să discut toate absurditățile voastre... Iți am acum dosarul, avere, cu care mă mindream, o niindric dohitocească, din nefericire,, cam tlrziu, dar in sfirșit il am.. Pe D-ta Maigret, fiind-că nu Iera de cit un aliment al infrigute chfeamă Jean Roule ?... rărel mele de a produce, și pe care mi se parca cil Jean Roule:— Mă chleamă așa sau nu, ce te priveșteo si răspindeam cu dreptate asupra altora... da, această pe D-ta ? avere credeam că nu o întrebuințam rău. . Credeam c’o Hargand; — Ge mă privește ?... Te-af introdus aice, ciștigasem leu... c’o meritasem leu... credeam că Icra a înea­ cu un livret.falș... că icra ce-va Ieșit din creerul mleu... o proprietate a in­ Jean Roule: — M’al li primit oare fiiră livret?, . Și apoi ? teligenței inele... o creație a voinței mele... Hargand, aprinzindu-se tot mai mult: — In Franța, nu Maigret: — Și acum nu mai Ieste așa ?... mai vorbesc de străinătate, al fost condamnat de două Hargand, descurajat: —Pare că nu... ori... o dată pentru hoție... altă-dată pentru violențile săMaigret: — Zău că visez... Oamenii ăștia să vă ti Întors virșite-ntr’o grevă... păn la atita capul ?... Jean Roule: — Pc urmă ?... Hargand : — La urma urmei, Iei nu mi-au cerul de Hargand:—Iești compromis in duraverl anarhiste.. cil lucruri drepte... Iești un hoț... ucigaș... Maigret, dind din cap : — Jean Roule... și lucruri Jean Roule; — Pe urmă ?... drepte... M’aș mira .. Hargand:— Pe urmă... IUdicindu.se cu minic: Dacă te Hargand : — Vor și Iei să trăească ... Asta nu-î la urina dau pe mina justiției?. . urmei o crimă... Jean Roule, cu mărcfic fi amcnin{ălor:— Poftim... Maigret: — A, leată-vă apucat lear de scrupulele D-tră. Robert, inlcrucnind. — Orl-cine ar li, tată, omul acesta... Gredeți-niă, Domnule Hargand, că nu Ie timp de asta aaici ie sub scutul onoarel D-tale .. și-a mele .. cum... Rechlemațl sîngcle vostru rece... vechea-vă energie... Hargand, cătră Hoberl, furios: —‘Tu.,. Nu isprăvește.. De nevoe, pentru a înlătura nenorociri și mal mart... Dac» nd‘^TlKn‘l^t7,, delc,Jall: Har voi ce căutațl vă JăsațI doborit de himere... ce voițl noi sil facem?..-Daca Uan D^'i1 arar‘l--'Vă gonesc, . vă gonesc... Icșițl afară . n'ați voit să mă ascultați... Uite trei nopți de cînd nap Jean Roule: — Ne așteptam... Haldem. . ' închis ochii.. Vă omorițl muncind .. OrI-care ar ti pute­ Pa’ vd gonesc... leșițl afară . Icșițl.. rile unul om, au și Iele o margine... Și cînd corpul Iesle m sc !ncireaptu spre ușă. Jean Roule lasă pc ccdalfi sa tcasă înainte. sleit... sufletul nu se poate să nu lie la felîu... Dacă, val Jean Roule, inlorcindii-se spre Hargand: — Va «?i ti odihnit curn se cade... Nimic din toate astea nu sar i voițl războiu... războiu crincen.. Nu Lltațl inse că“noî Xintimplat .. Uitați-vă ia mine... leu nu-mi stric nici o da» odihna și somnul... Fără asta de mult aș ti pe coaste... riior'iifliSn ”?l dl!Ur ‘i,aCă nam avea 8,1 °nunem tunuîot vom1^11 or V?a6t7^ cit piepturile niastre goale, și-aș aiuri ca un zăpăcit. . lot vom ști eA murim pănă la unul... De asta vă asigur.- Iese. Hargand;— Dar, țiul mleu, Maigret?... Fiul mleu-.. clipa asia sc aude dc-.ifară un șunci dc trompele incu ‘ SCENA VI: Hargand, Robert. parte. Maigret și Hargand sc privesc și ascultă. Trompe asiîa|?în?: UmI-Iă fUaOs prin Odae'^ dc-° d«‘ă: - Tot sc aud tot mai tare. ... * Maigret:—Trupele.. In sfirșit.. Sc indrcapla cam fereastră. • . obert: Ah, tată. D-ța ,*il vrut toate astea... Iese. Hargand, intr’un gest copleșii:— Așa cunnd... •* petele sună nicrcu .. Cortina se lasă. SCENA VU: Hargand, apoi un servilor, Actul 4 și o urmează. dezordinea alS i,,lrcr,,ln'rc> n,,,lt> Prln ^dac... Din ormnea aliludma șl gesturilor sale, sc poale vedea că Octave Mirbeau. ■Ș o &vM"■ ■ roEEÎ__ - REVISTA IDEE chestiea străinilor Părerile hazardate din articolul de fufă, chîcaniă I iar lele in mintea editorilor scrutători o părere . dreaptă. Dc aceea și rcnun(ăm la rectificările ce "f s'ur părea necesare după concepțica noastră. ni P. M. cum se expropriază un ins sau o familie, se DUP3 de Ia traiti, fenomen care se vede în fic-care înlitt urăa?a se expropriază, sc nimicesc și mal mulți "•’7dt ?•' nia niai1 multe îamilil, o națiune, din pricina bu’dul plac și din pricina calculului egoist al boga,1U exploatatorilor, -.r„infitatorilor. poruncitorilor. poruncitorilor, lacomT. lacomi, ignoțil°rJ j-T?rnlT nelegiuit! si nepatrințl rorî după €1 ploatatoril, mîncătoril de oameni, cari prăpădesc cu interesul lor păgîn, viețf de săraci, de robi producători și de copil deal acestora, nu pot rămînea fără muncitori, nu pot aștepta zece ori alt termen de ani, pănă se va dubla, dacă se va dubla populațiea indigenă, asasinată prin sistemul dejăfuire, exploatare nemiloasă, peste price maigenl, prin neegalitatea cea strigătoare, și deci, ori­ ce străin, Ie bun, cîtă vrem® ura cătră străini nu se arată. Apoi, prin îngăduirea emigrărel, prin această libertate internațională, se înlătură revoluțiea socială din țară. Cel ce cetesc Istoriea, neînțelegînd fenemenele se întreabă cum de fost străinii tari și mari în țară în cutare epocă? Cum 2sau ’- j Jăsat lăsat indigenii să fie dominați de străini? Și așa mal departe... Și cu toate acestea s’a putut... Cel ce nu țin samă de fenomenele economice din vieața . i socială socială nedreaptă, nedreaptă, nn’au ’au nici nici oo chee, chee, nn’au au nici nici oo orientare, orientare, nu nu știu știu de de ce ce aa pierit pierit popo­ a : ---p^rit. Asemenea nu porul roman și cum a pierit. Asemenea nu știu știu cum s a format imperiul bizantin, de oare-ce în Istoriea lumel Ie! nu găsesc nici o indicație, nici o lămurire în privința aceasta. Ie o tăcere rea-voitoare, asupra acestor fapte petrecute: lele nu sînt menționate, dar cel cu bun simț, un cugetător și un ateu, comunist-anarhist-revoluționar, cinstit, le des­ x , ... o învățături prețioase pentru om, copere și trage familie, popor, omenire. -------Străinii, așezați în țară, vîră copiii lor în școli, și ast-feliu se formează din iei lei medici, funcționari, învățători, ofițeri, advocațl, preoți, și aceștia, na1.— -... —..*—4 — turalizîndu-se, ajung deputațl, —primari, miniștri, căutînd a se vîrî în tot locul, căutînd a trăi. Dar acești străini merg mal departe. In cercul lor, în activitatea lor nu se slujesc, pe cît le stă în pu­ ------ -muncitori, ----- -------------tință, _de__cît — de — conaționali dacăr sînt exploatatori. Ast-feliîl se tot împuținează și sînt înlăturați de la bucata de pîne, unt, lapte, ouă, brînză, slănină, untură, unt de lemn, came, fructe, îmbrăcăminte, încălțăminte, adăpost, lemne și bu­ curii, cel indigeni, din țara lor. Fiind-că aceștia, dacă nii pot munci, fiind înlăturați, nu mănîncă și nu-șl pot satisface trebuințele lor. Străinii, cari din se ajută, < -1 contra, prosperează și se înmulțesc dauna indigenilor. Marilor bogațl, exploatatori, iîn “ uauiia u, r \ ce le pasă de aceasta evoluție, dacă poruncitori, Nici instrumentelor acestor^boj neamul lor piere? t . gațl» cApiuauuuu exploatatori și poruncitori, nu le pasă dacă T x . 4 m■■ 5^ J«v» iog*7u poporul muncitor se împuținează, emigrează,. Ori or cade în poziții inferioare pe scara socială de muncă, producere, _consumație, _______ știință, , . , .âUb..evrt^r®_?\_ • - f®,nc^; După moarte, -------- - în — ceriu, -- • muncitorii . , xvor r trăi » mal bine, aici înse trebuie să rabde, să sufere, căci le o lume a necuratului... „De ce nu sint Ie sînt destul de tari și pricepuțl a concura pe străini,... mal zic lei. Ctl harnici și tari rămîn. Asta-I o lege naturală m’vreau, pe tine, ucenic, muncitor, te primesc .^lueru ori te concediază, după interesul lor. A.. in tă, expropriere, alungare, nimicire, se întîmplă Î ' încet, r pe_ nesimțite, în cursul vremel. se , ... Națiunea /---ea se ^împuținează, prin moartea pricinuită de lipsuri, on’n nereproducerea membrilor săi și chiar prin orin gniigrarea acestor Pănă și copiii săracilor, f ai ’pstor membri. Pănfi ci rnnîîr țn niare parte, sînt asasinați prin foame. FiințI omenesll de ambele sexe și de diferite etăți, sînt asanesll. sinate. fărâ armă, fără luptă și fără otrăvă. Această priveliște jalnică, zilnică, dezastruoasă și revoltă­ ■ îoinî^a G.;inî,.x toare, f ’ —:stă, lwt -nelegiuită, ’ -\’1' de pricinuește vieața socială*te clase, Adep cnnrpmntip supremație politica și economică. nnlitină dî Toți văd eu groază și ochi răi pe tinerii cari vin în urma lor, după Iei. Fie-care se ocupă cu IaAi.I r-nt-n na nnco cX ea ------jocul, care pe care să se supue ori —săx se ,lase pe dinafară... " Acest moment critic al unul ins, al familiei ori llllîmof îr. xrîonf-® 0/ir.înlX *• mulțimel, în vieața socială, care moment -------------se arată, dispare și lear apare, arată că Ie foarte de samă a avea zilnic muncă ----------șj jirană, așa precum o cere știința, și anume partea Iei numită higienă, și ie șî mal de samă a te Ugîndi o__________ __ _ muncă și saa avea zilnic lisfacerea trebuințelor. Această constatare lovește slrașnic în ceiț ce acuză acuz£ pe pe ateii, comuniștl-anarcomuniștî-anarîi'Șll, că greșesc prin faptul că se gîndesc la îndes­ tularea insului și mulțimel. . Exproprierea, jăftiirca, alungarea sau nimicirea insului și inșilor, săraci sau bogațl mijlocii, această niare dramă dureroasă socială, acest crud rezbel în 11!up de pace, se Întîmplă prin mijlocirea viețeî soțtate cum nelegiuite, prin P,in mijlocirea mijlocirea banilor, oanuor, vînzărel, vinzarei, sesn^ăirăreî’ Pr‘n răpirea avere! în timpul morțel popjgp^ulul s.auîn tiin timpul impărțirelrnoștenirel, Wanr Ui1 Sau Pul împărțire! moștenirel, prin suL??? ul.aî’1e?>’supraoroducere. tnunrî-^ suPraDr°ducere, lungire lungire de de ceasuri ceasuri de de faMj'S’Pna bunul plac al bogaților și exploatatorilor testPn producătoril exploatați. Se intîmplă toate acere a’cu to*te că toți au dreptul la existență, satisfaslabi .iniUnca- Val și amarde cel exploatați, de cel de anih°iCC1 învinșl, doborîH, căzuțî ori înlăturați, RaiU bde sexe, de diferite etăți șt naționalități, aseiben °r -tarî ?î învingători. Sc înțelege că în Mgînei asitUal'e. meseriile cad, datorite nemiloasei, Mh, Rrun°nCU'ei^e' ° formă a luptel îlltre om ?i s,J cialflft ? gruPe- Tot ce Ic mult, blelșug, în vieața S(Jciai sînt un iuvaer rar> lrumos, plăcut, bun lă, e un rău. .,••„« scump Iei nu șl bat capul, ca munca, proernigrează din țara lor, sm prim ți ?l Să fie a tuturora, după rezbelul v>ete< “/XȘ si fie liber, considerat, InPaguba■ ce a cauzat----------Mcafa ț”edL6Pte 'Și >acă Statul trăește, dar cu comV”.tor: există meseriași, negustori, ban- destulat, apărat. Notez, trecem printr’o schimbare și cu timpul ^Vefhuh agricultori. Nu din umanitarismul C^eQiâțl -S’nt P‘r>mițl șî tolerați străinii, sînt chiar se va vedea că țara poartă cu numele, numele pe ’ C1 momentul, trebuința îl cere, căci ex- care-1 poartă, căci lea va fi locuită în mare parte ” -- ■ '*•' - ™ •; <££.ȘȘ: .S»"'.. �hEVtSTA IDEFJ 63 REVISTA IDEE1 de alțl locuitori, de cît cel indigeni, în cit se va Trebuie să ținem pururi înaintea ajunge^it*nv“vedea, că s’a ajuns la evul antic, cînd săracii, po­ țătura aceasta: Cînd un jpopor . porul, nu avea nici un drept, nici o libertate, ca alt popor/ acel popor Te periclitat în in existența ’’ Iear să se înceapă lupta pentru cucerirea drepturilor Ușor Ie înlocuit la muncă și traifi, omului, ca apoi, aceste drepturi Iear să fie pier­ altă naționalitate. Va emigra ori va ficu «ttil, de •* măcelfirit dute, ori să pleară întreg poporul. de cătră străini. Acești străini,4 exploatatori,, orl-cît se botează, După cum se întîmplă că un <... face ca nu. orl-'cît se indigenează, tot străini rămîn. Vorbesc mal Tel să poată lucra, vinde, tot om așa și limba lor, practică religiea lor, și formează națîea burghejil, acești mari ...... prefăcuțî, tot uț, așaa șj și 0 lor aparte. Și cînd se simt destul de tari ca ție face altei nații, pe cale economică, p rin con prin nație, între ceilalți străini, prin alianța, înțelege­ curență, omorînd oamenii altei nații, dueîndu-i rea lor internă, locală, internațională și univer­ la neputința de a trăi. Dacă nu reușește, Va sală, de teamă ca să nu se scoale în contra lor căuta aceasta prin declarare de rezbel. Și toate indigenii, ajunși In sapă de lemn, sau din dorința relele vieței sociale nedrepte, cu toate urmările de supremație, caută să pue mina de fapt pe țară, îel, sînt sprijinite, numai ca vieața socială ne­ a o trece patriei mame de unde sc trag, sau se dreaptă să nu cadă și săracii să fie prăpădiți de pricipun sub protecțiea și autoritatea orî-cărul stat, care nele știute, ca Iei să nu albă prilejul a desființa pozile poate garanta traiul, bogăliea și domniea lor, țiea bugaților, exploatatorilor și poruncitorilor. Iacă netulburate de indigeni. Și dacă indigenii nu se pănă unde’merge dușmăniei bogaților, exploatatori­ pot opune străinilor, celor burghezi, nu le rămîne lor, că dușmănesc îndeplinirea fericirel săracilor și de cît ca, cu timpul, să pleară cu desăvîrșire, dacă muncitorilor, cari se numesc popor și omenire roabă, nu emigrează, dacă nu țin sama de bunul simț, muncitoare, producătoare. In cît, zic Iei, bogății' de experiență, și dacă-șî părăsesc limba. exloatatorii și poruncitorii: (ede cît să pierim noi, Știința faptelor culese din vieața omului, fami­ din pozițiea noastră, să piară mal bine din cel liei, poporului și omenirel Ie de față, a mă întări săraci, căci Iei sînt destul, s’au îmulțît prea mult, în zicerile mele și a dtimasca pe prefăcuțl. Dacă, deci să ne atingem de pămîntul Jărel lor». prin luptă, indigenii izbutesc a se menține, situaDe cît un asemenea cerc vîțios și asemenea țiea lor în aparență Ie salvată. Urmează descreș­ vieață sociala nemernică, plină de ură și banditizm tere în număr și bogăție din partea străinilor, prin pentru existență, nedemnă de om, de niște oameni moarte, nemuncire, nereproducere și emigrare, și se întîmplă creștere, îmbogățire, înflorire, întărire cinstiți, în care mulțimea să fie vecinie jertfă, o-' blect de Reconsiderare, exploatare, de nimicire, din partea indigenilor. Dar, cu timpul, indigenii nesiguranță, pătimire, spre fericirea unor clase suIear ajung inconștienți.și subjugați de cătră străini... De aceea zic leu; nici o națiune să nu-și pără- pra-puse, indigene ori străine, sau indigene și străine tot de o dată, să se curme o dată cu nesăscă țara și-nici un 'străin să nu fie în țară. egalitățile sociale, cu acest rezbel social fratricid Scumpă-mi Ie mie' națîea mea ca și naționali­ tatea mea. Scump îmi îe fortul Iei,T vorbirea, cîn- și. cu efectele sale cele dăunătoare. Să se știe că tul, simțirea, istbriea, f>r'ogresul, literatura Iei. A- popii, adyocațil, ofițerii, exploatatorii, negustorii, cestea îmi plac și pe acestea trebuie să le iubesc. bogății și poruncitorii, mănîncăpe cel săraci, in­ Dacă într’un stat'ar fi numai bogațl și exploa­ digeni și străini, și pe cel înlăturați de la putința tatori' de un neam cu săracii, 'excluși mal cu greu de a trăi. Aceștia sînt adevărațiT mîncătorî de oa­ sar produce și numărul lor ar fi mal mic. Dar meni. Cu aceștia trebuie a ne lupta, căci religiea fiind vieața socială nedreaptă, Ica amestecă nați­ bună o au pe pentru Iei. Iei sînt cel periculoși unile, sporește urile și produce,' cu mai mare în­ mulțimel, deși pozițiea și faptele lor Ie pun ca lesnire și. îri- număr mal marc, excluși, indigeni și voința unul D zeu. Muncitorii, ori ce-ar face, Iei străini, și dă mulțimi de flințl, sinucidere!, morții, sînt ncvinovațî, căci Iei nu sînt de cît niște acți­ spitalului și închisorilor. In vieața atee, comunistă- uni îndreptate în contra marilor vinovațl. Se în­ anarhistă, înse, clasele nu vor exista, excluși nu țelege că sătuii nu judecă ast feliu. Dacă scriu acestea, să nu se creadă că fac pe vor mal fl,_ nici închisori, nici biserici, nici alte lepre. Străini nu vor exista, căci fie-care va trăi urîtorul străinilor și popoarelor, ci constat fapte sociale și deduc adevăruri sociale, de cari trebuie în comunitate, după naționalitatea sa. Ceea-ce spun, oare nu spun bine ? Puteți nega să ținem sama. Nici clasa socială, nici naționalitatea, oare că săracii, exclușii și străinii n'au trebuînțL față de Adevăr nu trebuie să ne facă părtinitoridonnți, puteți susține că acestea trebuie nesoco­ Numai ast-feliu cîștigă Adevărul, Știința, Progresul, tite ?Jeu zic că Iei au toate drepturile. Vă înfie­ Fericirea și omul ca și omenirea. Deopotrivă scriu rez și vu disprețueso, dacă-ml veți spune contra­ și vorbesc despre bogațl, exploatatori, poruncitor, rul. Dați futulor neatimare și îndestulare de tre­ indigeni și străini. Deopotrivă ne sînt dușnianb buința și toți vor avea drepturi reale, Iear nu toți aceștia, creaturi periculoase a unul trist trecu. iluzorii. ignorant. Și de o potrivă vorbesc de săracii, exploatațil și exclușii, indigeni și sirăinl, aflațlîn țar • înțeleg, la străini, iubirea .de neam să fie nuAduc încă noi dovezi pentru apărarea ateizniuiu» mal un scut de apărare al lor, dar nu și de acomunist-anarhist, apărare pe care nu ar treD tacare, cucerire a indigenilor, căci în străinii sînt ingrațl și tîlharl, și deci cazul lei nuacesta tre­ să o fac, căci ateizmul, comunist-anarhist, m^ca buie sufențl m țară, fiind-că idealul lor ar fi ca se află speranța, dorința și salvarea tuțulor, deJ° el să se îmbogățască, să se îmulțască, să umple relele păcatelor și ignoranței, de la sine vorb®ț / e''terminetU1 S& Subjuge toate naîiunile Ș‘ sâ le despre calitățile sale virtuoase, și de la sine se ap în de-ajuns în limitele bunului simț, experiențe cugetăreî. interesele, afară de cele ale muncitorilor, ^°meni l'berî îndestulați, sînt interese, cari cu °an’ceSC și nimicesc izbînda intereselor mulțimel 2jdărI11arI> care muncește șt produce valori. Deci cele* msiujițl alte interese de cît pe ale voastre, de si nUnI cu drepturi și datorii, emancipați intelectual, 011 isi material, căci în aceste interese ale voastre fericire» voastră. Numai ast-feliiî realizați ?e 11 Gîndirel, cea frumoasă, a voastră, acest ideal LUnrcliffie, perfecție ?’* virtute, și faceți să dom«ă adevărul, știința, dreptatea și fericirea pe n«fliînt. Vă salvați de ură, invidie, rezbel, revolte, uri pagube» dureri ?i nirnicire’ ?i numai ast-feliU •’Pj.j jn pace, iubire, respect și înțelegere, căci Ie trfl rău nemărginit și obștesc, vieața socială ne­ aptă, atit pentru indigeni, cît și pentru străini. Al. Boda. CE PĂȚESC TRĂDĂTORII GREVELOR Istorioara de față nu ic numai hazlie, ci sc desface dinlrtnsa un invâțăminl de valoare.. Al. P Se știe, cum cițT-va fabricanți și mici pationî tîmplarî din Viena, au închis atelierele lor, crezînd că prin acest mijloc vor putea sili pe lucrători' ca să accepte niște condiții grele, impuse prin regulamentul de atelier. ’ Dar, fiind-că patronii nu se pot despărți așa ușor de exploatare, au format ateliere de con­ centrare, unde execută lucrările urgente. Ca lucrători au cîți-va trădători, cum a fost Adolf Ritzel și cum Ie astă-zi Costică lonescu-Dezertoru. Despre" acest din urmă vom vorbi cu altă ocazie. In afară de acești doi lucrători, lipsiți de ori-ce conștiință, mai sînt și cîți-va mici meșteri cari lu­ crează în atelierul de concentrare. Eroul povestire! noastre ieste un mic meșter, anume TI... Intr’una din zile, lucrătorii timplaii concediați, s’auhotărît să arate meșterului II, o deosebită atenție, petrecindu-1, in mod liniștit, dc acasă pană la atelier, drum de o jumătate de oră. In acest scop l-au așteptat, întro dimineață, in dreptul casei. Cum a ■ipiirut in stradă, lucrătorii l-au primit cu zîmbete. bar meșterul nu părea de loc înaintat dc această conducere. Murgind pe stradă, și meșterul observind c;j ininiărul însoțitorilor sporește si cu cel al curio«’lor, de-o dată o rupe la fugă Lucrătorii au înccP}it și iei să fugă după Tel, rîzînd, iear meșterul tnșinat a dispărut într’un magazin de arme, ceea-cc a. determinat pc lucrători să-I lase în pace pentru Z|na aceea. \doua zi inse, iei se postară din nou în fața ! sei. Meșterului, care apăru la ora hotărîtă, dar J’Oțit de sergenți de stradă. Meșterul, triumfător L."1 i ni» mergea, escortat de sergenți, iear în mn/xi01’ ve,ieau lucrătorii, rîzînd. și făcînd aluzi, c Jpmare Cortegiul se mări, căci Vienezii sînt foarte 5ădȘl-‘ MeȘterul, împreună cu polițiștii, începură din ‘‘ei’voși... „Ce s’a întîmplat", întrebă unul PunRo »Nu vezî ca ra arestat polițiea", răs­ un lln.Un hierător. „Bine, dar ce a făptuit" ? «Ie i'evoiv^aV’ z,seră mai im iți, „nu vedeți că are Un y^rul în mînă" ? De iapt’meșterul avea în mină raidtin°-Vfer’ ceea-ce întărea șf mai mult bănueala Un ’Dfcr uu», zise un altul «Te un spărgător lu m0Uc &aȘ> pe care sergenții l-au prins tocmai “Mutul cînd voea să fure». Și așa mai departe. 63 Mulțimea, adunată in acest timp, devenise atît de compacta și indignată împotriva meșterului, în cit polițiea s’a văzut nevoită să-l ducă in prima secție ce i-a ieșit în cale, in loc să-1 ducă la atelier. A treea zi de dimineață polițiea s’a îndoit in fața casei meșterului II. Curioșii văztnd atîta po­ liție concentrată, se întrebau unii pe alții ce s'a întimplat, și fie-care debita felin de felii! de versiuni pe socoteala meșterului. leată în sfirșit că de-o dată apare capul hieșterului Ia o fereastră de la al treilea etaj. Polițiea ii făcea semn să se dea jos. Meșterul H, cu o mutră foarte disperată și caraghioasă în acelaș timp, arătă pe lucrătorii din mulțime și spuse polițiștilor că nu se va mai duce la lucru. Așa că a fost nevoit să rănite acasă, cu toată amabilitatea poliției, care-i pusese la dispoziție o întreagă escortă. Intîmplarea aceasta a produs multă veselie între lucrătorii concediați, dar și multă amărăciune printre patronii și codițele lor... Viena, 30 Mal, 1909. G. și 1. Hoppe. Din «Romînia Muncitoarea PUBLICAȚIILE, de limbă Romină, ce le primim, în schimb, la REVISTA DIN CAPITALĂ, afară de cele notate in N-rul trecut o Biruința»: Ad-ția, 37 str. Luminei. Sucursală sila Ploești. <<Convorbiri Critice»: 11, str. Gramonl. «Uniunea Chelnerilor» : 91, calea Victoriei. DIN PROVINCIE : «Gazeta Țeranilor»: Mnșetcșli-Argeș. »Revista economică și culturală»; Letca Nonă— Bacău «Veteranul»: 128, str. Principală—Birlad. «Vocea Tutovel», organ naționalist-democrat: Bîrlad. «Gazeta Botoșanilor»: 29, slr. L C. Brăt'eănu —Botoșani. «Libertatea», ziar Național-Lib.: Cal. Națională—Botoșani. «Revista Asociației învățătorilor»; Bnzâir. «Democrația», pub. bilunară: 27 str. Cazarmclor—Craiova. «Pagini .juridice», rev. de drept: & str. Gh. Ghițu—Craiooa. «Ramuri», revistă literară: 81, str. Stirbcij-Vodă—Craiova. «Revista Culturală»: 20, slr. li Martie — Craioua. «Prolilaxia» : 31, str. Gr. Ghica— Dorohoi. «Revista Idealistă»: M. G. Holbau, Mogoșeștl— Dorohoiu. «Răvașul Poporului»: Fălticeni. «Dreptatea funcționar. Conifer.»; 1, slr. Belvedere—Galați. «Dumirea de jos», rev. li L-culturali: 8, slr. llolban—Galați. «înainte»; 44, slr, Marc—Galați. «Praștia»,: IGj slr. Banului— Galați. «Tribuna Științifică»; 11 str. Davila— Galați. «Arhiva», științifică și literară: 2, str. Holin—Iașl. «Arta Romină» : 2, slr. Ilolin — lași. «îndrumare.!», polit., literatură, știință: 9, Șt. c. Mare—Lași. «Moldova de Sus» : 41, str. Zugravilor — Iași. «Revista din lași»; 29, slr. Albă — Iași. «Tribuna învățătorilor» : Corn. Militari — Ilfov. «Sentinela», ziar naționalist: 41, str. Emancipata— Focșani. «Revista Prahovenilor»: G, slr. Buna-Vestire — Ploești. «Stăruința», rev. didactică : Școala de bâcți No: 3 —Ploești. t Veterinarul o: 16, slr. Carmen Sytva — Ploești. «Neamul Românesc», literar: Vălenii de Manie — Ploești. «Sanitarul»; 21, str. Pr. Ferdinand— Tulcca. DIN STREINĂTATE: «Adevărul», ibae pol-, socială: 1, Nyar-ulca —Budapesta,VIL «Glasul Poporului»; 1, Ngar-ntca — Budapesta, Vil. «Lupta», organ soc.-dom. • str. Treințel No. 12 L. Cernăuți. «Țara Noastră»,; 8. slr. Morii — Sibiu — Nagyszeben. Firește ca unord din publicațiile dsleu li se cuvine o men­ țiune aparte, pe care ne vor Ierta conducătorii lor că n'o facem, fiind-cu notorietatea de care se bucură nu credem să fie străină edilorilor noștri. �REVISTA IDRKÎ fi4 BIBLIOGRAFIE Librăria -.\ouă din Bncureșt', a dat la lumină o nouă carte, țu ^devărat menită a faco, epocă. Pentrn-ra nu cupoaștem p carte care șă ne înfățoșeze in chip maf izbitor, mal înfiorător, nebunie» războiului, do cit o face Leonid Andreeo,, in cartea lui Risul Roșu... Traducătorul acestei țjîrțl, Dr. L Duscian, care a îmbogățit literatura romînească, in scurt, cu mat multe lucrări de valoare, merită cu adevărat toate felicitările noastre, și pentru înclinarea ce a avut la ales, și pentru .feliul cum s a silit să nc îm­ podobească limba, în special cu tălmăcirea frumoasă a acestei din urmă cărți... Risul Roșu se găsește in deposil ți la Redacția noastră. 75 bani exemplarul. In editura «Librăriei Noiiăs, a mal apărut: “Bâtrincța*, un fctndiu, datorit marelui învățat Etic Mcichnikoff... Pro­ blema bătrîneței Ie dezbătută, utilizîndii-se toate datele ce se cunosc pftnă a-zl.. In depozit Ia librării... Biblioteca «Luinena, București, str. Mavrogheni, No. 20, s'a îmbogățit cu alte două lucrări: aPsichologica Dragostei», de’5fa.v Fdrdau, și « Religia ți Știința », de L. Tolsloî... Lucrările acestea nu numai că-s datorite unor cugetători de samă, sint chiar iele de samă... Putem să discutăm părerile emise in aceste lucrări, dar nu lipsim a trage mari învă­ țăminte din Iele.., La librării..A Lucrarea de sub direcție» Th. Cornel: „Figuri contem­ porane din Romînîa", și-a început acum apariție» iei pe­ riodică și normală... Atragem din nou luarea aminte, asupra acestei importante lucrări, încredințați că mulți vor găsi o plăcere avind în mina și-n casa lor o lucrare de mare podoabă, in care vor găsi și relații ce-I vor interesa... Ase adresa pentru lucrarea aceasta: Si, Cometa, București. „ Laura idilă originală, apărută iu timpul din urmă, ne prezintă un nou scriitor, care dintr’o dată vine să ne atragă, , să ne cucerească atenție»... D-nu Cleant Spircscu, autorul, prin chipul simplu și natural, cum știe să-nfățoșeze realitatea, lear nu o plăzmuire a mințel sale, intr*adevăr, iși. deschide drum, dintr’o dată, in pleiada scrii-, torilor de merii, apreciațL.. Preocupări serioase despre problemele fundamentale ale viețeî, -ide viețel universale și sociale, leală ce Ieste ih chintesență idila sa .. lea me­ rită a (i nu numai cunoscută, ci clilar rășpiiidită, în cer­ curi din ce in ce mat largi, pdptru-că duce cu lea - de­ prinderi de cugetare, menite să inrlurească vieala ome­ nească in bine... Dc procurat si. dc la Redacțica noastră : 50 bani exemplarul. ) Dintre lucrările apărute mal de curind» „Invățăminfiil Poporului*4, studiu social, dc C. Brudariu, meriți o sem­ nalare aparte... Cel ce voesc sa cunoască insuficienta invăjămintiilui nostru oficial, cum și insuficiența tuturor măsurilor luate și proeclatc oficial, chip pentru amelio­ rarea și punerea pe cale de dezvoltare a chinuitului nostru popor, vor ceti cu-n interes susținut acest studiu scris cu o pătrundere deosebiți și cu un mare curaj...’ Asupra marelui curaj, ținem cu osebire șă insistăm. Iei nu poate aduce nimănui nici un .neajuns, chiar dacă feste un organ al otlcialitățef, cum Ieste autorul lucrăref sem­ nalate dA noi, care Ieste învățător,... dacă vădește o înnâlțimo morală deosebită, adecă o pătrundere a‘ lucrului cum se cumo și o preocupare vădită de bine... Neajun«urdo indurate de unlr șî alțif, Bti datoresc mal degrabă șov ire , ascunderel și manifestare! nedeslușite, sfioase Ut se atmgu de lucrarea ce semnalăm aice, nu știm cum am se aleu|iea tuturora a^pra •• Credem să se gâsască mal cu eamă la autor: in Podit-Iloaci. Tipogr-^a -HW.FUs ^-da”/ Progromul, de Octave Mirbeau, nu creden •• albii neuoe de nici o recomandare. Celcbritah' acestui autor, pe care-l preocupă in grad nr, de înalt ehestiea socială și care urmărește altla aprindere ameliorarea condițiilor generai1! iesle recunoscută... «Programul*, in roniăned de loan Alinulescu, se na putea procura si/ la Redacția noastră: 25 bani exemplarul.' ((‘ REVISTA IDEEI * ig09. fio. hXXXV. 5. CALENDARUL SUPERSTIȚIOS CE-Î DE FĂCUT, opera capitală a w CERNIȘEVSKY, a cărei punere sub tipar an anunțat-o, ieste acum executată mai mult de iu mătate și în curind și apare-n volum... Cei c? doresc să-și procure opera asta neîntrecută si să aibă poate mai multe exemplare asupra lor ne înștiințază și ne achită din vreme ce pot ' Exemplarul va costa 4 lei. REVISTA „IDEEI" DIRIGUITA de P. MUȘOIU UN AN, 10 NUMERE, 5 LEI IO, STRADA EPURILOR — BUCUREȘTI BIBLIOGRAFIEA „REVISTEI IDEEl« P. Muțoiu și P, Zosin: «Mișcarea Social;1»» col. coinplec. 5— P. Mușoin : «Revista TdeeI», 8 colec. de la No. I—LXXX 40— Solomon Abram : Destăinuirile unul expulzat . . —20 M. Asldnassi: Jertfele Țarului /t_ A’. C. Cernițevskij: Ce-1 de făcut . . 4— II. Dcnis: Socialismul și caracterele sale generale . 1 — Gab. Deniile: Evoluțica Capitalului 1— C. Dimitrcscu-Iați: Cele două morale .... —50 Fr. Engcls: Socialism utopic și Socialism științific . —50 Grup. Slud. rcvol. din Paris: Autisemitism și Sionisn i. —20 Col. R. G. Ingersoll: Dumnezeu și crearea-1 . . . -20 P. Kropolkiu: Cătră tineri . -60 , -50 — Vremuri Noi P. Lafargue: Materialismul economic al lui Marx. . —50 Paul Louis: Sindicalismul Francez . —20 M. Maclcrlinck: Datoriea noastră cea socială . . .<—20 John Șțitart MUl: Libert, de cugetare și do discuție. —50 P.' Muțoiu: Cum se explică Anarhiștii —50 — Determinismul Social. Socialismul Belgian —50 — Emanciparea Femeel ....... 4— — Intime . 4— ■ 1. Ncagti: Flăcări năbușite . 4— Scneca : Bespj-e mînip Pr. Stackelbcrg; Femeea și Revoluție»; . ... . - • —^0 Fn fecior dc țăran : Noua epistolie cătră muncit, și.țăr. —20 Cererile, însoțite de cost, w fac la Revista IdeeI*. La Redacțiea, „Revistei Ideei“ se mai găsesc: Problema .agrară, de Tom» B. A burei îndurerații ți chinuitorii, de Caius Gracchus ■ • -25 Ncatirnarca, Bir. Varlam.Ghilesc.u, '11 n-re apărute —50 Tribuna științifică, Bir. Varlam Glii {eseu, 4 n-re -50 Marea Refdtma, de Th. C. Mănescu Risul Rbțu.ale Leonid Andreev . , —5ff. Laura,;de Cleant Spireseu . • " -25 Prqgromul, de Octav Mirbeau . • - - ♦ • " . Prrnrc.-i- _ C 4PC1. București, Strada Epurilor, 10. dința în sfînțeniea acelor zile și în urmările pri­ mejdioase ale neținerel lor se impune ca ce-va ma­ Găsesc că nicăert nu puica să sc 'încadreze mai terial, atît Ieste de generală și puternică. La sate bine un studiu ca cel al D-lui Drăghicescu, de cil te izbești de lea ca de un granit, eăruea nu poți (n coloanele noastre, unde ătilca studii de sania sini menite să-î fie tovărășie... Lăsind de-o parte dezide­ de cit să-I cedezi. Așa se explică șî purtarea micilor autorități lo­ ratele sale, a căror utilitate n'o contestăm, dar a căror sancțiune sau imperioasă aducere la îndepli­ cale, cari, prin unele părți ale țărel, vin și, cu spri­ nire noi n'o vedem, studiul D-lui Drăghicescu nc in- jinul lor, confirmă oficial ținerea acestor serbătorl. leresază prin interpretarea sociologică a linul feno­ Se întîmplă adesea ca primarul satului să îm­ men cum am zice moral. A descoperi că asemenea fenomen, neapărat cu urmări sociale, purcede din piedice pe îndrăzneții, cari vor să nesocotească anume pricini sociale, însamnă a nc atrage luarea observarea diferiților sfinți de-ai superstiției. Sînt aminte, că anume pricim sau stări sociale l’ar putea și cazuri, în cari primarii, în ast-feliu de serbătorl, gonit de’ia & pe xiliari ți ca factori esențiali chiar al acestor pricini amenuă. 1 oate vor fi cazuy, deși nu Sint SÎgUF, sau stări sociale, rămîne să vedem. Destul că pune- în cari primarii au și amendat pe sătenii neascultul acesta ie eîțligiit. Ceea-ce ne arată vădit ți ceea- tătorl. Si CU toate acestea, Iei au mai mult ca al orl-cine în vedere calendarul oficial pe care ar cărui cerc de apreciatorî am dori să-l mărim... trebui să nu-1 uite. P. M. Putem afirma chiar că o bună parte din preoți și chiar dintre învățători cad, fără rezistență, vic­ In sutele noastre exîstiî, pe lingă calendarul ofi­ time ale acestei'credințe generale. Mulțl dintre Iei țin. cial publicat, aprobat și recunoscut de autorități, la feliti cu sătenii, sărbătorile superstițioase. un calendar netipărit, tacit, care cu toate acestea Ieste aproape inutil să mai insistăm asupra con­ nu Ieste mal puțin observat și ținut cu o deosebită secințelor acestei credinți bizare. Gospodăriea și evlavie de săteni. holdele sătenilor au să sufere, fără îndoeală, mult, Acest calendar, netipărit, dar păstrat mal cu din pricina lor. Numeroasele cauze cari contribue deosebire în memoriea bătrîr.ilor, Ieste, drept vor­ la sărăcirea și sărăciea satelor, se înmulțesc și se bind, un supliment al calendarelor tipărite. In Iei adaugă și cu aceasta. Ca și cum cele de ordin se prevăd un mare număr de sărbători, cari, adu­ economic și fizic nu Ierau de ajuns, trebueau năs­ nate cu serbătorile oficiale, destul de numeroase, cocite și aceste cauze de ordin moral, ca să comale^ calendarului ortodox, ocupă aproape două plecteze opera mizeriei. treimi din zilele anului. Statistica sărbătorilor. — Caracterul și repar­ Ceea ce caracterizază serbătorile superstițioase d>n acest supliment băbesc de calendar, Ieste se­ tizarea lor pe anotimpuri. — Dacă numărăm tot rioasa întrerupere a activitățel sătenilor în acele zile. feliul de sărbători băbești, cari se țin în cursul aPoate să fie toiul muncel cîmpulul, poate să se nulul, sub diferite numiri, pretexte, și în diferite resimtă în localitate o criză penibilă de brațe, poate regiuni ale țărel. observăm țifra covîrșitoare de sâ se plătească ziua de lucru cu prețuri excepțio­ 160 zile. Dintre acestea, o bună parte, poate cea mal nale, sătenii nu vor îndrăzni, cu nici un preț, să la lucru în aceste zile, nici la Iei, nici la mare, sînt ținute mal mult de femei. Sînt unele a t‘1. Preferă să-și vadă mal degrabă holdele com­ zile în cari nu trebuie să se toarcă, altele în cari promise, de cît să lucreze la Iele în cutare zi, în se poate toarce, dar nu trebuie să se coase. In sfim tradiV’ea i~a învățat să cinstească pe cutare alte zile țesutul Ieste oprit, în altele, în sfîrșit, bin0 ’ maJ mult sau maî Put’in fantasdc sau du- spălatul rufelor nu Ie îngăduit. Tot ast-feliO, pentru pri.9.r‘u.î va rămînea nesecerat, porumbul ne- bărbați. Lucrul viei Ieste oprit cu deosebire în unum v’ea nepHvîtă, numai să nu lucreze în a- nele serbătorl. De asemenea, Vinerea ieste, în ge­ viiX?le’ cari »sînt re,e de Pleatră“> ”de foc“’ nde neral, privită ca o zi rea pentru munca viei. Neiriva Sînt anunie sfinP cari se răzbună, împo- respectarea Vinerilor aduce grindina și mana peste Cll f Ce or ce-1 nesocotesc, cu grindină, cu trăsnet, vil. De asemenea sînt zile sărbătorite pentru a feri holdele de animale, paseri, viermi. Așa, avem: Preț’ >CU f*are să^adcenumerCXt^e ,acestea sînt, cum vom vedea, foarte Nunta șoarecilor, Lunea și Joea ciorilor, Lo­ • Trflr?.a.Se cit se poate de originale și curioase, godna paserilor, Lunea viermilor. o f0 1 îiea seculară a făurit, în spiritul sătenilor, REVISTA IDEEI Și putere de inhibiție pentru aceste zile " UN AN, 10 NUMERE, 5 LEI Putem’ suPerstițioșI. Ieste o stare de spirit foarte Abonamentele se trimet prin mandat: care supune șl<pfc cel mai Se revoRl s^enl ȘÎ paralizază încercarea lot de a D-lui P. Mușoiu, 1O.*StradA Epurilor, — București. în contra ținerel acestor serbătorl. Gre- i Ar.e±,ib.ila- �■l REVISTA IDEE1 OC revista idee?____________________________ Din fericire, aceste sărbători, nu se observă toate In diferitele localități. Dintre acestea, numai unele - au un caracter general: cele mal multe sînt locale și sînt ținute numai în anume locuri, pe cînd în satele vecine sînt necunoscute. Spre pildă, Lunea ciorilor se ține numai prin Dîmbovița, Dolj. Nunta șoarecilor se ține prin DorohoT, etc. Putem prețui Ia 29. numărul serbătorilor cu caracter mal general, restul sînt locale și diferă după osebite localități și regiuni. Ast-feliu, Varlolomeul se ține în Dîm­ bovița, în 21 de comuue, în Doljt în 12 comune, în Mehedihțl, în 16 comune. Lunea viermilor se ține numai în Dîmbovița, în 4 comune, și în Vîlcea, în 2 comune. Mal interesant Ieste înse, modul cum se distrîbucsc aceste serbători în cursul anului. Nu Ieste nici o uniformitate în distribuirea lor. In anume epoci ale anului, serbătorile supersti­ țioase sînt mal numeroase, în altele mal rari. Așa, epoca în care se observă cel mal mare ntintâr de aăt feliu de serbători, Ieste primăvara, și, în mod precis, în lunile April, Maiu, luniu, luliu. Aproape jumătatate din aceste zile supersti­ țioase cad în timpul acestor patru luni de muncă, cînd Ieste adevăratul toîD al muncei cîmpului. Toamna, din August pană la finele lui Octombre, și din Februar pănă la finele lui Mart, cade cel mai mic număr de seibători: în această epocă, Iele sînt întfadevăr rari. ta preajma Crăciunului, înainte și mal ales după scrbătorile Crăciunului, se mai observă leară-șT o acumulare de serbători superstițioase. Această inegală distribuire a serbătorilor super­ stițioase Ieste foarte semnificativă. lea ne oferă indic:I neîndoioase, cum avem să vedem îndată, asupra cauzelor, cari au determinat ținerea și năs­ cocirea acestor serbători. Pe urmele acestor indicii putem reconstitui geneza calendarului superstițios. 1 Geneza și proveniența zilelor superstițioase. — Exanvnaie bine, zilele superstițioase, după prove­ niența lor, sînt «,1c mai multe fetiurf;- Unele sint, cum Ieste prea bine știut, reminiscențe, rămășițe din serbătorile antccrcștine, pAgîneșil. Obiceiul de a sărbători Vincrile, ținerea mal multor zile dm Rusalii, sint, desigur, reminiscențe <lc la antichi­ tatea păgînft. Altele, ci te-va, trebuie să Tic de origină slavă. Inse, în cea mal marc parte, geneza zilelor supersuțioase Ieste alta. W1C“!*S de economic, cultural și social, par, cu multă probabi.itate, a fi determinat născocirea acestor serbători. După jju pa cum s’a văzut, epoca anului cea mal bo­ gată în zile superstițioase ieste primăvara și în­ ceputul verel, Cu alte cuvinte, sezonul muncei celei mai intense a cîmpului, coincide cu cel mal mare număr de serbăloil de acestea. Faptul! Ieste, desigitr, de o mare însemnătate. Se știe cît de anevoios îșl lucrează țăranii noștri ogorul, cu unelte rudimentare și cu vite slabe. Dacă aproape în tot restul anului vegetează, o xîeațft fără multă grijă șl fără multă muncă, apoi c« le 3—4 luni de vară, cît ține lucrul cîmpului, tel îȘLșleesc puterile în sirădânuințl îndelungi și neregulate? In această epocă, țăranul romln lu­ crează, fără soroc, zile lungi, de cîte 16—17 ore, cînd pleacă la cîmp pănă-n zori și vine apoi n lumina stelelor. Și aceasta ar trebui să dureze săn tflmînl peste săptămînl, luni întregi, fără întreru pere. Așa o cere îmbulzala muncei țarinei, CQr" se îngrămădește în aceste 3—4 luni, fje la pro. prietar, fi la arendaș, fie la ogorul propriu. Această muncă înse, dacă se. prelungește, devine supraomenească. Această sarcina excedează, co. virșește puterile omenești. Țăranul nostru, fărăc* să se degradeze cu desăvîrșire, n’a putut face față b atita cerință de lucru. Iei a simțit nevoea inexoa rabilă de a întrerupe munca zilelor de 16—17 ore, cu cîte-o zi de serbătoare, care trebuea să fie năs­ cocită cît mal des în acest interval de timp. Lucrul acesta a trebuit să se întîmple, cu sigu­ ranță, cu atît mal mult prin veacul al XVIII-lea și al XlX-lea, cînd legi nemiloase, de fier, obligau pe țărani să muncească, fără soroc, pe moșiile proprietarilor lor. Ierau, desigur, foarte dese ca­ zurile în cari țăranul clăcaș îșl petrecea mal tot timpul verel pe moșiile boereștl, pe cari avea să lucreze fără soroc. Uzul fiind ca ziua să fie lungă de 16 ore de muncă, energiea vitală a clăcașululera cu totul covîrșită. Pentru-ca să întrerupă ne­ suferita povară a acestei munci, desigur că pe acele vremuri de bigotizm, inteligența țăranului, bo­ gată în resurse, a alergat la expedientul serbătotorilor superstițioase, lei a născocit feliiî de feliu de pretexte, ca să poată întrerupe munca istovitoare și să-și refacă forțele sleite. Nevoea de a obține un regim de muncă mal omenesc a provocat istețimea și ingeniozitatea Iul. Ast-feliu au fost născocite zilele superstițioase, în cari Iei însu-șl a crezut și crede inconștient, fără a-șl da samă de adevăratul lor scop, și în cari boeriul prea superstițios de altă-dată a crezut și Iei cu ușurință. Așa se explică foarte bine coincidența serbătorilor in epoca cea mal împovorată a anului. De la Paști pană la linele lui luliu, calendarul superstițios prescrie un număr de serbători mal marc de cît acela al serbătorilor superstițioase din restul anului. Iu acest răstimp țăranul trebuie să sărbătorească Joile după Pașii, Vincrile după Paști Joea verde, Circouii Paparudele, Ghermanii, Ru­ saliile, Marțea și Joea după Rusalii, Marina, Precupul, Sora lui sf. Ilic, oct. Condițiile de atunci imbunătățindu-se prea puțin, și încă Ieste de întrebat dacă s’au înbunătățiți , acclea-șl cauze continuînd, a continuat și efectul. Acea rațiune de a fi a zilelor superstițioase n’a încetat, și deci nici calendarul superstițios n’a tacetat. Dimpotrivă, Iei se păstrează și une-ori pare că prosperă. Prosperitatea lui Ieste făcută din niizeriea țăranului și din lipsa tal de cultură. Cu această lipsă de cultură și cu fenomenele atmos­ ferice, cari au loc în această epocă a anului) se poate foarte bine explica și mecanismul născoci* rel sei baterilor superstițioase. Intr’adevăr, în ultimile luni ale primăverel §>' primele luni ale verel, din MaiG până prin ^U8U5 se întiinplă variații și fenomene de atmoster foarte decisive pentru holde și foarte impre51 nante pentru oameni. O ploae venita ia ump, r varsă bîelșugul în sate : picăturile lei sînt ?cutnp ca aurul. Dacă în loc de ploae, cade grindin , ceasta distruge și sărăcește. . •foetăil Grindina și ploaea sînt însoțite de mani s 67 ' cîle o dată taspălmîntătoarc și funeste. clcri1-’1-'?’) ]ovește foarte des oamenii, animalele do- teoriile bune din școala și, printr'un act de con­ Trf,fî!lcU1casele^ șirele. Apoi, focul, mai ales vara duită, întunecă și distrug tot efectul educației știin­ nicș1'1-0’ gj Ieste prea uscat, nu arare ori preface țifice și tot spiritul științ-fic, care numai cu sfor­ cțnjl ta’1? case și magakil. Se mal adaugă la a- țări penibile se poate răspîndi în populațiile rurale. in cenllyjjejiile, furtunile, înecurile, cari răstoarnă Ceea ce se obține prin sforțări de ani de zile, ce5,ea’ Jică la pămînt lanurile și aduc tot feliul de școală și de teorii științifice, se distruge întPo după amiază, cu o simplă procesiune, care de­ ?b°nenorocilL . . . monstrează că ploaea ieste trimisă de cutare Je ’ț .c fenomene coincid fatal cu anume sau sfint sau. de altul ca iei. •AccS sfjnți din calendar, mal mult șau mai puZădarnic va mal explica învățătorul în școală definiți și Șterșî. Și atunci, săteanul, cu lo- cauzele firești ale pir cauzele firești ale ploaei, cînd practica exemplului li!1 sa primitivă, sub impresiea penibilă sau fe- dovedește contrariul. dovedește se contrariul. Ideea științifică C pc eare i-o produc fenomenele, după cum perstițiea înrădăcinai um dispare și superstițiea se înrădăcinează și mai tare. Dacă se ^(folositoare sau ruinătoare, stabilește o lege arată țăranului că Sf. Paraschiva nmi-xarbitrii schimbărilor “ 2;. 5111 l^i între sfîntul zilei și fenomenul climateric sînt ( JJv*i sau Sf. Dumitru arbitrii •Inplât. ta naivitatea Iul, îl pare țăranului că, isînt —ir: 1.1 schimbărilor luai climaterice, cum n’o să a crede, mai departe, că alțl sfinți: ’i a nr fi linut serbatoare și dacă ar fi cinstit ziua urmeze Precupi,leiFilipi, Marine, • tr. • 1 '7 — sau Vartolomel, tre,lajarul sau a cutării!,personaj din calendar, de o b—-- . buesc cinstiți și șerbătorițl, luenie vagă sau dubioasă, grindina nu-I distrugea dină și trăsnete pe holde? ca să nu aducă grin5 orul saU trăsnetul nu-I izbea boul din cîmp, vîntul nu-i răsturna pătuiagul de fîn. Se înPoală socială. — Remedii. — Superstițiea de fniplă cfl laanul v*’tor să-șl aducă aminte de cele ’c spetrecut anul acesta și să serbeze în acest an acest feliu ieste deci o boală socială dintre cele ziua» in care lucrînd, anul trecut, i-a fost mal profunde la noi. Această boală Ieste generală spre pagubă. Firește, coincidența nu se repetă, și și cronică la sate și face victime până chiar în atunci săteanul Ieste și mal mult întărit în cre­ clasele cele mal de sus și cele mal luminate, din dința sa. Ceea ce Ieste bizar, ieste că această con­ cari se recrutează diferitele autorități școlare, bi­ firmare a credinței Iul se face după una din cele sericești și administrative. Această maladie socială, ca ori-ce boală fizică și pattu metode logice ale lui Bacon, aplicată înse socială, se poate combate desigur. Există o tera­ prea simplist. Aceasta Ieste geneza, recentă chiar, a o mul­ peutică radicală, care, sistematic întrebuințată, n’ar, țime de serbători superstițioase: origina lor se da greș: cultivarea, instruirea serioasă a maselor. Cum această terapeutică a culturel științifice poate urmări și descoperi ușor la sate. De multe ori trăcsc încă sătenii cari au instituit ast-feliti de Ieste un mijloc radical, care cere timp și mijloace bănești prea mari, Ieste bine să se întrebuințeze, serbători. In acest chip, se poate stabili, desigur, geneza împotriva superstiției, și alte remedii, mai puțin ra­ mal energice înse, și deci mal la îndămîna serbătorilor, Marina, Precupul, rele de pleatră, Foca, dicale, noastră. rea de foc, Vartolomeu, rău pentru vijelie, Papa­ In primul rînd, ar trebui interzis procesiunile rudele, pentru ploae, Lunea seacă, Marțea seacă, cu moaște de sfinți, cari constituesc o scanda­ loca seacă, etc. De alt-feliti, numai așa se poate explica și faptul loasă contrazicere a spiritului științific, și nimicesc, că cele mal multe din aceste serbători sînt locale. dintr’o lovitură, toate rezultatele instrucției în școală. Acestsimplu remediu negativ trebuește înse com­ Ide se observă numai în două sau trei comune vccine dintr’un județ. Nu se găsesc în toate co­ plectat prin altele de natură mai pozitivă, spre pildă: 1. Învățătorii, fie în școală, fie în societate, fie munele dintr’un județ, și cu atît mal puțin în toate imunele din toată țara. Foarte mic ieste numărul în conferințele ce țin la cercurile culturale, să lea sPtbMorilor acestora, cari se observă în toată țara: ca temă ideea sărbătorilor superstițioase și să caute j*e se pot reduce abîea la 2—3: Rusaliile, Joile să le discrediteze și să le ridiculizeze prin toate mijloacele de. cari dispun. Ar fi destul, pentru apaști, Filipii, etc. ceasta, să arate că nu există și nu pote exista . °gica primitivă pi simplistă a țăranului, por, _____ , fi _. nici un feliti de legătură între mecanismul și leLj u 1ca. să — făurească v..vholu iui tot icuui feliul uc de avauttiuii serbători gile schimbărilor climaterice și între rămășițele corl’Muts’ nU ÎCS<e atafelta aproape cu nimic com- porâle ale cutărul sau cufărul sfînt. Sa uâ dip partea autorităților școlare, bisericești De asemenea, dînșil ar putea ușor să evidenți­ feiioa ln’nistrative. Aceste autorități, cînd sînt in- eze, că între grindina, care vine sau nu vine, între muite^’ cum am arâtat, cad de cele mal trăsnet sau vijelie și între cinstirea sau serbători<ils .orî Ș> tale în superstiție. Cînd sînt ce-va mal rea unor anumite zile ale anului, nu există și nu fiice> niai lun'i”3te, chiar și atunci se fac com- pote exista nici un feliîi de relație cauzală. Ieste destul să explici lămurit, sătenilor, cum se hiem aceasa logică a țăranului, o încurajază buțîu^ Dănă la a o șprijipi. In loc ca aceste au* produce ploaea, grindina, vînturile, cum vin și cum îlllllnerp. rcPreztate lumina științei și să combată trec, pentru-ca Iei să vadă singuri că nici o Ma­ Sllperstițiel, din indulgență, din inerție, rină sau Precup, n’au putere asupra acestor fe­ M n,.nien5rea tar Și spiritul științei. Ast-feliu, numeuc învățătorilor nomene pui pur nicuaiuuc. mecanice. în vreme de secetă, scot moaștele 2. Paralel cu acestesforțări ik, inv&£ onlo Sfm eutărel sfinte și pleacă cu iele sătești, preoții de la sate, fie in predici •v(5te e6ll>'d, peniiU ca să aducs ploi peste holde, fie în vieața de toate zilele a satului, s». arate Că îliil î au’°iiUțl, ceri încurajază si îngaduesc ast- serbătorile superstițioase sint ținute in contra bif Procesai, descurajază, cu exemplul rău, sericei, ca sînt păgîneștl șt că mei un bun creștin. wm �gș REVISTA JDEEÎ___________________ -_____________________ nu trebuie să le serbeze. Preoții vor trebui, deci, să explice lămUrit că, cărțile bisericești nu prevăd ast-feliu de serbătorl și că biserica chiar interzice ast-feliu de superstiții. 3. Toate aceste mijloace, de a combate superstițiea și serbătorile superstițioase, nu vor reuși înse deplin, de cît atunci cînd riiunca agricolă va fi reglementată, prib serioase măsuri legislative, sau administrative. Prin ast-feli£î de masuri, ar trebui interzisă ziua de muncă mal mare de 10 sau cel mult 12 ore. Redusă la aceste proporții, cari nu covîrșesc re­ sursele energiei omenești, munca ar deveni mal metodică, mai continuă. Sătenii nu ar mal simți, atît de mult, ca a-zl, nevoea întreruperilor muncel, prin serbătorl fanteziste. Și\ cu chipul acesta, iei s’ar obișnui ușor cu încordările continue, me­ lodice, lucru care ar avea un efect fericit și asupra caracterului și astlpra acțiune! lor in gene­ ral. Căci numai populații înapoiate lucrează sa­ cadat, întrerupt, ulternîndtlîn chip fantastic, sforță­ rile făcute intensiv cu intervale lungi de pasivitate șî trîndăvie. D. Drăghicescu. , Din «Vin ții Romiițeasdh. SINDICALISMUL Șl SOCIALISMUL ÎN ITALIA Cred că a trecut acum timpul, cînd orl-ce tendință de cercetare mal adîncită Iera pri­ vită ca o erezie sau ca o pildă de vrăjmă­ șie, de care Ierau feriți unii discipoli să se împărtășască. Acum puterea de discernămint, cu care Ie înzestrat, mal mult ori mal puțin, fie-care, ștergînd putința orl-cărel rătăciri, nu le nimic de care să ne ferim, de înlăturat de noi. Și poate tocmai cercetările cari au aerul că nu se împacă cu ceea-ce se știe și Ieste, cu ce Ieste admis, ne sînt, adesea, de cel mal mare folos... Spiritul viu și putința de ne-ntreruptă ameliorare, nu pur­ cede de cît de-aicl... Studiile cari apar în coloanele noastre, despre Sindicalism și So­ cialism, le dăm ca pildă de vrednice de luat în samă învățăminte. P. M. Pentru a Înțelege mal bine valoarea sindi­ calismului în s’înul socialismului internațional, nu trebuie să pierdem din vedere că, ca în toate mișcările sociale, în socialism Ieste o parte esențială și o parte accesorie, și că se înlîmplă CE-I bE FĂCUT adesea câ partea accesorie sa ajungă să pre­ (Io cumpănească partea esențială. CERNIȘEVSKY Socialismul ie o mișcare de masă. Această A apărut în fme de sub tipar, și se va pune în mișcare poate prea bine să se dezvolte pe căi sub­ circulare peste puțin. Această neasemănată lucrare, terane și să lea istoricește forma de conspira­ Apărută acum in ediție nouu, care se poate procura ție. Inse, tocmai pentru-că interesază masa, ort de la Iledacțica noastră, ie însoțită de următoarele vine să încununeze democrațiea, ori se slujește rinduri, din partea tratlucăloruluî iei: de acelea-șl mijloace de acțiune ca și democra­ . Multe cărți au fost scrise, de fruntași de-a! tica. Nu-l’nevoe de amintit că acelea-șl fapte, gindirci, să slujască drept călăuză in hune. Nu cari dau naștere democrației sau cari reprezintă cunosc înse una care să deschidă minte! ori­ zonturi mai largi... Cernișevsky și-a trăit cartea, democrațiea; dau loc și socialsimului. Socialismul trece printr’un timp critic. Acescînd. iș'i avea căminul in închisoare. La rindul tuea i se pare că soarta i-i legată de soarta de­ nostru am retrăit-o in libertate, cind înse nu mocrației, și că nu poale trăi dc cît în sînul aveam un rămin. Dar, precum dinsa sluji lui instituțiilor democratice. Sulraj universal, par­ Cernișevsky, in închisoarea-!, drept cel mai bun lamentarism, presiune asupra puterilor publice, căpălăiit, drept căpălăiu tea ne sluji și nouă, agitarea opiniei publice, socotita ca exprimînd cind, in această închisoare mai. largă, care se pane un chieamă societate, nu aveam aveam unde unde pune un sentimentul tuturor cetățenilor, în sfîisit cuce rirea Statului, par mamlestarea cea ma) indreptacăpălăiu. Faptul această carte, in Ho- libia acțiune!-socialiste. .. . . . Faptul că.apare că. apare acuma, i -.... - .in realitate, inse, socialismul nu-i un dciivat mincșle, in ediție- itouă, se datoreșle imprdjiirăret, fost''pusă rel, că, ca, de de la la anul imul 18(Fi, de de cind ciad a a fost pusă al democratici. Cel mult se poate spune ca, si * lucrare ' ’ ■ cu ... in cdițica prima, toată setea cu care, socialismul și democrațiea, Îsi trag obirșica din producerile mintale, n■’am mai dat aceca-ș! situație, istorică, care le-a zaims i m atn urmării i ’ ................................. • • _n.. similară, ș o suplinească sau s,’o in. acclaș timp. Democrațiea are ca obiect acipeste_ alta, ‘treacă... împrejurările sc schimba, si, de la 1863, unea’în comun și solidaristă a tuturor cela ede cind Cernișevsky și-a alcătuit cârtea, iele s’au mior, hi lăuntruî Statului: șocialimul are ca și schimbat, nu numai in Occidentul civilizat, acțiunea lămurită și deosebita a unei grup dar și in Orientul cel barbar. Problemele dez- producători, în lăuntruî atelierului și pe tari ...... i a se rrefrînge bătute in cartea dc fală sini inse atît de funda- antagonismelor economice, pentru «aici a.v. ... ,.i an cuprinde tnt tot Statul. mentale și ulii de. strins lele sînt legate de vieață, de-Socialistul, în afară și firește, nu exclude pe cetățean. Și in cil dezlegarea ce li se dă va trebui să fie dacă, istoricește, Statul ' poate fi socotit ca un luată in samă, probabil, chiar și după ce se va organ menit să reprezinte interesele economice indăplini, întru totul, acea mare schimbare, acea cari-s mal de luat în samă, aceasta nu împiedică mult așteptată revoluție socială. de loc să nu se cate, ca acțiunea acestui Stat Adolescența, ca și maturitatea, vor vedea ce să se facă mal puțin apăsătoare și mal puțin folosință vor soarbe, aplicindu-sc a discerne yrăjrnășască. Cu chipul acesta Socialismul aaceste,pagini maestre, cari ne-au ținut, pe noi junge și democratic, în înțelesul că în anume unu, înlr’un perpelim entuziasm. timpuri Iei îșl părăsește sfera producției, ca sa se intereseze’ de chestii cari nu mal privesc .p6 P. Mușolu. 1909, București. REVISTA IDEEÎ ’tori 'ca producători, ci ca cetățeni. Se întîmjin,llCca acțiunea democratică păru, foarte rcpl j reprezentanților socialismului, mal dulce si pt”irîzătoare de cît acțiunea de clasă propriii | cărel tărîm specific ieste atelierul, si al 4 v or*ran, sindicatul, produs al atelierului. r narîidul socialist ajunse un partid demo^fc1 ca și celelalte, procupat numai de lupcrî‘■parlamentare și de bucătărica electorală, si ^ducînd lupta economică de cît în măsura îh .£L aceasta' putea sluji la întărirea situației de electorale. Irtsă-șl cooperațiea, ori-cît de projCii si de curat economică se arată, fu socotită ZB o simplă roată a carului electoral al partiîulul- Socialismul ajunge o democrație socială, 'dicii un fenomen care a stirnit foarte adesea dulcea ilaritate sau hazul acelui prozaic econonjjgl care se numea Karl Alax. In teorie, la feliu. Socialismul nu mai cată să adîncească pricinile cari fac tot mal ascu­ țit antagonismul dintre clasa muncitoare și clasa capitalistă, și cari înarmează clasa muncitoare în potriva clasei capitaliste. Doctrina socialistă ajun­ ge ori o nouă variantă romantică, asupra destine­ lor viitoare ale omenire!, «în înfrățirea munceî», după Renard, Jaures, Atlantîcus, Alerlino, și alții, ori o cercetare a cauzelor cari fac sa crească solidaritatea socială și cari pregătesc cu chipul acesta un regim în care va înceta concurența ucigătoare dintre oameni... Aici ar trebui citați toți intelectualii socialiști, din dife­ rite părți ale lumei... Doctrina opunerel și a an­ tagonismului claselor, fu ori complectată,orl ne­ gată de cătră doctrina colaborare! claselor. De prisos să adaog ca asta nu se putea să nu facă stearpă teoriea socialistă... De acelea se poate vedea cum o rînduită și rațională serie de idei, poate ti răsturnată de cătră’o altă serie care i se pune în cale. Și-asa s’a înlîmplat că literatura socialistă să ajungă un lucru atît de puțin interesant. In urina acestor lapte, socialismul, ca mișcare, a devenit o simplă mașinărie parlamen­ tă, in slujba cîtor-va politician! lear ca docInnă, o variantă a solidarismului lulSpencer și , lui Auguste Comte, un apendice haziliu la '•^tul de hazliul pozitivism al științifițiștilor olici'*Mau un comentar sarbăd, specialitate germană, ceior mal mic! crîmpee de fraze cu dublu pul ’-e c^arunuriaș al gîndirel, ca Marx, a (a .ll.1 ,leJl01'0ci1’ei ȘÎ cum se-ntimplă în totdeauna, Hieifi 8au h^roinat să-ndrepteze greșelile oaeleMn Pi De cînd socialismul a prins a deveni izhin?-’i ’8 a ’vădit din ce în ce mai mult că între real Electorale ale socialismului și progresu-i nici o legătură. In toate țările, râCut .există regim electoral, socialiștii și-au chiar 1U!e UI1 l°c i11 parlament, hi multe țări Mal’ 0 ..au Pus mina pe vre-un portofoliu miiiisau 8usținut.cu voturile lor ministeriul, l’G^ca<7U'*î’ cu chipul acesta, răspunderea di; de nlaj?u.Vei,Răi,ei: Unde n’au putut să sc lipească ^Vepț ,tatea vre-unuî minister, sau să între-n 5 *u arătat pentru asta o dorință nebună, 69 La ce-au ajuns Inse toate denegările, toate compromisurile și toate tranzacțiile ministerialiste ale socialismului ? .Nici o data societatea socialista nu sa părut mal îndepărtata de rea­ lizarea-!; ca atunci cînd socialiștii s’au apropiat mal mult de putere. Dacă «cucerirea putere!» însamna ca unii socialiști să pătrundă acolo unde nu putea! întîlni altă-dată de cît burghez!, trebuie să spunem fără ocol, că cucerirea putere! ieste curat un caraghioslîc. Socialiștii cari au izbutit sa se așeze pe scaunele ministeriale, n au făcut nici mai mult; nici mal puțin de cît predecesorii lor, burghezii. Și-i de prisos a cerceta efectele ora­ torice, pentru adape fală contrazicerea aflătoare între practica lur ministerială și principiile so­ cialismului, pe cari le răspîndeau înși-șl, pe vre­ mea cînd nu izbutiseră încă să ajungă membri a. guvernului sau al majoritățel guvernamentalei Și să nu se zică, că ceea ce s'a petrecut într’o parte, nu se va petrece în alta. Mal-întâi, faptul ieste prea general: s’a constatat în Franța, în Elveția, în Italia și în Noua-Zelandă. Socialiștii germani se laudă că voesc să facă alt-feliu* si că nu s’au compromis pană a-zL Pentru asta trebuie să mulțumească Kaizerului și celor din preajma lui, oameni diritr’un metal*ce-va mal rezistent de cît socialiștii din țara lor. O singură excepție le de făcut, în favoarea socialiștilor ruși, si încă nu în a tuturor. Poeziea Revoluției și flacăra de aur a eroizmulul, care încuhjtiră c’un nimb de glorie vieața lor de acum, ne-mpledică, pe noi, al căror ochi sînt obiclnuițl cu mal urîte realități, de-a le înțelege tactica cum se cuvine. Vin 'înfrîngerile electorale. Iele au dovedit, la rlndul lor, că între mișcarea electorală și socia­ lism, nu-I nici o legătură. Apoi deșănțarea par­ lamentară și baletul ministerial, au isprăvit sa arete că, într’adevăr, socialismul Ie alt-ce-va de cît democrațiea. Două propoziții apar, in vremea asta, vădit, propoziții pe cari sindicalismul le-a și. dedus din enunțarea generală a doctrinei socialiste: 1. Partidul, mașină esențialniente politica și democratică, Ie altă-ce-va de cît clasa. 2. Dezvoltarea socialismului se face pe altă cale de cît pe calea parlamentară și democratică. Observînd bine, întreg sindicalismul i-aicl. Sînt 14 sau 15 ani de cînd partidul socialist îsi făcu, în Italia, aparițiea triumfală, modelat după tpicul democrației socialiste germane. Aordul Italiei, unde există o vieață capitalistă foarte intensă, Iera pregătit să-1 primească. Proletariatul orașelor mari, gata organizat pe tarîmul profe­ sional, alcătui pe dată sîmburele cel mai rezis­ tent al noului partid. Acesta fusese păna atunci la cheremul democrației politice, înse, de mai multe ori îsi arătase dorința de a se scăpa de asemenea tutelă stingheritoare. Cu Partidul mun­ citoresc, creație • spontană a claselor muncitorești din Italia de ’Nord, dlnsul se îndrumă, deși încă cu oare-care șovăeală și cu multă nehotărâre, pe calea socialismului internațional. Multl intelectuali, ținuți de cătră condițiile mizerabile din Italia, ținuți departe de �revista ideeI 70 REVISTA IDEEl clstigurl si situații, pe cari subtila agerime de spirit, comună meridionalilor, îl făcea mai lesne primitori al ideilor noi, conlucrară să dee, noului partid, considerație, prin acțiunea lor. Unde con­ dițiile nu Ierau prielnice dezvoltare! unui socia­ lism izvorit din antagonismele proprii unei so­ cietăți industriale și capitaliste, ca în Italia me­ ridională, mizeriea maselor alcatuea tărâmul pe care socialismul, prin multe din generalizările și unele din făgăduelile lui, putea să propășască cu înlesnire? , , , începutul fu strălucit. Partidul iși desfășură cu mîndrie și larg, întreg drapelul. Strigătul de războia ’iera .* colectivism și luptă de clasa. Guvernul se înfricoșa, clasele conducătoare se înfricoșară. Crispi, ne persecută cu cruzime. In 1894, o lege excepțională lu făurită în potriva partidului socialist. Revoltele din 1898 fură înecate în sînge.r Milauul fu .bombardat cu tunul. .Socia­ liștii umplură temnițele și drumurile exilului, leai’t succesele noastre electorale nu se mai nu­ mărau, cu toate că Italia n’avea sufragiul universal, ci un sistem electoral care nu dădea dreptul -de vot de cît acelora cari, avînd două-zecl .de am împliniți, dovedeau că știu să cetească și să scrie. Repede, cum se întîniplă în Italiea, lucrurile-șl schimbă fața. Glonțul de revolver cu care Breșei curăță Italiea de regelele Humbert, produce o însemnată schimbare în politica italiană. Noul rege lea o atitudine democratică. După scurtul răstimp al unul guvern conserva­ tor înfocat, al lui Saracco, Zanardellg un doctrinar al liberalismului democratic înaintat, fu chleinat la putere și, în cîte-va săptămîni, stabili în 1tuliea un regim de libertate publică aproape cbmplectă. Guvernul face profesie de strictă neutralitate în conflictele dintre capital și muncă. Giolitti, pe atunci simplu ministru de interne, atacă, în discursurile sale parlamentare, în nu­ mele gu vernului, egoismul proprietarii or, , și face apologiea organizațiilor muncitorești. Extrenla stingă lu dezaramată. Dînsa întru în bloc în majoritatea ministerială. Grupul socia­ list, dimpreună cu Ferri, se arată sprijinul cel mai entuziast al noului minister. După moartea lui Zanardelli, Giolitti, ajuns președinte al Con­ siliului, oferi lui Turati un portofoliu în noul cabinet Dacă Turati refuză, n’o făcu în virtu­ tea unui principiu, ci curat din calcul personal și oportumzm de partid. Socialiștii înse urmară sa susție ministerul cel nou. Cît despre acei cari-șl închipuiră că partidul va blama purtarea grupului său parlamentar, aceșliea trebuira să recunoască că sau înșelat. Partidul raspîndi niște declarații generale, pline de cel mai crlncen radicalism. Dar nu stătu la cumpene de a-și aproba deputății. Se văzu atunci, o dala mai mult, că cele mâi intransi­ gente declarații de principii, nu alcătuesc de Ioc o piedica compromisurilor din vieata prac­ tica. Partidul se margini să cerceteze dacă înP^ea-I politica creșteau, si cum, nici vorba, acestea-! ierau sporite,‘prin alianța i s apînirea, partidul trecu de partea deputajlor. lei admise ministerialismul parlamentar și alianțele electorale în afară de Parlament. ■Aoi, cari leram fracțiunea extremă, trebui- răm, cu chipul acesta, să recunoaștem că nu indivizii Ierau vinovat!. Spiritul de’compromis și politicianismul nu ierau rezultatul înrîurirei personale a unor Turati sau Bissolali. Partidul fiind un organ exclusiv politic, trebuea sa încline neapărat cătră compromis, cătră tran. zactil, cătră tocmeală. Si ne dădurăm sama că socialismul nu poate sâ-șl păstreze spiritul lui de clasă, de cît cu conditiea de a se închide în niște organizații de clasă. Nu mai văzurăm în partid de cît un organ accesoriu și subordonat al luptei de clasă, folositor pentru anumite tre­ buri determinate, dar neînstare de-a întrupa nă­ zuințele revoluționare ale proletariatului. Inte­ resele partidului, nepotrivindu-se cu cele de clasă, ne dădurăm sama cum, la un moment dat, par­ tidul putea să devie o piedică în potriva chiar a dezvoltare! clasei. Văzurăm trebuința de-a în­ tări lupta de clasa, luată in înțelesul iei cel mai larg și mai revoluționar, în grupurile autonome de meserii, sindicale, și de a lăsa partidului so­ cialist reprezentarea unor anumite interese elec­ torale .și democratice ale clasei muncitorești. Așa se născu sindicalismul italian. Ne-am folosit foarte mult de toate experien­ țele și învățămintele Confederației Generale a Mancei, din’ Franța, și, în inargenile putinței și cu temperamentele* date, sugerate de ce­ rințele mediului, am căutat să transplantăm în laliea principiile și tactica sindicalismului revo­ luționar. Greva generală din 1904, pildă aproape unică în Europa, dacă șe lasă la o parte, bine înțeles, Rusiea, pildă aproape unică de disciplină, de legătură și de simțire revoluționară în proleta­ riat, această grevă arăta gradul do răspîndire dobîndit în Italia de sindicalism. Noi, sindicaliștii, ne socotim bucuroși urma­ șii socialismului oficial. Bine înțeles nu în înțe­ lesul că am voi să ne substituim partidului so­ cialist- sau să-I luăm clientela electorală, căci știm prea bine'că cu cît acesta va deveni mai mult un partid democratic cu atitasuccesele politice au să-I Iie mai mari, ci he socotim urmașii acestui so­ cialism, în înțelesul că i-am păstrat spiritul, ten­ dința originală,' tradițiile. Noi ri’avem nici dogme, nici idealuri gata de îndeplinit. Singura realitate ce recunoaștem Ieste existența luptei de clasă. Singura țintă ce ne-o propunem ie să adîncim, cît vom putea aceasta realitate. Metoadele tactice de cari nO slujim, m diferitele țări, sînt inspirate tocmai de trebuința de-a adînci lupta de clasă. Gît se atinge de ale­ gerea și aplicarea acestor metode, numai expe­ riența locală și dibăciea conducătorilor proleta­ riatului trebuie să Ic hotărască. Desfășurarea luptei de clasă cuprinde in g ' rnene constituirea autonomă a clasei niuncnoai ♦ ca clasă deosebită de toate, celelalte. Constitui autonomă a clasei muncitoare, înse, J4331?* ’ pentru noi, o clasă muncitoare, care ist >e lie juns iei însă-sl, adică o clasă muncitoare * n’are nevoe sa caute în afară de lea regii P ductiel .și a schimbului ?> principiul conduce, sociale, idealul nostru despre atelierul a purcede chiar din faptul luptei de clasă, ca parte pe muncitor de restul soeietaței și I I . 1(îi slapînul propriul sule soarle. Deci, noi 11,1 .(jiiuliin o «celule viitoare», ci ne niulțâniiin ,U| prevedem rczullalul linul al țuici inișcari %ri se îiclnaiizază de pe acum. Puțin ne pasă, frcsle, dc-a ști cum se va înfăptui idealul acesta. * Iii sindicalism iiit-I loc pentru certurile bi■ ■intim’» despre concentrarea propriețățeî, despre' .reslcrea mizeriei, despre crizele calași rola le sau L. 'Noî nn mărginim a spune că acolo unde se uliii fabrică capitalistă, sindicalismul ie cu pu­ tința» și Ie putință <le ateliere Iară stăplni. Adău^iiii bise, ca acest ideal nu va putea li atins, [jc, cit atunci cind clasa muncitoare va li destul f]e tare moralicește și inleleclualiccște, ca să-și Insușască funcțiile îndeplinite pănă acum de clasa burgheza, și destul de puternică mațerialicpștc, ca să doboare organizarea torței, care proteguește fa lirica capitalista, lor ții. "care se numește Stal. Partidul socialist, în măsura în care contribue Ja vleața instituțiilor prezente, de\ ine pentru in­ stituțiile. acestea un element de conservare, lei nu poate să intre în ministere, sau să Iaca parte din rnajorilalile parlamentare, fără să apere Stalul. Dc alt-feliu, experiența ne dovedește, că uu-s mai răi reacționari de cît socialiștii, de în­ dată ce aceștia ajung la putere. Că, prin aceasta participare la vieața instituțiilor actuațe, socia­ lismul contribue a le democratiza, și, prin ur­ mare, a le face mai puțin apăsătoare pentru proletariat, aceasla-i partea folositoare a acțiuliel partidului socialist, și aceasta-i rațiunea pen­ tru care leu rămîn, totu-șl, în acest partid, in Italia. Si, cită vreme «principiile» sale vor rămînea teoreticește identice cu ale noastre, noi n’avern aici un motiv de a ne retrage din Iei. De ne­ tăgăduit înse, că, cu cît acțiunea democratică a partidului socialist, va merge dezvoltîndu-se, crescînd, cu atît acesta va întră mai mult( în contrazicere cu cerințele revoluționare ale miș­ care! muncitorești, adică cu propriile-i principii teoretice. Treaba noastră Ie ca întroducînd aceste «prin­ cipii», în sinul sindicatelor muncitorești, trans­ formate în organe ale integralei lupte de clasă, să le tăcem să treacă în practica zilnică și să le salvăm de inevitabila lîngezire 1a care le osîn•leșle socialismul oficial. In puțini ani, sindicalismul a ajuns o mișCape internațională, prin care și-a arătat puterea. . Be netăgăduit, socialismul întră într’o a doua cea mai hotărîtoare fază. Și tocmai avîntul Y dezvoltarea Confederației (jeneralc a mancei, mu Franța, dau acestei faze caracterul iei spe­ cific și inaugurează istorica cea nouă a mișcărel ^pcădiste, nu le tie cu supărare vestalelor so­ cialismului oficial și politicesc. A. Labriola. Țrad. de A. Găjătanu. MENTALIA... nii?’hlrc c:,rl.il<' bune, pe cari le ni.tl putem pmu1b- hhl.ir lla Ur’*iiirilorilor noștri, doritori de o lecturii inaJlaloarj’, vnri''0^*111 wMeiltaIia“ de Cornel Despre aceasta opera ș’h, str- "t 'U.Avista noastră, și s’a și renrodus dinlr’insa o moPentJn 1 aC,lln 1111 rdiînne de cil ca doritorii sași-o procure, 1 nrru a o guști» pe deplin... Exemplarul 3 lei. 71 1NTIMPINARE LA UN MIC RĂSPUNS Dan )<ic acCHt» i intiiupinAn, in Revista, ru a- • titii mai bucuros,' cu cit se vcțlc hazafa pc rezoIi.'ir., lucru ce nu Se vede prea des cît ic xnrbk eh HKjtiv.-.rea apucăturilor noastre. Acuma, daca rczonarca ac-asta poate li suficienta pentru mat inulți, icu nu voiu avea nimica de zif<. Pcntru-ca nu ieu'-voiu *î acela, cart sA ina pun in cafea acrlui atac, exercitat de ftc-i soldați disciplinați, regulați, a câror rezervă fi frunte și chiar a c&ror gros, imf pun toata uilința tocmai să Jc-ntxr?9<’ țu ien Alt scop nici n’are infațoșarea tuțurOr acelor id< i. dezaprobate, de npotriva, nu numai de cti nuu, ■ i c-l«.:bri tioret-i lanl sbcialiftli, dar'și de vei mui «• elebri fedreticiajlT' anarbifO-, idei c&ri, totu-J. in partr, nu contrjhuer.c mai puț-n.la cla­ rificarea acelui adevăr general, care pe dezvaluefte binele c;| mai mar-*, a< el bine suprem. . Că unele din aceste idei pot 1i cuprinse, fi chiar și sint. și-ii scrierile ac-lnr c-î’se numesc marAișU, nimic mai natural, fiind ■ chestie de înrudire la nnpoc, ide înrudire- chiar strinră. Numai* pe 5312a rcvi«t< 1 n ele răniine să fie tnm corni Itcia ova . Ve.zi cș, în ziua d„- s-zî inrndirea-i mai comp li.« ata. ț-’i acea de idti merge <1 Iar departe d<± toi.— P. M. Momcțli, S luliir, 11)03. Stimate D-le Mii.^oiu, Am jirimit la timp stimata D-tale scrisoare, și, un prieten al mieii, abonat al Revistei Ideeî, ini-a arătat astă-zi revista in care mi-ai făcut cinstea (le a publica răspunsul I)-tale. N’aî redat exact cele cîte-va cuvinte ce am scris pe revista înapoeată, ,înse ceea ce-ai dar. are acelaș înțeles. îndată după primirea scrisorcî m’am gîmlit- să-ți respund, înse ocnpațiea mea, care-mi lasă foarte rar timp liber, m’a împiedicat până astă-zL Zici câ-ți sînt mai de mult cunoscut și bun cu­ noscut. Se poare, inse nu mă cunoști bine, de oare­ ce, spre marea mea părere de rău, nefiiiid literat, n’am publicat nici o scriere. Nici coiespondență n’am avut și nici nu ne-am Întiînit vre o dată. Tot ce știi despre mine, Ieste numai din auzite; Pe D-tâ înse, leu te cunosc, maî de-aproapc, tiind-că, în afară de. ceea ce-am auzit vorbiiidn-.se despre D-ta. am cetit multe din publicațiile D-tale. Deci, pentru ca și D-ta să-ți poți forma o părei’e mai complectă despre mine, îți comunic o parte din biografi ea mea: Am fost și leu unul dintre dezmoșteniții orga­ nizației sociale actuale Tatul mieu a murit, cmd leram numai de -1 ani, lăsind pe mama mea, cu patru copii, in cea maî desăvîrșită sărăcie. Locueam într’un sat de lingă Momești, unde am cres­ cut, fără nici o școală, pănă la vrîsta de 23 dc ani. Inse. între copiii de țărani, cu cari mă jucam, ierau unii cari-nvățau la școală, și de la aceștia am învățat, și icu a seri și ceti. Inse pănă la zisa vristă n’am știut- mai multă carte‘de cit un copil de cel mult clasa a Il-a primară. Mai invâțasem, pc alte căi, cam tot pe atita evreoște. La zisa vristă inse, m'am mutat la Moiiieștî, și aici, din intiniplare, mi am putut face timp, iu mijlociu cite 1-2 ore pe zi, spre a învăța, ca autodidact, limbele germană și franceză. Și, dc cum ani ajuns in stare a le pricepe, am început să cetesc diferite cărți și publicații periodice, in timpul ce am putut rupe din acela al luptei pentru existență. Tot așa urmez și în timpul de față. D-ta inse, după cit am auzit, ai crescut pe băn- �■ REVISTA IDEE1 72 cile școalel și de cum ai Teșit din școală, ți-aî creat o profesie, a cărei obiect constă în studii de di­ ferite stiinti. Deci, presupunând că natura ne-ar ti înzestrat pe amîndoî cu puteri intelectuale egale, sau chiar dacă leu aș avea o putere mai mare de cit a D-tale, ceea-ce leu nu-mi inclnpuesc de loc, totu-sT, față de D-ta, Teu trebuie să fiu, șimacied chiar a fi, foarte sărac în ciinoștințî. De aceea re­ cunosc, că as maî avea ce să învăț din revista D-tale, si nu am făcut nici macat un singur pas în calea acelora cari se cred, după vorba D-tale, omniștienți. Cu toate acestea cred că, in chestiea despre care Te vorba în scrisoarea D-tale, Teu ju­ dec maT logic de cit D-ta. leu am scris pe jurnalul returnat, că dau aju­ torul mleu numai scrierilor marxiste... La aceste cite-va cuvinte, D-ta mi-al respuns: Că Teu, fără indoeală, nu schimb cu nimenea o vorbă, fără să fie marxistă... Și furniturile melc trebuie să fie toate marxiste. Ziarele, cărțile, pe cari le cetesc, trebuie să fie musai marxiste... Și maî departe, zici că aș rămânea dezbrăcat si tiămînd și absolut fără nici un adăpost, și fără nici, un soni de re­ lații, dacă aș avea ast-feliu de pretenții, ca fur­ nizorii mTei de întreținere să fie niște veritabili marxiști... AT fi putut vedea, foarte ușor, că toate aceste spuse Terau de prisos, dacă aT fi avut in vedere că Teu trăesc, cam de multișori ani, imbrăcîndu-mă, mîncînd, locuind într’o casă, etc., ca toți oamenii de categorica mea. Din respunsul D-tale înse, se vede, că cel puțin îmi atribui, că aș fi crezînd, că există sau că aș voi să fie, surtuce, ghete, panta­ loni, rochii, croite în stil marxist. Fripturi, supe, brinzeturi, etc., cu gusturi marxiste, etc. etc. Cu toate căldurile lui luliu, înse, n’am ajuns încă la asemenea aberații. Iți declar înse că cred în exis­ tența unui sistem marxist, în privința modulul cum ar putea fic-care om să-șT procure toate aceste lu­ cruri, fără să fie silit, ca in regimul actual, să lupte atit de greu și să săvîrșască atâtea și atîtea neomenii. Și cred că acest sistem Teste maT în conformi­ tate cu legile sociologice, de cît toate celelalte despre care am cunoștință. Și convingerea mea, despre adevărul teoriilor pe cari se bazază acest J sistem, Ieste atit de nestrămutabilă, ca si aceea / ce o am, și o are fără indoeală orT-cine,'că ori­ ce corp mai ușor de cît apa, plutește de-asupra iei, și ca m he-care zi noptime pământul se învirtește o dată în jurul axei sale. Și fiind-cămă cred a ti atit de sigur, că aceste teorii sint bazate pe Jeg! naturale, cred și in siguranța reușirel socia­ lismului, in senzul vederilor teoreticianilor mar­ xiști. De oare ce înse, acest socialism nu plutește m aer, ast-feliu ca la un moment dat să se re­ verse asupra omenire!, ci, prin diferitele interese și nevoi ale oamenilor, Iei se formează in cape­ tele lor, și nu m a tuturora, ci numai in a ace­ lora cari văd in Tel îmbunătățirea soarteîlor, adică a lucrătorilor, și a unor foarte rari excepții dintre Ilumaî atuncî cînd va fi un rnnvin«dC'S "l,.dcJnare 51 de puternic de aderenți convinși, în cit sa poată învinge pe adversari, nu­ mai atunci va putea să se intemeeze... Aceste idei, nenăscindu-se inse în capul ori si cui, spontaneu, Te de datoriea celor cari au putut Mi 73 REVISTA IDElE descoperi aceste adevăruri prin cugetarea lor pr0 prie, si a acelor cari, auzindu-T pe aceștia și cetindu î i-au priceput și au aderat la părerile lor, și cari au dorința ca să se vadă cît mai curînd izbînda de­ finitivă, să lucreze prin toate mijloacele echitabile* pentru deșteptarea celor mai greoi la.minte, cari-s narcotizați de felin de felin de idei contrare intereselor lor. Mijlocul cel mai însemnat de deștep' tare și propagarea de idei, fiind presa, se înțelege de sine că fie-care om, care ține la răspândirea unor idei, va favoriza’ răspândirea numai a acelor scrieri cari reprezintă acele idei, și va elimina și combate pe altele cari i se pare că vatămă pro­ pagarea acestora. Se înțelege că socialiștii, cari respectă princi­ piul libertăței cuvîntuluT și a presei, nu pot merge in această privință, ca burghezii, pănă Ia a cere cenzura. Dar, fără indoeală că, in marginile îngă­ duite pentru fie care de o potrivă, vor evita a face ce-va cu care să poată contribui la viabilitatea ideilor contrare celor ale lor. Ideile ce reprezintă revista D-talc, sau cel pu­ țin o mare parte din ideile TeT, sînt din acele ce se numesc anarhiste, și aceste idei au fost dove­ dite de cătră cei mai celebri teoretician! socialiști, ca foarte vătămătoare mișcărei de dezrobire a prole­ tariatului. Deși, într’adevăr, scopul acelora cari nu­ tresc asemenea idei, Teste bine-voitor, înse serviciul pe care-1 fac Socialismului, se aseamănă cu acela pe care Far face niște oameni nedisciplinați, fără, nici o cunoștință de tactica militară, amesteeîndu-se între niște soldați regulați, în timpul cind aceștia ar avea de executat un atac. De aceeea, leu, care țin la așa numitele idei mar­ xiste, m’am simțit dator a nu da, revistei D-talc, care conține idei anarhiste, idei de mult, definitiv dezaprobate, ajutorul mleu, ori-cit de neînsemnat ar fi, abonîndu-mă Ia Tea... Cît privește celelalte idei științifice, ce se mai găsesc in revista D-tale, cred că se pot găsi și în scrierile acelora cari se nu­ mesc marxiști, cel' puțin tot atit de bine expuse ca și în revista D-tale. De aș avea numai timp și putere să le cetesc pe toate. ImT parc rău inse că am atît de puțin timp, că abiea pot ceti o foarte mică părticică din Iele. Inse, din puținul ce am cetit, am ajuns acuma în stare, cum zice pro­ verbul romîn, să aleg neghina din griu. Cunosc deosebirea între acele scrieri cari, cum zici D-ta, au numai o pecete marxistă, și celelalte veritabile. Le cunosc conținutul, chiar cind acesta nu ie arătat prin etichetă sau cind aceasta Ic falșă. Te salut cu dragoste și cu dorința de a ne pu­ tea numi tovarăși, cit maî curînd. Moise Grflnberg. Din o altă scrisoare: ... Dacă crezi că scrisoarea mea merită a fi blicată și vrei s'o publici, nu mă opun și poți Să-i pui și introducerea D-tale... Tot o dată, constatînd, din ultima D-tale scrisoare, totala D-tale lipsă de interes comercial pentru Revistă, și aducîndu-mi aminte, că multe din ideile ce m’au îndrumat spf socialism le-am dobândit din „Mișcarea Socială^, care Tera tot a D-tale, și parte din „Revista Idem , anul l-iu, m’am liotări’t a mă abona la revist Momești, 12 luliu, 1909. M. Grflnberg. Răi păstoiq ^Xn1°UN?s'r3 Stat toi aceta-ți Dramă socială în 5 acte Vezi «Revista IdeeI» No. 2, 3 și 4, .rTUL IV-““ Sub Sar“- 0 P°cană intr'° pădure. La . pe nișlr trepte de plcalră, copleșite de iearbâ și di'se. ridică un bici Calvar de lemn: un Hrislos răsf'ilSoarlc-î apus după arbori. lear marile lor crăci ddtază, tipăresc in negru pe văpaea ceriului apu,c Spre (,P,,S :arca ÎC luminat“ de licăriri singerate pe. '""i inlreg răsăritul te copleșit de. umbre crepusculare. O t nlră, ici roză, colea albastră, se ridică dc pe pădure. In Sal aclul"1’ luminclc ceriului sc slăbesc, prind să se stingă fmbra astupă toate cărările, pădurea sc-ntunecă. CepC care s’arala ede-va stele, ajunge dc-un palid viopu Noaptea inainlcaza mereu. SCENA I: Alagdalena, Jcan Roule; [ji ridicarea cortinei o patrulă, sub comanda unui ofițer, ^ate scena. Numai de cit, după trecerea ici, Jcan Roule Hagdatena, iese, nuna m mină, de. pe-o cărare. Iei as'cMpatruia, ai cărei pași ritmați și-al cărei zigănil de arme lf pierd in pădure. Sc îndreaptă după aceea cătră Calvar In clipa asta brațele crucei, cari se ridică neted și sc schițază pe ceriu, sint izbite dc-o răsfringerc. roșiatică, care sc stinge iulc Magdalena, cu capul gol, ic îmbrăcată intr’o mantie neagra- lea arc-n mină cite-va lampioane de hirlie, ne aprinse, pe cari le așază pc treptele crucei. Jean Roulc, as­ culta mereu. Nu se mai aude nimic. Jean Roule, aproapc-n șoaptă: — Nu-I mal aud. Magdalena: — Asta-i cea din urmă patrulă. Nici nu bilnuește c’am li pe-aicl... Dragonil păzesc toate dru­ murile și toate potecile cari duc la Pr6-du-Roy... Nu vom figupărațl de nimeni... Jean Roule:— Nu te temi că aprinzind lampioanele ce le-al adus... Alagdalena:— Nu... Sîntem departe de oraș, departe de posturi... Și acolo sîntem pindițl... Dc altminteri in nra asta n’are să fie lună... Și trebuie ca oamenii să te udă... Trebuie să vadă pe Jean al mleu... cind le va vorbi... Jcan se așază pc-o treaptă gindilor. . Magdalena n duce fi lae cite-va ramuri, dc cari aținui lampioanele, ft piedestalul Calvarului.... S'ar crede c’ar li o sărbătoare.. Jean:— O sărbătoare... După o pauză: Numai să vie. Magdalena:— Au să vie.. Isprăvind cu așezatul lampoanelor, sc apropie și stă lingă Jcan in picioare: Numai, «ți hi nervos, to rog. nu fii ațițat.. SMpineștc-te... Fii linL’iit, Te rog din suflet. Pănă să vie, nu vrei tu să ne P'țnbăm puțin ?... lin °n ^U‘“ ^T,h" 1,111 ldace niaI bine să stau alături de îdnd/i “e’te liUgA mine.. Dă-mî mina... Magdalcna-i de foa^a’enaî —' arz'- • După o pauză: Iești chinuit... credp11’ (ț,/,d dtn : chinuit că nu mai am indalnnf6’ ii l.’Ierd din ce in ce mai mult, draga mea Magdali ,’ u s,nl obosiți de luptă,.. Alții se cred trăl'MI pGntru ca Ieu i-nni voit oameni, am voit să lie bărceia j; u£Urctt acelaș lucru.. Dacă n’am ii primit banii '•ouă ’•] 0^îh, cari le-au îngăduit să mal îmbuce vre-o fdiiî D-'4 ce“va> ar ii dat dracului totul, ar ii cedat... Ma?rtUU tău dlim n aJ®nas— Bietul tata Ie bolnav Prea mult zbuJj ru Ieb- De la întrevederea ce a-țl avut cu Ilarh locul îe/111 n,aI ?tie ce sPunc“* Nu-1 niaI ,este Inînlea hrobj1’^îu^ea lui ie cu stăpiuul, la curte... S’a întors dorea nn Vec,1° ••Cu ceilalți tot așa. .Și apoi cind neincrcMapa-f c slăpinească mulțimea... s’a isprăvit.. a »a:T ki sc exploatează slăbiciunea și igno’ieriQa”i.?;lH*‘I firește., și tu trebuea să te aștepți la ase•kan rf.L'î.” ? u poți inse să-I cucerești din nou. i'hl, din cap; — lui nu știu co insanmă siicrili^hiă l-apucă groaza in fața foamei... și au o i W d? ni°artc .. hfr|Jate nnna,:~“ Trebuie deprinși să îndure pe una... să Jean. »’e «Ha... ^aSdaîZn'U,n l°u n,& trudesc in van. . Prin blindeță .. prin bunătate.., ^’^dalen» .UncI vor sPunc cA sînt un laș,.. a : Oare cu biciul Isus a ridicat pe oameni i/h» t 1 8,a,’e» Pe can ,e “pălmliită ori-ce Nule ■<b ou violenta.. tabe,te-I... chiar ilatf te tastauleârdaca *'• ca,w»i®c Poam-tecurel mjta »ef< bolnavi... cu- ni,te copil.. ’ Garicu • CU dl d’n,;,ta ' fni “\91 Ce tnOaP!e iera in sunetul mleu... Al venit.. Si infi.n0 Ie<r,‘- ado?1‘il în mine... a’a deșteptai.. tot ce Ier» ntunecat ni nune... s’a luminat... Și dinilumina ta... din lumina ta, dragul mleu, sint Întrupată leu, astă-zf... i.nîa?! t Astă-zl... Tu Iești aceea ce mă sustif, Magdauna, tu ieșlf aceea ce,mJ rcdește y curajuL. cind șovâ_ esc... tu le.ștr aceea care din slăbuciunilc mele, faci Injr una o împrospătare de putere și de crediuță.- In ochii idt.. in ceriul adine al ochilor tăi, văd steaua dulce a Viiru ui v.ld răvărsatul, văd aurora libertiițel supreme... crime!e1a?ZUt’ a’» VăZUt toatc loatc astea’ in laDinrag/VIena-: ~ AdU’11 andnte de ch,d PK“?eain... utnsa tși lașa capul pc pieptul lui Jean: Numai o singură privire din partea ta, și lacrimile mi se uscau pe dată... < • 3U • ce“,ni vorbea.. par'că Ieram dusă in niște palate, in niște palate in cari săracii lerau investmîntațf in aur... in cari toate suferințele, toate amărăciunile mele, le vedeam trecînd in lungi brazde strălucitoare, înaripate, frumoase și ușoare ca niște Hori... Ah, Jean al mleu, tu n’ai idee de vrăjirea prezenței Laie... Cum, numai aflindu-te aproape de noi, schimbai căsuța noastră, atit de întune­ coasă și păcătoasă, intr’o împărăție strălucitoare— Jean : —. Magdalena... Magdalena... Vedeam leu astea in lacrimile L-de.. Alagdalena:— lear frățiorii miel.. Adu-țl aminte, cind iilingeau... Tu-I luai pe genunchi, ii legănai, și le spuneai lucruri atit de frumoase .. Și Iei îți zimbeau, și adormeau iu brațele tale, liniștiți, fericiți... Jcari cuprinde pe Magdalcha in brațe... Fă și cu cei ce-au să vie peste puțin, aice ce făceai cu frățiorii met și cu mine... Și-ți vor zirnbi... și le vor urma... pănăla sacrificiu... pănă la moarte... cîntind. Jean: —Ah, Magdalena... Magdalena.. Intimple-se ori-ce... n’am să mă pling de cite-va amărăciuni™ de cite-va tră­ dări... de cite-va dureri mal mult... dacă mi-a fost dat să intilnesc in calea mizeriei mele, bucuriei nesfir.șită, su­ blimă a dragostei tale... Sc slring in brațe,.. Ah... ochii tăi... ce putere sfinții culeg din Ici... Buzele tale... ce vrajă sorb din Iele... Rămin cîlc-ua clipe îmbrățișați... încă.,. Încă... Dacă ar fi ca asemenea noapte îmbătătoare să răinic in veci... Magdalena, rfc-o dală, ridicindu-se: — Taci... TacL.. Ia ascultă... Dinsa face nre-o ciți-va pași, uscultind : Aud niște pași... aud niște glasuri... Sint iei... Jean se ridică, trccindu-și mina peste frunte. Jean : — In sfirșit... Magdalena, intorcindu-se cătră Jean: — Ori ce-ar face... dragul mleuJean, orî-ce-arzice. . fii bun... Mi-al făgăduit... Jean, fără putere: — Da. Magdalena, indrepluuht-sc spre poteca din dreapta și vor­ bind greviștilor, cari nu se văd încă: Încoace .. încoace... Unul cile unul, grupuri, grupuri, greviștii apar dc pc potecă. SCENA II: Jean Roulc, Magdalena, Fillp Hurteaux, Pierrc Anseadme, Joseph Bordes, Jules Pacot, Zcpnirtn Bourru, Francois Gouge, Pierre Peinard, greviști, femei, copii. Pierrc Anseaume: — Buna șara, Alagdalena. Magdalena: — Buna sara Pierre... Pierrc Anseaume, indrepUndu-sc cqtrâ Jean : Bagă de samă... Mulg vin acolea cu ginduri rele» jcan; _ O știu, Pierre... Inse le voiu vorbi... Pierrc Anseaume: — De cite-va zile sau băgat mingi, au fost montați... Și dacă i-al căuta prin buzunărt. . poate că al găsi prin iele bani plini incă de mirosul minelor Im Maigret... Jean : — Tu te înșeli, Pierre... Oameni lipsiți de curaj sint aici, da... Trădători inse... nu pot să cred.. Pierre Anseaume: — Pretutindeni sint păcătoși... la sama... Din partea mea te aprob .; sint pentru tine... Și leu veghez... �___ _______________ ___ ________________ REVIȘȚAjdefJ REVKTA IDF.F.) 74 giud : să va iuhrascd... de NI o Rulă: să vă ajm,, . chipuirea de a va crede niște eroi in slare R11 v;i ‘l. cipaț ... ciml voi nu sintețl dc cit niște robi, gal /!"'"1' tinde gitul la alte juguri.. minele, la și mal grele lmui..1!1' Murmure dc: Oh, dc ah. dar sfioase. Se simte dupti , ' cerca relativă, care urmează după aceste cuvinle, ,.<j » Roule a ciștigal din nou o oarc-carc slapinirc asuprn țimei. După o pauză : Imputările .. învinuirile cari urni r de cită-va vreme, din grup in grup, din casă in Cilf,a la să saniene vrajba intre noi, pentru a ne face să fim ’.iCil zarmațl fața de dușmanii noștri.. le cunosc... și v ?' răspunde la Iele numai .de. cit... Inse numai la ieiflU Pentru-ca in’ațl nesocoti singuri, dacă m’a.ș opri maci’ o clipă asupra păcătoaselor calomnii... al căror j7<v'tr murdărim te. greu de găsit. Cilc-va murmure. (Jh... L°r Picrre Anseaume: — Bravo.. Bravo... Jean :— Mi s’a imputat, ccea-ce și ie păcatul cel mal n(i>r ce mi s’a pus pe samă, mi s'ajmpulat c'am resping cursul deputaților radicali .și socialiști, cari voeau »ă Joscph Bordes, tnlr’nn grup din stingă ; — A, ha... U'so amestece în daraverile noastre.. .și să fee direcției tați-vă cit le «ie palid,.. grevei ?... Jules Pacot: — Uite... fa luat frica.. Nu mal face Diferite voci:—kA... A... Da., da... Tăcere... Ascultați acum pe grozavul .. l-a cam pierit cheful.. Jean:— Am Ricutasemenea lucru... ce-I drept... și Joscph Bordcs: — fuse trebuie să se explice.. mindresc cu asta... Diferite mișcări... Deputății voștri,.. Al, Jules Pacot: — Mai mult ca sigui» că nu va voi să i-am văzut la lucru.. Și chiar voi, ați uitat paro rolul știe de nimic... scirbos. . comedica mișeiească, sinistră, ce au jucat-o i„ Picrre Pelnard: — Ce-I?.. De ce vorbești, tu dc colo? greva din urmă... și cum .. după ce au împins pp. lucră­ Jules Pacot: — De soră-ta... Riscle. Picrre Pcinard sc tori la o rez.isteță desperata, i-au predat,,, slăbiți... (|e$_ pierde in mulțime, ridjeind din umeri. poeatl.. cu minele .și cu picioarele legate... patronului., Joseph Bordes, urălind Calvarul;— Uite ce slabă lumi­ tocmai in ziua, cind o ultimă stăruință... un ultim avinC năție . |5 hiliu Ic ăsta ?... Cilc-va riscle. amestecate cu ex­ Par fi silit pe acesta a capitula .. poate... E-, nu.. N'aiu" clamări de indignare. Bordcs și Pacot, sc pierd și îci ih \oit ca, sub cuvînt să vă apere, să vină niște intrigatip, mulțime, spre stingă. La dreapta o fruminfarc dc lume, stri­ să vă impue niște combinații, in care voi nu sintețl, dagăte, cearlâ. li-văsamă bine, de cit un mijloc dc-a menținea și de-a crește Francois Gouge: — Iți spun leu, ca da... puterea lor electorală., o pradă pentru a-șl satisface pof­ Zephlrin Bourru: — Și leu iți spun că nu... tele lor politice... Voi n’avețl nimic comun cu asemenea Franțois Gouge: — Iți spun leu c’a reținut jumătate oameni. Interesele lor nu se împacă cu ale voastre,..,după din bani... cum nu se împacă interesele cămătarulir, cu ale datorni­ Zephlrin Bourru: — Mai spune asta, o dată... cului său... După cum nu se împacă interesele ucigașului, Francois Gouge: — Da a reținut ’ mii... cu cele ale victimei sale... Diferite mișcări. O frăiminlare Zephirin Bourru: — Reține atum,, și tu, asia... /i trage care miroase a luptă, cuprinde gloata și o agită .. Jean o palmă... Și du-o Iul Ilargand, care te plătește să vii . Roule, cu o voce și mai puternică : Să vedem... Ce au Incul aici să bagi intrigi. . Strigăte, Ininult, s’ameslecâ mai mulți pentru voi?... Ce au încercat pentru voi?.,. Unde Ie legea să-i despartă. liberatoare, pe care-au votat-o.. pe care au propus-o Francois Gouge, zbâtindu-sc. — Măgarilor.. Măgarilor măcar ?... ce sintețl... Ic imbrincit ți dispare. O voce : — Așa-I... adevărat... O voce din gloată:— Tăcere... Jean:— Dar să lăsăm asemenea lege... cu neputință... Altă voce: — Luați-l pe sus .. admit... un strigăt . tnacar un strigăt dc-nduio.șari*, pi1 Picrre Anseaume Dacă faceți alibi gălăgie. . o să caro să-1 fi scos... Acest strigăt, Ieșit din adincul unei vină arnipta să vă lee pe sus... iiicml cu adevărat iubitoare... care să menție in snlletclc Diferite voci, din diferite, părți: — Tăcere.. Tăcere... dezmoșteniților... neapărata speranță... căutall acest strigăt.. și mi-1 spuneți și mie..< și nuiniți-mi un singur jiohtiîncet, îneci, strigătele sc curmă. Magdalcna sc urca pe cian, macar unul, care să li murit pentru voi... cari să li heapta cea mai de sus .Femeile sc uighcsiiesc una lingă înfruntat pentru voi, moartea... alia pe treptele mai dc jos. Jean Roule înaintează. Ic li­ Zephirin Bouru, dintre mnrmnruri: — Bravo... Așa-L niștit și palid. Grămada dc femei așezate, focsc nelămurit Jos politica... Jos deputății. In penumbra, de-asupra capelelor năluroase ale midțimcî Jean: — Dați-vă samă că politicianif nu există, de cit care a umplut acum tot platoul. Jean Roule intindc brapricina credulitațel voastre... Îndobitocirea voastră secu­ Im, lucind un gest. lară, Iei o exploatează ca pe-o moșie... robiea voastnb o privesc ea o rentă... Fiind In vieață, Iei sc îngrașă din sacu?uenVa S di"'r? .l"irlr '£ all,t:~ Ascultau... Asrăciea și ignoranța voastră... Morii, ișf fac un pledusto i n ° "ufCf,re dc luare aminte. n u’.c’ Cl! 0 l'occ dâpuiUă: — Prieteni din cadavrele voastre... Asta Ie oare ceea-cc urmăriți voiO voce :— Nu... Nu. . Arc dreptate... Jean: — Și-n ziua cind puștile soldaților vă pe pămintu-nro.șit, pe voi .. pe copiii voștri și pe leniL* voastre, unde-s politicianif, unde-s Iei oare ?... Lz Și ce fac?.. Vorbesc... Aplauze, protestări— ■eșlt r»«j ?i nu ca niște i|Urf yl 'C n,?tc oa,,,,il'l liberi turmă oarbă, lăsa-te-vel oare în.veci condusa de aceș păstori ?... vorba Jules Pacot, dintre murmurărl: — Aici nu w batem... Murmur Sa nc lnJur,lln Șt să ne de asta... Francois Gouge : —- Noi siiileni o _\oi nu siniem « turuiă. »—•••— . , ,țe n?b,cc«n K10a,4: ~ A« mat brea Jules Pacot: — Ne insulta... i..„^'.^.„ doar Ici nu-f n,al Jean Roule: — \rCh drofmi1 Exclan)dri. cit noi... i Irtindtiii dc .c£ dccațl faptde Dată m , r.ptul .s,1 <iu»cuta|I... să-mi în­ Filip Hurteaux, urclndu-sc pc un■mal bine ce a! a! ficut fi* teți S-ml luali mandatul « ' ,ncrf,,ore in ,ninp» l'u‘ dat jos: — Ajunge vorba... Spune-nc i h’depliuit dl mal spîe cin^? '“‘-1 < ‘ Grpd ca 1 a"> cu banii ?... voastre... Dac.i mă LaI ' stea împlinirea intereselor Voci:— Da.. Da... Banii... Banii. mai Dați-, Jean:— Cine vorbește așa?... . ■ trtp' Filip Hurteaux, sc coboară și inainlcaza pan Jean RouIm ^uijlouiUumuil l^" T,kcrc-’ ^re... tete Calvarului: — leu, Filip llurteaux... .... jțurJean Roule: — Tc-au scos din minte, n-am I>ar, in numele cinstei v0Sr • l>e CUr,e'1 ,lomi,,ă ’ “ spun-in iaț fațaa ttuttiror^» teaux... De ce mă faci să spun'in utur.j <^rc Juptărn... uu uiurdăritf nume,e ldeel pentru înrii și si nartea — “Horiți un om, care n’are de cit un oprit nimic... că v’am dat incă partea mea mea.-Jean, slrmgind mina lui rierre: — Dur sînt și inimi b.lrbălcșt, hotărite.. Mulț.mmsc, camarade... pururea am pus bază pe tiiio.. Greviștii curg mereu: unit cu pestelcile lor de piele și eu șcpcilc lipite dc cap, alții in haine dc sărbătoare, alții ferfenițoși. O mulțime dc femei, imbrobodilc la cap, ș:-n niște mantii lungi, negre, unele cu copiii dc mină, altele cu copiii m brațe. Fețe suple, scofilcilc, de. suferință și foame. Dc axemeni și fețe criinle. Țoale mlr'o penumbră care dă fe­ țelor un caracter și mai mișcător. Grcuișiiî curg mereu, din dreapta, din stingă, din țoale părțile, ies dc pe țoala, că­ rările, dc. pc țoale potecile. Iei sc grămădesc la dreapta și la stingă Calvarului. Jean ic. urcai pc platformă, și, drept, cu spatele răzâmal dc cruce, in timp ce mulțimea s adună și Magdalcna aprinde lampioanelc, așteaptă grav, cu fața laminată dc slaba lumină de ta lampioane. Intre greviști se încep convorbiri. Dm mulțime sc ridică nn murmur, ne-"idc- 75 . Ce. spui... Bravo... Bravo... Filip discută cu I VocJ.:7”<î! inlră-n mulțime.,. Dovada.., dovada... Ânseaumc Tăcere .. Să tacă mișeii... VindupIxftacă • rumull ]jl să ROlIje, dominind tumultul, cu o voce răsunătoare:_ ^^niă sa vorbesc... Voi, cari vă faceți complici cu dusI‘âsi’V voștri și răspinditoril păcătoaselor lor calomnii, nu împiedeca să vorbesc... niă vJJ.ce: — Ascultați Ascultați.. Roule: — Ah, cetesc in sufletele voastre... Vouă vi-I JeAi fit1 bărbați- Vă îngroziți să vă simțiți dezrobiți, ff7i..‘nțurl. Ochii voștri, obiclnuiți cu intuncrecul robiei,nu < îndrăznesc sa privească lumina soarelui... Sintețl ca '"“■.sul Pe care' la Ic*irca din oc,,a> a'-rul curat al cim°cnf il amețește și il face să cadă pe pămlntul cel liber... K mal trebuie un stăpin ? Aluneca, fie... Și, apăsare, pen’ «păsare... stăpin, pentru stăpin... Mișcurc-n mulțime... 'l.n qcsl larg: Păstrați patronul... Izbucniri de nimic. Păsfrail patronul... Cu nunmiî ridicați și strigind, greviștii sc ‘•jn.idrsc mai aproape, dc Calvar. Jean coboară doua irrpte f’ i'lff"cind >)C "n Srcvist dc umeri, il zgtidiic, fi cu r ,nCC răsunătoare: Patronul încaltea Ie un om ca și voi... II ai i» fala “ vorbi... il poli înduioșa., il poți ameninț*1- ’• l,ol' llcl,Ie- cel puțin are o față, acesta... are uu piept in care poți implinta un cuțit... Dar caută de hidilioșR/'ă această ființă, Tară dc față, care Se numește un politician... caută de omoară această născocire, care se numește politică .. aceastii născocire alunecătoare, furișăloare, |>e care, cind crezi c’o ții mal bine, atunci iți scapă... ne care o socotești moartă și lea viează mereu... această născocire blăstămată, care a pingărit, a conrupt, a cum­ părat, u vindut totul: dreptate, iubire, frumuseță .. care a făcut din venalitatea conștiințelor o instituție națională... care a făcut și mal mult... de oarc-ce, cu temeliea-i scirboasă, a rainjit fața augustă a celui sărac, .și mal mult incă... căci a distrus in voi, până și cel din urmă ideal.. cre­ dința in Revoluție... înfățișarea energică a lui Jean, ges­ turile, pulered cu care a rostit aceste, din urmă cuvinte, impun pentru o clipă tăcere. Mulțimea se dă înapoi, dar râminc tumultoasă, murmurăloarc... A’ă dațl oare samă de ceca-cc am așteptat de la voi... de ce aștept încă de la energica, de la demnitatea, de la inteligența voastră?... Am așteptat... și aștept .. să arălațl, o dată., hunei privi­ legiate politice... pilda nouă., rodnică... înfricoșată... a uuel greve, făcută... in fine... de voi singuri... pentru voi singuri... O pauză. . Și dacă va trebui Ssă muriți .și in această luptă întreprinsă de voi .. învălați-vă să muriți... o dată... pentru voi .. pentru copiii voștri... pentru cel ce se vor naște din copiii voștri, lear nu pentru cei ce vă storc sudoarea, pentru adunăturii suferințelor voastre, ca totdeauna. Murmurări surde. Greviștii, dominați incă, rula unii la alții, întrebători.' Filip Hurteaux, iese din mulțime, incurajal de cițl-ua 'jreui.șii fi sc apropie din nou dc. Calvar : — Toate astea si»t bune... și tu, Jean Roule, tot ca un deputat vorbești.. llisclc-n gloată... Dară ne dai tu bani?... Ne dai tu pine?.. .Mai multe voci, amestecate cu cilc-va protestări crcdinaoaAC;-- Da... Pine... Vorbește... Vorbește... 1’răeaseă llurteaux... Filip Hurteaux: — Că do, nu putem trăi numai cu vorhele tale... m!es Pacot: — As.i... așa... Dă-i... n hHip Hurteaux: — . Orf-cit ar fi de frumoase... . Hurteaux, incurajal și măgulit, iși umflă burla, o înfățișare dc maior: — Gu deputății... pecari i-al am fi avut și bani și pine... Călră mul- Pm* t0* mai multe:— Așa Ie... așa fe... rnip Hurteaux: — Și-ani fi putut dura.. Nu-i așa ? . j aci • ~~ Așa Ie .. așa Ie... Fjk1aaI Roule :— Lenea-i aceea care te face să vorbești, A I’ Hurteaux.., Tu iești un copil stricat... Greva... ftrii i crezut că greva i-un felin de sărbătoare... zile Penir. .ru’~ hoinăreală.. chef... beție... și. pe de-asnpra, și a 1 toate astea si plată... Doar te cunosc... lată vreme jifi ’oinca si ce bea... al fost printre ccl mal uulirre.-q,a ''CUnia inse, ciud trebuie să-ți mal stringl cunieii! ’ Sî sufcri- te retragi... El, pleacă .. Nu le ține ni^hiti ai N„ v°rbele laie: Aerele tale destăpin nu maspălloc... leu n,| te-ntreb de astea... Ci pur și simplu: Jean Roule:- Ieste‘ in brutăriile orașului... 'Mergi do fii- o in ulna,flrllip Hurteaux: — Dar ban!?,.. VrPou,c : ~ Ciștigâ-I... Strigatele se indoexe 4 a «JSK'™ "" Murtimel'Da. ’k.™ mî,c ~ " aUli!' ■ - Filip Hurteaux: — Cum vrei ca să-f cistig... cind tu ±! ,lCâ ce aI f:lcul să ,iu alungat din fabric;)... ciud tu «■'? “e faCe 84 l,m ,,iuritorf de foame... Cum \relsa-I ciștig... pezevenghiuie ? Jean Roule:— Luptîndu-te... nemernic ce losll.. Stri­ Iești.. Strigate, murmure... In zadar Picrre Anseăume ți cili-oa deP°fjiî ,n cr,dn ca S(l liniștească mulțimea. Filip Hurteaux; — Dar arme... Al tusa ne dai arme?... Cel puțin arme. Jean RoulePari... tirnăcoape... torțe... pieptul tău. Filip Hurteaux:— EI aș'... Mă tem că n’ai să vrei.. Calra mulțime: Pieptul mleu pentru Domnu... Călră Jean : 1 dă-ne pine., și ne vom lupta... Mulțimea:— Pine... Pine... Jos Jean Roule... rilip Hurteaux - —Ne-am săturat de tine... Mulțimea : — Pine .. Pine... Filip Hurteaux: —Și apoi cine știe cine iești tu?.. >Lie cine-va oare de unde vil ?... Destul... le-am văzut destul.. Jos cu Prusacii. Mulțimea, înfuriată : — Jos Jean Roule... Jos Prusacu... Jean Roule, găsind in însă-șî istovirea-l mult mai multă putere, și mal multă sonoritate in glas: Inimi slabe, cari nu știi:... cari nu vretf să suferi ți... Mulțimea: — Jos Jean Roule... Jos Jean Roule_. Jean Roule: — Atunci intoarceți-că la Ilargand, robi ce shifețl . La lanțuri, ciul, la cătușe, ocnași... Mulțimea, inlinzînd pumnii călră Jean Roule: — La moarte., la moarte. Jean Roule: — Cătați de ci.ștîgațf,' ciștigațl negreșit banii pe cari vi i-a făgăduit Maigret... Și oinoriți-rnă... leatămă-s... Face un pas înainte, ineriicișindu-șl brațele pc piept. . Și nu vă fie teamă... n’am să mă apăr... Mulțimea: — Da... Da . La moarte... la moarte... Cu toate. împotrivirile celor denotați lui Jean Roule, mulțimea se repede, urlind și brincind femeile așezate pe tropic.:, vrea să escaladeze Calvarul. Picrre Anscaume, luptindu-rc: — Brute... sălbateci ce sintețl... Ucigași... Filip Hurteaux:—Să-l inhățăm... să-l spiuzurăm de­ nii copac din pădure. Alulțimea: — La moarte... la moarte... Mulțimea a năvălit aciimu pe-a doua treaptă. Filip Hurteaux, urcat pc platformă, sc repede asupra lui Jean Roule, care stă drept, necontenit cu brațele încrucișate, fură a sc apăra, și-l apucă de umăr: De-o dată, Magdalcna sc ridică in sus, iți intindc brațclc-n cruce. desfâșurind poa­ lele mantiei sale, ca doua aripi. Un grevist, care jtiilritnscsc pană acolo, să dă îndărăt. Magdalcna, cu o voce puternică: —Îndărăt... Îndărăt.. Mulțimea rămine înmărmurită. Cu o voce și mai puternică. Îndărăt... îndărăt... Filip Hurteaux sloboade pc Jean Roule, Lumea stă nemișcată. Toate fețele, toate, privirile se îndreaptă spre. Magdalcna. Voci din mulțime, razbălind din zgomotul mteșurat: Magdalena... Magdalena... Magdalcna: — intr'o tăcere : leu nu-s de cit o fenice... si voi sintetl bărbați... Dar nu vă voiu lăsa sa săvîrștp âcolea o crimă... Și nu numai nti vi voiu lăsa măcar si-l atingeți, pe acel ce-1 iubesc, pe eroul inimel mefe... de Ia care port' un copil în coapsele mele... va opresc chiar și sa insul LHI. . Cu un gest larg dinsa arată Calvarul: \ a opresc chiar să insultați lingă această cruce, unde, de două mu de ani. sub povara păcătoaselor voastre dușmănii, zace acela care, ecl dintâi, a cutezat să. vorbeiiscâ oauu-m or de libertate și de iubire... îndărăt... îndărăt... îndărăt... Cei ce se urcară pc trepte, sc dau tnvpoi. Idirjirea se moae pc fețe. Capelele sc pleacă. . Voci din mulțime: Magdalcna... Magdalcna... Ascultați pe Magdalena... Ascultați. Magdalcna: — Jean v’a vorbit cu asprime... pc nedrept. Dinsul io vinovat-. Dar voi sintețl și mal vinovați, intețindu-I miniea, trezindu-l violența... prin bănucll păcă­ toase, prin birllrî mișcleștl... Trebuea să știți cine răspindește... cine propagă toate acestea... și in ce scop... Și acest noroiu, cu care s’a vrut să se miujască uu om temut, trebuea lăsat degetelor murdare cari l’au frăufintat... �jțftVfSTA (DEeI 76 REVISTA IDEEl viguros. Inima ta Io aceea-șl... bună și caldă, ca al ti- ’ dată... Halde, impacă-lo cu Jean. . dă-I mina... Filip Hurtcaux : — Magdalena... Magdalena.., Nu-nn cere asemenea lucru... Magdalena, foarte dulce: — Dâ-I mina. Țe rog;,. Mulțimea: — Da,., da.. Magdalena are dreptate. Filip Hurtcaux, stă la ginduri, după care, iiiohis tinde mina: — El, hal .. Amiiulot sc imbrălișaza. Mulhni~ ic entuziasmată Toate minele și loalc fețele- se indreapit, spre Magdalena. Magdalena: — Și ca împăcarea aceasta să fle semnul impăcarel noastre a tuturor. s;i fie pactul une! legături pe care nimic nu o va mat rupe de aici inainte... Jurah Mulțimea: — Jurăm... Jurăm .. Trăească Magdalena Trăească Jean Roule... Trăească greva... •Un bătrîn, de pe treapta de jos: — Magdalena... Tu Ieși! măicuța noastră... In clipa asta, cnluziasmu-i la culnic Femeile, așezate pe trepte, sc’scoală, ridică copil in sus, in. linzindu-i spre Magdalena. Magdalena, după ce. bcfica mutțimcl se mal potolește, mină in mină cu Jean: — Acum, să mergem fie-care po po la casele noastre... Cu mina rămasă liberă, face un gesi larg spre. oraș. Cu o voce puternică : Și mine ?.,. Mulțimea: — Da... da... da ., Magdalena:— No veți urma pe-amindoi ? .. Mulțimea: — Da... da... da... Magdalena : Pănă la moarte... Mulțimea : — Pănă la moarte... pănă la moarte.. pănă lft moarte... Entuziasmul izbucnește din nou. Magdalena:— Așa dar... mine... In fața uzinelor., cu toții... cu toții... Alulțimca:— Cu toții... cu toții... Trăească greva... Mulțimea se scurge cu încetul pe toate părțile.., pe țoale cărările. SCENA III; Magdalena, Jean Roule Jean Roule și Magdalena cămin pe platformă, mină in mină. După plecarea mulțime!, dînșu coboară Ircptcle-nccl. Jean Roule, luind pe Magdalena in brațe: — Vezi... îeu pling acum in brațele tale... Magdalena : — Te iubesc, dragul mieu Jean... Jean Roule:—Ierau niște lupi, și tu i-aî prefăcut in miel.. Ierau niște lași și tu i-a! prefăcut in eroi... Gare-1 oare puterea ta ? .. ' Magdalena: — Te iubesc.. Jean Roule: —, Voeau să mă omoare... și tu ni’al scăpat de la moarte... Magdalena: — Te iubesc,.. Jean Roule : — Magdalena... Magdalena... femee cu inima dejaur, tu iești ca acele alese, cari se ridicau, in vechime, din adincul mulțime;, pentru a înviea curajurilc moarte și a întări din nou credințele abătute... Tu iești acea... Magdalena, imbrățișind cu putere pe Jean și aslupindu-1 gura cu sărutările lei:— ...Acea ce te iubește, Jean... Ni­ mic mai mult... Pornesc, alipiți mereu unul de. altul, pierzindu-se in pădure... Cortina sc lasă. Actul al V-lca și cel din urmă, urmează. Octave Mirbeau. >il vă apere in contra vrăjmașilor voștri, și char a • sirii... cari vii sintetf vrăjmășii col nw cumplițl., ău s a gtndil de cit la voi și la voi.. necontenit la voi... credeți-mâ j»u mine, care sint tovarășa vioțel hil-- fiirevs.l,,ț ’*nP ' • ” toarea visurilor, a planurilor și a zbuciumurilor lui... cart, nu Ieram de cit o Ideală copilă, și care am putut soarbe cu toate astea, din dragostea lui, destul curaj, destulă cre­ dință aprinsă, ca să cutez să vă vorbesc, precum o fac sara asta... leu... leu, copila tăcută și tristă, pe care a-ți r cunoscut-o odinioară, pe care inulțl dintre voi au și ținut-o, micuță, in brațele lor.. Un bătrîn: — Vorhește-ne... vorbește-ne mereu... (.«Ici glasul tău Io mal dulce ca pinea... , Magdalena: — ?! uite cum ii răsplătiți \ol... Genndu-I bani si pine?.. Lui, care are mal puțin de cit voi . din pricină că, totdeauna, v’a dat și partea lui și a mea... II întrebați de unde vine?... Ce vă pasă de unde vine.», cită vreme știți încotro se îndreaptă ?... Din nenorocire... săr­ mani copil, vine din aceea-șl țară, ca și voi.. din acea țară de unde vin toți cel ce suferit., din țara mizeriei... Și se îndreaptă spre singura patrie a tu*’ .or celor ce speră... spre fericirea coa liberă... Wufofure in gloată. Toate fe­ tele sc discordează, încep să sc însenineze. O mulțime de voci: — Da, da... Vorbește inainte .. vor­ bește Înainte.. Âlgdalena: — Indreptați-vă dar spre patriea asta... Jean cunoaște căile co duc la lea... Ștergeți... mergeți cu Iei... Tear nu cu cel ale căror rninl sint înroșite de sîngele să­ racilor... Mergeți... Calea va fi lungă și grea... Veți cădea de o mulțime de ori, zdrobiți in genunchi... N’are a face... sculați-vă din nou și-nainte... tot inainte... Dreptatea-! la capăt.. Mulțimea: — Da... Da. . O voce:—Să nu ne părăsești... Altă voce; — Te. vom urma .. Altă voce:— 11 vom urma... Magdalena: — Nu vă fie teamă de moarte... Fie-vă dragă moartea... moartea-I splendidă... necesară... divină... Moartea zămislește vieața... încetați de-a mai plinge. De veacuri, de cind tot vărsați lacrimi, cine vi le-a văzut, cine le-a auzit curgînd.. Dați-vă singele... Dacă sîngele Ie ca o pată scirboasă pe fața călăilor., pe fața martirilor Iei strălucește ca un soare etern... Fie-care picătură din singele ce curge din vinele voastre, fie-care vărsare de singe ce riurează din piepturile voastre, naște un erou... un sfinl.. Arătind Calvarul... Naște un D-zeu. . Ah, aș voi să am o mie de vieți, pentru a vi le da pe toate... Aș voi să ani o mie de piepturi... pentru ca tot acest singe de liberare și de iubire... să curgă șiroae pe pămintul pe care suferi II,,, înduioșare la culme,.. Ext ax pe toate, fețele. O voce: — Mergem până la moarte,. Mergem pănă la moarte. Mulțimea:—Da... Da... Magdalena.:—Ah, vă regăsesc, in sfirșit.. Și ce fericită, ce fericită mă simt.. Ceea-ce s’a petrecut adineoarea, din fericire n’au fost de cit vorbe. Acum ie nevoe de fapte .. Mulțimea: — Da... Da .. Trăească Magdalena . Trăească PUBLICAȚIILE STREINE, ce le primim in schimb Magdalena... la REVISTĂ: Magdalena: —Nu strigați «Trăească Magdalena»... leu uu sint Magdalena aici... leu nu sint de cit sufletul aceluea Le Reveil: ti, rue de Suvoises. — Geneve. spre care, acum o clipă, se Îndreptau amenințările voastre de moarte... Strigați: «Trăească Jean Roule».., Dovediți-mi Le Courrier Europeen: prin asta ca-j Iertați violența, după cum v’a iertat si lei 280, B-d Raspuil. — Paris. hanuelcJe... injuriile voastre... Rnn^TV "■ Trră<?S,Că Jeatl KouIc- Ceașcă Jean Les Temps Nouveaux: boule Trăească Magdalena... Filip Hurtcaux n'a strigat, 4, rue Broca. — Paris. r-afa lut raminc-ncrunlală. ™£dM.Cn,a’ Călră ”urlcaux Dar tu, Filip Hurleaux ? Freedom: vioR HUrtcaux:— Ieu- nici O dată... Face un gest 127, Ossulslonslrcet. — London, N. VI• BOS»arna’ f(>nr!C blahn:~™V Hurtcaux... Noi ne cunoaștem bine unul cu altul... Clnd Ieram mititică, tie-țf Prin DăduUrrUb Tnndof" M.erfieam împreună pe cim'pii,. flori ?n ?r -de ,n,ar8‘nea Șanțurilor tu culegeal tu rnă .Sr î x’n,p?d°bcaI părul “ Giud al*H ,nâ bateau, drăeul PxV’.r Ca un nîic ,eu " lcraI 'ornic ?« PiHn MÎSi1 mal aducI a,flinlc de toate astea ? - Da’ «galena... mi-artue Magdalena, lnlrtruplndu-l: — Acum Iești mare, flăcău Mother Earth: . 210, E. 13 tb str. — New-York, LinFreîheit: ‘ 'p. O. Box, 1719. — New-York, City. Volne List^7 E 72n(istr. — New-York, (Xv Recomandabile pentru cetitorii cari cunosc respectivele limbi... JUDECATA LUI MOȘ PREDA înfățoșez cetitorilor acestei Reviste, un ca­ pitol dintr’un roman inedit, datorit unul ne­ cunoscut hălftduitor de la sate, care cunoaște inse prea bine fericirea mediului său. Acest capitol le unul din cele cari arată prelimină­ rile sau determinările răscoalei trecute, Răsctilațil fiind tocmai titlul și subiectul roma­ nului despre eare vorbim. In afară de însem­ nătatea covlrșitoare a acestui capitol, din cale afară de mișcător, _ găsesc că nu pot atrage mal bine luare amintea celor ce se arată îndoioșațl de suferințele gloatelor, de cît reproducînd o mostră dintr’o lucrare, care dezvălue tocmai suferînți, ce-ar.trebui, fără prea multă trecere de vreme, făcute să pleară... Această lucrare de la 1906, de cînd a fost concepută, așteaptă încă să vada lumină... P. M. Moș Preda și Ștefan Trocea ierau în sala tribu­ nalului, venit! la judecată. Samuil, vesel, roșu și bine dispus, convorbea cu toți avocații mai cu vază. Iera ziua de înfățișare a lui Moș Preda și-a celorlalți cu boerul Samuil. Martorii boerului stau jos pe-o canapea și ascultau cu luare aminte la ce le șoptea un avocat al boerului. — Vezi tu ce de avocațl are jidovul, Ștefane... Vorbi Moș Preda. — Ne-ncondămnează moșicule,... sevăită Ștefan. — Ei, trebuie să ne așteptăm la toate. Procesele începură să fie strigate și avocații In­ trară în sala de ședințe, împreună cu publicul mai ales, ori mai îndrăzneț. Moș Preda întră înăuntru, dar Ștefan remase la ușă, tremurlnd. lera vară, dar Iei simțea frig și-și strîngea la piept minteanul ferfenițit. Cu fie-care proces ce se striga, inima lui Ștefan, parcă se rupea. Vinele picioarelor îi tremurau, o sflrșală simțea prin trup și grozav îi venea o poftă de-a se culca jos, să doarmă, să doarmă ani întregi, pănă s’o uita procesul, s’o uita ura și pu­ terea unui Samuil. Se căznea să-și adune mintea ia loc, ideile risipite ca niște frunze dc-o vijelie, Și nu putea, vedea singur că nu-i venea nici o jdee,’nici un cuvînt de spus în fața Tribunalu­ lui. Iei ridică ochii in sus, spre răsărit, să vadă icoana, dar văzu un bust mare de femee, cioplit •n ipsos, ținlnd în mină o balanță cu brațe egale, întoarse copul mai sus și privi prin geamul în®nșnlui și se-nchină, zicînd: «Doamne, ajută-mă CV1 ^nevinovat». Doi țărani ieșiră afară. Aprodul începu să strige: v eda Danie... Ștefan Trocea... Ștefan simți că llna*aProaPe Bă”* leșin. Intră pe ușă, înainta ^reda Și se opri cu căciula în mînă. |8TrV,ldui’ veștezi, nu mal aveau pic de singe în Drn«n. 9^linescu lipsea..'» Grefierul dete cetire ninH651?.1 verbal și, după terminare, se strigă duD«°ru-’ Intal jură .Dragne Mofea și declară, ca Rard Carle’au ascultat toți, cînd, la un colț de bea 1 ap1roaPe de circiumă, moș Preda Danie, vorUții Călinescu să tragă cu pușca în domee-Var^r11^’ ca Pa văzut pe moș Preda, dîndu-I dfthx Ion, ce acesta băgă In buzunar, sttnd M |aoaen' 1» pîndă: că Ion TărăfleacS, ieșind aUcă ? leî» să‘i Împiedice, a fost întâi rugat să cazn’i ®aii apoi l-au luat la bătae, câzlndu-le nePâne P8 : ca strigau cîte-și trei, că tot vor capăt viețel boerului Samuil. hh Ceilalți, Baibu, Taulete, declarară iu feliu. Pro- sa-ntrebe pe Tarăfleacă, dacă are copii și dacă s’a botezat vre-o dată. Tărăfleacă povesti cum boarul oamuil io un om foarte bun, care ajută pe țărani cu porumb, nntreț și bani, dar că moș Preda, ștefan Trocea și ceilalți sint niște bețivi, zur­ bagii necinstiți. Moș* Preda și Ștefan Trocea ascultau, tremurtnd, înfiorătoarele declarații ale celor patru martori. Broboane de nădușell le acopereau frunțile. Pre­ ședintele și membrii Tribunalului II priveau po­ somoriți. Samuil, burticos, își mîngîea favoritele și aștepta bucurat. După ascultarea martorilor se dete cuvînt procurorului, care-ți începu pîra. Iei arătă că atentatul, de și lin s’a făptuit, dar inculpați! l-au premedidat și numai cauze streine de voința lor i-a împiedecat cu putere ca sa nn-1 săvîrșască: că legea nu pedepsește numai faptul, după valoare, ci mai mult intențiea rea a făptui­ torului : că atentatul, așa cum se prezintă, constitue o tentativă de crimă, pedepsită de lege, și, în consecință, cere condamnarea inculpațllor. Se ridică unul din avoCați! lui Samuil și începu să spue: că țăranul romln ieste criminal, că cri­ minalitatea țăranului ieste fapt dovedit și spus pe față de toți juriștii romîni. Firea țăranului, plăniadită din singele sălbaticilor Daci și din sîngele popoarelor barbare ce au năvălit odinioară aici, nu se putea să nu se dea naștere unei naturi perver­ tite și criminale... Dar, ieste dovedit că mediul de­ vine o a doua natură, că mediul imprimă indivi­ dului caracterul. Datoriea conducătorilor romîni, fie iei oameni de Stat, fie juriști, fie scrii­ tori, ieste să creeze un mediu în care firea crimi- f nală a țăranului să fie nimicită și înlocuită cu o fire blîndă, supusă și pornită pe muncă... ■ Președintele Tribunalului asculta cu luare aminte’ și probabil cuvintele acestea găseau un ră­ sunet în inima lui. ’ r Avocatul lui Samuil urmă: Țăranul ie predis­ pus la crimă din naștere, și cind ce-va, ce-ya, gă­ sește un mediu favorabil, iei devine criminaL Religiea blîndă a lui Cristos n’a putut să-i mo­ difice instinctele, n’a putut să-l facă bllndul mie­ lușel, dorit do toți. Spovedaniea și iertarea preo­ tului n’a adus în iei mustrarea de cuget, n’a stîrnit hotărîrea lui, ca pe viitor să nu mai* jjreșască. Preotul, de multe ori criminal și iei, căci firea îi copleșește cultura, n’a avut nici o influență, și reli-iea blinda a rămas fără nici un efect. Se cere, a-zi, mai mult de cit ori cind, ca legile, cari sint adevăratele religii de Stat, să fie aspre, cit se poate de aspre. Criminalul teoretic, îndata ce a ajuns criminal practic, să fie suprimat. Așa pro­ cedează toate țările culte... Dar, dacă țăranul ro­ mln ie un criminal teoretic, și daca încă n avem legi care să-l suprime, cînd devine și practic, totu-șî avem o lege ce pedepsește cu blîndețe crima, sau tentativa la crimă, și îndreptățiți, prea~ dreptățițl slntem, cind cerem apjicarea^^egei cu toată rigoarea, cu tot maximul lei de Ped<W£’’’ Legile sint făcute neutru a da caracterul mediu- nalt Doi sint tați, doi lipsesc pentru vor să ție samă de chiemarea legel, . el se dezvinuească. Iei nu respecta egile, ce făptuesc crime pedepsite de legi... că Jet nn nu vor sa de vreme leaU-i.pe �_!'‘KyrSȚAJDEEÎ REVISTA IDEE1 78 cei doi... Privindu-I, orl-cine ar crede că are în fală doi nevinovnți. Perversitatea Ie imprima pe fală masca nevinovăției* Dar asta râmîne o masca simplă, tn fața dovezilor de vină, de criminali­ tate... Dacă legea nu i-ar lovi cu pedeapsa iei, aceșli doi criminali, întorși în sțitul .lor, ar spune: «Ce pe-a făcut, mă? Un boor, și na avut ce ne face, dar voi,.,, niște săraci». Și, nepcdepsițu de a-zi pentiu un atentat, vor trebui să . fie pe­ depsiți atunci pentru o crimă săvîrșită... In fhțeresul legei, al moralizare! naționale, al societaței Intrcgi și chiar al lor personal, cerem, Onor. Tribunal, condamnarea lor, pentru faptul de ten­ tativă criminală, cu tot maximul pedepsei. Mai cerem, ca parte civilă, lei două mii, plus chelluelele de judecată. • w . Jndată ce avocatul acesta se așeză pe banca, se ridică un altul, care vorbi: leu voia spune puține cuvinte, pentru că pledoariea confratelui, conclu­ ziile D-lui Procuror și depozițiile martorilor, do­ vedesc In de-ajuns, că Preda Danie, Ștefan Trocea, Ion Călinescu și Călin Voicu Flrcu, au comis faptul de tentativă criminală, fapt pedepsit de art... din codul penal. leu mă voiu mărgini nu­ mai să precizez absoluta nevoe de a se aplica ță­ ranului maximul pedepselor prevăzute In legile de a-zL Dacă ar lua cine-va In mină statisticele închisorilor noastre, ar constata cu groază ma­ rele număr de condamnați, mii și sute de miî, pe cari li întreține statul, ca să-I moralizeze, ca sa le plivească sufletul de glodurile și apucăturile lor criminale. Dar aceste mii și sute de mii de trlntori, de criminali, întreținuți de societate, în­ dată se scapă din închisoare, devin și mai primejdioșl societaței, de oare-ce au dobîndit partea t teoretică a crimei, dexteritatea și perversitatea cea mal rafinată. Și dacă trebuie să răspund la întrebarea: de ce? Apoi din pricina pedepselor bltnde ce se aplică celor veniți în conflict cu mo­ ralitatea, cu codul penal... Adevărat ieste că ță­ ranul îe un criminal născut, dar pentru că și noi sîntem romîni, tot ca îel, cine ar zice că trebuie să-I tolerăm crima ? Cine ar zice că pedeapsa să fie mai blinda? Dacă am asemăna națiunea cu uneîmp culti­ vat, trebuie să plivim mereu neghinele, seaeții și mă­ răcinii primejdioși. Numai așa holda se va dez­ volta în pace și vom face sqlecțîuneâ dorită de toți. Nici milă pentru neghine, pentru ciulini, pentru mărăcini... Noi nu vrem ca niște criminali să se numească cetățeni ai Rominiel, noi îi re.neli desliem, și-î ăzvîrlim la gunoae; temni­ țele, pană o veni vremea să-i suprimăm... Nu pu­ tem ținea ca cetățeni niște criminali, pentru că nu nc-ar fi nici folositori, nici onoare nu ne-ar face. Din contra, trebuie să înfierăm criminalita­ tea, s o distrugem o dată cu Individul a cărui perll. 16 cSlcu?uI’ sălașul... Nouă, juriștilor, Pritlnd Vxcrc<JlnV},a Plivirea națiunei romîneșli. m ol reparte’ la viitorul națiunei, la scopul maie ce fie-care ne propunem, considerlnd pe in­ dividul criminal ca pe-o celulă streină organizmului, ca pe-un microb toxic și distrugător, ne vom face datonea, suprimtnd criminalitatea și cri­ P<î -Cn CU- Put,n^— Cerem condamnarea ni și despăgubirile civile... Președintele, întrebă pe moș Preda • — Te caestl de ce-ai făcut ? Domn“'e Pra?eJinte, respun.se moșul, de mult n.T maH“ " noas“’5- ’P™p*l □“““ : de-' voe.mw’SuT perTersi,a,e’ lise “»»• aA™ca‘ttl luI Preda, un tîuăr Ieșit nou de pe băncile universități, avu cuvlntul: Onorabil Tribunal, Ațî ascultat cu atenție pledoariile părței advers* fiți buni și ascultați și cuvintele noastre de an" rare: Partea adversă susține, în principiu, că ranul, luat ca termen general de comparație criminal, sau, dacă nu, totu-șl ie predispus la crimă6 leu nu cred afirmarea aceasta. In fapt, partea ad^ versă susține că aceștia au comis atentatul: Intăî pentru că stnt țărani, deci predispuși la crimAl doilea, pentru că martorii ascultați au spus că inculpați! au voit să făptuească crima. Și ai treilea, pentru că și D-l Procuror, reprezentan­ tul ministerului public, a recunoscut că inculpațij au făcut încercarea de atentat la vieață sau așa nu. mita tentativă criminală. Și, pe baza acestor trei dovezi judecătorești, partea adversă cere condam­ narea cu maximul pedepsei și două mii de lei despăgubiți civile... Să respund acestor puncte de învinuire. «Țăranulie criminal»,.. Cine zice aceasta? — Toți juriștii, întrerupse avocații lui Samuil. — Lasă-mă, te rog, Domnule avocat, să vorbesc cu rațiunea mea, căci îeu nu vreu să fac pledoarie de vorbe, ci coordonare de fapte și concluzii jude­ cate și adîncite... Țăranul Ie criminal, zic sau ar fi zis cîți-va juriști. Pentru acest cuvînt ieu pun la îndoeală sîngele romînesc al acestor juriști. Numai un strein poate vorbi ast-feliu. de un neam ce cohstitue o națiune și o țară de sine stătătoare. Numai un strein poate arunca așa învinuire grea, care, dacă ar fi luată în considerație de toți, apoi Romîniea n’ar mai avea rațiunea să fie. Ar trebui atunci ca Europa, în interesul societaței, să distrugă peste 12 milioane de țărani romîni, ca unii ce sînt iei neamul și existența criminalitaței omenești. Dar, dacă spunem aceste cuvinte pe șoptite, în casa noastră, ca să le auzim numai noi, apoi tot îe o faptă necugetată, o insultă rostită de propriea noastră gură, pentru-că, jumătate din juriștii roromîni sînt fii sau nepoți de țărani, sînt vlăstare din născuți criminali. Și, cum «firea copleșește cultura», după afirmarea confratelui, atunci jumătatea aceasta din juriștii romîni sînt niște criminali și mai perverși și mai îngrozitori, pentru că ișî vor pune cultura în serviciul crimei. leată dar insulta, grava in­ sultă ce și-ar face-o singuri, juriștii, dacă ar lua de bună afirmarea că țăranul ic criminal. Dai* dacă vorba aceasta a fost rostită de cîțî-vo juriști; ai căror părinți ori unchi n’au fost țărani, iei an insultat o clasă, au tăgăduit dreptul la vieață al milioanelor de țărani. In cazul acesta au tăgăduit dreptul de a trăi al fraților miei sau ru­ delor mele, remași țărani... leată dar Romînia des­ părțită în două clase, cari vor începe cînd-va o luptă de exterminare, una în potriva celeilalte^ Afirmarea că : țăranul ie criminal, insultă întâi țara, al doilea jumătate din juriști și al treilea clasa cea mai numeroasă, care produce și ființaza de sine, prin sine. Dacă țărănimea ie criminală, bețivă, degenerata, apoi peirea Iei Ie rostită, și ieu, și mulți, cari facem parte din lea, sîntem destinați peirel. Atunci, leu și mulți, trebuie să ne pogorîm la urechea și inima clasei noastre, să-l spunem : «Să ne apăram, că peirea noastră ie hotar!tă. Cîte-va zecimi da inși ne reneagă, ne desfîează, ne dezmoștenesc, ne aruncă Ia gunoae, a-zi, iear mîne, mai împuțer" niciți, au de glnd să ne desființeze. Clte-ya zecim^ se socotesc numai Iei de romîni, numai iei de oa­ meni morali, sociabili, activi: pe noi ne numes criminali, cari trebuiesc nimiciți. Haideți la țuP acum: iei ori noi». Dar o țară ieste mare și P ternicâ, cînd clasele ce o alcătuesc traesclntr o plină armonie, într’un echilibru social ce nu zguduit de puteri din afară. Cînd echilibrul dinirc ei țări nu prezintă o bază mare, atunci în. pri- țJT.n 4S»X «- intulor romînilor, și trebuie iubită de toți ■pini0.? par cine !e țara? Acele zecimi ce o nuîminnlâ A-cele zecimi oploșite la noi, ce /Dese Acele zecimi o iubesc oare într’ade0 1° tnd »Pun : lăranu^ Ie criminal și deci trebuie v5r' «vîrlit la gunoae și nimicit ? urit» aZ « vor acele zecimi ? Să facă graliea de a ^•'criminalul teoretic atît timp cît munca Iui umplea punga sau lăzile cu banișiham|tfp0.D jor gau burta? De-al nimici îndată ce-I baf®*.c crimă ? Dar atunci contractul social, Con^°Utiea tarei, ie desființată. Nu rnai ie unirea celor n neam și limbă, a rezista, trăind între popoa^i"°ce traesc: atunci trebuie o luptă de înlăturare... 1* mOii avocațl ai părței adverse și-au clădit pira P o fraza falșă, pe o insultă adresată neamului ralnesc, și rezultatul Teste tot o insultă, dar nu un r5evâr. Țăranul nu ie criminal, nu ie nici eliminai Sscut. Dar poale mediul mizerabil, creat de legi, ie clasele de de-asupra lui, îl predispun la criminal'late. Lucrînd asupra înbunătățirei mediului, ori-ce oreiiispoziție la crimă piere Adversarii mai pun temeiiî pe concluziile Ddui procuror. Nu se obiclnuește a se vorbi în contra Ministerului Public. Dar ieu amintesc D-lui Pro­ curor, că legea nu-l obligă să pîrască mereu, pe cei bânuiți’ de vină, ci să-I apere cînd vina lor nu ie vădită. Justițiea trebuie să lovească numai In cel absolut dovediți vinovați. D-nu'l Procuror poate face exces de zel, cînd nu apără cinstea pîilților nedovediți de vină. Adversarii susțin pîra pe depozițiile martorilor. Pe depozițiile martorilor ie clădit acest proces. Martorii sînt temeliea pe care se clădește toată în­ vinuirea. Să ținem minte că iei sînt temeliea în­ tregului proces și să trecem la examinarea vinei. Acești martori, declară că Preda Danie și cei­ lalți, au premeditat să ucidă pe arendașul Samuil. Iei au auzit premeditarea, fiind-că, într’o zi de lucru, 1 se aflau cîte-și patru în circiumă, fără-ndoeală nu s! se-hchine. Preda Danie și ceilalți, ca niște perveșl ec îerau, nu venit tocmai lingă colțul ușei circiumei și acolo au început sfăluîrea de omor, apoi, tot acolo, au plătit prețul crimei, lui lonn și tot acolo s’au pus la pindă, fară-udoliiud că credeau, că la circiumă n’o sa-1 vadă, n.o 6j-i audă nimeni. Martorii, oameni' morali', au s<mt sa-i Împiedice, i-au Împiedicat, s’au bătut ?> acesta îe atentatul... lot faptul acesta dc tentativă, se reduce la o pmplâ bătae reciprocă, între propușii martori, și ntț'e cei nrătați inculpați. De ce a avut loc aseole»iea lucru: a avut loc, pentru-că un arendaș, fie . rel, fie grec, fie romln chiar, cînd vrea să perx.P|Saâeâ pe un țăran, apoi caută să-I facă tot ut ce4 sl- ÎQ putințHreudaș, un proprie•ift 1Bmlna câruea stau toți săracii, în. calitate sâ.î ,nvloila,’’b găsește destui stricați de mizerii, ca •lin el'^uească cele mai nelegiuite dorini!. Mulți, Je n- SU aala se servesc de magistrațl, ca iu h?te *!uelte de împilare. Prin mărturii falșe. Pe («*** eăroru a fost răstignit și D-zeu, iei închid si . vor să închidă, necinstesc pe cine vor de tmr plcască zdrobesc sub povara mizeriilor tn *ehul pe ciUe VO1. zdrobească. Acesta Ie ^nienli r care jur In fața lui D-zeu și a fa . °r> Toată administrațlea Ie sub comanda inpnp u,eiidașilor ori proprietarilor. Primarul, dacă a ’tuut în demnitatea de primar, numai 9ftU> eu un termen mai scart, mo8a fie primar. Primarul, care știe ’ ®tavui cel mal aprig și vitreg al țăranilor, devine tiranul comunei. Dacă sar face cercetări prin comune, asupra țăranilor bogați, se va găsi: 1, că au fost primari mal multe termene, 2, că sînt protejați! unor personagii influente, sub um­ bra cărora au strîns avere, 3, că dau bani cu dobîndă de la 1 leu pănă la a la napoleon pe lună. Notarul, care nu satisface toate pretențiile mo­ șierului, înfundă curlnd pușcăriea. Motive i se găsesc destule, mai cu sama că puțina lui cultură nu-l poate feri de greșelile grave ce poate tace într’o slujbă atît de însemnată. Daca înse notarul Ie mina dreaptă a primarului, iear amîndol, mina dreaptă a moșierului, notarul devine un mal ti­ ran al comunei de cit primarul, și ie scutit de pedepse, fâptuind chiar cu intenție falșurile cele mai grave... — Procesul a fost încheiat, D-le avocat, de catră jandarmi, spuse avocatul Iui Samuil, și geaba încerci să arunci bănueala asupra bunel credințe a magistralilor ce fac primele cercetări. Jandarmii sînt numiți de Stat, nu de comună: numirea lor n’o Influențează nici un moșier, și Ie! lucrează li­ beri, din propriul lor simțimînt de datorie. — Strălucitoare cuvinte spui, d-le avocat, li răspunse tînărul avocat. Strălucitoare, dar nu și adevărate. Jandarmii sînt niște teroriști pentru țărani. In speranța unui bacșiș, ce moșierul știe să-l dea cînd singur își zice că ie bine servit, Iei terorizază pe cel supuși cercetare! lor. Bat și schinguesc pănă la sînge, pentru că vor trei lu­ cruri : 1, să dovedească făptuitori cu ori-ce preț, 2, să leasă bacșiș de la reclamant, și 3, ce-va «un­ soare» de la pîrîți... — Am ju<?at ca ursul,... spuse moș Preda. — Cum, .de ce? îl întrebă Președintele. — M’au pus jandarmii, notarul să joc ca ursuL Și ai jucat? — Dacă ursul, și nu joacă de voe, dar ieu ? — Bătae ai mîncat ? — Cît mi-a luat pielea. — Onorabil Tribunal, întrerupse avocații lui Samuil, observați, vă rog, că din tot noianul de teorii și acuzații ce tînărul domn avocat Drăguț le debită pănă acum, nu reese întru nimic că ten­ tativa n’a existat. Slab în argumente temeinice, în serioase dovezi, a alergat să jure singur, că crede în cele ce susține. Vede înse singur că nici acest jurămînt nu dărîmă existența tentativei, și atunci aleargă la ponegrirea tutu lor slujbașilor, pe cari avem toți daloriea a-i apăra. Combate cri­ minalitatea țăranilor, dar apoi, văzlnd-o că există, o vîră în slujbași, asupra cărora aruncă reaua cre­ dință, mituirea și alte rele. Noi înse trebuie să Iertăm avocaților tineri, cari încep acum des­ crierea unui lucru, il susțin după aceea pieziș, se de­ părtează de iei și niungîn cele din urmă să ceară achitarea lui Adam, că Eva i-a dat mărul... Și, dacă răbdarea ascultătorilor nu s’ar epuiza, apoi ar cere și achitarea Evel, pentru-că Evel șarpele i-a dat mărul și iei ie vinovatul.. Și, dacă li ascultăm Îna­ inte, ajung să ceară și achitarea șarpelui pentru ca iei cu voea Iu! D-zeu a dat mărul Evel... Întrebările ce trebuie să ni le punem asupra pledoariei d-lui avocat slut următoarele. 1. A dovedit D-lui ca ță­ ranii nu sîntniște criminali teoretici? 2.A dove­ dit ca tentativa n a fost posibila? 3. A. dovedit că martori! noștri slnt imorali ?... Pleadoanea D-sale na dovedit nici lipsa^ de criminalitate a țăranilor, pentru-că de și a tagaduit-o iu tai, a aflrmat-o pe urmă, ca din pricina slujbașilor, cari ar fi cu totul lipsiți de sentimente bune... Tenta­ tiva, n’a dovedit cu nimic că n a fost cu putință, Că se găseau martorii în circiumă, nu Ie lucra imoral. Iei, după obiceiul strămoșesc fâcînd un aldămaș... Cu nimic n’a dovedit ca martorii noștri: �8(1 REVISTA IDEEI paku murii» i, sini imorali... Prin urmare, acuza­ ție» de tentativă rămtne In picioare,.și, ca atare, pedepsirea vinovuților se impune. w Avocatul lui Moș Preda se repezi la Ion I arufleacS, 11 apucă cu o mină de cap și cu una de bărbie și, tndrepllndu-î ochii în .sus, ^de-asupra mesei preșidențiale, unde Icra o icoană^ a răstig­ nire!, rosti cu vocea apăsată și tremurătoare, în uimirea tutulor, ce-I văzuseră îndeplinind aceasta atlt de iute : Vezi tu cine îe restignit colo sus? Ie blînd și nevinovat, ca un mielușel supus înjungherei. Vezi-1, ie blînd, ie cu ochii închiși, ie cu minele Întinse și pironite, ie cu picioarele întinse și pironite: coasta li Ie împunsă, și-i plin de sipge : ie cu coroana de spini pe cap. Uite-te tu și, în fața lui, întraabă-I: pentru ce te-au răstignit, Doamne ?... Tu care ăl săturat lumea cu pine. Tu care ai vindecat orbii, paraliticii, care ai Iertat pe păcătoși. Ce vină ți-au găsit, atît de mare, ca să te răstignească In locul lui Baraba?... Privește-1, că le-ai botezat In iei, și te-ai îmbrăcat în cre­ dința lui, și te-ai legat să fii blînd și iertător, ca Iei..’. Privește-1 și ascultă-l, cînd ți-o spune că martorii mincinoși, cari an mințit, jurînd, l-au răstignit. Cutremura-te, cînd i-i auzi glasul : gol am fost și rin m’ai îmbrăcat, flămînd am fost și numi-ai dat să mînjnc. însetat am fost și nu m’ai adăpat, nevinovat am fost și tu, mințind, sub jurămlnt, m’ai răstignit... Și cînd îi întreba, cînd te-am văzut ieu Doamne ast-feliu și'nu țe-am îm­ brăcat, nu te-am- hrănit, adăpat, și cînd te-am răstignit... Adevărul, adevărul îți grăesc, îți va spune iei, că dacă n’al făcut mie aceasta, unuea dintr’ai miei ai făcut : mărturie mincinoasă ai spus, și pe semenul tău și iubitul mieu l’ai plrît, chinurilor l’ai dat, și ca și răstignit a fost... Spune tu, creștinule, botezatule în Cristos, ne unitule cu cei ce l'au răstignit o dată, spune tu, au plănuit aceștiea să ucidă?... Avocatul își luase minele după iei, îl privea țintă și aștepta... Ion Tăfăfleacă, tremurînd din tot corpul, răspunse: — Nevinovați sînt, Doamne... Nevinovății... leu le-am ieșit în drum, ieu le-am dat cu sticla în cap, noi toți ne am bătut cu Iei și nici o vorbă n’a fost să omoare pe D-l Samuil. leartă-mă Doamne. leartă-mă...-Și îngcnunche în fața icoanei. — le adevărat ce spune iei, întrebă președintele pe Dragne și pe ceilalți. — Să nc ierte Dumnezeu, cam mințit : Ade­ vărat ieste... Și iei se-nchinară și-ngenuncheară, cn capetele la pămînt. Moș Preda, ridică minele în sus. Parul lui lung, alb și înclrlionțat după marginele căciuleî, li da înfățișarea unui martir. Ștefan Trocea îngenunche și Iei, apoi se sculă în sus mai vesel. Președin­ tele și toți aflați In tribunal se sculaseră în pieioara și priveau uimiți. Samuil, de obiceiu roșu la fața, cu gogoșile ochilor bombate, înălbise. Tlr/0^’ se'nt0?rse ,cu fcța spre masa președențială și-ncepu sa vorbească în franțuzește. Președintele rosti: v ’ — Și cu toate astea, acestea nu se pot scrie. Ar provoca interminabile discuții asnpra interpreta­ re! sperjurului «U a canoanelor... După o pauză, rosti în tacerea cea mai deplină : F 1 — Achită pe clte patru inculpați!. Moș Preda, zise tare : . - Slavă ție Doamne, că nu ai lăsat să se puie Pletele,“ele albe... Copilul mieu, se aJas5'n?f‘ 8ă te sărut... lelîmSarut5 Pe obrajL.. Să vă ierte cătS Xl n PoedlPl°r> că ieu v’am iertat, zise Iei A^nî Pal,:umartorî ce încă tremurau de groaZa... Apoi ieșiră cu toța afar5... L CoțvIna§. Pentru romanul „Răsctilații", din care reproducem capitolul de mai sus, după cum am spus in introducerea noastră, incă de. mult in, -ledit, ne-ar plăcea să primim adeziuni de com tribuire la tipărire... Drept aceea vestim pe cei ce. ar avea inima să se asocieze, la întreprin­ derii de samă. REVI5TA „IDEEI" REVISTA IDEEI 1909. N°- hXXXVl—VII, 6—7.București, Strada Epurilor, 10. UN CAZ DE CONȘTIINȚA DIRIGU|TĂ de P. MUȘOIU UN AN, 10 NUMERE, 5 LEI IO, STRADA EPURILOR BUCUREȘTI BIBLIOGRAFIEA „REVISTEI IDEEI" P. Mușoiu și P. Zosîn: «Mișcarea Socială» cpl. complet P. Mușoiu«Revista IdecI», 8 colec, de la No, 1—LXXX 40— Solomon Abram : Destăinuirile unul expulzat . . —20 M. Askinassi: Jertfele Țarului AT. C. Cernițevsky: Ce-i de făcut . 4H. Deniș: Socialismul și caracterele sale generale . 1Gab. Deniile: Evoluțiea Capitalului .................. . 1C. Dimiireșcn-lași: Cele două morale . . . . -50 Fr. Ehgels: Socialism utopic și Socialism științific . —50 Grup, fiind, renal, din Paris: Antisemitism și Sionism. —20 Col. R. G. Ingersoll: Dumnezeu și erearea-I . . —20 -50 P. Kropolkin : Cătră tineri —50 — Vremuri Noi P. Lafargue: Materialismul economic al lui Marx. —50. -20 PaulLouis: Sindicalismul Francez -20 M. Maeterlinck: Datorîea noastră cea socială . . John Stiiarl Mill: Libert, de cugetare și de discuție. —50 P. Mușoiu: Cum se explică Anarhiștii —50 — Determinismul Social. Socialismul Belgian —50 — Emanciparea FemeeI î— — Intime •!— I. Neaga : Flăcări năbușite I— Scncca: Despre ininie 2— Fr. Slackclbcrg: Femeea și Revoluțiea —50 Cn fecior de țăran : Noua epistolie cătră muncit, și țăr. —20 Cererile, însoțite de cost, se fac la „Revista Ideel“. La Redacțiea, „Revistei Ideei“ se mai găsesc: problema agrară, de Toma 13. Aburci . . . • Îndurerații și chinuitorii, de Caius Gracchus . • -25 Ncatirnarca, Dir. Varlam Ghițescu, 11 n-re apărute 1Tribuna științifică, Dir. Varlam Ghițescu, 4 n-re Marca Reformă, de Tli. C. Mănescu -75 Risul Roșu, de Leonid Andree? -50 Laura, de Clean t Spîrescu . . • • . Mcnlalia,j\e Țh. Cornel ■ ’ ' De procurat direct de la adresele de mal jos: de Dr. Slincă, o „Mediul social ca factor patologic", — ■■ t»i)UIZ** foarte însemnată și instructivă lucrare, aproape ‘ihllr. Remuss'ar mal găsi: la D-na Amalia Dr. Stînca, j, «n. București. ., a „Lumina Asiei-, de scriitorul de la cărei valoare mulțl o cunosc, sar putea p traducătorul fel: Gr. Goilau — Botoșani. Le recomandam cu tot dinadinsul. ____ . Tipografia «JUBILEU», Strada Academiei, No. 19, București. — C 4136. Chestiea căsătoriei a venit foarte des în dez­ batere. Ie știut în deobște că această chestie Ie mal mult o chestie economică. Căsătoriea n’are jjt pol de cît menținerea proprietătel, conser­ varea capitalului acumulat. Și Ie atît de vădit că-! așa, în cll ftoițămil, conștient! de acest adevăr,’ instituiseră pentru clasele aristocrate, o căsătorie adevărată confareaiio, lear pentru po­ por un lelifi de concubinagiu -regulamentat. «De cele mal multe ori, căsătoriea de a-zi servă, nu pentru a uni inimi, cum ar trebui să fie la oameni, nici măcar corpuri, ca la dobi­ toace, ci pentru a uni saci cu aur»... leată cum se exprimă Allred Nacruet, în lucrarea sa «Mariage, Divorce, Union fibre». Cu toții, ori-care ne-ar fi situațiea, suferim apăsarea a o mulțime de forme, de la cari nu ne putem sustrage. De pildă, nu atlrnă de noi a ne naște într’o religie sau alta, de-a fi sau nu copil legitimi, de-a fi sau nu catalogațl, eînd ne naștem, la starea civilă, și altele... Căsătoriea inse io un act în care individua­ litatea noastră poate și trebuie să se afirme în plinătate. Dacă în fața altor întîmplări ale vieței, nu s’a1 ținut, nu 's’a putut ținea samă do vrerea noastră, și noi am fost constrînșl să ramînern pasivi, apoi orl-ce ins, care nu-I o personalitate ștearsă, trebuie să știe a se fo­ losi de cel dintâi prilej, în care se poate afirma, pentru a-șl face cunoscută independenta si a-si WUne individualitatea. . * * ‘ bacă și la actul căsătoriei ne mulțumim cu Toiul de figuranțl, atunci să ne complăcem în “tarea de automate și să suferim să ne mișcăm Pururea împinși de la spate. Dacă avem ame convingeri și din interes momentan treJF Ușurință peste Iele, personalitatea noastră min-î n e anihilată și leul nostru intelectual, nicăiir’ 1 entl;u a nu n**se Ș^rbi individualitatea, să ?\a face îea 0 realitate simtită, întimulnrt toate 8Teutâțile ce ni se ivesc și rămîpururea de-asupra tuturor încercărilor. de ru 0 Înțelegere mal desăvîrșită a chestiei Mă6 ne ocuPăm, vom expune o discuție pasioțiea’aCe avu l°c Franța, în jurul Iei. Discucu cl.c®asta prezintă un iriteres cu atît mal mare, do nPft- Prilejită si are loc între oameni liberi Intre cari au rupt-o cu vechile rutine, cojit oameni cari nu au nimic de o0 a^nceritate neîndoioasă. Prin artfcol încePuta L- Charpeniier, Pus în *n* timpul din urmă, de-un camarad, ^tfisîn(hreaUa ?ncercafe de-a se căsători, și care *se mie căuta să se descarce în parte de răspunderea de-a se hotărî la asemenea lucru, față de aprobarea ce i-am dat-o mi-a rămas un scrupul de conștiință, ca să nu zic o mustrare de cuget, a cărei urmare fu de-a mă hotărî să pun în lu­ mina cea mai prielnică și să supun ast-feliu ceti­ torilor noștri, o chestie asupra cărei m'aș socoti fericit dacă m’ar ajuta și iei să fac o cît mal mare lumină. Pentr-că dacă-I minunat lucru a ne de­ prinde să fim stăpînl pe personalitatea noastră, determinîndu-ne la inițiativă, potrivit convingerilor noastre libertare, în împrejurările ce ni le scoate în cale regimul social actual, nu-l rău, cu toate astea, de-a căuta să aflăm ce cugetă și alții, pentru a ne putea folosi la nevoe de opiniea lor. Așa dar prietenul mleu îmi făcu o vizită săptămîna trecută și fără altă vorbă îmi spuse: — Nu mă știu bănuit de ușurătate, că m’aș hotărî lesne, nu numai la compromisuri, dar nici măcar la concesiile necesare pentru a izbuti în lume. Profesez, fără fală, dar cu tărie, niște idei cari, contrariu lui Sesam din povestea arabă, fac să se închidă porțile înainte-mi. Ie drept că prin situația mea artistică, pe care mî-aș fi îmbunătați-o și mal mult, dacă m’aș fi silit să cîștig maî multe parale, mă bucur de-o independență relativă, care răpește curagiulul mieu jumătate din meritul pe care Far fi avut un altul, mal puțin favorizat de împrejurări. Totu-șl, dacă aș fi un nerușinat, un fălos, pozînd în martir, am dreptul a mă mîndri de a trăi curat în mijlocul murdăriei mo­ lipsitoare a privilegiaților în mijlocul căror mă mișc. Nu votez, nu mă duc la biserică nici o dată, banii ce-I cîștig nu-I prefac nici o dată în rente de stat, prefer mal bine a pierde ceea-ce am de luat, de cît a recurge la magistratură pentru a-ml regula ne­ înțelegerile ce mi se întîmplă să le am cu cliențiî. Nu cruț pe nici unul din personagiile oficiale, care mi-ar putea fi de folos : dimpotrivă, de îndată ce vre-unul îmi dă prilej, atac cu tărie instituțiile pe cari le apără. Am refuzat chiar și crucea, care m’ar fi consacrat sculptor mare... Și, cu toate as­ tea, leată, sînt în ajun a mă hotărî să săvîrșesc un act, pentru care chiar adepțil noștri cel mal puțin intransigenți, cei mai îngăduitori, nu vor lipsi să mă înfiereze, ca pentru o păcătoasă aba­ tere... Mă-nsor... — Și înaintea cui, întrebai blînd pe prietenul mleu, pentru a nu-l tulbura, căci cu tot chipul categoric de-a-șl formula intențiea, îl vedeam nehotărît și dornic de-a mă consulta. v~IDeei UN AN, 10 NUMERE, 5 LEI Abonamentele se trimet prin mandat: D-lui P. Mușoiu, 0, Strada opurilor, — București. Abonați! cari au din Revistă numere lipsă, ne vor vesti. Cei neachitați, dacă vocsc să primească înainte Revista, ne ■vor trimeie fard intirrierc abonamentul. �REVISTA IDEEl 82 / REVISTA IDEEl — înaintea preotului și-a primarului,... mărturisi lei, umilit, îndurînd rușinea ambelor consfințiri. Dar, supunîndu mă oare numai consfințirel civile, ori numai celei religioase, asta ar mieșura oare ceea-ce par a arăta ca micime de suflet sau calcul josnic, cerînd, pentru a mă întovărăși cu femeea pe care mi-am ales-o. consfințirea legilor divine sau omenești, a căror autoritate le-o tăgăduesc de-o potrivă?... Chiar dacă mi s’ar lăsa alternativa de a alege, care din ceremoniile astea îmi place, n’aș arăta nici o preferință, de oare-ce nu-mi place nici una: puțin îmi pasă că voiri fi căsătorit după dogmă sau numai după cod, de vreme ce trebuie să fiu căsătorit, pentru-că sînt tot atît de puțin cre­ dincios, ca și cetățean... , — Judecind după respingerea ce arăți, ce a te resemna s’o conduci înaintea altarului și-a ofițe­ rului stărel civile, ca s’o poți dobîndi, trebuie să ții la logodnica-țl foarte mult și numai niște preju­ decăți puternice o leagă de vrerile părinților săi, pentru-că, fără-ndoeală, lea te iubește și-al fi putut cerca s’o hotărăști a vă uni liber... — Fata din care vreau să fac tovarășa mea, Ie drăguță, deșteaptă, și-mi întoarce cu prisos toată dragostea ce-o am pentru lea. Am încercat nu numai, cum spui, a o hotărî să ne unim liber, ci a-I arăta încă și toată cinstea unei asemenea fapte... Cu toate că n’am avut, inse, de cît foarte rari prilejuri de-a mă întreținea cu dînsa aparte, pentru a o inițiea în ideile mele, m’am izbit de mal multă neștiință de cît de lipsă de chibzuință la lea.’Ie tînără și educațiea Iei a fost ceea ce știm că trebuie șă fie educațiea unei fete de fa­ milie bună. Nu-I încă un pătrar de an de cînd îl ful prezentat, și nu se dreg în trei luni, chiar în creerul cel mai bine-nzestrat și chiar cu căldura celei mal ascultate pasiuni, stricăciunile prilejite de lecțiile dascălilor burghezi șipioșl... Am cîștigat, ca să zic așa, destulă putere asupra miresei mele, ca să-mi fie îngăduit, fără îngîmfare de marțafol, a presupune că mi-ar fi foarte lesne s’o smulg de sub înriurirea familiei sale, printr’o răpire, la care dînsa ar consimți cu ochii închiși, cu toate că prîvîndu-se ca o revoltată vinovată, ar consimți, pentru-că avîntul dorm țel, cel puțin pentru mo­ ment, ar fi mal tare de cît înfrînarea convenien­ țelor. Dar nu mă pot hotărî la o asemenea pro­ cedare, care, pusă în practică, după mine, ar avea aerul unul expedient și al unul abuz, chiar întru cît o privește pe fată. Pentru-că, dacă pot crede că-ri urma actului său de emancipare nu s’ar pu­ tea de cît felicita, trebuie să presupun, totu-șl, că ar putea să și regrete asemenea act, îndeplinindu-1 aproape cu inconștiință, fără să-și dee samă bine de ceea-ce face. Afară de asta, cum dînsa Io, ceea-ce, după cod se numește minoră, aș risca dacă ar fi s.l locuesc în Franța, unde am și nevoe să locuesc, după ce aș rîpi-o, aș risca să fiu neliniștit de părinții Iei și să-I văd că mi-o leu înapoi. — Ți-ar rămînea să aștepți cu răbdare... ' ••• Ca lea să ajungă la vrîsta de-a dispune de dînsa și la conștiința de-a face asemenea lucru in deplină cunoștință de cauză, ca fată luminată... M am gindit la una ca asta, întrerupse prietenul mleu*. Dar tatăl Iei, care ar crede că mă-nvîrtesc cu gînduri rele pe lingă lea, pentru-că știe că leu sînt partizanul unirel libere, m’ar amenința cu in, terzicerea pentru totdeauna de-al mal călca casa dacă nu m’aș declara categoric. Cit despre a niă retrage cu mîndrie, mulțămindu-mă cu făgădueala celei ce o iubesc, c’are să fie a mea, și nutrin. du-mă cu speranța că, cu toată lipsa, cu toată presiunea anturajului său, cu toate hazardurile unor noi cunoștințl, dînsa ar stărui în a păstra amintire! mele credință, timp de dol’anl șî mal bine, pentru-că acum de ablea are nouă spre zece ani' ar fi o nebunie curată... Chestiea se pune, așa dar,’ pentru mine, așa: Sau să renunț Ia femeea de lâ care cred că atîrnă fericirea viețel mele, sau, pentru a o dobîndi, să mă supun la cerințele părinților Iei, adică să mă cobor în ochii fraților de idei, a căror stimă îmi le neapărată, și să mă umilesc înaintea acelui tribunal moral, pe care riguroasa filosofic a lui Kant îl desemnează cu numele de imperativ categoric... — Asemenea chestie, tragediea clasică a rezol­ vat-o, afirmînd cu tărie, că Ie neapărat de-a asigura triumful, datoriei asupra pasiunel.,. Prietenul mă privi lung, pentru a vedea de n’am clipit cum-va, rostind această frază, triunghiulară, ca o insignă masonică. leu înse rămăseiu neclintit. — Datoriea, datoriea, strigă dînsul apoi, ridicînd din umeri și ridicînd glasul: cînd s’a rostit acest mare cuvînt, s’a rostit totul. Dar ce înțelegi prin cuvîntul acesta? Pentru soțiile nobililor seniori de­ pravați, din vechiul regim, însemna actul prăstituțiel conjugale... Ie oare pentru D-ta, vorbind în gene­ ral, acea entitate abstractă, acel ideal, acea con­ cepție a binelui esențial și spiritual, acea sfințenie, acea religie, pentru a vorbi limpede, pe care oamenii au scos-o din Iei sau pe care au creat-o și căreea s’au supus ? Ce drept, ce parte de exis­ tență atribui oare preocupăreî mele, atît de legi­ time orl-cum, de a-ml asigura cea mal mare feri­ cire cu putință, cînd institui domniea datoriei? Nu mă izgonești oare în afară de mine, cînd mă desparți de cugetarea mea, cînd mă desparți înfîință pasională și ființă morală și ctnd supui instinctul mleu subiectiv, unei etice ? — Fără-ndoeală, fără-ndoeală, prin datorie nu înțeleg nici leu abnegare, ci numai o înfrînare a întinderel egoismului nostru, cînd încalcă* asupra intereselor aproapelui nostru. Necrezînd în exis­ tența unul ral ce l’am găsi pe lumea cealaltă, gasesc nimerit a face toate chipurile, să ne !aceJJ raiul pe lumea asta, sau ce-va ce s’ar apropiea raiu... Inse nu încape-ndoeală, în afară de grija pentru mine copilărească, despre răul ce s’ar cugeta aesp D-ta, însurîndu-te, atitudinea D-tale, primind cuvîntarea popel și ascultînd alocuțiunea primar ’ va da o pildă vătămătoare de fățărnicie și, . ml expresiea, de nemernicie, celor Șava®Jn.^ita, celor slabi, cari vor fi foarte înclinați a e fără a invoca macar motivele D-tale... imive p g că nu Iești atît de pus în vază, pentru a de-a fi citat în public ca un transfug șt de-a vre o vătămare, prin asta, cauzei* noastre cari o apără. Dar asemenea mtimpmaflf dreaptă, pentru că știi, că ori cit de net. In fi, celebrarea nunțel D-tale va să alb p.tale cercul rudelor logodnicei D-tale și-al re t . gcep' artistice, terț va provoca surîsurl «]dulS DfOfesiile tice, și ceea ce-I și mal rău, va despoea pr de credință anarhistă, de ori-ce caracter de I ‘tate, și» Prin urmare> de orl-ce putere de j s*nCe-rI1O-cre. Afară de asta, pentru că teoriile nu c°°'nnă nimic, dacă nu te devotezi să le practici, | inSttt,oflte stavilele ce li se ridică în cale, se poate i cU opune prea bine, sau că abaterea D-tale va | Pr ncina încrederea unora dintre apăsații în cari z silim să deșteptăm dorința de a-șl lepăda jugul, ne că va îndemna pe cel slabi, cari se încovoae b greutatea libertățel ce-o au, să caut: să se sU povăreze de lea la picioarele vechilor lor stă. f Aceste spuse, mal Ie oare nevoe de stăruit supra efectelor ce le ar avea căsătoriea D-tale, flentru a-țl dovedi că vor pricinui un adevărat pre, ? jjjțiu, dacă nu partizanilor noștri, cel puțin par­ tidului nostru? Declare-mi înse egoismul D-tale, cuni-că, însemnătatea acestui prejudițiu nu poate avea precădere asupra intereselor sale, și mă voiu înclina înainte-I, ca-n fața unul monstru strașnic de bine-ntocmit, dar cumplit de primejdios. — Nu sînt un troglodit, un om trăit în peșteri, îmi răspunse zîmbind prietenul mleu, și cred In ' | nevoea unei mărginiri a întindere! drepturilor noastre i fa fericire. Am cumpănit vătămarea ce-ar rezulta, ; pentru prietenii noștri, din trădarea principiilor lor, ‘ și această cumpănire, nepărtinitoare, m’ar fi hotărît : a rămînea celibatar, negreșit, dacă n’aș fi cugetat i că, rămînînd ast-feliîl, nu mă sacrificam numai pe ! mine... îmi dau samă că, renunțînd la fata pe care o i iubesc, mă fac față de lea vinovat. Sînt încredințat că dînsa merită o soartă mal bună de cît aceea care-ar avea-o, dacă n'aș sustrage-o din familiea i iei. Dacă mă dezaprobi înse, că mă supun cerinj țelor acestei familii, nădăjduesc că nu-mi vel face , ocara de-a crede că mă voiu burghezi din pricina I aceasta ? Sînt prea adînc pătruns de adevărurile anarhiste, pentru a le renega sau măcar a îndura vre-o oare-carc înrîurire prin faptul că mă voiu căsători. Nu voiu fi mai covertit la religie saii la civism, prin discursul popel, cari-ml va bine-cuvînta Însoțirea, sau prin discursul primarului, care mi-o va legaliza. Dimpotrivă, fii încredințat că voiu suferi, ascultînd atît pe unul cît și pe altul, și nu voiu avea, în tot timpul cît va dura bodogăneala lor, de cît o furioasă neiăbdare de răzbunare. Și răzbunarea zilei îndurate, de umilire și de rușine, ini-o voit! lua o în viitor, abătînd pe femeea mea ue ja datoriile pioase ce le respectă, atît din obiș­ nuința contractată din copilărie, din supunere Ia voința celor ce i-au dat vieață, cît și din îndemnul por sentimente necugetate. Ca să ajung aici, nici ani să am nevoe să recurg la iubirea Iei pentru plne: va fi destul să mă adresez viei sale inteli; Ln’e.‘ va scăpa foarte curînd de sub tutela du’ .. Vniculul. lear acesta, văzînd că-n loc de-a cîșsaJft Un suAet D-zeuluI său și un servitor bîsericel în ,a nia^ Plerdut încă una din oi, cu turbarea 1 stînaIniă’-Se va blestema c’a lăsat lupul să între în con‘7 desPte socru-mieu, care, cu toată lipsa de le SI. eraî’e ce o are pentru ideile mele, pe cari pnvește ca utOpîce< are stimă pentru talentul aflaU‘ visează un viitor strălucit, departe de-a car An n^ne un S'nere care sâ*1 ^acă onoare, pe la InS^ 1 poată împinge din salon în salon, până berî ^tltut, va vedea, pe fie-care zi, pe fica-sa licovn U Se tot maI mult de principiile, cari o în­ ec acum sub autoritatea sa. Educațiea nepo- 83 ților săi, nu va fi de loc de natură a-J mulțămi, pentru-că, afară de faptul -că-î voiu scuti de botez și de împărtășire, naă voiu însărcina chiar leu cu grija de-al deprinde a cugeta... Nu-țț fac această schițare a urmărilor căsătoriei mele și a purtăreî ce voiu avea după săvîrșirea-I, pentru a mă făli cu glorîea unei combinații de politică machiavelică sau jesuițică, ci pur șl simplu pentru a căuta să mă îndreptățesc. Desprețuesc prea mult mijloacele înjositoare de propagandă, de cari se slujesc ad­ versarii noștri, pentru a le împrumuta de la Iei, fie și pentru cel mal lăudabil scop. Și n’aș fi alergat nici o dată a căuta sistematic, în familiea Iei, o domnișoară, crescută după „ideile ce tre­ buie a le avea cine-Vă“, tăgăduind ideile mele, pen­ tru a cîștiga încrederea părinților iei. Totu-șl, cum nu mă pot hotărî să renunț la acea de care întîmplător m’am îndrăgostit, am prevestit cu francheță pe socrii miel, să nu creadă în convertirea mea, să nu creadă că-mi vohî schimba credințele, dacă mă resemnez a mă căsători cu fica lor, pen­ tru a o dobîndi de la iei. Le-am vorbit întocmai după cum îți vorbesc. Dar, veselul și optimistul mieu burtă-verde de soCru, mi-a răspuns că lu­ crul cel mai însemnat pentru Tel lera să regulez sjtuațiea conform legel. Iei se întemeează pe rîvna și puterea de înduplecare, cu care i-I înzestrată fica, pentru a mă menține pe calea pe care mă voiu angaja însurîndu-mă. Asemenea vorbe, la ce să tăgăduesc, apasă foarte greu în sarcina mea. Iele fac cinste celui ce le-a rostit, și, chiar cînd evenimentele le vor da dezmințire, Iele vor avea tot atîta tărie, pentru-că, dacă am fost în stare a Ieși în mod public din calea ce mi-am croit-o, se va putea foarte bine admite că nu mă voiu mal întoarce la lea nici o dată... Așa-că, orl-cum ar fi, cum spun, fie c’aș săvîrși-o din interes pentru logodnica mea, fie din interes pentru mine, aba­ terea mea îmi tulbură conștiința. Te-ntreb atunci, dacă nu mă poți aproba, nu mă vel dezvinovăți oare, față de argumentele pe cari le pun înainte și cari mi se pare că m’ar scuza ? Prietenul mleu părea atît de nenorocit și, afară de asta, îl vedeam atît de-aproape de-a se lipsi de logodnica lui, dacă l’aș fi povățuit a o face, în cît i-am acordat dezlegarea ce-o aștepta de la bu­ nătatea inimel mele. Dar nici leu n’am fost mal încredințat de cît iei că ar fi meritat asemenea dez­ legare, sau nu. leată de ce, astă-zl, după o săptămină de meditărl sterpe, pun, cetitorilor miel, chestiea asta, cum mi-a fost pusă și mie, cu speranța că aprecierile lor categorice vor face să-mi încline, într’o parte sau alta, judecata care-mi rămîne, ca un canon, suspendată. John L. Charpentier. Cum vedem, ceea-ce face sculptorul nostru, și îel o recunoaște, nu-I o faptă măreață. La urma urmei, teoriile peste cari trecea nu lerau căzute din cerifl, ci se datoreau unor experiențe înde­ lungate, pe cari iei le verificase, se Încredințase de iele și le-acceptase. Faptul că trecea peste Iele lera* pur și simplu o jignire adusă chiar de Iei convingerilor sale. Gine-I pătruns de adevărul ce apără, înfruntă, fără tranzacții și compromisuri, orl-ce împotrivire. Bărbatul’care. cedează, n’are energie individuală, lear femeea care refuză, nu iubește-ndestul. �84 BEVffiTA IDEEl' REVISTA IDEEl Aice cliestiea Ieste, ce-i drept, mai conmlin Dar dacă de schimbarea moravurilor alîrn??parte transformarea căsătoriei, apoi aceste r n ravurl cală a ii schimbate prin pildă. Cuin putea convinge pe cine-va, mai nimerit, mai b;VeI de nu vădindu-I binele prin experimentare ? ’ O părere exprimată din alt punct de vede* ni-o face cunoscută Emile Darre, sculptor. leat-o^ Cazul de conștiință citat, Ie foarte des și ne ara{. că de cele maî multe ori Ie greu să-ți împaci co vingerile morale cu senzațiile fizice: dragostea i* început, nu Ie altă ce-va. Dar, mal întâi de toat * Iești om. Așa-că leu unul înclin spre indulgentă’ Fără îndoeală Ie regretabil, că nu poți totdeaun' să predici cu pilda, înse trăim într’o societate bob navă și trebuie să ținem samă de toate prostiile* de toate dobitociile iei. Așa că-i greu să întUneș» tovarășa visată, emancipată de prejudecăți: doar în urmă, printr’o educație afectuoasă, să poți ajunge aici. Cît mă privește, leu m’am căsătorit civil pentru a da femecl mele, o lucrătoare, o dovadă de dragoste și pentru a n’o lăsa într’o stare de îngrijire și inferioritate. Mărturisesc că poate m'aș fi dus și la biserică, dacă mediul Iei ar fi cerut asta, cu toate că sînt un adine anarhist prin in­ stinct. Treacă deci prietenul D-taleprin aceste cor­ vezi rușinoase, pe cari nu le poate înlătura, înse consacre-șî pe viitor toate puterile sale idealului nostru de frumusețe și de umanitate... O. scrisoare referitoare la chestie, și care do­ vedește convingerea .și holărîrea bal’btiteascu, care reprezintă o personalitate reala, ie urmuioarea, răspuns la articolul lui Charpentier: leu. vreu s’aduc nu un răspuns categoric, cum s’ar aștepta, asupra chestiei căsătoriei legale, ci să supun un alt caz de conștiință, poate și mal spinos, asupra acelueaș subiect. leată care Ie situațiea: De trei ani, un institu­ tor șî-o institutoare publică, se iubesc : Iei s au cu­ noscut în mod liber, în afară de orl-ce prezentare convențională, fel, partizan declarat al unirel libere, lea, la început admițînd unirea liberă în principiu, dar necrezînd-o realizabilă de cît într'un viitor des­ tul de îndepărtat, și supusă la rituri'e legale pe care lea le disprețuește. încetul cu încetul, cîștigată la această idee, dînsa declară prietenului său că-Igata să trăească ceea-ce altă-dată numica utopie. Dcznodămîntul pare apropiat, înse din potrivă situațiea se complică. Cum să realizeze această vieață comună ? Starea de funcționar le interzice amândurora uni­ rea liberă, îngăduită celorlalți muncitori. Așa-că, ce să facă: să aștepte ca angajamentul .lor de elevi al școalel normale să expire,... și apoi să caute o altă ocupație? Anume care? Să dee lecții în mediurile burghezeștl? Pentru asta ar trebui să de­ clare sau o stare de celibat, minciună poate cu ne­ putință pentru femee, sau să declare unirea liberă și să vadă închizîndu-li-se ușile, sau să simuleze Emile Darrd, sculptor, căsătoriea legală, adică să se slujască de mijlocul Dacă societatea-!' bolnavă, iesle oare im motiv desprețuit. După trei ani de lupte, .de suferințe, de chinuri, ca oamenii sănătoși să se lese contaminați ? Nu-I leată soluțiea pe care o propune bărbatul: să oare, din potrivă, de datoriea lor, de a lua cele săvîrșască unirea curat intelectuală, să se dez mai stricte măsuri de profilaxie și de a preveni volte împreună, fără să se vadă vre-o dată. întinderea molimei L. ’.L.JL. — ...Ai... A ?... Femeea se împotrivește la asta, în nestare.de a Că se poate admite, în cazuri excepționale, căprimi ceea ce îea privește ca o greșală și chiar ca o monstruozitate, nevoind să renunțe la vieața posi­ sătoriea, chiar la cei ce o tăgădueac, Ie drept. bilă de femee.și mamă. Dînsa propune această Se poate admite atunci clnd nu-’i o concesie soluție: căsătoriea legală... Dînsul refuză, nevoind potrivnică convingerilor noastre, ci din contra să se înjosască, sacrificîndu-șl principiile. cînd i'ea-i necesară tocmai în folosul și întru Două alte soluții se mal prezintă: moartea sau susținerea acestor convingeri. desfacerea. Nici unul, nici altul, nu se împacă cu Asta-I tema pe care o susține genialul scrii­ vieață ascunsă, de unire înlîmplătoare. Moartea, o resping amîndol, pentru motive de­ tor rus Cernise vschy, în celebrul său roman osebite: Iei din iubire filială, laa din curată iubire C’e-i de făcut. Cazul lui Darre inse numai așa nu Ie: prin de vieață... Se impune desfacerea. Asta fu hotărîtă și primită de amîndol, reciproc. Și le gata să se actul său, Iei plătește 'tribul, de nu prejudecă­ îndeplinească. ților sale, apoi prejudecăților altora... leată deci, înstrăinate, chiar prin voința lor, două Scrisoarea de mal. jos Ie foarte interesanta, ființe pentru cari însoțirea lera desfășurarea splen­ prin ideile ce cuprinde. lea aruncă o nouă lu­ dida sau înflorirea viețel lor. Cine Ie vinovat și mină asupra chestiei ce ne preocupă : cine are dreptate din doi? Mare hîtru cine va dezlega asemenea chestie. Socotesc foarte folositor ca chostiea căsătnrA Dare va fi urmarea acestei încercări pentru fie­ să fie privită din toate punctele de vedere, Pen care d;n Ici? ca fie care clin noi să vadă limpede în proprie Dmsul, va duce o vieață poate că amărîtă, înse conștiință, cire-I va dicta ce purtare va tre ui nu tară măreție, sacrificîndu-șl iubirea, pentru prin- albă, cînd se va găsi supus la această grea e sa e' Jeea‘ce feste o rnîngîere. Femeea, care cercare, de a se căsători. S-Â1 * sacnfice Principiile, unei fericiri releafă ceeâ-ce gîndese leu despre asta: Orl-ce om conștient, găsește caraghioas x & rhir n ,?lfCUr? ncaPărat s a simțit mieșurată în onn:.fpprrx înu!ur SăAU’ va duce 0 vleată oare care, jositoare ceremonioasa formalitate, care* au f nJCl° ,nsemnătate, poate că ră. Cine i legalmente pe un băiibat să pue stăpinire,, răspunzător ? prin putere, pe corpul unei femei, socotit rjn{je C. Roulinat. păstrat fectoriea pentru această clipă s01®1?? . mal punem că, cele mal adesea, acest b i 1 j ; , fenice nu se cunosc, nu știu nimic din trelS._- habar n’uu de gusturile, de năzuințele ■•-„pra cărora au niște informații atît de nel°r’ aS în cît nu s’ar mulțămi cu Iele, nici să-și S’SUflr5ze o slugă. i s’a putut întroduce un obiceiti atît de ab1 în relațiile omenești, și pentru ce marea masU-?ate » oamenilor urmează încă să i se supue? j. pricină că asigură transmiterea capitalului Dmulat de-o familie, genera ților purcese din lea. “Căsătoriea le în fond o afacere de interes. De - t piedestalul pe care o pune societatea capita? tâ De aici însemnătatea Iei pentru toți tinerii ScliezL cari o privesc, cu tot dreptul, ca nodul ^stenței lor, pentru-ca de căsătoria le atîrnă tot viitorul • .. Cum, Pănă acum’ minoritatea burgheză a izbu­ tit să guverneze mulțimea omenească, lea a făcut 5ă S3 privească căsătoriea ca ce-va necesar, chiar pentru cel cari n’au și nu vor avea nici o dată vre-un capital de păstrat sau de lăsat moștenire. je vremea să începem a reacționa împotriva acestel subjugări, cea mal îngrijitoare ce se poate concepe, fakă de niște oameni ce se zic liberi. In centrele orășenești proporțiea unirilor libere și reprezintă o cifră-nsemnată. Ca să ne dăm samă de asemenea lucru n’am de cît statisticele Buletinului municipal al Parisu­ lui, care numără în fie-care săptămină nașterile copiilor legitimi și nelegitimi. In mijlociu, pe săplămină, se nasc la Paris 680 copii din căsătorii și 190 din uniri libere. Cel dintâi sînt dar aproape de două ori și umătate mal numeroși de cît cel ,de pe urmă. Dar nu trebuie să tragem de aici încheerea că aceasta-I proporțiea exactă a unirilor autorizate sau nu, pentru-că știm cu toții că, pentru tot soiul de motive, copiii sînt relativ mal puțin numeroși în unirile libere, de cît în căsniciile legale. N'aș fi de loc mirat dacă la Paris nu s’ar pu­ tea găsi mal mult de. două perechi căsătorite față de una unită liber. .Asta arată că actul fundamental al societățel ca­ pitaliste Ie trecut sub tăcere de cătră un mare număr de Parizieni. In provincie înse le cu totul alt-feliti: pe măsură je ne depărtăm de centrele orășenești, unirea liera devine o raritate, și Ie lipsită aproape de afure6 'ar^*” Ceea-ce poate nu Ie cazul Aceste fapte îmi par indispensabile de notat, P ntru a ne putea da samă de purtarea ce trebuie Să £•-în fie-care caz particular. Din sîn? !n PUnctuI vedere al principiului, cu toții K em de*aceea-șl părere, de-a osîndi căsătoriea. Dar oare în practică putem să ne sustragem în ‘otdt j auna de la ’ căsătorie ? bește^,Un lucrător> unif UDer cu femea care-1 iutru-cx^ cu c,are are copii. Patronul îl știe, penpe c .Pionii cunosc toată vieața privată a celor se întrebuințază în lucru. Cum prinde să crătoriU Ineze ^ucrL,I să se concedieze din luUnm A OIT1U1 nostru are foarte mulțl sorți de a fi cru a; ceî dintâi concediațl. Pentru a găsi de lu^OraliJ-f3! Sltuațiea lui, socotită de falșă de cătră Wi qu ** burghezi, va fi o proastă recomandare, s> dacă va fi nevoit să plece-n provincie. 85 *x X £ ? găsi pnns In aceaslă dilemă: sau sa moară de foame, împreună cu famifca lui, sau Șă treacă prin formalitatea, care-I care-i va deschide porțne societățel regulate. In asemenea împrejurare ce trebuie oare să facă ? Ceea ce face cînd îndură serviciul militar, nutrind in sine ura împotriva războiului și a totul cc-1 pregătește. Poate oare Tel singur să lupte în contra unei organizări vechi de atîtea veacuri și sprijinită de toate puterile sociale? La ce-ar ajunge oare această luptă, de nu la s.lngerea I neștiută de nimeni, fără ca tiraniea so­ cială sub pare cade, să albă sorții de-a fi mai vă­ dită prin jertfa lui. Să zicem că asemenea caz de forță majoră se prezintă rar pentru muncitori. In schimb ie foarte des pentru micii funcționari și pentru cel cari au direct aface cu publicul. Vedeți cum-va pe vre-un șef de gară, pe vre-un institutor, pe vre-un medic de țară, trăind în căs­ nicie fără să fie căsătorit? Soarta le-ar fi repede hotărltă. bfote rele-n dosar, raporturi mai mult de cît încordate cu autoritățile locale, insulte a adresa femeilor și copiilor lor, din partea tuturor onorabi­ lilor lor concetățeni, i-ar face iute să spele putina, dacă n’ar ajunge să-I facă să moară de foame. Pentru a-țl plăti luxul de-a trăi în contra obiceiu­ rilor admise, trebuie să fii, ori prea nebăgat în samă, ori prea puternic. Afară de Paris doar oamenii bogați se. pot sustrage îndatoririlor sociale. Sînt deci unele cazuri cînd căsătoriea le o tre­ buință de la cari nu se pot sustrage chiar inșii cari o disprețuesc mal mult, sub pedeapsă de a muri de foame. Dar, în asemenea cazuri, căsătoriea nu mai Ieste o cerere de autorizație pentru a trăi cu femeea ce-țl place: această vieață comună, de mal multă ori mal puțină vreme avînd ființă, ceea ce te duci să cauți la primărie le numai un petec de hîrtie, care să te scutească de a-țl pierde lucrul, ce-va la feliu cu chitanța perceptorului, care dovedește că ți-al plătit birul. Negreșit, nu-1 nici un motiv de sărbătorire, nici de benchetuite, aici. Amărît peste samă și cuprins de turbare, îndeplinește un om cinstit, față de niște martori neapărațl, fapta jignitoare la care-1 silește o organizație socială, împotriva căreea ura încă-I măi crește. Multe căsătorii de feliul acesta numai să înalțe prestigiul căsătoriei în spiritul asistenților, nu pot. Și cred că dacă ceremoniea s’ar afla totdeauna re­ dusă la aceste simple proporții, lea ar pierde mult din atracțiea ce-o are oentru tîmpițil și pentru fe­ meile cari văd în lea un mijloc de-a ulmi lumea și un prilej de chlef. Așa-că pe nesimțite ne vom deprinde a neglija o formalitate scîrboasă, de( cîte ori nu ni se va mal părea trebuincioasă, și, așezămîntul căsătoriei va pieri din moravuri, fără să ne dăm samă, după cum se atrofiează un organ, care nu mal răspunde la nici o funcție utilă, într'un organism, viu. Cazul de conștiință, despre care vorbește John L. Charpentier, are altă infățoșare. Căsătoriea pentru care a fost consultat, nu-1 o regulare de situație, ci o autorizație de-a poseda femeea iubită. Mal mult, ori-ce-ar spune interesatul, nu Ie de loc vădit �REVISTA IDEE! 80 \ i REVISTA IDEEl că fata ar fi consimțit să-1 urmeze fără ceremonie. Avînd obiclnuința de a nu-șl ascunde ideile sAșa-că, în cazul acesta, nu-I o înțelegere primor­ părerile lor, aceștia nu pot de cît displace adirS dială, între bărbat și femee, de-a se iubi fără în­ bunilor cetățeni, respectabilelor matroane și dotn. • voirea autorităților: din potrivă, această învoire pare nișoarelor bine crescute. necesară pentru a cobîndi fata, nu numai de la Dacă, printr'o abatere, vre-o fată s'ar întîmp]a părinții Iei, ci chiar de la lea însă-șl. să albă o dispoziție de spirit deosebită de cea\ După căsătorie, Ie adevărat, bărbatul se laudă mediului său, pănă la punctul ca ideile exprimate că o va. cîștiga, pănă la a o face să-și părăsască de-un anarhist să fie pentru lea un f~ ’:,w: de revefelin întreaga I mentalitate, izvorîtă din ereditatea și edu­ lație, lea- va căuta să se pătrundă mal bine —de cațiea iei burgheză, și a o adapta, din potrivă, la aceste idei, șL încetul cu-ncetul, se va dezlipi de mentalitatea bărbatului. familiea Iei, pentru a fi cu totul, cu trup și suflet, Pentru asta Iei se încrede numai în inteligența a bărbatului care i-a fost inițiator. acestei fete de opt-spre-zece ani, care a primit o Asta-I teza lui Mirbeau, din piesa «Afacerile sînt educație bună, și știm'cu toții ce înțelege prin afaceri >. prin .ista lumea burgheză, acestei fete pe care o Femeea părăsește atunci de bună voe mediul cunoaște de trei luni și cu care, mărturisește c'a burghez, în care din întîmplare a trăit, pentru a avut foarte rari prilejuri să se întrețină aparte. evolua după aceea conform tendințelor sale și a Uita, sărmanul, că fata asta are o familie, cu se uni liber cu bărbatul care reprezintă aceste care nu va rupe de loc relațiile prin faptul căsă­ tendințl. Cazul Iul Charpentier caracterizază tocmaf toriei, de oare-oe logodnicul Iei primește toate con­ fenomenul invers. Ici arată curat, că un om, care dițiile pe cari această familie i le impune, ca să credea că a putut să-și dezbrace spiritul de pre­ fie admis să intre în îea. judecăți, sub înriurirea unor frumoși ochi de fată, Căsătoriea la primărie, căsătoriea la biserică, Ie a văzut amorul spulberîndu-I de-o dată munca mal tot una, ni se spune. De loc. Dacă formalitatea multor ani. civilă Ieste neapărată, pentru a nu atinge preju­ Nimeni nare dreptul de-a hotărî cul-va ce pur­ decățile sociale, cealaltă ie o paradă, întovărășită de tare să albă, în numele orl-cărel doctrine. Pc sama compromisuri, ca de pildă spovedirea preliminară, fie-cărul rămîne putința de-a dezbate mobilele cari de care nu totdeauna te scapi printr’un bacșiș,. fac pe alții să lucreze adesea fără de voea lor, și Interesatul admite întreaga ceremonie, toată pa- de-a apreciea aceste mobile pentru eaucațiea tuturor. rascoveniea: bilete de invitație, toalete, plimbare Cazul citat are pentru noi bunul de-a ne des­ la șosea, masă mare, complimente cu două înțe­ chide ochii asupra ispitei femeilor, cari, pe lingă lesuri, glume murdare și alte distracții în cari se frumusețe, mii au și-o eleganță de manieri, și niște complace elita clasei sociale, care se crede cea mal grații de spirit, dezvoltate printr’o educație specială. morală din toată populațiea. Cel mal cultivați dintre noi, sînt și cel mal ex­ După această plăcută și solemnă înțrare în fa­ puși a se lăsa prinși de asemenea farmece. Fre- ■ miliea femecl sale, dînsul va trebui să-șl îndepli­ cîndu-se înse lustrueala puțin, fondul Iese repede nească toate datoriile de ginere, față de socri, de la iveală, alcătuit din toate meschinăriile, din toate frații, de surorile, de verii, de prietenii lor, și așa micimile spiritului burghez : o groază de prejudecăți, mal departe. In tot cazul, nu va putea împiedica cari sfruntează orl-ce chibzuință, o învățătură suptă pe femeea sa de a îndeplini toate astea, și prin de-a gata din religie și codul monden, care dă so­ urmare nu va putea-o sustrage înrîurirel părinților luții pregătite pentru orl-ce împrejurare, obiceiuri lei, care-I vor urma mal d — J - primită - • departe educațiea înrădăcinate, cu neputință de nimicit. leată de cc • din copilărie. Într’un cuvînt, dînsul întră într’un mediu cu totul se împiedică omul cît de puțin dezbrăcat de ase­ meni podoabe... Am văzut tineri, cari cu toate cil opus ideilor sale, și Ie singur în luptă cu toți, îm - nu se ziceau de loc anarhiști, dar cari trăiseră, ju­ povorat de împrejurarea cu totul nepriitoăre, că decaseră și chibzuiseră întru-cît-va prin sine, de­ cunoștea toate astea cînd a cerut să între în ase­ cepționați după cîte-va săptămînl de căsătorie, cu menea mediu, și c’a făcut gestul consfințit ca să fete de bună familie, de cari fuseseră cumplit de-nfie admis în Iei. Nu pun nici o clipă la îndoeală sinceritatea idei­ drăgostițl. DînșiI se mîngăeau, făurindu-și alăturea lor sale hbertare, dar mi se pare vădit că pătrun­ decăsniciea regulată, oficială, un alt cămin, pentru care păstrau tot ce aveau ca sinceritate și ca iu­ derea i-i întunecată de dorință. Vorbește un în­ un bire adevărată. Zestrea legitimei servea să compen­ drăgostit, și, ca orl-cărul îndrăgostit, nici o stavilă nu i se pare de neînvins, de îndată ce va fi în- seze neplăcerile prilejite de cea ce-o adusese. . Gata a merita disprețul bunilor cetățeni și-a n soțit cu cea pe care-o iubește. AJ învinui, ar fi a nu cunoaște legile naturel: expune la 'neajunsurile de-a trăi în afară de leg » noi preferăm să ne lipsim de zestre și să trăim a n'râ I.n/Oar(;e de Ia căsătoriea-I, ar fi a încălca asu- munca noastră cu femeea care răspunde n z p c i erulul său arbitru... De altmintrelea cu totul țelor noastre. . f prisos, cum a înțeles-o Charpentier, re aceasta aceasta nu uu vom vuiu găsi-o gust-u adesea r* •••’•’ j jnPe printre Persoana în chestie, orl-cît de sim- crescute în vederea unei căsătorii strălucite străiuc. ?și în‘ACĂ ar nu** de c*4 Pr^eJul uneI dezbateri de zestrate c’o educație bunăj nu v°ni P oastră generalalbă nicl-o grijă de urmările tîlnî în saloane, ci-n stradă, în atelier, i trăeștc» Părătoare ce pilda sa ar putea să aducă. sau la locantă, pretutindeni unde carele obiceiu, oamenii emancipați ca spirit, sînt CQ n0\» vieața. reală, cu greut atu de adînc jigniți de tot ce văd că se petrece supusă și lea ca și noi. npvnG să.l arătăm și aud că se spune în mediurile burghezeștl, în Acesțeea nu vom maT avea mare ne dînsa le v 1 nu.le frecventează atît de des ca să poată face vițiile unei societăți ale cărei neaj cunoștință aice cu fete. 87 n03ște, nici sild dăm imbold de-a iubi și ajuta mulțămi să ți desfășor cîte-va rațiuni cari, nădăjȘ‘ cUIce sufăr din pricina acestor neajunsuri, pentru- duesc că vor putea fi folositoare, întru luminarea PeC.Cfl și ieste pătrunsă de sirrițWl de solidaritate. unei chestii pe cît de obscură, pe atîta de delicată. c i strucțiea i-I rudimentară. Cu atî’t mal bine î Cetirea convorbirel ce?al avut cu camaradul în loc de noțiuni ne-nțelese sau vîrîte în cap. cu chestie, a făcut să se ivească în spiritul mleu o șj înțelese pe dOs, lea-șl va însuși, în cursul comparație între două cazuri, cu toate că deosebite, 5i țel 9flle» toate adevărurile Pe cari va în stare inse avînd o mare legătură din punct de vedere « ie controleze. In lipsa frumoaselor manieri, lea libertar.., Vreu să vorbesc de doi anarhiști, unul duavea sinceritatea, și in loc de principii religioase, cîndu-se să îndeplinească serviciul militar, altul ducîndu-se să ceară domnului primar voea de a se corale, o conștiință dreaptă. Nu voiu dobîndi-o de cît de la lea, de la pro- însoți cu persoana ce și-a ales... Ie vădit că amîndol rica lei voință, cu sau fără învoirea familiei sale. lucrează într’un chip cu totul opus teoriilor noastre. Lea aceasta va vrea, vom avea cu dînsa ra­ Nu voiă desfășura aici toate motivele, adesea-orl porturi calde, dacă nu, femeea noastră va avea cu personale, invocate de cel ce-au îmbrăcat uniforma. părinții Iei, doar relațiile dictate de recunoștință. Din nenorocire, leu sînt dintre ^aceștiea. Motivele 0 asemenea femee nu ne va cere să facem act acestea sînt cunoscute... Cu toate astea mi-a fost je căsătorie, și dacă neajunsurile ce sînt, de-a trăi dat să constat următorul fapt: cei mal mulți dintre normal într’o societate rău întocmită, ne vor sili a camarazi, nu privesc ca renegat pe cel care merge face să se constate legal însoțirea noastră, asta va să facă parte timp de trei ani, dintr’o instituție atît fi o suferință și nu un motiv de fală, atît pentru de protrivnică teoriilor noastre. In aceea-șl ordine de idei, cred că, unele motive, femeea noastră cît și pentru noi. Nu-I așa că așa ar trebui să se întîmple în tot­ aduse de prietenul D-sale, fiind drepte, nu putem să-1 blamăm, după cum nu blamăm pe camaradul deauna și că așa se și intîmplă adesea. Dacă nu se întîmplă în totdeauna așa, asta-I din ce merge să se facă soldat. Pe de altă parte cred nimerit a face o obser­ pricina educației burgheze, impusă fetelor din popor, care le face să privească viitorul din acelaș punct vație privitoare Ia cazul care alcătuește fondul ar­ de vedere ca și cele bogate. La biserică, la școală, ticolului D-tale. Prietenul D-tale zice că nu cunoaște pe viitoafn juru-le, pănă și in famiile lor, Iele aud vorbindu-se de căsătorie, ca de singurul mijloc de-a scăpa rea-I soție de cît de vre-o trei luni, și că n’a avut de cît foarte rari prilejuri să se întreție cu dînsa de greutățile viețel. Mal ie și vina, mal cu samă, vina bărbaților, aparte... Mi se pare că nu într’un timp atît de scurt cari, foarte des, covîrșițl de acelea-șl prejudecăți, se poate cunoaște caracterul; temperamentul și gus­ privesc ca de puțină valoare pe femeea ce li s’a turile uneî persoane. Apoi Ie lucru sigur, că dragostea curată și-mpărdat liber, și nu stau la cumpene s’o lese, adesea cu un copil, ca să se însoare cu alta, care a ce­ tășită nu-I singura condiție trebuitoare pentru în­ țelegerea persoanelor ce vor avea șă trăească rut contractul legal... Nu le deci de mirare, dacă fetele, date asemenea împreună... Caracterul și temperamentul sînt niște pilde, îșl iau măsurile lor, înainte de a se uni cu-n factori cel puțin tot atît de însemnați, dacă nu bărbat. Și nu le putem aduce nici o imputare, mal însemnați chiar. Pildele de oameni cari s'au iubit foarte mult, fiind-că, în caz de părăsire, îele-s acele cari au să ducă toată povara așa numitei greșeli ce li se dar cari n’au putut să trăească în deplină armonie, din pricina nepotrivirel de caracter, sînt foarte dese. Impută singure lor. De acolea reesă, că cel cari se pregătesc a se Pentru a pune capăt stupidului obiceiu de că­ 1... _ *legel, fără să se cunoască pot ocoli n ’ arc, ast-feliu, însoți liber_______ sau înaintea sătorie, pilda celor cari îl * _ .»_____ .x îr-> de-ajuns r4a_ainnc unul Țintii TIP. filtUl. riscă TIS în pe altul, să-și vadă liniștea de cît o foarte mărginită eficacitate. Această pildă lor viitoare supusă la tot soiul de neplăceri. arată că sînt oameni lepădațl de prejudecăți și în Dar, cel care se servește de lege pentru a se stare a lucra după ideile lor, mal arătînd de ase­ și care vede mal tîrziu că unirea sa nu l menea că acești oameni sînt și în situațiea de a căsători, dă toate asigurările trebuitoare de armonie, Ie silit putea s’o facă. să recurgă la lege și la magistratură, mult mal in­ Ar fi cu mult mal folositor a se’ dintre modifica edu­ delung și mal anevoios, pentru a căpăta divorțul, și raporturile salariațl cațiea poporului, cum f v r de cît pentru a meheea căsătoriea. Ș» stăpînl. In fine cine ne poate asigura că va iubi mal Ca orl-ce reformă, reforma unirilor, le legată de mulți ani persoana pe care o cunoaște acum? transformarea complectă a societățel. Cred că nimeni nu-șl poate lua greaua răspun­ Dr. Ei D. dere, de-a răspunde afirmativ la asemenea întrebare. Destul de vorbitoare această scrisoare, a D-ruVeZIcă, după făgădueala dată, n’am judecat ac­ J’u E. D., pentru a stărui asupră-f mal mult. țiunea cu totul personală a prietenului D-tale. M am Vom reproduce o alta: mulțămit să-1 arăt cari ar putea fi neajunsurile actului ce le pe cale a-1 săvîrși. Camarade Charpentier, G. R. Cererea pe care o faci la sfîrșitul articolului: . /l. C2Z de conștiință, mă îndeamnă a-țî împărPană aici am expus cele mai Însemnate răs­ cîte va păreri personale, asupra acestui caz, punsuri primite și date publicare! de Charpen­ e>tul de stingheritor, al prietenului D-tale. tier. leată acum și articolul prin, care acesta voit! vorbi ca un judecător însărcinat să înereze sau să încuviințeze purtarea unul camarad, conchide: ceasta fiind în contra obiceiului mleu. Mă voiU ■ �I 88 REVISTA IDEE1 REVISTA IDEEl Dăunâzî primii pe neașteptate vizita prietenului mfeu, sculptorul. Cum lei întră cu zgomot la nune, observai că Iera roș de mînîe și că ținea în mtnă mal multe numere din Temps Nouveaux, gazeta care a publicat convorbirea ce am avut cu Iei, cum și din răspunsurile ce-am primit, referitoare lea. lei strigă, vîrîndu-ml sub nas ultimul mleu articol: — Ce-I asta și pentru ce-al publicat, fără să mă înștiințezi, convorbirea despre căsătoriea mea ? Al vrut să-mi mal mărești încă încurcătura, vestind-o tuturor cercurilor anarhiste?... — Dar nu te-am numit de feliîi, întîmpinal leu. — Crezi că asta a împiedicat pe unii bine-voitorl să mă recunoască? Dar, mal la urma urmei, nu-mi pasă. De cînd ne-am întîlnit, mam gtndit, și nu mal vin acum umilit, să cerșesc zgîrcitel D-tale îngăduințl oare-cari scuze în favoarea inteniel mele de-a consfinți la primărie și la biserică nsoțirea mea cu fata pe care-o iubesc. Din po­ trivă, vin a-țl aduce motive hotărîtoare asupra legitimitățel acestei intenții și pun temelii că vel împărtăși cu imparțialitate, cetitorilor D-tale, decla­ rațiile cari ți le voit! face... D-ta Iești în neputință de-a stabili, dacă sint sau hu vinovat de-a-ml jertfi, în aparență, principiile, în folosul fericirel mele, așa cam scăpat de greutatea de-a mă socoti renegat, leu susțin înse, bagă bine de samă, și la nevoe afirm, că-I dreptul mleu, că Ie întru cît-va chiar datoriea mea, după definițiea dată de D-ta, de-a mă însura, cel puțin legal... — AI putut observa, spusei prietenului mîeu, c& răspunsurile corespondenților miel, publicate fără altă alegere de cît cea a valoarel argumentației lor sau a interesului ce-1 prezentau, îți sînt mal curînd în favoare... Nici unul nu-șl asumă greaua răspundere morală de-a te oșîndi... Al cetit aceste răspunsuri, nu Ie așa ? Totu-șl, pentru aducere aminte, pentru limpezirea și închegarea dezbaterilor pe cari pare că al vrea să le deschizi din nou, al răbdarea să adun întimpinările de căpetenie ce aceste răspunsuri cuprind... Ți se impută o oare­ care slăbiciune de caracter. Roulinat, mal cu samă, vorbind, de cazul unul institutor, pe care-1 citează, din pricina asemănărel ce are cu cazul D-tale, nu pierde prilejul de-a arăta că simpatiile sale sînt mal mult pentru cel care nu se înjosește, după cum se rostește Iei, de cît pentru cel ce face con­ cesii... Se crede că vel. săvîrși un act nechibzuit, Insoțindu-te cro fată pe care n’o cunoști îndestul, be califică de prea încrezătoare, speranța D-tale un TA-SC^ mentalitatea și ți se prezice, cu lea, JeanCmvLdwat’- Pe de altă parte’ camaradul Jean Grave, îmi sene aceste rinduri, foarte chibzuite: «Dacă, teoreticește, sancțiunea primarului Ie tot atit de stupidă ca și acea a popel, în fapt le o mare depărtare de la una 1a alta. Și, atuncea, cînd fad concesii, le reduci la minimum cu putință mm?h.nad.sa"cîiunea prietenul D-tafe ar fi figioasă Ar fiCme^’ pentruaînlătura Fe cea rebfndî rM A fi PU Ut’ mi se pare’ încerca a dob ndt reducerea ceremoniei pur și simplu la miri Și la cei patru martori.. F eriîe ceT’î !PUne prietenul raIeu, aprecifi snhh V « ^cunoscut, sînt șovăelnice : aș rătaf nLl rIăuda corespondenții, că nu s’auaLuî loTîn ^1^,^ aspri’ dacă ^tosmul lor, în înțelesul filosofic al vorbei, n’ar con-. trariea trebuința mea de convingere formală. Co vingerea asta înse am căpătat-o. Și-n urma un^ repezi anchete, la care m'am dedat în cercul libe tarilor pe cari-I frecventăm, mi-am întărit-o,.. yr' afla numai de cît despre ce feliti de anchetă, levorb dar mal înainte vreu să.combat întimpinările rezuma* te... Cunosc preapuțin pe logodnica mea, mise spune Nu-s într’adevăr, de cît trei luni, de cînd îl fu{^ prezintat și n’am avut de cît rari și întîmplătoare prilejuri s’o întrețin asupra ideilor și gusturilor mele Dar ți am spus-o, Iea-I tinără, inteligentă, și mâ iubește. Afară de asta sufletul lei Ie generos și unele din sofismele cari se debitează în mediul său o jîg. nesc instinctiv, fără ca lea să-și dea samă de ceea ce-I displace în Iele. A pune la îndoeală, în ase­ menea condiții, că nu-I voitî putea deschide spi­ ritul la frumusețele idealului nostru, ar fi să nuavem despre puterea de revelare a acestu-I ideal, de cît o păcătoasă părere. Sînt destul de bănuitor^ față de îmboldirile mele firești, pentru a nu mă teme că mă va înșela pasiunea, cedînd curat'cerințelor Iei. Știu că nimic nu ne garantează trăiniciea dorin­ țelor și sentimentelor noastre, din minutul de față, de aceea vreu să fac mal mult o tovarășă dinfemeea mea de cît o amantă— Și-s încredințat că voitî ținea la dînsa și voiti siima-o chiar cînd voia înceta de-a mal fi îndrăgostit de lea. leată atîfea motive cari dovedesc că stăruința de-a mă căsă, tori, nu-I de Ioc o încăpățînate de creer bolnavstăpînit de simțuri, ci efectul unei voințe liniștite, întemeeată pe niște calcule cari au cel puțin sorții de-a nu fi greșite. Rămîne de văzut dacă nu m’aș coborî în ochii miel și în ochii prietenilor noștri, prin faptul de-a-ml dobindi fericirea printr'un com­ promis care, la inătea vedere, are atît de mult aerul unei josnicii în cît, la început, ani stat la în­ doeală de-a mă hotărî a-1 face.. Negreșit, după cum scrie Jean Grave, avînd în vedere că„nu tră­ im de cît din relativități", mi-aș inieșura rușinea, pentru că-I o rușine, căutînd a reduce ceremoniea Ia strictul necesar și neconsimțind la unirea le­ gală, de cît pentru a înlătura pe cea religioasă.... Tatăl miresei mele înse Ie neînduplecat. Dar chiar dacă aș fi avut norocul de-a găsi în lei cel mal mare anticlerical, la urma urmei asta nu mi-ar schim­ ba situațiea nici de cum.TrebuIe să mărturisim des­ chis : chestiea pe care căsătoriea mea o pune le asta: are un libertar dreptul de-a-șl sacrifica, pen­ tru interesele sale, cît de, puțin principiile ? Sîntem noi oare niște apostoli ? Anarhiea Ie și lea oare un cult? Cel ce se declară în luptă pe față cu societatea ale cărei instituții Ieste încredințat că-s con­ sacrarea omuciderel și prostiei, înfrînge Iei oare re­ gula de purtare pe care i-o prescrie convingerea lui, cînd recurge, pentru a-șl dobîndi fericirea, la niște mijloace pe cari le înfierează? leu unul zic că nu, de o mie de ori nu. Și nu trebuie să cerem în ziua de a-zl mal mult de la un libertar, de cît de-a fi în teorie. A încerca să adaptăm nihilismul nostru la regimul social actual, ar fi a încerca ce-va asenie* nător cu fapta unul negru .de, ,1a tropic#,, care ar vrea să locuească, veșmîntat numai cu jășiea-I de pînză și hrănindu-se numai. cu smochine și £ur" male, pe banchizele sau pe sloiurile de la.P.°‘- .”1 tru noi nu-I altă alternativă de cît a trăi, suferin legile, sau a muri, combătîndu-le. Dar între a suferi și ale accepta sau admite, Ie o m Urmeazti. la pafr 93. 89 Răi păstori Dramă socială în 5 acte Vezi «Revista IdeeI» No, 2, 3, 4 și 5. APTUL V. — Scena reprezintă o pieafa. In primul plan, lila lungimea *‘icene'> ° cnr/c incunjurată de un zid in10., j0St dc-asupra carnea ie un grilaj de fier... Multe din f°l,rj sini desfăcute fi scoase, altele îndoite.. Se vede aliro pe cl,rc'1 !,cri'T’ uDl: inc,,iriat pentru prăvălia Ia mijlocul grilajului ie o poartă ce dă in pieafa,iear ■'Cîvarlen cealaltă a pieței ie o stradă, care sc prelungește arte He 1(1 capătul careva sc văd ruinele uzinelor, rmci/imtc"rle> lu dreapta, ic un șopron, in care se '“ic mor fii fi carc se prelungește. pună intre culise... La itnaa sui' COP(,C Pipernicii, o bancă... Casele păstrează rnicli' 1,nei bcilâl“ Proaspete.. Obloanele de la fcrcstre.-s "nchise- Geamurile prăvăliilor și cafenelelor, sparte... Un " r<> arzător scînlccază peste toate acestea, peste orașul ’ | niohoril, mai trist, mai întunecai, in atmosfera lui cârlmni, luminat cant se. află de o lumină prea tare, I [(l ridicarea cortinei, pieafa. ie goală... Un marc șir de areviștH Pc cari s’a pils escortați de jandarmi, slrâlml scena... Cite-va obloane, de la ferestre sc deschid pidinlel Șl lci Șl c°l° sc l,>esc capHln cari privesc curioase, iiulurcrate... Cifi-va negustori îndrăznesc să leasă in pragul prăvăliilor fi privesc, incit inspăimintafi, in urma greuișlilor, Pl,fi ,ZI f,u,c ■■ Două lărgi, invălile c'o pinză cenușie, duse fie-curc de. cile doi inși, intră in curte... Aducătorii ri­ dică pinza, pun mărfii sub șopron, lingă celelalte cadavre, l’n privitor, jumătate lucrător, jumătate burghez, indruzneșle să înainteze pănă-n poartă, uUindu-se. SCENA I: Privitorul, Cel patru inși cari au adus tărgile’ Privitorul: — Mal sînt mulțl? întâiul ins: — Ga la vre-o zece... Vorbesc de morț'.,. Privitorul: — Dar rînili- ? întâiul ins: — La spitale . în pridvorul și in chiliile fericei... lâ primării1... pretutindeni... Al doilea ins: — Se zice c'ar niaf li vre-o patru-zecî Je morțl sub dări măturile uzinei... Arătă spre uzină... Afara de coi transportați la Fagnier, in marea sală de bal... Dinii din cap: De astă-datâ nu ca să joace... Privitorul: — Dar încaltea s’a isprăvit?.. Întâiul ins: — isprăvit. . Pare cl s’au predat eu toții... Privitorul: — Nu-I de loc prea curînd .. Arătind cadamie: Totu-șî îe sfâșietor să vezi asemenea lucru... Al.doilea ins: — Ce cumplit... întâiul ins : — l-am văzut, la baricadă... lingă biserică.. niște strașnici volnici... Ierau ca vre-o-cinci sute..la bancadă.. poate mai mult... poate vre-o șase sute.. Și Iera o larmă... doamne ferește. .. In fruntea lor Iera Jean Roule II cu Magdalena, cari comandau și fluturau fie-care cîtej'^steag roș... Nepomenit de semeți... fără de nici o teamă... ?,a!1H’’ho» ce vrei... Și, numai ce să vezi, leată că de-o aw. alergind, într’un suflet... cu ochii Ieșinduri din cap. . We D-nu Robert... lnr<'V,Itorul î ~ Care, D-nu Robert întâiul ins: — Robert Hargand, care, altul?.. i„7*»?ruls — Băiatul patronului? '"‘«ui Ins: — I„|.. ' lnta» t?r.uI; — ?* ? clnd p> i *'ns:.— 9‘^Iă-l zbuciumîndu-se strașnic., fă’olihn ,nc°ace... Ricin d gesturi încolo... Vorbește Cij tont" VOrBește greviștilor.. Dar cine să te-audă. . cit (j0 Cil armata nu Iera’ mal departe de baricadă de CQTrj.jj, re'° două-zecl de pași... din pricina larmei celei «nora c R’auz™ nimic... Par’c'ar fi vrut să strige și Privit*a ,0ra— Opriti-vă.., opri ți-vă... opriți-vă . . întâiul : — Și Pe urmă ?••• din tarî 'r ‘ ‘— Pe urmă .. numai ce să te pomenești că .Cai‘ă pornește o descărcătură de pistol. și apoi tfUrf'bimp,?lro’“la bucăn de ,ier> Ja feIiu de feIju de !U“ . asuPra armatei .. Ce-va strașnic.. eAsta în? 'vr’ z*Sfî Căpitanul... Urmară cele trei somații... > l> h o | aSdalena... Jean Roule.. steagurile... D-nu Ro,tauriiP cu vre-o trel-zecl decamaraz’, cad.. Dar 4,1 chite RîSe ^Oruiează din nou... IndirjițiI se apucă să țipe, tore... pietrele plouă si mai cumplit— artreh„-°rUia de fele... încă o (Uită«Foc» și «înainte». 1 mare caznă pănă să se infrîneze mulțimea. num 7-UZJ T a f0st". * f°pfa cap fi sc șterge d‘: L 3 mi HĂ;^0;‘rnr'e’ ’nlr decald-’ Către al doilea mse Prv&T ^-^P^Șibcaculâcomie inK??11 - Va 8'} z,că’“ Robert... l •DS : ~ b a dus- f"ct! un semn cu mina și-și pune tearu-ți șapca m cap. . Privitorul: — Asta-f din ca le-afară... Dar patronul .ce zice de asta patronul? paironuu.. ce “ l'lCă nU Fam Văzut~ nu va a\ea.ue ce eă se bucure.. Privitorul: — B.etul.. Trupul inse iTați găsit? UI» ,n?: ~~ Trel)ueșle să lle colo... la o laltă cu celesc uită lung la cei patru inȘicari-șî ’ieau largile icara-șl și pleacă. O fenice cu doi copu de mină merge pe dinafară, de-alungul grilajului. SCENA II: Alariana Renaud, Privitorul. ' Mariana Renaud, cătră privitor: — Caut ue bărbatuinleu,.._ Oare aici o li ?.., Privitorul, arătind șopronul:— Vezi și D-ta, buna mea doamnă. . Uinsul sc îndreaptă din nou spre pieafa. Alariana Renaud, slrăbâtind curtea, plingind cu hohot :— Doamne, Doamne... lea intră sub șopron... Pieafa prinde a se însufleți. Inșii iese de prin casc. Privitorul u chieamă, povestindu-le cele aflate. Gesturi nu. Alte femei sosesc, stră­ bat curtea in gemete și pătrund sub șopron. SCENA III: Femei, un băețaș, privitorul. Un bacfaș apare, finind de mină pe fratc-sâu mai micuț; îmbrăcat în rochița. Iei se oprește, fi cu o voce fragedă, li­ niștită, se adresază cătră privitor. Băețașul, cătră privitor: — Domnule... Unde sint, oare rnorții ?... Privitorul arată șopronul. Băefașulstrăbate curtea și intră fi iel-snb șopron. SCENA IV: Femeile, Mama Cathiard, Louis Thieux, apoî Magdalena. l'cjnciic sosesc, unele după altele. Intră in curte, unele singure, altele cu copii de mină, altele cu copu de- (iță în brațe. Unele recunosc, printre cadavre, bărbați, copu, pă­ rinți de-ai lor. Țipete, iirgiiirl. lele ingvnunchc lingă ca­ davre și se bocesc. Intra mama Caihiard, sprijinind pc Louis Tltieiix. Mama Cathiard privește mai întâi împrejur. Louis Tliienr pare cu toiul lătrtn ; dinsnl ie-ncovoiat, abiea pășește și privirea-î cală-n neștire. Mama Cathiard: — Ui le-o bancă,,.. Iești ostenit.. Șezi acolea... și-așteaptă mă,. Dînsa dace pc Thieax la bancă, pe care mai stă 6 băirină, moliorilă, lăcută, in așteptare și iea. Thieux mergind : — Ce zic. ?... Mergem la fabricii ?.., Mama Cathiard, așczindii-l lingă băirină pe bancă: — lea puțin samă de dinsul, te rog.. Sărmanul, nu mal le în mințile lui... Și nu puteam să-I las singur;,. Privind în jtifu-îDoamne... Doamne... Cum s’a puiuț pein ce oare asemenea lucru... Fcmeca stă nemișcată. Mama Cathiard se îndreaptă cătră șopron. Thieux, vorbind singur:— Ce zici?... Privind și iei in neștire ceea-cc se petrece in curte: A, da.. A-zl Ie plata... A-zl le plata... Femeile, curg mereu. Curtea incepe să se um­ ple. Cu privirea lui aiurită, Thieux se uita, cile-va clipe, la băirină de Ungă iei. După asta întoarce capul și sta ne­ mișcat, cu capul in jos, pc bancă, fără să scoată nici un cnvinl. Nu sc aud dc cit lingurile, de dl bocetele fi meilor. Mama Cathiard, sub șopron, printre femei, scoftnd un țipăt: — Val... Magdalena .. Magdalena... Louis Thieux, la numele de Magdalena întoarce cătră băirină: — Magdalena.. Ce,zic: ?-.. De ce Magdalena ?... Știi bine că tu nu Iești Magdalena.. Da din cap si cade din nou in starea lui aiurită. Mama Cathiard, sub șopron: — Nu-î moartă... Magdalena iiu-I moartă. Femeile bocesc... A deschis gura... “uma-I bate... Dîns« caută s’o ridice... Femeile bocesc... Dați-ml puțin ajutor... puțin ajutor... Nu « mișca nici una... Suit prea bătrină . Nu mal am destulă putere.. Au sc nuyca nici una... Dati-m<, vă zic, puțin ajutor .. Uite, nu-I moartă.. In sfirșit, linele, din cele cari nu fi-an găsit printre morțl pe nici unul de-ai lor, sc hotărăsc sa dea ajutor mamei Cathiard. Dintele ridică pc Magdalena, al curei pur le în­ chegat de singe... Vedeți... uite descinde ocini Nu putem Sâ o lăsăm aici.. Hal s’o ducem pe bancă... Cu destula anevoințâ ide o duc pe bancă. Băirină se scoală, fara să arunci privirea fi pe nesimțilde plcacu. hon» Ihienx, stă �REVISTA 1DEEI REVISTA IDE El 90 lor. . Magdalena... Magdalena... .. . Louis Thleux, la numele, dc Magdalcna, ridica capul din nou, o princfle o clipă, fără s'o ^unoasca- ripoi pri­ vește O clipă carlcu plină dc lume : — A-z.I Ie plata.. $ cade leară-șl In starea lui aiurită. . Mama Cathiard: — Uite cifoșl vine-n simțire... Mag­ dalena suipină și pieptul tel i sc umflu... £0 nnitil ia cap.. In-e rana nu Ie adincâ... Cătră privitorii can caula prin zăbrele : Aduceți-im puțină apă ■ t-f"11 dintre prunton pleacă și sc întoarce cu o cana plma cu apa... Cum i &a lipit părul.. Cătră femei: Descl>ciap-o la n ept.. Ilama Cathiard pansază rană Magdalcneî.. Magdalena... .lagduJena... fo.u sînt,- In clipa asta intră Hargand, cu fața ca dc mort. Dinsul ic urmat dc Maigret și de ciți-va slujbași însemnați ai uzinei. SCENA V: Aceia-șî, Hargand, Maigret, și alțiî, i Hargand, alcrglnd spre șopron:— Robert.. Fiul nV.eu... Maigret, urmindu-l; — Dar, Domnule... Domnule... ținețî-vA llre.i.. Mama Cathiard:—Magdalena... Magdalena .. leu sînt.. Nu mă cunoști ?— Mania Cathiard pansază inaintb rana Magdalena, carc suspină mai lung, mai simțit. Femeile stau aptccufc spre ica și o țin mereu cu capul in sus. Hargand, ieșind de sub șopron: —Unde-I ? .. Unde-I?. . Maigret: — V’a înșelat cine v’a spus,.. Domnule.. Sint încredințat că D-nu Robert tot la curte se află... Hargand:—Nu... nu... A Ieșit, din curte, ca un nebun A fost văzut, văzut la baricadă.. Iți spun că băutul rni-I mort-, mort. . Femeile sc bocesc. Nimeni nu-l bagă in samă pc Hargand... Robert Ie mort... și leu, leu sînt acela care 1'ain omorît... Maigret:—Dar nu puteți sta acolea... Domnule Hargand... Nu se poate. Hargand, arăltnd femeile cari pling: —lele cum stau. Maigret: — Dar, dacă fiul D-voastră ar li mort, Dom­ nule, l’ar Ii adus la curte... Haideți' să mergem ... Hargand: — Nu... nu... Cătră mulțime: N’a văzut cine-va pe băetul m eu ?... Tăcere. Femeile sc bocesc sub șopron : Spuneb'... spuneți, vă rog. . Fiul înleu.. Tăcere... Vo: cari plingeț*', ascultați-mă... Voi, mame, cari v’ațl pierdut co­ pilul, voi, văduve, ascultați-mă... Vă adoptez... Vă dau în­ treaga mea avere... Vă dau și vleața. . Numai vorbiți-nr’... spUheți-inl unde-mi feste copilul . Boccie și tăcere. Ma­ riana Uenand iese dc sub șopron. Hargand se îndreaptă spre dinsa, vrlnd să-î apuce mina.,. Tu, Mariana. . tu... N'al văzut ]'«■ băetul mleu ?... Spune. . Mariana îl respinge, fără să ridice ochu asupra lui... și trece înainte... Ah, nici o milă... nici o-ndiirare. Maigret, căutind să-l Urască : — Domnule,- Domnule... Hargand, merge prin curie și sc. apropie de banca pc carc vede pc Magdalena, galbenă ca o moartă și cu frnnica plină dc sînge :—Magdalena... Oh ,. Sc dă indărîl, ți ca ți cum ar fi văzut pentru întaea dată curtea, femeile îngcnuncljialc, cadavrele^ pune o clipă mina la ochi, ca să nu nadă gro­ zăvită acestei priveliști... Oh... oh... oh.. Mama Cathiard: — Magdalena... Magdalena... leu sint. Magdalena, deschide ochii mari, parc că se deșteaptă dmlrun vis lung dareros. Dinsa sc. uită la țoale, fără a-și hicev^a^ r f//C ll,idcscu^- Acelui cu incelul Inccpc sa recapete noțiunea obiectelor, inse nu lămurit. Frinlun dc amintiri cc-i trec pc dinainte, dă privirii»’- sale PHnrea aiunle, tnfațoțarca rcalilâței, care tot eretic Dinsa ccarca sa facă oarc-cari mișcări. Hidica mina o duce la frunte ți pc. urmă in fața ochilor. Pc mina ic o mlăiw' r'lr':inc" îi»!!l?,fCatWard .Magdalena.- leu sint Magdalena, se uită țintă la mama Cathiard n în cele fi-l rcCZrieAri SC ‘,n xri"’ d0bnril Pc bancd’ îală ? n w ° V0CCfn,(‘l Si!ll,r<1’inst l^iloar^-TatA... șliinid i ? Vtd! som dl mare S- ră,nTf:rllZ minte. Lucrarea confniă ln ,on"r‘ P'ine d' 9rooză... Un : Ah- C" ° infâțoșare brn,,l! frn'""’r- nnde Mama Cathiard : — Magdalena... Magdalena . Nn-tr r teama... foști cu noi... M.l cunoști... sînt mama Gathhrrl bătrîna-ți vecină Mica mea Magdalena... " ' Magdalena, Iremtirînd încă : - Mania Cathiard.., q, cum să nu te cunosc . D-ta foști... U Ic și bietul tata 1 cunosc... cunosc pe toți- . îndureratăi: Dar Jean?... Unde-* Jean?,.. Hargand s'apropic. *“• Mama Cathiard: — li vom găsi îndată... Magdalena:— De cp nu-I acolea cu D-La.. De ce nu-i... Mama Cafhiard: Magdalcna.. fii liniștită.., Magdalena:— Jean— Vreau să-l văd pe Jeai Mama Cathiard :— Lasă, avem să te ducem numa: do cit la Iei. . Magdalena, izbucnind inir'un (ipăl : — Jean fe mort.. Jean ic ucis.. Mi-aduc aminte, colo .. Vrea .să s? scoaleLăsați-m:L., lăsali-ină. . Mi-aduc aurite de toate. . Cn țoale rugămințile mamei Cathiard și ale femeilor, dinsa'se scoală Hargand:— Magdalena... Mama Cathiard, respingind pe Hargand cu putere': Taci... Vezi destul de bine, că-I mal mult moartă, Hargand, stăruitor și rugător ;— Magdalena... nu1 Uliii arn acuma nici o mindrie... sint un b et om. . sini i,..,.. mic-.., mic do tot.,. Dacă-țl aduci aminte... spune-inî... spune-mi unde-I Robert?.. Magdalena : — Spune-m? tu mic unde Ic Jean... spuna-ml ce al făcut cu Jean... Ucigaș... Ucigaș... Maigret ți sluj­ ba fii ceilalți intervin și Urăsc pe Hargand... In clipa asta intră două lărgi, duse fic-care de cile doi inși. Încă de afără ducătorii largilor strigă : „Faceți loc, faceți loc". SCENA Vi: Aceia-și, Aducătorii tărgilor. Hargand s'ariîhcă, mulțimea femeilor se rcpc.de spre largi. Maigret, slujbașii ceilalți, cearcă să respingă mulțimea, ocro­ tind pe. Hargand. Magdalena tremura. Sprijinită dc feiiici, dinsa se îndreaptă spre lărgi, dc la carc na i sc dezlipește privirea. Hargand, rîdicînd .pînza de pe inlăca largă, Inir'un țipot : — Ah, Robert. fiul mlcu... Cade pe. cadavrul fudul sau... Robert... Robert.. Magdalena, tnatnlind mereu : — Bietul băet,.. Dc-o dala, dinlr'o smiincintii-ă,scapă din minele femeilor și, clălinindu-sc, aleargă ca o sălbatecă, la cealaltă largă, dc pc carc, leară-șî ridică pinza: Jean. . Tu iești... tu... Cade peste largă, apucă in mină capul lui Jean, pc care-l ridică și-l sărută cu furie Femeile, năzînd că nu găsesc nici un mort pentru iele, sc depărtează. Celallc se bocesc mereu sub șo­ pron. Magdalcna și Hargand țipa, se. bocesc intr’un glas. Hargand Ic înconjurai de Maigrci și dc ceilalți slujbași, Magdalena, de mama Cathiard și dc femei. Magdalena, ridicip.du-sc dinlr'o dală și ducindu-șî mina la pinlcce: — Nu maî plingețl, voi cele de colo.. Ascul­ tați... Nu mal trehuește să plinșețl... Copilul ml eu nu le mort...L’am simțit mișcindu-se in pintece... Dinsul trăește... trăește Și vreu și cu să trăesc. . Vreu să trăesc pentru Ie! .. Nu rnal plingeț. . Văduve... mame îndurerate.... vo , căror vi s’a răpit.. căror vi s‘a ucis tot ce-ațl avut mal scump... M'auziț.’ voi?.., biicî o mișcare... M’auziți voi ?•■• Femeile lac... Vă spun că copilul mlcu, că copilul Iul JeaQ Roule nu ie mort.. Nici o mișcare.. M’auziți' voi Femeile tac... Vă spuiT că voi'sc să trăesc... că vreu să-l cresc pentru răzbunare... Nici o mișcare... M’auziți voi ? Femeile tac. , Maigret:— Domnul-’, trebuie să ducem pe D-nu Robert la tfurte... Hargand, pUngind cu hohot și lăsindu-sc Urii ca un copil:— Fiul mlcu... fiul nifou... Maigret, rîdicînd pe Hargand și acoperind cadavrul c pinza, cătră aducători: — La curte. Magdalena, repezindu-sc la Maigret și dindu-l iulr o P le: — Să nu-i atingeți... Biciul nu mal Ieste al fofnostru... Cătră aducătorii largilor.' La grămada..- la B ‘ mada... la grămadă,.. După aceea se întoarce la larga Jean și orea să vorbească din nou : Voi trăț..._ c ual de stngc R înăbușă, glasul. Dinsa se clătină șt ca cadavrul iubitului ier. ct,îi Louis Thieux, de pc bancă, uillnda-se la țoale t hii aiuriți: — A-Z-' fo plata... cr’r^t Cortina- *? octave Mirbeau- jhd, de aUrudarim Frumosul studiu, „Invățănuntiil Poporul 50 bani exemplarulse află in depoziția Redacțeia. noastră 91 SINDICALISMUL și SOCIALISMUL în GERMANIA lism in Franța, vad din nenorocire puține semne I ( rte asemenea renaștere in Germania. Astă-zi, a tjnlpul din urma ziarele au anunțat că o în- îi german nu-î un titlu de nobleță de loc. Faptul 1prc internațională a întrunit pe d-nu Tittoni, de a te fi născut pe pămint german, nu-tî mai dă tr?v.Ctrlil regelui Italiei, și pe d-nn Billow, cancela- dreptul de a ținea capul sus. Vremurile Îuî Goethe ^’PlmpăratuIui Germaniei. Acestei întrevederi răs- și ale lui Schiller și cele ale filosofilor, mai ales 1U dp o nltt întrunire internațională, mai umilă și cele ale lui Kant, care vibra la suflul revoluției 1,Un-modestă,ținută la 1 ’aris, cu cetățenii Labriola, din democrației franceze, au trecut de mult. A-zi nu cU ,lin Germania, cu Kritchewskv, mai Ie în Germania de cit,o știință venală si o îi Rusia- și cu Griliuelhes și Lagardelle, din cugetare subjugată, robită, care' nici nu bănuește vaiita. Dintre aceste două manifestații, negreșit nu ce însamnă a fi cine-va independent și liber. Nu stau .* ce apare mai mare Ie cea mai nouă. In cea de loc la cumpene să mărturisesc :* de tind "Rusia urmă nu s’a făcut nimic care să samene cu revoltată prinde să scuture jugul despotismului, din ncra vătămătoare a diplomațiilor, și întrunițil n’au Germania a trecut la coada națiilor civilizate. Ger­ -utat să arunce o apă nouă in vechiul butoiii al mania nu ic măcar stăpînită de cătră burgheziea" Danaidelor S’a căutat să se vadă ce tendinți noi industrială și comerciala, clasa tip a sistema ui deșteaptă cugetarea Socialismului internațional, ca capitalist, ci de cătră niște hordil, pe jumătate să facă mai rodnică revolta proletarilor tuturor ță­ barbare, de boerănași, expresii supra-vețuitoare ale unui regim pre-capitalist și feudal: Germania rilor împotriva exploatăreî capitaliste. Si’ntr’adevăr, în internaționalismul revoluționar de a-zi samănă încă, nuitatis muiandis, cu Franța nu se mai găsește nimic care să samene cu diplo­ vechiului regim. Și, cu toate cele trei milioane și maticele întilnirî ale burghezilor gentilomi, din di­ jumătate^ de voturi socialiste. Germania apasă feritele țări, cari, dacă se întrunesc în numele bur­ asupra Europei ca o amenințare neîntreruptă de gheziilor’ lor respective, sc întrunesc ca s < se razboiu sau de reacțiune. In Germania se trăește că alieze împotriva altor burghezii, sau ca să se întrun regim polițienesc, care ar fi de nesuferit înșele mutual. De alt-feliu rolul burgheziei nu-i unor oameni împătimiți de libertate.. Chiar cel cei cari, altul de cît de a se război cu doi potrivnici de-o mal sfioși - xdin reformiștii germani, t chiar t .• dată: pe <le o parte cn burgheziile vrăjmașe, Tear ' at'?’ propavadnesc o resemnare țolstoiana fața de loviturile date clasei muncitorești și socialismului pe de alta cu proprii sai muncitori ..Lupta proletanatului Ie mai simplă. Toate loviturile lui sînt în­ de. cătră -chinuirea germană, chiar aceștia sint ți­ dreptate împotriva capitalismului universal: prole­ nuți în afară de lege și de societatea oficială. Apoi știe cum sînt tratați Polonezii in Polonia prutariatul opune internaționala-I roșie. împotriva in­ se sienească. Se știe că ajungerea Ia catedrele univer­ ternaționalei galbene a stăpînilor săi... germane Ie împiedicată profesorilor .so­ De 'aceea, sînt fericit că pot să mă adversez,la sităților Se știe că studenții'germani nu pot. sub o laltă cu camarazii din celelate țari, proletariatu­ cialiști. de' excludere din școli, să manifesteze lui francez, pilda vie a veșnicei tinereți, al cărui pedeapsă vre-o simpatie pentru ideile socialiste. Se știe c£ entuziazm idealist și cercetător deschide și acum practicele religioase sînt impuse iu invățămînt Și calea celuilalt proletariat internațional. Și voii! spune departe. pe dată ceea-ce, pentru mine, îe mai ales minunat așaInmai potriva acestei Germanii împilătoare, noi unii, în noua formă a socialismului, pe care o dă hi i- ne revoltăm, în numele Germaniei împilate, al Ger­ veală sindicalismul francez: ie c'a găsit, în chip maniei muncitoare și socialiste. Și noi, căror bnrlimpede, deslușit, expresiea țelului socialist, așa zi- gheziea germană ne impută antimilitarismul nostru, cind cel mai ultim, lentă meritul cel mai mare al putem să-î răspundem că, la urma urmelor, acți­ curentului nou. Iei se deosebește de concepțiea tra­ unea noastră socialistă îe, intr’un felin, rpatriotica^, dițională a socialismului politic, întru cît cată să pentru că noi vrem să curățim Germania de ră­ facă din mișcarea muncitorească, nu numai o miș- mășițele trecutului. . _ care pentru toată lumea, cum ie acum, ci o miș­ Dară tocmai aîcî iese la iveală greutatea savanei care curat proletară: cu alte cuvinte iei se deo­ noastre. Noi nu avem, ca francezii, un sindicalism sebește de concepțiea tradițională a socialismului revoluționar, care să propage și să nutrească politic, întru cît vrea, să dee mișcare! pentru eman­ sentimente de libertate neîngrădită. Și nu I avem, ciparea clasei proletare, caracterul de clasă. Se pentru că ceea-ce a creat acest sindicalism revo­ deosebește și mai mult încă de trade-unionismul luționar in Franța, Democratica, în Germania lip­ cnglejilor si de teoriea neutrâlistă a sindicatelor sește. Negreșit, nu-mi fac cine știe ce închipuiri germane, întru cît, ieară-și, nu cată să reprezinte despre virtuțile Democrației burgheze. Dara, pentru bici o mișcare pur și simplu pentru toată lumea ca sindicalismul să se poată dezvolta pe deplin m muncitorească. însemnătatea acestui curent Ie n- Germania, trebuie să fie cucerite toate libcitațile mi’ca măreață a ideei cu clasa. Iei se bizue doar politice, pentru ca proletariatul, ne mai fiind abătut Pe clasa care, cu forțele dinamice ale egoismului în mersu-î, să se poată organiza, m chip revolu­ Sau de clasă, cu greutatea numărului și legea su­ ționar,,pe tărîmil de clasă. . premă a necesităței sale economico, poate fi în stare CM drept, în Germania pare ca nu nc-am inSd dezlege problema ce sc impune socialismului diurna de loc pe calea libertăților poliUce. Infim■^dern, socotind inse ca intăea sa datorie, de a cerile din urmă ale social-democrației, au dovedit masele Ia conștiința menire! lor de clasă. nedestoiniciea de-a lucra in direcția asta, pe tanmul ^uicalismui, în sfîrșit, mi-T numai proletar, iei restrîns al parlamentarismului. Si aici dam dc-o îee Ș1 socialist revoluționar. contrazicere interioară. Partidul acesta, care-i foarte ^ucă sînt fericit să salut creșterea noului socia- numeros si foarte puternic organizat, nu cutează sa �P3 REVISTA IDEEl se slujascn de tacticele revoluționare, ca greva neneraia, tocmai pentru că greva generală Ie o idee absolut muncitorească și pentru că se teme să rili îndepărteze de iei clasele populare care tind spre democrație. Teama asta lămurește-n do-ajuns sfieala acestui partid, patima ce are pentru ma­ rele număr de alegători, ura lui împotriva ori­ cărei acțiuni directe, care ar aduce mai mult sau mai puțin cu sindicalismul revoluționar. Și ceea-ce paralizază irncrsociaLdeiiiocrațiea' ceea-ce o depărt'ează de orî-ce avînt bărbătesc, de orî-ce faptă vitejască, chiar mai mult de cît cit teama de~ de care vorbesc, “ie acea organizarea biurocratic», ierar­ • hică și si ’greoae, greoae, pe pe care proletarii- germani o prehică ’țuesc’ foarte mult și pe care ori-ce socialist trebuie s’o prețueascâ cu mult, cu mult mal mai puțin. De bună samă, organizarea aceasta ie destul do puternică, lutr'o Intr'o țară iu care inițiativa individuală nu-i luată iu in nici nici oo SiUUU, samă, UilX dar 111 în vaiu care ac se ouic știe ug de iuiumug minune ma. ii disciplinat, in care marile mase alcătuesc întinse fi * ■i" mecanice, ‘ organizații nemludioasc,, în care totul le Ie militarizat, lUitarizat, biurocratic, muncitorii au urmat aceea-și cale și și-an însușit aceea-și alcătuire ca și cele­ lalte clase. Ceea-ce lămurește că, in privința per■ fecționareî și a complexităței, biurocrațiea socia­ listă și sindicală nu se poate compara de cit cu lîstă biurocrațiea oficială. Germania modernă Ie un tipar după care se modelează toate părțile ce o alcă-, tu.esc: pretutindeni, aceea-ș-I regularitate desărvirșită, aceea-și muncă înverșunată pentru lucrul de care iești alipit, aceea-și credință, aceea-și disciplină. La drept vorbind, se pricepe cum orga­ nizațiea muncitorească germană a putut să ajungă, dintr’un mijloc, cum trebuca să fie, un scop în sine, o mașină pe care o perfecționezi, pentru a fi mai frumoasă, iear nu pentru foloasele ce le-ar putea aduce... A atinge organismul acesta centralizat și greoiu, in ochii soc aliștilor și muncitorilor ger­ mani, ie ce-va criminal. Sărmanii. Nu văd că pe tărîmul acesta organizațiea Statului va fi pu rurea mai puternică de cit organizațiea lor. orl-cît timp ar fi întrebuințat iei s’o întemeeze și ori cu cîtă îngrijire ar căuta s’o-ntărească. Se vede bine că îfltr’un asemenea mediu, nu-i nici de cum loc pentru sindicalism, pentru acțiunea directă, pentru greva generală. Preocupările demo­ cratice pe de-o parte, iear pe de altă parte împătimirea de organizare pentru organizare, si tactica simplu parlamentară, nu sînt, nici vorbă, prielnice feluritelor chipuri de acțiune muncitorească revo­ luționară. Las la o parte că, caracterul bine edu­ cat ai maselor germane, scrupuloase de-a copiea r bunele practici", ale pacînicei burghezii, nu pot nici S dia nașteF®u,!eî starî de Wta morală si sim­ țului de opoziție brutală de clasă. Inse, cu toate că încă nu există o mișcare cu adevarat sindicalistă revoluționară în Germania lusa-și social-democrațiea, Ie bintuită de-o criză grea și primejdioase. Ce cale, se ntreabă îea, trebuie să apuce? Indruma-se-va pe fațăspre refomism fără ici o rezerva ? Dar vieața germană nu-i coaptă ? îoncePtie atît netedă, care, dacă are alis din punct. d? socimior • 0 ^nnedm punct de vedere deX fnrCî\O’teOne?e politică evoluționistă nu-sl aie Ioc mtr un mediu de absolutism cezarian Irri dnuna-se-va cu bărbăție sfrecalea revo^onkră? Social-democrațiea însc ieste prea sclavă premii l>reju(Te. căiților «tacticei iei glorioase-. Fi-va atunci i)u,.e' 71 fă'-î în­ rea ceea ce-I a-zî: un socialism sporovâitor, vlnnr“ nn nîn„v...: vingă, cu vnrbfi-mai vorbe-mari’î-SI și CU cu Oo actilUlA acțiune pipernici? mine, Iară nici o vedo/ un socialism de a-zî pe mine. mjii mjiî largă, fără nici o idee id.ee și fără nici o. rpractici înțeleasă ca lumea? Bacă ar fi -așa, social-deni| crațica va rămîne veșnic inferioară rolului Ici-.10* crațiea J.istoric și nu se va mai democratiza cît hăul! mediul german. Pentru că asemenea operă dere alte’silîi de cît alegerea cîtor-va deputațT, mai mult mai puțin socialiști, și grămădirea, în lăzi, din\j în zi mai pline, a gologanilor muncitorilor. Tactica, actuală a social-democrației, tactică nehotărîtă cu­ minte, legalitară și parlamentară, nu poate do cit să prelungească sistemul dăinuitor și să stăvilească avîntul forțelor tinere. 1 leată criza.,. Ceea-ce înfundă social-democrațiea în. impasul in care se zbate, Ie neputința dc-a li la, înălțimea rolului său. Și, așa cum stau lucrurile nu se vede vre-o descurcare apropiată. Dar, se va zice, dacă nu există sindicalism în Germania, nu sînt măcar sindicaliști ? De bună samă, sînt. Inse-s puțini de tot, față de cei 1,300.000 de muncitori, înglobați in sindicatele reformiste. Ce pot cei 15— 20.000 de „localiști", cari urmează, mai mult sau mai puțin, pilda Confederației generale a muncă, din Franța, si cei ciți-va tineri din social-dcinocrație. cari au fost atinși de ideile noi ? Astea nu-s de cît niște mișcări embrioi are, încă de-abiea sim­ țite, fără destulă înrîurire asupra maselor organi­ zate, cari cînd sînt in partidul socialist, sînt cel mult îngăduite de partidul acesta. Iear acțiunea lor ie cu atît mai mărginită, cu cit, in Germania, șefii mișcărei socialiste, muncitorești, se bucură de-o încredere nemărginită din partea proletarariatului, carc-i îndură fără crîcnire, și-I ascultă or­ bește. Negreșit, nu vreu să vorbesc rău despre dînșiî. Un trecut ca cel al lui Bebel, spre pildă, nu mi-ar îngădui. Bar, făcînd această rezervă, pot foarte bine să spun că autoritatea acestor șefi ie vătămă­ toare, căci duce socialismul german la ruină. Așa dar care-i rolul actual al sindicaliștilor din Germania ? Poate că pilda camarazilor din Italia, cari lucrează în partidul socialist ca în mediul cel mal prielnic, ni s’ar recomanda mai cu deosebire nouă, Germanilor. Asta inse n’are aface. Ceea ce ni se impune nouă, pe dată, ie o opera denegare si de distrugere a greșalelor tradiționale. Nu trebuie să lăsăm să scape Tiici un prilej,' fără să arătăm proletariatului german, greșala parlamentaristă și doctrinară de care ieste înlănțuit. Tre­ buie să-I repetăm, in fie-ce clipă, cum-câ lupta do clasă, revoluționară, pe lingă că-T asigură cuceri­ rile practice1 și imediate, mai repede și mai bine de cît compromisurile politice, ii va insufla acel idealism revoluționar, cure, singur, îl poate duce la biruință... leată care Ie datoriea noastră, a sindicaliștilor germani. Și, inspirîndu-ne de la ac­ țiunea curajoasă a camarazilor din Franța, vom putea striga sus tare că, și-n Germania, ca și pre­ tutindeni aiurea, socialismul nu va renaște (c cit prin sindicalism. . Ie 1 Robert Michels. In Rominește, do I. Ștefan- REVISTA idee! fl3 ijlre socot, și lucrul cel mal bun, pe împăca cerințele egoismului Cucele ale ideilor lor... de°S-l putem face împotriva lor, Ie de a nu fi in de obște anarhiștii sînt mal cu minte- de cît c«re' dată, păcătoșește, complici cu tiraniea lor, n’C1fllte cuvinte de-a nu le împînge la roată... Un s ar crede cînd îl auzi indighîndu-se de concesiile ' pe cari camarazii lor sînt destul de nenorociți CJJ. ca acesta de-a ne purta, pentru binele cauzei să le facă... Ți-am spus adineoarea că m’am'dedat ° stre ne aduce de alt felia destule necazuri, pentru unei anchete în cercul prietenilor noștri, asupra n°fl<rea oare-care demnitate de-a-1 practica... Cîtă vreflflV înfrînările, pe cari servirea ideilor noastre ni a ceea-ce mi-au îngăduit să aflu dîn vieața lor și actuală. Am cules din această îndeletni­ nl6cer nu depășesc măsura a ceea-ce un curaj trecută cire dovada că, din doisprezece lîbertarl, m» sînt 1Ciîloc’iu, omenesc, poate să-ndure, și nu ating nici doi în stare a se făli că nu s’ău confonhat, cehta ființei noastre, nu trebuie să stăm la cum­ nici o dată, Intr’un feliu sau în altul, regimului social ane de a ni le impune, fără a vorbi de nici un pe care-1 osîndesc... Unii s’au căsătorit, și la pri­ mism- Nu te grăbi a conchlde din această de- mărie și la biserică, nu-I vorbă căsăloriea lor a riarațîe, că farmecul unei iubiri Împărtășite con- avut loc cînd încă nu cunoșteau doctrinele noastre,... ciitue cam un felia de prisos, de care nu mi-ar dar nu sînt mal puțin în regulă cu legile și cu. trebui de oît puțină energie, pentru a mă lipsi, și prejudecățile. Alții au fost fost soldați. Mulțl, mereu • a de pildă, am mal puțină scuză de a mă că­ înainte de inițiare, și-au botezat copiii, au votat, sători, pentru a căuta să fiu fericit, de cît tînă- actualmente fac un oare-care negoț sau sînt în rul ce se resemnează a îmbrăca uniforma de sol­ vre-o administrație. Toți plătesc dări și, afară poate dat, pentru a nu fi silit să dezerteze, cu toată scîrba de unul, sînt înscriși în registrele ștărel civile ca _____ legitimi al «««uui ce o are de militarism... Cazurile noastre sînt iden- moștenitori tatălui și-ai nmuici mamei w». lor. Aș tice ț^bui să te^ rostești asupra putea inse oare să tăgăduesc sinceritatea convinlor, înclina sprede-al mal lui... multăPentru asprime fațăCededeose cazul­ gerilor lor ? De loc. Știu Iei lucrătorii ce ispravă Jnieualde cît față ce? n-ai ini n .> r’z. pot face și că trebuie oare-care siguranță pentru bire de valoare stabilești oare, de oare-ce amîndol a zidi.. Noi nu sîntem atît de numeroși: așa-că invocăm indulgența, între motivele acestui lînăr cuvîntul nostru de ordine cată să fie, înainte de și între ale mele ? Dă lel^ dovadă de mal puțină toate, «a dăinui» : a dăinui, pentru a răspîndi ade­ slăbiciune de cit mine, cînd simpatiile, obiceiu­ vărul și a inițieă pe ceî ce nu-1 cunosc, să i cu­ rile, îndeletnicirile sale îl determină să se supue noască. Vieața ne Ieste destul de grea, cum rie-o unor brute pe cari le disprețuește, cel puțin timp face așezămintele actuale: să nu ne-o facem, cu de un an, pentru a răminea în țara a cărei neputință, printr’un deșert amor propriu de intran­ limbă o vorbește, unde-I născut, unde-I iubit, sigență și neîntreruptă revoltă... Refactarul, Ie ma­ unde-șl cîștigă pînea? Oare afecțiile, simpatiile rinarul căror ocnașii corăbiilor Statului, îl dau cu lui, nu l’ar urma ș;-n exil? Obiceiurile nu se maiul în cap... pierd oare cînd contractezi altele nouă ? Efectele — In§oară-te atunci cu mica D -tale burgheză, muncel se micșorează oare dc la o nație la hotărî! leu. Nu voiu căuta să-l descopăr cine știe alta?... In scurte vorbe, jertfa făcută de dezertor, ce alte cusururi: patima ce-o al pentru îea ar după unii ar putea trece drept una dintre acelea, putea să-I descopere merite nouă... Dar grăbeșde cari ți-am vorbit, cari nu depășesc măsura a te-te s’o convertești la ideile noastre, pentru-că, ceea ce u,n curaj mijlociu, omnesc, poate să-ndure. dacă, peste un an, devenit tată, vel consimți a-țî Asta nu împiedică ca leu să fiu cel din urmă’care boteza copilul, leu voia fi cel dintâi care să te să cer asemenea jertfă, pentru-că dacă pregătim pen- reneg... tu generațiile viitoare o vieață mal bună, Ie drept să — Ce presupuneri faci,... protestă prietenu facem toate chipurile să trăim și noi cît cu putință mieu. nial bine. Individualitatea noastră are drepturi, căror — Din nenorocire, iubite, nimic să nu poată... Cînd le datorăm acelaș respect ca și drepturilor pe cari u- apuci pe calea concesiilor, poți oare spune pănă jnanițatea noastră cea generoasă se îngrijește să unde vel merge ? Fără Indoeală, te știu destul de le asigure- raselor idealul------------nostrti de pătruns de nobleță năzuințelor noastre și destul de -------- viitoare. Dacă -------Pe recomandă în deosebi a nu jigni in- hotărît în voința de-a sprijini năzuințele astea,pentru ---• ~ •»uiauul, ieresele nimănui, Ie le oare cu rezerva intereselor a nu mă teme că te vel pierde, întrînd în alianță noastre? Am instituit noi oare o religie de abne- Cu familiea fetei ce ți-al ales. Dar, încercarea D-tale Sarl, de mucenicii izolate și nefolositoare? Fărăi de-a cîștiga” fericirea și-o inteligență cauzei noasindoeală că nu. De aici nu urmează că tăgăduesc luesc tre, nu încetează de-a fi riscată... Jocul pe care-1 naoeălăcă evoea de a fi pregătiți pentru silința unei iniția-■ încerci Ie primejdios și, generalizînd cazul D-tale tive ve comune, pentru răsturnarea vrăjmașului co-• particular mă voia feri de-a-1 da ca pildă cul-va... din0’ Ca-re ar' Pu*ea s& nu fie pacînică, care ar cere Cel mult, dacă va trebui să te apăr, voiu căuta să te Nu zic, fără-ndbeală,că-l rău a se cere să se juC*nd va ven* momentld de-a 0„ ..... ^ntre.. " scuz... dece cu blajinătate slăbiciunile noastre ne-rilâturate, din Care ar cere pierderea viețel a o mulțime i din ^ar a^uncî va fi vorba să dăm bătăliea dar a stabili asta înțrU cît-va ca regulă, ar n a îngădui onei t să ^ucrăm pentru cucerirea imediată a acestor slăbiciuni să ne copleșască de tot... Oame­ visăm 6ri-lr*’ dac& nu a întregea fericiri pe care-o nii sînt prea înclinați a rămîrtea mal pre jos de » de care se Vor bucura 1 suprăvețuîtoril... idealul, de care iei insu-și cer să se arate vrednici, -- o- disciplină stoică ^biterul misii se-nfietbîntase puțin. După ce pentru ca stoica să sa nU nu cate a-I a-i face lace voc^1 «suna, urmă cu un felii! de ironie în fâră îndoealâ, șoptl prietenul „.X Predic unor unor convertit!, observă Iei, dînd aaconvertiți, observă Iei, dînd th'?lilor sfatul de-a-șl menaja interesele și de-a-și mieu. Dar, dacă am Sinceritatea de-a mărturisi că leu slnt dintre cei can nutrăesc intr o solidaritate �94 revista ideeI neîntreruptă cu convingerile lor, admir, mindu-măși disprețuindu-mă pe mirr, Ș" ■ prin ' lume, ----ar fi intre, o caricatura bltnă și un portret desăulr nebuni sublimi, ce-i întîlnim ici și colea “ cari preferă să renunțe mal bine la interesele lor, sil. Scopul aiitoriului, căci Cemișeiisky nn-i de cit să îndure sfâșierea morală a jertfirel unei îre acei cari scriu numai pentru plăcerea dc â părticele din părerile lor... Demnitatea acestor oa­ inegri hirtie, scopul auto nulul fu să răspindeasc/i meni răscumpără toate slăbiciunile noastre, și*I o ținui oamenilor pe cari-i descrie. Și, și /_a af.. l urmare a minunatei lor puteri, de-a deștepta emu­ pe deplin. Acum alifia ani, tn 1863, acest tip\e * larea, întrecerea: în cît mîndra și nestrămutata încă atit dc rar,și deprinderea de^a scrie, romano, îndrăzneală a unuea dintre acești don Quichoțl, iera atit de nesăbuită, in cit, ziariștii, poreclirii îace să se uite nemerniciea egoistă a zece mii de lucrarea lui Cernișevski/de „roman teoretîcu, na lozofie morală", și așa mai departe, pe ctnd’iety Sanchos, ca mine. John L. Charpentler. curat un roman, nici mai mult nici mai puțțn, Iscălisem acest supliment la articolul mleu, cînd într’adevăr un roman neîntrecut tn literatura rm am cetit, însemnata scrisoare a D-ruluI E. D. II sască. Cil despre tipul pe care autoriul l’a pus sint în deosebi recuonscător, pentru lumina ce-mi lumină, atunci atit de rar, ș'a imulțit dc atunci aduce în acest studiu. Sint fericit, apoi, de a pu- ‘ foarte mult, și chiar s’n purificat și iinbunătațit. teadeclara, aici, că aprob deosebirea ce o stabile- Așa-că, personagiile acestui ..... roman, cari păreau ște iei între cazul prietenului mleu și cel al anar- aA:::: ;unc[ :: cu totul fără samăn, histulul care se căsătorește, cu toată simplitatea par astă-zi oamenl oameni fourle foarte obicinuiți. Ceea-ce, de putință, numai spre a putea înlătura șicanele șicanele cu puținfă, 'autortul, •( patronilor femeei sale sau ale patronilor săi... PrieUn scriitor celebru, și care ține de națiea cc tenul mleu are motive pentru a-șl scuza fapta lui, merge in în fruntea civilizației^ civilizației, după vorba France* astad netăgăduit. Dar, din tot ce^am spus, pănă a* zilor, Zilor, Proudhoiij in a sa «Pornocratie», «.Pornocratie-», zice că cd cuma, rezultă că nu-1 putem imita fără risc, și că femeeă ie Un «animab, și că omulf bărbatul aces­ pilda lui, urmată riguros, ar fi vătămătoare. leată tui «animal», are dreptul să 6 oniodre, tn caz dc «animab), omoare, In de ce-I devenit... J> L. Ch. ri^hllh>T' ri/> r'tt i'i r^/-t i<n l i'/irlri rin hnhiiylriîn d» adulter, nerușinare, trădare, bețiDănie și desfrileată ce-i dovedit... Reproducând această în* nare, înstrăinare de bunuri, prădare, tn in caz de ntreaga dezbatere, nici noi nit putem spune ce* va nesupunere leslipunere îndărătnică) nduplecalâ. îndărătnică^ ne nduptecald. mal fjine. Mina Neuwirt» Autoriul nostru nii s’a întrebat nici o dată dacă pol fi cazuri, in cari un bărbat ar avea dreptul INTRODUCERE Ia romanul fui Cernișevsky, omoare femeea, pentru auriului simplii cd îel plivește .CE--I DE FĂCUT FĂCUTA p^acrima in circulare.. circulare.. privește femeea ca pe-o ființă omeneasca. omcneasrie CE-1 DE ", pus acuma in fj ■ Daca cele mai adesea dinsa intr adevar nu-i, cel ie cea din urmă lucrare a lui ' .puțin «<Ce-i de - ,făcut», ............................. . . ar trebui să fie Ideea că ,femeea ie o ființă Cernișevsku. Romanul _____ acesta fu scris într ■’ o celulă ’ ’,f omenească, ieste ulcea ” fundamentală f J------- ' romanuaforlărcței din Petersburg, in care autoriulpetrecu lui lui Cernișcvskip doi ani fără două luni, inabile de a fi trimes in SE In ceea-ce privește nniiesi sllbiechd i'dmanidui, ie cu Herzcn : i(/i beriea, ca osindil la muncă silnică^ îel Opării, in <desăvîrsire . ” ’ acelaș*. ca .si/al lui ’Ho______________________ .......................................................... ’ ’ 1863, în mânerile 3,k și 5, din revista lunară, «Con- ie vina»? In vremea cind Herzen și-a scris temporanulhpecare Nekrasoff o scotea aluneca mânut, nici vieața rusă, și, prin urmare, nici inla Petersburg,*și care, după trei'ani, fu suspendată, su-și su-și Ilerzen, Herzen, nu nu putea putea da da dezlegare dezlegare chestiei chestiei puse puse /o__________________________________________ din porunca personală a Măriei Sale Imperiale, de iei. După cincisprezece ani de aluneca, nu se "'J pricina 'tendințelor ” " mai ie «din sale vătămătoare». Permai căuta căuta vinovatul, vinovatul, na nu se se mai mai întreba întreba :: aa cui caile sonagiilepe cari le pune in scenă Cernișevskg, vina? Se întreba: întreba: «Ce-i « Ce-i de făcut»? Și se găsi de:(lec­ sini din clasa acelora, cari, de la aparțiea roma- legarea. Care-i starea ce alcătuește subiectul accsromane, găsităaede nului lui Turgheneff, «Părinți și copii», se nu- 4tor '"' două — — și care-i dezlegarea incită mese în de obște «nihiliști». Turgheneff, prin gura noua societate rusă? Se va vedea in romanul pe ^iiea dinpersonagiilesale, definește pe «nihilist», care cetitoriul sau cetitoarea il are in față. nZî i" Idto nici Nu spun mai mult, ca să nu micșorez intere' riMun .arJl.care 9" Priite nici lin UJ ,l’ care nn prunește sul. Voia adăoga, numai, că autoriul a reproaii ar fi dima Ur<^ de,cerceî(ire> ori-cit de mare vieața rusă cu o adevărată mină de maistru. Dup DunS SrrQr b!lGulS aces! principiu», dinsul,-arta n’are ca scop înfrumusețarea, ideah' mai muți nrî m/'1 ienefi>un "ihilistie deci, zarea naturei, ci reproducerea părților iei int tolu-ă %ldln’ lln 0,n ctl i)lln simț. Și, sânte. Șipoe.ziea, versurile, teatrul, romanul, pelenie din ȘazciI°lf>personajul de că- producind natura, trebuie numais’olămiireas • un idiot rnri arinți și copii», ieste un idiot. Da, poetul trebuie să-și spună și iei cuvintul. Du divid carp SU Zl^ adn}intrelea unui in- menii trebuie să fie înfățoșați așa cum sintu care nu nnrh^l1 dea. Rugători țăranilor, litate, și nu să se facă din iei întruparea nu vede in / L'^e dj C .cu d,'sPre! de mulțime, care principiu abstract, bun sau rău. De aceea, Turntn ^ Cd Carne‘ ^mancipații» lui mânut de față, oameni de netăgăduit bi nu scurt "oman d i - ascifcriea deștul de prosti. In cusururi, turn ne-o arată realitatea, P^[l dG de cit carienh, lC ° bund caricatură, dar nu-i menii răi au tn aceea-și vreme oare-c dtnsul Prosnera\^rLC^ar piltut zice despre ^diune, precum se vede aproape zd^f^esicidei re foaHp^^ . reală. Acei cari cetesc rusește, vor 9^^ tui linii si coni^ r, abl CrU ?-pardea r°manului «Pa- desfășurate limpede, de autor, în Iu >ca^. P copil^u “Ml din motivele cari au im- ^Raporturile estetice ale artei cu realitatea _____ REVISTA JDERI Pentru ca romanul de față $ă fie înțeles tn toate ltllf cred dc nev0(‘ să dna <*iHoriu‘lîiîoare-cai'1lămuriri asupra teatrului acțiunei, ^'pfllusica, dacă urci să te căsătorești, trebuie inal de cit să alergi la mijlocirea imul preot. Priinăriea nu consfințite aici însoțirile, precum îe datina in alte țari din Europa. Căsătoriea, arcastă prejudecata religioasă, nu se dezbracă nici cliin in Kusiea de odăjdiile iei bisericești. Deci căsătoriea ortodoxa, ori însoțirea liberă, cină tmnrehirările o ingădue sau cind o cer Divorțul nu Ug 1indamina ■ pitii nî«i la indâmtna mal b‘ne’exislă'dar * A"aV"’; •X! la 0 Fr&'i™'?,'’ '•“¥«'»* U™S' “ AUg.l,nrR. . Luropel centrale. Ceea-ce l’a pus in atingere cu mEca- citoHinr^r’ 18681 c'"d. Asocirdiea hternaHouaiă a MunXărtm dn\nrrm- H.“era^« ^oio, ’iar încă nu Iera i4.fr <?cpia' celor a căror stare le inqădue »dfă ,t-r \stat ac?10 Clte-va IunI ,naI mult, s’ar fi intiinit eu —cu . un1 preț " foarte ’ Z» il C-a dinWI vizilă a accstuea ;,col°. Eabruar să-l cumpere mare. spirit neatirnat, ca acel al lui Most, ar li imbrăCit se atinge deforma romanului, se vor întreba .țoșat,, Un negreșit, ideile lut Bakunin, cu tot focul, si ast-feliu unii, de ce atitea visuri, de ce autoriul arată unul propaganda anarhistă ar li putut să fie Începută de fel. in si acelaș personaj sub două nume diferite, si nu Germania, chiar de pe vremea aceea. Cum se făcu inse, 'spune nicăefi că ie acelaș individ? De ce. insfir- ’el nu cunoscu nimic din, ideile astea, cari Ierau neaccepentru dinsul pe vremea aceea. Cu toate astea dinșil, sint atitea alte ciudățenii, și unele părți chiar sitnle sui iu totdeauna cu mult mal Înaintat de cit marea mul­ cam întunecate ? țime social-democrată, și, de la început chiar, fu un felin Să nu se uite că această carte a fost scrisă sub de, cnfant Icrnblc al partidului său. Iei nu avea nici cea regimul autocrat, sub care prevederile legei sint mal micii Înclinare spre compromisuri și diplomație, și fera de părere că Social-Democratism nu însemna alta de cam aspre față de autori. leată ce stă scris in co- cit Socialism, Republicanism, Ateism, a căror izbindă treiu indepliniu cu ajntoru] Revoluției Sociale, lei dul cenzura ruse, așa precum icra pe atunci in buea <.* Jie spunea vigoare: Br '"nAn asta la orî-ce prilej, spre neliniștea" politicianilor circurnșpecțl al partidului său Afar& de asta Iei avea «Se ingădue tipărirea a tot soiul de cărți și de mai totdeauna simțul adevărat al situației, știind să lovească articole, în toate limbile, afară dacă cuprindce-va totdeauna unde se cuvenea. Locul de reședință obic nuit care tinde să atace doctrinele Bisericei Ortodoxe, ii deveni in curind celuia închisoare;. In rarile răstimpuri tradițiile și ceremoniile iei, sau adevărurile și dog­ de libertate, îel comitea din uou crima odioasă de a vorbi îiber, pentru care aproape zece ani din vieațâ i-au fost mele credinței creștine in de obște: dacă cuprind ripiți prin condamnări, in diferite țări. ce-va care atinge inviolabilitatea Paterei Supreme Din Jura fel merse la Vîena, in 1869, unde tocmai afoarte activă socialistă, cu..... toate Autocratc, sau respectul datorit familiei Imperiale, tuncl se .iscasc o mișcare . și ce-va protivnic regulamentelor fundamentale ac*,sll!\ partid icra foarte greu încercata prin restringerea libertățel. Most i.șl îngădui să vorbească, ale. Stalului: „Iară daca altng bunele moravuri, intr’o cuviutafe, pe fală, despre republică, și-și petrecu in bunei cuviință, și așa mai departe». închisoare primele opt Opt luni. Apoi luă parte la progătipregăti­ 1869, alcătuită .din Dacă autoriul avea intenții rele, ori nu ințele- rea demonstrației din Dbcembre -mw» u.. aproape 20.000 de muncitori, cari merseră înaintea Parlamenlulu', g?a in acelaș chip, precum înțelegea guvernul, cu­ cerind votul universal. Muncitorii n’au doblndit nimic, vintele de respect, de bune moravuri, de bună cu­ lear conducătorii lor, printre cari senila și John Most, fură viință și celelalte, icra osindil. la închisoare, la dațl judecăți pentru înaltă trădare. In Noembre 1905 inse bâtaea cu vergi, sau la munca silnică, până la un au mers mi 20 ci 200.000 de mii de muncitori înaintea acolucaș parlament, pentru acelaș scop, cănătlnd de astă in'aximiim de doisprezece ani... Art. 55—65, din dată făgăduoll însemnate do la miniștri Conducătorul mun­ codul de cenzură. citorilor, Dr. Adlcr, declară, nu tirziu după asta, la o hino muți Poale că această carte să nu aibă la alte nații trunire, cit Ierau de acum înainte partid de guvern: Itrîn parlei. Dar tocmai in April 1906, parlamentul 0 primire atit de prielnică ca aceea ce a nvnl ... gicrungs n....:r Austriac luă in dezbatere caricatura de sufragiu universal, Riisiea. Unul din motive, ie, bună oară că Hușii pe pe care guvernul o oferea. Nu inse pentru asemenea, au luptat oamenii [iau avut nici un scriitor celeln u care să se creadă caricatură c... — din 1869 , și au fost, in urma luna proces, nroces, condamnați la închisoare pe termene îndreptățit să numească pe femei «.frumoase ani unul unul lung ... Most, al cărui cărui humor și și ui curaj se nialej) Dar dacă traducerea acedci cărți va-(lo- lungI> in Iuniu 1870. Most h/n n uaauccica acesici caia va au dozvăhli 1;i 0c^8 (.â ătă 0‘ a|.hotilrire loWrir<; humor de dc șase am aut, fiind ' bnie *' ' ' ca oi lnai numai CI suta parte din izbinda originalii- Întemnițat la Lubon, muie Iu destul■ de tratat, neașteptată ’Uli tradlicătorill.1 lui Ccrnisevshq nu poate fl de sindit politic. Iii Februar următor, o- amnistie neușt libertate victimile acestui proces. Dar după asta, '"f satisfăcut. -“ puse in libert.-.'.:. p-'”’''dum '' alex. tveritinof. Most fu expulzat din Austria. dhtifti luliluiro Dinsul morse la Leipzig, umle avu cea nCe-î de făcut", de procurat de la „Revista Ideelu... cu Democrațiea-socială, reprozoutaW m parlament prin par" Un exemplar b lei. JOHN MOST Most a murii dc mult. Nu ic acum nici o aniocr■^0 a nior|ci lui, nici urc-o inlimplarc aparte nu ne aduce aminte in deosebi de. ici. Dar Most ie unul din acei valoroși luptători, a căror pilduitoare^ cu ioatc că a mai fqșt pusă tn lumină fi allujlată, găsim ca-lbinc sâ fie pusă in lumina ori-cind, să fie ameslccată în amintirile noastre de toată ’iua. P. M. Tr‘ vrțjJ^^ despre moartea lui John Most ne-a venit de luna trecuta, Mart 906, de la Cincinali, Ame- soana hif Liebknecht. curo iu chip instincllv uni onluzlnsspuse,destul do rece, mul viu al lui Most Liebknecht il spuse, accstuea, cum că in a castă țară Iei adoptaseră socialismul ffim/Mc, și nu vocauj să albă nimic de-a face cu frazeo­ logica revoluționară. Most, pi pururea urii de asemeni con­ ducători, al căror joc meschin do oănienf ai oărof mesebiu de «•' moderați --------<■ -și- .-"'•.Vî i ' . •• i-i _______ t dc stat, Iei l ’ a .lat pururi pe față, mra ulrnunip strașnic rin de iiliiit iubit , .^-f — de lucrători, ori■ și• ppe undo mergea, de oare-co arela ru„v.w-.v i<lor prin vorbă pe față. Dinsul fu infcrințele și nevoile afrge la Chemnilz, pentru a scoale llbeni rf/natC/irnm«r nnifz‘1-.. In In acest acest oraș oraș industrial industrial din din Saxoni», Saxoni», Most Mowt cițl-va ani, cit in în inebisoarc, iiicbisourc, cit afară din Inclilinefiipetrecu cill-va soare, dacă putem să ne rostim ast-feliu. Și cind aproape *0 se Bătură sătură de* de inchisorile închisorile saxone, saxone, merse merse la la Mainz, MaJnz, pentru pentru aa scoate acolea gazele social-democrate. Dar muncitorii avMU �_ _____________________________ HEV1CTA IDEEl 96 REVISTA IDEEl nevoe, ca lei să ajungă membru în parlamentul german. Dinsul prind, crczîmi că va putea rosti, acolen, o vorbă Dt» fală. înaintea unul auditoriu nou și mal larg. Istorisește Iei insu-s-, in «Amintirile* sale, cit do strașnică dezamă­ gire fu pentru Rd Parlamentul, simțire pe care unu din noii lui membri, muncitori, pot să o încerce si lei inlro zi. Parlamentul Te ca o mașină uriașă, plină do sfori si de roate, condusă de guvern și de partizanii acestuea, cari trag ițele, cari, la rindul lor, sint duși de bani sau alte interese ascunse. Acolea nu ie loc pentru un membru nentirnat. Și Most, care intră In parlament, crezind că va putea să vorbească pentru socialism și să arate nuzcnea muncitorilor, nu putu nici o dată să scoată, asupra unor asemenea chestii, macar uncuvinLNu fu îngăduit să vor­ bească de cit o dată sau de două ori, cînd avu cuvin tul ca să vorbească asupra unor subiecte foarte folositoare, ca bună-oară amendamentul al 22-lca de la o lege pentru vaccinarea chrilor, și altele la felin. Și atunci președin­ tele-! sili ca să nu leasă din chestie Ast-feliu ișl dete samă, prin sine, do netrebniciea parlamentului ca plat­ formă revoluționară. Și pare că de atunci n’a mal crezut nici o dată in activitatea reformatoare a parlamentului. Un discurs asupra Comunei din Paris, Borliii, 4874, în­ semnă pentru dinsul aproape doi ani de închisoare prusiană, pe care-I petrecu la Ploetzensee, lingă Berlin. Maf tirziu scoase aBcrliner frec Prcssc“„ cel mal mare organ socialist german, care nu fora tocmai iubit la Lcipzig, unde Liebknecht publica organul oficial, «Volkslaat", mal tirnu, ,Vunuacrl2~. Mișcarea din Berlin avu ca rezultat lupta dintre partizanii lui Lassalle și grupul lut Bebel și Liebknecht. Most Iera acum omul situației, neliind afiliat la nici una din aceste secte. O așa numită mișcare cre.ștină-socîală începuse aici, inainte-mergătoarea de neînlă­ turat a antisemitismului și a conruperel conservatoare a nrișcărel muncitorești. Most răspunse printr’o propagandă hotărit liber-cugctă'toare, printre socialiști, propagandă a cărei neglijare lămurește-n de-ajuns marea putere ce o au facă preoții de tot felini asupra muncitorilor, sub masca socialismului creștin... Pe vremea aceea Eugen Duehring infruntii socialismul Marxist. I se răspunse de Fr. Engels, intr’o serie nesfir-șita de articole, apărute in „Torwacrls* vreme de cip-va ani. Most nu crezu că Marx și Engels spuseseră, asupra Socialismului, cel din urmă cuvînt, și că de-aici înainte nu mal răminea nimănui de cit a învăța pe de rost catechismul acestora, incetind de-a se mal indoi și chiar de-a discuta. Iei văzu iu asta o dogmă. In fața ereziei lui Duehring, neapărat, Iei i.șl păstră ne-, atirnarea mintală, ne admițind ereziea aceasta, de oare­ ce, neapărat, nu iera revoluționară Dar toate astea aretau conducătorilor oficiali, că dinsul nu Iera unul de feliul lor, ce să zică alb ori negru, după porunca lor... Poate ya întreba cine-va, dacă Most nu auzise despre Anarhism în anii aceștia, leu cred curat că nu auzise. Mica revistă, publicată la Berna, 4876—4877, poate să nu li ajuns pănă la dinsul nici cînd. Și prea puținii propagandiști, veniți din Elveția, ca Reinsdorf .și Werner, pare a nu—I fi cu­ noscut pe vremea aceea. Afară de asta Marx, Engels, Liebknecht, Hirsch, și alții, publicaseră cele mal josnice tratate anti-anarhisle, răstălmăcind toate, asa că nu Icra de unde să se cunoască ideile anarhiste. Legea anti-socialistâ din 1878 fu admisă, cînd Most se afla leară-șf m închisoare. După liberare Iei fu izgonit din Berlin rărind lot o dată că pentru ani de zile'nici un cuvmt despre socialism nu mal Iera îngăduit de tinărît dfr vorbit în public, in toată țara. iLtidu! oficii intimpină această lovitură brutală prin faimoasa sa așa numită tactică: ,Taklik‘. Scoase ziare cu nume inofensive ** cari nu cuprindeau nici un riiyfat despre socialism. Dar, de oare-co editorii Vii­ torii și tipografii jșf dobfade.au existenta prin astea totul debita T e!Sf7‘ iel' nU -tr’mîevăr an! ,, , , . ............. v»«u,um cie zuo, feliul zuo, in in leliul acesta, acesta,. en ca parazit -.i al muncitorilor. Most nu ferii dinlrn fera dintre aceștia și uicI fusese vre-o dată. Dinsul merse ■se Ia — Londra, unde VIII. Clubul Comunist al Muncitorilor ------------—> Germani, îl puse in curind in posibilitatea de-a publica mani, ii ziar, care deveni onem °JT ad*vărat'1-a ........................... vTețe?sale* ^Frci- g»lai de 1V4 “re apSr",n mo<l rc- entSa^Ll2CApU-Cairiar,soPaI‘democrat. Scris cu vervă, SK8lC,i ,nlr?'irnbă viguroasă, bogată, Iei Sanâ ’ln f-ermUn °C/le ^Unte in socialistă £frodu« np • mamaJ.cra interzis cu asprime, inse fu rermanl îPC“ at,t.rnaI.muUă ««ruință. Muncitorii germani il iubeau strașnic. Iei are a-șl aminti, in afară revoluționarii din Celelalte țori, in curind orgamil socialdemocrat ajunse un ziar social-nmotafm/mr Se zice ci în.su-sl Knrl Marx lerascirlnt de faimoasa tactică, dc-a mula‘supunere, și iera rnulțănnt de a vedea pe Most ridieîndu-se si vorbind liber. Dar partidul oficial, Liebknecht Bebel, llasendeimr, și alții, tătnuiră între, șnur pentru a găsi leacul tată de creșterea socialismului revoluționar, care-i scotea din lire cu tactica lor. DinșiI denunțară pn Most, că vorbea, tară nici o pedeapsă, dintr un adăpost sigur... Vom vedea in curind cit de sigur Iera adăpostul acesta. La rindul lor iei nu făcură alt-ce-va înteme­ ind ziarul aSocial-dcinocral9, Zurich, 28 Se.ptembre 4879. Acest ziar elvețian, scos de cătră Vollmar, mai tirziu de cătră Eduard Bernstein, fu pus in fața lui «Freiheit». .Și începu o luptă crăcască intre Most cil prietenii săi de-o parte si partidul oficial. Bunul simț, ironica sau humorul neîntrecut și indignarea adevărată a lui Most, făcea un contrast izbitor cu apărarea schiloadă, neputincioasă a ad­ versarilor săi, cari, totu-șl, n’avură a suferi nimic, spri­ jiniți do dorința de pace și liniște a rnajoritățel alegăto­ rilor lor, adversari cari mînueau șurubăriile și fondurile partidului înainte, și cari, ca vechi Marxiști și Lasșallieni, Ierau meșteri in ducerea, pc sub mină, a tuturor mtngelor... De cite ori putea să vorbească in persoană cu munci­ torii, Most aducea orl-unde lumină- Dar polițiea făcea cu neputință agitației! pe Continent, pentru fel. Trebui să părăsască Parisul numai de cit, după discursul ce-l rosti la o întrunire germană de-acolo. Nu putu sta in Elveția, de cil scurta vreme.. Și din Belgiea fu expluzat chiar la sosirea-! acolo. Partidul oficial ținu un congres, m tim­ pul acosta, la Wyden, in Elveția, 1880, care operă așafelîu, in cit Most și delegații ce ar II putut să lic 111 fa­ voarea lui să nu albă sorții să se alic de fală. Așa-cu congresu-1 excomunică, îl excluse . Adevărata rațiune, pentru care Most .și prietenii sal nu putură învinge partidul oficial, care tocmai atunci se aflu in perioada lui cea mal .rea, Iera că ideile lor proprii se aflau intr’o repede evoluție, do la socialismul reyolu 10nar la ce-va foarte apropi.it de anarhism, și ori și cit, a un adevărat anarhism. Această evoluție, care iera destu de limpede pentru Iei, in lipsă de. orî-ce mijloace directe de propagandă, pentru-că numai icl-cole.i, putea pătrimrte, prin contrabandă, cite-un exemplar de-al lui «breiliei această evoluție nu putu fi tacută destul de vădita socia­ liștilor din Germania, cari nu știeau nimic despre ceiera Anarhismul, si nu auziseră, nu citiseră de cit calonmi t Marxiste, in potriva luf Bakunin, și altele de feliul acesta. Anarhismul fu pentru intăea data nienlionat în «Freiiieii». in niște scrisori trimese de A. Reinsdorf, decapitat in ' Halle, care fu >ese membru in Federațioa din Jura. Allim intr’o crînccnă luptă cu dușmanii din jurul lui, Mos putea, tot o dată, să propage idei, cari Ierau cbfar pen dinsul noi. A.șa-că, cea maf mare parte din cetitorii ț “ mani și austriacl nu puteau să mal urmeze înmiite <rul și nu mal găsiră vre-nn interes in Tel. Aceștia 11 1 trebuință de-un partid Social democrat, care șa mu • înainte cu orl-ce preț, și Ierau dezgustați de lași ’ văitorf, dar nu doreau să înainteze atit de departe. că, cu încetul, pe rind, se uniră leară-.șl cu vechiul cira. Un mic număr de oameni, totu-șl, primiră cu etuziasm Anarhismul, și, în Austria, in anii 4882—1881, in* *rr_cc joritate a partidului ii urmă instinctiv, cu toatejia. stța propagandă teoretică fora aproape cu 1}cPutut-a, J. j-’ credeau intr’o revoluție socială apropiata, și C' . ce_ miște poporul prin acte individuale de violența,, ‘ '^0dinid ast-feliu cu aproape zece anî pe. Ravachol și p varăsif săi din Franța Poporul nu i-a urmat, ’ le numărul lor cel mic fu aproape exterminat prin m-i ._ prigoniri de tot feliul, prin lungile condamnări ia soare penata, unit scăpind in Anglia sau America.. Most găsi la Londra niște tovarăși escelențl, c. 1 tară ziarul «Freiheit» cu o hotărire entuziastă. £ _ bun dinlre toy fu j0]m Neve, devotat liroPj$u“J. j fnhiste, fără răgaz, pănă la arestarea sa, in Șop > • • cll căpu in închisoarea germană, din care nu . •• vlaiță. Mal tirziu, in 4880, vino din Paris .. i ru Dave și alții. Rar o mișcare care să aibă a nljnUnc, vleață în propagandă. Totul părea a nieri? rcjz po­ cind guvernul englez veni in aju*or^lU{acînS cu n<Jpu" nind pe Most sub cenzură, lear in i882. 1 r>rent »rotext lință ca «Freiheit» să mal apară la Londra. Drcpi 1 iiflico! plin de duh, Intitulat -In sfirșits, „Endlich“, gjnjl l"‘ îl scrise allind du executarea luî Alexandru pe cai’1’ Rusiei, de cătră comitetul executiv al «Narod'd 11 vLlvc1'. 7'o/joru/ni-. In urma acestui articol, nai”1 : ;ireslat, acuzat că alîț:i la omorul regilor in de ■',oS Asta ^,arl 1881, Nu s,t l‘Oille a nu 11 a")inliti tll,?ll!’>'irea Radicalilor și Socialiștilor, fața de aceasta pri'"ll- .‘a presei: Un ziar englez numit „Frcihcil“, din caro, ^“’i.-irul ȘM’le n«",ere’ ‘,e ll 4 APril Pănft la 45 Juniu, :1U ns mimai de cil la iveală, și vechiul nostru luptător 10 î Uz nd Poale da Poate 0 dare de saniil ,naf plastică F' pe aceste săptămînl furtunoase, de cit aș nutea să o llC!!,!eu din auzite. Pentru darea de samă a procesului ?CJnra «Prigonirea Iul Freiheil» : procesul John Most, fn.lra 1881, 30 pagini, poate li consultată. Broșura aceasta „Sule discursul de apărare rostit de A. M. Sulivan, f V Lord Colendge âsindi pe Most la un an ți jumălalc j numea grea, nimicindu-se, cu chipul acesta, legenda de ilfe cuvihtaro și presă a Engliterel, cu care se făleau 'Șurile engleze. I J p,. vremea Iul Orsim, cînd Palmerston dădu in judepe Simon Bernard, juriul din Londra îl achită. Asta f.14858. CnI ,naI cop'l’W'iȘi refugiațl ai Comunei- numai . Anglia fură admiși. John Most merse Inse la munca silnică, sarcină care nu-î fusese nici o dată impusă in \ustria și Germania, in anii săi de închisoare, ca crimiL| politic- Din timpul acesta procesele tipografilor lui iFreibeit”. di» 1882, a luî Cantwell. și Quinn, din 1894, lui V. Bourtzoll'din 1897, și a tovarășilor Italieni de la tlnsurrczionc^, din 1905, risipiră și cele din urmă rămăqll ale frumoasei legende, despre libertatea engleză. '‘întemnițarea lui Most, care dură din April 1881 pănă-n Octombre 1881, nu întrerupse nici cum publicarea regulată a Iul «breiheit», de cătră tovarăși' săi și alții, a căror ' nume ablea cu greu ajunse la cunoștința publicului, după cum n'o întrerupse nici anii petrecuțl in închisorile Aniericm. Mai mult, iei izbutea pururea să rămie cel mal de samă colaborator al ziarului, trecindu-șf articolele, pe furiș, printre gratiile Inchisoarol.. Most Iera un om experimen­ tat, ca să zicem așa, in ale viețef de închisoare, ținindu-șl spiritul ridicat, și înlăturind decăderea fizică prin gim­ nastică și exerciții mintale. Cu mijlocul acesta Iei părăsea închisoarea in deplină putere și imediat iși lua locul lui la tribună și în birourile de editură. Intre 1881, 4882, Anarhismul făcu progrese noi în «Freilifiit» Dar, in 4883, niște prigoniri noi împinse devota­ mentul hotarit a! editorilor lui «Freiheit» la cele din urmă margon". Pricina prigonirel din April 4882, fu un articol circ aproba omorîrea lui Cavendish și Burke, in PhoenixParks uin Dublin Do astă datii editorii ziarului, Schwelm și MitIou, fură osindiți la lungi pedepse de muncă silnică. I’ulițica ergleză văzind inse că numai prin stinjinirea for­ malităților «legale», nu putea să omoare ziarul, recurse la măsuri arbitarp, amenințind cu arestarea pe toți cel cy vor lua vre-o parte la tipărirea și distribuirea unor edilii noi din «Freiheit». După ce se ținu p,-ept luni de zile la nciuunărate neajunsuri, se prezentă de la sine, iu cele din jrmă, prilejul de a se tipări ziarul la SchaIRiaussen, in hlvsția Și prin mijlocirea lui Stcllmacher, un anarhist pre fiMpinzurat la Viena, in 4884, lucrul acesta se și aduse ,a îndeplinire, in vara anului 1882. Faptul că-n tratativele ^vri avură loc, ale căror amănunte grupul din Londra nu putea, firește, să le reguleze din depărtare, a luat parte un •‘divid din Elveția, pe cari social-democrațil germani Poriră, cu cinci ani mal in urmă, că fusese spion P°uțienosc, faptul acesta slujește și a-zt drent temoiu isziar | °p .sjocji^~<^cn,ocraVi afirme că «Freilieito Iera un ^ost părăsi închisoarea, in toamna anului 4882, a'S C®1 rnaf l'icru ce-l putea face in împrejurările rS|ircî îel l”‘'"‘i invitarea Iul Jnstus Schwab șia toval'ior germani din New-York, de-a merge in America, și j’pțca «Freiheit» la New-York. CA aceasta măsură vreP meu deveni permanenta, Ieste tragodica vicțel lui Most. U10-.M “c‘' -1?1 crc,l încă mulți ani după aceea, poate pană la iatn-, ^ost nn credea nici de cum că nu avea să se v^rcil la adevăratul lui cimp de activitate, in buropa. țion î':'?rca ^rialista curat Americană, din cpowi lutnrnaNiirm, lera aproape stinsă in cel dintal ani după 488 . (icurr.ita 9'?CilS° 1?’"n California prindeau a se tace noi .^ȘcarikT germană fusese discreditata prin gălăhicrp'ijl’.^Hterîe a lui Sorgo și alții, căror Rari Marx «âî (|i,*‘Hlse Briju celor ce maf rămăseseră din ufinașu 111 Internațională. Expulzările germane de socialiști, 97 din 4878 și 1879, aduseră o mulțime de social-democrațl in Statele-Uniunel, cari alcătuiri ’o mulțime de societăți locale. In cele maf multe cazuri in se toate astea se dezbi­ nară din pricina deosebirilor dintre «Freiheit» și parti­ dul oficial. Socialiștii din Chicago, ca A. Spies, editorul luf tArbcitcr-Zeitnngb și alții, din cel uciși In Noemhro 1887, precum și mulți din Now-York, ca Justus Schwab, și alții, luară partea lui «Freiheit». Așa-Cfi Most descălecâ, in sfirșit, pe un teren destul de pregătit... Pe chjd 80 afla In Austria'și Germania, arătările iul la tribună Ierau puține și la rari intervale, de oare-ce fie-care discurs dueba de obicctfu la farmecul unei închi­ sori. In timpul stărel sale la Londra, între 1879—1880, o mare parte din timp îl Iera rîpită de polemici, de chestilpersonale, de încăerarl înverșunate cu niște adversari Ine dîrjiți. In America, in cel dintăl ani, dinsul se bucură de libertatea cuvintulul, în marile sale călătorii, în calitate di conferențiar. Fu in atingere cu o mulțime de camarazi, ș, avea motive să creadă înlr’o mișcare plină de speranțe care avea de acuma să crească. La început totul mergea bine; Convențiea din Pittsburg, din toamna anului 4883, alcătui o federație a grupărilor aflătoare, «Asociațiea in­ ternațională a populației muncitoare», adoptând un pro­ gram alcătuit <le Most. Mișcarea din Chicago progresă iute, și «Alarma» luî Pacson, puse din nou pe englejl in oriși­ care, de asta dală înlr’o mișcare cu caracter revoluționar și anarhist. Pentru iulăea dată iși formulează acuma și Most ideile sale asupra Anarhismului, intr’o serie de ar­ ticole, cari fură tipărite apoi Intr’o broșură cu titlul: „Societatea liberă*. Anii de după 1880, ca și cel de după 1870 și 1890, fură o perioadă de creșterea agitației și acțiune! anarhiste, pănă putere;! brutală, această armă armă* de înaltă inteligentă înteii^ență cind jiuterea a societaței modeme, ca și a celei primitive, reprimă sau —* -o a....s reduse încă dată numărul ----------------------------------curagids dar mic al celor ce se ridicaseră pentru libertate. Dar, cum nici cînd o idee n a Fost zdrobită prin reprimare, si nici un progres n’a fost dobindit, de cit trecind peste grămezi de stăvili bru­ tale și idioate, toate loviturile țimpuril nu fură de cit niște intimplări de neînlăturat și niște trepte de propă­ șire... Guvernele, Francez și Elvețian, credeau că vor ni­ mici anarhismul, in cel dintăl ani de după 1880 : prin izgo­ nirea anarhiștilor din Elveția, tacind cu neputință publi­ carea Iul uRenoltet la Geneva; la Lyon, prin suprimarea gazetelor anarhiste și prin închiderea anarhiștilor, ca Kropoktia și alțb‘. Adevărata urmare a acestei prigoniri inse, fu că «Revolte» fu strămutat cu îndrăzneală chiar la Paris. Din acest centru fel făcu ca Anarhismul să se în­ rădăcineze cu mult mal puternic in Franța, de cum ar fi putut să se facă prin propaganda de la Geneva. «Freibeit», care nu mal Icra iii stare să trăească la Londra, după ce trecură anii celei dintăl infierbintărl, fu alungat in Ame­ rica, unde propăși o mulțime de anî... In Austria, de la 1880 încoace, întreg partidul german și bohem, in afară de-o mică clică, fu de. partea lui Most, și evoluă spre Annrhism, cu toate cil ziarele acestui partid, „Zakunft*, «Viitorul», și altele, anevoe puteau să tipărească un rind despre acest subiect, care să nu fiu coillîscat sau șters de cenzură. De alt-feliu soarta celor ce-ar 11 răspiudît ziarele lui Most, Iera zccc anî și chiar mal mult de încliisoare penală. Asta duse la un șir de acte de violență, pănă ce, in 1884, o represiune, nimici, in Ausiro-Ungaria, pentru maf mulți anî, orl-ce manifestare fățișă de propagandă... In Germania, prietenii luî Most fură urmăriți pănă la atita, de cătră poliție social-democrație, în cit nu puteau să-și pue nicăirea piciorul. Aicî au pierit de asemeni cițl-va din cel mal buni, in urma unor incăerărl violente: Reinsdorf si alții. . Cît-va timp refugîațil din Germania’ și Austria roiră spre. Elveția, dar prigonirile și numeroasele expulzări, dintre 1883—1884, nimiciră acest nou centru de propagandă.. Ast-feliu, răndneau numai Londra și Ame­ rica de Nord, unde ziarul lui Most putea fi susținut pe față de abonați: pretutindeni aiurea trebueasă circule ca o foae. secretă, cu mațe, risc personal. Pro cit mi se pare mie, apogeul lui «Freiheitn fu Intre anii i88a -1885. In timpul acesta iera, cu adevărat, o cetire înălțătoare. Most, pururea vesel, pururea plin de curaj, In timpul acesta, lovea puternic. Apoi vine timpul decepției. Așa zisa «libertate» americană, de-o dată Ișl lepădă mascat infamele orori ale vlnătoareî de slnge anarhist, din Chicago, avură loc, la 1886-1885. Pe de altă �98 REVISTA IDEK1 REVISTA IDEE! parte neînțelegeri interne paralizară mișcarea... independenți, cari la 1890 părăsiră partidul oficial Voiu vorbi mai întâi despre aceste din urmă. primiră anarhismul și Începură a Înlocui Anarhismul lui Most, după cum se afla expus în german, taina, prin o propagandă pe față, la Berlin, de In tntăea ediție a Jucrărel sale «Societatea liberă», 1891. Most primi bine această veste, și <Autono­ iera cu totul făcut de-acasu, preconceput: Iera un mia»- își Încetă publicarea. Din vremea asta îul ieliu de socialism federalist, abiea puțin alt-ee-va. rîurirea lui «Freiheiț» se mărgini la Germanii din De alt-feliu cu greu putea iei cunoaște pe-atuncca Statele-Unite. adevărata literatură anarhistă, care nu^ iera atlt Dar, în Statele Unite, tragediea din Chicago H de lesne de căpătat po-atuncea, ca a-zi. Unii a- nimici lui Most toate iluziile. Cit se atinge de narhișli germani, ca Rinke, cari trăiseră în Elveția, Most, cu greu avu vre-o dată iluzii despre Ame­ ca membri al Federației Jurașiene, și cari urmăriră ricani. Puterea lor mecanică ieste într’adevăr de-aproape dezvălirea anarhismului comunist, în, imensă: Sau Francisco se va reclădi mai înainte «Revoltă», priveau desigur cam cu mirare la co­ de-a fi măturată cenușa de pe aleele Neapolulul. munismul autoritar al lui Most, din 1882—1883. Dar vînătoarea după dolari absoarbe toate facul­ Ce bine-ar fi fost dacă aceștia ar fi avut răbdarea , tățile Acest imens continent, ale cărui ca să deschidă, pe-o cale liniștită, ochii lui Most., izvoarecelelalte. naturale slnt incalculabile, după strălucita Pentru-că acesta-și schimbă, încetul cu încetul, lupta pentru neatîrnare, ajuns în mînele liberilor vederile, și închegă anarhismul-comunist, pe deplin, cetățeni de atunci, ieste a-zi sub controlul trustu­ de îndată ce-l cunoscu, într’adevăr, din izvoarele rilor și al milionarilor, ajutați de presa cea mai sale. Dar iei fâcură, din cunoștința lor superioară, josnică dc pe lume și de floarea cea mai înaltă a un mijloc de corijare și imputare. Temperamentul religios. Civilizațiea ieste acolea numai lui Most Iera prea anarhist înse, pentru a suferi șantajului suprafață, numai la piele, libertatea un moft, asemenea înfruntare. Mai mult, pe vremea aceea la simțirile omenești cu totul, după cum ne-o iei avea dreptul sa creadă, că această polemică arată, pănă iu ziualipsesc de a-zi, linșajul negrilor, le­ teoretică nu Iera de cit un pretext, nu Iera de cît gile în contra imigrației, incidentul cu Gorki, și forma exterioară a unei intrigi mai adinei în po­ altele, și altele. Mișcarea muncitorească triva înrlurirel sale din Germania și Austria. totdeauna de această dispoziție obșteascăaa suferit ­ Pentru-că, la i884> cea mai mare parte din refu- telor: trade-uniunile cari propășesc, nu se maispiri glngiații din Austria, expulzați din Elveția, venind desc la solidaritate, ci de a stabili monopoluri, în la Londră, se adunară în jurul lui Joseph Peukert, favoarea lor proprie: conducătorii muncitori, aun anarhist Austriac, editorul lui «Zukunfl» și junși, se folosesc adesea de pozițiea lor,, precum conducătorul necontestat al rpînvierei revoluți­ fac politicianii de meserie, și acțiunea lor, lu onare din Austria, din anii 1882 —1884- Alungat olupta muncitorească, nu ie de cit un mijloc spre la Londra, înconjurat de prietenii și admiratorii înaintarea lor la mal mare. . In zilele sosirel lui săi, deprins cu puterea, cu dominarea, ca să zicem Most în America, în fruntea mișcărilor unioniste așa, din anii petrecuțl în Austria, iei ajunse ri­ și socialiste, ierau al de Powderleys și al de Van valul, vrăjmașul lui Most. Și în loc să gâsască o Pattens : leată unde ajunseseră astea. Most, care calc ca să conlucreze cu Most, iei își puse ca țintă ca să-l zdrobească, să-i lee locul. Prestigiul sau cu tot feliul său cinic de vorbă, de care se lăsa trecerea ce o avea la Austriac!, precum și cunoș­ adesea tivit, icra un idealist german, din zilele tințele toeretice mai depline asupra anarhismului, cele vechi, a căror urmă a dispărut acum • din pe cari iei, Rinke și alții le dobîndira în Franța Germania, se scîrbi de cele ce văzu în America. și în Elveția, îl slujiră peutru asemenea scop. In De obiceiu, cel ce vin dintr’o țara în care mare împrejurările astea, în 1884—1886, apare din nou parte din muncă și din lupta politică ieste «Der Rebeli», urmat de«Die Automie», 1886—1892. întrebuințată pentru a dobîndi libertatea cuvînNegreșit, prin ajutorul traducerel lui Kropotkin și a tului, libertatea deplină de asociație, și altele, pun altor broșuri și articole, se făcu ca anarhismul prea maro preț, pe asemenea factori, și cred că-n comunist să fie cunoscut mai bine. Dar Peukert Anglia sau Statele-Unite, unde libertățile astea și prietenii săi nu știeau să scrie: câractrristica slnt dobîndite, Iele slnt necontenit folosite, do toți, lor icra obscuritatea și o desăvîrșită lipsă de hu­ până la cele mai depărtate margini, pentru pro­ mor: verva, ironiea, bunul simt, veseliea neîn­ paganda revoluționară, pănă ce poporul se ridică duplecata, cu cari iera înzestrat Most, lor le lipseau la acțiune. In realitate capitalul hotărăște și acolea rUft0.tUr *- , că.?,’ar fi intervenit aceștia, dacă n’ar așa, ca aceste frumoase libertăți să fie scrise în fi fost iei la mijloc, cine știe dacă, în cei dintâi litere de aur în cărțile Constituției, dar iele nu am de după 1890, clnd anarhismul fu propu^S. în trebuie folosite nici de cum de popor, sub, peîn­ deaps Germania, pentru întaea dată, chiar propagat prm publi psa de închidere, spînzurare, ca^ și în țările cații aparute în țara, ca «Der Socialist» din Ber- despotice. Așa-că adevăratele greutăți ale mișcă­ mHInrnJ M°St nar fi ^Sit rilor poporului sînt acelea-șl în ori-ce țară. Șl d “ IUR„° fr.te raa* directă în această Most, care se convinse de asemenea lucru, prin noua mișcare puțind sa se întoarcă în Europa, sine, prin cele ce îndură la Londra, se convinse pururea La fost Iui cu mult mai aproapele și mai mult prin cele co îndură nu tîrziu în Sta­ cit America. Ori-cum, opozițiea aceasta, din Lon- tele-Unite. . ^J“potr?vra 1U* forma cea mul Dacă în Mal 1886, pe timpul întrunire! de la nil Ș1 P"CIDa draiueî a carei victimă Haymarket, s’ar li aflat unde-va în Illinois, l^o»t iu cel mal sincer prieten al Iui Most, și cel mai ar fi fost spinzurat, ca Spies, Parsons și tovărășii lor. Din întîmplare, pe vremea aceea, ținînd o Belgia la 1887, extrădat Germaniei, și mort în conferință la New-York, un reportaj mincinos d închisoare, peste nouă ani. Urmarea arestărel Iui ' presă, de la conferința aceea, susținut de martudiscreditat în cel mai mire riea unor ziariști ini șei, sluji spre a-1 tn?p ’ Stpnîr1? ?Cu,ri U1 ¥ost 91 a P^etenilor săi, că pri- pentru un an, în închisoarea New-Yorkulul. alte cîte-va prilejuri, Iei fu trimes în aceea-șl chisoare din nou, pentru cea din urmă oara, prilejul morței lui Mc. Kindley. Ori de clte' 01 faptă revoluționară se , săvîrșea în Statele-un , nara tn bine, latru-cît acea parte a socialiștilor presa din New-York cerea închiderea sau sp răcea lui Most, și pretextul pentru o perse I i - ‘iera foarte degrabă găsit. Cu toate astea bă.uî bărbat nu-1 păsa, iei privea toate cu sînge trlDUnHStrîndu-șî seninătatea până în cele din urmă. re<f6’de jelit că această purtare rușinoasa din tea masei Americanilor, și impresiea nefavo^Yilă ce-o avu din partea mișcărei generale munr?17)1.eșli, făcu pe Most a scăpa din vedere singu1 factor mîntuitor din vieața americană, ființarU uUul mare număr de oameni și de femei licari lucrează pentru ideile lor, prin pilde • nrin discuții serioase. Aceștia-s acei ce au în^nut mișcat ea aboliționiste, anti-sclavagistă, cea AjQtăl mișcare anarhistă, și o mulțime de alte mișcări de progres. Most, născut agitator, n’avea răbdare pentru procedeurile lor, cari implicau un rad. oare-care de toleranță față de adversari, pe clnd pornirea-I firească iera de a lovi cu putere, pe aceea iei a și remaș răzlețit de elementele pro­ gresive americane, cari se strădănuesc de-a con­ vinge pe individ, de-a lucra pentru sine, pe soco­ teala sa, pe cînd Iei lupta ca să ridice masele pentru a distruge starea aflătoare. Totu-și, trebuește de spus, vina n’a fost cu totul dc partea lui Most, pentru-că acești americani n’au făcut nimic pentru a se întîlni cu Iei în idei. Din potrivă, iei au fă­ cut mai rău, dovadă articolele din «Liberty». Most fu în contrazicere cu mulți oameni simpa­ tizați de mulțime, dar, afara de cîte-va cazuri, pă­ rerea sa, de obiceiii, după o trecere oare-care de vreme, iera îndreptățită de fapte. Lui îi ierau binevenite toate încercările proprii, ale propagan­ dei americane, ca bună-oară turneul cel dintâi plin America a lui John Turner... Ieste mișcător sâ cetești cum l’a bucurat pe ici vizita personală a lui P. Kropotkin. Și regretăm cu toții că dln­ sul n’a mai avut prilejul de a vizita Europa din nou... Dlnsul făcu o mulțime dc turneuri dc conferinți prin întreaga Americă. Și «Freiheiț» fu publicul regulat pănă la moartea sa... In 1886—1887 dlnsul trebui să emigreze la Ncw-Iersey. După 1890 merse pentru scurt timp la Rokester. N. Y., , unde scoase o gazetă germană zilnică. In curînd înse iei se convinse câ un ziar zilnic ie o afacere de bani și nu poate să fie ziar de propagandă... Tot restul timpului «Freiheiț» a fost publicat la New-York. Dimpreună cu «Revolte», «Temps Nouveaux», născut și iei în 1879, cu «Libertatea» lui Tueker, 1881, cu «Worker’s Freind», i885, și cu cFreedom», 1886, «B’reiheit» fu unul din cele mai vechi ziare anarhiste. Most Io autorul clntecelor socialiste, cari încă și a-zi slnt populare în Germania și Austria. Se zice că dinsul iera loarte mișcător, ca ,actor. în «Țesătorii» și alte piese. Și clnd se apuca să istorisască din vieața-i din tinerețe, sau să scrie despre subiecte m«i puțin abstracte, în „Fieiheit", darul poetic nu i sc putea tăgădui de loc. Broșu­ rile sale slnt numeroase: «Holera deistă și ciuma religioasă a omului» a fost traausă în mai multe limbi. In materie dc religie iei a fost, de la în­ ceput pănă la sfîrșit, fără de nici un compromis, «teist și materialist, călclnd în picioare toate pre­ făcătoriile moderne, cari pe o cale piezișă întorc 1« robiea religioasă a minței. Opera vieței^ salehu poate fi socotită, apreciată, dacă ne uităm la broșurile sale, Inse ne' stă în față în cele 27 dc volume ale lui «Freiheiț». Glnd-va, vre-o cîte-va Volume de articole, bine alese, îl vor face mai bine mal mult cunoscut de cît a fost în anii din. urmă. Cit se atinge de «Ereihei1», care a plecat în Ajuerica ca uu ziar refugiat, dacă i-a fost cu pu^ță să dăinuiască, cu toate că mulți din susți­ nătorii lui de la început l’au părăsit, s’au retras, prea intransigent pentru a clșliga popularitatea 00 locală a Americanilor, se datorește lui Most și prietenilor săi, cari au avut de luptat greu, pen­ tru a putea ținea la o laltâ, pe cei cari au avut a-i da vieață, vreme de-atlția ani. Și, față cu moar­ tea prea timpurie a lui Most, pentru mine i-o mlnglere, că dlnsul s’a stins Înaintea lui «Freiheil», că opera viețel sale nu a murit lnaintea-I. Inlr’adevăr moartea la abiea 60 de ani, Ieste prea timpurie, pentru un tovarăș de-o stăruință neclintită in năzuințl, de-un bun simț remarca­ bil, Înzestrat cu facultăți intelectuale reale, de nn humor, de-o săninătate neîntrecuta, de sama că­ rui nu avem mulți de pierdut... Dr. M, Nettlau. Din Englezește, de Gr. Goilav. CARTEA-I BUNĂ DE LEAC 5-1 Aprop'iindu-se cineva de dânsul,11 opri in drum: — Carte vinzi ? — Carte. — De ce-i bună cartea ? — De leac, ea lecuește prostia. Așa răspunse, dar mintos, vânzătorul ce stâ lângă o măglă de marfă, așteptând ca cel care îi vorbii să cumpere carte’ Spre mirarea lui, Insă, văzu că omul tăcu haz de vorba-i sănă­ toasă și ’l auzi spuind șiret că de așa leac dânsul n’avea nevoie. Adică, cum ? suferii* el de prostie, ca să-și cumpere tămăd *? Să vândă altora.. căci lnm^a-i mare... câți proști nu se allau în eal... Omul, după această împotrivire, surâse muș.cător ; el se uită în sine-și, în sufletul său în mintea sa, se privi pe toate părțile și se cân­ tări în tot felul, apoi conchise izbâmjitor: — ne­ gustorul ăsta nu știe ce spune, ca să-mi vorbească astfel; nu-s eu destul de învățat, — de florile mărului urmat-am eu la școală?—îndemânatec sunt, îmi ■ fac treburile, negoțul merge strună, am starea mea... și-s de viță... Eră deci «omi», "întreg la minte, și la suflet plin. Mucalit, bucherul șmecher, după ce-și supse zgomotos mustața, întrebă: — Oare prostia se lecuiește ? — Incercarea-i cu folos, răspunse cărturarul. La așa îndemnare, omul nu clinti, fericit de întrebarea lui, dar nepricepând răspunsul vân­ zătorului. §-II Dar iatâ că, vorbind împreună, pe când se pregătiau să încrucișeze tăișurile altor vorbe, un nepoftit se ivi, aprpape de ei, îndemnându-se să afle și dânsul pe ce sens se ciorovăiau aceia. Cam ’ pocâltit la trup, noul venit își descoperise capul, ce era chelbășit ca o tivgă, și asculta convorbirea; de-o-daliî, ațâțat de ce auzise, se râțoi cu spuse nccălite: -- lan ascultă, nene, noi nu suntem proști... n’avem nevoie ile carte... Ca-s mulți proști’ pe lume, e adevărat, dar uu noi, ci caută-i aiurea; grădina lui Dumnezeu e mare... - Așa-i, apăsă celalț, dumnealui, are dreptate... noi nu suntem proști. t Ei se apropiâra instinctiv, simpatic, precum bou de bou se apropie, recunoscuudu-se frați si / \ �400 REVISTA IDEEI pe mutește sprijinindu-se, iar cum erau acujna doi la răspuns Ij se părură că erau rnai tari de cât vânzătorul, mai tari la minte. Și-si făceau c.u ochiți, și-,și dădeau coate,-și zâmbiau pe sub mustață, pe când negustorul, ’viselnic, își rătăciâ privirile pe satirul întins al cerului. Licăriau în vederea lui depărtate vedenii... §-ni Un al treilea om veni și se informă. Oh ! ce râset gâlgâitor, scos din pântecoasa lui ființă, răsună, de deșteptă pe cărturar. Gureș ca o vâjiitoare, acela hu mai ostenii protestând nebărduit în contra celor auzite. — E o adevărată ocară, ce ni se aduce, zicea dânsul. Să ne facă proști de pomană!... Uitatute-ai la noi, omule? Avem noi mutră de oameni proști? Noi suntem crescuți, și bine crescuți în legile familiei și apoi suntem cu vază, nu der­ bedei.., Dacă aî carte de dat, apoi caută în altă parte, căci e atâta prostime în omenire. Vânzătorul se rezemă de teancul de cărți și se puse, a grăi: — Fala omului e deșartă; ai descrisj un cerc cu vorbele și n’ai înțeles că cercul e gol... ; Și gâștele gâgâiesc, cânți le sperii... Surâd câte-și-trei; iar imul zise : — Vere, proști sunt cu duiumul, nai decât să pui mâna în grămadă și să nimerești... dar noi... tocmai noi?l... — Doamne păzește 1 răspunse un altul. § - IV Insa vorba lor vie și râsul cel nepotolit ade­ meniră pe al ți inși, din care pricină grupul se făcu din zece; și-aceștiaaflând neînțelegerea șe îndârjiră răutăcios, de oare ce spusele învățate îi ardeau la inimă, (în colțul un<le locuiește tru­ fia oarbă), și cu privirile amenințau înăsprit pe vânzător. Cum de îndrăzniâ dânsul sii-i facă ne­ ghiobi, așa, pe cântate ji prin cuvinte al căror înțeles erâ acoperit, dar străveziu cu toate astea ? Ii cunoștea el oare? De unde ? Fie-care vietuiâ întro cută depărtată a omenirei și lumea din iuru-le îi socotiâ tare iscusiți, nespus de dospiți la minte, iar el nu erâ din acea lume; de alta parte dânșii știau că mai presus de cât multi dm semenii lor se ridicau, și pe lângă asta mâi știau ca în adâncul sufletului lor trăia bios eredința că nici o asemănare nu se pomenia între ei și restul multmiei, atât de înflorită li se ivea nmnit- °fi’ de P^V03 H se părea duhul care umplea fîința-le neîntrecută. — Neîndoios, noi nu suntem prosti; sunt atația proști în lume 1... ’ 5 du^Y^ V°rhiaU aStfGl dintru-allate> neștiin—V ^pAUt!5rea4Eon’ însutindu-se, și sbuciumarea ei era răzvrătitoare, cerând seamă celui de cuS senhide aimC’ Ocărască nePoftit, din pî — Ce vă zic eu ? Cartea lecuiește prostia. Dar noi nu suntem prosti. îi trebuie omului să învețe, spre a se îmi • ininloște. Iar voi, buolieri Aepricepuți, alungau euftra și traiți in neștiința... ” i1 Se făcu .mișcare printre ei, mai întâi susuilor a lene, ca de mirare, apoi mai întețit, culntrâ bări clare ce umblau din gura în gură, trecând prin auzuri, ca să liniștească conștiințele. Acele1 întrebări erau scurte :«Suntem noi neștiutori,cum zice el ?... Nu știm noi ceti ? Oare nu furăm noi la scoale și ce carte să mai citim, după cele dG școală ? OÎi ! noi știm ceti, noi cunoaștem traiul pe care-1 câștigăm, noi ne înțelegem pe limba noastră ; ce ne mai trebuie nouă altă învăță­ tură !...i> Și se liniști sufletul mulțimei, speriat Ingrijat de frișcuita vorbire a vânzătorului* atunci răsună o voce din mulțime : — Du-te de lecuiește prostia aiurea, printre noi nu-i urmă de prost. Ș - VI Cât putii vedea omul cu ochii, se mări pe urmă lumea, de se îmbâcsi întinderea, acoperind câmpiile cele vaste și primitoare, puzderie de lume, ce-ai li crezut că de prin toate unghiurile pământului eșise și venise în horbă acolo ca să afle cele întâmplate. EUj în negreala-i oceanică, se prinse cruciș din zări și, adunată prietenește^ însuflețită de-o‘singură mișcare, iar de un gâncî la fel bătută, dânsa se făcea talaz de mânie străfulgerând de nemulțumire la aflarea batjocurei ce-o lovia. Si erâ, în dânsa, omenirea adevărată cu toată pestrițeaJa-i pe care o știm. Împărații cu alaiul curților lor, regi și prinți, boeri alături de negustori, stăpânii și slugile, omul de frunte cot la cot cu cel de rând, de nu se mai alegea cine erâ cu carte și cine nu, nici galon nu se mai observa, nici titlu, nici avere, săracul înfră­ țit de bogat, — femei ca și bărbați, în toate vârstele: uncheși, vârstnici", flăcăi,’fete, copii. Urlau vocile ei mii de mii, cum urlă valurile deslunțuite ale mărei pe timp de vijelie. Și cu­ prinsul era un iad în clocotire. De la un țărm îa altul ale omenirei huruia un singur sens*, un fraz dureros dar cu mânie : «Nu suntem noi proști, ci alții... alții.» Fie-care strigându-1, liecarea runcâhdu-1, și val după val îl aducea vijelios la urechile vânzătorului, care, rămas neclintit, înfruntă sbaterile deșuchiatei ... Y furtuni f • și • fulgerele . ochllor ce scanteiau de departe și ardeau de aproape. El văzu atunci crescând în juru-i ura și răz­ bunarea, urcate pe aripile nătângei trufii; ima­ ginea deșertăciunei răsări, luminată, din făgașul omenirei.’ Pretențios și nestrămutat, se ridica numai îngâmfare. *Și el trebui să plece, în graba, vânteș, căci din urniă-1 ajungea torent omenesc, bulbucător, puhoi negru de urgie, ce cată sa-1 copleșească sub apele-i desnădăjduite și turburi. In ‘drum, el precugetă: — Adevărat prost sunt eu, căci, le dau carte de cari n’au trebuință. Th. Cornel. _ _ 1 •1 - . • 3 1 1 . • î Din prețiosul volum „Mcntalia". In depozit și la Redacțiea noastră. Atragem in deosebi atențiea cetitorilor noștri asyp™ bibliografiei «Revistei Ideef», publicată in ultimul n De nctrecut tu vederea. Tipografia «JUBILEU», Strada Academiei, No. 19, București. — G 4631. 1909- REVISTA IDEEI 8- București Strada Turturelelor, 35. IN MEMORIEfl LUI FERRER CAPUL HIDREI... jferrei* a fost împușcat. Conform sau neconfurm legilor spaniole, destul că faptul a provo­ cat o atît de mare surescitare si depresiune Corală, în- cit chiar cei mal netulburați oameni si mal deprinși cu calamitățile omenești nu au putut să-și stapinească înfiorarea ce i-â cuprins. Acest fapt monstruos a provocat o reacție pană si In mintalitatea celor ce l’au îngăduit, săvîrșit, pilnă și in mintalitatea celor ce nu și-au pus toată stăruința, potrivit autoritățel lor precum­ pănitoare, a-1 ocoli. Papa, se zice că și-a în­ depărtat sau și-a admonestat reprezentantul, care u’a ținut samă să intervie la Curtea Spaniolă, destiil de prompt... Regele Spaniei, deplînge că guvernul tarei sale n’a ținut samă de mijlocirea cruțătoarc* ce i-a făcut...’ Insu-șl acest guvern, pare să-și reprobe cruzimea, fiind-că, cu un mo­ ment mai tîrziu, a găsit cu cale să părăsască puterea, indiferent dacă a fost sau* nu silit la aceasta și de oprobiul obștesc. Să nu vorbim de ipocrizie, de diplomație sau de șărlatanie, cum s’ar chlema, cari negreșit pot să și albă loc. Știm cu toții remușcarea’ care cuprinde pe cel ce-a săvîrșit, direct sau indirect, an fapt odios, pe care un moment de uitare nu-1 Îndreptățește, lear reculegerea nici într’un.chip nu-1 leaftă, orl-cari ar fi fost mobilele lui. Simțul ădînc omenesc, de altminteri, în fațajertfei, nu vrea să știe de nici un soia de mobile, în fața jerfel pe care nu o poate de cît deplînge. Rar ’le tot, și numai cînd molima nebuniei perzistă, putem vedea pe-un sacrificator înverșunîndu-se ’• ^antînd pe cadavrul sacrificat... Cazul Ieste vuf uo dată. Acest simț individual si uuicuuv colectiv tot îngrijirea xprizonieriudlhc omenesc poruncește ____L — --1 "ugiuitGrildr °r rînițl în lupte, poruncește schingiuitorilor ^‘Șl .să toarne balsem pe rănile ce le-au le-au făcut făcut călar lei, să lecuească rănile astea, ca un felin ?e. despovorare, ca un felin de pardon. Se in: , oe> in fața unul lucru ireparabil, rămîne nuia hemîngfere. 't‘fiacă îescălîeSte ’?a’ CUm S® face face că c:'1. fapte fapt'i ce c.e răsse?’ Ieste asa, cum se se durerea, ce-atrag compătimirea obșteasca, nelm!.tn?Cinecurmatî Cum se face Cil 0am<rn j ‘l‘PȘil.1 de Însușiri omenești, eu osebire cind putere, săvîrșesc atitea cruzimi, pe cari Fan! ?rettiectiteazâ Și 1® săvîrșesc cu sistemă ? de cu P°ate avea altă lămurire, mai buna, unei atingeri și care nu știe de nici o cruțare. Puterea, într’adevăr, determină, la cel chle'matl so reprezinte, o mentalitate aparte, o mentali­ tate care se înstrăinează de logica în de obște admisă. Un orn investit cu putere, comandă, dintr’o rațiune «superioară» poate, rațiune inse c?^e.nu' tlne nici 0 saniă de relațiile/ de nece­ sitățile noastre imperioase, care nu ține nici o samă de reciprocitate... Cînd rațiunea «supe­ rioară » lipsește, faptele jignitoare’nu pot fi puse de cit pe sama unei atmosfere influențătoare nesănătoase, care Ie tot un atribut al puterel Ca dovadă '‘că mintalitatea puterel Ieste o men­ talitate aparte, avem faptul c’aceia-șl oameni, cari aveau un criteriu statornic asupra viețel și evenimentelor sociale, acest criteriu și-1 schimba în timpul dăinuire! lor la putere, ‘pentru a-1 adopta leară-și, după cădere... Să lăsam pe ne­ norocitul de subaltern, pe nenorocita de brută, care protestează, se tînguește pe toate cărările de nedreptățile ce îndură, cît timp nu a ajuns o uneltă a stăpînirel, nedreptăți la cari contribue apoi cu prisos, și de cari leară-șl Ie adus a se plînge... Omul superior, cultivat, ajuns la putere, se poartă ca și subalternul, la felin. Multt își aduc aminte de acele celebre schimbări la față, cari, din punctul de vedere al consecvenței, sînt o pată neștearsă, sînt cea mal mare rușine pentru cel ce le-au săvîrșit. Ce felin se poartă Clemenceau, acest titan, vestejitor al nedreptățel, ajuns la putere ? Ce feliu poartă acel integri bărbați de la noi, ajunși «bărbați de stat», ajunși Miniștri ? Care Ie judecata unor cugetători, nu de rînd, chiar asupra acelora-șl împrejurări, din moment ce plutesc în atmosfera puterel? Ceea-ce are în sine și mal nesăbuit instituirea puterel, în afară de pervertirea mentalitățel celor ce-o reprezintă, Ie că pulverizază răspunderea, cu osebire pentru faptele grave, răspundere care ar deștepta prevederea și ar face ca asemenea fapte "să nu se mal repete... Ferrer a fost îm­ pușcat: -fapta are o răspundere mare. Cel ce l’au denunțat și Van prins, n’au nici o vina: Iei Sju^^tf'nde°IiremaiLl«’au nici o vină, j>au destinat «judecățen.. Cei ce fau judecat, la rîndul lor, ce vină să atbăî Ierau ................ BEV1STA IDEEI 10 NUMERE, 5 LEI Abonamentele se trimet prin mandat: De notat noua noastră adresă: 35, Strada Turturelelor, -Bucureșt-ș �102 REVISTA IDEEl EXECUTAREA LUI FERRER învestit! cu asemenea rol si sau condus după certe texte de legi. Cel ce puteau face, ca cru­ zimea să nu se petreacă, s’au gîndit, au mijlo­ Vrea să zică sîutcm aproape în plin veac ni cit chiar pentru asemenea lucru, Inse mijloci­ XX-lea și șiragul martirilor, prinlr’o moarte bar torii lor, crezînd poate că nu-1 aveau tocmai la bară, crudă și brutală, încă nu s’a isprăvit: Fran inimă, au lăsat ca faptul să se petreacă... \om cisc Ferrer, vestit cugetător și vrednic om j caracteriza lucrurile mal bine: vina celor de ‘ acțiune spaniol, a fost oslndit la moarte și,,, jos se topește in «răspunderea» ce-ar li avut pușcat. Un fior de amară indignare a cuprins ma' joritatca opiniei publice europene, ne mai asten călca mai'marii lor, dacă nu sar li con­ tludu-se la ast-feliii do sfirșituii crude și nedrepte format unei lilieci date, lear a celor do sus, mai ales pentru niște fapte cari pun în evidentă chiar nelăcind nici o interveiure pentru crularc, cel mult o cugetare prea idealistă, chiar clnd vina lor se topește în «răspunderea» iaht dc efectele ici cad sub prevederile penalității Rj.g coi ce tiu la respectarea acestei miori date, si socotite, după o logică oficială, ca ținînd de do­ cari silit presupuși a li poporul întreg... Sezi- meniul criminalităței. •zali acum capul acesei hidre si poltini dc-1 La început se părea să fio o curată jucărie și acei, cari urmăreau evenimentele sociale din Spa. zdrobiți. nia, au considerat pană în cele din urmă clipe Hidra paterei poate să fie zdrobită inse și fără numai ca o sperietoare osindirea la moarte a lui cap, cu toate că iniilți leu drept capete ale iei Ferrer : dovadă cît de greu Ieste a se pătrunde îq uri-ce proeminență, orl-ce hulbucătură, cu care inima unei stări de lucruri și cită înșelare a te Inse munții se joacă, cînd le stă la iiidăinlnă lașa iluzionat cum-că dușmanii seculari al adevă­ s’o radă, numai o zgîudărăsc.. Hidra putere! ratei civilizații, ignoranța și bigotismul, s’ar mistui poate să fie zdrobita, cum spunem, și iară cap, ori cel puțin dâbi așa dc ușor. Executarea lui ilustre&ză neagra realitate a Spaniei: Iea-i și anume fiind lovită chiui* în substratul iei... Ferrer țara, din concertul lumel latine, care a rămas mai Inșii cei luminați, înainte de toate, iu* trebui sa înapoiată, intelectualmente vorbind. Tristul epizod se'ferească, să se lepede de ori-ce învestitură, o itșază, cel puțin pentru moment, la coada țărilor care le-ar da un privilegiu aparte, orl-ce privi­ latine, de unde pană acum rușinea sau, mai blînd legiu să-l vestejască și să-l respingă din toate zi’, jena acestei situații o avea țara noastră, nu puterile lor și să propage, lu relațiile dintre alît- din considerații de ordine sufletească, cit mai oameni, cea* mai strictă reciprocitate. Pentru cu samă sub raportul tinereței și micimel. Sufletește vorbind, poporul romin înlațișazăln această reciprocitate, firește,. trebuește o bază materială, pentru-că reciprocitatea nu poale să genere o delicateță și o subtilitate de simț ca-1 pune aproape în rangul întâi printre nații. Po­ plutească în aer. Dar această bază materială se poale întemeeape comunitatea de interese, care, porul romîn foarte de mult nu mai îngadue osînda la rîndu-I se anunță a izvorî din proprietatea cu moarte și de mult a și înlăturat-o legal. Apoi, cu veacuri în urmă în trecutul său, nu devălrnășască... Inșii cel luminați, dacă se lea­ răzbind priveliști publice, crude și sălbatice. In pădă, în’slîrșil, de orl-ce solidaritate cu puterea găsim afară de executările operate mai mult în grămadă constrângătoare, dacă se leapădă de nemernicul și aceste în timpuri cu totul întunecoase și critice, rol de unelte ale acestei puteri, au o menire cu cum Ierau timpurile de pe vremea Iul VladȚepeș, desăvlrsire mlntuitoare. .Ștefan cel Mare ori Mihai Viteazul,... poporul Inerțiea putere! iără îndoeală le mare. Dar, romin n'a cunoscut nici luptele de gladiatori, nici luptele cu tauri, așa cum aceste din urmă se în fața acestei inerții se ridică o alta, mal mare, practică pe-o scară largă încă în nenorocita Spanie. inerțiea viețel in revărsare. Inerțiea paterei în- Apoi poporul romîn n'a cunoscut, cel puțin oficial, cutusază, dar inerțiea viețel în revărsare zdro­ un rău enorm ce-a vitruit vleața atîtor țari și bește orl-ce încătușare. Și nici o stavilă nu Ie popoare, inchizițiea, care, înfrânta peste tot, formal, alît de tare să poată răinînea, în lata acestei de Napoleon I, continuă totu-și nefusta-i operă și «Lin urmă inerții, în picioare. Colea purcegînd 8Slă-zi în Spania. Ferrer poate fi socotit ca o din asociarea cea mai diversă, dincoace întru- jertfa încă a Inchiziției. Fi-va oare cea de po pîndu-se in activitatea a inii și milioane de uni­ urmă ? Spania ieste încă sub stupînirea clericalismului tăți, iu aparența disociate, dar Jogate-ntre iclo prm cea mai slrînsâ afinitate, inerțiea violei ieste n< gru. Redus pretutindeni, trăind o yieuță cu totul menită, în cele din urmă, să devie copleșitoare... formală, mal ales In urma desăvîrșitci înfrîngeri Inșii (.(.i luminați, dacă se leapădă de ori-cc so- suferită în Franța, clericalismul s’a concentrat in lidarita(o,cu puterea constrângătoare, firește că-sl Spania, leagănul concepțiilor înehiziționale ce-an zguduit veacuri întregi Europa medievală. Acolo păstrează și-și sporesc încă puterea de con­ iși are încă cuibarul acel spirit de indolența ș* servare, cu ajutorul cărei vor putea face să se dc bigotism, care Intr’alt-fcliu nu cunoaște mar­ dezvolte, cil mai neslingherită vieața universală... gini mînicl și furiei sale de îndată ce simte p«* leala ce ne sugerează alît împușcarea lui Ferrer mc-jdica unui cît de neînsemnat deranj. De decen cîl si celelalte isprăvi nii.șeîești ale stăpînirei întregi se duce acolo o luptă surdă, dar nu m r de-aiurea. Aceste isprăvi trebuiesc nu numai puțin violentă și dirză, între clericalism lulierale, sa ia aminte stăpînitorii noștri, cari au crutismul liber-cugetător. Executarea lui foii ieste un jalon sîngeros al directivei fatale, la activul hr isprăvi la feliu, ci trebucsc stâr­ pite, _ stârpind chiar organele prin cari de o- care ieste ținut să se îndrepte poporul spâni ■ că această însîngerare Pece“ue^°jIlPs bicem se revarsă, cea-ce în cele din urmă-i fatal, Negreșit pact, a cărui traducere în faptă nu daca nu se poate alt-feliu. de cil la ingenucherea definitivă a big*otis și definitiva Întronare a liberei cugetări. P. Mitșoiu. Executări a lui Ferrer ieste înti 'adevăr un REVISTA n’.vcum. acest fapt vădește câ dușmanul neobosit i toleranței și al cugetărei neîngenuchiato dă < ci recucerească terenul: cu cunoscuta-i nesim• a si brutalitate Iei Infâțișază Europei un nou 'n de uutodafe, împlîntarea glonțului în inima ®nre n’n Pulut sâ-1 simP»hzeze și să i se plece. rnmplcxitilteî Ș1 VQnetațeî vi?le? intelectuale, de nde derivă frumuseța și sublimitatea concepțiilor Suțiflco fîlo!ofie?» Vari s® J’esfrîng în vieața încialâ prin prefaceri și așezau nouă, arbitrarisnal împotrivește un sic volo categoric de încreîLnire a viețel sociale, și pe cine i se împotrivește jl anihileaz5’ omorlndu-1. Ie într’adevăr o îndrăzneală fără de samăn aceea a cxecutărci lui Ferrer. manifeslîndu-se, cu acegt chip, în fața lumei, hotărlrea fermă ce-ar avea-o absolutismul clerical de-a proceda cit de sumar, fără să se gîndească, pe cît se vede, că niasur ile sumare ridica împotrivă-le măsuri sumare. je în această execuție o însumare de apucaturi desperate și de înclinări organice barbare: țara, In care se asistă cu plăcere, poate chiar cu de­ liciu, la înjunghiarea cailor și taurilor în arenă, eventual la îujunghiarea oamenilor, trebuea sâ ofere în mod logic și spectacolul executare! unui cugetător supărător. Lupta între bigotism și democratismul libercugetător nu-i încă terminată: un feliu de exe­ cuții au loc peste tot globul și au loc și în țara noastră, de care nu ne putem făli, că-I mal pre­ sus do Spania, prin aceea că aceasta s’a dat sin­ gură mal jos. Dar ne acomodasem cu acele soiuri de execuții pe cari le-am numi lente, în opunere cu cele grabnice, cum a fost acea a lui Ferrer, pe cari le socoteam pentru veșnicie stinse Ie vorba de acele prigoniri sistematice, de acele șicane, de acele lucrături;pe sub mină, cum se zice, ale căror victime sînt încă cetățeni democrați și liberi-cugetâtori pe toată suprafața glo­ bului. z\aemenea mici mizerii cari, însumate, sînt o mare mizerie, ce de multe ori întrece o execu­ ție sumara, sînt sistemul cunoscut și prin aceasta nu atît de lovitor. Bigotismul și reacționarismul știu, cu un tact neîntrecut, să fac uz de ast-feliu de execuții lente, în tot cuprinsul Europei: am pntea spune că Romlnia excelează cîte o dată în mânuirea acestui sistem. In. Spania se vede că frămîntările sociale se apropie de o dezlegare, de au luat forma aceasta acntă : acolo clericalismul, stăpln pe dinastie și pe politica, încearcă lovituri do noroc, cu tot tristul Nzic ce aceste le comportă. Pană asță-zi a făcut “esigur numeroase lovituri cari i-au izbutit, fără inse a-și fi asigurat cu totul preponderența. A în­ ecat și lovitura cu Ferrer : ce însamnă vieața ynui om, fie cit de genial, față cu menținerea nul privilegiu secular. Dar doborîrea distinsului arbat a răsunat în întreaga lume. . Qj’Ițninalul glonte, căci și societatea cînd. se otarașto să ia pușca poate groși, ba mai abitir ^I/Idul, a străpuns o dată cu inima luIFcrȘi inimele tuturor oamenilor cari văd armo«■Iea socială numai și numai în varietatea mani^urilor omenești, numai și numai în diversitaC1,a ,a?țiunilor și glndurilor inspirate in deplină £ațte de idealul binelui obștesc. Ca 6 Vorbește că guvernul spaniol, pentru edifîevoea °pin.iei publice europene, despre dreptatea fae„cul^rii lui Ferrer, va publica întreg dosarul aPetJei' Negreșit se va vedea negru pe alb cum °r stînjenea dezvoltarea Spaniei, a acelei idee! 403 Spânii care de vre-o trei veacuri, nu-I do cit o mare de llngezală, în care zace în adlnca mizerie și părăsire sufletească un popor ce ar merita alta soarta . Negreșit, Ferrer se ridica împotriva acelei dinastii, unealtă în mina papistășimel spaniole care suge vlaga țârei și norodului întreg. Negre­ șit, Ferrer Iera un criminal politic: coincidența manifestărilor sale cu revoluțiea recentă, îndrep­ tată împotriva ofîcialităței, pentru nenorocitul razboiu cu Maroc, făcea dîntr’însul un instigator, câre, în pură logică absolutisto-clericală, trebnea suprimat. Dar clnd cugetăm că fără oameni ca Ferrer n'am fi acolo unde ne găsim astâ-zi, de râu de bine, că fără oameni ca iei vleața cugetătoare aproape n’ar avea ființă, că cea mal amaiă mono­ tonie ar stupim pămîntul, că în preajma cadelnițărilor pompoase, ce ar împînzi lumea toată, s’ar prosterna fără sfirșit gloata netoată, ni sestrînge inima de durere la stingerea silnică a acestor luceferi al cugetărei și stăruinței omenești. Cind destul caută firea însă-și să readucă în neantul său, pe atltea și atîtea cai, aceste sclipiri de înnaltă conștiință ale omenireî, ie absolut abject din partea oamenilor, s’o facă lei înși-și. Nu ne pu­ tem acomoda și nici o clipă împăca cu această abjecțiune. De aceea, exprimîndu-ml marea durere de care am fost sîderat clnd am văzut scris despre executa­ rea lui Ferrer, căci, naiv, trăeam cu glndulcă vremile lui Giordano Bruno au asfințit de mult, sim­ țesc, reculeglndu-mă, că mă fac ușurătorul dure­ re! neexprimate a multor conaționali, ridieîndun viu protest împotriva osîndirei și executărel lui Ferrer, care, în bogata lui activitate, pentru țara și poporul lui, avea destule fapte, prea destule, cari să prevaleze asupra problematicului rău ce poate, neintenționat des:gur, îl aduse țârei și po­ porului lui. In ori-ce caz osînditorii lui au ajuns la un rezultat cu totul opus așteptărilor lori intentiontnd să distrugă încă un criminal, au iz­ butit deplin să creeze încă un martir al ideilor de renovare socială și morală. Dr. P Zosin. Iași, 2 Oct. 909. Din „Opinia*. CRIMĂ REGALĂ Sub titlul de mal sus, Federațlea studenților republi­ cani, Grupul studenților colectiviști și Secțiea școalelor din comitetul de apărare socială, cu prilejul executărel lei Ferrer, au făcut să se placardeze pe zidările Parisului următorul manifest: Ieri dimineață Ferrer a fost împușcat. Sentința consiliului dc războia, care a judecai fără as­ cultare de martori, a fost îndeplinita după porunca for­ mală a guvernul ui Maura și a regelui Alfons al Xlll-loa. Pc dc altă parte, apărătorul lui Ferrer a fost arestat, ca ,s'i doi judecători, cari s’au abținut. Ferrer a fost osindildin poruncă, pentru că a organizat in Calalonia învățam intui laic, sub învinuirea, fără nici o umbră de dovadă, că ar fi organizat răscoala din Barce­ lona. Din momentul de față, noi afirmăm întreaga noastră so­ lidaritate cu camaradul cărui starea lui de sensibilitate ii va îngădui să îndeplinească opera necesară de siguranță : Alfons al XllI-lea trebuie să fie executat. Federațiea, Grupul și secțiea de mai susr �revista idee! REVISTA IDEEl 404 RAȚIONALISM UMANITAR ------ : . . | combate pe toți dușmanii armoniei omenești Cînd, acum sase ani, am avut marea bucurie ue ignorantă> răutate, trufie și alte vjtiurl si -r‘elp a deschide Școala Modernă din. Barce ona, am . - _ tiu*/ pe oameni ............................ împărțit! în împilatori1 ?> si cutsăse-nțileagă bine cum-că acest/«steni «te n- cari , națI vătămînt va fi 'rațional și științific. Intăea noastra invătămîntul raționalist și științific al ȘCoagri'jii, Înainte de toate, a ^t să prevestim pu- fc.. Modcrne cuprinde, precum vedem, studiul grilă, blicul că, socotind rațiunea și știința ca anti anti-­ tot CG_1- priincjog libertiițel insului și armoniei dotul tuturor dogmelor, In școala noastra nu se obștești, spre a ne îndruma spre un regim do va preda nici im soiă de religie. Stieam că declarațiea aceasta ya provoca ura pace, de dragoste șt de bună stare pentru toți, castel popeștLși că vom fi combătuți cu toate liiră deosebire de clase și sex. armele de cari se slujesc de obicoiu cei ce tr«iF. Ferrer Guardla. Cârcel Modclo de .Madrid, 1 Iiinin 1907. esc numai din minciună și din ipocrizie și se pricep atît bine să abuzeze de înrîurirea pecarc le-o d:i ignoranța credincioșilor lor cum și pn- CĂTRĂ DIRECȚ1EA * (crea ocirmuirel. Inse, cu cît ni se arăta mai ZIARULUI „EVENIMENTUL" mult că lera o îndrăzneală nepomenit de marc de a. ne pune in poară cu biserica domnitoare, Domnule Director, cu atît prindeam mai mare curaj de a stărui în Subscriu fără rezervă la cuvintele prin cari Întreprinderea noastră, cu încredințarea că, cu[ cît un rău le mai mare, cu cît Ie mal puternică ziarul «Evenimentul» reprobă apelurile ce din n tiranie, cu atît trebuie mai multă vigoare ca diferite părți s’au făcut pentru a se organiza s'o combați, cu atît trebuie să cheltuești mai întrunirile de protestare contra actului din Ma­ multă energie ca s’o distrugi. drid. Socot că, dacă asemenea manifestări co* Protestarea generală, gțîțată de presa clericală lectiye pol fi folositoare și legitime in alte țări, împotriva Școalei Moderne, căreea voin putea cari au și dreptul și puterea de a vorbi in nu­ să-t datorez un an de temniță, ne dovedi că, mele civilizației, iele sint deplasate într’o țară Încrezători în superioritatea acestui metod de ca a noastră, in care nu trebuie să fie iertat Invălămlnt, leram datori să dăm tuturor rațio­ nici unui corp social să se depărteze de preo­ naliștilor imbolduri nouă, ca sil continue o- cupările dictate prin nevoile de căpetenie ale pera cu mal multa liotărîre de cit orl-cînd, ca existenței și organizărei noastre naționale. s'o mărească, ca s’o răspîndească din toate pu­ Mă întreb inse, dacă asprimea cuvintelor nu terile lor. depășește scopul și utilitatea acestei reprobări, Trebuie să se țiesamă, cu toate astea, cum- atunci cind, prin acelea-și coloane, «Evenimen­ că menirea Școalei Moderne nu se mărginește tul» pare a se face apărătorul și glorificatorul la dorința de-a face să dispară din capete pre­ execuției lui Ferrer. judecata’ religioasă. Dacă-I adevărat că această Au trecut vremurile cind se credea că năzu­ prejudecată Ie una dintre cele ce se împotri­ ințele și rătăcirile gindirei se pol stinjeni și pe­ vesc mal rnult la dezrobirea intelectuală a in­ depsi prin jertfe omenești, în numele noțiunei șilor, numai nimicirea Iei nu poate să ne asi­ abstracte și crude a așa numitei rațiuni de Stat. gure pregătirea unei omeniri libere, fericite, căci Istoriea dovedește că sub imboldul ideei de mar­ se poate concepe un popor să fie tară religie, dar tir, departe de a se stinjeni, gindirea crește și și fără libertate. se in mu Ițește. Dacă clasa muncitorilor se emuncipează de Și dacă ie vorba de răspunderea morală a aprejudecata religioasă si păstrează prejude­ trocităților comise cu ocaziea ultimelor răzvrătiri cata proprietățel, așa cum ființază în timpul clin Barcelona, cine ar putea să hotărască cui de lată, dîfcă muncitorii primesc parabola care incumbă o mai mare parte din vinovăție: hă susține că pururea aii să fie săraci si bogali, Ferrer, sau regimului pe care îl combatea ? 91 dacă învălămîntul raționalist trebuie să se mulcine ar mai putea spune unde ieste conținut un țamoasca a răspîndi noțiuni de igienă, desliinti naturale, și a pregăti numai buni ucenici,’buni mai marc sîmbure de adevăr: in doctrinele lui baofl do prăvălie, buni funcționari, huni mun­ Ferrer sau in instituțiile în numele cărora vieața citori do tot soiul, vom putea foarte bine între lui a fost suprimată? Față cu gravitatea acestor in treburi, cari se atei să ducem o vieața mai mult sau mainutin sanaloasă, robustă, potrivit sărăcăcioasei hrane impun cugetărei tuturora, socot că nu ie bine ca asprimea reprobărei, din articolul la ccue^ pe care niște ticăloase salarii ne ar putea îm-ădui s’o dobîndiin, Inse vom rămjnca veșnic vom mă refer, să atingă pe acei cari, fără deosebire de școală și de culoare politică, se simt pllf ' raminea robii capitalului. .ycon/u Modernă înțelege să combată toate ros jigniți, in toată firea lor ginditoare și si prejudecățile cari împiedică emanciparea totală țitoare, prin actul săvirșit de guvernul Spun ‘ In calea spre progres, toleranța, a insului Pentru aceasta, lea adoptă raționa­ birei și-al indoelei, rezutlind dinlr o cug ■ lismul umanitar, care stă în a băga în mintea cepjiJor dorința dc a cunoaște obîrsica tuturor sinceră, se găsește pe o treaptă mai sus c . n nedreptăților sociale,penlru-ca, cunoscîndu-le, să credința nemiloasă... M. B. Cantacuzîno. le poata combate și să li se împotrivească. BaDi" * Evenimentul« din lași. Jionabsmul nostru umanitar combate răzbuaele ------—’ FERRER 405 -muJ ?e biao csrc-a fusl ostnditla moarte în patriea lui. men^tTt04re’ “ărreală Priveliște a eolidarităței oDiitrrA ceasta?*va™ta Părere, cea mai mare putere pe care-a lăsat-o Dumnezeu pe pâmlnt. voînrTȘlh Yern-’ -Ca 1D9ă‘-?î !Ubirea Sin care-a iz• buî.° 19ie para cludat de tot bietului rege Alfons întorsătură asta de lucruri, la care nimeni-nu s a gludit. Un Rege ca Iei, cu miniștri, cu judecători, cu preoți, cu armată, 9ă aibă a se teme de-o putere, de care nici nu știe* pănă a-zi ca exista, nefiind trecută în protocoalele 'curiei. re^e> O» semne din ce în ce mal rele pentru cci rai. ' Dar ț tra, săraca, ce-I lea de vină ? Și cu toate astea le pedepsită și lea. Pedepsită ca o mama lara prevedere, care și-a lăsat casa, cinstea și vieața pe niîna celor mai ticăloși dintre feciorii r»a sa ucîdă pe cel mai blînd copil al iei. Pe Abel, pe bunul Ferrer. Ș’atuncI o lume sA sculat, a pus vestmînt de doliu, ș’a pllns pe Ferrer ca pe fiul Iei. Un singur suflet, din. sutele de milioane de suflete împrăștiate pe fața pămîntulul, și sufletul acela, plin de jale pentru Ferrer și de revoltă pentru ucigașii lui. O lume-ntreagă freamătă de lei, de dragostea lui La Paris se ucid oameni pe stradă, cu numele Iui Ferrer pe buze. Roma îmbracă doliu : toate prăvăliile și treatrele-nchise, obloanele ferestrelor lăsate-n jos, și pe toate ușile aceea-șl inscripție: «închis din cauză de doliu mandial». Altare se ridică pe la răspîntil, cu chipul lui Ferrer, la care se-nchină trecătorii. Florența hotărăște ca de a-zî înainte «strada Arhiepiscopiei» să se numească «strada Ferrer». Consulii Spaniei demisionează, Străinii decorați nu mai vor să poarte semnele iei de distincție, cari-au ajuns «un stigmat de rușine pentr’un om cinstit și cu sentimentul dreptăței», cum scrie cu indignare doctorul Derogga, profesor la universitatea din Bologna, îuapoind ambasadei spaniole din Roma decorațiea pe care-o avea de la regele Alfons. Orașele industriale proclamă grevă generală; în semn de protestare. Țarul se teme să mal meargă în Italia. In toate țările se fac întru­ niri și, cu vorbe de foc, se înfierează nelegiuirea popilor și cîrmuitorilor Spaniei, ca cea mai ru­ șinoasă faptă a vremilor noastre. Asoțiațiea libarcugolătorilor din capitala Belgiei deschide o sub­ scripție internaționala, pentru a se ridica lui Ferrer o statue, care se va așeza pe pămîntul Franței, Ia frontiera franco-spaniolă, și pe al cărei oclu se vor săpa grozavele cuvinte: «La această ^graniță se sttrsește cultura Europei». , u. In momentul de față, cel mal mare și mai iubit om din lume ieste Francesco Ferrer. Auziți voi aceasta, urcuu preoți cari Tați -ucis ___? Rege, « ■ miniștri și judecători, ju(jecâtorl, cari ați crezut ca că veți acoperi cu for­ mele legilor voastre cel mai odios asasinat al al vremei în caro trăim, auziți voi aceasta? Simțiți voi, cel puțin acum, ce faptă urltă ați făcut? Acum, cînd îi vedeți urmările, neașteptatele, spăimîntatoarele ,fl9Dice lucruri se mai petrec și-n zilele noastre. 5 anice Și PIinc de-nvățătură. Un monarh slab SlrJl.va duzini de sfetnici tot așa de slabi, Urăsc și nia Pe Prfl£ul Pe’reî- Săraca Spanie. Regatul SPt*,g1.e soarele nu asfințea nici o data, patriea lui rrvantes ș’a lui Velasquez, în ce dureri se zbate. r ră un Abolii nenorocit, în lăuntru certuri, cinste și intrigi, o revoltă-n stradă pe care n’o 0 toleșle de cît tunul, și alta-n spirite, pe care cel P.jeInnți s’o potolească nu fac de cit s’o ațîțe mal c7 și peste toate acestea, sau mai bine zis, sub [“«te acestea, întunecata mreaja a puțerci catolice, ire acolo, se vede că-și mai aduce aminte cu $ J de vremea Inchiziției. Pe popi li Înțelegem. Iei și-au pierdut domuica, ș’ar fi In stare să dea foc lumcl, ca să se vadă ce-nsemna pavăza lor. nflr cum de și-âu pierdut capul întru atlta sfetnicii bietului' Rege, în cît să șl poată-nchipui că aduc ierlfai mîntuirei, turnînd pe ast-febu de flăcări linge e celui mai hun și mai iubit om al Spaniei ? faci Ie dovedit acum că nimeni în toată Spania n’a crezut în vinovățica lui Ferrer. Nici măcar pretexte n’au putut urzi_cumpliții lui judecători, ■ cari, pentru circumstanță, ar fi trebuit să-mbrace mantiea cu glugă a Inchizitorilor de-odinioară, de-o didee-odinioară, cum ar zice yre-unul din acel rumeni cuvioși, cu înfățișare de gealat. Un om luminat și de ispravă, un cugetător ge­ neros, care-șl pune toată averea și toate puterile lui în serviciul patriei, care întemeează școli pentru deșteptarea poporului, care și-a făcut un apostolat din iubirea adevărului, și (lin iubirea de neam o religie, un ast-felitt de om, numai pentru că lu­ crează în afară de vederile și interesele popilor catolici, ieste pîndit cu cea mai înverșunată ură, Învinovățit ca răzvrătitor, tîrlt înaintea unei jus­ tiții zorite, care, fără a-I da putința să se apere, II oslndește la moarte. Omul acesta, pe care ori-ce țară civilizată ar fi dorit să-l aibă, în dimineața zilei de 3o Septembrc a fost coborît din închiăoare Intr-un șanț al fortăreței din Barcelona, unde un pluton de i5 ostași au tras, la comandă, trei salve în șir... în cel mai bun prieten al lor. «Voi nu sînteți vinovați, dragii mei: să țintiți bine. Trăească....» ^Acestea au fost ultimele vorbe ale gloriosului bătrîn, care, în fața celor cinsprezece guri de pușca, Îndreptate asupra-I, neprimind să fie legat la ochi, a stat drept și și-a primit moartea c’o liniște de ®fînt, Iute l’au îngropat călăii, înfricoșați de ne­ legiuirea faptei lor. Sîngerau încă rănile prin cari-I Ieșise vieața, cînd l-au pus în pămînt. Și credeau loți pîrîtoril și judecătorii lui, toți ucigașii lui credeau că s’a isprăvit. Bunii călugări, ce bucurie Pe iei. Biruitori, își frecau mînile, pline încă de Urmole păcatului, cînd ieată că, din mormîntul unde-și culcase pe veci jertfa ureî lor, se înalță, mare și puternic, Ferrer nemuritorul și strigă: UtDar ie, se vede, nevoe ca, din cînd în cind, sa N«.s’a isprăvit. toată lumea aude strigătul lui. Ca marea-m se petreacă pe lume clte-o nedreptate zguduitoare, rî°lburată v -------se ridică xu ca să ne-aducem aminte ca sîntem frați. în talazuri mugitoare,... și strigă ’?^ea Nu s’a isprăvit... ce fericit trebuie sase simtă acolo, în pacea ljea mereu, din val în val: ................... - -• x acum, Rege nenorocit, în jilțul tău de veșniciei, marele luptător care, și prin moartea Și voi miniștri, cari vă credeați atotputernici, 1Qf întărit încrederea-n dreptate și dragostea Uni « ^rea Sfinți, cari vă-nchipuiați că se mai înt’re oameni. .Joarce întunecatele vremi din calea lor, trei’nivcrsnV1. Vlahuță. P racu toții, cuprinși de groază, în fața marelui _______ — In «er‘ 11 credeați înmormînt, închis acolo bine,------------------- a Paza nelegiuitei voastre, și Ieată-1, viu și liber, Din numărul acesta s’au rezervat un număr de exemPulernic de cit toți regii pămlntului, sărbă- plare, pentru cel ce ar dori să răspîndească sau ar mai R In toate capitalele lumei, cetățean glorios al dori »ă-șl procure. �REVISTA IDEEI REVISTA IDEEl 106 IN CONTRA REPRESIUNEI SPANIOLE mulțămită revoltei conștiințelor omenești și S-Uint întrunite a oamenilor de inimă și de inteligenta dînsul a fost scutit de-a merge, ca Giordano Bruno’ pănă la capătul martiriului, din fața cărui nu â dat înapoi. Gabriel SSailles!S, 10 Oclombrc 1909. Profesor la Sorbona. Cînd Ie vorba de-a protesta împotriva unei re­ presiuni ipocrite, brutale, poate că-I nemeritsănu se facă auzite numai voci revoluționare. Mal pre sus de dușmăniile și violențele de partid, orl-cariar fi Iele, să înălțăm și să susținem adevărurile umane, singurele cari pot mărgeni abuzurile puterel. IDEILE PEDAGOGICE ALE LUÎ Ieste lesne de prevăzut întimpinările ce ni se FRANCISCO FERRER pot face. Ni se va zice: căleați legea, fugiți de pacea socială, dațl foc mînăstirilor și bisericilor, răspîndițl groaza, și în ziua cînd sîntețl biruițl, In secolul acesta al copilului, după cum zice vă'ridicați ca victime, vă indignați în potriva unei Ellen Key, ieste natural ca în fie-care țară să arepresiuni pe care ați făcut-o necesară, invocați pară inovatori cari să inaugureze noi principp de principiile de justiție, de moderare, cînd nu cereți educație, cît să și le aplice în școli speciale.1 impunitatea... Răscoala Ie o stare de războit!, reSpania l-a avut pe Ferrer, a cărui împușcare a c \ expul -„re­ să cunosc,. și, cînd te bați trebuie să te indignat întreaga Europă, orimestf lovituri, nu mal rămîne rămînp. vorbă. vnrhs Dar n^r nu R mnn, doi ani de la 15 Aprilie 1908, de primești S’’«a fîmplinit' trebuie să uităm că, atunci cînd se răscoală po­ cînd a apărut primul număr al revistei „L’c’cole porul, fără să mai vorbim de pricinele cari-laduc renovee", care avea un plan de educație modernă să se-pue în fața morțel, Iei n’are nici puști cu și în acelaș timp de-a forma o ligă internațională repetiție, nici mitralieze, nici tunuri. Cei cari apără a școalei moderne după cea din Barcelona. Comi­ ordinea, după expresiea consacrată, au, chiar în tetul acestei reviste, comitet de inițiativă și direc­ luptă, datoriea de a-șl aduce aminte de acest lucru. 1 ție, Iera compus din: F. Ferrer, fondator,’ Spania, O dată înse lupta finită, nu mal al dreptul a o < C.-A. Laisant, Franța, E. Haeckel, Germania, 1,-F.’ continua în mod‘laș, în toată siguranța, Elslandcr^Belgia, Kooida van Eysinga, Elveția, o „.împotriva Mrzu„o Elslander, Belgia, W. w. Roorda or rari -o- și Henriette Meyer. unor adversari pe cari « îl al >n în puterea ia. ta. .Protestăm t««m împotriva tmnntrhra minciunel rv.îr.^;t.«ov și - ipocriziei represiu • ­ j\7u ne-am fi mirat de Ioc cînd am fi văzut în nilor cari ascund răzbunările urel și fricel sub for­ comitetul de inițiativă pe Dr. Reddie, Anglia, E. ________ _____ ____ <.<, pv x/i. xwuuie, Anglii mele legalitățel. Nu ise îndreptățesc ‘ liWn, și - n întemnițările Dpmnlîn® Demolins, Franța, D-r.. u H. Lietz, Germania, caji arbitrare, torturile fizice ;ice și morale, execuțiile su- reprezintă acelea-sT nrinciniî tlesnrn . ^prezintă acelea-și principii despre educațiea nouă. mare, fiînd-că se ~găsesc îsc ofițeri și judecători cari Din cuprinsul articolelor publicate în revistă vom nu se d — înapoi din fața unor asemenea practici. put< dau •tea mai ușor desprinde expresiea clară și hotăO răscoală — ----:oală izbînditoare, care ar institui comisii, rîtă rîtă a convingerilor sale asupra școalei și copiilor, St-rinaron Aa " -----cu însărcinarea de a tace să -se *împuște, la noroc, cari au fost puse la baza instituțiilor din Barce­ după o comedie de judecare, -vrăjmașii Iei din ajun, s’ar necinsti. Crima, trecînd de ceea parte lona și a celor 600 de școli civile create de Ferrer a baricadei, nu-I mal puțin mizerabilă, păcătoasă. în Spania alături de școlile catolice bisericești. Din programul anunțat se vede limpede planul Nu se schimbă lasacrul și proscrierea, botezîn- educației —-ț-*-T moderne. Toate principiile pot trece du-le cu termeni legali. prin cenzura celei mai«opxG aspreviiLiui, critici,iu.ru fărăsasănefiei a1--_______— Răscoala din Barcelonaa Ie ‘ Ie un pretext pentru gu- tinse, tinsp. căci căr.l in în primul nnîtnwl loc Inr» sînt concluziile datelor J-x-i----știii *-jn_ vernul spaniolesc, ca să ipue mîna . - Yși- să ~~ yșlx lovească țifice moderne si în conformitate cu necesități necesitățile vrăjmașii, leară vrăjmașiiI Iei sînt mal întăl oamenii iei sînt mar 2—-;ji sociale sociale actuale. actuale. Și Și ce ce Ieste rațional din punct de energici, curagioșl,cari și-au pus ca țintă d ica ’ î im nu meu mai Ieste nevoe Spania de sub jugul clerical și de-a ode-a < scoate vedere psihologic și fiziologic o deștepta să fie supus discuțiilor arbitrarii teoretice .,i și empirice. din seculara Iei letargie. Luațl lista celor- proscriși. irncnrîcT TaoI-z» „««kr. ,1- _ -.1 Ieste vorba de o educație integrală și dacă am Veți găsi într’însa,, la locul dc onoare, alături de colaboratorii săi, pe Ferrer, care, se știe de cătră observa numai planul educației intelectuale totoți, a fost surprins de evenimentele din Barce­ tu șl am rămîne convinși că chestiile de educație lona : pe Ferrer, a cărui crimă neertată Ie de-a-șl ierau formulate cu pricepere. fi consacrat averea laîntemeerea de școli, a căror Ferrer îșî propune să studieze: învățămint, în afară de ori-ce dogmă confesională, a. Concepțieag-Iă a scopului educației intelectuale. Senzul metoadelor. , pregătesc și formează spirite libere. Dușmăniile pe cari le trezește chiar în Franța școala noastră laică, Relațiile ce trebuesc stabilite intre cunoștințe. calomniile și prigonirile ale căror victime sînt dasOrdinea în cîștigarea lor. ■ călii lei. ne pot da o idee de furiea ce deșteaptă Alijloacele și procedeele de învățămint. b. Distribuirea cunoștințelor. o asemenea inițiativă cutezătoare într’un a tot pu­ ternic cler, care privește educațiea sufletelor drept Cunoștințe cari relevă vieața. Mediul școlar. Cunoștințe cari relevă munca. Atelierul școlar. unul din drepturile sale neprescriptibile. Putem prevedea că, într’un viitor mal mult sau Cunoștințe cari relevă cercetări, studii. Exten­ mal puțin depărtat, Ferrer îșî va avea statuea pe siunea școalei în mediul exterior. • Stabilirea unui program conform fazelor de dez­ una din piețele Barcelonei, și nu-I nevoe de cine știe ce mare silință pentru a scrie discursul care voltare intelctuală a copiilor în cît cunoștințele va rosti la inaugurarea Iei. In ziua aceea, spu- constitue un ansamblu în care toate părțile sa nînd că, pentru a-și îndeplini menirea, cu toate armonios legate între iele, răspunzînd stărilor că Ferrer a trebuit să privească, de repetate ori, telectuale complecte și succesive. Influența pe care trebuie s’o aibă școala a l moartea-n față, oratorul va trebui să adaoge că, vieței omenești. Școala, centrul social al vieț Z **»»*#KWi*« JM _ -v* vx MO. A J UVUXUUUU 107 intelectuale și morale ale grupelor omenești, continuată. Mu mipnta scoale! asupra părinților și vieței fa... r re Educațiea mamelor și a părinților. ^rîrti l’entru C0I)"’ etctnl vAinP5r1?-’ VaI°.a?î educa*ieî rezidă înrespecQîit si alte puncte tot atît de importante, cu- Inr n fizice’ ;ntc,ectuale și morale a copilu■nsc in P1,0^rara’ cari sc adresaza marelui i). O adevărată educație numai îl secondează in plihlic ce trebuie să înțeleagă că școala așa cum pornirile sale, în dirccțiea vieței sale proprii pte organizată nu răspunde necesităților sociale J>i ce ieste mai ușor de cît a-1 opri,de-ai altera 'ndividuale alo educației copiilor. individualitatea și ce Ieste maî greu de cît a l res­ ?lIn special, scopul prin care ideile lui Ferrer se pecta. In totdeauna educatorul poruncește, ordonă, iposebeau de ideile școa’eî actuale ieste că mai a- impune, violează, contrazice: pe cînd o’ adevărată primul învățămint al copiilor, cît și programele educație Ieste tocmai aceea care il apără maî bine 1 jnetoadele, trebueau să fie adaptate psihologiei pe copil în contra ideilor altora, în contrai voinței Liilor, ceca-ce nu se face nici în învățămîntul altora, cari chîeamă în joc mal mult energiile proprii. Ce sînt metoadele ? Fiind educațiea de astă-zi public, nici în cel privat. 1 in acest scop, s’a întemeeat liga inlernaiională un dresaj de-a supune pe individ unor anumite de educație rațională a copilăriinei, -ni cărei co­ mecanisme sociale, metoadele nu sînt altă ce-va de cît niște instrumente puternice și perfecționate mitet I’am amintit mai sus. De unde plecau aceste convingeri pedagogice? de dominație. Pe cînd metoadele științifice au pu­ pin ce necesități individuale a plecat Ferrer terea de-a educa pe copil în favoarea dezvoltărei pentru a cugeta la o școală nouă, o școală reîno- lui, prin satisfacerea trebuințelor, pe măsură ce se jtjî ca și o societate reînoită ? Oare numai fap­ nasc și se măresc. Și în acest caz, educațiea de­ tul că acest simptom social în reforma școalei s’a vine plină de spontaneitate, conformîndu-se’ științei produs în Statele-Unite și Anglia și pe unele lo­ despre copil, care trebuie să-1 libereze din situatiea curi în Franța, Elveția și Germania, a fost singu­ de astă-zi. Prin aceasta se deosebește idealul școalei noi de rul stimul care l’a îndemnat să reformeze școala in Spania? Și ce l’a îndemnat să prezideze o ligă cea actuală. Școala de astă-zi caută mijloace noi in al cărei comitet se aflau erudițî și savanțî ca și eficace de-a forma din ființele omenești niște instrumente convinse de toate convențiile, de toate cei de mai sus? Sînt atîtea întrebări, cari pentru oamenii spe­ prejudecățile și de toate minciunile pe cari socie­ ciali de școală se dezleagă aproape fără nici o e- tatea ieste, fondată. Idealul nou vrea să albă oameni capabili, cari zitare. Căci, școala așa cum ieste organizată astă-zi, nu mai corespunde. Acest strigăt .. a devenit să știe evolua'neîncetat, capabili să reinoească fără convingeri încetare mediul și de a se reînoi Iei singuri, oageneral, și pentru că Ferrer a avut ’----- ca * mai — un ' agitator, un? meni a căror independență intelectuală să le fie active, oare se poate socoti ca cea maî mare forță, cari nu vor fi nici o dată în anarhist, ca un revoluționar? Ce erori în aprecierea oamenilor mari, stăpîni stare să° se atașeze de ori-ce, totdeauna gața să accepte ceea-ce ieste mai bun, bucuroși de trium­ pe convingeri, la cari cuvîntul are realitate în ac’ ideilor noi. ținni. Căci Ferrer a întemeeat școli în vederile sale fulPrin ce mijloc s’ar putea îndeplini acest ideal. și pe socoteala sa. Nu ne importă dacă sînt 600 Urmărind cu atenție lucrările savanților și cer­ a-zi și dacă mîne vor fi 6.000. Ferrer a fondat cetătorilor cari studiază pe copil și aplicînd expe­ un Muzeu pedagogic, în care a adunat materialul riența lor în educațiea pe care vrem s’o edificăm, necesar pentru școala cea nouă și a înființat o în senzul unei libertăți complecte a individului, lear școală normală in care să se formeze învățătorii aceasta nu se poate îndeplini de cit prin punerea in senzul noilor educatori. imediat în lucru, prin fondarea de școli noi sau Ce a făcut Ferrer pentru Spania, care nu l’a cru“ ' ' ’» în școlile regenerate de acest spirit de tat, se face, pornindu-se tot din acelaș sentiment aplicîndu-le umanitar, în toate țările civilizate și ’în progres, libertate. In Educațiea maselor ieste o chestie de ameliorare T senzul1 acesta s’ar putea modifica tot ce nu co­ respunde acestui ideal, tot ce Ie artificial și tot socială. Cine dorește să rămînă în ignoranță, vrea ce face să fie depărtat copilul de natură și vie ață su profite de îea. ’ Această renoire în omenire se si tinut în disciplină intelectuală și morală pentni face prin două căi: sau aplicînd continuu în șco- a i se impune idei gata și credințe cari_ ruinează hle de a-zi principiile noi ale educației științifice, si anihilează voințele. Și mai bine le să rămînă bazate pe studiul psihologic al copiilor, sau, fiîră copilul în mijlocul naturei, unde va fi in contact a Se aștepta această prefacere evoluționistă, să se cu tot ceea-ce iubește și unde impresiile vieței . ?eeze Școli după noile principii ale școalei mo- înlocuesc lecțiile de cuvinte moarte. „Iubesc maî crne. Ferrer a preferat această din urmă soluție. mult, zicea Ferrer, spontaneitatea liberă a unui fu ce privește scopul educației, Ferrer se ridică copil care nu știe nimic din instrucțiea cuvintelor, A.Pyto1’6 în potriva principiului de-a se face din de cît deformațiea intelectuală a unui copil care ltuvid un supus cu stricteță mecanismului social, ieste supus educației de astă-zitf. .... Cam aceste sînt, in trăsături esențiale, principiile noi ^ost scop Ieste dorința guvernanților și de aceea in /U ^cî un interes să schimbe acest sistem, căci de educație, pe cari Ferrer le-a susținut cu multă stiucțiea Ieste pusă în serviciul lor, din care au convingere științifică în revista „L’ecole r6novee“. ^ear nu sa amelioreze starea generală a Din „Noua Rtvislă Romtnău. Gr. A. Tabacara. crCl(Jț.ateh Ieste deajuns: să se mențină spiritul de • Oala, ca institutorii cu voe sau fără voe să ser- �r 108 REVISTA IDEE! REVISTA IDEEÎ IN FAȚA TRIBUNALULUI OMENIREI Guvernul spaniol Ieste In timpul de fața pe Banca tribunalului Omenirel. Atitudinea Iul față de deținuțil din Teruel Io monstruoasă și procesul lui Ferrer Ie o sfidare adusă conștiinței universale. Acum trei ani, o bombă izbucni, în trecerea regelui, la Madrid. Autorul atentatului cunoscuse pe Ferrer, lucrase pentru casa-I de editură, pen­ tru care furnizase traduceri de lucrări franceze și germane. Ce prilej nimerit pentru guvernul jesuiților, de a se descotorosi de acest om de bine care, prin nvnunatele-i școli, îndeplinea o revoluție pacinică și bine-făcatoare în mentalitatea poporului , spaniol. Ferrer fu numai de cît arestat, și ținut un an în închicoarca model din Madrid. Europa se indignă. Ferrer icra cunoscut pretu­ tindeni prin opera lui școlară cea minunată. Și toți cari îl cunoșteau știeau bine că făptuirea de atentate politice Iera departe de glndul lui. Orl-ce opinie ar împărtăși cine-va asupra acestei forme de luptă, ie cu neputință sa nu se recunoască, că nu se împacă de loc cu metoda educativă și lentă dar sigură, care constă în a întemeea școli și a modifica națiunea, modlfîcînd mal întâi inșii cari o alcătuesc. De ce să mal întemeezi școli cari vor fi închise, sau de nici un folos- mîne, dacă practici un atentat? închise, dacă atentatul nu izbutește sau rămîne fără urmări ulterioare: de nici un folos, dacă, îndeplinindu-se revoluțiea, țara, în totali­ tatea Iei, se însărcinează dînsa cu asemenea treabă, transportată ast-feliti pe sama inițiativei publice și rîpită inițiativei private ? Netăgăduit, a întemeea școli, reviste padagogice, Hgl pentru educarea națională a copilărimel, case de editură destinate a edita cărți potrivite noilor centre de învățămînt, și a-țl consacra la această lucrare, nu numai timpul și inteligența, ci chiar averea, însamnă a da .dovada materială că nu pre­ gătești nici răscularea populară, nici asasinatul politic. *u » avuxu. Cu toate astea, guvernul călugăresc u din Madrid nu șovăi de-a implica pe Ferrer în afacerea lui Morral. Dacă s’ar fi putut face să fie trecut drept complice și să fie osîndit la moarte, ce ușurare pentru popimea universală. . Dar Dar regele regele șiși miniștrii miniștrii acestui acestuiguvern guvernîși își făcură făcură o socoteală greșită. Nu mai guvernează acum purtăpurtă­ i torii de rantii conștiința majorităței oamenilor. toni Tot ceea-ce cugetă liber se indignă. Din toate păr păr-­ țile protestările nu mai aveau sfîrșit. Centrele in in-­ telectuale se alăturară de centrele politice și telpctuale rr si avu Ioc o reeditare a celor petrecute în 1871 cuElisde cu Elisăe loc Redus i smuls emuls Mac-M»hnnilor Mac-M»Uilor și Grllifeților, fiecIu?, Grllifetilnr. de An conștiința universală. Guvernul wpuuivi Spaniol trebui să # -------------irenui să ție samă de opiniea enronnnnn cî — opiniea europeana și dădu poruncă magistraților r B^i, gata la toate, să nchite pe Ferrer. Cu toate astea, 1 am da dovadă de o absolută neciiDOșt.ință a sentimentelor BPTițimentelor ce ce însuflețesc însuflețesc reacțicnea militnristă și clericală, clericală, dacă dacă DP-am De-am închinnî închipui «ristă și că, supunlndu-se impurerel lumei civilizate și îndurlud asemenea achitare, apăsătorii Spaniei n’ar fi avut rezerva mintală să-și ajungă scopul ca ; alt prilej. De alt-feliii, cum să nu fi avut o rezervă ca asta? Școala specială, întemeeată de Ferrer, în strada Bsilen, fusese închisă, înse se deschideau cu sutele școale cari purcedeau de la aceea-și doctrina, în toate orașele mal însemnate ale peninsulei. Casa de editură, reorganizată, care începea a-șl tămădui ranele, cu toate atingerile pricinuite de proces mijloacelor de acțiune ale proprietarului Iei nai « avere! lui Ferrer, casa de editură seconda’ riza aceasta mișcare. Și, cu toată vlermuirea cv zavă de mînăstirf, se vedea ivindu-se aurora uni noi ere pentru cugetarea spaniolă. A sta la pene, a aștepta, însemna să se asigure înfrîDB.Z rea. Trebuea să se lovească cit mai curlnd, săs distrugă pană în rădăcină centrele de cugetare li8 beră care se.înmulțeau mereu. Așa-că, coborîiorij inchizitorilor vegheau, căutînd necurmat împre. jurarca priincioasă care să le îngădue să-șî apuce leară și prada în ghiare. Răscoala din Barcelona fu această împrejurare Ferrer nu mai locuea în Spania. Se mai mai ducea ducea acolo, din cînd în cînd, pentru a-și supraveghea casa do editură. Dar pentru a conduce mișcarea școlară iei se simțea mai nestingherit la Paris De alt-feliu iei nu voea să mărginească mișcarea asta numai la Spania. Liga lui Iera internațională și în privința aceasta Parisul icra uu mediu su­ perior Barcelonei. Se înțelege înse de sine că nu se pregătește o răzvrătire de-afară. O mișcare de răzvrătire nu se pregătește nici din năuntru. Răzvrătirile purced dintv'o împreju­ rare neașteptată: iele nu-s nici o dată opera unei societăți secrete sau a unei organizații revoluțio­ nare. încercările de răzvrătire făcute de cătră grupe revoluționare nu ajung nici o dată do cît la răs­ coale ridicole. Ga să se înalțe baricade și să se sloboadă focuri de pușcă în stradă, trebuie una din acele porniri de mînie din partea întregei po­ pulații, pornire care nu se pregătește, care izbuc­ nește ca o lovitură de trăsnet, șt care surprinde chiar și pe~ cele mai înaintate partide. Ceea-ce și ie, cele mai adesea, ceea ce vatămă izblndei, pen­ tru-că nefiind nimic pregătit, mișcarea sufere de lipsă de direcție. Nu vreu să spun prin asta că agitarea revoluționară ar fi fără nici un folos, în aiară de împrejurările cari determină exploziile populare. Asta întreține în mase o stare de spirit care Înlesnește exploziile acestea. Dar asemenea pregătire mintală n'are nimic a face cu ceea-ce se numește organizarea unei răzvrătiri sau răscoale. ^au cîte-va pilde. ^1870, Napoleon al ULlea face să fie bătut în criminalul războiii in care iei angajase Franța. La vestea capitulărei Sedanulul, populațiea Pariziana SG scoală și guvernul, care zdrobea țara sub câlcăiul său sîngeros de la 2 Decembre, le răsturnat, Din potrivă, în 1866, împăratul Austriei ie bătut Prusia în mod rușinos, dar dinastica, al cărui Șef iesle iei, nu-i atinsă-n prestigiul iei. Franț losef Păstrează ascultarea supușilor săi. r--r-o ce asemenea deosebire ? rpnilb i:cană neîntreruptă^pregătise terenul, pe c 1 Pentru că-n Franța de ani de zile o propagând ce va nicinrecrătiso glod să terenul, fi avut foc. republicanăasa neîntreruută ne cird lnT* «ș»’ ce-va mei giuu sa u avui xuu. Franța,- exista un puternic partid republican,. care vestGn înfrîngerei, se folosi de indignarea obștească. Iei nu avu nici să provoace, nici sa organizeze nimic : faptul că exista ajungea. P°PU‘ lațiea îl știea lîngâ Iea. Poporul, iritat de înfrmgerea suferită, se înturnă de sine spre iei, ș1, a' proape cu consimțămîntul universal al țârei, se proclamă Republica. t , La Viena, nu se produse nici o mișcare ant^* nastică, și vestea dezastrului de la Sadowa nu a nici o acțiune asupra unui popor prăpădit. La Barcelona lucrurile s’au petrecut, în iu trecut, ca la Paris în 1870. In orașul acesta 1 atmosferă republicană și revoluționara. De in ce se cunoscu îmbarcarea fiilor poporului P Melilla, indignai ea populară semaniiestă și S I •109 «nerală, concepută mal întăl ca simplă protes ' și redijată în vre-o nemărturisită și neru­ fflre pacinică, se prefăcu aproape pe dată în pollție șinată oficină guvernamentala. Nu-ml voifi pierde vremea a discuta niște ase­ rfln°aca Și celelalte orașe ale Spaniei ar fi fost în„flețite deacelaș spirit, ca și capitala catalană, di­ menea neghiobii. Un revoluționar nu se joacă Bă pregătească, pentru poliție, Intr’adins, piese nastica Burbonilor în ceasul acesta și-ar fi trăit doveditoare. traiul, iear popii, aceste lipitori cari sug și sleesc Adaog că proclamațiea găsită la Ferrer ieste con­ „enorocita nație Spaniola, ar fi luat acuma calea form ideilor tuturor revoluționarilor, ceea-ce a pxiluiui. îngăduit -poliției s’o întocmească cu ușurință, pen­ Ast-felifi, întîmplările din Barcelona n’au fost tru că aceasta n’a avut de cit să cerceteze pentru oregătite și organizate de nimeni: nu numai de asta programele partidelor extreme. ț,re-un individ, dar nici de vre-un oare-care partid. Și chiar dacă o asemenea proclamație s'ar fi Cetățeanul Moreno, membru al Confederației găsit între hîrliile lui Ferrer, ce ar dovedi iea ? Generale a Muncei din Barcelona, care a plătit cu Că Ferrer ie de idei cu totul înaintate. Asta se persoana-i în timpul luptei, și care, adevărat e- știe și Ferrer nu face din asta o taină. Dar o arou, cu prețul vieței sale s’a-ntors în Spania, după semenea proclamație n’ar putea să fie delictuoaaă. cc izbutise să îeasă djn iea, pentru a se sili să de cit dacă ar fi fost împrăștiată și afișată, de cit getipe și Pe alți tovarăși de luptă, cetățeanul Mo­ dacă ar fi încetat să fie o redactare personală, reno, a putut să spue în meetingurile la cari a ca să ajungă uu fapt. Asemenea lucru, chiar dună lunt cuvînlul, precum mi-a spus și mie Iu intimi­ mărturisirea poliției, pentru-că aceasla s'ai* grăbi tatea convorbire!, cum-că răscoala din Catalonia să o spue și tăcerea-! ie o mărturisire, asemenea fusese faptul poporului în total, și că nici un lucru n’a avut Inse loc. partid de opoziție n’avea dreptul să-și atribue Așa-că Fereer ie cu totul nevinovat. Daca dînmeritul iei. sul va fi omorlt, fapta asta va fi pur și simplu un Ferrer înse, prins cu totul de liga lui de învă- asasinat, mai păcătos, mai laș de cit acele cu cari țamlnt, petrecuse 3-4 luni la Londra. tribunalele lovesc zilnic pe autorii pedepsei cu Glnd odinioară Ruiz Zorilla conspira, iei o făcea moarte. Și crima nu va fi mai mica, Iea nu va fi de departe, din pricină că mișcarea pe care dlnsul de cit mai ipocrită, dacă prietenul nostru va fi o ațîța Iera din mișcările militare. Dar cartierul trimes să lîngezască în vre-un presideo nesănătos. general dînsul și-1 stabili la Paris. Iear cînd gu­ Liber regele Spaniei și D-nu Maura, sa săyîrvernul lui Jules Ferry îl expulza din Franța și-l șască această crimă îngrozitoare. Dacă noi n'am sili cu chipul acesta sa-și fixeze reședința la Lon­ fi prietenii lui Ferrer, și dacă nedreptatea nu dra, fu desperat, și ne rugă, pe Lockroy și pe ne-ar avea de neîmpăcațl adversari, aproape am mine, cari secondam silințele sale, să facem să se dori să-i vedem asumîndu-și asemenea răspundere, revoace decretul de expulzare. Alt-felifi îi iera cu pentru-că în ziua clnd vor avea asemenea cri­ neputință de a mai face ce-va. Londra iera prea minală îndrăzneală, aceștia vor fi săpat între dînșii și conștiința lume! civilizate în general, depărtată de Spania. Așa-că ceea-ce iera adevărat cu Zorilla, care lu­■ în special a Spaniei, o atît de mare prăpastie, cra asupra unor personalități militare, puține la1 în cît dinastiea spaniolă își va fi trăit traiul. Iscălind oslndirea lui Ferrer la moarte, dacă se număr, ar fi fost cu mult mal multă rațiune pen­ tru Ferrer. dacă, după cum afirmă lașii și perfizii va găsi un consiliu de războiu în stare s’o pro­ săi acuzatori, ar fi voit să pregătească o răscoală nunțe, Alfons al XlII-lea va iscăli prăbușirea mo­ populară. Pentru a da lovitura ar fi fost cu ne­ narhiei și va pregăti, mal bine de cit ar putea-o 7 ar fi fost faC0 la o laltă toți revoluționarii, înteraeerea putință do operat de departe. Parisul,t și un centru prea depărtat de Barcelona. »Ie oare de Republicel Spaniole. nostru,,fără să fi fost silit la paf* 25 S(.pfcnjbrc 19u9, admis ca prietenul p Alfrcd Naquct aceasta, prin nici un decret de expulzare, să fi voit să-șî mai sporească greutățile sarcine! sale, Daerglnd să se fixeze la Londra. TRĂEASC ANARHIEA Lucrul acesta sare în ochii celor mai preveniți : Ferrer nu ațîța nici o răscoală populară, nu ca nu ar fi fost, din instinct, favorabil revoluției, dar In scurta campanie de simpatie dusă în lumea flind-că-n materie de progres omenenesc, ca-n întreagă pentru Ferrer, înaintea asasinărel sale, ol toate cele, diviziea muncei se impune, și că, pentru mulțime de. oameni au făcut toate chipurile săficțiunea sa proprie, își alesese o altă cale. Diu nefericire o boală a cumnatei sale, care se mieșureze, făcînd în cele din urmă din iei un palid jndreptă, și a nepoctoi sale, care muri, ccea-ce republican sau un vulgar pedagog anticlerical. Ie înlătură ori-ce idee de simulare de boală, dilemă a servi rău cauza unul om, și mal cu samă a pc Francisco Ferrer la Barcelona, unde îl cinema ceea-ce are mal scump acest om, ideile lui, începînd-o prin a-1 trada. .Această lipsă de sinceritate asemeni și casa de editură. In. timpul răscoalei pe care n'a putut s o pre- s’a accentuat și mal mult la o mulțime de așa v°uă și ia care n’a luat nici o parte, iei se găsea ziși liberali, cari n’au ridicat vocea de cît după ficolea. Avertizat Inse că se voea să se profite de executarea din 13 Octombre 1909, atunci etnd Prilejul propice pentru a se lua în poirivă-i mă- Ferrer nu mal Iera în vieață, și cari n’au protestat, cum se făcuse în timpul afacere! Morral, pro- în mijlocul atîtor reticențe, de cît pentru că opiniea fibll că trebui să se ascundă. Dacă făcu așa, avu i-a silit să facă aceasta. arePtațe. Beccaria zicea că acuzarea de a fi furat publică Da, Ferrer Iera anarhist, șî tocmai din pricină Jurnuril0 do la Notre-Damo n’avea să se înceapa i^Potrivă-i prin alta... întîmplările au dovedit că că nu voea nici Dumnezei, nici stăpînî, a trebuit eyrer făcu act de înțelepciune punînd în prac- să plătească cu vieața acțiunea lui revoluționară. și popii, se înțelege, ierau jjcă această doctrină... Nenorocirea voi ca o sluga Cîrmuitoril Spaniei ca f ' * Popească să-l recunoască și să facă a fi arestat. cumplit de-nfuriațl pe Iei. Den»îUm s ar voi sâ fie ImPuȘcat; inventîndu-se x .**««*. maleată de-aiimmieri de-altminterl uu ce scriea Ferrer întfun ™fest, pentru Școala modernă, în Septembrie 1905: �---- — Adevărata chestie, după noi, Ieste a ne servi de școală ca de mijlocul cel mal propriu pentru a ajunge la emanciparea deplină, la emanciparea morală, intelectuală și economică a clasei mun­ citorești. Dacă sîntem cu toții de părerea că clasa mun­ citoare, sau mal nimerit omenirea în general, nu trebuie să aștepte nimic de ia vre-un Dum­ nezeu oare-care/ ori de la vre-o oare-care putere supranaturală, putem noi oare înlocui această putere prin alta entitate, Statul, spre pildă? Nu, emanciparea proletaricească nu poate fi de cît opera directă și conștientă a însă-șl clasei muncitorești, a voinței sale de a se instrui, de-a 'cunoaște. . Daca poporul muncitor răraîne ignorant* Iei va rămînea subjugat Bisericel și Statului, cu alte vorbe Capitalismului, care reprezintă aceste două entități. Dacă, din potrivă, se inspiră de la ra­ țiune/de la știință, interesul său bine înțeles 11 va Împinge iute să pue un capăt exploatare!, pentru ca muncitorul să poată ajunge arbitrul destinelor omeniți. Ie vorba dar, după noi, de-a face, înainte de toate, ca clasa muncitoare să-și dee samă de adevărurile acestea. Pe cînd în sindicate aceste adevăruri ele­ mentare pătrund din ce în ce mal mult, printre muncitorii adulțl, să căutăm a lace ca Iele să între și-n capetele copiilor și ale celor ado­ lescenți. Să întemeem un sistem de educație, prin care copilul să poată ajunge, iute și bine, a-șl da samă cum se cuvine de neegalitatea economică, de minciuna religioasă, de vătămătoarea iubire de patrie și de toate prejudecățile familiale și a™6» capi‘J ro^e" Nu Statul, care-I expresiea voinței unei mi­ norități de exploatatori, ne-ar putea ajuta să ajungem la asemenea țintă. O asemenea așteptare ar ^o^^mptabilMest^ici, ti cea mal mare nebunie. k /» “'"'O • vj'Jxxâij llLUJ T'»l .1 plSCURSUL LUI KROPOTKIN liberi, ca spirit și ca purtare, să cunoască obîrșîe ncegalitățcl economice, să fie bine pregătiți pentn* vieață, pentru lupta de clase, care Ie vieața. Iei s trudea a scoate pe copii de sub înrîurirea* minchinei religioase și a vătămătoarei iubiri de patri " a-I pregăti, după expresiea lui aiît de curată, Jx pue un capăt exploatărcl, pentru ca inuncitorul”§x poată ajunge arbitrul destinelor omenești"... Împușcatul din Montjuich Iera un bun pionier al acestei civilizații de mîne, care trebuie să fle întemeeată pe muncă, tocmai ceea-ce cată să în­ deplinească anarhrșdl-sindicaliștl. Manifestul șeoalef moderne răsfrînge cugetarea unul adevărat anar­ hist, Ferrer i-un anarhist mal mult, carele și-a dat vieața pentru cauza care sfidează toate prigo­ nirile și care va împătimi totdeauna pe cel mal buni dintre oameni: pentru libertatea poporului. De aceea, lucrul cel mal nimerit pentru noi toți* pb cari ne-a pătruns o durere nețărmurită la vestea cruntului său asasinat, lucrul cel mai nimerit, dacă voim să ne manifestăm îndelung, cu folos, Ie de a duce mal departe opera lui, de a combate ca­ pitalismul, fără cruțare, cu toți susținătorii Statului și-al Bisericel, al patronatului și-ai Proprietățel, al Ar­ matei și-al Patriei, al Religiei și al Instrucției ofi­ ciale și autoritare, al Justiției și-al Poliției, al Par­ lamentarismului și al Legalitățel. Numai întoindu-ne energiea în acțiunea revoluționară vom putea onora cu adevărat memoriea lui. Ferrer. Din „RâveiF — Geneva. DIN TESTAMENTUL LUI FERRER ...Protestez mai inlăi, cu toată energiea puțincioasă, împotriva asp rimei neașteptate a pedepsei cu care am fost lovit, declarindu-mă . convins că, in scurtă vreme, nevinovățiea mea va fi sta­ bilită in mod public. Doresc ca, cu nici un prilej, nici acuma, nici . / ;—x~i nici un cuvtnț, să nu se facă, in fata rămășițelor mele, nici o manife- funcționari iscusiți, oameni cari să dească de cît cum C ,UWIUJ lcu să se gîndească la cel âî altora,1 adresati-ră St; :ai c^fmereîf (e 90,nerl Ș* tuturor ligilor sau va [i întrebuințat mult mai bine pentru îmbu­ ie mult / societăților .patriotice. Dacă voitl, îrSe, cum nătățirea slăre'i celor vii, lucru de care L 8a- A01W PreoatiJl un viitor de frăție, mai mare nevoe. Cit despre rămășițele mele, regret că nu exi­ vnnî m -*1 • ° f?ricire pentrLl lotA adresati-vă mia st( stă^ nici un crematoriu in această cetate, ca ia la vouă inși-va, celor ce sufăr de lUKiiuui regimul ue de fată și InteineeațL scoli ca a r ,‘'2r'*"x în cari său nutetl noastră, la Paris și in atitea alte cetăți, fiind-ca preda toate- adevărurile dovedite? — dovedite. “ (l? fl cerut ca iele să fie arse. Fie ca inlrun 91 ce yă pasa de sprijinul Statului dacă nu- HmP cit mai apropiat cimintirile să dispara, sfirșit, să fit! stănînl la vnY L:; m? pentru binele higiene'i,'■ și să [ie înlocuite prm risteUUrapropiat viitor vett fi’creat crematorii sau prin vre-un sistem care să inniște generații conștiente, cari nu vor mai fi gădue destnigerea cadavrelor și mal iute. X°nllelt(eJe tiraîlie’ ci fihit Jihere â Mai doresc ca prietenii miei să vorbească cil hotAr te a rai vrednicește In Huna-staiea obștea mai puțin sau chiar de loc de mine, pentrii-ca sca 51 intr'o adevărata' solidaritate Zani ' nu se crează de cil idoli cind se ridică in slava ' lei nu£se înte™?'6 ara-* limpede idene lui Feirer. oamenii, ceea-ce ie un rău mare pentru rul omenesc. Actele sînt acele ce trebuesc s diate, ridicate in slavă sau blamate, fura sa n ocupăm de la cine emană, lăudindu-sc, pen ri sMc"telordpaSlUnea asociatiU" muncîtoreȘd,da a fi imitate, cind pot contribui la binele coi > criticindu-se, ca să nu se mai repete, cin privite ca vătămătoare binelui general... nTOn.tă dreptate, ’Sf REVISTA REVISTA IDEEI 110 • j : ■ > „ -ziua de 21 Octombre, ținut de Memorial Hali, din ZIU Londra. Fvecutarea lui Ferrer^. provocat în Europa si > America o revoltă și o indignare obștească. ' 111 până si la S-t Petersburg, cu toate baionetele y Nicolal al II-lea, au avut loc meetinguri înVicărate, în cercurile universitare. Se înțelege, /rea de asediu a împiedicat ținerea unor ase­ menea meetinguri în restul Rusiei, unde domiestfî cea maî mare tepoare1 presa conservatoare din Londra mărturisește gnalma ce a cuprins clasele avute, cînd zice, ca Corning Post și Daily Telegraph, că numai „elementele răzvrătitoare și hoți!" au înscenat aceste meetinguri, punînd între hoți pe inșii cel mai Înaintați în ideile culturale numai 'elementele astea, căror perversitatea sentimentală le-a dat un sprijin cumplit de mare. Din fericire perver­ sitatea asta-I aceeacare a împiedicat desfășurarea pompei lui Nicolal al II-lea-și a călăilor lui pe străzile Londrei. Argumentele presei conservatoare sînt inse de două feliurl: 1. Că Anglia n’are dreptul să se amestece în afacerile interne ale Spaniei. Da, dar cînd Ieste de ocupat Ciprul, Egiptul ori Preto­ ria, atunci intervine. Cu toate că străin, protes­ tez împotriva unei asemenea concepții a nației britanice. Și oare nu s’a amestecat în Belgia, Italia, Austria, Franța, cînd cu afacerea Dreyfus, Turcia, chiar Spania, acum opt ani, cînd doi me­ dici englejl au examinat o altă victima a inchi­ ziției de la Montjuich, cînd agitațiea din Anglia, Germania, Franța, a făcut ca 16°condamnați în Spania la muncă slinică, pe temeiul mărturisi­ rilor făcute sub torturi, să fie liberați ? Și oare serbările ofieiale date acelui sprejur ’de Ricolal al II-lea, n’au fost o amestecare în luptele interne ale Rusiei? Rezultatul acestei măguliri aduse lui Nicolal Ieste că se rupe o provincie din Finlanda, a cărei integritate Nicolal a jurat s’o păstreze. Al doilea argument Ieste că „Ferrer Iera un revoluționar nesățios de sînge, un ateist gata adistruge totul în "Spania". Dacă v’aș arăta cea făcut guvernul spaniol în cel din urmă doi-spre-zece ani în Barcelona, cenIcul cel mal inteligent al Spaniei, pentru dez­ voltarea clasei sale muncitorești, n’ațl mal pu­ tea de necaz că revolta din Barcelona n’a spul­ berat încă asemenea nerușinat guvern. La 1896 a torturat Anarhiști: a pus bombe, -Ppn Azefil săi, în cartierele muncitorești, oinormd copii și femei... Vezi procesul lui Rull. Acum, acest infam guvern pornește un războia, folosul cîtor-va capitaliști, războia care costă sumedenii de milioane și mii de vieți omenești, teată pricina revoltei din Barcelona. Dresa conservatoare acuză pe Ferrer de a n uat parte la revolta aceasta, lucru pe care I' errer neagă, ceea-ce si trebueste să credem. Daca *erper și alti intelectuali ai’ ti luat intr’adevar I arte la revolta aceasta, poate ardeau mai pu4 țnînăstirl dar cădea bastiliea clericală de °uțjuich, fără a se pierde 130 de oameni dm 1 ?Or’ omorîtl de trupele lui Allons. TAn cP.vapul Ieste că popii jurară moartea lui Fer, fiind-că Iera sufletul mare! mișcări educa- ideeI •Ht toare din Spania : creșterea și Înclinările acesLllPn 11 rl llOnnii In v. «~ ... i ”" vJ---- e, jiu iu revoltei. —. a (J^vada voiu cita din cărțile sale, la cari 5b?^;îRX .^clu8 ’racter șî rn-r ’a’’ un un orn or?Jal aI cărui cărul ca caracter și a^căa căui știința se respectă de Europa întreagă, a scris mai P™lte multe prefețe, prefețe, voiu cita următoareîe, următoarele, din analiza facuta carțel lui Malbert, Știință și Peliyze, și cartel marelui’ cercetător al istoriei Re­ ligiilor, Burnouf. Origina orientală budistă a creștinismului, cum și relațiile acestuea cu adorarea Soarelui si a fiului acestuea, Agni, Focul, sînt expuse în căr­ hcica lui Ferrer în clup ticica chip foarte popular. Și această carte se sfirșește, cu ce? Cu apolo­ gia Anarhismului, ori a Tolstoismulul? Nu. Gu apologiea Protestantismului, pe care leu unul o găsesc, prea entuziastă. găsesc j! ț -X- -- al — celor ’doi -V. .M „ Caldul apel apostoli, Luther și Calvin, scrie Ferrer, a produs o adevărată ex­ pliTzia rin r.r.r.e.11„ A —-___ »■ plozie de conștiință la Arieni. Reforma a căutat să reconstitue creștinismul primitiv, curățindu-1 de elementele străine cari l’au desfigurat. Gu Cu Protestantismul a dispărut erarhiea preoțească... cum și toată adorarea fetișilor“. Despre etica Protestantismului, Ferrer scrie: „Ieste o culegere de principii, lăsate nouă de fifi­ losofii cel^ vechi, principii întărite prin observa­ rea adîncă a omului, prin observarea nevoilor, menitei, datoriilor, organizărel lui seciale, în lo­ cul cărora știința modernă, încurcată cum le cu cui antagonismul de interese, care presupune exis­ tența unor uzurpatori privilegiat! și a unor dez­ moșteniți, împinși la muncă, explolare și mizerie, n'a fost în stare să alcătuească o etică supe­ rioară, care ar putea să dea satisfacție atîț sim­ țului egoist cît cit și celui altruist, pe îndoita te­ melie a higienei sociale și a Solidarităței. După ce arată, în scurt, ce a făcut Protestan­ tismul pentru dezvoltarea omenirel, aruneîndușl privirea asupra veacurilor viitoare, Ferrer Z lUC :. „Și i X ULUDUUlllDUllU va * zice Protestantismul trece, ca și cele­ lalte religii. Cînd mulțimea va fi mai bine ini­ țiată în adevărurile științei, nevoea unui ajutor de la puterile de sus’ va’ fi simțită mult mal puțin. Nevoea de religie va dispare în ziua cînd oamenii vor fi destul de cuminți, ca sase cîrmuească de sine și să întroneze concordiea socială-?. Ferrer îșl închee cartea ast-feliu: «Aceasta splendidă evoluție a inteligenței omenești, la în­ ceput plină de misticism, sub vălul religiei a propăsit în potriva religiei și în potriva opu­ nere! Iei. Sțiinta tinde acum să dobîndeasca au­ toritatea supremă: Știința și Adevărul, a cana expresie si dezvălire sau revelație ieste^ Științei va aparține pe viitor puterea conducătoare a dumei: în locul divinitațel, bine-făcătorul na­ țiilor si mîntuitorul omenirel va fi Științai». leată cele din urmă cuvinte ale importante! cărți: «Origina Creștinismului», publicată la 190b, la Barcelona, carte a cărei publicare 1 errer a plătit-o cu vieața, sub gloanțele a patru soldați, în închisoarea din Montjuich. Ferrer acum Ie mort. De datoriea noastra ie de a relua acuma opera lui, de-a o continua, de-a o răspîndi, de-a dobori toți fetiși!, toți zeii cari tin omenirea sub jugul Statului, sub jugulj capitalismului, sub jugul superstiției. P. Kropotkine. �_________________________ REVISTA IPEEI - REVISTA IPEEI Hâ SPANIA ȘI EUROPA , resurse fi mult mai multă .vitalitate In ",a‘ri,nii(ii dc cil Spania, fi adevărul a triumfat. ta<ce^la p * tn Spania, regele ar fl refuzat să uzeze de dreptul iui de grație. Dar Ferrer nu a fost judecat. Mal inlăl Spania a făcut greșeala, ca imediat a doua zi' după revolta dc. la Barcelona, să facă să funcționeze csilii dc războia extraordinare. Ori judecata consihiiotco . '«războia, funcționind în stare de asediu, nu tesle o - de judecată la care au dreptul cetățenii inlr’o țară. Îndată ce rci>olta a fost înădușită șl liniștea restabilită, consiliul de .războir, nu mal anca rațiunea lui de a fi, treimea să înceapă Pnr..~, ,a 1fost funcționa tribunalele ordinare. Și jîind-că Ferrer nn'r, t n prins cu armele In mină și nici măcar dovedit ca lei nu putea să fie jug*/ parte în grâfrnczilc cornnbatanților, ’ cal dc cil de tribunalale ordinare. Leală întăiul motiv de revoltă sufletească. Se știe cum se judecă în stofe de asediu la consiliile de războîu. Cele mai elementare proceduri, stabilite pentru des­ coperirea adevărului, precum și pentru apărarea inculpa'. țiior, nu sînt respectate. Cine a urmării procesul lui Fer­ rer, a văzut că consiliul de războia s’a bazai, pentru a-l condamna, pe proclamații revoluționare, găsite la ici, de acuma șeaple ani, și de cari iei nu se servise, și cînd apăl rarca acerai ca să dovedească acest lucru, consiliul de războia a respins cererea, pe motiv că aceasta ar provoca o amlnare. Aproape toate cererile de martori ale lui Ferrer au fost respinse pe acest motiv. Atunci cum putea să se apere inculpatul și cum putea să facă dovada nevinovăției sale ? Guvernul spaniol trebuea să înțeleagă că judecata unui om ca Ferrer, un om bogat, un filantrop, un ginditor, un organizator dc școli, chiar la consiliul dc războia, trebueaînconjurată cu toate, garanțiile de imparțialitate, și măcar pentru dînsul, dacă nu pentru o mulțime de alți resculați, cari au fost tmpușeațî, după condamnarea consiliului de războîu, măcar pentru dînsul, Irebnea zic, să i se lase toată libertatea de a se. apăra. Jfal mult. După condamnare consiliul de miniștri a avut dosarul lui Ferrer in mină, ministrul de. externe ne-o spune. A trebuit să-l studieze și să vadă lipsurile dc procedură ți respingerea sistematică a luî Ferrer de a-ș'i dovedi nevinovățiea lui. Și atunci neputînd face all-cc-va, dc vreme ce ici însu-și ordonase să funcționeze tribunalul extraordinar, trebuea să supună regelui un decret dc grațiare. Consiliul de miniștri nu a făcut aceasta, a refuzat să intervină pe Ungă rege, pentru grațiare. De aici urmează eă pentru executarea lui Ferrer nit mai ie de vină consiliul de războiii de la care se știe că nu se poate aștepta marelucru, cînd iei funcționa in 'mod extraordinar. Vinovat de asasinarea lui Ferrer, ie consiliul de miniștri, care și-a în­ sușit hotărîrea și a refuzat că ceară grațiarea, .măcar că, dacă ar fi vroit să studieze cu imparțialitate dosarul, ar fi văzut că consiliul dc războiii a condamnat pe un nevino­ vat. Căci îe presupus nevinovat ori-cc acuzat, căruea nu-1 dai mijloacele dc a se apăra, Apoi nu avem dreptul, noi cu toții, fără deosebire de țară și fără deosebire de idei, să fim revoltați in contra acestui act incalificabil ? Ludovic al XlV-lea reușind a așeza pe tronul Spaniei un Bourbon, a strigat : II n y a plus des Pyrcnecs Ce tnscamn ă Inse legăturile de rudenie și de dinastic, . față cu legăturile enorme și indisolubile, pe cari ponoaie c, tot mai mult, in fie-care zi, Ic cimentează mire iele. Astă­ zi exista unități politice, nu mal există tn unele chestuint de cit un singur popor, omenirea. Dovada că ccea-ac se întlmplă Inlr’o țară, se repercutează cu putere in cele­ lalte. Chiar partidelepolitice nu mai sînt separate prin țari, lelc-și dau mina peste frontiere șl formează un singur par­ tid, socialist, anarhist, liberal sau conservator. Astă-zl guvernele nu au dc ținut scamă și dc dat răs­ pundere numai locuitorilor țârei, dc faptele lor, ci lamei întregi, care s'amestccă, le controlează și le cenzurează, în­ tocmai cum ar face parte din cetățeni. > Și cînd observi acest fapt, și cînd vezi că deosebitele, țari încep a avea o mulțime de idei în comun unele cu altele, oare mi sintem în drept a crede că într'un viitor oare-care iele vor sfirși a se pune de acord și asupra puținelor pun­ cte cari astă-zi Ic separează, pentru cari astă-zi mai există frontiere, cari le fac să se intredușmănească și să sc înlreucidi uncie cu altele? Oare nu ic semnificativ faptul că pentru o execuție a unul spaniol în Spania, s’a făcut aproape o revoluție la Paris, ridicindu-se chiar baricade ? Căci despre cxecuțiea lui Ferrer vocsc să vorbesc. Jn contra acestei execuții a protestat lumea întreagă: guvernul Spaniei și mai cu seamă regele s’a pus înlr'o rea postură. Pentru ce a protestat lumea întreagă ? Știu cum explică oamenii, așa numiți ai ordlnci și ai autorităței, această enormă manifestare. Anarhiștii șt revoluționarii din celelalte țări, cari an fost totdeauna in legătură cu anarhiștii și reDoIuționarii din Spania și prin urmare și cu Ferrer, au găsit ocazie ca să-și afirme părerile lor și să producă dezordine și turburarc în stradă. le o parte de adevăr in această afirmare, anarhiștii și revoluționară n'au scăpat o asemenea ocazie, de a împinge la răscoală peste tot locul.Accst lucru n’ar trebui să tur­ bure în mod deosebit pe nimeni, nici n'am putea din iei să tragem consecvențele pe cari le-am tras și îcu mai sus? Anarhiștii mai cu seamă, nu aparțin nici unei [âri acest lucru îe adevărat pănă Ia oarc-care punct și pentru revo­ luționari. Pe dinșu ideea de patrie nu-i preocupă, cînd din Iniimplare u recunosc necesitatea : îc'i luptă pentru răstur­ narea nu numai a regimului dintr'o țară_ci din toate ță­ rile. Nu îe de mirare deci ca revoluționară din Italia șan Franța să facă cauză comună cu cei din Spania. ■ Dar adevărul întreg iesle altul. In contra executărei lui Ferrer a protestat și imensa majoritate a opiniei publice, care mi ieste nici anarhistă, nici revoluționara. Au pro­ testat sau âti dezaprobat, tot ce Ieste spirit liberal și mo­ dern, ți numai o mică minoritate, partizană mijloacelor violente tn contra mișcârei ideilor moderne, numai aceia au aprobat guvernul Spaniol care ți ici ieste o emanație a ideilor reacționare. De cc protestăm, noi cu toții, fără deosebire, socialiști, *% radicali, liberali, ți chiar o parte din conservatori, în contra itxecuției Iul Ferrer, pe care o considerăm un asasinat ? Ccea-ce cerem noi cu toții în lumea modernă, Iesle ca Aproba Europa rcvoluțica anarhiștilor de la Barcelona? justifica să-și îndeplinească rolul ici. O judecata nedreaptă Ăproba ideile Iul F„rtr ? loCi Dc ce allinc- numim noj nc revoltă mat mult ca ori și ce. Să ne aducem aminte de Zr-'a,UÎ asasinal ? de ce guvernul Spaniol cazul căpitanului Dreyfus îtv Franța. s a făcut pasibil dc un act odios ți revoltător ? Pentru un Pentru ce. și atunci condamnarea lui Dreyfus a provo­ sl,jg»r lucru, care, cu țoale aceste, îe așa de marc și calea St\n.e, dfcPluri Pc cari Europa modernă le-a ciș- cat o emoție enormă în lume și protestări energice ? Pen­ ttgal, tn cil iei singur justifică întreaga revoltă sufletească tru că fi atunci, alte consilii de războîu, deși puseseră mal formă și arătaseră mal mult respect pentru procedură, a. n°a.ttr.a a Muror. Pentru că Ferrer nu a fost judecat: malta ’lot ^vf,,,lUn'aî sim‘‘Ia,c/n ({c Jucată, și atunci avem dar in fond s’a dovedit mat pe urmă că judecaseră fi lele lot cu parțialitate, violind principii fundamentale, pe cari drentuf1 1 CC- J'Crrer a fosl nevinovat, și lot nu le poate înlătura un judecător. S’a dovedit între altele I <a condamnam pe guvernul Spaniei, fiind-că a că judecătorii condamnaseră pe Dreyfus pe acte cari lise împușcat un nevinovat. ' arătaseră numai în camera de deliberare fi cari nu fuseseră narC-a.Cr'mâ de care s'a fdeul vinovat guvernul puse în discuție, auocaților apărărci. Pentru oamenii cari Ferrer’raiCn lr,,b.unalele lcHal constituite, ar fi judecat pe nu înțeleg sfințcnica principiului, că judecătorii sini datori după de-ba^ri ^°la.^titndinea ca să se apere, și dacă să pună tn vederea inculpatului orl-ce acte., pe cari, se "O apScaUeaea si °îlCl^llc tn ori^e Proccs> judecătorii ar fi rezema pentru a da Iiolărtrea, asemenea principiu s'arpa~ dovedite ^reveAr^ sp(,niola< Penlr" asemenea fapte, nZ fi avid n^tPefea^a CtU mOnrtc' nimeni din,le noi rea secundar, și cu toate aceste tn iei rezidă întreaga ga­ ranție pentru acuzat. . dc reuoSnnS Zts ’’ ln ac9sl caz nc-am fi separat Și atunci alit opintea din Franța cit fi din lumea devseî c anarhiftî- Putem să fim contra petreagă, a protestat. Și In Franța cit pe-aci reacționari, atârî n’am avea\ 7 PC cU- vrcme iea‘ cxislă in ntlllic țari, n am avea pentru ce șa protesta.m, dacă existlnd ți cei ce au executat pe Ferrer tn Spania, ierau să reufeasc definitiv fi nedreptatea consacrată, Franța tnse arc ** - -este un argument și cel mai puternic In contra J)aC- eu moarte, tesle că o dată Jiotărirca executată, ptdePscl. cinica ireparabilului. Ori ce am face a doua zi, slidcf” !'l,ruCslc la nimic, nedreptatea le consumată complect, nit mdlSL Cl, față cu ireparabilul care s’a produs in lut Ferrer, protestările au hiat un caracter »r"!?Jnî violent, aproape revoluționar. pi,, Gh. Panii. PROTESTAREA marelui orient al franței . OPERA LUI FERRER I Pe vremea cînd se născu Ferrer. in 1859 in imnreiu- «Sl BrC«°neI’ SFanIi) Iera intru Proprietatea bi- Srfc/e ,1? înm (fov^eBC ora^le, Pline de minăstirl și Budnet il p ii ? iUn6 C' .°?9° ,ncJ,ifle.’ear altele palate, tulul Ihl n ° Or ,nt;ec,nf1.toatc celelalte budgete ale Ste­ iului, dar mal ru samă subjugarea conștiințelor dusă nînă hnnnt -ă "P ”? S^01 n’ar " CUl^t * gffi împotriva bisenccT, lear copiii neînviîțind nimic alt de cit catechismul si rugăciunile. După o statistică recentă, din 17 milioane de oameni ce numări populațiea Spaniei, 12 milioane sînt absolut iară știința de carte, loar din celelalte 5 milioane, mult! știu numai să cetească, filră să știe să scrie. * Activitatea generală iară indoeală se resimte de -ob­ scurantismul acesta. Se poate zice că de fapt, o singură, regiune din Spania, Catalonia și mal ales capitala acesteoa, Barcelona, Ie sediul unei mișcări industriale, comerciale, intelectuale și sociale, care samănă cu ceea ce agită țările cele mal dezvoltate. Pe cînd restul Spaniei a rămas in starea de vieață latentă care caracterizază satele ruse, Ir- ' landa, mocirlele romane și unele regiuni izolate din Franța, bună-oară ca centrul Bretanîel. Crescut in ideile religioase pe cari le împărtășea familiea lui, ca toate familiile Spaniole, mal cu samă cele din mica burghezie, Ferrer Începu, pe la vrîsta de cinci spre zece ani, datorită unor lecturi, să vadă limpede in amăgirea clericală, și-.șl îndreptă, fâră intirziere, asupra altor chestii aprinderea ce-l tirise mal intăf cătră misticism. împotrivirea la stăpinire se concretiză atunci, ca la în­ ceputul orl-cărel emancipări, in anticlericalism, in repu­ blicanism și-n Francmasonerie. Ferrer luă parte la agi­ tațiile republicane, se fileu francmason, și, cînd, in 188o, încercarea răzvrătitoare a generalului Villacampa căzu, Ferrer trebui să'părăsască in grabă Spania, unde ocupa, la vrista de două-zecl și cinci de ani, postul de director al unei linii de cal ferate. Refugiat in Franța, lei ișl ciștigă cum putu vieața; ca plasator de vinuri, ca profesor*de spaniolește, apoi ca se­ cretar al șefului partidului republican spaniol, Ruis Zorilla, refugiat și acesta in Franța, in sfirșit ca profesor de limba și literatura spaniolă la Asociației filotecnică, din Paris. In timpul acestei îndelungi hălăduirl în Franța, dineul ișl complectă instrucțiea generală și intră in legături cu oameni cu spiritul liber,ca Elisfee Redus, Laisant, NaquetI Mulate, Grave și evoluă de. la anticlericalism și de la opozițiea politică, pănă la a concepe necesitatea unei revoluți, sociale care să libereze, pe individ de orl-ce autoritate. Marele Orient al Franței, atins dureros prin exe­ cutarea politică a lui Francisco Ferrer, în urma unei judecăți lipsită de orl-ce garanție, nu poate răniînea mut. Dînsul trăgea nădejde, ca și toți, oamenii de ini­ mă și cU judecată, cum-că cîrmuitoril de acuma flI Spaniei vor ști să-și înalțe cugetul destul de sus, pentru a asculta glasul conștiinței universale. Zadarnică așteptare. In fața mersului nețărmurit al omenirel s’a ridicat o putere de stînjinire, ale cărei principii și acțiune țintesc să ne arunce în noaptea vrîstei de mijloc. lea a lovit în Francisco Ferrer, pe apostolul Adevărului și al Emancipărel intelectuale a Spaniei. lea 1’a lovit după procedura Inchiziției, după care cele mal obicinuite reguleale dreptățel sînt desființate. Protestarea Omenire! întregi nu a putut să-l scape, pentru că intransigența, nenilădierea dogmelor se opune principiilor adevăratei morale omenești. Ferrer a fost de-ai noștri, pentru că și-a dat samă că-n sufletul masonic, se exprimă cel mal înalt ideal dat omului să-l aducă la îndeplinire. Dînsul susținu pănă în cele din urmă principiile noastre de frăție, de cugetare liberă, de-ngăduire. .De aici scoase înalta săninătate care-1 făcu de a ndura moartea fără șovăire, și care-I în gădui o . II jîntreagă curtenire" față de călăii să!, de la „punerea Dintre mij'loacele de-a face această revoluție socială o capelă" pănă în clipa ucidere! sale. complectă, Ferrer alese cu osebire inoirea invățămințulul, ca singura in stare de-a emancipa spiritele și de-a asigura * Ceea-ce a voit să se atingă în Ferrer Ieste idea­ o izbindă durabilă. lul masonic. Inse adevărul nu piere. Evoluțieai are Donațiea uneea din elevele sale punindu-I la.îndămiuă loc, cu toate puterile vrăjmășeștî, mal pre sus de capitalul trebuitor, in August 1901, Ferrer intemee la Bar­ celona Școala modernă. partide și de regimuil sociale. lea va Ieși izbîndiîncă de cițl-va ani o mișcare de revoltă împotriva ti­ ioare și faț# de prezent, după cum a leșit izbîndi- raniei bisericel se manifestă iu Spania. In cea mal mare foare și față de trecut. parte din orașele mari, într’o mulțime de centre mici, pănă chiar și la țară se alcătuiri societăți de liber-cugeAmintirea lui Ferrer va dăinui în veci, ca și latorl, do republicani, de cooperatorii Internaționala a cea a tuturor Giordano Bruno, Etienne Dolet, putut să pătrundă aici, șijeu lea concepțiile socialiste, chiar vanini și ailț! alții, rămași neștiuțb cari au lup- anarhiste. William Ileaford, dc la care uuPrur‘11*} mare parte din documentele astea, n-rele 3»și 5 din LEcolc rePentru Progres și pentru Adevăr. novee, citează asemenea fapte după Ferrtando Lagauo, edi­ .Mare Orient al Franței, credincios menire! sale torul a Las Dominecalcs, cum în unele sate d? raunte de civilizatoare, protestează cu tărie, în numele celor lingă Catlix cea mul mare parte din inmorminlârl șo fac civil. , £lncI sute de ateliere răspîndite pe toată suprafața numai Cea mal dc căpetenie silință din partea tuturor acestor F uuntulul, împotriva acestei izbucniri de barbarie. spirite emancipate, Iera îndreptate spre educație. Ca niște oameni scăpai! de la o mare primejdie sau-cari au suferit h*F?nsul îș! afirmă nestrămutata încredere în iz- mult in tinereța ,or> s au npucat înainte de toate să-și nda definivă a științei asupra dogmei, a rațiunel scutească copiii, de încercări la Mia. , „ . , In 1885 so intemee la San belnt de Guixoles școala supra credulitățel, și salută în Ferrer «prea mare La Ncrdad. In 1907, aste fora foarte Înfloritoare, cu* Prea bun», pe unul din martirii „libereicugetări". laică prinzind un mare număr de elev! și fiind instalată în­ chipui col mal •mulțumitor. In 1890, o donație din partea Marele Orient al Franței. unul vechili ofițer, căpitanul Felipe Niețo, îngădui să se �revista 114 întemeeze o altă școală laică la Guadalajara. La Madrid, la Bilbao, la Corogne, la Saragosa, la Sevila, fie-care grun, fie-care cpriiîtet republican, liber-cugctător, se dubla de o școală cu totul laicii. Ferrer nu fu așa dar, după cum s'a spus pe nedrept, lutemectorul celei dintăl școli laice spaniole : dar Școala modernă, pe care o intemee dînsul la Barcelona, nu fu numai o școalîi neconfesională, o școală emancipată de orl-ce dogmă religioasă, ci o școală in care copilul Ie lăsat liber să se dezvolte, să se dezvolte în toată plinătatea funcții­ lor facultăților salo, sau pialbîne în caro Ie ajutat pentru asta. Educațiea dată in școala asta n’are drept țintii de a face un bun creștin, un bun republicau, sau un bun cetățean, ci do a face din copil un om in stare de a-șl da samă de totul, de a se hotărî in cunoștință do cauză, și de a lucra după propriea lui conștiință, fără habar de vre-o lege do vre-o poruncă, de vre-o autoritate. Marele merit al Iul Ferrer Io de-a fi introdus, dintr'o dată, intr’o țară ablea Ieșită din feudalitate, un sistem de educație cu mult mal înaintat de cit cel practicat de Re­ publica franceză și de libera Engliteră, sau de vechea democrație elvețiană. Față de invățămintul popesc bintuitor aproape in toată Spania, Ferrer a inaugurat edu­ cațiea care convine unei Societăți emancipată nu numai do’ Biserică, ci chiar de capital, de proprietate, de mili­ tarism, de poliție și de tot amarul de dogme, de silnicii, prin ajutorul căror so mențin popoarele in copilărie și copilărimea in stare de nejudecată, în inconștiență. Dacă acesta a fost meritul operei lui Ferrer/ a fost de asemeni și pierderea lui. O organizare școlară, curat laică, anliclericaJă, dar respectînd, celebriniî patriea, prosperi­ tatea, cirmuirea sau stăpînirea, legea, ar fi găsit o mul­ țime de puternici apărători. Dar a răsturna la o laltă, de o potrivă, toți idolii, îusamnă a-țl înstrăina simpatiile tutu­ ror celor ce stărue să mal creadă in Iei și celor ce trag de acolea folos. Dacă Ferrer ar II rămas un simplu re­ publican si francmason, nu numai că ar fi fost acum viu, ci probabil ar fi fost și deputat, și s’ar fi bucurat, ca membru însemnat al opoziției, de-o influență mare pe lingă guvern. Dar, din pricină că dînsul cugeta liber, și se purta după cum cugeta, filră nici o grijă de ambiție personală, nu putea să aparție vre-unul partid, să fie sus­ ținut do vre-un grup, să fie încurajat de-o clientelă de aderenți, să se bucure in fine de popularitate. Asta și explică faptul că guvernul spaniolesc a găsit cu cale, iără ulei un neajuns, să-1 închidă în două rindurl și în cele din urmă să-1 și ucidă, fără nici o umbră de do­ vadă de vinovăție. Asta și explică faptul că Ferrer a fost atit de puțin apreciatdună de cătră poporului spaniol, .•* că larcelona cum masa chiar la . Barcelon. 0 ■ - ---€ 1.. • . n v "i dennbttnl •***-« oMuiica.’Za kusii uuim -JL sprijin, In afară afară de de deputatul t Lerroux si de un număr restrins de oameni cu spiritul cu totul'emancipat. Asta IVXaPi^tSAr?ltfa?U1^ tocrnaî în SPanin asasinatul mntiî nnÎnkU ’ T Pr°teSlărI> mal slabă e■n h, P°Pulară« ?‘ 03 reprezentanții autoriUtel amenințată m bm-I, au putut să Iee ce măsuri au voit ,emn‘dxa In silința Iei foarte reală de a Ieși din vrîsta gotică a- Seceri Ș^m4krTo? art° CÎViIiZate> Peri°;ida Ofereacduca^ «are va fi’cUută de poporul de E . la «dâ^S UI Ca 5â. SC dczvoll<! venea tot mal populată, peste 60 de selli ? Bar,celona dc‘ după acelas model fndabiin,;^ • C u0 1 Iorau intemeeate. M«, ma! aîes lenS, Spafefa «canulul, ta Por uiX ta ? , a Ro",a' >« Mcd,mc ceotrakdtaBVcdoV'cie'„SUC"rSall! "le ^on,ci școli laic© cari ființau de m.,/•C1’-lllxCea muI ,naro parte, in urmă, inspirîndu-se de ££^?to »au 8e ‘«dințară adoptlnd, o dată cu moto ulSh! a PB e ?coaI(î Moderne si cărțile de cari tdUCalie a'C acostMa- ’* Acestei a oua părți din program Ferrcr ii dădu toată IDEEl luarea aminte. Pe lingă Școala Modernă, dînsul intem, casă de editură. Ceru opere, scri.se anume pentru n 0 săi, do la cel ce i pe părură mal in stare a le furniza r * 1 spirituală, pine in care să nu intre nici un produs v”ea mător și caro să fie scutită de orl-ce falșificare. *lta“ O Franceză de elită, D-na Clcinence Jacquinet inp directoare a Școalei Moderne, începu serica de cărți D»?Ca tr’o Prescurtare a Istorici universale, in trei volume • r ' pedio de Historia Universal. ' °n'‘ D-r Odon de Buen, dădu o Istoric Naturală, o Gcoar fizică, o Mineralogie. llenry Vogt, Elcmcnle de Arilmnii* Fabian Falasi, o Gramatică Spaniolă. Nicolas Es^evanoz^' Istoric, a Spaniei. Leopoldina Bonnard, Noțiuni de Franc ' ° Gli. LetourneaUj Psichologica etnică. Eurique Lluria luțiea Siiperorganică Georges Engucrrand, Cele dintâi si°' dii ale omenireî. A. Lorenzo, Banchetul viețeî, ‘BJoch $,<?' stanța universală. Charles Malato, Mizeria, pricina si leacul iei. După aceea urmează o traducere a Aventurile lui ,v0. * de Jcan Grave, o foarte marc ediție in spanioleste a onn”’ rel capitale a luI.EIisâe Redus, Omul fi Păniintul Rj ‘ carto ce mi-o ceru inie asupra dezvoltărel normale ■ copilului, și care, apăru sub titlul de El Ninoij el adolescent! Desarrollo normal, Vida libre, pe lingă care trebuie să mal adăogăm, între altele. In Anarhie, do C. f’ert, un vo­ lum de cintece și mal cu samă Buletinul Școlei moderne publicație lunară, unică-n fcliul Iei, iu care nu numai pro­ fesorii și cugetătorii cari se interesază de chestiile de educație, au putut să-și expună ideile și rezultatele expe­ rienței lor, ci in care figurează și compoziții originale de-ale elevilor. fiRar mi s'a întimplat să cetesc, scrie William Hoaford lucruri mal drăguțe și mal naturale de cit aceste obser­ vații spuse fără înconjur și adesea profunde, rod spontaneu și sincer al cugetărilor fragede ale acestor băețl și fetițe de la zece la doisprezece ani. Ceea-ce purcede din faptul că educațiea primită urmărea mal cu samă să nu le înăbușe năzuințele lor firești, să nu le restrîngă, nici să le mărginească manifestările vilalilftțel lor, să nu itnpue nimica spiritului lor, ci să-I supue toate obiectele de observare. Așa se face că cea dintăl carte pusă in minele copiilor, carlila, fiologica espanola, Ieste si silabar, si gramatică, și manual ilustrat de evoluție Istoriea lumel întregi Ie povestită și expusă copilului îno-ah»! i iP lesue de ‘«lelea pentru ochii și pentru inteli­ gența iui, lear această metodă Ieste urmată în toate ramuUe cunoștințl, de la elemente pănă la legile cari imbrățoșază fapte numeroase, clasate. TnfcS?®. Princ‘P‘I de educație au fost aplicate de cătră sant ?coala |uI de la lasnaia-Poliana, de cătră Lainn fkJi r em.natele 1,11 lucrări de inițiare-n științl. Iele testat • forrnv!Jale de cătră cugetători cari, pururea au pronîlni ‘niP°lrIva caznelor la cari a fost supus creerul co­ tim/-, i nurne a“l instrui, au fost pătrunse de o mulsud 116 dascidl necunoscuțl, 'cari au suferit in tăcere de • punerea silnică la programe, de supunerea la niște agențl uominărcl guvernamentale, protestînd și procedind, pe ,e Icra cu putință mal bine. ferrer a utilizat aceste rnînluitoare idei, aceste metode' e educație cu adevărat logice, și aceste mijloace de-a inesni dezvoltarea normală și integrală a copilului, lei, cel . p ;ib a putut, s’a priceput, a cutezat să aplice pe o scară întinsă, să aducă la îndeplinire în de-ajuns, pentru a ar«ta tuturora fericitele rezultate, ceea-cc doar se propusese sau de ablea se cercase. In Alai -1906, școața din Barcelona, Icra la al șaselea an de existență. Număra mal mult de 126 de elevi, ca la vre-o cinci zeci de fete și vre-o 80 de băețl. In ziua de Vine­ rea Mare, Ferrcr putu întruni, intr'un banchet raționa­ list, 1700 de elevi, cari aparțineau la diferite scoale afi­ liate. Dînsul publică mal mult de trei zeci și patru deoper_ școlare, din cari multe fura traduse numai de cit și-n talienește, opere cunoscute în toate țările de niolă. Carlilla se tipări in două ediții, de cite -10.000 exemplare fle-care, epuizate. In timpul acesta, sub cuvin t că Mortal, înainte de-a * runca o bombă asupra cortegiului regelui Spaniei, Ja Mal 1906, fusese cît-va întrebuințat la Școala Moderna, b vernul intemniță pe Ferrer, îl confiscă bunurile, și * chise cea mal mare parte din școli. Sub presiunea protestărilor cari izbucniră în cea mare parto din națiile civilizate, și in neputință ue-a j REVISTA IDEE! o osîndă, guvernul spaniol trebui, cu toată părerea li,l^iu de,! drlini“1 1U1 după un an și o lună ,|e /iPtinere in închisoarea model din Madrid, hl care fu <|1‘ 'intat cu garotarea pentru a-l face să miîrlurisască ■" ? crime pe cari nu le sănrșiso. "‘iia îndată ce-șl dobindi libertatea, Ferrer nu se gîndi , Ht să-sl lărgească cinipul de acțiune. Fiind-că metoda i, educație aplicata la Școala Modernă îșl arătase bunul irebuca s‘‘ fie Prol,l‘«at:i >n lumea întreagă, provocînd ceri-irilc, indicările tuturor celor ce se interesau de copil. CL Asa născu, in April 1908, publicațiea lunară. Școala Pc,oiî<i, revistă pentru elaborarea unul plan de educație moi-nă extenziunc internaționala a Școalei Moderne din Bar.|ona. 1“ dou,i cdillf al,;irle> publicate in acelas timp, in tnaniolcște la Barcelona si in franțuzește la Bruxelles. Si Sâ fu creată Liija peni) ti Educarea rațională a copilărimci al cărei organ Icra publicațiea aceasta, care o susținea. Comitelui internațional de inițiativă Iera alcătuit la in-pnut din Ferrer, Laisaut, E llacchel, Elslander, W. llealor.l, G. Sorgi, II. Rooda van Eysinga, M-lle llcnriette Mevor. Cele dintâi numere din Școala llcinodâ, edilieadin Bruxel­ les, cuprinde articole dc-ale mal multor din acești scrii[or’l, si afară de astea, de A. I’ratelle, de Paul Robin, de Ellen ’Key, *'<• Tarrida del Marmol, de M. T. Laurinf artfcole, in cea mal mare parte, de cel mal mare interes. In fie-care țară, in lic-care regiune se alcătuesc grupe, pentru a propaga edm-aliea rațională, in necazul supersti­ țiilor religioase, a autoritarismului guvernamentid și a impotrivirel părinților rău informați. 1 Lista aderenților Ligcl se lungește din luiiiQn lună, cuprinzînd in Franța o mulțime de institutori, cițl-va pro­ fesori și chiar directori de școale normale, mediei in nu­ măr destul de maro, cum și fruntași scriitori. In toate țările oamenii cari gândesc liber simt nevoea de a se pune pe lucru. La începutul acestui an, 1909, edițiea franceză a Școalei Heiiioile, indura o schimbare.Sub direcțiea lui Ferrer, Maurice Dubois și a lui Charles Albert, care înlocueșle pe M-lle Meyer ca secretar al Ligel pentru educațiea rațioonală, Școala lleinoitâ, îșl propune o triplă țintă : 1. Să reformeze școala și metoadele lef, nu numai in vagul și abslracțiea principiilor Iei, ci pănă in cele mal mici amănunte de aplicare, silind u-se să pue la Indămîna fie-cărul copil, felini de educație care să corespundă aptitudinilor ca și mediului lui, inlărindu-1 facultățile și dezvoltind intrlnsul gustul științei, iubirea naturel și im pătimirea de vieajă. 2 Să ajute în asemenea sarcină pe institutori, susținia<lu-I in lupta lor corporativă, care, are ca țintă propriea lor emancipai-o, condiție primordială a unui învățămlnt dat după conștiința lor. 3. Sa facă educațiea publicului, să-l inițieze în chestiile de școală, să creeze o legătură intre școală și familie, intre școală și mediul social. Numerile săptămânale din Școala Beinoilă, apărute de la începutul anului, nu s’au abătut de la acest frumos pro­ gram. Cițl-va institutori au expus in Iele rezultatele unor lungi raeditirl cari, pănă aici, au trebuit să le păstreze in spiritul lor, dovedind ch ar acum existența unul personal pregătit a educa după metoda rațională, dacă autoritatea guvernamentalii nu i-ar mal obliga a timpi copiii, pentru n4jice din lei cetățeni, slujbași și soldați, înarmați cu cerlificatul de studii si cu cartea lor de alegător. Reproducerea celor trei frumoase scrisori ale lui Ch. pnieysse, cătră un institutor, hrănit cu ghidul a iî socia­ list. articole apărute mat intui in Pagini hbere, au deschis 0 <-ontraversă care a îngăduit <i so precizeze baza dog­ matică sau practică a invățamîntulul. , Documente de cel mal mare interes a aratat Francezior că, in celelalte țâri, in Germania, mai cu samă, ace7-Șl Piedici puse lilmrl iț-I invățămintulul produc aceleau “oajunsurl >i acclea-.șl răzvrătiri din partea citor-w educatori de frunte >1 Toate acestea.au străbătut in masa învățătorilor de la al căror rid mal mare cusur ie ca cetesc prea P . r 7 “u cetesc chiar de loc, in afara de jurnalul local sau gazetă zilnică. Mult mal bine de cit orl-ce federații, ^oala Beinoilă a creat, afara de un curent de <er- o legătură intre ace! dintre învățători, do 10 . 'W indeplini mcscriea cum se cuvine și de a luua după, fugetareâ lor, in toată libertatea, ascultind de conștiința 01‘.‘«minată do ceea-ce cugetă alții. , . » ^fja pentru Educațiea rațională a Copdanmcl. a putut sa grupeze pnrlizaijl convinși de sindicalism, kiras;lPj;^ 're-o meserie, fâclndu-I a se sindica, oameni convinșid jM5 necesitatea de a lucra pentru a reforma șî chiar a revouționa starea socială de a-zi, și cari nu găsiseră păhă aici r"‘l*°c tlc acțiune, cugetătorineșoviiîtort de-a im-* brățosa rezultatul logic al cugetărilor sau rezonărnintelur lor, nuniească-se și anarhie măcar, in sfirsit chiar sfioși sau miopi, cari nu vreu în ruptul capului să so discute patrje.1, armata, capitalul, famiheâ, dar pentru cari-I o fe­ ricire să-și îndrepte privirea asupra educației, si să stu­ dieze aceasta chestie fără să se gîndească la vre-o dogmă. lentă întinsul cimp de activitate deschis, omenireî în­ tregi, prin opera din urmă a lui Ferrer., descins cel pu­ țin orl-cărel părți din omenire ncinfeodafâ Intru totul au­ tor. LălcI guvernamentale. Ferrer isl dădea sania bine că, vrind-nevrlnd, toți cel ce vor contribui la emanciparea copilului, vor contribui' chiar prin asta la emanciparea omenireî întregi, Ferrcr zicea : . «Adevărata chestie, după noi, Ieste a ue servi de școală ca de mijlocul cel mal propriu pentru a ajunge le eman­ ciparea deplină, la emanciparea morală, intelectuală și economică a clasei muncitorești . Emanciparea prolc-taricească nu poate li de cil opera direcții și conștientă a insă-șt clasei muncitorești, a voinței sale de a se instrui, de-a cunoaște... Să intemeem un sistem dc educație, prin care copilul să poată ajunge, iute și bine, a-șl da samă de neegalitatea economica, dc minciuna religioasa, de vătâmătoarea iubire de patrie și de toate prejudecățile familiale și altele, cari-1 țin in robie... Daca voit! huni negustori, comptabill destoinici, funcționari iscusiți, oameni cari să nu so gindească de cit cum să-șl asigure viitorul, fură să se gindească Ia col al altora, adresâți-vă Statului, Canierel de Comerț și tuturor ligilor sau societiților patriotice. Dacii voi ți, inse, cum trebuie să voițl, să pregătiți un vii­ tor de frăție, de pace și de fericire, adreaați-vă voifâ îiiși-vă, celor ce sufăr de regimul de fața și intemeeațl școli ca a noastră, in cari să puteți preda toate adevărurile do­ vedite sau dobînditeo. leată unde ajunsese opera lui Ferrer, cind guvernul spa­ niol, cari trebui să-1 lase o dată scăpat, nu putu să nu se folosască de data asta de minunatul pretext, procurat de răzvrătirea din Barcelona, pentru a face să dispară, in acelaș timp, și creatorul acestei mari mișcări, și fondurile neapărate a susținea asemenea mișcare, pănă ce o va sus­ ținea publicul singur. Acest calcul al reacțiuncl clericale, capitaliste, obscu­ rantiste, să fie oare drept ? Va fi oare verificat ? Răinîne ca oamenii emancipați, din lumea întreagă, s’o spue, s’o dovedească. Ferrer a pus opera în mișcare. Dînsul a furnizat mij­ loacele de acțiune, programul, organizarea unei educații care nu otrăvește, care nu zugrumâ copilul, dar care, din potrivă, îl va îngădui, cind va fi mare, bărbat sau femee, .să meargă liber, cu hotărlre, pe calea revoluției sociale. Rărnîne ca cel ce vor această revoluție, ca toți acel pe cari-I revoltă dezorganizarea socială de a-zl, ca toți acel ce su­ făr, cari se sting din pricina lei, să se sileăscă sa se uiioască, pentru a duce'mal departe, pentru a propaga, pen­ tru a întinde opera lui Ferrer, care-I salvarea copiilor lor și prin urmare salvarea generațiilor viitoare. Lucrul acesta se va îndeplini. Iară doar. Ferrer o știea, .si, așteptind plutonul de execuție, convingerea că opera lui nu va pieri cu Iei, il îngădui să moară, curagios și senîri, șfrunUndu-jI calSif. peUfc REÎNOIREA ȘCOALEI Dintr’un articol din „L’Ecole renov6e“. Să nu no temem să zicem : Noi voim oameni destoinici de-a evolua necurmat, destoinici de"a d^fț n^lT'^inȘSenf Ss ■W Wo 'singură vieață, vieți multiple, mal multe vieți. SoSotuU 4 ferește, i-1 teama, respinge asemenea oameni nu trebuie dar să nădăjduim ea aceasta va urmări vre-o .lată o educație in stare de a m-1 da... Ferrer. . �iid REVISTA ItJEEÎ «B CHESTIA FERRER și PARLAMENTUL FRANCEZ Petitie destinată a fi adresată Deputaților fran­ cezi, care cu toată schimbarea de guvern din Madrid îșl are totu-șl însemnătatea Iei: leată în ce direcție trebuie să lucrați, Domnilor Deputațl, dacă îngrijiți de destinele țărel noastre Asta-I cu atît mal neapărat, cu cît sîntem siliți să vedem în guvernul de acuma al Spaniei re­ prezentarea teocrațiel catolice, care uzază de mijloa­ cele Inchiziției. Dacă nu ne împotrivim cu cea mal mare energie acestei copleșiri a fanatizmulul și cutezărel acestei puteri clericale, caro tinde, care crede că are dreptul la dominarea universală, mine chiar Franța poate ajunge jerfa acesteea, văzînd • renăscînd guvernul călugărilor și al popilor. Din „Le Courrier Europden", Domnilor Deputațl. Moartea lui Ferrer a produs o adîncă și dure­ roasă emoție. Nu se putea altminteri, acuzatul ne profltînd de mijloacele de apărare neapărate, de garanțiile în de obște admise, și acuzarea ne intemeindu-se pe nici o dovadă. . Pare că ne gă­ sim în fața unul omor judiciar, și că un nevinovat a fost jertfa acestuea. ' FERRER PUS ÎN MORMÎNT. D «voastră nu va puteți dezinteresa de u. mările ce pot produce, în țara noastră, această emoție Perpignan, 14 Octomhre .. Ieraa ceasurile nouă de di­ universală. a Fără a voi să se amestece in chestiile interi­ mineață, cind mi-a fost dat să asist Ta inmorminlarca lui oare ale altor nații, Franța are dreptul de a face Ferrer. Legile militare prescriu formal in Spania, să se pro întrebare guvernului său, dacă și-a dat toate si­ cedeze, pururea la asemenea soia de ceremonii in mod cu lințele de-a împiedica evenimentul ireparabil, dacă-șl totul secret. Cu toate astea, m'am aflat la cimitir alături va face mîni toată datoriea, față de situațiea de nepotiil-lui Ferrer, alături de mama fi de cițl-va de-at lui. Numai prinlr'o favoare particulară rudele impușcaluln nouă creată. Vouă, reprezentanților noștri, vă. aparține de a au pulul să asiste la punerea in sicriu și la petrecerea cor­ pului la groapă. fi interprețil noștri. Ferrer icra, într’adevăr, rămas vizivil în cosciugul tul Se afirmă că au fost împușcațl la Barcelona, descoperit, după obiceiul spaniolcsc, pănă in cel din urmă Francezi. Pe de altă parte, guvernul spaniol a făcut să se moment. Acest modisl cosciug dc brad, îmbrăcat in negru, anunțe, acum cîte-va săptămîni, cum-că dezertorii fusese adus noaptea, la depozitul de cadavre, la intrarea spanioli, cari ar pătrunde în Franța, vor fi inter­ cimitirului din Sud-Vest, ale cărui morminte se înclină chiar nați în nordul Loarei, din ordinul guvernului fran­ pe coastele muntelui care domină castelul Montjnich. Icra de față un ofițer, care anca rolul de jude, secre­ cez. Ceea-ce-1 o minciună calomnioasă. Asupra acestor două puncte, Miniștrii noștri n’ar tarul accsluca fi urc-o cițl-va agcnți de poliție. Ferrer stătea întins, tn acelaș costum cenușiu pe cari-l trebui oare să intervie și să facă cunoscut sus Iși tare, să facă cunoscut țărel rezultatul intervenției reproduc toate fotografiile sale din urmă Iera în cămașa or? Trebuie ca dînșil să se explice. de noapte fi cu ghetele galbene, cu care sc incălță în grabă D Astă-zl, situațiea Ie poate fără exemplu în istorie. cind fu dus la Montjnich. țnacă fnoartea lui Ferrer și executările sîngeroase Capul lui iera învălit de bandaje însingerate. Dar acest tîmplate n’au fost precedate de cît de-o parodie sinistru turban, care gîslea de singe, nu ascundea oasele a justiție, națîea spaniodă nu mal are reprezen- zdrobite si crceril cari ieșeau afară. lant. Miniștrii lei nu-s de cît niște apăsători cri­ O rană la gîl sîngcrasc puțin și-accastă rană mică des­ minali, regele lei nu Ie de cît o momîe, lear am­ chisă fusese astupată cu o mină de var. basadorii Iei, delegați de rege și de miniștri, și nu Obrazul drept par'că iera afundai și gaura deschisă se de țară, rămîn neputincioși, fără acțiune morală, lărgea cătră limpid. expuși la toate răzbunările, la toate furiile. In sfirșit, în mijlocul franței, o mică deschizătură, cu Pentru liniștea țărel noastre Ie de nevoe, dar, margincle rotunde de tot, arăta trecerea unul glonte, care ambasadorul Spaniei să plece, luîndu-se toate mă- Ieșise prin creștetul capului. murilesă i se asigure vieața pănă la frontieră, lear Fața icra cu totul lividă, dar minele cari terau infor­ pe de altă parte ambasadorul nostru de la Madrid mate prinlr'o umflătură vinălă, adăogan, prin infățoșarea să primească porunca de a se întoarce numai de lor la. groaza cumplită a acestei priveliști. cît în Franța. Cind groparii ridica ră coșciugul ca să-l ducă la groapa, Bine înțeles că aceste măsuri nu trebuie să dee că zăcea pe-o întinsa baltă dc singe, și po -lot L,ar naștere nici unei complicații războinice : nu ie observat cursul, groaznica ladă lăsă pc păminl urma trccercl salevorba de loc de un act de ostilitate față de naJudecătorul dc instrucție nu voi să autorizeze innior țiea spaniolă, simpatică tuturor Francezilor, și a cărei nenorocire noi o dcplîngem. Dar ie fapt că minlarca lui Ferrer inlr'o concesie particulară. Iei f1* guvernul Spaniei sa pus într’o asemenea situație, tntr'o groapă comună. Sc autoriză doar familica sa în cit nici un popor nu mal poate urma, fără pri­ seze-n pămint o placă indicatoare. Mamei Iul Ferrer u veni rău in cursul acestei dan mejdie, să întreție relații cu lei. A ne încăpățîna noi la asemenea lucru ar fi a aduce chiar Franța ceremonii. Sc zice că această sărmană bătrînă sc‘ Pă­ intro stare revoluționară, • fără îndoeală grozavă. tase in ajun, la zece ceasuri dc dimineață, la grefa ra Lind Spania, descotorosită de oamenii ce-o a- lului Montjuich, pentru a cerc să-și vadă fiul. lea nu Ș pasă și-o terorizază, se va fi întors la o stare nor- că și Iera impușcat. I sc refuză autorizarea, fara Un martor ocular. r-i°r?aî alUncI VOm relua cu guvernul ales de dec vre-o explicare. îea, relațiile regulate ajunse cu neputință a-zl.__________ Tipografia «JUBILEU», Strada Regală No. 8, București. — G -1729. REVISTA IDEEI (909. H°- BXXX1X. 9. București Strada Turturelelor, 35. PLEACĂ-TE ROB... Djn romanul inedit „RÂSCULAȚ1P din care am mal publicat un fragment A-nceput secerișul. Dis de dimineață fluerul vav ’pornlui chicamă pe învoitorl la muncă. Oamenii I J scoală în rovarsatul zorilor și se duc la cotul | . ' atrlel unde Ie ariea lui Samuil: care cu furca-n I . mină, cu căruța, care cu boii în tînjală. Feinsili berg, logofătul moșiei, ajutat de Tărafleacă și de ceilalți ispră viii cel, orînduesc oamenii pe unde se | muncească. De regulii oamenii cei mai săraci și maî fricoși^ sînt ținuți să muncească unde cad paele. Cărăușii încep să încarce căruțele de cum se crapă de ziuă, ca să fie gata cînd o porni mașina. Oamenii orînduițl fie-care unde să muncească și trecuți pe liste, vaporul flueră și mașina începe să umble. încă un țicnal scurt și coșarii încep să bage snopi în gura mașiuei. Urletul a gol al mașinei se schimbă într’altul mal înfundat și oamemenii încep să vorbească tare, ca glasul lor să se audă din larma mașinei. Cuvinte ce Ie prinzi pe jumătate se amestecă cu altele, și vezi flăcăi, fete, bărbați, neveste, alergînd toți, grăbiți, fie-care în Îndeplinirea muncel orînduite. Fetele de la boabe car sacii umpluți pe jumătate la vînturătoarc : o fată îuvîrlește vînturătoarea, alta dă grîul cu lo­ pata de la gura vînturătoarei, îear bărbații și flă­ căii, încarcă grîul în saci, sacii în căruțe și caruțașiî îl duc la magazie... Focaru 1-auzi strigînd din cînd în cînd: «Hei, o tar^ă pentru vapor»... Cel cu tărgile duc paelc la șire, unde flăcăi și fete lac șirele de pae... Căruțașii dc Ia șira de grlu sînt și iei în zor, că trebuie să țină mașina. Fie-care căruțaș de obiceiu vine cu omul lui, care încarcă snopii și-i descarcă pe mașină... Soarele se ivește și par’că privește rîzînd vredniciea aces­ tor furnici, oameni, cari s’au sculat mai' de dimi­ neață, ca iei... Aerul proaspăt al diminețel par’ca se învechește, pratul de pae sfarîmate, de pămint de pe rădăcinele griului, ce alcătuesc legăturile snopilor, se în­ tinde într’o ceață gălbue, ce se duce de întunecă lăstarul din cotul gîrlei... Mașina urlă, vaporul Șîfie și aruncă nori groși de fum alburiu, îear Jnniea strigă, bănește și furnică îni toate părțile... **niger, ca să plătească zilele cu curul, obligat Pentru învoeala vacei, luase pe Tud”r, ginurile ‘care Ui moș iei cu așa furca, ca dasă griuPreda, je ja cu carul, și plătească zilele Jorate. Tudor Iera în căruță și așeza snopii ce i-I ®*vîrlea Fulger do pe șiră. Cu munca Iera cam “ Hei mă, logofeții aia pârliți, vă știți voi cari w i ’ maî rePe^e c* mîncațl papară. Fulger, l-auzea, dar se făcea a nu pricepe bat­ jocura lui. Pe aproape de prînz veni în arie Filorian și cu încă un prieten al lui; Goldenberg. Iei merseră drept la vlnturătoare, examinară griul și vorbiră între, iei oyreește. Zorul acum iera și mai mare, strigătele și mai tari și praful îngroșa aerul și mai mult. La io, mașina flueră prînzul. Oamenii lasară lucrul, îear la umbra căruțelor încărcate cu grlu ori lîngă șirl, femeile, fetele, întindeau șervetele pe jos, puneau crozii de mămăligă din panere pe șervete, cartofii fierți, știrul, loboda, ori poșirca prin străchini, și își chîemau, fîe-carej bărbații, tații, ori frații ce-i aveau dațl de clacă... Fulger, la umbra căruței lui întinsese un șervet și mînca brînză cu mămăligă, lear Tudor întingea într’o saramură de pește fript.. Filorian și Gol­ denberg, vrînd. pe semne să vadă ce mănlncă ță­ ranii, porniră, cu mînele la spate, pe la oamenii ce mîucau. Oamenii, cum îi vedeau, se rușinau, luau mai încet cu lingurile și țineau privirile ațintite în'jos. — Regim vegetarian; zise Goldenberg. — Așa și trebuie, răspunse Filorian. — Englcjii mînîncă cea mai mare cantitate de carne, apoi americanii, francezii... și cea mai mică cantitate romîniî, zise Goldenberg. — Atîrnă de climă, răspunse Filorian. Africanii banane, curii curmale și numai vetrăesc prea bine cu banane, w organizmul -------- 1 2.J getale, pentru că lor n are nevoe să fabrice cantitatea de căldură lui necesară. Pe ase- ■ " ’— menea locuri nici bețivi nu slnt și nici grăsime nu se mînîncă. Clima rece de la nord face pe om be­ țiv și mîncător de carne și de grăsime. Pentru asta Rușii beau spirt, cum beau în de obște toate popoarele nordice. La noi înse, regimul vegetarian poate fi suportat. Tot vorbind, ajunseră și unde mînca Fulger. Văzîndu-1 mîncînd brînză se opriră curioși și-l în­ trebară : — Nu ie a-zi Vineri ? — Ba da, Vineri ieste, le răspunse Fulger. — Apoi de ce nu postești? — Nu țin posturile. t — Atunci nu Iești creștin, zise Goldenberg. — Cred că sînt. , — Creștin care nu'posteșto... Poate sa ivit o ped!at .Ful&e/. cu toate ca fusese mai mult scriitor judecătorie, cu .toate căi se păru două, eI 2ile Ia început. Feinsilberg, dingreu, ușa cover- ^in:am°Se Sef■ L^biciul euer^ ^0^4 pe. care o deituesc leu.JÎ .cel. cari u să-și secta chinuească pe «mo u -------------- , nu—vor să-șijîhinuească corpul cu balarn lierte, le respunse Fulger. — Poate vrei să prinzi mai multa putere, zise nara iuuuomu ~ -----f , al — omului. Puterea, aceasta organizmul REVISTA IDEEI UN AN10 NUMtT’5 LEI fuc” ra.8PuterI. De cum văzu p3 Fulger, venit să-și Aboilânientclc SC trimet prin mdîlQât , ’s4î rldă^t6^5’ fipus° sînd înjure și D.luî p, ^ușoiu, 35, StradaȚurtalelor, Bucuraffi. �H8 REVISTA IDEEl din cele ce inînîhcă, șl cînd omul mînîuca bălării, cari cuprind în de obște puțină hrană, nu poale avea puterea trebuitoare pentru a viețui și a nutea să muncească. . — Bree, zise Filorian. Dc aceea nn munciți voi cît muncește un ungur, uu neamț ori un bulgar. — No! muncim cît putem, și mai mult de cît putem. Muncim mai mult do cît trebuie sa mun­ cim după hrana pe care-o avem. . __ Bre, bre, bre, făcu leara-șt Filorian. \ oi, mu tinere, sîntețl niște leneși recunoscui! do toți Vă hrănit! foarte bine, mult mai bine de cît irlan­ dezii, de cît nemții de Ia Rio, de cit italienii, dar nu vreți să munciți, numai din ura ce o purta ți bogalilor. — Zi toi noi sîntem viuovali? — Negreșit ca voi. _ Dar vedeți ce mtnîucă ceilalți. In străchini nu știr fiert, lobodă, poșircă, ori cartofi fierți', castraveți verzi, or! teci de usturoi. Verdețurile astea sînt analizate și se știe valoarea lor hrăni­ toare : abiea cu mari siîinți organizmul poate scoate din astea cltimea de energie trebuitoare bunei sale funcționări. Valoarea asta abiea ar ajungo pealru întreținerea funcțiilor de relație, ne cum să mal îngădue organismului să facă o muncă timp de 16 ceasuri din 24. Filorian se încruntă, câtă în jos, apoi privi pe Fulger In ochi și-I zise: — Ta ai cetit ee-va cărți, dar oi înțeles anapoda cele celite. Omul și ori ce ființă îe un motor, ca și ăsta ce pune în mișcare batoza, cu deosebire cămccanicul acestui motor se cbieumă creer,nervi... Cntiea de foc a acestui motor îe stomacul : apa­ ratul mistuitor. In aparatul mistuitor ori-cc ali­ ment suferă schimbările ce pun organismul în starc să se întrețic și să dea putere aparatului lo­ comotor. Alimentele voastre sînt calculate cîtă pu­ tere vă poate- da, dar voi, din rea voința, nu mun­ ciți cit puteți. Fulger răspunse: — Nici o odaia sătulul nu va crede celui Ha­ inind. Nici o dală lupul n’are.să dee dreptate mie­ lului. Noi vrem ea sj muncim ca niște uriași din basme, dnr un putem. Uitați-va la flăcăii de-âcum: au fire albe de par Iu cap și mullî n’au tras nici sorțul. Uiți ți-vă la Miea de aciim, și uitați vă și la bâlriml ce mai trăesc, și vedeți-i ce nalțl sînt și bine fâcnlî. Munciț peste pnteii ne albește pâ­ rul de copii, ne oprește din creștere, ne scurtea­ ză1 vieața. — .Știu că vouă var plăcea să mîncdl fripturi, să beți vin din gheața, sa vâ plimbați îu zbor, și să uoriniți clnd vreți... Dar astea, dragul mîcu, sînt doiinli ce jiu so pot îndeplini. Munca, muncă și iear munca, nu filozofie anapoda înțeleasă. Ie da­ tor ori ce om sâ muncească. Ie chîar’silit de firea-i nâuntrică. — O Domnule, zise Fulger, nu mă rmorîl! cu asemenea leliu dc vorbire ce nu păstrează cum­ pănă drepIMci și-a bunei cuviințl Știu câ munca Ie o trebuință fiziologică, știu că ‘io o pi pentru că munca ic o mișcare ordonată deplăcere, giea adunată în organizm. Dar un c-----' cnerbric sî muncească aiil și numai'atît,orgnnizrn cît simte treîn­ • demn, pentru că asrmenea muncă ie făcută cu enogica ce prisosește orgânizmutui. Îndată ce omul.pnu voința Iui sau a altora, ce i se impune, lacc o munca mai mare, ici simte obosală, dureri, 11, r 1^“ a ce-o întrebuintază în îndcplinn-e.i acelei munci se in din cea trebuitoare bun« 1 funrțrrmari a corpului iui. Alnnci rămln celmekdm corp ne bvănilr, ne schimbate și munca ț cea ie o tortură și o paguba fiziologică, ce al- bește părul de timpuriu, ce zblrcește pielea slăbește oasele și toate aparatele funcțiilor or/0 ganice. Do aici vine și bătrîneța cea timpurie" predispozițiea la boli și sărăcica de voință dQ P’ vere, de inteligență și de putere... Hrana’lntrn' dusă în corpul nostru ne dă o cantitate cunoscut? dc energie. Energica aceasta ie capitalul noqt».a fiziologic. Pe baza iei trăim, și pe baza Iei ațe? găm după altă hrană, care, Introdusă ieară-sl în corp, să ne dea energie să mal' trăim și să'mai alergăm după altă hrană din nou. Alergarea dup’ hrană ieste ceea ce numim muncă, lear gîndirea noas tră, faptele artistice, tot ce ne mUlțămește, ce ne face sâ simțim plăcere, ieste ceea ce numim traiu sau vieață. Nu muncim așa ca să muncim, ci nmu. mun. cim ca să putem trăi. Noi, țăranii, și In de obște toți muncitorii, sîntem niște ființe reduse, Împledicate a se dezvolta cum le ieste menirea și a.șț trăi vieața lor. Noi, săracii, nu trăim pentru noi, ci trăim pentru bogați. Noi nu cunoaștem ferici­ rea de a trăi, ci numai chinul de a fi vii'. — Și ce-ați vrea ? — Am vrea să zdrobim cătușele ce ne țin ta robie. Am vrea să ne ridicăm o data la demni­ tatea de oameni. Să ne hrănim cu bucate care să ne dea energiea trebuitoare unei buni sănătăți trupești și să muncim nu 16 ceasuri, nu io, nu 8, ci atlt cit organizmul va avea energie prisositoare. Atunci vom munci nu In silă, nu de teama să nu murim de foame la iearnă, ci bucuroși, ve­ seli și fericiți. Atunci vom avea și bogăție de vo­ ință, de avere, adică de alimente, de inteligență, și de putere. Atunci, cei cu mai multă putere vom simți plăcere, să muncim și 16 ceasuri'... Dar, D-voastră bogății, ce ne-ați tăcut ? Din timpuri depărtate sți iscodit posturi și legi, cari opresc pe oameni a mlnca bucatele ce Ie plac, și cari se asimilează organizmului mai ușor, pentru-că ve­ dea ți că iesle peste puteri a robi pe cei bine hrăniți. Din timpuri' depărtate ați văzut că Leul, Tigrul, Ursul, Lupul, Vulpea, Vulturul, Șoimul, Uliul și multe altele, animale și pasări, ce se hrănesc cu ceea ce se asimilează mai lesne, n au putut li aduse In robie, ca boul, calul, oaea, măgarul, găina, gîsca, rața și altele, cari se hrănesc cu vegetale, și aii făcut posturi, pentru oameni, Infiglnd prin asta o gheară în pieptul mulțime! prostită de palavrele sfinte. Apoi ați' ridicat munca la o stare supra­ naturală, spunîud că muncitorii de-aici vor trîndăvi iu Raiii. Și ne-ați muncit peste puteri, neați' slăbit voința, ne-ați răpit averea sau dreptul de-a strlnge pentru noi hrană, ne-ați slăbit intetelig?nța și ne-ați redus la niște nevoiași ce se IIrăsc in vieață, llămînzi, bolnavi și proști. Cu asta neați înfipt și a doua gheară iu piept... Mlnînc brînzu, mîulnc ce găsesc mai bun, pcntru-că vom să fiu om liber, sta pin pe mine și să dau putere din sufletul mi'eu tuturor acestora cari trăesc pen­ tru D-voastră, bogății. — Iești bun de împușcat, îi zise Filorian. — Cu mai multă dreptate ați fi D-voasU’ă, bo­ gății. Dar noi n’avem sufletul atît de hain» N° nu dorim moartea D-voastră, dar dorim liberta_ _noi, J ‘de a agonisi, _* ’, cu voe buna, tea dea trai2 pentru pe acest mare păniînt, alimentele trebuitoare cor pulul nostru. Noi nu vă vrem robi la noi, aup cum ne voi ți, nu vă vrem dușmani, după cnnifj5_ sîntețl, ei vă voim tovarăși de vieață, de des tare și de progres. Noi vedem ca numai oin . împărtășit de toți. dă naștere unei lumi ferici ,JȘ noi vrem fericirea, și binele l-am împarluș voi. Nu vrem să fim nici stăplnl. dar nici r > un popor de oameni liberi, liberi a trai, li s aduna hrana, liberi a-și dezvolta toate înclinară REVISTA IDEE1 - Vîeața-1 o fericire cînd trăiești liber, munfjreș11''' simți îndemn. Vlcața-I un chin clnd trăcffld Ct poruncă, muncind pană cazi do obosală. ești 5 -»ra, bogății, slnteți fericiți și degeaba min^cȘjfgrijele vă^fac nefericiți. Dați-mi averile mie, și ^cjțprge-te pe bot, îi răspuseră amîndoi, par’că 5 ?ost într’un gînd. »r u ya șterg, știu icu asta prea bine. Cum o dațî mie aurul ce vă înlesnește desfătările 3“'»raiul c°l liber' Auru1’îe vieala noasti'ă. a mui­ cilor robite, ce ne stingem de foame, de oftică, !i oîrleală și de boalele aduse de sărăcie. Aurul S, munca istovitoare ce-o facem noi. Ie preschim­ barea prisosului de hrană adunata de mulțimile r°Vaporul flueră lung și țăranii ceilalți se în­ torceau cu vitele de la gîrlă, unde le adăpaseră. Tador plecase și Iei cu boii, și Fulger rămăsese de vorbă cu Filorian și Goldenberg. _ Auzi, te chieamă aurul, îi zise Filorian. — Alerg, alerg. __ Ei buete, băete. Tu nu știi grosimea cătutașelor. Genii au lucrat la făurirea lor și le va A peste putință nevolnicilor și celor de rînd să le afărluie. Clnd îi întră în luptă, ai să și fii zdro­ bit. Voi nu puteți fi lei, cari cînd încep lupta în­ ving ori mor: voi sîntețî niște măgari revoltați. Noi ne punem vieața în primejdie pentru a trăi cum voim, dar voi, pentru lacrâmile robiei nu avețl nici curajul să spuneți ce vă doare, cît vi-i de foame și ce simțiți, ori gîndiți. Voi, de frica morței ce poate veni ca urmarea luptei, prelerați câtașelele, iubiți lacrămile si vă mărginiți a'vă cerși vieața, a cerși hrana, liniștea, totul. Vieața voastră ie urmarea îndurărel noastre. Intr’o zi vă putem zdrobi. Avem și voința și puterea și vicleniea trebuitoare puntru îndeplinirea aceste! fapte. Nu vă distrugem, că ne folosiți cu munca voastră, cu puterea voastră colectivă, care ne ga­ rantează stăpînirea acestor pamînturl. Cine din voi so ridică trufaș, cine nu ne ie folositor nouă, so­ cietatea stăpîniior, acela piere. Vieața voastră le darul nostru, pentru-că sîntețl robi nu numai ca corpul, ci și cu sufletul. Cătușele voastre sînt nevăzute, dar le păstrați cu voi. Greerii vo­ ștri, mintea voastră, inima voastră, și sîngelc care vă curge prin vine ie încătușat și supus vo­ inței noastre. Sîngele tău, la porunca noastră, se Întoarce în contra ta. Fratele tău, din porunca păstră, te ucide pe tine. Tu omori pe tatăl tău tatăl tău te omoară pe tine, dacă noi zicem : omorîți-vă. Și tu să aștepți libertate? Nebunie. Cerșește vieața ma! bine, fii folositor și pleacă-te r°b nemernic, căci alt-feliii iești zdrobit. »orbele astea Filorian le zise cu putere și FulK®r albi ca varul. Buza de sus începu să-i tremure Ca Și vinele picioarelor, lei îndura o emoție ce-1 Wuea tot trupul. Sculat în sus, privi lung in ni ma celor doi, cum se duceau, nepăsători, cu mînele d ?Pat.e vorbind ovreește. Vaporul mai flueră o nn > oamenii, la înjurăturile lui Tărăfieacă,. treî.,1» Jear fie-care la munca orînduită. Tudor înW boii Și trase lîngă mașină. Fuleer se sui 6 ’ȘtepUud. Soarele vărsa acum valuri de cale5A Al treilea fluer și mașina se Pornl- stvl" urletul și furnicarea muncitorilor începu ear’ Filorian chiemă pe Tărăfieacă, vorbmdu-i: Daw cuî Ie băeatul acela ce descarcă snopi in v dreaptă a mașineî ? a țeste Ion, nepotu lui Moș Călin, acela care ÎJyJț Pe tatăl D-voastră, să-1 împuște..., D m’> *e’ Filorian mirat. 119 se uită la dtnsul mal cu luare aminte — Tărăfieacă... — Porunca. caVl^V^at3?^^^ din ce știi, înjură-I și bate-1. b 9 Ca-să'LbaVrebuîe să-î iau tntăl furca din mina, zise Tărăfieacă. — Fă cum știi, numai bătut să leasă. delTcâTopPiL“ “ratâ ?ipriVi P<> Fa‘ger CU“ xT l°g°feteplrlilă, apoi nu trlnti așa snopii, ca te trîntesc și leu pe tine, de ți se scutura lenea din oase, li zise Tărâfleacă. Fulger se opri nițel și-1 Întrebă : Mie îmi zici, nene Ioane? “ ly tat-tău îi zic... Apoi fa treabă cum se cade, ca leu nu-s pus aici de fiori de măr. — Mare neobrăzare, nene Ioane. — Ce Ie ? Ia mai zi o dată. Gc sa zic, leu văd că fac treabă ca un om Și^^d cauU pricina cu luminarea. — Apoi n’azvlrli cum trebuie. — Cum s’azvîrl ? — M?1 M din mină și să cază snopul încet pe mașină. Cum dai tu, cu snopu banc, se scu­ tură boabele jos, se face risipă și pe mine mă-njură boeru. — leu dau cum pot. w— Ei, ia adă turca încoa la mine, și uite-te ca să vezi cum se dă. Fulger, fără să-i priceapă gîndul, 11 lăsă să se sue-n căruță și-i dete furca. Dar Tărăfieacă aduse furca și-1 izbi peste umeri de-1 dete jos din căruță, mototol. Inebunit de rușine, mal mult de cit de durere, Fulger se sculă în sus, răcnind, și se repezi spre căruță, dar Tărâfleacă dete cu furca ghioldiș spre ochi: crăcii furcei cuprinseră între Iei gîtul lui Fulger și-l împinse iear jos, pe spate. — Măicuțulc, răcni Fulger. înăbușit de lovitura primită peste gît, și, dibuind să se scoale, dete de un țăruș, scăpat de la vre-uu pătul de grîu, și-1 izbi de-azvlrlita în capul lui Tărăfieacă, care căzu jos în căruță, cu capul roșit de sînge. — Săriți, criminalo, răcni Filorian. — Puneți mîna pe ici, răcni Goldenberg. Pe dată toți oamenii mașineî: coșari, mecanici, focari, logofeți, se înarmară, care cu lopeți, cu furci, cu vătrae de la mașini', și se năpustiră spre Ful­ ger. Fulger îșl veni în fire numai de cît, apucă o furcă și o rupse la fugă. — Prindeți criminalul, răcnea Filorian,prindeți-1. — Jandarmii, să vie jandarmii, că s’a făcut cri­ mă, răcnea Feinsilberg. Fulger, cum auzi de jandarmi, îșl închipui ce-ar fi putut să pată, și se porni pe o fugă turbată. Toți oamenii arendașului se-încirduiră după lej, strigînd : «Ucigașul, puneți mina pe ucigaș». Ță­ ranii cel-laltl alergau doar de forma. Un ispravnicel, Păun, în mină cu vătrain mașineî, ajunse pe Fulger și dete, dar Fulger ținu furca și după ce furca fu lovită de vătrai, iei izbi cu lea In cap pe Păun, de-1 culcă și pe dînsul în drum... Un nou ștrigăt, un nou răcnet de: «Au, l-a omorît și pe asta», și iear începură toți să alerge. Fulger puse ochii spre tarlaua de porumb și porni cătru lea. — Țineți-vă spre porumb, țineți-vă spre porumb, răcneau toți, alerglnd. _ . Focarul Galdoș, un țigan voinic, 11 ajunse, dar Fulger sări în lăturile lui și-1 izbi și pe acesta cu furca, de-1 dete-n brlncî. Țiganul dete un răcnet: „Adale“, și remase jos, Injurlnd, amețit. — După Iei, după lei.., "Apoi ăsta ie untălhar fără pereche, Tărăfieacă. �120 Oamenii din arie, dehămară caii, Incalicară SCUMPIREA TRAIULUI și porniră după lei. Fulger fugea cit putea spre porumb, dar porumbul Iera Încă mic și tarlaua de Agiiafica contra are și se mărginea cu pădurea, Iera lungă dc aproape doi kilometri. - Prindeți-1, prindeți-I, a omorlt doi oameni... Fulger întră In porumb, călăreții se apropiau. Iei Intră pe o hoagă. — Omorîți-1, omorlți-l, risc o voce din mulți­ teazu, se agită. Strigăte de desperare izbucn ll,ra!‘ ni-1 mea celor ce alergau jos. , . t... .. ,»pe •, . SU^ete omeneflî> ‘trada se umple de grevistă" an ,(l dt — Acuș i se duce d--- capul, —r-l, vorbi -• Fllonan și Golguvernele, dc multe ori se Incendiază fabricii <an ””‘*cn “*n|u' mașina, și lumea proletară se zbate un moment denberg, acuș 111 omoară... Ha Ha... tfc Lucrurile înse nu înlirzie de a reintra fnMi , nioarte Trei țărani călări 11 ajunseră, dar Fulger se roti ..i lor^Mcu furca, izbi caii, cari o rupseră de fugă In lă­ ^•0“XXeW.''nlfiiniită n'zr -?,re “ fH!!!. m""« nteiî omtenefli> ffiln. turi și Iei porni Înainte. bralelr.v in ce — Iute, iute iute... L-au ajuns... Puneți mina... ffărei^ ' anruncălin bXriȘi Dati-I la țeasta... DațI... îndemnau toți pe călăreții, pr^â multă ^ne^. n ene atltea ^ini cari, In graba lor, uitaseră să iee vre-o furcă. w. <-•/-mecna /aiautate se. scumpește șl traiul — Stai, Iești prins... Predă-te, ziceau iei. Opt Liberă concurență, adusese capitalismul inir'o fază călăreți 11 Împresurară. cină cu prăbușirea. Productele create, la început chiar nu A y c , și jtprin ........mari . «-«««Mea, ircvuea mai cu spre brațele cheltueli, trebueau 2>rai... .... i - plasate, a face loc altora și a'rambursa c< neapărat nlncnln onr» ialnu — La o parte, răcni Fulger și izbi In capul unui trebuinfat. Asta nu se putea face de cît nrsa princapitalul fo. trebuinfat. Asta nu <•» se putea face dc cît prin fflinătalt cal de căzu calu jos. tear c.a sistemul — Aduceți o pușca, o pușcă, răcni cel ce călă­ leac ca sistemul să se poată menține, treimea produs jnui/ șl cu cit mal puține cheltueli. cheltueli. Afaținismul Mașinismul ia ia un un anini neînrise pană atuncea po cal. chipuit, producțiea mare, o dezvoltare nebună, ji canlinb.i — Puști, puști, începură toți să răcnească. întrebuințai, se reîntoarce in riî:r:f ne*,,nă> P c«pSui - «vCIC colosale, cătră acele — Dați cu puștile... îndemnau alții, dar Iei n'a- întreprinderi sistematice, de cantități unde a plecat sub formă de veau toți nici ciomege, dar încă puști. mărfuri. — M’a lasatsărac... Mi-a omorîtcălușelu.,.Uu... Dar sistemul acesta coborise prețurile la limită și cum Și țăranul o rupse de fugă după Fulger. revandioărîle muncitorilor tindeau să mărească chcltuelile *— Dați, ziceau călăreții, dariei în mij’ lalei'nu găseau nici un băț... Fulger izbi cu furca mici, iele se vedeau insă-șî amenințate în existență, prin chiar C1 1in Q un călăreț de-1 dete jos de pe cal. — Aduceți o pușcă, răcni acela, că m’a topit și pașii lor gigantici și fatali. La un moment dat, prăbușirea sc părea nlit de aproape în cit se începuse prohodireu ve­ pe mine. dici stări dc lucruri, și pc toate tonurile- sc cinla răsăritul — I! omoară, îl omoară, zicea Filorian, care unui nou soare, sc. puneau jaloanele unei noi socielăp. In călărea și iei, cu Goldenberg, pe alți cai. care icrausă dispară pricinclc frămîntărilor fi stifcrințclor — Ucideți-l mă, ce mai stați, îndemnă iei, dar aflătoare. ce* cu„ ierau pe jos, și iei remăseseră departe. O reculegere Inse a marilor capilalișl'i, schimbă cu toiul Călăreții se înmulțiră, se făcură unsprezece inși. mersul lucrurilor. Redeșteptați dc. instinctul conscrnărd, ici Fulger iera roșu ca slngele. Ochii Iul peste mă­ văd că libera concurentă, lupta intre dinfii, ii conduce pc sură de căscațî, ierau injectați în sînge, din gura toți la pcire. Intervine deci un armistițiu, o asociajic îi curgea bale. Călăreții se repeziră cu caii peste intre ici, in scop de a-fl apăra interesele. Dc aici nasc trus­ Iei. Unul îl izbi cu calul, un cal îndrăzneț, și—I turile, cari astă-zî au luat un avtnt puternic, formtnd o dete pe brînci. Călăreții ceilalți trecură de iei. nouă fază a capitalismului, o prelungire a viețel lui. Dușmanul real al capitalului, fiind cflinătatea producte­ dar rotiră caii înapoi. Doi inși săriră de pe cai lor și mărirea salariilor, scopul asociației a fost de la în­ să-l grămădească jos. Fulger se ridicase înse și ceput scumpirea productelor fi mănțincrea salariilor. izbi pe unul în cap de-1 dete jos ca pe un copac 'Ast-feliu, scumpirea traiului nostru de astă-zi, nu u Ș cînd îl tai. Aduse să dea și-n celalt, dar acela o cit efectul asociației capitalurilor, a cartelurilor dintre V ° -ălorî și fabricanți a ridica mărfurilor cafea658 fag'â.ndărâti Călăreții ceilalți ceilalți îl îl țineau țineau Consumatorii, carispre simt efecteleprețurile dezastroasc ale ace v prind*.. Dați fuga... Răcneau cel de pe jos. . Fulger izbi un alt călăreț cit putu. *Calul fugi ș! călărețul căzu jos răcnind. Ceilalți feriră in laturi. e5Urel1?Tn!gronInLP'1’,t’ °ă “ °moarf’ 5,ri8au Fulger porni spre pădure. Repede. Repede, ici scai y racneau călăreții. — Alergați, alergați că :apa, l neau Filorian și Goldenberg.scapă erlmiriâlu/'i’âc- ș îș:>1 țKr? RBVKT^JDEEl REVISTA* IDEEl ț. ’ ’ fulger, fueînd etif ... r- «“Wsîssirf rup- ie de i ATd« tî PUtem vedea bine prin frunza. - Alde, șl 8e înș^ară așa prin pădure... I. Corvlnaș. asociații, se zbat cu drept cuvînt, se agită, dar trebuief că lucrul ie fatal. - urj Desigur că ideea falalilăței nu împiedecă de a lua ui In contră-l. . . , , -si la Fatalitatea mașinct ic mult mat riguroasă, fi lo g>a noi o agitație a muncitorilor, i-a putut pune o pica c ■ putut împiedica înființarea unei fabrici dc fnealțămin ‘ alteca de tăbăcărie. . Tt sfnt Dar ieară-și nn trebuie de uitat că aceste ™aS -t(iical. vremelnice. Mersul lucrurilor nu poate fl de nimeni imp .,(in Ața. de pildă, dacă contra zahărului, care, se afla en|rn trust național, s'ar întrebuința deschiderea 'Him^ ^ia/ie zahărul străin, inirhin moment prețul ar scădea la i jumătate. ' Lucrul inse. n'ar dura de cit 2't de orc, căci imediat cr“1' temeni o înțelegere cu capitaliștii străini fi trustul t'a a veni internațional, leac prețurile șa vor ridica din Desigur că sini și mijloace mai eficace, mai duru. ' cnm ar fi de pildă cooperativele. Toate Inse nu pol Ja , fiona de dl in sistemul și sub regimul capitalist, d<& 11 • ctirînd salt mai lirziu vor fi atrase in cercul lui fi, i,ll] aceleca-și legi, vor avea acelca-și efecte. . c(|. Trebuie, prin urmare găsită neapărat forța -care ta . cerească mijloacele de producțrc, care să leșcoa_tdae ■ proprietatea individuală și care să stabilească t/itrebniuf acestor mijloace dc producere cu efect egal pentru toț^ 131 CERȘETORUL Miner, lemnar, pietrar și muncilor am fost. Fără mine,ce ar fi fost strădanuirile tale? Zăbala 5> si potcoam rmtrnn.jr, caiulat'tSufcMiiT'pîS^fS calului tău, cluuj pintenii cu cari il îmboldești leu ți le-am făurit... Fără mine spa­ ții tăi de lemn ................. ar dormi încă...... in fundul pădu­ rilor seculare, mendrele colonade ale catedrale­ lor . tale 4 în ........... inima ., vu munților, rciC iuie cupele ae aur, tale de aur, lnpmul pămintulul. Chiar si sfinte, r»î* r'l.'.r.r. m cărțile „„—l-T. tale < ,nic ,mi le datorezi: pergamentul trecutului, lnar?ina de tipar a prezentului. J'^arn. ăal totul și leu nu am nimic... Slnt vătrinșinumaipotmunci.Vafjăsioarecadav,rul. mieii yre-un mormint?...D-zeulultău nu-î dnfnrpr dator^ nimic, tel nil Ui’a răsplătit... La La oo parte, parte, vc voi, puternicilor, cerșetorul să treacă. pu'" n'c ?1 '" bogăfil inscmnatc. miterniC' A/n UU)W««huic. 51/H Pu.(lt țn amănunt toate căile ca să-mi ini c,, mitica: etnd la lumina slabă a Unui cind la lumina gazului, etnd -*•1 c'""frecam uil’‘s(r‘‘lntTîmi socotelele SI și CÎIld cînd în in ssiniml făceam ^CCam SOCOtelcle i nopței îmi număram aurul. Banii ,iitc vin: circulind în lumea asta mare, i"1^ SC,ntorc cu procente... Sini bătrln, dar pot “ t-cH livu1'-'l ' ~j-------- ------------- -----h'1 1 liniștit moartea... M’am acoperit cu onoli^ ‘,t."-oa~ a.^m ^Perit..Slavă ție, senator, magistrat, ministru. nlrf0(lI :Sl nne, .. care nf rnanlntii ndJM> ^n ai răsplătit ast-feliu strădănui°Se. - Loc, cerșetoriile, să trec. ’ Francesco Fererr. im luat parte la zeci de războae si am in­ In Romînește, de L. Rintzler. ii clmpati: dc sinQc- Zgomotul armelor mele litiipbît de groază nații întregi. Am învins mii b dttinidni și fumul tunurilor mele au întuCEA DINTÂI GĂINĂ 'Lii lumina zilei... Sint bătrln, dar pot așteptat inidit moartea... Drept recunoștință, patriea mi-a Cercetarea origincl noaslre nu-I nicidecum un acoperit pieptul cu decorații, in’a dăruit cu bu­ nun. sint general, o— . rege, împărat. Slavă - jție, —>o----nuri: Do- lucru ușor. Nu în cîte-va clipe, și, mal ales, nu anine, care ai binecuvintat ast-feliu năzuințele/ la ? vrîstfi cînd judecata nu-I încă coaptă le cu (^neie.^,^ Loc, să trec.' r - cerșetoriile, --------------------------------------------------putință a înlătura „crearea omului", spre a vedea » în orl-ce animal o parte din substanță, a cărei formă Ani cetit cărțile sfinte și pururea cătră Dum- actuală nu-I de cît rezultatul transformărilor succe­ Mieu am îndreptat rugăciunile mele. Casa mea sive și necurmate. Trebuie să fi înțeles mai întăl: ucasa Domnului. înconjurat de icoane scumpe, legea Eredități, legea Adaplărel, complectată cu legea Selecției. îmbrăcat tn haine brodate, însoțit de frumoasele Și dacă Ie întru clt-va lesne să aplici aceste legi iiuiețe ale orgei, am ridicat vocea la imnurile solemne și glasul mieii a răsunat sub boitele înalte în domeniul actual, la ființeie aflătoare, ie foarte olt marei catedrale... Sint bătrin și aștept lini­ greu a le aplica în niște lumi trecute, în. scop de a căuta niște ființe necunoscute. știt moartea... Credincioșii, recunăscătbri pentru In tot timpul, a socoti a parte ceea-ce în reali­ rugăciunile mele, rni-au dăruit patrahire împt tate nu-i nici separat nici separabil: după ce te-al dobite cu diamante, cupe prețioase, palate de mar­ slujit de prezent printr’o continuă observație, să hu moră și comori nesfirșite: sint episcop, cardi­ mal ții nici o socoteală de Iei, să-1 izolezi de tre­ nal, papă. Slavă ție, o Doamne, care in’ai răs­ cut: într’un cuvînt a face act de abstracție Ie o muncă plătit ast-feliu... Loc, cerșetoriile, să trec. cu neputință pentru un creer necult șt cu atît mal mult pentru un creer de copil. Ultînd să dezlegăm asemenea greutate, lăsăm coMa'm pogoril tn adincurile pămîntului spre Hț aduce comorile, pe cari ți le-ai apropriat pilul în neștiință, "tocmai cînd, sub înrîurirea viepuțin cîte puțin, logica se dezvoltă pnn calculele tale și cari au făcut înconjurul țel' zilnice, *’ * -’x- — ----. vcvimi vn care vui v ți-ai ... umplut lămpile să că în Iei... Și ne trezim cu întrebări copilărești de-acele, ^mintuhii. Uleiul cu 'tmiiieze, leu ti l’am stors. Cărbunii cari ți-au dat cari, puse pe neașteptate, ne lasă cu gura căscată: nn”,/ ieu 4--.. i-am • v_._i Cărbunii au —Spune, tată, cine a făcut cea dintâi găină? Sonii, scos din pămînt. dat naștere aburului care a pus in mișcare maUnul om . îl trebuie zece ani ca să devină ateu, rile niașini, cari le-au dus in călătoriile tale, și yi un copil neîngăduitor în curiozitatea Iul, cere să iettr tale icu ieu iv-uu le-au vuiuxwh călăuzit pe mă- fie satisfăcut pe dată, fără nici un răgaz... Cu toate .:i , vapoarele eze lulu lie tipi dueîndu-țî aiicindu-ți mărfurile, adueîndu-ți uducindii-ți astea noi nu voim de loc să-l lăsăm pe copil în acea neștiință care îngădue să asculte ca un prost blhnJ'' . Pentru VllUU a-țl U-ll face /ULD pe uo plac uiuv am «... găurit -------- 1 tind:! clnd'l Ur Uri^a a$C ?L am ras și cărat dealuri. Ți-am toate parascoveniile popești. Cu toate greutățile ce d—i și y: porturi. Am 1: p —t cas- la întrevedem înse, cu toate că, pentru copil, oripodur^ docuri furat J- ni -i se pare foarte întunecat, într’o depărtare puterea lor, cu ca prin ajutorul unor mari zentul țțfdereci nemărginită, noi vom înainta spre Iei cu pași de --"o. ’nzcc să-ți să-f: dau lumina electrică... nemărgîni T,,n,l.d^n amice (ieyunl{unle Ji au aduc Fe izbinda, uriaș. i e F săbiile săbiile, cari ți-au adus ție Bietul— copil, mal holbează ochii, uimit, cum tw}! I^f le'Qtn turnat, ^urnQif ascuțit... Diamantele cari-ți . Bicir-,cum ----------------» '.•unusp.fHv/t d;n pustiurile mtdhrnle. nisinoase leu| prn,Jseîazd cupele, din nisipoase ascultă Iei minunile astea mal năzdrăvane de cît 1” ; de bunica. Ce-va mal basmele rpovestite We tni^ adus- Coralele cari-ți împodobesc hai- cele, din ..„•4. J- -ti teCQr e’ leu le-am scos din adincul mărei. Cu nepomenit de cît în „Bățul fermecat*, basm încarc r°ro 1? 77160 am dobărit arborii din lemnul că- un berbece scutură bani de aur din lînă-I... II vom CQripr/rnon^ ^z“a tăeat crucile. Ieu am scos, din- spune că aceea Iera o glumă, dar că acuma... Ie hirolJf6 Piatră, pietrele pentru clădirea ca- „adevărat* Și zi, sărmane naiv, ție ți-I frică de popă, dar îăQreti late umerii miei lăți au pus virfiil Ql templului tău dumnezeesc. �192 ___________ REVISTA ideei REVISTA IDEEl vezi oare că tocmai tu te faci complicele lui, că otrăveî clericale. îear dacă dragostea Iul Pentru iQ gică îl va împinge, să scormonească mal denZ?' pururea al fost complicele pbpel? Din clipa in care se pune întrebarea celei dintăi în necunoscut, dacă ne va întreba: „Care ^rte găinel-', rămine să i găini, prin care copilul, ajuns prin rațiune un mic cea dintâi formă, a _ bărbat, îșl arată neștiința, care le tot una cu hăul, pe scurt că, adlncindu-ne în cursul ■ — ^ formele animalelor se simplifică pană la curil01. am dovada vădită că, prin neinteresarea ta, tu al lucrat pentru binele Bisericel. Da, val de copil, lip­ depărtată limită și că numai studiul li ”Vacea rnai Putea arăta genealogica aceasta. sit de ajutorul tău. Dacă Ie primejdios lucru a lăsa pe copil în n Introducerea în originea viețel cere o muncă în­ știință, în ignoranță totală, Ie cu atît mal prim6-' delungată. Iea cere să nu se aștepte la copil o ma­ dios a-1 lăsa, de îndată ce cele dintăi temelii ale^* nifestare prea adlncă a curiozitățel, pentru a l ducațiel s’au așezat pe o bază solidă, de îndatiî instrui, ci, din potrivă, să i se sporească necon­ ce s’a ivit imboldul spre studiu. Ie datoriea noastră tenit bagajul de cunoștințl pănă la nivelul pro­ de a reduce la copil frigurile îndoelel, la o dreapta măsură, de-a lumina cît mal mult punctul oriei., gresiv al rațiimei ce-o are. se ^reazt creată Cu metoda aceasta, creerul Ie nutrit pe măsură nai: Nimic nu . se pierde, . , nimic - - nu wv ce cere. Și cum evoluțiea substanței viețuitoare ie Substanța animală n’a putut izvorî de cît di mai. ,logicieni un lanț neîntrerupt, în care greutățile nu se ivesc maleriea veclnică... Ipoteza cea --------1 creatoai e, ci la însă-șt de cît progresiv, cum însă-șl gîndirea copilului nu îe a ne opri la o putere creatoaie, crește de cît în proporție cu ceea ce știe, de cum maleriea, care a existat totdeauna sub forme din copilul va fi făcut cunoștință cu verigele înfățo­ ce în ce mal simple, pe măsură ce ne adîncini șate lui, fără încetare curiozitatea-l care va de­ într’un trecut fără margini. III. Necunoscutul atrage: copilul iubește necu­ curge din ceea-ce va ști, va fi satisfăcută prin ceea-ce va putea înțelege numai de cît. Metodă noscutul, și-l va iubi cu atît mai mult cu cît, fără care va determina toată vieața, la copilul ajuns a-I fi obosit creerul, ne vom pricepe a-1 face să întrevadă orizonturi nouă. bărbat, o alergătură necontenită după Știință. Așa fiind, se va zice, oare nu va mal trebui leată pe copil mare. Curiozitatea, dorința de a nici o dată să se mal pue întrebarea celei dintăi cunoaște îl ieste pururea vie. Prin matematecă mal găini ? ales, dînsul îșl dezvoltă în sine facultatea de abVom răspunde numai de cît, și vom dovedi mal atracție. Acum adincește științele, se familiarizază -----' ‘ cu legile naturel, studiază vieața celulară, cercedeparte, că, cu asemenea educație, nici o dată intriadevăr nu va mal fi pusă o prostie ca asta, ma­ tează-n trecut evoluțiea materiei brute. Pregătit nifestare netăgăduită a unul creer nepriceput. cum se află, vrea să abordeze problema viețel. Va ceti din nou, împătimit, pe Lamark, pe Darwin, cari sînt acuma pentru iei niște vechi cunoștințe. I. Copilul Ieste ceea ce am numi dîstracțiea în- Cu Haeckel, ideile i se vor limpezi și mal mult. trupată. Spiritul lui vagabondează necontenit, umblă Și Și va ști, în sfîrșit, că orice materie viețuitoare prctutindenl dar nu stă mcăerl. purcede dintr’un șir de ființe, modificate cu vre­ înainte de-a cerceta ce nule, copilul va observa ce mea, după împrejurări, că formele acestora au fost Ie: Iei se va cunoaște pe sine, va cunoaște anima­ aproape determinate, prin studiul fosilelor, de emlele și plantele din prejur. Să-1 rîpim ideea minunel, să nu i se spue nă­ briologie și anatomica comparata. Oprindu-se în cele din urmă la Urnitele cunoș­ zdrăvănii. Să-l introducem în realitate, și nu va tințelor actuale, va da ființelor viețuitoare o comu­ spune: „Găina face ouă ca să putem face din Iele nitate de origină din ce în ce mal apropiată, ca scrob: vaca dă lapte, ca să putem mînca unt*'... II. De la un timp, copilul va observa lucrurile să ajungă la ipoteza unei celule comune, izvorîtâ mal de-aproape. Prin anatomie, iei va vedea că spontaneu, cel puțin o singură dată, în niște doar o inteligență mai dezvoltată deosebește pe om condiții foarte precise, din materiea veșnică... Fenomenul acesta va putea poate să se producă de animale, făcîndu-lepe aceste sclavele lui. Din po­ trivă și prin simplă observație, copilul va înțelege că într’o zi în laboratoril, cînd se va putea pune față din alte puncte de vedere, miros, văz, auz, bestiea în față acelea-șl elemente în acelea-șl condiții. Fe­ sau vita omenească nu-I mal bine înzestrată de cît nomenul acesta, în orl-ce caz va fi anevoe de cons­ tatat, pentru-că această celulă viețuitoare, dobân­ umilele lui tovarășe de vieață. La tinăru-I camarad, la pisoi, la fasole, vadă dită cu chipul acesta, nu va avea nimic a face cu manifestarea ereditățel. Priceapă legea adaptării, forma celui mai simplu infuzor actual, care poartă în sine, ca și omul, „povara ereditățel acumulate prin povestire de fapte simple. Și așa, constatînd că Iepurii de casă există cursul împrejurărilor schimbătoare, în curs de mi­ numai în găurile în cari dînșil îșl fac culcușul, lioane de generații succesive", după cum se ros­ porcul numai în cocina lui, găina numai în poeată tește F. Le Dantec, în cartea lui Limitele a ceea sau în oyradă, Iei va căuta originea imediată a ce putem ști. * acestor animale și nu va fi mirat s'o găsasca în * * epurile sălbatec, în porcul mistreț, în găina din leată, după mine, cea mai simplă și cea mțu pădurile Indiei, care a trăit în epocile preistorice. logică metodă pentru a introduce pe copil în ori­ Introdus in întăile variații ale speciilor, va gina viețel... Religiile mal au pănă atunci deduce de la sine și că cea dintăi găină nu a trăit? Asta n’are aface. Să lucrăm mereu la dez­ fost... o găină. robirea mințel. Cum spune Libertad: bucuriea re* In clipa asta copilul va fi vaccinat în potriva zultatulul stă în bucuriea strădănuințel. jelui» ^r[SOARE cătră un recrut ublicațlHe Asociației Internaționale Antimilitariste 0,n P prietene, uite că Teama împroașcă săgețile-i Începătoare ffiituraifi și roșește nasul trecătorului Înfofolit, pc d.c ?golanul, umbră pipernicită, se-ncovoae sub criCS îear copacii îșT pling foile scuturate. A venit ■rnnul cel mohorît, fără chef. Și a venit de aseme1 a timpul cînd cazarma își deschide porțile TeT. vltriea, această cutră bătrînă, nerușinată si des­ enată, îs* înmulțește chemările TeT și cere contin­ entul îeî anual de flăcăi. g Așa> sărmane prietene, îeată-te nevoit să-ți pără,tif familiea, prietenii, tot ce ți-i scump, ce ti-î drag. îeată-te silit să părăsești vieața ta liberă, să pără­ siți vieața ta liniștită de muncă. Mine, într’o lume care habar n’aî, vei fi încovoiat sub o disciplină de fier, îmbrăcat într’o uniformă, numerotat, pus la țarc. Vei fi silit la treburi dezgustătoare sau ca­ raghioase. De-asupra ta va atîrna amenințarea mor­ te? sau pușcăriei. Cu toate astea, cu toate că inima-țî sîngerează și-ndurerareați se vădește pe față, un vei sta la cumpene, nu vei șovăi nici o* clipă. Alai mult de cit atîta, vei căuta să te încordezi, să te ții mindrn, să izbucnești într’un rîs care va răsuna ne­ grește : vei arăta că iești doară bărbat. Au mai tre­ cut și alții prin asta, veî zice tu : fie-care la rindul său. Sărmane prietene. Fără-ndoeală, tu nu iești vinovat. Tu nu-ți dai samă. Ți s’a spus și răspus încă din școală, că trebuie să-ți slujești Patriea și să te supui legilor. Ți s’a dovedit, că-I o datorie neapărată, pentru fie­ care, să-și dec așa trei din cei mai frumoși ani din vieață. Ți s’a povestit că, la urma urmei, cazarma nu-i nici de cum pană la atît de grozavă, și că îe lesne să te liberezi cu bine din iea, numai să fii cu ascultare la ordine. Ți s’a vorbit de ceasurile de chef, de prin camere, sara, după stingerea lumină­ rilor, de glumele groase cari desfătează atît de tare sufletul soldățesc. După aceea ți s’a rostit în față cuvintele de lașitate și de trădare : dezertorii și sol­ dați! cei rai au fost defăimați și s’afăcut să stră­ lucească in ochii tăi vccinicele simboluri: Drapel, Patrie, Onoare. , Ai fost inse, hăt și bine mințit. Aî fost nevred'ricește înșelat. S’a abuzat de încrederea și de ne­ priceperea ta. Ceea-ce se ascunde sub aceste cuvinte mari, ceea-ce 86 află în aceste discursuri pompoase, cată să ți-o spun. Am trecut și Teu pe acolea înainte de tine. Și tine, am fost păcălit, înșelat, amăgit. Și sînt dator să-ți deschid ochii, să te păzești de șarlatani de amăgitori. Căințe de toate, prietene, trebuie să-ți dai bine samă 4e următorul lucru : armata, drapelul, apă­ rea națională sînt atîtea iscodiri mincinoase, sor­ ite a veciniei robiea clasei din care faci parte. Pa‘!Iea ieste o vorbă fără de nici o noimă. Cei can numiți dușmanii tăi și împotriva cărora se urarește să fii’ împins, nu-s alta de cit niște bieți ?*meni, ca și tine, niște rtiuncitorl cari au acelea-și înaețx8e .ca ^ne* îu C°J° nu0 în societatea de a-zi sînt două soiuri de inși: de Le rn»,1.1 " 123 fără !,r? m«"“ascS vre-n dată, se loloscsc de iodul, de munca altora de o parte fău­ ri om bogăției sociale, de cealaltă, trintorii,'chel­ tuitorii, ce) do mei o treabă, cari im-s buni de ni­ mic : de o parte, hoțiții, de cealaltă hoții. Si cei din­ tâi sînt cei mai rnulți, pe cind cei d-al doilea nu sînt de cit o mină de oameni. Pentru ca să se poată scliimba asemenea lucru, ajunge doar ca cei exploatați, cari-s mulțimea cu alte cuvinte puterea, să se hotărască a nu mai ii exploatați. Ajunge ca aceștia să voeasea ase­ menea lucra. Aici îe Ia mijloc inse militarismul. Aici se vede la ce folosește armata. Prinzi acum a pricepe? Bagă bine de samă. De cite ori muncitorii fac grevă, de cîte ori cer o dreptate, cer o îmbunătățire ce-va: de cite ori, într’un cuvînt, caută să-și îndulcească păcătoasa lor stare, vezi militarismul întrind în joc. Baione­ tele se pun intre muncă și capital. împotriva pro­ letarilor în bluza se ridică proletarii in uniformă, cari, înșelați ticăloșește, orbiți de sforăiturile pa­ triotice, se fac dulăii, paznicii societățeT burgheze. Te-aT lămurit acum. Patriotismul nu-i de cît o meșteșugită chichiță, datorită căreea muncitorii sînt întețiți, sînt împinși unii împotriva altora, pentru marele ciștig al stăpînilor. Armata nu-T de cît un soiu de vastă poliție internă, leată de ce, din școală, se caută a se face să zămislească in minți ura împotriva străinului : Teatu de ce se propovăduește cultul drapelului, slăvirea marilor ucigași, iubirea gloriei. Dacă muncitorii, întradevăr, și-ar da sama că n‘au alți dușmani de cit exploatatorii lor și că interesele lor, cu toate granițele, sînt pretutindeni acelea-și, ar fi greu de-a-i robi. Vorba, leată-te, sărmane prietene, printre cei cari-s gata să plece, a-zi-mîne, și cari merg să iea parte la veșnicirea stărei aflătoare de lucruri. Bagă de samă. Gîndește-te bine la ' aceea ce aî să faci. Trădînd interesele clasei tale. îți trădezi chiar in­ teresele tale. A-zi în slujba stăpînilor, împotriva fraților tăi de robie, de jug, mine, print/o dreaptă • întoarcere a lucrurilor, vei vedea puștile soldaților îndreptîndu-se cătră pieptul tău de muncitor. La toate astea te vei ghidi, prietene, negreșit, cînd cu pustiea de pușcă în mina, te vei răsuci după zbieretele vre-unui galonat. Veî avea toată vremea să te gindești în timpul celor trei ani ai tăi, în cari veî fi făcut să cunoști meșteșugul de a ucide, cele mai nimerite mijloace, cele jnaîbune de-a ridica vieața aproapelui tău. Poate-țî vei zice, că-î un lucru cumplit a strînge așa niște țineri ca să-i deprinzT cu asasinarea sau cu omorul^ Și asta va dăinui trei ani, bagă bine de samă : trei ucigători ani, inchinațî învuțăturei omorîrei sub toate formele. Fără-ndoeală, în vremea asta îți veî aduce aminte că de multe ori ai auzit asemenea lucru, care ți se părea prea de tot, că armata Te școala crimei. Ai’mata-Î școla crimei... Nu ie ftumai atît. Iea Îe si școala celor mai Mcîrboase xițiuii. Cazai ma ieste- haznaua tuturor mîrșeviilor. La cazarmă, toate pornirile dobitocești se dez­ voltă. Bruta se întrupează, pune instăpînire pc om. In acest focar scîrbos, înflorește bețiea. hoțiea, spio­ najul, nemerniciea. Putrezi moralicește, inșii sînt • / •, �124 de asemenea și Ia corp. Bordelul ie în preajma cazarmel și vitejii noștri soldați pot căpăta de acolea, în voe, sifilisurile și toate boalele păcătoase, împreună cu tuberculoza, cu frigurile, cu dezinteriea, buchetu-î complect. leată ce te așteaptă la cazarmă. Și nu-țî^ vor­ besc de acele marșuri funebre, în timpul cărora oamenii cad ca muștele, de-a lungul drumurilor, pe cînd căpitanul stă așezat cum se cade pe șea. Nu-ți vorbesc de înjurăturile, bătăile, de brutalită­ țile galonatilor. Vai tie, dacă ochii tăi nu plac sergentului-major. Zadarnic te vel trudi să îndeplinești toate fără cusur. închisoarea va să-ți știe de știre. Cîte o dată, îndeplin nd acele plicticoase și de­ șănțate mișcări, pe cari vei fi nevoit să le faci, te vei uita la ofițerul sub ordinele căruea vei fi pus. Uite-te bine lâ Iei. Dînsul are dreptul de vieață și de moarte asupra ta. In mînile lui, tu nu iești de cît o uneltă, o păcătoasă jucărie pe care Iei poate s’o zdrobească cînd vrea. ’ Uite-te bine la toți oamenii ăștiea. Âștia-s adevărațiî tăi dușmani. Iei sînt din altă clasă. Iei au toate drepturile și toate înlesnirile, pe cînd ție nu ți se hărăzesc de cît datoriile și corvezile... Ce-va nepomenit... Și în mina unor asemenea oameni s’a pus o armă de care iei se slujesc c’o măestrie rară: Codul militar. Vorbesc de Codul militar. Ostenește-te a-I frun­ zări și ceti. Vei vedea într’însul lâ fie-ce pagină, la fie-ce rînd, cuvîntul fioros: Moarte... Aiurea munca silnică pe vieață... Moartea pentru-n cuvînt, moartea pentru un gest. Pururea moartea. lear cind nu-I moartea, mal rău. Te-așteaptă munca sil­ nică, carcera, încătușarea, toată'podoaba caznelor cari-s în cinste în închisorile militare. leată, fără-ndoeală, o preșpectivă frumoasă. Peste puțin, îți vel da samă că nu spun de cît adevărul. Totu-și, dacă poți să te pleci, dacă ți-i dragă slugărniciea, vei putea poate scăpa de toate astea. Vei putea să capeți galoane și să ajungi slugoiul nemi­ los ăl celor împănoșați și, tot o dată, gîdele ca­ marazilor tăi. Dar. dacă rămîi un suflet mîndru și li­ ber, un caracter nestrunit, atunci bagă bine de samă. Scîrba, liota militărească ar putea prea bine să-ți vie de hac. leată-te uluit. Stai acuma la cumpene. Ia fata înșirărei neomeniilor, crimelor și primejdiilor ce am iacut să-ți treacă pe dinaintea ochilor, ieată-te-nfncoșat Ce să faci ? ’ Din nenorocire leu nu pot să-țî dau nici un sfat. Nu-ți pot arata nici o cale pentru a scăpa de Militaiism, ca nu cunosc nici una. Ce să faci?MerCa*Zl™ă’ de bună-voe, sau, cu inima -derS 4irbah vei găsi mai nimerit să treci granița și să dezertezi ? ' ex rCleZ- C,° duce’ dacă te S1’mtî în stare să împlinești acești trei ani de robie ce’ti se im! pun, mergi la cazarmă. Dar, acolea, să nu’uitinici de cura, ca înainte dc toate iești om. Silește-te a-tî pastu judecata neîntinată, curată. Departe de a te lăsa înrîunt de îndemnurile acestui mediu năcătoc ^"^e din REVISTA IDEEÎ REVISTA IDEE! a Ium.Da peXrott uta a eonvâ ? • a,-CÎ- ,Cu cbib^’"”tă, binișor, ca­ no! Dar fiS șlMadnce nă-mpărtășască ideile bure ca iu â ,ni.cl ° «^otință fără folos: tre- Dar, dacă cazarma te înspaîmîntă, dacă refrimn„ tul îtT dă fiori, daca crezi că nu te vei n' tea stăpîni, apucat de-o tulburare, de vre-o mini nu te duce ? Vei fi pierdut. Fără-ndooală, vieib* în străinătate ie plină de neajunsuri : fără bani fsS muncă, fără cunoștința HmbeT țărei, îți va fi ’ m.* ca să-țî asiguri traiul. N’are a-face, tot va fi8m.* bine pentru tine : nu sta la cumpene, treci granița1 dezertează. . ’ ’ Și acuma, .încă un cuvînt. Se poate îhtîmnh să fiî trimes împotriva unor muncitori în gre*,Nu uita că tu însu-țT iești muncitor. Gîndește-te bine că-î o crimă scîrbqasă, o crimă nepomenită să verși sîngele semenilor tăi, fără nici un motiv’ fără ură. Gîndește-te Ia atîtea răscoale. Gîndește-te’ atunci, că cel cari-țl vor da asemeni poruncă, aceia-s adevărațil , tăi dușmani, ...pe cînd ceilalți’ti-s l-V NTn c<« tragi. Tnnv rlnaX frați. Nu ♦•n te elimina supune să lear dacă Y3» se Stă' * dacă vel. fi silit să te faci ucigaș, alegeți victimele atunci. Ți-am spus, prietene, care-I rolul adevărat al Mi­ litarismului : ți am arătat primejdiile ce te așteaptă Ia cazarmă. Incredințatu-te-al acuma ori ba ? Ți se va spune, de bună samă, că cei cari-țî vor­ besc așa sînt niște mizerabili, niște vînduți,' niște Fără Patrie. Vei fi îndemnat să nu te potrivești lor. Ți se vor repota din nou veșnicele sforăituri despre Patrie, despre Drapel, despre Armată... Ce vei face ? Ce vei crede acum ? Deschide-vei tu în sfîrșit ocliii ? Ințelege-vei oare că nu iești de cît jucăriea de plîns a fățarnicilor cari te mint, cari te scot din minte de veacuri? OrI-cum ar fi, am mulțămirea de a-ți fi spus adevărul, cu primejdiea de a-ml atrage disprețul tău și ura. I-aproape ziua în care-ți vei da samăcîtă dreptate-am avut. Prietenul tău credincios, Victor Mcric, Despre CE-I DE FĂCUT Asupra lin „Ce-i de făcut“, însemnata și în deosebi reco­ mandata a luf Cernișevsky lucrare, un prieten ne scrie: Am cclit Ce-i de fiicut pc nerăsuflate și am trăit o vieață întreagă. Am nădejdea de a face să fie cetit, cit mai curind, de mulți. Numai n’am înțeles de loc .Schimbarea de decor de la urmă. Dc aceea Ic rog explică-nii-o, ca s'o pot și ten explica altora... leată explicările noastre: Dacă cetești introducerea lui Tucrilinoff, dc la „Ce-l de făcut", î|î explici lesne pentru cc partea din urmă: „Schimbarea dc decor", a rămas așa învăluită, ca un felin dc enigmă.. Ic vorba dc evenimentele mari ce aveau să se petreacă in Husia, evenimente cari nu puteau să fie precizate, firește, pe cari Cer- . șeuskij nu le putea lăsa neatinse și pentru cari voca să deștepte toate așteptările, cu putință. Lucru pe care, in chibzuință Im, n’arfî găsit cu calc, probabil, a-l face, alt-feliu, chiar dacă n’af fi avut să ocolească cenzura... Aice ic lăsată toată imaginar țica cetitorului să lucreze, imaginație pusa la încercare ăe altminteri în tot „Ilomanul". Femcca în negru, care, nu mai .ic acuma in negru, parc să fie convertita sau proselila lui Bakmetoff, împătimită dc id, văduvița care avusese să-l îngrijască, acasă la iea,jlupa salvare, și care îl socotise pierdut. Icar cel cc stă in trăsură, alături dc ica,pare a fi tnsu-și Rakmcloff, intors, In cele dm urmă, din călătoriile lui de studii, de cercetare... O concen­ trare, tn vederea unor evenimente mari, a căror prcveșttrr, pentru oamenii înțelegători, putea să fie făcută și printro vorbă acoperită și frintă, puica să fie fă culă și-n șoap a— In sftrșit, cred că cugetarea poale să icașa aice și afara i text, fără să sc depărteze de. ținta urmărită dc autor,.., P. Mușo.iu. NEMURIREA aSeI de dincolo de mormint. Oare lotul sc ispr^ moartea? Ie de închipuit oare o supra-vieații? '■^mcrgo»1 51 cc 1 f n ? nu așteaptă dincolo de l'o‘’®rîn^ucire pe care o numim existență ? In clipa In !^se oprește mima de-a mai bate, materiea sau spi’ ia izbindoașcă oare, oare veclnica lumină sau bezna t<ră de sfirsit sa mceapă ? A ce dălnuește, sintem neperitorl. Noi nu ne putem Moui ca ce-va sa se plearda in lume. Alături de neiaSU nu-lcu putința de închipuit nici un hău in '^r p»tea cădea măcar un atom de materie și s’ar puf^nUi- Totul ce Ieste va H m veci: totul ieste și™ Sia nind* care să nu fie de loc. Alt-feliu, ar trebui să in cunr-că creerul nostru n’are nimic aface cu lumea, îcare se sl,e?Je a 91-0 inc,npui. Ar trebui chiar să ne & «<*’ a lucrează tocmai pe dos de cit lumea, ceea-ce 3 par® de joc lie a-?a» jhnd-că-n cete din urmă Iei jjloate fi de cit un fehu de răslringere a lumel. ’&H» pare sa picară șau col puțin să dispară, să se drfode. «nț formele și chipurile sub cari percepem mawiea iiepentoarc: dar nu cunoaștem căror realități răs[Cnd aparențele astea. Astea sint țesătura vălului care, L deasupra ochilor noștri dă acestora, sub apăsarea . >1 orbește, toate imaginele viețel noastre. Vălul acesta lai, cc rftnuno ? Intrăm oare in realitatea care iară inioală. există,. sau insă-șl aparențele încetează pentru no! rj existe;?.»’ Câueantnl ar fi cu neputință, că după moartea noastră tolo) In sine ar dăinui, nu ne interesară atit. Singurul pud cc ne-atinge, în această dăinuire eternă, Iesle soarta italel părticele din vleața noastră, care, in timpul acestei w^.ișl.dădea samă de fenomene: soarta acestei părlitsle pe care o numim conștiința noastră sau leul nostru, leat leu, după cum ni—1 închipuim cind cugetăm la urJnle distrugerel lui, nu-I nici spiritul, nici corpul nos­ tru, pentru că ne dăm sarnă că și unul și altul sint niște nMe care.se scurg și se înoesc necurmat Să fie acest leu Kt un punct nestrămutat, carele să nu fie nici forma, ud substanța, pururea în evoluare, niclvieața, cauză sau 1'orme,1 51 al substanței ? Intr’adevăr, ne Ie cu neW de a-I pătrunde, de-a defini acest leu, de a spuk jj ® Așezat și se află. Cind vrem să ne urcăm pană ‘-iro^A Unn:h 11 u dăm de alta de cit de-o inlăurile  om011?!-.1"1’ de-un șir de idei de altminteri nelămuniiillm llmbătoare, legate de acelaș instinct de vieală : tittl nn-ini" • i^e cit de-un șir de deprinderi de-ale simfotrivA r re . reacfi*» conștiente sau inconștiente, îmrai fix r ”?nene or. incunjurătoarc. In sfirsit, punctul cel '■^Iră aIstat°rnic, al acestei nebuloase, ieste memoriea '’ferioâr’t r<P Pe de Mtă parte, pare o facultate destul do Ml, )lna destul de atîrnătoare sau lăturalnică, in tot ca— ^celo rn - re lnaI Șubrede ale creerulul nostru, una 1 n PIor ,naI curind, la cea mal mică tulburare ble nn nfl„tnoaȘtre- «Cbfarasta, zice cu foarte mare drep*for Ma Pepi 7’ ?are jnvoacâ veclniciea în strigăte mari, Nam acest leu, atit de nesigur, atit de necu/l Gințel ,6 *URar» de vremelnic, Ieste pănă-ntr’atita cenM foaie * vre’.ne interesează atit de mult numai Iei, ih’l”iiri J,eaetățile vieței noastre pier în fața acestei p;co'rpuî U vre,r*-nimic să.știm dacă-n durata eterni:•Jale feri Uo.Ștru sau substanța acestuea va să cunoasifr'I8 Și rin' e toațe gloriile, va să îndure cele mal a.'5e. preschimbări, .devenind floare, parfum, eter» stea : tot ă?a nuvremsăștimni*1•l'^bă la a,®Cftta noastră va să se-rntindă, să se dezț cu vieața lumilor, pe care vie«ață 'o,ij foato n S o domine. Instinctul nostrn-I incredin'4 ^, rt’ni v ^’au să ne-atingă, nu ne vor face mc! foemorne. f’c date nici cum, de cit. doar dacă fi ,e' (fo CHl0|a citor-va fapte, aproape pururea ne-nîntors 1 fioar dacă această memorie ne va-nsoți și ^i, lfoa rĂace,^or strașnice fericiri. Miri cu desăvîr-. «da c cele mai înalte, mal libere, cele mal in P^todol mleu, ar fi în veci viețuitoare și ?i,Jprernele. desfătăriastea nu mal sint'ale 125 Ra>» de anfinfirl^re^kbt^ S'J află punctul ne care 1 simt d d** nerv' ce centru unde PWsOii trupează de cit intru cit se reflectează in ica. nu sc-n- lindn î‘Ce?ta’ Sftl-ea noastra de nemurire, forcnulinnoastre ' UrS dlnpncu‘;i ci ,tot interesul supra-vletuirel mal rM n, T"* Una din părti,e 15t^alnice' cele f a e V,ețel noaslre totale. Ni se pare că mWA r ten-la nU sc va părinda cu cea mai mare KnUrM «'niZerU e> dln Josnicufo> din gresalele, cari o calâlt!> nU’Va imI deos8lji’0 nimica de cea a celora te hmțl .die c ar deveni o picătură de ignorantă in oceanrivî<»CUn0SCt'}tt Ul’ tOt ce“ar Ur,na(iupă dinsanu ne mal privește pe noi. Ce feliu de nemurire se poate oare făgădui unor oameni cari aproape necesar ișl mehipue, pricep nemurirea ast-feliu ? ui să facem cu nemurirea, ne zice un instinct copilăresc (iar adine ? OrI-ce nemurire, care n’ar tiri prin veclnicle, ca ghiuleaua ocnașului ce fuserărn, acea ciudată conștiință formată in timpul citor-va ani de mișcare, orl-ce nemu­ rire care n’ar purta semnul identilățel noastre, neșters, ie ca și cind n’ar fi de loc pentru noi. Cea mal mare parte din religii au înțeles bine lucrul acesta, tinind sosocoteală de asemeni instinct, care dorește și distruge in acelaș timpsupra-vieala. Biserica catolică,'bumi-oară adincîndu-se pănă la cele maî primitive speranțe, ne chezășuește nu numai păstrarea integrală a leului nostru cel . pămîntesc, ci chiar învierea noastră in carne și oase. leată inima acestei enigme. Această mică conștiință, acest simț al unul leu special, copilăresc aproape, in" ori­ ce caz cu desăvirșire de mărginit, infirmitate probabilă a inteligenței noastre de a-zi, cerind să ne insoțască in in­ finitul timpurilor, ca se ne dăm samă de acest infinit, ca să ne bucurăm de Iei, nu-nsamnă oare a voi să simțim un obiect prin ajutorul uuul organ care nu-I destinat a-1 simți ? Nu-nsamnă oare a cere ca mina noastră să desco­ pere lumina, ca ochiul nostru să fie simțitor la parfum ? Nu-nsamnă oare, de altă parte, a ne purta ca un bolnav care, pentru a-șl da samă de Iei, pentru a fi încredințat că-x tot Iei, ar crede că-I necesar, de nevoe, ca să-și con­ tinue boala in sănătate și-n toată durata nehotărită a zile­ lor sale ? Gomparațiea asta ie de alt-feliu mal • ezactă d« cit Ieste o comparație oare-care de obiceiu. Inchipuiți-vă un orb, care ar li șl paralitic și surd. Iei le de la naș­ tere in asemenea stare, ajungînd la trel-zecl de ani. Ce. vor fi brodat ceasurile pe țesătura fără imagini a acestei sărrqanc vieți ? Pe fundul memoriei sale, io lipsa ailor suveniruri, nefericitul trebuie să li adunat cîte-va slabe senzații de cald și de frig, de obosală și de odihnă, de dureri fizice, mal mult sau mal puțin vil, de sete și foame. Probabil că toate bucuriile omenești, toate speranțele și toate visurile idealului și raiului nostru, se vor mărgini pentru Iei la bună starea nelămurită care vine după po­ tolirea unei dureri. Jeată ast-feliu singura armătură cu putință a acestei conștiințe și a acestui leu. Ne fiind so­ licitată sau întețită dc-afară, inteligența dormi-va adine, fără să-șî dee vre-o samă de sine. Cu tote astea, bietul mizer va avea șl diusul mica lui vieață, da care va ținea prin ni.ște legături tot atita de strinse, tot atita de-apnnse ba și cel mai fericit dintre oameni. Iei se va teme de moarte, lear ideea dea intra in eternitate fără a duce mtr insa esi amintirile patului de durere, emoțiile si amin­ < moțiile tirile beznei si surzeniel Iul, îl va arunca m desperarea in caro ne aruncă ideea de a părăsi pentru ghețuri și pentru noaptea mormmtuluî o vieală de slavă, de lumina și de iubire. Să presupunem că o minune’ însuflețește'de-o dată, dă vieată ochilor si urechilor, acestui orb-surd, xl descopere, nrin fereastra deschisă, la căpătâiul patului lui, aurora Leste cimpic, cintecul păsărilor din arbori, murmurul vmtulul -prin frunze și al apel dm riurl, chemarea cristalina a unor voci omenești prin coUnelc pline încă de rouă. Să mal presupunem că acoea-șl minune, desăylrșindu-șl ■ opera Icl,i-ar da si uzul membrelor sale. Se ridică, Întinde brațele spre această minune nepomenită; care pentru dinsul nn are încă nici asemănare, nici nume: lumina... �126 REVISTA IDEE1 Deschide ușa, se clatină printre strălucirile astea șHntregu-lcorp ee topește in toate aceste minunății. D osul miră Intr’o vieață nespusă, intr’un ceriu pe cart. n,cI u, , nu putuse să-l întrevadă, .și, printr'o toană foarte ( c . uns, in asemenea soiuri de huuadiurl, s:m.ttate.i m cindu-lin această existență de neînchipuit și de nemțeIes, șterg'/ intr’îusul orl-ce amintire a zilelor celor din -urină. Care va fi starea acestui leu, a acestui focar central, a acestui reccptacol al tuturor senzațiilor noastre, a ăcțstul loc in care se r.isfringo tot ce aparține cu osebire viețel noastre, care va li starea acestui punct suprem, punct, „egotic" al ființei noastre, dacă ne putem sluji de asemeni neologism ? Nimicită memonea, va mal găsi oare intrinsul vre-o urmă din omul anterior ? U nouă putere, inteligen a, ivindu-se, des0Rurînd de-o dată o nepomenită activitate, cp relație va păstra această inteligență cu germenul inert, întunecat din care-a purces ? De ee colț al trecutului său se va anina oare ca să se poată părinda mal departe ' bi totu-sl nu va dăinui oare iniei nici o simțire, nici un in­ stinct independent de memorie, de inteligență și de nu știu ce altă facultate, care s.'i-I facă cunoscut că minunea libe­ ratoare s’a petrecut in Iei, că tocmai vieața sa, lear nu cea a vecinului, vieațaisa transformată, și de necunoscut, in sub­ stanță aceea-șl, că vieața sa, Ieșită din intunerec și din tă­ cere, se prelungește in lumină și armonic ? Putem noi oare să ne închipuim zăpăceala, fluxul și refluxul acestei conștiințl scoasă din fire ? Ne dăm noi samă in ce anume chip leul de Ieri se va uni cu leul de astă-zl, și-n ce anume chip punctul „egotic", punctul senzibil al personalii*țel, singurul pe care ținem ca să-l păstrăm ne-atins, în ccanume chip se va înfățoșa in toată halhueala, în toată ză­ păceala aceasta ? Să căutăm mal întăl a j-ăspnnde, cu îndestulătoare pre­ cizie, si căutăm a răspunde la întrebarea aceasta, care Ie de domeniul viețel noastre actuale, văzute De nu vom pu­ tea să o facem, cum să nădăjduim de a da dezlegare ce­ leilalte probleme care se pune în clipa mor țel, orl-cărul om ? Punctul acesta senzibil in care se rezumează întreaga problemă, pentru că singurul in chestie Ieste, cu rezerva a tot ce-1 privește, fiind sigurii nemurirea, punctul acesta misterios, pe care, în fața mortel, îl prețuim atit, Ie cu to­ tul ciudat, că-1 pierdem pe fie-care clipă in yieață, fără să simțim cea mică neliniște. Nu numai in fie-care noapte Iei f.c nimicește în somnul nostru, dar chiar în stare de ve­ ghe, Ie in prada a o mulțime de întimplărl, O rinire, o iz­ bitură, o boală, cite-va păhăruțe de alcool, puțin opium, puțin fumat, Ie îndestul să-l ripească, să-1 șteargă. Ghlar cind nu-1 preschimbă nimica, nu Ie senzibil necontenit. Tre­ buie o silință adesea, o adincire in noi, cum s’ar prinde o în­ cordare, peutru a lua cunoștință că ni s’a intîmplat cutare și cutare lucru. La cea mal micii distracție sau nebăgare de samă, o fericire trece pe lingă noi, fără să ne atingă, fiică să ne reverse plăcerea cuprinsă ih lea. S’ar putea zice cum că funcțiile acestui organ,:prin care gustăm vieața și-o rapor­ tăm la noi, aint intermitente samschimbătoare, și că prezența leului nostru, in afară de in durere, nu le de cito părîndare repede, necurmată, de porniri și de-ntroarcerl. Geea^ ne liniștește, Ieste că la trezire, după rinire, după iznjtura, după distracție sau nebăgare de samă, ne credem mforn regL? int[CF’ n^tirbit’ in loc ne băgăm în trefo.V^ PeU?U Cî Î'îtr’atila 11 credcm de ?ub«d> C‘‘ S deirnw/pardpe ,tot(leauna în îngrozitoarea ciocnire •care desparte ueața de moarte. Un întăl adevăr, pănă să vie altele, pe cari viitorul le mnadrMC°-Pe?10 cbestii‘e a8t®a de vieată si moarte, închipuirea noastră a rămas cu totul copilărească fnily ■ ’ X. ,n.s<? •' acuin Poveste la jucăriile vrîs- conitfintă dî n 9 ?*renut* întreagă in infima noastră Zunem toanoln ea Privi^ cum in toat® acestea ne EJă FP n.^r Ups-ltc ,le orl"ce judecata a ceea-ce osaS rn yn^Sa*Trare’ din noI» dăcă ar adormi 'a se deslenta ,n^r®a Științifică și experimentală de deștepta peste o sută de ani, așa precum Ie astă-zi și amintire despre viața-I anterioară, amintire de zadarnică, care din noi n ar pnrm acest somn secuh/^ aceea-șl încredere ca și dulcele, scurtul semn din fie noapte? Departe de a fugi delea, mulț! n ar alerga oare ]a L cercarea aceasta cu o curiozitate nestăpinită ? Nu a’au JJ' zut oare atiția oameni dind năvală di rugile lor, dind vală hărăzitorulul de somn vrăjit.și ccrind ca o grație ce priveau ca o miraculoasă prelungire dc vieață ? flu to astea, in timpul acestui somn, ce va mal răminea, lear lî deșteptare, ce vor mal găsi oare din sine ? Ce legătură tn clipa cind vor închide ochii, ii va lega de ființa ce vaaă se deștepte fără nici o amintire, necunoscută, în altăl.uno Cu toate astea, consimțirea și toate așteptările lor Ia în. trarea îndelungatei nopți, va atîrna de asemenea legături fără ființă. Intre moartea adevărată și somnul acesta in. tr'adcvăr, nu Io de cit deosebirea deșteptărel întirziată cu-n secol, deșteptare tot atit de ciudata pentru cel adormit ca și nașterea unul copil postum. Pe de alta parte, cum răspundem noi oare la chestie, cind nu Ie vorba de noi, ci de ceea-ce respiră cu noi pe pj. mint ? Avem noi oare vre-o grijă, spre pildă, de supra­ viețuirea animalelor ? Cinele, cel mal credincios, cel mai iubitor, cel mal inteligent, de îndată ce-î mort, nu mal Ie de cit un hoit de caro căutăm să ne descotorosim cit mai iute. Nu ni se pare nici măcar cu putință să ne-ntrebăm dacă ce-va din vieața, putem zice spirituală, pe care am iu­ bit-o in tr'insul, mal dălnuește aiurea de cit in amintirea noastră, dacă există o altă lume și pentru chil. Ni s’ar pă­ rea cu desăvîrșire de ris ca timpul și spațiul să păstreze, atit de prețios,’ in eternitate, printre astre și în nemărgi­ nitele palate ale eterului, sufletul unul biet animal, alcă­ tuit din cinci sau șase obiclnuinți duioase dar cu totul nai­ ve, și din năzuința de-a .bea, de-a mînca, de-a dormi la căldură și de-a-șl saluta semenii in chipul ce-1 știm. Ce va mal răminea de altminteri din acest suflet alcătuit întreg din cite-va trebuinți ale unul corp rudimentar, cindacest corp nu va mal dăinui ? Gu ce drept făurim inse, intre noi și animal, o prăpastie, un abiz, ce măcar de la mineral la vegetal, de la vegetal la animal, nu există? Cu dreptul de a ne crede atit de departe, atit de alt-feliu de cit tot ce pe pămint există: cu pretențiea de-a ne pune intr'o ca­ tegorie și-ntr’un regn in care inși-șl zeii închipuiți de noi u’ar avea totdeauna intrare, care ar trebui cercetat mal întăl. Nu putem expune toate paralogismele, toate rătăcirile j’nchipuirel sau imaginației noastre asupra punctului ce ne ocupă. Așa, ne resemnăm sau ne împăcăm foarte lesne cu desfacerea corpului nostru-n mormint. Nu ținem nici de cum să ne însoțească in infinitul vremel. Gindindu-no la asemenea lucru, am fi chiar întristați, dacă ne-ar excorta, în acest infinit, cu neînlăturatele sale mizerii, cu cusuru­ rile, cu uriciunile și deșănțările sale. Geea-ce înțelegem a duce, în acest infinit, Ieste sufletul nostru. Ce vom răs­ punde inse cui ne-ar întreba dacă Ie cu putință dea prcepe că acest suflet ar fi alt ce-va de cit totalul făcu riilor noastre intelectuale, morale, alipite, dacă voiți,!’ tru a complecta sau desăvirși lucrul, la toate ce Pu*ce . instinct, inconștient, subinconstienl? La apropierea bâirn țel, cind vedem inse, fie în noIKfie in alții, slăbind aaer ne facultăți, nu ne tulburăm,-nu ne desperăm, după cum tulburăm, nu ne desperăm cînd Ie vorba de ,n®ca ‘ noaSdere a puterilor corporale. Păstrăm neatinsă credința tră nelămurită în supra-viețuire. Ni se pare cu de firește ca starea unora să atirne de-a celorlalte, um- nd cele din tăi sint stinse cu totul intr’un ins ce-1 *dllt nu credem că l’am pierdut, nici că dînsul și-ar f IDai leul lui, personalitatea-I morală, din care’t°,u";0’m crede Ieste nimic. Pierdereanu-I vom plinge-o, noi n ... aS(ea că nu mal Ieste, dacă moartea ii va păstra făcuiti 0 in starea lor de stingere, de peiro. Dar, dacă nu « o8tru-n însemnătate deosebită nici desfacere! corP“ :nteiectuidc mormint, nici desfacerel facultăților »oa** f n0 cruțacit ne aflăm in vieață, ce cerem oare mo ț . p]jnirca ? și cărui vis de ne îndeplinit îl cerem oare îndop Intr’adevăr, nu putem, cel să dăm un răspuns care să poată să fie inira răspuns la chestiea nemurire!. Șl de c * tainei °*c te-ml lampa pe masă. lea nu cuprinde nici o REVISTA IDEE! 4S7 aXVn.nl'.l'J0'15’ cu,n o numesc EnglejiI, obi< lăsat probii un -ncepe de cit atunci cind mă-ntreb ce Ie această lnnu-' de unde vine atunci cind o chlem, unde se duce ^jnfl, ' cind o stmg. Și de-o <fotă, in jurul acestui mic no5it^~|a c,ia.uepjitruns‘’ incarene-ajlărn, închipuirea "miunei "Sect Pe carc"1 ndlc’ pe care“* deșurubez si pe ca*, X™ a cu, £hlpul a®esta alc8®rca destinelor noastre J ,uWt sS-l, ra“ros' c“ "'l"»10 "ide, taina devine <lc nS tem siiih\TC Cercetînd inse diferitele posibilități, sin11 sd rc<runoaștem că cele/mal frumoase, mai ispi­ ,'truns. Adune-so in jurul mesei mole to|I oamenii cari S" rlesc pe pămintul acesta, nici unul măcar nu va putea titoare, nu-s cele mal puțin apropiate de adevăr. O primă S ne spue ce Ie in sine această flacără ușurică, penare presupunere de-nlăturat de-o dată, fără discuție, dună ■’ fac să nască și să moară, in voe. Și dacă vre-unul ne-ar cum am văzut, Ieste cea a nimicire! absolute, totali. A June Înainte vre-una din acele definiții ce se numesc stiin- doua pi asupunere, îmbrlțoșată cu aprindere de instinctele KU fie-care cuv.nt din definiție va multiplica încă noatre oarbe, ne fiJgăduește conservarea rnal mult sau Cunoscutul șiva deschide, din toate părțile, neprevăzute’ mal puțin integrală, în infinitul vremel, conservarea con­ Sorți asupra nopțel nemărginite. Dacă nu cunoaștem nimic științei noastre sau a leului nostru actual Am cercetat hin esența, din soarta, din vieața unui pic de lumină obici­ de asemeni și presupunerea asta, puțin mal înțeleasă de nuită, ale cărei elemente, cu toatele fură făurite de noi a cit intaea, in fond inse atit de-ngustă, atit de naivă și cârd izvor, ale cărei pricini apropiate și ale cărei efecte atit de copilărească, în cit nu vedem nici de cum, nici sint cuprinse intr o bășică de cristal, cum să ue așteptăm pentru orn, după cum nu vedem nici pentru plante și îă pătrundem neînțelesul unei vieți al cărei elemente cele animale, nu vedem nici un mijloc de-a așeza cu chibzuite mal simple, sint situate la milioane de ani, la miliarde de asemenea conștiință, in spațiul fără raargenl și in timpui nemărginit. Trebuie să adăogăm că din toate destinele leghe, de înțelegerea noastră? noastre posibile, ar li și singurul destin mal cumplit, față de care nimicirea curată ar li de mii dc ori mal de De cind există, omenirea n’a înaintat nici un pas pe preferat. calea tainei asupra căreea medităm. Toate întrebările pe Mal cămine presupunerea dublă, a unei supra- vieți care cari ni le punem, cil se atinge de asta, nu se ajiropie, ar fi lipsită de conștiință, sau cu o conștiință mal largă nar-că, din nici o parte, de sfera in care s’a alcătuit si se și transformată, despre care cea pe care o posedăm astă-zl mișei înțelegerea noastră. Poate că nici nu Ieste vre-un nu poate să ne dea nici o idee, care ne împiedica mal raport cu putința sau de închipuit intre organul ce pune degrabă a o pătrunde, după cum ochiul nostru cel neperfect întrebarea și realitatea carc ar trebui să răspundă la lea. ne împiedică a pătrunde o altă* lumină de cit acea ce Cele mal sirguitoare și cele mal riguroase cercetări din pleacă de la infra-roșu la ultra-violet, cind Ie sigur că ani! din urmă nu ne-au descoperit nimic. Savante și aceasta lumină, colosală, probabil, ar orbi, din toate păr­ conștiincioase societăți psihice, cu osebire în Englilera, au țile, in noaptea cea mal neagră, un ochiu alt—feliu făurit întrunit un total de fapte, impunător, total de fapte care de cit al nostru. tinde să dovedească, că .vieața ființei spirituale, nervoase, Gu toate că dublă la intăea vedere, presupunerea se poate să mal dălnuească un timp,’ după moartea ființei reduce curat la chestiea conștiinței. A zice, bună-oară, materiale. Să zicem că faptele astea ar ii de netăgăduit, după cum sin tem ispitiți a și zice că o supra-vieață lip­ șliințificcște intemeeate: Iele ar depărta simplu cu cite-va sită de conștiință Ieste cu nimicirea tot una, însamnă a linii, cu cite-va ceasuri, începutul tainei, misterului Dacă rezolva a priori și fără chibzuita mal mare această pro­ năluca unei persoane iubite, de recunoscut, părînd atit blemă a conștiinței, cea mal insemată și mal întunecată de vie in cit și prind a vorbi cu lea, întră in sara asta din cîte ne interesază. In odae la mine, tocmai in clipa cind vieața i se desparte După cum au proclamat-o toate metafizicele, problema de corpul care zace la mii de leghe de locul in care leu asta Ie cea mal anevoioasă din toate, fiind dat că obiectul mă găsesc, asta, fără-ndoeală, Ieste cu totul ciudat într’o cunoștinței Ieste tocmai ceea ce voim a cunoaște. Dar ce hune din care nu cunoaștem macar întăiul cuvint; asta poate oare, oglinda, pururi în fața-I, ce ponto de cit să se mal arată inse că sufletul, spiritul, duhul, puterea ner­ răsfringă Ia nesfirșit în zadar ? Gu toate astea, in răsvoasa și necuprinsă a păr țel cele! mal subtile a materiei fringerea asta neputincioasă de a Ic-.și din propiea-I mul­ noastre, poate să se deslipească de materiea asta, șă-I tiplicare, acolea doarme singura rază in stare să lumineze supravlețuească o clipa, după cum flacăra unei lămpi pe tot restul. Ce-I de făcut ? Nu-I alt mijloc de a scăpa de care o stingi se deslipește une-orl de fitil și plutește o conștiința ta de cit de-a o nega, de-a o privi ca pe o boală clipa in noapte. Fără-ndoeală, fenomenul acesta Ie de mi­ organică a inteligentei pămiuteștl, boală ce trebuie de cău­ rare; dar fiind dată natura acestei puteri spirituale, ar tat a o tămădui printr'un act care să ni se pară un act trebui să,ne puirăm mal mult, că asemenea fenomen nu de nebunie violentă sau voluntară. Dar, dincolo de apa­ rențele noastre, ce îe oare, probabil, un act de sănătate . se petrece mal des .și după voea noastră, in plinătatea yețel. Iu tot cazul, chestiea n’o luminează de loc. Nici o A scăpa de conștiința noastră inse-I cu neputință-, și «aM macar una din nălucele, din fantazmele astea, n’a parnt a avea nici cea mal mică cunoștință despre o altă ne întoarcem fatal, să ne-nvîrtim iu jurul acestei con­ ’ desPre 0 vieață supra-terestră’ și deosebită de cea stanți, întemeeată pe1 memorie, cea mal șubreda din facul­ praBită de corpul dc care ținea. Din potrivă, vieața spiri- tățile ce le-avem. Fiind vădit,' zicem noi, că nimica nu uala a tuturora, in clipa în care ar fi trebuii a li pură, poate pieri, fără indoeală noi am trăit înainte de vieața lepădată sau de materie dezbrăcată, parc cu totul in- noastră cea actuală. Dar, din pricinii că nu putem alipi erioară celeea ce-o duceau pe cind o invăluea materiea. această existență anterioară Ia vieața noastră de a-zi, si­ i»al mare parte din nălucele astea ișl urmăresc, ma- guranța asta ni-I tot atit de indiferenta, trece tot aatde pe departe de noi, ca și .siguranța existenței f: •'laucește, intr’un feliu de timpeală somnambulică, ișl fi leată, și înaintea viețel, ca și 'V .TtrLbam măresc cele mal neînsemnate din preocupările lor'omnemonic, despre care-I bine, mea odată sa n a ‘ c nuite. Una ișl caută pălăriea, uitată pe-o mobilă oare- dacă ceea ce face in cursul celor «te-«»^ hSuri afc’ c e' ațta poartă grijă de-o mică datorie sau întreabă de sale Ieste cu adevărat atit de desaniă, pentru a hotâH Mț irph • Clî toatele> puțintel după asta, tocmai cînd ar feliu, intru cit îl privește tocmai pe lei, pentru a nouri dp fU*jS& *nceaP,Ji supra-vieața adevărată, se evaporează și despre problema nemurire!. Din faptul că nc bucurăm * ■ totdeauna d.ispar. Zic și leu, asta nu dovedește nimic, MibPo formă exclusivă, atit de specială, de nepcrfecU, atd <laov6ntru’ n*cl coutra supra-viețuirel posibile. Nu știm de șubredă, de trecătoare, de leul nostru, alin 3ces^° scurte apariții sînt cele dintâi licăriri a11 unei că nu mal Ie nici un mod de conștiință §1 nici un alt «lui V1GH 8au cei° dirl urmă ale celei de-aicl. Poate că se miiloc de a ne bucura de vieață ? Un popor de orbi năsde morțil și se folosesc, in lipsă de ce-va mal bun, cuți, ca să ne întoarcem la comparațiea care iu se im­ de „• ltna ^Bătură ce-I mal unește și-I mal face simțiți pune fiind-că rezumează mal bine situațiea noastr ă in noastre. Poate că după asta urmeaza sa vle- in noaptea lumilor, un popor de orbi uăscuțl, cărucaunul cu , ,nainte in jurul nostru, inse nu se mal pot face, singur cu vederi i-ar descoperi veseliea luminel, nu nu­ n0SpG^te silințele ce le pun, nu se mal pot face recu- mai c’ar tăgădui că asta nii ar fi cu putință, ci că nici •' sau a ne da vre-o idee de-nfățoșarea lor, fnnd-ca nu ar pute* să se inchipuească- Pentru noi, nu le oare ®iiiniPie^® organul trebuitor a-I pătrunde, după cum toate aproape sigur că nc lipsește acolea, pe Ungă o mulțime cea J®,c noastre n’ar izbuti sa dee unul orb-născut nici de alte simțuri, un simț, superior celui al conștiinței noa­ o», niică idee de lumină sau de culoare. In orl-ce 1 ■‘Sur Ieste, cum-că toate anchetele și toate lucrările stre mnemonice, pentru a ne bucura mal deplin și mal �128 35yiSȚA_lDEEi REVISTA ID3E1 jigur de leul nostru ? Nu putem oare zice i une-orl unele urme întunecate sau unelelicăriri aic . cestul simț, in germene sau atrofiat, închircii, 'in ori-, raz năbușit și aproape desființat de regimul vicțcl l*J^t do ne pămînt, caro centralizază toate evoluțiile existenței noastre într’acelas senzibil punct ? Nu sînt oare unelec ine nedeslușite, iu cari, orl-cit ’ de ne-nduptccat, orl-cit < stîinli/iceste am face partea egoismului nostru, cercetat până în cele mal depărtate ale luT și tăinuite izvoare, ve­ dem că dălnuește in noi ce-va cu totul dezinteresat, care gustă, se bucură do fericirea altul ? Nu-I oare cu putința ca bucuriile fără scop ale artei, niulțăimrea senină, deplina, in care ne adînce.ște contemplarea unei frumoase statul, unul desăvîrșit monument, cari nu ne aparțin noua, pe cari nu le vom mal vedea nici o odată, cari n ațiță nici o senzuelă dorință . nu-1 cu putință oare ca mulțumirea aceasta să fie palida licărire a unei conștiințl diferite ce se strecoară prin deschizătura conștiinței noastre mne­ monice ? Dacă nu putem să ne închipuim această con­ știință diferită, nu-I- un cuvint s’o negăm, leu tocmai cred c’ar fi un motiv s’o admitem. Toată vieața ni s’ar petrece in mijlocul unor lucruri pe cari nu ni le-am li putut închipui nici de cum, dacă simțurile noastre, în loc să ne fie date toate dc-odată, ne-ar ii fost date unul cite unul, din an în an. De alt-felîu, unul din simțurile ace­ stea, simțul genezic, care nu se trezește de cit la apro­ pierea pnbertățel, ne arată că descoperirea unei lumi ne­ prevăzute, deplasarea tuturor axelor viețel noastre, atîrnă dc-un accident al organismului nostru- In timpul copilă­ riei, nu bănuim de loc existența unul întreg univers de pasiuni, de-rabătărl și dureri cari zbuciumă „pe oame­ nii marl“, Dacă, din întîmplare, vre-un ecou mutilat din zgomotele aceste ar ajunge la urechile noastre, nevino­ vate și curioase, n’am putea înțelege ce soiu de sminteală, de nebunie, a pus așa stăpînire pe cel în vristă, lăgăduindu-ne, de-a fi mal cu judecată la, momentul venit, pănă in ziua cînd dragostea ivită de-o dată, ne va strămuta centrul de gravitate a tuturor sentimentelor noastre și a celor malmulte idei. Așa-că vedem, c’a pătrunde sau nu, ține lor prea puțin ca să avem dreptul să ne-ndoim de posibilitatea a ceea ce nu putem să ne închipuim. <29 nou so prezintă, de-a înlătura vălul viețel noastre terei strc.Să nu încetăm a ne zice, că dintre toate posibilități ce ne mal ascund universul, una din cele rnal lesne de-hdcplinit, din cele mal probabile, din cele mal puțin ambitioase.din cele de care ne putam sperica mal puțin, iC8le fără-ndoeală posibilitatea unul mod de a ne bucură de fl. ință, mal înalt, mal larg, mal desăvir.șit, mal durabil, nial sigur de cit acela ce ni-1 prezintă conștiința noastră actuală Această posibilitate admisă, și puține sini rnal aproapc de adevăr ca aceasta, problema nemur; rol noastrp în principiu, Ie dezlegată, le vorba numai a i se prinde sau i se prevedea felini, Icar din împrejurările ce ne in­ teresează mal mult, io vorba de a cunoaște partea tlobhidirilor noastre intelectuale, morale, caro va trece în vieața noastră eternă, universală. Asta nu-I de loc opera zilei de a-zl, nici a celei de mine : Ieste opera altei zile. Al. Alaeterllnck. DESPRE UN NOU ORGAN Lăsînd de-o parte rolul îndeplinit de cele două organe de publicitate, despre cari Ie vorba în rindurilo de falii, singurele sau nesingurile apărătoare ale cauzei noastre, rol anume circumscris, pentru publicațiea noastră, să fie cum Ie, crearea unul nou organ de publicitate, pentru apărarea aceleea-șl cauze, găsesc că ar putea să fie bine venită. Inter­ mediar sau neintermediar, acest organ ar putea să albă și Iei o frumeasă, menire... Gine înțelege lucrul la feliu si are energie de cheltuit, să răspundă... P. M. Iubite prietene Mușoiu, La o întrevedere a noastră am discutat in privința scoa­ tere! unei gazete, aceasta in urma constatărei mărci nevoi ce se simte de o publicație care să complinească pe cele două existente, singurele apărătoare ale cauzei noastre în Romănia, „Revista Idecie și ziarul „Romănia Muncitoare*. Revista IdeeI, publicație exclusiv sociologică, cu un coprins de o însemnătate de netăgăduit, ie acesibilă unei sin­ gure categorii de indivizi, acelora cari an avut putința să-și însușască de-aiurea cunoștinți preliminare. Ziarul Romănia Ceea-ce ne depărtează .și ne va depărta încă mult de co­ Muncitoare, cu toată bunâ-voința, nu se prea poate ocupa morile universului, Ie resemnarea creditată cu care hălă- cu chestii de ordin general, dat fiind că ieste organul duim in mohorîta închisoare a simțurilor noastre. închi­ organizațiilor sindicale, și ast-feliu chestiile referitoare la puirea noastră, după eurn o călăuzim a-zl, se împacă prea mișcarea sindicală u absoarbe, aproape. întreg spațiul. Dacă lesne cu asemeni robie. Ie drept că închipuirea Ie fica roa­ ne-arn mărgini doar la aceste două publicații, apoi am avea bă a acestor simțuri, singurele cari-oalimentează. Dar îea mereu acelaș ncimbucurâtor spectacol: de-o parte o cate­ nu cultivă deștul in sine intuițiile și presimțirile cari-I gorie de indivizi cari se bucură ca de. un privilegiu de cuspun cum-ca Ieste Iară de nici o noimă prizonieră și că noșlințclclc pe. cari numai ieilepol căpăta—de acolca Intnd trebuie să caute Ieșiri peste cercurile cele mal mărețe, mal naștere, la unii, un soiu de vanitate, de înfumurare., o ba­ nemărginite,^de cari-.șl face idee. Trebuește mal cu serio­ rieră intre indivizii pe cari acelaș interes, acelca-și năzuinți, zitate sil-șl zică, cum-că lumea reală începe cu miliarde de acelaș ideal de libertate și frăție ar trebui să-i lege, și leghe mal departe de cit cele mal ambițioase și rnal îndrăz­ de altă parte o mulțime, organizată , fie, oameni gala sa nețe ale Iei visuri. închipuirea n'a avut nici"o dată drep­ aplaude și să vocifereze pe la întruniri, dar inconștienți Și tul șidatoriea de a fi mal strașnic de îndrăzneață. Tot ce in nestare de a se conduce singuri, și pe. cari ori-care fra­ ar izbuti șă clădească, să multiplice-n spațiul și timpul cel zeolog îi poate cu ușurință amăgi, oameni cari, citul șln mal enorm, pe care-ar Ii in stare ca să-1 conceapă, nu le atingi bine coarda, sini gata să sară și-n foc, dar , insnmnă nimica față de ce există. Cele mal mici descope­ să cari ișt pleacă cu umilință capul și stau cu căciula-n mina riri, revelații de-ale științei in vieața zilnică, II arabi că atelier, față dc-un maistru oare-care, ca față de m^ crnar m acest mediu modest, îea nu poate să tic realită- la dumnezeu, ftind-că la iei simțul de demnitate omeneasca ieste înlocuit prin cel de. ascultare a ordinelor s^P"^or"' Lucrurile acestea se explică prin faptul că muncitorilor . li sc dă o educație cum se cade, nu se scrie, mai pe înțelesul lor, care să le poală înălța nivelul iniclcc i > să-i trezască din somnnl in care ignoranța u adinccșje,^ facă dinir’inșit adcvărațl oameni, cari să-și înțeleagă r tul, să știe ce vor, . t n înDeci nevoea unei atare publicații se simte. Și pentru făptuirea iei, sc cere aderarea a cîtor mai mulți (MP elenii noștri, dornici dc a face ce-va. Va fi șj un ști pentru cei co se vor grupa in jurul acestei publicaf ’ a sc pune pc cercetat fapte, pe cari apoi să le talmafca*fnlos, tilorilor, si asl-fcliu își vor aduce și loru-le personal un I mid, seinele Socot că-i nefolositor să întocmim dinainte un p 9? de care apoi să ne ținem morțiș. De dorit ies c: c prietenii noștri, cari și iei simt nevoea unei P ,a să acea despre care vorbesc, să se întrunească, p P devie fapt, și apoi, în comun să sc do% să fie cit a neTimeUa nX* » . ° i"’31 dC neinctliP»it. <!« modului cum ar trebui să fie alcaluda. Țm i?" să aducem cit mai multă lumină acolo .0 raclă noranței domnește, să facem din publicațiea n _ latura de la ocbn noțtn, de cile ori un alt vis. un vis a adevărului - ,si Facla i-ar putea fi cI,,aj ""„Magosle In nerăbdătoare așteptare, îți strtng rmn București, 3 Noembre 1909. UN DOCUMENT ■ paniîntul pe care trăim, temeliea caselor noastre i7Vrorul producerel noastre, din toate darurile făcute „menirelsamă. de natură, Iesteorl-cît cel mal ^de Fără Iei, de neapărat vi/uroșl si cel fi nervii, orl-cit de dezvoltate ne-ar fi facultățile noastre’ cu neputință ca să trăim. Neapărat tuturor oamenilor, toți oamenii au flsiipră-lun drept egal, pentru-că pfimîntul Ie opera naturel, nu rodul muncei vre unul om, și nimenea pe lume nu poate avea vre-un motiv sau vre-un drept, ori de ce natura ar .fi, care să-I îngădue a pu ținea samă ^de revendicările comune și egale ale semenilor săi asupra a ceea ce-I opera naturel țear una a sa. Așa dar Ieste un drept natural, le­ gitim, nestrămutat al omenirel, ca toți oamenii să se bucure de pămînt cît cu putință mal drept. Sistemul actual al proprietățel pămîntulul nu-I de acord de loc cu adevăratul principiu al dreptului omenesc. Se îngădue o putință de monopolizare, de anexarea pămîntulul, nemărginită. De unde cea mal mare parte Ie însușită de minoritatea celor bogflțl, îear marea majoritate a poporului se află lip­ sită de dreptul lei natural. Drept urmare,’ această mare majoritate Ie redusă la o stare atît de păcă­ toasă în cît existența-I atîrnă cu totul de bunul plac al minoritățel. Această mare majoritate ie ne­ voită să se supue la puterea stăpînilor, să ducă o povară din cale afară de grea, să se îngrămădească-n orașe, să-și vadă salariul, din pricina concurenței, redus, să se despartă, să-și părăsască familiea și să rătăcească la întîmplare. Dreptul celor ce alcătuesc această mare majoritate, nu li-1 poate apăra nici Constituțiea; nici legile. Nici chiar sudoarea frunțcl, nici chiar sleirea sau istovirea puterilor nu poate să le schimbe situațiea lor de plîns. Se ri­ dică o școala în fața lor? Iei nu pot să-și trimeată într’însa copiii. Cad cum-va bolnavi? iei nu pot să-și asigure îngrijirile medicale trebuitoare. Poate SA se imbunătățască politica și pot să se îmbunătățașcă legile, mereu-mereu, ca acum: pot să se dezvolte mijloacele de producere și serviciile publitice ; dacă sistemul actual de acapararea pămînturilor nu va fi cu totul desființat, dacă adevă­ rata bază a egalitățel, adecă recunoașterea acelueaș drept pentru toți de a se bucura de pămînt nu Va R cu totul întemeeală în lume, aceste ființl onțeneștl vor urma mal departe să sufere din pri­ cea situației lor de robi. Mișcați adînc de asemenea stare de lucruri, noi, ^enibril acestei societăți, cerceiînd cu îngrijire prinC|piile dreptului omenesc, și de acord c\i legile o^enirel, ne-am hotărît a da tuturora acelaș drept ®supra pămîntulul, adecă a da fie-cărul ins putința thika fiQveni neatîrnat și liber. Noi nu sîntem niște ^ourători de rînd. Inimele noastre sînt acele cari «•nsufiețesc. Cei cari simpatizază cu noi, să vie Se alăture de noi. D . — a se da tuturor oamenilor un drept as??r;u Și egal asupra pămîntulul. A se asigura ■liber?Cl fie’căruî baza unei nqatirnate Ș1 — De bunurile naturel, toți dame- mm~rUÎe Să Se bUCUre d“P<>trîvă. Toate roadele "“"“‘ omenești trebuie sVaparfie celor ce le-au launt, cu capul sau cu brațele lor. bum3’dneT Ort-cine va avea trev« nu/ ? ' ‘n masura păr'eț luI Personale, va putea so reclame și să o îea de la cel cari ar de mea mal mult de cit li sar cuveni lor, cu tn«atonrea de despăgubire pentru îmbunătățirile aduse pămlntulul transmis ast-feliu. 2. Partea de pămînt cuvenită fie-cărul individ va ti hotănta printr’o împărțire egală, la toată populațiea, a intregel întinderi de pămînt, ținîndu-se samă de puterea de rodire variabilă a pămîntulul, putere de rodire care nu Ie totdeauna aceea-șl. 3. Orl-ce individ, bărbat sau femee, va fi în mod uniforni) recunoscut ca avînd un drept egal de a primi pămînt, de îndată ce va fi atins vrîsta legală a maturitățel. Regulament biunele. — Societatea va fi denumită cu numele de : Tochi, Fukken, Doshikai. Biurou. — Direcțiea Ie la Tokio, cu biurouri locale în provincie. Admiterea. — Și bărbații și femeile sînt eligibili ca membri. Administrațiea.— Administrațiea va fi în minele Comitetului Executiv. Mijloacele. — Mijloacele se vor procura printr’o subscripție a membrilor și a altor prieteni. Pentru Comitelui Executiv, ' Ito Nitaro. Biuroul; 1, Maxima machi Shitaya-Ku. Tokio. O NOUĂ BOROBOAȚĂ A LUI ALFONS Mal deunăzi, D-nu Maiziere, trimisul ziarului Journal din Paris, a avut cinstea să fie primit de Alfons al XlH-lea, regele Spaniei. Iera vorba firește din partea I să audă vorbindu-i-se, pentru că regii nu se interogează, să audă vorbindu-:-sc de afa­ cerea Ferrer. Nu mal rămîne vorbă că interwievul acesta a tost pus mai dinainte la cale. Nu mal t rămîne vorbă că s’a deliberat în Consiliul de Mi­ niștri asupra-I și că a fost îngăduit, întru cit vorba „îngăduit" se poate aplica nejignitor unul Suve­ ran, sucesorul lui Filip al II-lea. Nu maî rămîne vorbă că Majestatea Sa Insă-șl, sau cel puțin o persoană de încredere din serviciul său, a revăzut și corijat această proză de jurnalist. Cum» pu­ tut să se lese să se strecoare atunci atitea im­ prudențe? Păcat. . Sînt oameni cari se vor scandaliza de o vorbire atît de netă, atît lipsită de meșteșugurile de limbă cari se găsesc atît de pline de farmec in cance­ larii, și cari fac ca micii atașatl să spue șefulullor erarhic : Vedeți bine, excelență, leată ce a vrut să zică, acest perfid scriitor". Vorbesc fără incunjur, și nu știu de ce n’a? face-o, pentru-că Alfons al XlII-lea rebele constituțional și netesponzbil, n avea de cît să nu-șl angajeze regimul și propriea re­ sponsabilitate dînd un interwiev. Nimeni nu-1 silea la astaputea să tacă. Ar fi făcut mal bine să tacă, ceea-ce-I lesne de dovedit... leată ce-a zis pentru a justifica condam­ narea și executarea lui Ferrer, și a înfiera pe ceț �130 REVISTA IDEEl cari, în Franța, fură indignați de asemenea lucru, cu alte cuvinte pe toată lumea. Pentru-că nu tre­ buie să o făgăduim: în ziua-ntăl, înainte de-amteren?pretext sugestiile clericale, dezaprobarea a fost obștească. „Ceea-ce nu pot concepe, a zis interwievatul rege, Ie că s’a văzut printre protestatari numele numiți intelectuali. Cum, celor pe cari c_.l D-voastră-I D — ’ar îndrăzni ^să să proclame o des­ un savant care n n'ar coperire, mal înainte de a-șl fi verificat experien­ sta țele de o sută de ori, care. “ la îndoeală, x cu drept cuvînt, pănă n'ar fi cîntărit pănă la miligram, r____ncu va fi atît pănă ’ar ficelulă, socotitcare celulă de respectos față de conștiința sa în cit va refuza ..w _ nXnXuhmii-T va fi pănă nnărut eu va fi apărut cu să susție adevăr nu-I totul vădit, cum acelaș ‘savant, acelaș intelectual poate să protesteze, fără anchetă, împotriva unei judecăți date conform unor legi pe cari nu le cu­ noaște și sub o garanție care are doar o oare-care valoare: sub garanțiea onoare! ofițerilor spanioli“. Uite că poate, Sire. Și asta pentru că „intelec­ tualii14, și acum chiar și masa națiunel, în Franța, știu cum s’ajunge să se elimineze, să se înlăture pre cît se poate cauzele de eroare, de cari con­ știința publică a fost indignată. Cînd le vorba de cel mai mic fapt științific, se repetă acelea-șl expe­ riențe de o sută de ori, se cîntărește pănă la miligram, și nu vă fie cu supărare pănă la milioni­ mea de miligram : cînd le vorba de vieața unul om, să nu se lee oare acelea-șl măsuri? Să nu se ție macar samă de datoriea elementară de-a^se interoga, în mod contradictoriu, în fața judecăto­ rilor tăi, acuzatul și martorii. Și mal aveți nai­ vitatea de-a imputa „intelectualilor" că protestează „fără anchetă", față de o asemenea judecată. Cum voiți înse să se fi făcut, această anchetă, cînd tocmai procedura voastră a suprimat’o. Dar, ceea-ce pare îngrozitor, ceea-ce ar fi vrednic de rîs dacă n’ar fi vorba de moartea unul om, Ie nepri­ ceperea, la suveranul unul Stat modern, neprice­ perea celor maî rudimentare garanții pentru înde­ plinirea unei bune dreptăți. Cine l’a învățat drep­ tatea, cine i-a făcut oare educațiea? Da, cine i-a făcut oare educațiea ? Și urmăm a ‘ ne întreba, cetind mal departe: „Dar ce idee are oare lumea în Franța, de Spania ? După unii Fran­ cezi, s’ar părea că am.fi o țară de sălbateci. Ce știți dar din istorica noastră? Despre această Inchizițe, despre care vorbesc atît de lesne jurnalele ? Dar războaele D-voastră de religie, ce-s? „Ucide, ucide, D-zeu va alege pe-al să-I“. Cine-a zis asta? Un soldat spaniol" î Nu, sire, cel ce-a zis asta Te Simon .de Monfort, care a fost dus la cruciada împotriva Albigezîlor de cătră călugărul Dominique, cărui se datorește Inchizițiea, al cărui ordin a contribuit, înaintea jesuiților, a face din Spania ceea-ce Ie... leată un cuvînt care Iera mal bine a nu fi amintit. Cu toate astea să urmăm a ceti: „Noi avem tribunale militare, a căror onoare nu poate fi pusă la îndoeală, avem o procedură, bună sau rea, avem o presă, folositoare sau vătămătoare: astea sînt fapte: să trăim cu faptele, și străinătatea scutească națiile pe. cari nu le cunoaște cum se cuvine de enticile și de povețiie Iei. N’ațI avut oare și Dumnea-voastră o afacere"? — Poate afacerea Dreyfus? — Negreșit. Ne-am amestecat noi în asta? leată sire cea mal mare din imprudențe, a aammnT la minti afacerea Dreyfus. Dar tocmai la*_încenutni r»," C'« or.,,o cî „„..X FULU| afacere! Dreyfus ni s’a spus și nouă, în Franța „că onoarea onoarea tribunalelor tribunalelor militare militare nu nu putea putea fifi pusă p*^ „că la îndoeală". ix« Și c: s’a văzut mai tîrziu că dacă onoa­ rea lor nu Iera în chestie în afacere, religîea le fusese-nșelată, fiind-că apărarea nu avusese nici toate garanțiile, nici toate libertățile necesare,.. Ce amintire, și cum înlocui Unul șef de Stat cine-va trebuea să fie cu inima strînsă și cu sufletul tul­ burat. Generalul Galii feț zicea, vorbind de generalul Roget la procesul din Rennes: «Vorbește bine, dar vor vor-­ bește prea mult". D-nu Moret, în Spania, trebui să cugete la felitî. Inse acesta-i un om politicos... Pierre Miile. Din «Le Courier Europeen». JSocialismuI și Sindicalismul în Rusia Labriola ne-a spus cum, în Italia, excesele par­ lamentarismului socialist au făcut să se nască o mișcare sindicalistă revoluționară. Michels a explicat pentru*ce, în Germania, nu există încă sindicalism revoluționar. La rlndul mleu voiu căuta să arăt de ce în Rusia, într’o țară din atîtea puncte de vedere mal înapoiată de cît Italia si Germania, asistăm totu-șl la o miș­ care sindicalistă începătoare și care *are foarte mult! sorți de izbîndă. Fără îndoeală, sindicalismul rusesc nu pur­ cede din excesele parlamentarismului socialist. Se știe prea bine că in Rusia n’avem a ne plinge nici măcar de excesele parlamentarismului neaoș burghez... Cum se face atunci că, în asemeni condiții, a putut lua naștere sindicalismul revo­ luționar ? Intăca lămurire Ie că sindicalismul, o formă nouă asocialismului, ie internațional, ca și for­ ma cea veche a socialismului. Iei nu-i deci nea­ părat legat de niște anumite condiții ale unei țări date. Ca și socialismul de partid, sindica­ lismul poate și trebuie șă lee deosebite înfățișări’, potrivit cu condițiile vremel și locului. Sindica­ lismul poate și trebuie să se adapteze la con­ dițiile mediului, neapărat cu deosebirea că-n vii­ tor, ajuns Ia maturitatea-!, sindicalismul interna­ țional va alcătui, lară-ndoeală, în diferitele țari, o unitate de concepție și de metodă cu mult mal mare de cît acea a ^socialismului de partid. t Pentru a lua naștere, sindicalismul rusesc na avut nevoe să fie precedat de-o perioadă Parl:‘j mentară a socialismului. Se poate spune ca purcede chiar din începuturile mișcărel niun torestl din Rusia, că a fost chiar forma InceR1' toare a mișcărel noastre revoluționare, ca care de masă. Pentru-că la-nceput mișc<• ‘ noastră revoluționară nu Iera de cît acți unor mici cercuri de propagandiști sau cow ratorl. Intr’adevăr, numai lupta maselor m torestl a dat mișcărel revoluționare ruses o druiiiare nouă, schimbîndu-1 dmtro. dată ’Jesti_ nele, pănă atunci nelămurite. leata .de c ^g. lismul rusesc care, ca tendința specif ------------------------------------- REVISTA LDEeY .mincitoreștl, de-ablea începe, poale totu-si (M1 .evendice un rol istoric cii-Ș» h marile greve ale muncitorilor țesători ]>Petersburg, din 1895 și -1896, pună la greva di'1 ; $ Pevoiuționara din Octombre 1905, cel ^niitcrnic element al acțiune! revoluționare “.Rusia l’a format un felitî de sindicalism spon> n Si cu toate cele ce s’au petrecut de atuncea |iU ricc din 1905, rămîne izvo*1 viu’de energie a tot ce se ridică Împotriva 131 partid a slirșit prin a se supune învățămintelor ce i-au venit din jos. Intre imbold ireâ din jos m dinguirea din sus, Iară îndoeală ciocnirea continua si împăcarea nu-i ce-va ideal. Pentru asta trebuie ca îmboldirea și clrmuirea să se con­ topească, să fie identice. Aceasta identificare nu se poate inse îndeplini de cit în si prin sindica­ lismul revoluționar. Negreșit, nici un partid socialist nu caută să se despartă de proletariat. Din potrivă. Inse, ori- “i^lSîli S’lT aiiea de P-g&^păraC^ 1^’ 0 orga^zație numai reprezentativă a cu­ 11711 I lOn rlA fVi Pi 11 I numinn vi z-ir» t »• t nn 4- inCîi, CQUJ „„ LX0!!. n->T a. ! î i ptoare ce se nu meste Duma, se datorește, la uruia ovinei, tot es ușura ei uriașe a energiei proletare din Octombre 1.10a Și adaog ca rolul Jevoluționar al grevei „enerale din Rusia Ie cu tit mal însemnat și fugaduește eu atît mal mult nentru viitor cu cît aceasta formă de acțiune muncitofensca iu purui ea, atît in Rusia cit și aiurea, respinsă, ponegrită de marea majoritate* a socia­ liștilor de modă veche. Aceasta dovedește înjlestui că metoda de acțiune spe'cifică sau pro­ prie sindicalismului revoluționar are rădăcini aJltocI în tilrîmul mișcărel muncitorești din Rusia. Rolul proletariatului în revoluliea rusască se contopește, Intr’adevăr, cu cel al acțiunel sindi­ caliste. leată de ce sindicalismul rus*esc, ca să-și lee avîntul cuvenit, n’are nici o nevoe să aștepte ca socialismul de partid să-și fi spus cel din urmă cuvînt. De-altminteri, în perioada revoluționară, toate revendicările, toate tendințele se încrucișază, se ciocnesc, cătînd să-ș'i croeasca o cale, să se impuc. Asta-î adevărat atît pentru tendințele dc acțiune și organizare socialistă, cît și pentru re­ vendicările politice și sociale in general. Revoluțiea rusască nu-î și nu poate să tic o simplă repetiție a revoluțiilor politice anterioare, dc oare-ce, fără a vorbi de alte deosebiri însem­ nate, Vea-i înconjurata de-o atmosferă interna­ țională de fapte și de idei, mult mai înamtață 'le cit acea a revoluțiilor trecute. întâi. și-n tăi marile revoluții din Âpus au făcut să se ivească l'lei și tendinți cari anticipează, cu mult, evo'llțiea viitoare’. Asta-I o rațiune mai mult, ca revoluției rusască, ule la începutul secolului al p.X-lea, să nu mal stee să copieze ceea ce sa (racut în stadiile evoluției cari au prece<lat-o !,curn o jumătate veac. Dc asemeni proletariatul Wșc, luerhid în atmosfera internațională a so^lisinulul contimporan, nu se poate apuca să /’djiita, prin propriea-î acțiune, toate slailiile .'“’^ioaro ale mișcărel socialiste. Iei poate și rubine să înlăture ori-ce popasuri, sa meargă dreptul Ja liniă. Sindicalismul revoluționar i'',1 franța si Italia ie la îndămînă ca sa-1 aLh Cîl arate drumul pe care, de-altmini *» proletariatul rusesc a și începui a-1 slraVnA •0 9*ne, printr’un îndemn instinctiv al Iui colective. Im» ebuîe de adăugat că proletariatul.ași izbutit ti./!1 °H-va să impună propriea lui voința parla/i?p s°cialiste din Rusia. Și Ie de adus o Pai’i;V‘>apdduluIsoeial-democral din Rusia: acest voibî\riu s a împotrivit prea mult îmboldirel •eI proletare: în cei din urmă ani, acest tarei sau cutărei clase, o organizație prin miilocire, prin delegație. Alară de asta* mal Ie o organiza/ie sociaîminte w :e rnal mal mult mult sau sau mal mal puțin puțin amestecată. neapărate între între amestecată. De De acolea acolea ciocniri ciocniri neapărate ---• ’ ......... * -................ partid și clasa reprezentată de Iei. Sindicalismul revoluționar, din potrivă, ie organizarea directă a proletariatului și numai a proletariatului. Iei nule alta de cît organizarea autonomă aînsă-șl clasei muncitoare ajunsă la maturitate. Am arătat, la început, nevoea și putința pen­ tru sindicalismul revoluționar de a se adapta condițiilor mediului național. Pentru sindicalis­ mul rusesc, asta însamnă mal întăl și mal cu osebire, că iei va trebui, ca și-n trecut, să lupte pentru libertățile democratice și asta cu atît mal mare energie cu cît această formă nouă a socia­ lismului are nevoe de o libertate politică mai largă de cît formele anterioare ale socialismului. De altminteri sindicalismul francez nu luptă oare pentru reforme, si asta tot prin presiunea exer­ citată asupra puterilor publice? Sindicalismul rusesc nu se va deosebi dar prea mult de mal marele său, ducînd o luptă Înverșunata pentru libertățile democratice. Lupta pentru libertate în Rusia/echivalează cu acțiunea sindicalismului francez în favoarea reformelor. Bine înțeles, această luptă sindicalismul rusesc o va duce cu mijloacele lui și in chipurile cari i-s proprii. Cu să încheia, mai dau o rațiune, care face sa se pue mare temelie pe viitorul sindicalismului în Rusia. Sindicalismul revoluționar nu-i de loc ceea-ce se crede de marele public Iei nu-i de loco luptă curat materială pentru niște scopuri materiale. Iei ie, din potrivă, o mișcare plina de idealism, care se inspira în lupta lu-I, 41e la idealu-i final. Sindicalismul revolu­ ționar Ie o formă de acțiune care cere și care crează un devotament entuziast pentru marca t lDe\^t-feli1^ proletariatul rusesc, Pp0,^aPial-“{ tuturor popoarelor din Rusia, a și arataț lumeț î re.o pr n lapte de un eroism strălucit, ca-! toXtPcu izvoare noi și idealist, condiție neapărata pentru dezvoltarea sindicalismului revoluționar. Boris Kritchewsky. In Rominește, <1« I. Ștefan. „ROMÎN1A. MUNCITOARE” Organul Uniune! Socialisto și al Sindicatelor-Unlte Un lin, in |orâ, 3 M. Red. fi Adm. ‘?6 Slr, Piu|a Atnzeî, București. �‘REVISTA IDEE1 •132 BIBLIOGRAFIE Primim din partea editurei revistei internaționale ePocsia», 2 via Senatoț Milano, pe lingă o colecție din Poesia, ur­ mătoarele cărți î K T. Marinettiî Lcs dicux s'en uont, d'Annunzio resie. F. T. Marlnetti: La Conguitc des Eloiles. F. T. Marlnetti: Proclamatton de gnerre en reponse aux insulles donl la uieille Europe a gralifîi le Futurisme triomphant. G. P. Lucini: Cârme di Angoscia e. di Speranza. Enrico Cavacchioli: Le Ranocchic Turchine. Col manifesta del Futurismo, di F. T. Marinetti. Aeroplani, canti alati, di Paolo Buzzi. Col IIproclama Fu­ turista, di F. T. Marinetti. Cei ispitiți sa-?f procure asemenea opere, vrednice ne­ apărat dc atenție, vor vedea ce atenție le pot acorda. Din partea librăriei, P.-F. Slock, 153, rue St. Honore, Paris, o însemnata casa dc editura, primim: Jean Grave î Reforme, Reuolulion. P. Kropotkine: La Terreur en Russie. Ambele lucrări însemnate cari, pentru mare parte din cetitorii noștri, n’au nevoe de o recomandație speciala. Din englezește notăm: The Terror in Rusia, by Prince Kropotkin. Methuen .t Co. 36 hssex Street, \V. C. London, The International Anarhist Congres. «Freedoma office, 117, Ossulston Street, N. W. London. What I. Belieue, by Emma Goldman. Published by «Mother Earth», 210 East 13 th. Street, New-York. Roosevelt, Czolgosz and Anarchy, by Jay Fox, and Comniunism, by Henry Addis. Trade Unionism and Anarchism, by Jay Fox... Jay Fox, box, 273, Lemont, Illinois, U. S. A. In Românește: Din „Figuri Contimporane din Romîuia", de. sub dirccțica Th. Cornel, au apărut încâ trei fascicule 6, 7 și S. Meritoasc sub diferite aspecte. «Biblioteca Universala», editată de A. I. Nițeanu, a dat la lumină < Vicata la sale» dc Henryk Siefikiewicz. Aceasta bibliotecă ac obiceiu se distinge prin însemnălatca lucrărilor ce le publica. cLibir.ria Nouă»', 78, Calea Victoriei’, București, ti­ părește in biblioteca-! o operă de Balzac: Liturghia Ate­ ului... Traducerea Ic datorită poetului V. Dcmetrius, care ne-a dat putința să gustăm, ca aproape în original, aceasta operă de fină satira și dc o înaltă solidaritate umană. Biblioteca <Lumcnv, 20 Str. Mavrogheni, îșî continuă regulat imprimarea cărticelelor Ici. Din cele cc-au apărut mal in urmă notam : I. Turgheniew : Destul. Ernest Haeckel t Origina Omului Edgar Poe : Moartea Ro­ șie... VoUatre: Sufletul... Ch. Darwin : Lupta pentru exis­ tența. Ch. Baudelaire: Poeme in proză. La Rochefoucauld: bilozofia liețet. Cervantes: Cină din Valladolid. Tolstoî: «Liinicn* mentă o deosebita luare aminte. O carte care ar putea să fie multora de’folos, Ie Dic­ țiunea raționala a hmbei romîne sau modulafiunea vocei in vorbire lectura și cintare. de C. Predescu, Profe­ sor.. N e îdcem o plăcere a semnala asemenea carte iubi- “rput“~?i p™inter- REVISTA IDEEI REVISTA „IDEEIDIRIGUITĂ de P. MUȘOIU UN AN, 10 NUMERE, 5 LEI IO, STRADA EPURILOR-BUCUREST| 1909. No. 90. 10. BIBLIOORAFIEA „REVISTEI IDEEI" P. Mușoiu și P. Hostn: «Mișcarea Socială» col. complec.- 5P. Mușoiu: «Revista Ideei», 8 colec. de la No. I—LXXX" 40Solomon Abram: Destăinuirile unul expulzat . ■ -20 Jf. Askinassi: Jertfele Țarului N. C. Cernișcvsky: Ce-i de făcut. II. Denis: Socialismul și caracterele sale generale . Gab. Deville: Evoluțiea Capitalului C. Diniilrescu-Iaș'i: Cele două morale .... — 59 Fr. Engels: Socialism utopic și Socialism științific . —5Q Grup. Slud. revol. din Paris: Antisemitism și Sionism. —20 Col. R. G- Ingersoll: Dumnezeu și crearea-I . . __g0 P. Kropotkin: Cătră tineri — Vremuri Noi șq P. Lafargue: Materialismul economic al lui Marx. . —50 Paul Louis: Sindicalismul Francez . —20 M. Maetcrlinck: Datoriea noastră cea socială . . . —20 John Sluarl Mill: Libert, de cugetare și de discuție. —50 P. Mușoiu : Cum se explică Anarhiștii __5q — Determinismul Social. Socialismul Belgian —50 — Emanciparea FemeeI ............................ — Intime ...................................... I. Neagu: Flăcări năbușite ț_ Scncca: Despre minie . . ................................... 2— Fr. Slackclberg: Femoea și Revoluție» —50 Un fecior dc țăran: Noua epistolie cătră muncit, și țâr. —20 Cererile, însoțite de cost, sc fac la „Revista Ideei". CUPRINSUL 1. Dusclan : -V. G. Cernișevski, Dn p. Kropotkin: Drepturile politice. Octav Lupașcu : Din pricinele răscoalelor țărănești. M pierrot : Răscoala din Sudul Franței. Hub. Lagardelle: Sindicalismul și Socialismulîn Franța. Victor Griffuelhes : Caracterele Sindicalismului Francez. Cil. Malato: Ferrer fi opera lui. Cuprinsul colecției Revistei Ideei de la No. SI—90. I1 La Redacțiea, „Revistei Ideei" se mai găsesc: Problema agrară, de Toma B. Aburel .... îndurerații și chinuitorii, de Caius Gracchus . • Neatârnarea, Dir. Varlam Ghițescu, dl n-re apărute Tribuna științifică, Dir. Varlam Ghițescu, 4 n-re Marca Reformă, de Th. C. Mănescu . Risul Roșu, de Leonid Andreev. . . Laura, de Cleant Spireseu , . . Mcntalia, de Th. Cornel .... i— —25 1— -75 -50 De procurat direct de la adresele de mal jos: „Aîediul social ca factor patologic", de Dr. foarte însemnată și instructivă lucrare, aproape ^PU1Z s’ar rnal găsi: la D-na Amalia Dr. Stîncă, 3, str. Remu București. „Lumina Asiei", de scriitorul englez Edmin Arn0^if!' cărei valoare mulțl o cunosc, s’ar putea procura traducătorul Iei: Gr. Goilav — Botoșani. Le recomandăm cu tot dinadinsul. Aceste lucrări s’ar putea procura, eventual, și prin redacțiea',noastra. In nr%arir Conest-Miile Znamlea Tribunalulni Ilfov, brosuT^hT-H Pledoarie apăruta în că ieste o In ’ : ^uncif0,riî clasă, pe lîngâ Multișor T ț- b,nie ch,bzu*ta« teste ?> bine simțită, rit  IeL LetChîarde înva*at de acolea «-va. Nimeoroaw^ d ? brTra/â fle cît mar mult raspîndită. De procurat de la „Rominia Muncitoare".______ Tipngrâfla •JPBn.FT’-». București, Strada Turturelelor, 35. Din lucrările scoase de Cercul de editura Sociahsl „Rominiei Muncitoare", ca mal de curind apa 5 interes palpitant, notăm: • iasilâlri' Dr, C. Rackovski: Din regifnui ^bijrarul^ p(l_ contribuire la istorica oligarhiei Ronune. C ț 'paris rerile D-lor d. de Laprdde.lle, profesorj despre,l0' și Emmânuel Levy, profesor de Drept la Ly , tărirea Curțol de Casație... 1.20 cxempla™!'——---- —' J Yo R - G 1818 N. â. Cernișevski Cu ocaziea celei a 20 aniversări a morțeî lui și cu ocaziea apariției unei noi ediții în rominește a romanului „Ce-î de făcut". In Oclombre trecui s’au împlinit 20 de ani de la moartea Iul Cernișevski. Rolul imens pe care l-a jucat acest seriilor și om politic in Rusia, in anii 1870—1880, și inriurirea pe care a avul-o asupra tineretului din acel ani fi asupra ge­ nerațiilor următoare, pu făcut ca sărbătorirea acestei ani­ versări dureroase să se prelungească și pănâ a-zl. Revistele rusești publică lungi și documentate articole asiipra viețel fi oprel lui, ziarele îi consacră coloane în­ tregi. Cetindu-le, vezi cită recunoștință poartă Rusia de a-zl acelui care i-a croit un destin nou, a pus-o pe calea pc care ablea a-zl ica intră. La noi Cernișevski te foarte puțin cunoscut. Afară dc cițl-va, cari in lincrcța lor au făcut socialism, sau ăfară dc și mai puțini cari cetesc tot cc se scrie, restul nu știe cine a fost și cc comoară de idealism, dc optimism, a fost in uicața acestui om. Un roman al său, „Ce-î de făcut", a fost tradus și la noi. Traducerea se daloreștc unui militant socialisl-rcvoțuționar, D-nu Mușoiu, ccca-cc, probabil, va face ca romaniil să fie prohibit. Și lotu-șî va fi o greșală. Dacă ic un roman care trebuie să cadă in minele tinerelului și să fie cetit, apoi acel roman iesle al tui Cernișevski. Scris in întregime intre. întunecoasele ziduri ale fortărcțe'i de la Pclropavlosk, dc la prima pană la ultima pagină ici ie plin de vicață și dc inmorarc. Antonii nu numai că icra convins dc deșteptarea poporului rus, dar ici o vedea și ii desemna chiar anul cind ica avea a sc îndeplini. Contrar cărței lui Ilcrzen, care scrisese cu cilc-va decenii hi urmă romanul său, „A cui Ie vina", cartea lui CeniiȘtvskl respiră toată încrederea, toată dragostea de uieață. După însemnările lui P. Kropotkin, care prin anii 1860 <fra un linăr de 20 de ani, „Ce-T de făcut" a făcui asupra tineretului rus o atîl de marc inlipărirc in cit nici o carte ulterioară acestui roman nu a putut-o șterge. Și nu se Rotile spune cu nu s’au scris pe atunci lucrări de valoare, in vremurile acelea talentul lui Turghenef și Tolsloi iera tn floare. i Ce a făcut ca romanul lui Cernișevski să aibă o atit de niare trecere în rindurile linerimei ? Icra însu-și entuzias­ mul autorului care întărea in tinerime încrederea pe care uceastă tinerime o avea în puterea și vieața ici. „Ce-i de ’ăcut*, spune Pesareu, n’a fost un roman, a fost un stin­ dard de inpia care a adunat în jiiru-l tot ce iera mai niu mai linăr. . . . ‘ Pc cind romanul lui Herzen, scris cum am zis prin anii iera expresiea descurajare!, plictiselei, acelei tinerimi Uobtle, pe care spleenul lipsei de activitate o făcea să se ^mtă nenorocită și să întrebe „A. cui Ie vina", a cui ie vina "enor<jcirei iei, din potrivă, logica și bunul simț iluminează tuturor eroilor lui Cernișevski. Aceștia nu găsesc că roslul viețel lor ie nenorocirea, ici că-s tari, sănătoși, plini de uieață. Ceea ce le lipsește ie că nu știu în ce direcție să-și îndrepte activitatea lor, ienu știa ce să facă. Și alunei Cernișevski Ie arată viitorul, pentru care trebuie să muncească. o. Viitorul ie luminos și splendid : iubiți-l, indreptați-vâ în spre iei, lucrați pentru lei, apropiați-vi-i, îndeplinind in pre­ zent cile ce-va din iei. Și cu cil veți face ast-feliu, cu atit ineața voastră va fi nuli strălucită, mal bună, mai bogată in bucurie și-n mulțumiri... Sintcm nenorociți, dar sintem oa,mcni dc acțidne, avem brațele sănătoase. Sintcm întunecați, dar nu sintem limpițî. Trebuie să inuățăm, știința ne va li­ bera, trebuie să muncim, munca ne va Inbogâți". Rindurile acestea Ccrnișcvski le scrie in închisoare, șl cu toate acestea cilu vicață, cil entuziasm pentru viitorul său și al poporului său. De unde acesl entuziasm ? Iei vine de-acolo că Cernișevski icra dintr'o lume nouă, iera din acea aoant-gardă a unei grupări sociale care intra in arena istorică a luptelor ■ sociale, imediat după dezrobirea țăranilor in Rusia. Cernișevski ișl petrecuse copilăriră în lumea aceea de mici negustori, de lucrători săraci, cari o dată cu noua eră de libertate vedeau și o nouă eră pentru iâ. In lumea aceasta nu se pomenea de tradiții, nimic nu-i lega de trecut, ca pe nobili, cari o dată cu libertatea țăranilor pierduseră o parte din farmecul viefei patriarhale de allă-dată. Lumea în care a copilărit Cernișevski vedea toate bucu­ riile și fericirile in viitor, într’o nouă lume de mal bine, de mai frumos. De ziua de ieri iei nu putea spune de cit un singur lucru, că ar fi fost mal bine să na fi fost. Ce-I de făcut ca ziua dc mine să fie mai bană de cit cea dc ieri. Ce-î de făcut ? — Să trăim... leală răspun­ sul cc răsarc din acest roman plin dc vicață. „Ridicați-vă, spune Cernișevski, din întunericul vostru, prietenă miei. Nu ic atil dc grea. Teșiți pc valurile lamei albe .* nu știți ce bine ic dc trăit... Observați, cugetați, cetiți pc acei cari vă vorbesc dc curata bucurie a niefei, cari vă spun că omul poale fi bun și fericit. Cetiți cărțile lor, observați uicața,, a o observa ic un lucru interesant, cugetați, a cugeta iesle' un lucru atrăgător. Faceți numai atit și-l destul"... Căldură aceasta, dragostea aceasta pentru ziua de mine, încrederea intr'un viitor mat frumos, desigur că n’a pu­ lul răminea fără răsunet in inimclc generației dc atunci, cum nu ic fără răsunet în inimile tinerilor nici a-zî. Au trecut ani dc la moartea lui Cernișevski, dar nu iești iinăr rus, aslă-zi, care să nu fi cetit pe „Ce-1 de făcut .Șt cine știe cil n'a contribuit acest roman la ridicarea sufle­ telor generațiilor ruse, cit n’a contribuit la acea atmosfera dc mai multă moralitate, cinste și umanitarism. Traducerea romiuească a romanului ar trebui sa. pe cetită de toți de la noi, căci nici o dată n'am trad vre­ muri dc mai mult pesimism, de mai multa neîncredere in puterile noastre și de mal multa șovăeala. Și ceea ce teste mai trist, le că descurajarea noastră merge paralel cu crea­ rea unei mentalități reacționare, care face Ca curentele cele mal egoiste să primeze in rindurile acelei tinerum care tre­ buie să fie înflăcărată pentru idei umanitare. Ce-I de făcut" ie potrivit mai mult ca on-clnd pentru vremurile noastre, și traducerea cărțel Iul Cernișevski ar trebui să fie primită cu dragoste fi recomandata cu încredere. Din «Ordinea». ®r’ Duscian* REVISTA IDEEI UN AN, 10 NUMERE, 5 LEI Abonamentele se trimet prin mandat : D-lui P. Mușoiu, 35, Strada Turturelelor, București Cil numărul de față Revista noastră ișl inchce al IX-lea an. Inoirea abonamentelor Iesle acum de rigoare. lear cei neachilați, cari nu voesc să sufere întreruperi în expe­ diere, ișl vor trimete neapărat și datoriea din urmă. �REVISTA IDEEÎ 134 REVISTA IDEEl 135 ie de a îuubuși vocea presei fără a re- în ziua în care un guvern ar îndrăzni să facă tru cer ce au, nevoe de a fi dezrobiți ? . la violență? Și apoi, dacu-ntr-o zi,într-o Gambeta, Bismarck, Gladstone, n’au nevoe niV lucru, norodul ar sfăsiea pe execu­ 1 nn7i de fierbere, presa revoluționară ar deveni asemenea de libertatea presei, nici de libertatea de întru . Daca un aristrocrat nu-si mai descinde o Presa burghezască ne clnță zilnic, pe toato to­ ni re, pentru-că Iei scriu ce vor, se întrunesc C irniă primejdioasa, în acea zi va li d stulă tori. trecere pe străzi prin lovituri de bîtă, date în nurile, valoarea și însemnătatea libertăților po­ .me de a o rade dintr’o singură lovitură, sub dreapta și-n stingă de cătră arpatil săi, Ie din cine le place, împărtășesc ce idei poftesc- litice, a «drepturilor politice ale cetățeanului»: cu ' (iare’ care motiv». aceștia-s dezrobiți, sînt liberi. Dacă trebuie d că argațil boierului căruea'i-ar trece prin votul obștesc, libertatea alegerilor, libertatea garantat U('ît se atinge de libertatea de întrunire, motivare pricină libertatea de-a vorbi și de-a scrie6 minte asemenea lucru, ar fi răpuși pe loc... Daca presei, libertatea de întrunire, și așa mal departe. libertateacui-va ■ j(; |iiî: «Să dăm depb'nă libertate de întrun re, zicede-a se asociea, trebuie tocmai celor ■ o oare-care egalitate între’ lucrător si pa«O dată ce avei! libertățile astea, ne spt ne ■(lfjmzimea: asta nu ne va atinge privilcgiilenoas? există Irbii, pe stradă și-n așezămintele publice; Ie pentru Iea, la ce bun să’vă răzvrătiți ? Libertățile ce ce nu sînt destul de puternici ca să-și irnpue t . e %ucru de care trebuie să ne temem, sînt soAsta a și fost originea tuturor* dreptulucrătorul, mulțumită revoluțiilor precedente, aveți, nu vă asigură oare putința tuturor re­ voința. cieitdile secrete: întrunirile publice sînt cel mai că are un simț de demnitate personală, ce nu-î formelor trebuitoare, fără să mal aveți nevoe rilor* politice. . )nn înijloc de a le paraliza pe acestea. Dar, dacă, Dar, din acest punct de vedere, drepturile popoate îngădui a îndura jignirea ce i-ar aduce-o de a pune mîna pe armă ?»... Iea să ^cercetăm inse, într’un moment de înfierbîntare, întrunirile pu- patronul, lear nu pentru-că drepturile îl sînt să vedem cît prețuesc aceste trîmbițate, «libertăți litice despre cari vorbim sînt oare făurite aplicear deveni primejdioase, vom avea ori-eînd înscrise în legi. politice», privite’din punctul nostru de vedere, nume pentru cel ce singuri ar avea trebuința mijloacele de-a le desființa, pentru-că sîntem stădin punctul de vedere al clasei care n’are nici de iele? Fără îndoială că nu. Votul obștesc nîui pe puterea cîrmuitoare. Ie vădit că în societatea actuală, împărțită în o avere, care nu guvernează pe nimeni, care are poate ocroti une-orl, pănă la oare-care nunot 1 /inviolabilitatea domiciliului ? Inscrieți-o nu- ștăplnl și slugi, adevărata libertate mi poate fi­ foarte puține drepturi și atîtea datorii. . poate ocroti burghezma in potriva încălcărilor pu.’ jnal de cît în Coduri, trîmbițați-o cît ce putetl», ința: asta nu va putea ființa, cîtă vreme vor fi Nu vom. spune, precum s’a ♦ spus une-orl, terci centrale, fără ca burgheziea sa fie nevoită să zic prea hîtrii burghezi. Nu voim ca agenții'să exploatatori și robi, cirmuiți și cîrmuitorl Dar cura-că drepturile politice nu au pentru noi rșcurgă necontenit la putere, cj sa se apere. Poate vie să ne surprindă în culcușurile noastre par­ de aici nu urmează ca, pănă ce va veni re voi unici' un preț. Știm prea bine că, fată cu vre- S!UJI a restabili echilibrul intre doua puteri că­ ticulare, în micile noastre menaje. Dar, vom în- țiea anarhistă, să spulbere toate deosebirile so­ rnurile servâjuîul si chiar lată cu veacul trecut stapuurea, guvernul, fără ca adliinla o cameră neagră, pentru a supraveghea pe ciale, nouă ne-ar plăcea să vedem presa încă­ versaril aduși fisă-și s’a îndeplinit un ciare-care progres : omul din WT ’enn" să fie hA nJ1,QY *-aY dee lovituri de cutii■ siispecțî. vom popula țara cu spioni, vom întocmi tușată, cum a fost pănă mal dăunăzi în Ger­ popor nu mai Ie făptura lipsită de orl-ce drep­ ca odinebară. Dar iei mi poate folosi la nimic . o.listă ’de inși prîrnpjdiuși șj-i vom supraveghea. man iea, dreptul de îhtrunire desființat, ca Iii turi, precum Iera odinioară. Țăranul francez, bună cînd ie vorba de-a se răsturna, sau măcar de-a de aproape, lear cînd vom simți că nu mai merge Rusiea, și inviolabilitatea personală mărgeniUi carii, nu mal poate ii biciuit în stradă, cum se se mărgini, de-a so limita stăpînirea, de a se di asta, las pe noi: inviolabilitate, neinvolabilitale, la ceea-ce Iera pănă mai acum în Turcia. Așa ■ nial întîmplă :n Rusia. In locurile publice, a- desființa dominarea. LJneltă minunată de-a dez­ nu-fgre-iide arestat inșii din patul lor, nu-Igreu robi al capitalului cum sîntein, noi vrern să pu­ lară din atelier, lucrătorul, mai ales în orașele lega în chip pacinic 'certurile dintre cînnuide perehiziționat, scotocit. Si vom face asU/fără tem scrie și publica ce ne place, vrem să ne mari, se socotește egalul orl-cul. Muncitorul torl, de ce folos poate li oare pentru cei cirputem aduna și organiza, cum vom găsi cu cale. ’ nici o cruțare. lear dacă vor fi unii cari să tstrige ' Francez, ca să-l luăm tot pe Iei, nu mal Ie, In sfir- muițl? Istorica votului obștesc nu-I oare de față, s’o prea tare, îi vom trînti și pe iei la răcoare, spu-, tocmai pentru a ne scăpa de, jugul capitalului. șil, făptura lipsită de oi’i-ce drepturi omenești, uind celorlalți: «Ce voiți, domnilor: la războia, Dar Ieste vremea să nc dăm samă ca asemesocotită odinioară de cătră aristrocratie ca o vită spună? Cît timp burgheziea s’a temut ca‘votul ca Ia răzbi nu». Si lumeai’ne va. va aplauda. inea drepturi nu de la legile constituționale trede povară. Mulțumită revoluțiilor, ’multămită obștesc să nu ajungă în mînile poporului o armă «Secretul corespondenței ? . Spuneți-o preta- buia să le cerem. Na întru lege, inir‘un petec sîngelul vărsat de cătră popor, Iei a dofiîndit care să poată ii îndreptată în potriva privilegi-------------------------liiuleni, scrieți, strigați oii corespondența-! in­ de hîrtîe, care poate li ruptă In cea mai mică pan-’ oare-cari drepturi personale, a căror valoare nu aților, Iea I’a combătut cu înverșunare. Dar, în ziua cînd s’a încredințat, la 18-1S, că votul ob­ voim s-o micșorăm de loc. violabila. Daca șeful vre-unui o-licin rural des­ dalie a clrmuitorilor, va trebui să căutăm ocro­ Dar noi știm să facem o deosebire, spunînd ștesc nu le deloc de temut, și că, din potrivă, chide, așa, de curiozitate, o scrisoare, destîtui- tirea acestor drepturi firești. Numai cmistiluiucă Sînt drepturi și drepturi. Sînt drepturi cari cu sufragiul universal, duci foarte lesne de nas ți-1 minim de cil, scrieți cu litera mari: «Ce. du-ne ca putere, în stare de a ni^inpuue voința, au o valoare reală, sînt și drepturi cari nu au un popor, l’a adoptat cu brațele deschise. Amonstru, ce criininșî». Luat] bine sama ca mi­ vom izbuti a face sa ni se respecteze dreplariJe. Voim să. avem libertatea de-a rosti și de a mei o valoare, lear cel ce caută a contopi la cum, burgheziea însă-șl Ie aparătoarea acestui cile noastre taine ce ni le împărtășim, unii al­ o laltă aceste drepturi, nu fac de cît să însele po- sufrai, căci își dă samă că acesta Ieste o armă tora, în scrisorile noastre-, să nu poată fi des­ a scrie ce ne. place ? Voim să avem deptul de / • porul. Sînt drepturi ca, de pildă, egalitatea bă­ minunată pentru a menține stăpînirea-I, dar cu tăinuite lunioi. Dar dacă am mirosi curn-va vre-un a' ne întruni si organiza? Nu de la parlament : dăranului cu aristocratul în relațiile lor private, totul neputincioasă împotriva privilegiilor bur­ complot, urzii în potriva privilegiilor noastre, trebuie să cerem învoirea: nu trebuie sa cerșim \ inviolabilitatea corporală a omului,' si-altele, cari gheziei. n’avem de ce ne sfii: vom deschide toate scri­ de la Senat, vre-o lege. Să fim o putere organi­ au fost smulse prin, luptă, și cari sînt prea sorile, vom numi cu duiumul la slujbași pentru zată, în .stare de a ne arăta colții, de a răspunde fP3e Pentru ca lei să se răzvrăasta, dacă va li nevoe, lear daca s’argâsi cine-va crini se cuvine, ori de cîteori cine-va ar căuta să Tot așa cît s’atinge de libertatea presei. Care restrîngă. dreptul ce avem de vorbire sau de drepturi Uca vo^Vnhch^1* Ș* a Jost pentru burghezie cel .mal hotărîtor ar­ arsă protesteze, vorn răspunde fără înconjur, cum ne a fost pentru burghezie cel .mal hotărîtor fsd /im Am, Și putem ii încredințați ai tefe, pentru cari poporul ^eS^’ Ș1 în favoarea libertate! presei? SlftâM a lacul-o, în timpul din urrnă, in aplauzele par­ întrunire nimeni nu va îndrăzni să se atinga .de liber­ lamentului, un ministru englez: «Da, domnilor, că păsător, căci lei i-âma9punJreane- nea aau neputința-I. Dr, neputința Iei: De tatea cuvîntului, de libertatea de-a scrie, de li­ inima strînsă de durere și cu cel mal adine bertatea tiparului, de libertatea de întrunire. In drepturi, cari sluie^c d« mi ^1He CUm acGsts Girardin a scris o carte întreagă pe această temă: ‘ lezgust punem să so deschidă scrisorile, dar asta neputința presei. «Odinioară, zice dînsul, lumea ziua în care vom fi izlntit a stabili destula înțe­ Țimni din pricină că palriea,.. adică aristrocra- legere între exploatați, pentru a ieși in strada ni ardea vrăjitorii, pentru-că avea dobitociea.de a-I fîea și hurghezien... ie in primejdie». crede a tot puternici. Acum, se tace aceea-șl număr imens și a ne susținea apărarea drepturi­ ține puterea" asupra, poporului? Ilreotiiril?16?' dobitocie cît se atinge de presă, fiind-că se crede lor ce avem, nimeni nu va îndrăzni sa ne atiiigd că și Iea Ieste a tot puternică; Ceea-ce nu Ie de leată la ce se reduc aceste așa numite liber- aceste drepturi, nici să ne dispute pe acele ce Joc așa Pl.l politico. Libertatea presei și libertatea de le-am mal revendica încă. Numai așa vom do....: presa-I tot .. atît de neputincioasă ca și vrăjitorii- din din vrîsta vrîsta de mijloc. Curme-se așa dar nkninire, inviolabilitatea domiciliului și cele- bîudi asemenea drepturi*, pe cari am putea sa le poporului. Si dacă mal sînt inZi tru P?asa vrăjitorii nanie pompos, de d^eptur" le ?*• ° ™ ri^nirile Ppresei». reseb-1leată ce argumentare făcea o. .. aCG9t Pprigonirile WUe, nu-s respectate de'cit dacă poporul nu tot cerșim de la Cameră vreme de zeci de ani. lear pentrii ca limba- dinioara DeGirardih. lear cînd burghezii dibeuw /ace ca= de iele in potriva claselor privilegiate. asemenea drepturi ne vor fi garantate cu mult de clasele cîrmujtoorl un j^g'on, elaborat acum dînsil despre libertatee ce ai.acum între i ’* ........... presei,........ de îndată ce poporul prinde să'se slujasca mal sigur de- cît dacă ar fi înscrise dm nou pe sul lor. umu,toars Pentru uzul și-n intere- gumenteIei.- ? UftațFva, gumente- aduc aduc’’ oare oare în în favoarea ... .------ _v ■ lele pentru a înlătura privilegiile, toate a- msiy niște peticec ,de hîrtie. cspun dînșil, uita ți-vă la Anglia, Elveția, la bța­ Ce-9te asa numite libertăți sînt căleate-n P'cioare. ’L............. Uwrtălilei nu se dau, se Iau. țele-Unite,’ Presa’acolea Ie le liberă, și cu toate as­ P-. Kropotkin. . Șhl foarte firesc. Omul, nu are alte drGPtl^ uneîfâ ’X’X® d^P‘PO»tic, dacă nu o tele-Unite tea acolea explostirea capitalistă Ieste mal Din -de cît acele pe cari le-a dobîndit prin lupta, kl înterneeată de cît orl-unde, domniea capdalut 11,1 -are alte drepturi de cît acele pe cari legata Colecții complecte din „Revista ldeel“, și din anul rnal sigură de cît pretutindeni aiurea. b»u va p ÎJ apăra în fie-ce clipă, cu. arrnele-n mini. acesta, ca și din anii din urmă, la îndămlnă, pentru , că doctrinele primejdioase se fac cunoscute . Daeii-n străzile Parisului bărbații cei ce ar dori să-și procure... Colccțiea anuală, 5 lei. ă se Iacă. N’avem noi oare toate miji «înl biciuili, ca la Odesa, Ie diu pricina, ca DREPTURILE POLITICE ș- neputin-a preset f Odinioară'zi e “lumea —u«A �* REVISTA IDEEi REVISTA IDEEI 136 Prefect, ranii și nu-I nedreptățiau : dar n’au fost par’că 8i țărani nevinovațl, cari au plătit cu vieața vinovățiea altora. leu cred chiar că cu toții, sărmanii, au fost ne­ Memoriul acesta amintește o dureroasă vinovațl și că au plătit pe nedrept, cu vieața lOr epocă. însemnătatea lui nu ie numai aceea vinovățiea, In primul loc a partidelor noastre că stabilește o stare de fapt, caie carac­ politice, cari de la împroprietărirea din 1864 nu terizară epoca la care se referă, ci că cu­ s’au mal interesat, aproape de loc, de soarta ță­ prinde in sine și o idee, asupra cărei vor ranului. în al doilea loc, vinovățiea celor mal muln trebui să mediteze cei ce urmăresc cu sin­ din proprietari și arendași, cari au explotat prea ceritate îmbunătățirea stărel de a-zi, înlă­ neomenos țărănimea, și în al treilea loc, vinovă­ turarea zbuciumărilor din societate. țiea diferiților slujbași, cari nu și-au cunoscut Cred că sini in asentimentul mal mul­ și făcut datoriea conștiincios. tora, mijlocind să iee o răspindire mai Căzînd guvernul conservator, în împrejurările mare, o lucrare pe care o socotesc de știute, și venind guvernul liberal la cîrma țărel, valoare. prefectura județului Botoșani a fost încredințată P. M. D-luI loan Maurocordato, un fruntaș liberal și Un om de inimă, pentru care dreptatea cul-va Ieste un în mintea fie-căruea Ie încă proaspătă amintirea lucru sfînt. Vremurile fiind atît de critice, toți prietenii și tristelor evenimente prin cari a trecut țara și nea­ devotațil D-sale ne am pus la îndămîna-I, ca să se mul nostru, în primăvara anului 1907. Vor trece ani și totu-șl proprietarii și arendașii folosască de persoana noastră și de slabele noas­ de moșii, ca și populațiea orașelor, îșl vor aminti tre ajutoare ce i le-am fi putut da, așa cum va cu groază de spaima și teroarea ce au simțit-o în crede de cuviință. Am avut deosebita onoare, de a mi se încredința, timpul cumplitelor răscoale. Dar nici bieții țărani nu vor uita ușor durerile ce le-au suferit atunci mie, un modest și necunoscut advocat, dar un pri­ și grelele măsuri de represiune ce sau luat în eten sincer al țăranilor, greaua sarcină de a merge potriva lor. prin comunele răsculate, din plasa Șiretului mal aîntregul adevăr asupra celor ce s’au petrecut a- les, ca să caut a potoli, cît voiU putea, țărănimea tuncl nu se va cunoaște nici o dată, Iei se va răsculată, cetindu-I și explicîndu nrin I marele maniascunde în totdeauna de cătră vinovațî, șivinovați fest ^atjn numel ~ g 1 i care se făgăduau fost toți, atît cel-ce au provocat răscoalele, cel eau atîtea frumoase reforme. ce s’au răsculat, cît și cel ce au înăbușit aceste In ziua de 15 Mart 1907, pe un timp Urît și vi­ răscoale prea crud.. foros, am plecat, singur, fără armată și fără nici Răscoalele au început mal întăl în județele din o apărare, în mijlocul țărănimel revoltate, totu-șl nordul Moldovei, în special în județul Botoșani, fără a avea de lea nici cea mal mică teamă, încre­ și au avut la îqpeput un. caracter pur antisemit, dințat că lea va recunoaște, cu ușurință, în mine, fiind provocate și poate chiar puse la cale de pe un prieten ce îl dorește binele, și o învață a oare-șl cari naționaliști copilăroșl sau de rea cre­ urma calea cea dreaptă. dință, ce au fost găsit cu cale că trebueau de pro­ Nu m’am înșelat. Aproape trei săptăminl, am vocat și la noi mișcări antisemite, ca și în Rusia, colindat un număr de peste 30 de sate, din acele niște adevărate p rogromuri. pe unde fuseseră răscoale mal grozave, am vorbit Numai de «o cîtînse uunac aceste mișcări țărănești, au poate la ia peste 20 de mii de țărani, din cel mal țtiaf r» luauu _ luat o dublă înfâțoșare ‘ pe de o parte s’a răscu- obijduiți,, am ascultat plingerile la cîte-va sute de lat drojdiea orașelor, bătăușii din măhălăll, și toți nenorociți, le-am spus cîte un cuvînt de mîngîere cel fârâ de căpătă), cari au găjh găsit momentul’priel- și încurajare, la toți, fără să mi se întîmple vre-un nic, să bată, să schingiuească șii să să omoare oa- rău, și fără să văd nicăerl, în bietul țăran, fiara în­ meni nevinovațl, să.fure și să devasteze ....----- j pe cel setată de sînge, ci am văzut pretutindeni pe un biet ce nu le făcuseră nici un rău, fără ca să știe ce nenorocit, cărui i-a ajuns cuțitul la os, și care face vor, fără ca să albă nici un scop scop în în mișcarea mișcarea lor, lor, cea din urmă silință să-și rupă lanțurile ce-1 leagă și necălăuziți în tot ce făceau de cît de dorința dureros ei amar. de jăfuire. Am prezentat, cu prilejul acesta, D-lul Prefec Pe ide altă parte 4 ... populațiea țărănească din sate al județului, afară de rapoartele ce i le făceam zi ațîțată în contra larendașilor ------ V..W1 evrei, și îndemnată nîc, din fie-care comună, în cari II arătani pe de a-I alunga fiind-că 1 ar fi pricina tu- supritoril și. împilatorii . j A pentru - . _ Dnn me- și . -jefui, ™ Iei țăranilor, ca turor nenorocirilor țăranilor, aa văzut văzut Iee cerute de împrejurări, un <1p. ----- căzute —‘vi asupra asupra țăranilor, Iee grabnicele grabnicele măsuri măsuri cerutele cu indignare, aceastăpupujație, -----’------CJ-* această pupujație, că că lea lea sufere sufere și și Ie le moriu confidențial asupra întregel situații ga exploatată tot atît de mult de cătră arendașii și mine la satele vizitate. d proprietarii creștini ca și de cătră cei Astă-zl, după trecere de aproape trei am, cel streini, și atunel n’a mal cruțat pe nimeni. că nu mal poate fi nici o primejdie și mu o j b .._,_t Arendaș și proprietar, evreu evreu ca ca și și creștin, toți nire pentru ci ne-va, de a.dd creștin, totl penau avut să sufere de mîniea leului adormit” de moriu, ci, din potrivă, cred că ar putea sluji P ani și deșteptat pe neașteptate, sau, mal bine tru dovedirea unor nevinovății și stabilirea Z;s, toți au avut să sufere din pricina prea mareî responsabilități, cari să ne ferească pentru exploatări ce o făceau asupra mult horopsitului de a mal vedea repetîndu-se grozavele mișefin ț și nedreptățitului țăran. rănești dir 1907. Negreșit că au fost proprietari și arendași de­ vastați pe nedrept, căci ierau buni și blînzi cu ță­ leală cuprinsul acelui memoriu: 3in pricineîe răscoalelor țărănești (1]1 pâmintulaî ce j s,a dat d() primind delegațiea D v. din .17 Mart, de a păși' ca,lt^te S1 măsurat nedrept, pe urmă se • diferite comune, spre a povățui pe locuitori prețui imașnlui' dat pentru vitele țăranului, - - -------------------Și apoi, a liniște și- de a cerceta cari ----sint în de obște ca- - ce i se mai cuvine . ji nenorocitului rob,u^. uzele ce au provocat revoltele recente, am plecat că i se dă în bani, Doamne ferește, “mediat In plasa Șiret și Tirgu și am vizitat ur- Ci in țiduh Ia crfșmarul — .... ’ sau ila dughcngiul din sat, motoarele comune și cătune..., unde am adunat i- care în loc de bani îl dă rachiu otrăvitor și marfă mediat pe locuitori și, împreună cu preoții si în­ proastă și scumpă, rîpindu-î bietului sătean si pu­ vățătorii lor, le-am vorbit, cetindu-le și explicîn- ținul ce i s’ar mal cuveni. Prada se împarte apoi dU-le manifestul Guvernului cit și pe cel al D-voastră, între crîșmar și arendaș, daca nu cum-va crisma sau dugheană Ieste tot a arendașului, pe nume si si îndemnîndu-i la liniște și la răbdare. ei ’ l-am găsit liniștiți și mi-au dat asigurări că se persoană fictivă și interpusă. H. Dacă se reclamă, pentru lipsa la măsură­ căesc de cele ce au făcut și 'că dezordinele nu se vor mai repeta. Am constatat că în primul loc ceea toare sau înșelare la plată, țăranul nu numai că ce a determinat pe țărani la dezordine și revolte, a mi capătă dreptate, ci, drept pedeapsă, mal Ieste fost marea lor mizerie, izvorîtă din exploata­ înlăturat de administrațiea moșiei și de la luarea rea neomenoasă ce le-o fac proprietarii și pămîntulul pe an, și de la ori și ce muncă, în cît săteanul, de șî înșelat, alege mal bine să tacă și să arendașii... nu mal reclame. In de obște se caută de proprie­ A. Păininlurile, scumpite foarte mult, ureîn- tari ?i mai cu samă de arendași, ca locuitorii mo­ dn-se pănă la 100 lei falcea, și doar nu se dă pă- șiei să fie aduși la sapă de lemn, pentru a putea mîntul de cea mai bună calitate. fi robiți cu desăvîrșire și exploatați ast-felifi cît mai B. Plata acestor pămînturi se pretinde a se face mult. I. Purtarea servitorilor arendașilor și proprieta­ aproape toată in munci agricole, cari fiind prea împovărătoare, nu arare ori pămintul săteanului rilor, de la cel mai mici pănă la vechil, vatav, rămine necultivat, sau cultivat atît de prost și de contabil sau administrator, ieste cu desăvîrșire ne­ omenoasă, față de țărani: aceștia sint înjurați, ne la timp în cît nu se scoate nimic de pe iei, C. Măsura acestor pămînturi ieste totdeauna bătuți, înjosiți în tot felini și în toate împrejurările. nedreaptă, dîndu-se săteanului mai puțin pămînt In al doilea loc am găsit o mare nepăsare din de cît a cumpărat și punînd pe sătean' să mun­ partea funcționarilor comunali și administrativi cească mai mult de cît s’a angajat. Primarul nu le face dreptate, cînd țăranii re­ D. Lipsa totală a imașnlui, care a fost tăiat clamă: scriitorii de la primărie îi spoliază: me­ aproape tot, spre a fi arat, așa-că vitele, singura dicul nu vine nici o dată pe lună spre a căuta avere a săteanului, pier de foame și se împuți­ de bolnavi, și, cînd vine, se mulțămește numai de nează din ce în ce, căci iernatul și vârâtul unei a iscăli în condica de prezență de la Primărie. vite costă mai mult de cît valoarea iei. Ast-feliu, Iear bietul, sătean moare cu zile: inspectorul co­ ca să nu citez de cît o dovadă, cu toate că aș munal trece în vizită numai pe la primărie, ba putea arăta zeci: în satul Mîndrești, acum 4—5 încă și onorata Prefectură a mai trimes pe la ani, la intrarea D-luî Frederich Costiner ca aren­ comuni niște bilete de loterie, pentru zidirea a nu daș, sătenii aveau 200 de vaci cu viței, 400 perechi știu cărei'biserici,.., loteriea trăgîndu se de mult de boi, 3 stîne cu oi: aștă-zi nu mai sînt de cît sau ne maî trăgîndu-se nici o dată,... pe cari bi­ 150 perechi de boi, prăpădiți de foame, 12 vaci cu lete sătenii sînt nevoițî a le lua atunci cînd au lapte și foarte puține oi, celelalte pierind de foame ce-va treabă la Primăriea comunei: impunerile la sau fiind vîndute, de nevoe, cu un preț foarte mic, prestație greșite și prea mari. căci arendașul nu vocște să dea imașul trebuitor. In al treilea loc, agenți provocatori localnici sau E. Imașul care se dă pentru vite ieste foarte prost, căci se dă de cea mai proastă calitate: iear din altă perte, cari au colindat satele nesupărați modul cum se strîng vitele pe Tel, ie o adevărată si nestiuți de autorități, exploatînd prostiea țăra­ bătae de joc: pe cinci fălci se adună cîte 60 de nului,' si îndemnîndu-1 la rele și la dezordine, spre vite, cari, în scurtă vreme nu au ce mînca... Acest a trage’apoi iei personal oare-care foloase, morale imaș prost și ou vite prea multe pe iei, se lasă nu- sau materiale. Ast-felid chiar în comuna Vlădeni, în ziua de foaî o lună sau două, și apoi se ară, iear țăranul trebuie să-si aducă vita acasă și să o hrănească cu Duminică, de dinaintea revoltelor, a venit o șarabană Me, cu toate că iei a plătit 32 de lei pentru pășu- cu doi indivizi caii s’au dat dat drept studenți ș_i jatul unei părechi de boî, pe lingă cari sînt da­ cari au îndemnat pe locuitorii comunei să meargă tori să mai facă încă 10 prăjini prășilă, cu preț de la oraș la devastat. Cine au fost acei vizitatori oO bani, fără mîncare. tăeate și cărate la coșeriîî, nu se știe și autoritățile din sat nu au luat nici tl’eî zile căraturi, fără popas, a 2 lei ziua, fără mîn- o măsură de ai opri de la ațîțare. taro, și 40 prăjini secere, a opt lei, fără mîncare. Ast-fcliii fiind, vieața acestor nenorociți săteni, E. Mu sc socotește munca țăranului cmd a aproape pretutindenea, Ieste mal rea^de cît. a unor 8fU'șit-o, ci, de cele mai de multe ori, mult riiai tirziu, robi. Stăpînul sc îngrijește de robi, îî consideră ca Poate chiar în primăvara anului viitor, cînd nu pe o turmă de vite care-1 mărește bogățiea, per111 poate fi nici un control, căci s’au distrus semderea uncea fiind scăderea avere! lui. Ce-i pasă neto de hotar. înse arendașului de moartea unul sătean : sînt aPlata muncă nu șe face, de cele mai de multe ori, în bani, căci în primul loc se scade pre- tîțl alții cari îl iau pe dată locul la jugul de muncă. �138 REVISTA IDlîEl REVISTA IDEE1 Dar, pentru a concretiza și mal bine, modul cum ceea ce revine muncitorului pe zi Ieste a proxim sînt exploatați sătenii, voit! da cîte-va importante tiv 30—40 bani, pentru cari trebuie să muncească date asupra plățel muncel acestor nenorociți. Luăm de dimineața pănă sara o muncă grea și cu tot.., 1 de exemplu învoelele agricole ale d-lul Natan Cos- istovitoare. In de obște peste plata muncilor arătate mal sutiner, ce le are pe mbșiea Țudora. Falcea de pămînt arabil se arendează sătea­ i se dă muncitorului și hrana, tainul, dar ce hrană nului cu 70—120 lei, din 45—50 cît lera mal îna­ să< ferească Dumnezeu. Vitele sînt mult mal bine inte de venirea d-sale pe moșie. Ceea ce Ieste și îngrijite cu hrana lor : acestora li se dă o hrana mal greu, Ie faptul că plata acestui pămînt se pre­ curată, nestricată, o apă bună, căci alt-feliu vita tinde a se face totdeauna în muncă, îear toamna se bolnăvește și piere, leafă proprietarul sau a. nu se dă voe săteanului să ridice păpușoiul de pe rendașul păgubește: dar dacă țăranul se istovește acest pămînt pănă nu plătește tot ceea ce Ieste da­ și moarep nu 1 pasă»nimănui. tor, sau pănă nu îndeplinește munca la care s’a Hrana țăranului ce o capătă la tain, Ieste pă­ angajat. Dacă nu are cu cc plăti, i se pretinde de pușoiul cel mat stricat, griul în două cu pămînt a se angaja pe un alt an, ceea ce. bietul romîn, brînză stricată și plină de necurățenii, îear în zi­ Ieste nevoit a o face, căci ast-feliu îșl pierde, și lele de post, și Doamne tare se mal înprijesc'apuținul ce i-a produs pămîntul său. Și ast-felîu, rendașil ca țăranii să ție posturile, pepenii șî cu. din an în an, se robește țăranul cu întreaga lui rechini murat de cu toamnă, în cit în mijlocul verei,_pute. casă. Falcea de final se arendează săteanului leară-șl La zile mari se dă și carne, carnea vitelor bol­ cu 80—120 pe vară, și plata se cere a fi făcută nave, ce trebuie în curînd să picară de oftigă sau tot în muncă. de dalac. Apa ce-o bea săteanul vara,' cînd Ieste Pentru văraiul a doi boi se pretinde săteanu­ la munca cîmpulul, Ieste bîhlită, puturoasă și rea, lui 26 lei : foarte scump, avîndu-se mal ales în stătută de dimineață pănă sara, în săcăll, la cum­ vedere mulțimea vitelor adunate, cari fac suhatul plita arșiță a soarelui. cu totul rău. Dar, totu-șl, sînt unele locuri unce In cît țăranul nu capătă hrană și băutură, ci se ia și mal mult, citez : D-l Artaxerxe Țaranu, otravă, cu care îșl înveninează corpul zi cu zi, i_ 22 lei pentru __ vârâtul ‘ ■ a doi - “ •boi - : Abram -• ia 48 E.ișer,, pănă îl face să cadă istovit de mizerie și boli. îear idem, 48 : losub Vâchsler, Spotheim, David Ta’ tB. 1 pe deasupra, rachiul, mizerabilul rachiu, care îl bacariu, A. Milian, Ignatz Rapaport, PopovicI Bîz- slăbește, îl otrăvește și-l face să-și pleardă și cea noșanu, Nuhăm SolomovicI, Spira Veronaș, Ca- din urmă vlagă din corp. rol Vechsler, Scarlat Locerek, cîte 40, și mulț) alții, In comuna Tudora sătenii, ne mal puțind suferi între 30 și 40 lei. apăsările și nedreptățile, s’au dus cu toții la Pri­ Pentru d vacă plata ieste de 16 lei: la d-l Ță­ mărie și s’au plins amar, ast-feliu că primarul, cu ran u, de exemplu, Ieste de 20 lei, plata făcută in toate cd Ieste sluga prea plecată a arendașului, a muncă. trebuit să ia act și să facă următoarea adresă, sub Aratul se plătește săteanului 16 lei de falce și No. 2544, din 24 N-bre 1906, D-lul Nathan Cos­ tainul, făcîndu-se de obiceiu o falce în patru zile, tiner, arendașul moșiilor Tudora și Vorona-Mare : cu natru boi și doi oameni, ceea ce revine la 4 lei pe zi: adică, un om cu doi bol, de dimineață Domnule, și pănă sara, de abia cîștigă 2 Iei, din cari înse In general toți locuilorii din această comună, ce. sini antrebuie să dea și hrană boilor/ gajați pc moșica D-voastră, ni se. pling cu, dc călru perso­ Prășită, pănă la punerea în coșeritî, se plătește nalul cc administrează această moșie, sint înșelați și șica­ 40 lei falcea, și ^această muncă complectase face nați cu felia de feliii de neajunsuri, așa că unii reclamă aproximativ în 55 de zile, ceea ce revine a cîte că nu îi sc dau drept tainurile., inșetindu-î chelarul D-voaslrâ, 73 de bani pe zi, vara, de dimineață și pănă sara. alții că nu li sc măsoară drept, iticărclnt!n-t cu cile cinci la doiui-zcci de prăjini, lucra despre care s’a convins Acest salar devine și mal mic dacă ținem samă pănă și Primuriea, prin o nouă măsurătoare: alții că nu hs'ini de pierderile de zile, ale săteanului, din pricina plătit drept pentru muncile cc au făcut, alții că, fiind duși ploilor. la plată sint rău tratați și insultați dc călră complubilnl Secerea, pănă la punerea în gireadă, se plătește D-voasiră, care-î poartă cu plata luni întregi. Ie dc regre­ tat dar modul cum se administrează moșieâ D-voaslră, ie 16 lei falcea, și plata acestei munci, care se face dc regretat dur mai mult starea țăranului, fără <lc care aproximativ în 14—16 zile, revine la 1 leu pe zi. U-voastru nit ați putea face nimic, și nu ar trebui înșelat Dacă le timp ploios, munca se îngreuează, prin zi­ in așa mod. șartolănesc; na de altă cc-va, dur ca să nu ulele pierdute, prin uscatul snopilor, și adese-orl jungă lucrurile punți acolo, ca insu-Și țăranul su-și faca dreptate, că atunci va fi prea lirzîu și nu se. va nun putea plata pe zi nu se urcă nici la 60 bani de om. face nimic. Această stare dc lucruri s'a reclamat de un pănă la punerea în stog, se plătește cu număr dc treisprezece locuitori și D-lul Prefect de judep 1b lei falcea, muncă ce se face, cu adunat, căpitit, care a delegat pe D-l Inspector comunal respectiv, tțc n faee . trasul căpițiîor la stog, aproximativ în 16 zile ceea anchetă la fața locului. Prin urmare, am onoare a vă aduce hi cuiioțlinfii toa ce revine la un leu pe zi. Dacă Ieste timpul ploios aceste, rugîndu-vă ca insu-și D-voaslră, personal, in și trebuie de întors brazdele sau de răscolit că­ dc I Xoembrc, a. c. să va afiați la cancclurica acesîiu ă pițele, atunci plata pe zi se micșorează și mal mult. fieiu cind va fiți d-l Inspector, îear pănă atunci ar să tranșați cu toți locuitorii orî-^cc neajunsuri, a ‘ PZo/a unui omcu luna ieste de 16 lei, soco' dorit feliii, în cit să nu mai râmie. nimic de dorit. indu-se luna de 30 zile lucrătoare, adică scăzînSper, dar, cu 'numai d-voașiră veți dispune ca pe u cu-se sărbătorile și zilele p|oioasc. La D-l Arta- să nu se mai dec loc la asemenea lucruri neplăcute și / * xerxc țaranu, luna se socotește pe 32 zile, scăzîn- șinoasc. Primiți, vă rog, asigurarea considerațiunei noastre. du-se săibătonle și zilele ploioase, îear la d-l David ’ Primar, C. Buiiduc. Costmer nu se plătește decît 12 lei pe lună... Deci Secretar, 4* f- Cocioc Cercetarea s’a făcut, bine înțeles fără a fi fațft bJathan Costiner, care nu a bine-voit a veni, cj se constată cft cel mal asupritori din slujbașii î>;u‘f Costiner Ierau : contabilul losef Kuhn și cu vntavii Ițic HalmovicI și Haini Rudih, dar nu se ja în contra lor nici o măsură. Urmează alte jalbe pe la d-l Prefect Jules Vă5escu, până cînd d-sa se hotărăște ca să dea or­ dinul registrat sub No. 8136, prin care se dispune izgonirea din comună a sus mumiților servitori arendftșeștfi fiind primejdioșl populațiunel rurale. Ordinul înse a fost revocat, căci a intervenit iplediat stăruitorii, ast-feliu că aceste vipere sug și acum sîngele horopsitulul țăran. Ast-feliO Iest?, Domnule Prefect, traiul și hrana poporului romîn, a bietului țăran, talpa țărel noas­ tre, căruea îl cerem să ne apere pămîntul și avu­ tul, cu vieața lui. Acum ț'iran'il sînt liniștiți, gata să se apuce de lucrul cîmpulul și au nădejde în făgăduelele ma­ nifestului. Totu-șl, am văzut în ochii lor, și oglindirea stărel unor învinși, cari nu au căpătat încă nimic practic, a căror stare cată a se lua toate măsurile a se îmbunătăți cît mal grabnic, ca să nu se mal lăscoale, spre a-șl lua revanșa Învinșilor, spre a se răzbuna pe învingători. Primiți, Domnule Prefect, deosebitele mele con­ siderații. Octav Lupașcu. j 139 După dum nimenea nu poate pune stăpînire p apă, șj pe aer, cari sînt ale tuturora, tot așa pămtntul, Terra, trebuie să fie a tuturora Sînt contra împroprietărire! individuale a ță­ ranului, asta Ie tot ce poate să fie mal rău: pfimlntul sc îrnbucățește zi cu zi. cultura nu se poa­ te face cum trebuie, sistematic, și omul devine ti­ ran și egoist. Sint pentru împroprietărirea comunelor: pă­ mîntul se va cultiva atuncea, de-avalma, cukura va fi după toate regulele științei, se va pune se­ ntința cea mal buna, se vor aduce mașinele cele mal perfecționate, producțiea pămîntului va atinge maximum și prețurile ce se vor lua vor fi cele mal bune, pentru că va fi cea mal frumoasă recoltă, îear oamenii vor trăi latre Iei mal bine de cît frații, toți în blelșug și îndestulare, ne mal ex:slîad nici proprietate individuală, darnici ură, cru­ zime, dușmănie, omor. Pacea va fi pretutindeni între oameni, cari vor crește și se vor înmulți, de mal mare dragul de Iei... Octai' Lupașcu RASCOALA DIN SUDUL FRANȚEI Faptele ce sc descria mal la oale s’au petrecut acum aproape doi ani. Folositoare sau nu, după pre­ vederea unor programe, iele sau petrecut. In ori­ ce. caz acești- [apte sini vorbitoare șt au oirtulea de-a arăta cnm-că in societatea de a-zi, cum ie organi­ zată sau mat bine dezorganizată, nu există nici si­ Da, aceasta Ieste starea țăranului, morală și ma­ guranță, nici pace, pentru-ca o repetare a lor, încă mai agravată, atirnă pururi de-asupra tuturora terială, și această mizerie și exploatare a stricat ca o cumplită amenințare.,. Pentru iubitorii dc bine și înrăutățit sufletul țăranului. faptele, astia sînt un îndemn măi mult să-și încor­ Țăranul 'ieste bețiv, pentru că bea de desnădeze toate puterile, ca să schimbe din temelie o al­ dejde, să-și uite necazurile și suferința : bea ra­ cătuire. care numai victime face, care cnprinde in sine și ruspîndcșle numai teroare,., chiul puturos și ucigător care-1 îndobitocește și îl P. Al. ucide zi cu zi. Actele de violență,, asasinatele, săvîrsite in Sudul Fran- / Țăranul ieste leneș, pentru că vede că nu fo­ țel de cătră polițiști, jandarmi și bandele militare, sînt losește nimica din munca lui, și orl-cît ar munci armarea firească și logică a existenței Statului făcînd uz ' de autoritatea-I. Toți acel cari nu găsesc că toiul se pe­ iei rămîne tot sărac. Țăranul ieste crud și sălbatec, pentru că Ieste trece cit se poate de minunat in societatea de a-zl, care \ Ic cum nu so poate maî bună, slht niște bandiți, niște \ tratat ca o vită bună numai de muncă și jug. certați cu jostițiea, pe cind apărătorii ordinel legale sint Treceți, într’o zi de vară, printr’un sat : veți niște «eroi®, niște, martiri. De alt-feliu leață o telegramă < vedea casele săteanului, mici, tupilate, acoperite cu apărută-in ziarele cu data de 24 luniu, -care nu mal lasă nici umbră în această privință. stuh, cu tereștri pe unde nu poate pătrunde nici sute de inși s’au adunat in Împrejurimile gărel soarele, nici aerul: grădinile pline de bălării și cu«Gite-va scop de a provoca tulburări. Poliției a luat măsuri sălbâtăciunl. Și casa și ograda sînt goale, oamenii de împiedicare, dar răsculațil impotrivindu-se, s’a pro­ dus o incăerare în timpul căreea polițiea a fost atacată cu au plecat cu toții la munca, cîmpulul. . leșițl pe poarta țarinei: vedeți pe dată câmpuri pietre și cu gloanțe de revolver. Au fost doi morțl și •vre-o patru-zecl de rinițl : în cea mai mare parte agenți holde pline de bogăție, unde totul îți arată dăr- de poliție. A doua zi altă incăerare a avut loc, tot in apro­ niciea naturel. Toată această bogăție ieste făcută piere de gară, in timpul căreea polițiea fu atacată dm nou, Și muncită de țăran, lucrată cu sudoarea franței nerestabilindu-se ordinea de cit după mal multe arestări lui și cu vlaga viețel sale. Dar ceea ce vezi nu-I de vagabonzi și do oameni fără de nici un căpătăm®. Această declarație oficiala, cum s’ar putea nu lie oa lui, ieste a proprietarului sau arendașului: lei fleială, le foarte tipică Autoritatea se vede silită saImăra muncit și s’a strădănuit pentru alții: din toate turisască ucișii, dar, nu știu cum, se găsește că toți naceste, nimic nu i se face parte. nitil sini de ‘partea poliției și-a armatei. Uemenceau u a Și toată această bogăție se va strînge.și se va vorbit oare iu feliul acesta do la tribuna Camerei? Et această declarație oficială a fost comunicau ziare.o Pune în coșare, îear bietul țăran nu va avea în bine, franceze de legațîea Portugaliei. Ida emană de la minis­ bordeiul său nimic, de cît sărăciea, boala și des- trul Portugez, Franco, și ee referă la turburănle dm Li­ sabona. lea ar fi putut fi iscălită de Stolypin... nădejdea. ....... — D-nul Clemenceau face nu numai pnn scrierile, ci și Ast felid, zi cu zi se va stoarce vlaga poporului nostru, pănăclnd se va ajunge ca, dintr'un popor priu Mele de viteji, să avem un popor de stărpiturl. Ce-I de făcut? De luat grabnice măsuri ca țăranul să devină stăpîn și proprietar pe munca sa: iear ceea ce Ieste a tuturor să nu se lese a n ră­ pit de cîțl-va îndrăzneți. valoarea adevărată a legcl, idol crunt, singeros, rolul ar­ matei, minciunile autorități și abuzurile de putere. Pu­ tini au cetit lucrările ziaristului Clemenceau: acțiunea ministrului va li mult mal rodnică asupra mulțimel. Poate nu ie fără folos de a pune în lumină cite-va fapt» �REVISTA IDEEI 140 _______ WjMSTA IDEEI din invăț3iL<ntul ce ni l’a dat Clernenceau, fapte denatu­ rate cu totul de ziarele radicale și oficiale. Se știe că după arestarea lui Fea-roul și a celor din Argelicrs, agitațiea nu făcu de cit să crească și să-nflorească. Cu toată blinda voioșie a lui Mau.jan și a ciracilor Iu! Clernenceau, am avut mulțămirea de a vedea că populațiea n’a voit să primească actul de violență săvîrsit de guvern. Dar podgorenii, suflete simple, nu și-au dat samă cum se cuvine do fruniușoțele legalitățeL Cel din împrejurimile Narbonnel au mers, cu curaj, să găsască pe subprefect, pentru a-I cere să se dea drumul celor arestați. Dinșilajung în gloată, sună și bat la poartă, dar in zadar. Sub­ prefectul Icart și prefectul Aubanel, care sosise pentru a se întilni cu subalternul său, stau incueț1', tremurind de frică, măcar că aveau ou Iei două companii de linie și vre-o sută de jandarmi. Față cu tăcerea voita a funcțio­ narilor republice!, membrii prezențl al poporului suveran încep să se supere .și fără multă vorbă caută a sfărîraa porțile. De-o dată acestea se deschid, pentru a da pae jandarmilor să-mpuște mulțimea dezarmată. In timpul acesta, din partea opusă subprefecturel, cuirasieril și jandarmii călări prind Șă curețe străzile în­ conjurătoare prin șarjărf repetate. Și liind-că mamfestanțil, armați cel mult cu pietre și bețe, fug să se adăpostească pe unde apucă, soldațil trag asupra caselor, asupra feres­ trelor, asupra prăvăliilor. Așa fu oraorit Ramon, care se afla intr’o cafenea, lear lică-sa și-un prieten fură riniț! foarte greu. Cit despre cei adunați de mulțime, peste noapte, după retragerea cavaleriei, numărul lor nu se va ști nici o dată. Doar cel rinițl de moarte fură duși Ia spital. In sfirșit cavaleriea fu apucată de o adevărată frenezie, de-o adevărată nebunie, de a ucide. «Soldațil n’au tras numai cite-va clipe, spune un martor, redactor al unul ziar militarist, ci a fost o răpăitură neîntreruptă. Soldațil și-au isprăvit cu desăvirșire munițiile». Dar leată ce-va și mal și: leată una, din isprăvile sol­ dățești, povestită de acelaș gazetar patriot: «Fiul unul stimat fotograf din Narbonna, Granger, in vrîstă numai de 44 ani și jumătate, pleacă -împreună cu doi tovarăși de sama lui ca să vadă mulțimea. Ajuns pe bulevardul Garabetta, tocmai începu șarja ucigătoare. Spăluiintațl peste samă, cel trei copil se ascund ____ _____ sub o ____ masă «le la o cafenea, care, in graba de a i„_'.J.'. _ 1iute ___ 'și-a include___ maluitat materialul afară. Copiii, inghesuițl unul ---- 1 într’altul, auzirii pe un cavalerist strigind in trecerea Iul: «Uite si acoiea cițl-va ascunși». Pe dată răsunară cîte-va focuri de revolver și Granger se rostogoli la părnint: un glonte pătrunsese prin spate, leșindu-I prin piept și găuridu-I Clernenceau firește a tăgăduit de la tribuna Camerei toate aceste fapte și-a fost aplaudat: Iei a povestit eveni­ mentele in feliul lui, după rapoartele spionilor si prefec­ tului lui. Dar afirmările ministrului au fost contrazise de anchetele presei, chiar a celei oficiale, de nenumăratele mărturii si de toate relațiile ulterioare. „rat?.d-ene 8.^.cotirn c* Ie bine a reproduce vorbele Pre­ ședintelui Consiliului, ca pildă de veracitate oficială : nrim^eSraT4 atacată. «rz n^n«»i de Xc ♦ I t d u Por!lIor « fi apărată.'jandarmii in ce ciliP nu cilld le! rncuete... Soldați! au primit w n’LS îonstatat’ din toate Părțile, focuri de revolver ’ Soi fhr1??UnS’ Precum se va dovedi. Sint curat niște îXta^rsJm?tîTP^eMf r5bde!a ne8fi^it- S’au făcut două repetate somații, cu bătae de tobă, de două ori dună nre jSSăfișî&i partea trupelor au fost riniti foarte "nLRÎ^O^rinT1 S'sSasK * republiamî» ? ’ tOatC’5,,,t Prinse în a<*unea anli- vo'îbMrsotuify^rnnn'i Se poate oare Mugur un X mărh, ȘxC n’au fist Miu mS ; r4 Id lc’a «cut. de altapol ce an» •>°nrn'l’ Pnntro crăpătură a por țel Și festul f'on federalim ’CiUm foarte a spus-o mani- : cui sa° ■141 Se poate oare vorbi de rinițl dintre polițiști si roU.i, n Ministrul de Interne a dat cifra de 76, adică șapte zpm ? șase. Cînd deputatul Aldy s’a dus la spital, n’a «hI? $ cit nouă soldați rinițl, dintre cari numai pairii^. răni făcute de manifestanțl. Sint doi soldați din rerii« U tul 169 de linie, cari au fost loviți cu pietre în cap °IU jandarm din legiunea a 46-a, rinit de asemenea de o picată la cap, in timpul intimplărilor de la subprefecturi! si ! cavalerist din regimentul al 10-lea de cuirasierl, rinit 7* picior de o lovitură de baston... Mal Ie de adaos un cs • lan rinit și Iei de o pleatră la cap. Nici o rană serioas-" Nici o rană pricinuită de vre-o împușcătură. sa> Dacă s’au tras asupra armatei, din loatp părțile dunt cum spune Clernenceau, gloanțe de revolver, măcar cite-v din acestea ar fi trebuit să atingă pe cine-va. Slugah t Clernenceau, prefectul Aubanel; afirmă, fără a (I cutez-1 a Ieși din subprefecturi!, că s’au descărcat, de pe ferestre asupra cuîr asierilor cari ocupau străzile, numeroase gloant*' de revolver. Și acest Aubanel dă redactorului lui Le Tenia lista exactă a militarilor rinițl; «șase ofițeri, 9 subofițeri și 62 de soldați. Fără,să fie cuprinși in acest număr ’ ofițeril, soldați! și jandarmii loviți mal ușor, și cari au fost îngrijiți la cantona mentși pe la locuitorii. Cînd coîo se găsi că toți acești rinițl nu Ierau de cit in număr de cinci, cari n’au suferit de cit atingeri ușoare. Se știe din nenumăratele mărturii, cu toatele asemănă, toare, că din partea manifestanților n’a pornit nici o/iml pușcătură. Aceștia Ierau iară arme și n’au putut să arunce de cil cu pietre. Dar, pentru onoarea armatei și pentru îndreptățirea lui Clernenceau trebuea numai de cit ca împușcături să fi fost. Cum să se facă? Foarte simplu. Dele­ gatul guvernului, colonelul C.crard, fu trimes la Narbonna pentru a face o anchetă. înainte de toate acestaIera sigur că s’au tras gloanțe : Iei lasă chiar a se presupune că Ramon ar fi putut să fi fost ucis chiar de răsculațl... Te­ legrama din Narbonna, din 22 luniu, cătră «Le Te'mpso,,. A doua zi, vrednicul colonel nu mal susține spusele-I din ajun. N’a fost de cit un singur manifestant, unul singur, care a tras trei focuri de revolver,... acestea au fost nu­ mărate anume,... împotriva unul întreg regiment de cuirasierl, prins in luptă, fără a atinge inse pe nimeni... Cind scriu aceste rindurl, ancheta se urmează cu activitate, pentru a se găsi această nălucă, pricină a întregului rău, singura răspunzătoare de sîngele vărsat. Intimplările pe cari le povestesc s’au petrecut dn ziua de 19. A doua zi, mulțimea -ațîțată auzind că doi spre zece spioni polțieneștl au sosit la Narbonna. hotărî să se cotorosasca de Iei. leată, după relațiile date de un ziarist, cum s’a petrecut lucrul: «Tuturor indivizilor necunoscuțl, cari puneau manifes­ tanților întrebări, asupra celor ce-aveau de gind să facă, asupra organizărel lor șț altele, li se cercau dovezile de identitate, dacă aceștia refuzau să le arate, Ierau căutați, și, cînd se găsea asupră-Ie, cartea prefecturel de poliție, Ierau snopiți in bătae, fără altă formă de judecată. Doi agențl ai siguranței au fost aduși după amiază la primă­ rie, cu fața plină toată do sînge: alțl doi, intr’o stare din cele mal de plîns, ablea au putnt să se refugieze la comi­ tetul aparărei viticole. In sfirșit uh al cincilea fu arun­ cat in apă. .Scos dă niște suflete milostive, fu (irit <le salvatorii hif,- pentru a fi pus in siguranță, la primărie. Manifestanții mergeau in urmă, multăminuu-se să dec cu ho.... , . «Niște soldați din din regimentul 439 de linie se aflau pe trotuarul primăriei. Fără măcar să se intereseze de ce se petrecea, tară să facă cea mal mică somație, un sub-ofițer trage un foc de pușcă: numai de cit primul șir de So'dațI sloboade o salvă in poziție înclinată. Această salvă nu produce nici uu efect, gloanțele trecind pe de­ asupra capetelor mulțime! și plerzindu-se in schelăriea ca­ selor in construcție din fața primăriei. Dar cel dc-al doilea șir lea pozițiea de trăgător in picioare și ochește pe 1Iia' nifestanțif, urlind cu cite-va clipe mal înainte, acum ra­ mași cu gura căscată de groază. Se scurge o clipă, doua, cumplite, ce par un veac. Efectul descarcăturo! de la 4t metri depărtare Ic groaznic: cad cincl-spre-zece bărbați si femei. Patru rămîn nemiscațl». . f Dintre rinițl, un anume Calvet, a povestit deputatului Aldy că, atins în coapsă de un glonte, căzuse. «Un .jandarm se 'repede la Iei și vrea să-l silească s se ridice, Nu pot’ nu Pot’ rePeW Calvet. Ie o mișeii e ceea cf faA' jnișelie, strigă jandarmul. Atuncea, na. ^gî de aproape-, i! împilată alt glonte în pintece. Calvet îHi £*|u cunoștința și nu se deșteptă de cit ia spital»; ' P Alții fură rinițl cu lovituri de baionetă, mal ales unul .A*el cari scăpaseră pe spion d’L Început s’a făcut mare zgomot in jurul morțel mal multor polițiști- 1 e cind doar cinci, șase, au fost dațl tărbacă. Aceștia au primit recompense onorifice și laude partea d-lul Clernenceau, primul Gardist al Frânte! AckstI vrednici spioni se dădură drept ziariști. Pănă aici triștii de meserie nu sau scandalizat de loc ; le atitde "fină 'deosebire intre unii și a ții, și-și fac Illulual atitea servicii... Dar Narbonezil n’au înțeles aceste nuanțe politeță- Și tăbăriră pe ziariști. Aceștia in sfirșit pritețtară prin următoarea adresă, cătră locuitorii Narbonnel _• t/jarișlif acreditați la Narbonna, pe lingă comitetul apărărel viticole din Narbonna, protestează cu energie împo­ triva polițiștilor siguranței generale, cari, pentru a-sliăce nle«eriea. lor, și-au însușit calitatea de membri a-1 presei... De asemenea protestează împotriva sabotajului telegra­ melor lor, fapt care i-a împiedicat de-a face să se publice je cătră ziarele lor, adevărul asupra tragicelor întîmplărl cari au mișcat atit de. dureros populațiea narbonniană si roagă comitetul departamental al apărărel viticole să le dea cn semn distinctiv, care să nu fie liberat de cit adevăraților ziariști, după ce-șl vor fi dovedit identitatea. Semnul va purta timbrul oficial al comitetului apărărel viticole cum si numele titularului»/ „Presa pariziană și presa (le.parțainentalâu. F . ... — Vezi bine ca nu pot, spuse Iei: piciorul ml-I zdropn— Hal, marș,... zice, jandarmul I Avem un nou progres în educațiea mulțimel: a se face respectată de ziariști. Și cel din Narbonna au ajuns acolca numai de cit, dindu-le cu piciorul in dosnic. La Paris toate aceste întimplărl, mulțumită bunului plac al lui Clernenceau, au fost aflate tirziu. Din ordinul ful, telegramele adresate ziarelor au fost confiscate și înlirziate; s’au practicat în Iele eiopîr.lirl meșteșugite ca-n Rasiea. In chestiea asta a avut loc o protestare colectivă a ziariștilor. In Sud inse, cele întîmplate în Narbonna s’au răspindit peste tot. Încă din ziua ele 20 au avut loc manifesktlil și încăerărl la Montpellier. Armata .și jandarmii împart nu­ meroase lovituri fie sabie și de. baionetă. Se trage chiar asupra manifestanților. Numărul rîniților Ie necunoscut. La Perpignan, tot în ziua de 20 luniu, mulțimea izbu­ tește a da foc prefecturel. In tot timpul acesta concentrarea trupelor, începută Încă înainte de arestarea lui Ferroul, și a celor din Argeliersj se urmează neîntrerupt. Tot ținutul Ie copleșit de soldați. ! _Pe neașteptate ajunge Ia Paris vestea: regimentul al 17-lea, expediat de trei zile din B6ziers la Agde, s’a răs­ culat și a luat drumul spre Beziers. PatrioțiI înmărmuresc. Se lămurește că , greșala Ie a recrulărel regionale, că regimentul al 47-lea Ie alcătuit din podgorenii din Hera»lt și din Aude. EI, da, aceștia și-au dat samă nu nu­ mai că n’au de luptat pentru drapel împotriva propriilor lor părinți, ci că chiar au de. apărat pe ai lor împotriva represiunel guvernamentale. Iei voesc să se întoarcă la Wrnrs, ba unii zic să meargă pănă la Narbonna, pentru a răzbuna pe compatriolil lor uciși de jandarmi, de cmrasierl și de soldați! din regimentul 439. leată istoricul acestei revolte, luat din Ecoul Parisului: Regimentul 17, al cărui oameni sint cu toții de loc din i se temea foarte mult să nu fie trimes in Nord, teamă «nărită de vestea adusă de ziare, că trupele din disinctele viticole aveau să fie permutate in alte ținuturi. ieri, 20 luniu, cătră sară, colonelul dădu poruncă regiîrnk tu^ul meargă la gară pentru a face exerciții de , Care : pe drept sau pe nedrept, oamenii«crezură că „ Iera la mijloc de cit «o faysă și că, o dată in tren, vor n,, ȘI sPre destinați! necunoscute. Așa-că, declarant ca dn Vor supune. In zădar stăruiră de Iei ofițerii, rugmatî?1 Sa riu fac« act de nesupunere. Iei răspunseră: «Gu r^u dacă D-voastră nu no-nsoțițl: ne vom ince ]a R^ziers si singuri». . Si mf'Oral1 ii soldați, ca la o mie,seduseră la pullieran. «le 7-^ toate cartușele de rezervă. Fie-eare om dispunea clUcLzecI pănă lâ sase-zec! de cartușe. Apo!, la miezul 'JOr'țftI> in cea mal bună ordine, cu toboșarii ei eornistil spre Wer?PI°îi!li-tTIrfnd CfOma,,da^cțiilS, luîrădrunmi taT ofiS Puterp’ de orI-ce a^ori- =,K-=: X'qîn?dusft de ReneraIul u Croisade, care comanda brigada tiLcsLU] orjiș. In zadar generalul La Croissade conjură, In termeni! cțl mal elocvenți pe soldați să asculte de datorie si să plece la Agde. Iei nu căpătă de cit un refuz*hotărit si cura generalul amenința că va face să intervîe cele două batalioane din reg. 81, răsculațil traseră o salvă in aler, pentru a arăta că nu vor nici de cum să cedeze. După aceea, cerură generalului să-ș! rinduească soldatil pe luargmele șoselei, ca să le lase liberă trecerea. .Acest ge­ neral pfingea de disperat ce Iera. Iei și-ar fi frint sabiea dacă nu l’ar fi împiedicat ofițerii. In cele din urmă, soldațil reg. 81 se rinduiră pe mar­ inele șoselei, precum doriseră camarazi! lor, și reg. 17, sunînd din tobe și goarne, trecu1 in marș forțat. La ceasurile șapte răsculațil Ierau ia porțile orașului Beziers, cind se arătară doî-spre-zece jandarmi călări, spe­ ranța cea mal supremă a autoritățeL O nouă descăreătură In aler, și sărmanii jandarmi, cari, doi-spre-zece citi Ierau, nu puteau face de altminteri nimic, se făcură numai de cit nevăzuțl. Incbipuească-se uimirea locuitorilor din Beziers cind văzură, pe neașteptate, derrinzhid pe aleele Paul-Riquet, regimentul al 17-lea pe care-1 crezuseră pentru totdea­ una plecat. Caporalul săpător mergea in cap și conducea strict re­ gimentul, iară nici un ofițer, fără nici un sergent macar. Iera o priveliște cu desăvîrșire ciudată. Acest regiment făcu tabără în mijlocul aleelor Paul-Riquet, Ocupiud iritinsul spațiu dintre teatru și statuea lui PanI-Kîquet. In teatru ișl aveau lagărul vre-o sută de jandarmi pedeșfri, yiar aceștia socotiră cu mal cuminte su nu se'arate. Oamenii cari merseseră toată noaptea, firește că ierau obo­ siți. Numai de cit Bitteriștil aduseră pae, pe cari soldațil se întinseră- Alții făcură o chetă care adună, intr’un sfert de ceas, o mie de franci. In sfirșit veniră negustori cari le aduseră șuncă, pini duble, roate de briază, cîrnațl. I-arind a fi cu lotul nepăsători de urinările faptei lor, soldați!, aprovizionați cu bani și cu de-ale mîncăreî, se declarau încîntațl. Afară de asta circula zvonul, dovedit de neadevărat mal pe urmă, că regimentul 401 de linie se- răsculase în tabăra de la' Larzac și că Iera în marș spre BGziers. Credință care susținea pe cel răsculațl. împreună, două regimente puteau intra în Narbonna și cîștiga pentru cauza lor regimentele ce se găseau închise aici. Membrii mal influenll din comitetul Laferre și din lo­ jile masonice, veniră să dee tîrcoale in jurul soldaților, povățuindu-I să se întoarcă la Agde, asigurindu-I că nu vor căpăta nici o pedeapsă pentru șollicănea lor. Dar mijlocirea acestora fu .mal degrabă prilej de glume, nu fu luată de nimeni în serios. Pe de altă parte tații, mamele, frații și surorile sohlatilor, alergară să-I vadă, puțin cam îngrijațl de ceea ce avea să li se intîmple pentru îndrăzneala lor, dar totu-șl ■ rnullămill că-i vedeau. . . , , Dimineața trecu așa... La amiază, oamenii regimentului 17, turnară un prînz cum nu mal avuseseră la cazarmă. Isprăviseră de mîncalcind apăru generalul La Croissade. Generalul venea să facă o nouă încercare, lei vorbi în­ delung, vorbi bine, dar fără să albă mal mult succes de cit dimineață. Răsculațil Ierau nestrămutațl mtr un gind . «No! nu voim să părăsim Bâziers-ul pentru a merge in Nord sau la Est: aici sin tem, aici răminem». In cele din urmă generalul le propuse ca să-l conducă în cazarma citadelei, unde fuseseră găzdiuț cu trei zile mal înainte. Soldați! primiră. Cu generalul m cap și pe fus. Iei făcură un marș prin oraș, m aclaraările mulțunel. Dar,ajunși h cazarmă, găsiră ca la cinci șase-mil de per­ soane cari î! împiedicară de a intra. Generalul La Croissade prinse u parlamenta : — Nu vor fi pedepsiți, zise fel. • — Aveți dovadă ?... 1 se strigă. — Guvernul are să fie mărinimos. 9 �142 REVISTA IDEE! — Guvernul Ie țilcătuit din pehlivani; nouă ne trebuie o dovadă scrisă. Aveți nșemenl ddvadă ? — Din nenorocire nu, mărturisi generalyl— Atunci ișl flde do noi. Stinga-mpre,- strigară două­ zeci cincf-zecî, o sută de glasuri Ascultători, soldațil rog. 17 făcură stinga-mprejurj iutorcindu-se pe aleele Paul-Riquet și lăsînd, sinșur-singure) pe bietul general de brigadă. Intre acestea, niște BittariștI dădură regimentului un steag tricolor cu o bandă de crep. In sfîrșit, la ceasurile trei sosește generalul Bailloud, comandantul corpului 16, care alergă în grabă, de îndată ce află de cele intlmplațe... Generalul Bailloud' ie călare, insolit de-un soldat stegar și de doi ofijțerl de stat major. Tinula-I frumoasă, figura lui marțială, totul Ie in favoa,rea-I. Iei le foarte aplaudat de mulțime și de soldați. Gu multă iscusință, generalul Bailloud se adresă mal întâi Biiteriștilor, cari înconjurau regimentul al 17-lea, cu scop să cîștige mal întâi încrederea lor, și prin Iei să ajungă a mișca inima soldaților răseulațf. Generalul Bailloud aminti cu o elocvența cu adevărat niilitărească, strașnic de mișcătoare, aminti de numeroasele sale campanii: eMtdțl dintre voi, zise Iei civililor capi-l înconjurau, au servii sub ordinele mele. Iei știu că leu am fost totdea­ una un șef drept, omenos. In timpul carierei mele, m’aru bucurat pururea de încrederea soldaților miel, după cum și Iei s'au bucurat de încrederea mea. Așa-că, atît cel cari s’au liberat, din cari mulțl se gășesc negreșit printre voi, cit și cel cari sînt sub drapel, pot și trebuie să-mi dea astă-zl o dovadă vădită». O întreită salvă de apjauzc acoperi aceste cuvinte. Ge­ neralul Bailloud urma: «EI bine, trebuie să se puie un. capăt celor ce se petrec; voi toți, cari sintețl alipiți de acești tineri prin legături do sînge, spuneți-le«ă, printr’oacțiune necliibzuită, s’au pus intr’o situație foarte gravă, din care numai șeful corpului lor țle armată îl poate scoate. Icu. am Icîcprafial ministrului de războia și ani dobindit asigttrareit ca dacă vor merge la Agde, unde sini incazarma{i in prezent și unde Ircbuic să sc întoarcăfnu va fi nici o ppdeapsă individuală^. Mulțimea și soldați! aplaudă din ce in ce. p «Sintețl obosiți, zice atunci generalul Bailloud, elitra soldați, pe cari simte că-I cucerise. Ei bine, vreau să vă las timpul ca să vă odihniți: vă vețf întoarce în sara asta la Agde, le ce vreme veți vrea. Ceea ce vă cer ie ca toată lumea să fie prezentă la tabără mine la șapte. Se va face apelul și se yor însemna abș.ențil. Cit despre cel prezențl, îmi dau cuvintul mieu de general, că nu vor suferi nici o pedeapsă^. Dar generalul Bailloud n’ar fi dobindit nimica de la soldați, dacă nu intervenea comitetul din Argeliers, dacă acesta, prin influența șa, n’ar fi înduplecat pe soldahi reg. 1 17 să asculte pe general. Aceste fapte au fost stabilite. .ln“nt®Ae soarea comitetului din Argeliers, burghe/ ziea dm B&tars, spălmiptată de răscularea reg. 17 încercase a predica supunerea. Lapheil sau mal bine zis lichelele guvernului, Ricateau, președintele tribunalului civil, si membrii de egajief municipale, numită de prefectul din Herault pentru a înlocui consiliul municipal demisionat, dH,iC1i75 ’eele PaukRiquel pentru a îndemna regimentu! 17 de linie să înceteze orl-ce răzvrătire. Dar sărfi nidt^K?te^U/C ! Uat Cx 11Ui>dC0 9* Ie Pcntru a n" fi maltratat, să declare că-șl dă demisiea. încă unul pi­ caje frica de bătae, l’a adus la sentimentul rușine! P ti aCGSta In Ga'?len1’ Glemenceau declara di <i ar ■ L L mo? snlînr nrcnoroclr.e u guvernul să capituleze in doar 300 1inatm.. După Glemenceau Ierau dOar .300 de răsculațldiușil Ierau opt sute. Ziarele patriotico an -vorbit îndelung dună aceea do Incitate ZaJaT’ dC ,acr^nile răsculaUlok in realitate, după ce bine-voiră să se întoarcă la Amic d^re- Kn*” ZiU/-de •SimMtd 22> la amiaz:i> «soldați! în faSita lor ? ,nCargă să Pet™a<* ziua t?eruM^ oX;rd8l>;u“ul cofonelulul a fost inse că carsi soLtimie? d™5at‘ACmullă,ni^ de neadmiterea asta, SuXeS W . fuSMcră consemnați sin^invâir u dc:dJU?S’ 2?raâniI 8e hotăriră Iu» de la dimineața .TrcI"?ute de șoldați au plecat, in lua SrmiT B&S,erS 91 Wrejurîmile salo, fără a-.șf dnd vorS eu r !S'-VOr 'tttOarce la c^arma dirt A8do la deșteptare». ’ 8ara aSU* sau »dne de dimineața ' * Echo de Paris. In fața acestei stări dc nesupunere, guvernul fâcn fie ocupat orașul Agde de patru regimente de infantei? un regiment do dragoni, două baterii dc artilerie si dou’.î sute de jandarmi, și, in noaptea dc Duminecă spre Luni făcu ca regimentul 17 să fie îmbarcat la gară, in fața Unp[. baterii de artilerie. ‘ \ Avură Joc protestări, murmure, dar se luaseră măsuri să se ridice culata pustelor, lear jandarmii și dragonn năpădiră asupra celor ce protestau, punindu-le minele jn c£. u.șe. Aceste grabnice execuții făcură pc cel mai mulțl gj -cugete că Icra mal cuminte a rărainea liniștiți. Cit deșnpn soldațil, cari, luindu-și de la Iei învoiri', pu se aflau in ta­ bără la stingerea focurilor, fură culeși de'jandarmi, fie dă țwin trenuri, fie din localitățile unde se duseseră. Punhidu-I și pc Iei in cătușe, spre a înlătura orl-ce împotrivire Tot drumul de Ia Agde la Montpollier Icra păzit rnUi^ tărește. Regimentul fu îndreptat spre Gap. leată ce nu va ridica deloc prestigiul militarismiflul. Prin acțiunea lor, podgorenii din Sud au putut apreciea păcătoșeniea funcționarilor, neme.rniciea spionilor, neobrăzniciea ofițerilor, cruzimea judecătorilor, reaua credință a ziariștilor, nepăsarea disprețuite iro a deputaților, lăfărnicieâ sau cinismul guvernanților, fel și-au putut fia s;mri de toate frumusețile Statului și ale Legel. Ici au priceput ceînsamnă patriotismul. Și ori și cum lei știu acum, bine dc tot, caro Ieste rolul armatei. Ceea ce Ieste și mal frumos in purtarea populației. Io ca nu s’a lăsat intimidată de loc. lea ne-a inriițat să ne purtăm cu sjiionil, cu slujbașii, cu ziariștii, cu deputății, după cum li se cade. Dinsa a huiduit armata și a pus pe toți soldățeii ia index. Scriitorii cel patrioțl pot acuma să-.șl pregătească doliul: religiea armatei se pierde. In sfîrșit, lucru și mal uimitor încă, cu toată disciplina, cu toată tradițiea, cu toate lanțurile educației și asprimele legel, un regiment s’a aretat nesupus. Ge pildă vorbitoare pentru propaganda antimilitaristă Această revoltă militară a mișcat guvernul adine. S’a făcut totul să se ascundă. Pentru asta s’a recurs îeâră-șf la apașii, la haimanalele dc cari s’a slujit Glemenceau pentru a lămuri întîinplările de mal înainte. Fără indoleală că, sub aceea-șl inspirație a trimes și generalul Bail­ loud, Consiliului de Miniștri, următoarea telegramă, din 22 luniu : ' . «-Lagărul din Agde a fost cotropit de o adevărată bandă de derbedei, care a terorizat și ridicat cu forța un număr însemnat de soldați. Fără îndoeală Ieste aceea-șl bandă cu care am avut de furcă la Beziers și caro a încercat să se împotrivească cu violență la intrarea so'dafilor in cazarmă, A trebuit o adevărata Șarjă din partea soldaților răsculațl, redevenițl supuși, pentru a sparge rindurile acestor derbedei, dintre cari, după spusele subprefectului, mulțl ar fi străini de ținut». Sint cu totul eludați acești derbedei misterioși, străini de ținut, cari ajung să conrupă un regiment. Pretutindeni să dă dc urma blăstămățiilor lor. Încet, încet, descoperi­ rile ajung mal precise. z\ceștr străini sint niște anarhiști spanioli. Colonelul Gerard, delegat al guvernului', face această declarație redactorului lui Le Teinps : „Noi știm că printre agitatori sint niște anarhiști spa­ nioli, pe cari-I cunoaștem, și cari ațîță populațiea împo­ triva ar-rnateț, cu ajutorul drojdiei unor mahalale». Peste două zile, colonelul Gerard prccizază și «nai mult. Arătarea caro ar fi tras trei împușcături de revolver asupra regimentului de cuirasierl, provocînd ast-feliu mă­ celul, se afirmă că Ie un anarhist spaniol Firește rumeni n’a văzut vre-o dată asemenea anarhist, dar așa-î ordinul, lucru) trebuie să fie așaj pentru a se suina onoarea armatei.. Ast-feliu, derbedeii sau anarhiștii slujesc la două sc0“ purl: să se explice salvele ucigașe și să se scuze Jarea soldaților, .așa zicînd fără voe. Din nenorocire,/'^" coaiele militare s’au rejictat. Fără a mal vorbi de, mc «lentele mal vechi ale regimentului 12 și de răsculare vădită si repetata a regimentului 100, trebuie să sen»»»1" lăin, după răscularea reg. 17, diferite acte de r'«suPaI,<t si de manifestare împotriva șefilor ori guvernului, m se atinge do rog. 126, din Petpignan, fie ,c,t sc aîII?r'. reg. 24 colonial, care păzea calea ferată de la ’ Agde, fie cit se atinge de reg. 58 din Avignon. atinge de reg. 7 de geniu tot din Avign.oii, urniri din urmă alcătuite din fii de podgoreni, fie cit se a» do reg. 40 din AJais. Afară de incidentale din regiu ___________________________________ _ _RFAnSTA IDREI 143 x mal trebuie adilogate incidentele regimentului An prodamu aKdi“’ f’rS “ ’,a™ de proclamata, •* 6 *•« htilllCVoate aceste acte de nesupunere le-a pricinuit pilda Sn)e"luluI’7' t fata ivirel acestui spirit nou, îe foarte greu de invocat țJtccal derbedeilor. Acest spirit nou fe recunoscut ‘ a? ere’ ca.re.'' ingaduc sa nu ducă de nimic linos Cit despre vecinii săi, simpli alegători și pri?Srmare ari' r dc câcI featd ce spune un Pa8aj dintr’un ordin H ’c “âdue sS întreL c ndu* de un ziar naționalist, cu data de 30 luniu’ îoâufnte°le’lor r?‘’l fe?in adresat dc un colonel regimentului sâu: <Cama< de toate gradele, nu călcațî nici o data înadins orrflZ le nîC,e’ Dar n" Ua flC teamă nici 0 dala de-a trece Narbonezi, nu se joacă de loc, Tel a pus sub înterzicere d ordinele mele sau chiar a le ar infringe, etnd cunsliinla ?ntn™annU'H DICi Pat?n.de cît cuartierul subprefecturi’ pndră l’a sPanc c'ar ri folosul biciului, si ca in- întreg. Dm aceasta pricină, bolnaVif cari locuesc în acest cuartier nu pot să fie vizitați nici de medic mâcar... » nîat de purtarea voastră n’aș putea de cît s’o aprob» K toate astea ziarul <Matinr>, din 27 luniu, ocupîndu-se I-Oate Eâ par* de necrezut, cu toate astea Ie cu faptele întîinplate la regimentul 58 din Avignon, vor- desâvirșirc exact, atît de exact în.cît Doctorul Ardiaf'rfefeară-șî de derbedei. Hotârit, numărul derbedeilor sen, președintele •Asociației profesionale a medicilor din PLte în chip îngrijitor. In scurtă vreme nu vor mal iNarbonna, sa dusa-zîdimineață la subprefecturi pentru Sista alți oameni cinstiți de cît miniștrii, jandarmii, po- a protesta împotrivă unor interziceri atît de sălbatece, |jțiftii, ziariștii și rentierii sau bogătașii, prieteni ai in schimbul elocvenței și indignăref sale, s’a ales ou ur­ mătorul răspuns: Cit timp locuitorii acșstuî ținut vor °rQpvernul și-a dat atît de bine samă de starea de spi­ arăta dușmănie față de trupe, tâcîhdu-le neajunsuri în rit a populației, în cît a făcut ca regimentul 17 să fie asigurarea brânci, cit timp mi vor întră în ordine si eXPediat noaptea. Toate gările ierau păzite militărește, nu vor fi cu desavîtșire supuși la hotârîrile guvernului, oentru a se înlătura ori-ce incidente și manifestații.* In noi nu vom avea pentru iei nicj o milă. Dacă voeșc să sfîrsit, ca măsură de prudență și mai ales ca pedeapsă, facă să li se țîngrijască bolnavii, înceteze de a mal fi revoltați. Pană atunci, cu atît mai rău pentru Iei», . 17 fu îmbarcat pentru Tunisia de Sud. Asupra răsculârei reg. 17, încă un amănunt, necunos­ Scriind acestea, mi-I teamă că cetitorii jiu mă cut sau cel puțin ne dat în vileag de presa burgheză. Un camarad din Sud ne scrie că doi sub-olițeri au luat vor crede, atît de grozav Ie faptul acesta: cu toate parte la răsculare, după ce și-au rupt galoanele, spunînd acestea nu născocesc nimic, nu exagerez nimic. ca cu toții sînt frați și că nu mai există superiori. De alț-feliD, dacă împrejurările n’ar fi atît de Fără îndoeală, unii puriști vor întimpina că nu trebuie triste, priveliștea orașului ar fi din cele mai pitorești: sa tragem concluzii de un anti-militarism conștient, din nîjte mișcări de neastîrnpăr sau de revoltă oarbă. Ori­ „Soldațil îșl fac popota sub ceriul liber, curăcum, numeroasele acte de nesupunere, dezvâlue o stare țind legumele, tăind lemne, fierbînd cazanele lingă de spirit nouă, necunoscuta în armată acum două-zeci, acum zece ani. A îndrăzni șă nu te supui, pentru ori-ce zidurile caselor, pe cari le afumă, spre cea mal motiv, dovedește o enormă schimbare în sentimentul mare disperare a proprietarilor. Mînîncă după asta mulțimcl. Și pilda reg. 17 valorează pentru propagandă pe unde pot, pe marginea ferestrelor, pe lăițl, mal mult de cît o întreagă serie de conferințe. chiar curat pe pămînt... Am văzut, mal adinea- In timp ce guvernul se îndeletnicea să ascundă ar ceste fapte, să le micșoreze însemnătatea, să le de­ natureze, în timp ce ofițerii căutau explicații in direcțiea arâtată de Clemenccau, procurorul general îșî desfă­ șura de asemenea zelul. Ministrul spusese că mișcarea fusese pusă Ia cale de reacționari și îndeplinită de hai­ manale, de derbedei. D-nul procuror fu deci foarte bu­ curos cînd putu trimete, Consiliului de Miniștri, urmă­ toarea telegramă : «Una din persoanele arestate îe fiul girantului Casei Poporului, club regalist?. Jn sfîrșit ancheta oficială părea a căuta să prezinte incendierea prefectureî din Perpignan ca urmarea unui complot clerical sau regalist. Guvernul ar fi voit negreșit să divizeze poporul din Șud. , pe [a începutul desfășurare! evenimentelor, Jri. s’a silit să vîre zîzanie, prin comunicatele oiciale și tendențioase din presa lichelelor sale. Pănîț acuma înse n’a izbutit. Dînsul a fost redus sa acopere, totalmente, întreg ținutul, cu regimente aduse din ținu“înle cele mal depărtate. Chiar și satele cele mai mici * nt păzite. La Argeliers, punctul dc plecare al mișcăret J C!»re nu numără mai mult do cît 500 dc locuitori, cuPt nzmdu.se în această sumă și copii de țîță, ie un baon din reg, 18 și 100 de jandarmi călări. Ccea-ce tmpîedică pe țărani să se miște. Autoritatea militară pus sub pază toate podurile, căci au început să fie fea?Us^* -Pe alocurca lirele telegrafice au fost tăiate, partp0 ^ea feratfi a fost pretutindeni stricată. Acum o de^erd,n truPC sînt ocupate să apere lintea drumului oraș cu 29.000 de locuitori, smt cel■P«țin Po2?i°_je soldați, adică de două ori mai mulțl dc cit tanurî^’xr masoulină adulta, înarmați cu săbii, a prefectul, pentru paza lui Pleleablteat 5-ooo de oameni, întru atita 1?’ <4 de>‘ N?cl v°rbă, într’una din zile ar putea foarte bine tapte n î0 bcIea> ca unul ce arc p.c- cTnptunî? Jk’ Precturopt mort‘> lâsînd la o parte rimțn. In junii sub‘^delpi1’ pc 0 întindere de 700 metri, toate leIe sînt păzite. Narbonna de altminteri a fost pusă urea doi coloneii mîncînd pe o tobă. Unul ședea pe o ladă veche, celalt pe pragul unei porțl... Sosind noaptea, se postează sentinelele și oamenii se lungesc pe trotoare.. Cava­ leriștii sînt mal fericiți, pentru-că mulțămită lun­ gilor lor mantale, pămîntul li se pare mai puțin tare. Sărmanii infanteriști înse îndură toate mize­ riile, și trebuie să albă somnul ușor al celor 22 de ani al lor, ajutat de oboseala unei zile de trudă, pentru ca, totu-șl, să poată dormi. Trupele sînt schimbate de două ori în 24 de ceasuri, la șase dimineața și la șase sara. Sosită noaptea, nu ss mal poate circula de cît însoțit de doi oameni cu baioneta la pușcă... Membrii tribunalului și al Ca­ merei de comerț din Narbonna, decanul ordinului avocaților, președinții celor mal însemnate Sindi­ cate ale Negustorilor, au adresat e protestare Mi­ nisterului de Interne. In acest document,^aceștia arată că prefectul din Aude s’a opus cu îndîrjire să facă cunoscut populației, prin afișare, jnăsunle de ordine luate, pentru a regulamenta circulațiea pe străzi în timpul zilei și după apusul soarelui. In numele negoțului și al populației, lei se pling de urmările vătămătoare ’zvorîte din o asemenea stare de lucruri11... Din Echo dc Paris. Toți corespondenții ziarelor sînt de aceea-șl pă­ rere asupra stîngficiel acestui Aubanel, și asupra fricel lui fără margini. Dar și celelalte orașe, sînt aproape în stare de asediu. leată edictul pretectulul din PiriDeiî-Orientali, privitor la orașul Perpignan. „Clădirile amenințate, vor fi pe cit cu putință �/ " ----- ------------------------ - ---------- ^bevlsta ideeI 145 REVISTA LDEEl IU Respectul și considerarea reprezentanților PUterel centrale au suferit cu chipul acesta o cinare, și nu se va mal putea nici o dată să f’Un' mal dee întreaga strălucire pierdută. * 1 Se' Țăranii din Paulhan, n’au stat de loc la pene, de a face prizonier pe sub-prefectul din Tln‘ deve, după ce i-au tras mai întăl o zavracă. p °~ tru a fi pus în libertate, prefectul și procuror?! au trebuit să se adreseze membrilor comitetului din Argeliers, închiși la Montpellier. Da, un del1 gat al autoritâței s’a dus la pușcărie pentru a sn' licita de la deținuți o scrisoare prin care să s" ceară țăranilor din Paulhan să libereze pe sub-prZ fect, ceea ce a și avut loc. Și această întimplar? hazlie, desmințită de Clemenceau, a fost recunos­ cută exactă. Nu numai funcționarii, dar și politicianil și au atras vrăjmășiea populației. încetul cu încetul educațiea publicului prinde a se forma. Sudul a înțeles, că pentru a avea oare-cari sorți de izbîndă revendicările sale, Jera de nevoe ca să-și pue mișcarea la adăpost de politică : mai pre sus, în afară de lea. Fără a se 0cupa de panide, fără a se ocupa de opinii, cei din sud s’au declarat toți solidari: așa se face că mișcarea n’a deviat, și a putut să albă toată puterea. Deputății, ținuți la distanță, n’au putut să pre­ vadă întorsătura evenimentelor, lei urmară a. face alegătorilor lor făgăduell, ca-n trecut, Inse alegătoril nu mal voiră să audă nimic, ne mal 0prindu-se în fața făgăduelelor. In Franța a început lumea să nu se mal lese prostită cu tot feliul de amăgeli. Făgăduelile guvernului n’au avut mal multa izbîndă, cu toate că cîțl-va din deputății „districtelor fcderate“ făceau parte din minister. Cine, înse să albă încredere în făgăduelele guver­ nanților ? Mal ales că unii deputațl au fost prote­ guitorii vădiți al marilor fraudatori, din pricina că­ rora s’a și iscat mișcarea din Sud, și pe cari i-au făcut să se bucure de indulgența puterilor publice. Afară de Aldy, deputatul socialist din Narbonna, cea mal mare parte din deputațl n’au putut pă­ trunde în circumscripțiea lor. Au fost rugați, maf mult sau mai puțin politicos, să se întoarcă de unde au venit. Unul din Iei, din cei mai cunoscuțl, anume Laffere, deputat din Beziers și notabilitate masonică, ajungînd la Agde a fost primit cu huîduelî și cu coceni de varză. A trebuit șă se urce numai de cît în trăsură și să alerge la gara din Vias, ca să poată să iee trenul. La gară, fiind recunoscut de călători, fu din nou huiduit. Iei nu mal cuteză să meargă Ia Beziers și se duse la~proprie" tatea sa din Colombiers. In urma unei atît de rele primiri, fu silit să se întoarcă Ia Paris. Acest Laffere i-acela care s’a făcut remarca r___ cuvîntările-I calomnioase împotriva Burselor prin j care a pus înrîurirea-I masonică la disMunceî, și ț pozițiea fraudatorilor. pururea O mișcare de acțiune directă va întîlni P urureî dușmănieași nepriceperea' nepriceperea'deputaților. deputaților. Au fost P“n~ și socialiști cari să blameze, să ponegrească, să m fiereze revolta și să predice calmul și disciplina. Secțiea partidului socialist unificat din 3 afișat un apel cătră populație, în care cetim nu va va -lua „Nici un muncitor, nici un republican nu izolate de cătră trupe, sara, de la opt înainte. De la nouă, publicul nu va mai avea voe să întieîn poștă: tramvaele nu vor mal circula de la nouă : va fi de asemenea oprit de a afișa sau de-a ceti în public, cum s’a făcut în serile precedente, nou­ tățile primite din județ sau de la ministerul inter- ■ nelor: posturile de pompieri vor fi întreite, și se vor lua măsuri ca, la cel dintâi apel, pompele să poată alerga la locurile indicate". In fața unei asemenea desfășurări de trupe, lo­ cuitorii sînt nevoițl să nu facă nici o mișcare. Dar ostilitatea nu încetează de loc. Țăranii nu vor să dea nutreț pentru cal, nici pae de dormit pentru oameni: autoritatea militară trebuie să forțeze por­ țile hambarelor, șurilor. In orașe le aproape la feliei, mai ales Ia Narbonna, unde au fost și morțl. De alt-feliii această ostilitatele le sporită de brutalitatea revoltătoare a autoritâței milităreștl. După șarjele cuirasierilor, din sara de 19, generalul Querdrin a refuzat să pue la dispozițiea rîniților civili, medici militari: „îeî au destul de lucru cu militarii lor"... Următorea comunicație a medicilor din Narbonna Ieste foarte vorbitoare- cît se atinge de starea de spirit a autorităților: „Medicii din Narbonna, cari de cîte-va zile se găseau cu totul în neputință de a merge să-și îngrijască bolnavii la locuințele lor, din pricina îm­ piedicărilor stabilite, împărtășesc următoarea notă, adresată de iei populației: „Medicii orașului Narbonna au onoarea a pre­ veni pe concetățenii lor că nu sînt siguri, a putea să asigure serviciul lor regulat în perimetrul ocupat de trupe. Pentru a se descărca de orl-ce răspundere, Iei cred de datoriea lor a publica ur­ mătoarea scrisoare •’ Narbonna, 22 luniu. batalionului, Perof maiorul garnizoanei Narbonna, catră D-nul D-r Aussiloiix, preșe­ dintele societățe'i medicilor din Narbonna. t 5e/bZ Domnule, ••Am onoarea a vâ înștiința câ, cererea Domniefvoastre, de a se lăsa liberă trecerea medicilor orasului aWnîDnaVIa.P-rC7entarea carîcî lor de doctor în mefV®iafât0Șatâ’ pria ^ijirea noastră, gene­ ralii ul dedivizie, maf marele oasteî. . îmnlin^?T-T2î-a vâ.rasPUnde că nu poate să vâ Xe X?d0Hn{a’ pricîna populației, m truDef* n?îdSa#aadâp0St 91 hrană’ atit ofițerilor cit ^r^^chimbate^coQscrnneîeo^ - dispărea, vor fi schimbate «Pcro», h.”Rref‘ solidaritate profesională, medicii din Narrorf rit °n°are a ‘•ștllnta pe clie"ț'1 D-ruIui'Ferrou , că se pun cu tofil Ia dispozițiea lor, pentru a în­ griji pe bolnavii confratelui lor, îÎȚ beneficiul ' său, in tot timpul cit acesta va fi deținut ~ Deo asemenea, medicii din INarbonna, ’_' într'o adunare ce a avut loc astă-zl după amiază, au luat, în unanimitate, hotărîrea de-a refuza de acum înainte 5°ncurȘul lor viitorului consiliu rivizie si-: - de de rivizie, șî-a nu rnal asista cu căutarea lor PȘ_ jandarmi, Pr*” cina purtărel ce au avut în ’ represiune^.' ^emenea abuzuri de putere pe care a armată : boifl * sUtea fâptUi nîcI chIar în ‘mp de rizS 1T COnven’,ea din Geneva, arată cum în­ țeleg să-și apere autoritatea, funcționarii de orl-ce k- bUJ Ui.. r* a. • a* z4«r^z»l t^l IflXlj la manifestațiile cari ar avea loc : sîngele mun,sC nu trebuie să curgă în orașul nostru, iear va suna ceasul răspunderilor, Partidul socîa•Tva Ști să le stabilească complect... Acest apel 1.x a fi ascultat: nici o violență, linișite și trăcfcă Republica SQciaiă*. ' 9 j a Țoulon, primarul socialist, Escartefigue, a îmt dicat ca consiliul municipal să voteze o ordine §e ri» & blam, la adresa lui Clemenceau. SINDICALISMUL ȘI SOCIALISMUL ÎN FRANȚA mii" înSoeJ.tle r8 nn ?ă> S>ndif4’™«M SochîiTmuî' hTarr- socîaiisaiul oficial se-nvlrtește mereu Je formule șîrămtne Închis laorî-ce ™ Q W * COUchide, Miqcarea podgorenilor din Sudul Franței s’a cioc­ că cugetarea socialista ar fi murit, ne mai zărinlii cu autoritatea Statului. Cu toate astea, această du-se nici un semn de-noire. In timpul de față Lineare avea drept țel să ceară de la Stat, de la Lege, In toate țerile, se săvlrșește o muncă tăcută de’ S pună capăt unul rău economic. Ie drept că pod- revizuirea ideilor tradiționale, și, sub forme va­ riate și c-un ritm diferit, tendințe nouă se ivesc tforeriiL în loc să cer?ască ocrotirea puterilor pu­ pretutindeni unde se vădește descompunerea ve­ blice, au voit să’?î imPue voința. chilor concepții. Ce va rezulta din această mișcare ?Din punct de Mișcarea a pornit din Franța. Labriola, Mivedere material, puțin : foarte mult, din punct de ve- cnels, Kntchawschy, ne-au arătat înrlurirea pre­ jere al educației maselor. Această mișcare a deter­ cumpănitoare a practicei muncitorești franceze, aminat, la populațiea din districtele federate, o criză supra curentelor de cugetare sindicalista cari stră­ sentimentală, asemănătoare cu acea a afacerel Drey- bat țările lor respective. Și tocmai pentru-că și unii și ajțiî, cu toate că aurmlnd valoarea inter­ (u% Toată lumea se simțea solidară, antagonismul națională a sindicalismului,* au scos la iveală în­ intereselor de clasă părea dispărut. Intr’adevăr, tre­ semnătatea formelor lui, franceze, vreu să arăt buie o adevărată nebunie sentimentală, un soid de geneza acestui sindicalism. halucinație, pentru a face o Revoluție. Din acest I punct de vedere putem spune că mișcarea din Sud a fost o mișcare revoluționară. Sindicalismul francez s’a născut din reacțiunea Peste cîtă-va vreme, se va produce ceea ce s’a proletariatului împotriva democrației. Nu vreu să întîmplat după afacerea Dreyfus. Amestecul sau con­ spun, prin asta cum-ca, clasa muncitoare ar tinde topirea claselor va pieri și, o dată agitațiea ispră­ la întoarcerea la regimurile politice anterioare, vită, fie-care pătură socială îșl va lua din nou ro­ nici că nu-și dă samă de superioritatea relativă a regimului actual. Vreu să spun numai că ceealul său. clasa muncitoare combate în democrație, Ie for­ Burghezii se vor întoarce la afacerile lor și se vor ce ma populară a stăpînirei burgheze. plînge împotriva pricinuitorilor de neorînduell. OsînFâră-ndoeală, atitudinea asta pare ciudată. Cum dirl crude vor cădea pe capul unui anume număr poate clasa muncitoare să se ridice împotriva gu­ de indivizi, cari, jaar’ca ar fi un făcut, se vor ni­ vernare! ideale a poporului prin popor ? Fără lndoeală, mărturisesc că scîrba muncitorilor francezi meri să fie cu toții niște bieți desculți. Tribunalele au și început să funcționeze : iele s’au față de Statul ajuns republican, îmi pare faptul arătat cu totul necr uțătoare. Faptul de a fi avut cel mai izbitor al istoriei timpurilor din urma. Care sa fie pricind acestei scirbe. lea trebuie niște pietre în buzunar, merită șase luni de puș­ căutată in însă-și experiența democratică. Munci­ cărie. torii din Franța au văzut guvernul popular la Trebuie, neapărat, ca tribunalul să proteagă au­ lucru, și au constatat că nici schimbarea persona­ toritatea și să răzbune victimele, ucise de soldați și lului guvernamental, nici transformarea institu­ jandarmi... După aceea-șl logică, Yvetot a fost con­ țiilor politice, n’au modificat esența Statului. damnat la Nantes la patru ani, Iear Mark la un an • Forma sa înoit, dar fondul a rămas acelaș, iear închisoare, din pricină că un jandarm a avut ne­ mașinăriea etatistă ie tot aceea-și putere de constrîngere, în slujba deținătorilor autoritâței poli­ norocirea să ucidă un muncitor. tice. Și tocmai decepțiea pe care au încercat-o OrI-cum, din mișcarea de care ne ocupăm muncitori! francezi, constatînd identitatea Statului Va rămînea un învățămînt de folos. Cît se sub felurimea formelor lui, tocmai decepțiea afitinge de oamenii din Sud, iei au văzut rolul ar- ceasta le-a dezvăluit adevărata natură a StapîniHîatel și acțiunea guvernului, și și-au dat samă de rei. Așa-că au luat hotărîrea de a numai schimba purtarea acelora dintre deputățiilor, cari făceau parte stăpînirea, ci s’o suprime, leata' de ce, pe cînd din cele mai multe țari arunca vina ■n minister. Singură acțiunea i-a aruncat în con- producătorii lor pe sama mecanismului nedestul de trP autoritarei Statului. Și, mal Ie de notat căa- nevoilor popular al Statului, pe cînd iei își așteapta încă Sttațiea a ațjns maj cu samă populațiea țără-. mîntuirea de la venirea la putere a unor oameni «ească, de obiceid atît de înceată, de greoae a se politici bine-voitorî lor, proletarii din Frantj?a 1 Wșca. au încercat toate felurile de stapîmre, se raz™a .țeastă mișcare va mai fi, și pentru alții, un tesc împotriva celei din urma, și nu a celei mai njY^tnînt. Clemenceau a declarat în Cameră, la puțin înșălătoare dintre înfățișările iei. P Pentru a judeca sentimentele politice ale mili2 Iuniu, cd refuzul dârei călca stat le o pildă detanților muncitori francezi, trebuie sa VneJ? s£ truoasă, care trebuie împiedicată cu orl-ce preț. mă de înaintarea istorică, pe care democraț eali-o da nesupunerea regimentului 17 te. de a- asupra muncitorilor din aproape toate celelalte țarL ^cni, o pildă molipsitoare. înțeleg greutatea proletarilor națiilor cu regim imperialist sau monarhic, de-a pricepe partea extraM. Picrrot. democratica din activitatea sindicalista. Cita vre­ Din BTcmps Nonvcauxu, de Mina Neuwirt. me masele muncitoare nau dobîndit egalitatea �---------------------------------------------------------- tafâȚA 'IDEEl REVISTA 1DEFI W ii politică, votul universal, regimul parlamentar, iele ductibilă de interese cu starea capitalistă, p ... de i evoluție, Iei declară să nu se slujască de^ d luptă fără răgaz pentru cucerirea fcimei de gu­ vern popular, de cure de abîea după ce o au, țiunea electorală de cil pentru propagandă si f*' și pol să-I prețuească valoarea, se deslipesc., Cel gădui întrebuițarea regulată a acțiune! parlainej* puțin, In Franța numai diu ziua în care s a uDar acestea nu ierau de cit visuri din tiner iuns Ia democrație s’a arăUL năzuința de a se pași '.ruai departe. Departe de mine de a susținea ca pe cari le spulberă yrlsla coaptă. Din partid mi citorese, iei ajunse repede partid popular, înein’ asta ar fi o lege care să ‘câfăuzascâ dezvoltarea politică a clasei muncitoare. Mă mărginesc a con- bîfid toate clasele exploatate, ori-care ar’fi stata că, altminteri de cît aproape îu toate cele­ locul lor îu totalul producției: mici burghejl mi’ lalte-nații occidentale, alaVă de Italia, și pentru proprietari, negustori, intelectuali, funcționari acelea-și motive, ceva-ce a îngăduit proletariatu­ ușa mai departe. Neținînd samă de concepțiile’1q1 lui, în Franța, a o rupe cu dcmocr'țieh, le îusa-șl economice și de năzuințele lor sociale, chiemă iei, fora deosebire, pe toți neniulțămiții fo sta a practica democrației, v ,u Dar ce fapte au pricinuit oare m u mult despăr­ a-i aduce voturile lor și a-î asigura izbînda. țeniei asta ? Mai întâi «parlameutanzareun pali­ partid revoluționar, iei se transformă, firește delor socialiste și ajungerea la puterea partidelor aceca-și cale, îu partid parlamentar. Int&ea-i njttL izblndă legislativă, din 1893, fu și întăea-i' mare democratice. Fu o surprindere foarte mare, în cercurile^ so­ înfringere revoluționară. Din vremea asta, dus de iuțeala căpătată, îșl pierdu tot mal mult ori-ce cialiste, cînd, în luuiu 1899, se oflă. nu deputat al partidului Intrase în ministerul AVal- însușire proprie și nu constitui, la Cameră, do deck-fiousseau. Asta însemna răsturnarea neaș­ cît un partid democratic mai mult, asemănător teptată a tuturor concepțiilor vechi. Fară-ndooalâ, tuturor celorlalte. a pune mîna po puterea centrală, iora punctul fun­ Intr’adevăr, nu numai oamenii cei noi, al do damental al programului socialist, îuse nu so a- Jaures și al de Millerand, venițil de Ia radicalism vusesc nici o dată In vedere de-a se,pune mîna pe pu­ de mai Ieri, ci chiar militanții cel vechi, ca Guesde’ tere alt-feliîî de cît în mod global, colectiv. Cuce­ teoreticianul luptei de clasă, îșl afirmară, din 1rirea lase se savîrșeo, în afară do regalele pre­ naltul tribunei, credința legalilară, și dădură con­ văzute, pe cale fragmentară și individuală. Șl se cursul ministerelor din stînga. Nu trebuie uitat văzu de-o dată, cu groază, că lupta de clasă se că, încă de la i8g5, guvernul lui Lcon Bourgeois dotransformase în colaborare de clase, opozițiea so- bîndisecel mal sistematic sprijin al lui Guesde și al oiallstă, în solidaritate ministerială, starea de răz­ prietenilor lui. Cine nu și mai aduce aminte oare boia, în stare de pace. Asta aduse o zăpăceală atît de acel faimos vot prin care aceștia se opuseră abro­ de mare în spirite în cit le-ai fi crezut la amurgul gare! legilor scelerate, pentru a salva ministerul? socialismului. Mai tîrziu, ministerul Gombes trebuea să ducă Asta nu fu Inse de cît fiorul-celei dintâi surprize. concentrarea mai departe și sa grupeze în juru-i Uimirea întîmplărei iu micșorată prin repețirea-i. unanimitatea reformiștilor și revoluționarilor, so­ După Millerand, Briand : după Briand, Viviani: cialismului. De atunci încoace, de cîte ori sîtusdupă Viviani... vor veni alții. Și ceea-ce, în 1899, țiea politică a cerut-o, blocul democratic al par­ păreg o anomalie, astă-zl a ajuns un fenomen tidelor din stînga s’a reconstituit mal mult sau -nornțal al vieței parlamentare. Pare logic ca, în- mai puțin fățiș. > tr’uh regim cu totul • democratic, toate partidele Astea slut fapte din cari proeltariatul militant să.apoatâ ajunge la- putâre și ca, după jocul schim­ •nu putea să nu tragă încheer! practice. Cum să bător al majorităților, șefii tuturor partidelor să nu fi văzut iefocă partidele socialiste, urmîndu-șl se păvindeze la cîrmă. -mersul lor regulat, se încorporară, progresiv, Sta­ Cănd militanții observară că pătrunderea socia­ tului, întoreînd spatele ori-cărei activități revolu­ liștilor în Stat nu le schimba întru nimic soarta, ționare ? Dacă faptele arătate, n’ar fi fost de-ajuns, că relațiile dintre clase rărnlneau acelea-și, că or­ mai Ierau, de altminteri, și altele, și mai doveganele de constrlngere, armata, polițiea, justițiea, . ditoare. Politica de pace socială, inaugurata de admimstrațiea, și celelalte, funcționau ca și și în în tre tre-, Millerand, departe de a fi personală, a lui, nu eut, că, din potrivă, stfipînîrea cea nouă n ’ avea foi>a de cît punerea în aplicare a politicei tradiți­ Ie de cît să corumpă1 și să robească organiza­ onale a partidului socialist, leată un fapt ce se țiile muncitorești, câ politica iei industrială nu trece prea des cu vederea. Consiliile muncei, con­ iera de cît o politică de pace socială, clnd toate siliul superior al muncei, întreaga legislație care astea se limpeziră în conștiința muncitoreasca, se are ca țintă sa apropie pe patroni și pe lucrători intîmpla în proletariat un felifi de zguduire care în dezbateri comune, cine oare, mai mult de cît rLfio dU?8“lntr? dabIă reacțittn^: împotriva so- Guesde și prietenii lui, le propăvăduiră, înaintea mocraUc1111 P&r amenlar și"mPotriva Statalii de- lui Millerand? Nu există nimic, pană chiar și proectul de lege asupra arbitragiului obligatoriu, care lntaî’ .Privind lucrul mai de-aproape, mili- a făcut să curgă atîta cerneală, a cărui idee, î?î dădu,ă sama că’ după cum nu și formă, să nu fi fost mai întăl conceputa, ’ Partlc,Parea ministerială nu iera în fond însu-șl Guesde. Rătăcirile astea sînt explicabile tar clÂam:mar®a Crească a socialismului parlamen- negreșit și ieu un fac imputări nimănui. In fiPsa „ _ nei politici proprii, partidul socialist trebuea a tal să imiteze politica partidelor vecine, n nu-I mai puțin adevărat că prin asta devenea bitor, în ochii muncitorilor conștienți, în do venter demonstrații a faptelor ? firmitate a socialismului parlamentar,! care,, în»4 Ie? Vrca limpede ca să se mal poată țamindu-se de-a împrumuta de la democrație riteîe f ^“-de iea' NicI V0l’bâ’ la Început difeșinariea-i etatistă li copiea și programul de aepu • Se înțelege că identificarea aceasta pract 5i revnlnHUm S° S?nsVtuu’â Pe.haze muncitorești clasă nai.iunye’ P?.rlid mujacitorcsc, partid de democrației cu partidul socialist, a lost m , la IneSnS s<îcialist nu-nțelesesc să recruteze dc căpetenie al discreditare! socialismu2 r nro 35 -f luI’ clt proletari, <le oare-ce mentar în mediurile muncitorești. Intrad • , P lolani alcatuesc singura clasă în opoziție ire- fi putut oare militanții proletariatului sa m -a W lAro în într tr’un an P partid arrid politic care nu Iera 1 de Pcr n ru”j. «l.!cc8lul Stat democratic njuns.să c« 11 qi aibă nici un prestigiu în ochii lor? pen. ptf T dacă ie vre-uu rezultat mul neprețuit si tru'ea’4ată ncașteaptnt ni ministerului * Web K'! °Roiisceau, Ie tocmai ura ce a fjeut să se nască 11 e •nim» maselor organizate în contra Statului 1,1 .ar fi crezut că acești muncitori, caii în toale ^°^nrile s’au lQ(ircPlat instinctiv, rugători șl în_ C®orl', ppr« ființ= mistică și providențiolă, cavo <rCîhIe»m» Stat’ su‘x dccl«re Vfe-<> dată războia ? 5(5 ost do ajuns împușcările diu Ghalon și din uVtiflice, consiliile muncei, proectul dc lege anra grevelor, cîte-va «serate muncitorești» Ja mifiîScrul comerțului, cîlc-va tutungerii date cîtor-va &toșl trădători, cîte-va încercai) de corumpeC unora secretari dc sindicate, pentru ca minnea să aibă loc. Icată oum, scăpată de ori-ce superstiție etatistă, vtca conștientă a clasei muncitoare n’a mai a• • «tentat liberarca-i de la inlervcnțiea magică a stăolnirci, putere!, și a refuzat dc a-și lega soarta de Jestinelo partidelor politice. Știu foarte bine că se poate aminti, cu dreptate, cum-că critica Statului si a parlamentarismului a.fost dusă foarte departe do câtră anarhiști, și că aceștia, au prevăzut, într’o privință, tot ce iera să se îutîmplc. Recunosc bu­ curos pătrunderea criticei anarhiste, dar numai singură ica n’ar fi putut să transforme atît de adliie conștiința muncitorească. Negarea abstractă a Statului, exaltarea ideologiei pure, apelul la revolta individuală, dogmatismul ante-parlamentar, astea toate, drept vorbind, nu ierau menite a influența masele și aici ie vorba de o 1mișcare de mase, de-o acțiune colectivă intuitiv simțită, de o orientare practică spontanee, pe cari numai1 experiența o putea determina. Intr’adevăr, pe cînd încerca dovada negativă & democrației, proletariatul făcea tot o dată do­ vada pozitivă a acțiunei sale de clasă, și. aceste doua încercări sau experimentări simultane, opuse, i-au tăcut cducațiea sindicalistă. Niște agitați! Im­ provizate, ca acea care avu loc pentru desființarea biurourilor de plasaro cu plată, dezvăluită clasei muncitoare toată valoarea stăruinței iei persoaalc. Ivite în alt timp, care să nu fi cores­ puns cu despărțirea-i de democrație și de so­ cialismul parlamentar,întimplărileastea n’arfi avut poate o însemnătate atît do generală. Producîndu-se îuse tocmai în clipa cînd masele încetaseră de-a mai crede în bună voința Statului și-n intervenivea partidelor, Iele căpătată o valoare simboM și deveniră ilustra țiea tipică a ori-cărei mișcărl extra-le-alo care determină pururea m*I mult sau mai puțin M e.^YeiuFe legislativă, ma'j presupune, iutr-o 'mita masară, credința tu oportunitatea legei, ceea-co pare In contradicție cu oefunea directa, pury, caro suprimă ori-ce mijlocitor între panwi'it și proletariat. Asla-I așa, negreșit, dar, leara-și, ic conform cu natura complexă a lucrurilor. Acțiunea directă nu-I o dogmă : ica luaamnă curat voința clasei muncitoare de a-și regula personal afacerile iei proprii, In loc de a le lăsa pe sama altora, Însărcinați prin delegație și mandat sa in­ tervină în locul iei. Și, fie că ap fi împotriva Sta­ tului', reprezentantul patronatului, fio c’ar fi îm­ potriva patron aiul ui însu-șl, n’are aface, cu con­ diție ea proletariatul să se miște Iei însu-șl, să se lumineze și sa se transforme. De, ajt'leliu., îmi va fi de ajuns să amintesc marile mișcări greviste din timpul din urmă,* acelo năpras­ nice ridicări în masă, acele tumultoase agitații cari au avut loc aproape pretutindeni îu Franța, pentru a arăta în cc scuz înțelege proletariatul să se folosaseă cu osebire de acțiunea-i directă. Apoi aeea mobilizare generală de la i Maia 1906, care a spăimletat attt de cumplit slăpînirea și clasa burgheză, ce-a fost îea oare, dacă nu manifesta­ rea cea mai vorbitoare a dorinței ee-o au de acum încolo producătorii-, dc-a cuceri Șei Inși-șl. smulglud-o prin luptă înverșunata do la patronii lor, ziua de opt ceasuri? Icaia cum s’au pomenit iu luptă, în Franța, două principii de acțiune opuse; acțiunea indi­ rectă, carc-1 principiul democrației și al succedaneulul iei, socialismul parlamentar, care pune îa focul reprezentatului pe reprezentant, și acțiunea, directă, care ie principiul sindicalismului, și care, înlăturlnd pe mijlocitor păstrează numai pe inte­ resat. \ ’ De aici a urmat, în ideile socialiste, o revoluție, ai cărei termeni îmi rămlne acum a-î schița. II Noțiunea luptei de clasă, care-i.începutul și sfirprecisă. Clasa a aparat ca șitul socialismului, ia le precisa, • • ••- ’de partid. Creație ;’.3 a mediului econo­ - deosebită mic, iea nu se" poate, după ’ ~ 'greșala concepțiilor tradiționale, transporta din margmele iei naturale în marginele artificiale ale gruparei po^ce‘ . calele, bursele mancei, federațiile du sindicate,, ș aȘl .mul. — departe, ------- ------ astea „ - . , olt proletariatului, pentru-că lele nu grupează de cit ‘ lucratori, și na-I grupează de cit ca lucratori. Uamanii cari alcatuesc, așa zicîud. nu sa deslipesc aici de solul ce-I susține ,ci sa^pes a.--------------------_ i, leata leatâ cum cum \|d<> *>.. mai mult ca °ri-cînd. Din potriva, se formează partidele : astea-s niște organe exte­ sa luam din. nou pilda citata mai sus, ce șa rioare claselor, alcătuite din clemente aparținîad Petrecut oare iu timpul agitației în contra biu- celor mai deosebite categorii sociale: lucrători» JQttrilor de plasare? Sătule de-a aștepta de la pu; duj^uuw, . legislativă o interzicere mereu făgăduita și burghezi, proprietari, negustori, și așa mai de­ parte. Nici o legătură economică comună nu men­ ^^0 dată făptuită, sindicalele interesate, mai cu rține coeziunea - i^tnra lor, care-i așezată pe temeliea șu­ al bărbierilor și al - lucrătorilor de iu aii- I bredă a unei ideologii fără razem material. Socia­ “tantare, porniră niște manifestații violente și re- jliștii au făcut deci ce-va fără noimă, asimilînd lupta petate cari surprinscra și intimidară guvernul. In- 'de clasa cu lupta de partid și idcntificînd acțiunea ,p‘coșat, ministerul lui Gombes depuse în graba politica- a--pruieiarmiulol cu acțiunea electorală și • parlamentară. Iluziea a putut dăinui cită vreme producătorii nu căpătaseră conștiință de sine. Dar do îndată ce și-au dat samă că partidul socialist icra lot a Ut de de străin de lumea mancei ca și Sta­ , sCXeenx eU do pilduitoare loo. toț tul de societate, că oYtmdor dată de acest simplu fapt Și de cncial’e că forma oo supra-structurâ realităței sociale, că forma supra-structuru. arainX*ă'OtU?? Diu C° lQi ce.maj b°-l‘îrlcîasiaJmun- tificială, fără leAtură legătură cu fondul economic, de ar;i lea făurifoarea destinului iei, clasa mun tuuci lupta politica a clasei muncitoare trebuea ț aro a iaat ln ani, cu totul în mlnclo s,î-și capete adevărata noimă, de luptă de ansamblu, aiP^Priea-i cauză, excrcitlndu-șl do-a dreptul Srt -și purtată de cătrâ organele proprii ale proletariatului. Gu chipul acesta mișcarea sindicală trece de pe al §tiuUQfea asaPra Statului și asupra u foarte bine că presiunea asupra Statului, »*tXdda;de dIrutiî p“'—-cdobudi �148 REVISTA IDtEl REVISTA IDF.El doilea plan, unde fusese exilată, pe planul întâi al politicei muncitorești, Iear partidul socialist se coboară la locul iircsc care se potrivește cu rolul lui democratic. Nu vrou să stârnesc aici asupra a ceea-ce ar putea fi acest «rol democratic», Inse acesta, în ori-ce caz, nu-I aceia pe care partidul socialist l’a jucat până acum. O înfeodare mai mult sau mai puțin formală la guvernele radicale, o imitare mai mult sau mai puțin conștienta a politicei sociale a «partidelor înaintate», o glori­ ficare fără rezervă a mijloacelor electorale și a mașinăriei etatiste, leată ce-i tocmai contrariul socialismului. Democrațiea are înse două. înfăți­ șări: dacă, sub partea-i pozitivă, în practica-i solidaristă și-n organizațiea iei politică, ni se.opune noua, din punct de vedere negativ, noi o utilizăm, lea ie, sau, mai curînd, îea poate fi regimul cri­ ticei necurmate: lea Ingădue, mai mult de cît re­ gimurile anterioare, opunerea împotriva putere! și apărarea libertăților individuale. Doar pe acest tărîm, pe care-1 voiîi califica do democrație revo­ luționară, pentru că-i vorba a te sluji do demo­ crație impotriya Iei însă-și, ar putea să se miște, în chip folositor, după părerea mea, partidul so­ cialist. Asta înse în afară de lupta de clasă și de tran­ sformarea socială. Opera de transformare ține nu­ mai sau nu atîrnă de cît de instituțiile muncito­ rești. Nu se poate stărui îndestul asupra faptului că fie-care clasă își creează propriele-I organe de emancipare, prin cari opune instituțiilor tradiți­ onale, creațiile iei pozitive. Sindicatele sînt, pen­ tru clasa muncitoare, ceea-ce au fost comunele pentru burghezie. Iele slujesc de adăpost produ­ cătorilor, nu numai pentru apărarea intereselor lor, ci, mai ales, pentru elaborarea dreptului ce­ lui nou, pe# care îl vor impune lumei. Drept nou ? Ie dreptul muncei de a se organiza în mod liber. Dacă, în societatea modernă, liber­ tatea ie șerbă, Ic din pricină că munca îe roabă. Actul producere!, care-i cea mai înaltă manifes­ tare a persoanei umane, pentru-că afirmă pute­ rea-! creeatoare, ie abătut de la menirea-i firească, care ie liberarea individului, ca să slujască de armătură la toate servituțile și la toate parazitizmele. Si numai în măsura în care munca se va dezrobi, libertatea se va răspîudi lu corpul social. Dar principiul acesta* nou, al muncei libere în societatea liberă, undo se întrupează oare, de nu în gruparea sindicală ? leu nu cred în eficacitatea propovăduirei abstracte a concepțiilor socialiste și nu-mi pot închipui ca niște idei să se poată răspîndi în mediul muncitoresc, fără să fie creațiea chiar a acestui mediu. Un partid politic poate prea bine să cate a vulgariza cutare ori cutare noțiuni, pe cari iei le adoptă, dar noțiunile aces­ tea n au. însemnătate de cît dacă sînt un produs al vieței concrete a maselor. Intr adevăr, idealul liberărel producătorului prin organizarea producerel, n ar fi putut ajunge un felin de chintesen tă a socialismului muncitoresc, de n’ar fi rezultat din practica revoluționară a organizațiilor proletare. Ceea-ce caracterizază instituțiile muncitorești, In opunere cu instituțiile capitaliste, ie tocmai punerea în aplicare a unei practici revoluționare, Ac®ste instituții alcătuesc o organizare pozitivă a libertaței și o negare concretă a autoritălei în atelier, în Stat, în societate. In atelier, sindicatele țin a reduce tot mai mult puterea patronală, și a organiza iele îhși-lc munca. Întreaga mișcare sindicală nare altă țintă de cît a. înlocui disciplina* impusă de capitalist cu dis­ ciplina voluntară a producătorilor, și întreaga re­ voluție socială ie cuprinsă In această prefacere lă­ untrica a atelierului. Tu Stat, cine ține oare îu friu arbitrariul stS nirol, puterea armatei, chiar principiul ocîrmuirnv dacă nu mișcarea muncitorească organizată ? m- ’ carea asta ie singura putere de care are a țim?* samă îu mod serios, imperialismul etatist, Sin rul factor dc dezorganizare reală a absolutismului politic, piedica dc căpetenie în contra copleșire» năbușitoare a mașinăriei administrative. ' 1 In societate, unde toate grupările au neînfrluț, tendință de a reproduce alcătuirile autoritare ale atelierulqi și Statului, sindicatele revoluționare dan pilda vie a unei organizații întemeeată pe libor^ tate. Extrema mobilitate a Confederației generale a muncei, federalismul iei, lipsa unei puteri constrîngătoare, sînt cea mai bună dovadă că se poate împăca spiritul de rîndueală cu spiritul de neatîrnare. Cel sindicat, liber în sindicatu-i, sindica­ tul liber în federație, federațica liberă în Confe­ derație, leată o lecție a lucrurilor a cărei eficaci­ tate nu poate să fie pierdută. Și ieată cum sindicalismul se dă drept întrupa­ rea reală a luptei de clasă și, tot o dotă, ca pregătirea practică a unui regim de libertate. So­ cialismul se făurește ast-feliu zilnic clte puțin, pană cînd se va putea realiza pe deplin, lei nu se mai privește ca o realizare îndepărtată și, în acelnș timp, spontanee, ci ca o creație zilnică al cărei mers încet și progresiv se poate urmări. Socialismul nu va fi opera intervenirei miracu­ loase a vre-unui deus ex machina, ci a‘silinței stăruitoare a maselor. Libertatea nu se va coborî dintr’o dată din ceriu, jirecum a răsărit Minerva înarmată din creerul lui Jupiter. Cucerirea iei nu va fi de cît universalizarea miilor de libertăți cu­ cerite și actul de deces al miilor de autorități ră­ posate. Precum se vede, prin asta se dezleagă opunerea dintre acțiunea practică și acțiunea revoluționară, care a fost, pentru partidele socialiste, problema cuadraturei cercului. Acțiunea zilnică, umila, în­ durătoare și grea iera lovită de discredit pănă acum: Socialismul tradițional o socotea ca starpă, de vreme ce se săvîrșea în mediul burghezesc și nu sfărîma dintr’o dată cadrele societăței prezente. Acțiunea revoluționară, la rîndul iei, Iera împinsă în splendoarea catastrofei finale, In care trebuea să-și dea duhul, să pieară sistemul capitalist. In­ tre amîndouă nu avea loc nici un compromis : una ori alta. De aici a urmat o ruptură din ce în ce mai pro­ nunțată între practică și teorie. Spiritele cu grija de realitate, sătule a tot aștepta o revoluție veș­ nic fugătoare, s’au îndepărtat de un socialism pur abstract și sau consacrat unor lucrări pozitive. Inse, iără călăuză și fără principiu, aceste spirite au fost absorbite dc mediul capitalist și au pier­ dut ori-ce simț socialist. Cit despre apărătorii dogmei, zădarnic s’au strădănuit sa afirme cît ceau putut valoarea revoluționară a formulelor lor • ie! n’au izbutit să dea vieață idepor moarte, șb precum am amintit mai sus, practica lor dezorien­ tată a ajuns să se contopească cu activitatea re­ formiștilor. Așa-că, conduse la pur democra is de cătră fracțiunea lor reformistă, și la abstra țiea dogmatică de cătră fracțiunea lor reyo ț nară, partidele socialiste s’au pomenit într o datară din care nu vor putea ieși, cel puți? vor putea ieși urmînd rătăcirile tradiționa . Pentru sindicalism, practica și teonea . _ topesc, și acțiunea-! aceea, nu J 4 nU ționară. Aici io vorba de-o conduita unedi SSSSâșSS nilestează prin instituții, se identifica cu vieața 149 tfur faptul zilnic, capătă o valoare revoluționară: tat orizonturi nouă, perspective neprevăzute, me­ S7 transformarea socială, dacă va să vie vre-o tode nebănuite, Intr’un cuvlnt, izvoare nouă de întinerire. nu va fi de cît generalizarea acestui fapt. d Ieată de ce ideea grevei generale a înlocuit III de fii'e^®^ spiritul maselor muncitorești, Mărturisesc, dealtminteri, că, chiar dacă visu­ ?! eft revoluției poltice. Goncepțiea unei amplificări rtbite a acestui fapt zilnic, care ie greva, întră rile de viitor ale socialismului sindicalist nu se ormal în psihologica muncitorească. Pentru pro- vor realiza nici o dată, și nimeni din noi nu cu­ țncător, aici Ie ce-va simțit, real, carc nu numai noaște taina istoriei, ca să-i dau toată adeziunea 1 nu Iese din cadrul material al vieței sale, ci mi-1 dc ajuns să constat că, în timpul de față, Iei re4 chiar întreaga sa vieață. Nu ie nici o ne- ie factorul cel mai de căpetenie al civilizației lumei. Iei ie cel care duce progresul economic, împinSoO de cine știe ce mari speculări teoretice, pentru 0 țel să-și dea samă de efectul unei încetări a §?fid capitalismul pe căile celei mai mar! perfec­ muncei, întinsă peste tot sau generalizată de-o ționări cu putință. Cu cît sînt mal imperioase ce­ Printr’o operație spontanee a spiritului, pro­ rințele clasei muncitoare, cu atît impunerile ducătorul nu are de cît să multiplice urmările iei devin mai îndrăznețe și cu atît dezvoltarea incidentelor particulare ale luptei de toate zilele, tehnică se accelerează și sc întinde mai mult. Cu­ ca să-nțeleagă că la un moment dat, fără nici ceririle proletariatului nu îngăduesc o industrie 0 intervenire străină, numai prin puterea unei rutinară, rămasă la metodele cele vechi, fără ini­ stăruinți întrunite, războiul social poate să-și țiativă și fără-ndrăzneală. Aceste cuceriri sînt bol­ atingă maximul de intezitate și dezuodămlntul dul care stimulează, carc împiedică oprirea, care împinge mereu înainte. să aibă loc. f Ferice de capitalismul care are în fața lu! un De altminteri, cît se atinge de asta, împrejură­ rile vor fi acele cari vor hotărî. Nu există nici proletariat combativ, pretențios, exigent. Acest dată, nici, plan, să se inspire revoltei munci­ capitalism nu va ști nici o dată ce-i somnul, ce-i torești. N’are a face dacă această ciocnire finală, stagnarea sau lîngezeala. Căci despre dînsul se a cârti putință se-ntrezărește, mai mult sau mai poate zice că pururi 11 va răsuna la urechi, ca-n ivîrși _mai de vreme prosopopeea clasică, o voce care li va striga: Inapuțin în depărtare, se va săv..,. rolutionară zilnică nu inte, înainte. ori mai tîrziu. Acțiunea revoluționară Dar, dacă-! adevărat că progresul material al se va îndeplini mai puțin. Lucru de căpetenie ie !e legat de cea mai intensivă producție, ro­ ca trecerea de la societatea capitalistă la societa­ lumei lul proletariatului revoluționar capătă o ’și mai tea socialistă să fie concepută de masele muncimare însemnătate. dovedit, așa dar, că o clasă corești ca un fapt realizabil, care nu-î de cU pre­ muncitoare fricoasă,Iecare așteaptă totul de labunălungirea și, tot o dată, încoronarea unui șir de încâerări. Întreaga problemă se reduce atunci la voirința stăpînilor Iei, sau de la intervențiea tui__x a Statului, nu vatămă nici de Qum numai chestiea destoiniciei clasei muncitoare, pe carc nu- telară interese, ci și interesele generale ale mai evenimentele vor îngădui să fie apreciată. Ce propriile iei ideea politice. Aici totul societăței. Nu, nu atmosfera atmosfera bolnăvicioasă bolnăvicioasa aa pace! pacei nepotrivire cu icerirea i^^^revoluției _____ Statului de cătră un perso- — sociale, ci aierui sănătos al luptei de clase, ie cel saudwo o.* l ’ ’Hp.î. Si ■ se reduce la cucerirea Statului de cătră un perso­ ceJiale, poate înteți ardoarea stăpînilor T.wrlnr producției. Și nal guvernamental nou: totul se petrece in afară nu-i nici un socialist care să poată tăgădui ase­ de munca, In afară de atelier, în afară de grupa­ menea ideru, dacă într’adevăr, după cum voește rea muncitorească: iear proletariatul nu i de cit litalismul nu fi spulberat de dțil o joacă pentru iei. socialismul, capitalismul nu poate poae. un figurant al dramei pe care alj.li jr l pnuu'vo covlrșire a puterilor X- sindicalismul c. c..lt printr’o sporire, printr Se înțelege acum de ce susține sindicalismul ic departe de orl-cc utopie și de ce-șî rlde de producătoare. Mișcarea sindicalistă ma! ie apoi și un factor maniea profetica a partidelor socialiste, de a vesti, de progres moral, pe Ungă un facțor de progres In fie<care ajun, pentru a doua zi, rovoluțiea so- economic. Intr’o lume in care dorul libertaței îe cială.^ Sindicalismul lasă pe sama optimismului stius, lutr’o vreme ce nu mai’ are simțul dem­ copilăresc al cuceritorilor Statului grija de a ela­ ni țaței, mișcarea sindicalistă face apel la forțele bora planuri amănunțite, descrieri minuțioase, și nităței, mișcarea omenești și dă o pildă neîntre­ vii ale persoanei de a formula, ca să mă slujesc de un cuvlnt cu- ruptă de -----— și de energie. Cu chipul acesta lea curaj noscut, rețetele de bucătărie pentru cazanole so­ face educațiea societăței. lea ie ca un iocar, al că­ cietăței viitoare. Pentru sindicalizai preocuparea rui căldură radiază se răspîdeșteln totalitatea corpu­ d° prezent și grija debitor se confundă și izvo- lui social. Ce minune mai mare de cît aceea de a fi r?8c dc-o dată din aceea-șl activitate practică. Așa statornicit principiul inițiativei colective, al grupărei " spiritul aeiupiu /4r* InntS unească •...«!«!» în tT, opunere nnnnere—cu deprimătoarele practice ale să-ș! poată lăsa liniștit siaioruiuiipma.vi.^. sociale, aeuuaria in grija istoriei. . intervenției etatiste. Gtndiți-vă că, chiar cei mal caspiritul pozitiv, ca f ■ i autoritate, funcDe asemenea putem să ne dăm samă că în sindilapodațl pentru autoritate,’ pentru servitute, fu soarta în grija istoriei. - -• de administrație ^lism nu-I nimic care să amintească dogmatismul ționaril, toți1 cei cei ce atîrnă atîrnă de administrație și ’JcialismuluI ortodox. Acest din urmă și-a rezumat de politică, au schițat gestul revoltei și au afirmat libere. adeyar, în s J'riutea în cîte-va formule abstracte nestrămutate și suveranitatea muncei lib —“ Într ifttradevar, in sur-“uiiive, pe pe care care tinde, uuuu, cu voe ___ deliuitive, fără voe, să le fietul acțiune! proletare, îiesle ce’v‘l schimbat, și jtopună vieței. De aceea combateaIeri nu nu gaseai vieței. Dc aceea disprețuește, d’«p>’ețuește. combate a- acolo acolo unde unde ieri găseai de cît ființe subjugate, utdao»^ ---- •’----~«»:«arevo jaKonară muncitoreasca, muncitorească, prind a se ridica oameni. Ide strașnic practica '* 1 revoluționară de a-si bate joc de savantele la asta stă întregul■'*socialism. Ce au atace defave are neobrăzarealui deprofesori. a-și bate joc de savantele Pentru sindica- șartele profeții, dacă ideile socialiste se manifes]?cț’l ale pedanților — lui profesori. Pentruspontanee sindica- tează sub ochii noștri, trăesc. daca prin iele în­ in crp.ntiile totul siă, diu potriva, în creațiile spontanee colțește ce-va mal multă revoltă in inima maselor, J* Pururea nouă ale vieței, în înoirea veșnică a i- dacă literatura se reînsuflețește, dacă personali­ /uor, cari nu se pot întipări, sâ șe toarne în tatea omenească se dezrobește... de vreme ce nu sînt despărțite de tulpina Hubert Lagardelle. ti/1/^11 ma* Mntem în fața unui corp de intelecIu llouiinește. de I. Ștelan. a unui cler socialist, însărcinat să cugete | clasa muncitoare, ci, însă-și clasa munciare> în cursul experienței iei, descopere neînceVț lUILA 1XIU4V «-»<**• •— • pumu �lUîVISTA Idrki HEV1STA ÎDEEÎ Caracterele sindicalismului francez Că sindicalismul francez a ajuns o putere pe care toată lumea o recunoaște. Ie un fapt ce nu se poate tăgădui... Labriola ne spune cît de mult se in­ spiră din metodele și ideile noastre, sindicalismul italian, lear amicul Miehels ne arată cum in Ger­ mania socialismul nu va putea renaște de cît folo­ sind experiența mișcărel sindicaliste franceze. Avem aici un fenomen izbitor. Ca încheere, aș voi să cer­ cetăm, de ce oare activitatea noastră a atras atît de mult luare amintea camarazilor noștri dm străi­ nătate și cari sînt caracterele de căpetenie ale sin­ dicalismului francez.' Ca să răspund la chcstiea asta, nu pot face mal bine de cît să compar activitatea noastră cu aceea a lucrătorilor germani, despre care vorbește Miehels. Opunînd^ast-feliti) clasa muncitoare fran­ ceză, clasei muncitoare germane, vom pune față în față cele două mal tipice întrupări ale sindicalismului și socialismului politic. Ceea ce Iese mal vădit la iveală, Ie opunerea aflătoare între activitatea sindi­ cală, din Franța și activitatea sindicală din Germa­ nia. In Germania există o masă de sindicaliști : în Franța există an sindicalism, teorie care rezumează și cuprinde întreaga activitate muncitorească. Miehels ne-a arătat că muncitorilor germani li-I frică să nu ■ compromită, printr’o politică prea în­ drăzneață, vasta dar șubreda clădire a organizației lor socialiste și sindicale. Miehels ne-a expus neîn­ crederea lor în orl-cp acțiune mai hazardată și dra­ gostea lor necumpătată de cumpătare. Chiar așa-I. Lucrătorul german le fricos și se teme. Se teme să se aventureze, să se expue, 8ă se prindă în luptă. Se teme de toate puterile ordinel, autoritațel, de toate puterile Ierarhiei. Lucrătorul ger­ man Ie cuprins de respectul sfios al stăpînilor lui. Mi-aduc aminte de două fapte foarte vorbitoare, cunoscute în cursul călătoriei ce , am făcut la Berlin, cînd, față de zvonurile de războit!, provo­ cate de chestiea marocană, am mers să propun, din partea sindicatelor franceze, sindicatelor ger­ mane, o acțiune comună. Pe cînd vizitam o expo­ ziție de lucru de casă/ ce avea loc în vremea aceea, îmf fu atrasă privirea de o superbă pernă, expusă la o vitrină, și pe care strălucea o fru­ moasă'inscripție în aur. Intrebînd ce-nsemna, mi se răspunse călerau cuvintele: Trăească împăra­ tul... Nu mă putui împiedica de-a-ml arăta uimi­ rea. Camarazii germani cari mă însoțeau îmi răs­ punseră atunci că perna aceea Iera expusă de cătră sindicatele creștine... Nu putui de,cit să întimpin: așa dar mergeți alături cu sindicatele creș­ tine ?... Alt fapt, nu mal puțin caracteristic. Ie ur­ mătorul : la un banchet de isprăvirea construirel nu știu cărei biserici, lucrătorii zidari, cari lerau de față, și cari sînt priviți ca cel mal, revoluțio­ nari din Berlin, nu se putură împiedica, la sfîrșit, de-a se scula și de a scoate, cu ceilalți, strigătul sacro-sant de: Trăească împăratul... leată, dacă nu mă înșel, niște fapte ce s’ar dobîndi anevoe de 1 la lucrătorii francezi. Dar muncitorul german ha­ bar n are ce însamnă spiritul liber, cutezător, care-I semnul nostru deosebitor, și Ie mereu stăpînit de frică, de teamă. Greutatea lui de spirit face acti- ' vitatea-I greoae, dămoală, anevoioasă a se pUne> mișcare. n Ultați-vîf, din potrivă, la ceea ce se petrece In Fra ța. Ceea ce caracterizază pe muncitor, ]a Ieste că I îndrăzneț și independent. Nu l înspâr mintă nimic : Iei Ie mal presus de orl-ce autoritate de orl-ce respect, de orl-ce Ierahie. in fața unui " ordin al stăpînirel, pe cînd cea dintăl pornire lucrătorului german Ieste de a se supune, Cea dintăl pornire a lurătorulul francez Ic de a se re­ volta. Iei se împotrivește și protestează, critică șî se răzvrătește, și trece numai de cît la fapt. Nu se-ntreabă, înainte de a se pune-n mișcare, dacă legea îl îngădue sau nu să se pue-n mișcare Acesta-I înțelesul adînc al acțiunel directe, care însamnă acțiunea personală a muncitorilor, îndeplinindu-se în afară de orl-ce considerație legalitară și de orl-ce autorizație căpătată de sus. Cit de departe Ie muncitorul german de această nesinchiseală. Orl-ce faptă, la Iei Ie îndelung cînlărită, chibzuită matur. Iei cercetează toate motivele, pentru și contra, cată dacă-I îngăduit ori oprit,' sucește și răsucește lucrul, pănă ajunge să nu mal facă nici o mișcare, rămînînd, fără putința vre unei Ieșiri, în cercul vițios în care se închide Iei însu-șl. Și într’adevăr, dacă cercetăm cerințele acțiunel, vedem toată superioritatea hotărîrei și inițiativei franceze, față de prudența și greutatea germană. Cînd chibzueștl prea mult, nu faci nici o dată nimic. Trebuie s’o lei înainte, să te lași dus de propriea-țl pornire firească, să nu te încrezl de cît în tine și să-ți zici: nu noi trebuie să ne adaptăm legalitățel, ci legalitatea trebuie să se .adăpteze voinței noastre. Intimpinările pe cari unii savanțl și cuminți intelecuall le fac acțiunel spontanee și creatoare, ne lasă reci. într’adevăr, date încurcă­ turile viețel moderne, cum toate se înlănțuesc și atîrnă una de alta, n’am mal isprăvi nici o dată examinînd cu lupa fie-care din cele mai mici ac­ țiuni ale noastre, înainte de a le săvîrși. Și, dealtfeliii, nu vel putea nici o dată să prevezi totul, dacă începi a voi să cîntăreștl și lear să cîntăreștl totul. Originalitatea sindicalizmulul francez, Ie că nu cu­ noaște de cît acțiunea. Iei nu se lasă paralizat de frică, de teamă. Iei atacă, înaintează, dînd lovituri îndrăznețe, îșî apucă vrășmașii pe neașteptate ș* în cele din urmă izbinda-I a lui. Tocmai această atitudine hotărîtă, această în­ drăzneală neîntreruptă, această energie stăruitoare, tocmai asta nc atrage acum, loviturile stăpînire • Guvernul cel mal democratic ce l’ani avut vre-o dată, ne prigonește fără răgaz și ne anien!?t cu toate persecuțiile. Imî pare rău de d-nul G1 ' menceau, dar îșl va pierde vremea degeaba. ■‘■0Q urmăririle, toate persecuțiile noastre, nu vor face cît să ne întărească, să ne împingă și ma la luptă și să ne facă și mal de temut chiar penu acel cari cred să ne-atingă. Victor Griffueihes» d© îâ^ut de CERNIȘEVSKI De procurat de la Revista Ideeî 35,‘ SI:. Turturelelor Bucuri^4 lei exemplarul. FERRER ȘI opera lui 13< aminte de o duioasă ședere a mca,înluliu iJUS, la Amelie-les-Bains. Acolea,în acest orășel dinx’U ca o protestare tardivii, zadarnica, apare în x'itînel, la doi pași de această țară a Spaniei, unde lounelc noastre o noua protestare împotriva cxc- se țeseau mipotrivă-I atîtea urzirl vrăjmășeșil și turci P‘crrcr' Ktndurile tui Malato sini pline de aiisidcrafil generale, bune de slujit de itwdfundnl unde 11 aștepta moartea, Ferrer părea a respira îencit. a seintrama pentru noi lupte. Și tot o dată toi IW‘* • i/l» croea, in neobosita lui minte, alte planuri de ac­ țiune educatoare. Pentru-că, in înoirea pedagogică xju in cîte-va clipe și în cîte-va rîndurl, sub cea mal largă și în organizarea puterilor munci­ lestarea unei dureri care întunecă mintea, pen- toare, dî osul vedea cele două msl de. căpetenie t câ Francisco Ferrer Guardia fu cel mal bun pîrghii pentru îndeplinirea prefacere! sociale. între prietenii miel, Îmi va fi cu putință să pun într’o zi, plimbîndu-ne împreună pe-o cale, ne î deplină lumină persoana, ideile și opera acelui întîlnirăm cu niște lucrători, cari mergeau, cu tîrHin care monarhica Spaniolă și Biserica romană năcopul pe umeri, la muncă :—Ce sîntețl D-voastră, ii întrebă Ferrer.— Suntem mineri, răspunse unul * făcut un martir. Născut la Alella, lingă Barcelona, acum* o ju- dintr inșii. — Mineri ai minei... Și sărmanul <mleu mâtate de veac, acest cincogenar ișl păstrase, sub prieten apăsă asupra acestui posesiv... Olnd se va înfățișare rece și rezervată, o aprindere tine­ zice oare „ mina a minerilor “ î Proletarul aruncă o privire pricepătoare, darmurrească. împătimit, fără izbucniri violente, curagios Până la eroism, precum a dovedit-o, cu toată sfi­ murînd: „Va mal trebui mult". lear Ferrer, care iciunea părută, și-a consacrat tot timpul, toate pu­ nu pierdea nici o dată prilejul de 'a simăna o idee, terile, toată averea și întreaga lui vieațfl, la eman­ răspunse: „ Asta-atîrnă de voința D-voastră“. Ferrer nuIeraorator, cum sînt- în mod natural, ciparea socială și morală a tuturor oamenilor. La Paris, ajuns secretarul lui Zorrilla, funcție cea mal mare parte din compatrioțilsăi. Iei cugeta pe care, în zelul lui, o îndeplinea fără de nici o mult, vorbind puțin. Cit se poate de modest, iei îșl plată, Ferrer îșl dădu samă de golul sforăitor al șefilor iscălea rar articolele, uae-ori c-un pseudonim. Sin­ republicani, despre cari sau putut spune aceste gure, publicațiile ce le-a fondat în cel din urmă anl Y cuvinte cu totul drepte : că-s ’ „niște pretendențl". Buletinul hebdomadar al Școalei moderne și Școala inoită, poarta numele* său. Nici o idee în materie economică, simplu numai Intrat, acum vre-o zece ani, în stăpînirea-unul revoluțiea politică, cuprinsă în singurul punct: cu­ cerirea puterel, înlocuirea vechel șleahte prin altă legat, lăsat de una din elevele sale, decedată fără moștenitori, Ferrer se sili de-a și pune în practică șleahtă de chinuitori, veclnicul: „scoală tu ca să ideile asupra întemeerel unul învățămînt rațional, mă așez Ieu“. Sincer și ch<bzuitor, Ferrer nu putea punînd bazele vestitei .Școale modeme din Barce- . sâ rămîe aici. In acest Paris, focer al marilor re­ lons, pe care o îneunjurăde o rețea de filiale, mal voluții, și rămas încă, dacă nu unicul, cel puțin u- alăturînd pe lingă iea și o casă de editură: Biblionul din cele mal mari focare ale cugetărel mo­ theca de publicacipnes de la Escuela modernaderne, Ferrer evoluă. lei se ridică de-asupra tutu­ In 1906, în urma atentatului Iul Mateo Morral, ror etichetelor particulariste de grup, rămînlnd toV împotriva lui Alfons al XllI-lea, guvernul spaniol tu-șl alipit cuvîntulul de republică. profită de faptul că Morral lucrase mal înainte laCeea-ce făcu ca Ferrer să fie clasat, cînd ca re­ editura Iul Ferrer, pentru a-l implica și .pe acesta publican, cînd ca anarh’st... în procesul atentatului, pentru a-I cere moartea, a-r Adevărul'Ieste că Ferrer, care păstrase cîte-va confisca averea și a-I închide Școala modernă..După relații alese în partidul republican, se ridică pană o prevenție de un an și o lună, Ferrer fu achitat, la largul ideal comunism-libertar, al unor Kropot- mulțămită ridicârel indignate a opiniei mondiale. k'n, și al unor Redus, al căror prieten ajunse. Și, nu fără o împotrivire înverșunată, guvernul tre­ Nu-I spălniînta nici o evoluție. Dar, cu spiritul său bui să înapoească avutul. Dar școala modernă ră­ precis și metodic, Iei îșl dădea samă că nu se re- mase închisă. . ‘ aliznză într’o zi lotul și pă pururi calea progresu­ De astă dată, actia-șl rău-făcătorl, dinguițl de alui rămîne des Jiisă; In republica, chiar burgheză, ccia-șl ultramontanl, reacționari, au asasinat pe Feaînsul vedea un prim pas care irebuea urmat de rrer, i-au furat bunurile și i-au nimicit hbrănea, pe lingă închiderea școalelor create sau transformate «IU pași. \ S ar putea spune, fără teamă de înșelare, cum-că de iei. Și ni se spune că anti-clerrcalismul nu mal ijonceptul luî Ferrer iera acesta: republică cu are rațiune de-a fi și că. dacă-I drept de-a lupta împotriva exploatatorilor economici, trebuie să se âza socială și cu orientare libertară. l’ără să - rămîe cît de puțin nepăsător față de deschidă brațele exploatatorilor intelectuali, otrăvi­ e oririele.ee pot avea ,oc-în Statul modern,^ mal tori ni minților. 4 Ferrer nu Iera unul dm acel naivi, pe can-I bol­ u samă de cele privitoare- la laicizare și la învă<r^lnL mergea cu cugetarea pănă la înlăturarea for- mojești cu argupl, cu sofisme. Pănă m ziua dm or etaiisțe și-a frontierelor, în marea federație urmă, lela luptat, lucru vitejesc. în țara Iul TorqueI)PuUt'Uror oamenilor, transformați din salariațl sau mnda și Loyola. în contra unul vrăjmaș iscusit a Drî ?,a^ muncă, în muncitori liberi, în co-pro- îmbrăca toate formele, a vorbi pe toate tonurile. pianetei și —■- , pricina acestei lupte a murit, în mod glonosA -tarl al planetei șt ai puicuiui puterilor *v* Iei rproducătoare. duioasă ședere de gmgă- , Memoriea martirul11! va plana de-asupra. mormîn$ie rduc aminte aminte de-o de-o duioasă jLorpn /‘■ățască, bătrînulul libcrlar Anselmo ■ “a ua “‘uuiu‘ filosof ,ibe ft0J AnKe oT»° tulul lui lear opera Iul va rodi. Wenfrs __ i a lui ”Ferrer, a toVa^ 0-0’ a__ ’zl_ deportat laTeruel, Malato. sale, de asemenea deportata, a tovarășei-mea, , ____ �11)2 REVISTA IdEEI Leon Șadbey: Filosofic, Știință, Socialism, p. j n . Gab. Seallles: In contra represiuncl Spaniole,pi jni* Upton Sinclair: Infernul de Ia Pakingtovn, p tT George Sorel: Sindidalizmul revoluționar, p Al. Boda: „Tălcuirltf, p. 45, n. 3. In chestiea Sorina: Solidaritate umană, p. 10, n. 1. străinilor^ p. 61, n. 4. . I. Ștefan: Sindicalismul revoluționar, p. 31, n 9 M. B. Cantacuzino: In chestiea executărel lui‘ H. St Streiman: O scrisoare, p. 16, n. 1, ’ Ferrer, p. 104, n. 8. Gr. A. Tabacaru: Ideile pedagogice ale lui Fer. John L. Charpentier: Un caz de conștiință, p. 81. rer, p. 106, n. 8. Th, Cornel: Cartea-Ibună de leac, p. 99; n. 6—7. I. Corvînaș: Judecata lui moș Preda, p. 77, n. 5. A. Tverltinoff: Introducere la „Ce-I de făcufp. 94 Un martor ocular : Ferrer pus în mormînt, n. $ Pleacă te rob, p. 117. n. 9. Le Courrier Europ6en: Chestiea Ferrer și Par­ Gh. Varlam-Ghițescu: Intimpinare, p. 7 si 17‘ A. Vlahuțăr Ferrer, p. 105, n. 8. lamentul Francez, p. 116, n. 8. Clar. S. Darrow: Cine judecă pe criminal, p. 14. Dr. P. Zosîn: Executarea lui Ferrer, p. Q. Dobrogeanu-Gherea: Din problemele sindica- Bibliografie: Votul universal, de I. Theodorescu lizmulul, p. 36, n. 3. Impresii politice, de Mihail Drăgănescu. Din BN D. Drăghicescu: Calendarul superstițios, p. 65. blioteca „Lurnen": Iubita, de Gorki, Ce sînt viDr. 1. Duscian: Leonid Andreev, p. 55, n. 4. N. știrile, deVaschide, Minciuna, de L. Andreiev G. Cernișevski, p. 133, n. 10. Epigrame, de Teleor, și Germania, de H. Heine' Federafiea Stud. republicani, etc. din Paris: Mentalia, de Th. Cornel, p. 30. Revoluționarii de Crima regală, p. 103, n. 8. F. Ferrer: Raționalism umanitar, p. 104. Din Tes­ Lew Tolstol. Din Biblioteca „Universală**: Două tamentul propriu, p. 110. Reînoirea Școalel, p. nuvele, de Honore de Balzac. Lumina pentru toți, de Dr. F. Grunfeld. Figuri contemporane 115, n. 8, Cerșetorul, p. 121, n. 9. din Romînia, de Th. Cornel și Marc-A. Jean JaA. Găfățanu: Despre un nou organ, p. 128 n. 9. Grigore Goilav: «Mentalia», recenzie, p. 30, n. 2. quet. Flăcări năbușite, de I. Neagu, p. 40. Pu­ V. Griffuelhes: Cracterele Sindicalismului Francez. blicații de limbă romînă, din Capitală, p. 48. Din . Capitală, din Provincie și din Străinătate, p. 63. Rîsul M. Grunberg: Intimpinare, p. 71, n. 5. G. și I. Hoppe: Ce pățesc trădătorii, p. 63, n. 4. Roșu, de Leonid Andreev, trad. de Dr. I. Duscian. „Îndrumarea**: Să fie constituțiea o cursă, p. 23./ Bătrîneța, de Elie Metchnikoff. Din Biblioteca „LuParaf-Javal: Cele două fasole, p. 15. n. 1. Ab­ men": Pihologia Dragostei, deMax Nordau. Reli­ gia și Știința, de L. Tolstol. Figuri contemporane surditatea politicei, p.33, n. 3. din Romînia, de Th. Cornel. Laura, de Cleant SpiJelm: Cea dintăl găină, p. 121. n. 9. rescu. Invățămîntul Poporului, de C. Brudariu. J. Klril: întrebări grele, p. 16, n. 1. Boris Kritchensky: Sindicalismul și socialismul Progromul, de Octave Mirbeau, p. 64. Publicații streine p. 76. Râsculațil, de I. Corvinaș, Mediul în Rusia, p. 130, n. 9. P. Kropotkin: In chestiea executărel Iul Ferrer, social ca factor patologic, de Dr. Stîncă. Lumina Asiei, de Ewdin Arnold, tradusă de Gr. Goilav, p. 111. Drepturile politice, p. 134 A. Labriola: Sindicalismul și Soc. în Italia ,p. 68. n. 5. p. 80. Poesia, 2, via, Scnato Milano. F. T. MaLagardelle: Sindic, și Socialismul în Franța p. 145. rinetti : Les dieux sen vont, d'Annunzio reste: Octav Lupașcu: Din pricinile răscoalelor țărănești. La conquelc des Etoiles : Proclamation de guerre... G. P. Lucini: Cârme di Angoscia e M. Maeterlink: Nemurirea, p. 125, n. 9. ' Ch. Malato: Ferrer și opera lui, p. 151, n. 10. di Speranza. E. Cavacchioli : Le Ranocchîe Marele Orîent al Franței: Protestare în contra Turchine. Paolo Buzzi: Acroplani, cânii alati. Jean Grave: Reforme. Reoolution. P. Kropotexecutărel lui Ferrer, p. 113, n. 8. Gh. Mărculescu: Scumpirea traiului, p. 120, n. 9. kine : La Terreur en Russie: The Terror in Ru­ Victor Meric: Scrisoare cătră un recrut, p. 123. sia... The International Anarhist Congres... TVhăt Robert Michels : Sindicalismul și Socialismul în I. Believe, by Emina Goldman; Roosevelt, CzolGermania, p. 91, n. 6—7. gosz andAnarchy, by Jay Fox,and Communistn, P. Miile: O nouă boroboață a lui Alfons, p. 129. by Henry Addis. Trade Unionism and Anar­ Octave Mirbeau; Răi păstori, p. 25, 41, 57, 73,89. hism, by Jay Fox. Figuri Contimporane din Ro­ P. Mușoiu: înștiințare, p. 40, n. 3. Mic răspuns, mînia, de Th. Cornel. Vieața la Sate, de H. pi* p. 56, n. 4. Prefață la «Ce-I de făcut», p. 68, enkiewicz. Liturghiea Ateului, de Balzac, tradn. 5. Capul hidrei, p. 101, n. 8. Despre «Ce-I de V. Demetrius. Din Biblioteca „Lumen" : Destul, de făcut», p. 124, n. 9. Note la diferite ar­ de Turgheniew, Origina Omului, de Emest Heticole: p. 7, 10, 16, 23, 31, 36, 45, 61, 63, eckel, Moartea Roșie, Edgar de Poe, Sufletul, de 65, 68, 71, 77, 95, 128, 136,139,151. Voltaire, Lupta pentru existență, de Ch. Darvvin, Alfred Naquet: In fața tribunalului omenirel, p. 108. Poeme în proză, de Ch. Baudelaire, Filosofia # M, Nettlau: Lupta în contra Statului, p. ll,n. 1. ețel, de La Rochefocauld, Cînil din Valladol\’ John Most, p. 95, n. 6—7. de Cervantes, Testamentul mieu, de Tolstol. Dl Mina Nouwirt: Un caz de conștiință, p. 81. țlunea raționată a limbei romtne, de C. Ito Nltaro: Un document, p. 129, n. 9. descu. Gazetarul, de Gh. Tomescu. Rolul John Paleyo: Pe c:mpul de luptă, p. 22, n. 2. , țel și al religiei, de Mateiu I. Dimitrîu. CMP Gh. Panu: Spania și Europa, p. 112, n, 8. tul dintre Știință și Religie, de Dr. C. TniJ' • Mlchel Petit: Opera lui Ferrer.' p. 113, n. 8. Muncitorii și Justițiea de clasă, de Const. M • I. Petrovki: Asupra Nemurirel, p. 38, n. 3. Dr. C. Rakovski: Din regimul arbitrarulu Ș M. Pierrot: Răscoala din Sudul Franței, p. 139. șitățel, p. 132... Bibliografica „Rentei , „Le R6veir: Trăiască Anarhie*, p. 109, n. 8. p. I, 3, 15. l.fi. 24. 48, 64. TI. 80, 132. Cuprinsul Revistei lleei“ de la ^o. 81 — 90> � Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Colecție reviste secolul XX (1901-1947) Subject The topic of the resource Reviste Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Revista Ideei (1909) Subject The topic of the resource Revista Ideei, anul IX editor Panait Mușoiu Description An account of the resource nr. LXXXI - 90 Source A related resource from which the described resource is derived colecție personală Publisher An entity responsible for making the resource available Panait Mușoiu Date A point or period of time associated with an event in the lifecycle of the resource 1909 Format The file format, physical medium, or dimensions of the resource scanare OCR Language A language of the resource română Coverage The spatial or temporal topic of the resource, the spatial applicability of the resource, or the jurisdiction under which the resource is relevant 1909 București 1909 A. Gălățeanu Al. Boda anarhism București Charles Malato Constantin Dobrogeanu-Gherea educație educație libertară Francisco Ferrer Georges Sorel Gh. Mărculescu Gheorghe Panu Gheorghe Varlam-Ghițescu Grigore Goilav Hubert Lagardelle Max Nettlau Mina Neuwirth Nikolai Cernîșevski Octave Mirbeau Panait Mușoiu Panait Zosîn (1873-1942) Paraf-Javal pedagogie Piotr Kropotkin Revista Ideei Sindicalism sindicalism revoluționar socialism știință Upton Sinclair Victor Griffuelhes Victor Meric https://anarhiva.com/files/original/e78bde825b3657b3730a4d2be675fb22.pdf 31bb9c0be1759300f70f2caf907993a3 PDF Text Text REVISTA IDEEI |g|0. flo. 91-92. 1-2. neegalitatea naturala București, Strada Turturelelor, 35. CARTE POȘTALĂ Apropiindu-se lucrurile, se va vedea de CfiTFțĂ ABONAȚI! FțEVISZEl ce însemnătate pot fi dezvoltările ce se re­ produc mai departe, pentru , pătrunderea Cu numărul de față 'Revista Ideeb intră in unei situații, proprii jură indoeală si nouă, al zecelea an. Inoirea abonamentelor precum și pentru limpezirea unei discuții *care se Și. achitarea abonamentelor rămase neachitate poate pune negreșit și la noi. Pentru o mal din urmă, ieste neapărat de rigoare. Ieste o nesănătoasă îndrumare mintală, întru ur­ voe neapărată, de care abonata noștri cată să mărirea bunei stări generale, am dori să ție samă. vedem ce puncte de vedere contrare s'ar Facerea de abonați noi ieste ieară-și un lucru putea preciza. P. m. cure n’ar trebui trecut cu vederea de urmări­ torii noștri cu cari ne înrudim în idei. Iși dă Toți oamenii nasc firește liberi și neegall. Ținta samă ori-cine că o lucrare, care stimulează și socialismului ieste de-a menținea această neega- îmbogățește qindirea, are nevoe să fie introdusă litate firească și de a trage din Ica cît mai mult in cercuri din ce in ce mai largi, ca să-și în­ folos cu putință. deplinească menirea. Și fie-care ie propriu pen­ încep prin aceste adevăruri foarte cunoscute, tru asemeni silință. cu toate că lăsate de-o parte, fiind-că auzim Tot așa nu trebuie trecute cu vederea acele adesea foarte mulțl oameni, cari habar n’au de minunate lucrări, cuprinse in bibliografica Re­ scopurile și metoadele socialismului, alirmînd vistei, nu trebuie treciile cu vederea colecțiile că «socialiștii vreu să ne coboare pe toți la din urmă ale Revistei, o comoară de lucruri acelaș nivel egalitar». Ie cu neputință să se dee prețioase și rari', nici acea operă de neasemă­ o idee mal greșită și mai deșănțată (lespre idea­ nată valoare, care a și fermecat pană acuma pe lul socialist. Asta s’a repetat ’înșe atît de mult, în nudți, care ieste „Ce-i de făcut". O răspindirc cît cea mai mare parte din spirite, cari nu caută a acestora ar fi neapărat necesară. să se lumineze, au luat-o ca un lucru recunos­ Abpnații conștiincioși și prietenii stăruințelor cut și vădit le de ajuns să repeți o minciună noastre, să nu aibă nevoe de-un alt îndemn destul de des și de tare pentru ca lumea s’o lee pentru a aduce la îndeplinire ceea-ce sînt tn ca un obicinuit adevăr. stare, ceea-ce știa că îl privește pe iei. Bine în­ In realitate, adevăratul scop al socialismului țeles, sinlem bucuroși de indicările ce ni se vor nu poate fi mai bine rostit, în asemenea caz, da. pentru a ne despovăra de cei pe cari poate de cît prin frumoasa frază a lui Ruskin: „Nici socotim in deșert a-i face să prindă interes de o egalitate, ci o recunoaștere sin eră a orl-cărel opera noastră înălțătoare pe care o urmărim cu cea mai mare săninălate, superiorități pe care am putea s’o-ntîlnim». O promptitudine vie așteptăm de la toți. Sistemul* social actual, adesea numit în bat­ REVISTA 1DEE1. jocură individualist, ceea-ce tocmai nu Ie, ur­ mează o cale cu totul opusă. Iei se silește aînteineea o neegali tate artificială între cel cari mici, pe un cîmp de bătae, mîncînd pămîntul, sînt în realitate și firește egali, a introduce o ega­ fugind în fața unul car monstruos tras de doi litate artificială între cel cari sînt în realitate și fi- cal, în care se află un om comparativ gigantic, reȘteneegalI,a se opune la recunoașterea orl-cărel aproape de cinci ori mal mare de cît pigmeii superiorități reale, a înălța pe cel inferiori în pe cari-I urmărește, după cari aleargă. Acest daună superiorilor. Socialismul, putem să fim uriaș, Ieste Marele Rege. Micile c eaturl, cari fug ucredințațl despre asta, toate astea le va schim- dinaintea lui, sînt vrăjmași-I, pe cînd al ți oa­ Socialismul va căuta a menținea inteligen- meni, tot atît de mici, cari-1 însoțesc și-1 asistă, și naturile morale mediocre în locuri me­ sînt supușii lui credincioși. Oare regii Egiptu­ diocre. Dînsul se va sili să împiedice pe oamenii lui Ierau iei cu adevărat de mal multe ori mal 5^cl cle a face să fie luați drept oameni mari. mari de cît ceilalți Egipteni? De loc. Avem •arj pe de altă parte, va îngădui facultăților tocmai un mijloc naiv al artistului, de a ne face ®xtraordinare ale spiritului și calităților morale REVISTĂ ÎDEEI eXcopționale să se dezvolte* liber: va îngădui UN AN, 10 NUMERE, 5 LEI °ajpenilor mari să-și arete mărețiea fireasca.. t v comparație istorică va ajuta* să nlă fac în- Abonamentele se trimet prin mandat dat: yues. Dacă privi un bas relief egiptean, veți 'edea adesea reprezentată o mulțime <le oameni D-lui P. Mușoiu, 35, Strada Turturelelor, București. �r 2 I revista ideei să simțim mărețiea Marelui Rege și adînca de­ osebire’ presupusă că ar fi avut loc între lei și simpla omenimo obicinuită. Avem o mărime cu­ rat artificială și convențională, care ascunde o adevărată egalitate sau chiar o inferioritate de sta­ tură. Regii cei mari nu sînt fizicește mal mari ’ de cît ceilalți oameni. Ludovic al XlV-lea, ma­ rele monarh’ l'era afară din cale de mic: de asem’enl Napoleon, care avea un spirit și mai puternic Încă, cu toate că de-o moralitate îndoelnică. Cred că aceste basoreliefuri egiptene ilustrează cum nu se poate mal bine ceea-ce se numește în jurul nostru regim individualist. Par’că' noi nu trăim într’o lume care susține cu convin­ gere că unii oameni de cinci picioare și șase degete âu șase, lear oameni de șase picioare n’au de cît cinci picioare și șase degete ? Să ne închi­ puim, un novator îndrăzneț, care, dezgustat de ase­ menea absurditate, ar fi căutat să introducă în arta egipteană portretul. «Ce», ar fi strigat curtezanii scandalizați, «voițl să aduceți întreaga omenire la acelaș nivel monoton *? Voiți să spulberați va­ rietatea și diversitatea din artă? Voițl ca chiar Marele Kege să nu fie zugrăvit sau sculptat mal marede cît orl-cc preot, scrib, sau valet» ?... «Nu», vă răspunde, din parte-I artistul, «leu nu vreau să aduc întreaga omenire la acelaș nivel de in­ ferioritate. D-voastră sînteți acel ce faceți asta, zugrăvind pe toți oamenii, afară de Marele Rege, exact de aceea-ș’l mărime, cu toate că unii sînt nălțl lear alții s’curțf, cu toate că unii sînt groși lear alții sub’țiri: pentru d-voastră, cu toate astea, cu toții sînt înfățoșați sub aceea-și formă. Geea-cc îmi propun ieu ă face ieste tocmai contrariul : leu voiu zugrăvi pe fie-care, în adevărata-I mă­ rime, reproducînd exact trăsăturile fie-cărui. leu observ că ilarele Rege ie mai mic cu patru de­ gete de cît primu-I ministru: și așa îl voia re­ prezenta. Primul clucer Ie gros’, primul bucătar, subțireîl voiu zugrăvi dara precum îi văd.Ramses' ie mai mare si în f mai blond de cît Sethi, - . —— tabloul mieu va li de asemeni mai mare și mal blond. NiciY ao egalitate, nî ci no recunoaștere ci sinceră hlnnrl nîp —ră a orf-cărel deosebiri ce o [putem *întîlni». Sînt încredințat . că îndată . ce artistul ar fi isprăvit ----deJ vorî^’ 0 r’e oroare,. obșteasca, s’ar fi ridieat,din dieatdin rîndul curtezanilor cnrteznnilor indignați, înrlirmni^ la Ja urechile Marelui Rege: «Acest om Ie un nilivelator, Iei vrea sa ne reducă pe toți la acelaș egalitar Jihpnivel». n;«nk Sistemul social aflător, tot așa, iea niște oa­ meni mici și-I înalță la niște poziții de-6 supe­ rioritate artificială, nu potrivit vre-unul merit al lor, ci pur și simplu liind-că-s fiii părinților lor, sau liind-că au moștenii o avere adunată’de alții sau fiind că au acaparat numai pentru iei pămînțul și minele, cari-s proprietatea comună, sau fiind-că, folosindu-se de reaua organizare socială, au Tăcut să între în propriile lor mînl capitaluri’ acțiuni, căf ferate, gaz, electricitate, aproviziona­ rea cu apă a marilor cetăți. Pe de altă parte, ceeace Ie și mal rău încă, sistemul social aflător iea .oameni mari, oameni născut! firește mari si neegall, oameni înzestrați aparte pentru vieal’a punuca, mari cugetători, oameni mari de stiintă, maii artiști, mari inventatori, mari capi de ih-. austrie, mari creatori de opere de artă, proză sau versuri, pictură sausculptura, pe cari-i mi» rează, pe cari-! piticește în mod artificial du-lein cale tot felini de stăvili, împiedic i l' de a se folosi de întreaga lor sumă de enJV’l lipsind obstimea de bunul facultăților 1OP ex„p tionale. Falsa neegali ta te convențională luCPeX âst-feliu în potriva recunoaștere! și utilizăPeI^1 blice a adevăratei neegalitățî naturale, fiPest( sindu-ne de folosul pe care l’arn trage <lintf’o?' devărată recunoaștere a ori-cărei superiorii^ reale. leu privesc acest al doilea neajuns, la Urin urmei, ca și mai grav pentru progresul omeni, rel, de cît nedreptatea, mai izbitoare, de a lăsa ne niște oameni mici să pună mîna pe o cltinie ne. măsurată din roadele pămîntului. Firește, acest lucru Ieste o mare nedreptate în sine,’ înse-i o nedreptate de care toți cei ce au un cît de slab simț moral pot să-și dee samă numai de cit. Oricine’ care ar li înzestrat cu oare-care destoini­ cie naturală de cbibzuire, trebuie să vadă la cea dintăi aruncătură de ocbiu, cit de nedrept ieste ca un singur ins, nici mai bun, nici mal înțe­ lept, nici mai iscusit de cît alții, să fiestăpinitorul a atîtor și atîtor leghe pătrate de pămînt, de cari să dispue în voe, pe clnd alții, nici mai buni, nici mai răi, nici mai inteligen’ți, nici mal proști, să fie siliți să se lipsască de ori-ce par­ cela a pămîntului hrănitor. Ori-cine, avînd cit de puțin simț moral, poate să-și dee samă că Ie de nedrept ca un individ să acapareze rodul inuncel atîtor inși, nu că ar avea la asta vre-un drept, ci numai din pricină că organizarea socială, pă­ cătoasă cum Ie, i-a îngăduit o asemenea despoere, lăsind adevăraților producători o mizerabilă existență, și chiar, în cazuri extreme, în caz de bătrîneță sau de foamete, lăsîndu-l cu totul să moară ele foame. Ie vădit că lucrurile pe cari jiu le-a făurit nimeni, nici n’a dat ajutor la făuri­ rea lor, sînt proprietatea obștească, a rasei umane, pe cînd cele ce au fost făurite de oameni sînt, într’o privință, proprietatea făuritorului. Pămlntul, ne fiind’făurit de nimeni, ie limpede că nu poate aparținea în particular nimănui, pe cin-1 cea mal măre parte din celelalte produse, fiind făurite prin munca tuturora, ie vădit că trebuie să fie proprietatea obștească a tuturor. Astea sînt, o repet, niște adevăruri moraleelementare, pe cari le poate pătrunde orl-cine, nu'mal de cît, numai să nu fie cu totul lipșjt tle inteligență sau cu totul orbit de prejudecățile societăței. In cazul din urmă, voii! adăoga, In p;jj rantez, că le pătrunde, dar că susține con!ra1' pentru a trage din asta un ce profit. înfățișai* opusă a chestiei înse, nu ie atît de limpede pe tru toți: mă voiii sili așa dar să arăt rații P cinuit’de sistemul actual de nivelare artd^ay care refuză dc-a recunoaște toate superioriu reale, pe cari ie înlocueș’tc prin neegalitățî ? urite de om. ■ ’. . KM1 într’o lume bine organizată, vădit ca co tatea să dorească a trage cît mai mU!Ll.ne pentru iea, din toate deosebirile și J\ee°uU.'iîii: muuraie. —.-» naturale. urni Unii oameni vor nfi umai. mari de c f dînsa va căuta a întrebuința pe oamenii m la lucrări pe cari statura’lor excepțional mare înfbV îndăm na i *îngădui " ’ * să "le facă cu mal? ----- __________________________ HEvisTA ii)EEl 9 lesne, și pe cari niște oameni mai mici le-ar rrre măi CU greutate. Unii oameni vor ii mal lari i cit alții - comunitatea va căuta a Întrebuința I 16 oamenii mal tari, în acelea-șl condiții, la hi1 P/irl de-acele unde o putere excepțională ar proluce rezultate excepționale pentru folosul obștesc. 1 Inii oameni vor li înzestrați cu prețioase, cu eniiiieute însușiri de organizare: negreșit că co­ munitatea îi va întrebuința ca organizatori pe aLstia. Unii oameni vor avea facultăți născocifoâre : acestora fi se vor face toate “înlesnirile trebuitoare pentru încercarea și dezvoltarea puterel lor născocitoare. Unii oameni se vor pri­ cepe să făurească niște frumoase lucrări de artă, niște frumoase opere literare: comunitatea va întrebuința pe acești oameni ca pictori și sculp­ tori, ca p’oeti și ca romancieri Unii oameni vor avea o înclinare născută pentru a cerceta și ijustra legile naturel, ceea-ce ar putea să ajute apoi trebuințele șl industriile omenești: comunjtatea îi va alipi în mod special pe’aceștia la întreprinderi de descoperiri abstracte sau de invenții mecanice potrivit cu înclinarea firească a facultăților lor. Comunitatea va recunoaște deschis, în sfirșit, ori-ce superioritate reală, așa felia ca să dea acestei superiorități toată putința de-a-șl îndeplini opera, fizică tau intelectuala, spre “folosul omenirel întregi. j j 3 cherii, întreprinzătorii, speculatorii financiar! moderni. Nimeni nu susține că lei ar avea vre-o superioritate reală. Iei âu ajuns la situațiea lor prin bani și numai prin bani. Și sistemul, din care am dat acolea o pildă, ieste acelaș în toate privințele : Iei reacționează în mii de mizerabile chipuri asupra idealului și conștiințe! naționale. Acești pairi, puși prmtr’un procedeu’falș într’o poziție falșă, ‘fac in­ direct un neajuns colosal moralei, înțelegere! și progresului comunitățel. Nu mă gînăesc aciim. la acele «scandaluri’ aristeocraticei, cu privire la relațiile de sex din aristrocrație, pe cari unele ziare le-au dat ca mostre cetitorilor lor. Aceste fapte sînt relativ fără însemnătate. Clasa aristrocratică Ieste adesea, ce-i drept, egoistă și barbarâ în feliul Iei de a trata femeile, și mal cu samă femeile pe cari le privesc, din pricina unei altei neegalitățî artificiale, ca «mal pre jos de Iei». Dar asta pâre nimica toată, și apoi, ne lăsînd să se stingă discuțiea chestiei sexelor, desmățarea «claselor superioare» are poate com­ pensările Iei. Aici mă gîndesc Inse la niște re­ zultate morale cu mult mal adinei și <țe-o în­ semnătate cu mult mai mare, adumbrite de fal­ șul stindard al nobleței. Existența unei pairii, cum și cultul slugărnicesc al rangului, al bo­ găției, al titlurilor, al apanajelor Iei, dă Ioc vițiulul național englezesc de «snobism», adică Să vedem acum, ce face sistemul actual pen­ âdmirăref unor lucruri fără valoare, lear nu tru noi ? Recunoaște iei oare deschis ori-ce su­ unor lucruri vrednice de a fi admirate. , A avea o casă frumoasă, a conduce o trăsură perioritate reală? De loc. Iei ridică mediocri­ tatea la înălțimi artificiale și-I îngădue a cu­ cu doi cal, a face să i se zugrăvească blazonul funda, a îneca, a zdrobi, a întuneca toate for­ pe tot ce-I aparține, pănă și pe livreaua slu­ mele adevăratei desăvîrșiri. Să ne uităm mal gilor, pentru a ajunge dacă se poate la demni­ întăi la culmea, la așa zisa culme a societățel tatea de cavaler, de baron poate, sau chiar, o noastre artificiale. Priviți, bună-oară, patria en­ vis amăgitor, la pairie, leată idealul ce-1 urmă­ gleză. Ihstituțiea asta ieste oare altă ce-va de cît rește omul mărginit la minte din lumea de ridicarea unei grupe de oameni mediocri, de a-zf. Iei nu tinde la lucrurile nobile ale vieu. ocupată ^ie uC niște țel: 1» culturii, la sensibilitatea artișrînd, la o stare care arr treU trebui de ‘.ca, a stăruință morala, la răsplata unor Înalte oameni de-o valoare imorală, de-o *înălțime ymtă excepțională excepțională și si de de o Însușiri de cetățean : dm contratinde a .parcaracter, de-o inteligență a ajunge la niște scopuri inferioare, și cea rară capacitate legislativă ? Pentru-că pairii au veni, fie-care un vot suspensiv, de care pot uza ca mal mare parte din concetățeni îl admiră în loc •iva voinței voinței populare, populare cam vum în m propor- s^tFartblctaTă cu cfepuUveto împotriva pair r pentru țiea de un p..L _ 1__ ișapte-zecl . t.' “ de mii1 de _alțl ?alitat» no^ cetățeni. Ie oare cine-va să creadă că un pair pe care spiritele vulgare 11 urmăresc cu însear fi* de șapte-zecl de.mii de ori mai cuminte, tosare si care-I contrar idealului mal înalt al jus­ mal învățat, mal capabil, mal moral de cît cea tiției distributive si însușirel cinstite de cetă­ mal mare parte din ceilalți oameni ? Nu crede țean. Oamenii de soiul acesta nu se silesc să hi meni asemenea lucru, după cum niț poate crede dobîndeascăo răsplată potrivită cu străduințele ca Ramses si Amenhotep să ii fost de patru lor, ci să monopolizeze, într’un scop de vulgara ori mal mari de cît Egiptenii de rînd. Crede fălire, roadele muncel a șute și sute de inși, egalii oare cine-va, cu adevărat, ca un duce să alba sau superiorii lor, pe cari i-au coborît, sub Iei, mal multă valoare de cît o cetate de șapte-zecl la o inferioritate artificială. ăe mii de locuitori ? Isl închipue oare cine-va, Neegalitățile îmulțite ast-feliO, Închid-în toate ou adevărat, că în virtutea caldelor ruguumxu rugăciuni Me bisericel, hărăzite în fie-care săpiămlnă, părțile poarta recunoașterel și utibzărel supen• • de ’ j tătiîor reale. Oamenii nuli uzurpa m ochii pu­ lorzii ar fi, cu adevărat, înzestrați de «grație, blicului locurile cari ar fi de drept să le ocupe înțelepciune, de judecată», supranaturale ? Nu inșii de considerare. Oamenii des­ )e oare un fapt cunoscut, că-n de obște lorzii toinicivrednici a servi publicul, cum se cade și cu sint niște oameni de o inteligență ștearsă sau pricepere, sînt împiedicați sau întirziați să o ordinara, de o moralitate interioară și cu idei r. '■ . prin mijlocirea unor superiorități artifici­ vulgare? Lorzii au o poziție înaltă mulțamita faca, p Numai printr’o îndelungă cercetare amă­ simplei întîmplărl a naștere! lor sau a unei ale. 1X1 a vieței, îșl poate cine-ya da samă de oreșteri întîmplătoare de’ bogăție.. Iei sînt ur- nunțită însemnătatea acestei calammtațl naționale. A? toașii vechilor acaparatori de pămînt, sau ban- I i �4 dfîVISTA ibiter pțitea să' daii pilde de astea multe de tot. Mu voîu mulțănii îiisc numai cu cite-va. Priviți vieața oan’ienilor cu adevărat mari, vieata cu­ getătorilor, organizatorilor, a oamenilor de ști­ ință, a exploratorilor, a inventatorilor, a poeți­ lor,1 a oamenilor de litere, a artiștilor. NU-I oare o banalitate de-a zice că cea inal mare parte din iei au avut a trece printr’o perioadă de lupte, care ă omorît. pe unii, pe alții i-a făcut să ajungă infirmi sau nebuni, care a descurajat, amărît sau slăbit pe foarte mulțl ? Apoi cîțl, dez­ gustați de luptă, nu și-au căutat în sinucidere o scăpare? Se poate numi asta «o sinceră re­ cunoaștere a orl-căref superiorități»? N’a fost oare asta întîrziată sau nu le-a fost oare refu­ zată cu totul, din pricină că lumea Iera mai di­ nainte atrasă de admirarea și izvodirea faptelor și gesturilor unor nulități titrate sau îmbuibate? Societatea hoastră nu se ocupă oare cu osebire de oamenii cari se bucură de avere, care ocupă un rang și cari au o poz ție înalta, pe cînd nici habar n’are să dea cea "mai mică băgare de samă unul inventator, unui artist, unul poet, unul naturalist, unul filozof, unul explorator luptînd cu nevoea, și cari sînt de mii și mii de ori mal prețios! omenire! de cît acești seci nătăfleți? Și n’am fi oare scutiți de asemenea tristă priveliște, dacă s’ar curați terenul, dacă s’ar ajunge lâ o recunoaștere sinceră a ori cărei superiorități re­ ale, spulberîndu-se o dată pentru totdeauna toate distincțiile pe cari le mal acordăm mediocritățe! și inferiorităleî? Privind chestiea din alt punct de vedere, avem școli înalte, avem universități. Dar copiii și tinerii, din toate clasele, cel mai în stare să primească instrucțiea, își fac oare învățătura ai Iele? De loc. Departe de-aici. Școalele cele mal însemnate din Anglia, Eton, Harrow, XVinchester, marile universități, Oxford și Cambridge, sînt frecventate, aproape numai de marile familii aristocratice sau financiare, de fiii pairilor sau ai gentilomilor moșieri, de fiii bancherilor, întreprinzătorilor, negustorilor, industriașilor, excluzîndu-se copiii înteJigențI si cu merit dm celelalte clase ale populației. Cînd copul acestor mari familii îșl isprăvesc anii de școala sau de colegiu, Iei îsi aleg o profesie în care-sl urmează înclinarea, pornirea. Și cum se poarta acolea ? Cum sînt deprinși. Inteligenta si moralitatea sînt oare singurele rccoinandatil cari Ie asigură succesul în vieata publică? De loc Niște oameni mediocri sînt puși în niște poziții S" P°triveae niol cum, și file iot ? “Jv; pulea sa facă ljine de tot pentru folosul" obstesc, si X ’ folosul obstesc, și asta' asta,1 numai pontr*ii.1 i3! . vr^inm ™ r “’P‘ ’ ':eri‘ s:,u prietenii pair,’ vre-unui vre-unui moșier, moșier,’sau sau vre-unnl vre-unui .yre-unul , . . P XS‘dînr»°8 arn‘afa -ibl la ln!irina -narina distrugătoare, fără-ndocală nefolositoare, pe cari Sa.U inte™ționalist nu le poate a- nutios? De loc. N’avcți de cît să vă arinv. , ocini pe listele armatei și ale. marinei, V vedeți pj dată că un foarte mare număr i gradele cele mai înalte Ie dat unor (xun% mediocri, cari au avut norocul să fie pairi r1 frați sau veri de pairi, onor baronețl si A.11’ moșieri, sau unor fii, unor frați și' uiîor de moșieri și altor indivizi de asemenea spef? Veți mai vedea aici la fie-care pas, huinei’ bine cunoscute ale unor firme de întreprj/ zători, berari sau destilatorl,- a unor mari f-f bricanți de bumbac din Manchester, sau a unor bancheri din Londra, a celor pe cari moda de acum trei-zecl și atîția de ani îi poreclea «prinți negustori». Aceștia uzurpă aproape totdeauna cele mai bune locuri, în dauna ori-cărei auperioritățl reale de inteligență și caracter, Fa|s.j neegalitate nu lasă, cu chipul acesta, adevăratei neegalitățl nici un sorț ca să se poată mani­ festa în Favoarea interesului public Tot așa-I în barou, în politică, și în slujba guvernamentală. Vedeți marele număr de jude­ cători, cari poartă numeje unor bine cunoseuti aristocrați și capitaliști. Vedeți marele număr al membrilor parlamentului, cari sînt niște se­ niori eleganți, fii mai mari sau mai mici’ de-al pairilor, de-ai baroneților, de-al moșierilor, de-al marilor bancheri sau marilor întreprinzători, și vedeți, pe de altă parte, și micul număr al membrilor acestui parlament, cari, ca Burns, Alabon și. Boadhurst pe de-o parte, Morley, Asquith și Lecky pe de alta, îșl datoresc pozițiea numai facultăților lor intefectuale. Cîțl oa­ meni mediocri mî găsim, cu totul lipsiți de ..... ... . înzestrarea trebuitoare tpentru tpostul de legislator, dar împinși la Cameră prin singura putere .. falșei superiorități ce le-o dă banii și rangul l°r> și care întunecă superioritățile reale și naturale de spirit, de energie, de simț moral Tot aȘ^-I și cu funcțiile celelalte civile. Nul nu alegem oameni ca să slujască Statul, numai potrivesc si numai fiind-că-s oameni cari se — — *"î""n imai' bine '' cu asemenea funcții: noi îi trimetem ca ambasadori la Paris, sau’ le dăm slujba do viceamirali, : vice-amirali. sau... dc de inspectori de asiluri de alienați, fiind-că-s. pairi r_‘.I ;sau rude de pairi, capitalistl , I ’ sau rude de capitaliști. Pretutindeni în­ găduim neegalitățel artificiale să coboare, sa reducă neegalitatea firească la un nivel inferior de inutilitate. Dar nu-I numai atît. Urmărirea necontenit1 a iunui ideal artificial orbește lumea, o face sa nu-sî dec samă xină do du existenta uAÎotuĂțd unul ideal reah Pai™l sau omul cel îmbuibat îmbu'll uzurpă,. înh° mie de chipuri, crciiiui, ciusieii, pozițiea -caro T. creditul, cinstea, s’ar cuveni de drept omului de merit fhnulP1 energic, omului de valoare morală, omului dede-o mare sensibilitate artistică. As putea să etlț® tățl, științifice chiar, din nenorocire se P^.jx s’â lăsat să se introducă considerații la 1 o Există o oare-care mediocritate, Iară 111 t înălț mo, cu toate că solemnă, un seInpSaiuCe / ,. — - de âl treilea rang, care are norocul sa fie t neigicl și mai curagiosf, lib r aaleși ’ diri toate și care se crede om de știință. Dacă ar clasele societățel, după’un examen general mi,in un cetățean de rînd, ieșit din popor, nici REVISTA IDEE) cursurile lui din Parlament, nici Încercările lui stiinliHce, neperfecte, sărmane, n’ar fi atras ni­ mic uita de cît zîmbetul de milă ce 1 merită. par ie duce. Mulțumită acestui titlu, nn numai proza lui plicticoasă, de la Camera Lorzilor, proza unul spirit superior de doctrinar de al treilea rang,. i-a fost reprodusă punct cu punct, a fost chiar invitat să ocupe scaunul prezidențial al Asociației britanice pentru înaintarea știin­ țelor... Pilda a doua samănă cu aceasta. Există p oare-care adunare numită Societatea autorilor. Cine-va și-ar închipui, negreșit, că o asemenea adunare Ie mai pre sus de asemenea slăbăciune. Această societate dă un banchet anual, lucru dăsănțat pentru o societate de asemenea soiu. par cari-s membrii Iei, pe cari-f numește de obiceiu la președinție ? Meredith, Herbert ’Spencer, Thomas Hardy, William XVatson? Nu, nici unul din aceștia, ci un nobil, ales orbește, care s’ă întlmplat să publice o cărticică, sau care a bine­ voit să se intereseze de literatură. Și asta la oameiiil de litere. Scriu toate astea în mod cinstit și neted, cu toată încredințarea ce am că o samă de critici mediocri au sa strige pe dată: «Gelozie îngustă». Nimic mal puțin adevărat. Spiritele înguste, născute într’o comunitate ca cea a noastră, nu caută să-i dee pe față părțile slabe, ci căută pur și simplu să se folosască de Iele. In loc de a deplînge relele, aceste spirite se fac prietenii susținătorilor nedreptățel. In Englitera nu «aduce nici un cîștig» să fii un aprig reformator. Cine închide ochii și stă cu gura închisă, cine se împacă cu neajunsurile și prejudecățile măreției artificiale, cine observă cu luare aminte în "ce direcție suflă vintiil, se înțelege că ajunge de­ parte. A te lupta cu morile de vînt, nu-ți aduce nici .bogăție, nici cinste, afară de celor cari nu fac de cinstea lor mare caz, cînd Ie vorba de succese și foloase mondene. Singura mea in­ tenție a fost să examinez chestiea în mod cin­ stit și cu sînge rece, și să mă întreb dacă acesla-I chipul în care "o nație poate trage cel mal mare folos pentru lea din neegalitatea na­ turală care se află între membrii Iei.. Jntr'o lume bine organizată, mi-nchipuesc că cele mal mari onoruri și posturile cele mal Înalte vor fi, din potrivă,’ nestrămutat păstrate pentru cel mal buni, pentru cel mal competențl , oameni. Acum, în mare parte norocul le care •J regulează răsplata. Niște oameni cari nu fac de j cît foarte puțin sau cari nu fac nimic pentru bmele public," sînt cu toate astea născuțl marfmji și duci, cu vaste proprietăți, și au un l°c larg în considerațiea compatrioților lor. Niște oameni cari au avut mal mulțl sorți de cît aIliI debitînd bere sau destilînd whishey: niște oameni cari au inventat niște mal bune chi­ brituri chimice, un sopon mal puțin costisitor, soiu mal prost de vax de încălțăminte: niște oameni cari și-au falsificat cu izbîndă cafeaua, ?tu „amestecat* cu făină cacaua, sau au pus în ma bumbac: niște oameni cari jucînd la bursă cășunat ruina altor oameni, cari au acaparat •Ț’ne sau părți din drumul de fier, lucrări hilpaulice, companii de telegraf: niște furnizori • e mărfuri falsificate, sau niște despoetorl al 5 văduvelor și orfanilor, îșl asigură adesea o bo­ găție uriașă, mari onoruri și o înaltă situație: în unele cazuri, ajung clilar înterneetori’ de familii „nobile". De alt-feliu te un joc de. noroc cînd vrei să știi, ce folos vor aduce energii e cu adevărat utile* posesorilor lor. Cel ce inventează un nou dop pentru sticlele de apă de Seltz, un nou bandaj pentru roatele de bicicletă, lucruri foarte bune în felini lor, strînge adesea o bo­ găție Acelaș lucru se-ntîmplă, și mal adesea încă, celui ce cumpără pe un preț de nimic patenta unul inventator. Dar, cugetătorul care descopere vre-un mare adevăr al naturel, mun­ citorul care inventează vre uu instrument chi­ rurgical prețios, vre-un nou anestezic, vre-un instrument științific, vre-o îmbunătățire optică, nu cîștigă în de’ obște aproape nimic, une-orl chiar pierde tot ce posedă, căutînd să perfec­ ționeze și să-și facă cunoscută perfecționarea. Cu alte cuvinte, răsplata nu-1 proporțională cu valoarea realii a invenției sau descoperire! pentru omenire în general, ci numai și numai eu valoa­ rea-! negociabilă imediat. Putem să fim încre­ dințați că socialismul va pune capăt unul ase­ menea lucru. Cu toate că recunoscînd după cuviință invențieâ chibriturilor și a dopurilor perfecționate, pentru^sticlele cu âpă de Seltz, iei va încuraja cel puțin tot atîta de mult des­ coperirile astronomice, fizice, biologice și socio­ logice, noile creații privitoare la toate domeniile, la cele mal înalte domenii ale cugetărel: noile poeme, noile tablouri, noile idei, noile filosofii. Pentru-că trebuie să ne aducem aminte cum că, în felini lor, descoperirea unor legi stabilite din vechiu, ca legea gravitărel universale, corelațiea și conservarea putere!, principiul evolu­ ției organice, și altele, sînt cu mult mal însem- ’ nate pentru omenire, chiar din punctul de vedere practic, de cît descoperirile sau invențiile de-a doua mînă, așa numite practice. Iele he dau o cunoștiință aâîncă asupra chipului de a fi al naturef, și prin urmare., im imperiu mal desăvîrșit asupra tuturor lucrurilor naturale, cari dau loc la nenumărate invenții și aplicări de cea măi mare însemnătate. Au trebuit genera­ ții de investigatori de electricitate pentru a ajunge la întăile aplicări practice ale electricitățel. Și, în chip general se poate spune cum-că unele ramuri ale științei, ca fizica, mecanica, chimiea, sînt adesea prea plătite, față de valoarea lor curentă imediată pe cînd alte împărțiri ale științei, ca astronomica, biologica, sociologică, nu sînt "în de obște plătite, liind-că nu au de cît pu- _ țină valoare curentă imediată, «Acesta-I înse individualism», vor zice unii socialiști sinceri cu toate că la minte cam strîmțL Fie, dacă voiți, darie și cel mal'bun socialism leu n’am fost* nici o dată dintre acel cari sus­ țin că socialismul trebuie să fie opus individu­ alismului. leu cred din potrivă că socialismul! va încuraja și va dezvolta individualitatea. leu sînt socialist tocmaipentm-că sînt individualist/Lari sînt, în clipa de față, cel mal buni socialiști dintre noi ? Cei mal puțin individualiști ? Nici de cum. Din potrivă, sînt’tocmal cel ce au tendințele cele mal individualiste și mal idiosihcrasice dm En­ glitera, dacă vorbim de noi. „Caracterul unități- / �REVISTA. 1PEF.Î 6 REVISTA IDEEI tilor, zice Herbert Spencer, determină caracte­ rul totalului". După cum vor fi socialiștii, indi­ vidualiști, așa va fi și republica socialistă pe cari dînșif vor întrona-o. leu sînt încredințat ca una din marile tinderi ale socialismului va fisa caute a îndrepta neegalitățile naturale ca slabăciunea, sănătatea cea rea, pierderea unul mem­ bru sau unul organ, lipsa de inteligență sau simt moral, silindu-se tot o dată a dezvolta cît mal* mult cu putintă neegalitățile superioare, ca puterea, sănătatea, îhdămînarea, capacitatea min­ tală, facultățile virile sau femenine, paternitatea si maternitatea, însușirile artistice, științifice sau literare, si a le utiliza cît mal mult cu putința pentru cel mal mare folos al comunitățel. Intr’un cuvlnt, pe cînd socialismul va descuraja toate neegalitățile false, Iei va încuraja și va trage cel mal mare folos din superioritățile cele adevărate. <Asta înse însamnă a înlocui o aristocrație prin alta*. Fie și-așa, Doar am spus că noi nu sintem niște nivelatori. Dorim numai ca adevă­ rata putere, adevărata nobleță, adevărata bună­ tate și adevărata înălțime de caracter să fie apreci'ate la adevărata valoare. Dorim ca medio­ critatea să fie tratată ca mediocritate, lăsîndu-i-se se înțelege toată putința să se dezvolte și lea, fără â înlocui înse sau ’a năbuși adevăratul ta­ lent și adevărata putere, fără a fi îngăduită să facă rău ceea-ce alții pot face bine. Chiar dacă concepțiea voastră cea lalșă ar fi adevărată, chiar dacă am dori să instalam pe Herbert Spencer în palatul național din Blenheim, și pe Hardy sau Bura Jones la Chatsworth sau lâ Knowsley, nu cred că ar fi atît de rău ca a pune aici ni­ ște simpli duci sau conți, niște țesători de bum­ bac și niște proprietari’de mine. Cu toate aces­ tea, concepțiea voastră cea falșă nu-l dreaptă. Sub un reg*im socialist, nu cred ca vre-un ce­ tățean să dorească cînd-va a se înconjura de-o pompă egoistă, anti-socială și idioată : Sînt cu totul încredințat că nici un alt cetățean nu-l va ajuta, nu-l va susținea să ajungă aici. Pentru că o asemenea pompă nu poate li menținută de cît de-un singur om care și-ar însuși rodul muji­ cei a atîtora alții, răul ce* socialismul și-a luat pe samă tocmai a-1 înlătura. Nu, liol nu vom avea duci, nici prin naștere, nici prin inteligență: vom avea pur și simplu niște conducători de oa­ meni, cari nu-șl vor datori asemenea poziție de cît neegalitățel lor firești, naturale. Acești conducători de oameni, acest! cugetă­ tori, acești organizatori și toți col înzestrați cu darul de-a a face vieața mâl frumoasă și’ mal vrednică de trăit, fie prin pictură și plastică, prin reprezentarea însuflețită a unor scene din vieața reală, prin literatură, poezie, muzică, chiar prin frumuseța lor personală, toți aceștia vor primi fără îndoeală, acelaș soiu de venerare universală care fu mărturisită, în Franța, lui Victor Hugo. avu'r°r >uWțI cum a fost iubit bunul Walt u hitman, onorați ca Cimabuc, respectat! ca Darwin. Atențiea generală nu va fi întoarsă do la persoana lor, pentru a fi îndreptată, ca în Enghtera de a-zl, asupra pairilor, și asupra manufacturierilor, și ca în America* de a-zl, asupra regilor banului și acaparator lor de dru* muri de fier. Poate că vor primi chiar semne speciale de favoare obștească, cari le vor fi ~ cordate în mod oficial. Chiar în zilele noastre noi acordăm pairia nor generali biruitori și le servim o pensie cordînd, une-orl, și unor autori de versuri fPll' moașe sau unor descoperitori de mari verităt» științifice, cîte-o slabă retribuire. Nu ie cu n? putință ca Republica socialistă a viitorului c» toate-că ne mai acordînd generalilor pensii, g? onoreze, în chip modest, cu toate că îndestulă, tor, pe cei ce vor produce lucruii pe cari le Yn apreciea mal mult. Republica socialistă, fără îndoeală, nu va dori ca poeții, pictorii, filozofii, inventatorii lei, să ducă lipsă de pîue și sj,sî vadă munca lor tulburată de niște greutăți mi­ zerabile, păcătoase. Aceste greutăți, în realitate vor fi dispărut pentru toți, cu *atit mal mult pentru cei mal buni, pentru cei mal mari dintre oameni. «Atunci, fără indoeală, doriți o nivelare». Afi dacă nu vedeți și nu luați în samă nici o altei deosebire în vieața omenească de cit acea ce constă în palate, în slugi galonate, în cal și tră­ suri, într’o splendoare exterioară, păcătuiți prin cel mal grosolan, prin cel mal mîrșav materia­ lism, și nu ne mal batem capul a vă răspunde nimica la asta. Sînt alte lucruri de cît acestea, pentru cari noi nu dorim nici o nivelare, pentru cari dorim o înaintare necontenită spre deosebiri din ce în ce mal nobile Cultul milio­ narului nu Ie singura cale care înlătură o uni­ formitate monotonă și anti-artistică. «Dar nu la asta ne așteptam din partea unui susținător al socialismului. Din partea unul atare ne așteptam la o aprinsă simpatie pentru cel loviți de injustițiea foamei, la o iubire împăti­ mită pentru cel săraci și-ntristațl». Foarte drept, și veți avea la timpul cuvenit ce doriți. Aici nu tratez această parte a chestiei. Dacă aș voi, aș putea să tratez și asemenea chestie și să spun niște lucruri la cari nu v’ațl aștepta ne­ greșit. Dar ținta mea, acuma, Ie (le-a răspunde pur și simplu la această întimpinare prostească, cum-că socialismul vrea să reducă pe toți oa­ menii lă acclaș nivel. leu susțin, din potriva, că orl-unde va’ Ii o superioritate reală, socia­ lismul va încuraja și va spori orl-ce neegalitalo care va fi cu putintă. Grant Allen. Din publicațiile și lucrările vrednice de Jua**0 aminte, apărute lu timpul din urmă, ce trimes la Revistă, ne facem o plăcere notînd* Dr. A. Schwartz: Stricturi largi cu retențil de urină... Teză foarte apreciată de specialiști* Horia Carp: GîndurI fărîmate. S. L. Gordon: Din țara sclaviei. H. G Wells: Războiul aerian. Matilde Serao: Mama vitregă. 1 li. Cornel o. iefli Th, Cornel :‘ cintari CîntărI pentru iuu.. inimă. De acelaș: Figuri contemporane Fascicula 9, 10 și 11. c Biblioteca „Lumen“ dc îșl samă publicăale Iei cărtic micile și adesea foarte r * " CERNIȘEVSKY De la stilpul infamie», la gloriefentă pentru Cernișewsky consacrarea Istoriei. p,m’ E pur și miiotte. 20 Mai 1884; po Ja 8 ceasuri dimiWeață, se văzu, pc pieței iy11)hco dl“ S-t Petersburg, adimlndu-se • m» i Auindu-sfi m rorc, o grămadă de bărbați și femct f Socul cercului fora un careu de soldați și-n mijlo^i /irpulut un eșafod cu-n stilp numit dc infamie. Ploua turna cu găleata Dar ploaea nu împiedica multiP3’’ de a iot crește și de a aștepta cu răbdare sosirea a«a 1,1 mitului criminal. u"rT nouă ceasuri sosește in fine așteptata trăsură, es. itală do <îol jandarmi călări. Din lea se cobori, tatăl „central și apoi un bărbat Îmbrăcat in haine particu­ le Acest din urmă avea înfățișarea neînchipuit de palidă, i,r‘cu desăvirsiro liniștită. Dineul urcă pe eșafod, undo 2 domni, cu niște bonete roșii, adică doi călăi, îl luară i braț- Prin asta se inceP«-‘a ceremoniea zisă de degradare kiu «Ic ocară. După aceea i so atirnă de git.o tablă near!ț de lemn, pe. care ii icra scrisă osînda, cu slove albe. L'sfirsit, unul din calai ii smirnei de-o dată pălăriea din cap ca să poată asculta cu venerație ceea ce avea să se cetească. Și leată ce-avea să se cetească: (Consilierul titular Cernișevsky, îndeletnicindu-se cu lite­ ratura, Iera unu) din colaboratorii de căpetenie al revis­ tei «Contemporanul». Revista asia, prin tendințele Ier, a atras asupră-i privirile guvernului. Și liind-că dinsa nu fjeea, mai eu samă de cît să dezvolte ideile materialiste și socialiste, t’nzînd Ia tăgăduirea religiei, a moralei și-a le­ ge!, guvernul a găsit cu cale să-l interzică publicarea pe un timp. In momentul cind se luă această măsură, se des­ coperiră niște împrejurări cari au făcut pe guvern să vadă In Cernișevsky pe unul din agenții cel mal primejdioșl pentru Stat. leală in ce constau aceste împrejurări : «Șeful secției a Ill-a, al cancelariei personale a Majestățel Sale Imperiale, a primit o scrisoare anonimă, in care 5(i atrăgea luare amintea guvernului asupra lui Cernișev­ sky, «acest agitator al tinerime!, pretins socialist». Din­ sul zice că nu se va putea aduce nicî o dată împotriva-I nici o doVadă. Dar tara dat ca un agitator primejdios, cerlndu-so încătușarea unul asemenea om. Toți vechii prieteni al lui Cernișevsky, oameni din partidul liberal, Wzind că tendințele lui nu se mal manifestau numai prin graiu ci ajunseseră a se pune in aplicare prin fapte, s’au depărtat dc Iei. «Dacă nu luați măsuri împotriva lui Cer­ nișevsky, scrie autorul scrisoarel, au să se-ntimple nenoro? cirl: are să se verse sînge. Aceste bande de demagogi pi*116 de smintiți pe cari nu-I oprește nimic. Această «TInară Rusie» a arătat, în programul Iei, cele mal crunte porniri. La o infrinaro poate se va ajunge, inse cit sînge nevinovat nu va trebui să se verse. La Voronej, la Sara’0|r: la Tambolf, pretutindeni sînt comitete de-ale acestor JocKdiștf și pretutindeni aceștia înflăcărează, buimăcesc Trimiteți pe Cernișevsky unde voițl, dar Eraoiți-vă de-al ridica putința de acțiune. In numele h?reI °b?teștl, scăpati-ne de Cernișevsky». . . sfirșitul luuel lui Iun iu 1803, se primi la secția 11.-a "îumțarea despre plecarea lui Vietoșkiu, prietenul lui și al Im Bakunin, din Londra, care aducea cu alîeJ.ablicMiI oprite, de ale lui Ilerzen, Ogarelf si de (])_ I dora, precum și corespondență de la prppapandiștî. o fu testai, se găsi asupră-I pe lingă altele, M»MniOaro (,e la proscrisul șl propagandistul Herzen, Serno-SolovievicI, in care îl îndemna să facă propa<Avl? ln Rusia> care se inchee prin acest post-scriptum : tC’®!n <Ie gînd să publicăm, aici in Londra sau la Geneva, (v;“.lchlPoranul., cu Cernișevsky». In baza acestei scrisori E'jcvsky fll arestal ja 7 luliu 1802 și so făcu Ia ’oăfm ° Porchiziție caro prileji descoperirea lurtnlor ur<1 Ît’’ *.n Icfidtură cu afacerea lui: cătnrn n ,det anonim, care anunță că instrucțiea judeIilătniCasc^ Privitoare la manifestațiea de la sala municiafnAn a l°st părăsită din porunca Măriei Sale, si că, pentru (1X 1 .aBla- nu va fi nimeni neliniștit. 2. O corespon«lo a '? *.UI Cernișevsky cu Andrievsky, căruea îl P.ropum’ ținut SP1U|1 ca nnjlocitor între Public V Prof,1sor11 au costn,. Ursurb pentru a lămuri pricinile sU®PendJral .J r cursurl. 3, O scrisoare cu scriitura lui Bftrticoh 7 frămtatata °.bservJ fraza următoare: «Moscova este acum că va iv‘n iA Cde,co B’an petrecut la Twer. Se zice Herzen (V » ‘^7* ° O scrisoare a lutnoasta ‘“i dm ^re Pricină, deci, uu i so cuIn 'iee'iPf3llnatarU ’ £uPnPzind 0 mulțime de ștersături n această.scrisoare Herzen combate sfatul lui Ccrnisevcă n< vî 7 l'r ,l,nf‘,‘.un.ea ’ntr’o ligă literară, pentru f VW'1 fe?l deacolea nimic, și propune, ta niște ter­ meni întunecați planâî organizărel uimi societăți ‘sau Ugl, alegimhț-se ca centru de activitate bilciul din Xiîni Novgorod, unul din hilcinrile dintre Dniprn și drumul mare ce duce la Ir bit, sau unul din Uralul siberian. 5. O scri­ soare anonimă al cărei autor impută lui Cernișevsky dc a voi sa răstoarne starea aflătoare de lucruri si de-a’ voi să interneeze o democrație, prevestindu-1 că a’apucat ne calea peirel. 6. O chee alfabetică pe patru cartoane. Si ta line d(Juă eaete scrise cu prescurlări de cuvinte, de silabe și de litere. Aceste eaete sînt memoriile lui Cernișevsky, cari se raportează la vremea clnd încă nu lera însurat,’ cin“ nu Iera de cit logoait. In Iele se observă ciigelările >'■ I11 l.j ... uitau ? Nu se va găsi la mine nimic, duse vrăjmasiî miel sînt puternici. Ce voiu putea să fac? Stal tatăl voia.tăcea, dar, canonit îndelung, voiu pierde in cele din urmă răb­ darea, spuuiudu-ml feliul mleu de-â gtadi. tară de nici o menajare, fără ocoluri. Și atunci nu știu zău dd-ol mal. Ieși din închisoare. Vezi «Iar bine că nu mă pot însura: n’am dreptul să leg pe nimeni de soarta mea», fii vremea cind Cernișevsky Iera deținut în fortăreață, scrisa neves­ tei sale, la 8 Octombre 1862, o scrisoare, in care, între altele, zice: aVieața noastră, a ta și a mea, aparțineistbriel: sute dc ani numele noastre vor 11 tot scumpe oa­ menilor, șî Iei îșl vor aduce aminte cu recunoștință de noi, chiar cind nu va mal fi pe lume nici unul din cel cu cari am vlețuit». Făcind cunoscut nevestei sale cum că are de gind să alcătuească o Enciclopedie despre știință pre vieața, Iei scrie: «Din vremea lui Aristot, ni­ și despi meni mnnî n « ’a mal făcut ceea-ce vreu să-tac leu, și voiu ajunge nu bun dascăl al oamenilor, in curgerea veacurilor, precum a fost Aristot». «In vremea cind se urma ancheta în afacerea Cernișevsky,’Vsevolod Kostomaroff, care fusese judecat la Mosco­ va pentru-că tipărise niște scrieri'oprite, fu osîndit,Ain porunca Măriei Sale, să slujască în Ca ucaz ca simplu sol­ dat. Pornind la drum spre locul ce-1 Iera destinat, sub conducerea ofițerului de jandarmi Ciulkolf, caza borinv, la Tuia. De acolea, la 5 Mart 1883, scrise o scrisoare la S-t Petersburg, unul anume Sokoloff. Ciulkolf trimese această scrisoare șefului secției a Ill-a, lea cuprindea o descriere amănunțita, prin care Kostomaroff povestea cum fusese împins de Cernișevsky Să săvirșăscă crima-pentru care fusese judecat, .cum Cernișevsky și Mihailoff întoc­ miseră un apel «cătră clăcaș:» și colonelul Celguuoff un apel «cătră soldați», și cum aceste proclamații' i-au fost date, spre tipărire, de cătră studentul Soroka, cu care ple­ case de la Moscova la S-t Petersburg. Dinsul dădea amă­ nunte asupra personalitățeî lui Cernișevsky, pe care-1 în­ fățoșa ca pe-un agitator ce întorsese din călea dreaptă vre-o cițl-va tineri, și pe care-1 caracțerizază ta urmă­ torii termeni, făcind asemănare intre Iei și SamșoU L «Acest jidov, zicea, n’a fost de loc cuminte, rămlnlnd chiar în mijlocul edificiului, după ce i-a zguduit coloanele, lâsîndu-se să fie apucd Iei însu-șl sub dărămălurl. Samsonul nostru, adicit Cernișevsky, chibzuește cu totul altfeliu: Dinsul îșl zice : De ce să mă iumormintez sub ruinele vechiului edificiu: mal nimerit să împing pe alții ca să-1 dărîrne, lear leu, pănă una-alta, să stau de-o parte: dacă vor izbuti să-1 surpe, cu atlta mal bine, mă voiu indeleletnici după aceea să zidesc altul; de nd; rte-or da de vre-o belea, asta nu mă privește pe mine. OrI-cum, leu voiu răminea neatins». Mal departe, Kostomaroff spune prietenului, că nu trebu'e să-I impute de a nu h dat ne fată totul la timp, de vreme ce avea in mină mijlocul de a pune pe Cernișe\-sky la locul lui, și avea m mină pu­ tința dc a face ca textul osîndel pentru âlcătuireU «apelu­ lui cătră. clăcaș', să-1 privească pe Cernișevsky, autorul acestui apel, nu pe Iei: în vremea aceea iera silit să tacă, dar acuma, lucrul fiind consumat, se căea de ceoă-ce făcuse, amar, „ . , •• r, c •«Căiitînd să apere pe Cernișevsky și, ne Gelgunbff, ni afacerea asta, se dădu de gît chiar pe Iei: dinsul le vino­ vat fală de societate, pentru cârc faptele adepților Iul Cerniscvsk'y au dat roade ații de otrăvite, atît de amare- p �$ REVISTA IDEEl Kostomaroff povestește, apoi, cum a fost dus și prezentat comisiei o nouă depunere din partea lut Iak0()Jpfr in arestul corecțional din Moscova, precum șt 0"’ tlcHnm lui Cermsevsky, de cătră Mihailoff, cum au cetit tuș-trel, Intr'o odae, apelul lui Ccrnișevsky «cătră clăcașl», și cum dență din partea administrației arestului corccli^^^on ocnei din Moscova. Din hirliile acestea rezultă că r'V fl o Iei a refuzat tipărirea dacă Cernișevsky nu va Îndulci li­ nele expresii din scrierea asta, cari Ierau un Îndemn la pleclnd spre Pclcrsburg, cu gînd a-șt face dcpunKj<0,,k[f măcel. Cernișevsky nu sc învoi mal intăl, dar sfirși prin pfa relațiilor lui Kostomaroff ctt Ccrnișevsky, a frcn <uti. lat de poliție in gara Tu>cr,pe căile ferate NicoIq31 Qfc*a face unele schimbări. Pe urmă povestește cum a alcă­ tuit Celgunoff al său «apel cătră soldați», apel ce avea a-1 diferde fapte dc violență și pentru beție. Du5C’>pe",fil ftfm ceti în căzărml, intemeindu-I pe tot feliul do argumente. poliției din Moscova, apoi la Casa Comunei, ftl jȘi în cele din urmă, cum Cernișevsky i-a dictat Iul Kos­ pe patru luni in arestul corecțional pentru faptele nalc mal sus, lakovleff și studentul Soroka, aduși » n,cn l|o*. tomaroff, un «apel cătră schismatici», pe care Ia des­ sbttrg, au răspuns la întrebările ce lis’au pus, citnt ° Aler.' ființat măi tîrziu. „ , , , m . «Din ordinul secției a Ht-a, Kostomaroff fu adus de la 1 ula Soroka a zis că cu toate că a plecat la S-t Pclcrsbnrri>lc<,z^: alJintî Ia S-t Petersburg. Asupra-i se găsiră niște scrisori de la cind a plecat, împreună cu Kostomaroff, și Cll ( Mihailoff și un bilet scris cu creionul, care suna ast-ieiiu : noșlca pe Mihailoff, nu i-a dat lui Kostomaroff apcln? C\C1U «V. R. In loc de «îndatorați la termen», precum am scris clăcași» ci numai o scrisoare inclusă dc la Mihailofr ?Cah<i Ccrnișevsky nit-l cunoștea personal. Soroka a întărit dintr^o neertată nebăgare de samă, pune pretutindeni sa se culeagă «îndatorați vremelnic», cum se găsește in re­ depunere la confruntarea cu Kostomaroff, Cu toate ?Cc°s,“ gulament. Al d-tale,Cer.» Kostomaroff lămurește că biletul vădite aduse de acesta, lakovleff a întărit vechea acesta i l’a scris Cernișevsky, care a venit intr’o zi la ncrc. Și, cind fu pus față de Ccrnișevsky, dinsul ? dinsul, Ja Moscova, fiiră să-l găsască acasă, după ce pri­ icra tocmai persoana despre care, vorbea in depun C^>Cl^Ca «Nckrasuff, directorul revistei „Contemporanul^^1- ’°mise spre tipărire apelul «cătră clăcașl». Infilțoșîndu-se biletul acesta lui Cernișesvky, acesta nu l’a recunoscut nat generalului major, Potapoff, o scrisoare din ’țfo ca venind de Ja IeL Comparind scrisul lui Cernișevsky pe care a primit-o prin poștă, și al cărei semnatari^00^ cu cel al biletului, secretarii Senatului au găsit că, deși că .sc găsesc deținuți in arestul corecțional. jn săn/z^.1"1 iu total nu Iera asemănare intre scrisul lui Cernișpvsky luminată, ici au primit vizita unui anume lakovlcF^ ■i cel al biletului, cii toateă astea multe litere, și anu- Ic-a spus că și dinsul icra închis pentru delict politic C-tf• me 12 din 25 din cite se alcătuea biletul, sămănau voca să le ceară un sfai. Plecase cătră Pelerăburo* zi** cu scrisul JuI Cernișevsky. Adunarea Senatului găsi ici, pentru o afacere fbarte-nscmnală, inse la gara Tid^ ■ înse că nu numai literele acestui bilet, luate in parte, trase puțin la măsea și provocă an scandal. Administrați^ ci chiar biletul luat în total, semăna întocmai cu scrisul căci ferate A' ic o lac il delc pe mina poliției care r lui Cernișevsky. Kostomaroff acuză pe Cernișevsky că Iei cu să fie întemnițat. întrebat dc cătră aceste perșii Ie «autorul apelului cătră clăcașl», din care un > exemplar, ce anume trcabă-l ducea la Potapoff, lakovleff răsptuwtranscris de o mină necunoscută Ie alipit la actele „Am cunoscut pe Kostomaroff, și acum cilc-va zile ani prii procesului lui Kostomaroff. Proclamațiea asta, scrisă ----------------------. ■ . măinun bilet fără iscălitură, prin careteram invitat sa mereIn graîu popular, cuprinde niște răstălmăciri falșe ale legel „Hotel Veneția1 , la odaea A’o. 18. Ditcindii-mu rămăsei din 19 Februar 1861 asupra dezrobire! țăranilor. In lea înmărmurit văzind pe Kostomaroff îmbrăcat ca soldat " se spune cum că suveranul a înșelat pe țărani, că după întovărășit dc un ofițer dc jandarmi. Kostomaroff imî făcu regulamente vor ii și mal împovărați și mal subjugați de propunerea următoare : „leală o scrisoare pentru mama cit înainte, și că, cu chipul acesta, vor ii definitiv îmi zise ici, pleacă la S-l Pclcrsburg șiI du-tc cu iea la a ------------- -w ««X aruinați. Autorul lămurește apoi țăranilor in ce stă liber ta- dresă dresa.. mama mama are arc să-ți sd-|i spue spixe ccca-ce ccca-ce ai ai 'de dc făcut făcut, siși dacă dacă inL.tea, și Ie citează, drept pildă, Franța și Englitera, unde, dcplincșli tot ce-ți va spune, iea, ai să fi răsplătit cum sc cade. după Iei, nu există nici capitație, nici tragere Ja sorți, nici Dar Kostomaroff nu ți-a spus singur iei, ceea ce apașapoarte, unde poporul Ie stăplnul a toate și unde țarii veat de făcut? Fa întrebat. sînt sub puterea poporalacare-I numește și I mazilește ,»— Mi-a spus că trebuie să prezint secției a Ill-a o de­ dacă nu-I plac Dinsul închee indemnind pe «clăcașl» să clarație in care să afirm că am auzit pe Cernișevsky spticonspire, să plănuească in taină, pentru a dobindi liber­ nind lui Kostomaroff fraza următoare : «Din partea prie­ tatea și să caute să atragă la cauza asta și pe țăranii Sta­ tenilor lor, clăcașilor, sănătatea. Nu știu ce insamnă, vorbele tului, și ne țăranii de pe domeniile coroanei, și pe soldați, astea, nici ce nevoe arc ca să fac o asemenea lepngcre. făgăduinuu-le să dea semnalul unei ridicări obștești cind Spuncți-mi, dacă fac asemenea depunere, Potapoff poale si totul va fi pregătit. Se observă pretutindeni, in proclama- mă scoală din pușcărie ? țiea asta, expresiea «îndatorați la termen», întrebuințată, >,— Ku știu zău Mai'carbid Potapoff ic va urmări din grașală do Ccrnișevsky, precum se spune mal 'pentru falșa-ți mărturie, pentru că legea pedepsește cu as­ sus, și pe care acesta rugase pe Kostomaroff s’o îndrepte prime martorii mincinoși. la tipărire. Afară de asta, ofițerul de jandarmi pomenește „— /Ini dat o jalbă dc acolca lui Potapoff, zise lakovlețf, Iul Potapoff, cura-că în timpul cit a fost silit să stee la in curbul am să mă duc la S-l Petersburg, și nu șliu a Moscova, înainte de a ajunge la Tuia, din pricina boalel să fac. Iul Kostomaroff, acest din urmă primi vizita unul orășan, ,i— l-am răspuns că ccl 'mal nimerit lucru iera să spat anume lakovleff, care dorea să-și lee rămas bun de la Iei. Ofi­ adevărul. țerul observă, după vorbirea lor, cum-că lakovleff cunoștea „Dar nu credeam in vorbele lui lakovelff, știind că Kosbine toate relațiile lui Kostomaroff cu Cenrșevsky, și rugă tomaroff nu puica să fie pe vremea aceea la Moscova, pM’ pe lakovleffsă depue înscris ceștiea, lucru’la care dinsul tru-că fusese judecat o dală cu noi dc Senat, care tl oslm se învoi. disc la șase luni dc închisoare uilr'o fortăreață și lu s,,r“ „leală in ce se indice depunerea lut lakovleff: In vara plinirea in Caucaz, ca simplu soldat. La 4 Mart 1863, am anului 1861, fusese angajat la Kostomaroff ca corector. Pe rămas inse foarte, mirați văzind pe lakovleff in curtea mvremea cînd lucra la acesta, vodca foarte adesea acolo un chisorei, înconjurat dc jandarmi: ni sc spuse că avea vestit scriitor, cu numele dc Ccrnișevsky, care venea de la trimes la Pclcrsburg. Aducindu-nc atunci aminte dc Petcrsburg. Intr’o zi, adăpostit, din pricina căldurci, in chioș­ avută cu îel, am dedus că Ccrnișevsky sc afla intr'adcvar » cul din grădina lui Kostomaroff, ca să lucreze la corectu­ lovitura acuzărci pentru o crimă politică, și că Koslomaroih rile lui, u auzi vorbind următoarele, plimblndu-sc la braț cu familica lut, vocau, cu ajutorul lui lakovleff, să [ac prin grădină: iDin partea prietenilor lor credincioși, claca- fi învinuit pe nedrept. _ șilor, sănătate. Ați așteptat libertatea ce v’a făgăduil’o ța­ „Ccca-ce hotări pe semnatara scrisorci cătră Nckrar m,^ rul, ieacătă, o aveți». Drept autorul acestui articol se dădu sc adreseze acestui publicist, să facă cunoscute. cal sc c 0. Ccrnișevsky, care rugă pe Kostomaroff a i-l tipări iute. In asemenea fapte, spre a sc prcinlimpina cu chipul frazele astea ne găsind nimica împotriva legilor și ncințe- sibililalca unei osindc nedrepte. Scrisoarea ie iscăli • legindu-le de altminteri cum se cade cuprinsul, nu le-a fost dat nici o băgare de samă atuncea, dar auzind cum că Mii Ier, llienko-Petrowski, Noyikoff, Sulin și ^c-araj;'ooltlf „In urma anei asemenea jfapte fiin partea lv\ Kostomaroff fusese osindit pentru niște călcări -de lege și urma purtărei lui ncmorale, coniisiea a caă voindju se descarce de orî-cc răspundere, credea dc datoriea z?mat- i aștepte isprăvirca eclor patru luni dc închîsoar . -n lui sa facă cunoscut guvernului vorbirea auzită de iei. In a fost osindit dc comuna-i, și să-l deporteze p ^ost interogatorul la care a fost supus, Kostomaroff, din partea giivcrnăminlut Arkangcl. O ordonanță imperm , t ■iSlteilde anchetă numili de cătră ‘mpărat, dinsul a in, /f sl a tantbi totul cuprinsul terisorei adresată lui Sokoloff. Po­ cerută pentru acest sfirșiî. „Ccrnișevsky a respins acuzările lai Koslontăroif tapoff a primit de la procurorul din Moscova și a trimes lărit tăgăduirile lui, la confruntarea cu ici. Urmează Ja P^’ REVISTA IDEE! HOLWENIUL Dedicare unei neuitate nobile ineml, P.M. Dacă idealul tău ic murilor, tu vet muri alingîndu-l- Dacă idealul ți-i nemuritor, ca să-l atingi, vel ajunge nemuritor. peste marea lină, soarele apunea. Marginea de jos a globului său, înroșit ca un metal numai jar, se și pierdea acum, îmbucată în undele zărel, pe cînd în jurul rămășiței rotunjime! lui plutitoare, vălureau niște neguri aproape tot atît de aprinse ca și soarele însu-șl, și cari par’că desfășurau aj doilea orgoliu, de-a fi oglindirea unel splendori. Sînul mărel, a cărei plnză întinsă părea că ur­ mează o înclinare urcătoare, aproape nesimțită, cătră apus, se desfășura într’un imens covor de azur, plin de un capriciu de colorit purces din va­ lurile ușoare, a căror creste Ierau stropite de un aur aprins. Spre stînga, insula Seizhun, netedă și joasă, par’că aproape s’atingă, nivelul mărel, ca o elip(1 x tică plută, întrerupea unitatea întinsului apel. lear împrejurul Iei, mii de siîncl rîsipite, luminate nu­ mai dintr’o parte de niște raze orizontale, Ierau ca niște flori uriașe de flăcări, cari îșl înclinau cali­ ciul cătră tărîmul oriental. Printre lele curentele seînteeau ca niște șerpi de oțel. Sînul mărel, deschis oval; se termina la stînga printr’un vîrf ascuțit de gigantică stîncă, la picioa­ rele cărei undele din adînc se frîngeau, pururea furioase, într’un zgomot înăbușit, azvîrlind niște vîrtejurl de spumă, a căror împroșcătură se urca cu o sută de staturi de om peste creasta promontorulul. Țărmul Anaunilor, la spatele căruea pămintul Iera prăbușit între două ridicăturl ascuțite stîncoase, țărmul al cărui nisip Iera atîta de albJc’aI fi zis că Iera făcut din oseminte de morțl, cărăbănite de valuri: ici colea mal vedeai frînturl de schelete, aduse de umflăturile apel. Dar rețeaua nisipoasă cu iscînteerl de fildeș, și pămîntul cel sterp, presărat cu learbă cînească, cu pir și siminoc, piereau sub pașii unei mulțimi. Bărbați cu chica lungă, cu mijlocul musculos, încins de chimirurl de piele: bătrînl, încă vînjoșl, cu dinaintea acoperită cu o rețea făcută din păr de capră, și femei gătite, ca de sărbătoare, la gît cu salbe de sticlării, colorate în tot felul de fețe. Peste marea de capete, plutea ziditura călăreților, ale căror chivăre, cu niște aripi oțelite și guri me• talice de animale de-asupra, seînteeau în jocul de raze. Intre grupele, înfipte pe loc, înmărmurite de0 așteptare, alergau copil gol, prinși de-o veselie nestăpînită, la care luau parte și cînil, niște cin! fără păr. Această mulțime pe care o stăpînea un de neliniște, ridica în văzduh un zgomot de­ opotrivă cu cel al valurilor. Toate privirile Ierau ațintite în zare, și, peste Undele succesive, cari se ridicau la înălțimea pnVîrîlor pentru a se prelinge pe țărm, fixau o duzină de bărci, cari se mișcau între insulă și păUiînt printe stîncele risipite. Astea înaintau în stratul adierel ușoare, cu capul spre sînul mărel. spre golf. Dar cu toată senină^^^țea șî liniștea valurilor, trecătoarea brăzdată de 9 vuitori, nu putea fi străbătută de cît de niște ma­ rinari de-o foarte mare îndămînare. Bărcile înaintau cu toate astea cu lesniciune, le­ gănate de ondularea albastră și roșă; lear pînzăriea lor mueată în purpură, în licărirea apusului de soare, părea ca niște aripi de lebădă, întinse, des­ fășurate în niște flăcări. Nu tîrziu Iele fură recu­ noscute de cătră mulțime. Echipagiile lor Ierau alcătuite numai din femei, ale căror mișcări ușoare în manevrare vădeau puternica tinereță. Una din bărci întrecea c’o dublă lungime de vîslă, flota care părea a-I face un cortegiu de onoare, și de pe țărm, putea să se vadă, adîncîndu-se și ureîndu-se, după ritmul gingaș al valuri* lor, emblematicul cap de berbec cupric, bătut în botul luntrel. Cind aceasta ajunse destul de aproape de țănn, pentru ca talpa să dee de fund, echipagiul femeesc, vestmîntat în alb peste tot, aruncă ancora, strîngind pînzele. Dar pe cînd brațele cele goale se grăbeau â discorda funiile cele șuerătoare, singură o siluetă de femee stătea nemișcată lingă catarg. Două perechi de tinere femei se aruncară de-o dată în mare. Iele se ridicară n picioare, apoi pri­ mind de la tovarășele lor o pavăză ovală, Iele o ridicară, cu brațele întinse, de-asupra capetelor lor, lingă coasta luntrel. Și femeea, care până atunci îșl urmase visarea sub transparența pînzel, luînd loc în scobitura pavăzel oferită picioarelor sale, cele patru înotătoare îșl începură prin undă mer sul lor cătră țărm, destul de vînjoase, pentru a purta fie care cu lesniciune, numai într’o mînă, frumoasa lor povară nepăsătoare. De-o dată, un strigăt, izbucni din toate piepturile, la țărm: — Holweniul. Și nemărgenitul glas al mulțimel tremura de-o căldură împătimită. întreaga flotă ancorase și Iea, și toate cele so­ site, aruneîndu-se n apă, înotau, ca la două sute, în urma acestei misterioase, care părea că-I su­ verana lor. leată cum părăsi insula sacră a celor ȘapteSomnurl, pentru a pune piciorul pe pămîntul continental, Marea Preoteasă, Holveniul. Țintuită acum pe legănările ușoare ale mersului lor, pavăza încrustată n sculpturi, cele patru ca­ riatide vil înaintau cu încetul. In coborîrile lui, re­ fluxul alternativ al valurilor înalte, le descoperea mijlocul gol până la șoldurile lor largi, cu cingă* torl albe, azvîrlind, gingașă podoabă, în părul lor atîrnător în bucle, și pe înclinarea sînurilor lor mîndre fulgi de spumă și perle de boabe de apă. Holweniul Iera de statură înaltă. înțepenită bine în picioare, cu echilibrul întărit prin prăjina bătută de asupra capului argintat al berbecului simbolic de care i se răzăma dreapta, dînsa se dezlipea marmoreană, hieratică, divină, din gloriea aprinsă a globului solar. Un farmec de mister purcedea din această ti- • - fvn.vw. L ’.-Jytz* ,leomnă a ochilor Iei arămii, nără femee. Liniștea vădea un suflet «-ar*» care nn nu «avea vpj nici o sete de a in­ teroga vieața, fiind-că îl cunoștea tainele, lear grațîea nestrămutată a gesturilor Iei, descoperea o obicinuință de supremaț e. Părea o creatură ale­ gorică de-o umanitate supra-umană. Păru-1 întu­ necat o vestmînta, din creștet pănl-n tălpi, co manta sub care plutea, în crețuri ușoare, o mont» _ �40 REVtSTA IDEfci albă c'o cingătoare de aur. In jurul tîmplelor Iei tril, și alaiul se puse în marș spre cetatea destui șerpuea o cunună de flori submarine, ale căror apropiată, ale cărei acoperișuri se scăldau în de ne* roșii corole pentagonale scînteeau ca niște ru­ gurile fumurii ale amurgului. Pasul încet al boilor, cu toată izbitura roat biniul. Iți venea a crede că niște mînl amo­ roase, desnădăjduite de a culege stelele pentru a de pietrele de pe drum și cu toată hurducați r slăvi această frunte splendidă, au mers să-I caute o carului, nu tulbura meditarea frumoasei creat t . podoabă în adîncul mărel. Din carnea băîsămată, care, lungită într’o ținută lipsită de fudulieU* ’ ca chilimbarul, a grumazului, și sînulul și bra­ plimba asupra lucrurilor încunjurătoare, asupra țelor lelj purcedea un parfum melancolic, care te durilor somnoroase, privirile adîncilor lei ochi ’ c' îmbăta. O ereditate multiplă de înălțime psihică se biclnuițl a vedea nevăzutul. cetea în rădăcina largă a nasului, în gropița bul- „ bucată de de-asupra.buzei superioare, răsculată îm­ Cursul viețel Iei viitoare fusese hotărît, îna:n. potriva zăpăcelel sărutului, și-n bărbiea care vădea ca Holweniul să fi fost zămislită în sinurfle lln! o voință pe care n’o spălmîntă nimic. femei. eI Această frumuseță iera oare auxiliara Morțel ori Mama Iei îera o fecioară de două zeci de ani a Viețelr Dînsa dădea sensațiea unei flori aurite cînd fu dusă la templu, pe vremea cînd se aretă crescută pe-o margine de prăpastie. Fără îndoeală pe ceriu luna nouă. că s’au lovit de lea nenumărate izbucniri de amor In fragedele lor seri de petrecere, cînd lea și cu și dorințl, și-au trebuit să picară mulțime de ti­ tovarășele Iei răvărsau prin danț, prin strigăte,'prin neri de pe pămînt aprinzîndu-șl pleoapele lor rîsete, puternicul avînt al adolescenței, silueta ne­ moarte de amintirea acestei vedenii. așteptată, cu orizontul întunecat, a legendarului Și toată energiea acestor adorări stînse se con- edificiu, le înghețase veseliea adesea. Așa-că cu o centrase în lumea ocultă a tăriei,, 4pentru a făuri înfricoșare lăuntrică urmă lea, prin cotiturile În­ acestei creaturi o formidabilă armătură magnetică, tunecate ale unei subterane, pe bătrîna însărcinată înzestrată cu puterea de a răsfrînge amorul, după s’o călăuzască. cum trîmete oglinda, într'un colț de întunerec, o La răsăritul zorilor, cînd se întoarse la locuința-l și mal aprinsă rază de soare. Bărbați și femei tre­ obicinuită, nu mal Iera aceea. Pe fruntea Iei. plu­ murau dc-un fior la licărirea unei scîntel izvorîtă tea un nour de amărăciune și tot o dată de vese­ dintre genele-I dese, Ia zborul unul zîmbet purces lie. La întrebările despre ce-a văzut în noaptea adin fragedele Iei buze. ceea necunoscută, lea nu voi n;cl cînd să răspundă. In clipa cînd, sosite din valuri, purtătoarele înMal tîrziu, singurului om care-i posedă frumuse­ genunchiară pentru a apropiea de pămînt povara-le țea, îl .. destăinui, între două săruturi, amintirea păsH*asacră, Holyeniul saltă de pe pavază pe nisip. Atunci, trată a acestei vegheri, par’c’ar fi fost un vis năzpnn mulțime, zbucni într’o aprindere nebunească drăvan. ’ v un tînăr spătos care căzu la picioarele celei sosite: Sosise într’o sală întinsă, fără acoperiș, azurată — Te iubesc, zise Iei. cu fumuri mirositoare, unde te izbeau niște coloane Mulțimea se cutremură, într’un strigăt. lea simțea așezate simetric și niște statul uriașe de animale că un act sacrilegiu atentase la intimitatea nemăr­ imaginare, cari desfășurau niște aripi de granit, ale turisită a împătimitei sale ne-naripate și zuliară, căror umbre se prelungeau nemăsurat în lumina față de o femee așezată de soartă într’o sferă de gălbue a candelambrelor. Din vedeniea asta, per­ nepătruns. O năpustite furioasă, un prăpăd încinse cepută în tulburarea simțurilor Iei, un amănunt ur­ necunoscutul tînăr, a cărui viguroasă vitalitate i-o mărea amintirea ochilor Iei: atîrnate de pereți, niște spulberase de-o dată o neașteptată intenzitate de cununi de peliniță, de selenotrope și gllbinele. emoție, și care zăcea leșinat. Bărbații ridicară asuDe față Ierau bărbați și femei, cari purtau cu pră-I brațele, în nfnl cu fier. toții pe cap mitra sacerdotală. Ablea intrată, un băHolweniul puse încet picioru-1 pe trup, și c-un trîn nalt, ale cărui priviri și mișcări vădeau vigoa­ gest risipi pe asaltatori. Și pe cînd mulțimea încă rea unei tinereți moștenite, perpetuate, veni ladinsa fierbea și mîrîea ca o fieară cărei imblînzitorul îl și o întimpină cu aceste cuvinte: rîpise prada, tînăra femee contempla în tăcere pe — Te salutăm, fecioară, în gîoriea viitoarei tale îpdrăznețul ne-nsuflețit. maternități. Stelele te-au ales pe tine dintre toate Fără îndoeală această tinerească frumuseță o femeile pentru a naște o copilă sublimă. De aceea, fermecăochii Iei se pierdură în licărirea unul su- noi, cari cunoaștem destinul, chlemăm bine cuvin' iis. Apoi, ca întoreîndu se din adîncirnile cuge­ țările lumcl nevăzute asupra matcel tale, viitoare tului Iei, îșl ridică fruntea într’o mișcare care făcu căsuță sfîntă a unul suflet de lumină. să-i onduleze întreaga-I comoară de păr și îndreptă Acest bătrîn Iera înalt și smad. Purta o mantie spre corpul întins dreapta-I, ca un feliu de înde­ albă cu vărgi de argint, peste care atîrna un înpărtată și puternică dezmierdare. treit colan de perle și nestimate. Capul Î1 iera Sub înrîurirea acestei mînl, tînărul, în urma unul coperit c’o mitră galbenă, în care se jucau bizar® —‘ilul nor trecător, căzu din nou într’o grea nemișcare. zugrăveli de argint. Dînsul făcu un semn^gropu* Holweniul îl aretă cu degetul femeilor sale, cari îl de femei, cari puseră mîna pe fată, o despoe.ara d np încrucipuseră pe un scut și-1 încărcară pe umerii lor. de haine, și o întinseră goală, cu brațele Un car înjugat cu doi bol, pe care Iera clădit un șate, pe un pristol de granit, săpat: cu cu caractere - cărui cele • patru •*—i colțul tron ușurel de richită, aștepta voința celei pe care necunoscute, din ale trebuea să o poarte. înălțau patru statul, statuea unul om, a unu » Holyeniul se urcă în Iei a unul leu, și a unul vultur. . Mulțimea se grămădi în urmă, pururea atrasă Numai de cîtsărmănica se văzu ^nsu^£>;rhați spre această femee prin puterea unei fatale idola- bătrînul cu mantiea albă și de alțl șase REVISTA IDEEI ■•rtvestmîntațl cu culor i diferite : o mantie Iera cu* re de sînge, o alta verde, alta cărămizie, una jg-azur, una brună închisă, una purpurie. Acești oameni, aceste spade, acest ceremonial, totul în­ trezărit în iuțeală, ÎI dădu o clipă de groază, clipă care se credea 1 menită vre unul suprem sacriLjn .' dînsa închise ochii, gata a leșina. Dar, cu o voce dulce, bătrînul o învioră: _Nu tremura copilă. Aceste spade ce te spăl­ mîntă, noi nu le-am scos din teacă să-țl facem rău, ci să te apărăm. Prin virtutea ascuțișului lor, voința noastră împărtășită nădăjduește să îmblîngașcă înrîuririle rele _ ce ar putea să apese asupră-țl sau asupra copilului din coapsele tale. F După aceea începură rugăciunele și cîntările in­ tonate de întreaga adunare, bărbați și femei. Glasurile se înălțau solemn, dimpreună cu du­ hul mirezmelor, spre lună. Accentul lor se urca de la rugăciune la poruncire, lear balsamul aro­ melor variea după o progresie analoagă cu cea a gla­ surilor, ca și cum o voință foarte iscusită ar fi fă­ cut o combinare între ritmul miresmelor și ritmul sonurilor, ca să le multiplice puterea, a unui ritm prin altul. Stînd așa, întinsă pe pristol, tînăra fată simți înspălmîntarea plerindu-î, pentru a face loc unul negrăit farmec. Părea ajunsă departe de sala în care Iera, într’o lume nepătrunsă de ființl și de lucruri a căror existență și forme nu le deslușea tocmai bine, pe cînd o neașteptată ascuțime de simțuri, îl ingăduea, tot o dată, să albă o viziune nepomenit de precisă a tot ce se petrecea în juru-I. Atît, că după peirea acestei facultăți trecă­ toare, memoriea Iei nu mal păstră despre ceasul acesta de cît o viziune nelămurită. In tăcerea tremurătoare care urmă după sono­ ritatea rugăciunilor, bătrînul cel nalt, cu mantiea cu vărgi de argint, se apropie de dînsa cu spada ridicată, lei aruncă, pe rînd, spre cele patru col­ țuri ale sale!, rostind de fie-care dată niște for­ mule, într’o limbă necunoscută, apă de pe pămînt și flacără, cari-I Ierau înfățoșate în cupe. A patra cupă golită, păru să lee un pumn de aer pentru a-1 azvîrli departe de Iei. Cel șase oameni, strinșl Ungă Iei imitau mișcările ce făcea dînsul cu spada. Răsfrîngînd galbena lumină a torțelor, oțelul celor șapte lame, jn negura fumăriei mirezmelor părea să multiplice niște fulgere. După aceea, cu vîrful spadelor lor, cel șapte inși, unul după altul îngînînd niște vorbe, făcură niște semne pe pîntecul copilului zămislit. lear la che­ marea vocilor lor senine, dînsa părea că vede în­ tr’o lume necunoscută, din mulțimea mișcătoare a Posibilităților, o formă de femee, splendidă, încu­ nunată cu aur, răspunzînd și apropiindu-se : fulgerătoarea vedenie îi dădu fiorul că această formă Va Ieși într’o zi, redusă la forma unul copil, din carnea-l maternă. Jera copilul menit. Din noaptea aceea, cuptor în care i se transmută sufletul, fecioara purtă necontenit la sinu-I un tansman de argint, săpat cu necetibile semne. Fyste cît-va timp, sosi în partea locului un tînăr străin. De cum îl văzu, aprinderea de-a iubi făcu să-I curgă ochii tinerel fete. Din unirea lor născu Holweniul și mal tîrziu sora-I Henida. Cînd Holweniul și suita*! ajunse la porțile ce- 41 tățel Iera noapte. La răcoarea unei adieri din apus, pe cînd pămîntul se-nvăluea în catifelarea cenușie a ceriului, tînăra femee îșl aruncă pe umeri o ' mantie de blană. lear de această rară siluetă, scăl­ dată în limpezimea stelelor, de-această întreagă ca­ ravană, se mira doar, din cînd în cînd, vre-unul din singurii străjerl al acestor meleaguri, vre-o bufniță sau pisică sălbatecă, care mleuna rupînd’o de fugă. De-o dată se auzi o tropăitură. Și numai de cît apăru o - formă de femee tihărăj zveltă, călare pe-un căluț, care se îndreptă de-a de-a dreptul cătră Holweniul. — Sora ifiea. — Henida. După ce se sărutară, Holweniul se întoarse cătră suita-l: — Un cal. Se urcă după aceea pe șea, și cele două femei călăriră alături, Holweniul încingînd mijlocul surorel sale cu brațul. La întrarea-n cetate, Henida, curioasă, aruncîndu-șl privirea asupra grupelor, zări întins într’un car, cu înfățoșarea unul somn ca de mort, zări pe tînărul care căzuse leșinat la picioarele lui Holweniul. Dînsa scoase un țipăt. Sora-sa, care-I pătrunse îngălbenirea și neașteptata-I slăbire, o luă pe șea c’o viguroasă apucă­ tură de braț, și-o așeza în fața-I pe cal. Acest gest matern, vădea o frăgezime, o iubire robustă și liniștită înfășurată în inima acestei creaturi din care simțirea părea că zburase, cu visurile, spre alte ceriurl, necunoscute. A doua zi, Holweniul, în zîmbetul diminețel, dezmlerda cu cuvîntu-I sufletul sorel sale. Văzînd aceste două copile, mergînd înlănțuite pe pajiște, atingind cu mantilele lor stînjinel și crinii de cîmp, trecătorul uimit de această^ înge­ mănată vedenie ar fi gîcit că tot acelaș^ sînge le hrănea frumuseță. O asemănare zăcea, între dife­ ritele lor individualități. Iele Ierau amiaza și miază­ noapte ale aceleea-șl zile. Dacă misterioasa splen­ doare a lui Holweniul răvărsa o strălucire de stea, tinereția Henidel răvărsa o strălucire de soare. Una avea tot farmecul vigoare!, cealaltă ispita fragezîmel. Fără-ndoeală, obosită de nobila strădănuință de-a fi produs pe cea mal în vrîstă, natura fău­ rise pe cea de-a doua ca pe-o operă ușoară și prețioasă pe care atingerea unei zile rele ajungea s’o zdrobească. înrîurirea solară daurîse copilă în comoara-I de păr, în sclipirile ochilor săi și-n cati­ felarea' gălbue a cărnel sale. Stăteau, una lîngă alta, pe trunchiul.unul pla­ tan : Holweniul înlănțuind cu brațul mijlocul zvelt nl surorel sale, îl Invăluea fruntea cu o privire micșurată de vălul genelor Iei. Și numai lea cunoștea ce întristare umplea sufletul acestei. — Henida, zise lea, desmlerdînd buclele copilițel, aripa amorului te-a rănit. Ah, cît m am te­ mut, pentru scumpa ta inimă, să nu năvălească într’însa amorul. Ființele de înălțimea noastră, cînd amorul vine la iele, dacA se lasă atinse de Iei, mor de amor. Și val, tu n’al fost înzelată, ca mine, c’o armătură pe care împătimirea n o poate pă­ trunde. Dar nu vreau să văd trecmd vre-o umbră pe strălucirea ta, o zîmbet viu. Spune-ml ce al pe inimă, ce te doare. La dezmierdarea vocel tale iu­ bite mi se va spulbera grija, — Ah, suspină Henida, înlănțumd cu brațde-I I �revista ideeI eîtul puternic al sorel sale: dacă nu void fi iu bită de Iei, voiii muri cuprinsă de desperare. 1 , care cunoști darul vrăjitei, vină-ml in ajutor, iu care poruncești fulgerului, tu poți și synff.lc* P°' runci. După cum mi-ai alungat din pieptul mieu copilăresc „frigurile, arsura, alungă-mi acum su e rința, și după cum mi-al dat sănătate, dă-ml tericirea. . — Ah, dacă fericirea ar fi mantiea cu care-mi acopăr leu umerii, ce iute m'aș desbrăca de Iea, ca să te învălui pre tine. — Nu se șoptește oare, despre puterea ta, mi­ nuni? Nu poți tu oare, îndreptînd spre lumea puterilor vrăjirile și rugăciunile fecioarelor magice a căror suverană iești tu, nu poți tu oare să faci să se coboare influxul planetelor unde voeștl ? Nu al tu oare ca sclavă, o prea sacră fecioară, această treime regală: Știința, Voința, Sfințeniea ? Lumea-I un șarpe al cărui cap tu i-1 cald în pi­ cioare. De ce n’ai putea atuncea să încununl c’o rază de fericire, fruntea bietei copile, sora ta ? — Fragetul tău strigăt spre fericire, cîte ființe omenești nu l’au scos. Cu toate că nici o palpi­ tare a unei inimi, a ori și cărei inimi nu mă lasă nepăsătoare, pot vedea oare înduioșarea și tulbu­ rarea, pot vedea oare emoțiea ta fără a tresări, fără a fi mișcată adînc? Nici zeii nu pot învestmînta c’o fericire deplină o creatură umană. Pen­ tru-că, pentru asta, ar trebui ca o fericire ob­ ștească, încingînd tot pămîntul, să se reverse la picioarele tuturora ca o mare armonioasă. O lege oprește ca fericirea nestrămutată să umple un su­ flet omenesc, cîtă vreme mai dălnuesc în vre-o parte lacrimi și suferință. O, cap fără prihană și scump, pe care l’aș dori atît de fericit, tu înduri râsfrîngerea mizeriei omenești. — Dacă vieața-I o stavilă fericire!, atunci mă scapă de Iea. Asta tu poți. — Tu, tu să chleml întunecata adăpostire a mor­ ței... Sînt ființl cari, mal mult de cît altele au nevoe de fericire. Carnea ta, prea iubită aurire a soarelui, s’ar stinge iute la umbră. In suferință, în care se dezvoltă sufletul nemlădios al martirilor, tu te-al vesteji, floare a luminel și-a veseliei. — Ochii de umor al prea iubitului, sînt sorii departe de cari fruntea-mi tînjește. Ah, dac-aș fi în cercul brațelor sale, presimt că n’aș putea să Ies din Iei de cît pentru a pătrunde în moarte. Dacă mi s’ar dărui acest farmec necunoscut, a că­ rui fulgerătoare speranță ombrățișez cu desperare, facă-se să fiu liberată pe veci de-a mal trăi niște ceasuri cari n'ar fi deopotrivă cu Iei. Cum pot oare să mal îndure vieața alte femei, după ce au cunoscut, după ce au gustat asemenea clipe? — Din pricină că nu au fost născute pentru amorul unic. Din pricină că-n gârmenul Iei voința lor a primit un îndemn cătră alte dorințl, din pri­ cină că energiea ființei lor nu-I concentrată cătră un singur ideal. Dar tu, dulcea, duioasa mea îm­ pătimită, tu crezi că nimic afară de dragoste, de amor, nu face să ocupe sanctuarul sufletului tău. î?i fiind că ți-a fost dat să-ți întîlnești domnul, omul cu care, femee, tu te vel putea contopi pentru a alcătui unitatea ființei, definitivă, soarta ta le de invidiat. Cite au tînjit, pănă în ceasul din urmă, a căror ochi întristați n'au văzut nici o dată pe alesul visului lor. Henida îșl ascunse capul în sînul surorel sale: — Ar fi fost mal bine pentru mine Ca Si nii-j văd, pentru-că nu mă iubește. — Te va iubi. — Ah, nu mă lua cu speranțe amăgiiOnr ziua în care l’am văzut pentru întăea dată fC' fiorată de presimțirea c’o iubire misterioasă o în‘ stăpînire pe vieața-I. Și pe cînd imagînea-i î!m Se trundea în inimă ca o lovitură de spadă ni' înțelpgînd că alta de cît mine îșl avea’ Iq*0 privirile sale. . u in Holweniul întoarse gingaș fața plînsă a conT și-ntinse mîna: o frumoasă păsărică tranrkR^1 zbura în ceriul senin. — O vezi tu-n ceriurl, porumbița Speranță? Și cu-n gest sălbatec, aprins, învălui în brat sale pe sora-I, înclinăndu-1 pleoapele cătră adîn i ochilor Iei vjelioșl poate că din pricina înfieri pănă-n inima soartel. Negreșit, visul de-a strînge în brațe o femee ca Holweniul trebuise s’aprindă, să ardă o mulțime de piepturi de bărbați. Dar cine putea săalbăcu* rajul să tulbure cu-n fior fără fundul ocean al cugetului său ? Pentru ca un bărbat să n’albă teamă de-al crăinici amorul, trebuea ca zborul uneî ti­ nereți înfocate să-I fi înăbușit, să-I fi luat mințile, Holweniul Iera fecioară. Instruită în toate mis­ terele templului, frumoasa-I frunte de profeteasă, criptă în care vlețuea cunoștința, cunoștea toate lepile ființei. Virginitatea-I păstra o mare parte din puterea-I și din cuceritoarea lei măreție. Brațele unul iubit ar fi absorbit, ar fi supt din energiea-I ce-va, ce-va care dînsa Iera geloasă să concentreze cătră o țintă supremă. Nici o atingere nu-I știr­ bise esența voinței în zbucium de urcare cătră Di­ vin, și al cărei avînt ar fi fost îngreuiat de po­ vara unul amor pămîntesc, Pentru ființele menite eroismului, pentru excepționalii de frunte, virgini­ tatea Ieste un talisman care le dă o parte de im­ periu asupra lumilor necunoscute de cel de rînd. Cine o dă, leapădă o parte din sfera-I de acțiune și micșorează radiarea puterel sale. In această femee în deplinătatea tinerețel, nu zăcea oare părerea de rău, de-a nu fi invitat pe nici un bărbat la ospățul frumusețel Iei? In vremea îmbo* bocirel Iei, printre înflăcărările primăverilor, nu nu­ trise oare lea visul de-a-șl răzăma capul pe umă­ rul vînjos al unul prea iubit? Și se adîncea oare fără amărăciune în singurătatea din care cine-va Iese suflet de lumină sau de tenebre? De cînd aflase amorul Henidel, meditarea 1s întunecase. Așa dar, frumuseța I fatală robise p bărbatul pe care-1 iubea sora sa. , Vrăjitoare, iea cunoștea meșteșugul cumphtd® mânui patimele omenești. Dar aceste patimi, ca w celelalte puteri, poți să le dirigueștl numai, Ș> să le zdrobești, sub pedeapsa de-a da naște1 . cataclizme, la nenorociri sufletești. Schimbi c unul flluviu, dar nu-1 suprimi. . . JU.ț Loharn, flăcăul căzut la picioarele Iei, strigi să-l adorarea, Loharn, pe care Henida nu Putus leSin, vadă adormit fără să o apuce un, felid de Iera un păstor de două zeci de ani. Sălba e> teiU, aerul nopților limpezi și săninătatea s îngrămădise în ochii Iul albaștri o duioșie n .pnte|e lear obiclnuința de-a viețui cu vitele și cup .Qr îi nutrise inima c’o simplitate fără de margen • ă și ce există în Iea, natura le dă o contemp ----- H525ȚAJDEEI a frumuseță. Fiind-că acest copil o iubea împodobisre’ .n°r.°c»tă mamă, cu farmecul ^•Jt de lucruri: și fiind-că sufletul lui trăea în are traca acela? suflst cu vieaîa universală i îmbogățise cu măreții negîndite. Ceriurile si iea » țftrniil cărora îșl plimba zilnic fragedele irisuri, Icrau Pricepute de Iei. Iei asculta, auzea 10 ria zărilor vibrătoare ca glasul zeilor. Sufletul &or pătrunsese dulcele-I suflet. Cînd aseme1U om avea să fie tint in orbita unei împătimirl nluea să se răstăgolească sub împingerea nepo^nit de absorbită Vie a energiilor grămădite în Iei. car Așa-că J lui de vertigiul amorului, ?e rt 43 : No nădăjdui asemenea lucru, copile. leu fip Care nu s’a înjosit niciodată să mintă, iP,ntru a insufla unul suflet covîrșit de jale nS n unxr?- Nu’ sărutarea mea nu va atinge ,buz^ de hărbat. leu sînt a unul logodnic e m așteaptă in altă lume, care-mi posedă nepăsă^oarea-ml fidelitate. leu sînt menită amorului divin. ,a pre susul, taina amorului, pe care o cunosc aici pe pămînt numai muritorii de două ori născuțl, pe inse ți-o voiii descoperi. Pentru-că această irlntură a singurului Adevăr, pe care ignoranța oamenilor n-o vor putea pricepe, frumoasa ta simplitate o va pricepe. Deschide la această rază £ în jurul lui Helwemul, se repezi spre Iea ca de soare, ochiu-țl de vultur. Fie-care ființă caută nobil animal gonit spre o prăpastie de toiagul instinctiv în iubire poarta de aur ce duce la uni­ fa(fllitățel. ( tatea cea androgină*, caută să găsască ființa congaffl? cînd, într o sală săpată în inima granitn- plimentară, partea hetero-sexuală a sa. Unii pre­ iuI subteran, fu ca trăsnit văzîndu-se în fața lui destinați, cari au stăbătut gradele evoluției mal Holweniul, se întrebă de nu cum-va vreuun demon iute, nu pot întîlni pe pămînt partea complimentară4 nu si jucase prin vre-un descîntec de nevinovatul I entru a ajunge să Se contopească cu lea, sub flacăra întâiului sărut, sufletul lor feciorelnic trebuie pfiBton v . A în lumina torțelor verzi-roșil, linăra femee răsări să aștepte aripele morței. leu. sînt din categoriea îmbrăcată într’o mantie albastră-deschis, încheiată acestora. De clte ori ochii miel, căror natura le-^a ’on komnlaf intr'un topaz. Deasupra frunțel, în noaptea părului deschis vălurile Iei aparente, n•’’oit au rcontemplat în ținea inegreșită a mirelui lei, strălucea o stea cuprlcă, arânlie, în dinei colțuri, singurătatea nopturnă imaginea -----Negreșit că Loharn, in aiureala înflerbintatelor tainic. Frumoasa povestitoare tăcu un răstimp, plecînd sale dorințl, nici nu putuse să-și închipuească mă­ ‘.3 ca la atingerea unei aduceri aminte. c’ar fi“ fost‘ cu putință car c/ o asemenea întîlnire. De pleoapele=n.. jos iinmal răsuflarea flăcăului, vcum „..i întră, un zbucium ti ÎI apăsă pieptul, înainte In I.. tăcere tăiere Se ăe auzea . chiar de-a arunca o privire asupra frunțel tragice gîfuitoare încă; care prindea să se liniștească^ sub -j încleștătoare , i a vocel HolWeniuleî. vraja a 1preotesei. Pentru-că . fie-care ființă . viețuitoare . — Ah, prinse a zice Iea mal departe, de ce crează în cercul respirărel sale magnetice, propor­ țional cu individualitatea-I, o atmosferă sentimen­ stau oare, vorbind de mine ? leu, care-'S sătulă să tală, al cărei caracter momentan Ie discernut pe înot în acest nimb de dorințl țesut de oameni în jurul frumusețel mele. mele, dată de intuițiea, de pătrunderea amoroasă. — Dar nu ți-1 milă oare de cel ce sufăr, diti — Ah, strigă Iei, răpit de îmbătarea de-a ii aproape de < tînăra femee, ascultă numai glasul iu- pricină că te-au cunoscut? — In altarul inimel mele, nimeni nu s’a uitat, birel mele, și fă pe urmă cu vieața-ml ce viei, penîn afară de zel. tru-că Ie atîta vreme de cînd i a ta. Cumcetul sub țintuita privire, a tinerel femei, Holweniul întoarse spre îel capul Iei gînditorl păstorul se simți copleșit de o turburare mintală. zîmbetul Iei îera dulce și trist. — Știu, urmă mai departe Loharn, cum-căne- Părea o reînoire a sufletului său, scăldat ca într’o buniea de-a te iubi duce la moarte. Dar toate pu­ apă blagoslovită, în brazda adîncilor Iei ochi. — De ți-ar cunoaște soarta, nu cu mila ci cu jina terile mă împing cătiă tine, după cum noaptea îm­ pinge fluturii de noapte cătră lumină. Și singura duirea ți-ar însoți-o oamenii* Tu crezi că mă iubești. fericire de care vreu să mă bucur, Ie ca să întru Impătimirea ta ne-ncercată s'a îndreptat spre mine ca o păsărică vrăjită. Dar leu îți voiu risipi c’o *n dulcea moarte sub ocrotirea voinței tale. suflare închipuirea amorului tău. Și fecioara pe Privirea lui Holveniul se aținti asupra tînărulul tu nu-țl dai samă că o iubești, cea care te Pastor cu puterea unei ghiare de vultur. Deprinsă care iubește pe moarte, leu voîîi aduce-o în extazul bra­ a Pătrunde destăinuirea sufletelor prin forme, lea țelor tale, izbăvită de-a atinge un vis prea greu. CUmPăni fragedul eroizm al feței ce o vedea. flăcău”*6'761 dar tu su^etld tare pe care-1 aștept, Va să vie la tine, cea pe care vel recunoaște-o ca complectarea ființei tale. Și cînd vei vedea-o, cu tăi neîmpăejenițl, toate fibrele tale te vor suw rpura bucuriei încinse obrazul păstorului. Dîn- ochii împinge spre Iea sub atragerea unei neînvinse afi­ fie iubite-VCdea’ CÎt de Slab înCă’ speran*a Ca Să nități. O, păreche rară, înfermecarea voastră va voi ca unică atingere moartea, fericita moarte care J -Pune-mă la cercare. vă va duce, reconstituițl, întrupați într’o singură ^nsa zîmbi de această mîndrie. și totală individualitate, spre urcarea eternului viitor. dUk. Ascultă : stelele au pus asupra tinerețel tale Așa comandă Norma. Cînd un bărbat și-d femee căror p.ecete a iubirel și-a morței. Sînt oameni a se înlîlncsc, fiindu-șl unul altuea complinirea, zgu­ aCeJh. Vleață Ie prada iubirel. Tu Iești unul din duirea celui dintâi sărut îl răpește de pe pămînt, Iubind’ Car* nu Pot Părăsi idealul lor de-a iubi, pe care nu mal au a trăi, redobîndindu-șl unitatea rare pînse pe mine, cine-va moare în despe- androginală. Procrearea, datoriea dea chlema un spr„' fine, te voiii scăpa înse de prăpastiea suflet nou la spirala involuției, rămîne pe sama care Jare a,ergl. Ție-țl voiii da o moarte fericită, celorlalte părechl, a căror unire nu Ie atît dc sacră. ^2cilorCe su^etui *n extaz pănă în sinul adînc Pentru-că Binarul trebuie să se rezolve pururea prin Ternar, pănă Ja urcarea la unitatea originară. visul suprem, dc-a-ml da duhul sub să- I �u REVISTA IDEeI REVISTA 1DEE1 arta misterioasă de preoteasă, constrînsese moartea a se face divin de bună. Hohveniul atinse carnea sorală: mîna-I o simt* rece și tare ca pîeatra. Iea căută în această râ mășiță suavă, urma supremului sentiment care  zbuciumase. Forma încremenită descoperea vădii taina unei bucurii triumfale. Mijlocelu-l cu totJ zvelt părea a palpita încă de-un depărtat deliciuf și arăta exaltarea cea fericită pe care nu o dez­ mințea nici modelarea șoldurilor lățite, nici infi0. rirea mîndră a sînurilor pietroase, care arăta vocațiea acestei tinereți spre iubire. Ah, nici îndoeală. Frageda copilă se stinsese în nespusa fericire a cărei dorință îl zbuciumase vieața. Suflet dus de columba idealului său în certurile așteptărel sale, care-a fugit de nefericirile de pe pămînt, de întristarea de-a. îmbătrîni și de durerea de-amărăciunea de-a suferi. Fericiți cei cari se'ntorc, îmbălsămați de tinereță și de-o iubire fără prihană, în sinul de șapte ori sacru al zeilor. De-o dată preoteasa tresări. O tulburare dure­ roasă îl biciuea sufletul. Dar dacă opera lei de izbăvirea de vieață ar fi rînit pe sora-I iubită. Dacă copila ar mal fi voit să trăească și să se bucure de dulceața acestei lumi și de îmbătarea de a iubi. C-un gest făcut la sinu-I cu dreapta, dînsa im­ puse liniște inimel sale. Pentru cercetarea ce vrea să facă, Iea avea trebuință să-șl regăsască întreagă și netulburată voința. Cită vreme mai Iera putința unei învieri, trebuea să se grăbească. Din cele două principii vitale cari părăsiseră corpul gingaș al moartei, sufletul liberat nu Iera supus nici timpului, nici distanței. Dar, în prada încetei și progresivei desincarnărl, poate că mijlocitorul plastic și începuse să se dizolve în­ cetul cu încetul în circulusul atragerilor siderale, stelare. Și, dacă ar fi fost prea tîrziu, ordonarea celui mai dominator din teurgl n’ar fi putut să-1 silească să se întoarcă în locuința-I trupească. Hohveniul aruncă un pumn de tămîe într’o cățue. Puse mîna pe-o spadă, spadn, semnul crucial a cărui virtualitate ordonă cvadrupulul mănunchitl de puteri, și a cărui vîrf oțelit sustrage fluidele oculte. oculte, Ținînd spada în stingă, cu dreapta apucă «o mînă a moartei și, c’o zguduitură scurtă, apropie cadavrul de buzele sale slrîngînd cu-n glas nepo­ menit de puternic: Zorile diminețel străbăteau în sala ale cărei zu­ ’— Henida. . , grăveli verzl-roș I se mueau intr’un parfum plu­ Se scurse un timp în care sala mal vibra încă titor de mirt și verbină. Călcîndu-I pragul, Hol- de-această voce obicinuită a mănui virtuțile miște' weniul îșî simți pieptul străpuns de-un doborîtor rioase ale sonorităților. fior, la respirarea unul aer pe unde îngerul fu­ La întrebarea pusă mintal, Hohveniul, fixlnd cu nebru trecuse. privirea-I aprinsă corpul iubit, auzi coborîndU'Se Se uită: pe-un așternut de-un albastru deschis, în adîncimea ființei sale, un mut răspuns de sufle • două corpuri se strîngeau în brațe în pacea ne— Nu mă turbura: mi-am găsit fericirea. clătitel și foarte palidei lor frumuseți. Impletrindu-le Preoteasa lăsă cu gingășie să cadă ținerile lor forme, moartea perpetuase extazul iu­ așternutu-I fermecătorul mijlocel palid, și, c o au beților cari încă se contemplau, cu toată aprinderea, autoritate, rosti : cu ochii lor mari deschiși și stăpîniți de înfioră­ — Pacea fie cu tine, soră. O lacrimă licări prin genele Iei lungi, la c toarea fixitate a luminelor lor de cadavre. Holveniul, încetinel, le închise pleoapele. Dînsa înge- templarea acestei forme iubite, care avea ș nunche, se rezemă de marginea așternutului și, ștearsă din lumea văzută, curînd, prin acțiu dezmlerdînd cu ochii Iei întunecați părechea ce ză­ eternelor renașteri. Iea presără trandafiri pes e cea, Iera dusă pe gîndurl. ninătatea iubiților. . „ Ah, prea iubita Iei soră părăsea pămîntul în Și simțind izvorînd într’înșa o melancoi _1 fericirea deplinei iubiri Fragedă floare de aur, dacă tragere spre moarte, dînsa. ridică fruntea, cu mina trebuea să o culeagă soarta, încaltea o luase cu la sin. In urma unei lovituri de -ciocuRj> * . ’ o gingășie maternă. Dînsa-șl îndeplinise opera Iei, clopot dc-aramă, o copilă, siluetă, albă, in Dar;pricepi tu oare, simplu copil al pădurilor, acest mister , al Numărului, la Care turma omenească nu va ajunge nici cînd? Din cartea ta, gătește-te pentru dubla serbare a iubitei și-a morțel. Holvveniul dispărută, flăcăul rămase. în singură­ tatea, tumultoasă a conștiinței sale. Peîrea acestei vedenii sfășiea oare, ca ruperea unei bucăți din carnea-?!, tînăra inimă a acestui împătimit? Nu, acest glas de femee ÎI zbătuse sufletul în undele sonoritățel lui. Tot așa marea,, odinoară, ri zbătuse mușchii adolescenți. Acest glas 1-înlănțuise într’o rețea, de tainice vrăjiri. Dînsul aștepta, fermecat, " ceasul cel cu noroc. De-o dată, un freamăt ușor îl făcu să întoarcă capul. Un strigăt izbucni spre buzele sale : Holweniul se-ntorseșe, ținînd de mînă pe soră sa. Mal micăj mal fragedă, Henida buimăci cu strălu­ cirea Iei pe păstor. Lunga-I comoară solară de păr plutea în lungul unei mantii de purpură, strînsă pe mijloc de-o cingătoare încheeată cu un rubin. In jurul frunței un. cerc de aur înviora strălucirea ochilor Iei cudalbi, și niște largi brățări de aur, ridîcîndu-se la intervale egale de la încheetura. minei spre umăr, îngreuea gestul adorabil al dreptei sale, în care fremăta un evantaliu de pene de uliu,. La Intrarea în sală Hohveniul, strîngîndu-șl sora la piept, dezmlerdă căpușoru-i duios, c-un lung, lung sărutat. Această atmosferă de atragere amo­ roasă care-i învăluea splendoarea, putuse, printr'o formidabilă răsfrîngere de voință, so deslipească de la dînsa Hohveniul și să-și îmbrace cu dînsa sora. Ast-feliu, Henida înainta înt’o atmosferă fluidică în stare de-a atrage împătîmirea, de-a ab­ soarbe dorința. Amorul se grămădea la lea, venea spre lea, năvalnic, sub acea neînfrîntă atragere care împinge fierul cătră oțel, aurul cătră amfițan, coada șearpeîul mistic cătră îmbucătura spre go­ lul gurel lui. Și apoi nu mal avea oare, pentru a-șl multiplica harul, încrederea în puterea Iei feri­ cită și încrederea de-a culege floarea visului lei. Flăcăul se-mbăta contemplînd copila cea blondă. — Nu-I așa, îl zise Hohveniul, că tu o iubești pe vecie? Loharn, din toată vigoarea sufletului lui învă* păiat, chiemă pe Henida la unica împărtășire brațelor sale întinse. - a ! 11 _Copilele sacre, să însoțască cu Intonările și rU<jgciunile lor zborul acestor două suflete pure. Si pe dată, cu dimineața daurită, se înălțară co­ ruri de glasuri limpezi, sonoră comuniune a voin­ țelor bune, care învăluea frumoasa răposată păreche în dublul nimb al muzicel și-al rugel, aceste două mal magistrale forme dintre toatejcele ale a tot puternicului Verb. V. Emile-Mlclielet. MĂRTURISIRE DE DESPOT Academiea din Lyon propune pentru concur­ sul anului 1790, chestiea următoare : A se determina adevărurile și sentimentele ce s’ar cuveni mai cu deosebire a se insufla oa­ menilor, spre fericirea lor. Scot din discursul un.uea dintre candidați; «Omul le născut spre a fi fericit. Natura, mamă luminată, cu minte, l’a înzestrat cu toate orga­ nele trebuitoare pentru scopul pentru care a fost creat. Fericirea nu-i deci de cit bucurarea de vieața cea mai potrivită cu organizarea ce are»... <t Or­ ganizarea noastră animală are niște trebuinți n e î n fr î n ie :■ a m l nea, a dormi, a pro­ crea... Hrană, un adăpost, veștminte, o femee, sint deci o trebuință neapărată pentru fericire. Or­ ganizarea noastră intelectuală are niște trebuințl tot atit de imperioase și a căror îndeplinire ieste cu mult mai prețioasă-Inintreagalordesvoltare stă cu adevărat fericirea»... «.Omul, o dată cu nașterea, capătă și dreptul asupra citimei din roadele pămintului trebuitoare să ființeze» .. «Dinsul aruncă o privire in juru-iFlvede}pămintul împărțit in cîte-va mini, slujind de hrană luxu­ lui și lucrurilor de prisos, și se întreabă, cari sini oare titlurile celor ce l stăpinesc ? Pentru ce cel trindav ie totul, pe cind omul care muncește, aproape nimic» ?... «Dlnsul aleargă la ministrul in care are pasă toată încrederea, și-i desfășură indoelele ce le are»... «.Omul, îi răspunde lui popa, nu cugetă nici o dată destul asupra ființărel societăței... Dumnezeu călăuzește totul... Lasă-te pe sa]na Providenței... Vieață^aceasta nu-i de cit o călătorie. Lucrurile din iea sint făcute de o drep­ tate, ale cărei decrete nu trebuie să le cătărn a le pătrunde...Crede, supune-le, nu judeca nici o dată și muncește: icată datoriile tale». Un suflet min­ ăm, o inimă simțitoare, o judecată firească, nu SG poate mulțămi cu asemeni răspuns. Și-și în­ dreaptă aiurea indoelele, neliniștea de care le bînbdt. Ajunge la învățatul cel măi mare din țară: le un notar... «Mare învățat, îl zice acestuea, bu­ nurile ținutului sint împărțite nuina-ntre unii, fără să mi se dee și mie ce-va». Marele învățat, rlde de simplitatea-i, îl introduce in studiu-i,și ocolea, din act in act, din contract in contract, dui testament in testament, ii dovedește legitimi­ tatea impărțirei de care seplinge. „ Ce felia, astea sint titlurile acestor domni, strigă nedreptățitul Plin de niinie: drepturile mele sint fără de asemănare mai sfinte, măi netăgăduite, mat univfrsale: lele se îndese cu răsuflarea-mi, mereu, ireală cu singele mieii, iele'sint scrise pe nervii n\lei, în inima mea: ființarea și mai cu deose°lre fericirea îmi atirnă de-aici». Discursul Ie semnat: Napoleone di BtionaP*rte. Marele bandit corsican avea atunci două și doPdp ani. Charles Tenib. 15 MIDAS Un jurnal californian, Examiner, a avut în timpul din urmă ideea să pue, unor miliardari americanl, un șir de întrebări asupra chipului de îmbogățire în California. Vă închipuiți'cît de îmblelșugată a fost asemenea consultare. Fie-care herecomandînd alta de cît munca, economiea, cum­ pătarea și toate virtuțile casnice, fără să uite a cita, ca dovadă, pilda sa personală. Istoriea-I nestrămutat aceea-șl: „ leu n'am avut nimic, am muncit, am economisit cîte-va mii de dolari..." și așa mal departe. Tocmai aice Ie boscăriea: a economisi cîte-va mii de dolari cînd cîștigt de la doi pănă la 3 lei pe zi, și cînd al nu mal mult de cît patru copil de hrănit. Leon Say, care predică aceea-șl Jdoctrînă, cu întreg Institutul, Ieste strașnic de tainic cînd te vorba de chipul de a se sl't&jî cine-va de această doctrină. Păcat, pentru că îndată ce-ar descoperi asemenea taină, chestiea socială ar fi dezlegată. Ce minunată ispită pentru atîtea genii neocupate. Acestora le-aș da sfatul să înceapă mal bine printr’o mal bună repartizare de biruri. Nimic nu înlesnește mal bine -putința de economie a celui sărac, de cît al lăsa în buzunar colosalele sume cu cari fiscul ÎI dijmuește bugetul, cruțind în mod uimitor bu­ getul mlionarulul. Dar, cînd. i se vorbește de ta­ xele de coisumație, Leon Say se mărginește a da di-i umeri, Ie ar cînd i se vorbește un cuvînt de im­ pozitul pe venit, îl apucă leșinul. II las o bucată pe Leon Say în această stare de dulceagă inconștiență, și mă întreb, cu ce drept ultra-milionaril noștri se înverșunează să dee săra­ cilor, asemenea îngînfate povețe, săracilor, căror nu un pumn de mălaiu, dar cea mal mică sămînță de m-eiu le-ar prinde mal bme. Așta-I cu atîta mal izbitor, cu cit, după mme, nimeni n’are mal mare nevoe de povețe de cît nefericitul copleșit de bo­ gății de prisos. Și, nimeni mal bine de cît un sărac nu ie în stare să i Ie dee. Un economist vă va spune otl-cînd, cum-că bogățiea Ieste muncă acumulată. In privința asta Jay Gould, cu cele două miliarde ale lui, ie fără îndoeală cel mai strașnic muncitor cari a trăit pănă a-zl. Nu putem înțelege înse de loc, cum a pu­ tut, prin muțica-1 să adune o asemenea sumă, cîiid un simolu miner, scobind întreaga zisub pămînt, rar se urcă la un cîștig mal mare de 120 de lei pe lună. Aici Jules Guesde mi oprește și-mi atrage luarea aminte că cel 120 de lei al minerului,sînt rodul muncel sale acumulate pe cînd cele două miliarde ale Americanulul sînt rodul muncel acumulate a altora. In credință, asta nu pare de Ioc să fie minciună. Dar cum poate un om să acumuleze pănă la atit munca altora, și- cum se poate spune că asta-I dreptate ? leată atîtea chestii ce se pun a-zl, a că­ ror dezlegare va aduce mal4dâ vreme sau mal tîrziu o stare socială pe lîngă care a noastră va părea barbarie. Nu vfeu să întru de loc acuma în dis­ cutarea acestor chestii, leu miliardarul și minerul așa cum sînt. Dar, cura am prăpădit răbdarea de-a asculta pe de-al de Midas dind povețe unor neno­ rociți cu desaga-n spinare, cred că le timpul ca acești din urmă să-și lee răsplata. Intîlnesc une-orl la Champs Elysees un moșneguț, sămănînd cu un slab epure alb, bătut de ploae, și mă întreb dacă omul acesta nu Ie, ca și mine- i v I �■ REVISTA IDEEÎ 1d REVISTA IDfeEI rul, cu toate că negreșit pe o scară mal mică, nimuin de efect util, al cărui cel mai vădi» victima acestei stări sociale la care dînsul ține a^ tat Ieste dc-a mal spori încă, spre folosul Zul' tît. La urma urmei, nu Ie de cît o bogăție în lume : intelect,- copleșit de asemeni povară, acum-#nul inteligența umană. Fie că aceasta ar fi vie, în munca deja monstruoasă, a altor energii încă. Ce voițlsă facă un nefericit pus să supraVe h în acțiune, ori de ce feliti ar fi, fie latentă, în bani, cari-o cuprind în Iei, după cum cuprinde acumu­ un asemenea receptacol de puteri. Fără ind­ °eQ14 latorul electricitatea, inteligența-I toată puterea omu­ iei poate întoarce robinetul mașinel și lui, marea producătoare-a bunei stări cucerite asupra acțiune o parte însemnată din masa care vle??e’n rezistenței materiei. LuațI cele două miliarde ale lui pe glob. Pentru ce înse? Toate facultățile e te Jay Gould șî mpărțiți-le, în cîturlde cîte zece mii de mulul au fost dezvoltate, supra-înfierbîntateîim?»8' lei, la două sute de mii de inși, cari n’ar avea nimic de sul. Dar nici una a altruismului. Isprăvești fc * cît o oare-care uneltă de muncă. Mulțl vor irosi pros­ iute să-(I satisfaci leul, lear plăcerile curat pg^6 tește această sumă, ca însu-șl Jay.Gould, mulțl nale sînt cumplit de mărginite. A mînca, a bS°" se vor arunca în întreprinderi rele, se vor ruina a vina, a petrece, a iubi, pentru a întrebai 7’ cu încetul sau chiar de-o dată. Alții se vor îmbo­ această expresie în înțelesul în care se dezonorează găți, poate că cel mai mulțl. Cu toții se vor sluji Incunjurul unor asemea lucruri îl faci curînd d mai bine sau mai rău de această putere, pentru tot. La urma urmei organele protestează : vin6 a spori mijloacele de acțiune pe cari inteligența lor dispepsiea, surmenajul, adică săturarea de toate le va pune-n lucrare pentru a dezvolta într’înșil somnul piere, banii rămîn. Ce să faci cu, dînșiij puterea de vieață. Nu caut acolea să știu dacă asta Muzee ? Școli? Să aduci la îndeplinire concepția ar fi un bine, constat atît c’am avea acolea o dez­ măreață a vre-unul învățat? Himera vre-unul vi* voltare de puteri uriașe față de multiplicarea ener­ sător de filantropie sublimă? La ce? Nu te intere­ giei intelectuale produsă și alimentată de cele două sezi de oameni: Iești prea departe de Iei. Ce-va sute de mii de căminurl nouă. de pomană neapărat că vel da. Dar nu-I sărac Și acum mă întorc la acel cub de fler, încăr­ care să nu găsască mijlocul, cu toată sărăciea lui, cat de simple fol de hîrtie, pe care-1 păzește cu a-șl procura o bucurie și mal înaltă ajutînd pe geloz.e, nefericitul pe care acest cub îl hipnotizază. cel mal sărac de cît Iei. leată cumplitul acumulator social, cuprinzătorul Și stal așa, invidiat, pizmuit, urît, trist obiect la unor puteil nepomenite, căror trebuie să li se dee care jinduesc toți, blăstămat de cel ce sufăr și avînt. Ce cuprinde oare cubul acesta în Iei ? Totul, cari cred că deții cu zgîrcenie leacul suferințelor case, moșii, mine, căi ferate, vapoare, posibilități lor, vieața bolnavilor, puterea muncitorului, bucude bucurie și de vieață, realități de suferință și riea căminului, disprețuit de vechea aristocrație de moarte. „Vedeți bine, ne supne economistul nostru coada cărei te ții, necunoscînd oamenii, sătul de că această putere nu rămîne mal neactivă îngrămă­ cerșetorie, disprețuind turma lingușitorilor, îndoindită de cît împărțită la cel două sute de mii de du-îe de prieteniea adevărată, ne mal așteptîndu-te camarazi de-al voștri, pentru-că dînsa se reparti- să dai peste lea... Și stal așa, ghemuit idioțește zază firește la diferitele manifestări ale activitățel pe cutiea vrăjită a Pandorei, din care, dintr’atîtca umane. Asta Ie drept, dragul mleu, dar această rele îngrămădite, numai voința omului ar putea putere îngrămădită lucrează pe cale de rășluire face să se reverse atîtea minunății. Dar fatala ladă asupra inteligenței celor două sute de mii, în loc de fier se umple mereu și nu lasă să leasă afară de-a prileji creșterea și înmulțirea puterilor despre nimic. Și leară-șî, și leară șl veclnica chestie: Ce cari vorbesc mal sus. Dînsa restrînge pe cele două să faci cu avutul ? Nimic. Corpul refuză orl-ce plăsute de mii de personalități, întrebuințîndu-le întru cere. Spiritul, fără resurse adinei, din lipsa unei cui* profitul său, atrăgînd la sine o parte din energiile turi apropriate ieste repede ostenit de vederea obiecte­ dezvoltate, în loc de-a le spori, lăsîndu-le sarcina lor de artă, cari, cele mai adesea, sînt numai o de-a transforma, pentru folosința lor proprie, cît mal etichetă vanitoasă... Al vrea să te interesezi de ce-va. mult din puterea produsă. Dar n’al nici un imbold. îndemnul acțiune! lipsește. Omul Ie o mașină a cărel cîtime de muncă Ie Ceea-ce cele mal mari genii adesea n’au dobindeterminată mal dinainte de legile cari o cîrmuesc. dit cît s’au aflat în vieață: aprobarea, recunoștința» Puneți orl-cît de mulțl cărbuni veți voi, într’o iubirea contemporanilor lor, al în mînă bagnei mașină de cinci sute de cal putere, prisosul de magică, care ar putea, dintr’o singură lovitura, aburi va trebui să se risipească fără folos. Fizi­ asigure toate aceste bunuri prin vre-o făurire n cește nu există putere pierdută: ca utilitate, se reață care să cucerească admirațiea oamenilor, schimbă chestiea. Cînd un om îșl pune în valoare sînd un nume spre uimirea posteritățel. Dar propriea-i inteligență, poate, într’o foarte largă te gîndeștl la asemenea lucru. Și chiar de _ măsură, să-și utilizeze prisosul, potrivit cu gustu­ gîndi, tot fără să faci nimica al rămînea, pe rile dobîndite prin exercițiul apropriat al facultăților că te afli într’o formă de vieață al cărui prin sale. Dar cînd o cîtime colosală din munca altuea ie de-a raporta totul la tine, pentru-că dacă s r vine și se pune, zilnic, în slujba unul creer inac­ pare imensă, rezultatul pare nesigur. Cum să jLa tiv, trîndav, sau îngrijit numai de chestiea egoistă necătînd să încerci, cum-că însu-șl această s a piasărel utilitare, mentalitatea care, cu îngrijire Ie vieața, bucuriea, răsplăta ? Mizerabil m glQ dresată, ar fi avut poate un fericit efect personal stărei sociale, pășești alături de vieață fără și social, se găsește-n nestare de a întrebuința cît cunoști, flagel și victimă a oamenilor. Totul ce atingea nefericitul de Midas se mal bine prisosul de putere de care nu se poate sluji. Nimeni nu poate înăbuși în sine puterea cea în aur. Dar cel puțin Iei se scăldă m' - -ocK* ( intelectuală care voește a se manifesta. Sub formă pentru a se scutura de acest privilegiu/1 nebU' «. de monedă, înse, poți acumula puterea mintală a Taină pierdută pentru urmașii săi, cari altuea, pentru a nu scoate din lea de cît un mi- nește socialiștilor gloriea s’o găsască^^^^^^ 17 .r Soldatul Kostomaroff, adus în fața, adunărei Se­ 1 proclamație pe cure o adusese din Londra, și a fost 1natului, a întărit declarațiile de mal înainte asupra tW* Ut ln munca silnică, in cursul instruirei procesului luî, 1 legăturilor sale cu Cernișevsky. Cit despre scrisoa­ ..s intre altele, că a avut dc asemeni in mină proclarea despre care Ie vorba, a spus că i-a fost dată 11 S^iilc adresate acălră claca și» și acălră soldați», și că pe de Cernișevsky să o încredințeze lui Plesceieff, dar n,rl din urmă chiar a transcris-o și corijai. Inse n'a dat pe cu a fost rătăcit-o. Găsind’o mal tîrziu in geaman­ s'nl nicl linHc2nU‘^L l,ll‘ Jenatul cîrmuitor a tanul său, cum îera mototolită și ruptă, n’a cutezat j împăratului să hotărască dacă trebuea să judece pe uUiailoir numai pentru faptul care prilejisc aducerea Iul s’o dee în asemenea stare lui Plesceieff Intr ade­ i fala diviziei l-a din al V-lca departament al Senatului, văr scrisoarea asta a. fost înaintată Senatului ruptă dică pentru-eă răspindisc un apel „cătră (jenerațica tinărău, și avînd urine de ștersături. °aa treimea să-l judece, tot o dată și pentru faptele privitoare „Acuzatul CernișeVsky n’a mărturisit nici unul din L celdullc două apeluri, ucălră clăcașh și „cătră soldați". Maiestatea Sa împăratul a bine voit să ordone ca Mihailoff faptele lui imputate de acuzare, nici Ia interoga­ ‘.ă fie judecat numai pentru faptele privitoare la proclamuțica toriile la cari a fost supus din partea comisiei de cătră (jeticrațica Unărăil, fără să sc (ie samă dc celelalte caanchetă, nici Ia noul interogator făcut în fața Se­ «cte dc acuzare cari ar fi pulul să-i mai cadă in sarcină. natului cîrmuitor, nici în sfirșit cîiid a fost confrun­ 1 ti)upâ ce Senatul cirmiiilor fu pas in cunoștință dc procetat cu Kostomaroff. Dar, pe de altă parte, n’a tă­ iiillal Ccmișcvskij,procurorul general, in urma cererei ministeriitai dc justiție, propuse, să se alăltirc la actele afacerei lui găduit nici legăturile sale cu Kostomaroff și MibaiCernișevsky, o scrisoare primită la Sccțiea a IlI-a, scrisoare aloff. Cînd a fost confruntat cu Kostomaroff, în fața dresată dc Cernișevsky lai Alexis Nikolaevici, probabil Plescomisiei de anchetă, dînsul azis:.„Voiu miiri, fără ccie/f leală cuprinsul acestei scrisori: să schimb ce-va din depunerea mea“. Dînsul a lă­ „Bunul mica prieten Alexis Nikolaevici. Poate că ai drep­ tate să-mi impuți că mă prea incrcd in oameni pe cari de murit legăturile sale cu Kostomaroff, zicînd că-1 oablca li cunosc. Sini gala să recunosc cil dintăi că cu toate crotea fiind că, îera un tinăr care debuta în cari­ prevederile melc, sini in foarte .marc primejdie. Inse a cui ie era literară. Cernișevsky ceru de Ia Senatul cîrmu­ pina ? !ftii vă-l cu neputință să pierdem vremea: treaba se va itor voea să compare Iei însu șl scrisoarea adresată face acuma, ori nici o dală. A sta la ciimpcne in ceasul de față ic o crimă, ic o slăbiciune de neertat, o greșală irepa­ lui Alexis Nikolaevici, cu scrisul lui Kostomaroff, ce­ rabilă. leală aproape un an dc cînd lot așteptăm ca să ne ri nd să i se pue pentru asta Ia indămînă o lupă uicpresa. A venit vremea cind nu mai putem amina dacă voim măritoare de la 10—12 ori. Senatul cîrmuitor, inse, să clșligăm partida Cil nc-ai tot amtnal dc a-zi pc mine, am cbnsiderînd că toate formele și toate uzurile stabi­ pus mina pe niște oameni, cari dacă n'aa o atît dc marc lite do lege fuseseră observate la compararea celor valoare prin sine, sini, in lot cazul, oameni energici și cari au dat dovadă dc ccca-cc pot, fiirid-că de-un an ici au o ti­ două scrisuri, a refuzat să dea ascultare acestei pografic. secretă. N’am putut renunța să nu ne folosim dc acereri; cest prilej priincios, dc a ne tipări manifestul, cu atita mai „Registratorul de colegiu, Alexis Nikolaevici, Ples­ mult, cu cil, in caz dc ncizbîndă, in sarcina lor va cădea cea ceieff, citat în fața Senatului, a declarat că cunoaște mai marc răspundere. Cu loalc astea nu te osteni mai puțin pentru a înăbuși toate zvonurile cari ne pot vătăma, pentru pe Cernișevsky și că a avut cu Iei legături literare. că nu numai de la D-lă am aflat că Salin, sau un nume aDar n’a mărturisit nici o complicitate cu iei la vre­ semânător, se laudă că mă cunoaște și povestește că i-am inun fapt în potriva legei, declarînd că n’a primit scri­ credințat manuscriptul mieii ca să-l dec la tipărit. Caută dc soarea trimeasă prin mijlocirea lui Kostomaroff, cu a înăbuși asemenea zvonurt. Asta iți va fi cu atît mai lesne cu cil am auzii că nici Salin, nici Soroka nu au la 3fostitlul: „Bunul mleu prieten Alexis Nikolaevici “. cova rcputațica unor oameni serioși și solizi. Cit despre Kos„Din informațiile culese asupra originel lui Cer­ tomarolf, pc acesta sc poate conta. Sc înțelege inse de sine nișevsky, urmează că Ie fecior de popă, că și-a fă­ că nu trebuie să ne deschidem inima cătră dînsul prea mult, cut educațiea, mai întăl într’un seminar, și apoi la fără să-l fi încercai mai intăi, făcindu-l să șcpiicpe lucru.De ■universitate. A fost profesor la al 2-lea corp âe cădeți alt-feliu, dinsul iml face intipărirca unui om solid și util, și in tot cazul, iți mulțămesc foarte mult că m'ai pus in legătură și,'la gimnaziul din Saratoff. Apoi atașat la admi­ •țu ici, Nu-ți vorbesc nimic acuma de literatură, cu toate c’au nistrarea guvernatorului de S-t Petersburg, de unde apărut pentru d-la o mulțime de noutăți pline dc interes. Mă s’a retras in 1859. Ie in vrîstă de trel-zecî și grăbesc, după obiceiul inieu, sau mai drept sînt grăbit dc Koscinci de ani, însurat și are doî copii. toingro/f, care stă la spatele mele. Ca și-nainte, le indoeșli mc„Cercetind împrejurările acestui proces, Senatul rcij. de izbtnda afaccrci noastre, ccea-ce-i rău. Mai multă cnergie și maț multă încredere in izbindă: ie o crimă de a dorcîrmuitor găsește că acuzatul Cernișevsky cade sub viita tocmai in ceasul clnd lotul sc deșteaptă: dc aceea nu fa­ greutatea următoarelor trei capete de acuzare: ceți nict o ispravă. Nu, noi nu ne vom pierde vreme in șovăiri «l. Că a avut, cu proscrisul Herzen, înțelegerea deșerte, laic ce minuni au făcut L. cu ofițerii lui și 23 la Panscioivka. Sarcina D-talc ic. cea mai lesnicioasă și totu-și cea criminală de a răsturna, cu ajutorul propagandei, care înaintează mai puțin. Dc ce ? Puțină energic, puțiiuif " felini de guvernare aflătoare în Rusia, și că a fost -vigoare, puțină voință. Dar nu mai am dc cit vremea a-|î complice cu Herzen în asemenea gînd criminal. Cu , strfngc mina. Al D-lalc, Cor. privire la capul acesta de acuzare, precum se vede, ,l(i voiii mai scrie curînd prin mijlocirea Iul «înfățoșată luî Cernișevsky această scrisoare, în singura temelie pe care se razimă îe un poșt-scripfața adunărel Senatului, a fost interogat asupra tum al Iui Herzen la o scris >are adresată luî Sernocuprinsului iei. Oernișevski a răspuns înso_ că nu. Solovievicî, în care se pomenește despre intențiea scrisese dînsul asemeni scrisoare, care nn-î Icra cu­ de-a publica cu Cernișevsky o revistă, «acolea», adecă noscută. Atunci Senatul ordonă secretarilor să com­• la Londra sau Ia Geneva, și o scrisoare .găsită la pare scrisul luî Cernisevskv, cu cel al scrisoreî, și Cernisevskv. Această scrisoare pe care acesta a pri­ Secretarii declarară într’un glas, că scrisoarea aceasta mit-,/prin poștă, și al cărei destinatar zice că nn-1 și celelalte hîrtiî cu scrisul lui Oernișevky, pri­ cunoaște, a fost scrisă de Herzen sau Ogareff, vitoare la pro.cșul acestuea și pe cari dînsul nu lo-a cari combat întrînsa o părere a lui Cernișevsky, îngăduit, îerau de una și accea-și mînă. La rîndul privitoare la zădărnicica de a tîrî tinerimea intr o sau, adunarea secției întăea din al V-lea-departa­ asociație literară. Cernișevsky, la rîndul lui, n’a ment, după ce compară scrisul luî Cerneșevșky cu mărturisit nici o înțelegere nelegală cu Herzen decla­ cel al scrisoareî, declară că secretarii apreciaseră rînd cum-că,, într’adevăr, la plecarea lui Muiauoff oiffe și confirmă intru totul apreciarca aceasta. �4$ REVISTA IDEEI Ia Londra, Pa însărcinat să povățucască pe Hcizen de a nu tîrî tinerimea în plănuinle lui nele­ gale. Cu asemenea date, nu Te cu cale de-a declara pe Cernisevksy vinovat de complicitate cu Herzen in plănuirile luî de-a răsturna, cu ajutorul propa­ gandei, felini de guvernare aflătoare în Rusia. De aceea se si declară, conform art.-304 din cartea a U-a, t. XV, din Codul criminal, că acest cap de acuzare nu-i dovedit.' «2. Că a alcătuit o proclamație ațîțătoare «cătră clăcașT» și că a dat’o să se tipărească de Kostomaroff, cu gîndul ca apoi s’o împrăștie. Această acuzare se întemeeazii pe dovezile următoare: ct, pe depunerea lui Vsevolod Kostomaroff, locotenent de­ gradat și acuma simplu soldat, care a lămurit în cele maT mici amănunte ceea-ce s’a petrecut între dînsul și Cernișevsky cu privire la tipărirea pro­ clamației «cătră ClăcașT». b, pe un bilet găsit Ia Kostomaroff și lăsat la dînsul de Cernișevsky, bilet în care acest’din urmă îl roagă să corecteze o greșală ce a făcut-o în manuscript și să înlocuească cuvintele «îndatorați la termen» prin cuvintele «în­ datorați vremelnic», potrivit Regulamentelor din 19 Februar, ceea-ce de alt-feliu se dovedește printr’nn manuscript alăturat la actele procesului, in care se găsesc cuvintele «îndatorați la termen». Intre scri­ sul acestui bilet și scrisul lui Cernișevsky s’a do­ vedit o asemănare desăvîrșită, asemănare recunos­ cută de adunarea Senatului cîrmuitor atît pen­ tru fie-care literă luată în parte cît și-n total, c, pe depunerea orășanuluî lakovleff, întrebuințat ca corector de Kostomaroff, și care a declarat că Cer­ nișevsky a rugat pe Kostomaroff să grăbească ti­ părirea proclamației «cătră clăcașT». d, pe o de­ clarație a criminalului politic Mihailoff, care, în tim­ pul procesului lui, a declarat in fața Senatu­ lui cîrmuitor că a avut in mină o proclamație că­ tră clăcașT, pe care a încredințat-o lui Kostomaroff. Această declarație Te de alt-feliu de acord cu de­ punerea lui Kostomaroff, care a pomenit de con­ lucrarea lui Mihailoff la tipărirea proclamației că­ tră clăcașT. Mihailoff, arestat pentru o crimă poli­ tică și dovedit vinovat, a stăruit să ascundă nu­ mele complicilor lui cînd a văzut că nu va putea scăpa singur iei de pedeapsa ce-o merita. «Drept combatere a dovezilor pomenite mai sus, literatorul Nekrasoff nu aduce de cît o scrisoare iscălită de cinci persone deținute pentru crime pohtice și cari caută să statornicească ca lakovleff ar fi fost conrupt de Kostomaroff și împins de acesta de a face o mărturisire mincinoasă îm­ potriva lui Cernișevsky. Această scrisoare pare jzvorîla din dorința simțită de acești cri­ minali poliției, osîndiți la o pedeapsă ușoară, dca-și scapa complicele, încă neosîndit de tribu­ nalul criminal. Cu atlt mai izbitoare Ieste neconsecyeDța purtarei acestor deținuți, cu cît în loc să iaca depunerea lor împotriva luî lakovleff, direc­ torului inchisorei, mai în stare de cit ori cine să descopere adevărul, au găsit cu cale să o trimeată ui Revistei Iu caro Cernișevsky își dez­ voltase ideile sale vătămătoare.Cernișevsky singur nu opune nici o combatere acestor dovezi. Din moraR d°VeZ1- ^vor^tG dar deplina încredințare Uri ^"-”1“ C.eral?eTsky i» ““torul proclama- eptafcTU'“re “ CăU““ S'° râSp,n' 3. Gă a ațîțat la răscoală. Dovada materială că Cernișevsky ie vinovat de asemenea crimă se gă- REVISTA IDEEl sește într’o scrisoare autografa, t. XV as anume Alexis Nicolaevici. Aceasta scrisoar deci dovada morală despre vinovătien 15$ șevsky într’o dovadă juridică, Geea-ce^ dește chiar prin cuprinsul acestei scrisori^0Yc. împuțind prietenului său zăbava ce nun • Cftr® înlesni mijloacele materiale, de-a tipări 1 ^e'H și răspîndi proclamațiea lui ațîțătoare îl s’a folosit, pentru a-și tipări manifestul l^k6^ voința unor oameni pe cari i-a întîlnit în cari se îndeletniceau cu facerea de publi crete. Fără îndoeală Ie vorba de Kostoma 18e* Sulin și Soroka. și de proclamațiea cași», pe care aceștia se însărcinară s o tină c^' Ie vădit, de asemenea, după cuprinsul e*sciscrisori, că dînsul cunoștea și alți indiviziSCe8^ ten ții rele, cari au tulburat liniștea public»C, răspîndirea proclamațiilor lor.L.și231aPanscio k « împrejurările expuse mai sus nu lasă lo / îndoeală nici cum, c’a existat o conspirație a - ținta icra. răsturnarea gu"\^crnuluijconspiroțig Cernișevsky a luat o parte activă prin provcS ațlțătoare. Așa-că faptele lui Cernișevsky întrunj toate condițiile cari constilue crima prevăzută / Codul criminal, cartea l-a, t. XV, despre crimele de Stat, art. 283, adică amestecarea într’o cousoirație împotriva guvernului. Totu-și, fiind-că vino­ vatele planuri ale lui Cernișevsky au fost desco­ perite la vreme, din capul locului, de cătră guvern fără să prilejască nici o revoltă, și nici vre-o altă i urmare vătămătoare, ce-ar fi putut sa izvorască din iele, Cernișevsky caută să se bucure de ușu­ rările acordate vinovaților prin art 284, ne fiind pedepsit de cît c-o osîndă de al 3-lea sau al 4-lea grad. Art. 21. In cele din urmă, Senatul,, dezbătlnd asupra gradului pedepsei meritată de Cernișevsky, a găsit cu cale că Cernișevsky, în calitatea lui de literat și ca unul din cei mal de căpetenie colaboratori ai revistei «Contempora­ nul», a îndeplinit prin producerile lui literaro o mare înrîurire asupra tinerelului, în care a dez­ voltat pană la cele mai depărtate margeiți doctri­ nele materialiste și socialiste, răspîndite la toate operele Iui, jucînd rolul unui agitator din cel mai primejdioși, dînd răsturnarea guvernului legal și a stărei aflătoare de lucruri ca mijloc de a se În­ făptui aceste doctrine, Senatul a găsit cu cale să supună pe Cernișevsky la cea mai aspră din Pe; depsele menționate la" art. 284. adică la cea mai aspră din pedepsele de al 3 lea grad, față de tă­ găduirile sale ne-nduplecate,cu toate dovezile vadu ce există Împotriva Iui. Pentru aceste cuvinte î în virtutea legilor, Senatul cîrmuitor hotărăște consilierul titular în retragere, N. G. CornișevsKy» în vrîstă de 35 ani, dovedit ca a conspirat la f turnarea stărei aflătoare politice, că a a*c®t a proclamație ațlțătoare «cătră clăcași», P®ClLea dat-o Ia tipărit cu scop de a o răspîudi după aw- ’ pa fi lipsit de drepturile cuvenite s^re^Ja.^i și • fi trimes la munca silnică în mine pe apoi pa fi deportat pentru totdeauna ta o «Potrivit art. 617 din cartea a II-a» t. - /gal0 Cod, această hotărîre va fi supusă Mjestațe^ Imperiale, de la care se va aștepta^ întar* se atinge despre învinuirea adusă lui Ae ] UerZ®0’ dc-a fi avut înțelegeri -vinovate cu proscris» o0țul și de a fi luat parte la plănuirile-i vinovate’ jRe,, cîrmuitor găsește că aceste fapte nu-s do g’fl «Guvernatorului general de S-t Peters^ comunicat ucazul ce-I pune în vedere să se aducă la îndeplinire ordonanța in1?® afac®' confirmă hotărîrea consiliului imperiul consilierului titular în retragere, Cernișevsky, fCțndit pentru crime politice,și concluzica Senatului °.9Jnuitor cu privire la învinuirea adusă împotriva cLluinȘ Cernișevsky de a fi avut înțelegeri vinoflCtc cu proscrisul Herzen și de a fi luat parle la v?gnuirilc Ini criminale. S’a mai comunicat gu%rnatorului general o copie de pe atestarea Iul Cernișevsky». 19 D-nu Katkoff, o gazetărească lichea, nu vâ fi, jnegreșit, nici spînzurat, nici închis, nici turburat 1măcar prinlr’o vizită domiciliară. Să presupunem acum, că un oare-care refugiat 1 rus scrie ea vrea să publice la Londra o gazetă - D-nu Scedo-Ferroti, uu autor foarte apreciat cu 1de găgăuți. Gu încredințare că D-nu Ferroti nu va păți nimic. Actul de acuzare ne mal dă o listă de hlrtiT în Jsprăvindu-se această cetire, se anunță lui Cerni- relație cu procesul. sovsKy grațiea ce i-a făcut împăratul, redueîndu-i Cetitoriul vede că lista asta ie departe de-a fi durata muncei silnice la șapte ani. După aceea i complectă. Senatorii ar fi putut, cu cel mai mare ce. acoperi capul, fu făcut a se pune în genunchi, succes, să mai lungească această . listă cu mult, j se frînse o sabie de-asupra. capului și, drept pentru-că Cernișevsky, în clipa perchiziției avea, palme de degradare, de ignominie, fu legat pentru fără-ndoeală, scaune, mese, văsăriT: aceste obiecte cîtc-va minute la stîlp... Dar Ieată că-i cade la pi­ nu ierou mal puțin în relație cu procesul de cit hlrcioare un buchet de flori: celelalte buchete ce i-au tiile înșirate în actul de acuzare. Ceea-ee-'f mal fo9t aruncate, au fost prinse de polițiști de pe sus. absurd, mal fără noimă, în Inșirarea aceasta, Ieste Cînd așa numitul criminal se urcă după aceea în dubă, scrisoarea Iul Cernișevsky cătră neavăsta-sa. Ui­ îBndarmii.abiea stăviliră mișcarea generală a mulți­ ta ți ea din memoriile sau din jurnalul lui se mai me!: ca și cînd aceasta ar fi vrut să urmeze pe poate pricepe, cu toate că anevoe, pentru-că paacel care o părăsea pentru totdeauna, sau ca și sagiul citat a fost scris în i853 iear perchizițiea cum or fi voit să-l libereze de sub puterea brutală. a avut loc în 1862. Dar citațiea din scrisoarea-T, Duba porni în mijlocul strigătelor «la revedere». ca și citarea celorlalte cinci numere precedente ie Icră pieața rămase goală. cu desăvîrșire de ne-nțeles. Și, după toate astea, se urmează cu îndrăzneală: Cetilorule, acela pe care l’ai văzut pe eșafod ie «Pe cînd se urmărea ancheta în afacerea Cerniun autor de cea mal mare valoare... șewsky...» Care afacere ? Afacerea lera mai întâi In de obște cînd se vorbește de-un autor, se în­ de găsit sau în tot cazul de născocit, și nu de cepe fprin ziua nașterel. Icu am crezut mai bine. urmărit. Cu toate astea se urmări vreme do opt să-nccp prin ziua morței, sau, mai bine, prin ziua luni, de la 7I19 luliu 1862 pănă Ia 0I17 Mart i863, începere! -....«’r agonici -----mortale l"'" la care---autorul « nostru fu cînd în realitate nu iera nici un semn, măcar osîndit. îndoelnic despre existența acestei afaceri. Și acum, înainte de a vorbi de autorul nostru La-5117 Mart i863, Kostomaroff scrie o scrisoare ca om de litere, vreu să vorbesc de dînsul ca mișcătoare cătră unul din prietenii lui. Și scrisoa­ rea asta, în loc să meargă la prietenul lui, a mers criminal. Cum-că Senatorii cari au alcătuit actul de acu­ la secțiea a IlI-a și de acolea la senatori. Păre­ zare de care cetitorul a luat cunoștință, nu-s niște rea lui Kostomaroff a părut senatorilor atît de oameni cu pricepere mare, asta sare în ochii ori-cui. însemnată, in cît au scos din scrisoarea-i și au ” *'• cît " de ’ stupid ‘ ‘ ’ acesta *i notat in actul de acuzare pasagiile cele mai vorbiDar pentru a arăta ie actul de acuzare, pot zice cit ie de falș în concluzii, tOTe, relativ la Samson și la roadele amare și ti căuta să-l analizez cu amănunțime și de la otrăvite. La sfîrșitul scrisorel, Kostomaroff poveșvoiu tește, bine înțeles prietenului său, cum că Cerniun cepăt capăt Ia altul. Actul de acuzare moi întâi întăl zice: NișteîmprejuNiște împreju­ șevsky a alcătuit «apelul cătră clăcași». Pănă aici nu-i de cit un singur martor împorări an arătat pe Crnișevsky' Crnișevsky ca Unul din agenții . triva lui Cernișevsky, și nici o dovadă materialo. cel mai vătămători pentru Stat. Ieată. în ce constau Cea dintâi dovadă materială și cea mai de samă aceste împrejurări: Șeful se<-țieî a IlI-a a eșu cance­ lariei personale a Majeslâței Sale Imperiale, secție ce se aduce în potriva lui Cernișevsky, ie biletul găsit asupra lui Kostomaroff, bilet care acesta care nu-î altă cc-va de cil. depozitul de spioni, ,xprimit . __ _o scrisoare Ieată o spune că ie al lui Cernișevsky. Autenticitatea aserios... ; anonima, în care...» rir?.. ?? I??.*/' gravă împrejurare. A doua împrejurare, care-i cestui bilet, carc slujește senatorilor drept bază tot alîta de gravă, ieste scrisoarea lui Herzen, în de căpetenie In deducerile lor ulterioare,_ poate care acesta zice: «Avem deglndsă publicăm acolea, suferi trei întimpinări : 1. Cum s’a puiuț găsi asu­ adică la Londra, sau la Geueva, «Contemporanul», pra lui Kostomaroff niște hirtii, asupra lui Kosto­ cu Cernișevsky». In urma acestor două împreju­ maroff, judecat, condamnat și pornit în deportare? rări, Cernișevsky fu întemnițat. Vel ci;ede cetito- 2. Cui putea să-I vie in minte să caute ce-va,ceeace se rule, poale, cum-că aceste două împrejurări nu-s găsise, să caute cc-va la un individ care stătuse îndestulătoare pentru ca cine-va să fie întemnițat, un timp în închisoare ? Pe cine trebuește sa cre­ maî mult, pe secretarii Senatului sau pe sena­ că-1 prea puțin. El nu. In Rusia ajunge, ie chiar dem tori ? Cei dintâi au găsit câ scrisul biletului n avea prea mult. Căci, în asemenea țară, cînd ie vorba asemănare cu cel al lui Cernișevsky, pe cînd ce ca cine-va să fie închis, nu-î nevoe de nici o din urmă au găsit că semăna perfect, b ar fi putut împrejurare. Dar chiar împrejurările de mai sus, că secretarii aveau o vedere mal bună de dacă ar fi fost vorba de-un altul și nu de Cerni­ credo șevsky, fără îndoeală, n’ar fi avut nici o valoare. cît senatorii, fiind mal tineri de cît acești dm că prin urmare dînșff aveau dreptate. Să presupun că scriu șefului secției a IlI-a o urmă,peși de altă parte, leafa senatorilor Iera cu scrisoare anonimă în următorii termeni : «Dacă Dar, mai ridicată de cît a secretarilor. Ori, cu nu splnzuroțl pe Katkoff, au sa se întîmple ne­ mult cît Ie leala mai ridicată, cu atît ochu șt judecata norociri : are să fie sînge vărsat. Aceste bande de celor ce o primesc pătrund mal bino. Asta-i de demagogi furioși sînt pline do smintiți pe cari netăgăduit, pentru-că acest efect singular al lefei nu-I oprește nimic Acest «Jurnal de Moscova» a s’a dovedit prin mai multe procese de presa cari arătat în programu-i, cele mai crude porniri... au avut loc în timpul din urmă. Aceste procese Spînzurați pe Katkoff unde vreți, în biroul lui au trecut aproape prin toate instanțele tribunalelor, * sau pe o pi’eoță publică, nouă ne 10 tot una,^dar 8pînzurăți-l. In numele liniștel generale, scăpa- ' și pedepsele la cari autorii sau editorii au fost osîndiți de fic-care istanță, au fos pururea direct ți-he de Katkoff». ScfMUUlJ “* OUUj UlUl U1UC, LH JII £IU(1 �■ 20 ■ REVISTA 1DEEI trunzător cît se atinge de descoperirea Guvernul rusesc, rccunoscînd acest al lefeî ridicate, face pururea sa jude 0 sc toril pe cei ce vrea să-I osîndească la munca silnica, așa-cS nefericiți! acuzați, slut I^edințați de mai înainte că vor fi osîndi ți. Ast-fc , S(îcretarilor dere aceste doua împrejuiarl, >rl t și leafa senatorilor, nu știu de ce P mine Trebuie Inse să spun că legea stabilita d 5 mine sla a fost nevoit să-și dec dc doua ori ^misua,spi­ ritul lui nepulîndu-se de loc supune la pomenita Inrl uri rc> Actul de acuzare zice mai departe că un cxem" niar din «apelul cătră clăcașl», transer s dc o mină necunoscută, se află alipit la actele procecului lui Kostomaroff. Vorbele lui KostomarolI sînt Intr’atît de vrednice de crezare în ochii batrinilor senatori, în cil lei.’pun de-a dreptul «transcris». Actul de acuzare nu ne dă dc cît înțelesul acestui apel: Ar fi fost mai nimerit să se citeze unele părți, ca să se poată vedea dacă stilul icra intr adevăr al Iui Cernișevsky. Cu atît mai mult cu cit apelul iera transcris: s’ar fi putut avea cu chi­ pul acesta o dovadă în stil, dacă nu se putuse să se aibă în scris. Inse nu, in loc să se întarească ast-feliu, senatorii preferă altă dovadă : iei fac să vio din Moscova un martor nou,, un bețivan, lakovleff Acesta nu s’a priceput măcar să facă o depoziție cum se cade: dînsul susține ca. a auzit pe Cernișevsky și pe Kostomaroff vorbind în de iefc următoarele : «din partea prietenilor lor cre­ dincioși, clăcașilor, sănătate. Ați așteptat liberta­ tea făgăduita de țar, o aveți». Drept autorul acestui articol se dădea Cernișevsky, adaogă lakovleff. Al cărui articol? Ie vădit că mărturiea lui lako­ vleff n’are nici o valoare, că nu știea nici iei de ce articol vorbea, iear caracterul vag al mărturiei sale face să se creadă că autorii scrisoare! adresată Iu! Nekrasoff aveau dreptate să .zică că lakovleff fusese pus la cale de Kostomaroff ca să spue ce-a spus. înainte de a vorbi de a doua și cea din — urmă -----dovadă materială, adică de scrisoarea luuiuxaia, întitulată, întitulată «Bunul mieu prieten Alexis Nikolaevici», '' trebuie să spun cîte-va cuvinte despre Mihailoff, ale câruei vorbe par, după senatori, că ar fi in potriva lui Cernișevsky. Mai întâi, Mihailoff fusese osîndit la munca silnică cu p luni mal înainte de arestarea lui Cernișesvky. Așe-că Mihailoff n’a putut spune nimic împotriva lui Cernișevsky. Ce-va mai mult, vorbele citate sînt de-o francheță nepomenită : ie cu desăvîrșire de necrezut ca Mi­ hailoff să fi fost atlt de slobod la gura în cit să poată spune că avusese de asemeni în mină niște proclamați! adresate «cătră clăcași» și «cătră sol­ dați». Această adăogire sau întărire de dovezi n’are deci mal multă valoare de cît dovada dej mai îoainte. Ne mai rămlne scrisoarea întitulată: «Bunul mieu prieten Alexis Nikolaevici». Să vedem, aOeagta scrisoare dovedește oare ce-va împotriva *ui Cernișevsky, Ieste lea oare ori bade iei? Se­ natorii au întrebuințat foarte multă fineță, silindu-se sâ dovedească cum-că iera de iei, fără să izbutească, ceea-co voiu dovedi pe dată. leată cum începe istorica acestei scrisori : «Pe cînd Senatul cîrmuitor fusese pus In eunoș' ■■ tință do procesul lui Cernișevsky, procurorul ge­ neral, îu .urma cererel ministrului de justiție, propuse a sc alătura la actele afacerel n sky, o scrisoare primită la secția a TiiCeie%f>h soare scrisă de Cernișevsky lui Alexis Nn • ’ sU' probabil Plescoieff». , Nlc°UCvl ‘ După vorbele astea, s’ar putea cred crede scrisoarea primită la secția a III-a, nu « cn>W unde, ar fi cu adevărat a Iui Geruișevskv ?lie S asta ar fi dovedit. Vedem că nu, pentru dona secretarilor a examina scrisul. spune înso mal dinainte ca scrisoarea n Cernișevsky? Asta însamnă a se înceneSta^ prin rostirea hotărîrei: asta lusamnă a s anchetă de formă. e *Qce 0 Do astă dală, secretarii au recunoscut t glas scrisul lui Cernișevsky. Negreșit, t h să-l recunoască, pontru-că, din potrivă' Co sky n’ar fi ciștigat nimic Iear secretarii dut foarte mult. 11 pier. După asta li s’a părut Senatorilor cum-că K maroff ar fi putut să le dea unele lămuriri Drivif°3lo‘ la această scrisoare. Și, într’adevăr, Koatnm01» le dădu. Senatorii se îndoeau mai întâi câ acea°i? scrisoare ar fi fost adresată lui Plcsceieff » tru-că ziceau «probabil Plcsceieff». Dar dunî> ?’ tărirea Iui Kostomaroff Iei devin siguri. Au dar de adevărat glcitorl acești senatori. Și fnc5 ce dar. Istorisirea întunecată a lui Kostomaroff, că nQ cutezase să dec scrisoarea mototolită lui Plesccieff ca și clnd acesta ar fi fost H cine știe co mare magnat, aflarea aceste^sensoii t ’!ai un deportat,' ceeace-i dovedit prin locul cc această scrisoare ocupi îu actul de acuzare, unde totul se povestește 1q ordine cronologică, tainica iei apariție la depozitul de spioni, nu mă mir că senatorii n’au spus de unde venea această scrisoare, pentru-că asta li s’a părut că se înțelege de Ia sine, ștersăturile, în­ țeleg ca o scrisoare să se mototolească stîndmult într’un geamantan, mă îndoesc ca un geamantan ar putea face și ștersături, și refuzul de-a procura acuzatului o lupă pentru a compara scriitura serisorei cu cea a lui Kostomaroff, toate astea mi se pare că dovedesc vădit că această scrisoare io de Kostomaroff. Ic-ată tot ce s’a putut aduna în cursul celor aa putea de luni, pentru a se p-1 — osîndi Cernișevsky. - • Dovedit-au înse senatorii „X Cernișevsky Ie au' ca ori-co om — cu ban simț. torul apelului? Pentru g .. ~~ — vădit că nu. Dar iei cred că au dovedit și-l osln* dese la 14 ani de muncă silnică. . Să ne închipuim înse, ceea-ce nu-i de închipuit nici de cum, să ne închipum c’au dovedit- sa vedem de ce s’au călăuzit rostindu-și hotarire de legi sau de altă ce-va ? . lfl Pentru a ne da samă de asemena lucru, . e z,. să știm despre ce-i vorba în art. a84 dul penal, articol pe care senatorii îl aplica c luî Ccrnișvsky Pentru a înțelege Inse ocost ar J trebuie sâ cunoaștem articolul precedent, p că art. 284 ieste, așa zicînd, urmarea art- 3 leată acesta două articole: nrcmCi «283. Pentru revolta împotriva Pnter01.srUPguVeadică pentru răscularea în masă lmPotrl5® dc-« ranulul și a Statului, ca și pentru intenție răsturna guvernul întregei țări sau numai eru din părțile Iei, sau de a schimba forma deg sau ordinea stabilită pentru succesiunea a țintă și pentru urzirea unui complot cu a sein* rticisau participarea la un complot urzit, sa a^ogCinparea la faptele unui asemenea comp^ot’,Sarea du-se ținta acestor fapte, sau pentru ad parati^ paza sau împărțirea armelor sau a altor p ljnoVay pentru revoltă, toți cei mol de capetem ,^lorij, pentru aceste crime, ca și complicii lor, : ațițătorii, ajutătorii, tăinuitoril lor, sîn r REVISTA IDEEÎ zio pierderea tuturor drepturilor cuvenite situației f r și de pedeapsa cu moarte» Bine înțeles cu articol nu pedepsește cu moarte numai in?p0Hile sau glodul, cum s’ar putea crede după on9tracțiea lui gramaticală ; Ie vădit că «intențiea» ■ anume intențiea^ rea, trebuie să fie legată de * ea cc urmează, să nu fie numai intenție deșartă. C «a84- Dacă reaua intenție arătată în art. a83, de mal sus, ie descoperită la vreme de cătră gu­ vern, din capul locului chiar, și n’a izvorlt prin urmare din această intenție nici un atentat, nici o răscoală, nici vre-o altă urmare vătămătoare, vinovății, în loc de pedeapsa cu moarte, vor fi oslndițl: la pierderea tuturor drepturilor situației lor și la trimeterea la munca silnică în mine de la rec0 ia cinsprezece ani, sau în fortăreață, de la zece la doisprezece ani». După împrejurări. Așa dar, în aceste două articole, ie vorba de-o revoluție, jear nu de redactarea unuî apel, ori-clt de revoluționar ar fi fost. Ie vorba de o răscoală or­ ganizată, armată, de o răscoală izbucnită sau gata de izbucnire. Osindirca lui Gernișewky ie deci o crima nu numai împotriva moralei, dacă se poate vorbi de morală clnd Ie vorba de niște senatori ruși, ci chiar împotriva legilor rusești. Puterea legiuitoare a găsit îndestul să cliezâșuească împo­ triva revoluției Puterea executivă, care Ie totodată și Puterea legiuitoare, prin pedeapsa cu moarte, &au îu caz clnd încercarea va fi descoperită la timp, prin cincl-spre-zece sau zece ani de muncă silnica. Dar n’a găsit cu cale să aplice aceste articole au­ torilor de apeluri: n’a Înțeles iu ideea de răscoală, redactarea unor apeluri sau proclamații: asta ie vădit, mai întâi fiind-că nu vorbește nimic de astea la aceste două articole, și al doilea, fiind-că pentru astea slut alte articole, leată textul articolului ur­ mător din Codul peual. «a85. Cel ce se vor dovedi vinovațl de alcătuirea și râspîndirea de anunțuri, apeluri, ca și de cărți sau icoane, manuscripte sau imprimate, cu scopul de-a ațîța la răscoală sau nesupunere vădită îm­ potriva Paterei supreme, vor fi oslndițl: la pierderea tuturor drepturilor situației lor și la munca silnică de fortăreață de la opt la zece ani». «Cel ce se vor dovedi vinovațl de alcătuirea unor asemenea anunțuri, apeluri, ca și de cărți sau icoane, dar cari se vor dovedi că nau răs­ pândit aceste lucruri cu precugetare, se vor osîndi, pentru aceste fapte, ca și pentru pregătirea și iz­ bucnirea unul atentat de ațîțare la răscoală: la închisoarea într’o fortăreață pe termen de Ia un an și patru luni pănă la doi ani și opt luni, și la pierderea drepturilor și privilegiilor Particulare, conform art. 50 din cod“. Partea a doua a acestui din urmă articol se P°ate aplica cum nu se poate mal bine la cazul a&t. Putem adăoga că dacă această a doua parte 1111 Ie aplicabilă în cazul de față lea n’are nici o fațiune de-a fi. Vedem că în cazul de față, n’avem de cît alcătuirea, au râspîndirea unui apel: răspludirea cere aflarea multor exemplare și în mal multe mini, pe cad aici nu ie de cit un exemplar, transcris de o ^hluă necunoscută, găsit în afacerea Kostomarofi. dovedit, mal întâi, cum că crima lui CerJJ^evsky nu a iost dovedită și că, deci, Cernișeva fost osindit nelegal. Am admis după asta, eea-ce nu-i de admis de loc, cum-că crima î-ar dovedită, și am dovedit că Cernișevsky a osîndit la muncă silnică în mod nelegal. ln . vedem acuma ce d>-ept aveau senatorii să-l i Criniineze pentru ideile sale materialiste, «pănă 3x cele mai depărtate mergenl», și socialiste, și sporească, pentru motivul acesta, numărul anilor de mancă silnică. Scrierile sale n’au fost supusa oare la aprobarea cenzarei? Negreșit că da, iele au fost supuse la o cenzură allt de aspră, atlt de distrugătoare, cum nici nu-și poate tachipui un European. De ce sa fie osindit atuncea un autor Ia un spor de pedeapsă, de trel-patru anî de muncă s9n^> iuslndu-se iu vieața cenzorii: Niște jude­ cători logici ar fi trebuit să-î osîndească la spluzurătoare. Precum se vede, senatorii n’au fost călăuziți aici nici de logică, nici de lege, ci de propriile lor sen­ timente, de proprica lor ignoranță. Cind șeful secției a IIL-u arăți acestor bătrîni senatori, cari n’au cetit nici o dată altă ce-va de cit «Jurnalul de Moscova» și «Apocalipsul», unul din articolele lui Cernișevsky, aceștia au rămas neapărat Îngroziți, unii poate au căpătat chiar friguri. Dar oarele un cuvlnt să se osîndească Ia o sporire de 4 ani de muncă silnică ? Dacă șeful secției a IlLa le-ar fi arătat traduce­ rea rusaseâ a lucrărilor lui Lassalle și a celor a lui Darwin, iară să Ie spuc că sînt traduceri, ci din potrivă spunîndu-le câ autorii acestora ierau Ruși și câ trâeau in Rusia, fără îndoeaîă senatorii ar fi osindit pe acești autori la ștreang. Să mai adaog că in procesul lui Cernișevsky n’au existat nici jurați, nici advocați și că audiența n’a lost publică ? Sa mai adaog că PlesceielT, care, daca trcbnîe să credem pe Kostomaroff, a luat de asemenea parte la ațlțarea la răscoală, n’a fost nici osindit nici judecat, nici acuzat țnăcar? Să mai adaog că colonelul CelgunolT în urma denunțare! lui Kostomaroif, fa judecat de consiliul militar, de consiliul militar, țineți samă, și fu achitat ? Ie drept că de atdnci a fost exilat în guvernămîntul Vologda, dar asta pe cale admi­ nistrativă. Pe calc administrativă inse, șeful jardarmilor sau ministerul de interne poate exila În­ treaga Rusie în Siberia, iără să existe cea mai mică bănueală de vre-o crimâ, sau, mai bine, de vre-un act împotriva lege!. Să mai adaog că nici atunci, nici pe urmă nu s’a descoperit, nici la Voronej, nici la Sarutolf, nici la Tumboff, măcar un singur <comitet socialist oare Să invăpăeze spiritul tinerime! >? Să mai adaog cum-că nu s’a descoperit nici clnd vro unul din conjurații complotului despre a că­ rui existență Cernișevsky știea: L și s3 la Panscioivkn ? Să mai adaog cum-că Kostomaroff nu a fost nici o dată, de cît cu numele, soldat? lei nu purtă măcar vre-o uniformă de soldat și, până la moar­ tea-!, care a avut Ioc iu timpul din urmă, trăi 1» S-t Petrcsburg, disprețuit și privit de toaă lumea ca un slujbaș al secției a lll-a de la cancelariea personală a Majestăței Sale Imperiale? Pentru a isprăvi cu această parte a descriere! mele, ar trebui să dau aic! numele acelor mize­ rabili cari și-au murdărit conștiința iu mocirla pro­ cesului lux Cernișevsky. Dar, nu cunosc, im ne­ norocire, do cit numele președintelui. Acest nume ie : Korneolin-Pinșii)-. Dar ajunge. Am tratat mul mult de cît se cuve­ nea despre activitatea bine-făcătoare a guvernu­ lui rusesc. Vreu sa vorbesc acum despre activi­ tatea rău-făcătoare a lui Cernișvvsky. . Cernișevsky a adus Rusie! trei mari, trei uriașe servicii. Din aste trei servicii, Întâiul, In ordine cronologică, se raportează la literatura șl frumoascle-urte in general, al doilea la noțiunile econo­ mice si al treilea la slsrea sociala a femeei. Activitatea sa literară Începe In i8oo, clcd atrageasupră-i atențiea publicului prin admirabile-! 1 �iuivisTA 1DEEI ■ lucrare : «Raporturile estetice ale artei cu re­ alitatea». Această carte, se poate zice, a făcut o reybluție în literatură și în critica literară. înainte de iea romancierii și poeții se îngrijau de obiceiiî prea puțin de tendința operilor lor .• se credea chiar ca, cu cit vor fi mai puține idei în roman și în versuri, cu atît acestea vor fi mai frumoase. Pu­ blicul nu căuta alta de cît un stil frumos, de cît elocvență, căldură : înlr’un cuvînt noțiunile idea­ liste aleluIHegcl, credința în puterea creatoare a romancierilor și poeților, putere insuflată de ceeace numim Providență, îera în plină vigoare. Acum, îe tocmai din contra : ori-cît de elocvent ar fi arti­ stul, ori-cît de plin de căldură, ori-cit de pi­ torească ar fi descrierea răsăritului sau apusu­ lui soarelui, pentru cetitoriul rus, asta puțin importă : acesta caută mai cu deosebire ideea : dacă aceasta ie bună, dacă descrierea ie asemănă­ toare, dacă s’apropie de adevăr, romanu-i bun, chiar cînd stilul nu ie atita de elocvent. Dacă inse ideea-I rea și dacă aulorul povestește fapte cori nu.se potrivesc cu realitatea, romanu-i rău. Să luăm ca pildă pe TurghenelT, care-i moi cunoscut: stilul i-i’ minunat, nu lasă nimic de dorit: cu tonte astea, după ce scrise ai săi «Părinți și copil») «Fumul», și alte romane concepute înacclea-și falșe idei sau lipsite de orl-ce idei, publicul rus încetă de a mai ceti pe autorul pe care într’atît îl iubise pentru stilul ce-avea. Pentru-că, diu punctul de vedere al tendințelor, scrierile sale, afara de «Amintirile unul vînător», n’au prețuit nici o dată cine știe ce mare lucru, Principiile desfășurate de Cernișevsky teoreticește, în ale sale ^Raporturi estetice», curînda vreme și-au. găsit aplicarea in operile lui Ostrowsky, Gonciarolf și ale altora, aplicare făcută de răposa­ tul DobroliubofT îu critica sa literară. In i856 Cernișevsky fu invitat de rcdacțiea revistei «Contemporanul» să colaboreze la iea. Dînsul primi invitarea, și, -începînd de la 1857 pănă în Mai 1862, adică pănă în vremea ciad. «Contemporanul» fu suprimat, în fîe-care număr, de la 100 pănă la 100 de pagini de revistă ierau um­ plute de pana lui. îera un muncitor neobosit. Ghestiilece le trata acolea, ierau, îu mare parte, chestii •economice. Afară de opera «Economiea politică ju.decată după știință», al cărei prim volum a vă<zut lumina și-n franțuzește, afară de această operă -capitală, dînsul a scris o mulțime de alte articole economice, «Asupra posesiunel comunale a solului» -asupra răscumpărărel pămlnturilor țăranilor leșiți •din iobăgie, și asupra îmbunătățire! stărei acestor 'țărani. Din pricină că-n Rusia literatura n’are nici o Inrîurire asupra holărîrilor luate de guvern, puțlndu-se spune ca cu cît dovezile în favoarea unei idei slut mal convingătoare, cu atît Ie de așteptat ca hotărlrile să se iee în senz contrar, nu-i de mi­ rare că scrierile lui Cernișevsky n’au avut nici o Inrîurire asupra soarvei țăranilor. Ie drept că nu s a desființat posesiunea comunală a solului, dar asta nu cu scopul cu care o apăra Cernișevsky, cu scopul de-a se asigura bună-starea țăranilor, ci într un scop cu desavlrșire fiscal. Totu-și, cu toate ca ideile lui Cernișevsky n’au întrat în vieața practica a poporului, iele n’au pătruns mai puțin Intro mulțime de capete, și asta din pricina marel lor valori științifice. Getitoriulul poate să i se pară ciudat, că guver­ nul care a desființat iobăgiea, oslndește la munca silnica pe omul care s’a trudit mal mult să caute dezlegarea acestei chestii, pe clnd acelaș guvern da răsplătiri celor ce au susținut cauza iobăgie!. Ua, asemenea lucru poate să pară ciudat, dar în istorica rusă se pot găsi lapte și mai ciu,!.,. leată, bună-oară. o pildă: kcj I Se știe că Gaterina a Xl-a, acea vestii'* rină care ținea corespondență cu Voltaire a cea daruri lui Didcrot, care voea să fUc-Cttv.°^> Volnc.y, care convoca comisii pentru u j asupra chestiei desființărci iobăgie! și car ^erft că-ntr’adevăr și voea a o desființa, osîndesu0 ^ar° lexandru Radiscefi’, Ia i5 muncă silnică, pent^8^' în cartea lui «Călătoriea de la S-t Moscova», descrisese starea de nesuferit gilor. Senatul îl osîndise încuia moarte. Dar a' părăteasa, milostivă, înlocui moartea prin J? silnică, Gu toate că munca silnică în SiberiaUQCa cine știe ce mare fericire față cu moartea toate că înlocuirea morței imediate printr’o 'Ca nie îndelungată de maimulțiani nu-I cine rHa’0' mare favoare în statele autocratice sau desnoU Ce această înlocuire însemnează și m I puțin de^n parc la întăea vedere. In asemenea State, cînd 1 urmărește osîndirea cui-va la un număr de ani dB muncă silnică, Suveranul chlcamă la iei pe dintele tribunalului, cărui li zice: tu ai să oda. deșii pe cutare la moarte și după aceea tu ai să-j spui c’am să-I inloeuesc moartea prin allția ani de muncă silnică. Președintele pleacă, iea codul penal și caută articolele ce osîndesc la pedeapsa cu moarte : Avînd atîtea articole cari prevăd ase­ meni pedeapsă, iea pe cel mai potrivit : după aceea, intemeindu-se pe articolul acesta, scrie o hotârlrej pentru care secretarii alcătucsc o prefață în stil mai mult sau mai puțin vorbitor... Și ieată acid de acuzare și holărîrea gata. In Statele autocratice, bună oară ca Ch’nn, Pen­ sia, Rusia, budgetul Ie votat, dacă se poate rosti ast-feliiî, de-un singur individ, care ie tot o data și putere executivă. Se înțelege de sine că, în asemenea State, nu poate exista nici umbra vre­ unei libertăți de presă, în general, ori libertăți de-a critica budgetul Statului, în particular. Totu-și, Cernișevsky a cutezat cel dintâi sâ cri­ tice budgetul Stalului rus, budget careîera pentuncea, după cum Ie și astă-zl, încă muți mult, ca totul ruinător pentru poporul rus, pentru acest popor care moare, în toată puterea cuvintulul, care moare de foame. Tot pe-atunci, Cernișewsky a mai publicat, la «Contemporanul», un articol intitulat: «Oaresau făcut mai cuminți», în care înfiera guvernul de-» fi dat asalt Universitățel din S-t Petersburg, ă|fl ” că Studenții s’au împotrivit să admită regulamen' tele cari voeau să li se impue. Iu afacerea ®8 se Înțelege că bătăliea o clștigară soldațih studenții fura deținuți mal multe luni în duar fortărețe și închisori. , ln. Pentru această dublă cutezare, pentru ca adrăznit să critice budgetul Statului și sa guvernul pentru asaltul împotriva Univers» y «Contemporanul» fu suprimat pănă la anului 1862, «din pricina tendințelor sale va toare», îear peste două luni, la 7|ip Inii1»» Pecari său colaborator fu arestat, pentru motivele cetitoriul le cunoaște acum: Șeful secției • .ge o al cancelariei Mnjestăței Sale Imperiale P5 jțDgal scrisoare anonima, îear Herzen scrisese c^.oUțeinHerzen, voea să publice, cu Gernișeyky; . țgporanul», la Geneva sau Londra... Ih l’®Leriiidelungatelor luni de întemnițare celular»! șevsky a scris romanul Ce-i de ^^ncinal °Perî Cu toate că romanul acesta nu-I tocm . capitală a Iui Cernișevsky, după cum jafisl8 Benoît Malon, în «Expunerea Școalelo franceze», nu Imaî puțin o lucrare roart i0 410' Nici un roman n’a dat vre-0 dată atîtea r j I tr’atlt de scurt timp ca romanul acesta- u iliâ VISTA 1DEEI âS lui se datoreșto faptul ce-l vedem dezvoltîn- numai de a i se mai tipări publicațiile, ci chiar de acuma, din ce'în ce mai mult, vreu să a i se mai rosti numele. Pe vremuri, cînd cine-va pqc despre studentele ruse. Anul trecut, acest că voea să zică; Gernișevski a zis cutare sau cutare .'°u în număr de 108 la Universitatea din Zu- lucru, zicea : « o persoaiiă » a zis cutare sau cu­ i®r? nar după faimosul ucaz care le-a calificat tare lucru. Acum nici « o persoană » nu se mai r toate de destrăbălate, de libertine, și care a poate zice măcar. ?eclarat de nule diplomele acestei Universități, Cetitoriul care urmărește din gazele mersul lu­ tea au plecat să se înscrie la alte Universități crurilor în Rusia, poate să ram le surprins. Acesta rn Europa, în loc să se întoarcă în Rusia, și să ar putea să mă întrebe, cum se poate asemenea ^’răsască studiul științelor : ucazul edictat de cătră lucru, cînd cenzura în timpul de față Ieste desfiin­ F rnișevsky, din fundul temniței sale, pare c’a țată. Nu, cetitoriule, numai cenzura prealabilă ieste f st mai puternic de cît ucazurile domnului Șu- desființată. Nu s’a schimbat de cit atlt: altă.-dată xvalofi’, șeftd jăndărmariei și a domnului Timașeff, se ducea la aprobarea cenzorului manuscriptul : ^nistru de interne. Autorul sau autorii acestui acum se duce lucrarea tipărită gata. Sițuațiea pre­ (•jînios ucaz, zic că femeile pot să se instrueasca sei ruse se înrăește din zi In zi. Și dacă aș voi tot atît de bine în Rusia ca și la Zurich, ceea-ce-i să dau acolea o listă de operile distruse și de autorii 0 minciună: mai întâi în Rusia femeile nu slut deportați sau exilați în timpul din urmă, mi-ar admise în Universități, nici la facultatea de me­ trebui cel puțin o zecime de pagini. Toate acestea dicină: al doilea, știința diriguită de jandarmi, an loc «pe cale administrativa», sau după' bunul după cum Io în Rusia, numai știință nu ieste. Autorul plac. Mai întăl autorii criminali și lucrările primej­ âauautorii acestui ucaz mai zic că femeile merg la Zurich pur și simplu ca să facă amor, ca și cum dioase, se căută sa se supue judeca țel tribunale­ Universitatea din Zurich ar fi o casă publică, așa lor. Inse cum nu se putea găsi un tribunal pănă ca guvernul le dă părinteasca povață de-a părăsi înlr’atlt de stupid sa condamne, și chiar un pro­ acest rău stabiliment. Negreșit, s’a crezut că după curor pană îutr’atît de stupid să acuze niște opere, insulta adusă studentelor din Zurich, avea să le bună-oară ca traducerea «Istoriei raționalismului vie greu acestor diu urmă de a Intra în vre-o în Europa», de Lekky, acestea începură să fie dișaltă Universitate. Și ieală că, aceste destrăbălate,, truse «pe cale administrativă», ceea-ce, vă încr^. aceste libertine sînt primite pretutindeni, la Paris,i, dințez, Ieste cu mult mai lesne de cil de-a dovedi, Ia Viena, la Berna. Afirm că faptul acesta se da- bună-oară, cum-ca lucrarea lui Lekky ar fi anti­ : pentru-că tocmai pentru caracterul acesta torește lui Cernișevsky și numai lui. Ie drept că creștină ___T— r-----—eștin, turma mitropoliților, mitropoliilor, vlădicilor și poînainte de iei Mihail Mihailolf scrisese în «Con- anti-creștin, pi temporanul» foarte bune articole asupra iustruc- pilor,, turmă care alcătucște comitetul +"‘”' ccuzurei lucrarea aceasta. Care-1 Care-i pas-pasțiel femeilor și asupra stărei lor sociale. Dar spirituale, a distrus lucrareaaceasta. aceste articole au fost uitate curînd, pe cînd roma­ torul acestei turme, nu știu, fârâ îndoeala Inse câ’. nul «Ce-I de făcut» a fost foarte cetit, cum Ie cetit și nu-i Isus. Să ne întoarcem la Cernișewsky. După ce-și isacum, și cum va fi cetit îndelung, cu plăcere și uu ___ — — ------------ > prăvi cei 7 ani de muncă silnică în minele Nercu wui-u, foarte xua.c mare iu,u=... folos... Am pomenit de <Mihailoll, despre care se vorbește In actul de acuzare. Acesta cinsk, iu transportat înlr’o închisoare situata aproa" osîudit •• la • clțt ani* de j_muncă ------- x silnică, jq fu nu știu în pg de-un orășel cu numele Viluisk, din otberia răsăriteană. închisoarea aceasta nu îera de cît o Decembre 1861. Osînda lui a fost însemnată prin pri) ihaidouă întîmplărl ncobicinuile: 1, după ce Mihai- celulă. Acolea îera cu desavlrșire singur, dacă. loff, înlr’o mantie de suman și cu picioarele încăr­ lăsăm la o parte cazacii și jandarmii cari-1 păzeau cate de lanțuri, fu adus într’o dubă pe pieața pu­ și cari-1 închideau pe noapte cu cheea. Cu toate blică, și ascultă cetirea unei produceri literare că deportarea și închisoarea celulară nu-I acelaș asămănătoare cu cea pe care o ascultă Cernișev­ lucru de loc, chiar din punctul de vedere al gu­ sky, guvernatorul general al S-t Petersburgului, vernului rus, și cu toate că toți deportați! ceilalți prințul Suvarolf, înainta de-o dată spre eșafod și nu trseau nici în celule, nici în închisori, pentru strlnse mina ocnașului. 2, cînd Mihniloft ajunse Cernișevsky se făcu o excepție... « Tu-nii vel arăta capul, poporului: face atlta la Tobolsk, șeful guvernămîntului și publicul aceslui oraș îl primiră in mod triumfal, cum se osteneală», a zis Danton călăului.sân. Cu atltjmai mult face osteneala de a arăta, popoarelor Europei, primește un suveran. Negreșit că prințul Suvaroll și Șeful guvernămîntului din Tobolsk, făclnd onoaie capul lui Cernișevsky. Și îl arăt. 1874 Alexis Tveritinoff. lui Mihailoff pe iei înși-șî s'au onorat. Mihailolf a murit în ocnă, la munca silnică. «Ce-l de făcut», in sflrșit, a schimbat cu desaFECIOARA PUBLICA vlrșlre moravurile familiare ale tinerei generații, adică relațiile dintre bărbat și femec, și foarte Fată publică, prostitută, al zis cu un ton de? adesea se văd oameni, al căror spirit poate nu-i într’atlta de dezvoltai ca să-nțeleagă toate ideile dispreț, josnic, înfumurat trecător, care m al luat dezvoltate în acest roman, trăind după pilda din și zvîrlit, după cum zvîrli la gunoiu o netrebnică, «Ce-I de făcui», ca și cum asia li s’ar impune im­ treanță, după ce ți-al îndestulat pofta ta de bărbat., perios. Atît de mare ie Înrîurirea acestui roman, be Fată publică, nu-I adevărat, leu rîd de voi, nd poate zice,fără exagerare,că acest roman a atras spre de voi toți cari adesea m’ațl cumpărat, și cari,, progres o jumătate din poporul rusesc, parte șt ca adin alipit in- pentru a vă scuza carnea-vik zbuciumată, .mi-ațl po deplin la progresul acesta o mare V mm aruncat cuvinte de ocară, ca niște nobili, apoL niălatea aceasta. . v .. n .. Negreșit, da, leu îmi vînd corpul celui ce-1 Se zice că în vremea celor 22 de luni cît a stat cumpără, da. Inse nu dau nimic și mă păstrezde plmăr în fortăreața Petru și Pavel, Cernișevsky ama scris un roman. Se spune îuse că manuscripte în timpul acestei venale îmbrățoșerl de-o clipa. leu n n’ttU1 am cunoscut -----------nici o dată nu mai există, din pricină că prietenul carnea ia — iubirea. Imma-ml încredințat autorul, la loc să 1 tipărească, 1 ar 11 dică curatâ> și-a păstrat frăgezimea visurilor Te-âl înșelat, înșelat7 trecător: leu !sînt de teama unei vizite domiciliare, lucru ce nu ^odinioară... Te-al ‘dTAICT/ cS^vsky, S-. interzis nu Fecioara publică. Madeletne Vem. Madeleine Vernet. �REVISTA IDEEÎ 24 REVISTA „IDEEI- adevarata iubire DIRIGUITĂ de p. A1UȘO1U Ce le oare adevărata iubire ? le a nu săruta •t fftaMSO pSă nu suspini de cît după o singură dezmierdare ? UN AN, 10 NUMERE, 5 LEI 35, STRADA TURTURELELOR - R||O11 -------ouCUrEsT| Să ocupi Intr’un singur suilet loqul unul idol, t Ie oare a poseda, a deținea o inimă omenească numai pentru sine, aparte? Asta-I oare adevărata iubire f v . Iubirea adevărată, adîncă, după mine ar li. De a fi cu adevărat încins de iubire, de a se putea pune pururi temeiu pe tine, chiar cind anii ar trece. Asemenea unul liniștit sin de mare, in care diferitele tale amoruri să poată să se odihnească, ancorate, în pace, sigure de o iubire corespunzăt are, nestrămutată. . o . De. a spune adevărul adevărat, cu gingășie, duios. Pentru că iubirea nu va putea înșela nici o dată suferința unei femei. De a te arăta pururea sincer, deschis, pentru inimele pe cari le iubești. Și asta, cu toate că cele pe cari lo iubești ar putea să iubească și pe alții de cît pe tine. Cu toate că ar putea să sărute și alte buze de cît pe-ale tale. Și chiar cînd dragostea acestor inemi pentru tine nu va mal ocupa locul întăl, încă iubirea ta pentru Iele nu trebuește să fie scăzută. Lucrurile iubite de inimele iubite de tine, să-ți' întețească simpatiea, dragostea cea mal vie. Și’ dacă inimele pe cari le iubești nu se schimbă fata de tine, pentru-ce te-al schimba ? Iear cînd, intr’un avînt de iubire, dînsele te-ar dilema, să răspunzi: leată-mă. B1BLIOGRAFIEA „REVISTEI IDEEP P. Mușoin și P. Zosin: «Mișcarea Socîalăo compiecli P. Mușoiu: «Revista Ideeln, 9 colecții, de iit \ n 5^ 45„ Solomon Abram: Destăinuirile unul expulzat • "20 Jf. Asltinassi: Jertfele Țarului ... • U iV. C. -Ccrnișevskij: Ce-f de făcut II. Dcnis'. Socialismul și caracterele sale generale• • U Gab. Deville: EVoluțiea Capitalului • K C. Dimilrcscn-Iașî: Cele două morale ... ■ -50 Fr. Engcls; Socialism utopic și Socialism științific -50 Grup. Slud. revol, din Paris: Antisemitism și Sionism -20 Col. H. G. lugrsoll: Dumnezeu și crearoa-I • --20 P. Kropolkin: Cătră tineri • --50 — Vremuri NoL . . ... . • • -50 P. Lufargne: Materialismul economic al lui Marx.•• • -50 PaulLoiiis: Sindicalismul Francez . . , . , • .-20 M. Maelcrlinck: Datoriea noastră cea socială . ■ .-20 John Sluarl Mill: Libert. de cugetare și de discuție. —50 P. Mușoiu: Cum se. explică Anarhiștii .• . • . —50 — Determinismul Social. Socialismul Belgian -50 — Emanciparea FemeeI — Intime ......................... I. Neaga: Flăcări năbușite Seneca: Despre mînie . . 2Fr. Slackelbcrg: Femeea și Revoluțiea. . . . .-50 L'n fecior tic țăran: Noua epistolie cătră muncit, și țăr. —20 Cererile, însoțite de cost, se fac la „Revista Ideelfl. REVISTA IDEEI 1910. H°- 93- 3- București, Strada Turturelelor, 35, etapele libertaței Paris...Anarhiștii,Social democrații,Labour-Party-, Fabienil, Trades-Uniunile, urmează întocmai ăpe o sută și atiția de ani, de cînd Revoluțiea celaș mers, dar fie-carc îsl îndreaptă privirea franceză, prin cuvintele «Libertate, Egalitate, asupra unei părți diferite de cale. îmi propun să arăt că-i foarte cu putință de fraternitate», a pus problema Libertate!, putințaI dezlegăref acestei probleme ablea acum pace ’a ajuns la cea din. urmă etapă a călătoriei, care se întrevedea. Schimbările actuale ale societățel nici nu-I atît de depărtată de noi, cum se cuprind un element curios și nou. Știința poli­ crede, și să schițez p in ce anume tranziții ne duce acolea calea pe care de pe acum, "după tică și socială Ieste destul de adîncită 'astă-zl, va dacă’nu pentru a prevesti în mod hotărît, cel mine, am apucat a merge. Cea mal^ de samă inlimpinare adusă ideel puțin pentru a întrevedea pană la un punct viitorul Nu mai le vorba acum pentru noi de-a unei societăți libere, lips.tă de stăpînire, nu Ie crainici o cale și de-a urma orbește o alta, in că o asemenea societate nu ar fi de dorit, aneputință și dibuiri. Societatea de astă-zl se proape toată lumea în privința acesta Ie de acord,.ci pă asemenea societate n’ar putea fi vede însă-și lea înuindu-se, ranăscînd. Noi asis­ practicabilă Intimpinarea aceasta purcede din tăm și chiar ajutorăm de fapt la nlăptuirea co­ experiența societățel de a-zl. Astă-zFputerea pre­ munităților libere ale viitorului cumpănitoare de vieață și dorina de a pro duce Cu toată varietatea sau feliurimea părerilor, purced ’o concurență ucigătoare pentru toți socialiștii, cel puțin toți cel cari auadîncit existență,dintr pentru vieață.' De aici se trage in­ ch’estiea, mi se pare că și-au format aceea-șî el leerea că o societate ’fără stăpînire, lără gu­ concepție asupra etapelor sau treptelor prin cari vern, s’ar dizolva într’un haos ale dărui elemente ar societatea modernă trece și cată a trece. Toți fi jăfuirea unora și huzurirea sau trîndăvirea altora. slut de părere că ne apropiem de o eră de co­ Pentru a fi imparțiali, cată a spune că mal cu lectivism, în care vieața industrială va fi în samă cel cari trăesc în huzur, într’o trlndăvie de­ mare parte administrată sau regulamentată corativă, din rente, sînt cari văd neajunsul acesta. de stăpînire, de Stat : toți mai sînt de părere Poată să pară cam aspră spusa, dar ceea ce că dincolo de această etapă vine o alta, negu­ îmboldește vieața exterioară a societățelnoastre La Redacțiea, „Revistei Ideei“ se mai găsesc: vernamentală sau anarhistă,. în care nu... va mai de a-zi, mal înainte de toate si mal cu deoseavea ființă nici o i. t, ’ . , re^ulamentare autoritara, ad-f» fpica. De la mizerabilul rob sîmbriaș Problema agrara, de Toma B. Aburel . . . miqistrațiea ajungînd o ..daraveră de obiceiu sau sculat înainte să se crape de ziuă, aleargă Adevărata iubire, libera și vasta iubire Ie de îndurerații fi chinuitorii, de Caius Gracchus . . -25 de inițiativă spontană. Atît că părerile diferă cu la atelieru-l prin ulițele puturoase la tristul lib­ a putea pune bază pe virtutea iubirel. Ncatîrnarea, Dir. Varlam Ghifescu, 11 n-re apărute jotnl din punctul de vedere al însemnătate! re­ erat al mașinel și acolo se dedă vreme de nouă, Tribuna științifică, Dir. Varlam Ghițescu, 4 n-re 1Y. William LIoyd. lative atribuită acestui’ diferite etape. «Fără de zece, de doua-spre-zece ceasuri, în schim­ Marea Reformă, de Th. C. Mănescu. . . . ■ -75 j; Indoeală. zice Kropotkin, trebuie să trecem prin bul unul salar cu care numai bine se moare Risul Roșu, de Leonid Andrcev Colectivism, dar ținta noastră Ie Anarhismul. de foame, unei munci sarbede, c-e nu-I poate -50 Laura, de Cleant Spirescu . ................... • Colectivismul nu-l'de cît o neplăcută necesitato: aduce nici plăcere, nici interes, care, întors a-50 C Rrudariu, Invățămintul Poporului. • • • ’ EVADATA sa,ne grăbim s’o isprăvim cu Iei, să trecem casă, îsl găsește copiii culcați și se culcă și Iei 3Mcnlalia, de Th. Cornel Prin iei așa zicînd astupîndu-ne nasul» obosit și sleit* de puteri, pentru ca a doua zi de' , ^Negreșit, camarazi, societatea va ajunge într’o mînecate să-si poată lua din nou cursul moCorespondentul lui «L’Express» din Viena po­ De procurat direct de Ia adresele de nial j°s- . la comunismul liber, »zice llyndman, dar sîn horit al viețefsale: de la sărmanul acesta, care vestește istorica nepomenită a unei femei care, „Mediul social ca factor patologic0, de Dr- pnUixaU încă departe de Iei: colectivismul, na ți oua- nu nuce duce o ustMiicucu asemenea c.vaicuia, existentă, ouiv«wu,uwwv sarbădă, neomeca să între în pușcărie, aruncă cu vitriol în fata foarte însemnată și instructivă lucrare, aproape P s’ar mal găsi: la D-na Amalia Dr. Stîncă, J jizarea solului și a tuturor uneltelor de producție, ncască, lipsită de demnitate și de realitate, de cît a două fete pe cari dînsa nu le cunoștea. ■ ; imoMi4 eal\ ce-I mal* neapărat: să ne strîngem toate îmboldit Î..A.1T-- de frica de foame pănăj la antreprino*Interogată, D-na Bruchiner, a zis ca voea să București. 1 „Lumina Asiei", de scriitorul englez Edwi . |a -’-i întorlochiaPuterile pentru a aduce la îndeplinire asemenea rili îmbogățit prin speculă ~ și r prin fie osîndită pe vieață, pentru a scăpa de băr­ cărei valoare mulțl o cunosc, s’ar putea proc ale pieței și care tremură de frica Ucru» «Se vorbește de sol și de uneltele de pro- tele • ’ hazarduri ’ batul Iei. traducătorul Iei: Gr. Goilau — Botoșani. hierârl W ’tocție, zice Sidney Webb Le-va prea mult: să altor hazarduri cari-1 pot' ruina, care știe că cu Le recomandăm cu lot dinadinsul. Aceste De patru ori fugise de la domiciul conjugal si de jtocepem prin a organiza, pentru Londra, un cît cine-va posedă mal mult, cu atit poate patru ori fusese adusă înapoi. A fost osîndită la jmtea procura, eventual, și prin redacțiea ndnș ■ ®pviciu de ape». Din trei călători, de la Man pierde ceea-ce are, Iear grija și amărăciunea ie patru luni de-nchisoare; pentru-că încercase să Se notează,, pentru o apropiată .apa<*Ue (iJj'toster . - la Paris, unul, la plecare, ny se va cgîndi cu atît mal mare, care, pentru a-șl asigura stascoată ochii bărbatului iei adormit, ca să n’o mai >tpr> e cît la sosire S03irk si Și la lu zilele plăcute ce le va pe- reai trebuie să se înjosască.la o mulțime de pa­ poată găsi. Ieșită din închisoare și fiind silită să se biblioteca „Revistei Id.eeT‘: Intre țărani, tic Malalcsta. la n la ^aris: va reou,a călătoriea pănă cătoșenil: asupra întregel mase de oameni pla­ întoărcă la domiciliul conjugal/ sări pe fereastră Evoluție șir evoluție, tic Elisee Redus. ta . Uvres, si nu se va gîndi ia trecerea canalului ----------■.----- ----------------------— ca să o isprăvească o dată cu vieata, dar nu iz­ Morala Anarhistă, tic Kropotkin. 8 cînd va da cu ochii de mare: al treilea REVISTA IDEEI buti de cit să se ologească. Dumnezeu și Stalul, de Bakunin. cUuIa Itlu4^mi aă lee un mersul trenurilor și sa ujq UN ^N, AN, 10 NUMERE, 5 LEl LEI Fugind a cincea oară, o hotărlre a Curiei o a,alo^n' Se așteaptă de la cei ce cunosc mal dinainte ^ncwel CiarTîe trvn ce A-bonamentele ause iear. bărbatului iei, In împrejurările astea, Abonamentele se se trimet trimet prin prin mandat: mandat: castor lucrări, pe lingă contribuiri pcrsondte precugetă lea crima ce-o săvîrși. n)ca Inireblndu^“^e'va’^unge'maHnlaf la D-luî P.Mușoiu, 35, Strada Turturelelor, București. ----------------- ---------- l ______ Din „Le Journal". Tipografia «JUBILAU? sirguințăddeoscbilă pentru imprășlterc. Lnii nt cam de cile exemplare vor avea trebuința^ Strada Regala No. 8. — C. ooîS - *! �_26___________________ _____________ * i REVISTA iDERl nează demonul cu aripi crepusculare. Tot re­ sortul viețel lor nu-i de cît grija, nu-I de cît durere înfrigurată. Bucuriea naturala, fireasca,, sloboda veselie nu mal are nicăerl loc. Strabatell marile noastre orașe, nu veți auzi mcaerl nici un cîntec. de cît doar pentru adunarea de gologani: plugarul nu mai șueră acuma la cîmp: aproape în fie-care uzina, fapt dovedit, lucrătorul care-ar cînta lucrînd, ar fi concediat. Sîntem niște naufragiați, cățărîndu-ne de o coasta rîpoasă. Jos, marca cea furioasă. !• ie-carc se prinde cu mînele șl cu picioarele de ceea-ce poate, si dacă în mijlocul spaimei obștești faci să ți se rostogolească vecinul, cu atît mai rău pentru Iei. Numai o stare de lucruri normală nu-I asta. Admitînd că oare-care concurență trebuie să existe* în totdeauna, nu se vor găsi în istorie pilde, afară de rari răstimpuri de criză, nu se vi ir găsi pilde de-o atît de adîncă și de ob­ ștească îngrijorare sau zbuciumare Rasele săl­ batece, pe. cari am fi în drept să le privim ca lipsite aproape de orl-ce bunuri, nu cunosc o asemenea cumplită stăpînire a iricel. Aș vrea să ne închipuim o clipă că această povară a fricel, care apasă pe sufletul unor întregi po­ poare, a dispărut: să vedem cum va fi starea de lucruri cea nouă. Să zicem că un geniu bine-fâcător, un can­ celar de șah supra-omenesc, ne-a asigurat tu­ turor, nu pensii pentru bătrîncțe, ci, fără a cere mal mult, ci strict cu ce să ne trăim toată vieiița Firește că, cu chipul acesta nimeni nu va măi cunoaște dureroasa preocupare de viitoru-i material său de. viitorul celor ai săi. Ce va iz­ vorî oare de aici pentru felini nostru de vieață ? Poate, după cum se susține adesea, nouă ze­ cimi din populație vor striga : «Ajunge cu munca, să nu mai facem, de-acum încolo, nici o dată, nimic». Am sămăna cu acel cîntăreț de cate­ rincă, care, moștenind o avere, ar lua un topor și și-ar preface unei ta în țăndări, strigînd: *Na, de-acum încolo n’ăi să mai cînți pe blăsternalul de Alabama Coon», și am *fi atît de sătul de truzile noastre de a-zl în cit n'am avea de cît un gînd, acela de a fi scutiți pe totdeauna de Iele. Și, în privința asta, am avea cu desăvîrșire, dreptate Munca oamenilor Ie însoțită astă-zi, pentru marea mulțime, de condiții atît de pă­ cătoase și atît de țnjositoare, în c”ît ceea-ce vor avea atunci mai bun și mal sănătos de făcut, va fi de a se opune, de a se mai îndeletnici vre-o data cu îea. Să presupunem deci, fiind-că cel puțin vieața ne Ieste asigurată și nu ne mal temem că vom muri de foame, să presupunem că ne vom lua cu toții niște bune și îndelungate, vacante, pri­ vind ca o datorie a noastră de a nu mai face nimic Să presupunem că ne-am plimba cu mîiiile la spate vreme de două, trei, șase luni Cu vremea, nu ie oare probabil că nouă zecimi <lin populație vor fi cumplit de sătul de trîndăviru și că se vor apuca de sine să facă ce.-va : sa făurească lucruri folositoare, frumoase, pentru sine sau pentru familiea lor sau pentru vecini, poate că chiar pentru întreaga societate. Asa-că in cele din urmă se va produce liber și âe. la sine, lăcîndu-Be dupâ aceea firește gni • libero, «le ia sine, ălciituindii-se cu chinul . )llrl o societate care.să-șl Împlinească de sufar^lii nevoile, o societate înteineeată nu pQ [„• îngrijorarea cumplită a fio-csîrul, ci pe (i 1(j? și tatea de vieață și de energie comună a tui Pilda claselor îndestulate de a-zl, dovirt01’’ neîndoios că omul scutit de griji ae apucă •le sine de muncii. înzestrați nu numai cu trebuitoare viețel, ci înzestrați cu prisos, cu astea bogătașii*caută, c’o energie cumplit d°?le frigurată, caută a se ocupa cu ce-va. De cit n‘ zecimi de ani, bogătașii engleji s’au săturata mal privi petrecerea la țara ca ținta .vieteiCî| acum sîntem copleșit! de societăți filantroni •* de ligi, de așezăminte de caritate, de misin6’ Însărcinate de a deprinde pe cel săraci cu arh de-aî face să învețe o meserie, sîntem copleshî de «cruciade de vigilență», și de alte forme‘d activitate la felia, cari, cu toatele, nu sînt (k cît expresiea, de cît manifestarea energiilor omeneștl naturale, de cit niște încercări ale accstor energii de a-șl găsi, în munca socială 0 plasare De altminteri Ie trist că instructiva, foarte nedesăvîrșită a clasei cuprinse, îndestu­ late, îl mărginește atit de mult concepțiile si cîtimea de muncă utilă pe care această’ clasa o poate da societate!. Acesta-i un cusur, firește pe care vremea îl poate schimba: ceea-ce "ne interesează inse aici Ieste că bogătașii, cu toate ce într’o mulțime de privinți pregătiți, prin educațiea și do mediul lor, foarte rău,* pentru o vieață socială ca asta, cu toate astea i se con­ sacră de sine De acelea putem trage încheerea că nu-I o închipuire deșartă a crede că omn) de stare mijlocie, încunjurat de atîtea neîndeslulate nevoi, nu va lace nici dînsul alt-leliu. Cel cc se îndoesc de asemenea lucru pri­ vească miile de oameni din orașele noastre de tf-zl, cari ar da orl-ce pentru un petec de p:lmînt, pe care Far lucra mal mult de dragul li­ nei asemenea vieți de cît cu gîiidul de-a se-imbogățl din iei, cari-șl fac o plăcere de-a cultiva, în clipele libere, vre-o fărhnă de grădiniță: pri­ vească apoi miile do oameni, cari după ce-șl isprăvesc munca zilnică, se apucă pe dată de-o altă muncă, care le place, să lucreze vre-oscula, să sculpteze vre-un lemn, să făurească niște or­ namente de fier : privească în fine miile de gr®' dinari, do leslarl. de lucrători în fier făuritgaj cum se găsește în lume.’ Liberi, asemenea meni și-ar alege fie-care munca în 1 care asU" își găsesc o plăcere. v fne. Așa-că putem foarte bine concepe, că n<i- , voc de biciul silei și de subjugarea autorii'1, ’ pentru ca un popor să se pue de la s,n yp . muncă pentru a produce totul ce-I P*aC?’nfre rește nu urmează, de-aicl cum-că se va cu chipul acesta la o stare de rîndueala • armonie desăvîrșită Dar ceh* cîte-ya co j rații ce le voiu aduce aici îndreptățesc mleu de vedere. va fi Mal întăl» în alegerea ocupației, .• pfocălăuzit de gusturile si do îndăminarii’; r jp prii, cel puțin va fi călăuzit de astea in ■ oj sură cu mult mai largă de cît acimi, de-*1 va avea mult mai mulți sorți de cit * < . ___ _______ J REVISTA 1DEEÎ ‘ jubîndi o muncă la care s’ar adapta, care i-ar vcni la socoteală mal bine Numai dc-aicl. va izvorî pentru societate o mare sporire de vita­ litate și de producție, efectivă. Pe. de altă parte, marea feliurime de gusturi și de îndămînărl ale oamenilor va avea ca efect o feliurime corespun­ zătoare a produselor muncel lor, făcute de sine. pe urmă, munca îndeplinită va fi de folos Nimeni, de sinea, de buna voea lui, nu se va pune să sape o groapă-n pămînt, pe care să o umple numai de cît apoi, după cum Ie înde­ plinită astă-zi atîta muncă, care Ie tot atit de fără folos. Un om fiind lîmplar și făcînd un du­ lap sau un scrin, fie că-1 va face pentru sine sau pentru vre-un oare-care vecin, iei îl va face cu saltare care să se deschidă și să se-nchidă, pe cîtă vreme nouă zecimi din cele ce se fa­ brică după principiile comercialitălel, au saltare cari nici nu se deschid, nici nu se-nchid. Astea se fabrică nu ca să fie de vre-un folos, ci nu­ mai să albă înfățoșarea de a fi de folos, și mal la urma urmei astea sînt făcute ca să fie* vîndute, să fie vîndute și să rămîe un profit din vlnzare Si răspund mai bine acestor condiții neliind de nici un'folos, cu toate că avînd în­ fățoșarea de a 11 de folos, fiind-că cumpărătorul Ie silit să-și îndoească cumpărătura și să spo­ rească profitul fabricantului și al negustorului vînzător. Pierderea ce rezultă pentru comuni­ tate din asemenea stare de lucruri Ieste nemăr­ ginită, Inse puțin importă, întru cît folosește clasei interesate. într’o societate liberă munca nu se va face de cît întru cît dînsa va li de folos. De alt-feliii ar fi greu să se dee vre-un alt motiv pentru ori și ce muncă. Prin folos, înțeleg de asemeni ceea* ce Ie frumos, fiind-că ar fi fără rațiune de-a despărți ceea-ce satisface una din trebuin­ țele omului,’ ca trebuința sau nevoea de artă, de ceea ce satisface altă trebuință, bună-oară ca foamea. Ideea de muncă implică ideea unei trebuințl pe care produsul acestei munci trebuește ’s’o mulțumească, s’o satisfacă. Ie cu totul ciudat, că-h comerț se întîmplă cu totul alt-feliii. Munca aici se ’ întreprinde pentru-ca produsul să se vîndă și să aducă un beneficiu, nu i se cere nimica mai mult. Produsul acesta fie bun, fie rău, n’are nimic aface, numai să îndeplinească această cerință Insu-.șl spiritul viețel și-al industriei în astălaltă societate, în societatea pe care-o schițez, va li deci întru atțt de deosebit in cît orl-ce asemănare cu spi­ ritul societățel de a-zl Ie aproape cu neputință, -tolu-'șl Ie lesne de văzut că dacă în societatea cea nouă cîtimea produselor vă să fie mal mică,1 ca Și suma ceasurilor de muncă, precum Ie de aȘteptat, pentru fie-care, cu toate astea, cum aceste produse vor fi conștiincioasă. adevărate, valoarea muncOI, pe un an, bună-oară, Va li cu Inult mal mare de cit ie în sistemul nostru co­ mercial de a-zl. După aceea, asemenea stare de lucruri va avea ca urmare, după cum a arătat William MoJ'ns, să schimbe îușu-șl caracterul a ceea-ce noi lumim muncă, și cceâ-ce va deveni o plăcere, JJegreșit una din cele mal mari ale viețel. Și cred că nevoe a se spune despre asta deocamdată 21 mal mult. Care-iacum oare numărul acelora cari găsesc o plăcere adevărată, o mulțămire în munca lor zilnică? Nu i-arnînumăra oare p*e degete,de oraș? Care-I atunci binele unei vieți, dacă ceea-cei alcAtuește și trebuie să-I alcătuească elementul fun­ damental, dacă munca, elementul acestei vieți, Ie un lucru neplăcut si scîrbos ‘? Singura eco­ nomie Ieste ceea-ce face o plăcere din munca zilnică. Numai asta salvează, apără vieața. O asemenea muncă trebuie să producă lucruri fru­ moase : grețoasa deosebire dintre frumos și fo­ lositor piere, orl-ce lucru produs fiind lucrare de artă. Arta trăește împreună, la o laltă cu vieața. Societatea de a-zl Ie îutemeeată pe un sistem de proprietate individuală, în virtutea căruea, aproape neînlăturat, omul lacom și aspru po­ sedă mal mult și exploatează, despoae cu aju­ torul legilor și al Statului pe cel ce posedă puțin. Acest sistem are că urmare o luptă necurmată, ucigătoare, pentru posedare sau stăpânire, luptă în care singurul Imbold care îndeamnă la ac­ țiune Ie frica. Noi căutăm, din potriva, să con­ cepem o societate în care proprietatea indivi­ duală să nu aibă sprijinul nici unei autorități, nici unei stăpînirl, ci să nu existe ca proprie­ tatea individuală de cît in virtutea unui acord cu totul nesilit sau spontan, o societate în care imboldul cel mal suprem să nu (ie nici frica, nici setea de cîștig, ci comunitatea viețel și in­ teresul de a trăi, o societate în fine în care fie­ care să-și îndeplinească lucrarea fiind-ca-î place, fiind-că se simte destoinic s’o facă și fiind-că vede că-I va fi folositoare și lui și altora. Utopie, concepție simplista, naivă, de-a voi ca muncitorului să-i fie dragă munca ce-o face, și ca lei să dorească ceea-ce va produce. Vis fer­ mecător, dar neaplicabil, cu neputință.. Cu adevărat oare cu neputință ? De la Solomon pană la DoctorulWatts, ni s’a’totdat furnica și albina ca pildă, și leată că de-o dată și una și alta sînt dovedite de utopismul cel mai puțin practic. Purtarea lor, moartea pe care fie-care' din Iele ar înfrunta-o în orl-ce clipă pentru apărarea tri­ bului Iei, le cu totul lipsită de senz. Ignoranța și nejudecata albinei merg pănii la a o face să depue mierea ce o produce în celulele comune tuturor, fără ca îea s’o poată deosebi de cea a altora, în loc s’o păstreze în vre-o celulă numai a Iei. în ziua în cure tovarășele i se vor îmbo­ găți din rodul muncel iei si vor lăsa-o să moară ’de’loame, nu va avea de cit ceea-ce se cuvine neprevederel Iei.. De altminterea, corpul omenesc; minunată scliitare și oglindire a lumel, nu-I oare dintre utopii cea ma! rea? Mide-I de celule, membrele-I or­ ganele! alcăluesc o unitate de vieață. Un corp sănătos ic cea mal desăvîrșită societate care se poate închipui. Fie-care membru, fie-care celulă își îndeplinește acolea opera sa, și, după legea utopistă, atît ajunge pentru ca valul de sînge să străbată la toate elementele, si ca toate celulele să fie nutrite, fie-care după opera ei. Nu știu de ce n'am putea concepe că o atare, lege poale să fie și legea sau regula unei societăți sănătoase, și că va fi de ajuns ca un individ să servească comunitatea, ori-cît de puțin ar putea-o servi, / l �28 REVISTA IDEEI pentru-ca aceasta să îngrijască, să-I îndestu­ leze nevoile. Putem presupune că o asemenea comunitate nu va lăsa nici lea pe un om ca acesta să moară de foame, după cum un om nu se va gîndi să lese să-I închircească degetele de la mînă. Mai putem presupune că oamenii vor înceta de-a se m <1 ghidi la vre-o «răsplată» pentru munca lor și se vor ghidi înainte de toate la chiar opera lor și la plăcerea ce vor găsi o în rea, siguri cu vor fi răsplătiți pentru lea. Simțul de altminteri, la om, -de a face ceeace îșl *dă samă că are de făcut, ceea-ce trebuie si se simte în stare sau destoinic să Iacă, Ie din fire foarte puternic. Copiii, aceste liiiiți pri­ mitive, îșl fac o fală, din faptul de a fi de’folos, a.șa-că se* poate ca în loc de a urma să-I întețim să «ajungă», să cîștige bani mulțl, să-și învin­ gă în lupta pentru vieață semenii și să se slujască de alții pentru a-șî făuri o.stare care să le îngădue *să nu mal facă nimic, să ne deprin­ dem a-I face să înțeleagă că fac parte dintr’o societate care, avîiîd respect de sine, va îngriji de nevoile lor, asteptîndu-se în schimb, ca iei sa nu uite a o sluji hi ce chip vor putea. Astea-s niște idei pe cari copiii le pot pricepe, și poate nu-i o credință deșartă credința că o societate de bărbați adulțl și de femei adulte ar putea, ar 11 în stare să le pue în practică. De prisos inse a mal discuta posibilitatea unei asemenea societăți, fiind-că și există mai multe pilde. Herman Meiviile, în fermecătoarea lui opera Typeea, descrie locuitorii insulelor Marquesas din Oceanul Pacific, printre cari a trăit cît-va timp în 1846, «Cit am stat în mijlocul Typeilor, na avut loc nici o judecata de drept public. Nu mi s’a părut că există la Iei tribu­ nale. Nu Iera nici o poliție comunală, însărcinată să aresteze vagabonzii și făcătorii de rele. Intrun cuyînt, Typeil n’au'căutat nici o dată în legi apărarea bunel stări și conservarea socie­ tate! lor, ceea-ce Ie obiectul legiuire! luminate din societățile civilizate». Cu toate astea toată cartea nu-1 de cît o laudă, de-o aprindere, de-o împătimire aproape romantică, a întregel vieți sociale a Typeilor. De alt-feliu povestirea ieste, mal pre sus de orl-ce indo&dă, ezaclă, după cum Ie tot ce a scris acest autor, asupra indi­ genilor din insulele oceanului Pacific, fiind co­ roborată sau întărită adesea, la aceea-sl epocă, de mărturisirea și altor călători. Typeil trăesc sub regimul unui comunism liber, prietenesc. Llnd are loc o pescuire îmbielșugată, pescarii nu-și însușesc tot ce prind ci împărțesc cu tribul, păstrîndu-și fie-care atîta de cît are nevoe. Dacii o familie vrea o colibă nouă, cu toții dau ajutorul la construire. Autorul povestește ca a văzut într’o zi «cel puțin ca Ia o sută ‘de indigeni, du cînd materialun la locul unde trebuea sa se construească coliba: unii Ierau încărcat! cu bumbii, pentru păreți, alții cu niște trestii de hibiscus ușoare, acoperite de frunze late, pentru acoperiș. Cu toții puseră mîna să facă ce-ya, si mulțumită ițnel munci comune, ușoare treaba fu isprăvită înainte de a se face sară-»’ așa, regimul comunist există într’o mul­ țime do triburi sălbatice, aproape pretutindeni <lc altminteri unde înrâurirea unei civilizații mai REVISTA IDEEI cu samă comerciale nu s’a înfipt. I'ără a i[lp rea lor parțială ya deprinde omul cu silința mai*departe, pilde de societăți comuniste «Se jfiuncel obștești și cu ideea lucrare! obștești. Și spre pildă în insula Sant-Kilda, din IJolrn"1 cînd te gîndeștl ce lepădături, ce lepre*grozave unde se împarte pescuitul și unde se ajută In» vor II hărăzite viitorului de cătră societatea la facerea caselor pănă si a-zl, ca la Typeil (LC;i noastră comercială de a-zl, cînd te gîndeștl la crișl de Melviile. Asemenea obiceiuri se bărbații și femeile cari plutesc în desperare și găsesc loară-șl la toți acei cari trăesc la rtl neputință, la bețivii sau ne buni de nimic, cari ginea civilizației noastre, la populațiea pâdurălr’ ciitreeră țara, din azil în azil, ca și la rnulțila coloniile fermiere, gospodărești, depărtate a' piea tot atit de netrebnică și mal * netrebnică centre, toți oameni veseli, voioși, cari sărl^t? ifică a trântorilor din rangurile Înalte, te întrebi resc secerișul sau adunatul și bat palma, dacă nu se va impune cum-va vre-o organizare cu cale Ie *a ne întreba, nu dacă Ie cu putință indiistrâalll destul de sistematică pentru a su­ un asemenea obiceiu social, ci dacă, la nrni’ porta niște asemenea sarcini. urmei, nu Ie singurul cu putință. Fără îndoeală ♦ hi fine, interneindu-ne pe formele de activi­ Ie tot atit de absurd de a da numele de societate tate socială pe cari le vedem aplicate, putem să unor hoarde cari luptă astă-zl numai casătri. ne și închipuim perioada de tranziție ce ne va ească și căror un cod penal violent și barbar duce lă comunismul liber*. le impune niște condiții de vieață cari favorj. Mai întâi, creșterea cumplită și necurmată a zază lupta, câ și a zice că neferici ții închiși în fiiinrtărtilui Celor Lipsiți de lucru, care-1 carac­ Văgăuna Calcutel ar alcătui o societate. OrI-cine terul epocei dătoriță 'mon'opc/iriliil pămîntulifi se coboară-n adîncu-I, vede că numai o socie­ si uneltelor meCeifiice de producție, acaparate tate în care ar fi cu totul liber și cu toate as­ de e rfiică minoritate, va Sili neapărat mînă gu­ tea legat de fie-care prin cea mai deplină în­ vernelor, hripUnmdu-ie niște înireprinderl in dustriale mari, până la rin ‘punct chiar jSoefalicredere, ar putea să-I satisfacă adevărata natură: vede de-asemerii că nu poate fi cu totul liber zarea solului și a utilajului mecanic,- după pre­ de-a face ce vrea, de cît cu condițiea de-a se vederea lui Af R. Walîace și Russel Smart. Pe încrede și de a se interesa de vecinu-I ca si de de altă parte, puterea crescîndă a «trusturilor», sine. Cum aceste condiții, cu totul simple In în cari se contopesc companiile, va avea ca ur­ mare a face din ce în ce mal vădită necesitatea sine, au fost îndeplinite ele nenumărate triburi de-a trece puterea industrială în mînile autode animale și de oameni primitivi, nu Ie de loc rltățel publice, și de altminteri va și înlesni ocu neputință să Ie îndeplinească și omul mo­ perațiea asta. dern. Și dacă complexitatea societăților moderne La rândul lor, Trades-Uniunile și societățile Ieste de-așa natură, In cît omul modern, pe care cooperative, mulțumită repezii dezvoltări a in­ sistemele *de învătăinînt și veacurile de educa­ dustriilor lor de’ producție și de distribuire și ție au trebuit să-l înarmeze pentru probleme creștere! schimburilor, precum arată Tom Mann, mal grele de cît acele pe care le poate dezlega poate că și prin crearea unul sistem al lor mo­ un sălbatec,x renunță să dezlege problema anetar, vor’împinge lucrurile cătră.acelas pfîrșit. ceasta, n’are de cît *să se întoarcă la sălbătăcie. Iele vor creea o societate în care o cîtime eDar să privim lucrurile dintr’un punct de ve­ iiormă de bogății va fi produsă și șe va schimba dere mal practic. Poat^ nu-I tocmai vorba M in folosul majoritălei nu al minoritate!, un feliii discutat posibilitatea unei societăți de comunism de colectivism voluntar, corespunzător colecti­ liber. Ceea-ce trebuie să ne preocupe, slnt eta­ vismului oficial al statului. pele, sînt treptele prin care trebuie să trecem Proporțional cu dezvoltarea acestui dublu copentru a ajunge Ia libertate. , leclivism,’ meserioa de exploatator va deveni din Am presupus un întreg popor scăpat de-o ce în ce mal puțin lucrativă, va produce din ce dată de greutatea friceî si de îngrijorarea cum­ In ce mai puțin.’ Sporirea slujbelor sau nevoea plită ce-1 stăpînea, plecînd în asemeni călțftprie, de brațe mal‘multe si asigurarea mai mare de-a spre libertate. Dar înceata și îndelungata cur­ dobîndi niște salarii îndestulătoare, puse alături gere a evoluției nu Ingăduește nici o minune» cu o scădere nepomenită a prețului producției, nici o schimbare neașteptată, și Ie vădit ca mulțămită în primul loc perfeclionărel mașinetrebuie să ne așteptăm ca vre-o prefacere lor, scădere care de alt-feliu se și simte, vor diată a lumel să aducă societatea comunisf ' dă naștere unei bune-sțări generale, sau cel puțin Cînd popoarele au învățat legea comerciali^11’' vor înlătura sărăciea.Frica cea mișelească, spaimă lui și a concurenței, intr’atît de adine duPy L 11 nouă zecimi din populație a-zl, frica de-a nu au învățat popoarele de a-zl legea avea din vieață măcar o parte de cerșetor, va pentru ‘sine, le trebuește vreme ca să o 11 pieri sau va fugi departe, și cu lea dimpreună Simțul viețel comune, de atîta vreme IQa va pieri sau vă fugi departe stafiea concuren­ combătut, va crește, se va lărjgi din nou, tei și a luptei desnădăjduite ce oamenii și-o dau cu-ncetul. Trebuie să mărturisim așa între lei. Insu-sl înțelesul proprietății se va slăbi. pentru a lăsa vreme ideilor și obiclnuințelo? In timpul de față,* proprietatea Ieste o barieră pentru a le lăsa vreme să se dezvolte, VÎLflCj. » fie fier, de cari oamenii se zdrobesc, dar pe care bui să trecem prin etapa, prin treapta mU o păstrează de teamă de a nu cădea în prăpas­ toare a colectivismului. Formulele ca «naAuC, tie. Dar mine, cînd prăpastiea mizerie! nu-I va lizarea solului și-a tuturor uneltelor de p 'nai amenința, liniea de deosebire dintre oameni ție» cu toate câ vagi și-ntradevăr cu nePnli)uri va avea mai multă mobilitate sau mlădiere.... Efectul acesta se observă, de altminteri chiar de aplicat riguros, vor sluji ca niște s^p|îca' din care se va'dezvolta asemenea simț. * r 29 astă-zl. Acum patru-zecl—cinci-zecl de ani, mino­ ritatea dacă se îmbrăcă cu postav, pe cirul mulțimea se îmbrăca c’o materie’ de ala si de bumbac. Acuma, cînd rnătasa se fabrica din scoarță de copac, cînd toată lumea se Îmbrăcă la modă, nu mal Iesle nici o deosebire, nici o distingere purtarea de haine frumoase. Tot așa cit se atinge de cărți, de călătorii si o mulțime de alte lucruri, tot așa Ie, în orl-ce caz va fi. La ce va sluji atuncea să fii milionar, cînd cu trei livre sterlinge pe săptămînă vel putea face aproape tot acelaș elect, ca si cînd al avea milioane ? Creșterea bunei stări generale, datorită dezvoltărel colectivismului, leată ce, după mine, va preface societatea. Clnd vor dispare frica și În­ grijorarea cea mare, care sfâșie inimele, ‘cînd se va slăbi minghineaua care ne strânge viețile, societatea îșl va găsi forma-1 normală, care Ie cea a asistenței mutuale sau a ajutorului reci­ proc, Lumea va deschide ochii, minunîndu-se, văzînd Împrejurai că omul Ie om... Cu toate astea cată să nu trecem cu vederea primejdiea ce ar putea să prezinte dezvoltarea bogăției in­ dividuale, ca cea a milionarilor noștri moderni. De vreme ce tot omul, destul să fie înzestrat c’o oare-care josnică iscusință, și să albă va- » nitate, ambiție, poate avea o mulțime de sorți , de a pune mina pe o bogăție imensă, societa­ tea se poate aștepta să încapă într’o zi sub căl­ câiul celei mal păcătoase canalii pe care istoriea a cunoscut-o vre-o dată. Va trebui dar neapărat o transformare totală a sistemului monetar află­ tor, i pentru a se înlătura primejdiea ăsta. Disparâțiea banului, întru cit dînșul aduce dobîndă și slujește la exploatare, va ridica povara uriașă,*grozavă, ce ne apasă, afacerile, \ ecinica muncă a lui Sisif: piețele și debușeele ce trebuește să ne creem. concurența ce trebuește de nimicit, reclama, hoarda de 'funcționari, do bancheri, curtierl, condicele de compturi și ve­ rificările de compturi, se va spulbera, această întreagă povară ce ne doboară. Scăpat de tot ce-1 stoarce atit de fără nici un folos, corpul politic va deveni sănătos, ca un om lecuit de un rău, și va căpăta neașteptate puteri. Cu toate astea, marile asociații industriale, guvernamentale sau bene-voie, vor li insuflat oamenilor simțul Viețel Comune și deprinderea de a lucra în comun pentru tinderi sau slîrșiturl comune, de-a cugeta în comun la interese comune: restul cată a urma iu clup firesc, na­ tural Si nu-i de loc de temut că organizarea de Stat va degenera, cum s’a prezis adesea, și căni se va regulamenta arta,plăcerea. Din potrivă, trebuie să ne așteptăm că rolul Statului, va fi de a alcătui centrul unor imense mișcări de socialism volunlur, bene-vol, și de-a întipări, după cum poate s’o facă Statul, 6 direcție foarte precisă a opiniei publice în senzul acesta. Toate astea pol avea înlătosarea unui ames­ tec cu lotul ciudat de Anarhism si de Socialism de Stat Dar cată să ne dăm samă, că nu-i nici cel mai mic sorț ca vre-un «ideal» social pur și simplu să fie vre-o dată Îndeplinit. Aiară de asta, orl-ce ideal are neajunsul lui, și idealul unuea nu se adaptează de loc cu al altuea, cu �30 1 ijj revista ideeI O SCRISOARE A LUI îKROpOTKiN alte cuvinte nici un ideal nu se împacă cu altul. Asa dar, cu toate ca recunoscînd țea societatea CÂTR EDITORII „BIBLIOTECEl anarhISTe/ actuală se Iwlrumcazu văd t spre comunism, ne RUSEȘTI Ie îngăduit de-a ne aștepta și de-a crede ca forma-i ulterioară nu va îndeplini întocmai idealul Scumpi tovarăși, nici unui partid al muncOl, ci că aceasta forma Nu pot să întimpin de cît cu o simpatje a va fi îndestul do largă pentru a cuprinde o propusa D-voaslră serie de ediții în limba imensă varietate do așezăminte și de obiceiuri, sub titlul comun de «Biblioteca Anarhistă}? ca si n mare supraviețuire sau dăinuire a tur­ Poate că unii din tovarășii noștri vor «*, melor sociale de a-zi.. Trebuie să mai spunem văzlnd «Biblioteca» noastră: «De ce p0 da, că Socialismul și Anarhismul nu diferă allt prin tuala împărțire a partidului revoluționar ru *c* forma de organizare socială în care cred, cît atîtea fracții, să se mal creeze încă ofractinn 1,1 prin gradul relativ de însemnătate ce atribue histă? Nu-I mal bine să se îndrumeze toate i-' faptului ca această organizare să fie voluntară ruințele noastre, în luptă cu autocratismul 4 comun»? Dar, judecind maladînc sin • si nu silită, forțată. ., , , un drapel tovarăși, cred, vor admite că n'are’ ni5Ul1 Salariatul, bunăoară, nu Ie de loc idealul acești noimă o asemenea credință. 1 0 celui mai î. aintat partid, cu toate astea-f pro­ O dată ce în Europa Occidentală există curent babil că va mai dăinui mult. De alt-feliu nu Ie cugetărei anarhice, o dată ce acest curent tot de loc cu neputință ca un sistem larg de salarii, mult și mal mult capătă partizani, trecînd sistem întemeeat pe niște baze esențial democra­ ales in anii din urmă, chiar și în țările undenJ tice, ca cel al lui Carruther, din ultimul capitol înainte nu Icra de loc observat, ar fi fost deneex dinlucrarea-I Comercial and Comunal Economi/, plicat ca acest curent să nu fi trecut și în ru / «să dee mal multă libertate de cît un regim și să nu-și fi găsit partizani, într’o țară care 8i anarhist, Iară nici o regulamentare, după care prin istorie și prin alcătuirea mințel cugetătorilor fic-care îsi va lua cît va avea neVo©», și asta iei, prezintă atit de multe clemente anume pentru anarhică a Socialismului Prin urmare, ceeadin pricină că în cazul dintâi un lucrător va forma ce ar fi de dorit, ie ca știința anarhiei să fie'expli. putea să lucreze două ceasuri pe zi și să trăească cată cit mal clar în rusește, ca revoluțonarilruși cu salariul acestor două ceasuri, Iear un alt să dobîndească în chestiea asta cele mai adevărate lucrator va putea să lucreze opt ceasuri și să păreri, ca învățăturile anarhiei să se exprime Iu trăească cu salariul corespunzător, și unul si cea mul limpede și mai concretă, mal pipăibilă altul avînd deplina libertate morală să trăeasca formă. Experiența viețel Europei Occidentale ne Învață ast-leliu, pe cînd, în al doilea caz, fără salariat, întâiul lucrător se va teme, orl-cîtă dorință ar că grupările și societățile de oameni, adesea cu avea de-a munci mal puțin, se va teme de-a nu păreri contrazicătoare, nu aduc mari foloase cauzei păgubi comunitatea, Iear aceasta tot așa va gîndi, comune. Contrazicerile și chiar diferitele simpatii rămîn, și numai îngreuează, adesea paralidacă acest lucrător nu va munci tot opt ceasuri, vechi zînd energica indivizilor. Din potrivă, cînd parti­ ca și celalt. dele se formează cu desăvîrșite lămurite păreri, Totu-și, lucrul cel mal de camă, In toate astea, din oameni pe cari 1! poți numi «cugetători In ie că. cu toate că sistemul reprezentare! valorilor uniune sau In grupare», atunci aceste partide, prin bani va mal putea dăinui, sub forma de cînd trebuește o acțiune împotriva dușmanului salarii, de cumpărări, de vinderi, va mal putea comun, mai lesne se împreunează. Fie-caro partid dăinui încă mult, Ici îsi va pierde fără doar și îl atacă în feliul lui. De fracționare sau împărși poate rigiditatea-! de fier, si o dată cu prefa­ țală nu ie de avut nici o teamă, dacă aceasta cerea obiceiurilor și a condițiilor de vieață, se rezultă nu din supunerea unor personalități, nu va mlădieapănâ la "a putea să se împace‘lesne, din ambițiea unor conducători, ci din teliurifflW sau diversitatea părerilor asupra mersului istoriei cu toate că rămînînd semnul unul obiceiu so­ și asupra scopului revoluției. ,, cial, de ci te ori se va ivi asemenea trebuință. Sînt dar încredințat că ‘alcătuirea unul pârtia Proprietatea privată va fi lipsită de caracterul anarhist în Rusia, nu numai că nu va vâtani» care-1 are acum, și nu. va mai dăinui de cît ca cauza revoluționară comună, dar în mare parI comoditate, ca uz, ori-ce daraveră bănească ajun- ie de dorit și folositor. gînd cu încetul, cu vremea, o curată formalitate, Ge-i anarhica? La această întrebare vor trebn! cum Ie acuma între prieteni. La urma urmei, singur obiceiul va rămînea. să răspundă edițiile «Bibliotecei». Inse a?'“n, Peirea .simțului de proprietate va echivala cu să atrag atențiea tovarășilor ruși, asupra nu6 , peirea acestei forțe brutale, pe care o numim timpinărl ce se face anarhiștilor, care- reesa d . a foarte mare confuzie cit se atinge de cvo Lege, datorită aproape numai proprietate!. în genere. «pe Obicinuite cu activitatea variată a unui orga­ omenire! Năzuințele anarhiștilor sînt de două fel*uLgju­ nism industrial complex, popoarele, cu toate că de-o parte iei stăruesc să nimicească pr0Priet® prolibere de ori-ce constrîngere impusă -de nevbe dividuală, trecînd toate cele trebuitoare Pen| in­ sau de autoritate, din obiclnuintă, Vor urma să ducție, pămîntul, uneltele de muncă și toa Jjl se conformeze acesteea înainte, chiar s’o aprobe. țille grămădite de omenire, In minele P°Pc0 cel 9C) Obiceiul singur ya rărnlnea. prefăcîndu-se cu însu-și, în privința aceasta asemănlndu-se mcetu . Așa-că-n viitor nu vor li de cît lupte lalț! socialiști. Dar, în acelaș timp, jel 9 arr/o’/ Ua!ISte’ nu ne»r^it împotriva puterilor și aici se deosebesc de ceilalți socciahști, ogr«s c» ci armate ale vre-unor guverne, ci împotriva ru­ ceașcă Statul. Iei sînt încredințați că nlcl real, pe calea economică, nu-I cu Putin}“» 1 a S^’ tinei și inerției nesimțitoare a maselor. In acelaș timp să nu fie ruinată <0I’SaD1JnJ peM111 Edward Carpenter. tu Iui, care s’a dezvoltat în istorie annm REVISTA IDEEl 0 mtemcmeea dreptul asupra pămîntului, asupra uneltelor de muncă și asupra muncel poporului, dreptul acelora, cari acum sunt clasele cîrmuitoare stăpînitoare. In vreme ce ceilalți socialiști stăreesc să cuce­ rească puterea care există acum, s’o păstreze și s’o întărească în minile lor, în vreme ce iei stâ­ rnesc să creeze în locul tuturor claselor stăpîni­ toare de acum, moșierii, fabricanții, neguțitoiii, bancherii și alții, un singur proprietar, Stătu], care va stăpîni tot pămîntul, toate fabricele și ațelierele, toate bogățiile adunate, și care se va cîrmui de-o adunare aleasă,... anarhiștii sînt de părere că un asemenea plan nu se poate aduce la îndeplinire, că omenirea nu se va putea împăca cu o asemenea uriașă putere, dac-ar pune mina pc vieața politică și econonrcă-sociala, și că, în fine, singura adunare reprezentativă, născută nu­ mai pentru a margini puterea monarhică, îsi va fi trăit traiul, vieața nouă socialistă fiind datoare să-și creeze formele ici de vieață politică. Un mod nou de yieața economică va cere alt mod de vioață politică. De aceea anarhiștii stârnesc să slăbească și să fărîme puterea Statului, și-n teritoriul și-n func­ țiile iei, și la urma urme! s’o distrugă cu totul. In locul societățel de Stat, întemeeată pe supu­ nerea oamenilor, guvernului, autocrat, ereditar sau reprezentativ, anarhiștii lucrează pentru întemeerea societățel pe baza contractului dintre producători și consumatori. In asemenea societate puterea de Stat nu va ma! avea nici o funcție din cele ce le are acum, lear vieața indivizilor și asociațiite lor, se va alcătui în anume mod,’ nu pentru-că așa va porunci legea sau Adunarea, ci in puterea acordului reciproc, în puterea deprin­ dere! create de o situație dată,' și în puterea în­ țelegere! folosului unei asemenea libere vieți. Pe ce se întemeeaza părerile anarhiștilor, care-I substratul istoric al acestor păreri, și de ce sus­ țin anarhiștii că chiar în vieața actuală există cu­ rente cari duc la o societate liberă,... toate astea In doua-tre! cuvinte nu se pot spune. Nu degeaba s’a și creeat o literatură întreagă, care se ocupă cu asemenea chestii. Dar ie un punct asupra căruea ar trebui de atras atențiea cetitorului rus. «Toate astea, ni se spune adesea, sînt foarte interesante : Anarhica ie un ideal frumos, care poate se va îndeplini cînd-va, dar noua, oame­ nilor din epoca de față, care trăim sub knutul ța­ rist, nouărezonarea, dezbaterea, nune aduce mare iolos. Noi trebuie să luptăm în contra autocatismului. După ce vom birui autocratismul, vom începe a Introduce în vieață socialismul și va fi sosit vremea de-a ne gîndi la socialismul anarhic sau la socialismul de Stat». leată, după mine, greșala de căpetenie, de care se resimte întreaga mișcare rusască. Revoluționari! englezi din 1648 și cei francezi din 1789—1793, și-au dat sama că puterea autocrata regală nu atîrna huma! de cîți-va oameni, C1 Iși avea rădăcinile în istorie și în întreagă viponorului, că această putere iera rodul scla^ismuluf sau a semi-sclavișinului, care a existat decurmât, dacă nu după lege, de fapt, la țărani! ^dgliei din secolul al XVH-lea și la țăranii fran­ cezi din secolul al XVIII-Iea. Atacînd puterea reSală, acești revoluționari. înainte de toate au. cătat în mișcarea țărănime! un sprijin. Ie! nu s’au plndit să doboare pe rege numai cu puterea ipteR&enței șau a claselor culte. Iei ierau socialiști ruhșl, și scrierile lor, pătrunse de ideile socipXlste, căutau să deștepte poporul, chiemîndu-1 la 8gSc°dlă. lei năzueau, în tot cazul, să libereze, să °dtă de sub apăsarea economică a moșierilor pe 31 țărani, și-și dădeau samă că numai atunci putea fi cu putință distrugerea putere! regale, cînd unda mare a răscoalei țărănești avea să se reverse prin țară. Iei nu se adresau cătră țărani, ca și cum s’ar fi adresat cătră niște animale fără cuvlnt, In nestare sa se bîntuluească măcar, ci-I ajutau prin toata propaganda și mai în deosebi prin toată agitațiea lor, ca să lărgească obicinuitele lor mici răscoale, să le Împreuneze Intr’o revolta mare. Ișl dădeau samă că a lovi pe proprietarii de pămlnt și a slăbi puterea regală ierau două efecte ale uneea și aceleea-și cauze, pe cari nu iera cu putință să le desparți. Ie ciudat că chiar In vea­ cul al XlX-lea, republica a doua franceză din 1848 și cedările constituționale făcute in Germania, din acelaș an, au fost rezultatul nu al comploturilor curtezanilor, ci al mișcare! imense socialiste, des­ pre a cărei mărime și adlncime abiea acum putem să ne dăm samă, cînd începem a studiea imensa literatură de pe vremea aceea. A înainta spre socialism sau chiar spre reforma agrară prin reforma politică, ie o curată utopie, fhnd-că nor vedem că reformele politice sînt re­ zultatul reformelor mari economice, iear nici de cum vice-versa. leată de ce liberarea țăranilor ruși din robiea care-i apasă și a-zi, Ieste cea dintâi datorie a revoluționarului rus. Merglnd pe ase­ menea cale acesta lucrează mai întâi de toate di­ rect în folosul poporului, în folosința poporului văzlnd cel mal înalt scop al strădănuirilor sale, și al doilea pregătește slăbirea și mărginirea putere! centralizatoare a Statului. Așa fiind, revoluționarul ar trebui să-și lămu­ rească înainte de toate: ce vrea. In ce chip va putea să se facă reforma economică, care ar putea să iee pămîntul și cu dînsul toate nemărginitele drepturi din mina actualilor stăpînitori. Va trebui sa se năzuească ca Statul să pue mina pe tot pămlntul, pe care să-l dee în arendă țăranilor, sau nu? Această chestie trebuie hotărîtă nu peste două sute de aui, ci acuma. Intr’adevăr, dacă omenirea în dezvoltarea-i cată să realizeze forma de stăpînirea pămîntului de cătră Stat, dacă o asemenea formă'ie cu putință și de dorit, dacă, în sfirșiL, se poate prevedea că darea pămîntului iu stăpînirea poporului se poate face de cătră Stat, atunci se înțelege, poți fi socialist de Stat, social-democrat. Dar dacă, și noi împărtășim părerea această, dacă nici nu ie de gtndit că Adunarea care con­ duce Statul va putea lua pămîntul de la moșieri și preface modul de stăpînire al pămîntului, dacă Adunările în de obște pot numai să legitimeze faptele revoluționare îndeplinite, iear nici de cum să le săvlrșască chiar Iele, dacă nu ie nici un temeiu a crede că poporul rus va face reforma agrară într’un mod cu totul deosebit, încă nepo­ menit în istorie, și dacă din potrivă, și în Rusia ca și pretutindeni, numai răscoala țărănească va. putea să iee pămîntul din mina asupritorilor și moșierilor, dacă reforma va fi cu atît mai deplină, cu cît se va trezi în țărani mai multă inițiativă personală mal multă activitate individuală, și cu cit mal puțin vor aștepta ce-va de la oare-cari salvatori, dacă, în fine noua centralizare de Stat nu poate de cît să îngreuneze puterea și adlncimea miș» cărei, atunci trebuie de părăsit idealul de Stat. Trebuie să adoptăm punctul de vedere al anarhiș­ tilor și să lucrăm anume nu numai pentru măr­ ginirea putere! țariste, ci în de obște pentru mărginirea tuturor organelor Statului. Trebuie să năzuim să deșteptăm inițiativa individuală in mun­ citori și în mulțimea țărănească. Într’un cuvînt trebuie să adoptăm programul anarhiștilor. Noi nu impunem nimănui programul nostru,+dar �32 REVISTA DEEI ugete îl ruffăm foarte pe revoluționarii ruși, sa cugete serios asupra acestor chestii, și Iei înși-și sa chibzuiâscă, să hotărască. „ Greșala alegere!, dintre aste doua programe, al Socialismului de Stat și al celui fara de Stat, fără îndoeală va avea înrîurire asupra izbîndei mișcărei, pe care o poate împiedica sau Îndruma pe o cale greșită pe zecimi de ani* Cît se atinge de părerea că idealul anarhist îe un ideal depărtat, că omenirea nu-i pregătită a-l adopta și câ acesta nu va izbuti nici o data sa predomine, aici Ie ieară-și o mare, nedumerire asupra rolurilor idealurilor în istorie. Chestiea’stă așa: omenirea nu-i o individuali­ tate, și-n lea, în’ori-ce moment al dezvoltare! sale, plutesc mai multe idealuri: idealul reacționar al asupritorilor, constituțional, socialist, anarhist, și așa mai departe. Dar nici unul din aceste idealuri nu se dezvoltă îu toată plinătatea, pentru-că mal înainte de a ajunge să sc puuă vre unul din iele în aplicare, se ivesc, sau mai drept, se întăresc idealuri noi, chiemate de alte împrejurări ale viețel, și aceste idealuri noi, reformează vechile idealuri. Fie-care progres al omenire! dă naștere la di­ ferite curente de cugetare, schimbă curentele de cugetare cari pluteau în societate îu asemenea timp. Așa-că a afirma că mai înainte va predomina cutare ideal și pe urmă altul, însamnă a tîlcui greșit faptele istoriei în de obște. Republicanii din veacul al XVIII-lea tindeau la o republică universală, alcătuită după modelul republicelor din antichitate. Iei luptau pentru o asemenea republică, se pierdeau în zăpezile Alpilor, pe întinderile Belgiei, pe cîmpiile Italiei și Germa­ niei. Dar oare au înființat iei republica asta ? Fără îndoeală că nu. Mai mult, cînd se va alcătui so­ cietatea universală, a omenire!, iea va fi fără îndoealâ mai deplină, mai largă, mai socialistă de cit o visau strămoșii noștri dc acum . o sută și atîțea de ani. Asta va crește, întrupînd toate idea­ lurile dezvoltate în cursul vremei. Munca strămo­ șilor și părinților noștri neapărat n’a trecut fără să iese urme. Mulțămită lor, începuturile de reforme ale întăei republici franceze, desființarea robiei, desființarea autocratismului regal și egalitatea îna­ intea legei, au ' fost lozinca dezvoltare! întregei Europe din cursul veacului al XlX-lea. Dar idea­ lurile lor au fost cu mult mai adinei, și iele vor fi aplicate în realitate numai prin socialism. Tot așa și socialiștii din ani! i83o și 1840, năzueau, cătră un comunism creștinesc, condus de-o erarhie de Stat, strict ascultătoare, supusă aleșilor din bătrîni și savanți. Dar aceștia n’au izbutit a-și aplica idealul, care nu se va realiza nici o dată. Dacă din revoluțiea viitoare se va dezvolta co­ munismul, apoi acest comunism nu va să fie nici creștinesc, nici de Stat: va fi un comunism liber, întemecat nu pe învățăturile lui Gristos, ci pe în­ țelegerea drepturilor și datoriilor omenești. Acest comunism va fi mai mult anarhist, pentru-că pe cînd oamenii, cari-și găseau tălmăcirea cugetărilor lor în Louis Blanc, nâzueau sa alcătuească un stat jacobin, alte idealuri, mai largi, izvorîră de sub condeiul lui Proudhon și Max Stirner, cari pu­ neau chiar atunci bazele cunretului cugetărei anarhiste. 0 Tot așa cit s'atinge și de idealul Social-Democraț. lei s a dezvoltat pe terenul jacobinist, moș» tenind de la predecesorii săi credința în Stat. Iei crede încă în cîrmuirea reprezentativă. Dar mai nainte dea ajunge să se îndeplinească acest iueai, a prins să se dezvolte un ideal nou, idealul anarhic, care nu crede In cîrmuirea reprezenta- REVISTA IDEEI tivă do loc, nu-și pune nici o nodojde Q care nazuește să deștepte activitatea indi tăților și să determine întrunirea lOr calea acordului reciproc. Dar ori-ce formă va îmbrăca societatea torul apropiat, fără îndoeală că va purta j .v>i. rirea părerilor anarhiste. Numărul anau.- H sporește mereu, pururea se ivesc, cu totul fără de partidul nostru, cugetători, ca Guvn a v Introduc în filosofica vieței tot acelea-șt partidul nostru găsește, din ce în ce alto Qei' de minți, cari clarifică părerile în diferitele ale învățăturei noastre. Așa-că, în Euron»8111^ dentală, chiar în timpul de față, învățătura histă își pune Intipărire pe cugetarea conte^' rană, după cum'socialismul de Stat, din anii pusese Întipărirea-I pe cugetarea europeană °’ toate că numărul socialiștilor, recunoscui câ tare, icra cu totul mărgenit. 04 aDar chiar În timpul de față social-democraf trebuie să ție samă de critica și energica lor anarhismului. Și nu-x nici o Îndoeală că ana hiștii au și introdus partea lor în prefacerea cietăței, cu atît mai mult că doctrina lor nu-Iro. dul nici unei deducții, nu-1 o utopie dezvoltată din cugetări teoretice, ci iace-parte din acele cu- ' rente de cugetare și de activitate, pc cari le și Ve^ dem aplicîudu-se în vieața actuală, a societâței de a-zl. Glt va fi de mare partea introdusă de partidul nostru In dezvoltarea revoluției europene, va arăta timpul. Un lucru ieste neîndoios: partea aceasta va atîrna direct de numărul anarhiștilor, < de adincimea cugetărei și energiei lor. Așa, ca sa fii anarhist și ca să ai o activitate anarhistă, nu-i nevoe să aștepți o sută sau doua sute de ani. Nu numai în ori-ce afacere poți chiar acum să te întrunești și să te întemeezi pe înce­ putul de egalitate sau pe începutul erarhiei pi­ ramidale, nu numai în întreaga activitate indus­ trială poți să fii sau anarhist, sau stăpln, dar și în chestii mult mai de samă, referitoare la scopu­ rile, năzuințele* modurile de activitate revoluțio­ nare, te poți mișca sau pe bază anarhista, sau pe bază de Stat. t . Omul care crede în puterea fac toare do minuni a legei, a judecățcl sau a justiției, a poliției,& închisorilor și jandarmilor, fie chiar și socialist, și omul care nu crede nici în lege, nici în repre­ zentanții iei, și care caută sprijin pentru o nona societate în adevărata înțelegere a intereselor omenești, îu deprinderile și obiceiurile omeneșb și care se silește să nimicească pledicele ce so °P° la manifestarea acestora, acești doi oameni, D îndoeală se uită cu totul alt-feliu la fic"cal’.e.Xln!â din vieața socială, la fie-care fapt ^i a istoriei și sociologiei în general, și ace o activitate cu totul deosebită. ,rfp| Care din acești oameni înțelege ibai 1 problemele viețel actuale și în genere naz societăților omenești, asta va judeca de sin* cU agitator social. Și nădăjduesc că «Bibliot©J^cC. întreaga-! serie de ediții consacrate teoriei? puțurilor Anarhiei, va fi tuturor de folos. Din p-,Kr5^ Din șirul acelor lucrări însemnate, pe. tot^dinudinsul a le face să le vadă lumina, a v - INCRE ȚAFJANI DE TTlflLâTE5^gJ ^de±‘Vn Âcqastă broșură, care trebuie cu toată silința celor doritori să curiostințf de folos, se poate procura de la K tr ă, după cum se poate gi distribui, cind 1 preț voluntar. Cu unitate dc măsură noi a tii-șl, exemplarul la 50 bani. ne stQbilh 1 1 amintiri despre cernișevsky ——® Mi-aduc aminte, că pe cind icram încă copil, inii căzu în mină o poveste poloneză ciudată. Eroul ici, un om linăr, intră pe o ușă tainică, intr’o pivniță, unde se păstra, de mai multe veacuri, un vin minunat. Tinărul om, bău o ceașcă și adormi Adormi atit de adine, in cil in timpul somnu­ lui lui, din lainica lui retragere, evenimentele sc perindară u,nelc după altele, veacul al 18-lea trecu in vccinicic și duș­ manii iși impărțiră Polonia intre ici. ■Dar leală,.intr’o frumoasă zi, prin mijlocul Varșoviei, acum rusificată, cu inscripții in amindouă limbile, cu străjcrl pe la răspinlii, apare o figură arhaică, cu sirae vechi poloneze, cit iatagan la bria, și cu o strașnică barbă albă. In poveste, se desfășură mai departe, această situație cu totul unică și dc neînțeles la vedere. Acelaș fenomen, de neînțeles și ciudat, sc săvirși sub ochii noștri cu Cernișcvskij. InlPadcvăr, pcslc capul accstuca au trecut, nu veacuri, ci numai două-zcci dc ani. Dar in acești douâ-zccl dc ani, fizionomica Rusiei, s’a schimbat aproape mat mult de cil in întregul veac precedent. Mai departe, comparațica ic tot atit de asemănătoare. Ilîpit dc furtunoasa și atrăgătoarea prăvălire a evenimen­ telor, dc speranțele și așteptările reformei agrare, ce înce­ pea atunci, fa aruncai in închisorile depărtate din Nercinsk, Akatai și Viliuisk. Oare, toate cele ce văzu ici in aste lo­ curi surde, rămase in urmă cu un intrg veac in fața Ru­ siei reformate, oare, toate acestea, nu sc pol asemăna cu un somn straniii: vrăjit, sub ecourile viețel părăsite, înde­ părtate, vieață al cărei murmur trecu peste capu-i, ca și bu­ buiturile neguroase ale tunurilor, peste capul polonezului ddormil în pivniță ? Fără-ndocală, cind polonezul dispăru, fără a se ști unde, ritdcle-l căulară: poale câ-l bănuită a fi pc und_c-va, pe aproa­ pe, poate că se invirliră la cițî-va pași dc iei Dar pe urmă, inccl-încel, începură să-l tiile, iear mai pe urmă, cei cari-l căulară muriră unul după altul, și prinirc urmașă acestora sc repeta numai legenda : mai fu un om,și’ombun fu, dar dispăru fără a sc ști unde. ' •J>'i Ccrnișevski fu la-nccpul căutat. Pierderea lui fu foarte simțitoare pentru societatea rusă înaintată, care nu putu să sc împace lesne cu asemenea pierdere. Dar numele lui, în­ cepu incel-inccl să se prcfacâ-n legendă. .Nit știu dc sc va găsi vre-unul din cetitori care să știe, că s'au făcut încercări pentru liberarea lui Ccrnîșcvskij. șîpuțin a lipsit, pentru ca.una din aceste încercări sa se termine cu izbindă. Pentru această încercare, nmlți oameni au în­ fundat, pentru toată vieața, ocna sau închisoarea celulară, leu am avut cinstea să mă inlilnesc cu eroul dc căpetenie al acestei încercări, cu Mișkin, pc cind Icra expediat la Rara. Icată cum s’a făcut încercarea : Mișkin se prezentă la Vililiisk, in uniformă dc ofițer dc jandarmi, spunind că anca ordin să i se prcdcc pe Cernișevsky, numai de cil, pentru a-l transporta la Irkid.sk; dacă nu mă înșel. Prefectul fu prins dc bănueală și refuză să prcdcc pc Cernișevsky... Sc zice că eghîlctclc lui Mișkin nn icrau agățate in partea in care tre­ buea. Dar asta, nu mi se pare adevărat, cu atit mai mult, . cu cit Mișkin nu prezintă ordin dc la guvernatorul din la­ kutsk... Mișkin sc încercă să fugă, dar fu prins și arestat, izbutind să fugă pe urmă din nou. După asta, Cerni­ șevsky, scrise o categorică rugăminte, să nu sc mai facă asemenea.încercări; rugăminte care s’a tipării în revistele ru­ sești de peste graniță, în anul 1870. In anii următori; se vorbea de Ccrnișevski], din ce in ce. mai puțin.<„Ceri de făcut" sc cetea șisccomenla, dar cele mai frumoase lucrări ale sale., măreața și înflăcărată lui activi­ tate, puțin cile puțin fu uitată. i Nouă pe veneau zvonuri îngrijitoare despre Ccrnîșcvskij. Prin 1870, circulă un zvon, că Cernișevsky și icra in mormînt. Se vorbea apoi; că facultățile lui mintale icrau isto­ vite, și chiar că inebunise. Că-și păstră, pănă la sfirșilul m'e/ei, puterea mmțcl sale mărețe, asta o dovedește. îcl, în «niî din urmă, cu lucrările sale minunate și energice, asupra traducerilor. Dar că nu mal icra „în toată firea" am auzil-o cu cite-va săplăminl mai înainte dc moartea-i, chiar de la oameni, cari au vorbit cu ici după inioarcc.rea-i din Si­ beria. Articolele sale răzlețe mi' mai aveau urc-o însemnă­ tate deosebită și chiar trecură neobservate. Ori-cum, iele pro, noc arâcompălimire, din pricina tonului lor ncohjșnuil și, pentru timpul nostru, ciudat. Zvonurile a.-dca. inse, ierau cu lotul neadevuralc și sc lă­ muresc. qsi-fcUii; întâi, Ccrnîșcvskij, fusese pururea cam ciu­ dat i al doilea, cei asupra cărora ici produsese o asemenea 33 impresie, fără îndoeală nu cetiseră povestea ce-am pus in fruntea apcslci lucrări ți ml aveau in vedere că Ccrnișei’sky, se întorsese la noi din adincul a 50—60 dc anL 1'oată chestica nu icra tă dinsul icra „schimbat, ah, cit de schimbat*, ci din potrivă, tel rămăsese tot cel de mal nainte, cu ace­ la? feliii de glndirc, ca accea-șt credință numai intr’o rați­ une civilizatoare, cu acelaș dispreț față de autoritate, pe cind noi, in acest timp, irăirăm un întreg veac de experiență, de decepții, de utopii zdrobite, și am ajuns a nu mai avea nici o incredcrc in rațiunea civilizatoare, la care ne închinam altă-dală. Cernișevsky, apăru intre noi ca figura arhaică a polonezului din veacul al 18-lea. Nu ne mai cunoștea de loc, iear noi ajunseserăm să-l uităm, de aceea ni se părea ciudat. Să mă iniorc inse la subiectul micit, de a comunica pății nete știri despre Ccrnișevskg, știri adunate de la oameni-cari au trăit împreună cu tel, ief, ca și de la insu-și Cernișevsky, pe care l'am intilnil prin August 1890, cu două luni înainte de moartea-l. Se zice, că Cernișevsky a scris in. timpul din urmă niște memorii, pe cari le-a trimes unor cunoscut!. Așa că peste puțin, vom cunoaște amănunte asufpra activitățel, ca și asupra viețel lui din Siberia. Pentru moment avern puțin material cu referire la asta. Rara, moarte a cunoscutului luptător șocial, trecu aproape neobservată in literatură. Cite-va necroloage slabe, două trei notițe, și nimic mal mult. Asta mă silește să comunic și puținele lucruri ce le cunosc leu. Prin anul 1881 soarta mă azvîrli prin depărtata Siberie, in județul lakutsk, in care se găsea Cernișevsky pe vremea aceea. Pe cind Ieram in Irkutsk, leu iear auzii zvonuri stăruitoare se povostea că Cernișevsky murise și că până: la moarte, cițl-va ani fusese nebun Se lămurea și pricina : puternica lut intelectualitate, zbuciumată de neactivitate, nu găsise altă Ieșire : se spunea că Cernișevsky nu lăcea alta de cit să scrie de dimineața și pănă sara, dar știind că i se vor lua manuscrisele, ca și înainte, arsese tot. Se mâl vorbea, că ar fi inebunit chiar înainte de a fi fost permutat in județul lakutsk. Sosit la locul ce-mi Iera destinat, in orășelul Aroga, la 200 km. depărtat de lakutsk, aflai că zvonul despre moartea lui Iera mincinos, Iear zvonul despre nebuniea-I se dez­ mințea, pănă la Ieșirea din Zabaical. Aflaiu, că aproape de orășelul, in care trăeam leu, se găseau tovarăși de în­ chisoare, de-al lui Cernișevsky. Aceștia Icrau așa numițil cKaragozovi», în cele din urmă toți reintorșl in Rusia, sau din cel amestecați in procesul scoalelor de adulțl, proce s care umplu Siberia cu oști întregi de exilați, .a cest proces Ie acum cu totul uitat. De la aceștia am aflat că grozavele zvonuri asupra hoaței lui Cernișevsky, Ierau neintemeeâte, Cind fu trimes la Nercinsk, mi se pare, Cernișevsky trăi ■ împreună cu niște polonezi, oameni fără cultură, cari plecau in fie-care dimineață la muncă. Curtea devenea atunci pustie și liniștită. Numai Cernișevsky rămînea cu cărțile In cămăruța lui. leu intilnil in urmă pe unul din acești polonezi. Dinsul îmi novesti, că Iei cu toții stimau . pe Cernișevsky. Bunătatea lui de suflet, seriozitatea lui necurmată, priceperea lui de-a vorbi simplu cu oamenii simpli, cind trebuea, toate astea i-atraseră dragostea tu­ turor : toți se obișnuiseră să se adreseze lui pentru ale împăca certurile atit de dese in asemenea văgăuni, unde oamenii, din pricina suferințelor, mal-maî să se minince unii pe alții. Și Cernișevsky, cu o răbdare neobișnuită, intra totdeauna in inima orl-cărel neînțelegeri. înainte de venirea lui Cernișevsky lucrurile ajungeau cite o dată pănă acolo, că, după osinda obștească a camarazilor, cite unul primea bătae. Cu Cernișevsky nimic din toate astea nu avea loc. eln de obște, im! spunea un polonez inteligent-, care trăise doi ani cu Cernișevsky, noi nu l'am văzut nici o dată supărat sau abătut Despre pricinile exilăreî sale, Iul nid o dată nu-I plăcea să vorbească. «Dumnezeu il știe. Poate că lor Li-I cunoscut de ce m’au surgunit, dar leu nu știua. Și după asta urma vre-o anecdotă sau glumă. Numai o dată l-am văzut plingluu. I se aduse o dată scri­ sori și ziare : uoî .ședeam in curte cu iei. Dinsul, deschise o carte, o răsfoi, pe urmă o scăpă jos; se sculă repede și lăcrămind plecă.Cind deschiseiu cartea, găsi acolo cunos­ cutele versuri ale lui NekrasolT. Din delicateță nu l-am întrebat do. asta, Iei do asemeni tăcu, dar in urmă se ob­ servă o deosebită notă dureroasă iu cugetările sale». Nu știu, chiar din Nercinsk sau după. după ce ce fu fu trimes trimes la la Akatal, in închisoarea sa începu să se trimeată exilat! po­ litici. Cu chipul acesta se alcătui o i«»trnr»„x 5:-. o întreagă societate, (lin �? I Ițî I' 34 REVISTA IDEE1 care făceau parte, pe lingă polonezi intoligențl, chiar doi garribaldienl. Această întreagă companie iera unită: numaf Cernișevsky se ținea la o parte, ca și mal înainte. Gernișevsky făcu cunoștință, aproape cu toți, cu unii chiar foarte de aproape, așa-cii nu se poate zice, că so ferea de a lega noi cuDOștințî Bar Iei, prin năzuințl și vrfeță Iera cu totul în afară de cercul lor, In afară de intimitățile, de partidele, de certurile și împăcările lor. Din cînd in cind se organizau cfetirl sau dări de samă. Intre incluși Ierau poeți, economiști, critici și publiciști. Cernișevsky cite o dată asculta la cetiri, lear une-orl Ici insu-șl lua parto foarte original la Iele. Intra, avind iu mină uu câet gros, ședea, deschidea caetul și începea să .șl ce­ tească nuvelele, niște alegorii lungi și altele. Asemenea cetire .dura cite o dată două .și chiar trei seri. Unul dintre asculntătorî, scrise in urmă conținutul acestor lucrări. leu nu voiu vorbi de acestea, cu atît mal mult, cu cit nu-mf amintesc rnal multe amănunte auzite de la a doua persoană. Voiu spune numai, că o povestire, scrisă de G. și Ș, alcătuește o întreagă nuvelă, cu multă acțiune desfășurată, cu o mulțime de aventuri, cu locuri de înmșirl științifice, cu analize psichologice’și chiar fiziologice. La cetire, Gernisevsky nu se grăbea, cetea liniștit și curgător. Ge mare fu mirarea ascultătorilor, cînd unul din Ic’, privind peste umărul cetitorului, văzu cum acesta, foarte serios, se u ta în caetul nescris,, și întorcea filele albe. Mal tîrziu, intru cit-va atit leu cit și fratele mleu, care cunoștea bine pe răposatul, avurăm prilej să ne convingem de această mi­ nunată facultate de improvizare: improvizarea lu', sămăna mult cu cetirea unei nuvele bine scrisă și cu lotul lite­ rară și curgătoare. Aici se vede și o altă’ trăsătură a lui Gernișevsky; pe care am observat-o cind am făcut cuno­ ștință cu lei; anume, o oare-care șugubeție, cu bunătate de suflet, prin care ii plăcea cite-o dată să mistifice pe cel ce stătea de vorbă cu Iei : omul trebuea a-șl ascuți mintea, spre a nu lua în serios vre-o glumă de-â lui. Afară.dc asta, iei dese ori, cind; expunea vre-o cugetare, însemna legătura argumentărel sale cu jaloane deosebite, dîstingînd toate căile logice, ce ar li dat ascultătorului putința de a-1 urmări. Așa-cii cine-va; cind vorbea cu fel, trebuea să facă cele mal neașteptate diversiuni spre a nu pierde legătura generală. Dar, tocmai de-aceeă, îndată ce ascultătorul îi înțelegea chițibușul, și nu p erdea din ve­ dere nici fondul, in ochii lui isteți și plini de bunătate se zugrăvea plăcerea, chiar «admirarea. Așa l-am văzut leu în anul 1889, cu cit-va timp înainte de moartea-I, așa-1 descrie și-l arată,.cel pe careul citez mal la vale. Aceste spuse, pot să reproduc cuprinsul povestirel despre care am pomenit mal sus. Să nu se uite, că nu putem judeca dacă gindirite exprimate in lea, sint ce-va serios, sau Ie numai o simplă glumă, opera unul creer puternic, cam umoristic, in mijlocul neactivitățel din în­ chisoare. Voiu observa că însu^șf titlul poveitirel, « Nu pentru toți», înlătură orl-ce neînțelegere. Cernișevsky nrată că asta nu-I o regulă1 pentru toți, ci numai analiza unui caz particular; Persoanele in acțiune sint: o fata rusă și doi adoratori al Iei. Amindol, Înțelepți, buni: amindol/îndrăgostit! de lea. Fîe-care, se-nțelege, avea calitățile sale mintale și caracterul său, fie-carc avea și cusururi. Dar toate as­ tea, le rinduise natura intre lei așa feliu, că trăsăturile unuia împlineau pe ale celuilalt. Fata ii iubea pe amindol. Cind lea se hotărî a da preferință unuia* simți că pe cea Jaltă figură, lea trebuea cu durere să o zrnulgă din inima Iei, și însușirile sufletești pe cari trebuea să le respingă, in aceea-șl vreme o atrăgea și-I Iera greu a se lepăda de Iele. Atunci ambii tovarăși rivali, se liotăriră să tragă sorți, și unul cedă, dispărind pentru totdeauna, nu se știe unde, * Tinăra fernee, simte pierderea și mal mult: dragostea soțului fel, nu-I poate da deplină liniște: lea sufere, slăbește și medicii o sfătuesc să călătorească. In Oceanul cel Mare, ii apucă furtuna. Corabiea se zbuciumă pe valuri, lipsită de cîrmă, cu pinzele zdrențuite. Partea aceasta, asernănatoare cu ceea ce se întîlnește în romanele de senzație, ie parodiată cu mult umor... Slîrșitul furtunel, aruncă pe «nărui bărbat cu femeea--, să picară in valuri aproape de o insula necunoscută. In clipa din urmă, cînd le ierau slei e cele din urmă puteri, cine-va de pe insulă le vine fn «tju or și-s scăpațl. Dar văd, <ă scăpațl de furieă olementoor ieiajunseseră «jocul» caprițioasel soarte. Salvatorul lor nu lera altul.de cit insu-șl tovarășul și rivalul dispărut Ienlru tot'V;aunQ- Chestiea izbucnește din nou, într’o formă și mai tragică incă, de oare-ce insula fiind nelocuită, sin­ REVISTA IDEEl gurii locuitori i6rau Iei, înconjurați de capricioau| gitorui ocean. ' ■ W inu. Se începeTin întreg roman, cu scene chinuitOar și desperare nemingieatu. La urma urmei, cind R’ue'.°zle ajunge la cuhne, cul-va din trei, pare-ini-so ci .• Ika femei, ii vine-n minte chipul cum să leasă din încu/?erM Această Ieșire, dacă păcătuește prin ^ce-va, pficătu. nume prin deosebita Iei simplitate. De ce toaip e chinuri, cari duc la ură, la omucidere, la peireâ v’!^'5 cite-sl trei, cind toată afacerea consta in a trăi • 4 trei..*, adică cite-.șl trei împreuna... Afacerea Iera mu limpede doară... încercară, și după o ușoară învingide unor simțiminte înrădăcinate, totul se rîndui de mi e ’ Revine liniștea, înțelegerea șij in loc de iad, pe dPS|1/u?ei sulă se întronează raiul. '• Mal departe, tot ca-n romane, se încep aventurile * Oh» pentru patrie,»priviri triste spre întinsul ocean, speri » desperări și leLr speranțe. La orizont apar pinze* k- ' sint pe corabie, sint in Europa și anume in Angli/’/ socotesc Anglia ca o țară a libortățel și nu găsesc cu c i să se ascundă, do oare-ce in originala lor alianță, nuTa sesc nimic anti-social. Cu toate astea se văzu ca' tocm i in Anglia, această țară a tradițiilor și a romanului familia unde se tolerează conrupțiea cu condițiea de a salva a parența puritană, unde col mal bine-făcător om, / poate scăpa de pedeapsă pentru călcarea acestei apăreau in Anglia, alianța lor fu privită ca un scandal. încep birfell prin vecini, opiniea publică silește autoritatea să se amestece și tus-trel eroii noștri sint aduși pe banca acuzărei Tribunalul public, discursul procurorului, apăsarea acuzatorilor și apărarea impricinaților, toate apestea sini descrise foarte amănunțit. La ultimul cuvint, uuul din împricinați, pare-mi-se că chiar femeea, ținu o cuvin tare strălucită, in care stărui asupra dreptului ce fie-carc aro de a-șl rîndui vieața după cum îl dictează conștiința. Ica povesti despre încercările lor de a-.șl rîndui vieața după codul comun, arătă la ce rezultate ablea i-a adus pe Iei trei, acele încercări, arătă cum soluțiea găsită, ii scăpă da moarte. Jurații ii achitară și Iei plecară in America, unde, in mijlocul flerberel noilor forme de vieață, alianța lor gă­ sește ingădueală și lop legal... Afară de această nuvelă, in notele lui G. și Ș. se găsește și coprinsul unei comedii alegorice, scrisă de Gvrnișevsky și chiar jucată in închisoare. Nu voiu vorbi despre subiectul acestei comedii, al cărei tot umorul i s’a stins incă de la intăea înfățișare. Gea mal mare parte din tovarășii lui, fură trimeșl, îna­ intea Iul, în exil. Iei li ură multă sănătate, lear in urină insu-șl fu trimes la Viliuisk, spre nord, in județul lakubk. Viliuisk, Ie așezat lingă un riu, caro poartă acelaș nume, cîte-va sute de kilometri departe de Iakut.sk. In acest draș exilați politici n'au fost trimeșl. Prin anul W),, fu zidită acolo o pușcărie, anume pentru un arestant. Mal Intăl se puse acolea, arestatul losofat Ogrisko, vestit pe vremea Iul prin aceea, că ocupind in Petersburg o slujba înaltă, la Ministerul Finanțelor, ținu în minele lui «hune •1 verigi din aintrigelo poloneze», După ce Ogrizko fu g'‘ilP? și i se dete dreptul de a trăi orl-unde in Siberia, închi­ soarea rămase goală și fu mutat in lea Cernișevsky- , Această perioadă a viețel sale siberiene, Ie incă și ra puțin cunoscută. «Acum* neliniștitul mleu gind, intr’acplo, spre dinsul, in Viliuisk, in recele mormint ui Iei zace singur în întunecata închisoare»... Cam <w-\ se termină notele lui Ș. Aceia-șl oarnem, cari nu ore zvonurile aduse de mine din Rusia, asupra înebunire Gernișevsky la Zabaical, aceia-șf oameni, repetau acea *• ribile temeri pentru Cernișesky la Viliuisk. Vieața lui in Viliuisk, fu intr'adevăr înconjurata de '. iu care Ie atît de rar cu putință in Rusia. O data orășelul nostru un alt scriitor. Modest și încărcat milie grea, pentru care dese- ori trebuea să facă oa compromisuri cu conștiința-1, iei tot părea om nu c căzut in noroiul văgăunelor siberiene. Veni la joj cărți și promițindu ne din parte-I să ne folosim u • la Pe una clin cărțile lui Iera scris : acestuea și acea«c țcr,i. Gernișevsky. Nu-mi mai amintesc ce anume car u. Părea, că scriitorul servise mal nainto Ia i.Loarea noștea bine pe Cernișevsky. Ici imt spuse că in j0lui Cernișevsky se putea numi închisoare, num i f0il mătate. împreună cu Iei trăiau trei jandarmi, n și cițl-va cazaci, cu șeful lor. Dar Cerni.șevsln •. cOUocamera lui deosebită și putea ieși cind voea._j și c» ștință in oraș cu Prefectul, cu cițl-va luQv\;st'pa păți11' niște comercianțf. Dar făcea vizite foarte rari și * pe dinsul il ,strîmtora faptul, că străjerul carc-1 urmărea d(> departe, trebuea să-1 aștepte : rara lui delicateță in privința asta, îl amăra orl-ce plăcere a acestor vizite. «De {•e 8il-l .silesc sărmănul să rnă aștepte ? Nu, mal bine scu­ fii», zicea Iei, și se întorcea în cămăruța lui. .0 dată pe lună, in micul orășel, care sămăna mal mult a un sat mare se auzea clopotul poștal: poșta aducea lui Gernișevsky scrisori, ziare și reviste, lei Iniprăstiea pe dată cărțile prin oraș, dindu-le după gustul cetitorilor. Gind Iera întrebat de ce oprea pentru sine ații de puțin, răspundea: «Dar, n’all înțeles socoteala mea? leu sint foarte lacom, o să mă reped și o să înghit totul dc-o dată. Dar așa, cu porțiea, o să-mi ajungă luna întreagă». Lui Gernișevsky ii plăcea să i se ceară cărți și cu uragă inimă fle întreținea cu temnicerii saf. O dată intilnil, la Lena, un străjer, care mă suprinse prin distingerea lui si prin mo­ dul lui dc-a vorbi. Atlaiu că Iei fusese un an* de zile cu Gernișevsky. Acest străjer- 5ml spuse, că Iei cu plăcere ar fl primit incă un an asemenea slujbă, lără a lua in samă vieața cînească de închisoare Aceste știri imprăștîară din nou temerile ce le aveam Iera vădit că omul acesta să stăpinea de minune, se ținea in firea lui, si nu se lăsa ca greaua și mortala timpenie a acelei extremități pustii, să-I învingă m i n t e «a puternică, sănătoasă, prin care s’«a distins totdeauna in lupta in contra autorită­ ților pseudo-culte. Dar cite puteri nu s'au pierdut pe ță­ ranul acesta deșert, in lupta neroditoare cu mlaștina rnorțel. leu am văzut oameni, cari au trăit mal puțin de cit Gernișevsky in mijlocul pustietății siberiene, și căror nu le mal r. măsese figură omenească. O dată, la Oba, cind o corabie cu exilați politici opri la mal spre a-șl aduna lemne, din apropiatele bordee de ostiaci, Ieșiră cițl-va ostiacl și ostiace, cu copiii lor. Unul din acel sălbateci, îmbrăcat ca ceilalți, cu blană sălbatecă, cu fața acoperită toată cu unsoare și fum, văzind vaporul cu «politici», vorbi cu Iei pe rusește.' Se recomandă că Iei însu-.șl iera exilat politic, trăind printre ostiacl. Oostiacă care privea prostește la streini, Iera fcmeia luf, lear micii sălbateci cari se țineau grapă in jurul Iei, co­ piii Iul. Cu lacrăml in ochi Iei salută pe necunoscuți-I to­ varăși, cind corabiea se deslipi de mal, și din cuvintele lui se vedea că se dezvățase de-a mal vorbi rusește Da, trebuie să fi avut cine-va mintea lui Cernișevsky, ca să reziste singurătățel, in lungul exil, fără tovarăși, fără prieteni. Iei rezistă și, pre cit mediul incojurător fu de asta capabil, Gernișevsky il ridică pană la sine. Dar exilul luă totu-șl de la Iei ce putu. Zinulgindu-1 dn contactul direct cu faptele vil ale viețelintelectuale, exilul lipsi pu­ ternica lui minte de hrana Iei naturală, indispenzabilă pentru dezvoltare.^ îef in conformitate cu această vieață. Cu mare trudă putu lei să șf păstreze destoiniciile sate anteri­ oare. Dar se menținu numai la acel grad, la care l-a apucat exilarea, 'el s’a întors Ia nof acelaș cum Iera la începutul anului 1870, fear timpul de atunci, in bine sau rău, s’a ridicat mult. lutr’ădevăr, ciocnirea speranțelor îmbătătoare cu temnița, a reformelor anterioare cu regimul antedeluvian al Siberiei, această ciocnire nu putu să nu se res­ pingă asupra-'. Și s’a resfrins prin iuti, ărirea unul umor sceptic, și a unul feliu de neîncredere in căite anterioare ate progresului. Dar numai atit. încolo dinsul nu se schimbă. La 1883, leară-.șl se raspindi zvonul, la no1, în județul lakutsk, despre moartea lui Gernișevsky. Dar numai de cit. acest zvon se schimbă într’o știre îmbucurătoare. Cernișevsky se înapoea în Rusia, Cernișevsky Iera in lakutsk. Intr’adeyăr Cernișevsky adus in Velini fu condus de străJWI direct la guvernator, care-1 ospăta cu gustare și pe dală, fâră a-I lăsa să nopteze și să se odihnească, îl expeme. spre Rusia, ascunzîndu-1 cu stăruință și nescriindu-I "ici numele pe la stații. Cernișevsky, care luase gustarea guvernator de dragostea pspitalitățel, repede se con­ vinse de însemnătatea adevărată a acestei dragoste guver­ na torească. Ne dindu-i-se voe să se oprească în oraș și Ra se odihnească, expeditorii lui îl strecurară pe-ascuns cite-va. clipe, la un cunoscut locuitor din oraș, care mal apoi, îmi spune«T. clătinind din cap ; distins, huit domn, dar tei se pare că nu-i in toată Ițrea. Ge are ? ! ~~ Dar să vedețf singur: voea mal intȘI să se oprească să se odihnească. Străjerul lui il sjnise că nu se poate: K’ivernatorul ordonase aspru să nu se oprească de loc. *e urcă în sfirșit in căruță, neslăbind pe străjer: acel pu­ țin1 « 'no întoarcem la guvernator ea să-t dnu o r u b l ă I entru gustare». Mă rog ce-nsamnă asta ’? Mult ii trebuea guvernatorului rubla hiL .35 Mal pe urmă, cînd m’am întors in Rusia, mi s’a poves­ tit un epizod curios, In legătură cu îimpoerea secretă a Iul Cernișevsky, inapoere care fu cunoscută în Rusia din ziare. Cu cite-va ceasuri înainte de Ieșirea lui Cernișevsky din lakutsk, pe riul Lena plecă poșta. Poștaș.d, ca și toți din oraș, știea firește că Cefnișevsky va pleca după Iei. Și voind să se arate inimos, prevesti"pe toți supraveghe­ torii. Cu chipul acosta, ajuugind din stație in stație, Iei găsiră la mal o nouă luntre, cal și căruțași, în haine de paradă pe cit cu putință. Asta atrase luare amintea străjerulul Mașkof, cu care in urmă am făcut și leu cunoștință, și care ,avea o părere exagerată de mteiunea sa. — Ce dracu-I asta, se mira Iei, de unde știți voi, că Iera să sosi m *? — De la poștașul N. N.: Pregătiți-vă, ne-a spus lei, pen­ tru că aduce pe Cernișevsky. — ilF.- - îcî nu-I dator să știe pe cine ducem. In inîmoșiea sărmanului poștaș, Mașkof vedea destăinu­ irea unul secret de stal. .Se-nțelege, asta nu-I de mirare. Mult.mai de mirare Ie că inimosul poștaș ișl pierdu slujba numai pentru atita, pentru că aflase ceea ce întreg orașul știea și pentru-că făcuse Străjerîlor un serviciu real, căci pe toata Lena, luntrite, caii și căruțaril .il așteptau gata numai' să plece. Acum, lăsiud astea, cari se cunosc din ziare, voiu trece la descrierea intrevoderel mele cu Cernișevsky. La 17 August, 1890, spre orele 6 gara, sunat la căsuța dc lemn de peste drum de grădina publică din Sarat jv, in care căsuță traca Cernișevskv. In Saratov, mi se spuse că Iei trăea, ca și la Astrahan, ca un pusnic ; nu se intilnea cu nimeni, și intrarea la Iei Iera foarte grea, cu nepuntință aproape. Se spunea chiar că la ușă Iera scris: animeni nu ieste-primit». Ase­ menea lucru, se-nțelege, nu Iera adevărat, dar că intrarea la Iei Iera foarte grea, asta am constatat-o însu-ml, deși aveam temeiu a spera să fiu primit. Gu Nicolae Gavrilovicl făcusem cunoștință de mult, prin fratele mleu, lear in timpul din urmă ne și scrieam. Iei rnă pofti casă ne vedem, și, ceea-ce-I mal însemnat ieste că prhnitu in­ vitarea chiar de la Olga Socratovna, femeea lui. Gu patru ani înainte, pe cind Cernișevsky trăea la As­ trahan, scrisei fratelui mleu că aș fi vrut pe vară să. merg acolo, să văd pe Cernișevsky. Dar atunci Cernișevsky răspunse : ;—Nu, asta nu le deloc de nevoe. Noi cu Vladimir Galaclionovicl, sintetn ca două mere putrede. Pune-le la uu loc: mal rău o să înceapă să putrezască. Prin asta Iei dădea să se înțeleagă ci în ochii autoritățel reputațiea noastră iera compromisă. In timpul din urmă, Iei ișl îndulci cu mult, acest aspru regim, leu cred, ci și aici, ca și cu cetirea cărților ve­ nite cu poșta lunară în Viliuiskgel avea o anumită sis­ temă. Dar Olga «Socratovna, urmi a se ținea pănă la sfirșit do-asemanea regim. Așa-că. după cum am aflat pe urmă, in lipsa OlgăI Socratovna, Cernișevsky cite-o dată primea pe cine se-ntimpla, pentru-că la Iei veneau vizitatori cu to t-ul intîmplătorl. Altă dată nu primea pe nimeni de cit cunoscători ai secretului, pe care ini l'a descoperit .și mie la întrevedere. Trebuea, fană a suna, să intri prin in­ trarea principală, să ocolești și să treci prin bucătărie, leu n’aveam ne unde să știu mal dinainte secretul acesta și după cite-va minute ieși bucătăreasa. Fără a deschide de tot ușa, lea mă privi, ca și cind ar fi voit să-și aducă aminte dacă mă mat văzuse cind-va, și apoi, zlmbiud, im! spuse că Nicolae Gavrilovîcl nu Iera acasă. — Da'r Doamna ? —. S’a dus la N. N. cu trăsura. Mie mi se păru că Cernișevsky Iera in cașă și că bu­ cătăreasa do aceea zimbea. inse n’aveam ce face. Școseiu o carte de vizită, scrîsoiu Tă o să vin a doua-zi și o dăduiu bucătăresei, nescriindu-ml inse adresa. A doua zi dimineața, Ieșirăm cu femeea mea din hote­ lul tătărăsc. unde descinsesem ta Saratov, in oraș, sprda tirgui cite ce-va. Cind ne-am întors acasă, pe la nouă cea­ suri și jumătate, găsirăm un bilet. Iera scris cil trăsătu­ rile mari ale lui Gernișevsky: *Am venit, voiu veni lear intre 10—10 CcrntșciJskg-. Intr’adevăr, de-ablea ne așezarăm la ccaiu, si la ora fi­ xată, ușa scirții și cine-va nevăzut vorbi de după ușă: — A-a, sin teii acasă. Foarte frumos, leată-mă și îeu. EI cum vă alinți, cum trăiți, Vladimir Galactionovicl, cum -trăi ți ? Aproape, de isprăvitul acestor cuvinte, Gernișevsky și iera la masă, iml dădu mina, ca și cum am r*” fi *• fost niște �36 REVISTA IDEEÎ vechl cunoscuțl caro nu ne-ani 11 văzut de cit doar du bun șl cinstii, cum Icra cu â() do ani înainte h trebuie,să să Înțeleagă condițional, Asta va T’tto.i ci te-va zile. bă olfiul rt FiliiiasJ In ncelca-și relații față cudiLi.c,hS — Dar cine-I cu I) voastră ? ale viețel. Ducă vieața întrl-agă. Ie pretutinden p Mfî — Femea mea, Avdotia SemenoVhîh — Așa, foarte frumos, foarte frutfios; leată Lă leu mă tată, dacă noi și cunoscuțil noștri no mutăm |m„? dit că nu, putem observa met o Schimbare dev'* bucur mult, mult mă bu’CUr. leată-mă și leu# leu văzusem portretele lui Gcrm.șevsky. Unui din tete G>îVlil.^Vsky hlcf n'a iost atins de vieața noasW®* Fieața noastră se petrecu departe de-a sa, ln5ftr fusese seni la Astrahan, cu un an înainte VenjrbA-1 la SaraIov. In acest portret GernișevekȘ” 11U semăna de loc cu prinde în șinei fitră u lăsa nsuprn-l măcar niște a'' (|iacel tinăr visător, cu umerii obrazului puternic înfloriți, celo r.n Jeăă fiul asupra nemișcatului mal, urm0 cu nasul aproape drept, și cu niște buzeltne do tot. pa (țâre Iha'rlurisesc p oare-caro ciocnire, un semn, ('ar*l'4 il cunoșteam după uu portret al lui de mal țuahite. Dar — Gu publicistica Zise GeriiișcVsky o dad { cînd dndul cu ochii intăea dată du (bl, hu-1 cunoscuiu. mleui cind acesta ii Vufbi să se ocupe dinnou Cum voit! să mă ocup cu publicistica ? El ilr> Cu Ultimul lui portret, do după hlloarcere, in&țoșază pe un om matur, pe față vu cbirciturl adinei, care foarte puțin voi chestiea zilei Ie noul așezămint al adu nărilor îl<:u")k săroăna a «literat». Desul lui păr lncîte!, 11 cădea pe Cum să scriu .despre astea cind u’atn fost nici o (,a’* In, frunte ca le Gogol. Exprimarea lui ICra sbrioasă și nu se tr’o adunare sătească. Nici o datăi.i Se hlțelegtli ud tJnfe-tie igj m . observa la iei nici o urmă de zimbet bine-voitor. Vocea, pe care o Auzirăm încă de după ușă, Icra hă- into do deschiderea noilor așezăminte și cinci s’a I il3; irinea.scă> puțin surdă, dar figura lui, nîal intăl mi Bil n- Iera vorba să și fie desliințațe. Toate gindurile, tn » ’■ tătă foarte tinărâ. Această iluzie, o provoca iWal ales pă­ militările, toată vieața acestui om, nu fură de cit i j1’ rul lui castaniu, lung și pieptănat în .jos, fără nici un lir rile .și frămîntările uilul scriitor rus, nimic mal m?i 5' ulb Dar cind il priviiu în față inima mi se strinse.atit de să-1 ajungă asemenea sdțirtl. Iei. ca șj Ștedrin, n'atJ1 <* suferind, de jalnic și de bătrin mi se arătă fel, sub in- micj do c.lt llldflltltră : ililil ihitiiiid, tlicl, barib'ră, nim? D1” fațoșarca lui tinără. In realitate sămăna 'cu potretul» M1- plitu să-I ușureze dlirerea _ exilului. De ăselfieâenj^ »naj că trăsăturile-1 bărbătești din fotografie îâraU inlr>a- nu-I putu ușura durerea-nici după întoarcere; In sa,- j’ deX’ăr teai fine: în natură, figura luî icra mal bărb'âasă (el fu ca un bătrin bolovan, departe de malul rliilai 1 •șî acrul acestei figuri fora npimâpe niOrihintal re-șl schimbase albica. Acel riu curgea unde-va, undT Figurile galbene, ce-1 apu'case in Astrahan, își filceau e- lui vil șopteau încolo departe, dar aceste unde nu nu fectul lor pierzător. Polonezii, cu cari m’am intilnit și cu udau singurătățile și dor nțele lui. cari am trăit în județul lakutsk, au făcut următoarea ob­ In vorbirea-I strălucea mintea lui de mal nainte dh servație interesantă. Unul îmi spunea că toți cari, după lectica lui de odinioară, dur materialul asupra cărui ta ©e trăeau mal mulțl ani sub climatul din lakutsk, se in* crase nu se mal mlădien la asemeni laboaro. Iei rămisa/ : torceau in patriealor numai de cit după liberare-, mureau Ca și mal nailitej raționalist in modul de a gindl ți foarte repede. Do aceea, cine putea, căuta să Ușurele tre­ nonlisit In fond. cerea, oprindu-se citc un an, do! SaU trei, prin județele Ingăduindu-lht âd pășești peste marginile lucfărel« sudice ale Siberiei sătt ude nord-apusene ale Rusiei mhahl propus; mă voiu încerca să schițez principiile do europene. căpetenie ale intelectualitățel lui Cernișevsky,,. Dacă* această observație Iera dreâplă ori daOă acele întreaga istorie nu-I alta de cit schimbul diferitelor almorțl lorau numai intftnplătea?e; nu știu, dar știu că logisme, caro se petrede după formula lui Hegel. «Dora față cu Cernișevsky lucru se adeverea. Din frigurosul la­ dlli=ml că asta nu-I așa, că, pozitiv, antiteza și sintenlul kutsk, Iei ajunse în căldurosul Astrahan, cu totul sănătos. Hegel; nu are loc in istorie, și leu renunț la toato ob­ Fratele mleu ha vă>.ut ca-n portret-. Dih AsirahaU trecu ținerile mele», scrie Ici lui VernadskL Mal departe: «ma* la Saratov, după cum îl vedeam < încovoiat, cu aer moi - terialul de căpetenie, asupra căruea lucrează rațiunea, mintal pe figură, cu acea ghrtnVă boală in sînge, care îl care vreiaiă formele sociale, slut interesele egoiste și mal tira spre mormlnt-. hâinte de toate cele materiale, Dacă se calculează intere3 Simțul unei compătimiri neașteptate și dureroase mă co­ sole astea,, daca se ia ca scop, maximul îbdcatulărd cdol pleși de mal multe ori in timpul convorbire! cu Iei. Convor­ mai mare număr de oameni, ditcă se 10a aminte starea iu birăm cu Nicolae Gavrilovicl, din ttăpul locului, câ și cind caro zace marca mulțime, cafe acum din lipsă de jude-’ urn fi fost niște rude de=âproape, Cari se vedeau după o cată, din neputința de a-șl da saniă, tolerează existența despărțire indilungțrtă. Iei vorbea viu, chiar vosolț stăpî- Unei aritmetici sociale nenaturale, restul se poate preve­ nindu-se do minune <5jnd ît veneau durerile, cind suferea: dea și prezice#.. și se putea să nu sufere Iei grozav ? Iei slifdri pururea închisorile din Alcxandrovsk, Nercinsk și Akatuî, nu cu mindrie, suferi singur, fără a împărtăși cu nimeni du­ putură să-1 zdrobească lui Cernișevsky vederile fund»rerea lui. După cit-va timp, în mijlocul convorbirel, luă mentale, dar incredorel, îl rupsoră aripele și-I zmulser mina Avdotiel Semenovna și ultîndu-se la lea, zise: penele. Vederile filosofice fundamentale i-au rămas, dar — leată câ leu mă bucur mult, scumpa mea. Intr’adevăr încrederea in acțiunea creatoare directă a ideilor națio­ asta Ie foarte drept. Asta-I foarte frumos, leu mult mă nale, increderea-( pieri. Pentru noi, cari am rămas în bucur că v'am cunoscut. Și pe neașteptate il sărută mina. lea de asemenea pe ne- rentul viețel, acest proces s’a săvirșit pe nesimțite,’»'* încet, prin introducerea noilor elemente ale civili^!*®*', . așteptate se aple.ă și-1 sărută pe frunte, dar Iei se feri dată cu literatura poporană, noi am cunoscut P°P ,' ca și cum s'ar fi speriat de această atingere neașteptată. căruea mal intui trebuea să i se arate aritmetica .a — Nu, nu trebuie. Regret... Nu trebuie asemenea lucru, și l’ani cunoscut în chip practic, cu toată exporicnț > leu, știți, nu sărut mina numai așa din delicateță. A-a, cărei poporane propagandiste... . n < ra oare d-voasțră nu știți ? leu și să nu fiu cavaler elegant... ■Și noi am rămas trăsniți de complexitatea, de f j)ar Și cu o manieră glumeață, lear il duse mina la buzele sale. zicerile, de surprinderile ce am avut do intimpi0-^'' rlU_— Da. Dar și Iei Ie cavaler elegant și incă ce feliu... Și arătă la mine.. Cea maf fină politeță. A venit asară, și nu decepțiile pricinuite de vieață, IșI au caracterul lor P *jn. m’a găsit, a lăsat carta de vizită, lear adresa nu si-a no­ Iele so vindecă chiar de vieață. Contrazicerile ® g tot tat-o pe cart:]. înțeleg. înțeleg, să nu ziceți nimic.’ Înțeleg derile, zdrobesc părerile anterioare, dar fele nl ,Lnoo dată băgarea de samă și pe nesimțite naște in su foarte bine: însemnează, să nu vă trudiți, Nicolae Gavri- sibilitatea altor păreri. întreaga biografie literara • |js. n rCl’ 8:1 venHb Ieu m:i simt dator să viu a doua oară. Uspenski, tot interesul seducător al activitățel s» a. Delicateță, Dar, pentru această delicateță, leu am colindat tice și publicistice, toate astea se explică prin is a-zf cu limba scoasă întreg orașul, să caut. La port am . st> Pa ba secțiile polițienești am fost, in urmă îmi dote cestui suflet inteligent și simțitor, care, cu toatj/c0nira' m gind să cumpăr ziare. Aici se notează în ziare numele tarea idealului și armoniei vitale, se lovește a loc tuturor celor ce se opresc pe la hoteluri. Și leată că •ziceri și nepotriviri, tot nu plerdo încrederea. Incetind de a fi teconomiști», no! nu no °P in»a liif găsuu. z nicl de cum. In Ioc de formule economice, naz ^j| ia iChiar do la începutul acestei întrevederi, im( aminrară, a cărui principal reprezentant apare ‘.pecii/* iiiu povestea ce o pusei» în fruntea acestei lucrări, al-alovski, descopere înaintea noastră o întreaga p conoinic^ i-acelaș», gindiiu leu, cu tristeță. Ce tragedie ie să 3c-u,”bI’ în foud' să rămii acelaș, cînd vicata, în- de legi și paralele biologice: jocul interese*°^ . trata^ rămînînd pe al doilea plan. Toate acestea hps^ c<jnâp“5 eaga vieața se schimbă atit. Auzim adesea zicindu-se că anterioară a chestiilor de senina Iei d*1 J lrCbuD’ cine-va a rămas acelaș, cu acelea-și convingeri, acelaș om, chestiile, le încurcă, dar noi simțim cu toțu ÎIeVÎSTA ÎDEEÎ fi intră’11 111 acost Inhirint, lotllnd cercetătorilor toate gre- poțelul sună. Deschid ușa, înaintea mea un domn necu* 1 .Iile și toate contrazicerile lor. noscut. ^Cernișevsky a rămas cu,părerile lui de mal nainte: din — Cc doriți ? — Caut pe Nicolac Gavrilovicl Cernișeveky. rreațiuni«i artistică, din articolul critic, Iei voea să scoată incheere clară, simplă și nemijlocită,care să întrupeze irn— leu sînt în persoana. iregul cuprins. leată o pildă care arată legăturile lui cu — D-voastrâ sîntețl Nicolae Gavrilovicl ? — De, (eu sînt Nicolac Gavrilovicl. G Uspenski: Hm, leată-vă și povestea. Țăranul trăește in nevoe Ședea și se uita la mine, și (cu ma uitam la Ici. Dar, sț miincă, trăește ca vita de jng. De o dată, fie că stăpînu-I văzînd cân’o sa scap cu una cu două, îl poftiiu în ca­ l-ajută, fie că se-ntîmplă un an imbfelșugat, țăranul se îm­ mera de primire și-l învitaiu să șadă. Șezu, se rezemă bogățește .. lmbogățindu-se, se pune pe ședere. In timpul de speteaza scaunului și din nou mi *se uită drept în ședere! cade pe gindurl, apoi începe sâ bea, începe sâ-și față.' — Va să zică d-voastră sîntețl Nicolac Gavrilovicl bată nevasta și degenerează. Incheere: țăranul nu trebuie să trăeasci in blelșug și să șadă, ca să nu se răsfețe...! Cernișevskv ? , — Da, zic, leu sînt Nicolae Gavrilovicl Cernișevsky. Im! amintesc inlr'adevăr două povești aproape cu acelaș — lear (eu, zice (el, am venit cu vaporul, care pleaca cuprins. Una fu scrisă numai de cit după 'îmbucurătorul tablou al fertilitățel, in care Gleb IvanovicI descrie curn peste patru ceasuri. M’am gîndit : Trebuie sâ mă duc incet-incet «se îndreptează'i sufletul țărănesc prin «îndes­ la Nicolac Gavrilovicl Cernișevsky. — A. Asta, se-nțelege, se poate... Dar leată câ vine tulare» și cum piere răul și sălbătăciea. Dar leată că după cit-va timp Iei vede faptul care-I servi de subiect povestel și femeea mea. Dați-ml voe sâ vă recomand. Cum va <|-a răsărit in minte». Fără să se-ngrijască de deplina numiți ? — Dar, asta, zise tel, nu-I de loc de nevoe. • ■ rindueală a tuturor indicărilor poveștilor sale, agitat și — Asta, îmi ziseiu leu, trebuie să fie un mare con­ dezorientat in adîncul sufletului său, leu l’ain văzut cind se pregătea să scrie povestea asta, Iei ne-a aruncat acest spirator. II conduseiu în cabinetul mieu, șezurăm și-I ziseiu : fapt viu, cald încă, cu întregul lu( adevăr, cu toate con­ trazicerile lut. Noi înși-ne, ne luptăm de mult cu com­ dacă față cu alții nu va puteți da numele, fața cu mine plexitatea și contrazicerile viețel, cari rezultă din orga- cred că-1 veți spune. — Aii, nu, zise, nimic din toate astea. leu mă nu­ nizațica socială de a-zl, și de aceea poate, ne place această nervozitate senzibilă și pătrunderea lină a scriitorului in mesc N. N., sînt doctor și mă duc la Petersburg după afacerile mele. asemenea fapte. Și lear câtă la mine. Cernișevskv, a cărui vieață i-a năbușit, ca și nouă, toate — Deci... D-voastră sîntețl Nicolae Gavrilovicl Cer­ speranțele de mal nainte, tot nu voea, .și de-ar li voit nu nișevsky Pănă cînd pleacă vaporul, înțelegeți, mai Ieste , putea, să se împace cu această complexitate, și, ca și mai vreme. Să vorbim despre ce-va. nainte cerea claritate, încheerl drepte, nemijlocite. — Bine. Despre ce? Pentru orl-ce scriitor, Iei mal inlăl de toate întreba: — Despre ce doriți, vorbiți, Nicolae Gavrilovicl Cer­ «Ieste om cult ori ba Și nu recunoștea de loc această însușire la toate celebritățile. Lui Mihailovski de pildă, nișevsky. Mâ uitai la dînsul și mâ gindiiu : stal, să mă încerc a-( vorbi despre Tolstoi. Și-nccpuiu să înjur pe i-o recunoștea, cu toate că nu admitea comparațiile sale biologo-sociologice. Cu o deosebită asprime vorbea Iei de Tolstol. Nimic. Iei se uita la mine. Tolstol, ceea-ce se explică. Amîndol aveau puncte comune — Ascultați, îl ziseiu, poate că vă supără, că mă ros­ de atingere în raționalism, cu ttate că in multe privințf tesc ast-feliu despre un asemenea prooroc. stăteau la extremități opuse. — Nu, nu-I nimic vorbiți. Acum cîte-va luni poate — Dar Tolstol va atrage? întrebă Iei, uitîndu-sc cu m’aș fi supărat, dar acum nu. Acuma, mi-am format șugubeție la Avdotia SemAnovna... Eminent scriitor. Avdotia Semenovna își spuse părerea și-l întrebă care convingerea mea proprie. — A, leată ce-va interesant. Spuneți-ml ce convingere Ieste cu adevărat părerea lui asupra ultimelor opere ale lui Tolstoi. In acest timp Cernișevsky își scoate batista v’ațl format. Poate câ-i bună. — Se-nțelege că-i bună. ’ ș -și suflă nasul. Și începu să spuc ce-va. Trebuie să li fost ce-va foarte — Ei, frumos Ie, întrebă iei, spre marea noastră mi­ rare. Mi-am suflat bine nasul ? Așa-I că nu ie bine ? Dacă adine: nu putuiu pricepe nimic. — Așteptați, îmi zise, o să vă trimet o scrisoare din cine-va v’ar întreba, frumos și-a suflat nasul Cernișev­ sky, veți răspunde: «fără nici o manieră : cum și de unde călătorie. Vă voiu trimetc de asemenea adresa mea, lear d-voastră negreșit să-mi răspundeți. Acum înse, mal un asemenea mojic să aibă maniere frumoase». Dar ce veți zice, dacă Icu de-o dată vă vbiu aduce dovezi ne­ • bine să ne plimbăm prin oraș și apoi să mergem la vapor. Mi se păru și mie că așa Iera mal bine. Convingerea tăgăduite, că nu-s mojic, ci nobil, și ca am primit o educație cu adevărat nobilă: «A, atunci se schimbă lu­ lui Iera ce-va blajin, duios, dar nefiind și conte, nu iera de loc interesanta. 11 conduseiu până la vapor : vaporul crul. Atunci iei nu și-a suflat rău nasul, din contra, asta plecă, lear Iei tot striga.: o să vă scriu, răspundeți ne­ Ie adevărata, cea mal nobilă manieră»... Așa ie ? greșit ce-o să credeți. — Cam așa. Foarte bine. Ici plecă și leu uitaiu. După un timp — El, acelaș lucru și cu Tolstoi. Dacă ar fi scris altul oarc-care, ' lear sună cinc-va, și leu Ieram lear singur. ceea-ce a scris Tel în timpul din urmă, nici o redacție leară-și un domn necunoscut, de astă dată tînâr. u’ar fi publicat. Ar fi zis: prost șl incult... Da, dar cu Deschid. — D-voastră sîntețl Nicolae Gavrilovicl Cernișevsky ? toate câ manuscrisele lui sînt nepomenit de inculte, co­ — leu sînt Nicolae Gavrilovicl Cernișevsky ? rectorii îndreaptă greșelile gramaticale, subscrie Contele — Vin din partea d-rulul N. N. Tolstol, și toți prind să suspine: Ah, Tolstoi, marc ro­ — A, îmi ziseiu, proorocul Andreiu, vizitatorul de omancier. Nu se poate să fie prostie. Asta-î ce-va genial dinioâră : o să mâ convertească la noua credința. fi neobișnuit. își suflă nasul ca conții... — Poftiți. In general, față cu mișcarea provocată de Tolstol și — Am o lungă scrisoare pentru D-voastră. Rog, răs­ care are și alte ramificări, Cernișevsky se pronunță toarte puns leu o să mă întorc cu Iei. ’ronic și povestea unele epizoade cu mult umor. Voiu — Dar d-voastră cine sîntețl ? transcrie aici un asemenea epizod. Dar pentru ca acest S’a declarat veterinar și om de ispravă. In timpul că­ epizod să fie destul de vorbitor cit se atinge de caraclătoriei își rîuduisc afacerile, lear acum se ducea la Uterni lui Cernișevsky, trebuie să mai adaog cîte-va cu*inte. In casă Ia Cernișevsky, afară de femeea lui și niversitate. Planurile lui (erau simple și frumoase, ca ale ori-cărui tînâr. Sc pregatza să-nvețe. îmi fâcuiu ideea: de secretar, găeiiu și-o fată tînărâ’, verișoara lui Cerni- nu, nu cred sa albă convingeri la feliu. Și într’adcvăr, Pevsky și cunoscută cu frate-mictt. lea Icra foarte supăcu doctorul se întîlnise întîmplâtor. rată pe ’frate-mleu pentru că nu-I răspunsese la o scri— Ei, toarte bine, îi ziseiu, D-voastră doriți răspuns. ' s°arc. Și nu mai contenea să vorbească de asta. — N. N. roagă să i-l duc negreșit. .Dar asta-î treaba Ah, scumpa mea, i se adresă Cernișevsky, cit în E‘Umă, cit. în serios și cu obișnuita lui manieră bine­ D-voastră. — Ah, Doamne. Dar cuprinsul scrisorel îi cunoașteți ■? voitoare și. ironică. Oare oameni serioși răspund la scri­ — Nu, nu-1 cunosc. nuri? Nu ie de loc nevoe. leată, Icu o să vă povestesc -- Ei, gindiiu icu, poate că m’o scuti. Haideți s’o ce­ J»n fapt ce mi s’a întîmplat mic : o dată, Olga Socratovna tim atunci împreuna... Șezurăni în cabinet, deschisei# nu Iera acasă. Mă plimbam prin odac, fi de o dată clo- �■ & revista scrisoarea fi cetiiu. Cetiiu puțin : acela? lucru ce-mî spu­ sese si verbal, ori totul Iera ce-va foarte adine, ori Iera simplu ji prost: nu-nțelegeani nimic. Mft ujtaiu ia tînăr. fi Ici Iera mirat. — El, întrebaiu leu, să cetesc maî departe, sau să vorbim despre altă ce-va ? — Mal bine să vorbim despre altă cc-va. ■— Dar trebuie cc-va de răspuns. — Ma rog, cam ce-I aici de răspuns Ic chiar cu neputință a se răspunde ce-va. Deci, vedeți, termină Cernișevsky povestirea, zîm­ bind fi adresîndu-se cătrft verifoara-I: chiar despre lu­ cruri de samă, despre-o credință noua, despre artă < hlar, oamenii nu răspund, îear D-ta scrii despre faptele d-tale ?i vrei să ți se răspundă. Prejudecată. Fata, Ieși din odac, rîzînd. Atunci uitîndu-se spre ușă, Cernișevșk}- se plecă spre mine fi-mi zise: daca comunicați cuvintele Iei fratelui D-voastră, rugați-1 să nu se supere. Vedeți, îea ie o fată bună, cinstită, orfană. Vieața Ici întreagă s’a scurs za­ darnic, frații și surorile Iei au parasit-o, îear dînsa sin­ gura n’a gustat nimic, nici o bucurie. In anul cînd s’a intîlnit cu fratele D-voastră, a zmuls de la sine cea mal marc povară, a plecat pe Volga fi a început să trăiască pe socoteala Iei. Toate astea, înțelegi, îl aduc bucurie, fi mi se. pare mare bucurie; libertatea, întîlnirea cu oa­ meni buni si inteligențl. lea nu-șî poate închipui că această întîlnire întîmplătoare, are însemnătate numai pentru dînsa, nu și pentru ceilalțj, și de. aceea o tulbură neprimirea răspunsului de la Omul cu care s’a întîlnit atunci... Această atenție față cel din juru-I, această deplină pricepere a dispoziției altora, adaugă, după mine, o foarte importantă trăsătură la figura morală a lui Cernișevsky. Sara, tîrziu, ne îmbrațoșaram spre despărțire, fără să bănuesc, că-1 îmbrățișăm pentru cea din urmă dată. Acum sa spun încă cîte-va cuvinte, asupra feliulul cum privea Iei trecutul. Frate-mleu mi-a transmis o improvi­ zare a lui Cernișevsky. Aceasta legendă alegorică, din nenorocire, frate-mleu a auzit-o de la a doua persoană : lui i-a povestit-o. verișoara lui Cernișevsky sub proas­ păta impresie a povestire! umoristice și spirituale chiar a lui Cernișevsky. Frate-mleu mi-a povestit alegorica asta, chiar atunci, dar nu-mi mal amintesc dintr’însa de cît cîte-va schițe, de cît scheletul. Totu-și voiu povesti-o și leu, pentru că are niște trăsături caracteristice, pentru că în lea se oglindesc parte din vederile lui Cernișevsky din timpul din urmă... O dată, pe vremea războiului caucazian, Șamil întrebă pe un vrăjitor, ce venit i-aducea îndeletnicirea lut Vră­ jitorul dădu un răspuns foarte neplăcut. Șamil se supără și porunci să-I arunce în închisoare, după care îl osîndi la moarte, pentni-că prin vrăjitoriile lui ucisese sufletul > miurizilor. Innainte de moarte vrăjitorul îl rugă să-1 as­ culte pentru cea din urmă dată, și zise : astă noapte am visat un vis ciudat. Ieste unde-va pe lumea asta o casa și1 în casa .asta Ie un învățat care șade pe manuscrise și cărți. Iei o să născocească o ast-feliu de mașină, cu care nu numai Caucazul, dar și Țarigradul și Europa are să răstoarne. îear asta, are să se-ntîmple cînd vor zbiera berbecii ca țapii. Șamil căzu pe gîndurl și voi să Ierte pe vrăjitor, dar mrunzil se răzvrătiră și mal mult încă: nu Iera vădit că vrăjitorul tămăna vrajbă printre drept-credincioșî *? Cind se mal auzise ca berbecul să zbiere ca țapul ? Si vrăjitorul fu pedepsit. Dar pe cînd i se făcea înmo’rmintarea, un berbec, care iera să fie tăeat, se zmuci din minele unul Cerkez, și ureîndu-se pe acoperișul casei Iul Șamil, zbieră de trei ori ca țapul. Atunci Șamil se sperie, șt chîemă pe cel mal credin­ cios sfetnic, îl dădu bani și-I porunci să plece în lume și unde o fi, să găsascâ pe necunoscutul învățat și Ba-I omoare înainte de a-șl îndeplini Iei fapta... Din nenorocire leu nu cunosc de loc amănuntele acestel călătorii. Ccl cari au ascultat povestea d?n gura n *ni?evs«y spUQ 0,1 această eforie a sfetnicului, rr/Lî lnt™a&ă P?emă umoristică. Fără îndoeală că des7U1S™m-ănrU xTelOr ar fi putllt să Ceașcă simțitor sengăli vegînvt^ "■ VOm mărgini la faptul că Unicul î •. b initel învățatul ii răspunse că Icra gata să moară . să-i ‘dea puțină vreme ca să-șl puc la Cal£ planurile ce-avca. _ rc*)Uri]c^ — Tu vrei să îndeplinești totul ce ie9te . f! cris acolca la tine? întrebă Iei. "«U f| . — Nu, leu vreu sa arunc totul în f0Cj »• meni să nu gîndcasca a săvîrși aceea pentru rU ni am pierdut atîta vreme. leu am crezut ca lucL?3* ie» binele oamenilor: acum înse ajunseiu fe înckZ Wt^ m’am înșelat. : . . . eerea u —D-voastra sîntcțl acel învățat, întrebă o ascui* — Nu, leu. sînt berbecul care a vrut să zbier t&t°are pul, răspunse Ici, cu acea ironip binc-voitoare ° Cahde obiceiu vorbea despre sine. ’ CU care In comentarii nu s’a avîntat mal departe U,-de obiceiu, pe ascultători sa scoată încheerile Se-nțelege că-I foarte greu, ca din niște ră'De4utransmise să se judece alegorica întreagă. Totu-sf meindu-mă pe ceea cc-am auzit, parte de la a|t£'lni’de la însu-șl Cernișevskyleu îmi îngădui să fac\^arte comentarii. . VClte*v» Mie mi se pare, că Cernișevsky sc avea în vede sine, poate că și pe altul, ca cugetător teoretic <7°^ credea luptător practic. Intr’adevăr asta arată coran085 țiea lui cu blîndul din fire berbec, căruea i s’a cer,Ja‘ zbiere ca țapul, Mi s’a întîmplat să aud această idee, și făr& . alegorie. 0 — Aii, Vladimir Galaclionovicl, imi zise Ccrnișevsh i o inlrevcdcre, cind începurăm să scormonim trecutul ,, • vorbim dc Siberia... Știți, icu am fost aruncat la AĂ-(itn) printre exilați, pentru, fapte, revoluționare... Cine [„j «colo? Icrau polonezi, visători ai jcalcăluirei Poloniei,i|«. licni garibaldieni, veniți să ajute polonezilor, Karacozoul dc-ai noștri... Toți aceștia, lerau oameni cum se cade, dur tot tinerime fragedă. Numai icu ieram aproape de cinci­ zeci de ani. Mă uitam și-mi ziceam: ah, iu ghiociu bâlrin unde te-a aruncat vinlul. Și-mi icra rușine. Intr’adevăr aceste priviri asupra trecutului luau cile odăii o formă foarle aspră de învinovățire dc sine,, dar ide nu icrau nici o rcmușcare umilă, nici căința unul suflet jlub pentru greșeli Irecule. Din potrivă iei iși netezea desul sia păr, privea pe sub sprincene și cu o privire surizîndă, adăoga: — Eh, dar, cc-i drcplul, lot n'au fost rele țoale, a foii și Imn cile cc-va. I)p, nc-a făcut și puțin, bine. . Ba, ne-a făcut puțin. O dală cu relatarea acestei împrejurări vreu. sa inipră}tiiu vădita contrazicere intre ironiile lui Cernișcvsky asupra trcculiihii, și cele zise de mine că a rămas acelaș. Xu> W nu-șî batea joc dc trecui, și in vederile lui fitiiflmiuiilalc iei rămăsese acelaș rcuoluționar, cu metodele, aiderioan <lc luptă intelectuală. Ici ironiza numai experiențeU suit sie aciwitalc practică revoluționară, aproape chiar nu sa­ dea in fertilitatea unui cataclism social. Acesla îwk “n fapt real, și de aceea îl relatez, ca o caracteristica aactJlm om tenace, din cea din urină perioadă a vicței sale. Ca inchefirc, voiii relata încă o legendă despre, din^? care s’a alcătuit, fiind încă in vieață, in Siberia dcjiurlo u> jie riul Lena. fl Cernișevsky fu. adus în Rusia pe vară, icar în* <(,an acclueaș an, icu cidăioriiii prin locurile trăilc ife îd- , Greu iși poale cinc-ya închipui o natură mai mat triștă, mai neprielnică, ca aceea de pc nudunlf SLinci goale, pe unele locuri păreți de ptcalrâ lunfli « zece kilometri și mai mult. Dc-asupra capului, frunziș și pe ici pe colo crucile cimilirilor din Iakyw;l . se prelungește aproape trei mii dc. kilometri.^ l°P rusască -de pe Lena se alcătueștc din căruțari, de foarte multă vreme, de călră cîrmiiire, cari dibugelul slalulat. Aceștia sini un fcliiî de J’dmășip1 chile stații poștale, un felia dc serrviciu poștal,Perl ^licf puri de stal, conform cu sălbateca nalura și P^P locală semi-sălbalecă, și conform cu amara ncccsi a păzim slîlpii colorați, zicea unul din acești cărupi amară neniul{ămire și lutr'o limbă rnsască strica > colorați, pietrele sure și intunecalelc păduri»^ Jn aceste cuvinte se revărsa amara i’icațd a I rus, care a pierdut conștiința existenței sale cu gC(sli pietre, și pietre minincă... și lacrămile nnaslre m pielrcn, zicea un altul. -a lol^? Acești oameni, ca loți oamenii, lot așleapla e.c-v < nădejde la ce-va. lei ullă încetul cu încetul . <lar păstrează amintiri despre depărtatul, camin- ____ hfeviȘTA iDEEl ,.[S pe Ccrnișcuskij cină fu trimes la .Viliui, Dinșii observară 1 fi acest arestat lent condus r.n o deosebită delicateță șt niidid vreme se vorbi bi bordcele țăranilor despre un ge­ neral cărui in dizgrație. Pe urmă înapoerca lui Cernișevslnj se făcu de asemeni cu o neobișnuită băgare de samă. prin Scplembre ISSb, la clte-va luni după trecerea Iul Ccrnișcvskij pe acolo, mi se intîmplă să poposesc cile-va ceasuri pe b insulă pustie de pe I.cna : trebuea su așteptăm ca să treacă un nour de zăpadă, Aprinserăm cu căruțariî un foc și tei se apucară să-șl povestească amara lor vicață. — Dar oare Cernișevsky, n'o să ne facă nimic ? Zise unul din ici, aprinztnd ginditor focul. — Ce? Cart Cernișevsky? II inlrcbaiii îcu mirat. — Tu nici măcar nu știi pe Ccrnișcysky, pc Nicolae Gaprilotdei? Și-mi povesti următoarele: ^CcrJiișevsktj a fost pe lingă răposatul țar, mare gene­ ral și primul senator. O dală slăpinul chîemă pc toți sena­ torii și Ic zise: Aud că țara mea merge foarte rău, oamenii tdrt se pllng. Ce ziceți, cum să facem sa fie mai bine ? „Senatorii au răspuns, unii una, alții alta. Cind isprăviră cu toții, farul zise. „Dar tu, de ce taci, Cernișcvsky, sena­ torul micuți? Icar iot ii zise: a Toate bune, împărate, sena­ torii tăi vorbesc fățarnic, dar nu-i dc loc așa. Împărate, lucrurile stau prost de lot. ia privește la noi, cu cit aur și argint stntem noi împodobiți, și mult muncim noi ? Mai puțin da cit toți. Icar acei cari muncesc măi mult in impărățica fa, sini aproape fără cămașă. Și tot așa merg lucru­ rile pe dos. Mai bine să facem așa: noi să avem mal puțină bogăție și poporului să-i ușurăm greutățile*. •a Auzind senatorii asia, se supărată. Cei mai bătrini zise: „el, să știți, c’a sosit vremea de apoi, cind lup pe lup să se minince*. Și unul cile unul plecară. „Și au șezut la masă, țarul și cu Cernișcvsky, singuri. Și i-a zis, țarul ; ei, frate, n'âni ce-ți face. Trebuie să te tri­ met unde-va, departe, pentru-că numai cu tine nu pot cirmui țara. ,A plins și l‘a trimes pe Cernișcvsky in ccl mai păcătos loc, la Viliui. Icar la Petersburg, Cernișevsky, a lăsat șapte feciori, cari s? au făcut mari, au învățat și au ajuns toți gene­ rali. Ici s’au dus la noul țar și i-au zis: împărate, po­ runcește să fie înapoiat tatăl nostru, căci și tatăl tău ținea la dinsul. Icar acum, iei n'o să fie singur, nai stntem cu dlnșul șapte generali. Ș'i țarul l-a chiemat in Rusia, și «cum o să-l întrebe cum trâcște poporul in depărtata Siberia. „leii l'am condus in luntre, și cind străjerii ieșiră la mal, itu m’am ploconit pună la pâmint și i-am zis: — Nicolae Gavrilovici, ai văzut ludul nostru? — Am văzut, a zis ici. Asi-fcliu termină povestitorul, cu deplina încredere că in răspunsul lui Cernișevsky se ascundea făgădueala viitorului lui, viitorului lor, a celor lăsațl să păzască „slUpii colorați ți pietrele sure*. leu am povestit., legenda asia lui Cernișevsky. Iei, cu o binevoitoare ironie, clătină din cap și zise: — A, parc a fi adevărat, parc chiar. Buni băețl sini căruțarit aceștia... Vladimir Korolenko. In Rominește, dc G. Mărculescu. voi și noi Vot aveți' gloanțe, carabine, Voi aveți lanțuri și girbace Și zidul puterninc de pușcărie, Și noi: Cultura. Voi aveți lege, judecată militară, Baionete înroșite de stnge, O pădure de spinzurători, Și noi: Cultura. Voi aveți inimile de fier Și libertate... pe hirtie. Voi aveți puternica armată, Și noi: Ideea. Din Esperanto, de G. N. Ghinescu» Povești Japoneze de Lafkadio Beam o cîutăreața oe strada O iemee cu un samizen, un felin de cobză, și întovărășită de un băețel ca de vre-o șapte, ani, veni la casa mea ca să clnte. Avea portul țăran­ celor, capul încins cu'un tulpan albastru. Iera în vrîstă, și urîțeniea Iei firească ÎI mal Iera sporită de-o crudă zăcere de vărsat Copilul purta o le­ gătură cu cîntece tipărite. Vecinii începură a se aduna tn ograda din fața casei, mal cu samă mame și dădace cu copil în spinare. De asemenea mal veniră femei bătrîne, bărbați, inkyo de prin împrejurime, precum și jiurikisha, purtători de cărucioare trase de oa­ meni, din colțul stradei, unde le Iera locul de aș­ teptare. Și curînd se umplu tot locul din lăuntrul porților mele. Femeea se lăsă jos, în pragul ușei, îșl acordă samizen-ul Iei, cîntă cîte-va acorduri de început, și de-o dată ca un farmec se coborî peste toți :■ toți se uitau, zîmbind și plini de mirare, unul la altul. Pentru-că din aceste buze șonțite și slute se . strecura ca un izvor o minune de glas, tînăr, adînc și negrăit'de mișcător în duioșiea-I pătrun­ zătoare. „Femee ori zînă a codrilor", făcu unul din cel de față. Numai femee, dar o artistă mare, mare de tot. Chipul cum își mănuea instrumentul, ar fi făcut s’o jinduească și cea mal dibace din­ tre geisha, dar nici o dată asemenea glas și nici asemenea cîntec nu s’a auzit de la o geisha. Cînta cum numai, o țărancă poate cînta, cu niște rit­ muri vocale pe cari Ie prinsese poate de la cicadele și privighetorile din pădure, cu jumătăți și sferturi, și jumătăți de sferturi de tonuri, cari, în limba muzicală a Apusului, n’au fost puse nici o dată, pe note. Și pe cînd cînts, cel ce ascultau începură să plîngă înăbușit. Nu puteam alege cuvintele, dar simțeam mâhnirea și duioșiea și răbdarea yiețel Japonului, care prin glasul Iei trecea în inima mea, căutînd cu jale în lea un ce, care nu se afla nici cum în .lea. O gingășie nepomenită pare că plutea și tremura în jurul nostru, și sim­ țul amintirel de locuri și vremuri uitate, se ames­ teca lin cu alte simțuri mal tainice, simțuri ce nu țineau de locuri și vremuri din amintirile viețel acesteea. Atunci îmi dădui sama că Iera oarbă. După ce isprăvi de cîntat, luarăm ferocea în casă cu noi, și-o cercetarăm. Odinioară dînsa fu­ sese în bine, și încă de fată îea învăță samizen. Băețelul Iera copilul Iei. Bărbatul îl Iera olog. Cu toate că ochii îl fuseseră stricați de vărsat, îea Iera zdravănă și In stare de a colinda prin depărtări mari. Cînd i se obosea copilul, îea îl lua în spate, lea iera vrednică să-șl susție micuțul și bărbatul cel pironit la pat, pentru-că de cîte orî cînta, lu­ mea în lacrimi ÎI da parale, merinde... Asta Iera istoriea Iei. l-am dat cîte-va parale și-Un prînz; și îea plecă, călăuzită de băețașul Iei. * * M i1 �hiiviSTA 1DKE1 Cumpărasem o foae cu o baladă, alcătuită aBUpra unul shinshu-, acâa îndoită sinucidere atît de obiclnuiță la îndrăgostiți! japonezi în nenoro­ cite, shinshu întîmplat de /demult : „Jalnica poezie despre Tamayone și Takejiro, alcătuită de Takenaka Jone, de la numărul patru-spre-zece din des­ părțirea a patra din Nippou bashi, din districtul de Miază-zi din Osaka“. Părea a fi o litografie și avea și două mici iconițe. Una înfățoșa , o fată și un flăcău, jelind împreună. Cealaltă, jm felia de nignetă, arăta intr’un vas o shikimi, acea plantă # sfințită, folosită în ceremoniea budistă, a jertfe­ lor aduse celor morțl, apoi un pult de scris, o candelă care da să se stingă, o scrisoare deschisă și un vas în care ardea tămîe. Textul cursiv, foarte, ciudat, sămăna cu o stenografie scrisă vertical, și nu se putea tălmăci, de cît în rîndurl ca acestea: — In despărțirea întăea a lui Nichi-Homachi, în mult vestitul Osaka, — Oh, jale a acestui Shinshu. — Tamayone, de riouă-spre-zece ani,—a o ve­ dea, pentru tinărul lucrător, Iera a o iubi. —.Pentru vreme a două vieți Iei schimbară juruința de-a se iubi, — oh, jale de a iubi o cîntăreajă. — Pe brațul lor Iei și-au tatuat un zmeu de ploae și semnul „bambu", — și nu se gîndeau la grijile •. viețel... — Dar Iei nu poate plăti cincl-zecl și cinci de yen pentru a o răscumpăra,— Oh, ce chin pe inima lui Talcejiro. — Amîndol jurară atunci să moară împreună, pen-. tru-că în vieața asta lei nu puteau nici cînd soț și soție să-și fie... — Încredințată, că tovarășele Iei vor aduce tă­ mîe și flori, — Oh, ce milă, să-V vezi trecînd ca rouă. •— Tamayone ia paharul de vin, numal cu apă plin, pe care cel ce mor, imul altuea se juruesc... — Oh, luptă a morței de bună-voe a celor ce se iubesc. Oh, pfycat de viețele lor aruncate. ■ ‘ In scurt, nu iera ce-va deosebit în istoriea lor și nici ce-va deosebit în versurile acestea. Toată minunățiea înfățoșărel sta în glasul femeel. Și multă vreme încă, după ce cîtăreața plecă, glasul Iei par’că mal zăbovea, deșteptînd în mine o simțire de duioșie și de mâhnire, atît de ciudată, în cît nu putuiu să nu caut a-ml răstălmăci mie însu-ml taina acestor vrăjite sunete. Și ce cugetaiu, leată că scriu aicea: **# OrI-ce cîntec, ori-ce melodie, orl-ce muzică nu Ieste de cît evoluțiea rostirel primitive, firești a simțurilor, acea cuvîntare nemeșteșugită, de jale, bucurie sau patimă, ale cărei vorbe sînt sunetele. Tot așa, după cum se deosebesc celelalte . limbi s între Iele, și limba aceasta are deosebiri de com­ binații de tonuri. leată pentru-ce melodii cari pe noi ne zgudue adînc, nu spun nimic auzului ja­ ponez, și melodii cari nu ne ating de loc, află un răsunet puternic în emoțiile unul neam, a cărui vieață sufletească se deosebește de-a noastră, după cum se deosebește bună-oară albastrul de galbăn... Și totu-șl, care Iera pricina simțirel atît de adinci, deșteptată în mine, un străin, de acest cîn­ tec oriental, pe care nici cînd nu faș fi putut măcar învăța, cîntec banal al unei oarbe din popor f Negreșit că-n glasul cîntărețel se găseau niște entități, în stare de-a evoca un ce, care marc dc cît suina experiențelor unul singur 4 lb,al un ce larg și întins ca vieața întregul vechiu ca cunoștința binelui și a răului hlr11 Și REVISTA IDEEI * * Intrio sa.ă de vară, sînt acum vre-o doua și cinci de ani, într'un parc din Londra a • cl fată zicînd, unul trecător: „Noapte bună" n-'1 alt de cît aceste două cuvinte : „noapte ’ b* Line Iera Iea, nu știu, nici ii mal văzusem , ‘ dată fața, și nici îl mal auzisem glasul cin?6'0 Cu toate astea încă și astă-zl, după trecerea^3' sută de anotimpuri, amintirea acestei no *0 bună" îmi înfioară inima cu o îndoită și^neîT3 leasă simțire de plăcere și chin, chin și pl^c fără îndoeală, nu ale mele, nici din propriea-mi^fi1 ințare, ci din preexistență sau din existența ani rioară, din sorii acuma stînșl. e‘ Pentru-că ceea-ce face farmecul unul glasauft ast-feliu o singură dată, nu poate fi ce-va din vb eața aceasta. Iei Ieste din viețile nenumărate, uitate Fără doaiă, n’au fost nici o dată două glasuri cari să albă întocmai acelaș timbru. Dar în rosti­ rea dragostei Ieste o gingășie de timbru, obștească la miriadele de milioane de glasuri ale omenirel întregi. Amintirea moștenită face înțeles glasul dezmlerdărel până, și pruncului, pănă și noului năs­ cut chiar. Moștenită de asemenea, fără doar, Ie și cunoștința glasurilor de compătimire, de milă, de jale, leată de ce cîntecul unei oarbe dintr’un oraș a. extremului Orient poate să reînvie, chiar și în inima unul apusan, niște emoții ale căror rădă­ cini sînt mal a d î n c I de cît ființarea insului, niște emoții de patimi mute, nedeslușite, ale unor dureri uitate, impulsuri întunecate de dragoste ale unor generații de cari nu ne mal aducem aminte. Pentru că morțil nu mor cu desăvîrșire nici o dată : Iei dorm în cămările cele mal întunecoase ale inimilor obosite, ale crierilor în activitate, pen­ tru a fi_ deșteptați în niște clipe tainice, rari,, nu­ mai prin răsunetul unul glas care le evoaci trecutul. Din Englezște, de Grigore Goilav 1910. No. 94. 4. O SCHIMBARE ÎN IDEILE MORALE ' ; BIBLIOGRAFIE Biblioteca „Lumena a ajuns cu publicarea cărticelelor la No. 53—5ă, care cuprinde o importantă lucrare a P* de timpuria răposatului nostru cugetător N. VascliU*6, Psichologia socială: Imitațiea... Se găsește la librăriiDicționarul biografic : Figuri contimporane . din nia-> și-a înmulțit fascicolele încă cu tuia, No. 13- 1 țica: Th. Cornel, 61, slr. Ctnncta, București: Nou apărută: "O încercare de mistificare istorică cartea D-luI R. Rosetti «Pamîntul, sătenii și stap»a * Gheorghe Panu... Această lucrare, de o aervă si^Pj toare, ridică pe autorul ici la un nivel pe cari nnn»u 0 polemiști îl ating... Această carte, pentru problem dezbate, credem că poate fi, de niulțl chiar cu fal0.s-minai, lată... De procurai de la Administrațiea revistei «Sap 1 slr. Poliției No. ii bis. București. ' - ce-i oe făcus d'ceRnișevs^ De procurat de la Redacțiea noastră. Tipografia «JUBILF’uTst?a'da'Regaîă No. 8. —C. a36u __ —-—• citc greutăți nu Intlmpinl clnd vrei să le lepezi de ideile concepute tu tinerețe. Chiar socotindu-te liber de o mulțime de prejudecăți, pururea desco­ peri lu tine o lipsă de judecată și le lovești de con­ cepții învechite.^ Și cu toate că ne avlnd In teorie de formulat nici o învinuire, in practică simțești neapărat un ieliii de respingere față de cei cari nu se conformează întocmai datinilor și moravurilor admise. In deosebi asta se întlmplă cit se atinge mai ales de morală. Ce însamnă să te conformezi moralei ? A le purta după obiceiuri. Cu alte cuvinte, Iești moral clnd trăești și te porți după cum aprobă ma ma-­ joritatea. Să fie bună morala asta? Poțis’o susții prin rațiune ? Aici-i întrebarea. Ieste o tiranie și din partea moralei, și cum noi sî n te in protîvnicii oricărei tiranii, trebuie să scru­ tăm și tiraniea asta și s’o combatem. In ale sale Idees, Multatuli, cu referire la asta, face cîterva observări foarte drepte, lei are cu desăvlrșire dreptate cînd spune, că gradul de liber­ tate atlrnă mai mult de morală de cit de legi. Cită greutate nu simți clnd vrei să faci să se aplice o legă eare-i în opunere cu morala ? «Nici un legiuitor, fie chiar capul unei armate de zeci de ori mai numeroasă de cit locuitorii unei țări, nu va cuteza să impue ceea ce morala pres­ crie In timpul de față. Și, pe de altă parte, noi ne conformăm unei morale pe care n’am admite-o de loc dacă ar fi prescrisă de vre-un legiuitor, cit de puternic fie». Cercetați felini nostru detraiu, și vă veți încre­ dința pe dată de adevărul acestor cuvinte. «Un făcător de rele Ie pedepsit cu ctțl-va ani de pușcărie... Morala mai adaugă: disprețuirea pe toată vieața. «Legea vorbește de locuitori... Morala de supuși. «Legea,zice : Regele.... Morala : Majestatea Sa. «Legea lasă liberă alegerea îmbrăcămintei... «Morala impune o anume îmbrăcăminte. «Legea proteguește căsătoriea în consecințele, sale civile... Morala face din căsătorie o leg'.tură reli­ gioasă, morală, adică foarte iwmorală. «Legea, ori-cît de nedreaptă ieioa față de femee, P privește ca fiind minoră sau sub epitropie... Mo­ rala face pe femee roabă. «Legea recunoaște copilul natural... Morala chiftuește, prigonește, batjocorește, copilul care vine pe lume fără, răvaș de drum. «Legea dă oare-cari drepturi -mamei necun una te, Pite o dată mai multe de cit femeel cununate... Morala respinge această mamă, o pedepsește, o înllereaz1.. «Legea, cit s’atinge de educație, da porție legiItuiu și egală copiilor... Morala face deosebire Intre baeți și fete, cit s’atinge de educație și instrucție. «Legea nu recunoaște și nu cere să se plătească olt contribuții hotărlte Intr’un anume felin, cu _slipulărianumite... Morala face să se plătească dări ^auiUțeI,stupidilăței, fanatismului, obiceiului, Bucuraștî, Strada Turturaleloit, 35 «Legea tratează femcea ca minoră, dar cel puțin, direct, nu-1 împiedică dezvoltarea intelectuală... Morala silește pe femeea râmineaignorantă și chiar, cînd nu-I, să pară. «Legea asuprește din cînd în cînd... Morala, pururea. «Ori cit de păcătoasă ar fi legea, slut moravuri și mai păcătoase. «Ori-cît de crudă ar fi o lege, sînt moravuri și mai brutale». Ideile următoare, dau leară-șl de gîudit: «Ge lege ordonă să vă neîngrijiți educațiea copi­ lelor voastre ? Ce lege face din femeile voastreniște gospodăresc de pomană ? Morala. «Ce lege prescrie de-a vă trimete copiii la școală și de-a le desâvPși educațiea platindu-le școlăritul? Morala. «Ge lege vă silește să lăsați să vi se adoarmă pro­ genitura de cătră magistrul Pedant? Morala. «Cine vă împiedică de-a vă da desfătare fami­ liei? Cine vă silește s’o canoniți cu biserica, cu predicile, cu catechizmul și cu-n potop de îndelet­ niciri spirituale, cari nu-I sînt de nici un folos, fîind-că toate astea se releră Ia lucruri fără ființă ? Morala; «Cine vă zice să impuneți altora o religie, pe care foarte de mult, n’o practicați nici voi ? Morala. «Cine oprește pe femee să se îngrijescă de in­ teresele casei voastre, caras și interesele iei, ca și de interesele copiilor îeî? Morala. «Cine vă zice să vă alungați copila, cînd devine mama unul copil, rodul dragostei, al inconștien­ ței,... chiar și rodul dorinței și al nesocotinței ? Morala. . «In sfirșit, cine privește un slab și păcătos, «așa-î obiceiul», ca o îndreptățire valabilă pen­ tru călcarea celor mai înalte șl mai sfinte legi ale bunului simț? Morala». Toate astea dovedesc, că morala ne Împiedică adesea de-a fi morali. Mai comparați, asupra aces­ tei chestii, frumoasa dezvoltare ce-o face Multa­ tuli în al său Etude libre. Nu se poate descrie nețărmurita tiranie a mora­ lei asupra omenire!. încă din leagăn se împiedică copilul să se miște în libertate, și părinții inteligențiau o aprigă luptă cu moașele, cu dascălii cu caleheții, cu preoții și cu tot neamul lor, pentru a împiedica, ca natura copiilor lor să nu perver­ tită din cea 'mai fragedă vrîstă. Copilele sînt și mai expuse Ia asta de cît băeții. Cu toate că, ideile, în vremea din urmă, sau mai modificat, principiul unei educații convena­ bile, de fală, stă în a se face din iea «supraveghe­ toarea dulapului cu rufărie și o mașiuă brevetată pentru a întreținea funcționarea regulată a res­ pectabilului sex masculin». Chiar unde s’a emis în mod public dorința de REVISTA IDEEI UN AN, 10 NUMERE, 5 LEI Abonamentele se trimet prin mandat: D-lui P. Mușoiu, 35, Strada urturelelor, BucurejtL �42 REVISTA IDEE1 itkvisTA IDEld daca va fi mal bun ori mai rău. Societatea nu su-șt scuzeze dăinuirea dreptului său, de ou T du-se necontenit să-l aplice la toate trebuini desființînd pricincle cari Împiedică oii-co ve,e. ca să-și ajungă ținta, și chiar, la'caz de trehn*^ dînd dreptului aflător o nouă bază. Încerce cine-va să răstoarne asemenea tez* va vedea că nu se poate combate. a> Și Așa dar, ori-cinc, ie nevoit, moralmente să milă o orînduire care te silește să înduri foaia mizeriea, să al tot teliul de griji, de necazuri 8’ Cul-va i î foame. Legea naturală îi zice că li>k ■■ să-și satisfacă trebuințele burtci. Iei vede hp?10 potrivită acestor trebuințl, o ia, ie arestat gat în pușcărie. Dacă spiritul acestuea nu’v.f mistificat, pervertit de morală, cercați să lămuri? unui asemenea om, c’a făcut rău, c'a săvîrșit o fanta rea, că Ie uu făcător de rele... Dinsul nu vnt? țetege de loc. n' Se vorbește de hoți. Ce ie inse un hoț ? Cel care fură. Da, înse asta nu-mi spune nimic. Ce lusamnă a fura ? A lua ceea ce nu-'i al tău. Prin asta încă nu ne-am lămurit, pentru-câ aici se pune întrebarea : ce ie al mieu ? Ce ni se cuvine nouă ca ființi omenești ? Hrană îmbrăcăminte, locuință, dezvoltare, odihnă, Intr’un cuvînt toate mijloacele cari ne garantează existența., Ie hoț oare acela care, lipsindu-i aceste mijloace,' și le aproprie ? Absurd de susținut. Cu toate astea, legile noastre, morala noastră, pe asemenea om îl intitulează de hoț. Contrariul ieste adevărat. Hoți sînt cei cari îm­ piedică pe alții de-a dobîndi mij'oacele de traiu, și nu că-s numai hoți, sînt ucigașii semenilor lor, pentru că a rîpi cui-va mijloacele, cari-1 asigură traiul, însamnâ e-i ridica vieața. Ce-1 mai buni din predecesorii noștri, cei cu autoritate mai mare, acelaș lucru ne-nvață. Cetim din Crist, în Evanghelica lui Marcu, cap. II, vers. 28—26 : «Și mergînd ici,într’o Sîmbătă, prin niște lanuri de griu au început ucenicii lui, pe cind mșrgoau, a smulge spice. lear fariseii i-au zis: Vezi ce fac iei Sîmbăta, lucru ce nu se cuvine? leariel li-a zis: Au nici o dată nu ați cetit ce a făcut Davi<l,cînd a avat lipsă, și-a flămînzit, iei și cei ce ierau cu dinsul? Cum a intrat în casa Iui D zeu, în timpul arhiej reului Abialhar și a mine a t pînile punerei înainte, cari nu se cădea do cît numai preoților să le mănânce, și a dat și acelor ce se aflau cu lei». Care-i înțelesul acestei povestiri? Că legi_sm > dar că vin cazuri cari le îngădue călcarea. Lege prescriea, că nimeni, afară de preoți, nuPutL mîoca din pînile punere! înainte, dar cînd și cu al săi fură împinși de foame, dinșu ca c cele zise de lege. Cu alte cuvinte, mal Presus regalele, cărora trebuie să te conformezi, le couservărci proprii, și, după Crist, cînd ți-i i°a j poți călca oil-ce prescripție. Cu alte caV1J}£’ flămlnd n’are să-și bată capul cu d cretele alt jpentru acesla nu-i de cît o singură ll'eJ,ul.D}a’doCă potolească foamea,și ie îngăduit s’o faca, cn a legile îl opresc. 6. vor?De all-feliîi în cartea proverbelor, cap care lur5> 3o, cetim: «Nu trebuie disprețuit hoțul să-și potolească foamea». w ..- .. J înălță Lulher, marele reformator, carul 1 _ cea de a zecea statui, lămurește în chipul următor S1' de preferat, în lot cazul găsim nedrept ca ins rucțieaPdată în școlile de bieți să fie mal comp ecta de cil cea dată în cete de fete, cum se inlîmp a în practică. Casă ne convingem, navem de cît. sa comparăm amîndouă programele de învațamînt După cei cinci ani reglementari de studiu, fata nu ie de loc în slare să treaca examenul de ab­ solvire pentru băeți. Asta-i o n^rePtatre.^. d° fele, fiind-că amîndoua programele sînt trîmbițate ca egale, ccea-ce în realitate nu-s. Un sistem social nou aduce o altă morală. Și, dacă ne lovim adesea dc ideile morale cari sînt consecința feliulul nou de vedere, te din pricina că n’am știut încă să ne lepădăm cu totul de opinica veche: foarte adesea punem un petec la haina roasă. Asia nu poate, nici nu trebuie să minuneze po nimeni. Noi, bătrînii, am întimpmat m a 1 multe greutăți de cît cei tineri, pentru-că a tre­ buit sâ începem a uita înainte de-a învăța. Mulți n’au știut să îndeplinească pănă la sfîrșit această sarcină grea și au trebuit să se oprească în cale. Trebuie sa se producă o revoluție îu regalele morate, și mal cu samă în ideile noastre. Trebuie sâ părăsim cu totul vechea morală, care pleacă de la uu punct greșit^ și să întronăm rațiunea ca singura călăuză pentru a ne controla și Judeca faptele. Tot o dată să ne dăm samă de duplicitatea celor de la putere, cari se slujesc de două greu­ tăți și de două măsuri, după cum interesul le cere. In privința asta vom da cîte-va pilde, rugind pe cetitor să nu se supere, ci mai degrabă sa cer­ ceteze dacă ceea ce înaintam ie în opunerea cu rațiunea cum-va, căci, pentru noi, imoral ie numai ceea-ce nu i cu judecată. Ținem samă că noi nu dăm acolea de feliu bazele unei morale nouă : vrem numai să dovedim judecata ipocrită a lumei. Legile noastre penale, n oravurile noastre, totul se intemeeazâ pe principiul proprietăței private, Inse mulțimea nu se întreabă nici o dată dacă acest principiu Ie drept și dacă ar putea să su­ porte vre-o discuție împotriva logicei și-a bunului simț. Pe cel ce nu ț'nsamă de asemenea legi noi îi privim ca pe niște făcâtori de rele, curat, pe cînd Iei poate nu-s de cit pionierii unei societăți mai bune, mai puțin nenorocite de cit a noastră. Vizitați pușcăriile, faceți o anchetă. Ge veți gași ? Nouă zecimi dintre făcătorii de rele, în­ chiși în dosul porților zăvorite, au greșit, dacă aceasta se chleamă a greși, din pricina mizeriei. Crima lor slâ în sărăciea lor, și-n aceea că au preferat să Întindă mîna și să apuce cele de tre­ buința, de cît să moară de foame, neștiuțl, liniștiți, fără să protesteze. Iei au atacat dreptul sfint al proprietăței, n'au voit să se supună unei orlnduirl pe care nan creeat-o Iei... Profesorul Albert Lange, a scris clle-va ^cuvinte, vrednice să fie duse pe aripile vlntului pană Ia marginele pămînlulul. leatâ-le : Nu ie de așteptat ca un om să se sapue unei orînduiri la întemeerea căreea na luat parte, orînduire care nu l dă nici o parte la prodacțiea șt bunurile societățel și care Ii iea chiar și mijloacele de-a-și agonisi aceslebunurl prin munca sa în vre o parte de lume. Dopa cam nu te poți aștepta, ca un om al cărui cap le pus la preț, să mai ție vre-o samă de cei ce-1 prigonesc. Societatea trebuie să înțeleagă că •„ hotărîte pojJ asemeni dezmoșteniți, ce Ies din sînu-i, se vor in­ poruncă . « Să nu furi ». «Cunosc prea bine ce drepturi spira de dreptul celui mai tare. Dacă vor fi nu­ totul, chiar. Ș‘ edicta, însc necesitatea desființează -----------------------------i ne-neccsita|e meroși, vor răsturna regimul aflător, pe ruinele un drept,pentru că între deosebire nepomenit de marc, care face sa sfl carul vor înălța un altul, fără să-și bată capul, Ie o f -cliimbe aspectul împrejurărdor și-al oamenilor, fe.ea ce-\ drept, clnd nu-i necesitate, ie nedrept clnd ie necesitate. Așa dar, hoț Ie acela care fără necesitate lea o pine brutarului: arc dreptate înse clnd foamea îl Împinge la asta, pentru că atunci Iești îndatorat săi-odai»., Adică, flâmlndul are dreptul de a-și îndestula trebuințele burtci, călclnd toate legile aflătoare. Catolicii aplică întocmai acelaș principiu, cînd folosește tarabei lor. Marolte, vicarul general al episcopului de Verdum, zice: «Nu i nici o dată 'în­ găduit de-a săvlrși o faptă rea, nici a se bucura de folosul ce 1 ar aduce. Dar ie îngăduit de-a se bucura de un folos, chiar cînd iei izvorăște dintr’o faptă rea. Bună-oară, un fiu poate cu inimă bună, să-și moștenească părintele mort asasinat... Iești totdeauna vinovat de furt cînd Iei bunul alluea ? Nu. Pentru-că se pot înfățișa cazuri cînd cel al cărui bun ți-1 apropril, n’are dreptul să protesteze de loc, ceea-ce se întlmplă, bună-oară, cînd cel ce fea bunul altuea se găsește într’o adtncă mizerie și se mulțămește să ia numai ce-1 trebuie, spre a scăpa de nevoe, sau cînd ia în taină de la aproa­ pele său, cu nume de înapoere, ccea-ce acesta îi datorează într’udevăr și ce nu poate dobîndi într’alt chip... Poți fi scutit vre-o dată de îndatorirea să inapoezi lucrul furat? Da. Ce îngădue să nu se facă această îaapoere? Două cuvinte : 1. Nedestoiniciea fizică, adică cînd datornicul n’are nici o avere sau se găsește în stare de mizerie. 2. Nedestoiniciea morală, adică cînd datornicul nu poate să dee înapoi, fără să-și pleardă starea dobîudită, fără să se ruineze sau să-și tîrască familiea în mi­ zerie, fără să încerce pn'mejdiea de a-și pierde numele bun». Legea conservare! proprii Ie mai pre sus de cît orl-care altă lege. Asta ie și părerea lui Frederic, supranumit pe nedrept cel Mare, regele fi­ losof, clnd scrie lui d'Alembert, într’o scrisoare datată 3 April 1770: «Cînd o gospodărie iesle lipsită de țoale mijloacele și se găsește în starea mizerabilă pe care-o schițezi, n’aș sta la cumpene sâ-țî spun că, pentru iea furtul iesle îngăduit: 1. Fiind-că această gospodărie a Intilnit pre­ tutindeni numai nepăsare, îu loc de ajutor. 2. Fiind că ar fi o crimă mai m ire de-a pricinui moartea bărbatului, a femeel și a copiilor, de cit de-a pune mîna pe prisosul cui-va. 3. Fiind-că planul iei de a fura ie bun și faptul în sine ajunge o necesitate neapărată... Sînt chiar încre­ dințat ca nu se va afli nici un tribunal, care, într’o ast-feliu de împrejurare, să nu achite pe un tâlhar, clnd adevărul îmboldirilor Iui va fi vădit. Legă­ turile societății sînt întomeeate pe servicii reci­ proce. Dar clnd societatea se alcătuește din oameni fără milă, ori-ce îndatorire ic ruptă și te întorci la starea primitivă, îu care dreptul celui mai tare precumpănește totul». Ce-va mai limpede, nu se poate. Și totu-și toate tribunalele urmează astă-zi să osîndească dn ase• menea cazuri. Mult trlmbițatul cardinal Manning. zice : «Ne­ cesitatea nu cunoaște legi și omul fiămlnd areun drept firesc la o parte din plnea vecinului sau». Mereu aceea-și chestie, și vedem că toți, In teo­ rie, sînt de acord: Dacă ceri de muncă și nu ți 8e dă, ai să ceri pine. Dacă nu ți se da, nici de ^uncă, nici piue, atunci al dreptul ca sa iei pine... le un drept care se ridică deasupra tuturor celorlalte : dreptul la eieață,.. «.Primam piV€i'e, mul întâi să trăești, ieste un vechii! percept. Cu toate astea, pretutindeni dreptul nostru peie în opunere flagrantă cu perceptul acesta ’poral, morala osîndește pe omul care, împins de foame, fură. 43 Avem cea mai deplină încredințare cum-ca propiietatea privată ie pricina celor mai multe de­ licte, de nu a tuturor delictelor chiar, și totu-și slntem nevoițl să băgăm In capul copiilor noștri, de timpuria, principiul proprietăței private. Lăblndu-se sa crească copilul, simplu și natural, Tel .va lua cele de nevoe, după poftă și după treouințl, tară să-și bală capul a Întreba de stâptn. Noi slntem acei care dăm copiilor și le trezim în chip artificial ideoa «de-a ascundea, «de-a fura». Asta-i jucârh a ta, asta nul a la, Ie a altul copil. Nu pune mina pe asta, nu-i lucrul tău». leată ce aud pururea^ copiii. Apoi, în școală, dascălul va dezvolta încă, această concepție a proprielâței pri­ vate. Fie-care copil îșl are băncuța iul. condeiul lui, caietul lui. Cînd copilul Iea vre-un lucru al vre-unui camarad, ie pedepsit, chiar dacă acest camarad are mai multe de cît II trebuie. Cu toții băgăm în capul copiilor noștri, această concepție a pronrietățel private, și, ceea ce-I mal grav, slntem siliți la asta, îu interesul copiilor, pentru-că, dacă i-am lăsa să-și urmeze Crea, în scurtă vreme ar da ochi cu polițiea și-ar fi trimeși, de vre-un jude «deștept», în vre-o școală de corecție, ca acolo să se conrupă pentru totdeauna. Pentru a-și da un atestat de bună purtare, so­ cietatea a despărțit diferitele concepții întf un chip arbitrar, chip a cărui urmare ie câ într’o clasă sau alta se aprobă ceeâ-ce pretutindeni aiu­ rea va fi dezaprobat. Ast-feliii, onoarea militară cere ca militarul să provoace la duel pe cel ee-1 insultă, și sa caute a-1 ucide. Să luăm bună-oară comerțul. Nu-i alt-ce-va de cît o nemărginită fra­ udă. Franklin a spus acest mare adevăr: «Co­ merțul Ie o fraudă, războiul, un ornoi». Ce va să zică come?ț ? A vinde cu 5-G lei sau mai mult, un lucru ce face numai 3, și a cumpăra un lucru ce face 3, bună-oară, pe un preț mult mai coborît, folosîndu-te de lot felini de împrejurări. Ales twee ruilen, maet er een huilent dintre cumpărător și vînzălor, unul din doi ie înșelat, zice un proverb olandez popular, ceea-ce dovedește că în comei ț ie purirea unul înșelat, cu alte cuvinte, ic puru­ rea un înșelător. O bandă de lălharl, cari au, unul față de altul, o oarc-care considerare, nu-i mal puțin o banda de tălharl. Ași se pctrece-n co­ merț. Cînd nu te supui înse acestui obiceiu, poți fi calificat direct cu numele de pungaș, șarlatan, și așa mai departe. Pururea mi-a fost cu neputință să văd vre-o de­ osebire Intre înșelâtoriea cea ordinară și intre co­ merț. Comerțul nu-I de cit o Înșelătorie în mare. Cel care dispune de capitaluri inari, nu tole­ rează pe pungași, și, fâcîud zgomot mult, cearcă sâ îndrepte privirile asupra acestora ca tălharl, spre a Întoarce asemenea priviri de la sine... Tolstoi zice despre negusior : «Țoală negusioriea Iui le întemeeată pe un șir de Înșelătorii : Iei spe­ culează asupra ignoranței sau a mizeriei, cumpără mărfurile mai jos de cît valoarea lor și ie vinde mai scump. leșli înclinat să crezi că omul a cărei activitate întreaga se razâmă pe ceea ce privește Iei singur ca înșelătorie, ar trebui să roșasca de meseriea lui și nici sâ nu îndrăznească să-și zică creștin ori liberal, pe cită vreme urmează să-și facă înainte negustorica»... Vorbind despre fa­ bricant, zice că «Ie uu om al cirul venit întreg se alcâlueșle din salariile oprite de la lucratori și a cărui profesie Ie lulemecută pc-o munca silnica și afară din calo, care ruinează generații întregi».. Despre slujbașul civil, religios, militar, zice : «ser­ vește statul, ca să-și-mulțâm-ască ambiție®, sau, ceea ce se Întlmplă mal des, ca sâ se bucure dc leiurile, pe cari poporul muncilor te plătește, de �I • 1 REVISTA IDEEÎ ii ■ 45 REVISTA IDEEÎ D0, fură de-a dreptul banul visterieb eeeo-ceî se asemenea slujîntlmpla mai rar. Cu C- toate —- -- astea, buși so pinvesț și sint Pri’ y’‘ Ui' do semenii lor, ca MI mal. folositori șl «. ee! mal v.rtu.,I membn af socictăței»... Despre un i •dictai ori după rechijnorociți, 'răpiți fainișcărll,seslnt la ^dccX,PseUsFnucid, lasă trimeși să moară de riamo? «1 zice k judecătorul și procurorul acesta, «slut lufalîta de stântai» de ipocrizie, ca însă-și ici, confrații lor, copul, familiea lor, au În­ credințarea, că li-i cu putința sa fie, In acela., timp, foarte buni și foarlo simțitori». Intr adevăr lumea ie plină de ipocrizie, și cea mai mai mare parte de oameni slnt Intratlt de pătrunși de leajn cît nimic nu Ic mai poate5 deș­ tepta indignarea : cel mult se mulțumesc sa-și rida de iea. Astâ-zi, uu oare-eare negustor solid și «cins­ tit» se pune să combată coțcariea comerciala. Dar întru cit comerțul acestuea se deosebește dc iea. In timpul din urmă, ziarul Degblad van Za dHoiland en’s Grapenhage, cuprindea o corespon­ dență din Londra, în care autorul tuna și fulgera Împotriva șarlataniei: «Capitalul șarlatanului comercial li stă In neobrăzarea ce-o are, matcterialul li stă In birlie de scrisori cu titluri um­ flate, imprimate artistic, intr’o porte-plumiera și clte-va tocuri. Neobrăzarea nu-1 costă nimic, pen­ tru că-i probabil, o moștenire părintească. Cit despre hlrtie și tocuri le capătă pe credit prin mijlocirea vre-unui coleg, cave se oferă cu dragă inimă «să-l «stabilească» ca «negustor de efecte . furate.» Cile case de comerț, aslă-zi respectabile și res­ pectate, Își uatorese propășirea veștilor falșe, În­ șelătoriilor, țifrelor falșificate ? Nathân Rothscliild, hună-oară, a Început îngrămădirea uriașei bogății a casei sale, ducind direct la Londra vestea falșă a înfringerei puterilor aliate la Waterloo. Pe dată rentele acestor State scăzura intr’o proporție uimi­ toare, in vreme ce Rothschild cumpără, pe sub mină, prin agenții săi, titlurile in scădeie. O dată ade­ vărul cunoscut, dădu lovitura cea mare și mulțu­ mită pungâșăriei sale «cîștigă» milioane. Luiiți și cercetați, una după alta, marile bogății, și veți da peste o mulțime dc fapte la feliu. Creditul constilue, în societatea noastră, un bine sau un rău ? Noi credem că-1 un rău. Și cu toate astea, cum ar putea să existe fără credit*comerțul ? Prin urmare baza ie rea. Cc fac coțciiiî? Rui­ nează creditul, adică îndeplinesc o slujbă de merit. Nu iau de leliu pe coțcarl sub ocrotirea mea, am chiar o Înverșunare înăscută (ață de coțcărie, pre­ judecată pr jbabil, dar leu pun pe coțcar pe treapta comerciantului, a cărui «cinste» și «bună credință» pentru mine sînt fără nici o valoare .. leată o mo­ stră de cinste comercială, care-mi fu povestită în cursul unei discuții cu un m are comerciant respectat In deobște. Pe lingă altele, acesta făcea comerț eu indigo și vlnduse unei case streine, după probă, nn indigo de calitatea a doua. Clientul refuză marfa, flind-ca uu iera potrivită cu proba. Asta nu iera adevărat. Dar comerciantul mleu își cunoștea lumea și știea că directorul casei în chestie nu Icra mare cunoscător de marfă. Ce făcu? Schimbă proba și vîndu acestei case, ca marfă de calitatea Întâi, marfa refuzată, și afară de remiza sa, realiză de o dată un beneficiu de 3o,ooo de florini. Comerciantul Îmi povestea daravera ca o ispravă, ca o faptă cu care se fălea. leu nu l-am aprobat și asta dădu loc la o schimbare de vederi, cure mă făcu să cunosc în ce chip privea comerciantul mleu cinstea. La Întreb uree mea, că ce Înțelegea iei prin cinste, îmi răspunse : Presupunem ca nu faci conicii digo și că-mi ceri să-ți procur indigo. Vu in. cazul ăsta nu furnizez marfă bun», nu slm .că in pentru că ... d-ta nu te pricepi și leu îți fac 6C1 digo, sq. socotește cunoscător și n’are de cît itu deschidă ochii... leată cum concepea omul n cinstea. Ceea-ce dovedește că și în comori ll» concepții do cinste, numai că se deoscbeSf. slnt uqele de altele. Lulher a zis foarte drept : « Cămătarul tește ast-feliii : Dragă Domnule, după cum î t03' obiceiul, ieu fac o mare slujbă aproapele Ca'lt împrumutîndu-i o sută de florini cu dobîn(ja ?Icn 6, io la sută, și Iei îmi mulțămește pentru ca de-o bine-Iacero ne mal pomenită. Nu potQ*8^ să primesc dobînda asta fără mustrare do cn cu conștiința împăcată ? Cum poți privi foca de bine ca o uzura?... leu răspund: Lâsați ne ce palavragesc și țineți-vă de slovă : Peutru Im prumut, nu se va lua nici mult nici puțin. A 1 ori și cît, îe uzură, nu o slujbă făcută, ie â aduce pagubă aproapelui, ca și clnd l-al fura». Luther adaogă: «Tot ceea ce se privește ca slujbă și facere de bine nu constitue o facere de bine sau o sluibă făcută : bărbatul și femeea adulteră își fac unul altuea serviciu și plăcere : un războinic face au mare serviciu unui ucigaș sau incendiar, ajuttndn-1 să prade ziua namiaza mare, să râpuc pe locuitori și sâ cucerească o țară ». Dar orl-care ar li numirea co s’ar da lucrului, iei rămîne acelsș.. «Cel ce face comerț cu măr­ furi» nu se va mulțămi de cît dacă va «cîștigă 4o sau 5o la sută: cel ce face comerț cu bani Ic privit ca uzurar cînd cere io la sută. De ca?Za­ hărul și cafeaua se deosebesc oare, ca mărfuri, de argint și de aur ? Nici o dată nu s’a putut hotărî marginile beneficiului acceptabil, adică renta, uzura Ori-ce beneficiu în realitate ie o tâlhărie, și ori-că ar fi i sau 5o Ia sută, principiul rămlno acelaș. Putința de-a plăti un beneficiu dovedește că într’un chip sau într’altul so fura din muncă, pontru-că dacă munca și-ar primi plata cuvenita, n’ar rămlne de unde să se plătească un beneficiu. Toate legile în potriva uzurei au fost și slnt neîndestulătoare, de oare-ce pururea s’a știut săli se Înlăture efectul... Nu există nici un argument pentru a se apăra cinstea comerțului și-a scoslod1. coțcăriea. Intre aceste doua ie numai o deosebire relativă. Comerțul actual nu-i In realitate de cil coțcărie. leu cred că Inși-și coțcării joacă un oavc-care rol la dârîmarea socictăței actuale, de oare-ce con tribue la desființarea creditului, și dau prin aș un mijloc de-a face nestatornica și cu nepu»1 I proprietatea privată. . . . Falșificarea banilor ie pedepsită strașnic pru. l)e ce ? Fiind-că monopolul talșiti^ă*’c .fl ailor vreau să-l păstreze Statele. In realitate . statele fabrică actualmente monedă ¥Cfau ’ vorbim de regii de-c-dinioară, cari cu toți falșificatori dc monedă. . Ce fac~ B%vcrne.eate că pjese pe cari pun o valoare de 5 lei, cu to valoarea reală nu iesle nici jumătate. 11C® «.j s'o are valoarea iei, cu toate astea sîntem ne _QQ primim pentru valoarea ce arata. Dae« cUfț), particular ar proceda ca guvernul, daca a para argint și l-ar preface în ca ca să se folosască de jumătate, ar fi ni falsificator de monedă. , , . a nuUn jurnal suplămînal, Der pe 10‘* blicat o gravură foarte curioasa, lalaț ■. * mi­ nistrul justiției slînd la o masa, In Ia*a_pon0ini5t tîndu-so In niînile a doi polițiști, un renumit, Pierson, ministrul de hnance... leată legenda sau tălmăcirea gravurel. pierson. — Da ți-mi pace, ieu slnt reprezentan­ tul Statului Olandez... poliții' — Ha» h«, ha. Ilojmălfiul ăsta ic în pUl unei bande, care emite florini ce nu valo­ rează. dc cit 47 cenls... runca. Despre asta am spus clte-va cuvinte moî SUS. ■ j | «Păzește Duminicile», și muncitorii slnt oslndiți la o muncă peste măsură, care hu lasă celor mai mulți nici o zi de odihnă. Dacă cer de la pa­ tronii lor Introducerea acestui principiu, sînt dați afară. «Să nu ucizi», și toate popoarele creștine slnt Copilă învață de timpuriu că datorează părin­ ților săi supunere o'și iubire. . - Una .din -tporuncile . armate pană în dinți, să se ucidă-ntre iele. Amar l sp —c eazape tatal tau și pe celui ce s’ar împotrivi de-a se deprinde In meșhisoriceșll zice; P-p mania ta... Dar ce poruncă obligă pe părinți să-și ’ tpșugul de-a ucide, i se va face vieața cu neputința. respecteze copiii ? Cu drept cuvlnt Multatuli a nu­ Preoții bisericel chiar bme-cuvintează armiile și mit porunca aceasta, o regulă născocită pentru steagurile înainte de bătălie. «Să nu te dai la trup dc cît în căsătorie», și nevoile părinților, a căror mintalitate le deze­ chilibrată, cari sînt prea leneși sau n’au destula legăturile matrimoniale slnt ast-feliii In cit se poale spune fără de nici o teamă, că sînt două feliuri de inimă să merite să fie iubiți... Iei zice cu foarte marc dreptate : «Copiii miei, nu-mi datorați nici prostita ții: proslituțiea extra-conjugală și prosti­ 0 recunoștință pentru ceea ce-am făcut după naș­ tuție intra-conjugală, pentru-eă căsâtoriea a fost terea voastră și nici pentru nașterea asta. Iubi­ cobori lă la o prostituție legala. In căsătorie, unde rea Își găsește răsplata în sine». Nu pot să cer banul ține locul iubireî, ie neapărat ca proslituiubire «peutru un lapt pe cure 1-ain făcut fără să țica s’o întregească. «Să nu furi», și noi trăim Intr’o societate cărei mă gîndesc la voi, fiind-că am făcut un lapt Îna­ inte ca voî să fi fost pe lume». De ce trebuie i se potrivește de minune ceea ce Burmeister zice să fie copiii recunoscători față de părinții lor, cînd despre Brazilieni: «.Fie-care face ceea ce crede că pentru cei mai mulți vieața nu-i de cit un șir poate face, fără răspundere : Inșala, fura, își ex­ ploatează aproapele pre cît se poate, încredințat neîntrerupt de cazne și mizerii? cum ie că și alții se poartă, față de Iei, la feliîî. Cit sint de talșe relațiile dintre bărbat și lemee, «Să nu mărturisești strlmb», și nu-i zi să nu cite prejudecăți domnesc în domeniul sexual. Max Nordau și a întitulat una din operile vedem cum oamenii se vatămă unul pe altul prin sale: Minciunile convenționale ale socictăței. Iei mărturii mincinoase. Ie o luptă obștească, a tutu­ tratează acolea despre minciuna religioasă, des­ rora contra tuturor, și-n care nimeni nu se dă Înapoi pre minciuna monarhică, aristrocratică, despre min­ de-a Întrebuința cele mal josnice mijloace. «Sa nu rlvneșli bunul altnea», și asta Intr’o so­ ciuna politică, despre minciuna economică și des­ pre minciuna căsătoriei.. Ieste într’adevăr, o carte cietate în care, prin mizeriea unora, lăcomiea altora toarte instructivă și care se poate complecta la iea proporții spăimlntătoare, așa-călk-care ie ex­ nesflrșit, pentru-că societatea noastră ieste atît pus la rlvna aproapelui. Toate moralele prescriu o mulțime de porunci, do plină dc minciună, la cit cn toții sîntem nevoili să mințim. Incearcă-tc numai să fii drept, sau mai degrabă de neiugăduirl. Io cu neputință Iu toate privințile și față dc toți, și n’ai sâ izbu­ de-a se Intemeea ast-feliii o baza potrivită unei tești măcar o zi inlr'o societate mincinoacă ca a morale sănătoase, care să ne îngădue dc-a cugeta, de-a cerceta și lucra potrivit cu cugetările și nă­ noastră. Și toți acei, bărbați' și lemei, cari au între­ zuințele noastre. Morala independentă va fi cu prins lupta, In toate domeniuriie, lupi a. In po­ totul alta do cit aceea ce s’a propăvaduit pănă In triva prejudecăței și-a ipocriziei, sint priviți ca zilele noastre. Toate aceste porunci slnt inse cu desăvîrșire nebuni, ca dezechilibrați, ca neurastenici, cărora li se admiră operile, dar ale căror principii sînt călcate, pentru-că numai gura Ic propovăduește, lear în reaiicaie realitate nu nu se se iuucpnui»v. Îndeplinesc. -Orl-ce om cu, combătute cu strășnicie. lear în ---------------i---- J.. Tolstoi, în împărăția Iul D-zeu le în voi, cuvin- judecată, trebuie sâ fie lovit de adînca ni prăpastie tare puternică împotriva militarismului, în care, ce Se află între ideal și realitate. Luati perceptul în numele lui Crist, condamnă societatea creștina, creștin, «Faceți altora ceea-ce ați voi să vi se facă privește pe oameni ca Inlănțuiți inJtr’un cerc de vouă de câtră alții», și faceți din asta baza nnei fior și putere, din care nu se pot libera. Această societăți socialiste. Cu toate astea vrăjmașii cei îior și putere, din care nu se,pot libera. ■i^ceas^ societăți socialiste. Inrlurire asupra omenirei Ie datorită a patru pri- mai înverșunați ai socialismului sînt tocmai crcșcini' cari se compleclează i. Frica, a. Conrupțiea. tinii, cari de alt-feliu n’au de cîi doar numele de 3. Orbirea ponorului. 4- Militarismul, mulțfimită creștin, pentru ca să poală mai bine tăgădui îacărui guvernele dețin puterea. vățătnra creștină. Toți oamenii aproape au convingerea că faptele Întreaga noastră organizație socială Ie Interne­ Toți oamenii aproape au convingerea că faptele întreaga uvaaut r— lor cîni sînt vr rele, puțini Inse cutează să se ri- eată eată pe peipocrizie, ipocrizie, sprijinită sprijinită și și menținută menținutăoria prinputere. putere, Ii». foarte Datini ndico împotriva curentului sau să înfrunte opiOare un om inteligent poate aproba o societate Oare un om j-"" niea publica. contrazicere dintre caTotul, asta ? asta convinge» i și Tocmai fapte dă această luraei niasca-i de ipocrizie. Totul, dar dar cu cu desăvîrșire desăvîrșire lotul, lotul, va trebui să so Mulțimea oamenilor sînt sau zic că sînt adevăra}! schimbe _ 1. clnd ' ’ societatea va va fi sfarîmat lanțurile zic că sînt adevărați schimbe clnd societatea . .Iui. i..v tnî'-îlns creștini, și fic-care pe rînd calcă principiile economico cari__o« încătușază. Crist, sau ccl puțin ceea ce se privește ca pornind Arta chiar, chiar, nu-i nu-i de de cit o spoeală. Și nu poale Arta cit o de la iei. ■ sa fie altmintrelea, să fie altmintrelea, pentru-că pentru-că nu nobilele năzuitfți Comparați cu realitatea legea celor zece porunci. împing pe artist să creeze, ci spiritul de cîștfg, Ce contrast... Și dacă artistul nu vrea să moară de foame, trebuie «Nu lua pe Domnul Dumnezeul tău în deșert», să-și încovoae talentul după gustul, bun sau rău, cu alte cuvinte, sa nu juri. Această poruncă Ie făcută al Meconilnr, cari In cca mai maro parte slnt niște Și m.ui înțeleasa prin, vorbele lui Crist; Ci sa fie parveniți milionari, miuuuan. Știința «« nu vi de nu cit o Îngrămădire de cunoșlinți cuvînlul vostru «da», da, «nu», nu, și cava trece comprimate In calupul noțiunilor academice. CU do la asta rău ieste... Ccl ce se împotrivește Inso de puțini dintre pionierii științei ocupă o catedră ®ă jure ieste hulit și vede o mulțime de relații în universitățile noastre. Cu drept cuvlnt zice Busken Huet: « Murii cernerilor senatoriale, ale înstrăinîndu-se dc Iei. «Cinstește po tatăl tău și pe mama ta», zice po- �HEV1STA IDE EI 4^ - I academiilor noastre, sînt coperiți cu portrete de savanț! mediocri. Portrele adevăraților savanți, lipsesc». . *../ • O revizuire a fie-căre! ramuri de știința se im­ pune și vom găsi mult de schimbat cînd revoluțiea ne va libera o dată de jugul care apasa so­ cietatea atlt de greu. La început ponte nu se va ști tocmai bine de unde să se înceapă. Va trebui să se facă o curățire întreagă în bibliotecile noas­ tre, pline cu cărți fără valoare și mințitoare, scrise nu peulru înaintarea științei, ci pentru ca să placă puternicilor zilei și să le furnizeze argumente avocățeșii in dosul cărora aceștia se ascund, săinuind că apără dreptul și societatea. Am fost mișcat de fraza următoare, culeasă din La Morale sans oblig-ation ni sanci'on frumoasa carte a filosofului Guyau : «Ce sîutem noî? Avem mal multe lacrămi de cît ne-ar trebui pentrn pro­ prie» noastră suferință, mai multă bucurie de cît s’ar cuveni să avem pentru propriea noastră exis­ tență»... Vorbele aslea nu cuprind oarejemeliea moralei? Pentru-că, vrînd-ne-vrînd, trebuie să îna­ intezi, fear dacă slaî pe loc, te împing alții. «Sim­ țești trebuința de-a ajuta pe alții, dc-ă pune o mină să Imp'Dgi să se miște carul pe care îl tîraște omenirea cu alîta anevoința». Această tre­ buința pe care o găseș’i la toate animalele socia­ bile, îșl are dezvoltarea cea mai mare la om, care inchee de alt-felfu serica animalelor sociabile. La opera asta lucreze fie-care, în măsura pute­ rilor sale, și nu se mărginească,din prejudecată, într'un cerc strimt: fie-care desrhidă-șl ochii asu­ pra lumei întinse ce ne-nconjoară, fâra să oslridească, ci să lămurească faptele altuea, ori-cît de diferite âr fi de-ale noastre. Cu chipul acesta, înlr’o zi, putea-va să ni ae aplice frumoasele cu­ vinte ale lui Longfellow: L^s o urmă în nisipul vremei, poate cînd-va, îmbărbăta-va pe cel zbu­ ciumat de valurile viețeî sau aruncat pe coastă... F. Domela Nieuwenhuis. CE-I ANARHISMUL Ce-I Anarhismul'? . Un,sistem social al cărui ideal politic Ieste de-a combina, de-a împăca ordinea cu lipsa orl-carel cîrmuir! directe a omului prin om: li­ bertatea absolută. — Cenlury Diclionaiy. — Cine Ie Anarhist? Cel ce^admite idealul acesta, încredințat că prm înlocuirea orl-cărel autorități din ’afară civilă sau morală, încredințat că p’rin controlul <le sine, au să fie dobîndite cele mal de samă rezultate sociale. — Ce-I Autoritatea Civilă ? Acea putere care sfînjinește zilnic acțiunile noastre, produ.cînd și pedepsind criminalii si care se numește de obiceiîî Guvern. ’ ’ — Gura produce criminalii Guvernul? Prin susținerea unu! sistem de repartizare nedrept sistem în care un om atîrnă cu exis­ tența-] de-un altul, existentă pe care neizbutind sa și o dobmdcascu, ie silit să recurgă la crimă pentru care, tot Guvernul îl pedepsește. ' — Asta se rapoartă inse numai la’hotl. Dar cu omorul cum le? • hoasnea, sau teama de lipsă ieste aceea care viXm p°C0Î ,naI tnull‘ oameaI la acle (]e răzbuniX?' |6’e P°''lițe 'U” gel°Zie' ură sau Iele sînt sau niște acte de nebunie trecui sau permanentă, și trebuie tratate ca ata?e ^r° sînt rămășițele unor instincte primitive ku11 rămășiți cari, întreaga experiență socială’ n? rată ca trebuie eliminate prin educație si. ■ agirea drepturilor individuale Legile* de §lA- -presiune le fac și mai sălbatice încă: răzbuimarea nu poate li lecuită prin răzbunare. — De oare-ce Anarhiștii susțin că, ( Cr>ma Ieste urmarea nedreptate! economice, cum va putea aduce dreptatea economică, cum va putea-o aduce desființarea guvernului? Dacă puterea care susține pe deținătorii rilor izvoare firești de producție și al mijloacele de schimb, va ti înlăturată, oamenii vor ti s]0} să încerce a descoperi care orînduire economiei va fi mal bună, in loc să fie constrînșl a ad mite hotărîrea majorităței sau minoritate! stănt nitoare. 4 -' — Ce sistem ecenomic propun Anarhiștii ? Sînt- diferite școli, dintre cari : Socialiștii IndU vidualiștil, Comuniștii, Aliitualiștii. — Așa dar cuvintele de Anarhist și Socialist nii-s op’use ? * i De loc: Numai acei cari confundă Socialis­ mul, care nu Ieste de cît o propoziție curat econom că, cu Partidul Socialist, care Ieste o organizație ce lucrează pentru realizarea acestei propoziții prin acțiunea politică, numai aceștia pot să-și închipue că aceste cuvinte ar fi opuse — Ce urmăresc Socialiștil-Anarhiști, asa dar? Ca programul economic al socialismului să fie îndeplinit prin acțiunea directă a poporului, în loc să fie prin trucuri de politician!. — Care-I teoriea Individualistă ? Că omul are dropt la întreaga valoare a muncel sale, fie Iea cîștigată numai prin rnunca lui, fie cu ajutorul altora. — Nul aceasta starea de a-zl ? Nu, Starea de a-zi, prin cele tre! mari mo­ nopoluri, prin monopolul pămîntului al capita­ lului, și-al invențiilor, face cu neputință ca cine-va să poată dobîndi ceea-ce a produs. Cu desființarea acestor monopoluri, inițiativa indi­ viduală va lua asupră-I acele lucrări mari, pe cari nepricepuții cred a-zi că nu le poate între­ prinde de cît Guvernul. Așa-că fie-care individ ayînd putința, să se întrebuințeze singur pe sine, nimeni nu va mal voi a lucra pentru altul, afară dacă ar putea dobîndi tot ca și cînd ar lucra pentru siue. — Dar acest drept de proprietate al fie-cărui asupra produsului său, nu va avea oare trebuin­ ță de Guvern ? Va cere o asociație voluntară pentru prote­ guire Nimeni nu va fi silit să primească o a‘ tare asigurare, dacă nu. va avea nevoe de iea, nici să plătească taxe pentru întreținerea-!. — Ce sînt Comuniștii? Ce! cari cred că dreptatea cea mal- mare vă fi atunci, cînd oamenii vor produce și vor con­ suma, în comun, după nevoe — De ce privesc ie! asemenea lucru ca mat bun de cît Individualismul ? . Pentru-că lei nu cred cu putință să se măsoare suma exactă a producției unu! om, uid nu cred de dorit a-ș! cheltui* cine-va ei■nergic.1 __________ ____________________________ REVISTA. TDEEl jrii asemenea lucru, cită vreme există bul1 ’rf în de-ăjuns pentru toți, pentru-că nimeni. 1,1 are nevoe de mai mult, de cît îl face treJl :nta, chnl sigur in totdeauna de-ațît. ’V^Cred Comuniștii în asociații ocrotitoare? pjnd oalnenii produc în comun, ceea-ce pro­ nie ieste fie",cartlî ȘÎ <d tuturor acelor cari •o'esc ă se folosi. Așa dar pentru iei nu-'i nevoe pici o' asociație ocrotitoare. ■ 1 J- Ce susțin ’Mutualiștil ? 0 combinație a principiilor Individualismu­ lui cu cele ale cooperărel extenzive a lucrăto­ rilor. Ici privesc Trade-Uniunile de aslă-zl ca sîniburele viitorului grup productiv. Uniunea zidarilor, de pildă, vrea să întreprindă opera să construească clădiri: Iea va emile cecurile Iei proprii, cari vor reprezenta o anume cîtime de inuncă : aceste cecuri vor li primite ca banii de a-z'i Alte organizații, la felin, vor lua între­ prinderile industriilor respective. O federație uțiiversală a asociațiilor aliate se va alcătui cu vremea... Și ast-leliu funcționarul va fi eli­ minat. — Credeți că aceste diferite sisteme pot exista Ja o laltă, alăturea unele de altele?Da. Intr’o societate libeiă, fie-care individ poate să-și încerce calea sa proprie, tot așa ori-ce grup, cit de mare și cît de mic. Fără îndoeală că un anume sistem se va potrivi mai bine ca cele­ lalte la anume localități. — Presupunînd că ar predomina un sistem de distribuție dreaptă, ar mai exista Anarhica? Nu Anarhismul îșl are evanghelica sa spiri■ tuală, ca și cea economică : distribuțiea dreaptă nu Ie de cît temeliea. — Pentru ce ? Pentru-că Anarhismul urmărește libera dez­ voltare a tuturor acelor puteri cari astă-z'i zac adormite în sufletul insului, închircite și stri­ vite de cătră autoritățile civile și morale. . — Ce înțelegi prin Autoritatea Morală? Acea putere exercitată de cătră cler, care pre pre-­ tinde să statornicească, Iea pentru omenire, ceeace-I drept sau bun, nedrept sau rău, acea putere numită în de obște religie. — ,!r:~ ... ...... Religiea ca un rău*? — Priviți r --■_ “ * ___ ____ Nu, cită* vremea Iea ieste libera expresie a. > ' individuale. •1 ] un rău cînd se năzuinței Iea devine căuta cu sila învăI organizază întru a c"._ — să impue x lăturile sale, cuvintele sau codurile sale morale,, celor ce nu îe'admiL 1__ LA... Organizată C.D------- în feliul aceasta Peligiea Ie cel mai mare din răle. . Asa dar nu condamnat! doctrinele Greștift|8mului? Nu. Unul din cel mai mari Anarhiști, Tolstoi, ieste tot o dată cel mai mare creștin. Si nu cpnnnmiiăm nici Budismul, nici Brahrnaiiismul, nici ■JJhfucismul și nici o altă doctrină religioasa, cita vreme Iea’ Ieste libera întrupare a celor mai r*alte concepții ale individului Totu-și, credem vom. m/muu T Iu libertatea deplină se pot dezvolta nazuințl \uuu na/.uiuu irnnl 111 '•! ibai înalte de cît cele ce sc cuprind ;n aceste «coctc °ctrîne : si omenirea ieste îndreptățită sa nă-’ ' -Wăscă la’ ce-i mal bine. . *‘7 Credeți în Dragoste? * ?** Da. Prin dragoste nădăjduim noi să mînsă emancipăm lumea. Tocmai la simțul fkl dragostei, omenire! întregi, se îndreaptă, apelează cel mal mult Anarhismul. — Credeți în Căsătorie? Nu în aceea ce stă în forme și ceremonii. Credem că dragostea singură Ieste ’de-ajuns. Nu există garanție mâl măre ca dragostea : o cere­ monie nu poate adăoga nimica la desăvîrșirea unei asemeni uniri. — Inse cine ne poate spune, clnd umTea-I desăvîrșită. 'Nimeni nu poate judeca pentru altul: persoa­ nele pe cari le privește, trebuie singure a hotărî pentru sine. — Dar dacă cel uniți nu se vor mal putea înțelege? — Negreșit, se vor despărți. Și singur faptul că ar dori s’o iacă, va fi o pricina destul de hinccuvîntată pentru aceasta. — Dar asta nu va însemna oare sfărîmarea familiei ? — O familie care nu se poate ținea de cît prin o putere din afară, Ie mai bine să nu existe, Iea nu poate să aducă de cîtjnizerie. — Pentru ce uni! sînt n u rn i 11 Anarhist! Filosofici? Anarhismul fiind Iei insu-și ofilosofie, expresiea asta ieste o tautologie sau o vorba de claca: ca și cum al zice «o lilosolie filosofica. Cuvîntul totu-șl a fost adoptat, intr’o epocă ariterioani * de Irămîntare, de cătră niște inși cari opuneau o rezistență pasivă, în dorința de a se deosebi pe sine de ’cel cari se opuneau silniciei cu forța. Și cuvîntul urmează a-și păstra înțelesul și a-zl. — Anarhismul propovăduește"Iei violenta? Anarhismul este negarea violenței. Inlăturînd priciuele, iei va face recurgerea la violență să leasă aproape de tot, și cu vremea cu dosăvîrsire din obiceiu. — Pentru ce dar există acte de violenta, săvîrsite de Anarhiști ? Cei cari săvîrșesc asemenea acte susțin că în împrejurările aflătoare iei sînt siliți să-șt calce aproape zilnic principiile, din pricină că ori-ce protestare a lor rămîne pururi fără efect. De aceea iei spun: «Dacă pot,printr'un compromis oare-care, să tac o protestare mal eficace, gata a-i îndura consecințele, asta ie treaba mea., leu îmi arăt dezaprobarea față de starea de a-zn>. :— Din ce scoală economică fac aceștia parte ? Din nici o scoală, întru cît îu ori-ce școala sînt Anarhiști’și revoluționari și dc ace! ce nu fac uz^de violență. . , —"bar dcTce 'aceștia din urmă nu ositidesc pe ceilalți? Un Un /wui.uu. Anarhist, cu drept cuvînt nu poale să osîndească pe nimeni, lei ” ’ poate * numai să-si că ri ași tace, rate părerea asupra a ceea ce se spune 7 căutînd să explice pricina celor ce se petrec... Din «Ftcedom», de Grigore Goilav. ^Mantiei Dcvafdis ; ?Refiexions sur I’lndividualîsme". Paris, tic Libcrlairc», 15, mc d'Orscl, 1910... In opuscul al cărui obiect Ic. de-a face o scurtă schițare a doclrme-, ,nci nedesăvirsit forniulattt, a individualismului hbcrtar, s- nial cu sauji de_a dovcl|i că, contrar prejudecățet care infătosază pe individualist cu protivnic orc-ciîref înțelegeri cu alții, ca protivnic ori-căroî asociații, urinarea practicii a filosofiei individualiste Ve.to as.ciațiea, dar o asociație iără părecho plinii in ziua de a-zl, in care unul din aso­ cia p nici ispitit nu va ft și nici nu va avea putință săincalce pe alții?... • �revista ideeI REVISTA ÎDEE1 49 4» ÎMBUIBAȚILOR DIN 1MPERIUL UTOP1EA UNUI FLĂM1ND săreau din îeî și cu o preciziune matematică cSfl in gurile deschise alo «sătuilor» După bucătili carne, ca o ploae, cugeau cartofii, salata, roșă si altele. Și toate astea îerau pregătite dS cel mai bun gust, după cele mal severe ale artei de bucătărie. împăratul din nou făcu un semn cu mîna de giștî, rațe, curcani fripțî, fierți, umplnț, cu ’’ rez, mere, sau însoțiți cu minunate sosuri, vencan curgeau și dispăreau in gurile «sătuilorx *' leu începui a mă înăbuși din pricina multelor mîncăruri superbe. împăratul a treea oară agită mîna. Din pămînt începură a apărea fintîni de vin, rachiuri, bore șampanie „cliartreuse", lichioruri, și așa mal de­ parte. Pahare dc aur, pline cu băuturi, săreau din fintînî și singure se vărsau în gurile «sătuilor^. împăratul a patra oară agită mina, și colosurî ca niște munțișorî, începură să apară liudinci, fa­ guri de mîere, feliî-feliî, în atunare, soseau intr’una Ia noi, îear în jurul lor, într’un danț furios -soseau mereu prăjituri, plăcinte, bonboane, fructe* diferite dulcețuri, și toate dispăreau în enormele guri ale asătuilor». leu începui a geme de ghiftuit ce îeram. împă­ ratul agită mina și totul dispăru. Peste o clipă se auzeau horeairi, sforăituri, ră­ suflări, și «sătuiî» adormiră adine. împărățiea sătuilor plutea in vis leu asemenea adormi!... Nu-mi adne aminte cit am dormit, dar într’un timp mii de glasuri mă deșteptară. „Sătuiî" cîntau imnul lor național: Căzusem ca o săgeata jos. In urcGhi!GJ”J?® ' suna încă șueratul vîntului, pe care îl stiabatusem, ca u£ topor, cu corpul mîeu. , Din pricina friceî am închis ochii și m am tăcut aliem. Nu-mi aduc aminte cit a durat aceasta că­ dere fără zgomot, dar am simțit de-o dată o lovitura, si. ca o minge, am sărit și am căzut înapoi si din nou am sărit și căzut, și am rămas în cele din urmă în nemișcare. Am deschis ochii Ierain culcat într’un- pat moale, căldicel și mă latoiam în ma■ tăsăriT și perne de puf. Repede mă sculai, începui a mă îmbrăca și mă gîndiî pe dată a Ieși din spa­ țiosul salon, în care se tot inălbiau sute dc paturi moi, cînd apăru o ființă. înaintea mea stătea in picioare un omuleț, cu un pintec enorm, cu niște picioare mici, închircite, cari abîea il susțineau Cu uu cap mic, aproape fură frunte, dar cu o gură enorm de mare, care ajungea pănă la urechi. Această ființă, vrednică de mirare, făcu ciț.T-va pași șovăelnici și iși zgîi ochii întrebători la mine. — Unde silit?... întrebai îeu — Hi-hi-hi... începu să rîdă omulețul. Oare nu știi ?!.. Iești in fericita împărăție a săluilor. Omulețul începu a mă pipăi cu micilc-i mini. — Ah,' vrednicul de compătimit, ce slab și fără putere ieste... Ișî zise omulețul. . De ce iești atîta de slab? Asla-Î o crimă pentru atare noblețe,... zise companionul mîeu, prinzînd a-mî ștrînge mina. începurăm să mergem. In prea îneîntătoarea grădină, sub arbori, atîrnau mii de leagăne foarte Ei bine înainte, ci bine înainte. Pc noi nc așteaptă o marc strădănuire: îndămînoase. Tovarășul mîeu de drum se opri înain­ Să mîncăm, să mîncăm. tea unui leagăn bogat ornamentat. Din îel se ivi Să nc umplem pîntecele... un cap mic, ai cărui mici ochi, leneși, mă priveau Ei bine înainte, ci bine înainte... cu dispreț. Aceste vorbe mă îngroziră Ion, flămîndul, înce­ • înalt Cinstite împărate,., se prezintă tovarășfil mîeu de drum, acelui cap pitic, gol și gras : In pui să tremur de groază. Spazmurile începură să bine cuvîntata ta împărăție a „sătuilor“ a apărut mă cuprindă, gîndindu-mă că din nou mi se vor un criminal, atît de slab ie și de subțire. Spuneți, vîrî pe gură bucăți de carne. — Ce felin, din nou să mîncăm ?.. Strigai leu Măriea Ta, ce să-i facem ? — Faceți-1 vrednic să sălășluească în împărățiea ca un ieșit din minți... leu nu mănînc. leu sînt liber să fac ceea ce vreau. leu... mea,... răspunse împăratul asătuilor». — He-ho-li oo,... strigară mii de glasuri ^de-o — Da, da, așa să fie.... mii de glasuri adăugară. Și din leagăne începură a se scula niște omuleți, dată... Iei nu vrea să mînincc. Iei are curagiul a îngrozitor de groși, cu niște pîntece enorme, pe cari cugeta, îel nu se supune,... zbierară «sătuiî» Și aproape le tîrau pe pămînt. Inchirc tele lor picioare începură a-și plescăi cu mîna groasele lor pîntece, w abîea le susțineau pîntecele, ca și cum îerau lipsiți ca și cum acolo se găseau creerii lor. — Jos, jos cu derbedeul... Noi, fericiți! cet țcnl de picioare. Minele, cefele le îerau nepomenit de lăbărțate. «Sătuiî® se puseră în ordine, în rîndurî, al împărăției «sătuiloru, două-spre-zece ceasuri și se alezară pe niște scaune îndămînoase, moi. Pe mîncăm și două-spre-zece ceasuri dormim .. Și ființele acestea pocite săriră asupra mea^ uiun scaun minunat de frumos, se așeză împăratul, și făcu cu mina un semn. < Sătuiî », începură a cepînd a mă întinde și a zbiera. Micii lor o hi devenîră scînteetori de cruzime, și dinții, în cnoicînta impui lor național : mele lor guri, începură a le crișiii.. îear leu înentEl bine înainte, ci bine înainte. Ve noi nc. așteaptă o mare strădănuire: seifi ochii... Să mîncăm, su mîncăm. O nădușală rece curgea șiroiu de pe corpul mîeu. Să nc umplem pîntecele... De-o dată mă iritai la mine și-n jur. Mă culc^" Ei bine înainte, ci bine înainte... însoțitorul mîeu îmi zise să-mî deschid gura. O sem sub un tufiș, în grădina orașu'ul. Soarele, r& sărit, făcea aproape strălucitoare noua zi. ^s.c.i deschisei și văzul mii de guri largi deschise. Din păduricea apropiată se auzeau zbierete, c’- lai dc-o dată. și. îheepui a-mî pipă! pîntccuL • ’ rpirî zgomotoase și sute de purcel fripțî apărură bucurie. Iei nu crăpa din preina diferitelor nu in rind, Cind se apropiată, văzul că în dosul L>r cărurî superbe ale „sătuilor", ci din nenorocire străluceau tăvi de aur cu cartofi' prăjiți, salată frămînta de-o foame de două zile... Din „Rumana Experantisto^ de G. N. Gliîncscuvarza roșă și alte leguminoase aduse. Cînd purceii ajunseră in fața noastră, bucăți de came dc la sine Povești japoneze de Lafcadio Hcarn teri, unde răsună vecinie plinselul unor filiere nevăzute, suflate a lene, în chipul antic, o minglere de sunete, a pace și trislefă, îmbinate întoc­ Ilarii fusese crescută mai mult acasă, după mai cum se Ingînă lumina aurie, în albastrul ce­ nioda cea veche care a dat naștere un nea din riului, de asupra soarelui asfințind. Afară de aceste mici plimbări și petreceri, tipurile cele mai gingașe de femei ce s’a văzul pi'C-Q dată pe lume. Această creștere casnică, Hani ieșea foarte rar. Rudele ici. ‘că și acele ciillivd simplitatea inimei și mai mult, harurile ale soțului iei se aflau departe,prin alte ținuturi: firești în purtare, ascultarea, supunerea, și o ața-că nu avea multe vizite de făcut Lui Ilara '(Irăgoste peniiu datorie, care n'a fost nicăeri H Șj plăcea să slee acasă, orinduind flori prin util de dezvoltată ca in Japonia. Produsul acestei odăile de dormit, pentru zei, împodobind odăile, creșteri, moral iera un ce prea gingaș și prea sau nutrind la rimnicul din grădină bllnzi'i peș­ frumos, pentru o societate alta de cit cea japo­ tișori aurii, cari-și scoteau capelele din apă, cind neză veche, inse iera departe de a fi pregătirea o simțeau sosind. Nici un copil nu adusese bucurie in uieața-i, cea mai potrivită pentru vieața cu mult mat aspră a socielăței noi, in mijlocul cărcea, cu griji noi. In ciuda impletitureî, după chipul femeilor maritale, a părului capului iei, ieaarăta loale astea. încă mai dăinuește. 0 fată bine crescută, iera ‘pregătită pentru o ca o copilă tinerică de tot și mai icra și simplă stare in care, din principiu, iea iera la chere­ ca un c.cpil, cu toată priceperea ce o avea in mul soțului iei. Haru fusese deprinsă să nu arate daraveri mici pricepere pe care soțul o prețuea nici o dală gelozie, supărare, minie, chiar in atît, în cit adesea se-nduplcca a-i cere sfatul și împrejurări cariar fi impins’o la astea: se aștepta in lucruri mai mari Poate că atunci, pentru de la iea, să biruească greșalcle stăpiniilui prin iei, inima iei judeca mai bine de cit micul iei o nemărginită blindețe: in scurt, se cerca de căpușor. Și cu toate că părerea iei iera mai mult la iea să fie o ființă aproape supra-omcnească,. intuitivă, tea nu dădea greș nici o dală. Vreme de cinci ani iea fu destul de fericită să întrupeze, cel puțin prin tnfățoșare, idealul unei lipse to mie de iubire de sine. S’ar fi putut cu iei, in care vreme și iei se arătă față de și asta, față de-un soț de aceca-și treaptă cu dinsa respectuos, ca ori-ce tînăr negustor japo­ dinsa, blajin in purtările sale, iii stare de ai nez față de o femee de o fire mai delicată de prevedea simțirile și de a miile jigni nici odată. cil a lui... Apoi purtările lui se făcură de Hani se cobora dintr’o familie cu mult mai o dală față de dinsa mai reci și asia atil de bună de cil a soțului iei, și iera pentru ici pănă pe neașteptate in cit dinsa iera încredințată că tntr’atit de prea bună, in cit, cu adevărat, iei pricina nu iera aceea, de care, ca drept cuvint, n’o putea înțelege. Fuseseră prea dc tineri casă-a. putea să-i fie teamă unei femei, care n’avea toriți: la inceput săraci, cu timpul ajunseră copii. Nepulind inse să bănuească adevărata oameni cu stare, de oare-ce soțul lui Haru iera pricină, căută a se face pe sine insă-și a crede, indăminalec, priceput in afaceri... Cile o dată că poale insă-și iea fusese, cum-va mai lăsătoare ici i se părea că iei o iubise mai mult, pe cind împlinirea datoriilor ici: îșt cercetă cugetul, îerau cu mai puțină dare de mină: ș', in ase­ nevinovat, in toate privirile, și cu multă, multă stăruință căută să-i fie pe plac. Dar iei rămtnea menea treburi, o Jemee rar se inșală. Haru iși făcea mereu in casă toată îmbrăcămin­ nemișcat» Nu spunea vorbe neplăcute, ca toate tea, și iei ii lăuda lucrul de mină. Iea purta grijă că dinsa simțea, in dosul tăcere! lui, pornirea șidc cele ce-i trcbucau lui: ilajuta la îmbrăcat și infrinlă de-a le rosti. Japonezul dintr'o clasă la dezbrăcat, făcea totul să-i fie indămină, să-l mai bună nu-i tocmai lesne in stare a se face ' placă în drăgălașa lor casă. Ii ura bună-ziua, neplăcut femei sale, prin vorbele grele. Aseme­ fermecător, cind dimineața pornea după afacerile nea lucra ie privit ca cc-va vulgar și brutal. sale, și la întoarcere, sara, il intimpina tot așa: Un bărbat bine crescut in dispoziții normale, pe prietenii lui îi primea in chipul cel mai ales: va răspunde, chiar imputărilor soției sale, prin eirmuea treburile gospodăriei cu o chibzuință vorbe blinda. Politeța obicinuită, după datina fără dc greș, și rar de cerca vre-o favoare, care japoneză, cere această purtare de la ori-ce om vrednic: mai mult leu ic singura cale, care or fi costat bani. De fapt avea și rw nevoe să ceară asemenea duce la bun sfîrșit: pentru-că o fenice bine favoruri, de oare-ce iei nu iera nici o dată zgircil crescută și simțitoare, nu va putea fi supusă ca iea, și-t plăcea să o vadă îmbrăcată frumos, multă vreme unui tratament rău : una mai ini­ urătînd ca un fluture argintiu, vestmintat in moasă, pentru ce-va spus iei într'o clipă de pa­ culele aripelor sale: ii plăcea s’o ducă la teatru timă, chiar se va sinucide, sinucidere care ne& țfalte de petrecere locuri. Iea il însoțea lai cinstește pe toată vieața pe undm'bal. Sini inse Sfădinile dc plăceri vestite prin înflorirea cire­ și unele cruzimi mai dămoale, dar și mai rele zilor, primăvara, prin strălucirea licuricilor, in, de cil vorbele grele, mai puțin vătămătoare pen­ nopțile de vară prin înroșirea pomilor de acer, tru bărbat: nebăgarca de samă și nepăsarea, de 1,1 toamnă. Cile o dată petreceau împreună cile> pildă, pană să dec naștere geloziei. Femeea japoneză într'adevăr ie deprinsă să Q+i întreagă, la Maiko,pe țărmul mărci unde pin ii Parase legăna ca niște dănțuitoare. Sau, vre-o nu arate gelozie nici cînd. Dar această pasiune nnpă amiază, la Kiyomidzu, In străvechea cusă Ieste mal veche de cit ori-ce deprindere, tot atît (te vară, unde toatele par un vis de acum cinci sute de veche ca și dragostea, și care va trăi, pare-se e ani, unde sini umbre de codri adinei si, mari, cit și dragostea. In dosul mâștel sale celei lip­ J cintccc de ape cc saltă, rect și Umezi, din peș- site de patimă, femeea japoneză simte ca și sora HARU �REVISTA 1DEE1 REVISTĂ IDEEl 50 șl bl M anusană, întocmai ca și această soră, care se t sască ceasul care o va lăsa slobodă, să șî ușurele inima. în singurătate, de chinul tei. Si ar fl avut de ce să fie geloasă Hani. Dar prea iera curat un suflet de copil, pentru ca să poată ghici de-o dată pricina. Si slugile ud ți­ neau prea mult la iea, pentru ca s ornat amărasca spuindu-i-o. Soțul iei avusese obiceiul de a-și petrece serile, în tovărășiea iei, fie acasa, /ie in afară. Dar acum, sară după sara, tel ieșea sin­ gur. La început, dăduse ca motiv oare-cari afaceri: în urmă nu mal punea înainte nici un motiv, și nici măcar nu-i spunea cînd avea.de gind să se întoarcă acasă. Apoi începu a o și trata cu o asprime mocnită. Se schimbase, «pare că zăcea un diavol in inima lui», după cum ziceau fetele lei de casă. Ce ie adevărat, Ieste că iei căzuse răii intr o capcană care-i fusese întinsă. Șoapta unei geisha îi încătușașe voința : zîmbetul iei îi orbise vede­ rea. Această dănțuitoare iera. cu mult mai puțin frumoasă de cît nevasta lui, dar, iera prea dibace în meșteșugul de-a țese mreji: mrejile înșelă­ ciune} simțurilor, cari încurcă pe cei de fire slabi, îndesîndu-se fără-ncetare în jurul lor, pănă la ceasul celei din urmă rușini și ruine. Haru nu știu, nu bănui nimic rău, pănă ce purtarea ciudată a soțului lei se făcu obiceiii. Și chiar și atunci prinse a bănui numai fiind­ că văzu că banul lui trecea în mîni necunoscute. Iei nu-l spunea nici o dată unde șl petrecea serile, lear lea se sfiea să-l întrebe, ca. nu cum va să o creadă geloasă. Și în loc să rostească ce simțea, prin cuvinte, iea se purta cu o blîndeță atit de mare, în cit un bărbat mal deștept ar fi ghicit totul, ce se petrecea în sufletul iei. Dar, în afară de afacerile sale, iei iera mărginit la minte. Așa-că îșl petrecea mereu serile în afară, și pe cît îl slăbea conștiința, pe atit i se lungeau lipsele de acasă. Haru fusese învățată, că o femee bană, trebuie să stee pururea trează și să aștepte întoarcerea soțului, noaptea. Făcînd așa lea suferea și de nervozitate, și de o stare de friguri, ca urmare a nedormirel și singurătâfel în care stătea, după ce slugile, pe cari din bunătatea-i de inimă le lăsa să se culce la ceasul obicinuit, o lăsau sin­ gură cu gîndurile lei. O singură dată, soțul iei, întoreîndu-se acasă, tirziu de tot, îl zise: «Iml pare rău că D-ta stal trează atit de tîrz u pentru mine : Să n'o mal faci altă dată^. Atunci, de teamă ca nu cum-va lei să fi simțit cu tot dina­ dinsul vre-o neplăcere din partea-i, zîmbi cu blîndețe și zise : „Nu-mi Iera somn, și nu mai simt obosală : vă rog cu cinste, nu vă gîndițl la mineu. Și lei chiar și încetă să se mai gîndească la iea, bucuros că o putuse prinde cu vorba, A doua noapte făcu tot așa și a treea noapte la feliiî. w aceas^ a sa lipsă în noaptea a treea ^el dădu greș până și la prinzul de dimineață, șt Naru pricepu că sosise vremea, cînd datoriea-l ae soție o silea să vorbească. Așteptă toată înain­ tea amezei, cu frică pentru dinsul și cu frică șt pentru iea, dîndu-șl în sfîrșit samă de-aceea L jignire, prin care inima unei femeî.leste cel rr> adine finită. Fetele lei credincioase de casă* spusese cite ce-va: prisosu l ghici. Fără s'ă r dee samă Iera bolnavă de tot, lea se credea numâ' foarte supărată, supărare egoistă, pentru chinui ce l indura, chin crud, sfâșietor. Se făcuS6 a: amiază și iea stătea mereu, gindindu-se cum. i-ar spune, într'un chip mal puțin egoist, ceea-ce acum iera de daioriea-i a-i spune, cele dintâi cuvinte de imputare, cari au Ieșit vre-o dată din buzele lei. De o dată inima îl sări din loc, pucată de o zvîcnitură, care făcu ca totul să i se șteargă din minte și să se învîrtească amețitor înaintea ochilor lei, pentrucă auzi zgomotul roa­ telor lui Kuruma, a căruță trasă de om. lear gla. sul unei servitoare strigă: „Cinstită întoarcere*... Dinsa se strădui, intru intîmpinarea-l, cătră intrare: tot trupu-l fraged Iera o singarâ zgu. duitură de friguri, de chin, și de teama să nu-și dee suferința pe față. Bărbatul se opri, mirat, că în loc să i dee „bun venit", cu obicinuitul ui zîmbet, iea strînse, cu mica-i mină tremurîndă, cutele rochiei de mătușă t la sîn, și, privind în fața Iul cu niște ochi, care pare că căutau vre-un petec de suflet, încercă să vorbească, dar nu putu scoate decît un singur cuvînt: „Anata*? Tu ? $i*, în aceea-și clipă, mîna i se descleștă, ochiiise închiseră, înti’un zîmbetciudat, și mal înainte de a putea lei întinde brațele, s'o sprijinească, iea căzu la pământ. Iei căută s'o ridice. Dar se frînsese ce-va în gingașa iei vieață, murise. Au urmat, firește, înmărmurire și lacrimi, zădarnice strigări pe nume și o mulțime de aler­ gătură după doctori. D.r iea zăcea albă, tăcută, frumoasă, și tot chinul și supărarea de pe fața l pierise: zîmbe.a ca-n ziua nunțel sale. Doi medici sosiră, de la spitalul comunal, chi­ rurgi militari japonezi. Iei îl s'.rinseră de aproape cu întrebările lor, întrebări prin cari deschiseră adine, insul soțului, pănă în măduva lui. Apoi îl spuseră adevărul, rece și ascuțit că tăiușal oțelului,... și-l lăsară ca moarta i. Lumea sa mirat, că nu s’a făcut călugăr, ca dovadă vădită că i s’a deșteptat conștiința. Iei stătea, toată ziua, între baloturile de mătasâ de Kyoto și chipurile cioplite de la Osaka, tăcut și gînditor. Calfele lui îl aveau ca un stăpin. bun. Nu vorbea nici o dată răstit. Muncea pănă noaptea tirziu. Ișl schimbă locuința. Străinii ședsau acuma în drăgălașa casă, în care hălăduise Dara. Proprietarul iei nu-i mai călcă nici o dată pragul. Poate de teamă ca nu cum va să zărească acolo o umbră mlădioasă, mereu rînduind florile, sau pleeîndu-se cu harul unui erm de-asnpra rimnicului cu peștii de aur. Dar, ori și unde s’ar fi aflat, cîte-o dată, în ceasurile tă­ cute, iei trebuea să zărească aceea-șt vedenie, fără de glas, lingă căpătăiu-i, cosind, părînd,^ cu blindeță, a-i netezi, pentru a-i face și 711(11 frumoase, vestmintele, pe cari iei odinioară, f îmbrăca, numai ca s'o înșele. In alte dâți} clipele cele mai zgomotoase ale viețel lul^ de afa­ ceri, zgomotul marel sale dughenl pare că Pierea^ și-un mic și jalnic glas, pe care zeii nu voea să-l facă să tacă, rostea în singurătatea imtn Iul, ca o întrebare, un singur cuvînt: „Anata Din Englezește, de Grigore GoilaV. MAX STIRNER VIAȚA ȘI OPERA LUI CU sc (tlinuc dc oamenii mari, ca fi <lc cei de cari ne leagă prictcnica, ne inlcrcsazu orl-cc, pănă țl ni­ micurile chiar, și cei ce ne sc spun despre iei lucruri noi, ne aduc bucurie-.. Max Stirncr. Protivnic cultului morlilor, cu adversar ce sint in contra orl-cărel Încălcări asupra leului mleu, ca adversar chiar și al uutorilățci celor ce nu mal sint asupra .celor cC sint, nu-mi dau mal puțin samă de toată truda lui John Uenry Mackay, dc-a duce la bun capăt a doua ediție o lui Mux Stirncr : uicaja și opera lui. Se știe că Mackay șj-a pus toate silințele pentru a face cunoscut Unicul și propriclalc.a sa, și că numai grație lui această operă ca­ pitală a Ieșit dintr’o relativă uitare. Dar, îmi dau samă de motivele intime cari l’au îndemnat să întreprindă ase­ menea cercetări, din cari multe ar părea fără prea mare insemnătato: dorința de-a intra în relații cu toți cel cari, de aproape ori de departe, au cunoscut omul, dorința dea ne comunica tot ce-a putut afla despre fizicul, despre apucăturile, despre frecventările lui. leu cred că această lucrare ajută mult și la înțelegerea operei, și, in privința «coasta im! place și studiul consacrat de Mackay grupului tEiuăncipaților» și analiza făcută «Unicului», de Iei, îmi place mal mult de cît'orl-ce interminabilă dizertaț e asu­ pra raporturilor dintre filosofica lui Stirner și cea atunci in faimă in Gcrmaniea. Cind cetesc Unicul și Proprietatea sa, leu cetesc opera lui Stirner și nu pe cea a unul Kant, a unul Ilegel sau a unul Feiurbach. Gu toată imparțialitatea lui Mackay, nu trebuie să se mire nimeni, că a atribuit lui Stirner rolul cel mal frum< s. II Iera anevoe să facă alt-feliu. Nu degeaba privește lei pe Max Stimer drept cel mal îndrăzneț și mal de samă dintre cugetătorii germani, pe care-1 pune după un New­ ton și după un Darwin, nu după un Bismarck, pe care 1 face să eclipseze pe Nietzesche, idolul acum amurgind. La Gimnaziu, Iei ni-1 arată silitor, stud os, meritînd mărtu­ riile de mulțămire din partea superiorilor săi: admirațiea fiii Mackay îl va însoți in tot cursul viețel, pănă la punc­ tul de a pune poate in prea mare lumină totul ce putea hneșura slăbăciunile autorului „Unicului**'. Stirner a treJiuit neapărat să joace din timp In timp un rol păcătos. Cel puțin cred, ca să nu mă simt prea zdrobit de perfccțiea lui. Jobann Kaspar Schmidt, după numele lui de scriitor, Max Stirner, se născu la Bayreuth, in 1808. Trebuie din capul locului spus, că supra-numele luf de Stirner fe o poreclă datorită franței Iul dezvoltate Știm in nemțește, poreclă pe care a păstrat-o pentru scrierile lui; Să tre­ cem peste ceea-ce se referă Ia studiile flcute, la cariera-I de profesor liber, Ia intăea-I incoloră căsătorie, zdrobită de timpuriu prin moartea femeel sale, și să venim la re­ lațiile ce le-a avat cu vestitul grup sau cerc al «Eman■ cipaților». 0 grupare foarte ciudată, clubul acesta sau adunarea aceasta, care-.șl ținea ședințele la un anume Ilippel, cîrciumar vestit pentru buna calitate a ceea-ce avea de vin­ tre, și-a cărui casă Iera așezată pe una din stradele cele >nal umblate ale Berlinului, pe «Eriedrichstrasse». Fără statute, sau regulament, fără prezident, nu-I pășea nimăHue« do nici o critică, și orl-cc cenzură Iera luată acolea In bă ta e de joc. Discuțiile cele mal aprinse aveau loc iu Mijlocul fumăriei care Ieșea din acele lungi pipe de faianță, Mit de cunoscute de cel ce au frecventat berăriile de peste Rin : se discuta, golindu-se, nu glumă, la halbe. Aici intilneai t0( sojuj d0 . de ja obiclnuițit, statornici la postul lor de ani și de ani, pănă la trecătorii, cari veneau, plecau, îear veneau și apoi dispăreau. Pentru a înțelege ojne istorica acestui grup, ar trebui să ne punem «in pielea» lumel intelectuale germane de la 1830—1850. Pe Munci Germanica Iera tulburată cumplit, atit de critica o materie religioasă, vieața lui Isus, de Strauss, datează ! lr} timpul acesta, cit și de năzuințele spre libertatea polljcă, cari trebueau să ajungă la revoluțiea de la 1858. _* discuta de toate și asupra a tot: asupra cenzurai, 3,ipra socialismului, sub forrna lui c munistă, asupra anJte'oitismulul, care începea să se ivească, asupra teolol‘L,« osnpra autorități. Teologi ca Bruno Bauer, se găseau fitii°i cu iuri,aliotf liberali, cu poeți, cu scriitori, cu u<lei‘ț', bucuroși de scăparea de învățămintul de pe ca- tedră, cu cițl-va ofițeri, in «tare a vorbi și de alte cele de cit de cal si femei, și avind destul tact, ca să-și lese tu­ peul sau morga si cravașa la ușă. Se a Hau de asemeni și cite-va «dame». KarJ Marx și Engels, au frecventat ai Iei asemenea cerc ••EmancipațiI» n’au avut totdeauna un nume bun: se zicea că la Ilippel se petreceau adevărate «orgii», după moda germană. Unul din vizitatorii lor vremelnici, Arnold Ruge, le strigă intr’o zi : Voi vreți să lițl niște eman­ cipați, si nu băgați de samă mocirla puturoasă In care vă bă­ lăciți. Nu se . emancipează oamenii și popoarele cu murdării: Schincincrcin, înainte de a vă înhăma la asemenea treabă, purățiți-vă mal intăl». In banda de la Ilippel nu domnea totdeauna blelșugul. In unele sen, cind circimnarul refuza să ■ pompeze», Iera nevoe să meargă să întindă pălăriea «sub Tel», Bruno Bauer, ,ca și ceilalți. Cile-un străin ge­ neros se găsea une-orl, care, iuțelegind sițuațiea. cit din interes, cit de haz, furniza subsidiul trebuitor la acope­ rirea datoriei care Iera. Dacă «Emancipați'», n’au fost nici o dată, cit privește exteriorul, niște emancipați, in toată puterea cuvin tuful» cel puțin acești oameni se sileau să pară, ca interior. In tot cazul, iei trăeau cu speranța deplină că nu tirziu aveau să intre intr’o vieații de libertate. Max Știrilor frecventă asemenea cerc zece anL Iei aducea acolea surisu-I ironic, privirea visătoare și tot o dată pă­ trunzătoare, care pleca de după ochelari, din ochi-1 al­ baștri. 11 vedeai rece, nepăsător, nesimțind trebuința de a se destăinui nimănui, ne dind pe față nimic din. Iei, nici ch'ar celor cu cari Iera mal familiar, nimic din bu­ curiile, nimic din durerile, nim c din amănuntele viețel sale de toată ziua. Vorbind la dreptul, Stimer nu se știe să li avut n ci prieteni de aproape de lot, nici vrăjmași, înverșunat*. Caractoru-I, pre cit se pare, nu l’a dus nici o dată nici să iubească, nici să urască cu înfocare. Simplu, inse corect, cumpătat, fără nici o nevoe, fără gusturi de­ osebite, afară de o predilecție pentru țigările buue, leată cum apare celor pari puteau să se apropie de d nsul iuaî mult. Tare și concentrat in-sine. In -18-53, cind se insură cu Mărie Danhnharclt, a do.ua-I femee, o Meklemburgheză plăcută, blondă, visătoare, sen­ timentală. cu oare-care zestre, Max Stirner atingea apo­ geul. Peste cite-va luni, iiitr’adevăr, Unicul st Proprietatea sa trebuea să apară. C’o educație aleasă, fără mofturi, tinăra femee frecventa «Emaucipațil» și lea. 11 plăcea tutunul și Iei, fuma cu pipa cea lungă, care li-I atit de dragă studenților, și golea bu­ curos halbele 'moșului Ilippel Căsătoriea cu toate astea nu a fost teric tă." La cite calomnii nu a dat lea uașterc pentru Stimer? A fost acuzat dc-a fi trăit din munca, pe socoteala femeel sale. Mărie Daehnhardt n'a fost cea^ din urmă care să-1 acuze că i-a cheltuit zestrea in joc și pe­ treceri. Gind dădu peste dinsa Mackay, cu t ate că după trecerea de o mulțime de ani, îea-I povesti că „singele it fierbea, gindindu-se că un bărbat cu o asemenea cultură și cu o educație ca a Iu-, a putut sâ se folosască de situațiea uuel sărmane femei, și să-I insele încrederea pănă la a dispune in voe de bunurile le» Ce chilipir pentru moraliștii susținători al statului, pa dori sau magistrațr fără o frintă para, în alergătură după moșteniri, pentru politiciauil, pleșcarii .și funcționarii cel gheșeftari. Alții au mers pănă să insinueze că acest egoist dintre egoiști ar fi simțit nu se știe ce bucurie diavolească să-șl duca feineea la «Emancipați», ca s’o vadă infectindu-se ș corupindu-se și materialicește și sullel«?ște. Ce Ie adevărat din toate acestea ? Și romancierii și phsichologil susțin rcă afară de rari excepții, afară doar dacă af de-a face cu o femee superioara, lemeea care în­ cetează de a iubi, privește ca un monstru Iară . pereche pe acela pe care diusa nu-l mal voește: nu-I nici o ca­ lomnie, orî-cit de mizerabilă fie, nici o birfire de slugă, ca să nu fie gata s'o stringă. pentru a-șl face un scut și o îndreptățire din lea. Ar vrea, ca cel pe care lea l’a iu­ bit, să lin moralicește la o mie de picioare afundat iu păndnt, lea nu simte mulțămire mal mare de cit aceea ce i-o procură vestea că, tot istorisind cui arc răbdarea să o asculte, că iubitu-I de Ieri a pierdut slirna-1 și nu mal merită de cit d sprețu-I, un prieten s’a desUpit delel. l’sichologil adaogă că ne-atn mira de prisos de asenfenea lucru. In acelaș timp nervoasă .și calculată devotată la nebunie șî interesată in mod meschin. captilioasă și cre­ dincioasă, seuzibilă și perversă, extremă și făcindu-șl pănă și din sl;ibaciunea-i o armă, «fcmoca ordinară» î.șl stitpîneșic «nevoe tendința de-a privi faptele alt-lel iu de cțț �52 r i: - REVISTA IDEEI 11ÎSVÎSTA ÎDEtil 63 _______________________ 2XL-,_— să so dedea la uu act de răzbunare, po ne-așleptatc, «băr­ batul ordinar» cel puțin nu păstrează rancună, pornit cum Ieste In general să privească orl-ce femee iubită cu ade­ vărat, ca avind drept asupra iniinel sale, chiar și după pâvirșirea rupturel. lentă cum se stabilește compenzațiea intre șoxe. De ait-feliu orl-cit ar li de reale, sau de arbitraro, analizele ce s'ar face asupra caracterului feineesc, astea nu vor împiedica amorul de a-șl nde de lele, indeplihindu-șl menirea. . In materie iinaîiciară ambii fără experiență, ni.il cu samă Max Stirner, care trăise pururea sărac adevărul probabil le că banii li s’au strecurat printre degete e amindurora. Și fără indoealâ, senzib la Mărie Daehnbardt n’a putut Înțelege pe cugetătorul adine, și n’a găsit intr’insul pe prietenul așteptat, cu toate că Stirner nu Iu de loc un nesimțitor. Puțin după căsătoriea lor Iei trăeau mal curlnd da olalhio de cit ca «soți». Veni un timp cind despărțirea se impuse: provocată de lea, aceasta avu loc in 4845. Mărie Daehnbardt ajunge in Englitera. Bine primită la Londra, lea păstră o clipă un loc însemnat, intr’un cerc pe care-1 frecventa Louis Blanc, Herzen și alții. lea scrise cîte-va scrisori la o foae germană, în cari ișl bățea joc de pudicitatea engleză și ridiculiza sancțiunea dominicală cum se practica atuncea peste canal. După o aventură amo­ roasă, o intîlnini in Australia, nenorocită, ca val de lea, mal tirziu remăritată cu-n lucrător, căzind in mrejele catolicismului, ajunsă maf puțin de cit cblar umbra Iei intelectuală. Mackay o intilnește Ia Londra, bigotă, bătrină, jargonind limba Iul Chanaan,’ pregătită, cum se rostea, de moarte. Dinsa intr’adevăr se stinse, «intru Domnul», la 84 de ani, ne mai aducindu-șl aminte sau aproape ne mal aducîndu-șl aminte că fusese tovarășa unui om, care nu se poate tăgădui, lăslnd Ia o parte orl-ce, că a fost unul din cel dintăl cugetători diutr’o rasă de cugetători Max Stirner, a murit in 1856. Departe de a ii fost un leneș, a numi leneș pe omul care a scris Unicul Ie o culme, Stirner continuă să producă. Con­ trar cu ceea-ce seintimplă adesea, nici căsătoriea, nici mi­ zeriile ce a avut să îndure n’au stins intr’insul fertili­ tatea. Unicul fi Proprietatea sa datează de la’ sfirșitul lui 1844. Dinsul a publicat, succesiv, de la 1845—1847, o tra­ ducere germană in opt volume a operilor celor mal ca­ pitale ale lui J. B. Say și Adam Smith, cu note și'obser­ vații: in 1852, o «Istorica Reacțiunei® ; in două’volume, datorită in întreg condeiului său; tot in 1852, traducerea unei schițe a lui J. B. Say, asupra Capitalului și Interesului, cu observații... Nu mal publică nimic după asta: mizcrica îl urmărea de-aproape, stăruitoare. Nu jnal Icra văzut nicăerl. Nu frecventa pe nimeni, de vechil prietenii fugea. Trăea de a-zl pe mînc, cum putea. Se întitula Înainte tot publicist, profesor, doctor in filosofic, păuă și rentier, in realitate Iera comisionar, purtător de inesagîl. Cunoscu așa dară ani mizerabili. Fu silit să recurgă la expediente; închisoarea pentru datorii îl avu de două ori ca oaspe. Rătăcea din hotel în hotel. La 25 luniu 1856, avea aproape cinci zeci de ahl, muri de o infecție carbonoasă. Din noile cercetări ale Iu; Mackay, separe, totu-șT, că cel din urmă al săi doi ani, n’au fost atît de mizerabili și de lipsiți de prietenie cum s’a crezut. leată care fu bbscurul sfirșit al unul ora care, întemeindu-șl «cauza sa ne nimic», înălțase «leul» in fața «fan­ tomelor» care tulbură viziunea "orizontului individual, Omenire, Religie, Stat, Partid, Națio, Familie, si așa rual departe: al unul om pentru care « nu Iera nimic sfint, pentru-că tot ce-I sfînt Ie o legătură, un lanț: al unul om care definise destolniciea puterel individuale ci stind in a pune mina pe ceea-ce «leul» are nevoe, «leul» avind nevoe de tot ce-I Ieste la indămină și ce poate atinge: al unul ora care a pus in fața societățeLGwcWschu// impuse, asociațiea-Verein liberă, fn care «leul» individual poate m șl păstreze singur toată valoarea .. «Teasini proprietarul 1 utere! mele, dacă mă știu Unic». Tot ce Iesle mal pre sns de mine, D-zeu sau om, dispare In fața aseslul sen­ timent conștient. «Pe mine, Unicul. leu mi-ain bazat cauza me^>. Max Stirner s’a stins obscur, dar nilndru. N’a «ispră­ vi t-o», vlrit în cine știe ce sinecură bănoasă. Cunoaștem ceea-ce a scris : asta a făcut-o pentru propriea Iui plăcere, lear nu pentru a noastră, Dinsul nu ne-a cerut nimic: nici admirație nici simpatie, nici mul pliniri. Nu-i j... nimic. Tributul cc-I aducem, Ic din propriea noaslrl v i ”* c’așa ne place. Și-lentă de ce, cu toate criticile sienU01?^ invidioșilor sau moralitciștiior, dinsul no-anara suPreri| de dezinteresat. E» Armând. teroarea in rusia Provocarea la violență și participarea slujbașilor polițienești la crime O trăsătură dureros de izbitoare a viețel ruso din timpul din urmă, Ie repețirea provocărel la vio­ lență din partea agenților guvernului, provocare ce-a atins o dezvoltare strașnic de mare în ultimii ani, de cînd banul public Ie Împărțit, fără nici o cruțare, la trei sau patru secții concurente ale poliției secrete. Tot așa cit s’alinge de participa­ rea deosebiților slujbași al poliției la tot soiul de crime, despre care participare, nu mal departe de cit mai dăunăzî au fost descoperite o mulțime de pilde. De acolea acele repetate osîndirl la moarte a unor tineri lipsiți de experiență, tîrîțl în diferite comploturi de agenții guvernului. Acesta-I un sis­ tem foarte răspîndit de cîtă-va vreme printre agențil poliției secrete și ceilalți slujbași poliție­ nești, sistem adoptat cu scopul de-a dobindi avan­ sarea sau grase recompense bănești. Toată lumea a auzit nu de mult vorbindu-se de un anume Azeff, care a fost vreme de șase-sprezece ani agent al poliției secrete rusești, și-n acelaș timp organizator principal de fapte teroriste, printre socialiștii revoluționari, în cari întră ucide­ rea ministrului de interne von Plehve, a marelui duce Sergiu, a guvernatorului Utel, Bogdanovicl, și diferite alte comploturi denunțate de Iei la mo­ mentul propice: împotriva generalului Trepoff, îm­ potriva ministrului de justiție Gșeglovitoff, împo­ triva marelui duce Nicolae și împotriva țarului. Azeff și-a început slujba în calitate de indica­ tor, în 1902. Acest fapt a fost oficial stabilit în actul de acuzare din procesul lui Lopukin, fost șef al departamentului poliției, care în toamna anului 1908, a confirmat refugiatului rus Burțeff, că Azeff Iera agent, în solda poliției. In 1904, Azeff/care Iera în slujba poliției și-n relații regu­ late cu Rașkovsky, fost șef al poliției secrete ru­ sești din străinătate, organizază uciderea Iul von Plehve, ministru de interne, a-tot-puternic Șl.aAr‘ hi-reacționar, care concedhse peRașkovsky, Și în 1905,acelaș Azeff Ie organizatorul uciderel mare­ lui duce Sergiu. Toate acestea sînt recunoscute pe față de șefii partidului socîalist-revoluționar: ba tocmai aceste două evenimente din urmă hotărîră partidul să albă cea mal absolută încredere în Azeff. Cil chi­ pul acesta se vede că un departament al poliției secrete rusești, Okhrana, a cărui slujbă specială Ie apărarea țarului, n’a stat la europene de a sa­ crifica pe von Plehve și pe marele duce, ca să-ȘJ mențină omul de încredere în centrul partidulu socialist-revoluționar. Toate astea pot sa pară niște închipuiri. Dar polițiea secretă rusască s’a mal folosit dc un semenea mijloc în 1881. -iii Cînd, în timpul primului an de domenie al Alexandru al llî-lea, fu organizată o poliție sPeCI' ală sub numirea dc O7c7ira/i«-„Ocrotire“, Pentr i • ■ . apărarea personală a țarului, șeful acestei poliții, colonelul poneiul Sudeikin, întră în relații cun terorist, nunu­ mit Degaieff, pe care-1 angajă în mod serios, să provoace pe membrii Comitetului Executiv să ucidă pe ministrul de interne de atunci, contele Țolstol, și pe marele duce Vladimir, după care Tolstol, ispravă Degaieff trebuea sa denunțe Comitetul. Cu' chipul acesta, Iei Sudeikin, ar fi dovedit nedestolpeciea poliției secrete ordinare, de-a păzi aceste înalte personagii, ------- S”. și ? ar fi dovedit și propriea-I isteținie în d' ’''™''descoperirea vinovaților: ar fi fost nunlit atuncea șef al întregei poliții, cu drepturi dicțatoriale,• cum fusese contele Loris Melikoff sub UAlexandru al II-lea, și ar Tfi asigurat complicelui său Degaiefi un loc minunat. 5 Rașkovsky Rașkovsky și și Azeff 2kzeff continuară continuară tradițiile tradițiile lui lui Su Su­­ deikin. Pentru ca să ocrotească pe țar, Okhrana îngădui lui Azeff să introducă în Rusiea scrieri revoluționare editate în străinătate, să organizeze laboratoril pentru fabricare de bombe, une-orl dînd z.v chiar bani pentru asta: îl autoriză de asemenea să organizeze comploturi împotriva miniștrilor, ma­ rilor duci, pănă și împotriva țarului chiar. In vre­ mea asta, această drăcească poliție păzea cu cea mai mare grijă pe teroriștii indicați de Azeff, îm­ potriva vre-unel arestări cu putință din partea al­ tei secții de poliție, ca nu cum-va să fie arestați de altă secție de cît Okhrana, tocmai în clipa cînd trebuea să albă loc executarea complotului. Cu chipul acesta Okhrana Iera sigură de efectul produs asupra țarului, lear victimele aveau să fie spînzurate pe dată, înainte de a fi avut vremea să facă niscai-va descoperiri compromițătoare, în stare să dee un fir conducător pentru descoperirea con­ spirației polițienești. Au fost organizate în mod ingenios chiar unele evadări, cînd Okhrana și agentul lei Azeff, aveau interes ca să cruțe vre-un șef militant activ, pentru a-1 da mal lîrziu pe mîna unul consiliu de războiu, care trebuea să-l spînzure In două-zeci și patru de ceasuri. După ce se arătau, cu chipul acesta, ca niște adevărațl apărători al autoritățel, primeau grase recompense în bani, dovedind tot o dată și necesitatea ființărei Okhranei, pentru care dobîndeau alocaț'I noi, izbutind să mențină starea « Okhranei întărite», cu lefile I§I duble pentru -toți ofițerii și pentru toți slujbașii, și făclnd ca «budgetul lei suplimentare-xtraordinar» să se perpetueze din an în an. va să fie HC mal u.a* siguri, de asta, lei publi. ­ Pentru ca cau un ziar r' special ’ ’ Tzarsld rrl----- r Lislok-Foaea ȚariiIru uzul uzul personal personal al al țarului... țarului... Unul Unul din din nuini, pentru .._ berile acestui ziar, provenind din Arhivele jandarperiei, a fost reprodus de Burțeff în revista sa Byloie. Orf-ce raport asupra activitățel revoluțio­ narilor, orl-ce arestare Iera povestită acolea, pentru care cetea foaea cu foarte mult interes. Toate ființele astea tindeau să-1 întărească în ideea neCesitățel de-a menținea starea de asediu. ‘ Mii de persoane sînt cu chipul acesta jertfite, pe ne-care an, pentru singurul scop, de-a procura aSențiior provocători al Okhranei sume însemnate bani. altminteri Azeff nu-I de loc o excepție. RăP°satul Pergament făcu cunoscut prin Mart trec.ut> prin Novoie Vremia, cîte-va fapte din expenența politică dobîndită de Iei în calitate de ad- vocat: aceste fapte aruncă o oare-care lumină asupra sistemului de provocare practicat pe-o scară întinsă de polițiea secretă rusască. In unul din ca­ zurile aceste, un agent provocator din Vilna, tra­ vestit în soldat, vine să se plîngă cîtor-va tineri și tinere de maltratarea ce ar fi îndurat-o din par­ tea ofițerilor săi. Iei ațîță pe acești tineri șă ucidă pe ofițeri, dindu le și explozibile pentru asemenea scop. Din fericire aceștia îl bănuiră și se feriră a-1 urma sfatul In cursul unei ședințe a consiliului de războiu, la Wladimir, în Februar trecut, se dovedi că locotenent-colonelul Zavarnițky, șeful poliției secrete din orașul acesta, adresase scrisori de amenințare, desemnur! de bombe și manifeste revoluționare, desemnurl chiar bombe adevărate, tuturor autorităților, prin-, tre cari și celei a lui. In cursul rprocesului, care avu loc la Cracovia, în urma acuzărel aduse de Burțeff împotriva D-nel ’ cum-că ar aparținea poliției secrete, unul Boroyska, din advocațl declară că a văzut, de mal multe ori în Polonia rusască, agențl provocatori osîndițl la moarte pentru asasinate organizate de Iei, dar puși în urmă în libertate și figurînd ca martori în alte procese... Novoie \remia, 11 Februar 1909. Ziarele ne-au făcut cunoscut, în cursul celor dol-trel ani din urmă, o mulțime de alte cazuri mal cu samă din partea sud-vestică a Rusiei, unde polițiea din diferite orașe organiza lea însă-șî bande de «expropriatori». Făcîndu-se să fie luațl drept niște revoluționari, cari pentru acțiunea lor aveau nevoe de bani, cel ce alcătueau asemenea bande zmulgeau diferite sume de la oamenii bogațl, sub amenințare de moarte. In cîte-va cazuri lucrul fu dezvăluit Înaintea tribunalelor, lear șefii poliției compromiși fură revocați. De curînd se arestă la> Tiflis o bandă de «ex­ propriatori» de aceștia, și se află că, cartierul lor general Iera la biroul poliției secrete a orașului. Șeful acestui birou, un anume Maciansk5r, și trei dintre subordonanț I săi fură arestați, pe cînd șe­ ful poliției, Cikosky, se sinucise. Autoritățile judiciare fiind puse pe urma acestei bande de un tînăr cu numele Saparoff, care intrase în polițiea secretă tocmai cu scopul să găsascâ centrul acestel bande de expropriatori, acest tînăr fu, Ja 12 Mart trecut, atacat în stradă de doi inși și ucis. Avem în sfirșit Memoriile generalului de jan­ darmi Novițky, din cari, un fragment a fost, publicat în luniu trecut, de un ziar din Kiev și re.produs inRuskia Viedomosli.\r\^\rm^xo\^o, scriitor bine cunoscut, garantează autenticitatea^cestor■ memorii. Aflăm din Iele -că generalul No­ vițky Iera cu desăvîrșire în curent cu toate pla­ nurile revoluționarilor cari voeau să ucidă pe Bog­ danovicl, guvernatorul Ufel. In mal multe rînduri . făcuse cunoscut acest complot ministrului de in­ terne von Plehve, care-I trimetea drept răspuns acest ordin: „Nu te grăbi». Și lucrurile dălnuiră, pănă ce Bogdanovicl fu ucis de oamenii trimeșl de Azeff, agentul guvernului. Toate aceste fapte au fost povestite de presa zilnică rusască și răspîndite pe o scară' întinsă de toate ziarele principale din Petersburg și din provincie, chiar și de semi-oficialul Novoie Vremia. Nici unul n’a fost tăgăduit, n’a fost tăgăduită nici chiar exactitatea informațiilor măcar. �REVISTA iDEEÎ REVisTA IDEEÎ I. t ?: !•' i fe. , ce-i De i v im» __ Aslanov și"A dat demisiea... Piecl, I^o, Am putea adăoga o și mai mare « o adunate în cursul anchetei ce April 1908. fapte asemănătoare, — i>t_ Nu»! pevoe să mal dăm alte pilde : toate a am făcut.-personal, pentru a ilustra rolul agenților acestea de poliție în atîtea afaceri aduse în decursul ce­ dovedesc îndestul în ce mini sint puse vieațjta Și lilor din urmă doi ani înaintea consiliilor de răz- bertatea cetățenilor. b°Ast-feliti, trei inși, Jolpesin, Borisoff și Matro- soff, fură aduși înaintea consiliului de războiu din Moscova pentru atacarea cu mina armată a fubncel Yasinsky. Jolpesin fusese de două oii osîndit la moarte pentru hoție cu mîna armată, la care, după cum declară la proces, participase în calitate de agent al poliției secrete, în scop de provocare. Pentru atacarea fabricel Yasinsky, Borisoft și Jol­ pesin fură o s î n d i ț I la moarte, acest din urmă pentru a treea oară... Tovaricici, No. 366, 8 Septembre. 1907. . . La Sevastopol, agenții poliției secrete joacă in toată libertatea rolul de agențl provocatori. In Octombre 1906, se trag cite-va focuri de revolver asupra unei patrule. Cînd asaltatorii sint arestați, se observă că Ierau spioni. Amiralul Skrydloff ordonă atunci a șe_ expluza din fortăreață patru „agenți", înse n’avu curajul a se atinge de șeful lor principal... Put, No. 56, 21 Octombre 1906. La Kalug-a cinci inși sint judecați pentru că au jefuit o prăvălie. Martorii dovedesc că princi­ palul instigator al crimei fusese un anume Brovțeff, un băiat de 19 ani, agent personal al căpitanului Nikiforoff, șeful poliției locale. Jefuirea fusese săvîrșită la 9 Mart: la 30 Mart Iera ziuă expirărel stărel de asediu. Se dovedi că revolverul de care se slujise Brovțeff îl fusese dat de Nikiforoff, care-I făgăduise tot p dată impunitatea desăvîrșită. Arestat Brovțeff, trimese lui Nikiforoff telegrama următoare: Nicolae Mitrofonovîci. Mi-aî făgăduit impunitatea desăvîrșită, și îeată-mă arestai?'. Juriul se opuse a da un verdict, și stărui asupra necesitățel unul supliment de anchetă: tribunalul luă în asemenea scop, măsurile necesare... Ruskoie Sla­ vo, No. 296,21 Octombre 1907. Tovar,} No. 382. Polițiea din Petersburg află într’o bună zi că, printre agenții poliției secrete, Iera un anumit nu­ măr de persoane cari aparțineau unor organizații revoluționare, și cari luaseră parte la o mulțime de jafuri. Faptul se confirmă, și la 4 lanuar un agent din serviciul secret a. lui Rașkovsky fu arestat împreună cu alțl clțl-va... Ruskoie Slovo, No. 7, 9 lanuar 1908. La Kiev, datorită unei întîtnplărl norocite se află o istorie celebră, care căpătă numele de „Aslaniada". Se descoperi un întreg șir de fapte sus­ pecte ale poliției secrete. Unor hoți cunoscuțl, prinși cu mfnile pline de sînge, li se dăduse dru­ mul de cătră directorul poliției secrete, Aslanov, pe simpla explicare a unui portar de hotel, care îl luase pe chezășie. Inșii cari făcuseră să -fie arestațl hoții, fură amenințați de Aslanov că vor fi urmăriți pentru acuzare defăimătoare... Criminalii evadau adesea din pușcărie cu ajutorul poliției se­ crete.., Se dovedi că niște case secrete de desfrîu, a căror închidere fusese hotărîtn de autorități, ur­ mau să propășască cu toate că Ierau prea bine cunoscute de poliție. Guvernatorii ordonă o an­ chetă asupra acestor fapte.* ancheta are loc și acum. Doi polițiști au fost, pănă acuma, aleși ca țapi ispășitori și revocați. Ziarul Kievlianin. zice CCRnișeVSKV DE CUNOSCUT... P. Kropotkin. In Romînește, de I. Ștefan. Din lucrările ce le primim la Revistă, cu o vio plăcere notăm: Dobrogea, iS79—1909, drepturi politice fără liberluȘ, de Vasile M. Kogâlniceanu... O lucrare scrisă cu o price­ pere rară și cu un mare avint de condein. O lucrare hotăritoare pentru interesul ce trebuie să se dee do stăpinire acestei oropsite părți de păinînt... G. Panu: Amintiri de la Junimea din Iași... Lucrări ca cea a D-lui Panu, din cari vedem cu rnulțămire c’au prins a se ivi și la no', face ca trecerea de la lecturile noastre predilecte străine, să nu fie prea mare, și ch-ar, cit se atinge de lucrarea D-lul Panu, trecerea nici să nu fie simțită de loc. t Amintirile» D-lui Panu, ne amintesc de * Memoriile» lui John Stuart Mili, de cari, păstrind se înțelege nuanța,, ne permitem să le alăturăm... Biblioteca „Lumen", Ieste la postul ie'. De cu „Monismul" de Dr. N. Leon, profesor la Universl * din laș', și cu Hatmanul de N. Gogol. Ni se mal an de.A. Schopenhauer : Durerile Lumel... Subiecte vi și cari prezintă totdeauna un interes... La postul lut Teste și Dicționarul bioț/rafic: timporane din Romînia, care apare sub direcția . Th Cornel... A apărut de curind fascicula •l'i. DXre ’ 01, str. Cometa, București. j Biblioteca Poporului, o noul publicație Per^^c.âcjnd înaugureaz i aparițiea prin lucrarea Iu1 B. Stepano *c0(U11 s’a întors acasă... icoană din viafa poporului rUS::\ ferii jalnică înse... Direcției acestei biblioteci, a c^re M & intr’adevar simțiți,’Teste în Bucureșt1, str. Oțeta , • De luat aminte Bibliografica „Revistei Idee de pe procurat de la l^edacțlea noaslră. De cînd au fost scrise aceste rîndurl, ziarul sesc octobris’, al dreptei moderate, Pecernyi tos, din 20 August 1909, face următoarea apre' ciere asupra «Uniunel Uniunel poporului rus» : ,Dubrovi „Dubrovinn și consorții, sene jurnalul conservator nu-s de cît O( verigă ^nînnitnarp mijlocitoare în fatal. Orl-cltX « m acest ncest lanț fatal n.r... . mare ar fi însemnătatea dată^ Consiliului «Uniunel>, iei nu-1 la rîndu-1, decît o urieltâ, de cît o supusă păpușii în nu se știe ce mină puternica și dibace... Atentatul împotriva contelui Witte pre cît se pare, nu-I de cît un epizod din lupta dusă împotriva lui de alțl demnitari... Atentatul organizat împotriva contelui Witte, un cumplit atentat, pentru-că trebuea să-I lovească în aceea-șl vreme fam’liea, a fost o fapta de răzbunare*. Ziarul octobrist nu spune din partea cui venea răzbunarea, înse toată lumea ghicește cine-I vizat, Sofronie Ivanovici: Cum stăm cu literatura... Un stu­ diu prin care autorul scrutează subiectul cu destulă indămlnarc. și prin care pare să ne dee o notă dreaptă... Notițe istorice din tradițiune... șl Idolii monaștirilor din țară, de leromonachul Alacari Ghețuanu... Cit se atinge de Idolii monasticilor din țară, Ieromonachul’spune lucruri aproape în de obște știute, dar cari prezintă un interes aparte, spuse de un Ieroinonach, Merită să fie cu­ noscută cărticica aceasta și, in partea finală, chlgr repro­ dusă de unele foi... Biblioteca „Lumina4', o nouă editură a «Librăriei,No h din Calea Victorie', No. 78, București, a publicat p ‘ acuma trei volumașe. Intre acestea Călăul de H- de d zac, traducere de Ă. Mîndru... Ca format, ca ezccj technică și ca eftinătale, intr’adevăr biblioteca aceasta iț in fruntea bibliotecelor similare in curs de publicare ac facuz j ; j 1 ; Iubite Prietene Mușoiu, De mult măgindeam să vă scriu mal pe larg, despre starea in care se află muncitorimea Gălățană. Dar tot așteptînd, ba una, ba alta, timpul a tot trecut fără ca leu să 'fac ceea ce-ml propusesem. Dar acum în urmă primind cartea poș­ tală din parle-vă, cu data poștei 29 Mal st. n„ prin care, pe. lingă altele, adăogațl că, «demult se urmărește intemeerea unei asociații care să sprijine mălin larg tipărirea și imprăștierea de lucrări noi»,.„m’a scos din aminaro si rn’a hotărit să vă scriu. Se știe, că .și in orașul Galați s’a început o mișcare sin­ dicalistă și socială, încă din 1906, dar care a-zl li’ngezește. Și să nu credeți poate că această mișcare stagnează din cauza persecuțiilor ce au avut de indurat muncitorii din partea guvernului, sau că muncitorii trăesc grozav de bine, și că u’ăr avea nevoe do organizare. Cauzele sint cu totul altele. Și, cu toate că la prima vedere se arată mal de multe so­ iuri, una Ieste fundamentală. Dar pentru ca această cauză fundamentală să poată fi înțeleasă mal bine, voiu descrie cite-va din observările melede-aicl din localitate, precum ai ce-va despre Centru. Căpeteniile sau pretinșii conducători al organizațiilor deaicl nefiind în deajuns de pregătiți „intelectnaiicește, pentru asemenea lucru, la cea mai mică neînțelegere au deviat de la ideal, dindu-se la intrigi personale. Și in loc să-și stringă rindurile, în loc să-și dee samă că prin blindeță și calmitate șe poate îndrepta ceea-ce-1 rău, Iei au început a se învinui, că dacă nu vin muncitorii la organizație Ie de vină cutare, că dacă nu se poate face cutare lucru apoi ie cutare și cu"lare de vină... Afară de asta, închipuiți-vă ce judecată îșî va face un muncitor, cind dinlru-ntăl aude spuindu-i-se de la tribună, «venit! tovarăși de vă organizați în sindicate, că aice Ie ade- virata frăție, aicea Ie cinste, aicea nu-s lefegii, ci fie-care face serviciu din dragoste pentru mișcare», lear mal pe urmă tot pe acești propovăduitori ii vede aducindu-șî învinuiri reciproce, tot pe aceștiea cari Ieri il spuneau că fac serviciu benevol, a-zl, sub motiv că au indurat mizerie din cauza mișcărel', au cheltuit fondurile Sindicatului? Ce idee poate să-și facă un muncitor naiv, dar cu oare­ care judecată, și cu sufletul curat, cind vede pe cel ce Ieri il îndemna că, atita timp cit nu au muncitorii candidatul lor sincer, trebuie să-și anuleze voturile, lear a-z.I, cind să treacă la fapte și pilde, acelaș, revine și spune, că de-o cam dată muncitorii au nevoe de sprijinul unuca din partidele existente, și ca atare trebuie să voteze cu unul din aceste .partide ? Ce idee poate să-și facă un muncitor căruia i se .lace cunoscut prin statutele mișcărel, liniea de conducere Sindicală și Socialistă, intri un anumit mod, lear cind Ie cazul .să se^ conformeze celor prescrise, vede că acest mod Ie ne­ socotit tocmai de cel ce se pretind a conduce mișcarea... ^Nu cred, mal cu samă acum de-o cam dată, că Ie nevoe să Înșir aice in amănunțime ceea ce s’a petrecut cu miș­ carea dela Galați, căci, după cura spuneam mal sus, cauza stagnărel acestei mișcări Ieste una fundamentală. Și dacă ani dat aice cite-va^exemple, ie numai că am vrut să fac Un feliu de introducere, și nici de cum că văd cauza fundaIpentălă in aceste exemple locale. Și chiar, pănă să ajung la aceasta, mai am încă o introducere: Da ă cele ce s'au Petrecut la Galați au putut să se perpetueze atita timp, a hal fost și cauza că singur Centrul le-a mai alimentat. Așa ‘.'l Miță cu cele ce am văzut de pe urma unor anumite hox, vcilite de la Centru, pot zice că nici Centrul nu s’a '“Bat mal pre sus de cit căpeteniile locale. Dar, după cum fineam mal sus, nici Centrul nu Ie cauza fundamentală (,*8."loiiărel mișcărel, și leu, după curii am constatat, găsesc '■•‘tactica ie de vină. (}2l acu>na să mă explic: leu, din cele ce am cetit și auzit He'Pr° Șocialistu, am înțeles ca idealul de dezrobirea celor tajJ}1°șteniți'ț să fie unul și acelaș peste tot păininlul, inse lnțeîCa calea ce duce la infitptuîrea acestui ideal, am Cfț es, că trebuie sau poate să lie sub orl-ce formă. Și intru . 0 grupă sau o asociație urmărește acelaș țel, să-I lie r>5 lăsată o cît mal largă autonomie.., lear dacă presupunem că aceste grupe sau asociații, ar avea de tras mal mari fo­ loase uintro centralizare sau uniformizare, aceasta sa se lase a se reclama sau a se solicita de călră insile lele, fără' nici o stăruință de dinafară... Lucrul acesta 'îl înțeleg cu atit mal mult cu cit se știe că in anumite localități si în anumite timpuri, sint anumite con dițil și anume împrejurări Dar aice s’a făcut cu totul alt-feli\u Aice s’a inzistat mal mult a se uniformiza mișcarea, dufiă un anumit plan, lura ca să se ție samă dacă acest plan Icra cu p tință de a ÎL înțeles, in atit de scurt timp, prtetutîndenea si de tot*'. Aice iu loc să se ii format muncitori conștient! de robîeâ economici, și de puterea ce ar avea de a scăpa din aceasta robie, s’a stăruit a se face munci torl Sindicaliști,... Dar asupra acestei fraze trebuie să mă explic mal bine, cum o înțeleg leu; voiu să zic, că, de-o cam dată, numirea grupărel sau societățel care s’ar 0 format de cătră anumit! muncitori, cu scop de a-șî îmbunătăți starea economici și morală, trebuea să fie indiferentă. Singurul punct asupra căruea cred că Ie neapărat a se stărui, pretutindeni și totdeauna, le si se clarifice muncito.ilor înrolați în asemenea asociații, că scopul trebuie să le fie, nu numai ajutorarea în caz de boală sau de moarte, ci și pentru a-șl îmbunătăți starea in timpul cit trăesc,’ adică să-I convingem că, boala, sănătatea, întristarea, mingierea, dezvoltarea morală și durata de vieață,li-I in strinsă legătură cu starea e.ohomică. Și leu cred că, Iară să-1 botezi numai de cit sindicalist, socialist, și așa mal departe, indrumindu-se muncitorul pe calea asta, potrivit cu îmbunătățirea materială si morală, la un moment dat, îșî va da singur samă, dacă i se mal potrivește ori ba botezul de pănă atuncea. lear dacă o să gășască cu cale să se numească sindicalist ori socialist,-or alt-feliu, apoi, să știți că o să facă aceasta fiind convins că Ie Sihdical‘st și Socialist la fapte, lear nu pentru c’a plătit taxa de înscriere, cota pe-o lună dinlr’un an, și costul unul 'sta* ut, cărui il vede'doa? scoarțele.... Atunci să mal poftfească cine-va să-l mal intimideze’ sau să-1 conrupă de la idee.,. Bina înțeles, prin aceasta nu voiu să zic, că in Romînia nu trebuie, in acelaș timp, să se formeze sindicate, cer­ curi sau cluburi socialiste, fie chiar și revoluționare ori anarhiste, acolo unde Ie cu pulintă să ființeze. Aici in Rominia, și cu osebire mă refer la Galați, ni’s’a clntatin. șir, cum fac Austriacil, Germanii, Englezii, Francezii, Bel­ gienii, Danemarkezil, și alții. Bun, și leurecunosc că trebuie arătat muncitorilor cum au făcut alțl tovarăși din străi­ nătate. Dar aceste pilde ar trebui să ne servească numai ca un stimulent, în luptă, și ca o scutire deunele greșeli ce-am putea face, in cazul cind n’ara avea idee de Iele, dar nici de cuni pe ntru a ne identifica feliul de luptă absolut in toate amănunțiinele, cu mișcarea din străinătate. Inse de lucrul ăsta nu s’a ținut samă și pentr asta avem a-zl, in mișcarea muncitorilor de la noi mal mult curente opuse, cari m.rg cu contrazicerile pănă La a se dușmăni cit se poate de rău. Dar, dacă leu fac aicea cite-va critici mișcărel, să nu se creadă că critic mișcarea in sine, său că invinuesc de lip­ surile și greșelele ce i se constată, pe acel ce au inceput-o. Căci datorită începutului Iei, cum a fost, putem să avem a-zl in țara Rominească un număr oare-care de muncitori în stare a discuta chestiea economica. Și chiar, ca să fiu drept, trebuie să recunosc, că, Iară acest început n’aș II fost in stare chiar leu să fac observațiile de față. Inse, dacă poate li vorba dc recunoștința sau de scuză față de cef începători, apoi de aici nu urmează ca masele să fie expuse a fi conduse și încătușate unei anumite discipline ci, cel mult, dacă se simte nevbea, in anumite împrejurări, de vre-o disciplină, apoi aceasta să fie pornită din spirit de camaraderie muncitorească și fără nici o umbră do impunere sau comandă. Vedeți, deci, dragă prietene, că deși la începutul acestei scrisori aveam aerul de a vă scrie numai despre starea de lucruri de la Galați, totu-șl, fără să vrea, chestiea m’a dus a face și cîtc-va generalități. Poate să vi să pară cam nepotri­ vite cele descrise de mine aice, dat fiind mal mult faptul că D-voaslră nici nu .sinteți înregimentat în mișcarea din Romînia. Inse, pentru^cii din toa ă activitatea D-voastră literară, reesă că susțineți orl-ce idee de înaintare spre binele și fericirea omului, se înțelege in feliul D-voastrA de a vedea, destul că idealul Ieste acelaș, n’aș crede ca fapta mea să fie socotită ca o renegare sau trecere de la un ideal la altul. Ceea-ce m’a determinat pe mine să vă scriu, asa cum �HeVisTa ideei 'i h vă scriu, fc urnfîțprul lucru: D-voastrA noi ani. făcut Cunoștință, prin corespondență, cu ocaziea rHregr,.r ce v’am tăcut, prin o carte poștalii, daca mal 1041, diu bibliografia Revistei, exemp are din «Lvoluțiea Gaț 1talulul.. de Gabriel Deville. Până atunci nu avusesen ocaziea sa văd măcar un singur număr din * Revista Idee ». D-voastră ați avut inse buna voință a-»n( tninete, pe hng. răspunsul cerut de mine, și un număr din «Revista Ideel . leu, cetindu-l, nDun putut de cit să regret că n iun cu­ noscut mal de mult o asemenea literaturii. De auzit, au­ zisem leu, de existența Iei, inse întimplarea făcuse ca acel ce-mi vorbise de dinsa, in loc să nn-o recomande de Buna, o găseau rea. Și. ce-I mai rău, că aceștia se dădeau drept conștientI,SindicaliștI-Socialișt .Ieu, in lie 8o găsesc rea, din momentul acela am Început să mă gindesc la facerea de noi abonați. w „ t . . Se înțelege, primele mele încercări au fost printre acei ce știam că-și au intru cit-va gustul de cetit dezvoltat Inse cum aceștia se pretindeau Sindicaliști și Socialiști pană in măduva oaselor, sindicaliști de calapodul cel t despre cari vorbeam md pe Ia început, îmi tnnțiră in față: «Tu, cum se vede Iești Anarhist; ce, asta nu știi că le o revistă Anarhista ? AI uitat, eri poate nici n’al fost la o conferință, pe care a ținut-o Constantineseu de la București, despre «ce-î anarhismul și socialismul revo­ luționar®. Nu a explicai omul destul de bine, ca noi, social-democrațil, să ne ferim deadeviea iu ideile anarhiste, căci sint periculoase? Nu ți-a spus că ch ar forma de so­ cietate pe care o preconizază Anarhiștii Ie alta : aceștia nu numaic;t nu vor să desființeze proprietatea privata, ci di'ar sint'cel mal aprigi Conservatori®?... leu am spus: in tot cazul, cred că pentru că cine-va face parte din partidul Socialist, nu urmează ca să-I fie oprit a studiea și alte ide", ci din contra, cu cît timpul de cunoștințl va ii mal întins intre membrii unul partid, cu atit ișf vor da samă mal bine de ceea ce fac și de ceea-ce trebuie să facă. In sfîrșît incăpă&iarea nu îe ușor de învins, mal cu samă clnd găsește susținători. De exemplu chiar learna trecută, mi Os’ua IUI** mal întimplat lear ca să mă leu dc UUU, 1111 ÎL* Vi IU vorbă, ■bă, dinaintea unul pahar de ceaf, cu un înfocat Sin­ dicalist și 'Socialist. Așa, dindu-ne in discuție, despre mișcare,, din una in alta, vine vorba di aici în Galați Ie mișcare, Uj/Ol* UUvnpukU] — --------lipsă de cultură, fe lipsă de cunoscători .al adevăratelor idd idei Sociale, leu ani spus, că, r'iinna^Stni't cunoscători ss’’nr ar nufAn putea Cnrinn forma . . voință de a controla și ceti părerile cîtor dacă ar li bună mal mulțf Sociologi, fie Iei dd ori și ce nuanță. Gu tim­ pul, creprul frecindu-se, ba c’o idee, ba cu alta, se șlefuește și ajunge din ce in ce mal bine înzestrat, mal potri­ vit și mal corespunzător cu menirea cc-o are, cu proble­ mele ce Ie are de dezlegat... Zicîncl acestea scot și un nu­ măr din «Revista Ideeî», pe care il aveam in buzunar, și-1 zic, leată de pildă o literatură, pe care cel puțin cel prelinși mal conștient! al miscărel, n'ar trebui s’o treacă cu vederea. Aici se găsesc diferite păreri*: Social-demo­ crate, Socialiste-Revoluționare, Anarhiste, ele. De aseme­ nea critici pe toate’ fețele, din cari ori și cit ar ii de greu la cap cine va, totu-ș-, după ce-va stăruință, o să-sl mal . ascuțască intru cit-va vederile... Știți ce mi s’a întimplat atuncea să văd ? Convorbitorul mleu, noroc că, tind în­ cepusem să vorbesc despre asta, apucase să-și bee cafeaua, all-feliu poate ca se lipsea... După ce la iuțeală aruncă re­ vistei epitetul cunoscut,... îmi mal atrage și alențiea că, «n’al văzut ce.se scrie in Rominia Muncitoare» ? leu, care știam despre ce vrea să vorbească, și știam la ce făcuse aluzie «Rominia Muncitoare» In unul din numerile sale, caut să-I conving că înțelege lucrurile greșit. Dar în zadar, căci sa și sculă și pleci, par’că ar fi văzut in mina mea o bombă nu «Revista Idee!»,.. - leată deci, iubite prietene, ce m'a determinat să vă scriu ceea-ce v’am scris aice, și de ce spuneam prin ultima carte poștală, ce v’am trimes-o cu ocaziea comande! unul alt exemplar din «Ce-I dc făcut» și a unuea din «Marea Re­ formă ț, pe cari le-am și primit, că aici iu Galați Ie un fel u de încurcătură, care, pentru moment, te face să nu . știi nici cu cine să sta’, nici cu cine să pleci... Intru at mă privește, personal, această stare de lu­ cruri nu mă împiedică de a-mî face datoriea, in puterea cunoștințelor mele și in marginile posibilitățef, ca, tuturor .ceior cu cari voiu veni in contact, fie Iei de ori și ce opuse vederi, să încerc a le arăta ceea-ce voiu crede că aduce lumina... Cu o frățească stringere de mină, Frate Șdva, Siml o bucurie nespusa clnd vad că pnnclul mien , dere, mai InlAl rar împărtășii chiar de unii luptător} i1 ’c«»nl ptilrunzălori din străinătate, după ce a silit sau a și cilc-va intelectualități dc la noi să-l adopte, t.ine cileer/f «noii să fie imbrațoșat chiar dc bărbați, cu bun simț, din țime. Din parte-mi privesc asta nu atit ca o izbindă p-1 nuiL a mea, cil mai ales ca rod al uncî experiențe care t să fie ințelcasâ mai bine. Intr'adcvăr, cum se P'^ea ,)llt • î(i inlirzie să se vădească, in cele din urmă, că o i ’ /priry,crc~îÂ?"ictl,î reciprocă, intre urmăritorii acelucaș ideal pi 0 criti totul obiectivă sau mai nimerii o expunere curată an ,.Unor situații dak, ie. singurul mijloc care susține stăruința , 1 obșlească spre reforma socială cea mal dc samă. Tolcre.nța nu se rcalizază inse fi crilica obiectivă tai are loc, și pe dc-asupra se mai vădesc și unele rele uoinfi ‘7 lucruri ce par să nu fie tocmai curate, in aglomerațiile oameni călră cari ar fi firește să fim. atrași și aglomerații am fi șl făcut parle... Atunci rămine să slăruin, noi singuri, in modul nostru de-a fi, de-a vedea,... pună L, o posibilă îndreptare. Așa a fost din capul locului atilum nea mea. Mai inlăi alălurind stăruințele mele, dc cele ai‘e inlăei pleiade, care a prins să închege o mișcare munci, lorcască propriu zisă la noi, am rămas să alimentez această mișcare pe socoteala mea proprie, ciad am văzul că un amestec dc puteri, In loc dc a spori rezultanta puterilor, din pricini dale, mal mult a scădea, Am rămas să-mi desfășor activi­ tatea, mai departe, dc sine, fără să fi fost la mijloc nici o e.vculdcre, cum s’a acreditat fără nici un cuvint mai apoi fiind-că și colaborarea anterioară fusese absolut voluntară. Firește, in lupta mea singuratecă și închinată numai ideai laiul de emancipare obștească, in afară de șicanele aulorilățci oficiale, am fost expus la lot felini dc uneltiri, din partea acelor individualități sau organizații particulare, cari sc credeau că reprezintă și iele o autoritate.: autoritate ți autoritate, mă rog, in care sc vede că desfășurările mele loveau. S’a văzul, pănă și mai dăunăzi, chip sub forma descărcărei dc o solidaritate compromițătoare, susfinindu-se cu îcram „ieșit din mișcarea socialistă", și... prin urmare... nu mă puteam bucura dc creditul dc care cată a sc bucura cel ce fac parte din această mișcare... leală deci nu numai o grupare anumită,J din care nu-ți iesle îngăduit să faci parle și care t —posterior, r * “L*_’ ieată însă-și t--x -■ mișcarea — ------- q socialistă le «exclude»,măcar mOnC — ««tr-z-nma cnrlalîcf-3 .opolizală, mișcarea socialistă ..z,rr care înfruncnin întrupează o diuersilalc de actimlăți. Din înălțimea celor zece ani ai miei, de cind susțin o tribună, care va vorbi dc acum inainlt, unor generații poale mat setoase ac .adevăr și mat in stare a-l aprcciea, și a altor tot 2'pe 'lUjiu alifia Ui.t ani pi și ..iu. mal <<<<«.,. mulțl de stăruință luminătoare, fui -----------cred că nu mai am a lua poziție față de nici un soiiî de „aduersar'i^, pentru cari solicitudinea mea se străducșlc dc „adversari", a le ’ fl” chiar lor de folos... Pe " calea asta, pe diferite trepte, după puterea ce pol desfășura, cred că pot. să slărueascâ ..vi.*? și «t printre acești alțu și I)-la: dacă mediul in care și alții, te misii miști nu ieste dc de o cam dată prielnic, și dacă energica tc D-tale, alăturată de-a altora, cu cari ai voi să conlucrezi, s'ar zădărnici. Vei căuta să inițiezi pe unii și pe alții, iu parte, să i faci să se pătrundă de adevăr, și clnd se va im­ pune o colaborare, de sine, vom avea o sumă de conșUiup cil mai bine armate, mai luminate, mai in stare a triumfaAsia ar /i și rolul asociației, penlm alcătuirea căreca icu caut să adun elemente... Cit dragoste, p. Mușoiu» 24 MaT, 1910, București. tois, Vcuncrs-Belgique... Lucrare luminoasă de P^0f‘ op0vădin care extragem următorul pazaj: «Anarhiști» n l țuesc pe nimeni să nu adereze la vre-un sindica . nu descurajază pe nimeni de-a face parte din \rt" ciație tinzînd a-f inbunătăți starea... Ceea-ce in iflOj inse aparte pe anarhiști, sint încercările îndeplinii * individual de-a se sustrage de sub domimiroa> .ru a specula patronală, încercările făcute in comun J j trăi o viață independentă. Do cite or! se vor p'1 0,nțce serios', să duca la bun capăt niște întreprinderi c v£r in cari absența s-'au lipsa aut.-ritățef, lipsa ine Juî se loare, in cari gustul inuncef, ignorarea nume • ferjCîtă> vor uni cu vieață sănătoasili liberă, hnbielșugaw, 1. V. Șova Galați, t910t Mal tn 23. ___ _____ anarhiștii ii vor susținea».,. •______ Tipografia «JUBILEU» Strada RegalĂNo.~8.’ —£7iiȚrȚ REVISTA IDEEI 1910. Ho. 95. 5. București, Strada Turturelelor, 35 RĂSCOALE ȘI REVOLUȚIE Articol scris pentru un număr-aniversar al culci din urma răscoale din Barcelona, publicai de Tierra y Liber Iad din 26 luliu trecut. le neyoc de răscoale locale, pentru ca Revohiliea să (ie cu putință cînd-va. Ie nevde chiar de’ multe, de multe răscoale. Mal trebuie să fie urase si regiuni agricole cari să aibă tradițiea răscoalelor. Chiar cînd o revoluție ar fi începută, cum a Ibst cazul în Rusia în 1995, ie nevoe ca șirul răscoalelor din orașe și mai ales al celor țără­ nești să se desfășure, cele din urmă pe mari Întinderi, pentru-ca Revoluțiea să aibă timpul să se dezvolte, i'ear reacțiunea să fie împiedicată să-și adune puterile. Întreaga istorie. Ie de (ață ca să dovedească lucrul acesta, lear dacă acum conducătorii arivișl'i ai mișcare! proletare, fie intelectuali, fie muncitori, predică contrarul, Ie că nu voesc de loc revoluție. Se tem de iea. Poporul în stradă îi bagă-n boale, Iei îl urăsc de moarte, ca și bur­ ghezii din 1789, cari urau do moarte pe sulițari. Dar, fără aceste răscoale, iară un șir întreg de răscoale, revoluțiea nu va li nici cînd cu pușcarțle, cu splnzurările cu grămada, cu toate grozăviile teroare! albe cu toate astea politicianii se pot acomoda Să avem Iu vedere te­ roarea albă din Franța, din timpul Restaurărei Burbon lor, teroarea albastră de după 1848 și 1871, teroarea neagră din Rusia, de la 1917 Încoace. Cu toate astea, politician!! s’ati putut acomoda de minune, liind-că Ie ce-va’pe cari lei urăsc cu mult mai mult de cit toate grozăviile reacțiune’i: bonetul de lină și sulița din 1789, stea­ gul roș al proletarului, coasa potrivită de țăran în lormă de*șpagă în viciul unu! ciomag, și, mal cu deosebire, expropierile făcute cu regulă, cu sistema, aproape ca un act religios, de cătră comunele de țărani ruși, din 1904.. Ca să cîștige mai bine de partea lor pe revolu­ ționarii ieșit! din păturile muncitorești, și să-I facă să le îrnpărtâșască ura, politicia’nii le suflă acum acestora la ureche acest cuvint jezuitic, acest cuvint trădător: «Nu faceți mișcări in­ conștientei». Cu acest cuvint, care îngadue să lie dus! atît de bine de nas muncitorii germani, cu acest cuvint se încearcă acuma să se dezbărbălezc proletarii revoluționari din țările latine. putință. Se înțelege, pentru ca să aibă loc revoluțiea, Ie nevoe ca nemulțumirea, dorința de-a pune capăt apăsare!, să fie dezvoltate și răspîndite adine în 111:1 țime, mulțime din partea cărei numai poale purcede acțiunea revoluționară. O dată ce această nemulțumire și această dorință au loc, răscoalele locale fără doar și poate, se’ istă. Ni­ mica nu le poate împiedica. Si, să nu se zică că răscoalele astea sînl fără folos. Io o minciună. Fost-au cînd-va răscoale /(iră folos? Cea din urmă răscoală din Barce­ lona nu vine oare să dea o nouă dovadă, pe lîngă alte mii de dovezi ce ni le dă istorica? N’a fost nevoe oare ca ura poporului, împo­ triva domnie! popilor, să se prefacă în acte de violență, să lie mînăstir! arse, să se răscoale do indignare întreaga Europă intelectuală, îm­ potriva nemernicilor ucigaș! a! lui Ferrer, pen­ tru ca elți'-va începătonlicl mici pași’, foarte, sfioși de alt-feliu, să se. facă în Spania, ca să se scuture jugul Romei ? Cînd politicianil, burghez! și muncitori, vor•'esc împotriva răscoalelor populare, pe motivul Cîi sint inconștiente, să se știe o dată^ pentru totdeauna: ie că nimic nu-i ca aceștia sădisprețuească mai mult, ca poporul armat In stradă. Cu monarhica și comediile, sacro, cu igno ranța menținută de cler și exploatarea menți­ nută de capitalist, cu foametea la ț ;ră, cu îm- Cine inso, mai mult de cît noi, anarhiștii, a . contribuit si răspîndească printre muncitori conștiința limpede, chibzuită, concretă a țintei comunist-anarhisle ce trebuie pusă în fața re­ voluției viitoare? Cine, mal mult decît ramura anarhistă a Internaționalei, din vremea lui Bakunin, a lucrat să rleștepie în clasa muncitoare, nu numai constanta luminoasă a țintei de atins, ci și cunoștința motivelor istorice, economico, morale și altele, cari fac această țintii să (ic de dorit și cu putință do atins? Și ‘cinea stăruit mal mult de cît noi, asupra faptului, că burgheziea va ieși pururi învingătoare, cîtă vreme muncitorii nu-șl vor da samă dc ceea-ce voesc să dohîndească' de la revoluțiea viitoare? Dar, tocmai pentru-cu ne cunoaștem prea bine ținta, și pentru-că știm că nu poate să lie atinsă într’o singură zi, tocmai de-acvea protestăm împotriva abuzului jezuitic ce se lace de cuvîntul inconștient, cînd se aplică răscoalelor Tocmai pcntru-că știm că o răscoală poati:e prea bine să răstoarne și să schimbe într’o zi un guvern, leac o revoluție, ca să ajungă la un rezu tat pipăit, la o schimbare serioasă și du rabilă în repartizarea puterilor economice, cere REVISTA IDEEI UN AN, 10 NUMERE, 5 LE1 Abonamentele se trimet prin mandat: D-ltii P. Mușoiu, 35, Strada Turturelelor, București. �ftrâVlSfrA-- IbEEl „. R'iîVÎSTA 1DEE1 50 58 hvi-nalru ani de. zbiiciuniarc revoiulionai ^ locnXale’S1 "revoluții, nu i ■ ; b' - h ■■ ! I : nuS o revolte le vn putea aduce, cmd va avea alti țintă de C.ît să zdruncine mașina 9> oprească, s o-smintească, s o strice s o fata s.i nu mai aibă nici o putere, si, cuchinul atesta» să Iacă cu putință mai departe dezvoltai ea 1U£uatI Comuna din Paris, din 1871. Varlin avu CU desăvîrsire dreptate să se îndrepte, la cel dintâi zgomot al răscoalei dm 18 Mart, cu to­ varășii săi, să se’îndrepte spre Primărie. Irehuea*să aștepte oare, după cum porunceau Engels si Marx din Londra, ca mișcarea să proclame mai întâi principiile comuniste ? Revoluționarii Parisului avură cu desăvîrsire dreptate să se arunce. în această mișcare, cu toate că marea mulțime a celor cari puseseră m na pe pușcă n’avea nici o idee de caracterul comunist, pe care-1 putea lua mal tîrziu miș­ carea republicană comunalistă, mișcare începută, pentru a se asigura neatîrnarea Parisului, dar' care putea să crească în aduicime, dacă putea să duri z 3. Revoluționarii Parisului și-au dat samă, că după propaganda revoluționară ce o făcuseră împotrivă regimului aflător’ Iera de datoriea lor să se arunce într’o mișcare care se ridica îm­ potriva acestui regim. 'Poporul Iera în stradă, răsculat împotriva acelora-șl Thiers, Ferry și tot neamul lor de burghezi oportuniști, pe cari acești revoluționari îi „atacaseră atlt de des. Nu Iera oare de datoriea lor,- de a fi cu poporul, de a începe opera de dărîmare, cu iei ? Revoluționarii tăcură gresala, că n’au fost, • nici iei Tlestul de comuniști, ca să lucreze; pe dată, sa ducă mai departe reconstituirea ecomică a societățel. Mal făcură gresala să se lese a<lușl la cîrma comunei. Vinovațl c’au lăsat să se alcatuească o cîrmuire a Comunei, cum s’a susținut în rîndurile noastre, vinovat! pentru asemenea lucru nu sînt. Iei nu puteau șă se, opue la asta, dată întorsătura autoritară a spi­ ritelor de pe vremea, aceea. Gresala lor Ie că sauJasat sa fie aduși, iei, la cîrniă, că s’au bisa înlunțuițl, Iei, la cîrmă, cu al de Felix 1 \at Ș‘ toți burghezii protivnici unei revoluții . ,PdtIori,ea lop 'era să rămîe r! T- r ” maha/a,eJe lor, cu poporul, pro­ pagandiști și organizatori ai egalitătel de lapt pe care o voea toată lumea: să se gîndească cu poporul la hrană, la cîstigarea pînel la apararea cetațel: să trăească ‘la o laltă cu cei sarac, să se împătimească, zi cu zi, pentru nevode /ort pentru interesele lor, si să^ înte- iaca ^i^^^eziea jaeobin^ paI^mv\r^Sba.bil ch’a^ă, - ■ parte din"K "ff c-ermanl. mî«n.nn^ “n)ie?UPatd de catra dc cît după ezascruos, atare miș- care sil li (ost înfruita. url-cum. AsUm diea, soarta neaparala, s ar putea zice V,llcb cărei mișcări revoluționare, care izbucni op<urma unui războia nenorocii, primeidiF6 ln n’arli avut loc, daca revoluționarii ar f.L?pe încă din 1869, o mișcare împotriva imn-n. care Încă de pe atuncea cadea în ruinii UI> Dar, măcar că infrîntă, Comuna, ar fi’ cel puțin, trece ca moștenire, posteritate! ■’ unei revoluții comuniste, în afară de cea a , revoluții comunaliste sau cantonaliste. * * Utlei * * Ori-cum, dacă ar trebui să așteptăm ca luțiea să albă chiar de la cele clin-âl j7j)llcS ale Iei, de la intaile iei răscoale, un caract curat comunist, ori măcar colectivist ar fi părăsi pentru totdeauna ori-ce idee de revolut-/1 Pentru a li cu putință asemenea lucru, ar trefini ca o mare majoritate să* fie mai dinainte de acord pentru a aduce la îndeplinire o prefacere comunistă Ceea-ce în deobște nu se întîniplă pentru că tocmai întinderile unei revoluții slnt acele ce pot aduce la comunism masele, dună cum le-au adus în 1793. v Ariviștii sau parveniții noștri burghezi și munci­ tori își’dauprea bine‘sama de asta. Iei știu oii cele dintâi ridicări populare zdruncină clrmuirea In cazul acesta inse, ar fi poporul în stradă, proletarii «nedisciplinați», cari ar cere .„.pe dată «egalitatea de fapt». Și dacă ar dura această perioadă de «anarhie», ideile comuniste s ar lim­ pezi fără doar și s’ar impune în timpul frămlntărel, chiar prin învățămîntul purces din faptele reale. Tocmai ceea-ce ariviștii noștri nu vor. Mici îmbunătățiri aduse exploatărei de a-zl, unele concesii, admise de exploatatori, alîta-I tot ce unora ca acestora le trebuie. «Mai tîrziu, vom vedea», zic dînșii. Pentru-că, dînșii, cît ÎI privește, au destulă vreme s’aștepte.. Ei, nu. Chiar dacă ‘revoluționarii ar trebui să picară în cele dintâi izbucniri populare, datoriea lor Ieste să nu se dee de-o parte. Dacă ținta pe care le-au zămislit-o priceperea, învățătura, h-i scumpă, dacă țin la ținta aceasta, Iei vor fi cu poporul, cu țăranii răsculați de la țară, cu prole­ tarii de la oraș. ” Numai după’ce se va fi zguduit, pănă în celf mai adinei temelii, cîrmuirea și Stalul, jdeI anarliiste-comuniste vor putea să pătninda i mase să prindă. Numai atunci, cele dintâi stav» ale putere! organizate fiind înlăturate, ya pin ‘ pune vieața marile probleme ale egaIîUțol e nomice, arătind și mijloacele de a dezlega ace. probleme. Numai atunci, spiritele, încl!r??S ja împrejurări, vor putea să se dee cu distrugruea formelor vechi și la înjghebarea nouă forme a vietel sociale. Numai a^nWfns.i va putea dezvolta revolutiea, care nQ va In> ‘ năzuințele și va răspunde dorințelor, aștept n— °Să nu pierdem dar prilejurile nî le Să nu pierdem dar prilejurile ce m .^ti poporul, prin răscoalele lui, ~ pentru a P1 o revolutîea asta. Să-1 ajutăm să facă înta 1 ad°rmit°r* Py cU DE fAcut “e CE"T De procurai de la -Redacția noastră LIBERA CERCETARE evoluțiea In urma transformărilor succesive și necurmate, planeta noastră a ajuns să fie ceea-ce ieste. Omul a apărut cînd vieața i-a fost cu putință. Iei va dispare cInd vieața nu-i va mal fi cu putință. După perioada omeneasca, pămîntul, îmbinare de molecule, va urnia înainte să se transforme, cîtă vreme mole­ culele astea și părticelele din care iele se alcatuesc nu se vor desface, Imprăștiindu-se-n spațiu. leată o evoluție. Asta-I fatală, leata fapte cari trebuesc să se întlmple neapărat așa, fapte pe cari voința, activitatea noastră nu le poate schimba. Ce ieste acuma un fapt istoric? Un fapt istoric ieste rezultanta activităței oame­ nilor cari locuesc, în acelaș timp, pe pămlnt. Dacă această activitate ieste îndreptată într’un senz anumit, oamenii fac o^ anumită istorie. Iei ar face o alta, îndreptîndu-și activitatea într’un alt senz. Evoluțiea societăților, cu toate că atîrnînd de transformismul universal, nu-i deci de aceea-șî natură ca evoluțiea cozmică. lea nu scapă înrîurirei noastre, lea rezultă din înrîurirea aceasta. Dacă oamenii nu vor face nici o dată mișcările ne­ apărate pentru întemeerea unei societăți raționale, vieața omenească va putea înceta de pe glob, fără ca omenirea să fi cunoscut vrîsta rațiunei. Aceste mișcări neapărate, pentru întemeerea unei societăți raționale, cată să fie determinate, na așteptate, fîind-că evoluțiea societăților atîrnă de Activitatea omenească. solidari Intrejlel.., In al doilea caz, rea voință cătră străini, protecționism, pace armată, razboiiî. Ceeace stînjinește dezvoltarea individuală, cumplit. Vedem că ideea de patrie implică neapărat nn simtimlnt mai puțin favorabil față de oamenii celorlalte țări, arâ cu putință, probabilă, sigură A uri o masă de ființT, pe cari nu le cunoști per­ sonal, a urî niște necunoscuțî, a risca să te gă­ sești In nevoea ca sa-i omori sau să fii omorlt de Iei, ie absurd. Naționaliștii, patrioțil, sînt deci niște nebuni primejdioși. Cei cari doresc pacea universală, trebuie să se lepede cu totul de naționalism, de patriotism, să șteargă națiile și patriile. Interesul obștesc, al tuturor oamenilor, fiind să înlesnească deplina dezvoltare a individului, o singură grupare are putința să îndeplinească acest ideal: gruparea tuturor oamenilor, Omenirea. Legea Faptele folositoare sau vătămătoare societățel sînt judecate ca atare, nu după o învederare care ar reeși din niște deduceri logice netăgăduite, ci după bunul plac al unei părți dintre legiuitori. Nimic nu-i împiedecă pe aceștia de-a stabili niște regule absurde și jignitoare, destul ca regulele acestea să fie votate și promulgate după datină. Legea nefiind alt-ce-va de cit admiterea unei aprecieri, de cătră anumit! oameni, majoritatea, apreciere găsită rea de alți oanieni, minoritatea, și care apreciere se poate să fie și să nu fie dreaptă. Nu ie numai de cît pentru că-I. devenită lege. Ade­ vărul poată să fie de partea majorităței, poate să fie de partea minoritățel, poate sa fie și-aiurea. A impune niște aprecieri prin fovță, ie a tira­ Dumnezeu Legea Ieste asuprirea supremă, asuprirea le­ A afirma realitatea unei abstracții ieșite din niza; gală, dreptul celui mai tare. închipuirea oamenilor, ie oare faptă de om serios? Drepturile unul om nu pot să atîrne de apre­ Dumnezeu, după Laplace, ieste o ipoteză de prisos. cierea mai mult sau mai puțin nepricepută a altor Noi vom adăoga: «deșănțată». oameni. Sau aceste drepturi nu există, sau există. Intr’adevăr, ideea de dumnezeire a izvorît din Dacă nu există, nici un om, nici o adunare de dorința de-a ni se explica obîrșiea. «Lumea, s’a oameni, ne avînd nici un drept, n’are dreptul zis, nu s’a putut să se creeze de sine, iea a fost a stabili nici o lege. creată de cătră o Ființă supremă». Replica ieste Dacă există, nu ie nici un motiv ca să împie­ foarte ușoară : «Pe ființa supremă cine-a creat-o»? dici pe ori-ce- om ca să le exercite, chiar șt în. Concepțiea unui creator, ieste deci deșănțată, contra legel. fiind-că iea îndepărtează chestiea, fără să o dezlege. Dar ca să poți exercita drepturile acestea, fara Afară de asta, această concepție ie metafizică, stră­ îndoeală trebuește să le cunoști. Ca să le cunoști, ină de fizică, pentru-căie totuna cu a presupune o trebuie să le determini prin Logică. energie care sar desfășura unde nu sar afla ma­ terie, fapt contrazis de întreaga experiență. Politica Dacă simțim nevoea de-a ne adinei până la Pentru ca o chestie să pătrundă în domeniul «cauzele prime», putem să ne închipuim o ipoteză științific, ieste nevoe: i. Să fie enunțată și spri­ fizică mai în legătură cu starea de a-zi a științei. jinită cu dovezi, n Aceste dovezi, mereu verificate, .Totul se transformă, dar nu s’a văzut nici o dată să fie pururea recunoscute- ca drepte. Dacă, la un nimeni care să creeze ce-va din nimic, nici să re-" momentjoare-care, Iele sînt tăgăduite și recunoscute duca ce-va la nimic. Așa dar nu-I fără rațiune de-a ca falșe, chestiea ieste numai de cit respinsă din presupune cum-că substanța, materie-energie, n’a domeniul științei. *ost-creată, a existat totdeauna, și ie nepieritoare. Pentru ca o chestie sa pătrundă în domeniul le­ Cu toate astea, nu ie de loc cu cale să se dea gal, Ieste nevoe să fie: i. Votată de cătră aleșii substanței numele de «Dumnezeu», acest nume votului universal, a. P romulgată și impusă niereu deșteptînd mai curînd ideea unei năzdrăvănii me- cu forța. Rațională sau nu, cu-asemenea condiții, jafizice a tot puternică, de cit ideea unei ipoteze devine lege. Ast-feliu de măsură, străină de rațiune, nu poate Ipoteza științifică, veciniciea substanței, o dată sa dea rezultate raționale^ Politica, metodă nelo­ tăcută,’ ieS ieste mal cit^ i> V 10 nimerit să nu ne mai ocupăm de gică, nu poate sluji la statornicirea unor regale clt de realitate, “ , cu alte cuvinte de lume și Om. logice de purtare. Dacă aceste regale există, Ieste fapta de nebun a vrea să le impui unor oameni în toate mințile Patriea Metodă rațională. Grupările de oameni cari locuesc anumite părți alt-felifi de cît printr’o 0 pămînturi, supuse tuse acelora-și legi, se numesc Sufragiul universal PatGI sau nații. Două nații ‘T au sau in’ au acelea-^I Legea, formulă arbitrară, ueștiințifică, empirică, nterese. In cazul intăi. intăi, Ieste ieste pace, dar un simțin pj mal puțin favorabil față de oamenii celorlalte ieste iea cel puțin expresiea adevărată a păreri. fiind ‘ maF Intăi celor mai mul ți ? față de străini, niaționaFi/ ’’ �I Nu. Cei cari iau parte la facerea Icgeî sînt niște privilegidțl, sau bogați inlrigaufi, pe cari niște conducători îi impun mulțime! tîmpițe. Dacă privim exercițiul dreptului de vot ca înrfprirea oficială, a unul «cetățean» asupra epocei sale, această înrîurire, buna-oară In Franța, ieste de 1/1460 sau r/1461 din ceeâ-ce ar trebui să fie. Intr’adevăr, de la vrîsta de două-zecl și unu de ani, la fie-carc patru ani, adică o data în 1460 sau 1461 de zile, alegătorul votează, adecă încearcă să asuprească pe ceî cari cugetă alt-lcliii dc cît iei. Pc cîlă vreme, autoritatea funcționează în toate zi­ lele, în fie-ce clipă. Sufragiu universal deci înșamnă: dreptul de-o zi la intrigă, 1459 sau 1460 de zile de abdicare. Precum se vede, sufragiul universal ie un mij­ loc puternic de a se adormi activitatea omenească. Iei n’are nimic a face cu suveranitatea populara, cu dreptul de a fi în fie-ce moment tot atît de su­ veran ca orl-care. N’are nimic de-a face cu Egalitatea. Dreptul ■ , E . U I REVISTA 1DEE1 REVISTA IDEET <10 Libertatea nu poate alirna dc-------. arbitrariu| ni lor. Ica trebuie să existe. Oame. O lege asupra presei, o lege asupra ieste netoîeranța legala, ieste negarea 1 Qlei> Libertățeî de OpinJe Autoritatea pn,e< Până acum toate , societăți le uu fost întome pe principiul aulorilăței. Chiar ceea-ce se nunie8? pe nedrept socialism, ieste o formă a acestui nr' ° cipiu. A-ți delega puterile unor însărcinați de*** repartiza totul cit mal spre folosul colectivităt * colectivism, ie tot una cu a-ți abandona drent rile tale. Camarazii repartiz itori vor fi niște nJvilegibțl, niște cîrmuitori, niște asupritori?cefial!' vor fi niște clrmuiți, niște exploatați, niște asuprii * Nimeni, neputînd admite ca altui să-1 asuprească nu se poate îndritui să asuprească pe altul. lud?’ vidul logic ajunge neapărat la concepțiea’coniu n sinului libertar. Să nu sc zică: «Primejdie» lipsei de clrmuipn ieste lupta cu indivizii lipsiți de judecată». So poate răspunde : «Primejdiea cîrmuire! ieste Iupta cirmuiților cu judecată, cu cîrmuitori! și cîrmuitiî lipsiți de judecată». Dacă sc afirmă că, spre a lipsi cîrmuirea, ar ar trebui inși cu judecată, se poate afirma, totaș’u, că am primi să fim cîrmuiți dacă ar fi dovedit cutn-câ cîrmuitori! sînt și vor fi pururea cu judecată. Se vede dar că o cîrmuire bună presupune, ca și lipsa unei cîrmuiri, judecata la indivizi. ’ Una din două : — Sau oamenii vor fi lipsiți de judecată, și atunci vom avea o societate lipsită de judecată, cu cîrmuire sau fără. — Sau.oamenii vor fi cu judecată, și atunci nu Ic nici o nevoe de cîrmuire. Rațiunea duce la Anarhie. Prin drept sc înțelege sau facultatea dc a face un act, sau totalitatea legilor, sau știința legilor. Prin drept natural se Înțelege acel drept ce re­ zultă din firea oamenilor și din raporturile lor necesare. Prin drept pozitiv, se înțelege acel drept ce re­ zultă din legi și convenții. Așa-că Ieste un drept natural, care poate să fie determinat prin logică și impus prin rațiune și care Ieste dreptul adevărat. Și mai iesle un drept, care atîrnă de bunul plac al oamenilor, impus prin forță, care nu se potrivește cu cel «natural», care nu-i tot una nu cel adevărat, care deci nu ieste adevăratul drept, numit drept «pozitiv». Alunei, dacă dreptul pozitiv nu ieste adevăratul drept, nu-l voe.se și zic că a recunoaște un atare Proprietatea drept Ieste o fapta de spirit falș. Pentru-că dacă Declarațiea Drepturilor Omului nc spune că pro­ Ie logic ca să admiți lațiunca, a admite ccea-ce se deosebește de rațiune, ceea-ce prin urmare nu-1 prietatea ieste unul din drepturile naturale și ne­ prescriptibile ale omului. rațiunea, nu poate fi logic dc Ioc. Atunci de ce nu slut toți oamenii proprietari? De-aicl urmează ca oamenii vor deveni logici De ce să spui oamenilor : «Proprietatea ieste tocmai atunci cînd vor înceta să se ocupe de drep­ tul «pozitiv», fiind niște smintiți cită vreme se unul din drepturile voastre», pe cită vreme cea msi mare parte se găsește în neputința de a de­ vor ocupa de alt drept de cît de cel «natural». Intr’adevăr, a-ml mărgini facultatea de acțiune veni proprietara, pe cită vreme majoritatea pro­ la actele îngăduite de rațiunea mea, Ieste a mă fo­ prietarilor sînt proprietari cu dreptul de naștere, losi cu discernămînt de facultatea de acțiune. Pe lear ceilalți sînt din naștere ne-proprielari Gel de la 1^89, afirmînd că proprietatea Ieste clnd, a-mi țaimuri facultatea de acțiune la actele ne-oprite de arbitrar, iesle a-mi înstrăina facul­ .un drept natural și ne-prescriptibil, voeau să spună că omul arc dreptul să stăpânească ceea-ce tatea de acțiune, iesle a-mi nesocoti Libertatea. Ieste îndrituit să stăptnească, legal, chiar daca Netoîeranța stăpîneștc în paguba aproapelui, chiar ducă nu slaplneșle nimic. Declarației Drepturilor Omului din din 1789, zice: Nu așa trebuie să înțeleagă dreptul la pi°P*‘lc' Articolul X. — Nimeni nu trebuie să fie șicanat tate, un egalitar. . pentru părerile sale, chiar religioase, atît cp ma­ Dacă proprietatea ieste un drept natural șt B nifestarea lor să nu tulbure ordinea publică stabi­ prescriptibil, ori-ee bm trebuie, în tot timpul» lită prin lege. , aibă in stâpînire ca orl-care altul. . . 0 Incheere : Nimeni proprietar sau proprie** Articolul XL — Libera împărtășire a gîndirilor Comunism1"și a părerilor Ieste unul din drepturile cele mai pusă în comun, Căsătoriea t prețioase ale omului: orl-ce cetățean deci, poate vorbi, scrie, tipări liber, gata a răspunde de abu­ După constatarea, că anumite cuvinte a?t eJJ zul acestei libertăți, în cazurile determinate de lege. schimbate înlr’un anumit loc, în Franța și a2reCțJi la primărie, societatea recunoaște unei p*^ Aceste îngrădiri reduc textul acestor două arti­ dreptul a se împreuna și a intemeea o fain* ^D. cole la asta : Legea ocrotește pe soți, lumea-i respectă, c oyf Poți gtndi, spune, scrie, t!pări unele lucruri. Nu dițica ca, înlîmpllndu-se cazul, bigamiea. %‘dqspoți gtndi, spune, scrie, tipări, alte lucruri. sau amantele, siț nu so constate legai. p°P , I1CUră A glndi, a vorbi, a scrie, a tipări în libertate cuți din inși căsătoriți, slut legitimi șt se u ceea-ce nu-I oprit dc arbitrariul oamenilor, nu - furi* Insainnă nici de cum a glndi, a vorbi, a scrie, a' de anumite drepturi. Din potrivă, o pereche cari se împreunoa>■ a| tipări în chip liber. ca mai Întâi să fi făcut să se constate seni nr anumite cuvinte, într’un anumit loc, Ie pridrept criminală, societatea o dezaprobă, căci v,n6inițimîntul mutual nu Ie socotit ca o legătură c lestdlătoare. Societatea merge pană la a pedepsi 1° cOpJl pentru vina de-a se fi născut în afară de datorie. Copiii din llori, bastarzii, sînt lutr’atțvăr disprețuiți, înfierați. Copii naturali, adică luni po lume do cătrâ niște părinți ne-autoriznți, î'i n au acelea-și drepturi ca copiii cei legUiml. ^Căsătorie așa dar însamnă înlănțuirea a două ființe, sub pedeapsa sancțiinel penale, ceea-ce prefiupune ideea că, fără această sancțiune, dragostea p’ar fi îndestulătoare pentru a menține familiea 01Ținerea strlnsă a unei familii cu forța, iesle con­ sacrarea legală a dreptului de apăsare reciprocă. Familiea rațională, întemeeală și menținută la nevoe, dar menținută în afară de ori-ce prefecăiorie, în afară de ori-ce constrîngere și bazată nu­ mai pe voința conștientă a celor interesați, își va 8vca obîrșiea în Libera unire. Prejudecățile O prejudecată ieste o părere făcută înainte de a fi judecat, o părere nejudecată. Părinții, educatorii, politicianii sugerează copi­ ilor, naivilor, anumite păreri exclusive. Dc aici ur­ mează că un adult va avea credinți, religie, lege, patrie și așa mai departe, fiind-că aceste credinți 11 Vor fi fost impuse de niște oameni lipsiți de simț critic. Acești din urmă trec altora prejudecățile lor, după duin li sau trecut și lor. Așa zisa libertate a părintelui de familie și educațiea autoritară, cu alte cuvinte dreptul de a alege o anumită stare cerebrală pentru niște ființe fără apărare, echivalează cu apăsarea îngăduită a copiilor și-a celor slabi. Această apăsare va dăinui necontenit pană nu se va da fîe-cărui iudivid suma do cunoștinți în stare să și-o apropie, ca și facul­ tatea de-a controla asemenea cunoștinți. Metoda de educație autoritară nu îngădue înse de-a controla ideile admise, de-a deosebi adevărul dc prejudecăți. O metodă de educație libertară ar coasta : • 1. Cit se atinge de materiile asupra cărora toată lumea ie de acord, să fie predate Iu afară de ori-ce preocupare, simplu ca să se dec individului noțiuni lizicej iear nu sâ i se insufle anumite aprecieri. 2. Glt se atinge de materiile sau părerile asupra cărora nu toată lumea ie de acord, să fie predate, punîndu-se individul in fața deosebitelor păreri, după încredințarea că Ie în stare să judece logic. Numai cu chipul acesta se va putea grăbi des­ coperirea adevărului, de caro atîrnă progresul omenesc. Pentru a ajunge la această descoperire, iesle nevoe, înlr’adevăr, nu ca indivizii să aibă cutare sau cutare părere, ci sâ aibă o părere chib­ zuită, după ce vor fi judecat, tara idei precon­ cepute, după ce se vor ii dedat Liberei cercetări. Concurența Concurența ieste ica o nevoe socială? Ființa ome­ nească va trebui oare să fie pururea o fiară, care fla-și apere pielea și fericirea împotriva contimpo­ ranilor săi*? Societatea de a-zi' legiueșlo concurența. Tot așa va trebui să facă oare și o societate rațională? _ Pentru cei cari nu admit că se poate jertfi rea­ litatea ipotezelor anti-șliințificc, ca «nemurireasu­ fletului» și ca «dumnezeirea», idealul individului • ieste îndestularea tuturor nevoilor ce i se potrivesc cu natura. Individul nu poate atinge acest ideal, trăind sin­ guratec. Singur, iei nu și-ar putea agonisi hrana, nu și-ar putea face vestminte, nu s’ar putea apara Împotriva altor specii de animale și împotriva intern- 61 periilor, n’ar putea să tragă folos din invențiile de tot felini, nonă și vechi. Ființa omenească, caro tagăduește solidaritatea omenească, ieste, vrlndnevrlnd, solidară cil toți semenii. lea a fost adusă ne lume, crescută, apărată de-acești semeni, de la aceștia a primit limba și cunoștințele iei. Așa fiind, în nestare de-a se lipsi de-uu aproape, nur trebui oare sa-ș! zică: «Fie-care om, ca și mine, dorește sa-și mulțămească toate nevoile sale firești. Dacă îmi urmăresc idealul, față de toți și împotriva tuturor, va avea loc lu'ptâ, concurență, și, prin urmare, risc să fiu cel mai slab, să fiu slînjinit, să nu-mi pot îndestula nevoile mele firești. Dacă, din potrivă, îmi urmăresc idealul, fără să-mi tulbur vecinul, ajutîndu-1-chiar, lupta va fi desființată și voiul! în drept să aștept de la iei ca să-mi recunoască egoismul și libertatea, după cum îi recunosc și ieu egoismul și Libertatea. Dacă această judecată ie dreaptă, o societate ra­ țională trebuie, nu numai să desființeze concurența sau lupta dintre indivizi, ci să orlnduiască și să facă să funcționeze Tovărășiea. Utopiile «Utopie» vine de la cuvintele grecești u, nu, și tOpOS, loc. Ținut ce nu există. Se Înțelege prin «utopie» planul unei alcătuiri ideale, și. prin în­ tindere, o teorie socotită cu neputința de îndeplinit. Gu cuvintul «utopic» se încearcă să se ridiculizeze și să se descurajeze pe cei cari privesc cu putință întemeerea societăței raționale, silindu-se să-î hotă­ rască condițiile. Nu se ține samă că nimeni n’are dreptul ca să califice o teorie, că nu se poate îndeplini. Ori-ce teorie presupune practică, ori ce practică presupune teorie. In anumite cazări, teoriea precede practica, în altele practica precede teoriea. Pururea însc una chicamă pe cealaltă. Din punct de vedere științific afirmațiile ne­ însoțite de dovezi nu slut luate în samă. A afirma, fără'dovezi, că o teorie nu se poate îndeplini, că o teorie ieste o «utopie», n’are nici o însemnătate. Transportul cuvîntului și forței la distanță, în­ registrarea și reproducerea sunetelor și chipurilor, vederea prin corpurile opace, telegrafica fără fir, fotografiarea culorilor, «utopii», ieri, slut lucruri «practice» a-zi. O societate rațională, ieste un vis frumos, ni se spune. Foarte bine. Dar teoreticianii acestei societăți nu se lasă să fie tulburați de niște argu­ mente fără însemnătate, fiind că progresul constă în a face, dinți’o utopie, Realitate. Paraf-Javal, Din Franțuzește, de Tiberîu Constant. Intr’o traducere romînească, datorită lui Ion Brămșteanu, a apărut lucrarea lui Karl Kautsky : Opera istorică a Iu! KarI Marx... în țara noastră, unde ac face atita caz de marxism, expunerea Marxismului, făcută de un marxist de valoare, vine la timp... Cartea se cere de librării. Biblioteca «Lumina», editată de Librăria Nouă. Culca Victoriei, 78, București, a făcut să apară al patrulea volumaș : Prizonierii, dc Paul Heyse— Sînt învățaturi de cules din aceasta lucrare, sînt chiar scene mișcătoare, ce ne ating adine, liind-ca-i vorba dc-o suferința umană... Sc procură din librării. Mai primim o lucrare de E. Armând: Qu’est-ce qu’un Anarchlste ?••• Aceasta lucrare cată sa put în dezbatere uncie chestii, asupra cărora nu s’a stăruit pana acuma în deosebi, de cătră cel cari s’au ocupat cu propagarea ideilor anarhiste în chip oare-cum doctorat Punerea m dezbatere a unor chestii de vicațâ, asta ,și tace dc alt­ minteri originalitatea lucrărei lui E. Armând... Dcspr valoarea acestei lucrări sc va putea face o idee din1 ce­ tirea a două-trel capitole, pc cari le vom rePr01,“^pp„ coloanele noastre... Cei cc " don sa-și procure lucrare cu acest titlu, întreagă, sc pot adresa Iul E. Armând, 29, ruc de Kccouvraucc, Orleans, France. �| REVISTA IDEEI 63 Sinope Iera o puternică colonie grecească la colonie numită Inert si astă-zl de furci Sima, ftî pustiită de o flotă rusasert, la începutul unuea’ p re fiî din urmi războae din Răsărit. Alungat din ceLaten » ceIQ pentru o pată de familie, poate chiar personală «"j^tală fugie la Atena, dueînd cu dinsul și pe sclavul sau Menades, care îl părăsi în starea proastă în După veacuri de-o f’orie. a ziise, fugind. Cum unii povățuoau pe DiogCno căuo sUpîOește încă toate tradi.i > J / ’ «|U[ pe ri1K]( nu i so urmărească fugarul: «Ar fi cu totul un lucrn Ja<^ ”5 de ris, zise Ici, ca Manes să poată trăi fără Diopp'^'^ic Diogene, fiîră de Manes, nu». b*'ne. leară Sărac, rătăcitor, disprețuit, alungat din patriea lut r de adăpost, lipsit de prieteni, Iei se hotărî să opun ’'ls‘t curajul, legel natura, patimelor chibzuință, si n OftSfîî'r,lî' totul fii.sofiei. ’ se <la cu Asta iera un feliu de hotărire desnădrtjduită. p0,. in mijlocul nenorocirilor patriei uriașa tribuna (le aceea lumea se arunca in filosofic, după cum rnaf îmbrăcă rasa călugărească, lot atit de adesea din dUn1*^111 avea S rlsuue de Sublimele' ruustrărl ale lui' din desriădejde, cit și din încl'nare. P^flrc, Dintre deosebitele Învățături, Diogene alese învăuii lui Antistene, ca cea mai potrivită cu simțirile s-fi Ura tecc ale Macedoniei își pregăteau in tăcere sarcmele dc starea in care so alia și cu idealul ce și-1 făcuse as*5’ CU luptă, chiar și visînd supunerea mărci rase, dm partea înțelepciune! și asupra virtuțel. Numai nnilțămită stărri T*căreca înduraseră o fiir de cale nesocotire. izbuti să fie primit in micul grup al celor cari urrn Pe vremea asta, Atena văzu ivindv-se, pe piețele pu­ pe dascăl. Dar numai de cit atrase băgarea de samă n blice, in mijlocul retorilor și fll-.sofilor Iei, o sectă nouă tăriea caracterului său, prin puterea geniului ce aveari de oameni, cari umblau desculț', trăeau cu pine și apa, prin înfrinăi’ile nepomenite la cari se supunea. Ca re se invălueau, cu dispreț, într’o manta găurită, și legănau gulă de purtare, dinsul susținea că înțelepciunea trebuia la umăr o traistă de săracî. Iei umblau, ca profeții ebre, să fie neatirnătoare de soartă neatirnăloare do oameni ri inlierînd decăderea morală, stricarea moravurilor, uitarea chiar de sine: neatirnăloare de soarfil, prin disprețuim! legilor naturei peirea vechiului spirit republican, mfie- favorurilor și caprițiilor Iei; neatirnăloare de oameni rind iubirea neinfrinată a luxului și scirboasa impătimire prin lepădarea cu bărbăție «le toate prejudecățile prostești de bogățiL . ... prin lepădarea ch ar de obiceiurile societățeî: neatirnă­ Acestora li se dădu numele de cinici, fie din pricină ca de s ne, prin obiclnuirea corpului cu toate asprimile propovădueau mal de obiceiu pe tăpșanul numit Giuosarg, toare vreme! cu toate lipsurile noaverel, și prin obiclnuirea fie din pricină că vieața lor rătăcitoare avea oare-care sufletului nu numai să disprețuenscă plăcerile, ci chiar si asemănare cu vagabondarea pitorească a cinilor. Orl-cum, cele mat simple înlesniri ale viețe . Potrivit acestor pre­ numele de-cinic, care la noi a ajuns să fie tot una cu liminare idol. Iei se aruncă in brațele, celei mal ilesilipsa do rușine, cu raăgăriea, Iera foarte cinstit in vechime, slujind la denumirea uneea din. școalele' cele rnal respec­ virșite .sărăcii, umblind, in toate timpurile, desculț, dor­ mind sub porlicele, pe lespodele templelor, învăluit în tate, de morală și de filosofic. Antistene, dascălul cinicilor, fusese discipolul Iul So­ singura-I mantie, purtînd cu dinsul, in acea desagă po crate. Iera un om care avea o căldură nepomenită in vorbă care au cin lat-o poeții smochinele, măslinele și pinea și o învățătură foarte întinsă, după mărturisirea celor neagră, cari lerau de-ajuns pentru bărbăteasca lui cum­ pătare, osîndindu-se in sfirșit. nestrămutat, la vieața cea vechi. Dlocles, spune că dinsul fu cel dintăl care dădu mal păcătoasă și mal ncpăsă’toare. pilda de a o rupe bărbătește cu moravurile, cu credințele, Cine nu cunoaște frumoasa istorie, a copilului pe care-1 cu obiceiurile, cu prejudecății!’ și cu legile societățeî. Ca văzu bînd apă de Ia o cișmea în pumn' : «Dinsul iiul arată, simbol al filosofiel sale Iei adoptă traista și toiagul. Trăi zise Diogene, că tot păstrez cc-vn de prisos». Și-șî zvirli pe piețele publice, și să mulțămi, drept orf-ce îmbrăcă­ minte, cu o mantie, îndoită în două, bună pentru toate scafa «Datina zeilor, zicea Iei leară-ș', Ie de-a nu avea nevoe de nimic: te apropii dar cu-atit mal mult de Iei, anotimpurile. pe altminteri, Socrate, pare să nu fi aprobat această . cu cit ai maf puține novo'». Versurile vechiului poet PhiÎntindere dată teoriilor sale. Apostrofa Ie in de obște lernon sau Posidipe, din comediea Filosofii, sc pot foarte știută : «Antistene, prin găurile mantiei tale leu iți zăresc bine aplica lui: mindrîSa». «Filosof al unei filosofii nouă, fel propovădui foamea, și Dar cinismul nu se mărginea numai La un soiu de vieață discipolii nu-I lipsi». practică, potrivită pentru niște iuvăpăiațl, niște mistici, sau Diogene, ajunse in cele din urmă să-șl deo ca loctiiuță pentru niște suflete rinite, cari voeau să trăească departe obicinuită un poloboc, care deveni in toată Grecia populați dc lume. Cinismul Icra un corp de doctrină, plin de putere și care a rămas și-n istorie. După un vers al lui Juvenal» și de originalitate, ale cărui principii le vom desfășura, și ilin satira a XlV-a, și după niște arătări destul de nelă­ care ține un loc însemnat in istorica cugctărel omenește murite, unii critici moderni, răsturnind tradițiea ohșt^? Fică a lui Socrate și mamă a Stoicismului, această doc­ au susținut că polobocul acesta Iera de lut. Dar Viscolii, trină nu-șf luă forma îiotăritoare și nu ajunse la deplina in Iconografia grecească, si Boiss nade, in Notiță l« Iei dezvoltare de cit atunci cind se inciicgă in mintea manuscripte, au stabilit hotărilor că Iera uu poloboc adevă­ bărbătească a unul om, al cărui nume a rămas vestit iu rat, de lemn, un poloboc care se răstăgolea. , c legendele populare a două-zecl de neamuri, al cărui caSatiră vie a oamenilor și a societățeî, răstăgoluț* I ’ose Ie in de obște destul dc rău cunoscut, destul piețele publice această ciudată chilie, caro ’ de rău prețuit, cu toate că Ie una din fizionomiile cele buna, Diogene coplțjșa cu împunsăturile, cu ridjeuu^ mal luminoase ale istoriei. Părerea obștească nu vede în lui nesecate, străpungea cu usturătoarele lui ^*cl?r,leJșf asemenea om dc cit-un feliu de mizantrop, de cit un. ursuz cel inaî puternici și pe cel mal temuți din toți ecl . . care-și bătea joc de oameni, un neobrăzat, un lipsit de ru- smulgeau rămășițele rcpublicel carc-șl dădea sa •. , nUH i?ref Uicl<un resPect de nimic- care-șl tira pe S0‘a|e ȘL1 h e i "^^'.“cgrija și amărăciunea pore­ oratori vînduțl Macedonenilor, generali plin? clelor luf, care-șl disputa îmbucătura cu cinil, și caro vese- sofiști cu îndrugărl răsunătoare, toate desfrinăn*0» minciunile și t ’ ale păcătoșeniile. . . «i OsonnIPErU iA T!iPriD- ca,:az,îcurI grețoase. Ceea-ce se știe ‘Leit Socrato aiurind», zicea Platon, patrician» . cale fiii uf di ? Ui Pnvcște pe Iei, Ieste felinarul și pololume el Jnt ^ul.accsb?I n?M istorice, închipuită de fief, scandalizat de fjrmelc originale și U,lra'l1u^rîni|urf acestor predicărl. Dar însu-șl Platon fu in oSderT^lnd în Mti‘c dc joc, omul de rind nu a voit si vadă de loc niște cugetări pătruns de săgețile necruțătorului cinic, a cărui p uțCjifo ■ nFC1 Vn»fi °S er adiftCâ* ° che8tie de î^Uoșure de dar de vorbire nu se temea de nici un atacași» Ct, ,-oahicrhriiorfds“\CA CC\Ce DU Se Oprcsc dc cit la suprafața dură Iera atit de învăluitoare incit ajunsosa cojiv j rnenl bogațl și de-o treaptă Înaltă, pănă chiar și P i|UI xU. Prc*ucasc* ceea-ce iera mare șl rodnic cel mal ilustru din discipolii săf, să-șl părăsas_c;i poi gCit m această noua înaintare a cugctărel grecești. bunurile ce aveau, că să-f urmeze lui și să îmP ’ Ihogene sft născu la Sînope, in al 4-lea an al celei a 00-a ohmpiadă, in al 4i:MeJ an din nainTea U noasVe . vieala-1 săracă, plină do Jnfrinărl. . peldfl’ Un asemenea ascetism, o înflăcărare atit de vi PREMERGÂTOBÎ ANARHIȘTI diogene <;<î3 BSSkîSAkîse-S I REVISTA IDEEI vieaV1 săraeuhil și a sclavului, o nepăsare atit de dispre­ țuitoare pentru bogăție, pentru glorie și pentru plăceri, nu putea izvorî de cit dintr’un ideal superior, care a putut să fie une-orl trecut vederea, judecat cu rezervele spiritului modern, inse a cărui măreție și înălțare au fost proclamate cei mal serioși și mal virtuoși oameni din vechime. Intr’adgvăr, dacă cercetăm trăsăturile de căpetenie alo doc­ trinei cinicilor, fie în compilările lui Diogene de Laerțiu, lle în scrierile stoicilor, urmașii lor direcțl, fie in fragmen­ tele risipite în scriitorii greci și latini, fio în părerile unor părinți al creștinismului, și chiar in zeflemelele prostești rde poeților, eterne ecouri a prejudecăților gloatei, vedem că singurii cugetători din vechime, cari au proclamat sfințciiiea muncel și egalitatea morală a condițiilor omenești, au fost cinicii: singurii a căror doctrină tindea direcția desființarea sclaviei și la solidaritatea raselor. Trebuie de adăogat, împotriva părerel vulgare, că morala acestora fu una din cele mal pure ale filosofiel grecești, și că cinicii se arătară ca vrăjmași declarați al superstițiilor și zeilor populari. Pentru a îndreptăți asemenea spuse, cari ar putea părea peintemeeate celor ce nu analizază lilosofiea veche de cit cu rezervele, cu prevențiile școlare, ar. fi nevoe de niște largi dezvoltări. De o cam dată credem inse că vor ajunge și cite-va scurte indicări. Cinicii, după cele mal bune mărturii cari ne-au fost trans­ mise. disprețueau nobleță și toate distincțiile sociale, pe cari Diogene le numea podoabele vtfiuliu. Antistene susți­ nea sus și tare cum-că munca ie vrednicii de cinste, dînd pilda lui Ilercule, acest mare muncitor al legendelor gre­ cește Munca-I un bine, zice dinsul aiurea, și adevărata no­ bleță Ieste virtutea. Și sufletul și corpul, cer și unul și altul să fie puse la treabă, zicea Diogene: un singur feliu de treabă, nu-I deplin fără celalt, pentru-că sănătatea și vîrtoșeniea trebuitoare la practicarea binelui atirnă de o potrivă și dc corp și de suflet. Munca Ieste izbinditoare a tot: să lăsăm la o parte muncile nefolositoare, munc le de prisos, și să ne dăm numai celor pe cari le prescrie natura. Să ne mal amintim, că-n educațiea fiilor lui Xeniade, Diogene făcu să între cele mal umilite munci casnice, lucru înjositor după idoile vremel, și că Iei căuta să vadă teapa discipolilor săi, dîndu-lo să "ducă un pește ori brînză prin Ceramica, acel vestit cartier, și pe ulițele Atenei. In ridicarea lor împo­ triva moleșirilor luxului, în împătimirea lor cumpătată pen­ tru bărbăteasca simplitate dc moravuri a celui sărac, ci­ nicii mergeau pănă să proscrie frumoasele arte, ca nefolo­ sitoare la practicarea virtuțel. Iei se ridicau cu aceea-șl îndrăzneală împotriva celor mal puternice credinți din vechime: într’o vreme și într’o țară cind și unde prejudecățile de cetate și nație lerau ații de pu­ ternice, în cit chiar cele mal mari spirite le indurau jugul, Iei cutezară să .so mîndrească, că ferau fără patrie, sau, mal drept, că aveau drept patrie întreg pămîntul și drept con­ cetățeni pe toți oamenii. Diogene se proclama drept cetă­ țean al lamei: inspirare mal pre sus de tot ce au putut da la iveală, asupra acestei chestii, cele mai mari genii din vechime, dar care nu păru pe atunci de cit o ciudățenie de sofist. Totu-ș', această mare idee se păstră ca o tradiție ne­ strămutată la cinici și la școalele filosofice intemeeate de Iei. «leu n’am de loc ca patrie un singur oraș, un singur acoperemint, zicea Cratos: universul întreg, leată orașul, ieată locuința care mi-I pregătită . Găsim în Piu tare, Despre soarta lui Alexandru, un pa­ sagiu nepomenit de însemnat, cu privire la unul din prin­ cipiile de căpetenie a Rcpublicel lui Zenon. Dăm din Iei un fragment.’ «Polițiea sau forma de guvernare a Stalului, ațit de-n cinste, pe care a inchipuit-o Zenon, tinde, aproape in întregime, Ia urma urme’, la acest singur punct : ca noi, ad că toți oamenii in de obșie, să nu trăim nici cuip fmpărtițl pe cetătl, in popoare și nații, deosebiți prin legi, drep­ turi si obiceiuri aparte. Gi să socotim pe toii oamenii drept concetățeni, si să nu fie de cit unfeliu de vieața, după cum numai o lume Ie, nici mal mult, nici mai puțin, cași cind ar fi aceea șl turmă, care ar paște sub acelaș păstor, pe-o pajiște comună». Vedem că ideea unei rcpubhc> universale nu-î cu desăvirșire nouă în istorica cugetăre1. Ceea-ce face însemnat pasagiul acesta, in chestiea de care ne ocupăm, le faptul, mal pre sus do îndoeală, călește o tradiție a ide­ ilor școalol cinice. Intr’adcvăr, să nu uităm că_Zenon, >nteincetorul acestei eroice și paradoxale filosofii stoice, din care s’au hrănit atitea mari spirite din vechime, fusese dis «polul înfocatului Cratos, și că cele dintăl opere ale , mai cu deosebire Republica, lerau concepute pănă intr al j în spiritul cinismului in cit se zicea ni vechimi, și drept • derîdere că fuseseră scrise sub coada cmelui. 63 Acești sectari îndrăzneți păreau ch'ar să disprețuiască _x___ • ____ războiul, temeliea sclaviei și a orl-cărei neegaîitățl. «Tre­ buie să to dai filosofiel, zicea Grates, pănă vei fi ajuns să privești generalii armatei na pe niște dălcăușl de măgari». Se pare că religiea o reduceau la un soiu de deisin. Ceea-cc se știe bine, Ie că dlnșil făceau Jabula rasa dc toate superstițiile populare. Antistene ișl bătea jos de de­ monul luf Socrate, nu vedea de cit povești in ceea-ce Ho­ inar istorisea despre zel. și zise în zeflemea unul preot care, inițiind.u-1 in misterele orfice, if lăuda plăcerile din vieața cealaltă; «De ce nu mori aluneca pe dată» ? La orl-co intllnire, Diogene ișl arăta disprețul pentru inițieri și pentru misterele sacre. Iei zice unul om vilios, care umbla să fie purificat: «Smintit ce Iești, au nu’ștîl oara că botezurile spală lut atit murdăriile viețeî pit’spafă și greșelile de gramatică»? Prevestirile, gicirea, credința in nebunele închipuiri ale somnului ferau obiectul neseca­ tei -<r lui zeflemele. Unul, minunindu-se, in fața lui, de mul­ țimea ofrandelor depuse în văgăuna unei zeități Samotrace : «Ar f] fost cu mult mal multe, zise Iei dacă toți acel cari n’au fost mînluițl in urma rugăciunilor lor, ar li adus și Iei». Acest dispreț pentru credințele cele ina’ scumpe ale mul­ țime', nu Iera lipsit de primejdie. Fără îndoeală însd că ci­ nicii se aflau ocrotiți chiar prin ciudățeniea care iera atribuită numelui' și insului lor. Doctrina politică și socială a cinicilor se poate cuprinde intr'un singur cuvin!; comunitatea. Ca și Platon, și ca și toii cel vechi, și printr’o consecvența fără de margini, iei . întindeau principiul acesta, nu numai Ia lucruri, ci și Ia oameni, după nestrămutata rătăcire a filosofilor și legiui­ torilor din vechime, cari voeau să regulamenteze pănă și sentimentele și patimele, jertfind, cu chipul acesta perso­ nalitatea omenească,, jertfind’o societățeî și legel. De altfeliu, chiar in mijlocul- acestor rătăciri, putem deosebi cite-va idei drepte, și chiar o tendință de-a ridica Tern eea din înjositoarea supunere care-f iera impusă de moravuri și de legile lumel vechi. Morala cinicilor Iera de-o infrinare pe care înfocarea celor dintăf creștini a putut s’o întreacă, dar care nu Iera mal puțin mal pre sus de cit cea mal mare parte din doc­ trinele vreme! lor, A disprețul bogățiea, luxul, plăcerea, gloriea, voluptatea, a înfrunta durerea, simțirea delicată trupească, a înfrunta sdaviea, chiar moartea, a practica virtutea, singurul bine real, după cum vițiul feste singu­ rul rău pozitiv, toate celelalte privindu-le ca niște lucruri indiferente, a-șl înălța sufletul într’o regiune mal pre sus de ambițiile nebunești ale oamenilor, a căuta fericirea și libertatea in infrinare și lipsuri, a prea cinsti cele .mal umi­ lite munci,, a nu roși de cit de ceea-ce-I vițios și a prac­ tica în văzul tuturor tot ce Ieste cinstit in sine, a se cîrmui, în toate faptele viețeî, după legile stabilite, ci după cele ale naturei și ale virtuțef; Ieată cari lerau, pe lingă, cele ce-am mat arătat, preceptele de căpetenie, pe cari această bărbătească și severă doctrină le impunea celui în­ țelept, într’o vreme de decădere și de obștească destră­ bălare. Ieste bine de amintit că cel cari împărtășeau ase­ menea principii, dădeau pildă, luptau întreeîndu-se iu jertfe și-n indurări, ca să aducă ne cetățeni la vieața de natură și la împătimirea de .bine, dovedind sinceritatea propoveduirilor lor prin stăruința în ascetismul, In intri area lor. Celor cari ar fi ispitiți să le impute și mîndrioa jigni­ toare cu care s’au retras de lume și s’au dat ca model, și du cerea,, afară din cale, a unul soiu do vieață, care Icra ca o tăgăduire a orl-carel societăți, Diogene le-a răspuns mal dinainte: «leu sint ca diriguitorii de coruri, cari ri­ dică glasul mai sus, pentru.a-șl aduce elevii la ton». Cinicii, de altminteri, urmau tradițiea socratică, reducind obiectul viețeî la exercitarea și la dezvoltarea per­ soanei morale. încredințați că virtutea n’are nevoe nici de știință, nici de cuvinte, mărginiri du-se pur șt simplu la fapte, Iei disprețueau abstracțiile metafizice iu «. obște toate speculațiile științifice din vremea 1 r. Li sil imputat strașnic acest dispreț a! știin ței, lărâ să se ție sama de vremea și de împrejurările Jn mijlocul cărora sa al­ cătuit scoală lor, fără să se iie samă că moleșirea moravu­ rilor publice și private făcea negreșit trebuitoare o filo­ sofic menită numai sî numai la practicarea moralei, Iară să se Icc aminte in ce ciudate sisteme se rătăcea cugetarea din mijloacele lui cele mal obișnuite de-a dovedi ce-ifl- �UEVLSTA IDEEI REVISTA IDEEI_________ Ș ! î ■ 1 t Ncaparat, pilda creștinismului Je de față pentru a no, mcredința de neputința practică a teoriilor intemeeate n . morah și simț, și Âol sînteiu departe (le-a aproba c st rlisnret nesocolitor pentru nobilele cercetări ale rm ~. par noi vedem ăic.’i mai cu samă, ridicarea buiiu ij • 1 împotrivă aiurărilor solisticei și filosofici, și zilnns . unei critici, superioare și a unei niotoade noua. In acest scurt studiu,.trecem anume asupra parțti a ■ dotire și oare-cum romantico a viețel lui Diogone. •' meni nu vom vorbi nici de cele eîte-va idioțenii raclitionale cari, pentru cei mal mulțl, ălcătircsc Jiitr . g» biografica Iul biogene Și ne mărturisim dezgustul de-a c privi ca adevărate,, ch'ar finind socoteală de acea filra margini destrăbălare a moravurilor din vcclume. bintem incredjnțaII de considerațiea serioasă ce caracterul iiiosbfulnî merita, prin mărturie» marilor scriitori grec și romani. Marc-Aureliu, Epictct,. impărtășau cei mal adine respect pentru memoriea Iul. Seneca il numește un om . cu-n suflet mare- vfruni ittgenlis animi Dion, Plutarc, Grisostmn, S-tul Gerom și o mulțime de alțl autori i-au scris lauda, citiiidu-I vorbele cu seriozitate și admirare. • Diogene ișl petrecu o mare parte din vieață la Atena. Într’o°căfcltorio ce o fileu in insula Egina, fu prins de niște pirați, cari îl duseră-n Creta și-l vindurâ ca sclav. Omu­ lui care practica dc-atita vreme și cu o tărie atit de bârbătenScă lilosoliea sărăciei- șî-a foamei, loate condițiile trebueau să-I fie indiferente. Povestirile vechi ni-l și arată liătindu-șl joc. în tirgul de sclavi, cu darul lui de vorbă obiclmiîh bătîmhi-șl jOp dc mușteriii cari cumpărau un om nunial după vedere, fără să-- cerce sunetul, cum ar face cine-va c’o căldare, cu-n lalgcr, declărindu-se iieted slăpinul sfăpînulul cumpărător. Un bogat Corintian, numit XeniudCjSe socoti fericit să încredințeze educațica copiilor săi acestul scjav, care se proclama medic al sufletului, crainic al libertiijcî și-al adcuărulul. Diogene imbătrîni așa dar in Corint, pe lingă Xeniade și fiii săi, împotrivindu-sG ne­ curmat prietenilor săi, dc-u se lăsa răscumpărat de Iei. <LciI, zicea Iei cu dispreț, nu-s de loc sclavii colora ce-i hrănesc*. Ici crescu copiii stăpinulul său întrebuințlnd o metodă caro trebui să parii cu totul nouă și cu totul ciudată in cetatea moliciutml și desconipunerel. Afară de studiile literare și de jocurile palestre, de întărirea corpuluî, Iei if învăța călăriea, sil tragă cu arcul, să mănuească praștiea ^și să răpadă sulița. Alcătui pentru Iei, din doctrina’lui, ' rezumate, facindu-I să le învețe pe din afară, o dată cu bucăți alese din poeți. Acasă, le preda vieața celui sărac; i! obiclnuea cu treburile de casă, il învăța să se mullămeasca cu o hrană ușoară și să bea apă. Ghid mergea cu dinșil pe ulițl. la vinătoare sau la gimnaziu, adică la locul do exercițiu, Iei Ierau vestmintațl cu cea mal aspră simplicitate, fără nici o găteală, fără podoabe, desculți și cu capul ras. Lucru uimitor, acești copr, af unuoa din cel mal bogall cetățeni din Corint, practicau cu înflăcărare cmnpătănlo cinismului, ajungind cel mal devotați discipoli al luf Diogene. Se nare că filosoful care Iera numit do c.itră Xeniade gemui cel bun al casei, fu liberat de acosta. Pentru că il vedem umdu șl din nou, in Corint, obiceiurile lui din Atena, ?l phmblndu-și pe piețele publice neatîruarea lui pitorească și polobocu-I dc-odinioară. In orașul acesta avu loc intilnirea lui cu Alexandru cel ilare, mtilnire ale căref împrejurări sînt atîta de cunos­ cute. Omul c.«re ayea să se facă unelta răzbunărilor elea®101 -‘51 Jrn.PTSă Grecia subjugată asupra lUsăntuluL vedea grămădindu-se în juru-I o întreabă mnDinLn;pD>enI d ?^’ide fil0S0ft oratorI VrilUdK dnrA d7lr ,narie pentru ca discipolul Iul . t.nH î mUV Ca Di0’ene s*"1 viziteze. r 1 : 't! 1 U 11 ză.dar’ sc ,l0t3ri meargă să-l gă- ‘SlrinnîlfdX‘ri ,/;cuni’.'lral(le căpitanii și curtezanii Si. mi nh r/ Dai riGn?’n f : intins la-soare, pe tăpșanul c"ld/trd,ucîti.il cortegiu se opri inaintea-I. De J S^'îv?"nWe aC'’KleI ’“ne ,3ră Pe- derr, 'câree? ? ar"b"“î pentru iul'iu- «Nn mi Kne’fh eaWiS9‘iZi?C hnb?te luf A1B3ar»dru : rîpi de locP -V,1Ln eoarc,uI®- Ceea-ce însemna ■. Nu-rnl FÎaf 1u ’X P°-CC,ÎSOartcf * foved!J?Ppn«e de Lafcâdio^Heam fie Dîogene: lucru indoehuc pentru asemenea suflet Asupra n.orțel luf Diogone au circulat in vechime Z,, 1°j'’ time dc zvonuri. Iu du obște se . re. o că dinsul «iJ prăvit vieața prin sinucidere. .Sinuciderea iGra (jcJt' l«obicfnuită la școalelR din vechime. Cinicii 0 priVeill ,1'i cel din urmii semn de virtute din partea iiițeleptu) 1T Cil care biitrineta si neputințele il făceau nefolositor am iPc , cit si altora. într’o dimineață, discipolii iși gftsiril d J inWluit in mantiea-1, sub porlicea unde ișf petrecea noântÂU vieața se rctră esu din Ic), și Iei credeau că-M (d.,, ; moartea,-ținindu-șf răsuflarea. După Deinetrius, Plufn?e .Suidas și alții, Diogone ar fi murit in ziua in care a și Alexandru, in cea a 114-a olimpiadă, in al 323-Iei> dinaintea orei noastre. ..' an Corintienil, cari-1 iubiseră după cum il iubise și porul Atenei, ii înălțării un morminl lingă poarta Istmuliu Acest mormint, despre care vorbește Pansanias, IOra : 11 podobit cu un cîno. de marmoră și purta o inscripție in versuri armonioase, accentuate printr’o vorbă de spirit finală, mărturie naivă a unei calde admirații, și carp anunța trecătorilor că cei caro întreaga vieață locuise iutr’un poloboc, acum locuea dincolo de f-tele. hnagincn ii fu răspindită foarte mult de artiști, poeții ii consacrării memoriea, fear cetatea-: natală ii ridică statul, pe soclul cărora fură săpate versuri pline de-nilăcărare. In scurte vorbe, prin principiile .și prin tendințele lor’ cinici’ se deosebeau cu totul do șeoalele vremel lor. f.'ornliătind prejudecata nevredniciei munce', Iei ridicau coudiliea sau starea morală a sclavilor .și tindeau direct la nimicirea păcătoșenii așeză mint al sclaviei. Afacind pa­ triotismul cel strimt al cotitei vechi, intrau în calea cea largă care duce la înfrățirea universală. Spulheriml cre­ dințele populare, netezeau terenul pentru un ideal mat curat, pentru o morală mal omenească .și mal înaltă. Ca filusofl, cinicii au presimțit, și au pregătit uriașele reforme ale viitorului. Ca moralișt, diu.șil au fost inaiute-mergătoril asceților sau mucenicilor creștini, cu deosebirea că, deosebindu-se de societate, dinșil nu desperau și nu fugeau de lea. Iei nu mergeau să-și clădească cbilica in pustietăți, din potrivă, o clădeau pe piețele publice. Și departe do a se izola, de a se osindi la niște roluri fără nici un folos și la niște contemplări sterpe, Iei rămineau in mijlocul concetățenilor lor, pentru a ciuta să aprindă din nou in sufletele răcite virtoșeniea dc demult si credința iu patrie, cum o înțelegeau Iei. ' Louis Combes. 1 Biblioteca aLunien», a tipărit a 58-a cărticică: Din psichologiea militară, dc D-r. M. Campeanu... Interesantă această lucrare, prin mintalitatea ce o descopere, pe care autorul caută s’o mal civilizeze, s’o dirigueascâ spre bine. Altă caracteristică a acestei" lucrări Ic că Ic scrisă atrăgător... Dc găsit la toate depozitele de cărți. D-nu D-r C. Thiron, a tipărit : Libera cugetare, monistâ, haâckeliană... Pentru mulțl va fi o adevărata sur­ prindere aparițiea acestei lucrări, datorită uuul Profesor universitar, care înfruntă în mod sîngeros una din datinele cele mai înrădăcinate, obștești... D-nu D-r Thiron, în lucrarea sa, vorbește de Dogmele lipesc! cugetări.^'1 că aceste dogme, larg înțelese, ar fi un non-sens. Dări pentru a înlătura ori-cc echivoc cu putință, «dogmele liberei cugetări»», cît se atinge de toate maniles^1"1 B viețel omenești, cari comportă o cugetare, nu pot u_a ■ tele de cît libera cugetare... «Autoritatea», adisciplm^ și «ordinea morală», apoi, nu credem să n’o recian pănă și despotismul cel mal feroce. Așa-că o distinct se impune.,. Lucrarea D-luî D-r Thiron poate să sașcâ și-n librării, dar mai cu samă la autor: Iă?‘> _ Mitropoliei, No. 14. N. Armășescu, un vechiu prieten al nostru Ș* bine, a făcut să apară o remarcabilă carte: Spoveoa și testamentul unui țăran... Sînt pilde tipice, dțn jca ramurile de vieață, cari dau pe față toată ne3{,n’caror celor socotite ca sfinte, toate păcătoșeniile a‘6{ ce|or . urmări se revarsă la urma urmei asupra caPu'lljcțung cari sînt înjugați la muncă... Cartea aceăsta, in iorjc. meditată, ieste, pentru autorul Ici, un titlu de g lea ar trebui cunoscută de toată lumea, și m»’ , dc toți acei cari .se interesază, în mod serios, , faccreă socială... Spovedaniile și testamentul unUY2iei. se afla în depozit si la Rcdacțiea noastră : exemp • • nească. Pentru-că ulița Geisha-lor Ieste plină de tra­ diții, cînd tragice, cînd comice, cînd amestecate cu tragic și comic: fie-care casă îșl are amintirile sale, și Kimika pe toate le știe. Unele sînt fioroase de I tot, altele te vor face să rîzl, lear altele țe vor pune jfunielc acesta se găsește pe un felinar de hîrtie pe gîndurl. Istoriea celei dintâi Kirniko face parte. dc la Intrarea unei case din ulița Geisha-lor. “ din Jî----“ 'Nu-Î T*----------’-----r extra­ , din-------aceste urmă. unaJ:din cele mai Văzută noaptea, ulița asta Ieste una din cele mal ordinare, dar ie una din cele mai ane'voe de price­ judate din lume. Strimtă, ca un coridor, pe fațada put de mintea apusanâ. caselor, toate bine încuiate, lemnăriea lucește întune­ II coasă. Da fie-ce casă Intrarea Ie o ușă mititică, cu (jeamurl de hîrtie, ce samănă cu niște geamuri aco­ Ichi-dai-me Kim’ko acum nu mal Ie, lea Ie nu­ perite de flori de ghiață: ușa alunecă, ca acele de mai o amintire. Kimika iera lînără de tot, cînd pe lft compartimentele de clasa l-a, de drum de fler. De acea Kirniko, lea o numi sora-I de meserie. fapt sînt cu mal multe caturi toate clădirile. Dar asta „O fată peste măsură de minunată", ieată ce spune nu se bagă de-o dată de samă, mal ales cînd nu-I Kimika despre Kirniko. Pentru a dobîndi o faimă lună, de oare-ce numai rîndurile de jos sînt lumi­ în meserica-l, o geisha trebuie să să fie frumoasă nate până la streșini, lear de-asupra totul Ieste în sau prea deșteaptă. Și cele mal vestite sînt de oîntuneric. Lumina vine de la candelele din dosul ușilor biceiîi și una și alta, fiind alese de cele ce le cresc, celor înguste, cu geamurile de hîrtie, și de la feli­ de la o vrîstă fragedă, și numai în vederea unor narele de hîrtie atîrnate afară, cîte unul la -fie-care însușiri ca acestea, cari făgăduesc. Chiar și cele ușă. Te uiți de-a lungul uliței, printre două rîndurl din cea mal obicinuită clasă de cîntărețe, trebuie de felinare, rîndurl cari hăt departe se pierd într’un să albă vre-un farmec în anii lor cel mai buni, §ir nemișcat de lumini galbene. Unele felinare sînt fie și numai acea beaute du diable sau frumu­ în formă de ou, altele sînt rotunde, alte-n patru și-n sețea diavolească, care a dat naștere proverbului șase muchi, încrustate cu slove japoneze, frumos. japonez, că la optsprezece ani pănă și dracul ieste Ulița-1 foarte liniștită, tăcută, ca o înfățoșate de lu­ frumos. Dar Kirniko icra cu mult mal mult de cît cruri de cabinet, din vre-o mare expoziție, după cea­ numai frumoasă. Iera făcută după tiparul idea­ sul închiderel. Asta, fiind-că locuitoarele, în cea mal lului japonez de frumuseți, ideal care-1 atins doar mare parte, sînt duse dc-acasă, spre a sluji pe la de una dîntr o sută de nvi de femei. Tot o dată ospețe de desfătare sau pe la alte serbări. Vieața iera și nemăsurat -de deșteaptă i Iera desăvîrșită. acestora le o vieață de noapte. Compunea niște prea gingașe poezii, știea să rinInscripțiea de pe cel dintâi felinar, din stingă, dacă duească florile în chip ales, să îndeplinească făr apuci spre M’ază-zl, Ieste : fKynoya: uchi O-Kata». de nici o meteahnă ceremoniile ciaulul, știea să Ceea-ce însanină: „Casa de aur, unde locuește 0- lucreze la gherghef, să plăzmuească mozaicuri Kata“. Felinarul din dreapta zice : Casa lui Nishimura de mătasă: în scurt avea o educație cu totul ași a unei fete Miyotsuri. Unul, care însamnă: nCo- leasă. Și cCa dintâi a lei arătare în public stîrni costîrcul ce se răfață cu măreție". Apoi, pe stingă, mișcare in lumea de petreceri din. Kyoto. Vcderat vine Casa lui Kajita, și în casă se află Kohana, Bo­ că putea să facă aproape ori-ce cucerire i-ar fi bocul de floare și Hinako, a cărei față Ie drăgălașă, plăcut, și că norocul îl stă' în față. ca obrajii unei păpuși. Peste drum ieste casa NaȘi se văzu în curînd. că lea fusese crescută pe gaye, unde trăește Kimika și Kirniko... Și acest ca­ deplin în vederea profesiei sale. Fusese deprinsă cum tastif luminos de nume se întinde ast-feliu pe o lun­ să se poarte aproape în orl-ce împrejurare, ce se putea ivi. lear cu privire la cele ce dînsa nu le-ar gime de o jumătate de milă. Inscripțiea de pe felinarul casei din urmă vădește fi putut ști, Kimika le știea pe toate: puterea legătura dintre Kimika și Kirniko, încă ce-va mal frumusețe! și prețul indiferenței, și toată neroziea și mult, pentru că Kirniko Ieste intitulată Ni-dai-me, perversitatea bărbaților. Așa-că Kirniko făcu numai titlu onorific, care nu poate fi tălmăcit și carc-nsamnâ puține greșeli și puține lacrimi vărsă. Pe lîngă asta, că lea nu Ieste de cît Kirniko No. 2. Kimika Ieste dovedi, cu încetul, că Iera și puțin cam primejdioasă, învățătoarea, stăpîna : lea a crescut două geisha, după cum și dorea Kimika. Primejdioasă, cam în amîndouă numite, sau, mal bin?, răsnumîte de dînsa feliul cum Ie primejdioasă candela, pentru fluturii ?i după dînsa, Kimilco. Aceas’ă folosire de-acelaș cel de noapte, pentru-că, de-altminterea, vre-unul mime Ie o dovadă vădită, că cea dintâi Kirniko, Ichi- din aceștia ar putea s’o și stingă. Și doar menirea dai-me, trebuie să fi fost prea vestită. Numele pro­ candelei ieste de-a face să fie văzute lucrurile plă­ cesional purtat de o geisha fără de noroc sau chiar cute : în sine n’nre nici o răutate. Kirniko nici rău­ tate n'avea și nici nu Iera din cale afară de pri­ nenorocită, nu se dă nici o dată urmașei sale. . Dac-al avea vre-o pricină bine-cuvîntată, îndea­ mejdioasă. Părinții, îngrijorați, îșl dădură în* cu­ juns de îndreptățită, ca să întri în asemenea casă, rînd samă, că lea nu căuta nici de cum să intre dfad într’o parte acel geam al micei uși alunecă­ în familiile vrednice de cinste, și nici nu Iera în­ toare, ce pune în mișcare un clopot de gong, care clinată să se lase ademenită de vre-o aventură av®stește venirea unui vizitator, vel avea poate prilej moroasă mal serioasă. Dar nici lea nu Iera tocmai s*l vezi pe Kimika, bine înțeles dacă mica sat-upa atit de blajină față de acea teapă de tineri can is­ Uu-I va fi, pentru sară, închiriată. Vei afla în lea călesc documente cu propriul lor sînge, și cer unei u persoană foarte deșteaptă, și cu care face să stal dănțuitoare să-șî tae vîrful degetului celui mic al ue vorbă. Dînsa-țl va putea spune, deva voi, cele stîngel, ca o mărturie și chezășie de nepentoare ^1 de samă povești, istorii adevărate, în carne și-n iubire. Cu aceștia Iera destul dc răutăcioasă, așa °ase, documente netăgăduite, despre firea cea ome- în cît îl lecuea lesne dc nebuniea lor, Niște per- KIMIK O : ; ; ; , 65 —_ �■ REVISTA IDEEl j,_______ ____ ________ _ __ ~ 8tJ ■ ii 1 soane simandfcoase au ganumai să fie cu trup și arătat păn^nXtta' deUd"rn?c,7n'cît i-a. libertatea făt de nici o condiție,, și cu un p t din Kimika a făcut o femee bo?*“' j’ț fost recunoscătoare, dar tot geisha a . Ș mănuea înse refuzurile cu prea mult tact, așa că nu stîmi nici o dată vre-o ură, și de multeori se pricepu cum să tămăduească pănă și disperarea. Au fost neapărat și'abateri. Un bătnn, Încredințat că vieața nu făcea să fie trăită, fără să albă pe Kimiko cu totul numai a Iul, o pofti intr o sară la un ospăț, și-I ceru să bee un vin culei. Dar Kimika, deprinsă a ceti în fețele oamenilor, avu dibăciea dea pune ceai, care avea întocmai aceea-șl floare, în locul vinului lui Kimiko, și ast-feliu scăpă fetei, fără de știrea Iei, scumpa Iei vieață. Căci ablea peste zece minute sufletul neroadei gazde Iera singur pe drum spre Meido, spreJad, desigur foarte dezamăgit... D.n noaptea ceea Kimika veghe asupra lui Kimiko, cnm veghează o pisică sălba­ tică asupra pisoilor Iei. Dar pisicuța “ajunse în cele din urmă o manie a modei, o nebuneală, un delir, una din curiozi­ tățile și senzațiile cele mal mari ale vremel. Se vorbește și de un prinț străin, în legătură cu nu­ mele Iei. Iei îl trimese un dar de diamante, pe care dînsa nu-1 purtă nici o dată. Alte daruri, ne­ numărate, primi lea de la toți, cari-șl puteau în­ gădui luxul de-a o plăcea : a fi în bunele-I grații, fie și numai pentru o singură zi, iera ambițea, .tineretului aurit®. Totu-șl lea nu lăsă pe nimenea să se creadă c’ar fi un favorit al iei mal deosebit, și se feri de-a încheea vre-o legătură de dragoste veclnică. La orl-ce protestare, în această privință, lea răspundea, că îșl cunoștea locul îel. Chiar nici femeile respectabile nu vorbeau despre dînsa de rău, de oare-ce numele Iei nu fu amestecat nici o dată în vre-o istorie de nenorocire-n familii. Iera cu totul la locul Iei. Vremea părea a o face tot mal încîntătoare. Și alte geisha au ajuns să fie vestite, dar nici una na fost macăr asemuită cu iea. Niște fa­ bricanți de manufactură și-au asigurat numai pentru Iei dreptul de a se folosi de fotografica Iei, ca marcă de fabrică. Și această marcă le aduse îm­ bogățirea firmei. Într’o zi înse se răspîndi uimitoarea veste, cum că mima lui Kimiko în sfîrșit se muiase. lea îșl luase cu tot dinadinsul rămas bun de la Kimika, și plecase cu cine-va, în stare să I dee vestminte frumoase, orl-cîte ar fi poftit iea, cu cine-va dornic X ♦ *®ch*ar 0 poziție socială, și în stare să facă să tacă toate trăncănelele despre trecutul Iei* cel pătat, cu cine-va, gata să și moară de zece ori dragostei’îS K*® T Iera pe junlătate “ort de dragostea Iei. Kimika spunea că un nătărău neCKMk-nSă S° 0,I10are.din Pricina lui Kimiko, că PJ Kimiko o prinsese mila.de Iei, și că voise să-1 neroziei P" S Ș faCe sSt?I vie !n fire din X'““, tocmai dezinteresate, nici o dată la lea, că acesta Iera un goste reciprocă, pontru vreme de mal1 caz de Totu-șl, Kimika avea numai pe tate. Iera într’adevăr prea hîtră, dwu?r nu f,S nici o dată în stare să-și arunce c Ochii ruțele ascunse ale sufletului lui KiîX?' roifuf nfftriinrta ACOlea. 01 putut pătrunde acolea, de uimire h'Ș VWar« III Kimiko se deosebea de celelalte gefaho gele lei cel nobil. Pănă a nu-șl lua nuIretțrin sinfesional, pe dînsa o chlema Aî, ceea-ce e-pr°slova-I, însamnă iubire. Cu alte slove seri”8 Cu cuvînt însamnă durere. Istoriea lui Aî t acela5 veste de durere și de iubire. Ie 0 po« Fusese crescută alintată de tot. Copila • dată la o școală particulară, ținută de un T* !U samurai, unde fetițele se ghemueau pe ni t n rinuțe, înaintea unor măsuțe de scris nalt 6 pe' mai de două-spre-zece parmace, și unde / nu* dădeau lecții fără de nici o leafă, unde pro?^1 dueau pe degeaba. In zilele de a-zi. cind îJS toril capătă o leafă mal bună de cît slujbașii din s! bele oeie administrative, aamunsirauve, învățătură nu Ieste nici atîtde onorată, nici atît de plăcută, precum Iera odinioară. O slujnică întovărășea copila și la‘ școala și înapoi, dueîndu i cărțile, călimara ’ cu periuța de scris, perinuța de îngenunchiat și mica-I imăsuță, După asta urmă la școala elementară ppublică., , Tocmai Ieșiseră cele dintâi cărți .• > didactice, - —~i nouă, cari cuprindeau traduceri -japoneze, din poveșt englezești, germane, franceze, despre onoare ș datorie și eroism, niște lucruri minunate de bune și ilustrate cu niște desenurl naive, mici de tot, de oameni apuseni, în niște costume de pe altă lume. Aceste scumpe cărțulii, atît de drăgălașe, sînt astă-zi niște antice. De mult au fost înlocuite cu niște compilări pretențioase, mult mal puțin drăgălașe, și editate cu mult mal puțin gust. Aî învăța bine. Un înalt demnitar vizita școala o dată pe an,. vorbind copilelor, pare că toate ar fi fost copilele sale, și netezind fie-căreea capul Iei mătăsos, cînd le împărțea premii. A-zI acest dem­ nitar Ieste un bărbat de Stat în retragere, care fără îndoeală că a uitat de Ai, și în școalele de a-zl nimeni nu mal dezmiardă micile copilițe, mc , le dă premii. Veniră acele schimbări radicale, în urma cărora familiile- de rang fură aduse la sărăcie și aduse s ■ cadă-n uitare. Aî trebui să părăsască școala. Avu loc multe și mari supărări, pănă cînd, în cele . urmă, acesteea nu-I mai rămase de cit marna^ Ș soră mai mică. Mama și Ai nu se pricepe alta de cît la tesut, și numai prin țesut nu p agonisi îndestul pentru 1raiu. Casa și ogoare întăî, apoi, bucată cu bucată, toate cîte nu numai de cît de nevoe, toate juvaerurile, ca o antică din moșl-strămoșl, vestminte sf u^?'ceț pe mîndre de lack, trecură în preț mic la bogăție cari-I îmbogățește nevoea altora, și-a căro Ie poreclită de popor Namida no ^anc' flStept*1 lacrimelor». De la cel în vieață Iera gmu da g3ajutor, de oare-ce cele mal multe fam aceea-și mural, din rubedeniea lor, se aflau tot 1. jut>nicI nevoe. Cînd nu mal rămase nimic de vi chiar micile cărți de școală ale lui Ab fllOink' ajutor de la morțl. Pentru-că îșl aciuse că tatăl tatălui lui Aî fusese înmormat REVISTA IDEEI Iul, un dar unuî Daimyo, și că podoabele acestei săbii Ierau de aur. Așa dar se deschise mormîntul și minerul cel mare al săbiei, de o lucrătură străină, fu înlocuit cu altul obicinuit, și fură luate și orna­ mentele de pe teaca de lack. Tăiușul cel bun de oțel nu fu înse luat, de oare-ce, viteazul putea să albă trebuință de Iei. Ai văzu fața bunicului său, cum sta, în picioare, în ulciorul cel de lut rOș, care slujea de sicriu la Samuraii de rang înalt cînd Ierau înmormîntațl după ritul cel vechia. Trăsă­ turile, cu toate că stătuse de atîția ani în mormînt, i se cunoșteau încă, și se părea că făcea cu as­ prime, un semn de învoire la cele ce se făcuse, cînd i se dete sabiea înapoi. In cele din'urmă mama lui Ai ajunse prea slabă și bolnavă. în cît nu mal putea să lucreze la sta* tive, și se cheltuise și aurul luat de la mort. Aî atunci zise : «Mamă, văd că nu ne rămîne de cît un lucru. Hal să- mă dau vîndută ca dănțuitoare». Mama se puse pe plîns, și nu răspunse nimic. Aî, fără să plîngă, plecă. .Dînsa îșl adusese aminte, că pe vremuri, cînd se dădeau banchete în casa tatălui Iei, și dănțuitoarele serveau vinul, o geisha liberă, cu numele de Kimika, o dezmîerdase de multe ori. lea merse întins la casa Iul Kimika: „Am nevoe ca tu să mă cumperi", făcu AT, „și-mi tre­ buie bani mulțl". Kimika zîmbi, o dezmlerdă, și-I dădu de mîncat, și-I ascultă istorisirea, care-I fu spusă voinicește, fără nici o lacrimă. «Copila mea», făcu Kimika, «nu pot să-ți daumulțl bani, pentru că am puțini. Uite înse ce pot să fac: îți făgăduesc că leu voiri ține pe mama ta. Va fi mal bine, de cît să-I dai, în schimbul tău, bani mulțl. Pentru că mama ta, copilă dragă, a fost crescută cucoană mare, și de aceea nu știe a mânui cu pricepere banul. Roagă pe cinstita ta mamă, să iscălească invoeala prin care se leagă că tu vel sta la mine pănă la două-zecl și patru de ani, sau pănă atunci, pănă cînd vel putea să-mi plătești datoriea, să te răscumperi. Și ce bani pot să înj­ gheb acuma, i-ai cu tine, ca un dar pe de-asupra. leată cum se făcu Aî, geisha. Kimika îi dete numele de Kimiko, și se ținu de făgăduința de a purta de grijă mamei și surioarei sale. Mama muri înainte de a ajunge Kimiko atît de vestită, lear sora cea mică fu dată la școală. f După astea se petrecură acele lucruri despre cari-am vorbit. Tînărul care voise să se omoare de dragostea unei dănțuitoare Iera vrednic de o soartă mai bună. Iera singurul copil la părinți, și părinți-I, oameni cu dare de mînă și ranguri, Ierau gata, pentru dtnsul, să facă ori și ce jertfă, pănă și pe ace?a de a primi ca noră o dănțuitoare. Mal mult, pentru dragostea Iei pentru băetul lor, Kinrkb nici nu le Iera lor urîtă. înainte înse de a pleca, Kimiko avu grijă de măritișul micei sale surori, Urne, care tocmai îșl isprăvise și școala. Iera bună și drăgălașă. Kimiko, plănuind asemenea căsnicie, se folosi, pentru al­ cătuirea Iei, de iscușita-i cunoaștere de bărbați. Dînsa alese un negustor de modă veche, foarte simplu, cinstit, un om care nu putea să fie rău, chiar dacă ar fi voit să fie. Urne nici nu mai discută cu sora Iei această alegere înțeleaptă, pe care vremea o și dovedi fericită. 67 IV Iera pe vremea lunci a patra, cînd Kimiko fu dusă la locuința, gătită anume pentru dînsa, un loc, unde să-și uite toate realitățile cele linte ale viețel, un feliu de palat fermecat, pierdut în liniștea încîntătoare a unor grădini, mari, umbroase, tăcute, înconjurate de ziduri nalte. Aici, putea să se creadă, prin mijlocirea faptelor bune, ca nou născută întru împărățiea Iui Horal, in raiu. Dar, trecu primă­ vara, și veni vara, și Kimiko reniase tot numai Kimiko. In trei rîndurl născoci lea, pentru pricini pe cari nu le spunea, amînarea ceasului nunței. Pe vremea lunci a opta, Kimiko încetă de-a se mal juca de-a ascunsele, ș'-șl dădu pe față moti­ vele Iei, cu foarte multă blîndeță, dar și cu o strașnică hotărîre ; «dește vremea să spun ceea-ce am tot întîrziat a-țî spune. Ca s,ă ajut pe mama, care mi-a dat vieața, și ca să vin în sprijinul micei mtle surori, leu am trăit în iad. Au trecut toate. Dar arsura focului prin care-am trecut tot mă mistue încă, și nu-I putere pe lume care ar putea să mă scape de lea. Nu se cade ca una ca mine să între într’o familie cinstită, nici să-ți nască un fiu, nici să-ți întemeeze o casă...'Lasă-mă să vor-' besc, pentru-că în cunoștința răului leu sînt cu mult mal știutoare ca tine... El, nici odată Teu n’am să-ți fiu soție, întru rușinea ta. leu îți sînt numai tovarășa de jucărie, însoțitoarea, musafiru-ți de-un ceas, și asta nu pentru niscal-va daruri, nu. Cînd nu voiu mal fi cu tine, pentru că, fără doar, și asta trebuie să se întîmple, vederea îți va fi mal senină. Scumpă-țl voiu fi, dar nu în feliul de-acuma, care nu-I de cît nebunie. AI să-țî aduci aminte de vorbele mele, cari pornesc din inima mea. O femee frumoasă și credincioasă se va alege și pentru tine, să fie mama copiilor tăi, leu am să-I văd, dar locul unei femei leu n’am să-1 leu nici o dată, și bucuriea unei mame leu nici o dată n’am s’o cunosc. leu nu sînt de cît nebuniea-țl, iubitul mleu, o nălucă, un vis, o umbră, care, filfiind din aripi, trece prin vieața ta. In vre­ murile de apoi pot ajunge ce-va, dar femeea ta nici o dată, nici în existența aceasta, nici în cea viitoare. Mal ulte-teTa mine odată, și mă retrag,®. Pe vremea lunel a zecea, și fără vre-o pricină vădită ori închipuită, Kim.ko sa făcu nevăzută, pieri, încetă cu desăvîrșire de-a exsta. Nimenea nu știea cînd și cum și încotro apucase. Prin ve­ cinătatea casei, pe care-o părăsise, nimeni n’o văzuse trecînd. Din toate lucrurile frumoase și de preț ale Iei, din rochiile, din podoabele și darurile Iei, o avere numai prin Iele, nimic nu luase cu_ dînsa. Trecură săptămînl, fără să vie vre-un cuvînt de lalea. Se ivi teama, ca nu cum-va să i se fi întimplat ce-va groaznic. Rîurile au fost scormonite și fîntînile cercetate. Se făcură cercetări prin tele­ graf și prin poștă. Slujitori credincioși fură trimeșl s’o cate. Fu făgăduită răsplată pentru vre-o știre adusă despre lea, o răsplată deosebită Iul Kimika, care ținea la fată cu adevărat și ar fi fost prea fericită s’o găsască, chiar și fără nici o răsplată. Dar taina, taln’a rănas. Ar fi fost zădanuc să se îndrepte cătră autorități : fugara nu făcuse nimă­ nui nici un rău, nu călcase nici o lege, și întinsa organizație a poliției împărătești nu Iera să fie pusă în mișcare pentru capriciul unul băeat. �1; EV ISTA IDEEI f8 Din luni, se făcură ani. Dar nici Kimik», nici îi RVisîa ihRRl PILDĂ DE SENTIMENT... muncitori! și dracul Draga Mușoiiile, i' vremea usucă toate lacrimile și orl-ce dor poto Ieste. Și» chiar în Japoniea, cine-va nu Încearcă, dc două ori, să se omoare pentru aceea-ș1 d r nerare. Ibovnicul luî Kimiko se cuminți, și sc găs pentru dînsul o persoană foarte duioasă, ca săfie soție. Aceasta-1 dete un fiu. Și^ mal hecură alțl anT, și Iera fericire în casa de zine, unde odi­ nioară sălăsluise Kimiko. Intr’o dimineață, se abătu pe la casa aceasta, ca și cînd ar fi umblat după pomană, o călugăriță călătoare. Copilul, la auzul strigătului Iei budhist de ha-î, ha-i, și alergă la poartă. Cuimd o servitoare din casă, aducîndu-I darul obicinuit dc orez, se minună văzînd cum călugărița mîngîea cu duioșie copilul și ședea de taină cu dinsul. Apoi micuțul, strigă la slugă : „Lasă ca săaI dau ieu“,Iear călu­ gărița, din dosul umbrei niarel Iei pălării, care-I ascundea fața, la rîndul lei se irugă : .„Cu cinste rog, lăsa-țl copilul să-mi dee Iei". Și asa. așa, băețelul. băețelul, l«. Si puse orezul în scafa cerșetoarei. Iea;I mulțămi și-1 rugă : «Vrei acuma ca să trial zicî o dată acea ' mică vorbă pe care te-aiîi, rugatt să o spui cinsciris• uiuiui tițulul iau tău parnue^ părinte» :? iear lear ccpuiu ccpilul șopu șopti încetișor încetișor:: fTată, una, pe care n’ai s'o mai vezi nici o dala, zice --că inima i-i veselă din pricină că ți-a văzut ' feciorul». Călugărița zîmbi cu blîndeță, și-1 dezmlerdâ din nou, plecînd iute. Servitoarea se minună mai mult ca orl-cînd, pe cînd copilul a’crgă ca să spue ta* talul său cuvintele cerșetoarei. Ochii tatălui se întunecară cînd auzi cuvintele spuse, și plînse asupra copilului său. Pentru-că Iei, cine fusese la poartă, ----<ei, numai numai Iei iei singur, singur, știea șuea cine fusese la f -----------și-și dădu samă de sfînța jjertfă a. tot ce fu tăinuit. Acum Iei cugetă, multe, dar nu spune cele ce cugetă, nimănui. Iei știe că depărtarea de la soare la soare Ieste mal mică de cit depărtarea dintre dînsul și femeea care-1 iubise. Iei știe că ar fi în zadar să întrebe în care oraș depărtat, in care cută fantastică de uliță-ngustă și fără nume, în care capiște scundă, întunecată, cunoscută numai sărmanilor celor mal săraci, săraci» aș aș-­ teaptă dînsa întunericul de dinaintea Zorilor Lummel celei fără sfîrșit, cînd fața învățătorului asupra-I va zimbi, cfnd gura Învățătorului ÎI va zice, in glasuri de-o dulceață mal adîncă de cit a Purces vre-o dată din buzele unul iubitor ome­ mea in in Lu Lege, nesc:: »O, a'j _Fiica uza mea c tu iu ai ui ^ucra^în ' ■ - /Sd/uZ chip desăvirșit. Tu ai -------------crezuDși-ai■ înțeles cel mai. înalt. Pentru ieu vin m ...... aceea ieuaceea vin acum să te intunpin și să-ți zic ție: Bine-al venit». Din Englezește, de Grigore Goilav. _ Dm Dicționarul biografic: Figuri contimporane din Rominia, de sub direcție* Th. Cornel, a apărut coala 15... Ceea-ce face cu aceasta coala sa Iii în deosebi însemnata, ieste biografie* lui N. Bcldiccunu. poet, cugetător, om de știință, om de simțire aleasa, a câruf activitate fi vieața menta sa fie mat în de obște știută... Dirccțiea dicționarului biografic sc știe: București, 61, str. Cometa. Sunt convins ciun-că d-voaslră mă credeți n mort, că nu mal exist. Șt aveți toată dren ,, dc a crede ast-feliu, de oare-ce n’am datsei ^ de vieață de un hmp destul de Imu] Inse va depărtez de aceasta credința, m am deci. mai multe rinduri șa va fac cunoscut. Dar in! nrejurările tnli'e cari trăesc nu mi-au coitc<>s ni;i timp. Aslă-zi, incii tljziu tn noapte. am condeiul) spre a-ml unpllnl s/mta datoriiUq c reste Intre mari sforțări. Voesc a mă legltimâ Intăiii o boală dc care su/ăr de mult..Al doilea economiea, zictnd civ-n cuvint profesiunea. \[ treilea familiea-mi numeroasă, împărțită pe diferite meserii spre invățătiuă, pănă ș{ America sunt trei membri. Al patrulea, urnește* Curea mea in afacerile alegerilor de deputațl dielali șt in partidul social-dcmocraf din care cauză am fost, sunt si Doi fi șicant din partea ptl[ere‘i guvernului nostru mașter, care munții /nz ne-ttr da. După toate acestea număr si oi de ani al vrislel. Dar, așa cum vedeți, ieu nu suni niol'b, nici irllpește, nici sufletește. Dar nici de trăit, nu mai (răesi așa cum ar trebui să trăesc, ci trăesc mai inup niort: puterile m'au părăsit, nu mai pOt suporta munca, regulat, ca pănă acum. Chelluelele și dările s’au sporit, nu mai sunt In stare să^rni plătesc nici abonamentul unei reviste, ba, ce nici muncește și mai mult ieste că, sunt decis a nu mă despărți pănă Ia moarte de Re­ vista Ideei, de care sunt amorezat cualilafoc. Această revistă m’a subjugat, m’a făcut sclavul iei. lea ieste, pentru mine, ceea-ce iera Ctntarca £)ai,id, regele, pentru Saul, socrul său. Mai llȘ0]. ini.ar d mie sa mor ieu întâi și nu Revista /dee‘i, Aiurind iea, inainlea-mi, mă va lăsa sil dibuia restul viețui prin grosul întunericului in care-am trăit. Xu o zic aceasta că doar trăma cu dînsa dc alița . , . ani ... J nu Dam i-am luat friicUU, fructul, cu care m'am m’am nutrit sufletește, ci mal sunt inci incii J!„ r_ ______ i_. ____________ ..notari raze de cules din fața acestei vergine scrieri. părRevista Ideei. Dar, durere, căci spiritele din păr­ ■»/»•/> nnrtl t.r< •• înțelege !../z. ln,,„ drmnuj J.o.i.wlJ flf'/'slf.l țile noastre, cari i-ar acc^lrtf nop{cl, foi, sunt spiritele nopței. cari, ca — și ... -buhele . . numai poaptea îșl caută niiirimenliii dorm, ascuăsc, să nut <dea față cu lumina și cu spiritul lei. ca să ciștig Revistei vre-un M’am năzuit mult ct zadar,, numai promisiuni goale^ensoarea D-voastra ~ o- am primit, o am inl^> am stăruit să adun ce-va bani, pentru ore-o cărți, ca Ce-I de făcut, de Cernișcvsky, țărani, deMalatesta. Dar totul in zadar. m’am decis ca, cu banii miei proprii să Pr0 , , vlCL.Ujl. I/Cfi [JILUU, -’ gprevre-o 5-6 bucăți. Z1AU-UU Așa-că primi, v.» cu poștal, abonamentul trecutveți al Revistei, cui ’ '* țuî acestor cite-va cărți, pe cari vă rog și trimeteți pe dată. După ce le uoiu impăfl1 inși și vor avea plăcere de iele, se poale s măndăm mai multe... Hămin al tuturor de bine voitoriu, . Stroza Cărtișoara, Fagaraș. Constantin H Iulie, 4910. . Departe de tot, peste nouă mări și nouă tari, traca un popor de proletari, alcătuit din oameni cum se cade, cari munceau din zori pană în noapte si din noapte pănă In zori, îndurînd și foame și frig, Idră să se plîngă: scurt, trăind foarte liniș­ tiți și mulțumiți de soarta lor. Și poate că de s’a’r fi 'purtat mal cum se cuvine ar if trăit toată vieața lor așa fericiți, fără griji. Intre acestea cei mâi neluațl în samă Ierau fabricanții, supraveghetorii, inspectorii și polițiștii, în frunte cu prefectul po­ liției și ministrul: aceștia trebuiau să aibă în ve­ dere ordinea publică. Inse, lucru ciudat, cu toată mulțimea asta de șefi și supraveghetori, nu trecea o zi fără să se întîmpfe vre-un accident. Ba^Jse strivea un lu­ crător, ba lăcea cazanul vre-unei mașini explozie și omora lucrătorii, ba se surpa o mină îngropînd muncitorii, în fine mofturile artea nu se mai sfârșeau. Cine înse Iera vinovat de toate astea ? Numai muncitorii, cari totdeauna se vîrau acolo unde se înlîmpla nenorocirea. Patronii aveau de furcă' cu autoritățile, înse ori-cît de grăbite Ierau aces­ tea să aplaneze toate cu binele, se făceau oarecari încurcături, căci fie-care avea bătae dc cap, și atunci supraveghetorii mormăeau: < Lua-i-ar dracul de lucrători», și raportau directorului Di­ rectorul, ocupat cum Iera cu vre-un supeu cu musafiri înalț!, zicea la rîndul lui supărat: <rSă-I ia dracul de lucrători. Raportează inspectorului». Acesta, tot așa, indispus ca și directorul, căci tre­ imea să constate cauzele accidentului, înjura : «Lua-i-ar dracul de lucrători». In timpul ăsta, înse, au apărut de o dată, dracu știe de unde, niște foi volante, prin cari se dovedea că starea lucrătorilor așa cum Iera, nu Iera bună. Lucrătorii începură să se agite. Su­ praveghetorii începură să spioneze, dar nu ailaiă nimic. Veniră și inspectorii să liniștească spiri­ tele, înse în zadar. Vai, dar aici se îngroșa gluma. Prefectul poliției, îndîrjit, turba: «Sa-i ia dracul pe tot! lucratorii, că nici o dată nu poți avea destui paznici pentru Iei». Inse oa­ menii de știință și gazetarii găseau că nu ie nimic nefiresc în asta’ Totu-și asta nu împiedica pe ceilalți să zică la fie-ce clipă: «Of, de i-ar lua dracu pe lucrători». In sfârșit a dat Dumnezeu de s’a îndurat dracu și într’o bună noapte a luat pe toți lucrătorii. Ă doua zi a fost ciudat de tot. Atelierele nu mal lucrau, cuptoarele nu mal fumegau, mo­ toarele nu mal bubuiau, Scurt, totul părea mort. Supraveghetorii, cari de obicei» se deșteptau, cel dintăl, la 11 înaintea mesei, cînd s’au trezit, nu și-au crezut ochilor: au alergat la director să raporteze minunea. Directorul, somnoros,' mor­ măi ce-va, întoreîndu-se pe partea cealaltă. 1 uga. la inspectori, aceștia fuga la prefectul poliției,, și acesta fuga la ministru Numai gazetarii n'au zis nimic, liind-că n’aveau încă corespondenți; ca noi. Inse, oii-cum, bucuriea lor n’a putut fi lungă, fiind-că directorul deșteptîndu-se de tot, n’ayu cine să-i aducă Ia pat cafeaua cu lapte si nici franzela, căci dracu luase și franzela și franze- $ larii. Vru să se plingâ prefectului, inse nu icra trăsură, căci necuratul luase și pe birjari. Tre­ buia să meargă pe jos. Ajuns la prefect, găsi și pe ceilalți fabricanți, dar toți Ierau întristați, S’a discutat, s’au certat, dar nu mal î'era chip de găsit lucrători, afară dacă ar fi Început tra­ tative cu dracul. Atunci ministrul, după dorința patronilor, răspîudi un manifest, în care făgaduea solemn, că lucratorii vor ii de aici înainte tratați tot așa de bine ca și fabricanții. Dracul află și le spuse lucrătorilor, cum stă cliestiea. Lucrătorii rugară pe dracul să Intre Iei în tra­ tative cu patronii și bietul Belzebut se gîndî: «Hai să fac și leu uri bine: o să mă compromit, o șă mă înjosesc pană acolo să vorbesc cujupuitoril ăi de hingheri». Și a început să vorbească: — La mine s’au luat măsuri contra acciden­ telor,... zise dracul. — Foarte bine, și noi o să introducem mă­ surile astea. — La mine au ziua de 8 ore. — Și noi vom da ziua de 8 ore, ziseră fa­ bricanții în cor. — La mine lucrătorii sînt stimatl, nu sînt amenințați și întemnițați, au libertatea întrunirilor si dreptul de grevă. — Toate astea le vor avea și la noi, trimeteni-I numai mal dec grabă înapoi la lucru. — Bine, zise dracul leu vă înapoez lucră­ torii, dar trebuie să știți că și ieu vreau să cîștig ce-va din această afacere, așa că cer 10 la șutii din lot ce veți cîștiga de aici încolo. — Doamne, doamne. Bieții patroni' Ierau indignați: — S’a măi văzut așa tâlhărie, ziua în ameaza mare? Mal bine să știm că murim de foame de cit să dăm din cîștigul așa de greu cîștigat, cu sudoarea noastră. Si ierau să rupă tratativele. Dar în ultimul moment unul avu o idee, o șopti altuea, celalt altuea, și așa mai departe, și’toți primiră propunerea dracului. După ce plecă Satan, toți se adunară în jurul patronului cu ideea și începură să-l feliciteze pentru genialitatea lui. Ideea iera toarte simplă: să reducă salarul lucrătorilor cu 16 la sută. Dracul îngădui lucrătorilor să se pună pe lucru, nu glumă, și fabrice le începură din nou mersul lor regulat. , . Patronii înse de la început aveam hotărîrea de a nu se ținea decuvînt, așa-că pe lucrătorii ne­ mulțumiți, cari se obicinuiscră cu traiul bun din iad, nu-i mai auzeai de cit zicând: Să-1 ia dracul dc patroni. Lua-i-ar dracul de patroni. Intr’o zi sosiră, prin coșurile fa bricelor, niște manifeste în cari șe spunea cți în curînd dracul va îndeplini dorința lucrătorilor, va lua pe pa­ troni. înse să mai aibă puțină răbdare, căci n’a sosit încă vremea, dar că de sosit va sosi la sigur. Acum înse, se naște întrebarea : Lucrătorii ră­ mași fără patroni, vor întră oare în tratative cu dracul, ca să-și reclame patronii ? Cam greu dc crezut... M. Avîntescu. �iifevisTA IbfiEÎ civilizației noastre factice, cum se explică atitea și atitea ipocrizii și nechibzuiri de cari ne lovim -Necontestat că propășirea în omenire se făptuește Ia tot pasul. La noT un sistem învechit de idei pțin necurmata ș! sfătuitoarea punere în acord a care să fi răzbit adînc în conștiința unei paturi faptelor oamenilor cu ideile lor. S’ar putea spune sociale, nu există: Lună-oară cum Teste catolicismul că numai în concordanța dintre fapte și idei sta în asfințit; La noi Teste un sistem tradițional, admis liniștea sufletească. Dar desăvîrșirea perfecțiune! inconștient, ortodoxismul. De asemeni un sistem omenești nu poate fi socotită de. cit ca un deplin nou de idei, care să intereseze pătura zisă cultă și neștfămutat acord între fapte și ideile dobîn- nu există: bună-oară cum Teste monismul în as­ dite, chibzuite și acceptate ca fiind acele ce cores­ fințit. La noi Teste un felin de modă, un felia de pund mai bine intereselor celor mai înalte ale năzuință superficială de-a simula convingeri nouă omenire!.- Se poate de aici deduce chiar și crite­ dacă bine înțeles nu se riscă nimic prin asta. In riul perfectibilitățel unui om, anume măsura în definitiv Te o așa stare de spirit la noi, că admițînd, care dînsul își pune de acord conduita, adică pur­ cu închipuirea, că ireligiozitatea s’ar afirma oficial’ tarea în vieață, cu ideile ce le socotește ca fiind și pentru propagarea hbereî-cugetări s’ar revărsa cele mai frumoase, mai prielnice și mai adevărate. budgetul actual al cultelor, cîțT preoți ortodox! ar Se înțelege că ideile aceste pot variea, binele, fru­ mal rămînea la un șacerdoțiu neaducător de venituri? mosul și adevărul fiind ori-cum concepte relative. Ori, afirmîndu-se4 ortodoxismul, cu tot caracterul Dar rămîne nu mai puțin bine stabilit', că acordul unei exuberanțe medievale, cum tind unii, din ce o peisoană îl pune, cu discernăraînt. între fap­ fericire nesincer, cîți din cei pretinși a se fi adapat tele șale și ideile, sale, constitue însușirea sa de la curentele nouă de idei, n’ar lua o poziție pra­ voslavnica ? superioritate. In asemenea condiții lupta pentru afirmarea unui Ceea-ce constitue propășire pentru omenire, într’o epocă dată, ieste sistemul de idei de ordine socială, nou principiu de vieață și de gîndire, nu găsește și morală care urmează să formeze o treaptă de de'cît uu slab răsunet. Această luptă poate pune dezvoltare științifică și filosofică mai sus pusă de cel mult în lumină personalitatea cui-va, cînd Ieste cit treapta sistemului de idei anterior. In strati­ sincer. Dar celor mai mulțl iea servește doar ca ficarea, cu treptată înălțare, a ideilor și, în legă­ mijloc de reclamă și de intimidare, calculînd răs­ tură cu iele, a faptelor oamenilor, stă progresul. plata ce li va atrage o atitudine cuminte, îndată Și-T lesne de înțeles că în acest progres energiile după asta Cam acesta a fost rezultatul de pană omenești se împart cam în trei categorii: cele cari acum în toată parada de propagandă liber-cugețin cu sinceritate la sistemul de ide! ce va să se tățoare ce s’a desfășurat la noi De aceea și asis­ stîngă; cele cari țin cu sinceritate la sistemul de tăm la spectacolul păpușeresc al oficiere! celor tra­ idei ce va să vie : și cele cari pot spune cu poetul; diționale de cătră oameni de la cari ne-am fi aș­ teptat să-T vedem într’altă postură. Să creadă oare Elitre Ies deux mon cceur bălăuce... iei alt-feliu acum de cît odinioară ? întrebare fată Inima mi se cumpenește între amîndouă... sen?, întru cît conștiința lor ieste tot atît de nea­ Energiile d'n urmă, cari obișnuit se orientează tinsă acum ca și odinioară, căci nici o dată Iei n’au după interesele personale ale momentului, sînt tot­ adus în lumina conștiinței lor elementul esențial deauna stînjenitoarele progresului. De obiceiu li­ al conduitei eroice în vieață: acordul dintre fapte niștea sufletească a oamenilor cu- asemenea energii, și idei. * nu-! acordul dintre fapte și idei, cum ieste la oa­ menii cu celelalte energii, ci-i acordul dintre fapte In starea aceasta a spiritului romînesc, stare și îndestularea intereselor. Asemenea oameni sînt mai mult de obștească și dulce ipocrizie, excePj un feliu de cameleoni cari, în apropierea retro­ tind numai pe țăran, care-T ortodox de multe ori grazilor, numindu-I ast-feliu pe cel ce țin la un sis­ fără sa știe macar «tatăl nostru», D-nu D-r C. tem învechit și anahronic de idei, apar ca retro­ Tliiron constitue o excepție, afirmînd faptic prin­ grazi desăvîrșîțT, pentru-ca chiar imediat, eventual, cipiile sale, prin hotăriiea ce lasă testamentar de în apropierea progresiștilor, mimindu-I ast-felifi pe a fi înmormîntat civil. «Inmormintarea unui libercei ce țin la sistemul nou de idei, adecvat tim­ cugetător trebuind să fie impunătoare prin mo* pului, să apară ca progresiști desăvîrșițl, Vieața destiea și simplitatea iei și/prin depărtarea obi­ lor Ieste o necurmată ipocrizie, fericiți nu cînd ar ceiurilor strămoșești de iarmaroc bisericesc», pre­ fi pus de acord faptele cu ideile, ceea ce-I mai mult cum zice d-sa însu-și în broșura recentă: «Liberao "iluzie pentru alții, căci de obiceiii n’au idei, ci cugetaie monistă haeckel.ană». leată o punere în cînd au izbutit mal bine să se acomodeze,- înse- acord a faptei cu ideea, ce-i vrednică a se releva, lînd mediul în care se învîrtesc. Acestiea sînt căci «nimic nu poate fi mai demn șî mai meritos, oamenii despre cari se poate spune si crede ori-ce cum zice prea bine d-sa, de cit să dai exemplu^ pcntru-că în realitate dînșil nu sînt nimic : sînt personal și să fii consecvent doctrinei ce-ai pi°‘ pui și simplu trăitori! zilei de a-zi, cari o dată re- fesat în vieață». cunoscuți ca atare nu pot fi de loc primejdios!. Prin acest act D-nu D-r Tliiron pune în aPllc^a Dar obicinuit iei sînt nerecunoscuțl, jucîndu-sl un principiu de cea mal pură morală, ce n’ar pn rolul cu un talent extraordinar, și atunci izbutesc fi combătut de nici o religie, căci nici o rchgie! sa ținu o stare de lucruri în loc. esența Iei, n’a putut înălța nesinceritatea și ipocl1^ ‘ Țara noastră, mai aks, are de particular cate­ la principii de conduită în vieață. Ba-I lesne de va gorica aceasta de oameni: falși retrograzi si falși că ceea ce a subminat ideile religioase și ceea progresiști, pur și simplu trăitori ai zilei de a-zi. le-a consumat chiar în miezul lor, a iost . ,7er 91 această stare de spirit se explică tot prin pripa punerea in practică a acestor din urmă sentim TESTAMENTUL D-R THIRON i ilfeVÎST IDEE1 '/I faducitatea-T sigură și definitivă, pentru ori-ce SCHIȚAREA PROBLEMATICA A UNEI j :gtein de ideTj cc nu se mai bizue de cit pe ne„SOCIETĂȚI ANARHISTE" jnceritate și ipocrizie, după cum întemeerea ieste tot atit de sigură și definitivă pentru un sistem je idei ce pornesc din adincă convingere. Și, între Critică sau dări mare, educație sau dezbatere și ipocrizie și convingere, dovada se face hotărîtor dezbatere, < dar nimic pozitiv: activitate curat ne­ In asta se închee toate Intimpinările mul-, prin ceea ce le constitue substratul respectiv, că gativa... 1 tora din acei cari urmăresc dezvoltările noastre. , jpocriziea se întemeează numai pe vorbe, pe cînd ] convingerea și pe fapte. J Unii ca aceștia ne mai fac întrebarea: <rCum, adecă anarhiștii, nu nutriți oare nici o concepție, chiar Nu încape îndoeală, că D-nu D-r Tliiron Teste un voi, . îndepărtată, a unei «societăți anarhiste», a uneilumi convins. Pe pragul intrare! în veșnicie, asupra Intemeeată ■ pe lipsa de stăplnire, de speculare, de câreea, meditînd, puțini au curajul să respingă ceea iexploatare, a unei societăți viitoare ? ce atavismul le impune, une-orî imperios, d-sa ține Cît mă privește, nu-mi place să vorbesc despre ; să Pue PasuI cu cugetul neștirbit, impunînd celor o< Societate Viitoare prea mult. Nu numai că asta-i ar putea dispune de ființa sa neînsuflețită, să-1 o' idee care a fost cît se poate de exploatată și care să-și întreție omul, întocmai după cum ex­ liărăzască neantului potrivit convingerilor sale, poate 1 Raiului întreține pe popă, darieâ are ase­ Teama, de a nu fi crezut că Te sincer în dorința ploatarea 1 cu Raiul, din pricină că descrierea minu­ sa, motivată de alt-feliu prin pilda altor liber- mănarea ! nățiilor Iei are o înrînrire adormitoare, amofțitoare cugetători ce s’au înmormîntat la noT religios, asupra . celor cari leu cunoștință de atare descriere: pare să-1 fi determinat pe D-nu D-r Tliiron intru Iea face a se uita asuprirea, tiraniea, robiea află­ publicarea și argumentarea ultimei sale dorințe, toare : slăbește energiea, nimicește inițiativa. punînd în lumină acordul dintre acest ultim de­ Ce dovadă avem cum-că Societatea Viitoare va să se înfăptuească cînd-va ? Cu toate astea, ca o ziderat și alte acte a’e viețeT sale... Vădit că D-nu D-r Tiron, prin declarațiile ce fantazie literară, voiu încerca să descriu ceea ee mi le face, se înconjoară de toate garanțiile cum-că i se pare sa se potrivească mal bine cu ipoteza unei se vor respecta ultimile dorințe, al căror acord cu «Societăți anarhiste». Dar, ieară-și, ce dovedește cum că această închipuire va Intra vre-o dată în alte acte ale viețeT sale apare luminos. mintalitatea, va fi admisă de voință obștească? Pen­ Fără a se afirma ca persoană imaculată, d-sa tru a se preface în realitate, ar trebui ca speciile desfășură cîte-va trăsături din vieață spre a arăta, cari degenerează, ca atît categoriile diriguitoare, cît documentat, cum-că ireligiozitatea nu comportă imo- și categoriile diriguite, să ușureze globul de povara , ralitate sau amoralitate, cum interesați! caută să ființei lor. Asta întră în domeniul probabilităților, arate. Necontestat că prea s’a tins din cale afară firește. Dar noi nu ne credem în drept,, cînd anar­ a se pune toate însușirile bune omenești pe sama hiștii cer să-și trăească vieața de a-zi, a-i face să In accentele unei muzici melodioase, plă­ religiei. Și doar nu lipsesc exemple în cari ruga ațipească cute, nu ne credem îndrept a-1 îndruma spre o con­ a fost pusă în sprijinul unor crime abjecte. In cît cepție hotărîtă a unei societăți anarhiste. Cînd va i trebuie convenit că formulele vecin, filosofice ca și sosi timpul, starea de lucruri și nivelul mintalireligioase, nu mai pot satisface conștiința noastră, tăților vor fi acele ce vor dicta temeliile stăreî noi lărgită și luminată. Ceea ce se întîmplă în asfințit, sociale. Inse, cu toate că rămtnînd o ipoteză, cu toate că în domeniul ideilor și convingerilor, trebuie să se întîmple și în răsărit, ast-l'eliii că D-nu D-r Tliiron părînd o nălucă, cu toate că neprivindu-lincl leu poate fi chiar socotit ca un semn caracteristic al de cît ca o închipuire pierdută în ceața viitorului, visul ce aștern pe hîrtie pare a fi țelul spre care se acestui proces de idei. îndrumează spiritele cele mai luminate, inimile cele . Poate atitudinea sa prea războinică, militantis- mai simțitoare, lear dacă Cetatea Libertăței și Ar­ > mul sau prea tăitor, să apară în domeniul nostru moniei se va înfăptui clnd-va, oamenii vor ajunge ca ce-va cam deșănțat, în mediul nostru ipocrit, să o întemeeze mulțămită jaloanelor cu cari pro­ mai . mult de cît cuminte. Poate exclusivismul său paganda anarhistă va fi presărat calea. și îndoctrinizarea din cale afară a monismului, sub Să presupunem, așa dar, că soarele arfirăsănt numelejlui Haeckel, ce ar putea figura ca un nou Me- ■ de-asupra «societăței anaihiste»,. și că am fi cu toții siea, să dea loc la interpretări intenționat ostile niște martori «înmărmuriți», firește, al unei pri­ 1 aspirațiilor sale. Nu mai puțin conduita D-lui D-r veliști de care nu ne-am mal sătura privind o. Sa ; Tliiron merită toată considerație», tot respectul: nu ne închipuim de loc că ne vom afla in lața unor d-sa apare, în doctrina monistă, ca un apostol re­ sălbateci încolți, tnveșlmîntațl cu piei de dobitoace, cu părul încîlcit, vegetînd anevoe, mulțumită cltorligios, vrednic de cinste pentru sinceritatea sa. va rădăcini dezgropate de ici, de colo. Ne vomjiila Chiar dacă nu cuprinde problema împăcăreT su­ în fața unor ființe libere și bune, puternice, sănă­ fletești în toată vastitatea iei, chiar dacă lasă Ioc toase, frumoase, bucurîndu-se de tot ce creerul lă oare-cari obiecții și imputări din chiar punctul omenesc a putut născoci ca lucruri folositoare, lesni* Ac vedere al liberei-cugetări, concepută ast-feliu că cioase, recreatoare. Coduri, constituții, parlamente, 8a dea loc cît mai puțin Ia biserici nouă și bise­ pușcării, cazărmi, nu vor mal fi, ci o atmosfera ricuțe, nu mai puțin D-nu D-r Tliiron ieste un pro­ de nealîrnare Iară de șaman. Nu ne vom afla nici în fața unor leneși sau unor gresist adevărat și ca atare ie printre rari nanles lri gurgite vasto al falșilor progresiști și falșilor narazițl, căci în deobște nimeni nu-I leneș de cît atunci munca ieste un chin. Repetînd o vorbă retrograzi, cari, la noi mai ales, se prezintă atîta sublimăcînd a lui Fourier: munca va ajunge o atrac­ deosebiți în aparență, pentru ca în fond să nu ție, o bucurie, o recreeare. Ne fiind grăbiți nici de formeze de cît un întreg, prin falșitate, întreținînd cum de o muncă afară din. cale, ne fund amenin­ Par-că fără nădejde de curmare, năbușitoarea stare țați de cerințele stăplnului, patronului, avlnd la îndămlnă uneltele cele mai desăvlrșite, oamenii vor a spiritului romînesc. Dr. P. Zosîn. lucra țu plăcere, cu luare aminte, cu drag. Impăr- �Mi 1'2 WiArA iWi țițl după Indămiuănlo țali oumcJiînțele lor. îu fdiurilcle ramuri ale muucol. o nil, vor fi jnorou în c?“l‘‘lcAbunătuțască, să perunor nouă TOctoade,meni te sa îmbunauț^ ’rodise. tecționezc calitatea, înfațișar , lucJ.a lor ieșite diu mașini ^u dinf tuilc m pentru mnlțămirea lor perenac crlQd pentriî mul Urnirea unor neve ^ ob|teșLL xWă organizare» ? de nimum de metodă cate se imp« . tntnrar d™ăluire a viatei Unele ramuri ale muncei omenești, vo. cere m multă metodă de cit altele: P«n|1 într’o ramură oare-care vor hotărî iei singuri con dițiile în cari trebuie sa h so îndeplinească mu . A clubzui, a înlătura o munca de prisos,, nu îu samnă centralizare, nu implica de țehu C^UI1^ noruncă Fie-care grupare va stabili de sine, m urma unei înțelegeri cu celelalte, și după cerce­ tarea stărei obștești, va stabili partea-i de utili­ tate producătoare. Dar înțelegerea va porni de la unitatea-producție, și nu va li de loc centrul-adminislrațîe care să-și impuc holărînle sale.^ Fără îndoeală, se va alege metoda cea mai prac­ tica și cea mai expeditivă, pentru a se isprăvi cit mal iute cu chestica economică : o dată aceasta chestie dezlegată priu cîte-va ceasuri de muncă, fie-care se va grăbi de a se alipi de gruparea spre care îl va împinge înclinările sale, intelectuale, morale, în care vieața i se va putea dezvolta mai deplin. Ce de-a grupări, de Cercetare, de aplicare, vor avea loc: științifice, filozofice, ar­ tistice, literare, afective... Ici se va duce pană la cele din urmă margeni studiul biologiei: din­ coace niște exploratori vor voi să lămurească pănă și cele mai nepătrunse taine ale alcătuire! globului. O anume grupare se va îndeletnici cu cercetările etnologice sau Jimbisticc. Alta va căuta sa pătrundă nemărginirile eareșli și va cerca să între în legături cu locuitori! păininturilor planetare. O grupare se va îndeletnici cu tipărirea sau editarea unor teme cutezătoare, menite sădea naștere celor mai aprinse discuții. Alta grupare, în fîue, se va deda la pre­ gătirea, preschimbarea și rafinarea a tot soiul de recreări, de petreceri : recitări, teatru, artă, ckns, sărbări voluptoase... Unele gropar! naturiene, învestmîntate în piei brute, se vor înverșuna să-și lucreze ogorul cu sapa, să treacă Atlanticul în luntre și să. călătorească pe catlr, fâră ca cine-va să le împiedice de la asia. Grupările vor fi nenumărate, și acelaș ins va face parte din mai multe grupări, le va părăsi, se va întoarce^ din non la iele, va forma însu-și altele nouă. Ici, se va practicai! berlatea sexuală cea mal deplină. Dincoace va domni poliandria și mai încolo poligemiea, liber și cu voință admise șl practicate. Aiurea va domni unicitatea. Si atit cel statornici, cît și cei schimbăcioșî, vor fi pe de­ plin mulțamîțL Datorită unor țărniuriri raționale a nașterilor copilul va afla chiar din leagăn o suma de prilej™, ea să propășască și să ajungă ce trebuie^ sa ajunga; vieața economică îi va fi asigurata, lear mama, educatoare firească, va putea sa se îndeletnicească In voe, cu toate că contri­ buind Ia producțiea obștească, cu vegherea asupra progenijurei sale, de bună voe dorită, puțin nu­ meroasa de-altramterl. *■' ‘ Proprietate nu va mal fi. Mașinile, uneltele miiloacele de traiii, vor fi ale tuturor ^1 nu" va'uece nimănuea prin minte, sâ frustreze pe cine-va cu Ml îălrf,<!CNuC™ o lcătîcsc P^lungire a persournei... Mu va fi mai va|oave penim «.*. tnni#» produsele vor avea utilitatea lor. P &tC .Jt ZOrJ??aî ft tâlhan, fiiud-că nu va i “ mai fi propnetate. Nici falșificatorj de bani, liind-că - -a nu vor mai exista bani. Nici geloși, fiind-ca lipsâ . p dc iubire, nu va mai fi. Nu vor mai fi fiind-că prilejuri de a savîrși omoruri, Un ^’hali fi. Nu va mal fi asuprire, nici silnicie, fiind0-1' M pecltil absolut al îibertâțeî și persoanei alt,?4 resîn floare. eilvM Cea mai marc parte din boale va fi pțeri. cu înlăturarea îngrămădire!, mizeriei, ljn„ 0 murdăriei. Durerea morală va fi făcut loc I??1.01’care purcede din urmărirea, îmblelșugarJ M noirea experiențelor. ?l ,1q. Dacă ne bucurăm de priveliștea asta, ne bn de priveliștea pe care au dorit atit de mult atîți prooroci, atîți mucenici, atîți dascăli n aceștia au trebuit să semulțâmească s’o brocîCat° s’o prezică, s’o prevestească, lu mii de chin» r”16’ țelul năzuințelor tuturor pionierilor de idei • 0 / ’Cft din care suferința, cu putință a fi înlăturată £ —-------------- E- Armând. REVISTA „ IDEEI- " DIRIGUITĂ de p. MUȘOIU UN AN, 10 NUMERE, 5 LEI 35, STRADA TURTURELELOR - BUCUREȘTI BIBLIOGRAFIEA „REVISTEI IDEE1« P. Mușoiu și P. Zowi: «Mișcarea Socială» complectă 5P. Mușoiu: «Revista IdeeI», 9 colecții, de la No. 1—90 45Solomon Abrain : Destăinuirile unul expulzat . . .. —20 M. Askinassi: Jertfele Țarului N. G. Ccrnișcifsktj: Ce-Î de făcut H. Dcnis: Socialismul și caracterele sale generale Gab. Dcvillc: Evoluție^ Capitalului C. Dimilrescu-lași: Cele două morale .... -50 Fr. Engcls: Socialism utopic șijSocialism științific -50 Grup. Slud. reuol. din Paris: Antisemitism și Sionism. —20 Col. R. G. Ingcrsoll: Dumnezeu și crearca-I . . .. -20 -50 P. Kropotltin : Cătră tineri — Vremuri Noi . - • * -50 P. Lafarguc; Materialismul economic al Iul Marx. . -50 -20 Paul Lotiis: Sindicalismul Francez .V. Macierlinck: Tkdoruvi noastră cea socială - . • -20 Ji. Malalesla: Intre țărani ■ • -50 John Sluarl Mill: Libert, de cugetare și de discuție- -50 -50 P. Mușoiu; Cum so explică Anarhiștii -5<) — Determinismul Social. Socialismul Ilelgia» 1— Emanciparea Fonicei . . . • .*■ — Intime I. Neaga : Flăcări năbușite 2Scncca: Despre mînie . . . . . . . • -50 Fr. Stackclbcrg: Fomeea și Revoluțioa. . • -20 L'n fecior dc țăran : Noua epistolie cătră muncit, și Cererile, însoțite de cost, se fac la „Revista Ideei * La Redacțiea, „Revistei lileei“ se mai 2fâses,C_ Tipografia «JUBILEU» Strada Mediul social ca factor patologic, de Dr. Stincă Problema agrară, de Toma B. Aburci • • ' îndurerații si chinuitorii, de Caius Gracchus • • ’ y Dir. Varlam Ghițescu,-'lărul 0 ap* Neatimarca, TI n-re Tribuna științifică, Dir. Varlam Ghițescu, 4r. n-rc Marca Reformă, dc Th. G. Măftescu * ' -75 ' ’ -50 Risul Roșu, de Leonid Andreev (.aura, de Clean t Spirescu ...«•• • ; -50 C. Brudaritt, Invățilmintul Poporului. . • Menlalia, de Th. Cornel ’f llrgdn, No 8. —C. a588 REVISTA IDEEI 1910. Mo. 96. 6. București, Strada Turturelelor, 35. „CE-I DE FĂCUT" ? Roman de N. G. Cernișevsky. In Romlnește de P. Mușoiu. Pentru marea mulțime a oamenilor, și mal ales pentru marea mulțime a celor ce sufăr, răspunsul lui Cernișevsky, la întrebarea «ce-I de făcut», a rămas ne-nțeles: unii nici nu l-au cu­ noscut chiar. Nu se poate zice că nu s’a propoveduit. Din potriva, pe toate tonurile și sub toate formele, iei a fost trîmbițat în cele*patru părți ale lunel, încă cu mult înainte de a-1 fi formulat Cernișevsky, căci răspunsul acesta exista de mult. Afară de anumite cercuri, cari și-au făcut din rațiune, din logică, singurul cri­ teriu de vieață, din luptă, singurul scop al activitățel, cari ‘și-au scrutat ideile și convingerile aruncînd prejudecățile trecutului/ marea mul­ țime se lasă dusă *de vîntul întunereculul, și traiul zilnic ÎI copleșește toată energiea. Cu toate acestea ce* splendidă răscolire de simțiminte, ce puternică ațîțare de conștiință, creează Cernișevsky prin romanul său. Dacă a*stă-zl, acest roman, nu Ie încă cea mal univer­ sală carte de cetit, fără îndoeală că are să fie cu timpul. Prin «Ce-I de făcut», Iei nu a creat numai un roman. Iei a propus probleme sociale si psichologice, de cea mal mare însemnătate. So­ luțiile ce dă deschid larg orizonturi mărețe, și lu­ minează calea unul viitor frumos, pentru cetitori, pentru omenirea întreagă. > Forma sub care se înfătișază Cernișevsky le cu desăvîrșire originală. 0 puterei intelectuală ca a marelui cugetător rus, nici nu se putea să nu leasă din banalitate. Une-orI enigmatec, alte ori ironic, Iei desțelenește la fie-ce rînd atențiea cetitorului, ca să‘urmărească pe mult doritul «ce-I de făcut». Pentru cel neinitiațl, sau inti1CLL1 UD UUl OUltlwl LII ll UIUI UALllj Ce V4UIXXIU1V < j xwvv inidatl de persiflagiul autorului, ’rnișevâky face . albcurea lux ele lămuriri. Nu se mărginește la descrierea faptelor, ca orl-ce romancier inpAt.nl.*nX conștient. Vrea să învețe w»r» pe „nlil/vn cetitor na oncmto cugeta iei însu-șl, însu-și, a nu aștepta să i se dea totul prin lei de-a gat; gata. Fără o strînsă nbăgare de samă, fără o adlnca f . . •!!__ 1..V cugetare asupra faptelor și• personagiilor lui Cer­ nișevsky, cetitorul zadarnic ar căta în patinele romanului, răspunsul neted la «ce-I de făcut». Fără scrutare,, nu numai că nu-1 află, dar is11, se întreabă cu mirare, ce fapt prăvind de cetit, putut să r provoace întrebare, pe care M.i_:A ______ o asemenea ... autorul o dă ca titlu romanului său. Korolenko spune, în amintirile sale despre Cernișevsky, ca acesta, chiar în convorbirile sale zilnice, Iera enigmatic si și ironic și trebuea ur ur-­ mărit cu multă băgare de samă, spre a se putea pătrunde fondul celor spuse de Iei. Cu atit mai mult, trebuie să facem asta cu cele scrise, cari • 1 ... -« «A* • 1 • 1 ./ /“< r" ' . -... ; . 1 f aveau gă treacă prin cenzură, unde tăinuirea și ironica.trebueau înadins cultivate. Și. într’adevăr, ce situații din romanul lui Cer­ nișevsky, reclamă pe «ce-I de făcut»? Cea dintâi Ieste o ciocnire între o generație care se formează, cu bun simț și cu năzuințl mal presus de cît cele personale, și o alta care-șl mărginește idealul la sine Însu-șî, privește so­ cietatea așa cum Ie și-și însușește din îea tot ce-I convine spre a trăi, cu toți âe-arîndul. Intăea Ie înfățișată prin Vera’Pavlovna, a doua prin mama Iei, Maria Alexievna. Această din urmă, «intrigantă, vicleană, avidă de bogăție, voește să între în lumea mare, spre a străluci în îea». Dînsa voește să-sl mărite fata, după un bărbat bogat, de-a cărui bogăție să se folosască pentru îndestularea ambițiilor sale, pe cari de alt-feliu, vrea să le insufle ‘și Verel, din dragoste de mamă, crezînd ca prin asta s’o facă fericită. Vera Pavlovna, a fost din copilărie maltratată, bătută, torturată, și fizicește și moralicește, căci mamă-sa, pe lînga altele,*mal avea și d*arulbe­ ției. Fică-sa se afla deci într’o împrejurare ne­ suferită față de familiea sa. Tatăl Iei, care părea mal blînd,*nu-I putea fi de nici un folos In pri­ vința asta, căci din pricina sărăciei sale de duh, Iera’ cu desăvîrșire sub călcâiul Măriei Alexievna. Aceasta chiar ș’i pe dînsul îl maltrata. Cînd vine și‘propunerea de căsătorie, cu un bărbat pentru care Vera simțea dezgust, împre­ jurarea ajunge și mal nesuferită. «Cei de /acut»? Dacă constrîngerea ar fi venit din partea unor străini, Vera găsea îndată ce trebuea de făcut: Iera să respingă o propunere atit de ticăloasă pentru îea Dar față de părinți, se simțea înda­ torată și nu putea‘face asta fâră o mulțime de greutăți, fără scandal chiar. Cernișevsky vorbește pe la sfîrșitul romanu­ lui său despre îndatoririle fiilor cătră părinți, și le reduce la nimic. Dar Vera Pavlovna nu ajun­ sese încă la asemenea încheerl. In calea sa înse apare Lopukof, un profesor al fratelui Iei. De la îatăea întreținere, Iei li ri­ dică la rangul de teorie, de principiu, cîte-va gîndirl timide ale Iei, asupra săracilor, asupra femeel. Verel, i se deschide un orizont mal larg. Se. simte atrasă de Iei, și îndată se naște o prie­ tenie, o dragoste între Iei , =_____ UN AN, 10 NUMERE, 5 LEI Abonamentele se trimet prin mandat: D-lui P. Mușoiu, 35, Strada Turturelelor, București. Abonații cari nu se vor grăbi să-sî achite abonamentul, riscă pe viitor să nu li se mai trimeată Revista. �REVISTA IDEEÎ 74 Lopukof iera student înjnedicina, și un om nou. Iei credea cu lot dinadinsul ca lumea asta, se poate îndrepta spre mal bine, ca omul poate deveni mai bun și mai fericit, ca toate nedrep­ tățile si ticăloșiile acestei lumi pot dispare, loate astea msuflîndu-le si Vcrei, care și Iera un ele­ ment propice pentru asemenea idei, pricteniea capătă o puternică sancțiune și amîndol ajung să creadă ca se iubesc cu tot dinadinsul. Poate că iera mal mult-o iubire intelectuala, o prietenie de idei, dar iei n’au putut, de la-nceput să facă deosebire între iubirea adevărata si simpatiea de idei. Orl-cum, acuma Ierau doi pentru dezlegarea problemei. încercarea lui Lopukof, de a plasa pe Vera ca guvernantă, nu izbutește, și un mo­ ment situatîea rămîne aceea-șl. Vera Iera des­ perată și o’muncea chiar gîndul sinucidere!. Ce iera de'făcut? Dînsaprinsese ideea dea părăsi casa părintească, tocmai ceea-ce trebuea să facă, tocmai ceea-ce Ie de lacut, cînd două generații se ciocnesc: despărțirea. Dar mijlocul de a în­ deplini ideea asta trebui să-l găsască Lopukof. într’o convorbire foarte originală și neobișnuită între tineri cu concepții ordinare, planul se sta­ bilește : căsătoriea, care, realizîndu-se, lasă pe Marîa Alexievna uluită de atita îndrăzneală și înfuriată de neizbînda planurilor Iei. Pentru această căsătorie, într’adevăr, Lopukof își sacrifică cariera, întrerupînd studiile, dar asta nu-1 împiedecă de a se simți fericit că scăpase pe logodpica.sa din suferințele familiare. Dar căsătoriea lor, nu Ie ’ una din cele obiș­ nuite. Apropierea de idei, între cel doi eroi âi lui Cernișevșky, cerea mal mult respect unuea cătră altul, de cit ,se obișnuește între soț și so­ ție. In căsătoriile ordinare, bărbatul si femeea, străini pană la un moment dat, necercetați între dînșii, necomparați, dacă se potrivesc în’carac­ tere pentru un traiu comun, trec brusc la cea mal extremă intimitate. Nu după multă vreme, constatîndu-se o mică nepotriveală, intimitatea se transformă în dezgust și iubirea în ură. Lopukof și Vera, deși căsătorit!, trăesc doi ani fora alte intimități, de cît cele intelectuale, și respectul și armonica domnesc desăvîrsit în casa lor. Vieața lor, în acest timp, Ie un'ideal de gingășie șide relații pure. Fie-care în odaea sa.’.n? s?, înțîlneau de cît pentru a-si respecta intimitățile și mal mult. ’ F preocupă foarte mult ne Cernișevșky. Cea dintăl convorbire a lui Lonukof cu \ era, Ie despre femee. Iei ÎI spune că are o logodnică, o logodnică ideală, care i-a des eopent o tamă a femeilor. Cînd Vera îi cere să-I Vorbirea asta, se exclamă într’adevăr de cătră 2ec7c % em,eI’ ~ taica. Luci, ce nu poate tace o femee mimat din pricină că ie femee si nu bărbat ? Ie drent fiere ?eDacăaardrri Sa îlnbrăVșeze asemenea caPaca ai fi numai pentru venitul ce-1 au acel ce se îndeletnicesc cu aceste ocupații meni nu s’ar grăbi sa o felicite pentru llc’ dorinii. Căci barbațn cari le au, nu-s în de oameni capabili, cărora leafa, sa le fie 0 plată a meritelor ce au. Daca femeea dorește nri asta să-sl cîstige neatîrnarea, lear nu-fCai felicitare, căci nici capul statului, nici miniștrii nici deputății, nici ofițerii, nici înalțiî functioJi nu-s de sine stătători, lei atîrnă de o multim? de împrejurări, de înlănțuiri, cari-I împiede^ de a lucra în scnzul în care cred că-I mai bine Femeea are nevoe de neatîrnare economică numai, față de bărbat, și pentru asta Ieste di recțiea muncei folositoare, mult mai liberă sî mai fără prejudecăți. Acele deci, cari doresc sincer a nu mai fi obiecte de posedat, n’au de cît să apuce calea aceasta, fără a-șl mai re­ greta sexul. Se vor bucura de toate’avantagiile muncei, lear dezavantagiile le vor suferi cu mîngîerea, că au tovarăși de suferință bărbați. Desigur, că poate fi vorba șî de femei mai înaintate, de femei cari și-au format un ideal social. Acestea nu se pot mulțumi numai cu neatîrnarea economică față de* bărbat. Iele ar dori să înrîurească mediul, să întipărească ca­ racterul și idealul lor asupra mișcărel sociale asupra mersului lume!. Dar nici acestea n’au a fi felicitate pentru nă­ zuința de poziții înalte. Căci, dacă ie vorba de făcut o schimbare în situațiea femeel, apoi ex­ periența bărbatului nu trelmle nesocotită. Prin cariere înalte, bărbații, chiar cel mai bine in­ tenționați, n’au izbutit să schimbe în spre mal bine mersul lucrurilor Femeea trebuie să facă un pas mal departe, să treacă peste asemenea fază. De sus în jos nu s’a putut face schimba­ rea lume!. Ce! mai mulțl sorți de izbîndă sînt, că se vor face de jos în sus/Celde jos înse au încă nevoe de lumină, de imbold. Iei sufere mult, au nevoe de mîngîeri și de îmbărbătare. Iei bîjbîe în nehotărîre, au nevoe de o condu­ cere sănătoasă. Ce rol mal frumos își poate însuși femeea, daca nu acela de a coborî la cei de jos și a pro; yoca acolo procesul unui viitor mai fericit ? Dacă i se refuză tribuna parlamentară, apoi cea po­ pulară îl ie liberă, și mii de brațe i se deschid s’o primească. Dacă nu poate comanda armata în războiu, apoi poate merge înaintea plebei, care cere pine și lumină. Dacă nu poate con­ duce politica țârei din cabinetul ministerial, prin idioatele organe ale administrației, poate înrîuri mersul lume! întregi, prin inteligenta mânuire «a condeiului. ° Ie chestiea să fie talent, voință si tărie, ȘJ atunci nu sexul va fi o pledecă,‘ci din potriva tocmai pentru-că Ie femee, înrîurirea Iei va n și mai mare. De alt-feliu, dintre acestea Iera Vera Pavlovn®,lea visează pe logodnica ideală a lui Lopukoilea, care a suferit alîta în casa părinților, care a trebuit să înfrîngă voința vitioasel sale mame, prin căsătorie, pentru a scăpa* din acea «te.1"' nițâ» cum o numește dînsa, lea a priceput cm poate fi acea logodnică. n — Nu iești acum din temniță liberată 1 lui Lopukoftreabă în vis ideala fidanțală a hn Lopukoi. REVISTA IDEEl — Ba da. __ leu tc-am liberal și te-am făcut sănătoasă. Adu-țf aminte că-s mulțl încă neliberați și mult! cari așteaptă tămăduire. Mergi, liberează și tăjnădue. Face-o-vel oare? — Voiu face-o. Dar care le numele tău ? Voesc să-l Știu. — Zi-inl: Dragostea de oameni... * * * Ce-i' de făcut, cînd omul voind să facă un pas hotărltor în vieața-I, de pildă o căsătorie, și nu are mijloacele trebuincioase ? De ideea căsătoriei, ieste legat, în lumea co­ mună, fastul, alaiul, luxul, zgomotul, ospețe, dansuri și risipa. Apoi de căsnicie se mai leagă ieară-și și mijloace îndestulătoare de traiu, un prisos cu care să se facă față, că se dea un lustru existenței familiare, fără 'a mai pune la soco­ teală o prevedere materială, pentru un viitor apropiat, cînd familiea își va înmulți membrii. Ce-i de făcut deci, cînd pentru toate acestea nu sînt mijloace materiale și căsătoriea totu-ș! trebuie să se facă? . Ie de făcut, ceea-ce fac Lopukof și Vera. Dez­ bracă căsătoriea de orl-ce fast, de ori-ce alaiu, o fac simplă de tot, dînd toată atențiea lor, simpatiei care-I apropie, nu strălucire! ‘cu care să orbească lumea. De alt-feliu, Cernișevșky nici nu descrie căsătoriea lor, ci numai spune că s’a făcut. Intru cît privește câsniciea, cumpătarea acopere neîndestulareâ mijloacelor. Iei nu duc lipsă de nimic, și nici o discuție, nici o jignire în traiul lor, din pricina aceasta. Firește, nu un lucru atît de simplu a vrut s’arate Cernișevșky, prin căsătoriea lui Lopukof cu Vera. Aceștia se împrieteniseră mai mult pe cale intelectuală de cît sentimentală. Și iubirea lor nu Iera o iubire pătimașă, ci una cu totul ideală. Iera un felia de asemănare a mentalitățel, o atracție de idei. lear chestiea pusă de Cernișevșky, ie, dacă între un bărbat și-o femee, poate exista o asemenea iubire. Dată‘fiind educațiea actuală a sexelor, cînd femeea Ie privită numai din punct de vedere al menire! sale sexuale, o asemenea problemă nu Ie ușoară. Nu se poate ușor despărți iubirea sexuală,- de cea intelectuala, și chiar* eroii lui Cernișevșky, cu toată cultura ‘lor în domeniul ideilor * înaintate, se înșală înși-șl, crezînd că se iubesc alt-feliu de cît intelectualicește. A trebuit să apară în câsniciea lor, un nou personagiu: Kirsanof, care să lumineze această înșelăciune. In Kirsanof Vera își concentrează pe nesimțite o nouă iubire, fără înse a slăbi pe acea cătră Lopukof. Un vis, de alt-feliu foarte ex-plicabil psichologiceste, face pe Vera să înțeleagă că lea într’adevăr iubește pe Kirsanof. In neprihănita fol castitate, dînsa se înspălmîntă de constatarea aceasta. Se crede chiar vinovată de trădare, față de bine-făcătorul Iei, de soțul care o scăpase din iadul familiar, care-I înălțase sufletul mal presus de mediul în care trăise, care-I insullase un ideal, o concepție despre lume. Această spaimă, această mustrare de cuget chinuitoare, o împinge Și mal puternic spre soțul iei, o alipește atît de *nult de Iei, în cît tocmai atunci încep adevă­ ratele legături între soț și soție. 75 Dar firea, nu se învinge cu rneșteșugirl Lu­ crul fusese statornicit: iubirea Iei cătră Lopukof, Iera curat intelectuală, si orl-cît s’ar fi încercat dînsa să ascundă lucrul acesta, nu Iera cu pu­ tință. Iubirea cătră Kirsanof creștea mereu. tCe-i de făcut ri Vera, sinceră și cinstită, Ișl povestește visul lui Lopukof și acesta înțelege îndată starea Iei sufletească, ceea-ce-1 pune și pe Iei într’o situație foarte încurcată. într’adevăr, Lopukof iubea pe Vera, și pentru nimic în lume, Iei n’ar fi fost în siare s’o învinovățească pentru iubirea Iei, nici s’o silească a-șl ‘îndepărta privirea de la Kirsanof. Ast-feliu înțelegea Iei iubirea: a nu făptui nici o silnicie asupra ființei iubite. iCe-t de făcut», deci? Kirsanof, la rîndul lui, simte aceea-șl iubire pentru Vera. Și iei pricepe situațiea în care se alia față de prietenul său, cărue'a trebuea a-I păta câsniciea, dînd curs liber iubirel sale. Se încearcă deci a curma întllnirile. Dar relațiile Iul cu familiea Lopukof, Ierau atlt de sincer prie­ tenești, în cit soții nu-I îngăduiră să se îndepăr­ teze așa fără motiv. Și trebui să înoiască legătu­ rile cu Iei. Dar asta-I aprindea și mal tare iubirea. leară-șl, «ce-i de făcut Situațiea asta nu-I o simplă scenă senza­ țională *de roman. Ie o problemă foarte serioasă, care apare destul de des în societate. Asemenea situații provoacă de obiceiiî scandaluri, certe, divorțuri, și mai totdeauna se termină cu izblnda soțului legitim, ultragiat. Femeea Ie calificată de’trădătoare, lear amantul de infam. Tot așa trebuea să se întîmple și între oamenii cu idei înaintate ? Intre oamenlj cari visază o îmbunătățire a relațiilor sexuale? O soție* intiligentă’, castă, simțitoare, respectoasă, simte că iubește pe altulJde cit pe soțul iei recunoscut, pe care-I stimează, și pe care pen­ tru nimic în lume nu ar Îndrăzni să-1 jignească, să-I turbure liniștea. Un soț, cu acelea-șl Însușiri, simte că soțiea lui Ieste atrasă cătră un altul, prieten al să*u, și nu dorește de loc a-I stingheri simțimîntul. Și, în slîrșit, o a treea persoană, pri­ etenul casei, îiu cu mâl puține calități, simte de asemenea încurcătura. Pentru toți trei, Iera deci un „ce-i de făcuta ? Seriozitatea problemei stă în faptul că simțimintele omenești, trebuesc respectate, chiar atunci cînd legile și conveniențele nu le îngădue, chiar atunci cînd ‘cine-va trebuie să sufere respectînd asemenea simtiminte. Gel dintăl care dă semnalul Ie Lopukof, toc­ mai pentru că Iera cel dintăl desemnat de legi si conveniențe, a face act de tiranie. Spre a nu se pune în calea fericire! soției sale, spre a nu-I împiedeca simțimintele, hotărăște să se retraga de pe scenă. Și simulează o sinucidere... Caracterul enigmatic, pe care Cernișevșky îl dă acestor scene, nu Ie fără interes si lara in­ tenție. Faptele acestea, descrise cum sînt descrise, sinuciderea ca prolog al romanului și dispanțiea lui Lopukof fără explicații dramatice, dovedește tocmai absoluta necesitate a faptului. Ceea-ce tre­ buea să facă Lopukof, le ceea-ce-a făcut: sa se retragă de pe scenă, fără a avea aer ca se jertfește. I �REVlȘȚAJpfifil_______________________ 76 Relrăffîndu-se, Vora și Kiraaiiul își dau ci^ iubirei si situatiea se dezleagă atit de natural, în cit nu mai Încape nici o discuție asupra mo- o dAnțatoare 1 11 i scrisori, între Vera și un student in medicina dc. la Berlin, chipurile un prieten al lui Lopukoi, dai care nu iera de cil lei înșu-și, exPhea-ie;]-.l?J dă faptelor fireasca lor pricepere și noi malilatea Jor neștirbită. Vera și Kirsanof se însoțesc șitraesc în* urmii fericiți, ca și cmd nimic nu sc întîmplase. , L . In urmă Vera are un vis Al patrulea, din cur­ au! povestire). In acest vis li apare o arătare, care-i deslăsură tablourile fazelor prin care a trecut lemeea‘: Domniea Astartel, a Afroditei si-a Cas­ titate). A patra fază Ie. a egalitâlei și libertate! fata’ cu bărbatul, fază Ja care ajunsese și iea. In faza aceasta numai, poate exista adevărata iubire, atît pentru iemee, cit și pentru bărbat. Urmează apoi o nouă serie de tablouri care desfășură vieața ideală, ce se plămădește astă-zl din luptele strâdalnice ale omenire)', și pe care o visăm cu toții. . ** Vera Pavlovna, afară de romanul ie) propriu, are și o activitate socială în tfCe-I de lăcut». Nu se mulțămește numai cu visurile, cari nu se în­ trupează de’sine. Trebuie făurit puțin clte puțin. Iea înființează un atelier cooperativ de croitorie, care condus de inteligența și slrguința Iei, dă rezultate uimitoare. Sînt prea cunoscute la noi, urmările coopera­ tivelor în mișcarea economica și socială, pentru a mal face o descriere a întreprindere! Vere! Pavlovna. Trebuie cetit romanul, spre a se vedea că omul cu'inițiativă, și condus de un ideal mai în­ depărtat de’ cit ziuă de a-zi, ajunge prin muncă și slrguința la rezultate neașteptate. Activitatea Vere! Pavlovna,în direcțiea cooperativeî.Ieste con­ centrată în scrisoarea KătcrinelVasilievna Polosof, din care se poate vedea ce minune se realizează prin munca în comun, prin traiul în comun si prin solidaritatea muncitorilor. Sistemul acesta, întins asupraîntregei activi­ tăți omenești, răspunde la acel mare,, Ce-i de făcui1* al situației muncitorului în societatea actuală pe care cărturarii și reformatorii noștri, într’adins 11 caută aiurea, ca să nu-1 poată* găsi. Prin cooperație înse, se deschide drumul spre cel de-al patrulea vis al Vere), care trebuie me­ ditat, după cum trebuie de meditat toată cartea pentru nepomenit de însemnatele probleme cele mai pune, față în față cu dezlegările lor... Traducerea lui „Ce-Î de făcut”, dată în Romineșle dc P Mușoiu, ieste fermecătoare. Gh. Mărculescu. Democratica și votul: programul și istoricul partidelor... Expunere liicuta în numele unei asociații de bărbați, cari și propun să iacă o politica sănătoasă, atit spre binele întregului, cit și spre binele părtei. Cel puțin starea află­ toare de lucruri prinde să mai fie interogată și să mai Im zguduită puțin... REVISTA IDEE) Povești Japoneze de Lafcadio Hcarn Mulți ani de atunci, un tînăr student de 1Q Arte, călătorea de la Kyoto la Yedo, pe jQg n e munți. Pe vremea aceea, în Japonia, drumurileF®81® nuține și rele, și călătoriea iera atît de grea farțu • ceea ce ieste a-z'i, în cît mergea vorba jAa , ko wa tabi wo sate : pe copilul alintat trlm01 te-1 să călătorească. Țara înse icra ceea-ce îi și osta-zl. Acelea-și păduri de pini și de cedri » lea-și crlnguri de bamba, aceleu-șî sate cu str^' nelu țuguete de par, acelea-și coline cu lanur/?' orez, împestrițate de pălăriile muri de pae aI a® rănilor plecați în mocirlă. Pe de laturile drum rilor acelen-șl statui n lui Izo, zîmbeau la acelea Uj chipuri de hagii, cari treceau In spre acelea șic! piște. Și atunci, ca și aslă-zl, îg zilele de vara s* puteau vedea, în vadurile pîraclor, rîzlnd, cete’da copil oacheși, goi, și toate pîracle zlmbind în bătsea soarelui. Tînărul student nu iera tolu-și un Kawaidto • mai călătorise o bucată de vreme, icra dedat cu drumurile obositoare și cu adăposturile anevoioase șt deprins a scoate din oii-cc stare opurte cit cu putință mai bună. Dar, în drumu-i de-acuma Id se văzu, după asfințitul soarelui, călră sură, înlr’o parte a țârei, unde se părea că nu Iera nici un chip de găsit vre-o căruță, și nici vre-un adăpost, rău-bun, oii și cum ar fi fost, și iera departe do zarea vre-unor locuri cultivate. Cătînd să-șl scur­ teze drumul, tăind-o de-a dreptul, pentru a ajunge mar curlnd la vre-un sat, Își pierdu și cărarea. Lună nu Iera, și umbrele pinilor făceau o noapte neagră în juru-î. Ținutul în care se rătăcise, părea eu desâvirșire sălbatec : nu se auzeau alte glasuri, dc cit vljlitul viatului prin cetinele de pini, și dăngăuitul ncsftrșit al glzelor-clopoței. Dar Iei pă­ șea mereu Înainte, cu nădejdea de-a da de mâ­ lul vre-unui rlu, de care ar fi putut să se ție, ca sâ ajungi la vre-o așezare dc oameni. In sflrșil, un rlu marc, de-o dată, li tăe calea: dar, In cele din urmă, văzu că icra numai un plrâu iute, caro se arunca, prin prăpăstii, într’o glrlâ adîncâ. Ne­ voit să se Întoarcă Îndărăt, se hotărî oă se urce pe culmea cea mai apropiată, dc unde sâ poată descoperi vre-o urmă de vieață de om. Dar, clnd ajunse sps, du zări de cît o mulțime de dealuri. Aproape să se supue să-și peti caca noaptea sub stele, clnd zări, la o depărtare, la poalele coastei celei mai depărtate, a dealului pe care se urcase, o singuratecă rază de lumină gâlbue, care parca că vine dc la o locuință de om. Se Indrep'â otr’acolo, și In curlnd desluși o căsuță ce a casă de țară. Lumina ce-o zărise tot licărea iea, ștrecuriadu-se prinți’o crăpătură a obloane cari ierau închise. Dădu o fugă, ajunse lu ușa, ba 11 Numai după ce bătu și strigă de mai auzi în lăuntru mișcare. Apoi, un glas de . îl întrebă, ce dorește. Glasul avea o dulc®V1 sebită, și vorba celei ce-1 întreba, fâră sa F sâ lie văzută, 11 minuna, de oare-ce vor - fcra limba aleasă a capitalei. Dînsul răspunse w jorett un student, care se rătăcise prin munți, ca să capete, ducă s’ar fi putut, hrană și °4i,P°pmene£L noapte, și, dacă nu i se putea îngădui a ^că » lucru, apoi fi fost foarte recunoscător, gâ s»ar fi dat cel puțin deslușiri, cum ar u P flVCa ajungă lu col mai apropiat sat, adăogâna destule mijloace ca să plătească o călăuză. Glasul jiu lăuntru îi puse, în schimb, alte clle-va între­ bări, cari vădeau cea mai desăvîrșită mirare, cum cinc-va putuse, din drumul ce-1 apucase iei, să ajungă pănă la locuința iei. Dar răspunsurile sale liniști™ toate bănuelele, se vede, do oare-ce cea din lăuntru îi zise : a Deschid Îndată : cu greu a i putea să mai ajungi la vre-un sat, astă-sară, Icarâ calea-1 primejdioasă». După o mica zăbavă, zăbrelele ușei fură date la 0 parte și se ivi o iemee cu un felinar de hlrtie, pe care-1 ținea așa felii! ca să lumineze fața străi­ nului, pe clnd fața iei proprie stătea în umbră, plasa 11 cercetă în tăcere, după care făcu : «Stai puțin, ca să-ți aduc o leacă de apă» Aduse iu sflrsit un lighean cu apă, pe care-1 puse pe pragul ușei și Întinse musafirului un peșchir. Aceslu-șl scoase opincele, își spălă colbul de pe picioare, și fu dus într’o odae curată, care părea a cuprinde toată clădirea, afară de o mică despărțilură, din dos, care slujea de bucătărie. Un zabuton de bumbac ii fu întins ca sâ îngenunche *) pe iei, și un mungalar cu jar de cărbuni li fu pus înainte. ° Ablea alunei avu prilej, să lee sama mai bine la gazdă, și rămase uimit de gingășiea și frumu­ sețe trasaturilor îei Putea fi cu trei-palru ani mai mare ca ici, dar încă Iera în floarea tinerelei. Fără doar fată de țăran nu Iera. Dînsa îl spuse, cu acelaș glas, atît de nespus de duios: <ileu stau acuma singură, și nici o dată nu primesc aici oaspeți. Dar sînt încredințată că ar fi primejdios pentru D-ta, dacă ți-ai urma înainte călâtoiiea asupra nopței. Sînt prin vecinătate cîți-va țărani, dar fără călăuză, prin întuneric, n’ai putea să găsești dru­ mul pănă la ici. Te pot lăsa dar să slai aici pănă dimineață. Nu-ți va fi tocmai îndămîaâ, un put Inse tot pot să-ți dau. Și mă glndcsc că trebuie sâ-ți fie și foame, Aice nu se găsește dc cit ce-va shojin-rj'ori, •*) nu tocmai pănă la atîla de bun, dar iești bine-venit la iei». Drumețul, flămînd de tot cum iera, fu prea mul­ țumii de această poflire. Tlnăra Iemee aprinse un mic foc, găti în tăcere cc-va de-ale mîncăieî, frunze fierte de na, cc-va abura'ge, puțin kampj’O, și-o ceașcă de orez obicinuit, și puse repede masa, cerlndu-și iertăciune, dacă cele puse înaintea-i nu Ierau dintre cele mai bune. Dar în timpul cinărci dinsa nu vorbi aproape de loc, iear felini ici re­ zervat de a 11 îl cam încurca. Și cum, lu cele cîte-va întrebări pe cari dînsul le încercă, nu răspundea de cit numai printr’un. semn din cap sau printr’un singur cuvint, sc opri și Iei în curlnd dc la ori-ce încercare de-a mai întinde vorba. Inlr’acestea băgă bine de samă, că mica căsuță iera de-o curățenie iar de prihană, și că laclmurile pentru bucate ierau Iară de nici o pată.M Pu­ ținele lucruri din casă, ieftene do alt-l’eliu, ierau frumușele, Fusama de la zendana și oshiire *••) *era numai du hlrlie albă, dar iera împodobit cu slove mari chinezești, scrise cu multă nicșteșugire, slove ce însemnau, după nolmele unor asemeni Împodobiri', teme favorite dc-ale poeților și-ale aryștilor: Flori de primăvară, Munți șiMarc, Ploae J}° Vară, Ceriul și Stelele, Lună de Toamnă, Apă Pîrău, Adierea Toamnei. Într’o parte a încăPerel so ufla uu jc nițG altar, jos, cu-n bat- .*) Poziție» obicinuită a Japonezilor, ciad nu stau in pi­ sai 7*’ Ieste a sta in genunchi, pe rogojina sau covoraPe podele... Aro/« traducere^. 8l ) 0 mincare budistă, care nu cuprinde nici o subu’JW animală. Unele feliurl de shojin-njon sînt foarte ♦fe- z- ^earn. . , •. „ . Prii ^er*nenil de zendana și oshiire, sar putea tihnitei Pfin1 ‘garderob» Jl' și «dulap*. J'usfima feste paravanul ce ec’ă și slujește de ușă... L. Hcarn. 77- sudan de-asupra, ale cărui uși mititel?, fiind des­ chise, lăsau să se vadă în lăuntru o tăbliță mor­ tuară, înaintea căreea ardea o candela, între niște daruri de flori de ctmp. Și de-asupra acestui tem­ plu de casă, iera atîrnată o zugrăveală dc-un preț mai deosebit, care înfățoșa pe zeița ludurârci, purtînd în jurul capului, drept nimb, chipul lunel. Dapă ct-și isprăvi studentul mica gustare, femeea-i zise: «Nu am cum să-ți dau un pat mal bun, și nici Iesle aice mal mult de cil o singură per­ dea pentru moschito. Patul și perdeaua sînt pentru mine, dar pentru astă noapte leu am mai mult dc lucru și nu am vreme să dorm. Așa dar, rogu-Le, caută a te odihni, deși nu sînt în stare sâ te pun cu totul la ludâmînă». Ablea atunci pricepu iei, că iea, din cine știe ce pricină, iera cu totul singură, șl-i da de buna voe, unicu-i pat, drept găzduire. Iei se opuse, în toată cinstea, Ia un asemenea abuz de ospitalitate sau de primire, și o încredința că putea dormi tot atît de bine ori-unde pe dușumele, și că nu-Xlera frică de moschito. Dar iea răspunse, In feliul unei su­ rori mai mari, cum-că Iei trebuea să asculte de dorințele iei. C’avea cc-va de lucru, cu-adevărat, și dorea sâ fie lăsată singură, cit mal curlnd. De aceea, de oarc-ce-nțelesese că iei iera un om bine crescut, se aștepta s’o lese să orlnducnscâ lucrurile cum va crede dinsa cu cale. La acestea navea ce să mai zică, de oarc-ce nu iera de cit o singură încăpere. Iea întinse o saltea pe podele, aduse o pernă de lemn, întinse perdeaua de moschito, desiăcu un paravan mare în partea diutre așternut și bulsudan, și-i spuse noapte bună, lutr'un chip care-i arăta dorința vădită ca Iei să se retragă în­ dată, ceea-ce și făcu, nu iară oarc-care codire, gîndindu-3e cită tulburare-i pricinuise fără sâ vrea. III Tlnărul călător, cu toate că nu voise să primcsca o bună-voință care aducea jertfirea lin’șlei altuea, află patul mal mult de cit plăcut. De obosit cc iera nici'nu pusese bine capul pe perna de lemn, că și uitase de toate, cuprins de somn, Totu-și i sa păru că trecuse numai puțină vreme, clnd fu deșteptai de ua zgomot ciudat. Fără Indoeulă că Iera sunetul unor picioare, dar na a uuor picioare cari umblau Încet. Părea mai mull sune­ tul unor picioare într’o mișcare repede, ca intru vie nțîțare. Atunci li trecu prin giud, că niște hoți ar fi putut calea casa. Cit pentru dînsul nv-I iera frică, de vreme ca nu avea ce sâ plenrdă. Se îngrijea mai mult de persoana cea prietenoasă, carc-I primise In gazdă. Ia fic-care parte a per­ delei de moschito, care iera de birlic, iera așezat cile un mic petec de o rețea cafenie. Prin unul dfn aceste pătrate căută să so uite, dar paravanul cel nalt sta intre iei și intre cel • ce aveau loc. Se gindi sâ strige, dar pornirea-i fu stlnjiuitâ de so­ cotința, ca, în caz de primejdie adevărată, er fi fost pe cit dc Iară folos, pe atit de uedibaciu, dc-a se fi dat pe fața, înainte de-a-ș! fi dat samă dc si­ tuație. Sunetele cari-1 nelinișteau, inse țineau me­ reu, părlnd din ce în cc mai tainice. Holărît să se aștepta la ori-ce rele, și să-șl pue, la ncvoe chiar și vieuța în joc, pentru a apăra pe tînăra gazda, își încinse în grabă hainele, alunecă fără zgomot de sub perdeaua cea de hlrlie, se Uri păuă la marginea paravanului și piudi. Cele ce află, îl mirară peste măsură. In fața butsudanului, cu candelele aprins?, tlnăra iemee, gătită în chip strălucitor, dan ța sin­ gură, pentru iea. Vestmintele Iei iei le recunoscu ca acele ale unei shirabyoshi, deși Ierau cu mult mai bogate de cît tot ce văzuse vre-o dală purtar �revista 78 i ■ "r I. p il I «i mai minunat încă, li Icra danțul. O clipa simț ca atingerea unei fioroase îndoeli: superstițiile ță­ ranilor, legendele despre Femeile-ympi, i se iviră în închipuire. Dar vederea altarului budist, a icoa­ nei sfinte, împrăștie această închipuire, _și se ru­ gină de netemeiniciea-I. Tot o data își dădu sama, că privea Ia ce-va ce iea nu dorise sa vadă, și ca datoriea lui, ca oaspele iei, iera să se întoarcă pe loc sub perdea : priveliștea inse îl fermecase. Simți, cu nu mal puțină plăcere de cit mirare, ca privea la dânțătoarea cea mal desăvlrșită, ce-i fusese dat cînd-va să privească. Și cu cît privea la dînsa mai mult, cu atît 11 copleșea mal tare harurile cu cari Iera înzestrată, lea se opri de-o dată, sufllnd, își desfăcu brîul și, în mișcarea de a-și da jos haina cea de de-asupra, se întoarse și rentase înmărmu­ rită, cînd ochi-i întllniră privirile lui. Iei căută numai de cît să se desvinovățască față de ica. Spuse că fusese de-o dată deșteptat de zgo­ motul picioarelor iei iuți, zgomot care-î pricinuise o oare-care neliniște, mal mult pentru dînsa, dat ceasul înaintat și acel Ioc singuratec. Apoi măr­ turisi ulmirea-i față de ce văzuse, și spuse cît îl fermecase demult. «Rogu-te», urmă iei, «leartă-mi lăcomiea de-a ști, dar nu-mi pot stăpîni dorința de-a afla cine iești, și cum ai putut să ajungi o atît de minunată dânțătoare. Cîte dănțătoare am văzut la Sakyo, n'am văzut nici una orl-cît de vestită ar fi fost, care să fi putut să danțeze la feliii. Și o dată ce am început a privi,, nu mi-am mai pu­ tut lua ochii de la D-ta». La început păru cam supărată. Dar încă înainte de-a isprăvi dînsul vorba, fața lei se schimbă. Se așeză, în fața-I, zîmbind : «Nu, nu sînt supărată», făcu. «Numai de atîta îmi pure rău, pentru-că sînt încredințată c’a trebuit să mă socoțl nebună, văzîndu-mă danțînd așa singură, numai pentru mine. Acuma sînt făra-ndoeală silită să-ți spun și rostul celor văzute». Și-I povesti istoriea Iei. De numele iei dînsul își aducea aminte a-1 fi auzit ca băet, numele iei pro­ fesional, numele celei mai vestite dintre shira­ byoshi, răsfățata capitalei, care, în culmea faimei si frumusețe!, pieri de-o dată din vieața publică, fără* ca cine-va șa ^tie încotro, pentru ce. Fugi de bogății și de fericiri cu un tînăr care-o iubea. Iera sărac, dar atnîndoi, împreună, avea destule mij­ loace pentru a trăi simplu și fericiți la țară. Du­ rară o căsuță în munți, și acolea trăiră un șir de ani, numai unul pentru altul. Dinsul o adora. Una din plăcerile lui cele mai mari, Iera de-a o vedea danțîud. In fie-care sară iei trebuea să cînte yre-o melodie favorită, și Iea trebuea a danța pen­ tru iei... Dar, într'o iearnâ grea iei se îmbolnăvi, jl cu toate gingașile iei îngrijiri, muri. De atunci traea singura, cu amintirea lai, îndeplinind acele mici rituri ale dragostei și ale închinăciune! cu cari se cintesc morțil. Zilnic punea înaintea tă­ bliței cu numele lui darurile obicinuite, și în fie­ care noapte danța, ca odinioară, pentru plăcerea Ini’ C?re iera rostul ceIor văzute de tînăd« n a!ar°? într’adevăr ce-va crud, urmă iea, nănZ, . ? >'1 obosit, dar așteptase taw .“4 <î° ‘SCr Ca odormise de tot. Ș> atunci cău­ tase sadanțeze foarte, foarte ușor. Așa-că nădăjvree 1“ Shurab.0''™ 9’° "e‘'t0 peutr°-ca fârâ să peDâPre 5XFe tOa,e .accsto- Săti »>» mic ceuiu, ? 1?prC‘lllă- Ap0‘-11 ™gă cu atlta » ?me-voească face plăcerea a v * “__8u v UviibCd. a-i IR cauta să doarmă din nou, în cit lei .1 se simți dator mIX0.80 IDEEl REVISTA IDEEI a se Întoarce, sub perdeaua cea de hîrtie, ceriu*»._ț din inimă Iertăciune. Dormi mult și bine. Clnd se deșteptă, soarele iera sus. Sculîndu-sc, găsi pregătit un prlnz, tot atît de simplu ca și cel din ajun, și deși-I foame, mîncă totu-șl cu cumpătare, de teama ca femeea să nu se fi strîmtorat însa-șl, pentru aj îngriji pe dinsul așa. Și apoi se pregăti de ple, care. Dar clnd voi să plătească pentru cele pri­ mite, pentru tot necazul pricinuit, Ica nu voi să primească nimic, zicînd: «Geea-ce-am dat, nu face parale, și ceea-ce-am făcut, a fost din bună-voe făcut. Rogu-te dar să binc-voeșli a uita neplăce­ rea ce-ai îndurat aice și să-ți aduci' aminte numai de bună-voea uneea care nu are nimic de vlndut», Iei totu-șl stărui, să o înduplece să primească ce-va. Dar, în cele din urmă, simțind că stăruim țele sale, ÎI făceau numai neplăcere, își luă de la iea rămas bun, prin niște cuvinte cum le putu găsi mai potrivite spre a-șl arăta mulțumirea, și nu fără o tainică părere de rău, de oare-ce fru­ musețe și bunătatea iei îl îneîntase mai mult, de cum i-ar fi plăcut Iui să recunoască față de cine-va, în afară de sine. Iea îi aretă ce cale avea de ur­ mat, și-I petrecu cu privirile, cum cobora munții, pană ce-1 pierdu din vedere. După vre-un ceas fel se afla pe-un drum mare, care-i Iera cunoscut. Apoi de-o dată îl apucă o mustrare de cuget: ui­ tase a-i spune numele său. O clipă stătu la cumpene, după care își zise în sine: «La ce bun? doar pururea tot sărac am să fiu». Și plecă înainte. IV Trecură mulți ani, și trecură multe obiceiuri cu Iei. Pictorul ajunse bătrîn. Dar pănă să ajungă bătrîn, iei ajunse vestit. Prinții, îneîntaț! do miminunata lui măestrie, se întreceau care de care, în a-I hărăzi ocrotirea. Așa-că ajunse bogat, și avea o locuință frumoasă, chiar a sa, în Cetatea împărătească. Tineri artiști din diferite provimcii, ucenici de-ai lui, trăeau pe lîngă^ iei, iear numele lui Iera cunoscut de țara întreaga. . Intre acestea, în una din zile, veni la casa lui o bătrînă, care ceru să-I vorbească. Slugile, vazînd’o îmbrăcată sărăcăcios și ticăloasă la-ntațoșare, o luară drept cerșetoare și-o cercetata cu amănunțime. Dar iea răspunse : «Nu pot spune nimănui, de cît numai stăpînului vostru, Pen“;a.% am venit». Slugile crezînd’o smintită, o amagir zicînd : «lei nu ieste acum la Sakyo, și știm dacă se va întoarce curînd». Dar batri veni Ieară-și, zi cu zi, săptămînă după săptam și-n fie-care zi i se spuse cîte altă ce-va, ce iera adevărat: «Astă-zi ie bolnav», sau «ie cale-afară de ocupat», sau că «are o muIținj lume», «și de aceea nu vă poate primi». Totu"9 nu înceta de-a veni, în fie-care zi, niereu U a ceas și avînd totdeauna cu iea o legătura in v rată într'o pătura ponosită. Așa-că, ' * cele din urmă, se gîndiră, că tot ar fij^ț spa. bine de a vorbi stăpînului despre iea. Ș1'1 seră : «La poarta stăpînului nostru ieste e tare bătrînă, pe care noi am luat-o drept c toare. A venit poate mai bine de cinci-zecl cerînd să vadă pe stăpînul nostru și 11 a v ne spue anume de ce, zicînd că nu poat vjj spue dorința de cit numai stăpînului nostr ■ a am căutat s’o descurajăm, de oare-ce ni se P să fie nebună. Dar Iea veni mereu. De ac _ crezut să pomenim despre asta stăpînului tru, ca să știm ce avem de făcut de acum îna Atuncea maestrul le răspunse, certîndu-I *• tru-ce nu mi-a spus nimeni din voi, mal ina de asta» ? Și Ieși Iei însu-și la poartă, Ș‘ * foarte prietenește cu bătrlna, adueîndu-și aminte cum odinioară fusese și dinsul sărac. Și o întrebă dacă cerea de la dinsul pomană. Dar Iea i răspunse, că nu avea nevoe nici do bani, nici de hrană, ci dorința iei iera numai de a zugrăvi pentru iea o icoană. Mirat de asemenea cerere, o rugă să între în casă. Atuncea dînsa Intră în sală, și îngenunchind aice, începu să dez­ lege nodurile legatarei ce o avea cu iea. După ce-o desfăcu, pictorul zări niște vestminte de mătasă, ciudate, bogat împodobite în izvoade de aur, dar totu-șl ponosite de multă purtare și șterse sau Ieșite de vreme, rămășițele unor haine minunate, din alte timpuri, podoabele unei shirobyoshi. Pe clnd bătrîna desfăcea vestmintele, una cîte una, și căuta să le netczască cu degetele-I tre­ murătoare, o amintire se ivi în mintea maestrului, seîntee mai întâi tulbure cîle-va clipe, după care dr-o dată se lumină ca un fulger. In această duioasă ciocnire a âmintirei, iei văzu ieară-și acel sălaș singuratec, din munți, in care primise o găzduire, nerăsplătită, locul cel strimt pregătit pentru odihna lui, perdeaua de hîrtie pentru moschito, candela care ardea slaba înaintea altarului budist, frumu­ sețe ciudată a celei care danța acolo, singură, în tăcerea cea de mormîut a nopței. Și, spre mirarea bătrlnei vizitatoare, iei, răsfățatul prinților, se în­ chină adînc înaintea-1, și zise : «leartă-mi necu­ viința de-ați fi uitat pentru o clipă fața. Dar sînt mai bine de patru-zeci de ani de cind ne-am vă­ zut pentru ultima dată. Acum îmi amintesc bine : D-ta m’ai primit odinioară în casă, mi-ai dat sin­ gurul pat ce-1 aveai. Te-am văzut danțînd, și mi-a! spus toată istoriea D-.tale, AI fost o shirabyoshi, și nu am uitat numele D tale». Și-1 rosti. înmărmurită și încurcată, de-o cam dată iea nu-i putu răspunde, de oare-ce iera bă­ trînă și pătimise multe, și aducerea aminte prinsese a-'i slăbi. Dar iei îi vorbi din ce îu ce cu mai multă căldură și duioșie, și-i aminti multe lucruri spuse de iea, și-i descrise casa în care trăea sin­ gurică, așa-că, în cele din urmă, își aduse aminte și iea, și răspunse, lăcrămînd de bucurie : «Fără doar, acea Ființa Dumnezeească, care cătă în jos, în preajma glasului ruge! mele, mi-a călăuzit pașii. Dar atunci, clnd nevrednica-mi casă fu cinstită de vizita augustului Maestru, ieu nu ieram ceea ce sînt acuma. Și mi se pare o minune a lui Buda, ca Maestrul să-și amintească de mine». Povesti după aceea sfirșitul simplei sale istorii. In curgerea anilor, fu silită, din pricina sărăciei, să se despartă de căsuța iei, și, Ia bătrîneță, se întoarse iear în orașul cel mare, în care pănă și numele iei iera uitat de mult. Pierderea sălașului îî cășună foarte multă durere, dar și mai mult o durea că, slabă și acuma bătrînă, nu mai putea danța în lața butsudanului, pentru a face plăcere duhului răposatului, pe care-1 iubea c'o dragoste nestrămutată. De aceea îi trebuea o icoană, în care să fie zugrăvită Iea însă-și, în vestmintele și în țierea iei de danț, pe care să o poată atîrna înaintea butsudanului. Pentru asta se rugase dînsa fierbinte lui Kwannon, și căutase pe Maestrul, pentru faima-i de zugrav, de oare-ce, în cinstea răposatului, iea dorea nu o lucrare de rînd, ci o pictură făcută cu măestrie, aducludu șl și podoa­ bele Iei de danț, cu nădejdea că Maestrul ar putea sâ binc-voească s’o zugrăvească în iele. Dinsul ascultă totul, zimbind cu bunătate, și rise: «Nu are să fie pentru mine de cit o plăcere, de a zugrăvi icoana de care aveți trebuință. Astă-zi am încă de isprăvit ce-va, care nu se poate-amîna. Uar, dacă voi ți să venițl mîne, vă vojii zugrăvi întocmai precum doriți, și pe cît îmi va sta în putință de bine». 79 Dar iea zise: «Nu am spus încă Maestrului lu­ crul care mă tulbură și mai mult. Și ac sta-i, ca în schimbul unui atît de mate dar, nu pot să dau nimic, de cît doar aceste vestminte de dan­ satoare. In sine nu prețuesc nimic, deși au fost odinioară, la vremea lor, scumpe de tot. Totu-șl, trag nădejde că Maestrul va bine-voi să le pri­ mească, vazînd că astă-zi slnt lucru rar, pentrucă acuma shirabyoshi nu mai sînt, îear maiho din zilele de-acumanumai poartă vestminte de astea». «Cît despre asia», tăcu bunul maestru, «nu trebuie să vă gîndiți de Ioc. Nu. Slut vesel, că am prilejul să plătesc astă-zi o mică parte din vechea datorie ce am fața de D-voastră. Așa dar mîne am să vă zugrăvesc tocmai precum dorifi». Dînsa se ploconi de trei ori înaintc-i, rostind cuvinte de mulțămire, și apoi zise: Ierte-mă, Domnul mleu, dacă .mai am încă ce-va de spus. Penlru-că n'aș dori ca să mă zugrăvească așa pre­ cum slnt astă-zi, ci cum obicinueam să. tiu, clnd ieram tînără, precum Domnul mieu m'a văzut». Dînsul făcu : «Mi-aduc bine aminte. lerațl foarte frumoasă». Trăsăturile cele zbîrcite se luminară de o deo­ sebită plăcere, pe cînd dinsa se închina întru mulțămire pentru asemenea vorbe. Și zise : «Atunci tot ce am nădăjduit și pentru ce m’om rugat, va să se-ndeplinească. Dacă Domnul mieu își amin­ tește așa de bleata mea linereța, 11 rog să mă zugrăvească, nu cum slut astă-zi, ci după cum m’a văzut, clnd nu Ieram bătrînă, și nu Ieram nici tocmai urîlă, după erm a bine-voit D-nu s'o spue cu atlta bunătate. O,Maestre, fă-mă tînără iear. Fâ-mă să par frumoasa, să pot părea frumoasă sufletului aceluea, de dragul, în cinstea carnea, ieu, nevrednica, mă rog pentru asta. Dinsul are să privească opera Maestrului, dinsul mă va ierta, că nu mai pot danța». încă o dată Maestrul o rugă a nu avea nici o grijă, și-i zise: «Vino mine, și Te voiîi zugrăvi. Iți voiu face icoana aidoma cum ierai, clnd te-am văzut, o tînără și frumoasă shirabyoshi, și voiîi zugravi-o cu-aceea-și îngrijire și măestrie, ca și cum aș zugrăvi icoana celei mai bogate persoane din toată țara. Nu te mai Îndoi, rogu-ie, vino». V Și bătrîna dănțătoare veni la ceasul holărît, și, pe mato sa netedă și albă, artistul îi zugrăvi chi­ pul. Inse nu o icoană, cum se înfățoșa iea ochilor maestrului', ci amintirea iei, cum fusese în zilele tinerețe! sale, cu privirea vie, ca a unei paseri, mlădioasă, ca un bambus, luminoasă ca o tennin, cu o fecioară cerească sau un în^er budist, în vestmintele iei de mătasă și aur. Sub vraja periei maestrului, harul dispărut se întorsese din nou și frumuseța ofelită înflori ieară-și. Cînd acest A-a/ieniono-tablou fu gata și însemnat cupecclea-I, Iei 11 întinse pe o față de matasa. bogată, 11 prinse pe niște fuștei de cedru, cu capetele de fildeș, c’o coardă de mătasă de care să fie atîrnat, și-1 puse într’o mică cutie de lemn alb. Așa îl dete lui shirabyoshi. Și mai voi să-1 dec și-un dar în bani. Cu toată stăruința sa Inse, nu putu s’o înduplece a-I primi ajutorul. «Nu», răspunse dînsa cu lacri­ mile în ochi, «leu n’am trebuință, cu adevărat, de nimic. Icoana ie totul ce am dorit. Pentru asta ieu m’am rugat, și acum ruga mi-a fost împlinită, In vieața asta nu mai am ce dori, și, ne mai avînd ce dori, murind, nare să-mi fie greu sa întru în calea lui Buda. Numai un singur gînd mă mâhnește, că nu am ce oferi Maestrului, de cît aceste podoabe de dănțătoare, cari într adevăr puțin prețuesc, deși îl rog să le primească, și-am j �REVISTA IDEEl REVISTA IDEEI 80 pSS. «facerea mea de bine nu însamnă nimic. In c® podoabele de dănțătoare, le primesc, u daca asta poate să Vă facă mal mulțămita. Iele îmi vor aduce aminte de plăcerea ce am avut de a pe rec noapte In casa D-tale, cînd țj-ailasat toată odihna pentru cinstea nevrednicului de mine, lara voeșli să-mi îngădui a-țl răsplăti pentru cele ce-a folosit, pentru care bunătate ieu ma socot mea datornicul D-tulo... Dar, acuma, rogu-te, spune-mi unde locucști, pentru ca sâ pot vedea și leu icoana așezată la locul Iei» .. Căci lera hotărît, în sine, sa o pue mai presus de orl-ce nevoi. w , Dar lea-șl ceru, prin cuvinte umilite, Iertare, șt nu voi să-i spue, zicînd că șălașu-i lera prea jos­ nic, pentru a fi văzut de unul ca Iei. Și apoi, cu multe ploconiri, iea-i mulțămi leară-și și leara-și, și plecă cu comoara-I, plîngînd de bucurie. Atunci, maestrul, chiemă pe unul din ucenicii săi: «Du-te îndată după această femee, dar fă așa, să nu simtă că-1 urmărită, și adă-ml răspuns unde sălâșluește». Și ast-ieliu tînărul se luă după iea, fără sâ fie de Iea văzut. Multă vreme rămase duș. Cînd se întoarse, zimbind, ca unul ce iera nevoit să spue ce-va ce nu lera plăcut de auzit, zisej «Am urmărit, o Maestre, pe această femee, afară din oraș, până la albiea secată, a viului, aproape de locul unde slnt executați criminalii. Acolo vazuiu o colibă, de acelea în care ar fi putut să sălășlueaseă un Eta : acolea sălâșluește iea. Un loc părăsit și urgisit, Maestre». cCu toate astea», răspunse pictorul, «mine ai să mă duci la acel loc părăsit și urlt. Cît voiu trăi leu, Iea n'are să mal ducă lipsă de hrană, de-mbrâcăminte și de cele trebuitoare». Și pe cînd toți ierau cuprinși de mirare, le spuse istoriea lui shirabyoshi, după care vorbele Iul nu li se mal părură atlt de ciudate. VI In dimineața zilei următoare, ca la un ceas după răsăritul soarelui, maestrul și ucenicul, îșl luară drumul spre albiea secată a viului, dincolo de marginea orașului, la locul celor surguniți. Acolo găsiră Intrarea micei locuințl închisă cu un singur oblon, în care Maestrul bătu de mei multe ori. Nu căpătă Inse nici un răspuns. Apoi, văzînd că oblonul nu iera sprijinit pe dinăuntru, îl împinse încetișor la o parte, și strigă prin des­ chizătură. Nimene nu răspunse și-atuncl se hotărî să între. De-o dată, cu o viociune nepomenită, îl trecu prin minte tocmai simțirea clipei, cînd iei, un băetan, obosit, stătea, cerînd să fie îngăduit să între în singurateca căsuță din munți... Intrînd încetișor, singur, văzu că femeea stătea culcată, învălită numai c’o fustă zdrențuită, părînd ca doarme. Pe-o poliță de seîndură, negeluită, rec^°i°scii ^țsudanul de acum patra zeci de ani, cu tabhța-I : și acum, ca și atunci, o candelă mohorltă ardea în fața Iul Kaimyo. Kakemono zeiței Induratei, cu nimbul său de lună, pierise, dar pe paretele din fața altarului, văzu atîrnat propriul a u gingaș dar, și un ofU(ia sub iei, un ofuda de-al luIHitokoto-Kwannon,*) acel Kwannon, cătră care nu se cuvine să te rogi mai mult de cit o singura data, da oare—ce Iei nu răspunde de cit la o singură rugă. Alte cele puține mai Ierau ♦ Panditul lulfe.te la Nara, nu departe de capiștea Iul Duda cel uriaș. în părăsitul sălaș : doar niște haine de călugărită și toiagul și scafa cerșetoreasca. VL Dar Maestrul nu se opri sa privească la oslea căci dorea să deștepte și să înveselească pe ac ’ care dormea, și o striga încetișor pe nume, (jQ cîte-va ori. M . De-o dată pricepu ca murise. Ultlndu-se la la»a v se minună, căci părea mult mal puțin bătrîuă O dulceață nedeslușită, ca o nălucă a tinerețel se revărsase din nou asupra-I: trăsăturile durere! Ierau îndulcite, zbîrciturile Ierau netezite îu chin ciudat, de atingerea unul Maestru-nălucă mal puternic ca iei... Din Englezește dc Grigore Goilav. REVISTA IDEEI DIRIGUITĂ de P. MUȘOIU UN AN, 10 NUMERE, 5 LEI 35, STRADA TURTURELELOR - BUCUREȘTI CE ȘTim DESPRE LUTTIE DE VORBĂ CU NEPOATA / I Transformările Universului None, Ie numele pe care mi-1 dă nepoata. None, însem­ nează «unchiule». lea-ml mal zice și «bătrinelulo» si leu il zic mal mult «bătrînică». Bătrinica io o persoană cum nu sînt multe. Iea are 12 ani. Și vrea să știe totul numai de cit, lear cind nu-I lă­ muresc totul numai de cit, nu mă slăbește de loc. De alt-feliu aveți să vedeți. lacăt-o. Ascultați. — Buna ziua, None. — Buna ziua, bătrinică. —- Ia spune, None, de ce există Universul ? — Ce spui? — Te-ntreb de ce există Universul. — Do cc n’ar exista ? — Asta nu-I un răspuns. — Vrei altul ? — Da. — St. BIBLIOGRAFIEA „REVISTEI IDEEP P. Mușoiu și P. Zosin: «Mișcarea Socială» complectă P. Mușoiu: «Revista Idcel», 9 colecții, de la No. 1—90 45— Solomon Abram: Destăinuirile unul expulzat . . -20 ăf. Askinasi: Jertfele Țarului N. G. Ccrnișevskg: Ce-I de făcut H. Denis: Socialismul și caracterele sale generale Gab. Deniile: Evoluțiea Capitalului 1— C. Dimitrcscu-Iași: Cele două morale .... -50 Fr. Engcls: Socialism utopic și Socialism științific -50 Grup. Stud. revol. din Paris: Antisemitism și Sionism -20 Col. R, G. Ingcrsoll: Dumnezeu și crearea-I . . -20 P. Kropolkin: Cătră tineri -50 — Vremuri Noi -50 P. Lafargue: Materialismul economic al lui Marx. -20 Paul Louis: Sindicalismul Francez —20 Af. Maetcriinck: Datoriea noastră cea socială . . -50 E. Malatcsta : Intre țărani John Sluarl Mill: Libert, de cugetare și de discuție -50 P. Mușoiu: Cum se explică Anarhiștii .... -50 — Determinismul Social. Socialismul Belgian —50 — Emanciparea Femeol . 1— Intime 1I. Ncagu: Flăcări năbușite 2Seneca: Despre minie -50 Fr. Stackelbcrg: Femeea și Revoluțiea Un fecior dc țăran : Noua epistolie cătră muncit, și țăr -20 Cererile, însoțite de cost, se fac la „Revista Ideei". La Redacțiea, „ Revistei Ideei“ se mai găsesc: Mediul social ca factor patologic, de Dr. Stincă . Problema agrară, de Toma B. Abur el . . • • îndurerații și chinuitorii, de Caius Gracclius ■ • Ncatirnarca, Din Varlam Ghițescu, 11 n-re apărute Tribuna științifică, Dir. Varlam Ghițescu, 4 n-re Marca Reformă, de Tb. G. Măncscu. . . . • ■ Risul Roșu, de Leonid Andreev ' Luura, de Cleant Spirescu................................... • C. Brudariu, invățămintul Poporului. . . . • Mcntalia, de Th. Cornel 1-25 4— -75 -50 -50 3— — Bătrinelule, te socoteam mal tare. OrI-cinc ar putea să dee asemeni răspuns. — Ascultă. Am să-ți spun adevărul. Inse pe urmă să nu mă mal sicii. — Bine. — Universul există, pentru-că există. Poți fi cu totul încredințată, cum-că n’ar exista, dacă n’ar fi să existe. — Așa dar, None, tu te mulțămestl să constatl ? — Da, bătrinică. — începutul hunei nu te preocupă de loc? — Asupra cuvintulul «început», cată să ne-nțelegem. Drept vorbind omul n’a văzut nici o dată ce-va incepind. Observăm transformările sau prefacerile Substanței, cu alte cuvinte a ceea ce Ie, cu alte cuvinte transformările materiei energice sau a energiei materiale. Pentru-că nu vedem nicăerl materie fără mișcare, după cum nu vedem mișcare lără să fie materie. Dar nu vedem nici o dată ce-va izvorind din nimic, după cum nu vedem ce-va redus la nimic. Ideea de început cuprinde numai punctul de plecare al unei serii de fenomene, determinate de alte fenomene de mal înainte, cari se văd cu chipul acesta mai departe desfășurate. Bună-oară, o ființă care începe, urmează șirul strămoșilor săi. Tot așa, ideea de sfirșit cuprinde numai încetarea unei serii de fenomene, cari vor fi urmate de altele, cari vor fi fost determinate de cele d'ntăl. Cu chipul acesta substanța unei ființi cari se sfirșește, se desfășură mal departe, se părîndează sub alte forme. — Atuncea, după tine, trebuie să presupunem cum-că substanța a existat sau a dăinuit totdeauna. — Negreșit. Și chiar că această substanță, cu toate că transformindu-se neîncetat, se păstrează fără nici o pier­ dere și fiiră nici o adăogire. — Dar, cum poate să existe substanța dacă n’a fost creată ? — Ce proastă iești. Dacă presupui c’a fost creată de-un creator, cine a creat pe creator ? — Nu știu. Asta Ie metafizică. — Ascultă, bătrinică, ți-am lămurit adesea, că metafizică nu există. Metafizica, după etimologica cuvintulul, însamnă *ceea-ce Ie în afară de fizică», adică în afară de realitate. Ceea-ce Io în afară de realitate, ceea-ce-I ireal, ne real, nu există. Metafizica, după definiție, nu există. — Cu toate astea există un necunoscut. — Mai înainte de toate există un cunoscut pe care tu ftu 1 cunoști. Există apoi un necunoscut, adică niște lucruri de cari nu ne putem da samă, din pricină că nu avem elementele trebuitoare ca să ne formăm o părere. In ase­ menea caz, Ie mai ințelepțește de-a nu avea părere, sau, lTl?( V* I 4Î «VO IflSO măcar, a« avea o părere trecătoare. Cit se natinge înse de de .părerile trecătoare, Ie neapărată r 1 nevoe neve? de-a J" ~ înlătura* presilnilr.a-;l„ — _ __ « Presupunerile curat inchipuelnice, cind acestea sint in °punere cu datele științei. Va să zică, de necunoscut nu ne putem ocupa? o InvățațiI nu fac altă ce-va. Trebuie să ne eupăm de necunoscut, nu înse pentru a ne face din Iei “ Pricină de aiurări, ci pentru a căuta să-I mieșurăm înmnătatea. Necunoscutul, Ie nepriceperea, ignoranța. Cu- 81 noscutul, Ieste știința. Nu Ie de cit un mijloc de-a măr­ gini ignoranța sau necunoscutul, acela de-a spori știința, cu alte cuvinte de-a înmulți cunoștințele fizice. — Bine. Admit că metafizică nu există. — Prea delicat din partea ta. — Admit, de o cam dată eternitatea sau veclniciea substanței... — Iești de-o gingășie nespusă. — Ascultă, None, tu ți rizl de mine. Cum al să-mi lă­ murești inse că Universul, după cum il percepem sau il simțim, Pămintul și locuitorii lui, nu-s de cit niște pre­ faceri ale substanței, cu alte cuvinte materie și energie? — Drăguța mea, nu-mi rid de tine de loc. Tu Iești o micuță bună femee, foarte interesantă. Pune mina pe carte, urmează cursuri. AI să afli cari-s teoriile cele mai raționale in chcstiea asta. Aceste teorii se intemeează pe observație, pe experiență și rațiune sau judecată. — Carî-s teoriile astea ? — Al auzit de sistemul lui laplace? —- Da. Știu că Laplace dovedește alcătuirea și evoluțiea lumilor in spațiu, cu ajutorul unor lămuriri fizice. Cunosc teoriea nebuloaselor și teoriea sistemului solar. — Atuncea știi că toate fenomele cerești, se pot lămuri prin noțiuni experimentale de mecanică. Stările de nebu­ loasă, stea, sistem planetar, și așa mal departe, in cari ni se arată substanța universală', stările astea pot să fie con­ cepute ca niște faze de transformizni, izvorind din niște acțiuni și reacțiunl anterioare și actuale. In chip logic sîntem aduși să ne închipuim substanța ca foarte difuză sau împrăștiată la un moment dat, apoi condensindu-se sau strîngindu-se in anume puncte. Avem o Nebuloasă. Ajunge, pentru asta, să presupunem cum-că substanța n’a fost pretutindenea omogenă adică împărțită la feliu, și că a fost «în oarc-care parte, cum zice Kant, o ușoară pre­ cumpăniră dc densitate sau de desime... Pe dată o pornire obștească s'a revărsat spre punctul acesta : materialele au prins a curge spre partea asta'... Aceasta chlemare, într’un punct al spațiului, a unor părticele cari veneau din toate părțile, a dat naștere, presupunind numai o oare-care ex­ centricități, a dat naștere unei mișcări de-nvirtire în jurul unul simbure, îngroșat încetul cu-ncetul, a luat forma unei mișcări rotatoare, din ce in ce mal repezi, ajungind, condensindu-se, la o temperatură neînchipuit de inaltă. Nebuloasa ajunge Stea. Experiența ne silește să tragem incheerea că, intr’o asemenea masă, condensindu-se din ce in ce mal mult in timpul invirtircl, există o forță centri­ petă, care tinde să ducă părticelele cătră centru, și-o forță centrifugă, care tinde să le depărteze de centru. Aceste două f jrțe pot să fie dovedite experimental, și gravitarea, care izvorăște din Iele, Ie cu atit mal mică într’un punct, cu cît forța centrifugă-I mal mare. Această forță din urmă, după cum o arată experiența, Ie mult mal mare la mar­ ginea zonei ecvatoriale, unde iuțala-I mal mare. Cînd, în partea aceasta, forța centrifugă precumpănește forța cen­ tripetă, se desprinde o parte din substanță, care ur­ mează să se-nvirtească înainte în jurul Stelei. Aseme­ nea fenomen are loc In diferite momente ale contractărel treptate a unei stele, și așa, prin părăsirea de zonă după zonă, in cursul contractărel, așa dovedește Laplace forma­ rea Planetelor in jurul unei stele sau soare. Căutind să lă­ murească ce s’ar petrece cind o nebuloasă, care ar ocupa un spațiu mal mare de cît sistemul nostru solar, și al că­ rei simbure ar avea centrul soarelui ca centru al Iei, căutînd să lămurească ce s’ar petrece cind asemenea nebu­ loasă s’ar condensa în jurul acestui centru, cum pare să o facă o mulțime de nebuloase care se observă pe ceriu, Lapiace ajunge să lămurească alcătuirea acestui sistem solar— Știi tu că de la Laplace toate descoperirile științei n’au fă­ cut de cit a-I întări hipoteza, după cum au întărit unita­ tea și nenimicirea materiei ? — Da, dar în sfirșit de ce există Universul ? — Uite ce, bătriincă. Universul nu-i alte cele dc cit to­ talitatea întregei substanțe. Substanța se repartizază sau se alcătuește in tot felini de chipuri,cari se preschimbă la-nesfirșit. La un moment dat, Universul ieste starea substanței din acel moment dat. Universul actual ieste starea ac­ tuală a Substanței. — Atunci, după tine, n’avem altă ce-va de făcut de cit să căutăm a ne lămuri prefacerile substanței. — Trebuie să — căutăm să — no - dăm — - încă— • Socoteală .și de eil__ ___ ” Așta-I v nu cătuirea substanței. cea nial mare problema. Și vom putea-o dezlega «îo cît prin propășirea observației, a experienței si-a rațiunel. De cite ori observăm bine, ex­ perimentăm 'țbine și raționăm bine, facem un pas spre �REVISTA IDEEI 89 «tartaP-ire Ie mult, că față de alcătuirea?! evoluțiea lumilor, perirea planetei Neptun, adeverire a legilor gravitărei, prin experiențele lui Crookes, și așa mai departe Pot ce sa pe­ trecut, se petrece și se va petrece, în spațiile cerește, totul se lămurește foarte lesne prin diferitele echilibrurl ale jiu tanțel, care circulă, se combină și se desface dupăimpiejurări. leată cum se concepe istorica hunilor și cum se poate pricepe cum se formează, durează, se preschimbă, iau a tă — Bine. Pricep că putem lămuri alcătuirea lumilor prin transformarea substanței în spațiu... . — Poți să adaogl și-n timp. Dar să nu uiți că spațiul și timpul sînt niște plăzmuiri, niște concepții ale spiritului nostru. Vom adinei asemenea lucru cu alt prilej. Urmează mal departe. ... . , — Dacă-ml lămuresc alcătuirea lumilor prin transforma­ rea substanței, nu pot pricepe cum a apărut, de-o dată, pe pămint, omul, , — Mal intăl omul n’a apărut de-o dată pe pămint. lela mijloc o evoluție a substanței, înceată, evoluție care dudu­ rează de mii do veacuri, din totdeauna. — Lămurește-mi și mie asta, None. — Bucuros, dar nu a-zl. Cugetă mal întâi la tot cc-am vorbit și vină curind să mă vez1'. Noi am căutat astă-zl să ne dăm samă ce-I «Universul», cu alte cuvinte totalitatea substanței. După asta trebuie să avem o idee limpede des­ pre această parte de Univers, care alcătuește «sistemul so­ lar». In urmă vom putea studiea această parte din sistemul solar, care alcătuește «Pămintul». Și-n urmă, această parte care alcătuește «Omenirea». Ți-ajunge asta? — Foarte bine. La’revedere, bătrinelule. — La revedere, bătrinică. II Transformările Pămîntului — Buna ziua, None. — Buna ziua, bătrinică. Aî cugetat Ia vorbirea noastră din urmă, — Da. — Și care-I urmarea cugetărel tale ? — Ceea ce mi-al spus, mă mulțumește. — Să vedem ce ți-am spus ? — Substanța nu se poate distruge. Iea se transformă necontenit. Bine. — Cnivcrsul nu-i alta de cil loialitatea substanței, a materiei energice cu alic cuvinte. — Bine. Precum ți-am spus, substanța Ieste materie energică sau energie materială, pentru-că materiea și ener­ gica nu se pot desparte una de alta. Studiul tuturor fe­ nomenelor ne arată că nu putem concepe materie fără energic, și din potrivă. Urmează mal departe. — Putem face unele hipoteze sau presupuneri fizice cari să se împace cu cunoștințele actuale, și să lămurim cu chipul acesta alcătuirea lumilor și evoluțiea lor, dindu-ne samă că-t vorba numai de transformarea perpetuu a sub­ stanței^Universul actual Ieste starea actuală a Substanței. ~ Ajunși aici, m’a( întrebat dacă cunosc sistemul lui Laplace. . — Mulțămită acestei hipoteze fizice, care se împacă cu datele actuale ale științei, putem să ne dăm samă cum s’a putut substanța și poate să se concentreze-n grămezi ceea-ce numim Nebuloase, cum concentrarea nebuloaselor a putut și poate să dee naștere Stelelor, si cum, cit s’atinge dc Steaua-Soare, purcede din nebuloasa Calea Lap­ telui, cum diferitele Planete ale sistemului nostru, Ncnlun Lranus, Saturn, Jupitcr, Asteroidele, Mari, Pămintul, Vcnus', -4,lî-,e p?a!n ir,?intc Ș» dincolo de Neptun, cum âu dat^^t11 dlr Păl?lle desPăr*lte din Soare. §i cum astea dîntre "ele^ Lune,or' gravitează in jurul unora — Alunei. Soarele sta nemișcat in centrul acestui sistem ? ,llc nu stă nemișcat, nicăerl. Soarele pare tîrit cu •d a|n«t0 e Cari ^vitează în jurul lui, cătră un punct ipl H^rciflp.Ci,re 10 k‘ direciica uneI stelc din consletațiea _ Ce vor ajunge inse toate hunele astea ? — Substanța lor se va preface necontenit. — Pămintul, bună-oară, se va sfirși ? Oamenii Re vor sfirși cu Iei? . — Nimic nu se sfîrșește, vorbind la dreptul. Asta n .. Nimic nu se pierde, nimic nu se crează, leată formulă 9tl1’ formismului universal. Totul se transformă. Părnintm va sfirsi ca planetă, după cum noi ne vom sfirsi ca oim Bc dar nici o părticică din substanța acestuea, nici o nS1’ cică din cea a noastră, ceea-ce Ie tot una, nu se va plerdo n altminteri, pe fic-care clipă, pămintul și ceea ce face ni ri din fel, neapărat că și oamenii, se transformă prin nelnt ° rupte schimbări. In urma răcirilor treptate, pămintul n ’ juns să fie ceea-ce Ieste a-zl. Vieața a apărut pc pămfon forma actuală, cind această formă a fost cu putință. Din 11 va dispărea sub forma aceasta, cînd această formă nu v mal fi cu putință. Cu sau fără ființl omenești, pămintul hi va urma mal departe evoluțiea lui pănă cind, rîsîpîndu ■ energica in spațiu, nu-I va mal rămînea îndestulă pentru a reacționa împotriva acțiunel determinate de prezența soi celui sau astrului cu care se va învecina in asemenea timn — Și ce se va petrece atunci ? I* — Acțiunea determinată de prezența soarelui, se poatQ să-1 aducă să se alipească de acest astru. In tot cazul sub. stanța pămintească va fi înapoiată unul sistem al univer­ sului sau totalitățel universului. Intre acestea pămintul va putea începe o nouă vieață in urma acțiunel sale asu­ pra satelitului său, luna, și-a alipirel acestui satelit de pămint, care se poate să albă loc. — Snt foarte mișcătoare toate acestea. Aș voi foarte mult să cunosc în amănunt istorica Pămîniului. — Asemenea cunoștință Ieste neapărată, dacă voeștl să al o idee limpede despre evoluțiea omenească. Va trebui să cunoști cum, încetul cu încetul, in urma scăderilor treptate a teinperaturel pimintulu', in spațiul inter-stelar, a cărui temperatură se evaluează cam la 273 grade cen­ tigrade sub zero, s’a format o scoarță solidă, scoarța pă­ mintească, cum această scoarță necontenit diformată prin fluxurile și refluxurile solare, prin energiile pămînteștl interne, prin contractările, prin gazurile atmosferei, după aceea prin apă, și așa mal departe, cum această scoarță a ajuns să fie așa cum Ieste astă-zl. — Asta-I ceea-ce tu numești transformism geografic. Nu Ie așa? — Da. Și așa, pentru existența lanțurilor de munți, pen­ tru existența ghețarilor, a fluviilor, și așa mal departe, pentru existența mărilor și continentelor vechi, actuale și viitoare, găsim lămuriri naturale. Putem să ne închipuim starea anterioară a materialelor globului nostru, precum și viitorul lor... Putem să ne dăm samă cum .toate corpu­ rile, mal întăl in stare gazoasă în atmosferă, s’au prefăcut în lichide, după care s’au solidificat, pe măsura răcircî, cum cele mal grele au fost pornite să ajungă cele dintăl spre centru, cum atmosfera s’a curățit încetul cu încetul, s’a despoeat de diferite elemente ce cuprindea în Iea, șt cum cea mal mare parte au sfirșit prin a se fixa pe pă­ mint, în combinări statornice, mal mult sau mat puțin, cum altele circulă încă in această rămășiță de atmosfera alcătuită din gazurile aerului actual, lear altele circula cînd in pămint, pe pămint, cind în atmosferă, ca apa 1 a-zl.. Prin apropiere sau prin analogie, putem concepe, ! niște epoci anterioare, ploi de metale, și ploi de aer liciu , în niște epoci viitoare. — Cum. Ploi de metale ? x — Nu te mira. Pe la 350 de grade centigrade, buni oară, a putut să ploae mercur. N’a putut începe să ploa apă de cit pc la 100 de grade. M Dc cc ? — Pentru-că știi prea bine că mal sus dc 100 do Cra la oare-care presiune, apa fe-n stare de abur sau dc vap — Și ce s’a petrecut după asta ? Mrin— Apa cădîa în ploae pe pămintul fierbinte, PrP ‘ du-se numai de cît in aburi, ca să cadă din nou. in cu iucetul, Iea coperi pămintul și dizolvă unele co I Treptat-treptat se alcătuiri diferitele straturi, geo San{ reacțiu»1 Și încetul cu încetul, in urma unor acțiuni și FeaR4rea determinate de condițiile mediului, se alcătuiră, in jQ ce o au a-z’, diferitele corpuri simple și compuse, numim. aite — Vrei să vorbești de substanța neorganica, cuvinte nevlețuitoare. Nu Ie așa? . K ;nfițo— Da. Nu uita înse că substanța neorganic mțneșază o formă deosebită a viețel. Ivirea unor specii rale la un timp dat, a unor specii cari nu IU l REVISTA IDEE! Înainte sub forma asta, sau, dacă vrei mal bine, trans­ formarea substanței in specii minerale, Ie o manifestare vieață tot alit de reală, ca și ivirea, mal in urmă, a unor specii vegetale sau animale. Astea, de-altminterl nu-s alta de cit transformarea substanței minerale In substanță vegetală și animală. Chimiea nu ingădue Indoealâ in privința aceasta. r — Nu se crede oare de obiceiu cum-că substanța ne­ organică Ieste lipsită de vieață ? — Ceea-ce ce numim „substanță neorganică*, trăește-n feliul Iei, Fără concepțiea mișcărilor atomice și molecu­ lare, nu se poate da nici o lămurire fenomenelor fizicochimice. Așa numita prăpastie dintre vieața neorganică și vieața organică n’are nici o ființă, și alcătuirea compuaului gelatinos organic, care a dat naștere celulelor pri­ mitive, cu alte cuvinte celor dintăl ființe organizate. Ieste Un fenomen tot atît de u'mitor ca și cel al cristalizărel. Cristalizarea ne arată niște grupări de molecule în echi­ libru, luind pururea acelea șl forme geometrico, in acelea-șl condiții. Vegetațiea și animalizarea ne arată alte gru­ pări, ale acelora-șl molecule, in echilibrurl deosebite, pu­ rurea acelea-șl in acelea-șl condiții. —■ Cu in știm toate acestea ? — Asta reesă din nenumăratele experiențe pe cari oa­ menii le-au pus față in față, le-au coordonat, comentat. Vom vedea, mal tirziu, cum substanța organică, indurind înriurirea mediului, s’a adaptat la mediu și a reacționat Împotriva mediului. Și cum, in urma nenumăratelor trans­ formări, ni se infățoșază sub forma vegatalelor și anima­ lelor actuale. Această evoluție Ie legată de evoluțiea geo­ logică. Cind, bună-oară, continentele au izvorît din ocean, alte condiții de vieață au ajuns cu putință Fințele anor­ ganice și organice s’au schimbat. Așa-că vezi, 'le cu ne­ putință să-țl faci o idee sau să-țl dai samă de ce Ie omul, fără ca mai intăl să-țl dai samă de evoluțiea generală a substanței in Univers și apoi de evoluțiea * pămintulul, in parte. Data viitoare, dacă vrei, vom căuta să ne dăm samă de evoluțiea substanței organice. — Tocmai, bătrinelule, ceea-ce vreu. — Avem să vedem cum se poate concepe, că omul pur­ cede din celulă, și cari-s, in privința aceasta, teoriile actuale. III Teoriile transformiste asupra adaptare!, eredităței și selecțiuneî — None, știi că ți-am jucat o festă. — Uite, uite. Ce festă ? — Mi-af spus în rindul trecut c'al să-mi lămurești cum omul purcede din celulă. — Da, bătrinică. — El, am pus mina pe cărți și astă-zl pot să-țl lămu­ resc și leu asemenea lucru. — Să vedem, aș voi să te-aud. — Mal întăl de toate, nu trebuie să pierdem din vedere evoluțiea lumilor și teoriea lui Laplace, formarea nebuloa­ selor, formarea stelelor, formarea planetelor. — Bun. —■ Pămintul i-o planetă. Iei face parte din sistemul solar. — Bun. — In urma răcirilor treptate, din masă gazoasă, în stare incandescentă sau arzătoare, încetul cn încetul, a ajuns să fie ceea-ce Ieste acum. — Minunat. Mal înainte de toate trebuește să ne dăm samă de evoluțiea generală a substanței, apoi de evoluțiea particulară a Pămintulm, în această evoluție generală, după care să căutăm a pricepe, din această evoluție particulară, evoluțiea specială, care, pe Ungă alic urmări, are exis­ tența ființelor omenești. Asta vrei să-mi lămurești? — Da, și pentru a ne da samă de evoluțiea asta, tre­ buește să studiem mal întăl diferitele straturi geologice, ce s’au format treptat Ia suprafața Pămîntulul, pentru-că în aceste straturi găsim urma diferitelor ființl cari s’au părindat pe planeta noastră. Toate aceste ființl purced din celulele primitive. — Aș dori să cunosc ce idei al in privința aceasta.. — Lucru lesne de priceput. Straturile cele mal adinei sînt cele mal vechi. Gind cercetăm cuprinsul diferitelor straturi, plecind de la cele mal vechi pănă la cele mal noi, vedem că afară de straturile cărbunoase, cari nu cuprind pici o urmă de ființl vil, în celelalte găsim ființl din ce *n ce mal perfecționate, po măsură ce ne apropiem de 83 timpurile noastre Cu chipul acesta pricepem cum-că șirul acestor perfecționări Ieste neîntrerupt, pănă la omul de a-zl. — Știi tu, bătrinică, cum se chleamă studiul acesta, al fosilelor, sau, dacă vrei mal bine, studiul a ceea-ce se află în straturile geologice, studiul rămășițelor sau urmelor ființelor vil dispărute ? — Da. Se chleamă „Paleontologie*. Ciudat nume. — V ne de lă grecescul: Paleos-nec/iin, antic, Logosșliință. Știi tu inse prin ce Ie controlată și complectată Paleontologica? — Nu. — Prin alte două ștințl. Prin Anatomiea comparată și prin Embriologie. Despre astea am să-țl vorbesc. Dar ur­ mează acum mal departe. — El, s’a crezut îndelung cum-că omul și lumea au fost create. — Draga mea, sînt o mulțime de oameni cari rnalcred asemenea lucru și a-zl. — Știu. Cel cari nu cunosc teoriile lui Lamarck și Darwin. — Cari-s inse teoriile astea ? — Doctrina lui Lamarck, numită Transformism, stabi­ lește că toate speciile vil aflătoare, purced dinlr’un număr restrîns de tipuri ancestrale, străbuniceșt*, foarte simple. — Și pe ce se intemeează Lamarck, ca să stabilească asemenea lucru ? —Pe Adaptare și pe Ereditate. Astea sînt două legi fun­ damentale. Adaptarea Ie propriclatea sau însușirea cc-o arc ori-ce ființă viețuitoare, de a-și pune organismul, pe cil cu putință, in legătură sau in armonie cu acțiunea pe care împrejurările incunjurătoare o îndeplinesc asupră-i, și de-a dobindi cu chipul acesta însușiri nouă. Experiența, intr’adevăr, arată că întrebuințarea deasă și neîntreruptă a unul organ, întărește încetul cu încetul organul acesta, îl dezvoltă, îl mărește: pe cînd. lipsa de întrebuințare ne­ întreruptă a unul organ, îl slăbește pe nesimțite și tinde a-1 face să dispară... Ereditatea ie proprietatea cc are ori-ce ființă vie de-a trece urmașilor săi, in împrejurări obicinuite, normale, însușirile de formă și dc funcționare sau de lu­ crare cc le arată chiar iea, și de-a păstra însușirile ce le are. — Și tu găsești că aceste două legi lămuresc transfor­ marea ființel.r vil de la celulă pănă la om? — Mai ie Dariuinismul sau teoriea selecțiuneî, care a fost dezvoltată de Darwin. — Ia să vedem care îe teoriea aceasta. — Selecțiunea ie fenomenul care face să supravicfucască indivizii cel mai bine adaptați la împrejurări. Observarea arată că omul poate aduce înadins la îndeplinire, și în chip calculat, ceea-ce numim selecție artificială. Bună-oară, un grădinar va sămăna semințele unei plante a cărei floare n’are de cit numai cite-va pete de roș. Dintre plantele celei dea doua generații, va sămăna numai semințele celor mal roșii. Tot așa va urma Ia a treea generație, la a patra, și așa mal departe, și, la capătul unul număr de generații, va căpăta o floare cu totul roșie. leată ce numim Selecție artificială. Ceea-ce putem face cu plantele, putem face șj cu anima­ lele. S’au făurit în chip artificial, prin încrucișări și creș­ teri anumite, anumite rase de cal, de bol, de ol, de porci, de porumbel, de cini, și așa maî departe... Darwin a stabilit că ceea-ce face omul înadins și in chip calculat, ca să dobân­ dească tipuri modificate de vegetale sau de animale, are loc, se îndeplinește firește, în chip mecanic, prin selecțiea naturală, mulțămită luptei pentru existență. — Aici, bătrinică, Ieste timpul să vorbim de Anatomica comparată și de Embriologie... Anatomica ie studiul des­ criptiv al ființelor organizate. Anatomia comparată le stu­ diul comparativ al organelor diferitelor iiințl organizate. Studiul acosta deslușește ereditatea, rațional, cu alte cu­ vinte deslușește unitatea structural organismelor, cu toate deosebirile purcese din adaptare. Anatomiea comparată ve­ rifică și complectează teoriea evoluției ființelor vil, stabilită de PaleontoJogie...EmbrioZopiea ie studiul dezvoltare! orga­ nismelor din perioada dinaintea a ceea-ce s’a numit naș­ tere. Embrionii reproduc în chip prescurtat, în cursul dezvoltărel lor, forme la feliu cu cele prin cari au trebu-t sa treacă animalele inferioare, strămoșii lor. Acest studiu des­ lușește adaptarea, rațional, cu alte cuvinte deslușește pre­ facerile îndurate de organisme, cu toate asemănările pur­ cese din ereditate. , — Atunci embriologiea vine să complectezc și sa veri­ fice teoriea evoluției ființelor vil, stabilită de Paleontolo­ gie și de Anatomiea comparată. — Fără doar. Cu chipul acesta ajungem la Incheerea că știința, în timpul de față, stabilește acestea : Din însă-șl elementele substanței ncorganice purcede, la un moment dat ț �IlVlSTA ibilkl 84 r evista ceea-ce, de la începutul societăților, nu icl... &<le cit un fapt brutal, urmarea antagonismului V -ir. bar care deosebea pe oameni. ,Jrtl Cu toate astea, putem spăla știința de ace™abatere de la legile eterne ale dreptătel ; aceea că n’a susținut nici odată că ar fi U!?1 sită, prin aceea că maturitatea-I, îmbIelgULn£ îndreptează eu timpul greșelele răvărsătoâ™ iei tineret!, după cum lancea lui Achille. div;, Pelias, vindecă rănile făcute de lea. u Nu-I tot așa înse, cît se atinge de legea pe ligioasă: purceasă, după credincioși, chiar din izvorul orl-cărel vieți și orl-cărel lumini, asta nestrămutată și nu se poate-ndrepta, de oare-ce de la început chiar, lea a lest veritatea cea mai desăvîrșită, și veritatea nu se poate schimba Cu chipul acesta, chestiea se pun limpede de Paraf-Javal. la sine: sau insultarea Dumnezeească a fost Urmează: rătăcită, menind fatal o parte din omenire ro­ Transformările celulelor. Strămofu pinfelor mefuiloarc dc a-zi și transformările lor. biei: sau toate stăruințele civilizației pentru Filosofica transformistă. Transformismul universal și emanciparea neamurilor au fost tot atîtea nele­ urmările Iul pentru omenire. giuiri, sau toate îndreptările savîrșite, în calea Lucrarea aceasta va să apară și in carte aparte. asta, au fost tot atîtea fără de legi, cari-șl aș­ teaptă pedeapsa? Rămîne ca judecata să aleagă, pentru-că cre­ SPARTACUS dința Ie mută și n’a căutat a descurca nici o — RĂZBOIUL ROBILOR — data această contrazicere zguduitoare. In lumea de fier din vechime, veți găsi, la Pe Ungă Ajutorarea oamenilor între sutele de neamuri, împrăștiete de la ‘Coloanele sine, unul din factorii evoluției sociale iesle lui Hercule pănă la țărmii Indulul, de la de­ și Libertatea, poate încă cel mai de samă. serturile Scitici pănă la valea Nilului, veți găsi Pilda celor ce au luptai ca să înlăture pretutindeni/și cu acelea-șl caractere, cu* toată robiea cea veche, poate să slujasca drept deosebirea de seminții, de moravuri, de religii, de cea mai mare învățătură robilor din zilele legi, acest așezămlnt al robiei, care Ie ca o le­ noastre. gătură obștească între popoare. La Roina ca și Soarta acestor robi nu se va îmbunătăți la Memfis* la Cartagena ca și la Ierusalim, la pe deplin de cit înlăturlnd toate îngrădirile Atena ca și la Babilon, sub casta cea mal dis­ ce se pun Liberlăței... prețuită, veți întîlni o ființă fără de nume, fără P. M. rudenie, fărâ familie, singură și mută în mij­ . «Studiind-o în istorica Ici primitivă, vedem locul gloatei, jertfa disprețului tuturor și-a celor limpede că robiea nu-I o întemeere omenească, mai crude tratări. Pentru această ființă nu există ci un fapt providențiala. nici lege, nici patrie, nici religie, nimic din ceea-ce Așa vorbea, acum atîția ani, într’o teză vestită, face vieața celorlalți oameni. Cu toate astea, pe împotriva emancipărel negrilor, un publicist a- această sârbădă aretare, pe această oglindire a juns de-atuncl la cea mal strălucită treaptă, nimicului, se sprijinește, ca pe o temelie eterna, Garnier de Cassagnac. uriașa povară a societăților vechi, cari s’ar i . Providențial. leată dar, una din cele mal pă­ prăbușit fără doar daca această temelie ar li cătoase nedreptăți savîrșite vre-o dată de oameni, fi încetat măcar o clipă de-a fi. , întemeere de silnicie și barbarie, prefăcută de Și această nedreptate Iera pănă într’atlt (ie un filosof stricat într’un fapt necesar si fatal, patrunsă-n moravuri, în cît vreme de veacul> izvorlt din înțelepciunea necunoscută șî sflntă, nici o protestare serioasă nu se ridică, nici care se presupune că clrmueste întî’mplările îndoeală nu cuprinse mintea oamenilor, mc istoriei și soarta lumel. silință de-ndreptare nu se făcu. Avură loc cun Acest fatalizm, izvorlt din rătăcirile metafizicei, plite* răscoale de robi. Filosofii, în cele mai se raziină, de alt-felifi, pe autoritățile cele mai drăznetc concepții ale lor, n’au atins nici 0 venerate, mai vechi. Fapt dureros, toate religiile măcar’c’o îndoeală legitimitatea acestui a§.‘ pămîntulul, toate legiuirile și toate filosofiile, au rnînt al robiei, pe care-I socoteau ca teme * consfințit robiea, și-n principiul, si-n urmările sflntă a orl-cărel stări sociale, Insu-șl ure. Iei. Asta-I înscrisă cu litere de foc în cărțile nisinul, cu toate cele ce s’au zis despre sfinte ale tuturor popoarelor, nu ca un fapt numai că n’a adus nici o schimbare starei *^ trecător, ci ca o hotărîre fără apel a voinței teriale a robilor, cu toate că primindu-I j DumnezeeștI Asta slujește de bază celor rnaf împărtășirea sa, le-a consfințit în mod i ‘ strălucite concepții ale legiuitorilor din vechime, josorîreâ, si le-a făcut din supunere o a* . credința, Înțelepciunea omenească si legea, s’au sflntă. De altrninterca, admițînd simbolu unit ga consfințască, prin zdrobitoarea lor înțe­ gător, care menește unei robii eterne/ o parte nea* legere, această jignire adusă moralei si dreptu­ din familiea omenească. Creștinismul Iera î rilor naturel. Aștea au întemecat ca principiu sufereau dc parat adus să nu vadă în cel ce £— ceea-ce s’a numit substanța . organică. AcțasJJll^bsS"!?’ tanaformată, a imbricat pe rind forma de celulă, forma diferitelor vietăți, după aceea forma de om. Daro Ă ne lămurim toate astea in amănunt. 1 u șui, m ves c caresintem, nu trebuie să lăsăm nimic pe sama a ct-ea-c. ar fi in afară de fire. Vreu să ne dăm samă și de totali­ tate si de-amănunte. Dacă va li vorba de hipoteză, iți \oiu răspunde: a Poale fi dreaptă, poate «ă fie greșită ». Dacă vei voi s’o primesc, va trebui să-mi arăți că dmsa explică fapte, că nu-I in opunere, in nici o privință, cu țele aflătoare, într’un cuvint că se razuyă pe ql^evarl, pe induceri și deduceri drepte. — Asta, bătriuelule; nu mi se pare ușor. — Ce-I ușor, îo ce șfm, Ce-I greu, Ie ce nu știm. Tre­ buie să ne limpezim ideile, dacă vrei, ca data viitoare, să studiem leoriea celulară, împreună. Asta vom face-o cu ntlta mai lesne cu dl avem acum o concepție limpede des­ pre marile legi, ale evoluției ființelor Aceste legi, cum am putea foarte lesne s’o dovedim, nu fac de cit să lee loc printre diferitele legi ale evoluției substanței. 8â IDEEI cît urmașii blăslămați a lui Chain. Cît despre jnrlurirea ce a putut îndeplini Creștinismul asupra emancipărel treptate îndeplinită de vreme, această înrîurire a fost nepomenit de exagerată je teoriile sistematice ale școalelor moderne. Nu vedem nicăerl ca Biserica* să se fi ridicat vre-o dată împotriva așezămîntulul robiei în sine. Monumentele istoriei mărturisesc, din potrivă, că aceasta n’a disprețuit nici de cum foloasele ce a putut trage din a’șezărnîntul robiei: prelațîi, popii, corporațiile religioase, au avut în tot tim­ pul un număr nepomenit de mare de robi sau șerbi. S’ar putea cita o mulțime de pilde des­ pre apriga și lacoma stăruință a clerului întru a-șl susținea, și asta pănă în timpurile moderne, așa ziseîe-I drepturi asupra iobagilor de pe mo­ șiile sale. De observat că sub ocrotirea crești­ nismului se-nternee robiea în America, pe cînd In Statele civilizate ale Europei începea a pieri. De asemenea istorica nu va uita, că-n feudele sau bunurile eclesiastice găsi veacul al XVlIl-lea și Revoluțiea franceză cele din urmă victime ale serbiei. Pănă în ceasul din urmă, cu toate legile, cu toate ordonanțele parlamentelor, cu tuată opiniea publică, Biserica nu voi să-și li­ bereze șerbii sau iobagii deloc, și, spre rușinea-! eternă, trebui ca Revoluțiea să ’i 1 smulgă din mini. La Romani, popor războinic în toată puterea cuvîntulul, care, pe lîngă asprimea moravurilor militare, mai întrunea și lăcomiea semințiilor ne­ gustorești, robiea avea un caracter poate și mai' cumplit de cît la celelalte popoare din vechime. Definițiea lor legală a robului respiră, cel mai sălbatec dispreț al omenirel: Mai nimica de cît nimic. Toate păcătoșeniile omenești sînt cuprinse în acest text crud și nesocotitor. Varon, soco­ tește robii printre uneltele de arat. Cicerone Jjine-voește a-i însuma printre vitele de muncă. In de obște, robii Ierau priviți ca lucruri. Stăpînii puteau să-I supue la cele mal crude pe­ depse, pentru vinele cel mai ușoare, să-I arunce fiarelor din circ, să-I supue la* cazne, sau să-I arunce în heleștae, ca să-și ingrașe tipării lor favorili, Cînd un rob Îșî ucidea stăplnul, se făcea să pleară cu Iei toți tovarășii lui nevinovați. Patricenil romani șî proprietarii bogațl, ca și seniorii din vrîsta de ‘mijloc, Iși aveau închi■ sorile lor domestice, ergasluluin, unde munceau, șfășiați de lovituri, cu lanțuri la picioare, cei cari încercau mîniea cruzilor lor stăpînitori. Cînd se zice, în chip atît de ușuratec, cum-că starea materială a vechilor robi, Iera, într’o pri­ vință, mal puțin aspră de cît acea a iobagilor și chiar a unor clase de salariațl, întru cît stăplnil lor aveau interes să-I hrănească cum se cuvine, pentru a scoate de la Iei o mai mare cllime de muncă s6 face o presupunere gra­ tuită, pe care nimeni nu și-a dat osteneala s’o adeverească. Sau se are în vedere robii de casă, cel cari Ierau aproape de persoana stăpînului, ‘Și cari alcătueau ca un felin de aristocrație în. casta lor. Cît se atinge înse de marea gloată a celor cari Ierau întrebuințați în marile exploa­ tări agricole sau industriale, soarta lor Iera cum . pu se poate nîal păcătoasă. In Sicilia, în Cam­ pania, pămînturl îmblelșugato, bogate, împărțite în întinse proprietăți, stapinite de elitră cîțl-va Senatori sau cavaleri romani, o mulțime de ta? bere de robi Ierau Întrebuințate la ‘ muncă, și acești plugari in lanțuri, mureau de foame. Asta Ie și una din pricinile celui dintâi războiu șerbesc. Tot așa se petreceau lucrurile in întreaga Italie, Diodor ne spune că nu se dădea hrană robilor plugari și păstori, și că nenorocițil aceștia ierau siliți să fuga în cete, să alerge să prade la drumul mare. Ie deșănțat lucru de a împru­ muta acestor vechi chiriți* pe jumătate barbari, calculele și combinațiile" economiștilor englejl. Trăgătorile și caznele li se păreau mijloace cu mult mai simple si mal cu samă mai economi­ coase pentru a înlătura lenea sau istovirea jert­ felor lor. Cînd boala, bătrîneta, nevolniciea sau scliilodirea, făceau aceste jertfe să nu mai fie în stare a mai sluji la ce-va, și cînd nu mal puteau să fie vîndute, se punea să fie ucise, sau Ierau lăsate în rîpele drumului ca să slujasca de hrană păsărilor rîpitoare, de pradă Vecînicul războiu, pe care Roma îl întreținea împotriva tuturor popoarelor, avu drept rezul­ tat, pe de o parte, sporirea robilor în Italia, prin prizonierii de războiu, lear pe de alta, istovirea populației indigene. Vechea seminție italică, se­ minție ele agricultori și soldați, din care se recru­ tară atîta timp legiunile, mergea stîngîndu-se, is­ tovită prin îndoita lucrare a unei legiuiri mis­ tuitoare și a unei lupte neîntrerupte. Această împuținare a populației făcu mai cu samă spălmîntă’toare progrese după distrugerea Cartagenel. Patricienii, nobilii și cavalerii nu numai că uzur­ pară pămînturile domeniului public, mai în­ ghițim, treptat-treptat, prin hipotecă și camătă, micile moșteniri ale plebei. Și cum aceștia găsiră mal mănos de-a urma sistemul vechiului Catone, și de-a preface pămînturile de muncă în pășunat, iei răspîndiră pe nemărginitele lor proprie­ tăți, latifundii, păstori robi, cu cari înlocuiră pretutindeni muncitorii cei liberi, muncitori aduși •cu chipul acesta la cea mai cumplită sărăcie sau siliți să se expatrieze, să emigreze. Se știe de cîte existențe omenești se alcătuea largul unul nobil cetățean roman. Unii mistueau pănă la două-zecl de mii. Izbînda nu furniza atîția cap­ tivi. Trebuea să se mal cumpere de pe toate piețele lumel. Strabon povestește că pe pieata din Delos, din Cilicia, se vindeau adesea, întru singură zi pănă la zece mii de robi, pentru slujba cetățenilor cetățel-regine. Nimic mai sfînt de cît constituțiea asta: toți cei cari îndrăzniră sii o atingă, pieriră Grahil, mai cu samă, voiră să împiedice scăderea po­ pulației Italiei, mărginind uzurpările marilor pro­ prietari, alcătuind din nou clasa cultivaturilor liberi, prin dare de pămînt cetățenilor săraci, ceea-ce aducea neapărat împuținarea treptată a robilor, dînd drept de cetate Italienilor, și asa mai departe. Dar șleahta bogătașilor zdrobi în germene aceste mari reforme, și ambii nobili tribuni fură jertfiți pe rînd pe altarul zeului Hotar, fetișul etrusc, paznicul moștenirilor, ne­ cruțătoare * și tăcută emblemă a proprietățel patricienc. Nimic nu mal împiedeca șuvoiul. Și, pe vre­ mea cînd Sparlacus porni răscoala lui vitejască. �REVISTA IbEEÎ_____________________ 8b la anul 73-71. înainte de ora noastră, agri- timpul să scape dc răzbunarea stăpîuuiuî i ^imrTlera ruinată pe două-zeci de veacuri, se armară, fugind, cu cuțitele și cu satlrein r tate prin bucătării. Ieșind din Capua, ieY », JJț* Italia prefăcută în nemărginite PaȘ»nl>lear blfcL romană se alcătuea de-o mîna de satrapi, niră niște sărăbănl încărcate cu arme de-aln , diatorilor: puseră mîna pe armele astea cari domneau peste niște turme de robl. grosară gloata cu cîte-va cete de fugari * si‘n ' Dintre acești nenorociți, ierau un i destinat! cu deosebire sa se ucidă unu pe al , pară în cele din urmă un loc strașnic de întvf în circ,’ pentru petrecerea poporuhU vomam . - așezat pe un munte...Freinshemius, în Sunh’in 1 ’ cești gladiatori, de la gladms, spada, se luptau, la* Tit-Liviu, presupune că acest munte Iera V * fie' uni! în contra altora, lie in contra animal ’ zuviul... După ce zdrobiră cîte-va trupe trimp lor sălbatece, pentru-că leii, panterelej si tigri , împotriva lor din Capua, ceea-ce le îngădui ocrotit! de legea romană in Alnca și Asia, ierau se echipeze milităreste,^ se gîndiră să-si deflSa chiematl la aceste serbări de moarte Ș1 acești organizare regulată Fără îndoeală că-n clipa de ° sălbateci actori ai deșertului, ierau salutați prin porni împotriva putere! romane o luptă nebi? strigătele de înflăcărare ale unei mulțimi aprinsa nească, această mînă de robi trebuiră să 8te păna la nebunie, cînd sfâșiau jertfele omenești multă vreme la gîndurl și să cîntărească toate pe arena stropită cu esență de șofr..n sau cu părțile opuse. După furtunoase dezbateri no alte mirezme. In jocurile publice nu rar se ve­ stîncele Vezuviulul, în fața mărel Tireniene dea apărînd pănă la o mie de parechi de gla­ aceștia aleseră trei capi, din cari întâiul iera diatori. Se știe că după biruirea Dacilor de Spartacus, cel care trebuea să dea numele Im Traian, muri’ră vre-o zece mii din aceștia, în jo­ acestui războia și să lese neamurilor apăsate o curile cari durară nu mal puțin de cît o suta pildă mare și-o vitejască amintire. De nație Trac înse de seminție Numid, Iei întrunea pe lingă în­ două-zeci și trei de zile. Cînd se luptau numai unii cu alții, iei Ierau adu­ focarea sîngelul african, fiorii de neatîrnaie si nați la locul pe unde intrau în circ, doi cîte doi, duhul războinic al neamurilor barbare, geniul după mărimea, puterea sau îndămînarea ce-aveau, unui căpitan, cît și o blajinătate necunoscută și lupta pornea. De îndată ce un gladiator iera moravurilor din vremea aceea. Dînsul slujise rînit și înclina armele-i ca semn de înfrîngere, cît-va ca auxiliar în legiunile romane. Prea biruitorul întreba pe privitori din ochi: dacă ace­ mîndru înse pentru a se împăca cu o supunere știa găseau cu cale să grațieze pe biruit, ridicau deghizată, sub numele de alianță, dezerta în mîna-n sus cu degetul cei gros îndoit: la din capul unei cete din vrednicii săi tovarăși. Fiind contra, ridicau mîna-n sus cu degetul acesta prins, fu vîndut după aceea ca rob. Bărbățiea întins, și nenorocitul gladiator Iera de vieață lui și puterea, făcură să lie păstrat pentru slujba stins, ftlorțl și pe moarte Ierau după aceea tirîțl de gladiator. Femeea Iui, care îl însoțise în cu căngile’pe nisipul însîngerat și grămădiți în expedițiile lui, îl împărtăși și robirea și’ fuga. • spoliariiun, unde se dădea lovitura din urmă Ca și acele viteze tovarășe* ale războinicilor Nor­ celor ce mai suflau și cari nu se putea aștepta dului, lea avea meserieâ să cetească în viitor, prevestindu-i, se zice, tragica lui mărire. să se tămăduească, ca să lupte la alte jocuri. Această petrecere crudă fu în uz vreme mai Istorica nu cunoaște din trecutu-i nimic mai bine de șase veacuri: Romanii o rînduiră în mult. Din toată vieața-I nu se cunosc de cit toate țărife unde li se-ntindea domniea, și ră­ cîte-va fapte cari l’au 'ilustrat. Iei nu apare de mășițele Iei se găsesc încă și astă-zi în luptele cît o clipă în analele omenești, pentru a îmbo­ de tauri ale Spaniolilor. găți cu un nume pleiada acelor eroi misterioși, Gladiatorii nu se luptau înse numai în circ: cari se ridică în unele ceasuri pentru a pro­ ospețele, înmormîntările, serbările particulare testa împotriva nedreptate!, sfîrșindu-se. Cît se aveau drept adaos îndatorat, aceste priveliști de poate de singurateci, fărâ părinți fără urmași, omor, cari făceau veseliea cea mal nespusă a se ivesc de-o dată pe planul întăl al istoriei și tuturor claselor societățel. Nici un popor nu se pierd a doua zi în cazne sau ,lupte. mu­ Iei nu simți vre-o dată o mai cumplită aprindere ca sînt văzuțl de cît o singură clipă, la licărirea sa vadă sîngele omenesc curgînd. Cea mai mare spadei ce-au tras-o pentru o cauză a cărei izparte din personalitățile de frunte, nutreau la bînda dînșii nu vor vedea-o, 1 1---- , dar care le va sme o mulțime de cete de nenorociți de aceștia, înălța temple sau monumente. hărăziți morțel, și maeștri de scrimă, laiuștt Pretorul Claudius, trimes de Roma, veni Iară deprmdeau din lei cu dileritele soiuri de lupte zăbavă să împresure stînca pe care Ierau tăbăca să fie vînduțl sau închiriati. ruitl răsculalii. Numai o ieșire le Iera aces o <. In anul 73, înainte de era noastră, două sute deschisă: Iera o parte unde terenul, tara dm asemenea robi, închiși într’o scoală de ase- muche, alcătuea o prăpastie care înfiora P£n menea som. la Capua, în cea mai mare parte și dădea amețeli pană și celor mal xj bali, Traci sau Germani, se puseră la cale să Spartacus nu’stătu la cumpeae de loCii . p0. SSt>U-iS^V dPblndeasca libertatea cu arma-n se tae toți curpenii de vilă sălbatecă, cari, « m i. ^rdeJul părea priincios: cei mai buni '«-p- pereau stîncele, alcătui niște scări lungi, f nfra? îerau Prin& cu legiunile lor fără din Italia: Metelus si Pompeiu în Spania5 care, îndată ce se întunecă, lăcu sa i se c%înCâ soldați!, om după om si în ceea mal a tăcere, pe cînd vîntul noptel ÎI legăna de' abizului. învăluind după'aceea cu rapt,, tabăra pretorului, Isl izbi trupa asupra . te nilor apucați pe neașteptate, ii zdrob HEVtel’A IDEE! de-a avea vreme a se ntruni și ramase stăpln pe bagaje și arme. . r Această intae izbînda a unei gloate, care fu­ sese nesocotită, lu hotărîtoare. De îndată ce se află, că cumplitul pilum, un feliu de șpagă, a legionarilor, se zdrobise de niște arme de robi, o mulțime de văcari și de ciobani fugari veniră să se strîngă în jurul conducătorului îndrăzneț. Acesta numără, în scurt, până la zece mii de aceștia. Dar, cu toate că-i stăpînea prin su­ perioritatea curagiului și a geniului său, cu toate astea Iei nu îndeplinea de cît o slabă au­ toritate asupra acestei adunături vijelioase de oameni de toate neamurile, prea adînc rlnițl de serbie pentru a-și da samă de cît prețuea unirea In niște împrejurări atît de serioase/ și cari se lăsau tîriți une-ori în expediții răzlețe’ de cătră conducătorii cari-I aveau aparte. Pra'da si răz­ bunarea păreau apoi a-I înteți mai mult ’de cît mărețele urmări ce le făgădueâu izbînda, și trebui să fie lăsați să devasteze mal multe cetăți din molateca și îmbielșugata Campanie. Cu 'toate astea, Spartacus, putu să se arunce în munții Lucarnei, taren priincios pentru o oaste cărei ÎI lipsea organizarea și disciplina. Bătu pe rlnd pe cei doi locotenențl al pretorului Varinius. Curînd după aceea bătu pe însu-șl pretorul, care, într’o luptă nenorocită, își prăpădi și trupele si bagajele și calul, pănă și ‘fascele pre'torienc. Nici de data asta, Spartacus’ nu putu să-și împiedice soldați! de-a pustii mai multe cetăți ale Lucaniei cu toate că le atrase luarea aminte că, prin ase­ menea sm ntită purtare, aruncau de partea ro­ manilor niște popoare sătule de jug și cari ar fi sprijinit poate revolta lor. Izbînda atrage fără îndoeală mulțimea. Uimi­ toarele izbînzl ale lui Spartacus, proclamațiile lui cătră toți apasații Italiei, îi îngroșara în scurtă vreme' armata,'pănă la numărul de șapte­ zeci de mii de oameni. Dînsul își statornici cuartierul general aproape de Turi’um și-n timpul ernei se îndeletnici să-și organizeze atît militărește cît și politicește neregulatele-1 gloate: pro­ mulgă legi și regulamente cari fură primite de cătră toți fugarii, gali, etrusc! și latini, cari In­ trară în'asemenea ligă slintă Un fragment din Salusțiu chiar ne arată cum-că legea lucaniană, ajunse obștească la toate adunăturile de robi fugari, căror le dădu naștere această mare mișcare, ajunsă obștească'chiar la fugarii de peste Padu. Aurul și argintul nu iera voe să cir­ cule în tabăra lui.* Dînsul primi pe toți negu­ țătorii cari aduceau fier, cumpără cal, puse a se . lauri arme, desfășură, într’un cuvînt, activitatea unui căpitan și iscusința organizatoare a unul bărbat politic.’ vCu toate astea, Senatul Roman, care mai întâi săipuise față de această răscoală nesocotirea trufașă pe care baronii din vrîsta de mijloc o uratară mai tîrziu față de răscoalele iobagilor Și ale burgherilor de prin comuni. începu să ]ie cu totul cuprins de grijă, și trimese împotriva ml Spartacus pe cei doi consuli de-o dată, ca ui primejdiile publice cele mari In clipa asta se arătă ieară-și în oastea robilor acel păcătos duh de răzletire, care avea sa m fie atît de vătămător. Galii și Germanii voiră 8? să alcătucască un corp deosebit și ajunseră să fie bătuți de consuli. Cei ce scap'ară, fură no­ rociți să întîlnească pe Spartacus, care să I scape și să-l primească la iei. Cit despre acesta din urmă lie că asemenea neînțelegeri 11 făcură să renunțe la întinsele-1 planuri, de a distruge pu­ terea romană, de a distruge robiea, lie că singura-i țintă, după cum o spune Plutarc, ar fi lust să-și conducă tovarășii spre țara natală, spre libertate, iei părăsi Lucania și Îndeplini acel marș uimitor, de-a lungul Apeninilor, străbătlnd Italia, care Iera plină de soldați. Indreptlndu-se cătră Nord, dlnsul zdrobi cele două armate consulare in cale, alte două armate pretoriene, ajungînd In slîrșit, pururea luptlndu-se și pururea biruind, pe țăranii lui Padu, ale cărui ape răvărsate i-mpiedi’cară calea. După ce căută în zadar să ridice cetățile Cisalpine, cari urau jugul roman, dar cari ar ii roșit să se unească cu niște robi, fu nevoit să se plece îinbătărei soldaților săi, cari voiră să înainteze asupra Romei. Senatul, spăimîntat, tri­ mese pe Crasus, cu trei-zeci și cinci de mii de ostași Încercați, ia cari se alăturară rămășițele tuturor armatelor nimicite. Cu toate astea, ge­ neralul roman se mărgini să apere Lațium, fără să îndrăznească să încerce vre-o bătălie împo­ triva strașnicului gladiator, mulțămindu-se să facă să lie încolțit de cătră locotenenții săi, nes­ trămutat bătuți ele îndată ce aveau Îndrăzneala să dee vre-o luptă. Adus cu chipul acesta In părțile meridionale, Spartacus își lăcu planul dea arunca in Sicilia cîte-va mii’de oameni, cu scop de-a înteți focurile încă nestinse ale celui de-al doilea ră'zboiu șerbesc Niște pirați cilicieni se învoiră să-I transporte aici 'Aceștia’, după ce primiră de la iei o mare parte din'plată, întin­ seră pînzele și-l părăsiră pe țărm. Dlnsul puse să se construească atunci niște plute, înse fur­ tuna le fărlmă și le-aruncă pe coastă. In mij­ locul prăbușire! tuturor planurilor sale, și-a răzlețirel armatei sale, acest om minunat își păstră, cu toate a&tea, toată îndrăzneala hotărîrilor sale și toată înfocarea neînfrîntel lui energii. Și-ati t de mare iera groaza ce-o insufla încă, în cît Crasus întreprinse a-1 închide In peninsula Regiuni printr’un șanț și niște săpă­ turi lungi de cinci spre zece leghe Căpeteniea robilor arătă adîncu-I dispreț și fală de-asemenea muncă uriașă și față de'niște vrăjmași cari nu mal aveau îndrăzneală să 1 atace în fată. Și, cînd cele trebuitoare hranei și furajul prinseră a-I lipsi, umplu, într’o noapte furtunoasă, o parte din șanț, forță liniile Romane, și manevră în toată' libertatea în Lucania, unde zdrobi din nou trupele a doi locotenențl de-ai lui Crasus, cari îndrăzniră să 1 neliniștească în retragerea lui. Acest din urmă, scrise senatului, casătrimeată pe Pompeiu, care se întorsese atuncea din Spania, și pe Luculus, întors din Asia, să-1 ajute. Dar se căi numai de cît de demersul fă­ cut, și căută prilejul să isprăvească cit mal iute războiul, pentru a se bucura singur de aseme­ nea cinste. Prilejul acesta ii fu hărăzit chiar de vrăjmașii săi, slăbiți de vcclnicele lor neînțe­ legeri și razlețirl. Un corp foarte mare de Gali, se despărțise 'de grosul armatei și rătăcea cu �REVISTA IDEEÎ____ nepăsarea si îndrăzneala aventuroasă a neamului lor. Generalul roman se grăbi sa-I atace cu puteri mult mai mari și nimici din Iei mal bine de două-spre-zece mii. Acești nedisciplinați Gali, de altminterea, se luptară c’o bărbăție care aproape îndreptățea înfumurata și nebuneasca lor cutezare: Iei selacură să fie uciși pe cîmpul de bătae, pe care se încinsese lupta, și dintre cel căzuțl nu se găsiră de cît doi cari fură rînițl în spate. Cu toate astea Spartacus, amenințat sa fie învăluit de cele trei armate, se îndreptă spre Brindisi, cu nădejde să se îmbarce acolea și sa treacă-n Sicilia, cînd de-o dată, soldați! săi, ametitl de unele izbînzl proaspete, îl siliră să-și schimbe cu totul planul și să se întoarcă înapoi, ca să înainteze asupra Romanilor. Faptul acesta însemna a întră cu totul în vederile lui Crasus, care aflase că Pompeiu se apropiea si care Iera grăbit s’o isprăvească o dată, cu atîta mal mult, cu cît armata slăbită și dezorganizată a vrăjmașului său îi îngăduea sa se aștepte la o izbîndă. fntîliiirea avu loc pe inarginele lui Silarus. Nevoit să dee o luptă, care nu întră de loc în vederile sale, Spartacus se îndoi poate în clipa din urmă, de cauza cărei se^ devotase si pe care-o servise cu un geniu și-o măreție cum istoriea nu ne.mai dă altă pildă. Acest suflet mare, rlnit, întrevăzu, poate, cu o amară descurajare, că tovarășii de serbie nu întruneau încă puter­ nicele însușiri trebuitoare pentru cucerirea liber­ tățel. lei simți cel puțin c’aicl Iera o partidă su­ premă, și se pregăti să o joace c o bărbăție mă­ reață și ’desnădăjduită. In clipa de-a da semna­ lul luptei, Iei îșl ucise calul, c’o lovitură de spadă, rostind aceste* viteze cuvinte, singurele pe cari istoriea ni le-a transmis de la el: «Biruitor, voiu găsi alții destul la Romani: biruit, nu vreu de loc să ’fug». Și izbi asupra legiunilor pe al săi, pătrunse adine în armata romană, cu scop de a da piept cu Crasus, și, chiar acoperit de răni, luptă încă în­ delung, în genunchi, pană ce fu mormîntat sub cadavrele celor pe cari îi doborîse. Patru-zecI de mii de robi pieriră cu sublimul învins, în această nemuritoare înfrîngere. cari nituea pentru vea­ curi lanțurile neamurilor supuse serbiei. Gîteva mii de fugari fură nimiciți de Pompeiu, omul biruințelor lesnicioase, cărui îi revine păcătoasa cinste’ de-a ii zdrobit cei din urmă germeni ai revoltei. In anul 71, înainte de era noastră. leată cum se sflrși războiul acesta, care fiicu să tremure Roma, în cuhnea mărire! sale mili­ tare și care o făcu să-și prăpădească capul si o aco­ peri de rușine. leată cum pieri cel mal m’are om poate din cîțl au ridicat fierul pentru cauza dreptățel și-a egalității. * ’Rob’iea a dispărut în parte din codul națiilor civilizate, veacurile au lărămitit atît oasele apă­ sătorilor cît și ale jertfelor lor, ieară tărîna lor, de mult amestecată, a fost frămîntată’ de cătră pasul nepăsător al generațiilor dezrobite. Dar amintirea nobilului rob din Capua a rămas ca o vitejască tradiție in sufletele luptătorilor din toate timpurile. A rămas, spre cinstea conștiin­ ței omenești, ca să facă să nu se uite acele ne_____ ______ muritoare lupte, acele su ferințl cari n’au fost raz- bunate nici cînd și ale căror vrăjmășii și amaruri au înduioșat do alîtea ori mima acelor cari n Îmbăiat cu sîngele lor steagul cauzelor înfrlnte învățind pe oameni să disprețuească izblnzile nedreptătel... Louis Combes, Unul din marii conducători al Franței Cei ce doresc ca studiul acesta să apară-n broșură, ne vor înștiința pe dată de ce număr de exemplare vor avea trebuință, spre răspîndire. REVISTA IDEEI 1910. fio. 97. 7. București, Strada Turturelelor, 35. UN PREMERGĂTOR ANARHIST bibliografii Au apărut: Cile-va considerația™ pentru libertatea de cugetare, privind Religiunea față de Naționali­ tate, Știință, Morală și Filosofic, de Dr. Zosln.. O lucrare care cuprinde vederi originale, vederi ce vin oare-cum deciziv în sprijinul Libertățel de Cugetare. De acelaș: Educațiunea Scandinavă, de baro­ neasa I. MIchaux... Cu adevărat un model pen­ tru educațiea romînească. Ambele aceste lu­ crări, menite neaparat să mal înalțe spiritul pu­ blic, se pot procura de la autor: 15, strada Armeană, Iași. Traian Demetrescu vieața, temperamentul, scrierile și personalitatea sa artistică, de N. Zaharia... O lucrare care pe lîngă că ne face cu­ noscut pe deplin un autor simpatic, din nefe­ ricire trecut din vieață prea de timpuriu, ne hărăzește o sumă de învățăminte referitoare la ' vieața de a-zl, învățăminte cari, pentru niște ce­ titori scrupuloșl, nu vor fi de prisos... Această lucrare se poate procura de la autor: 25, Calea Grivițel, București. „Figuri contimporane din Rominia" fascicula 16... Direcțiea Th. Cornel, 61, strada Cometa, București. Socialismul Romîn, observații critice... N’are a face că broșura aceasta Ie anonimă, și că atinge unele chestii prea arzătoare. lea nu e scrisă Inse, precum se vede, într’un spirit de denigrare. Și, după părerea noastră, n’ar merita disprețuită de loc, inal cu samă că lucrurile, întru cît Ie vorba despre trecut, ar putea să fie lămurite toarte ușor. Și nu ne pasă că ar fi un merit al Iei, dacă în urma unei dezbateri ce s’ar face In jurul chestiilor ce le atinge această broșură, ar Ieși poate o îndrumare mal bună pe viitor. In editura «Lumen» au apărut: A. Schopefl' hauer: Durerile Lumeț. Alaxim Gorkl* jertfele iubirei. P. Bujor: Mi-a cintat cucu-n față. Lessing: Educațiea Omenire!... A15 bani car ticica. Editura : 7, str. Calomfiresci^Bucurejj Tipogruiia «JUBILEU», Strada Regală No. 8—C. 2689 EBOU- ALA- EL-MUARRI Aș li putut întitula articolul mieu : «Un mare geniu al Orientului», dacă cuvintul «geniu» ar însemna numai «un spirit care întrece măsura obicinuită». Vreu să vorbesc de un poet arab, mort de mai bine de nouă veacuri, Ebou-Alael-Muarri, numit așa după numele locului său de naștere, mic ținut ’siriac. din districtul Haleb. Âluarri, poet cu desăvîrșire liber-cugetător, se bucură în Orient de o faimă foarte Întinsă, pe cînd Europa, sau mal curat Occidentul aproape habar n’are de acest om cu o imaginație atît de vie, cu o deșteptăciune nepomenită, și‘unul din spiritele cele mal mîndre din lume. Dintre orientaliștil francezi Silvestre de Sacy fu acel care-1 făcu să între, pentru întăea dată în rlhdul scriitorilor celebri. Din nenorocire acesta se alipi înse mai mult de formă de cit de fond. In a sa Crestomație arabii, într’adevăr, îl consacră mal multe pagini de cercetare grama­ ticală, pe cînd analiza psichologiel sale ieste aproape cu totul trecută cu vederea, lăsată de-o parte. Gustave Dugat, în a sa foarte interesantă Isto­ rica filosofilor si teologilor musulmani, dă o mal bună prețuire despre Ebou-Ala. Din potrivă, D-nu ller’bellot, în vestita lui operă: biblioteca orientală, spune ablea clte-va cuvinte despre acesta. In studiul de față, leu aș voi să mă pun cu totul din alt punct de vedere de cit orientaliștil, pentru a judeca pe Muarri și a înfățișa mai mult spiritul de cit forma scrierilor acestui însemnat poet arab și autorul unei genealogii a oame­ nilor mari. * Ebou-Ala-el-Miiarri se născu, după Ibni Kalikan vestitul istoric al Ve/'iat-el-Ayan, în anul 373 al egirel, 976 al erei creștine. La șapte ani, Iei îșl pierdu "vederea, în urma vărsatului Cronici vrednice de. crezămînt spun că ochiul lui drept Iera acoperit de-o pelițăgroasă Care ablea îngăduea trecerea cîtor-va raze de lumină, lear ochiu-I sting Iera cu totul atrofiat. Muarri trăi sub califatul lui El-Kadir. Cu toate stăruințele acestui din urmă de a păstra vechile credinți neștirbite, Muarri susținea libera cuge­ tare si’ clnt’a adevărul nestrămutat și vecinie. Sufletul lui Muarri Iera cuprins de jale și de amar și se frămlnta, față de revoltătoarea și de obșteasca tiranie, atît politică cit și religioasa. Prometeu ferecat cu lanțuri, Lucrețius Caius, se Întrupează în Iei, Ca și ’Prometeu, fulgerat, suPus la cazne de Zeu 3/ Muarri Ie osîndiț să în­ dure toate durerile, toate revoltele sublime ale unei, ineml îndurerate, încătușată de nevăzute lanțuri. Ca și Lucrețiu, care cîntînd Natura și legile Iei, rezumeaza filosofica lui Epicur, Muarri îmbrățisază. acelea-șl subiecte, dar într’un chip mai înalt, și mal frumos si mai spiritual de cîl scriitorul latin. Poeziea-I Ie de o frurnuseță pătrunzătoare. Omenirea înșelată, genunea viețel, reaua organi­ zare socială, leată izvorul amar și bogat al poe­ ziei muarriniene. Acesta predică, pentru că simte, neapărata nevoe a reformei, a prefacere! sociale. Se ridică c’o neînfrîntă tărie împotriva neegalitătei stărilor sociale. Și zice: «learnâ a năvălit pe pămînt: lea strînge-n spate nu numai pe cel îmbrăcat! bine, în Blă­ nuri calde, ci și pe bieții săraci*golași. Un bo­ gătaș, un nobil, acaparează, rlpește hrana unui popor întreg, lear poporul se află’lipsit silnicește și fără milă de îmbucătura de pine care-1 Ieste neapărată». Și Muarri privește cu oare-care dispreț acest popor amorțit, îngenuchiat în fața despoetorulul. <rCe nepricepute-s națiile pe*cari le-am cu­ noscut. Fără-ndoeală, generațiile anterioare, pe ari nu le-am putut nici vedea, nici cunoaște, Ierau si mal rătăcite, și mal proaste de cît cele’ de a-zi. înse astea se roagă în fie-care săptămînă pentru șefii lor și doresc vieață îndelungată tiranilor lor. Asta-i urmarea păcătoasei lor stări sufle­ tești». Față de asemenea faptă neghioabă, minberul, predicatorul musulman, ar trebui săplingă. Sufletul lui Muarri se pătrunde de toate du­ rerile, dar nu se tîngue. «Inteligența acestuea, zice un critic, frămîntă toate, pentru a face să izvorască lumina, scînteea bogată». Hazliu, Iară îndoeală că ie. Ascultați cuprin­ sul acesta: «Isus vine și desființază legile lui Molse. Muhame'd, Mohamet, vine la rîndul lui cu cinci rugăciuni. S’a zis: «După Muhamed nu va măi veni alt profet».. Ooamenii au fost în­ șelați Ieri: Iei vor fi și mînl înșelați. Cînd vor­ besc de ce-I cu neputință și de greșală, ridic glasul. Cînd proclam adevărul curat, mă văd nevoit să cobor glasul» Vorbind așa, n’o face din pricină că i-ar fi fost teamă, ci ca Vârâte groaza ce avea lumea din juru-I de cel cari cutezau să spue adevărul pe față. Iei nu stă la europene să afirme: «Oamenii alcătuesc două clase deosebite. Unii REVISTA IDEEI UN AN, 10 NUMERE, 5 LE1 Abonamentele se trimet prin mandat: D-lui P. Mușoiu, 35, Strada Turturelelor, București. Abonații cari nu se vor grăbi să-și achite abonamentul, riscă pe viitor să nu li se maî trimeată Revista. �hitVlSTA IDEEl 90 cuvine, cu chipul acesta, micului orășele • si păminlulu! undo sa născut SchopenlJ , ^Cutezanța Iui merge Ș^^^n^Pn^entati-vă. ’ o parte din poeziile lui filosofice, ca zic ateiste, au dispărut în curgerea celo/ ni1 «Deșteptați-vă, o voi, ale bine de nouă sute de ani. toai Dogmele voastre sînt niște pielăcător Opera sa de căpetenie are ca titlu: celor vechi, niște amăgiri de cari aceștia s Malayelzem, ceea-ce însemnează necesitate slujit ca sa adune bunuri și să se ațopcre din pricină ca versurile cuprinse în ? slavă. Dînșil au izbutit si au muri, dar păca cerută, două volume sînt toate rimate bogat. 0nfiM ,fe toasele lor doctrine au supraviețuit. .. . retipărită în 1891, la Gair, prin buna Strofa următoare nu-i mal puțin indrazncata. a lui Aziz-Efendi Zend, învățatul director «g ?-re «Cînd ne aducem aminte de Adam și de lap­ ‘ 'la' tele lui, Si ne gîndim că și-a însurat feciorul cu rulul Ehnahronie. Al său Divan, cu numele Sakt-el-Zend cu lata, tragem de aici încheerea cum-ea oameni sînt dintr’o rasă destrăbălată, și ca toata lumea-i cuvinte Scintee de surcea, se tipări în Wr Beyruth, de cătră profesorul Chakir-Chekir AcpS bastardă». ,, . n™ Poetul nostru, precum am spus, lera orb. uar Divan, culegere de poezii lirice, cuprinde bucăn Iei pare satisfăcut de asta, pentru ca în privința minunate ca originalitate și ca vervă străluci’, toare, între altele o elegie de o nepomenită su­ asta îsi adresază sie-șî aceste versuri: O/Ebou-Ala, fiul lui Sulelman,... daca nu blimitate și energie poetică. In aceasta poetul ti-ar fi fost hărăzit darul orbirei, și dacă ai ve­ plînge cu desperare pe prietenul dispărut pe dea lumea, lumina ochilor tăi n’ar putea zări vecie. Dar nici o lacrimă-n ochi, nici un gemăt mișcător, nici o frămîntare afară din cale. Pănă-n nici un om». , Această amară înfierare a lui Muarn, nu adîncul sufletului dînsu-I îndurerat, dar nu>scrie amintește oare pe cea a marelui filosof german totce-1 povățuește acesta. Ișl cumpătează amără­ Schopenhauer: «Dacă lumea aceasta ar fi fost ciunea, îșl îndulcește și-și stăpînește arzătoarele-I creată de-un D-zeu, n’aș li vrut să fiu aceț D-zeu, inspirai!, și, lăcîndu-le, poate, mai puțin romanpentru că păcătoșeniea lume! mi-ar fi sfâșiat ticoase, le’dă o sinceritate mai învăluitoare, mal mișcătoare... D-r Abdulfah1 Djevdef. inima»: , Ebou-Ala-el-Muarri admite .generațiea spon­ tanee, această concepție admisă de o mulțime DUMNEZEU ȘI RELIGIEA de autorități științifice, cu toate că respinsă de regretatul și* celebrul bacteriolo^ Pasteur. Afuarri, în”privința aceasta, se rostește în acești termeni: Jn zvîrcolirile Iei mortale, religiea a cătat a«Ființa, omul, care uimește* lumea prin lucră­ liaț'i pe toate tărîmurile, ca sa mal poală dura rile-! mărețe și geniale, nu-i de cît un animal un’ timp. Intr'un mediu naționalist, și-a însușit transformat din materiea brută». iubirea de neam, spre a-șl reîmprospăta puterile Precum am văzut, dînsu-1 scîrliit de starea pierdute. Cînd știința ia’locul de conducătoare socială a vreme! sale. Din pana-i mueată în a viețeT omenești, religiea, fără cel puțin a-și sîngele inimeî sale, cad aceste cuvinte: modifica ce-va din fondul sau forma Iei, se^ a(iMoartea-1 ticnită, pacea veclnică ieste cu lea. gață cu îndrăzneală de dînsa, nădăjduind să-și Moartea-I superioară viețeî, chiar unei viețuiri amîe peirea. Timpul și experiența, creiază o mo­ îndelungi.. Am cercetat oamenii și feliuritele lor rală independentă și "necesară a individului si a purtări. Și n’am găsit de cît neomenii». societate!: religiea,* se urcă pe grumâjil iei și Muarri 'nu mînca nici de clim carne. A omorî o întovărășește, tot în scopul de a-și prelpngi animalele pentru a le sfașiea carnea și-a te nutri, vieața. Pană cînd, în sfirșit, nici filosofica nu după părerea sa lera ce-va nemoral* și sălbatec, de acest asociat forțat, care nu mal, știe și îndrăznesc a spune c’avea dreptate. Iei se scapă încotro să-sf arunce privirile, ca să scape ue nutrea numai și numai cu legume și cereale. moarte. * a Pentru cuvîntul acesta unul din discipolii săi Cele «cite-va considerațiuni pentru liberia^ strigă, la moartea maestrului: ‘ «Tu, care, dintr’o mare compătimire, ri’al voit de cugetare» ale d-rulul Zosîn, viii să verși sînge de animale, tu faci astă-zi să iz­ timp. D-rul Zosîn, privind religiea lată de vorască lacrămi din pleoapele mele și sîm>e, ționalitate, știință, morală și filosofic, ștab'“J. o dată pentru totdeauna și. cu o claritate și fi prin peirea ta și vecinica-ți lipsă». Muarri muri’în anul 449’al egirel. Pesimismul deosebită, că aceste din "urmă patrii conc®Py lui mergea până la a înfiera procrearea. Iei lasă sînt cu desăvîrsire nealiniate de religie,,,/ există prin Iele înși-șl, fără a avea,< nevoe sa se înscrie pe inorraîntu-1 aceste versuri: /i.rnlui . eleată crima de care părintele inieu s’a făcut vre-un concurs metafizic. Aceste «considerațiuni» din lucrarea a; vinovat față de mine. Cît mă privește, n’am Zosîn, dau, în adevăr, o puternică lovitura atentat la vieața nimănupa». Credincios acestor principii, Muarri nu se în­ sura și nu lăsă copil. zeirel, adică de.temeliea pe Care sa ’ull atunci iea va rămînc ceea-ce,a fost șije,,ell Poeziile Iui Ebou-Ala-el-Muarri apărură pentru mijloc de a exploata sau ă ajuta la explp4 Intaea dată la Danzig, in arăbeste si-n latinește omenire!. i' o sub.îngrijirea pinii amator numit Fabricii." ’ Concepțiea religiei, trebuie, Cinstea de-a li apreciat pe marele poet se simplă formă sub cure se adora di' ' au religie dar n’au minte. Alții au minte dar re- ReVIsta Ideeî Știința, explică pănă la un punct foarte înde­ părtat, existența lumcl, de la „creațiune”, pănă la „finalitate”. Dar cum facultățile o’menestl, nu pot pătrunde pănă în adîncimile inabordabile ale nemărginitului, pentru mulțl ideea divini­ tăței ’ Ie tolerabilă, ba chiar foarte tolerabilă. Prima dezvoltare a acestei idei, ar fi contactui omului cu această divinitate. Toate religiile, la baza lor, nu sînt de cît încercări, sub diferite forme, de a realiza acest contact. Dar omul n’â fost totdeauna atît de perfect si de înălțat cu sufletul, ca să poată atinge divinitatea,‘adică concepțiea divinităței, căci divinitatea nefiind concretă, cu nici un chip nu se putea atinge. La început, s’a crezut că se poate atinge, concretizînd-o în diferite obiecte. Mai în urmă, prin studii sau contemplări, o elită s’a putut înalta ce-va mai sus cu sufletul, spre divinitate. Bucurîndu-se de facultatea asta, elita s’a oferit să servească drept trăsătură de unire între plebea rămasă încă în întuneric, și divinitatea lumi­ nată. Așa s’a format ,clerul.* Dar clerul, orl-cît de suss’ar fi ridicat cu su­ fletul, rămînea legat de vieața pămîntească, fiind compus din oameni. De aceea-și esență cu ma­ teriea, din materie trebuea să se alimenteze. Ocu­ pațiile divine înse, și contemplările-, nu îngădue clerului să-și scoată din pămînt materiea ne­ cesară existenței, și treaba asta, a trebuit să o facă plebea, în schimbul împărtăsirei cu divinitatea. Ast-feliu că, acest cler și-a format o situație, care i-a îngăduit o dezvoltare din ce în ce mai mare și pe care a trebuit s’o păstreze prin ■ orl-ce mijloace. In această fază îl găsim astă-zl. Dacă pe tărlmul principial, clerul îșl lea în alianță știința și morala, pe tărîmul economic se întovărășește cu reacțiunea și cu exploatarea omenească, sp’re a se bucura de roadele parazitarismulul. Clerul a simțit de mult rolul de prisos ce-1 joacă. Metafizicitatea divinităței, propagîndu-se cît mal întins, forma concretă sub care prezintă această divinitate, religiea, nu mal corespunde mențalitățel moderne Clerul se mai mănține prin credința, că divinitatea, deși creatoarea legilor naturel, le poate schimba orl-cînd în mal ma­ rele folos al omului, cînd acesta ar îndupleca-o prin rugăciuni și umilințl. De aici, preoții tu­ turor religiilor, *se simt ’în rol, de a transmite divinităței rugăciunile și cerințele oamenilor. Dar mal ie un pas încă de făcut, și se va pricepe ușor, că tocmai divinitatea, care* a creat legile conducătoare ale universului și ale viețeî umane, Ie mal puțin destinată a Ie* călca, șf a le schimba după interese și după cerințl momentane. O dată ajunși aici, ieată religiea, adică forma șub care se adoră divinitatea, separată de însă-șl ideea, dumnezeire!. Peirea acestei forme, nu. lasă un- loc gol în sufletul omenesc, ci din potrivă, mărește con­ templativitatea spiritului. OrI-co om, care prin studii și înălțare snlletească a conceput o diviuitate metafizică, i se poate ușor identifica, contemplind și admirînd frumoasa lei creățiune Și iu loc de a se umili în fața-I, și a i se‘ruga să 9i schimbe, mal în Folosul său, legile stabilite c data pentru totdeauna, omul va căuta din potriva să respecte aceste legi, să li se conformeze, deci să le utilizeze prin propriea-I pricepere. De alt-feliu, forma sub care se adoară astă-zl divinitătea, nu purcede din concepțiea pură a existenței unei puteri supranaturale. Jntemeetori! religiilor, n’au preconizat nici o formă. Iei s’au adresat totdeauna sufletului omenesc, căutînd a-1 înălța cît mai sus, spre dumnezeire. Formele s’au iscat mal tîrzîu, cînd, cu ajutorul idee! divine, se putea îndupleca mulțimea a fi condusă In anumite direcții, sau a’fi supusă sub anumite condiții, în folosul unei clase. S’a făcut în totdeauna confuzie între Dumne­ zeu și forma sub care a fost adorat, precum s’a făcut și între religie și naționalitate. Astă-zl Inse, aceste concepții trebuesc cu desăvîrșire deosebite. Concepțiea divinităței îșl are o evoluție, și Ie mereu supusă presch’imbârel, perfecțiune!. Așa, Monoteismul, care pană mal ’dăunăzl/lera privit ca faza cea mai superioară, a trecut acum printre cele învechite. Intr’adevăr au fost reformator! religioși, cari au căutat să perfecționeze și forma adorărel, dar n’au izbutit mal de loc. Căci orlcît de perfectă ar fi această formă, lea trebuie să fie o concretizare, ceea-ce nu-I compatibil cu ideca metafizică a divinităței. Forma religiei deci, trebuie să pieară, și firește, împreună cu i'ea și clasa de oameni ce-o re­ prezintă. Omul, trebuie să-și stabilească o le­ gătură directă cu concepțiea* creațiuneî, nu re­ zemată pe o putere supranaturală’care rămîne încă o taină a nemărginitului, ci pe explicații științifice. Ast-feliu redusă reb'giea, să nu ne așteptăm că lea va cădea de o dată în neant. N u. Precum a găsit pănă acum aliați cu viitor, de a putut rezista contra loviturilor pozitive, va mal găsi încă. In timpurile din urmă, reb’giea și-a asimilat democratismul, ba chiar socialismul a fost aco­ modat religiei. lea nu va renunța așa ușor la domniea pămîntească, făgăduind ‘mereu p*e cea cerească, celor săraci cu duhul. Dar le aproape cu siguranță, că în socialism, unde metafizica Ie cu • totul exclusă, religiea îsl va găsi mormîntul. A. Catilina. Din Biblioteca hLuîuenu: Haremul, de Al. Pașkin. Trad. dc G. Carp. Dumnezeu, de B. P. Hasdeu. Unde-l Adevărul, de Max Nordau. Despre minuni, de Ernest Haeclcel. Stăpînl și robi, de Maxim Gorki. Traducere de Gh. Moscu. La Librării. In editura ziarului «Uniunea», a apărut: Erancisco Eerrer, vleața și opera Iul, tradusă din franțuzește de Dikși Mow... Acesta carte a apărut cu prilejul împlinire! unui an de la executarea lui Ferrer... Cărțile de valoarei sau cari tratează despre evenimente de samă, ar1 fi. lost de dorit să se bucure deA o îngrijire mal mure. La librării. �I KVISTA 1DEEI V2 REVISTA iDEfo_____________________________ ___ colaborator al său, de a se împodobi cu medalia pagini din viața lui ÎI oferi cu dragă inimă, fără codire, această ono amînînd' investigările sale pentru letopisețul CERNIȘEVSKY Lavrinskv.' Aici Ie locul să mal amintim, că Cernișev , Nicolae Gavrailovici Cernișevsky sa născut Ia înfățișă în vieața lui de tinerețe, o mare deosebi? anul 1829, în orașul Saratof. Tatăl său Icra preot, de ceilalți scriitori ruși, ca Pușkin, Belinski, TolstS protoereu al județului. Acesta Iera un om neobiș­ și alții, a căror vieață fu furtunoasă, destrăbă nuit de Înțelept și de mărinimos: cinstea șy bună­ lată. Din potrivă, Cernișevsky, în vieața lui stu.' tatea lui Ierau cunoscute în toată enoriea, in care dențească înfățișă cumpătare și o neobișnuită sluji mal bine de zece ani, după care fu numit trundere, care lipsi la mal sus pomenițil oameni protoereu la catedrală. Săracii lui, aveau într insul celebri. o desăvîrșită încredere și veneau la Iei pentru sfa­ Terminînd studiul la 1850,^ Cernișevsky, după turi și ajutoare. lear cînd se întîmpla ca vre-unul recomandațiea lui .Vovedenski, întră profesor de li- ' să economisască din munca-I ce-va parale, i le în­ teratură la al doilea corp de cădeți. Dar peste un credința Iul, care le păstra cu sfințenie. Asemenea an, după rugămintea mamei sale, se duse la Sara­ parale, date pentru păstrare, s’au găsit, după moarte, tof, unde rămase profesor la gimnaziul de-acolo foarte multe la dinsul. Iei n’a fost un preot, cum Asta fu un mare sacrificiu din partea lui, de oare sînt mulțl în Rusia, ci mult mai mult. Dînsul răs­ ce părăsise cercul întins și prielnic de camarazi și pundea cu adevărat menirel sale de luminător. acele relații intelectuale din Petersburg, părăsise La etatea de 7 ani, Nicolae Gavrailovici, ca fiu mijloacele de a-șl urma îndeletnicirile științifice mai de preot, fu dat Ia seminarul din Saratof, unde trebuea să se instruiască în misiunea spirituală și departe. La Saratof, găsi gimnaziul într’o stare des­ să asculte predicele sfinților. Nepomenitele facultăți trăbălată : niște profesori, anti-deluvianl, îear di­ ale tînărulul seminarist, îl ajutară să studieze cu rectorul, Maier, un jezuit. In societate, ablea găsi temeiu bibliea și limbile vechi, pe cari le știea pe dol-trel oameni, cari să nu se uite sălbatec la noul degete. Dînsul iera foarte devotat ortodoxiei, cînd profesor. Acasă, de asemenea se simțea străin, lă­ nu putea încă să lucreze neatîrnat. Cunoștea, ne­ sînd la o parte bunătatea, blîndeța și cinstea ta­ greșit, toate dogmele ortodoxe, dar, cum se ocupa tălui său, și duioasa iubire ce o avea pentru mama-i, cu limbile vechi, nu găsi vreme pentru o pătrun­ pe care o acoperea totdeauna cu dezmierdările dere mal adîncă a astor dogme. După terminarea sale copilărești, șezînd înaintea Iei în genunchi și seminarului îșl dete samă în ce atmosferă plutea. plîngînd înaintea-I ca un copil. In casa părintească, Tatăl său nu se împotrivi, și folosindu-se de fap­ Iei avea o odae situată tocmai pe malul Volgăl. tul că o rudă a lor trăea la Petersburg, îșl trimese Aici primea Iei pe puținii prieteni, gimnazienl, căror fiul Ia Universitate, acolo. Acesta îșl alese facul­ mal întăl li se păru ciudată purtarea profesorului tatea de filologie și, fără întîrziere, se puse să stu­ lor, care vorbea cu dînșil atît de simplu, dar înțelept. Cernișevsky avu multă înrîurire morală dieze mai adine limbile vechi și limbile slave. Urmă cu sete cursurile de știință, se specializă asupra tinerimel studioase, cărei îl aduse mare fo­ în letopisețl, alcătui dicționare de limba rusă ve­ los. Iei susținu, aproape pururea cu izbîndă, pe che lui Sreznevski, profesor de limbile slave la tinerii cari, după obiceiul rusesc, la întăea nereu­ Universitatea din Petersburg, și după sfatul profe­ șită, cădeau în desperare sufletească. Și ajutor ma­ sorilor ceti cu sîrguință pe Nibur, Dombrovski și terial, nu o dată oferi Iei săracilor, fără încălțăminte, Vostokof. Se ocupă de asemenea cu filosofica și cari se întîlnesc atît de des prin gimnazii. critica. Acolea fu atras în sfera răposatului VoveTrecură doi ani și Cernișevsky trăea mereu sin’ denski, prima societate ce cunoscu, în afară de gurațec, patriarhal, în mijlocul ocupațiilor și cu ce­ cercul familiar. Insuflețitele convoi bir! ce se ur­ tirea cărților ce putuse aduce din Petersburg, Une­ mau la ceaiu între tinerime, la Vovedenski, ne­ ori, îndupleeîndu-se de rugămințile mamei sale, încetatele discuții ce se ridicau zilnic, și altele, des­ fără să vrea, se ducea pe la rudele lor, pe la pne* chiseră lui Cernișevskl o lume nouă. Timp decîte- tenii'străbunilor și părinților lui, și vrînd-nevrind va luni; petrecute în lîngezire, nu se putu cunoaște Iera nevoit să petreacă mulțime de seri în tovărășie tînărul om, în mijlocul luptei morale de atunci, cu conțopiștl, funcționari, și așa mal departe. Ase­ care se răsfrîngea în figurile membrilor societăței. menea adunări și zadarnica pierdere de timp, lei ceti totul ce se putea dobîndi din limbile rusă, potrivite cu caracteru-1, siliră pe Cernișevsky să-și dj® , franceză șl germană, cu privire la știința socială demisiea și să se îndeletnicească cu orl*ce fl contemporană. meserie, mal coresponzătoare cu demnitate Mlădierea naturală a mințel sale, nepomenita-I într’un cerc, tel întîlni o fată, pe care o iubicu memorie, facultatea dialectică, pe care o dezvoltă instrucțiea seminarială, ajută, să leasă repede. tot focul tinerețe! sale. , ’ \ . .a omul nou, la iveală, în mijlocul cercului său, și de La gimnaziu, în timpul prelegerilor, dinsul la început să ocupe locul intăl, lăsîndu-șl profe­ cu înflăcărare despre însemnătatea iubirel, ș» sorii în urmă. Toate astea nu fau împiedecat, ca pre însemnătatea femeel în vieața omenească» în timpul acesta să scrie și cîte-o lucrare cu su­ scrisorile cătră prietenii lui, se observă că m biect propus, cîte-o teză, să primească medalii și om, Iera cu totul stăpînit de o adîncă iubire, să pregătească serios studiul filosofic pentru leto­ căsători' în primăvara anului 1853.In timpul logo“ pisețul lui Ipatevski. Ca dovadă înse că Cerni- se întîmplă ca malcă-sa, înbolnăvindu-se, sa n șeysky Iera lipsit de ori-ce prejdecată și amor pro­ Cerriișevsky fu adînc izbit de aseiue!ieILnrnlînt priu, vom aminti faptul, cunoscut, că observînd Fără lacrămi pe fața-I palidă, petrecu la dorința tainică dar puternică a unul camarad și corpul mamei. Dar nevoind să ție tot term doliu, se căsători după două săptămînl de la înmormîntare, și pe dată plecă, cu femeea-1, la Petersburg. Așa-că, Cernișevsky, fiind-că n’ajplîns precum se cu­ venea la biserică, fiind-că nu s’a aruncat desperat pe mormînt, fu calificat, de către obștea din Sa­ ratof, de om nesimțitor, fără milă, de fiu necu­ viincios, care a fost atît de nepăsător față de mama lui, în cît s’a însurat fără să aștepte numărul hotărît de zile pentru doliu, lăsînd pe tatăl său sin­ gur, „în asemeni momente". Dar tatăl său nu gîndea de loc ca lumea cealaltă. Iei consimți ca fiul său să plece la Petersburg, unde Iera să-I fie mal bine. Cît despre sine, ca om serios și înțelept ce Iera, primi să rămîe singur, în adlnca-I durere. Pe Iei îl vizitau rudele răposatei sale soții: astea ii Ierau îndatorate, de aceea nu-1 părăsiră pănă la moarte, care-I răpuse vieața la 8 Octombre 1862. Cu prilejul acesta lumea din Saratof, nu întîrzie să numească pe fiu, paricid, și nerespectuos față de părinți, fără să știe, cu cîtă mîndrie muri tatăl și cu cîtă bucurie vorbea iei de operele iubitului său Nicolae, pe care nici nu-I trecea prin minte a-1 învinovăți de ce-va. Intre acestea, Cernișevsky ajunse la Petersburg fără de nici un ban, cu tînăra lui femee și cu du­ rerea pentru pierderea mamei. Să fi auzit dure­ roasele lui cuvinte prin care pomenea adesea de dînsa. Dar nevoea bătea la ușă și Cernișevsky fu nevoit să se apuce de muncă. Pe vremea aceea, Iera moda în Rusia să se cetească romanele en­ glezești. Iei, fără să 'cunoască nici un cuvânt din limba engleză, luă o carte englezească și cu aju­ torul Iei, în două luni învăță atît de bine această limbă, în cît curînd traduse unul din cele mai noi romane engleze, pe care-1 publică în ziarul <Memoriile Patriei*. Urmă tot așa cîțl-va ani, ca traducător, compozitor, cronicar, pentru Kraevski. Cea dintăl a lui lucrare de căpetenie, fu, dacă nu mă înșel: Analiza broșurei lui Ordinski asupra lui Aristotel. Această lucrare fu scrisă, într’un timp foarte scurt, cu ajutorul enciclopediilor lui Gruber și Hersch, și mulțămită memoriei și talen-tulul autorului Iei. Cu toate îndeletnicirile sale pentru ziar, cari ablea-I dădeau mijloacele să trăească restrîns și să plătească chiriea unei case să­ răcăcioase dintr’o mahala a Petersburgulul, mărgi­ nașă, Iei se pregăti și pentru un concurs, pe care-1 ținu, îl scrise, îl tipări, susținîndu-șl dizertațiea sa: Despre legătura estetică a artei cu realitatea. In replică, Cernișevsky, cu vocea sa răsunătoare, res­ pinse atacurile oponenților săi. Profesorul Nikitenko, se încercă să pue înainte chestiea însemnătățel ab­ solute a idealului, dar cu o teamă naivă se lovi de răspunsurile autentice și îndrăznețe ale replicantulul. La concursul acesta Ierau de față Mușin Pușkin și însu-șl Ministrul Instrucției Publice, Avram Norof, ucis trupește și intelectualicește, care luă răspunsurile candidatului drept lipsă de respect. De aceea, după cît știm,. Cernișevsky nu primi diploma de magistru, fără să i se dee vre-o lă­ murire motivată sau niște alte temeiuri legale. Peste puțin, începură pentru Cernișevsky dificultățile cu administrațiea Corpului al Il-lea de Cădeți, unde dădea cîte-va lecții, curmînd-o printr’o . ceartă cu inspectorul claselor, liberalul Dapilovicl. Cernișevsky ÎȘÎ dete demisiea, și se îndeletnici numai cu litera­ tura. Dizertațiea lui descoperi ziariștilor năzuințele 03 și talentul autorului. Redacțiea «Contemporanul» îl proclamă colaborator și în scurtă vreme îl încredință conducerea părțel critice și politice. Cu pri­ lejul acesta îî apăru în deplină strălucire talentul. Ocupă pe dată întâiul loc, lăsat gol din-timpul lui Belinski. Articolele lui se ceteau cu sete de în­ treaga tinerime rusască. Cine nu-șl amintește de articolul IpI: Critica epocei lut Pușkin și Gogol în literatura rusască, cu care ulmi pe toți cunoscătorii în materie, prin nenumăratele lui argumentp, prin îndrăzneala și încrederea ce avea în ideile Iul ? Toți au rămas uimiți, toți fură însuflețiți, unii s’au nă­ căjit, lear alții s’au supus, cu îndîrjire dar fără să albă ce face, mărețului ideal al analizei noi. Și au­ torul, îșl urmă înainte rolul fără nici o-ngînfare. Și tot convorbind cu tinerii studențl, lei se depărtă de lumea mare a literaturel rusești, lucrînd de dimineață și pănă sara, pănă la istovire. După moartea împăratului Nicolae, cînd Alexan­ dru al II-lea nu se împăunase încă cu calitatea de Tar Liberator, Cernișevsky vorbea foarte fulgerător, strecurîndu-se printre nourii de ordine și de in­ strucția cenzurale. In tot ce scriea iei, îșl introducea cetitorii în științele sociale, făgăduind în acelaș timp și credință ocîrmuirel și neatîrnare societăței de rînd. Cînd izbucni polemica asupra comunelor, cu economiștii de școală, palatiștl și într’adevăr de stat, atunci pătrun se mal în amănunt chestiea țără­ nească. Protivnicil lui, folosindu-se de unele gre­ șeli de cifre și de unele pilde ale lui, îl învino­ vățiră că voea să se răpească pămînturile proprie­ tarilor și să desființeze statul. După asta, literatura, înjosindu-se să se pue în slujba statului și ușurîndu-se de greaua datorie de-a fi cinstită, în po­ lemica cu «Contemporanul*, se răspunse cu calomnii grosolane, necugetate. Asta nu putea să nu înriurească asupra lui Cernișevsky, care în discuțiea despre care Ie vorba, se exprimase totdeauna cu o deplină și foarte vie bună credință. Dovadă ar­ ticolele sale Frumușelele polemicei. Tinerimea nu înceta înse de a ceti cu sete pe iubitul Iei publicist, care creă acea limbă simplă, dar înțeleasă de Iei, care grăea tocmai, ceea ce această tinerime simțea și-o durea. La început însă-șl cîrmuirea, voind să pescuiască în apă turbure, propuse lui Cernișevsky să-l numească redăctor-reformator la «Petersburski Vedomosti*.’ Propunerea îl fu făcută în 1854 de N. M. Muraviev, fostul vice-guvemator al Peters­ burgulul, după aceea și de re'adacțiea ziarului <r Voeni Sbornik»—„Colecția Militară". Această din urmă propunere, o primi cu anumite condiții, dar fu amar înșelat, și foarte curînd fu nevoit să pără­ sească redacțiea. Asta nu-1 zdruncină de Ioc: lei știea că-I cetesc și înțeleg mulțl. Protivnicil lui, neizbutind să-l doboare în chipul acesta, începură a ploua cu scrisori anonime și scandaloase, pănă cînd izbutiră să-l răpească de la redacțiea „Contem­ poranului". Stăpînirea îl aresta, și, neputînd găsi împotrivă-I fapte împovorătoare, fu adusă la o strimtoare din care nu știea cum să leasă. Se porni o discernare a operelor lui, sub conducerea Iul Iiie Arsenef. Dar cum nici aici nu se descoperi nimic, se dete ordin tuturor comitetelor mal de căpetenie de cenzură, să lee parte la discernare, punîndu-se în circulație niște asemenea scornituri, în cît Decabriștil din jurul lui Nicolae, rămaseră cu gura căscată. In urma iscodirilor, cunos rute, puse pe sama lu �01 REVISTA IDEEl Miliailoif. Vsevoled R’ostomarof fu dat în judecată. Și sub cuvînt de criminal politic fu băgat în fortăreața Petru și Pavek Acolea veniră la Iei Goluin și cu Potapof destălnuindu-I acuzările aduse împotriva lui Cernișevsky. Kostomarof, după asta, sub cuvînt de exilare în Caucaz, fu trimes cu un ofițer de poliție la Moscova, ca să se întîlnească cu V. lacovlef. Pe acesta, Kostomarof îl cunoștea de mult. -După pu­ nerea Ia cale a Secției a IH-a, Kostomarof cumpără pe lacovlef, ca să plece Ia Petersburg șl să spue lui Potapof cum-că l’ar fi văzut pe Cernișevsky și l’ar fi auzit înflerînd guvernul, zicînd: <E, ce, aștepta­ răm voința voastră, friimoasă Ieste voința voastră»? Pe cînd se îndrepta spre Petersburg, cu asemenea instrucțil, lacovlef se îmbătă ca un porc cu banii dațl de Kostomarof și începu să facă scandal în tren, ajungînd în casa de coreeție din Moscova. Acolea, îmbătîndu-se leară șl, dete pe față cele recomandate de Kostomarof, pentra-care i se făgăduise o mare răsplată, chiar din partea țarului, lucru ce-1 re­ petă și în stare normală. întrebat mal de aproape de asta, Iei nu se gîndi să ascundă că nu văzuse nici o dată pe Cernișevsky, întrcbînd că ce felii! de om Iera, și la ce I slujea oare lui Kostomarof ca să mintă așa. Cel ce-1 ispitiră, îl deslușiră că lui, nu numai că nu i se cuvenea răsplată, dar încă, după lege, trebuea supus la cele mal aspre pedepse, pentru mărturie mincinoasă, sfătuindu-1 să renunțe la ase­ menea faptă. Totu-șl Iei merse la Potapof. Vestea despre intențiea de a se pierde pe Cernișevsky, se împrăștie repede în cele două capitale. Pe lîngă atîtea minciuni, se mal adăogă și alt mijloc de falșificare. Cu ajutorul acelueaș Kostomarof, la Secțiea a IlI-a se tipări o foae «Cătră clăcașl», bine-nțeles cu cuprins necenzurat. Corectura foael Iera făcută de mînaTuI Cernișevsky, și cu chipul acesta se pregătea o nouă învinuire. Izbutind să contrafacă scrisul lui Cernișevsky, Secției a IlI-a, îi veni altă în gînd, spre a fi învinuit și mal tare. Se întruchipă, cu acelaș meșteșug, o scri­ soare a lui Cernișevsky, cătră literatul Pleșteef. Spre o mal mare sămuire, nu se puse în scrisoare cuvinta aspre, necenzurate, ci se spunea, mal obscur, că rnu mal Ie vreme de stat la gîndurl, ci trebuie să ne punem pe lucru». Atîta tot. Alte în­ vinuiri nu trebueau și nu puteau fi. Și acest pro­ ces inchizitorial se trăgănă doi ani, cu nădejdea că această îndelungată vreme, va sili pe închis, măcar cît de tîrziu, să-și recunoască vinovățiea. In acest timp, Cernișevsky, lipsit în închisoare de aer curat, fu nevoit să se lupte cu foamea, ne­ primind alimente mal multe zile, pănă cînd, după atîtea chinuri, îl fu îngăduită o întrevedere de cîte-va clipe, cu soțiea lui bolnavă, în prezența unor supraveghetori cu epoleți de general. Dar nădejdea inchizitorilor rămase deșartă. Cernișevsky respinse cu înverșunare toate învinuirile precugetate cari-I ierau aduse, și fără nici o teamă aruncă în obrazul inchizitorilor toată ticăloșiea faptelor lor murdare. Tîmpitul de Pleșteef declară că nici o dată nu văzuse scrisul lui Cernișevsky, dar că.,, trăsăturile Ierau într’adevăr ale lui, ceea-ce recu­ noscu și mulțl din secretarii senatului... Spre o mal mare ilustrare a justiției ruse, do­ cumentul oficial de osîndirea lui Cernișevsky, le cunoscut... «Să cadă blestem asupra acestei crime colosal a guvernului, a societățel și a presei josnice e vîndute, care a da? naștere persecutărel perso nelor. Presa a inspirat guvernul să ucidă ostatec'r militari în Polonia, lear în Rusia să întărească sentințele acelor sălbateci și ignoranți criminali cari compun Senatul și susțin Consiliul de Stat ’ turmă de oameni ticăloși, puși să împartă justiție" să guverneze lumea, pe cînd în realitate sînt niște adevărațl bandiți»... Iskender. «Kolokol», 18G, j5 Octombre iSGtț. Cetirea hotărîrei de condamnare Iera fixată ne ziua de 13 luniu, 1864, ceasurile 9 de dimineață.. După doi ani și două luni de închisoare. Fără S£ se ție samă de ploaea care începuse încă de cum se luminase de ziuă, pleața Mistina Iera înțesată de lume, care, judeeîndu-se după îmbrăcăminte, aparținea mal ales clasei culte. Cernișevsky, a cărui barbă nu văzuse briciul de la Întrarea-I în închisoare, a cărui față slăbise așa-că părea suferind, în timpul cetirel hotărîrei de condamnare stătu nemișcat, fără a se întoarce să vadă, dinapoea sa, pe fruntașii cari se priveau din clasa stăpînitoare. După ruperea săbiei sale, minele Iul Cernișevsky fură introduse în niște inele goale agățate de lanțurile de la stlîpil ghilotinei. In clipa aceea pe ghilotină căzu un buchet... După care, Cernișevsky fu dus la ocnă. Răpitorul și hoțul alege timpul pentru rîpire, cînd Ie vijelie, noapte întunecoasă^ nestrăbătută. Gu­ vernul „împăratului liberator", a acelui împărat care pe fie-care an face să pleară mii de suflete nevinovate și cărui nepricepuțil II cîntă osanale, guvernul acesta i-acela care trimete pe Cernișevsky la ocnă, într’un timp cînd înfricatul și prostitul popor primea știri despre revoluțiea poloneză și despre răscoalele strașnice, țărănești, revoluție care, prin «biruința vitejască» a militarismului rusesc, guvernul acesta ar fi răpus-o, înfrînînd neamul de viperă» polonez, după cum a înfrînat și pe «nemulțămițil» mujici. Timpul a fost foarte bine ales și-ar fi fost greu să se brodească din nou... Ni­ meni nu dădu luare aminte, nimeni nu protestă. Fie-care se făcea că nu vede și nu aude. Ierau mulțl, pentru cari neîncetata răpire a guvernului Iera vă­ dită și cunoscută. Dar, știindu-se amenințați cu cazne, Ierau cu mînile legate și cu gurile astupate. Trebuie să ne aducem aminte, că în timpul acela, Ierau zăvoriți, în fortărețe și-n ocne, numai în Ru­ sia centrală, aproape 3000 de oameni... Cu chipul acesta, Guvernele, în cele din urmă, începură a domni în liniște, scăpindu-se de «primejdiea socia­ listă». Dar Muraviev nu putea să uite pe Cerni­ șevsky. Iei voea să chleme la răspundere minis­ terul pentru afacerea Karakozov, cu prilejul lui 4 Aprilie 1866, ziua tunderel, dată corespunzătoare cu ziua de 4 Aprilie 1Ș63, cînd se edită romanul Iul Cernișevsky, «Ce-I de făcut ?» Afară de prileju1 acestei date, Muraviev găsi prilejul să înșele încă pe trei deținuți: Malikov, Bibikov și Obolenșcm, cari Ierau de altminterea sinceri. Așa-că înjnicele lor convorbiri, fără să simtă că Intre lei iera ? viperă primejdioasă, îșl arătară dorința de a călători în Siberiea și de vor găsi acolo pe Cernișevsky> să-1 libereze. Aceste două împrejurări se arătară u Muraviev, ca un motiv cu totul îndestulător, ca s REVISTA IDEEl poată împovora pe Cernișevsky, care se găsea în ocnele din Siberiea, și să-1 supună la noi pedepse. Alexandru al Il-lea n’avu Încredere în planul întunecos și sîngeros al inchizitorului. -După isprăvirea celor șapte ani de muncă sil­ nică, al lui Cernișevsky, contele Șuvalov, șeful corpului polițienesc, în urmă ambasador la Londra, cu aprobarea celor ce-1 susțineau, Timașev și alții, propuse Consiliului împărătesc, în potriva tutu­ ror indulgențelor legale, ca surgunirea lui Cer­ nișevsky, să seîntîmplepe dată. Consiliul împără­ tesc, cu aprobarea țarului, hotărî: Criminalul de stat, Cernișevsky, să fie trimes în unul din locu­ rile cele mal depărtate ale regiunel lakutsk, ținutul Viliuisk, și zăvorit pentru vecie într’o închisoare dobitocească, lăsînd acolo doi polițiști și cazaci pentru a-1 păzi să nu fugă... Cu chipul acesta Cernișevsky fu pentru totdea­ una depărtat de știință și de societate. Și ce-a făcut, timp de 14 ani, ^publicul liberal rusesc, pen­ tru îndulcirea soartel închisului ? Incercat-aU oare, acele rari exemplare, care se numeau tovarășii închisului, a scoate din groapă pe Cernișevsky? Cu întristare trebuie să mărturisim că acești din urmă, nu numai că nu au avut curagiul a întocmi vre-o expediție, a făuri vre-un complot, a zdrun­ cina însă-șl mașina guvernamentală, spre liberarea lui, încercare care ar fi putut rămînea în paginile istoriei rusești, chiar acțiunea curagioasă, rara vitejie și bravură cetățenească, deja scuipa în fața funcționarilor rusești, judecătorii lui Cernișevsky, lor le-a lipsit sinceritatea s’o facă, și au pierdut chiar curagiul de-a mal rosti numele cunoscutului și prietenului lor Cernișevsky, printre numele celor vil. Cumplită pată se va așterne asupra Rusiei li­ berale, asupra „purtătorilor Coroanei'1 sale și asu­ pra „liberatorilor" săi, dacă vre unul din aceștia din urmă nu va zice „înaltă Excelență" Iul Cer­ nișevsky. Dar nu, numele de Excelență, în Rusia, se dă fie-cărui vîndut, celui mal.josnic spion sau despoetor, numai să nu fie din rasa lui Cerni­ șevsky, numai să respecte din toate mădularele leului lor icoana „Țarul liberator". Și cînd va auzi numele lui Alexandru al IlI-lea, să cadă în ge­ nunchi. Pe cîtă vreme oameni ca Cernișevsky, vor putrezi încă în închisorile Siberiene, fiind-că ceafa „mujicului" rus nu Ieste încă îndeajuns de crăpată... După o broșură rusască, editată în bulgărește de G. Manev. BALADA DESPRE O-SHICHI • Toamna, pentru a veni in preajma vînălorului, cerbul se ademenește cu sunetul unui flaut, ce șamană cu glasul soțiilor sede,... și așa-l omorit. Cam in acelaș felia, una din cele cinci mai frumoase copile din Yedo, ai cărei obrăgiori drăgălași, întocmai ca floarea de primăvară a pomilor de cireși, fermecau întreaga Capitală, și-a jertfit v'ieața într’o clipă de orbire iznorilă din dragoste. Cind, după săuirșirea unei fapte nebune, iea fu adusă înaintea primarului orașului Yedo, acest înalt dregător cercetă pe tinăra criminala, intrebind-o: « Nu iești tu O-Shichi. fiica lui Yaoya? Și cum ai ajuns tu,atit de ținură încă, Șa săvîrșeșli o nelegiure atîl de cumplită, cum iesle darea de foc») Od O-Shichi, plinglnd și fringlndu-șî minele, răs­ punse': „Cu adevărat, asta-i singura nelegiuire ce-am săuîrșit etnd-va. Și riam avut altă pricină, de cit aceasta: Odată, de mult, întimplindu-se un foc mare, foc atlt de mare c’a ars aproape întreg orașul Yedo, a ars și casa noastră pan la pămint. Și noi lus-tre'i, îata și mama și teu, neavîndundesă ne adăpostim, ne-am aciuat într’o capișle de-a lui Budha, și-am stat acolo pană ce ni s'a clădit din nou casa. <f.De bană samă ie greu de înțeles soarta care împinge două ființi tinere una spre alta... In. această capișle se afla un tinăr ucenic, și intre noi se născu dragoste. Ne intilneam in taină, și ne făgăduirăm să nu uităm nicio dată unul de altul. Și ne giuriiirăm unul altuea, suglnd sînge dintr’o mică tăetură ce ne făcurăm la degetul cel mic, și schimbînd intre noi jurăminte pecetluite, cum-că ne vom iubi pe veci. «.înainte de a ni se statornici perinele, *) casa noastră cea nouă din Hongo fu clădită și gata pentru noi. Dar din ceasul cind îmi luai jalnicul rămas bun de la Kikizo-Sama, cărui mă giaruisem pentru vreme a două viețuiri, inima nu­ mi mai fu mingieală nici cînd măcar de-o scri­ soare de la ucenicul mieu. « Șingură-n patul mieu, mă îndeletniceam toată noaptea să cuget și .să cuget mereu, și în cele din urmă, într’un vis, lini veni gindul îngrozitor, să dau foc casei, ca singurul mijloc de-a avea iară-și prilejul să-mi întilnesc frumosul ibovnic. Și așa, într’o sară, luai o legătură de rogoz uscat, pusei înlăuntru-i ciți-va cărbuni aprinși, și, în taină vîrîi, legătura sub ștreșina de la spatele casei. Focul izbucni, se făcu zarvă mare, și teu fui prinsă și adusă aice. Ah, ce îngrozitor a fost... Nani să mai fac nici o dată, nici o dată, așa greșală. Dar acum fă toate chipurile și mă scapă, scapă-mă, o Buggs-ul mieu.**') Oh, ie rog, fie-ii milă de mine*. Ce apărare simplă... Dar care-i iera vrîsta j? Poate doisprezece, poale treisprezece, poate paisprezece ani ? Vai, iea ieia de cincisprezece ani, și na putea fi iertată. Și așa O-Shichi fu judecată după lege. Dar mai întâi iea fu legală cu frînghit tari, și șapte zile fu linulă-n vederea obșteî,pe podul ce se chieamă Nihonbashi. Ah. ce jalnică priveliște iera. Mătușele și verde ici, chiar și Bckurai și Kakesuke, slugile casei, Irebuiră să-și stoarcă minicile de o mulțime de ori, citit de ude ierau hainele lor de lacrămi. Dar. de oare-ce nele­ giuirea nu putu fi iertată, O-Shichi fu legală de patru stilpi, fură adunate în jiiru-i lemne, se dele foc. focul se făcu palalae... Și sărmana O-Shichi in mijlocul jarului. Lafcadio Hearn. Din Englezește de Grigore GoilaV, obir.șiea în 'zicătoa‘zicătoa*) Această ciudată expresie îș! are obîrșiea rea japoneză, cum-că £ îndrăgostiți! îșl schimbă perinele». Pe întuneric micile perinuțe de lemn ale Japonezilor pol ti ușor, din greșală, schimbate. «Pe cind perinele nu ne ierau încă hofârîte», nr însemna dec!; pe cind cei doi îndrăgostii! încă tot aveau obiceiul a se căuta unul pe altul iu taina nopțel... *♦) Guvernator sau căpetenie» loculu’. Bugyo in ve­ chime funcționa adesea ca judecător. �OtJ REVISTA IDEEl LA O STAȚIE DE DRUM DE FIER Ziua a 7-a, luna â 6-a, anul 28, oca Meiji, O depeșă din Fukuoka duda dc veste ieri, că un criminal disperak prins acolo, arc să fie adus, astă-zi, cu trenul dc ameazâ, la Kumamoto, pentru a fi judecat. In omdinpolițiea din Kumamoto fu și trimes la Fukuoka, ca sa ice pc samă pe arestat. „ Acum patru ani, un hoț zdravăn calea noaptea o casa din strada Luptătorilor, vîri in spericțl pe cci ce locueau in ica, ii legă, si luă cu dinsul o mulțime de lucruri dc preț* ufmărit de aproape de poliție, fu prins in 24- de ceasuri, chiar înainte de-a se putea desface de cele furate. Dar pecindiera îndrumat spre secție, ici iși zdrobi lanțurile, zmunci sabiea. celui care-l prinsese, U ucise și ca chipul acesta scăpă. Și nu se mal auzi nimica de dinsul, pană in timpul din urmă. Un detectiv din Kumamoto, care din intbnplare vizită o închisoare din .Fukiioka, zări printre cei cari munceau acolo, o față ce se întipărise de palm ani in crecrul său. uCinc-iomul acesta*, întrebă dinsul'pc păzitor. „Un tâlhar*, fu răs­ punsul, ainscris aice, șițb nomele dc Kusabc*. Detectivul păși spre arestai și-t spuse : «Kusabe nu ie numele tău. Nomura Tcichi, iești chiemat la Kumamoto pentru-n omor*. Crimi­ nalul mărturisi iotul. Inlr'o mare imbulzală dc lume, mersei și leu, ca să fiu față la sosirca-l in gară. Mă așteptam să văd șisă aud zarvă marc, ocări, imî icra chiar teamă dc niscal-va silnicii. Ofi­ țerul ucis fusese foarte iubit: rudele lui aveau fără îndo-f cală să fie printre privitori: și gloata din Kumamoto nu icra tocmai atil de blajină. Mai credeam că polii găsi poliție multă, avînd de furcă. Presupunerile mele deteră toate greș. Trenul se opri cu obicinttiia-l înfățoșare de grabă și zgo­ mot: imbulzala și gălăgiea călătorilor cari-șl Urau bagajele, strigătele băeților cari voeau să-și tundă ziarele japoneze și limonada dc Kumamoto. Așteptai la ieșire, cala vre-o cinci minute. Apoi, împins pe portiță, dc cătră un sergent de po­ liție, sc ivi arestatul, un om mare de stat, cu privirea în­ cruntată, cu capul plecat înainte, ca minele legate la spate. Arestatul și păzitorul se opriră amîndoi in fața portiței, lu­ mea sc îndesa mereu înainte, să vadă, inse păstra o tăcere dcsuvîrșită. Aluneca auzii pe ofițer strigînd : «Sughthara San. Sughihard O-Kibi, i-aicis ? O fcmcc mică, slăbănoâgă, de lingă mine, cu un copil In spate, răspunse: nHais, și înainta prin mulțime. Icra văduva celui ce fusese ucis: copilul din spate, icra copilul lui. La un semn din mină al ofițerului, mulți­ mea sc dete ’.i o parte, pentru a lăsa Ide slobod în jurul arcslanluhii și a celor ce-l însoțeau. Femcea stătea in fața ucigașului,, cu copilul.. Icra o tăcere ca dc mormint. Atunci ofițerul vorbi, dar nu dc loc cătră femee, ci numai cătră copil. Grăi Încet, dar alit dc limpede că putui prinde fie­ care silabă : „Micuțele, icală accsta-i omul carc-a ucis pe tatăl tău acum patra ani. Tu nu îcrai încă născut, ierai în sinul ma­ mei tale. Dacă aslă-zl n'ai lată, care să te iubească, ic da­ torită acestui om. Privcște-ln... Aice ofițerulapucind de sub bărbie pc arestat, it sili numai de cit ca să-și ridice ochii... „Uttc-te bine la ici,țbăețcle. .N'ai teamă. Ie dureros, inse ic datorica ta. Uitc-te la iel“. De după umărul minc-sa, baciul sc uită cu ochii 'mart, holbați ca dc spaimă: apoi începu să ofteze, și-l pododiră lacramile. Dar liniștit, ascultător, ici se uita mereu, se uita, se uita țintă la fața care prinse a se slrîmba. Mulțimea părea că încetase să mai răsufle. Văzui cum sc răsuceau trăsăturile arestatului, îl văzui de-o dală aruncindu-se in genunchi la păminf, așa legat cam icra, lovindu-se cu fața in țărnă, și izbucnind într’un muget dc pltns, ca o mustrare de cuget, care ne zgudui inima: sIcarlă-mă,icartă-mă, leartă-mă, mictifulc. Ccca-cc-am săvirșit, n'am săvirșit din ură, ci numai dintfo frică nebună, din dorința dc a scăpa. Am fost din calc-afară de blăstămal. Ți-am'făcut ție un. rău nespus. Dar acum am să mor, pentru a-mi ispăși păcatul. Chiar doresc moartea. Sini mul­ țumit să mor. De aceea, o micuțule, fii îndurător, ieartă-măn. Copilul plingea mereu în tăcere. Ofițerul ridică dc jos pc criminalul apucat de cutremur ; mulțimea se dete la o parte ca să-l lese sa treacă. Apoi, dc-o dată, întreaga mulțime începu să suspine. Și pe cind păzitorul cu fața dc bronz tre­ cea pc lingă mine, văzut, ceea-ce nu văzusem nici o dată ccea-cc puțini pot urc-o dată vedea, ccca-cc fără doar nu voui mat vedea nici o dală, văzul lacrămile unui polițist japonez. * ’ Mulțimea se strecură, și mă lașii, gindindu-mă la morala REVISTA IDEEl ciudată a acestei priveliști. Asla-Î dreptatea neslrăn» i dar totii-șl înduioșătoare, silind recunoașterea crime '11' mărturiea mișcătoare a urmărci sale celei mai simpl ie mustrarea deznădăjduită de cuget, care nu cerc altq^ci iertare inaiplc dc a muri. Și aice ic și o mulțime de jos „ Cl1 mulțimea cea mai primejdioasă din întreagă împărăție îe-ntărlată : ințelcgind totul, mișcată dc cele petreciii'cCln^ tisfacutădc~ căința și rușinarea vădită, și plină nu Je S<U nic, ci numai dc j'alea păcatului, și asta numai din odi^' încercare a greutăților vieței și a slăbăciunei firei onicn^r Dar faptul ccl mal vorbitor, cel mai deosebitor al tulul, din această intimplare, ie că această aducere ln en" mtișcarc ie făcută prin simțul dc paternitate al crimin^' lui : acea dragoste tnăscută pentru copil, care, cuprinde o/n loc en sufletul fie-cfîrui japonez. ''n Ie o poveste, că cel mai vestit din toți hoții japon Ishikava Goemon, intrind a dată, noaptea, într’ocasă ca~-’omoare și prade, fu atil dc fermecat de zîmbctul unulpru^a care intinse minuțele spre iei, în cil rămase jttcindit.se C‘ mica ființa, pană ce nu mal icra cu putință a-și indepp'1planul... Nu ic atil dc greu a crede această poveste : pe r 1 care an rapoartele poliției ne vorbesc dc înduioșarea ce au față de copil criminalii dc meserie. Acum cile-va ln°chiar gazelele locale au povestit im caz fioros dc omor uci dcrca unei căsnicii întregi, dc cătră niște hoți : șapte in ' an fost curai tăcți in bucăți, apucați in somn. Dar poliții descoperi acolo și un mic băcțe.l, cu toiul neatins, care pltn gea singur inlr'o ballâ de singe. Și sc aflară semne neîndo. cinice, ca ccl ce omorisc, Irclm'ic să fi aval o marc băgare dc samă, ca să nu atingă copilul. Lafcadio Hearn. Din Englezește de Grigore Goilav. REVISTA IDEEl DIRIGUITĂ de P. MUȘOIU UN AN, 10 NUMERE, 5 LEI 35, STRADA TURTURELELOR - BUCUREȘTI BIBL10GRAFIEA „REVISTEI IDEEΓ P. Mușoiti și P. Zosin: «Mișcarea Sociala» complectă 5— P. Mușoiu: a Revista Ideela, 10 colecții, de la No. 1—100 504Solomon Abram: Destăinuirile unul expulzat . . . —20 M. Askinasi: Jertfele Țarului 4— Ar. G. Ccrnișcusktj: Ce-i de făcut . 4— Louis~, Combcs: Spartacus —50 II. Denis: Socialismul și caracterele sale generale . 1— Gab. Dcvîlle: Evoluțiea Capitalului 1— C. Dimitrescii-Iașl: Cele două morale —o0 Fr. Engels: Socialism utopic și Socialism științific . —50 Grup. Stud. rcvol. din Paris: Antisemitism și Sionism. -20 Col. R. G. Ingersoll: Dumnezeu și crearea-I . • . -20 Paraf-Javal: Ce știm despre lume................... . 1. -50 P. Kropotkin : Cătră tineri -50 — Vremuri Noi P. Lafargue: Materialismul economic al lui Marx. ■ -50 -20 PaulLouis: Sindicalismul Francez M. Macicriinck: Datorica noastră cea. socială . . • -20 . —50 — Nemurirea . -50 E. Malatcsla : Intre țărani . . John Stuarl Mill: Libert, de cugetare și de discuție. —-50 * P. Mușoiu: Curn se explică Anarhiștii . . . • •. -50 -50 — Determinismul Social. Socialismul Belgian — Emanciparea FemeeI — Intime I. Neaga: Flăcări năbușite ' • • ’ ■’ 2Scneca: Despre mînie . . . . . . . • Fr. Stackeiberg: Femcea și Revijluțiea. • • —20 Un fecior, dc țăran : Noua epistolie cătră muncit, și făr. facla „Revista ldeel “. Cererile, însoțite de cost, se ) CE ȘTIM DESPRE LUME DE VORBĂ-CU NEPOATA bc vedea in n-rul trecut: Transforinările Universului, ■ ■ . , . Transformărilcpămintultii, și Teoriile transformiste asupra adapldrci, crcdităfei și sclccțiiinel. IV' Transformările celulelor — None, ;i-zl nu yoiu spune nimic. Am venit sii tc-ascult. — Da'că-I așa, am să mă apuc numai de cit sli-țl vorbesc! '— None, vrei să faci glume pe socoteala mea’ . — Așa Ie, bătrinică, unchii ău fost născociți ca siPfacă glume pe socoteala nepoatelor. — Lucrul acostai None, iți ,vă fi mult mal greu, de cit teoriea qelulară, să-l dovedești. Vel faceraulthial bine să-ml lămurești teoriea aceasta, de cit să ne p erdem vremea cu fleacuri.; — In credință, că'al dreptate. A tuncea spunc-ml cu ezactitate unde-am ajuns. — leată unde. Ne dăm samă de evoluțiea generală a Sub­ stanței și de evoluțiea particulară a Piîmlntulul, cunoaș­ tem marile legi ale evoluției ființelor, adaptare, ereditate, selecțiune. Voim acum să intrăm in amănuntul aplicărct' acestor legi. Voim să înțelegem formele trecătoare ale fiin­ țelor și să ni le lămurim in chip logic. — Din capul locului cată să ne dăm samă'că Ia un mo­ ment dat și-n niște anumite condiții, chiar din elementele substanței neorganice, așa zise, s'a format un compusalbuminoid, unsoiu degelatină, sau, daca vrei, o substanță organică, — Ce ne îndritfieșțe să facem o asemeneâ presupunere? . — Sinteza analizei organice! Oamenii au ajuns a făuri in laboratoril, și cu produse neorganice’, au ajUhs a Aiuri sub­ stanțe cari de obiceiu nu se găsesc de cit in corpurile or­ ganizate. S’a făcut sinteza alcoolurilor, zăhărurilor, corpu­ rilor grase, eterurilor, esențelor, alcaloidelor, urecl,' ceeace însemnează că plecind de la elemente nedrganice s’a putut reconstitui corpuri identice cu cele produse de organis­ mele vil. Dar, chiar dacă nu s’ăr fi ajuns pănă acolea/incă nu ar fi un cuvint a se privi substanța organică, ca in hfară de fire, pentru-că la analiză, cu alte cuvinte descom‘ putrind-o, găsim în lea elementele substanței neorganice. 1 '•— Toate astea, Noile, le-nțeleg. Ceea-'cenu-hillămuresc tocmai bine, Ie cum, dintr’un compus gelatinos a putut să se nască celula, și apoi cum celula s’a putut adapta și pț^ face pană să alcătuească un organism atit de perfecționat , ca acel al omului actual. — Ga să ne facem o idee do evoluțiea asta, trebuie să avem in vedere durata nemăsurată a perioadelor geologice. Sintem uimiți constatind marea deosebire dintre formele ființelor primitive și cele ale iiințelbr actuale. Ne njinuiiăm că niște simple celule au putut să se modifice/ să Se pre­ facă în cursul veacurilor pănă să alcătuească niște orga­ nisme atit de perfecționate ca ale noastre. Dariiu yedem noi oare indeplinindu-se, sub ochii noștri, dezvoltarea .unei ființl omenești ? Nu-I urmărim noi preschimbările, oare, de la zămislire pănă la moarte ? O vedem, pe rind, embrion, făt, copil, flăcău, matur, bătrin. și în cele din urmă cadavru pe cale de descompunere. Constatăm că punctul de plecare al unei ființl viețuitoare Ie o celulă, și că această celulă evoluează după ftum am văzut. Și constatăm, tot o dată, după cum spuneam in' rinduf trecut, că această transformare in­ dividuală ie, in . perioada dinainte de naștere, o prescur­ tare a evoluției ființelor, de'la celula preistorică pănă la om, evoluție care ă'durat milioane de ani. In cărțile lui, Hac,ckel descrie limpede de tot lucrtil acesta... Vezi Ilacckcl, „llistoirc de la crealioh des dires orgahises d’apriș'Ies lois naturellcs el l'anthropogcnie^. — Ce păcat, bătrineluîe, ’vă aproape toți oamenit nu cu­ nosc lucrurile acestea. Ce păcat că niște prejudecăți păcă­ toase fac, ca generațiile actuale să lle ținute încă în rătăcire Șisă fie hrănite cu povești, cu minciuni... — N’ai nici o grijă. Nu Ie departe vremea, cihd nu se vor mal preda cojiților parascoyeniile din istorica sfîntă, nu Ie departe vremea cind povestea croației supranaturale •a lamei va fi înlocuită prin tebriea naturală a agaStrulels. . — Care-I teoriea aceasta, a gastrulel ? 1 —- Iți voiu spune îndată. Dar vreți măi irită! să-ți dăl samă cum se âuvirio că, cu toată felurimea ființelor actuale, viețuitoare, cu toatele purced din celulele cari aii trăit o- 97 dinioară îh apele mărel, in anumite cohdiți! de tempe­ ratură, de presiune, dfe sfirătură, și așa mal departe.' Un animal Ie un mediu care tinde să păstreze condițiile 4n cari a putut să fee ființă, să se formeze, cu alto cuvinte tindo să păstreze condițiile cari-i sint priincioa<e. Tinde să păs­ treze aceste condițifj cu toate schimbările din afară. Cu toate aceste schimbări, mediul animal ișl păstrează1 echilibrul liifJ — Nu-f .a.șa, așa se face, NonC, că temperatura corpului nostru nu se schimbă atit, pe cind temperatura din afară noastră se schimbă necontenit. — Da. Și poți încă adăoga că această temperatură Jăuh-; țrică, a corpului nostru, trebuie să fie apropiată de cea a ivire! viețef animale pe glob. Acelaș lucru l’am putea spune despre presiune, acălaș lucru despre, ținerea irl sărătură a organismului nostru, pentru-că pare cu totul dovedit cumcă corpul nostru fe’un mediu marin, j • — Cum astă, None ? — Celulele noastre plutesc într’un lichid' a cărui corn-1 poziție Ie cu totul la felin cu cea a apel de mare Și care cuprinde a treea parte din greutatea individului. — Și. tu zici, None, că teoriea ăsta Ieste intenăceatâ pe observări serioase ? . — Negreșit. Bună-oară observările ce le-a făcut Quihtoh... TezI Quinton, „VEau.de mer milieu organîrjuc“... Acesta a dovedit că «organismele ale căror celule, plutesc ihtr’o plasma la felia cu mediul dc origină, marin, mențin activitatea vi­ tală din începuturi, pe cind celelalte îndură pcirca sau prăpădirca vilalăi... tVicața animală în'slarctt de celulă, apă­ rută in mari, a ținut să păstbeze, in cursul seriei zoologice, pentru inalla-i funcționare celulară, celulele cari au com­ pus fic-care organism, într’un mediii marin. Vicața animală in stare de celulă h'a păstrai acest mediu la toate orga­ nismele, dar cele la cari această păstrare n'a amil loc, au. indurat o stingere, o prăpădiră vitală*... cUn organism, ofi­ cii de ridicată ar fi treapta ce-ar ocupa-o, pe scara ani­ mală, apare dc acum înainte ca an adevăral acvariu ma\ rin, îh care urmează a trăi mai departe, în condițiile ac­ vatice. din începuturi, celulele cari âlcălnosc acest organism*. Iți dau aici jnsă-șl cuvintele din cartea laî -Quinton, pe care te voiu pune s’o cetești in întreg cind vel fi în stare să bv pricepi. Griea-ce fi-am citat le ceea-ce fel numește legea de conservare sau dc neschimbarc marina, dc oblrșic, șl, inal cu deosebire, legea de ncschinV are salină. — Ce înțelege Iei prin neschimbare Salină ? — Precum ți-am spus, generațiile succesive, cari s'au părindat una după alta, au ținut să păstreze, cu tonte, schim­ bările intimplate mal înainte, condițiile începStornicc, cari le-au îngăduit să trăească. Apa de mare, care Ie in mal pu­ țină cifiine în epoca actuală, iu urma concentrării treptate a oceanelor, Ie mal sărată astă-zl, de cit in depărtatele pe­ rioade străvechi. EI bine, acvariu marin al. corpului no tru, care Ieste chiar corpul nostru, ține să păstreze doza sau cițimea de sare a acestor perioade străvechi. In deobște, echilibrul corpului nostru ține să se păstreze în'cursu.1 pre­ facerilor înconjurătoare. Ceea-ce putem deduce din trecut și observa in prezent și ceea-ce Quinton numește legea ge­ nerală de neschimbâre. de olnrșie. — Cit Iești de drăguț. None ? Nu-I așa că al să-nit lă­ murești toate astea, in adine, mal tirziu ? — Fără indoeală, drăguța meii. Și astea, și alte lucruri ce m’ol pricepe. Dar, de-o cam dată, Șă ne intoariem la teoriea gastrulel. — Asta-I teoriea lui Tlaeckel, nu Ie așa ? -- Da'.’Trebuie mal întâi să concepem organismele cele mal rudirnentare, Mcnerele. siriiple grnnzișoare de piftie sau răcilurl. cari trâesc ca și noi, cari au o vîcață foarte rudimentară, dar cari în cele din urmă trăesc. — Cum, None, niște grunzișoare de piftie minieri, mîs’tue? i\egr< — Negreșit. Mînincă, mistee, circulă, se reproduc. Scot ■ Kprelungiri, îmbucă niște corpușoare, cari-s buri''’ pentru riutrirca ’lor, pe cari le mistue, negreșit Cind creșterea acestor grunzișoare ajunge la o oare-care mărime, gruirzișoarele sc despart in două jumătăți, și fic-care din aceste jumătăți âlcătuoștc un ins neatirnat. care se dezvoltă ca și cel din care purcede. Mal tirziu, din aceste organisme ru­ dimentari și prin adaptare, nise adevărate celule, cari cu­ prind o parte mal tare, sîmburele, parte diferențiată șau bine deosebită de rest. — None, toate astea sint o minune, — Nu, bătrinică, toate aste sint lucruri naturale, ilroștf. Par o minune pentru cot ce nu le cunosc și le aud pen­ tru intăea dată. Co-ar zice aceștia dacă ar observa feno- . numele al căror sediu Ie sîmburele cdulel, dacă ar observa fenomenele afeteti în momentul cînd celula se divizază ? Ni- < �98 revista idee! mir nu-I mal impătimitor de cit de-a studiea, această suc- lulele sfnt-omogene,de acela? felia, foarte simple, si C(( yorjl|fi 'fntr'adovăr.. *Dar să no întoarcem’lear la gastrulă, — Numai de cit. Mal întăl trebuie să ne dăm samă bine despre celulă și despre chipul în care asta sciînmu țește Procedeul-tip Ieste despărțirea celulei m două părți. Mal sint și alte procedee : fiziparitalc, despărțirea in două sau în mal multe părți, cari se dezvoltă apoi,ca niște indiyuî noi: înmugurire, scoaterea unei Ieșituri sau mugure mtro parte a corpului generator, născător, care mugure se dez­ voltă ca un nou individ : sporulațic, închistarea, ingăocirea protoplazmeî, substanță care alcătuește celula, protoplazmă care se desparte iute în fragmente sau părți, mal tirziu desfăcute prin ruperea invălișulul. Aceste fragmente se prefac in tot atiția indivizi noi: gcmulare, îngemănare, nașterea în corpul generatorului, sau în corpul cel născă­ tor, a. unor grămezi de celule, gemule, cari sînt aruncate in afară si cari alcătuesc indivizi noi: întinerire, unirea și apoi despărțirea a două celule, cari, întinerite, cu chi­ pul acesta, pot să dea loc unor generații următoare, pănă la timpul unei nouă întineriri : conjugare, împreunarea, împărecherea a două celule... Și așa inai departe. — Noi inse, cum ne reproducem, None? — Corpul nostru Ieste o colonie de celule, născute prin despărțiri succesive, treptate, din substanța unui grăunte numit pu. Pare inse că, in natură, aceste despărțiri suc­ cesive au un capăt șî că coloniile acestora pier, dacă in­ divizii nu capătă o putere nouă, conjugindu-se unii cu alții. La ființa omenească, unde toată munca, care, la ființele alcătuite dintr'o singură celulă, Ieste făcută de această celulă, la ființa omenească unde toată munca Ie împărțită sau devizată, sint anumite celule însărcinate cu conjugarea, celulele sexuale la bărbat și fera.ee: se cpnjugă unele din aceste celule, lear celelalte la un anume timp mor. Celu­ lele conjugate in timpul împreunărei, ny-s altă ce-ya de cit ovulul fecundat, grăuntele, oul, punctul de plecare al unei colonii noi, care ya ii un ins. Acest inș se vp per­ petua, la un anume timp, printr'o nouă conjugare, a uneea din celulele sale, cu cea a unul ins de sex opus. — Cit Ie de atrăgător să asculți asemenea lucruri. Acum putem să vorbim de gastrulă ? — Negreșit. leală teoriea gastrulel: Celulele se grupează, alcătuind o grămadă asemănătoare cu un perete și care se numește Morulă. Mal tirziu celulele , centrale se. despart de centru, pentru a merge să. se așeze la margine, și rnorula ajunge o sferă găunoasă ce se „numește Blastulă. Suprapunerea celulelor in blastulă alcătuește un adevărat țesut. In blastulă se produce, la un anume moment, o adincitură, ca un deget de mănușă, care apropie păretele de deasupra de păretele de desupț și blastula ajunge un feliu de pungă lungueață ce se numește Gastrulă. In gastrulă celulele se așază in straturi sau Fășii germinatoare. — Trebuie să fie aici foarte multe celule. Astea sînt foarte mici, nu-I așa ? — Intr’adevăr, toate aceste celule cari se grupează, ca să alcătuească mal intăl morulă, apoi blastula, apoi gas trula, apoi fâșiile germinatoarc, și, după aceea, toate țe­ săturile corpului, sint neînchipuit de mici, îear numărul lor feste, nepomenit de mare. Corpul unul om cuprinde cite-va zeci de trilioane. Numai cu microscopul se pot vedea; Se măsură cu microanele, cu alte cuvinte cu miimile de milimetri. Corpul nostru, ca și cel al tuturor anima­ lelor și al tuturor vegetalelor. Ieste alcătuit din celule. — Va să zică noi am fost blastulă ? ,— Ba chlar^ celulă unică. După cum la animalele cari s’au părîndat in curgerea veacurilor, aceste fășii, alcătuite din celule, s'au dezvoltat și au dat naștere deosebitelor organe, tot așa la un individ aceste fășii se dezvoltă, fie­ care fâșie dind pururea naștere la acelea-și organe. leată ce spune Hacckel în această privință, în ale sale «Essâis de psychoiogie cellulaire»: «...Nenumărate, ca stelele cerului, sint miriadele și miria­ dele de celule cari alcătuesc uriașul corp al unei balene șan al unui elefant, al unui stejar sau al unui palmier. Cu toate astea corpul acestor strașnici uriași, ca și corpul ne­ pomenit dc mic al celor măi mici organisme, la inceputul existenței sale, nu-t de cit o singură celulă-, mică de tot, care nu se vede cu ochiul liber, celula ovulară. «Dar cind această celulă prinde să se dezvolte, naște niunat de cit din iea, prin divizie repetată, o masă nepomenit de mare de celule la feliu. Aceste celule se așază in straturi sau în fâșii; aslea-s fâșiile geruiinatoarc. Toate cc- unqrunzișor de protoplasma, cu-n simbure trîziu apar diferențierile sau deosebirile , diviziea nuin^1 din partea vieței, pentru celule, incepc : astea îmbracă f^cl> ?i proprietăți diferite. l0^ie «...Această însemnată divizie dc. muncă între celițlc cum sc rostește anatomistul, alcătuirea țesăturilor, șc:'1’ deplinește sub ochii noștri, in citc-va zile, în aezvoligr ' individuală a ori-cărul animal și a ori-cărul vegetal. Dinfa această divizie de muncă, începe încă din cursul evoluț^-’ care are loc în. oul animal, din momentul- in carc poster-’ lalea celulei ovulare, cu alte cuvinte celulele de brăzda// sc așază in straturi sau ,in fășii germinatoarc. Gerrntru] animal tea atunci forma unei cupe cu doi pereți, lear «ce/doi pereți ai acestei .scobituri, acești doi pereți al gastrule/ sînt cele două fășu germinatoarc primare. t ’ «Din fășiea germinatoarc internă sqti fășiea intestinală entodermă,. se dezvoltă organele nuiriret și ale schimburilor materiale, aparatele funcțiilor vegetative ale vieței, Din fășiea germinatoarc externă, din fășiea cutanee său ced n simțurilor, exodermu, nasc aparatele funcțiilor animali) mușchii și nervii,., pielea și organele simțurilor, țntr'im ctl’l vini organele sufletului. «Ie un fapt dc cea mai marc însemnătate, asupra căruța trebuie șă stăruim mâi mult, că la toalp animalele policclularc, dc la polipii de apă pănă la om, diviziea muticei celulelor începe la fcliîî, prin difcrențiăreacelor două fășii germinatoarc primare, și că, pretutindeni și totdeauna, apa­ ratul psihic purcede din celulele fâșiei germinatoarc ex­ terne. La toate clasele de animale, nervii, organele simțu­ rilor și mușchii nasc din fășiea cutanee a gaștraleî. «Formarea țesăturilor, pe carc o vedem îndeplinindu-se sub microscop c'p repegiune uimitoare, ritt-i de cit o scurtă repetare, determinată de creditate, a unui îndelungat și a unui încet proces istoric, care a durat milioane dc ani, in cursul cărui proces diviziea ’munccl intre celule a apărut, in lupta pentru existență, încetul cu încetul, mulțumită adaptărei celulelor, la deosebitele funcții ale vieței...? — leată, îutr’adevăr o descriere de toată frumușeța. —, Asta, lămurește pe deplin însemnătatea Embriologief și îngădue tot o dată să ne dăm samă cum tipurile fiin­ țelor organizate s’au dezvoltat și modificat după mediu. Unele din tipurile astea au supraviețuit, altele ău dispărut; altele, prin adaptare, s’au transformat. Studiul acestor transformări' îngădue a se urmări evoluțiea celulelor și coloniilor de celule, pănă ,in momentul cind astea au al­ cătuit organisme complicate, ca cel al omului. Spuneam adineoarea, c’am foit cu toții celulă unică,, morulă, blasțulă, după aceea gastrulă. Spre săptămina a patra a vieței embrionare, ne reproducem sau ne trăim leară-șl strămoșii acvatici, adică șintem'ca și Iei. In momentul acesta .avem niște arcuri branchiale, cu alte cuvinte ccea-ce, la pești, ajunge mal tirziu aparatul respirator. Aceste arcuri, bran­ chiale, spre săptămina a șasea dispar. Precum ziceam,; Embriologica Ie un mijloc puternic de investigare, de cer­ cetare, care vine să întărească și să complecteze datele Paleontologiei'. — Acelaș lucru, nu Ie așa, se poate spune și despre Anatomica comparată. — Intr'adevăr. Dacă Embriologica no face să înțelegem adaptarea, Anatomiea comparata ne face să pricepem cum nu se poate mal bine ereditatea. La diferite fiihțl g^* sim o unitate de structură care perzistă, care rămipe, cu toate transformările sau prefacerile îndurate. Lucrul trebuește să-1 vezi. Cind compari sau pul față in față parl1 dinainte a mamiferelor, bună-oară, această observare ara . că adaptarea a dat nașterea la om unei mini,la cine un. /? _ ’ la focă unul soiu de mont înotător, la delfin unei ârip»1 țătoare, la liliac unei aripi.'la cirtiță unei labe-ljir1®.» ? așa rnal departe. Cu toate astea în toate aceste părțideosebite, oasele se asarnănă și așezarea acestor oase aceea-sl.. Dar cred că ajunge atita». pe a-zî. — Cu ce, ne vom ocupa inse data viitoare? . • — ,Vom căuta să ne lămurim aflarea, in acelaș pămint, a atitor animale și vegetale deosebite și sa b șirul strămoșilor noștri. — Minunat, bătrinelule, are să fie îiicintător. t — temenea lucru le incintător pentru tine și Pen£“ăU, ce-au înțeles folosul de a-și da samă de toate, ue-a j ■ ’j Dar Ie foarte plictisitor pentru cel ce nu P1‘1C®P. -tnare, folos. Tot asa, într’o societate rațională, munca lolO j foarte supărătoare în societatea de a-zl. pentru • ‘ . cari-I vor fi înțeles folosința,'vă li o fericire adev REVISTA IDEE! V Strămoșii ființelor viețuitoare de a-zl și transformările lor ' i — Astă-zl bătrînică, Ie vorba să ne dăm socoteală de aflarea in acelaș timp, pe pămint a atitor diferite animale și vegetale, și, după asta, să găsim din formele vechi, for­ mele strămoșilor noștri. — Formele probabile, nu-I așa, None ? — Fără-ndoeală. Inse tu știi că avem pentru asta o mul­ țime dc material, «adunat cu foarte multă- răbdare, atit generațiile anterioare, cit și de generațiea noastră. —- Nu-I oare do temut ■ că niște alte descoperiri vor veni să modifice ideile oamonilbr ? — Urmările unor alte descoperiri nici o dată nu-s de temut. Un ins cu judecată trebuie să fie pururea gata ca flă-și schimbe părerile în favoare unei hipotezo mal logice, cind se ivește. Dar asta nu trebuie să-1 împiedice să coor­ doneze materialul științific al timpului său și să se întrebe ce încheerl logice purced din Iei. -- Așa dar, după tine, în timpul nostru putem să ne înfățișăm’strămoșii ființelor ca i trăesc acum. — Ie cu neputință ca un individ cu judecată din timpul nostru să nu admită doctrina transformismulul. lear cel cari admit această doctrină se văd neapărat siliți s’o ilus­ treze sau s’o vădească, fără indoeală lăsînd pe sama vii­ torului, informat mal bine, grija de a aduce îndreptările cuvenite. Dâr asta nu ne împiedică nici de cum de-a în­ tocmi, bună-oară, catalogul strămoșilor noștri probabili. -r leată ceea-ce aș voi să pricep cum se cade. — Să ne silim. Mal intăl de toate trebuie să ne ferim, să nu cădem în greșala de^a crede că omul are toate for­ mele animale printre strămoși. Asta-I o greșală tot atit de copilărească, ca și acee.a de-a ne închipui, că toți oamenii cari-au trăit pe lume sint strămoșii tle-cârul din noi, cu toate că cu toții purced, ca și toate animalele și toate ve­ getalele,^ din aceia-șt strămoși, și anume din cele dintăl celule născute din protoplasma ancestrală, străveche, insă-șl aceasta purcească din niște elemente neorganice. , Cum se pot găsi atuncea strămoșii unul animal sau unul vegetal ? Dacă privim inșirarea ființelor vegetale și animale, smtem în fața unul arbor genealogic, rămurit în toate direcțiile. Ca să găsim, bună-oară, ramura de care ține un animal oare-care, trebuie ,să determinăm locul, acestui animal, după caracterele lui și după caracterele formelor lui ancestrale, străvechi, printre cari poate să figureze, cu alte cuvinte cu ajutorul paleontologiei, embriologiel si ana­ tomiei comparate. — Nii trebuie să fie totdeauna tocmai atit de lesne. — Negreșit. Trebuie adesea foartă multă bătae de cap ca șă ajungem aici. Pentru-că, o mulțime de ființl, din perioadele anterioare, au dispărut, fără să lese vre-o urpiă, și, după cum ani văzut, evoluțiea individuală, embriologiea, Ieste numai o prescurtare. A.șa-că această clasifi­ care metodică Ie o operație delicată. Ne vedem adese-orl nevoițl, ca să umplem unele lacune sau JipșurI, să facem niștepresupuneri mal mult sau mal puțin vrednice dc luat în samă, pe cari viitorul le întărește sau le distruge. — Crezi inse pă asemenea presupuneri particulare pot face vre-un rău doctrinei generale a transformismulul? — De loc. Și pănă acum tocmai contrarul s'a intîmplat. Intr'adevăr: din cînd în cind, cite-o descoperire, ca aceea, bună-oară, a antropopitecului, omul momiță, mijlocitor intre momiță și om, vine să întărească presupunerea, care fusese luată in samă, și să ne pue sub ochi «veriga care lipsea» de la lanț. —'Vrei tu să-mi înșiri strămoșii animale al omului? — Bucuros, Va fi un exercițiu frumos, bun să deschidă gustul clasificarel și-ă face să fie înțeleasă teoriea transfor­ mistă ctim se cuvine. Să ne dăm mal întăl samă, cum-că, clasind strămoșii omului, noi nu putem arăta de cit o parte și nu totalitatea clasificărel ființelor viețuitoare. Geea-ce va să facem noi pentru om, se poate face pentru orl-ce animal și pentru orl-ce vegetal. — Lucru știut. Dat un animal sau un vegetal, putem ori-cind întocmi o listă rațională , a strămoșilor lui și să Ajungem la un punct de plecare, caro Ie al tuturor ani­ malelor și al tuturor vegetalelor. — In cursbl hingel enumerărl ce vom face-o, trebuie de asșmenl să nu pierdem din vedero geologica. Evoluțiea ființelor a mers mină in mină cu evoluțiea pămintulul. Cele dintăl arătări alb vieței, s’au iscat probabil cind globul 1)9 Iera in întregime acoperit de apă. Deci multă vremo n'au fost de cit animale acvatice. Cu aparițiea continentelor, unele animale acvatice au devenit păminteșll, trecînd prin stadiul sau starea de amfibil Strămoșii noștri au fost rind pe rind, celulă, morulă, blastulă, viermi, ' pești fără cap/ pești, amfibil, niște șopirle mari, niște soiuri de kangurl, momiți și oameni... Pentru a înțelege bine transformările astea, cum și înlănțuirea organismelor,... vezi și Gaston Bonnierj rEnchdindment des orgânismM,,^ trebuie să nu uităm, cit de puțin samănă sămința unei plante cu-planta însă-și, ajunsă la deplina Iei dezvoltare. Cu toate astea, pentru cine urmărește amănuntele acestei desvoltări, mo­ dificării, de la o clipă Ia alta, sint nesimțite. Tot așa, pentru cine observă un copil și-l urmărește în cursul anilor, schimbările, de la o zi la alta, sînt nebăgate in samă. Schimbările astea-prînd a fi izbitoare cind asemănăm o ființă omenească cu ceea ce Iera cu n oare-care timp mal înainte, și mal cu samă cind luam această ființă de la să­ mința Iei, celula ovulară. Nimic nu samănă mal puțin cu celula ovulară de cit un om adult. Cu toate astea, numai în cite-va luni, această sămînță, celula ovulară, se pre* face-n copil, după ce trece prin niște forme foarte variate, cari samană cu cele ale ființelor inferioare, anterioare, ale căror urmași'ființază încă in mare parte. Așa dar trebuie să găsim firesc lucru, să ne închipuim marea deosebire dintre cele dintâi ființe ancestrale, străvechi, grunzișoril de gelatină sau de piftie și ființele, f -arie complicate, cari le-au luat locul, după ce s'au modificat, din generație in generație, în cursul sutelor și probabil miilor de veacuri, trecînd prin ati tea diferite condiții. Cu toate astea modi­ ficările astea sint puțin vădite dacă privim trecerea de la o formă la forma vecină, și-ar fi și mal puțin vădite dacă am putea urmări milioanele și milioanele de forme succe­ sive, treptate, cari le-au îmbrăcat generațiile in cursul vremel. Și putem să ne dăm samă de asemenea lucru cu atita mal bine, cu cit o mulțime de forme intermediare sau mijlocii, din trecut, s’au păstrat cu puține schimbări, pentru-că generații de indivizi, înzestrați cu asemenea forme, au trăit aproape în acelea-șl condiții de la obirșiea lor. Așa ne lămurim cum unele generații’au urmat a rămînea pești, fiind-că au trăit necontenit în medii sau in împrejurări acvatice, po cînd altele s’au prefăcut mal întăl în amfibil și apoi în generații terestre sau pămînteștl. Tu vezi, așa dar, că printr’un .șir de deduceri logice putem să lă­ murim' existența; în aceea-șl vreme, pe globul nostru, a atitor soiuri de minerale, animale și vegetale. — Tu mi-al spus, None, cum-că strămoșii noștri au fost, pe rînd, celulă, morulă, blastulă, viermi, pești fără cap, pești, amfibil, niște șopirle mari, niște soiuri de kangurl, momite și oameni. Cum se explică trecerea de la una din forniele astea la forma următoare ? Putem să ne facem oare despre toate formele intermediare sau mijlocii o în­ chipuire rațională ? — Negreșit. Asemenea lucrare a .fost întocmită după cunoștințele actuale, și te voiu face cit de cit s’o pricepi. Mal tirziu, cind vel li mal deprinsă cu numirile ce va să le auzi acum pentru întăea dată, ți se va părea, auzindu-le, că vezi crescînd, încetul cu încetul, diferitele organe pe cari le deșteaptă fie-care din acesle numiri. Inșirarea succedărel sau părindărel strămoșilor noștri probabili voiu face-o după Ilaeckel... Vezi ilaeckel, Etat acluel.de nos connaissanccs au sujet dc Vorigine dc l'hommc... Măi întâi se admite că unele elemente minerale s’au grupat ca să alcătuească substanța vie, sau protoplasma. Aceste elemente, carbon, azot, oxygen, fosfor, și altele, se găseau în aerul sau in apa care acoperea lot pămintul in vremea aceea.' Unele trebueau să se găsascâ in dizolvare în apă, lear condițiile generale de presiune și dc tempe­ ratură îerau fără indoeală mal ridicate de cit ia vremea de a-zl. Grupe de qsemenea protoplasniă alcătuesc-Monerele. După aceea substanța vie se grupează ca să alcătuească celula, prin formarea unul slmbure. Cu chipul acesta avem Amibiile. Protoplasma prinde ast-feliu un punct de razăm în sine insă-șl, in urma acțiunilor și reacțiunilor avute cu mediul înconjurător, in urma schimburilor, cari-au făurit celulei o rezervă de energie internă. Amiba Ie ,o celulă simplă care samănă cu sămința orl-cărel plante și cu oul ori-cărul animak Se admite apoi că amibiile au trebuit sa be întrunească, in Sinamibiî, în grupări de arnibii, și să alcătuească ast-feliu morulelc. In această întrunire de amibil, apoi, celulele se depăr­ tează de centru și formează o sferă găunoasă^ blashita sau Blasteadele. Blastula poate să fie privită ca alcătuirea țc- �REVISTA IDEE! ■100 J oktailoiirc, ce va .avea să se modifice, sfl se pre­ facă și să alcătnească Încetul cu încetul deosebitele organe. ta’LS «ferii gHunoaM. prin pungiroa ca un deget do mănușă ajunge gastrula, un animal care nu-I alta de ut un soiu de pungi alcătuită dintrlo țesătură de celule: Gastreadele. Funcțiile încep a se specializa și o deosebire însemnată apare între partea exterioară, -exoderma, iiț«. zestrată cu sensibilitate și cu mișcare, și partea interioară, cniodennăi îndeletnicindu-se cu nutrirea, asimilarea, eliminarea. Din momentul acesta, și după ce celulele s au grupat pentru a alcătui țesuturi, țesuturile se grupează încetul cu încetul ca să alcătuească organe, fear organele se grupează pentru a alcătui aparate. Și, fie in Embriologie, fie in Paleontologie, găsim urma lăsată in cursul veacurilor de cătră niște ființi- cari au fost celule, țesuturi, organe, apa­ rate, întruniri de aparate. Se pare că celulele, așezate intr o anume parte, se specializază intr’o anume lucrare si se-adaptează la lucrarea aceasta, ajungînd nedestofmce ăe alte lucrări. Pe cînd celulele celor dintâi ființi puteau să fie privite ca scliimbătoare-ntre sine, pe astea Haeckel le numește «bune pentru orl-co», celulele ființelor poste­ rioare par a se întocmi in ateliere speciale, deosebite, aceste ateliere speciale fiind organele. Lucrul acesta se petrece la Tubelarii, oiermii inferiori, la cari se ivesc organele rudimentare ale simțire!, ale secrețiunel si ale generărel ăau reproducere!, apoi la Scolecidiî, la cari ce­ lulele speciale, globulele de singe, se însărcinează să călăto­ rească și să transporte elemente de împărțit. Celulele se specializază inse din ce în ce mal mult, se perfecționează tot mal mult în specialitatea lor, așa-că diferențierea sau deosebirea țesuturilor sporește, organele ajungînd din ce in ce mal complicate, alcătuind aparate din ce în ce mal perfecționate. Avem Chordonienele, Acranlenele, Monorinîenele, Selacienele, la cari so alcătuește încetul cu încetul o măduvă a.șirei spinărel și o șiră a spinărel, după aceea sexurl, vertebre, un cap, un craniu și un creer, care crește la partea anterioară a rnăduvel, in locul șirei spinărel. Sexurile,sînt acuma bine deo­ sebite fear membrele se ivesc sub forma de-aripl înotătoare. Pămîntul in timpul acesta se schimbă .și răsar conti­ nentele. Acum s’arată ființele intermediare sau mijlocii, dintre animalele acvatice, trăitoare in apă, și animalele aeriene, trăitoare in aer, Dipneustele cu două răsuflătorl, la cari beșica ajutătoare la înotat a peștelui se preface în plămîn aerian, lear găurile nasului, in căi aeriene. Obiș­ nuința și adaptarea organelor la vi ea ța terestră are loc și mal mult la Sozobranchii și Sozurii*. Aceste din urmă, hr tinereți samănă cu peștii, fear în vrîsta adultă cu-n feliu de salamandre. Schimbări însemnate au loc după asta in aparatul ge­ nerator la Protamniofe, strămoșii reptilelor, al păsărilor și mamiferelor, cu alte cuvinte și-ai oamenilor. Obiclnuința cu vieața terestra, și in anumite condiții, dă loc la prefacerea solzilor in păr si la formarea de glande mamare pentru alaptarea puilor, la Promamaliene, dă loc la modificarea echilibrului corpului, care ne face să pri­ cepem cum niște ființe tiritoare, ajunse mal tîrziu mari șoplrle, s’au prefăcut pe urmă intr’un soiu de mari șo­ bolani asemănători cu kangurul actual, Marsupialii, apoi in mornițe, Prosimîene, Alenocercii, obiclnnîndu-se încetul cu încetul cu statura dreaptă, Antropoidele, Antropopitecu sau oambnil-momițe, și in sfirsit Oamenii. La acești din urmă, din pricina nevoilor viețel, lupta împotriva celorlalte specii și întrajutorarea, au dezvoltat mal cu deosebire organul glasului, creerul, mușchii cores­ punzători cu statura dreaptă, și, de mu de veacuri, oa­ menii se tot dezvoltă mereu, se tot desăvirsesc. Cu chipul acesta avem putința să urmărim studiul aceea-ces’a numit' Preistorie și Ișțone, și. ajungem să ne privim strămoșii, obiclnumdu-se încetul-cu încetul să cunoască si să folosască sau să întrebuințeze materialele incunjurătoare, mi­ nerale vegetale, animale, făurind unelte de pfeatră, de lemn, de metal, din ce in ce mal îmbunătățite, apucindu-se cu t?S “-1 .?l de cre?tcrca vitelor, și ajungînd cu timpul să întrebuințeze energiile incunjurătoare, ceea-ce S’ÎS® ^«erne, cum se numește. Istorica Clt < e au Meles oamenii, cea mal Revista ideei universal,putem să ne dăm samă mulțămită ten>.-’?c,î,h ți-am desfășurat: Știința actuală a îngăduit ca aXU1°r ce închegate, coordonate, in urma nenumăratelor qi,? fio da cari încă și a-zl sînt străini, habar n’au cel n « v*l‘î. dintre oameni. 1 tauhj Alături de clasificarea tip a formelor străvechi aln putem închega o clasificare la feliu pentru fie-carn°,nu'UIi animală sau vegetală, o clasificare generală a anir 8,,’ec‘o și vegetalelor, ca și a mineralelor. urn»lelor — Cit Ie de întristător. None, cind ne gindim de oameni stăruitori au făcut observații, că acesta i 01ir vațil au dat loc la judecăți logice, că toate spiriteta ? JSer' judecind asupra acestor observații, ajung Ia acelei T?0’ clieerlj și că; c.u toate astea, puțini oameni își 4.'“" neala să se.folosască de observațiile astea și de uW*8l.°' lor, și că aproape toți oamenii rămîn ignoranți. n5r^le — Lucrul acesta, bătrinică, merită adincire. VOlu .. despre Iei. . , 'Or“i UrmoazJ: P^Maval, Filosofica transformistă.- Transformisniul universal fi urmările lui pentru omenire. Lucrarea aceasta va să apară și în carte aparte. FAVORIȚll COPILĂRIMEI Creștem unele animale ca să muncească pen­ tru noi, ca să ne fie de folos pentru a căpăta cunoștinț! sau ca să ne aducă plăcere. Sa pus une­ ori Întrebarea, pănă la ce punct am avea drep­ tul să ne folosim de acestea. Ne ridicăm pururi în potriva robiei: totu-șl robiea supravlețueștc, lear întinderea Iei îndreptățită nu-I de cit ches­ tie de grad. Nimeni nu pune la îndoeală drep­ tul oamenilor de-a se sluji de vlnt și de apă, pentru a învîrti roțile morilor ce au, sau de elec­ tricitate, spre a-șl transmite știrile. Nimeni pan acum n’a pus Ja îndoeală în chip serios dreptul ce avem de-a deturna, spre îndeplinirea .ne­ voilor noastre, menirea griului sau a cînepel: cind un poet vorbește de brutalitatea noastră față de flori, Iei cugetă mal cu samă la reaua înrîurire a cruzime! asupra caracterelor noastre. Pe de altă parte, putem crede că tpți cuge­ tătorii actuali nu stau Ja cumpene a recunoaște, cum-că n’ar trebui să se admită nici o jertfă din partea vre unei ființe omenești, care n'ar primi-o de bună voe, și că n’ar trebui să ființeze robiea semenilor noștri, fie că constrîngerea ar fi fizic^ politică sau comercială, Mal rămîne cazul animalelor. Și se știe că prin tratarea animalelor domestice și a animalelor favorite o samă de copii din zilele noastre Iși fac educațiea ca proprietari de sclavi. Nu-I gfpȘ^ a se spune, că foarte adesea relațiile unul cop cu animalele casei sînt sămînța din care va îo colți mal tîrziu cruzimea sau înduioșarea K de ființele omenești. Cînd întrebuințăm pentru îndeplinirea ne'01^ lor noastre o energie inconștientă, că presiufiț, aburului, sîntem nevoiți să cunoaștem legileefi^ o cîrmuesc, cari-1 regulează întrebuințarea, Ș1 ne ‘conformăm lor. Relațiile noastre cu energica inconștientă se mărginesc aici. Unei creaturi vii, care ne dă munca Iei, nu vorbim aici de între­ buințarea animalelor moarte, pentru a noastră hrană, îmbrăcăminte, și, așa mal departe,... unei creaturi vi! îl datorim răsplată, respect., Prea adesea îngăduim copiilor să ia drept „bunătate", hrana și adăpostul pe cari le dăm, de atîteaor! cu foarte mare zgîrcenie, acestor slujitori muți. Aceasta tocește simțul dreptățel la copil și-1 poate duce mal tîrziu să se socotească sprijinitorul unor ființe omenești, față de cari nu se poartă în realitate de cît cum și cere dreptatea, curn se cuvine. D n pricină că bătrînul poney nu poate pune nimic de-o parte, iei are dreptul să fie îngrijit cînd Ie bolnav și să i se asigure -așa ce-va ca o pensie pentru bătrînețe. Acesta mai are și dreptul de a fi tratat cu respect. ’ Ar trebui să facem pe copil să priceapă, că a se amesteca în munca unui animal, a tur­ bura acea muncă, a face haz cînd animalul ajunge la marginele putere!, însamnă a se arăta tot atit de puțin bine crescut ca și acel care ar lua în bătae de joc rostirea provincială sau ță­ rănească a bucătăresei,. spre . pildă. Asta fără să , mal vorbim de. cruzimea adevărată, și de răul tratament pe cari toată lumea le dezaprobă. Mal rămîne ch’estiea animalelor favorite^ ani­ malelor alese anume pentru plăcerea ce o pro­ cură. leată unde se întîmplă adesea cele mal mari greșeli în educațiea copilărimel. Rari sînt părinții cari ar îngădui canonirea: dar pricina demoralizare! stă mal cu samă în credința ne­ strămutată că există o creatură vie a cărei ra­ țiune de-a ii Ie de a procura numai plăcere stăplnului său. «Tare mi-I dragă pisica, blana i-I atîta de caldă». Iii de obște, începem prin a ne iiubi — . animalele favorite, pentru frumuseța formei sau ’a culoare!, ‘ pentru penele sau blana lor moale și caldă, pentru mișcările lor drăgălașe, pentru gesturile lor plăcute. leată prilejul cînd senti­ mentul prinde să leasă la iveală, să se'arate. Inse acesta nu trebuie, să se oprească aici. Tre­ buie să facem pe copil să priceapă, că această plăcere egoistă â lui, cată să fie însoțită de recu ■ noștintă,- de duioșie: altminteri, nu ie plăcere de cît de-o parte, schimbul nu-I drept Copilul rare‘smulge pisica din dulcele-t somn de peî perina de lîngă vatră, și care, după ce o îndeasă j supărător la obrazu-I o pune jos fără cel puțin i7un. mulțumesc pisicuții", face un pas spre dobîndirea răului obiceiul .de-,a crede că. are drep­ ----tul 1 la-------------------proprietatea viețel - cni-va. dOd manifestări pipăite. In, cartea, sa asupra „Pre­ gătire! unui .spirit neștiuitop Ja știință44, D-na Boole stărue asupra faptului, că pentru dezvol­ tarea normală a creerului copilului, ar trebui ,să i se încredințeze unele sarcini de îndeplinit față de anirnalele-I favorite.„Dacă nu puteți încredința sau lăsa pe sarna copiilor grija hrănirei și curățeniei animalelor lor favorite, îi puteți însărcina să dea calului porțiea zilnică de fructe, de zahăr sau pine, să facă cățelului baea sau scăldătoarea lui zilnică44. Afecțiea sau iubirea trebuie să se cate să fie statornică, ' altm nterl Ie o păcătoșenie. Ce' urlt lucru cînd, pentru a o nimici, Ie de ajuns pier­ derea însușirilor cari au trezit-o întâi și-utăi. Sînt familii cari se fălesc a avea necurmaț un motănaș Tn vrîsta cîndie,mal fermecător. Lucru nu Ie .de. loc anevoios: cînd sărmana creatură trece de vrîsta jocului, ic lunecată si înlocuită c’un motănaș mal lînăr. Să ne închipuim un băețaș crescut in asemenea atmosferă: .cum va trata Iei mal tîrziu pe o femee a cărei frumu­ sețe îl va atrage ? , Aceea-șl întrebare se pune, cu și mai multă tărie, cînd Ie-vorbă de .. _ .. *dra<jost$a .o i animalului. Sînt inși, cărora le place să se joace, să-și Iacă de petrecere cu geloziea unui cîne credincios: alții sînt gata să vîndă cinele ce-i iubește. Ce socoteală va ținea mal tîrziu de legăturile ome­ nești, cine-Va crescut la asemenea școală ? Ce legătură mai frumoasă poate să aibă Ioc între o ființă omenească și prietenu-I mut *? Nici , vorbă, legătura creată printr’o unire spontană și reciprocă, în care să se împărtășa’scă de am­ bele părți plăcerea și dragostea. A avea de-a face, a avea legătură cu o creatură neîmblînzita, Ie mult mal de folos pentru . educațiea ținui copil, de cît de-a avea la îndămînă un animal robit, din care să-și facă o jucărie. Fiorul plăcerel simtite cînd veverița iți mînîncă pe dru întăea oară din palmă, riibdarea cu care aștepți întoarcerea unei paseri pe care trebuințele Iei au ținut-o departe vreme de săptămîn! și de luni, ‘chiar băgarea de samă de-a înlătura orl-ce teamă cînd vrei Să faci vre-un oare-care bine uhu! animal: toate aceste fapte ‘ ’ j un sînt niște experiențe cari tind să facă pe copil destoinic și vrednic de prietenie și de ade­ vărața iubire, atîl față de.ființele omenești cit §i fața de celelalte creaturi.vil. . ■■ ■i - E. M. Cobham. In Romîfiejte de St. lonescu. «Danubo», organp de la Bumanaj Kaj Balgaroj Esperanto], internacia gazeta, redalctata en . Asemenea relații ar trebui să ducă la o iubire Esperanto.». Revista lunară. Refocțiea și A.dunadevărată, care ?ar ' trebui sa se vădească prin nistrațiea : 5, str. I. C. Bratanu, Buoure^n.; trebui să �I REVISTA ibliEi 402 ANARHISTUL PRIVIT PE TERENUL ECONOMIC CA REFRACTAR «lucrător supus», un «slujbaș model», Un ționar fără nici, un cusur», lei se va privi <Uu>ic. prizonier de războiii, ca un feliii de spion «Ca vrăjmașă. Slapînul, deținătorul de capitaj . teniea fabrice!, diriguitorul de întreprinderia^6' treaga scară de căpitani, de sergenți, do on?’ ai industriei, toți la o laltă alcătuesc «vrăimț>°*5^ Iei nu se va lăsa înșelat de Vorbele lor de sim • ’ dulceagă, ci pururea se va sili să-i facă a ț»*® scump atîrnarea în care aceștia își vor încj ■ ’ că-1 țin. După cum anarhistul nu se va face na de pușcărie, tot așa iei nu se va face nicl su2aic veghetor, nici zapciu peste lucrători, și daca**' primi vre-o dată vre-o slujbă care șă aibă răsn dere, va fi că va avea motive puternice, de-a seo din iea un folos deosebit pentru propagandă g pentru bună-stnrea unor camarazi. După cam s,U zis foarte bine, iei nu va face nici o dată soci U tățel de cit un «minimum de concesii, pentru6' trage un maximum de avantagii sau de foloase»6 Nu se va lăsa nici o dată să fie ademenit de so­ cietate : iei știe că adesea nu ie de cît un pas de la ademenit la complice. Alți anarhiști au meșteșuguri independente, pu­ rurea grele și producătoare de loc, din pricina concurenței manufacturierilor înzestrați cu unelte fără de asemănare mai bune, cari fabrică cu top­ tanul. Intîlnim anarhiști iăcind meseriea de col­ portori, de yînzători ambulanți, de plasatori pe socoteala lor, de făuritori de diferite obiecte, pe cari după aăeeale vînd. Dar și asta în lipsă de ce-va mai bun, pentru-că îndeplinescnumai un rol demijlocilpri și numai plasarea de fleculețe de lux sau de nici un iolos le Ingădue să se aștepte la unele mici beneficii. Singurul bun ie scăparea de înda­ torirea de-a fi de față într’un loc anumit de muncă și în atingere silită cu niște indivizi protivnicî ideilor anarhiste. Unii «camarazi» ocupa o situație liberală, dar aceștia sînt într’un foarte mic număr, și cînd ajung într’o poziție cîștigătoare, nu Ie fără să fi călcat în picioare o mare parte din convingerile lor. Nimeni nu tăgăduește anarhistului rolul de re­ fractar, cînd acesta se manifestează pe terenul ideilor sau pe acel al faptelor cari țin de domeniul «moralei». Unii burghezi, cu.inimă larga, îi re­ cunosc chiar dreptul de a expune în fața publicului, prin graiu sau scris, teoriile cele mai subversive, pănă și sabotagiul. Aceștia au descoperit chiar un calificativ foarte respectabil: iei numesc asta «liber­ tatea opiniei», le aamis ca un anarhist să practice ceea-ce se chieamă amorul liber, să reluze să pue mina pe armă, să întețască la grevă sau .revoluție, să meargă chiar pănă la a propovădui răscoala în timp de războiu. Dar, înadins sau din nepricepere, nu încearcă nimeni să cerceteze ce ajunge liber­ tatea opiniei cînd din domeniul intelectual, trece , în cel economic. Ie vădit că anarhistul care «muncește^ în con­ dițiile economice aflătoare, nu-i consecvent de loc cu ceea-ce constitue rațiunea-i de-a fi. Lucrător, slujbaș, funcționar, într’un cuvînt salariat, iei contribue la menținerea societăței actuale, de cîte ori își închiriază sau își prostituează, în slujba altuea, patron sau mijlocitor, priceperea sau desloinicica, iiind-că prin asta îngădue, celui ce-1 iea în slujbă să trăească ca un parazit: întăi pe socoteala tu­ turor indirect, al doilea direct pe socoteala sa proprie. Se știe că anarhistul respinge o așa zisa solida­ ritate cari l’ar da, cu brațele și cu picioarele legate, restului omenirei, cu retrograzii și cuîntunecătorii ce-i are. Așa-că înțelegem ca, logicește, ajuns Ia un oare-care nivel de dezvoltare individuală, să se silească să scape de înlănțuirea încunjurătoare și să caute să trăească în afară de condițiile aser­ vire! sau subjugare! obștești. O vieață intelectuală și morală Iei își are făcută: va veni vremea cînd va căuta să-șî trăească și vieața economică în li­ bertate. Anarhistul, Intr’adevăr, ie departe de-a da uitărei aspectul economic al problemei umane, Alți anarhiști, iearășî, rupînd-o, mai cu-ndrăzși știe prea bine că ^cugetările nu sînt îndestulă­ neală, cu feliul obicinuit de vieață, s’au întrunit toare ca sa hrănească pe om. In societatea actuală, și-au căutat să-și împace, în mod rațional, trăind iei dezleagă fie în mod individual, fie asociat cu în comun, consumațiea cu producțiea. Acestor în­ alțL camarazi, chestiea economică. cercări li s’a dat numele de «colonii comuniste,). Cine dar i-ar putea imputa neglijarea sau uitarea Se înțelege de sine ca aceste încercări pot. să acestei chestii ? Observațiile noastre ne-au îngăduit îmbrace o mulțime de forme. Multe s’au zis, și de să ne dăm samă destul de-aproape, cum se poartă bihe și de rău, despre aceste încercări de «vieață anarhistul cînd se vede chiemat să dezlege această în comun», la practica cărora n’a avut loc tot­ primordială problemă. Ca totdeauna,lei procedează deauna nici spiritul de stârnire, nici iscusința. Li după temperamentul, după caracterul ee-1 are, după s’a imputat durata cea scurtă, neînțelegerile lăunj facultățile sale, după concepțiea personală ce o are trice, cari le-au și pus capăt, organizarea mni de vieață, și, trebuie s’o recunoaștem, în măsura mult de cît defectuoasă ce au avut. Ieste și-oparte de In care se poate emancipa de unele împrejurări, adevăr, și o parte de neadevăr în toate imputările de unele prejudecăți de educație, în sfîrșit de unele astea. Se uită foarte adesea că o colonie cdmunJ9ta Inrîuriri dm afară. constitue un organism de rezistență, și că celulete ori-cărui organism, care-i în opunere violent m Anarhistul poate sa fie slujbaș, lucrător, func­ sinul mediului în care se dezvoltă, se uzaza c_ ționar : poate sa se supue să-și încovoae spinarea atît mai răpede cu cît rezistența ieste mai Pr?’ Introlabrica, intr un atelier, într’un biurou^ poate nunțată. Indivizii celule, cari alcătuesc o coloui sa repete, ceasuri îndelungate, ca un feliude rituri, comunistă, sînt inse adesea strînși la o laltâ. acelea-și mișcări: poate să se înhame la cîte-o înlîmplare, . fără nici o adevărată atragere, P1}ctl8lt?are? „ca s* ™ ^em mai mult, abiea cunoscîridu-se între iei și adesea lepădațl r careul da sama ca-î cele mai adesea starpă sau sau nelepădați încă de înrîuririle educație* lara nici un folos. e prejudecăților lor. Puțin sau de loc pregătiți PeJ* împrejurări diferite, niște.«datorii de familie», experiența unei vieți în comun, vieață înco , fi°lLntn? e-S-? Ia,aseuaenea lucra- Diir’ °»î-cari-ar îi ruinează iute de tot: nu tîrziu aceștia cad, a iluprnjuranle astea, anarhistul nu-și va îndeplini cursul întîmplărilor îi silește sa jiărăsasca . de ca un răi pe care nu-1 menea încercări de vieață. Și dacă .nu v*n va Q‘ leJ “5 vu fi d0 Partoa ce-1 îulocuească alți indivizi, încercarea și yâ pune la muncaw.Nu va avea de loc la «inimă» ar pieri ori-ce organism a căriil alimentai• j interesele patronului sau. Nu va fi nici o dătă un înlocui celulele ruinate, uzate. Se uită de as - ftEVISÎA IDEE1 ca încercările de «comunism practic», sînt niște experiențe de vieață anarhistă, experiențe cari izbutesc sau rămîn baltă, după destoiniciea celor ce le încearcă, experiențe mai mult menite să fie uiște lecții de lucruri, individuale, de cît a dăinui pe vecie. Astea durează cu atît mai mult, cu cît cei ce le-njgeabă se adaptează la iele mai bine. Atîta tot. Nu-i de loc serios de-a arunca vina pe sama comunismului practic, pentru neizbînda oarecărei «colonii agricole», a cărei cădere iei din pri­ cina că cei ce-au pus’o la cale au fost niște intelectuali sau niște zidari. ; La începutul unei colonii, toți colonii sînt plini de avînt, habar de grijă n’au de greutățile ce-i așteaptă și se îmbarcă, cu spiritul ușor și cu inima veselă, pentru țărmii cei fericiți ai Utopiei. Dacă descurajarea vine tot atît de iute ca și avlntul^ ie că se uită că Utopica nu se aduce la îndeplinire (le cît de utopiști, adică do oameni cari nu se mulțămesc numai să exprime niște idei cari de­ pășesc timpul lor, ci cari au și calculat, cu răceală și cu hotărire, cit costă punerea acestor ide! în practică. AvIntui ieste un lucru foarte frumos, statorniciea și stăruința face Inse acest avînt și mai vrednic de luat în samă. încercările de «vieață ■ în comun» nu pot ,fi osînditedin pricină că pe unde au fost, făcute aceste încercări, fiind fătute pe-o scara mică, au căzut cu toatele sau aproape cu toatele. Iele'pot izbuti, socotim, cu oare-cari condiții, pe cari le vom schița pe scurt: , . 11. G.a experiența să aibă loc pe un. plan destul de întins, eu capitaluri îndestulătoare din capul locului, și,să fie începută de cătră niște «coloni» al căror comunism să nu fie numai de șuprafață, numai o fățărire, de cătra niște oameni destoinici să experimenteze în plinătate o vieață cu adevărat trăită în comun, în afara de prejudecățile socie­ tăței de a-zi, ocuptndu-seinai mult de perfecționarea lor individuală de cit de cusururile coasociaților lor, în sfîrșit cunoscători, în treburile pe cari zic că le pot săvîrși. O încercare de «vieață în comuu» io apoi o încercare de «iubire a mai miulți», o înfăptuire a concepției familiei anarhiste. Numai cei ce iubesc sînt în stare să fie îngăduitori : cine nu-i în stare să fie îngăduitor n’are loc într’o în­ cercare de asemenea felin. Tot așa n'âu! loc aici cîrcotașii, pizmașii,‘geloșii, căutătorii de nod în ' papură. n. Coloniea să alcătuească un cuib de propa­ gandă a ideilor comuniste: ori-ce «colonie» care nu tinde de cît să trăească, cărei îi lipsește «voința dea se reproduce», într’o zi sau alta moare de sleire sau lîngezală. . . 3. Aceasta să exploateze o ramură anumită de industrie, care să ue folositoare, ale cărei roade, făurite cu îngrijire, vor fi pe dată apreciate; chiar dacă ar fisă coste ce-va mai nlult de cît cele fur­ nizate de fabricanții objcihuiți..., Triâotagiile sau ; împletiturile de tot soiul, pesmecioril, cibcolateriea, tipăritura și editura de cărți au izbuțit... Asta îngădue să se adune parale, lucru păcătos și ne­ mernic, dar atît de trebuincios la funcționarea unei «colonii». într’o «colonie» unde banii lipsesc, xo ca ca și și într mir’un un grajd frrajuL unde uuue finul unui lipsește: se începe ie bătaea. Și lucim ieste foarte de Înțeles. Ga și Ca și celelalte celelalte expediente expedient, sau încercări la cari aui recurs rpctirs anarhiștii, anarhiștii, ca ca să să leasă din -------încurcături -- - 5 „ In societatea de a-zi, «coloniea «coloniea comunista», comunistă», nici nici iea nu ieste cine știe ce mare lucru. Cu toate astea, concepută în mod serios, adică plănuită cum se cuvine, și înfăptuită hr felin, nu ie un lucru rău. Colonii acolea scapă de constrîngerea patronală, pot să nu aibă nici o grijă de «tcoriea valoare!», de -mânuirea banilor să nu țio nici o: samă Intre 403 iei, pot să so bucure In deplină libertate de expe­ riențele viețci lor intelectuale și morale, pot să ajungă să-și cumpănească producțieâ șiconsuinațiea lor. Dintre multele încercări împăunate, cu mal multă sau mai puțina dreptate, cu titlul de «co­ muniste», unele au îngăduit, într’un timp mai mult sau mai puțin îndelungat, să ne dam samă, ca unul sau mai multe din rezultatele înșirate mai sus au putut să fie ajunse. Astea n’au dăinuit așa dar Iu zadar... < _ * Un număr de anarhiști. în sfîrșit, faclnd ca bună știință și înadins tabula rasa de toate «scru­ pulele» tradiționale, și de «cinstea» codificată, prejudecăți morale fără de cari, zic iei, societatea actuală n’ar dăinui nici două-zeci și patru de ceasuri, dezleagă, cit îi privește, problema econo­ mică, în chip extra-legal. Cu alte cuvinte, prin mijloace cari implică atingerea proprietăței, atin­ gere care cuprinde diferite forme de violență sau pîrlăcie, pe cari legile le opresc și le pedepsesc mal mult sau mai puțin aspru. Nu se poate tăgădui că teoriile acestor anarhiști n’ar fi urmarea logică a unei vieți concepută fără dumnezei și fără stă•pini, fără autoritate ca șt fără prejudecăți. Se în­ țelege prea bine 6a un anarhist să nu se mai împace cu jugul fabricai, si să nu se mai împace nici cu aservirea cazarmei. Se Înțelege prea bine . să nu mai voească a se pleca la impunerile unui zapciu de fabrică, ca și la cele ale unui galonat oare-care, să nu mai voească a produce fără a ști pentru cine și pentru ce, să nu mai vree să se expue la moarte, fără să cunoască motivul, închi­ soare, cazarmă, fabrică, sînt în ochii acestuea, trei efecte ale aceleea-și stări de lucruri. Acesta are tot atîta dezgust de toate și, instinctiv, simte ca locul lui fiu-i în nici una din aceste case de aservire. < Anarhistul tinde, așa dar, firește,' să fugă de aceste trei chipuri ale robiei, și cînd 11 găsim în vre-unul cuprins, Ie împotriva voinței sale. Nu vom intra în amănuntele faptelor nelegale, la cari se poate deda un anarhist ca să-și asigure existența, să-și procure oare-cari mijloace. Ținem numai să arătăm in ce anume condiții, un anarhist «nelegal» se poate număra printre anarhiști, după noi. Asta ie cu atît mai neapărat, cu cît o mul­ țime de indivizi bănuelnici, ar putea să se -folosuscă de-o înțelegere rea, pe care și prieteni și neprieteni o și exploatează, întitulîndu-se «anarhiști», cînd singura numire ce-ar merita să li se dea .ar fi aceea de vulgari Juisori. Burghezul nu-1 mai simpatic într’o caschetă purtînd o etichetă care ar vesti tuturora că-i anarhist, nu*i mai simpatic de cit pieptănat cu cărarea la spate și cu cilindru In cap. Tot așa cît se atinge de petrecătorl și de trîndavL Dacă un anarhist.se hotărăște să trăească afară din codi ie din pricină că-i , anarhist, iei nu ie anarhist numai prin faptul că săvîrșește fapte nelegale. # . O dată stabilit asemenea lucra, anarhistul «ne­ legal» știe prea bine că dînsul nu distruge con­ dițiile economice aflătoare, precum nu le distrug nici acei cari pleacă la atelier dimineața și se-ntorc .sară, precum nu le distrug nici propagandiștii, prin scris sau prin graiii, sau măcar anarhiștii cei teroriști. Dînsul trăește ca revoltat ca refractar, în cel mai larg Înțeles al cuvlntului, dînsul lu­ . cearcă mai multe primejdii de cit camarazii cei-• lalți, și asta, fara sa urmărească, ca buua-starea lui să o întreacă pe-a lor. Cu toate astea putem admite, ca daca atentatele la proprietate s ar Înmulți, intr atlt In cît sa fie cir totul păgubitor pentru stăpimtori a-și paștra capitalul, cheltuelele de paza Intrecînd veniturile ce le-ar trage din capital, proprietatea ar înceta să existe, cel puțin lu �104 REVISTA IDEE! de-a face. Nici un anarhist nu va acorda forma de-acum. Putem Sa presupunem de-asemom, oâ dacă anarhiștii «nnlegali» ar ăruaca pe pieața derea sa, așa numitului camarad care se fălește mondiali, fn bilele de bancă falșe, ou neputință «nelegalismulfi, care nu se~ glndește de cit i • să ae deosebească de cele adevărate, o sumă dubla chefuri și la petreceri,, fără să-l pese de nevoile nri/* sau triplu de cit cea In rezervă In cutare sau tonilor săi, fără să-i pese de mersul mișcare! . «utere Bancă de Stat, s’ar putea produce o per­ Ctt.se atinge de întocmirea economică, anarhistul turbare atit'de mare lu cit ar putea aduce dispaxițiea monedei fiduciare. Afară de asemenea ^îm­ se va purta așa dar după înclinările indiyidUaij prejurări, și încă asemenea operații ar trebui să fie țaței sale. Anarhistului i se pare că cu âît gesturi2 întreprinse pe o scară foarte Întinsă,.«nelegalismul» și faptele camarazilor să! se vor asemăna mai mu>î nu constitue de cît un mod de vieață economică cu gesturile și faptele unor refractari, cu atit vo­ ii mai conforme cu ideea unei reacții împotriva mai primejduită de cît altele, nimic mai mult. . Anarhistul «uelegal» nu ie de loc un trîndav. mediului. Acestueă nu-i va trece nici o dată prin minte, de-a critica pe camaradul care-și va asigura Cine fuge de muncăn’are nimic aface cu-n anarhist, pentru-că. munca ie o funcție a dezvoltare! indi­ existența prin alte mijloace de cît cele întrebuiu, țațe de iei. lei se va solidariza cu camarazii căzuH viduale, un îndemn la inițiativă. A fugi de muncă, sub lovitura justiției, neuitînd că regimul la CQfi exploatare în condițiile în care ie înțeleasă a-zi, a fugi de munca asta, se poate pricepe. Dar a urî slnt supuși «condanmații de drept comun» ie cu munca, camunqă : dar a petrece hoinărind, a căsca mult mai nesuferit, mai apăsător, de cît acel la gura, fără nici o socoteală, fără nici .un scop, în care-s supuși condamnațil pentru delicte politice... zadar: dar a-ți procura obiecte de lux, de loc E. Armând^ neaparate, sau petreceri costisitoare : dar a căuta să iei masa sau să mănînci în restaurantele Ia modă, sau a plăti foarte scump niște nopți de Lucrări apărute: amor, asta nare nimica, dar nimica de anarhist. De altminteri anarhistul «nelegal» nu se pune în Din Biblioteca „Romînia Muncitoare* : -afara de societate, de cît ca să poată lucra mai prupugurcx - Teoriea-luț Karl Marx asupra valoarel, de D-r liber, w să w se p^iu poată consacra și ux«i mai xuuau mult propagare! ideilor, de cit ea să fie în măsură, să aibă putința Tatiana Gngoropicl... O lucrare luminoasa de 1• să studieze mai adine, să judece, să compare, vulgarizare, care menta a fi cercetata. Aproape pururea cîștigul acestuea merge la o pro­ Trel-zecl de zile la Văcărești, fapte și impresii, de pagandă serioasă, a cărei întindere și regularitate D. Marinescu... Această lucrare, pe lingă că des­ iei o ajuta. Noi. cunoașiem parazitul, fără nici un copere o mulțințeide lucruri,.'cari fac să fie știute, alt epitet, care se introduce într’un grup de camarazi, această lucrare !e o dovadă vie că dacă fizicește șl, cu nume de «camaraderie», -își procură hrană, omul de muncă poate să fie încătușat, uu poate adăpost și altele pe de-nsupra : legal sau nelegal, fi îndepărtat cu nici un chip de la preocupările . acesta tot un parazit ie. lui, pe cari un om iscusit se pricepe ori-cum să Să nu se tragă de aici încheerea că noi tâgăduim l'e traducă în fapte... D. Marinescu, unul din stllpii cni-ya dreptul de a trăi din propagandă. Departe mișcâreijjsocialiste de a-zi, și cure a și fost loyțt, de-aici: anarhistul propagandist, prin scris sau ca atare, dimpreună cu alțl tovarăși, de stăpînire, prin graiu, care.se consacă unei întreprinderi se­ nu și-a petrecut vremea degeaba Ia Văcărești. rioase de educație sau de răsplndirea ideilor anarIeste uu merit deosebit al lui. • hisțe, trebuie să găsască pe lingă camarazii pe cari aceașta întreprindere îi interesază, mijlocul De cerut la «Romîuia Muncitoare» , u6, str. Piața de-a face fața întreținere! sale și de-a-și urma Amzel/ București. înainte activitatea. Acesta Ie un lucru cu totul firesc. Dindicționarul biografic: «.Figuri Contemporane Dar una ie a trăi cumpătat din propagandă, mulțămindu-te cu puțin, și alta Ie de-a exploata din Romînia, Direcțiea Th.. Cornel, a apărut fascicola 17... Ilustrații interesante și indicoțu propaganda ca să trăcști. Ga să ne întoarcem la anarhistul «nelegal», lu feliu. Gi, str. Cometa, București. acesta se va ridica împotriva stapînitorilor, exploa­ tatorilor, mijlocitorilor, împotriva celor din a căror Neoiobăgia, studiu codnoțnico-sdciolbgic al prtildcinc'i categorie se recrutează magistrații, ofițerii, indus­ noaiitrc agrare, de C. Dobrogeanu-Gherea... Despre cartea triași), negustorii, proprietarii, ‘rentierii, politi­ aceasta, așteptată de multă lume, c’o nerăbdare de-altininter cian)! șl tot soiul de parveniți, și de sus, și de ațițată cu meșteșug, nu știm cine se va încumeta să v0 " jos : pe aceștia îi va ataca. Anarhistul «nelegal» bească fără elogii. Din partea noastră, nu ni se va lua nu va uita că aceștiea constitue «societatea», mult nume de rău, dacă am fi dorit să vedem, tocmai acea ope mai mult de cît sărmanii, inconștienți lăsați în largă, care și icra în.pUinul hmrărci, operă care aVC,‘l . ignoranța și a căror dușmănie împotriva ideilor cuprindă cb.estiea socială a țârei «noastre»,; in întreg11 ‘ anarhiste vine adesea dintr’o nedestoinicie firească Iei, cu toate problemele vitale ce le comportă... Dea,8einî. de-a cugeta. Inșii de cari vorbim mai sus, sînt mi ni se va. lua in nume de rău, dacă am fi ^ont aC, burghezii, vrăjmășii anarhistului, ce zicem, vrăj­ se vorbească tocmai .despre atitudinea teoreticii tâtea tactică hi practică a socialiștilor, fie și «romînl’» mașii on-curei încercări serioase de independență, vreți... Pentru-că a pune în -lumină b stare de *aP?.(‘je încercare care ar amenința ale lărgi orizontul îngust . do păcătoasă in sine, și a lăsa pe sama color orbii sau a le turbura feliul de vieață dobitocesc. . interese să o înlăture, însămnă a nădăjdiii, .yorba . Credem ca putem acum stabili, că practica «gestu­ gheliel, in rătăcițil, întru cari nu4 mințuirei A PP rilor nelegale» ic o chestie de temperament, o expe- lumină .asemenea stare, și a nu pregăti tocmai ia nența a . viețe! anarhiste, pe care foarte mulțl conștiențl,. meniți 7să joace un rol, dacă nu PracPr,n.P‘ „njnă Bțfă anarhiști nu slnt în stare, nu slnt destoinici să . un rol hoiăritor în prefacerile ce slnt- a se face, o încerce. Mal sînt și alte mijloace de cit atacul a nu da liicrărel voastre urmare-; Bin partea n • c facem'toate ufările, ca-toate adversitățile sbrțn . direct la proprietate, dar orî-cari ar fi aceste mij­ w împrejurările potrivnice, extrem de grele, să “Pse g^.si loace, nici o dată folosirea de iele inu va. putea _ acum înainte din calea atit de apreciatului autor, u “rt^taalicește sau moralicește pe cel ce întregească lucrarea. ' c romi1’ le-ar folosi. A om avea lu astea chiar un «criteriu», Neoiobăgia a apărut in editura librăriei Socec x care ne va îngădui să ne dăm sama cu cînn ’ In Bi blioteca Revistel^Ideei a apdtnl SPARTACUS^---- ---- ---——- --------- u-wm _________ _ ți, Miuiiutvuii ițevit>Leiaiuec Tipografia «JUBILEU», Strada îi<^ate~No. 87^(372784 REVISTA IDEEI * 1910. Ho. 98. 8. CE ȘTIM DESPRE LUME București, Strada Turturelelor, 35. iau naștere in sistemul nervos central. In realitate, voința nici o dată nu-i liberă. Hațiunea, chibzuință sau judecata, DE VORBA CU NEPOATA nu-i de cit un grad mai înalt al dezvoltărei și comparare! judecăților noastre»... — Acest pasaj arată că Lamarck, caută explicări sau Filosofica transformistă lămuriri fizice, lear nu metafizice, diferitelor fenomene. Pa‘ temerel sau îngrozitei copilărești a po­ Transformismul universal și urmările lui pentru omenire poarelor primitive a trecut, și nesăbuințele închipuelnice — Așa dar, None, astă-zl vom conchide, vom incheea. ar fi fost de mult șterse din capul oamenilor, fără preju­ — Da, bătrinică. Și nu vom avea nici o greutate să facem decățile cari fac ca acestea să fie admise pe nejadecate. După tine, cine crede intr’un creator n’are această asta. Să ne întoarcem mal intăl la intăea noastră întreți­ credință de cit din prejudecată. nere. Iți dai tu samă de calea ce-am străbătut-o ? — Negreșit, acela presupune, fără să fie împiedicat de — Fără îndoeală că da. Nu mă voiu mal întreba acuma de ce există Universul, Voiu constata că există. Știu că netemelniciea unei asemenea presupuneri, pe de-o parte Universul Ieste totalitatea substanței, că experiența arată neființa Universului, cu alte cuvinte neființa totalitățel neputința de-a crea sau de-a distruge cea mal mică părti­ substanței, lear pe de altă parte un creator, cu alte cu­ cică din această substanță, care se păstrează, prefăcîndu-se vinte o ființă care n’ar fi substanță, care n’ar fi Univers și care ar fi creat Universul, le bazaconios asemenea lucru vecinie. Substanța nu se poate distruge. — Așa. Acum, dacă prin Univers înțelegem Universul si nu rămlne de Ioc în. picioare în fața întrebărilor urmă­ actual, putem zice de-aseinenl că Universul actual există toare, cari răsăr pe dată : «Cine'a creat creatorul ? Unde pentru-că substanța, cu alte cuvinte ceea-ce ie, cu alte a fost acesta și ce-a făcut în timpul eternităților cari au cuvinte materiea-energie, se preface neîncetat. Universul, curs înaintea creărel.UniversuluI»? Această concepție curat închipuelnică despre dumnezeire, n’are măcar meritul să la un anume moment, Ieste starea materiel-energie din acel anume moment. Așa-că pentru a înțelege bine acel șteargă ideea de eternitate. Se atribue, fără nici un cuvînt, această idee, unul așa numit creator, în loc să fie de ce al universului actual, Ie doar vorba, fiind stabilit că substanța nu se poate distruge, de-a urmări transfor­ atribuită Universului’. Atit și nimica mal mult. Un ins cu judecată nu presupune existența unul creator, iei constată mările sau prefacerile acestei substanțe, pănă la epoca existența substanței. Nu presupune eternitatea unul creator, actuală sau pănă in timpul de față. Lucru carel’am și făcut, înlăturind rătăcirile închipuite și ținîndu-ne pe terenul’ ci constată conservarea și nedestractibilitatea substanței observărel și al experienței. Am aratat cum se transformă în cursul tuturor transformărilor Iei;constată Transforsubstanța și asta ne-a arătat de ce există universul actual mismul Universal. — Atunci, bătrînelule, o dată cu ideea de divinitate, în starea actuală. — Intr’un cuvînt, bătrînelule, Universul Ieste concepțiea se cuvine probabil să înlăturăm și ideile de vieață vii­ toare și de nemurire a sufletului.* ceși-o formează omul despre totalitatea substanței. Se pune-o — Fără-ndoeală, și nu probabil, ci hotărît. Asemenea întrebare: Ie oare vre-un neajuns să se zică : «Substanța, idei purced din așteptarea nebunească, că, contrar tutu­ Ieste D-zeu>. — Negreșit. Un mare neajuns. Cuvin tul «D-zeii» deșteaptă ror faptelor constatate, o oare-care rezultantă de energie, observată numai in oare-cari organisme in activitate, va ideea unul <creator», a unul soiu de ^năzdrăvănie a tot puternică». Cum am spus inse, dacă substanța nu se poate rămînQa neschimbată, tot sub aceea-șl formă, și cind adistruge, nimic nu ne îngădue de-a presupune că această ceste organisme vor li încetat să mal funcționeze și chiar substanță a fost creată și nimic nu ne îngădue să atribuim când vor fi descompuse. Ieste lesne de dovedit, că existența individului Ieste hotărit mărginită intre ză­ acestei substanțe o concepție copilărească de năzdrăvănie mislire și moarte. In afară de existența individului, altă a tot puternică. existență nu poate fi pentru individ. Așa-că in cursul — Inteligența inse de unde vine? existenței noastre C eată să ne urmărim fericirea, in loc — Cercetarea fenomenelor intelectuale vine să întărească de-a ne resemna, cu închipuirea deșartă a uregula generală că orl-ce manifestare de energie feste legată nel existențe sau hrănindu-ne viețe postume, adică după moarte. de-o transformare a materiei, și din potrivă. După cum — Ceea-ce spui, None, probabil că-1 ceea-ce înțelegi nu putem concepe că un fenomen de energie termică, căl­ prin „filosofic transformistă1*. dura, ar putea avea loc fără să fie materie, tot așa nu — O parte din filosofiea aceasta, și nu partea cea mal putem concepe că un fenomen de energie intelectuală ar de samă. Am văzut'că, constatarea transformismulul uni­ putea avea loc fără asta. In privința asta știm că materiea versal ne duce la lepădarea prejudecăților. Dar n’ara vor­ în care are loc energiea intelectuală Ie mal- cu deosebire bit de cît de prejudecata divinîtățel. Am putea aminti de creerul. La om, nu Ie creer, nu Ie gîndire : creer bolnav, toate celelalte, ca autoritate, patrie, proprietate, și așa glndire bolnavă: parte de creer bolnavă, energie cores­ rnal departe. Vom vedea că, constatarea acestui transforpunzătoare funcționînd rău sau nefuncționînd de loc. Toate mism ne duce de-asernenl să hotărim, cu. foarte mare preobservațiile făcute ne duc la această concepție simplă : Față ciziune și fără umbră de îndoeală, toate mișcările ome­ de orl-ce modificare a materiei cerebrale corespunde o nești in vederea organizării fericirel umane. manifestare a energiei cerebrale, și din potrivă. Asta-I constatarea Transformismulul Intelectual. — Tu crezi, None, câ-I cu putință, In timpul de față, — Atunci, nici inteligența n’a fost creată, după cum să se hotărască precis ce mișcări ar trebui să facă oame­ nimica n’a fost creat. nii ca să trăească chibzuit ftnpreună ? —- Negreșit. lea purcede din ceea ce Lamarck, in a sa Philosophie zoologique,n\imeșietsislemul mecanic al naturei». lei zice, cu foarte mare dreptate : „Vieafa nu ie de cit un REVISTA IDEEI fenomen fizic. Toate fenomenele vitale sini datorite unor UN AN, 10 NUMERE, 5 LEI cauze mecanice, fie fizice, fie chimice, cari-și au rațiunea de-a Abonamentele se trimet prin mandat: fi în întocmirea materiei organice- Atit animalele cit și plan­ tele cele mai rudimentare, puse pe treapta cea mai de jos D-lui P. Mușoiu, 35, Strada Turturelelor, București. a scărci organice, s’au născut și se nasc incă și astă-zi prin Abonați! cari nu se vor grăbi să-și achite Generație spontanee. Toate corpurile viețuitoare sau organice naturei sînt supuse acelora-și legi, ca și corpurile lipsite abonamentul, riscă pe viitor să nu li se maî de vieață sau neorganice. Ideile, ca și celelalte manifestări spiritului sînt niște simple fenomene ale mișcatei, cari trimeată Revista. �REVISTA IDEE1 transformismul universal Ieste rău înțeles, chiarde■ EistI, cari nu-I văd urmările logice. Oamenii nu se vor purta cu chibzuință de cit in ziua cind, îndestul de pătrunși de acest transformism universal, se vor hotărî să su poarte potrivit legilor lui. — AdtnițI tu legi? , . „ . — Să ne-nțelegem. A observa fenomenele și a ta nota, insamuă a determina legea naturala, știința. Aceasta leg Xală o dată cunoscută, Ie bine să se ie samă de I a și să fie folosită cit mal mult cu. putință. Un fruct se afli în vîrfiil unul copac, pănă unde noi nu putem ‘TI^'JS • Scuturînd copacul, noi ne folosim de un număr de legi naturale, printre care gravitatea, cari ni-I cunoscută și care ne pune la indămină lucrul dorit. Legile politice din potrivă, cum li se zice adesea legi pozitive, nu-s alta de cit niște păreri flușturatice pe cari oamenii și le impun unii altora prin putere. Legea naturala, ieste știința: Legea pozitivă, Ie arbitrarul omenesc. — Tu crezi atunci că legiuitorii sînt niște nepncepuțl, ignoranți? , — Nici vorbă. Dacă n’ar fi așa, Iei sar îndeletnici să facă cunoscut oamenilor legea naturală, ca fie-care să poată s’o controleze, dindu-șl samă de folosința-î, și să se slujască de lea. Pe cind iei se îndeletnicesc să impue al­ tora, prin putere, prin silă, niște păreri arbitrare, fără nici o chezășie că aceste păreri ar fi de samă. Legiuitorii din toate țările sînt o șleahtă de megalomani, de înfumurați, atinși "de nebuniea autoritară, de-o ignoranță și de-o in­ conștiență ne-ncliipuită. De alt-feliu asta nu-i de mirare, fiind dată mentalitatea mulțimel, care-I rabdă sau ii nu­ mește. N;cl măcar unul, din toți acești indivizi, nu pri­ cepe circularea Substanței. — Dacă te înțeleg cum se cuvine, None, numai price­ perea asta ingădue de-a adopta o regulă logică de purtare, cu alte cuvinte potrivit legilor naturale. — Chiar așa, bătrinică. M’al înțeles. Dacă intr’adevăr transformismul Ieste universal: dacă intr’adevăr totul se schimbă pe fie-care clipă: dacă intr’adevăr slujește tuturor aceea-șț substanță, aceea-șl substanță care alcătuește cind un grup mineral, cind un grup vegetal, cind un grup animal: dacă intr’adevăr noi nu sintem, ca și toate cele­ lalte lucruri, de cit o grupare-a substanței, in anumite condiții de presiune, de temperatură, și așa mal departe: dacă intr’adevăr, ca și întreaga substanță, ne prefacem ne­ contenit, prin schimburile ce le facem cu mediul, singurele fapte de samă pentru vieața noastră sînt acele pe cari le facern in conformitate șau potrivit cu transformismul uni­ versal și cu legile lui. Celelalte fapte ne aduc vătămare. Morala științifică izvorăște din transformism. — Ce se înțelege prin morală. — Morala Ie regula de purtare a unul ins. Putem numi morală transformistă, regula de purtare a unui ins care cunoaște legile naturale de transformare ale substanței, și caro dorește să le utilizeze sau să se folosascăde asemenea legi, atit in folosul substanței omenești in de obște, cit și în folosul substanței scțle, în parte. — Dar amănuntul acestor legi Ie cit se poate de com­ plicat. Cum să se ajungă ca toată lumea să le cunoască? — Amănuntul acestor legi Ie de samă, cu putință și lesne de cunoscut, și poate li mărginit la un oare-care număr de principii generale Aceste principii cată să le cunoaș­ tem bine, dacă voim să lucrăm potrivit cu natura. — Poți să-inf spui în scurt aceste principii? — Bucuros. Totalitatea cunoștințelor omenești ne arată că o anume substanță, așezată intr'un anume loc, lucrează asupra celeilalte substanțe, și că cealaltă substanță lucrează asupră-I. Nu ne putem sustrage de la această lege, nu putem să ne scutim de lea. O»ființă omenească, se poate asămăna cu o grupare a substanței universale, grupare care lucrează asupra mediului, după cum și mediul lu. crează asupră-I. O ființă omenească, ca să trăească, trebuie necontenit să-șiinsușască din mediu substanța trebuitoare și să Inapoeascl necontenit mediului substanța care nu-I mal ie de folos. Un ins cu judoceta trebuie așa dar necon­ tenit Bă facă mișcările de circularea substanței, potrivit naturel sau fire! sale. ~ »int Inse mișcările astea ? Putem să le-»Hirfim Ură să ne Înșelăm oara ? — Fără indoeală că da. Cunoaștem in timpul condițiile dc presiune, dc temperatură, și altele cele mal priitoaro existenței noastre. Știm cari.» R, tele solide, lichide și gazoase, pe cari trebuie să i„Ubstan. iăm și să le dăm afară, și așa mal departe. Așa-că < a81nii' tință a ne determina sau a ne hotărî trebuințele pu~ putință ca să le facem lista, și știința no furnizai Io cu cu co să facem devizul unei existențe raționale, n, acu,n pot înșira mișcările ce le au de făcut ca să se aner Cn*1 potriva intemperiilor sau vremel rele : imbrăcăniint0 'lo­ cuință, și așa mal departe. Tot așa, ca să trăească în °~ dițil higienico bune, ca să mlnince, să bec, să doarm?11* așa mal departe, potrivit lirei noastre. Pentru toate ’S* Ie vorba de-o înțelegere intre inșii cu judecată. Int..?8!ea văr nu-i' cu putință ca un ins oare-care să izbutească r " ajutorul altora, să facă să circule substanța și s’opre?5t5 pentru-că substanța rar se găsește-n natură’în formă h*» de consumare. Privind societățile actuale, vedem înBe nf‘ un număr foarte restrîns de inși fac mișcări de folos si numărul mișcărilor nefolositoare Ieste nc-nchipuit do’m,1? — Ce înțelegi tu prin mișcări folositoare sl nw’ mișcări nefolositoare ? 3 prln — Ce-va simplu de tot. Prin mișcări folositoare întele pe cele cari sînt do folos existenței noastre și prjn * •8 cărl nefolositoare, pe celelalte. Bună-oară, marea le plină de pești. lea ocupă, pe cit se știe, vre-o trei sferturi de glob Marea singură ar ajunge să hrănească pămintul. Oamenii inse construesc corăbii și brăzdează mările, armați do tunuri și unelte distrugătoare, fie ca să paradeze in timp de pace, fie ca să se ucidă-ntre iei în timp de războia și Să dee peștilor hrană omenească... Fără nici un folos soldați! tot feli’ul de slujbași, banii cari împiedică circularea sub­ stanței, destinind rezervele acetel substanțe, nu celor în nevoe ci celor ce pot să plătească, și așa mal departe. Aproape fără nici uir folos, sutele de mii de copaci, castani de India, platani, și așa mal departe, de prin marile capitale, cari dau roade ce nu se mînincăsau numai frunze, cum și nenumărațit arbuști, lemnul cînelul, miliniță, și așa mai departe. Și alțl copaci ar avea clorofiJ, dind inse și roade gustoase... Oameni, carî voițl să fiți cu judecată, întocmiți lista mișcărilor voastre. încetați pe cele cari nu-s folositoare. Cultivați vegetale alese, plantați, sămănațl, ocupați-vă cu piscicultura, cu cultivarea pește­ lui, pescuiți in marea și în riurile bogate, îndeletniciți-vă cu creșterea vitelor, faceți sclecțica universală în folosul spe­ ciei omenești. IEATĂ MORALA TRANSFORMISTĂ. Ca să practicat! aceasta morală trebuie să părăsiți prejudecățile. Nu-I de așteptat ca oamenii să ajungă la fericire prin arbi­ trarul prostesc al autoritățel.La fericire nu se poate ajunge de cit prin judecată, prin studiul care duce la cunoaște­ rea legilor naturale, care va micșora strădaniea la cit mal puțin, cind vor lucra toți oamenii și vor înceta de-a-șl mal risipi energica. Oamenii din timpul de față, cari-șl dispută pielea și fericirea și cari se sfășie intre Iei, insuflă groază. O societate rațională nu se poate’ întemeea pe nebuniea au­ toritară a politicienilor. Și ne-arn mira fără cale dc ab­ surditatea unei organizări sociale, care-I urinarea mintălitățel omenești din timpul de față. De aceea, mititica mea, toți inșii cu judecată n’au astă-zi nimic mat bun dc fă­ cut, de cit să lămurească celor cari nu știu, ce-nsamnă omenirea, și că fericirea omenească atîrnă de priceperea exactă a transformismulul universal și a urmărilor Iul. Numai asta Ie practic. OrI-ce alta Ie fără noimă, himera. — Ah, None, ce fericită mă simt. Vreu să ajut la orga­ nizarea fericirel și leu. . . — Frumos, drăguța mea. Și nu uita că un ins conșhen trebuie să-șf rezerveze a cintări Iei singur, in toa^.vr^ mea, motivele ce-I determină acțiunile sale, că trebuie se ridice împotriva ideilor ruginite, împotriva prcj'1(|cc'' ților. A trăi potrivit cu legile naturale, in afară de o ce constrîngere, in afară de orl-ce silă, și-n farmecul u tovărășii chibzuite, raționale, a avea drept regula purtare, nu niște convenții absurde, urmarea unor ' curl de ignoranță, ci principiile transformismulul unP. sal, leată doctrina viitorului, Anarhica. Intre anar ? > chiar de pe-acuma, aceasta trebuie practicată. paraf-Javal. In Romincștc de P. MUȘOIU. A se vedea în numerele trecute: . . Transformările Universului. Transformările P‘in,u.1 ^feC. Teoriile transformiste asupra adapfârci, eruditafei Ș • fiuneî. Trasformările celulelor. StrămofD /ilnțelor ) loare de a-zî și transformările lor. REVISTA IDEEl ■107 CeRDIȘEVSK? i , cel mai de frunte. Odată țarul chiemă pe toți se­ natorii, zicîndu-le: «Aud că-n țară lucrurile merg 12 luliu 1828—17 Octombre 1889 rău, oamenii se cam plîng. Spuneți-mf, cum să facem să fie mai bine»? Senatorii se-ncinseră la vorba : unul spuse că I ie _____ bălae, altul că-i neagră. Cum se petrece în tot­ Sînt ființi râvârsătoare de razecentre ca niște luminoase. Cernișevsky răspîndi în timpul său deauna, asta se știe, lear Cernișevsky tăcea. Cind. isprăviră cu toții, țarul zise: " «Dar tu, de licăriri în tonte direcțiile. O întreită, o împătrită glorie se alipește la numele său. Iei fu în Rusia ce stai tăcut, senatorul mieu, Cernișevsky. Spune inițiatorul socialismului, al liberei cugetări și al ce-va și tu». — «Senatorii tal țin discursuri inimoase, răs­ emancipare! femeești. Fu de asemeni un novator în teoriea artei. Opera sa multiplă oglindește punse Cernișevsky, țin discursuri meșteșugite. Dar, tătucule țar, nule vorba de discursuri aici: treaba-i marea-i frumuseți morală. Imboldul cel mai de căpetenie al tuturor scrierilor sale fu iubirea a- simplă și uite cum stă: ia privește la noi, cît aur proapelui, cu toate că iera poreclit «poncgritorul». și argint nu atlrnă pe noi, și muncim oare mult ? Rău-voitorii și mărginiți! la minte s’au agățat de Mi se pare că din toată țara noi muncim mal cuvîntul «utilitar», pe care dînsul l’a adoptat pen­ puțin de cit toți. lear cei cari muncesc mai mult tru a-și denumi năzuința. Lui îi plăcea să înfățo­ îu imparățiea ta, crede-mă, n'au nici cămașă pe șeze, sub forma de interes și de egoism, nobilele Iei. Și tot așa merg toate, pe dos. Pentru a în­ tinderi ale sufletului său, cerînd cetitorilor să drepta lucrurile, uite ce trebuie : să ni se scadă complectezo termeni-i favoriț! prin noțiunea bi­ venitul, să ni se sporească munca și să se ușureze poverile altora». nelui. Dînsul clădea ast-feliu pe acest frumos in­ Senatorii, auzindu-1, se supărată. Cel mai în vrîstă teres, pe acest înalt egoism, o lume ma! buna. zise: Visul său de bunătate, interesată și egoistă, avea — «Sflrșitul lumeî i-aproape, pentru că lupii au nevoe de inițiare. «Și iniținții dnc-or fi buni, visul acesta îl vor pricepe» .. Han Ryner, poeme or- început să se sfâșie între iei». Și unul cîte unul plecară. phique. L’Hexagramme. Rămaseră la masă numai țarul și Cernișevsky. Pe vremea aceea lumea iera în toiul iobăgie!: țăranii îndeplineau «corvada», supuși boerilor nă- Și țarul zise: — «Ei, dragul mieu Cernișevsky, drag îmi iești, zuroși, cruzi. Une-ori, sătui de suferință, iobagii izbucneau în crunte răscoale. Magistratura și ad- ce să-ți fac înse, trebuie să te trimet în surgun, ministrațiea ierau venale sau storcătoare. Pungă- pentru-că numai cu tine, n’o pot scoate cu belelele șuriilo aveau loc țe față, deschis. Justițiea iera mele la capăt». Pllnse o lecuță și deporta pe Cernișevsky In ți­ înecată într’un noian de formalități, de hirțoage, de anchete secrete și de nesfirșite rapoarte. In- nutul cel mai aspru al fluviului Vili ui, un fluviu din Siberia. dustriea nu se putea dezvolta și finanțele Ierau La Petersburg Cernișevsky lăsă inse șapte fe­ într’o stare de plîns. Și, drept culme, un războit! ciori, cari cu toții crescură, învățată carte și cu nenorocit, războiul Grimeel, adusese cu totul ruina toții ajunseră generali. țărei. Acest războiu făcu pe guvernanți să simtă Intr’o zi feciorii lui Cernișevsky se prezentară primejdiea regimului feodal, care încătușa toate puterile Rusiei. Proprietarii de domenii, atinși și noului țar, lui Alexandru al III-lea, zicindu-I: — «împărate, dă poruncă să ni se aducă părin­ iei în avut, prindeau de asemeni să-și dee samă tele înapoi: pentru-că și părintele vostru ținea la că munca iobagilor, cari imobilizau pămînturi ce iei. lear acum, nu va mai fi iei singur, noi sintem se puteau vinde, nu iera roditoare. cu toții cu dînsul, așii șapte generali». Așa-că stăpînirea prinse să desființeze iobăgiea, Și țarul îl aduse în Rusia... sorvajul.^ Gîndul de a libera pe țărani, pe timpul Caterinci a 11-a, iera un gînd criminal. Glndul II acesta aduse publicistului Novikolf fortăreața Cernișevsky se născu la ia luliu 1828, într’un Șluselburg, și pentru faptul de a-1 fi dezvoltat oraș de provincie, Ia Saratov. Intăea copilărie i într’un volum, scriitorul RadiscefT fu osîndit Ia se scurse într’un mijloc familial susținător, între moarte. Pedeapsa acestuea fu prefăcută în depor­ o mamă bună, duioasă, și un tată erudit și drept, tare în Siberia. Mai tîrziu, Pușkin și Turgheneff, eclesiastic plin de omenie, care căuta să practice pentru acelaș gînd, fură pedepsiți mai puțin aspru, printre poporanii săi principiile Evangheliei. Ase­ dar totu-și fură îndepărtați de centrările inte­ menea lucru nu Iera lesne într’un timp cind sin­ lectuale ale capitalei și siliți să trăească în satul gura pedagogie admisă sta mai mult In a Iovi și în care Ierau născuți sau în străinătate. Bîelinsky, a pedepsi de cit a dăscăli. Acest preot, credincios pentru asemenea gînd trebuea să moară în pușcă­ lui Isus Hristos, voind să-și scutească copilul de rie, dar marele său suflet bolnav se stinse chiar pedepsele și vergile școlare, îl crescu acasă și-1 în ziua cînd i se dete mandatul de arestare. pregăti pentru anul din urmă de seminar. Gu toate astea în 1861, necesitatea istorică im­ La șaisprezece ani, Cernișevsky iera un flăcău puse chiar țarului, lui Alexandru al Il-Ieo, zis subțirel, sfiicios și tăcut, care sămăna și-a artist, «liberatorul», să aducă la îndeplinire visul cel și-a savant. O blajinătate nemărginită izvora din «criminal». Inrîurit de nobilimea reacționară, iei fața-I suptă, cu fruntea bărbăteasca și nobilă. Ochii nu săvlrși Inse «dezrobirea» în spiritul de omenie săi, pe jumătate închiși, păreau pierduți într’o vi­ în care o înțcleseseră scriitorii. Și Cernișevsky fu sare trista, iear curbatura sprincenilor sale avea acel ce dete dezvoltare cauzei populare, susținută ce-va de veghetor, de băgare de samă, pe cînd de cătră înaintașii săi, luminînd-o cu cugetarea sa conturul gurei sale dădea pe fața un spirit mușgenială. cătov sarcastic. înrîurirea lui Cernișevsky asupra epoceî sale Marea-1 bună-voință îl cuceri iubirea tuturor fn foarte mare, lea face baza unei legende popu­ camarazilor de seminar, iear cunoștințele ce avea lare pe care scrii torul Korolenko o reproduce, cum făcură să fie foarte considerat dc dascăli. Dînsul i-a fost povestită: cunoștea șapte limbi. Cînd profesorul 11 întreba ...Cernișevsky a fost pe lîngă răposatul țar, A- asupra unei chestii, care făcea să_ tremure toata clasa, Cernișevsky spunea asupra iei părerile aulexandru al II-lea, un mare general și senatorul 1 �108 REVISTA IDEEI REVISTA IDEEÎ Kirsanoff. Prefacerea lui în .rigorist", în «NikL lorilor germani, francezi, englezi. Avea o memorie nepomenită: știea pe dinafară pe întreg Schiller, tușka Nebiruitul», în «om neobicinut», îuCepu Chiar din întăea sară, pe care o petrecuta 1^1 pe întreg Pușkin și cetea colosal. Totul îi interesa : literatură, istorie, religie, filosofle, artă, știință. preună, ascultă pe Kirsanofl cu cea mai mare îm. pătimire, cu lacrimile Îd ochi, întrerupîndu-1 ctl Scriea cu înlesnire în latinește și corespundea în această limbă cu vărul și prietenul său Pipin, mai blăstăme împotriva a ceea-ce trebuie să picară șț tînăr do cît dînsul cu cîțl-va ani. Gu chipul acesta bine-cuvîntînd ceea-ce trebuie să trăeasca... «Pr^ putea ascunde înțelesul scrisorilor sale de admi- ce cărți să încep», întrebă iei pe nou-i prieten nistrațiea seminarului, care supraveghea cugetul Kirsanofl’ îi dădu deslușiri. A doua zi, în ZOrj elevilor prin toate mijloacele. Dînsul întreținea pe se și plimba pe perspectiva Newski, așteptînd tlnăru-i văr despre reforma țărănească, despre deschiderea librăriei cu cărți străine. Luă ce avea «dezrobirea iobagilor», termen tot atlt de subversiv de luat, se întoarse acasă și se puse pe cetit, pe vremea aceea în Rusia, ca și «Constituțiea» vreme de trei zile și trei nopți de-a rîndul, de înainte de revoluție și dreptul de grevă în zilele Joi, de la 11 ceasuri dimineața, până Duminică noastre. Atacurile împotriva iobagiel făceau asupra la 9 ceasuri sara.în total 8a de ceasuri. Ca să nu boerilor ruși aceea-și întipărire ca și acea ce Ie doarmă, în cele dintâi două nopți, numai voința îl fu de-ajuns. Ca să nu doarmă a treea noapte, produce astă-zi cuvintele de desproprietărire. La seminar se apreciea caracterul lui Cerni­ bău trei pahare cu cafea tare. A patra noapte ca­ șevsky și precocea lui erudiție, dar îndrăznelele feaua nu-1 mai folosi Ia nimic, nu mai putu de mințeî sale dădeau de gîndit. Astea se puneau pe somn și dormi i5 ceasuri într'una. Peste o saptăsama «misterului sufletului său rebel mediului ecle- mînă veni ieară-și la Kisanoft’, ceru indicații de alte cărți și lămuriri asupra celor cetite. Aici făcu siastic și care visa o altă concepție de vieață». Știința 11 atrăgea prin metodele sale precise, pe cunoștința lui Lopukoff. Peste șase luni, cu toăte — j -----------— .-_i ----cănu avea mai mult de cît i? ani, și cu toate că cari mai tîrziu le aplică necurmat la sociologie, la filosofie, filosofic, la artă și la literatura. Ideea de a fi prietenii săi ierau fie-care în vrîstă de ai, Iera folositor țârei sale se amestecă cu întăile sale visuri privit de iei ca egal. Și așa ajunse «un om aparte, literare, pe cari Ie consemnează în jurnalul său: neobicinuib). «Voiu fi un om folositor, voiu scrie în Analele Cernișevsky alese vorba de «om neobicinuit», Patriei și Ia Contemporanul. Voiii scrie despre în loc de revoluționar și de socialist, două cuvinte orî-ce, dar mai cu samă, dacă voiu fi lăsat în voe, neîngăduite de cenzură pe vremea aceea. voiii face note critice asupra diferitelor genuri, liIe greu să înțelegem acum emoțiea unui tînăr 1..4-------------t,.----------- ,------------- s.. . ________l literare»... Rîvnea la cariera de publicist. Seminarul student în fața unui camarad, care, în cele din ii părăsi^ nu fără oare-care cicăleală din rpartea urmă, nu-face de cît să-i recomande niște cărțl^bune. îl tatălui său, care nădăjduise să-l vadă urmînd mai Numai strămutîndu-ne în vrîstă de mijloc, pe departe slujba-i de preot. Plecă la St. Petersburg vremea pîrjolurilor sau autoda-feurilor și a in­ și întră la Facultatea de istorie și de filosofic, în chiziției, putem pricepe însemnătatea acelor mari anul 1846. bucurii pe cari lectura le poate da. Lectura jucă I* - c’o slrguință deosebită, cu un rol covîrșitor în civilizațiea rusasca. In întuIei urmări* cursurile toate că științele, „1. pe vremea aceea Ierau predate necatele timpuri ale obscuratismului apăsător, foarte sumar. ]"■-•-2 Ministrul Instrucției publice le credea lectura fu " — de ~~~~ — —‘-----spiritele trudite arca scăpare pentru ca niște arme primejdioase, cari nu trebueau puse de trebuința de-a se ^dezvolta, de-a închega un la îodâ.mîna tinerime! de cit cu mare băgare de ideal, de-a trăi prin gîndire. Cînd mulțimea dor---------- - ------------samă și după . o lucrare pregătitoare de control și mea dusă în somnul ignoranței, somn ocrotit cu eliminare. Istoriea, literatura, filosofiea, ierau pre- o grijă deosebită, de cătră o stăpînire autocrată, lucrate însenzul senzulortod.oxiei, ortodoxiei, lalacnre cnretoate toatecunoșcunos- mauu, tirană, uuce puica puteaiace facemm ca minoritate a oamenilor --------------tințele profesate la universitățile rusești trebueau instruiți, /, a scriitorilor,, a învățaților și-a tineri­ să ajungă. Totu-și, cîți-va profesori știură să oco­ me! împătimită după dreptate de cît să se întrulească programul impus și să-și salveze învăță- nască în jurul unei cărți și să caute într’o doc­ mîntul lor de prejudecata oficială. Cernișevsky trină filosofică sau socială leacurile de adus stărei gustă mal cu samă cursul de filologie, și fu'fericit de plîns în care li se afla țara? să alcătuească, sub direcțiea dascălului, un voca­ Feuerbach, Owen, Saint-Simon și Fourier, ierau bular de limba slavă cea veche, publicat dc Aca­ zeitățile cercurilor literare pe cari le frecventa tî­ demia de științi.--------------------------------------------------------------------------«svon. w u nărul Cernișevsky. O muu mulțime de credincioși a! Adevărata educație intelectuală și morală iei și-o lor și celebri, făcu T. de dc martiri ~celebri, făcu ca prestigiul acestor primi înse într un cerc literar, care se bucura de <cercuri“ să “ crească. Mulțiscriitori fură Întemnițați, o faimă întinsă, la Irinaș Vedenski, un profesor deportați, și unii osînd'iți chiar la moarte, pentru olc curm idei 11 depărtase de Fucultute* că făcuseră parte din aceste mici cenacle hm /Ia se unde Acesta avea o foarte mare înriurire asupra elitei discuta mai mai* cu samă asupra socialismului care studenților, pe cari-I aduna la seratele sale lite- r ”;* *în Franța ” ; și' în Germania și asupra refor­ năștea ra!e, cari țineau locul învățămîntulni oficial. Aco- melor melor cari cari se se impuneau impuneau în în Rusia. Rusia. Un Un proces proces monemons­ lea-și gaseau adăpostul ținerile năzuințl spre artă tru implică la o laltă pe toți autorii celebri, ziși y1 P10&ie3 ?l ,se formau inteligențele superioare. Petrasevschistl, după numele lu!Petrașevschi,în" La aceasta elita, la această podoabă de tineri face temeetorul +-------i— ---------v ------’’e- privite ca re­ acestor cercuri secrete, aluzie Cernișevsky în romanu-I «Ce-I de făcut», voluționare, și cari, în realitate, Ierau curat filo­ oi identifîcîndu-se cu unul din eroii acestui roman, sofice și literare. Literatura Iera privită ca o tri­ !el își descrie starea sufletească de la începutul bună împotriva autocrației. Culpa de eapetoj116 studiilor sale universitare: pusă pe sama acuzaților fu o scrisoare inedita a «La vrlsta de șaisprezece ani, veni Ia Petesrburg vestitului critic Bielinsky, privitoare la Gogol. Scri. ca un școlar școlarde derînd,care-șl care-șlsăvîrșise'cum'socade săvîrșise cum se cade soarea asta circula printre PetrașevschiștI, și 0“învațamîntul începător. Cele dintâi luni do studiu Prinsnl iei păru atlt de subversiv guvernului r ----- ca începătorii. Inse văzu curînd că“ în cît acesta privi lectura acestei scrisori ca o și Ie petrecu deose-­ crimâ de les-mojestale. Din pricina Iei,y printre camarazii săi se aflau inteligențe deose i.v Cunoscînd - 1 nu- aproape bite. cari nu cugetau ca ceilalți. -r—r- să fie împușcat. 1 se schimba pedeap în patru mele a cinci-șase, pentru că nu ierau mulți. se Patru ani de temniță. Numai mulțămită inal “Ia unui prieten, tînărul Cernișevskj interesă de dînși! și cultivă cunoștința unuea, numit Pr°tecții | fu implicat în cumplitul proces. «Acest proces al Petrașevschiștilor» trebuea să dee după părerea guvernului, lovitura din urmă rătăcire! sau «ere­ ziei franceze», «utopiilor socialiste», și să poto­ lească fierberea spiritelor ațîțate de răsunetele în­ depărtate ale revoluției din 1848... După aceea se porni goana în contra cărțoi. Iți primejdueal vieața, cetind nu numai filosofii socialiști străini, ci chiar pe marii autori ruși. Pușkin, Gogol și mai cu samă Bielinsky, Cură confiscați fără milă de catră cenzură, care îndeplinea o adevărată teroare. Aceste măsuri constrîngătoare, menite să întărească regimul iobăgie! care se clătina, nu făcură de cit să sporească numărul celor nemulțamiți. Iele adăogară o atragere deesebită cărților oprite și povățuită scriitorilor cumpătarea... Aceștia cău­ tată în cele din urmă să vorbească acoperit, să se slujască de alegorii, să tragă pe sfoară sau să prostească pe cenzori, în cea mai mare parte oa­ meni mărginiți, strîmți la minte Cernișevsky strălucea în acest joc șugubăț, și hăt tîrziu, după publicarea lucrărilor sale, cenzura-și dete samă de înțelesul lor subversiv. Din cea mai fragedă vrîstă personalitatea mo­ rală a lui Cernișevsky s'afirmă. Provincial sfiicios, transportat în capitală, în mijlocul tinerilor Petersburgheji, iei nu adoptă feliul lor dc vieața, disprețuește amorurile lesnicioase și se păstrează pentru femeea pe care avea s’o iubească. Urmează a merge la biserică, pănă în ziua cînd convingerea religioasă i-i spulberată de filosofiea lui Feuerbach, întâiul dascăl al cugetărei sale. Cernișevsky trăea mai mult în sine, foarte so­ ciabil cu toate acestea. Iei nu-și deschidea inima atlt de ușor, și în privința prietenilor, în anii săi de student, nu se cunoaște să fi avut alt prieten de cit pe poetul revoluționar Mihailoff, cu care-i plăcea să cetească și să discute îndelung asupra operildr cetite împreună. Cernișevsky nu uită nici pe tînărul său văr, Pipin, rămas la Saratoff, cărui caută să-i insufle, într’o corespondență neîntreruptă, iubirea științei, iubirea de oameni și dorința dea fi folositor nea­ mului. In una din scrisorile sale scrie vărului său • «Ce folos au-adus pănă acum rușii, științei? Din nenorocire, nimic. S’a Introdus știința în vieața rusă, nimic mai mult... Ie cu putință oare ca ambițiea noastră să se mărginească numai la a avea o armată de un milion și cinci sute de mii de oameni, și a putea, ca Hunii și Mongolii, să cu­ cerim Europa, de-om vrea ? A năvăli ca o vijelie, a ruina, a arde, a întemnița, a p rda, și atlt. Asta-i oare adevărata noastră menire? zi fi pu­ ternici din punct de vedere politic și militar, și fără nici o valoare în manifestările vieței populare înalte ? In asemenea caz mult mai binersă nu nască de loc cinc-va, de cît să nască hun, Atila, Gingis-han, Tamerlan, supusul, soldatul lor». Dînsul nu desperează de viitor: are credința că Într’o zi Rusia va ajunge «puternică, personală și de folos omenire!». «Și fie-ne dat, adaogă iei în privința aceasta, de-a contribui la asemenea operă, cît ne ajută modestele noastre puteri. Cu chipul acesta vieața noastră nu va fi fost de prisos și vom putea să murim liniștiți. A lua parte la gloriea, nu trecătoare, ci vecinică a țârei tale și a nea­ mului tău, ieste oare ce-va mai frumos ? Fie-ne dată asemenea soartă». Iubirea de omeni nu-1 împiedică să aibă mari lmpătimirl personale. Frumoasa duioșie a sufletului său se încheagă în cultul mamei sale, pe care o adora din cea mai fragedă vrîstă. Iei sufere din pricina despărțire! de iea, și de îndată ce-și isprăvește studiile universitaro, părăsește numai de cît capitala și merge în apropiere de marna, aSaratov. Ca să stee în apropiere de Iea, Iei pri­ mește un loc de profesor în orașu-I natal. Și aici întîlnește dineul o fată, de obîrșie nobilă, care-1 al trage. prin marea frumusețe și prin starea-i neno­ rocită., Olga Socratovna Vasilieva, singura pe care o iubi. Iea avea să-i fie soție și Iei avea să-I păs­ treze credința. întreaga viață. Dînsa iera persecu­ tată Jln familiea Iei și căuta un mijoc s'o parăsască. Cernișevsky voea să-i găsască Iei aseme­ nea mijloc și ar fi tost prea bucuros să se însoare cu lea, Inse un scrupul de ordin Înalt îl oprea: nu voea să-și tîrască femeea pe care-o iubea în ne­ fericirea ce-1 amenința. Dinsul li făcu cunoscut: — «.leu nu pot să mă-nsor, pentru-că nu știu cită vreme voiu mai fi liber. Zilnic m’aștept să fiu arestat. Care îmi va fi soarta ? Nu se va găsi la mine nimic suspect, înse bănuelile împotriva mea sînt cu desăvîrșire puternice. Ce voiu tace atunci. Mai întâi voiii tăcea, dar hărțuindu-mă mereu iei mă vor face să pierd răbdarea și le voiii arunca cu vigoare în iață feliul mieu de-a glndi. Și atunci nu mai trag nădejde să ies din temniță. Vezi că leu nu mă pot Însura». Cu toate astea iei se alipi din ce în’ce mai mult de Olga Socratovna, Dînsa îl fermeca prin calită­ țile cari lui îi lipseau, Dlnsa iera energică și hotărîta, pe cînd Iei, în afară de ideile lui, iera nebotărlt și slab, «un soiu de Hamlet», după cum se califică chiar iei în jurnalu-i. Totu-șî, adaogă că în împrejurări serioase dînsul are voință și «știe chiar bătăile inimel să-și oprească]). In vieața obicinuită Inse nu avea nici o inițiativă, se îndoea pururi de sine și iera înclinat spre melancolie. Frecventarea Olgăi Socratovna 11 prefăcu, dinsul ajunse vesel, energic. Fu recunoscător fetei de înriurirea ce-avea asupră-i, și nu o dată îi mulțămi de-a fi făcut «dintr’o cîrpâ, un om», O admira nebunește. Dinsul încredințază padinilor intime ale jurnalului său aprinderea-I de ibovnic : «Nu­ mai pe tine te voiu iubi toată viața, scrie iei. Nu cunosc pe nimeni cari să-ți poată fi de potrivă. Te bine-cuvintez. Fii fericită, pentru fericirea care mi-ai dat-o», Și sflrși prin a "o cere în căsătorie. Logodna lor ținu mult și de multe ori Iu aproape a se strica. Prejudecățile nobilitare izbucniră pe dată să combată la Olga - Socratovna dorința de unire cu Cernișevsky. O prietenă vine și-1 spune : «Viitorul tău soț nu-I nobil, ce-au să fie copiii tăi». Și cu tristeță iea spune, logodnicului, pricina neca­ zului iei, care-o îmbărbătează. Iei li dovedește ușurătatea unor asemenea motive, ce n’au nici un temeiii, și cu prilejul acesta nu uită să susție cauza democrației. Căldura cuvlntărei sale izbutește să convingă pe Olga. Iea chiar observă ca-I iubea tocmai pentru ideile sale umanitare și pentru no­ bleță caracterului său, pe care-1 punea fațade mi­ cimea și înfumurarea micilor boeri de provincie. Ieată-1 înse pe iei apucat de scrupule: Iei se credea prea urlt, prea mohorît, pentru-ca iea să-1 poată iubi cu tot focul, și avu bărbățiea s’o sfătuiască a nu-1 lua de bărbat, Iea nu se dete înse bătuta, îl liniști și în cele din urmă dinsul se hotărî să se căsătorească, așteptlndu-se din capul locului ca într’o zi iea să iubească pc-un altul. O dată însurat, dragostea Ini Cernișevsky pen­ tru femeea sa departe de-a se potoli, sporește, lei își generalizază cazul, îl găsește normal și strigă' cu un accent de mare convingere: «Ie o ne­ bunie a spune că iubirea descrește, prin posedare. Cei cari spun asta nu cunosc adevărata ^iubire. Nu cunosc de cît deșertăciunea iubitei». \ est ro­ manul „CE-1 DE FĂCUT*. Romanul său eulobogralîc, «Prologul», ne dă o idee 'i �110 REVISTA IDEEI despre iubirea cavalereasca și despre admirarea nede cîte ori Ierau împreună, acasa la iei, pe stradă sau Ia niște prieteni, n’o părăsea din ochi. Lucru ajungea să fie stingheritor și lea-i atrase luarea aminte. Dînsul îl iăgăduea de-a se lăsa dedul­ cea-! obicinuință, dar pace să se poată ținea. De laudele ce se aduceau femeei sale nu iera clt^ de puțin gelos, și găsea natural ca toată lumea să se amorezeze de lea. De alt-feliu., iei nu admitea de loc geloziea. In dragostea sa pecumpanea^o duio­ șie aproape maternă. Pururi amesteca In iea grija de a contribui la dezvoltarea morală și intelec­ tuală a tovarășei sale și la ocrotirea sau chzășuirea personalităței acesteea. Iei avea cultul libertâței omenești și găsea scîrbos jugul impus fe­ meei sub diferite pretexte, mai mult sau mai pu­ țin motivate. Sentimentul demnitâței, pe caro iei îl cerea de la ambele sexe, combatea In iei geloziea. Pe asta o veștejește fără de nici o milă, prin gura unueea din eroii săi, în romanul «Ce-i de făcut»: «Geloziea ie o simțire denaturată, pervertită și josnică. Iea purcede din faptul dc-a privi o ființă omenească drept proprietatea ta», zice Rakmetofl’. Si ieată cum dezvoltă Iei aceasta idee : «Să vedem ; de cîte ori prînzeșli pe zi ? O dată. De ce nu de două ori ? Fiind-ca ai o poftă normala. Dar dacă ți-ar veni un chef sau te-ar ăpuca^ o dorință bol­ năvicioasă, de a prinzi de două ori? Teama de a nu supăra pe cine-va, te va împiedica ? Dacă cine­ va sar supăra pentru asta sau te-ar opri, tu ori și cum velmînca. Dar vei minca în condiții proaste, în ascuns și în grabă, te vei murdări pe mîni apucînd bucatele să nu fii prinsă, și atît. Nu-i vorba aici nici de moralitate, nici de nemoralitate ci, vrem să știm : contrabanda sau furtișagul ieste oare de samă? Pe cari oameni respectul geloziei îl înfrînează ?... Pe cei mai buni, mai puțin numeroși, pe cei a căror fire nu se mlădiază Ia nemoralitate. Cît despre ceilalți, toate considerațiile astea nu-I înfrînează de loc, ci-i fac numai să umble cu tragerea pe sfoară, să-nșele, cu alte cuvinte sa ajungă mai răi». Lipsa geloziei se îmbina Ia iei cu o gingășie de toată clipa, cu care-și învăluea femeea. Căsătoriea pentru iei fu începutul, nu siîrșitul unei alipiri pe care trebuea s’o cultive. Lucră la asta cu zelul unui amorezat și a unui apostol. Iei făuri în jurul nevestei sale o atmosferă de bunătate neadormită înconjurînd-o de delicateți nesflrșite, de atentii gingașe, și familiarizînd-o, încetul cu încetul, cu totalul întinselor sale cunoștinți, cu marile sale idei civilizatoare. După părerea sa, pricina tuturor rălelor de cari suferea poporul rusesc, pricină pe care ori-ce om de bine trebuea s’o combată, iera ignoranta. Îm­ potriva acesteea Iei își puse toate puterile'. Avea în iei dragostea de apostolat și încă din cea mai fragedă vristă avu înriurire asupra mediului său bnnd în școală iei cultivă mintea vărului său si chiar de la începutul căsătoriei, se ocupa să predee nevestei sale enciclopedica cunoștințelor, pe cari ar fi voit din toată inima s’o publice într’o formă populară, ca să se poată toată lumea împărtăși de instrucție. Din visurile sale Iei nu nduse Ia înde­ plinire de cît o mică parte, dar îșl cîștigă soțiea la cauza lui. Dînsa împărtăși cu curaj soarta lui dasta. ° m ni* al, lde»eî și nu4 înte^ de 10(5 să de Dînsa înțelese rolul ce trebuea să-1 joace în !mnrăreAC-Ug-et?re? ° dată CU Sloriea lui, *2ate suferințele lui. Acestea începură numai de cît după căsatoriea lor. Cernișevskyjpier- REVISTA IDEEl zîndu-și mama, nu putu să mai stee la Sara» Și plecară la Petersburg, unde prietenul Vedensky îl găsi un loc de profesor la ua i-Sau militar Acolea nu putu rămînea mult.. Metoda 6U de libertate, nu izbuti față de niște elevi ob’V nuiți c’o disciplină aspră. Și-n urma unei gălă»’? întîmplate la una din lecțiile sale, cînd director i voi să intervie cu pedepsirea, Cernișevsky isl doi demisiea. De alt-feliu condeiul său, ajuns^foart apreciat, îl putea face să trăe’atică în larg. 10 Iei redijă, cu poetul Nekrasov, o revistă politia* și literară «Sovremenik» — Contemporanul, capa juca un rol însemnat în istoriea cugetărel rusești6 Lucra fără odihnă și zi și noapte, pentru a săvlrsi' cît mai multă treabă folositoare și cu scopul de-a asigura viitorul femeei sale și a copilului său. Cînd Olga Socratovna se ridica împotriva acestei munci afară din cale, Cernișevsky o întreținea cu multă gingășie despre probabila-i închisoare și despre nevoea ce iera de a cîștiga cît mai mult, cită vreme se afla liber. lelreconstitue una din aceste intime scene în «Prolog» : «Șezi colea lîngă mine, drăguță, și nu te întrista de cele ce am a-ți vorbi. Tu știi, leu am un ca­ racter temător. Nu da înso prea mare însemnătate vorbelor mele. Tu știi, în țară totul ie liniștit, și dacă mă ^îndese la viitorul tău ieste că sînt un fricos. îmi închipuesc lucruri cari poate n’au să se întîmple. Sînt prevăzător. Nu te îngriji nici de ochii, nici de sănătatea mea, crede-mă. Un lucru Ie de temut, pentru tine și pentru Volodia al nos­ tru, schimbarea împrejurărilor. Daraverile popo­ rului rus merg rău. Dacă ar izbucni ce-va acuma, noi vom fi cruțați. Nimeni nu se gîndește încă la mine. Dar reputațiea mea crește. Peste doi-trei ani, voiu fi socotit ca om influent»... Succesul articolelor sale îi îndreptățea temerile. Dar departe de-a se potoli, cugetarea sa curagioasy ți întețea la și mai mari cutezări. Fu adus aici și din altă foarte de samă împrejurare. Un. tînăr de două-zeci de ani îi aduse un .articol, care descoperea un mare suflet de scriitor. Iera Dobroliubov. Cernișevsky îl primi cu foarte mare căl­ dură și fu fericit să-1 dea pe samă rubrica sa de critică literară, pe care o îmbogăți cu-n gen nou, special al Rusiei, critica publicistă, care nu-i tot una cu arta publicistă. Iea cere unei opere li­ terare materialuri cari să lumineze chestiile so­ ciale, morale. Iea cercetează romanele și piesele de teatru ca pe niște documente de sociologie, dar dezaprobă operele tendențioase, cari subordo­ nează arta, tezei, și sînt, cu drept cuvînt, artă publicistă. Dobroliubov avea strălucire și-mpătimire, cari lipseau Iui Cernișevsky. Comunitatea de idei între dînșii iera deplină, și dascălul avea încredințarea că va fi urmat mai departe și întrecut de elevu-i. Dînsul se judeca cu asprime: t . «leu scriu rău, lung, adesea fără vieață... Singur^ mieu merit, dâr un merit mai însemnat de cît ori-ce virtuozitate, stă în aceea că ieu pătrund lucrurile mai drept» Dînsul fu fericit ca puțeț încredința partea literară din «Sovremenik» lul Dobroliubov. Și iei se dete la propagarea filoso­ fici materialiste și a socialismului. III Cernișevsky îșl inaugură cariera de scriitor prin' tr'o teză care făcu mare zgomot. Cu toate astea e nu trata de cît despre «Estetică, despre raporturile cu arta și realitatea». Acesteea i se dete o luare a minte deosebită. Iea deșteptă un mare entuziasm Ș făcu școală. Dar ațîță pe conservatori și nelmiș pe ministrul instrucției publice. Scriitorul Șelgunoff vorbește, în memoriile sale, foarte mult despre asta, și descrie înfățoșarea salel unde fu prezentată: Mica sală fera înțesată de lume. O mulțime de studenți și un numeros public, de ofițeri și civili. Stăteau unii peste alții: Ierau auditori pănă și pe marginele ferestrei. Cernișevsky îșl susținu teza cu modestiea obicinuită, dar cu tăriea convingerilor ce avea. Cînd fu terminată discuțiea, Pletneff, preșe­ dintele juriului, se adresă lui Cernișevsky cu urmă­ toarea observare : «Mi se pare, la cursul mieu nu v’am predat ni­ mic asemănător». I i : Intr’adevăr, Pletneff nu predase nimic asemănă­ tor, lear ceea-ce preda Iei n’ar fi provocat negreșit entuziasmul întețit de asemenea disertație. Totul Iera nou, fermecător în lea: ideile, argumentele, simplitatea și limpezimea desfășurărel. Acesta Iera sentimentul auditorului. Facultatea nu-I adresă de loc felicitările obicinuite și socoti cu cale de a-I su­ pune teza Ia cercetarea ministrului instrucției pu­ blice, carele n’o admise. Această teză fu inspirată lui Cernișevsky de cătră cugetătorul revoluționar german Feuerbach, au­ torul filozofiei umaniste, care fu adevăratul izvor al doctrinelor socialiste, de la care se adăpară Karl Marx, Engels, Cernișevsky. Această filozofie cerce­ tează universul prin om, adică făcînd aplicare la om, și omul prin univeis, adică făcînd aplicare la univers. Dînsa privește omul ca cea mal înaltă cre­ ație a viețel organice, supus acelora-șl legi ale naturel, cari cîrmuesc toate corpurile. lea dovedește că fenomenele -fizice și psihice au aceea-șl obîrșie și sînt niște manifestări diferite ale materiei. Filo­ zofica aceasta Ie înfățoșată de Cernișevsky sub nu­ mele de „principiu antropologic". Diferitele aplicări ale acestui principiu învălue opera multiplă a lui Cernișevsky și li dă unitate. Principiul antropologic prezintă estetica lui Cer­ nișevsky sub o lumină nouă. Frumosul, nu-1 altă ce-va de cît vieața și tot ce se dezvoltă. Urîtul, nu-I altă ce-va de cît moartea și tot ce se stinge. Idealul artei și singurul el model, nu Ie de cît natura. închipuirea și fantazlea sînt pururea mal pre jos de cît realitatea pe care acestea trebuie s’o urmărească ca pe mama lor hrăni­ toare, pentru-că lăsate în voea lor mor de inaniție, desleire. Cine-va nu trebuie nici o dată să zugrăvească sau să descrie de cît ceea-ce a văzut sau simțit. Domeniul artei, Ieste întreaga natură și întreaga vieață, nu numai frumosul, după cum învață es­ tetica idealistă. Arta, după Cernișevsky, are, trei scopuri: întâiul, Ie reproducerea realităței. <Cine-va face gravura unul tablou, nu pentru că tabloul Ie prost, ci fiind-că-I frumos. Tot așa și realitatea Ie repro­ dusă de artă, nu pentru a i se ascunde cusururile, nu pentru-că nu-i îndestul de frumoasă, ci tocmai din pricina frumusețe! Iei. Gravura, nu prețuește mal mult de cît tabloul, lea Ie chiar mal puțin ar­ tistică de cît Iei. Tot așa și opera de artă, nu atînge nici o dată nici frumuseța, nici mărețiea rcalitățeî. Nu Ie de cît un tablou, și numai vizitatorii muzeului pot să se bucure de Iei: pe cînd gravura se răspîndește, în mii de exemplare, în toată lumea: iea-I la îndămîna tuturor, lie-care poate s'o admire <11 cînd vrea, fără să-și părăsască pdaea, fără să se scoale de pe divan, fără să-și lepede halatul de casă. Tot așa Ie și cu realitatea frumoasă, Iea nu Ie puru­ rea la îndămîna ori-cul : reprodusă de artă, cu toate că slab, ordinar și mal șters, poate să se bucure orl-cine de iea». Al doilea scop al artei ieste explicarea vietei, de la care arta împrumută formele ce ne interesază cu mult mal mult de cît dezvoltările seci. „Roma­ nele lui Gooper, ne fac mai bine să cunoaștem mo­ ravurile sălbatecilor de cît ne fac să cunoaștem aceste moravuri povestirile etnografice». Al treilea scop al artei, de care Cernișevsky se alipi mai cu deosebire, Ie aprecierea realităței. „Po­ etul sau artistul, neîncetînd de-a fi om, nu va pu­ tea, chiar de-ar vrea, nu va putea să renunțe de-a-șî da părerea asupra a ceea ce reprezintă. Această părere se manifestează în opera lui. Ieată o nouă semnificare a artei, care o clasază In activitatea morală a omului**. Acest scop, de-a sluji Ia binele omenirel. după Cernișevsky, nu micșorează nici de cum arta. Din potrivă, tocmai acest titlu de glorie o ridică la treapta cea mal înaltă a acctivităților omenești și-i dă drep­ tul la respectul tuturor oamenilor. Cernișevsky explică foarte ingenios rațiunea ar­ tei pentru artă, întrecut, cînd Iera vorba de a se apara libertatea artistului și scriitorului, pe cari boierii sau seniorii ÎI tratau ca pe niște slugi. Dar, «arta, scrie’Iei, și-a cucerit acuma neatîmarea și trebuie să se gîndească acum să se slujască de Iea». In vremea noastră, zice Iei, ideea de artă pen­ tru artă Ie tot atît de deșănțată ca și „bogățiea pentru bogăție**. Cernișevsky stărue asupra aces­ teea, pentru-că sub formula estetică a «artei pentru artă» se ascundea întreaga politică reacționară a sus­ ținătorilor iobăgiel, cari protestau împotriva întrărel în literatură a mujicului apăsat de senior. «Arta pentru artă» cerea scriitorului să fie surd la sufe­ rințele poporului și-i impunea tăcere asupra muce­ niciei iobagilor. Cernișevsky înțelese, acum treizeci de ani, în­ semnătatea acțiunel artistice asupra progresului, ceea-ce para uita încă mare parte din progresiștii de a-z'L Adversaril săi îl învinovățeau, de a propovădui o artă utilitară și de lipsă de simț literar. Nimic mal neadevărat. Articolele critice ale lui Cernișevsky fac autoritate încă și a-zî, lear aprecierile sale asupra «perioadei Iul Gogol», a lui Pușkin, Tolstol, sînt niște curate modele. Iei îșl arată in Iele, ce-1 drept, preferința sa pentru fond, pe care-1 găsea, ca și Pușkin, mult mal însemnat de cît forma. Dar’ Iei spune curat, că trebuie să se respecte în tot­ deauna, înainte de toate, „condițiile artistice ale unei' opere**. Iei nu cere de loc, ca scriitorul să fie ten­ dențios, îl cere să fie drept și uman, lei îșl precizază chiar cugetarea, zicînd că sînt idei poetice ce nu se potrivesc cu problema socială de Ioc, și că «Ie de prisos a se vorbi asupra 'chestiilor sociale, asupra știinților militare, asupra lui Petru cel Mare, asupra lui Faust, și așa mal departe, cînd Ie vorba de-a zugrăvi copilărimea, și că trebuie pur și sim­ plu de arătat copilul cu sentimentele și cu mîntalitatea lul>.<' Inse, pe lîngă asta, iei afirmă că literatura, cn t voe, fără voe, răsfrînge pururea o anume nvșcare �112 revista ideei de idei. Și dă pe față reaua credință a partizanilor «artei pentru arta», cari sub masca acestei teorii urmăresc pe scriitorii din altă tabără politică și ar voi să impue literaturel tendințele lqr antisociale. IV Cernișevsky propagă în Rusia materialismul știin­ țific și liber cugetător, din care făcu baza doctrinei sale socialiste. Crezul materialist al tuturor oame­ nilor înaintați din timpul său, Ieste opera sa. Ge­ nerațiile următoare de militanți îl adoptară, fund atacați cu strășnicie de moderați, cari rămaseră credincioși idealismului dogmatic. Și cearta urmează și în zilele noastre. Cernișevsky împrumută elementele doctrinei sale de Ia cugetătorii germani și francezi. Iei luă de la Stegel și Feuerbach principiul evoluției, mobilitatea și prefacerea formelor omenești, cultul naturel și punctul de vedere antropologic. Saint-Simon și Fourier îl furnizară observările practice ale organizărel omenești, observări pe cari dînsul le îmbină cu fiiosofiea abstractă a germanilor, lăsînd la o parte toate avîntările mistice și ale unora și ale altora. Fiiosofiea materialistă curăți societatea rusască de-o mulțime de prejudecăți. Asta-1 doctrina muncel. lea Iera favorabilă clasei muncitorești, clasă pe care dînsul o prețuea mal mult de cît pe toate celelalte. <Mulțămită sănătoasei sale naturi, unei grele experiențl a viețel, muncitorul, zice Cernișevsky, are o mult mai bună, mal dreaptă și mai adîncă concepție de lucruri de cît oamenii din clasele mal cuprinse». Ca să fie în stare să priceapă filosofica mate­ rialistă, muncitorului nu-I lipsesc de cît noțiunile științifice, pe cari socetatea burgheză se împotri­ vește a i Ie da. Cemișevski' fu tot o dată un materialist convins și cel mal nobil, cel mal înfocat dintre idealiști. Materialist în filosofie și idealist în vieață. Urmează de aici că Iera contrazicere între principiile sale și vieață sa ? De loc. Nimeni mal mult de cît Iei nu-șl trăi, nu-șl practică ideile. Materialismul său ajungea la un ideal pe care căuta fără odihnă a-1 realiza. Morala materialistă a lui Cernișevsky poartă numele de «egoism bine Înțeles». leată expunerea Iei: Sentimentele mari altruiste, devotamentul, mărinimiea, vitejiea, sînt niște forme superioare ale iubire! de sine, niște patimi precumpănitoare cari determină faptele cele frumoase. InvățațiI și revo­ luționarii cari-șl jertfesc fericirea personală în in­ teresai științei sau pentru binele omenirei, o fac din pricină că iubesc mal mult știința și omenirea pe cit căminul lor. Iei ar suferi și mal mult dacă în loc de-a asculta de-această precumpănitoare iubire, ar căuta s’o combată, și nu s’ar putea bucura de bunurile căror această iubire ar fi jert­ fită. Sufletul omenesc Ieste un cîmp de bătălie în­ tre diferite senthnente: cel mal tare, Ieste imboldul faptelor noastre. «Pasiunea cea mal puternică Iese deasupra evenimentelor mal mici și le jertfește». Pa­ siunile noastre sînt adesea cît se poate de josniceșt! egoiste, Iele pot să fie foarte înălțător ego­ iste. ^Negreșit, zice Cernișevsky, identitatea celor dintâi pricini ale faptelor noastre, bune ori rele, nu micșorează de loc deosebirea dintre aceste fapte. REVISTA IDEEI Noi știm că atît diamantul cît și cărbunele pum din aceea-șl substanță. Cu toate astea noi preh,diamantul și facem foarte puțin caz de cărbunt? Trebuie dar de ales dintre sentimentele noastre '• de întărit pe cele mal bune, pentru binele nostr^ Ce-I înse binele? După Cernișevsky, binele i utilul. Iei nu uită cu toate astea că interesele in divizilor și interesele claselor se ciocnesc, și j cum evaluează interesele astea: «Interesul omenirei Ie. mal înalt de cît foioasei unei nații: interesul național Ie mal înalt de cît foloasele unei clase : interesul unei clase numeroase Ie mal înalt de cît foloasele unei clase mal puțin numeroase». A căuta fericirea în rău, în ura aproapelui, îe un egoism dobitocesc. Ie contrarul acelei trebuinți de căpetenie a naturel omenești, trebuința de iubire și de bună-voire. Soiul acesta de egoism Ieste nenatural, Ie propriu monștrilor, a căror soartă nu Ie de loc de învidiat. Egoismul bine înțeles ie bun. «Omul rău Ie pur și simplu un risipitor nechibzuit, care cheltuește o mie de ruble, cîte-va mii de franci, pentru un lucru de doi gologani. Ca să-și procure o mică plăcere, iei cheltuește o sumedenie de puteri mo­ rale și materiale, cari ar fi de-ajuns să-I procure o plăcere fără de asemănare mal mare». Cernișevsky avea oroare de constrîngerea mo­ rală, și frazele virtoase îi Ierau cu totul nesuferite. Iei cerea omului să fie natural înainte de toate și să acționeze după trebuințele sale lăuntrice. Toată morala sa sta în aceea, de-a dezvolta trebuințele organice ale omului. Prințre acestea binele ocupa primul loc. Binele iera pentru Iei o trebuință ine­ rentă, proprie omului, și singurul izvor de fericire. „Un om pozitiv, zice Iei, nu poate fi de cît mă­ rinimos și nobillear prin pozitiv, Iei înțelege, dezvoltarea pe deplin. Originalitatea și adîncimea doctrinei sale Ie deci împăcarea problemelor îh aparență opuse, dezvoltarea deplină a individului și interesul obștesc. Un om foarte dezvoltat, atît mintal cît și ca simț moral, ajunge musai să do­ rească binele tuturor. Evoluțiea individualismului se încheagă în altruism, de care nu se mal deo­ sebește, cînd ajunge la o oare-care înălțime. Indi­ vidualismul și altruismul sînt cele două capete ale acelea-șl scări a egoismului. Morala materialistă dezvoltă instinctele superioare ale omului, lea întețește energiile bune, sporește ntenzitatea viețel. V Cernișevsky fu iritat de chipul în care se săvîrți marea reformă de la 1861, «dezrobirea ță­ ranilor». Li se dete libertatea și nu li se pu56 la îndămînă bucata de pămînt care putea să-I nU“ trească. Li se aruncă cu toate astea un os care i năbuși, un petecuț de pămînt pe cari Iei se s»lea să-l muncească îndatorîndu-se: n’aveau nici une de muncă și aveau de plătit dări. Liberați de.boer > Iei se supuseră patronului. în condiții materia mai mult de cît păcătoase. . A Cernișevsky înțelese, cel dintâi în Rusia, insen nătatea chestiilor economice pentru muncitori, robirea starpă a țăranilor îl băga în robie suD formă. /Această necontenită robie a poporu \ mijloacele de a-I veni de hac, fură pururea o i medităriJor lui Cernișevsky. Iei atăcă mal cu samă pe „liberali" cari fură făuritorii reformei de la 1861 și cari întoarseră împotriva dezrobiților, dezrobirea iobagilor. Aceștia izbutiră să-și asocieze sprijinul conservatorilor, în ura lor comună împotriva „hi­ drei revoluționare". Cernișevsky duse împotriva acestora o campanie foarte aprigă. Iei le con­ sacră o mulțime de articole și un roman, „Prolo­ gul», în care singur se pune în scenă, sub perso­ nagiul scriitorului Volguin, pentru a arunca nemerniciea în obrazul tuturor liberalilor, lei îl învi­ novățește pe aceștia, de-a fi făcut din «dezrobirea iobagilor» o operație financiară în folosul nobilimel și a guvernului. După ce i se rîpi țăranului pă­ mîntul, fu silit să-1 răscumpere și să plătească dăjdil. Fu osîndit să se îndatoreze pe veci. Cernișevsky prevăzu pacostea rămășițelor ne­ plătite și în ce prăpastie aveau să arunce acestea pe țăranul rus. Boeriul nu mal avea dreptul de vieață și de moarte asupra mujicului, dar knutul administrativ pedepsea, pe nefericiți! cari nu-șl pu­ teau plăti regulat îndoita lor datorie, față de boeriti și față de Stat. Și susținînd această răscumpărare silită a pămînturilor, liberalii îșl dădeau ifose de binefăcători aî poporului. II purtau doar de grijă, voeau să-1 scape de foame.. Dar Cernișevsky-Vol­ guin prefera mal degrabă în locul lor pe reac­ ționari, cari nu-șl ascundeau de loc ura împotriva mujicului, și nu găseau cu cale să vegheze la soarta lui. După părerea acestora, de vreme ce țăranii ierau liberați, n’aveau de cît să se descurce cum vor putea, și nu Iera nevoe să li se dee nimic. Lui Volguin îl plăcea mal curînd sinceritatea con­ servatorilor de cît fățămiciea adversarilor lor. „Sistemul vostru de răscumpărare silită, zice lei liberalilor, Ie o formă de iobăgie, Ie calicie. lobăgiea boerilor ie chiar mal simplă... Liberați pe țăran fără a-I da pămînt: dacă va fi cuprins, îșl va cumpăra singur. Săracul n’are nevoe de pămînt, care îl îngenuchiază și mal rău încă. Răscumpă­ rarea Ieste în cele din urmă o cumpărare... Vorbind la dreptul, Ie mal bine ca dezrobirea să se facă fără împărțire de pămînt". i Și Iei îșl rezumează sentimentul asupra «dezrobirel țăranilor» în acești termeni: «Nu nobilii vor fi aceia cari vor libera pe ță­ rani... Adevărata reformă nu va veni de cit din partea poporului însu-șb. Prin această frază Cernișevsky se dă pe față ca socialist. Iei fu contemporanul lui Karl Marx, înse nu-1 cunoscu de loc. Pe vremea cînd scritorul rus îșl închega doctrina sa asupra socialismului, crea­ torul socializmulu! german Iera încă puțin răspîndit în propriea-i țară și cu desăvîrșire necunoscut în străinătate. Cugetarea lui Cernișevsky Ieste tot atît de puternică, tot atît de genială ca și cea a lui Karl Marx. Și dacă opera sa n'a ajuns să albă cuprinsul și dezvoltarea «Capitalului», asta Ie da­ torită condițiilor viețel rusești în de obște, și con"dițiuniilor vremel sale în parte. Proletariatul nu exista încă în Rusia, numai țărenil alcătueau poporul. De acolea interesul aparte ce dă Cernișevsky muncitorilor de pămînt și stăpînirel pămîntulul în comun, sub numele de obșcină. Această formă comunistă de proprietate Iera obici­ nuită în vrîsta de mijloc în Europa întreagă, dar 113 lea a fost, în Europa, prefăcută încetul cu încetul în proprietate individuală, fără să mal lese vre-o urmă. In Rusia, din potrivă, prinsese rădăcini adîncl, și părea potrivită cu caracterul țăranului rus. Cer­ nișevsky văzu în lea un teren priincios pentru dez­ voltarea socialismului. Punctul său de plecare Iera că forma superioară a unei instituții ie asămănătoare cu forma-i primitivă... Vezi «.Critica prejudecăți­ lor filosofice împotriva obșcineb... Nădăjduea că Rusiea va putea să treacă peste faza mijlocie a proprietăței individuale, care în alte țări pare trăsătura de unire între colectivismul primitiv și socialism. Iei credea că muncitorii ruși vor putea înlătura calva­ rul capitalist, îmbunătățindu-șl „obșcina" lor, care dădea fie-cărul plugar, fie-cărul locuitor de la țară pămînt de muncă, scutindu-1 ast-feliu de calicie și deprinzîndu-1 cu vieața socială. Toți plugarii, ajunși de drept membri aî „ obșcmel , se întruneau în niște adunări, numitenmirurl“, un soiu de parlamente rustice cari dirigueau tre­ burile comunitățel și vegheau la plata dărilor și a rămășițelor. Meșteșugarii de asemeni grupați în bresle, în comunități egalitare, numite „ artelurt ", munceau împreună, împărțind foloasele între membri. Aceste așezăminte comuniste și cooperative, pro­ prii Rusiei modeme, făceau pe Cernișevsky să creadă că se vor împăca foarte ușor cu socialismul. Iei nu ținea samă de autoritățile guvernamentale și poli­ țienești, cari se amestecau în dara verile „obșcînel", aducînd în lea elementele de descompunere cari aveau să o desființeze-ntr’o zi. Ziua aceasta sosi. In timpul din urmă guvernul dete, fie-cărul membru al „obșcinei", dreptul să se deosebească de lea, cu înlesnirea de-a-și însuși o parte din pămîntul obștesc. Ceea-ce-I o zdrunci­ nare desăvîrșită a tuturor credințelor sociale ale ță­ ranilor ruși. Această adevărată lovitură de Stat le menită de a crea clasa micilor cultivatori și a întemeea în Rusia proprietatea individuală, cari va com­ bate, precum cred unii, vechile obiceiuri comuniste ale mujicilor. Cernișevsky nu putu prevedea jalnicul sfîrșit al obșcinel rusești. Iei sprijinea pe lea o întreagă or­ ganizare socială de cooperative agricole și munci­ torești, cari vădit îl fură inspirate de Fourier. Pe vremea lui industriea ne fiind dezvoltată în Rusia, Iei nu avu putința să studieze condițiile economice, cari, după socialismul metodic, trebuie să libereze, să dezrobească proletariatul. Totu-șl, în celebrul său „Comentar asupra economiei politice a lui Stuarl Mill“, comentar tradus în mal multe limbi, lei schiță acest socialism. Adnotările sale critice, cari însoțes opera sociologului englez, trec în revistă întreg re­ gimul capitalist. Iele curăță doctrina lulMill de elementele I burghezeștl, complectînd-o cu «utopiile* lui Saint-Simon și Fourier, cari constatară cu bucurie mersul urcător al omenîrel spre colectivism și asociație. Cernișevsky clădește viitorul și nu se oprește în de-ajuns la mijloacele practice. Partea practică lui îl scapă. Iei Ie mal mult un cugetător. Cugetarea lui Ie activă, neadormită și cu înfocare umană. lea se preocupă de soarta clasei muncitorești și-I des­ copere adevăratele interese ale poporului. Slăbirea fizică a lucrătorului modern făcu pe Cernișevsky să-și dee samă, că economiștii bur- �414 REVISTA IDEE1 voluționară, Iei o inspiră și o dirigui prin scrinri sale. Dînsul îșl răspîndea ideile prin mijlocirea r vistel Contemporanul, al cărui suflet Iera, și care“ datorită colaborărel sale, jucă un rol istoric pe Vre’ mea amarei reforme»... Dezrobirea iobagilor Ie tre' cută în istoriea rusasc ă sub numele de marea re­ formă... In această revistă îșl publică Iei toate atacurile în contra liberalilor, îșl publică planurile personale de emanciparea iobagilor, și, mal acop?. rit, doctrinele sale socialiste. «Contemporanul» avu o faimă nepomenită și în cele din urmă neliniști guvernul. Dar marea popularitate de care se bu­ cura Cernișevsky și iscusința dialecticei sale dezarmă atît ministerul cît și cenzura. „Marea re­ formă* și regimul care se intitula „liberal", cereau o părere de legalitate. Trebuea un pretext, un mo­ tiv pentru a se aresta Cernișevsky, și {spionii cari îl supravegheau de doi ani, nu putuseră să furni­ zeze așa ce-va. Și leată la ce se recurse atunci. Se înteți fanatizmul „servagiștilor“, adică a partâ zanilor iobăgiel, cari voeau să împiedice dezrobirea țăranilor, aruneîndu-se panica, spaima cea mal grozavă, în societate, cu ajutorul dărilor de foc, puse la cale de agenții provocatori. Se acuză revista lui Cernișevsky de-a urzi proclamațiile sau manifestele incendiare. „Contenporanul“ se confiscă. Fu o adevărată desperare în lumea revoluționară. Agitațiea se dublă. Foile clandestine curgeau. Cernișevsky voi să se odihnească de laborioasa-I dirîguire a «Contemporanului». Dînsul îșl expedia familiea la Saratov și urma a pleca după lea, cînd în sfîrșit pretextul de a-1 aresta fu în cele din urmă găsit de poliție. Aceasta alergă să-l caute la ______ ____ vestitul _____ ______ _ publica un Londra,f unde scriitor Herzen _____ i t ------jurnal revoluționar, Clopotul, pe _care-1 împrăștiea — ascuns -------- --în toată Rusia. tt ------ ---------pe Herzen primea—cu bra­ țele deschise pe toți Rușii. Toți bărbații de samă al țărel sale și mai ales toți revoluționarii făceau pelerinajul la Londra. Printre vizitatori se strecurau une-orl și spioni, cari informau guvernul rusesc de ceea-ce se petrecea la Herzen. In timpul confiscărel „Contemporanului" fură trimeșl la Londra niște spioni, cari să caute să pue mîna pe vre-un document împotriva lui Cernișevsky. Aceștia aflară că Herzen încredințase o scrisoare compromițătoare unul prieten care se întorcea în Rusia. Această scrisoare Iera adresată unui profesor de Univer­ sitate și în lea Iera vorba de a se tipări «Con­ temporanul», mal departe, la Londra, cu colabo­ rarea lui Cernișevsky. Purtătorul scrisorei fu arestat și scrisoarea fu confiscată. Cernișevsky fu zăvorit. Fu ținut în pușcărie vreme de patru luni, fără nici un interogatoriu, Trebuea poliției vreme ca să urzască în potriva lui un complot. Iera vorba de a se dovedi, prin falșurl și minciuni, că Cernișevsky Iera autorul manifestulul incendiar „cătră țăranii răsculațî". Cel ce se găsi să joace rol de uneltă în această co­ medie mîrșavă, fu uuul din cel cărora Cernișevsky le făcuse bine, un trădător, un degenerat Cernișevsky încercă să se apere,^ dar^ cînd văzu nemerniciea judecătorilor săi, cari îl osîndiră, din porunca guvernului, fără să-1 asculte, se inctyse într’o tăcere mîndră și disprețuitoare. Numa o dată se depărtă de atitudinea lui mîndră și demn , ■ VI pe care o opunea josniciei temnicierilor- săi. 1^1 s Cernișevsky nu luă parte activă la mișcarea re­ opuse să mînînce, vreme de opt zile. II împle i ghejfo răstălmăceau rău legea împărțirel sau diviziei muncel. Teoriea capitalistă amesteca specializarea în diferitele daraverl ale unei industrii, cu meseriea ucigătoare a unei singure mișcări monotone și îndobitocitoarc. Varietatea mișcărilor, pentru păstra­ rea sănătăței, Ieste neapărată. Această varietate trebuitoare „nu împiedică de loc principiul diviziei muncel, din potrivă duce aiclu. „Diviziea muncel practicată-n chip larg, îngădue aceluiaș om să în­ deplinească pe rînd o cîtime de treburi parțiale și diferite". Lucru din ce în ce mal vădit cu Intro­ ducerea mașinelor, pe care Cernișevsky o cere. „In­ troduceți mașini, recomandă Iei, mașina nu îndură robiea". îmbunătățirea științei trebuie să slujască la îmbunătățirea soartel omenești, cît și la crește­ rea individului, care are drept la dezvoltarea inte­ grală. In numele acestui drept mal ales Cernișev­ sky osîndește regimul capitalist. Iubirea clasei muncitoare îi face foarte pătrun­ zător. Iei are încredințarea adîncă, cum-că prole­ tariatul nu se va dezrobi de cît prin sine, lear sus­ ținerea lui Saint-Simon și a lui 1 Fourier, cari voeau ’ “ planurile ' ” să libereze clasa muncitorească, după lor personale, i se pare copilărească. „Entuziaștii progresului, așa numește Iei pe Saint-Simon și 'pe Fourier, pe cari unii autori îl numesc «utopiștii», se înșală crezînd că ținta lor nu va fi atinsă de cît numai pe calea lor. Dar au dreptate să nu se îndoească, că această țintă va fi atinsă". Din acest punct de vedere, Cernișevsky se de­ părtează de socialiștii «utopiști» r -------și — se aproprie de Karl Marx, cu care zice, că reorganizarea socialistă a societățel se va face prin «acțiu­ nea istorică și independentă a clasei muncitorești». Iei impută Saint-Simonienilor și Fourieriștilor, că voesc să impue idealul lor omenirel. Propaganda acestora avea în vedeie mai cu samă pe privilegiațl, pe cari Iei nădăjdueau a-I convinge. Iei pu­ neau temeiu pe o elită bogată și puternică, cari trebuea să fie cîștigată la doctrina lor și trebuea să facă binele sau fericirea ooporulul, fără ajuto­ rul, fără concursul acestuea. Iei doreau chiar spri­ jinirea guvernului și predicau muncitorilor, indife­ rența, nepăsarea politică. Din toate „utopiile" lor, Cernișevsky nu împărtăși de cît principiile de asociare și cooperativele. Credea și Iei, că asociațiile și cooperativele vor ajunge să convingă societatea burgheză, dar, contrar «utopiștilor», Iei nu vedea în acestea leacul universal, singurul mijloc de a reorganiza societatea. Iei îșl punea toată nădejdea în conștiința crescîndă a muncitorilor, în acțiunea lor politică și revoluționară, chiemată într’o zi să pue mîna pe putere. Simpatiile lui Ierau cu Blanqui. Cernișevsky n’avea naivitatea să creadă în apropiața înfăptuire a socialismului în Rusia. lel^ îșl dădea bine samă de starea înapoiată a țârei ță.vl sale și de calea pe care trebuea s’o facă țăranul1 rus rus pentru a ajunge la regimul socialist. Dar iei credea că poporul rus putea ajunge acolea în parte, fa­ vorizat cum iera prin practica seculară a obșcineî, btăpimrea pămîntulul în devălmășie, cooperativele agricole și industriale și îmbunătățirea mașinelor trebuea, după dînsul, să pue cele dintâi jaloane ale colectivismului în Rusia. REVISTA IDEEf caseră să-șl vadă soțiea, fiind-că-i scrisese aceste cuvinte profetice: „Vieața noastră, a amîndurora, aparține istoriei. Veacuri întregi se vor .scurge și numele noastre vor rămînea oamenilor tot scumpe. Iei îșl vor aduce aminte de Iele cu recunoștință". Toată nădej dea Iei și-o punea în posteritate, cari îrțtr’adevăr îl și aduce din ce în ce mal multă drep­ tate. Dar și pe vremea lui dînsul avu zeloși admi­ ratori. In clipa cînd fu țintuit la stîlpul infamiei, pentru a i se aplica degradarea civilă, la care se supunea pe atunci toți osîndițil la munca silnică, o prietenă îl aruncă un buchet de micșunele. Acest frumos gest cășună curagioasel femei un an de fortăreață. Mai tîrziu, doi tineri revoluționari desfășurară o energie fără de samăn, în nobile șl vane încercări de-a-lface să evadeze din temniță. Herzen, care la începutul carierei sale nu-1 băgase în samă, a doua zi după degradarea lui civică, scrise : „ Cernișevsky Ie osîndit la șapte ani de muncă silnică și la-nchisoare pănă la sfîrșitul viețel. Blăstămat fie Statul, societatea, presa vîndută... Vola-țl țintuit la stîlpul infamiei pe Cernișevsky, un sfert de ceas, lear voi, și întreaga Rusie, cîțl ani veți mal fi țintuiți la asemenea stîlp. Fiți blăstămațl, fițlblăstămațl, și fie să vă primiți răsplata". Marele Cernișevsky, unul din spiritele cele mal distinse, din veacul al XlX-lea, întemeetorul socia­ lismului în Rusia, un scriitor ilustru, ale cărui opere fură evanghelica mal multor generații, fu rîpit societățel rusești în deplina vigoare a geniului său, la vrîsta de trel-zecl și cinci de ani. Iei în­ trunea, pe lîngă un spirit adine filosofic, niște sen­ timente delicate de blajinătate și omenie cari cu­ ceriră pănă și pe temnicerii săi. Pe aceștia iei îl în văță să cetească și .căută a revărsa puțină lumină în capetele lor întunecate. Vreme de două-zecl de ani dînsul trăi în Siberia, într’un sătuc pierdut, despărțit de lumea civilizată, în mijlocul ghețurilor, al iakuților, o populație pe jumătate sălbatecă, care locuește în Siberia de Nord, în mijlocul jandarmilor. Toate cugetările, toate visurile, lei și le consacră tovarășei pe care iera oprit să o vadă. Iei îi imortaliză numele, dînd-o drept pildă tuturor emancipatelor ruse. Eroina din „Ce-I de făcut" întrupează idealul femeel emancipate. Nimeni mal bine de cît Cernișevsky nu înțelese și nu îndreptăți toate năzuințele femeel. Iei îl dădea toate drepturile omenești, pe deplin, în mod larg, cu mărinimie, fără rezerve, fără să-I dispute o libertate sau alta, cu acel frumos sentiment de dreptate pe cari-1 găsim în filosofica sa materialistă și în socialismul său. Vreme de două-zecl de ani nimeni nu putea rosti numele lui în Rusia, fără să se aștepte la pușcărie. Operile lui fură alungate din literatură și nu circulav.de cît clandestin, în’mînele revoluționarilor. Cu toate astea amintirea lui și cultul ce i se con­ sacră supravețuiră tuturor necazurilor lui. Do­ vada Ieși la iveală la urcarea pe tron a lui Ale­ xandru al III-lea, care urmă lui Alexandru al II-lea, asasinat acesta de teroriști. Un ministru voind să asigure cîțl-va ani de liniște noului țar, întră la toc­ meală cu teroriștii, cari-I făgăduiră să nu.se atingă de împărat dacă va face să se întoarcă din temniță Cernișevsky. 115 întoarcerea lui avu loc în cea mal mare taină Iera teamă de manifestații La lakuțk, fu invitat să mînînce la guvernator. După masă, Cernișevsky, sleit de obosală, ceru să fie dus la un hotel ca să se odihnească o noapte. Jandarmul îl răspunse că guvernatorul dăduse aspră poruncă să nu se oprească de loc în cale. Cernișevsky pricepu atunci ce. noimă avusese politeța oficială și cu sarcasmu-I obicinuit, zise jandarmului la plecare: „Trebuie să mă întorc la guvernator să-I plătesc o rublă pentru mîncare". Dînsul călători zi și noapte, fără popas, o lună de zile. Fu transportat, fără nici o etapă, din Nordul înghețat al Siberiei, în Rusia de Miază-zi, la Astrakan, unde soarele-I arzător. Iei se îmbolnăvi de frigurile, galbene, cari-1 potricăliră îngrozitor. Suferințele morale contribuiră a-I ruina organizmul. Iei se simțea cu desăvîrșire străin față, de Rusia din 1883. Trecuseră două-zecl de ani de cînd fusese deportat în Siberia. „Marea reformă" făcuse să se închege acele instituții liberale, acele „Zemstvo" pe care reacțiunea se și silea să le desființeze. Totul Iera schimbat, lear Iei păstrase vechiu-I feliii de-a vedea, îșl păstrase intransigența și ura îm­ potriva liberalilor. Iei nu voea să admită complexi­ tatea viețel și-a intereselor, nici greutatea luptei, rămase credincios logicei sale limpezi, necruțătoare și aspră. Iera ca «o pleatră pe care un fluviu, schimbîndu-șl matca, o lăsase descoperită». Iei îșl dete samă de asemenea lucru și nu se mal ocupă de actualitate^ Cu toate astea, cu toată boala-î, lucra cu o mare încordare. Iei se dete lucră­ rilor istorice. In cinci ani, comentă și traduse un­ sprezece volume,, dinistoriea universală de Weber". Afară de asta publică cîte-va articole științifice și întâiul volum din «Documente pentru biografiea lui Dobroliubov». Iei trăea mal cu samă din amintiri, și cînd îșl compara visurile lui de odinioară cu trista realitate a vremel de față, îșl făcea efectul unul Don Quichotte. Și cum într’o zi niște prieteni stăruiră să le spue ce credea despre acțiunea-I revoluționară, dînsul le povesti această alegorie: «Iera pe vremea războiului din Caucaz. Un vraciu prevesti înfrîngerea și aruncă zăpăceală în tabăra „ murizilor “, un trib din caucaz. Pentru această cobire, șeful Șamil îl osîndi la moarte. Vraciul, înainte de-a fi ucis, visă un vis -ciudat, pe care-1 istorisi. leată visul acesta : Ie, unde-va, o casă, în care stă de ani îndelungați un bătrîn învățat, înconjurat de manuscripte și cărți. In curînd iei o să născocească 6 ast-feliu de mașină, care va prăbuși nu numai Caucaziil șl Constantinopolul, dar chiar Europa întreagă. Asta în ziua cînd vor sblera berbecii ca țapii. Prezicerea asta părîndu-se neadevărată, murizil crezură că vraciul îșl bate joc de Iei și că Iera vîndut Rusiei. Și fu ucis. Dar toc­ mai cînd să aibă loc praznicul după mort, un ber­ bec scăpă din mînele tăetorulul și zbieră de trei ori ca un țap. Numai de cît Șamil, speriat, puse să se caute tainicul învățat, să-1 f moare. Fu găsft Ia St. Petersburg, stînd la gura sobei, pierdut în gînduri, în mijlocul iiîrțoagelor lui. Cînd trimesul lui Șamil îl vesti c’avea poruncă a-1 omorî, învățatul îl ceru un mic răgaz pentru a-șl regula lucrurile. — «Tu vrei s’aducl la îndeplinire ce-I scris în terfeloagele astea, îl întrebă muridul. — «Nu, răspuns? învățatul, vreu să le arunc I �116 REVISTA IDEEl REVISTA IDEEl pe toate-n cuptor, pentru ca nimeni să nu fie is­ pitit a aduce la îndeplinire ceea-ce am alcătuit cu toată străduința, crezînd că munceanl pentru binele oamenilor. Acum văd că m’am înșelat»... O doamnă, care Iera de față, întrebă: — învățatul acesta Ieral D-ța ? Cemișevsky, cu ironiea lui lipsită de orl-ce rău­ tate, răspunse: — Nu, leu am fost berbecul care a voit să zbiere ca țapul... Sănătatea Iul din ce în ce se stingea. 1 se în­ gădui să meargă să moară în orașu-I natal. Cînd se întoarse la Saratov Iei avea încă înfățoșarea tînără și-un frumos păr negru undulător. Dar vinețala feței și adîncele-I zbîrciturl prevesteau sfîrșitu-I apropiat. Iei rămase pănă la moartea !, cu toți îndeJungați-I ani de viață pe jumătate sălba­ tecă, de-o delicateță de natură uimitoare. Delica­ teța II Iera deopotrivă cu susceptibilitatea. Nu se plîngea nici o dată de soarta-I: compătimirea n'o putea suferi și o privea ca o atingere a demnitățel sale. Această frumoasă trufie poate că Iera mo­ destie : Iei nu voea să treacă drept un erou. Cu toate asfea în cel mal nobil înțeles dînsul fu un erou, lei îșî dete vieața celor mal frumoase cauze ale omenirel. Iei deschise muncitorilor cele mal frumoase orizonturi de emancipare adevărată. Iei revandică Ioc la soare pentru femee. In ziua cînd Rusia îșî va recunoaște marii Iei oameni, femeile ruse vor fi alăturea cu muncitorii și cu intelectualii, pentru a ridica lui Cemișevsky un monument, și la o laltă, din adîncul inimeî vor înscrie pe piedestalul statuel sale, cuvintele înflă­ cărate pe cari dînsul le adresă unuea din personagiile sale: „Tu Iești un om de soiîi rarori-cît de rari ar fi oamenii de asemenea soita, voi înfloriți vieața. Fără voi vieața ar fi fără nici o vlagă, amară: fără voi, omenirea ar fi înăbușită. Voi dațl ome­ nirel eolorit și mireazmă: slntețl buchetul Iei. Vera Starkoff. In Rominește de traducătorul lui „CE-1 DE FÂCUT“. Primim la redacție: La Finlina Castaliei, poezii de N. Davidcscâ... Un volum de gingașe versuri... Acest volum, tipării in condiții ti­ pografice deosebite, de tipografica cooperativă «Poporul», Ie editat de revista «Viața Socială», care ne mal făgăduește și alte însemnate volume, cari vor trebui urmărite... Din editura «Lumen»: Aria de a iubi și de a fi iubit, de Manltcgazza... De ce ne trebuesc regii, de Carmen Salva . Poezu altse traduceri din Gocthe, Schiller, I.cssing, Hânc dirTurmă ° henilca,U1’’ Keușite și atrăgătoare acestea INDIVIDUALISMUL ZVONURI Din ce discută prietenii Prietone Saphir, .Vai intui trebuie să-ți spun că ai ttn dar deosebii slrlngc legăturile, cari Ierau aproape să fie rupte. itc'a Scrisoarea ta mă bucură și-mi mai aduce ainini frămtntările ce altă dată mă pasionau și pe mine, ie , , e luptă veche între Socialiști, mat bine între■ Soclal-dema * ° fi Anarhiști, luptă ce n’are de cene. mâhni, pentru^0!'. mal din asemeni contraste na ieși anarhismul mai nUnd"" mat pe deplin înțeles Apoi, aceste lupte au darul de-a fU' pe cci maî cu minte să cerceteze mai de-aproape literat * anarhistă, literatură destul de bogată spre a lumina pe'r' înzestrați cu cît de puțină inteligență. p cei Și, în cele din urmă, chiar prin acest fcliii de discuta cînd combatanții slnt de bună credință, ce se face alta de cit operă anarhistă. Pentru-că, fie-care, căutind a se ridica cit mai mult in sferele cugetărei, cu chipul acesta se schimba mentalitatea, se schimbă felini de gîndire al oamenilor. Ceea-ce ie un lucru foarte de samă. Pentru-că dacă-î adevărată doctrina materialismului istoric, care ne dovedește că starea economică determină, fără să imobilizeze, felini gtndiret apoi glndirea, îndrumată prin cunoștințele noi căpătate, schimbă Insă-șl starea economică. Pcntru-că nu pot să-mi închipuia un om ajuns să cunoască binele și să nu dorească să-l și infăptuească. încheia că discuții ca acele despre cari-mi vorbești, sini de folos, inse numai atunci cînd sînt dc bună credință și mai ales cind sînt lipsite de patimă. In ce privește Revista Idee!, nu-i dat ori-ciu să se ros­ tească asupra iei și mal cu samă cu ușurință. „Revista Ideel* nit exprimă numai felîul de vedere a lui Mașoiu. Vederile lui Mușoiu sînt exprimate prin articolele semnate de ici, și nu-s tocmai puține acestea. Icar dacă cinc-va nu poate scoate nimic din revistă, apoi asta insanină că revista nici nu se scrie, nici nu se tipărește pentru iei... Cu mult mai înainte ca „R. să aibă o tribună roșie, anarhiștu din Rominia aveau tribuna lor, dc la care s’au adapat cu cunoștinți noi, chiar cei cari se ridică cu-atila patimă in contra anarhiștilor : dacă au folosit asta-i altă ce-va... Căci, la urma urmei ce iesle „Revista Ideă* de cil tribuna care a împrăștiat, împrăștie și va imprăștiea lumina ideei, lumina gtndirci, in pustiul saharian ce stăplnește mentalitatea pretextelor de oameni din cuprinsul acestei țări Am stăruit mai mult asupra „Revistei Idcei“, pentru-că în totdeauna m’arn simțit jignit cind cine-va, neputind lnțelege, din pricina complexităței împrejurărilor, cari împiedică puterea multora de pătrundere, se apuca să critice, să atace Părerea lui Mașoiu, asupra mișcărei muncitorești de la noi, că, date toate împrejurările, nu poate merge dc cit ciini merge, părerea asia ie foarte bună. Spre complectară voiu mai adăoga : Avem o mașină dc 20 kilogramo-melri putere : bare ar fi cumințesc lucru să-i ridicăm presiunea la 30 kgr. m., cind iea ie construită pentru 20 ? Mașoiu are dreptate: nu poți cere mișcărei mai mult dc ctt poate da. CU se ating de Most, ieste adevărat că a fost deputat. D?riic un dar: trebuie dc cunoscut împrejurările. Most, stibumu Most, abîca se liberase din închisoare, cind se văzu teara-, întemnițat, pentru 2 sau 3 ani, mi se parc. Și cnm nu aveau alt mijloc dc a-l scăpa, i-au pus. candida > după care ablea guvernul a fost nevoit să-i dee dram Concluziea reesă dc sine... Cu dragoste frățască, N- Opran. Brăila, 111/23 Noembre 1910.. din Calendarul Mancei pe 1911, edilul de Cercul de editură Socialista, ~b, str. Piața Amzcî, București... Prezintă uu deosebit interes calendarul acesta, și poate fi procurat chiar de cel ce n’au nevoe de-un calendar... Toblot ca literal și moralist, de X. Zahcria, un fecund și bine documentat scriitor. ^5 !”,"*’*• co,,^ință ținută la Ateneul din București, de G. Aslan, Doctor in litere și filosofic ele. Lucruri lesne de rumegat și cari pot li de folos ’ celor ce se yor hotărî să ție samă de Iele... Această conferință a cărei cost Ie de bani 30, se poate procura de la autor, carul i se poale scrie, pe numele său, în Focșani. Din Dicționarul biografic, Figuri conlimp°rane Rominia, primim la redacție coala a '18-a. Legea și autoritatea de P. Kropotkin. In de Gh. Varlam Ghițescu... O lucrare care narcr» a.jtorul nici o recomandare, pentru că competința cu care tratează chestiile de cari se ocupă Ieste in deonș ? , Alte lucrări în Rominește de Kropotkin: P Vremuri noi, Cătră tineri... Dimpreună cu lcb Autoritatea: 2 lei De procurat dc la Redacțiea noastră. De la Redacțiea noastră se poate Z,rof,,,r<Tfc.<\ rmăsese®Spovedaniile și testamentul unui țăran, de N. Ariy|eI 117 tru-că, dacă socialismul ar fi autoritar, dacă ar fi să fie un guvern Înarmat cu puteri econo­ Rezultatul cel mai de samă al izbîndirel So­ mice, după cum sînt Înarmate, cu puteri poli­ cialismului, va fi de a li pus un capăt asprei asprei' tice, guvernele noastre, atunci aceasta stare din necesități ce ne silește pe toți sau aproape pe urmă a omului ar fi mai rea de cît prima... toți, de a munci pentru alții. ’ Datorită existenței proprietate! private, sînt și 'Din cînd In cînd, în cursul celui din urmă acuma unii inși cari, pană fa un punct oare­ veac, un mare om de știință, ca Darwin, un care, dau dovadă de individualism, sînt și acum mare poet, ca Keats, un critic iscusit, ca Renan, unii inși cari nu slnt siliți să-și cîștige cu-aneun desăvîrșit artist ca Flaubert, au putut să se voință vieața sau pot să-și aleagă meșteșugul izoleze de mulțime, să se pună la «adăpostul care le place. Iei se numesc poeți', filosofi, li­ zidului», precum zice Platon, să ajungă la per- terat!, învățat!, agronomi, într’un cuvînt oameni 1 cțiea ieulu'i lor, să-și dezvolte deplin ființa lor cari știu ce voesc, cari au conștiință de sine. morală, și să dee tot ce aveau în Iei, pentru Pe lingă aceștia, inse, slnt atîțiâ și-atîția, cari nemăsuratul și veclnicul folos al omenire! în­ nu sînt siguri de ziua de mîne, cari fac slujba tregi. Dar astea nu-s de cît excepții. Vieața ce­ de vite . de povară sau cari slnt reduși la o lor mal mulțl se petrece, supunînclu-se îndem­ muncă îndobitocitoare iiind-că nevoea brutala, nurilor unul altruism nesănătos, exagerat. Senti­ poruncitoare-I silește. Pe aceștia-! numim pur mentul fiind mal lesne de deșteptat de cît in- și simplu Săraci, fără să mai fie nevoe să le i teligența, aceștia se lasă mișcațl mai mult de mai dăm alt nume. Aceștia n’au nici manieri suferințele ce Ii se înfățișază veâerel, de cît de cultivate, nici farmec în vorbire, nici gingășie, lucrările mințel, și cu ce'le mal bune intenții, nici spirit, nici plăceri intelectuale : bucuriea intenții adesea rău inspirate, urmăresc lecuirea sau plăcerea de vieața nu se cetește in ochii unor rele, rele pe cari neputincioasele lor lea­ lor. Propășirea materială a omenire! se datoreste curi nu fac de cît să le prelungească, cînd nu-s forței lor colective. Dai* cel de cari această pro­ în parte, pricina răului chiar, leacurile aceste. pășire atîrnă nu sînt de nici o însemnătate în v Aceștia voesc, bună-oară, să dezlege problema sine. Săracul nu-i de cît atomul inlinitesmal ai sărăciei, ajutînd pe sărac din mijloacele lor, unei puteri ce-1 zdrobește. Și departe de a avea sau, cum se face de-o școală cu mult mal îna­ vre-o considerație pentru Iei,‘privnegiațil preferă intată, dînd celui sărac* distracții. Asta nu în- să-l vadă redus ast-feliă: cu chipul‘acesta Iei samnă de cît a agrava greutatea. Ceea ce ar -. Ie mai plecat, mal supus. Se poate spune, cu drept cuvînt, cum-că In­ trebui, ar fi^ să se întemeeze societatea pe niște baze, cari să facă sărăci ea cu neputință în veci, dividualismul, care îșî datoreste obîrșiea proprie­ pentru că virtuțile alturiste au drep‘t urmare tăți private, ie rar,‘și nici nu poate să fie denecesară de a face să dureze mal departe starea un tip superior, leaf saracul, dacă nu-I plăcut actuală de lucruri. După cum cel mal răi pro la privire, tot are oare-cari virtuți... Tocmai prietarl de sclavi fură acel cari Ierau cu tur­ asta ne face a privi proprietatea privată ca o mele lor mal buni, fiind-că le împiedicau, cu vrăjmașă. Ie cu totul demoralizatoare. Din cele chipul acesta, să adîncească grozăviea serbiei, mai vechi timpuri, o mulțime de oameni, cu tot așa, oamenii cari fac cel mai mult rău, sînt, gîndurl bune, au cutreerat* lumea? spunlnd^că cel cari caută mal mult să facă bine. N’am au­ proprietarul are atîtea datorii. Și-atît de mult zit oare, în timpul din urmă, oameni de inimă, s’a tot trîmbițat asemenea lucruri, în cit Bise­ cari și-au închinat toată vieața la studiul aces­ rica însă-șî s’â apucat a-1 predica le drept că tor probleme sociale, și cari* locuesc de bună proprietatea are atîtea datorii, în cît ajunge o voe în aceste regiuni nenorocite, în cari carita- servitute. Față de proprietar se și îndreaptă și i tea are mal mult de făcut, nu i am auzit o?re trebuie să se‘ îndrepte nenumăratele reclamați!, scoț.înd un strigăt de desperare și declarînd nenumăratele cerintl din partea fie-cărui sî-a sus și tare, că toate practicele filantropice sînt tuturor, toate grijile, necazurile de tot felîul. umilitoare și demoralizatoare, și că ajung cu Dacă proprietatea n’ar implica de cît plăcere, totul aiurea* de cît la binele ce‘și-l propun să-1 s’ar mal pricepe rațiunea-! de-a fi, dar datoriile facă ? «Pentru-că, caritatea acope’re mulțime de ce le are o face ne’suferită. Așa-că, chiar în in­ păcate». Afară de asta Ie imoral, Ie fără jude­ teresul bogaților ieste, de-a li scăpațl de pacos­ cată a se întrebuința mijloacele proprietătel tea de proprietate. private, pentru a se ‘tămădui relele pricinuite Cît despre virtuțile celor săraci, putem negre­ șit să le-admitem,‘regretîndu-le Inse adine. Se chiar de această proprietate privată. Socialismul, sau comunismul, sau orl-ce nu­ spune adesea cum-că săracii sînt recunoscători, me vrea cine-va să dea stare! de lucruri care va cînd li se dă de pomană. Poate că unii sînt. Cei preface proprietatea privată în bogăție obștească, mai pricepuți Inse nu s recunoscători nici o și care va pune în locul concurenței, coopera­ dată. Sînt ingrațl, nemulțumiți, nesupuși, răz­ rea, va face din societate unorgan’izm cu totul vrătiți, și au cu* desăvîrșire dreptate. lel’își' jIau sănătos, care va funcționa normal, prin bună samă’, cum-că pomana nu ie de cît un mijloc starea asigurată fie-cărui din membrii săi, cari zădarnic și păcătos de înapoere, sau o practică se vor dezvolta în mediul ce le va fi mai priel­ sentimentală, foarte adesea însoțită de niște nic, dîndu șl curs liber tuturor manifestărilor păcătoase chestii private. De ce ar fi recunos­ lor. Se înțelege că cel mal mare grad de desă- <cători săracii, pentru niște fărimăturl.cari cad vîrșire al unei asemenea dezvoltări de vieață, ■de la masa celor bogațl.*Iei ar trebui să,și stee mi poate fi atins de cît de Individualism. Pen- la masa asta, ceea-ce* și prind a pricepe. Că �sînt nemultămip? Ar trebui să fie cine-va b vita, ca să clucă o vieață de infrinăn, de lip­ suri si să se declare satisfăcut de lea (xă-s ne­ supuși, răzvrătiți ? Asta ie înse o virtute nea­ părată, pentru cine studiază istoriea. Numai prin nesupunere s’au îndeplinit progresele ce s au îndeplinit în lume, prin nesupunere, prin revolta Mai lăudăm săracii pentru că-s economi. A recomanda înse unor asemenea oameni econo­ mica, pe lîngă că le ce-va deșănțat, Ie și o ne­ rușinare, Ie ca și cum al recomanda unul om să’fie cumpătat, cînd i-I foame. A economisi din partea lucrătorilor de oraș și a celor de țara, ar fi a recunoaște că se pot mulțumi c o hrana neîndustulătoare. Nu numai c’ar trebui să se împotrivească la asemenea lucru: ar trebui mai degrabă să-nșface. fe mai neprimejdios negreșit de-a cerși, de cît de a-ți însuși dreptul. Dar ar fi mai frumos a-ți însuși de cît a cerși. Un sărac nerecunoscător, cheltuitor, nesupus, răsvrătit, Ie așa dar un om logic. Iei își vădește prin asta personalitatea și valoarea ce are. In ori-ce caz i-o vecinică protestare Gît despre săracul virtuos, putem să-1 plîngem, dar nu să-1 admirăm. Acesta cade la învoeală cu vrăjmașul, si-șl vinde dreptul de-ntăl născut pe-un păcătos ili’d de linte. Ce-va mal mult, Iei i-o ființă măr­ ginită. Ca cei din clasa care se bucură de toate, ca aceștia să primească legile cari cîrmuesc proprietatea, s’ar mal pricepe, înse ca niște inși, căror legile astea le fac vieața nesuferită, să se supue lor, întrece ori-ce închipuire. Cu toate astea, se explică și asta: mizeriea și suferința au o înrîurire atît de vătămătoare șî paralizază atît de mult priceperea omenească,’în cît acea­ sta își pierde ori-ce conștiință. Iești nevoit să puf degetul pe rană, și nefericiți! ’ tot neîncre­ zători rămîn . Tot ce industriașii și capitaliștii pun pe sama agitatorilor, cari sufla vîntul vrăj­ mășiei și al nemulțămirel si cari ațîță la răs­ coală pe niște oameni pănâ acolea’p’acinicl și aproape satîsfăcuțl de soarta lor nesigură, pre­ cară, Ie cu desăvîrșire drept. Dar tocmai pentru astq sînt atît de trebuitori agitatorii Fără iei, în starea noastră de îndobitocire, nu poate să fie progres. Dacă robiea a fost desființată în America, n’a fost desființată pentru că' s’ar fi răsculat sclavii sau pentru că măcar si-ar fi arătat dorința să fie liberi. Emanciparea’ aces­ tora se datorește uneltirilor nelegale ale agita­ torilor din Boslon și de aiurea, cari n’au fost nici sclavi, nici proprietari de sclavi, pe cari chestiea sclaviei părea că nu-I interesază de loc. Aholiționiștii fură acel cari aprinseră torta, care țrebuea să răspîndească incendiul. Si Ieste chiar interesant de notat, sclavii nu numai că nu dădură acestor aboliționist! nici un sprijin, măcar prin simpatica ce le-ar fi arătat, la sflrsîtul războiului, cînd dînșii se văzură liberi, atît de • cu desăvîrșire liberi în cît Ierau liberi să si moara de foame, mulți dintre iei regretară veche'a ,stare de lucruri.. Iaptul cel mai dureros din Revoluțiea franceză, pentru cugetător, nu-I că Manea Antoaneta ar fi fost decapitată, în cali­ tate de regină, ci că țăranii flămînzl din Vandeea Ji-au dat vieața pentru mizerabila cauză a leodalitațef. Clnd proprietatea va fi desființată, cînd lnM voluntară va lua locul muncol silite. Indiv’i a lismul va fi cu mult mal liber, cu muft Ua‘ frumos și cu mult mal adine de* cît în /T1?1 noastre Nu vorbesc de Individualismul în ?• puit, realizat de poeți, ci de Individualism^ latent, care stă in putința lie-cărul din n y Vorbesc de Individualismul care, prin reci’n ‘ ștercă dreptului de proprietate, a fost pănă ac»a‘ cu desăvîrșire înăbușit, așa-că pănă acum ' putea să fie vorba de cît ‘să ai, nu să fii DUu sonalitatea insului prețuind atît de puțin’ ?ab“ de avutul lui, în cît legile engleze pedengS crimele împotriva proprietățeî mult mal asnrn de cît crimele împotriva persoanelor, avutul fiinH chiar chezăsiea cetățeniei. Vorbesc de Indivi dualismul sănătos și* fecund, prin care va trăi omul. A trăi, ceea-ce Ie mal rar acuma pe lume O mulțime de oameni există, și atît. Nimic mal strălucit de cît Individualitatea în perfectiea Iei Individualitatea se va dezvolta, simplu și naturai ca o floare, sau precum crește un arbore în solul și-n aerul ce-i priește, lea nu va mai fi discutată, și nu va avea nevoe nici să s’afirme mei să se apere. lea va ști totul, fără să caute să se instruească. lea va avea o pricepere a cărei valoare nu se va mai măsura prin bunuri materiale lea nu va poseda nimic, și cu toate acestea va avea totul. Cu cît i se va lua, cu atît lea va putea să dea. lea va lăsa pe toată lumea să se manifesteze, în toată libertatea, și nu va cere n'imănuea să-i semene. lea va iutii pe oamenii ceilalți, tocmai pentru-că vor fi alții, și fără să vrea s’ă-I stingerească, lea le va veni într’ajutor, rămînînd lea. Ori-ce imitare Ie rea, și nu Ie numai un tip de perfecție, tipurile de perfecție sînt nesfîrșite. Personalitatea omului va fi binefăcătoare, binefăcătoare cum le per­ sonalitatea unui copil. Cunoaște-te pe tine iiisu-ți, stă scris pe fruntea Lu mei-Vechi. Fii tu țnsu-ți, va fi deviza celei nouă. Obiectivul nostru trebuie să fie ast-feliu, Individualismul, și toată grija noastră trebuie să fie, să respingem ori-ce idee de cîrmuire sau de guvern Cu mult mai înainte de Crist, un înțelept a zis: «Ie lesne să lași pe oameni în pace, dar nu-I atît de lesne să vrei a I cîrmui». Nici o cîrmuire nu-I bună. Despotismul Ie rău pentru toți, chiar si pentru despot, care-ar fi avut fără doară, ce-va mal bun de făcut, de cît să fie despot. Cirmuirea săracilor ieste nedreaptă pentru bogaț'i, și cirmuirea boga}ilor teste nedreaptă pentru săraci. Se aștepta odinioară foarte mult de la democrație :* demoerpțiea, Ie pur și simplu exploatarea p*oporulul prin popor și pentru popor. Mulți au prins acum su-șl dea samă de asemenea lucru. Iera si vremea, pentru că ori-ce autoritate Ieste vătămătoare. Autori; tatea conrupe și pe cel cari-o îndeplinesc, ca și pe cel asupra căror Ieste îndeplinită. Cînd se face uz de dînsa în chip brutal si crud, are bunul că trezește spiritul de revoltă și^de nea' tîrnare, care trebuește să-I pue capăt. Cin autoritatea Ieste însă*paternă, cînd răsplndeste în dreapta și-n stingă încurajări, ajutorurl, răs­ plăți, ajunge foarte iute la demoralizare. cîrmui ti îsl dau samă cu atît mal puțin de ti­ «9 REVISTA IDEE! REVISTA illEEl i ranica care-i apasă, cînd vieața li sc scurge într’un feliu do bună-stare relativă, ca acea a unei păsări îndopată în colivie. Și fără să bănuească măcar, Iei cugetă după cum cugetă alții, imită ceea ce fac alții, se îmbracă zicînd așa cu hainele purtate de alții, și nici o clipă nu-s iei. «Cel ce voește să ’fie 'liber, zice un cugetător, să nu se facă copist». Autoritatea modelîndu-ne înse ca să ne copiem stăpînil, ne aruncă într’o civilizație vitregă, față de care barbariea ar fi de o sută de ori mai d*e preferat. O dată cu autoritatea, va pieri și pedeapsa, pentru negrăitul folos al omenire^ trebuie să ne grăbim a o spune. Cînd cercetezi istoriea, nu acea care-i scrisă pentru școlari și pentru examinatori, ci acea din scrierile originale ale fie-cărel -epoci, rămîl uimit, nu de crimele săvlrșite de răi, ci de pedepsele aplicate de cel puternici. De-aici putem trage încheerea cum că întrebuințarea obicinuită a pedepsire! pricinuește mult mai multe rele, într’o societate, de cît iscarea întîmplătoare a unor crime. Cu cit pe­ depsirea sau reprimarea ie mal activă, cu ațlt delictele sînt mal multe. Legislațiea modernă începe să-sl dee samă de asemenea lucru, și, în unele țari, unde-șl propune să cumpăteze penalitatea, rezultatele dobîndite sînt simțitoare. Crima descrește cu atît mal mult, cu cît’ repri­ marea Ie maf puțin brutală. Cînd nu va mai exista proprietatea privată, marea majoritate a crimelor va înceta să mal aibă rațiune de-a fi. Și, pentru a nu cita de cît geloziea, care pune arma în mîna atîtor nefericiți, geloziea i-un sentiment care are foarte strînse* legături cu vederile noa­ stre de a-zi asupra proprietățeî. Socialismul și Individualismul îl vor pune șl aceștia capăt. Se știe, cum-că în asociațiile de comuniști, geloziea ie cu totul necunoscută. Să revenim la muncă. Asupra demnitățel muncel manuale s’au scris, s’au debitat mulțime de lucruri nesăbuite, mulțime de prostii, bfu-i ni­ mica pănă pe-acolo de demn, de însemnat, în munca manuală în sine. Și-n mare parte, adesea, munca aceasta nu-I nici rnacar folositoare. O în­ deletnicire pentru îndeplinirea cărei nu simți nici un feliu de atragere, Ieste umilitoare. A freca și spăla un trotuar noroios, vreme de cîte-va cea­ suri, cînd suflă un vînt înghețat, pare că nu-I o petrecere de rîvnit. Și omul are altă ce-va de. făcut, de cît să rînească necurățenii. Ori-ce corvadă de soiul acesta trebuește făcută de mașini. De o cam dată mașina ie dușmana omului. Mal tîrziu, înse, în niște condiții mal bune, lea va fi plecata lui servitoare. Ca și copacul ce crește, pe cîtă vreme cel ce va să-i culeagă roadele stă în patu-1 culcat, tot așa mașinele vor trebui să facă toate muncile grele sau neplăcute, oamenii putîndu-se odihni, puthidu-se deda la studii serioase sau distractive, putînd că­ lători prin lume, pentru a-I admira priveliștile mă­ rețe și-ncîntătoare. Pentru muncile grele sau ne­ plăcute, Grecii aveau oameni sclavi: sclava civili­ zației trebuie să fie mașina. Va fi destul să se în­ magazineze aprovizionări îndestulătoare de forță, pentru fie-care oraș, pentru fie-care casă, dacă va nevoe, forță care se va preface în lumină, în căldură, în mișcare, după trebuințele fie-cărui. Să fio asta oare o Utopie? O hartă a lumeț pe care Utopiea n’ar fi schițată, n’ar fi o harta demnă de cercetat, pentru-că ar scăpa din ve­ dere singura țară spre care Omenirea înaintează mereu. Cu cit ne apropiem de lea, cu atît marginele lei se întind mai departe. Realizarea Uto­ piilor inse Ieste Progresul... Lucrurile utile vor fi produsul mașinelor. Lucrurile frumoase vor fi operă individuală. Și Ie neaparat ca să fie așa. Artistul nu poate lucra sub o direcție străină, să se conformeze unor altor nevoi, sau unor altor gusturi, sau unul alt ideal de cît al său. Nici o cîrmuire, nici un guvern, nici o societate, nici nimeni nu poate să dicteze artistului ce să facă. O operă de artă, le unica rezultantă, a unei per­ sonalități unice. Frumuseța-I vine de-acolo că autoru-i a rămas Iei. Cînd*nu-șl dă samă de asemenea lucru, clnd își pune în minte să facă ce-i pretind alții, inspirîndu-se de-o altă concep­ ție de cît de concepțiea lui, Iei încetează de-a fi artist, devenind un meșteșugar, mal mult sau mal puțin îndămînatec, un negustor, mai mult sau mal puțin'cinstit. Suprema manifestare a Indi­ vidualismului ie arta. Oscar Wiide. INTIMITĂȚI Vrednice să fie știute Stimate Domnule Mușoiu, Am prmit și cetit și a doua scrisoare cu o bu­ curie pe care nu v’o pot în de-ajuns desluși. Cartea luî Cernișevsky o cetesc acum. Am ajuns la jumătate. Căi luminoase ne deschide această carte și orizonturi noi... Să mă credeți că am cetit mult în vieața mea și numai cărți bune. Nici o dată nu mi-a lipsit <le livre du chevet», cum zice franțu­ zul : cartea de căpătăiu. Cu toate astea nici o scriere nu m’a impresionat atît de mult ca «Ce-i de făcut» .. Sînt atît de mulțămită, și-mi place atît de mult această carte, în cît am să vă rog a-mi mai reco­ manda asemenea cărți. Vă rog, să nu mă țineți de rău, că deși nu vă cunosc personal, totu-și vă scriu atîta de mult. Ca­ uzele sînt următoarele: 1. Că fiind o ferventă esperantistă, și văzînd după scrisul D-vs că ne înru­ dim în preocupări, am simțit o mare bucurie su­ fletească și o dorință de a corespunde cuD-voastră. 2. Pentru-că de obiceiu femei în țară la noi sînt puține, cari să lupte pentru o idee sfîntă, să năzuească spre un ideal măreț. Desigur, v’ați întrebat, cine ie Dolores? Dacă îmî dați voe, vă voiu face cunoscută vieața-mi, pe scurt: Sînt o fiică naturală a Princepeluî..., acum decedat. Din frageda-mi pruncie am fost menită suferinței și umilinței chiar. Deși mama mea nu îera nobilă, totu și tatăl mleu m’a luat și m’a dat la minăstire, să mă crească o maică, la care am stat pănă la vrîsta de opt ani. Din copilărie n’am de cît amintiri răzlețe, icoane aproape șterse... îmi aduc aminte, între altele, că pe la vrîsta de 7—8 ani, știeam o mulțime de rugăciuni, ceteam slovă bisericească și din viețele sfinților. Inima și sufle­ tul mieu Ierau inse atît de curate, atît fără nici o prihană... Pe urmă, călugărița care mă crescuse, și căreea îi ziceam mamă, muri. Tat&l mieu mă aduse la i �<20 REVISTA mitei Iași si mă dete la o doamnă bătrină, prea cum so cade, ca sa mă crească, aicindu-I: *Ițî încredințez pe copila mea: îcu iî stnt tată și D-ta să-Iln mama a. Din nefericire această doamnă,prea cum se cade, îera foarte nervoasă. Sufeream mult, moralmente, cînd vedeam ce fericiți lerau copiii cari aveau un nume și cari știeau ce’Ie iubirea de mamă. Adese-orî, pe cînd mama mea crescătoare dormea, leu, cu fața scăldată în lacrimi, îmi înăbușeam plînsul, cu capul în pernă, suspinam pănăciiid somnul, alinător durerilor trupești și sufletești, ma liniștea. Și așa au trecut anii copilăriei mele, în chinuri ’ Tatăl mîeu cheltuea pentru mine, și-mi dădea cele trebuitoare. Studiile le-am făcut la pensionul Humpel. Nu-mi lipsea nimic, .. dar îmi lipsea to­ tul... La vrîsta de 17 ani mă căsătorii cu un Lo­ cotenent. Vieața mi-a fost grea. Timp de zece ani am cunoscut și cîntat gama suferințelor, in toate modurile și pe toate tonurile. Aveam un soț care mă iubea,' dar care avea patima cărților. In fie-care sară mă lăsa singură șî pleca Ia cărți. Zic singură, dar în realitate nu iera așa, pentru că^îeu rămîneam cu cel maî bun și mai sincer prieten pe care tre­ buie a-1 avea cine-va, c’o carte bună Multe amăi’ăciunl și multe zile triste din vieața mea le-am biruit c’o carte.. Pe nesimțite am început să mă izolez de lume. Nu-mî făcea nici o plăcere să mă duc la D-na X, să critic pe D-na Y, și să aud femeile vorbind nu­ mai nimicuri... Societatea care aș fi dorit-o leu, n’o puteam avea în cercul în care mă învîrteam. Sufeream mult prin faptul că tatăl mîeu, deși spu­ nea Ia lume că ÎI sînt fiică, totu-șl nu mă înfie, sub cuvînt că „femeea își schimbă numele44. . De-aicî pornesc cele mai mari chinuri sufletești. Unde mă duceam, doar că nu mi se cereau actele stârci civile... Inima mea I6ra rînită și sufletul mîeu ofensat. Totu-și mă gîndeam: Cruzi oameni au fost acei cari-au făcut legile, osîndind pe cei nevinovațî, în locul celor vinovați... Dar, dacă nu avem un nume, nu sîntem și noi oameni? Apoi tot leu reveneam: Scumpi oameni, voi sînteți răi și nedrepți cu mine, dar leu nu pot să fiu răzbu­ nătoare, leu vă iubesc și mi-I milă de voi. Rău­ tatea voastră vine de-acolo, că drumul pe care v’au îndreptat alții și v’au călăuzit cei dintâi pași, Ie greșit... Dacă părinții v’ar fi spus să vă fie'milă și de copiii fără de nume, să nu-i umiliți, că și iei au suflet și inimă, ca și voi. că destul sufere un copil ce n’are părinți, dacă părinții v’ar fi spus toate astea, purtarea voastră ar fi fost alta. Vecinie îmi frămintau creerul ieliu de feliu de idei, despre oameni și despre moravuri. De cînd m’am făcut inse esperantistă, mă simt că trăesc pe lume și leu. Înainte nu aveam unde-mi pune capul: căpătăî, pentru mine nu se găsea. Acum inse nu numai că mi-ain găsit căpătă!, dar mi-am găsit o familie, in mijlocul căreea sînt cu adevă­ rat fericită. Muncesc fără preget pentru „Esperanto“, acest ideal măreț de înfrățire al tuturor oamenilor, fără deosebire de religie sau naționalitate. Această frăție universală, deschide căi netede pen­ tru întreaga lume... Și la întrebarea Ce-I de făcut răspund : Să ne împărtășim întru Esperanto... ^,,1IXIi910z Stimată Doamna, Am primit scrisoarea trimeasă, încă de cile va zile, dar n'am avut ragazul pană acum să răspund Cu toate că ie attt de personala această scrisoare cred că ar fi. bine să vadă lumina, pentru relatările ce cuprinde, relatări pline de interes. In privința liinbei Esperanto, zeu atn făcut-o cunoscut prin Revistă, încă din 906, cînd nu se știea. la noi, încă nimic despre tea, de cătră marele public. Chestiea ieste că această limbă trebuie să fie un mijloc nu numai de înțelegere personală, pentru niște mici interese sau pentru delectare, cu persoane de pe alte emisfere, ci să dee acestor persoane, cînd n’ar avea, ce-va înălțător de sperat, pentru binele general... Ce-va înălțător, de sperat, ce trebuie a se da, cu aii mai virtos, și celor mai in apropiere de noi al căror graiu ne iesle firește comun. Bine înțeles, pentru asta trebuie o pregătire aparle. Pentru-că nu vom da nimănui de sperat numai niște visuri ale noastre, frumoase, ci lucruri pozitive, cari se vădește că se cer chiar iele înfăptuite, pe cari trebuie să le pătrundem adine. «Ce-î de făcut» slujește, în privința asta, drept o îndrumare cit se poate de bună, și-mi pare bine că și-a revărsat farmecul încă asupra unei persoane in stare să-l guste. lear colecțiile ^Revistei Ideeii» sînt o comoară de cunoștinți, pe caii nu știu unde le-ar putea găsi cine-va, mai bogat și mai ales întrunite, chiar știind alte limbi... leală și ce am de recomandat pentru cercetare, mai ales sufletelor alese, cu cea mai mare căldură. P. Mușoiu. 9 Nocmbre, 1910, București. CUVINTE cari însoțesc lucrarea CE ȘTIM DESPRE LUME al cărei sfîrșit apare în numărul de față, și care lucrare apare tot o dată și-n carte: Nu ne putem ascunde bucuriea de a putea pune in sfîrșit la indămîna celor însetați de-a cunoaște, o lucrare de o deosebită valoare. De mult urmăream a satisface nevoea simțită acelor mai mulți, de-a face cunoștință cu fenomenele naturale, a căror nepricepere contribue atit, să țîc lumea nu numai intr’o nesuferită subjugare, sufletească dar fl subjugare trupească. . Lucrarea de față a avut prioritatea să circule, ca ui a carte de lectură, in școala modernă, Eacuela moderna, * Barcelona, tntcmeeală de Ferrer, Și ajunge attt, pentru i se cunoaște însemnătatea, pentru a se cunoaște prețu trebuie să se pună pe îea. . . D0. De mult se tot strigă, celor ce duc mal cu deoseb p verile și îndură durerile viețeî, și cari rnerită o soar a bună, de mult li se strigă: luminați-vă, palr,indeJl'^nali zămislirile fire!, ca să vă dafi samă de locul ce-l ^are in natură și să scupați, să vă scuturați de jU9u uma v’apasu. Cultivați-vă,.. leală că unor atari Ieși venim in ajutor, punindu-le la îndămtnâ una din cele m cărți de știință. Tragă tot folosul din iea. . p. Mușoiu. triniot® Cel ce <doresc să-și procure această lucrhre, vor t— costul lei, de un leu, ia «Revista Ideel.» Oboseala nervoasă, dc Dr. Valerian Gh. jjn Rțnmicu-Sărat... Critică necu mpătarea și unele vlFur r0. vieața socială dc a-zl.... Dreptul dc traducere sau r r Dolores -------- ----------- -------------- ducere rezervat... _____ _____ ____ _— Tipografia «JUBILEU», Strada Regală No. 8?—C. 2905 REVISTA IDEEI I * 1910. No. 99. 9. ISTORIEA SOCIALĂ LA PALATUL JUSTIȚIEI București, Strada Turturelelor, 35. întrebare; Cel puțin in slujba ideilor D-voastră? Bună­ oară n’a fost administratorul jurnalului D-ooaslră, Je Revolte-„Revoltatul1', care apărea la Geneva. Slăpinirea din 4 țara noastră. a găsit cu cale, pună Martorul; La jurnalul nostru nu icra nici director, nici acuma, a combate delictele de opinii in chip cu administrator. Naieraiide cit colaboratori: pentru fie-care totul original. Anume, iniplicind pe autorii acestor număr, unul din acești colaboratori avea grijă de tot : ici așa numite delicte in procese de escrocherii, dc rebe­ iera in acelaș timp și director și administrator. Inifo zi liuni, sau inccrcind a-i suprima pur și simplu. icra rmdul mlcu, a doua zi a lui Grave, apoi a altuca. Delictele dc opinii pretulindcni sini combătute, dar Avocatul general: A’u suitcțî D-voastră D-nu Beclus care cel puțin sțăpinirile dc aiurea găsesc de prisos a mai a fost condamnat in 1882 la Lyon. denatura faptul și cală a-șî îndreptăți prin dezbateri Răspunsj An cunosc faptul. leu n'am fost condamnai îndelungate rigorile.lor. Despre îndreptățirea acestor nici o dată și n’am apărut In fața nici unui tribunal, nici rigori, intr’un caz care se poale generaliza, paginile la Lyon, nici aiurea, în 18S2. următoare vorbesc. Și credem că nu le tălmăcim și • Președintele: D-voastră ați fost colaborator la Revoltă nu le. vom pune zadarnic sub ochit celor ce pol avea și apoi la Revolte ? o inriurirc sociala la noi. Răspuns : rlșa ie. Trebuie să ajungă dc acum o rușine dc a se mal Președintele: hi, in timpul afacereî Ravachol, Revolta lovi cu brutalitate in cei ce nu-s dc părerile noastre a înfierat faptă anarhistului. In numărul următor înse_ și cari reprezintă păreri extreme. Și cei dintă'r cari jurnalul a revenit asupra sentimentelor sale și a aprobat pe ar trebui să protesteze, împotriva unor asemeni lo­ Ravachol. Ați putea să ne spuneți de ce ? viri, sini tocmai purtătorii condeiului și purtătorii cuRăspuns; Fic-careiestăpinpe părerile-sale, și ieu nu am viniului claselor suprapuse. Aceștia ar trebui să, nu a răspunde- pentru colaboratorii cari an iscălii aceste două renunțe cu nici un chip la prerogativa de a răspunde, articole. lei,celor ce întrupează tendința de. emancipare a claselor Președintele: Bine, puteți să slațl. subjugate, supuse. Octave Mirbeau.—Apare Octave Mirbeau, care a scris Asemenea zile cred că ne na fi dat să ajungem, dacă slăpîniloril vor perzista a crede că nu le-am prefața cărțel lui Grave: și ajuns chiar... Saint-Auban: Va binc-voi martorul să ne spună ce va­ . P. Mușoiu. loare arc Jean Grave. Martorul : Pe Jean Grave nu l’am văzul nici o dată. Nu-l cunosc dc cil din scrierile lui, pe cari le-am cetit cu PROCESUL LU1JEAN GRAVE cel maî mare interes. Președintele: D-voastră ați scris prefața volumului ? SOCIETATEA PE MOARTE ȘI ANARHIEA Martorul: Da. Am fost (irit dc înălțimea ideilor pe cari le-am intilnit in volumul acesta, dc înaltele și nobilele preo­ cupări ale lui Jean Grave, și am venit acolea pentru a-ml Curtea cu juri a Senei mărturisi stima ce o am pentru ici. Audiența de la 25 Februar lS9k Saint-Auban: Ce credeți inse despre Jean Grave ca autor Faptele acestui proces, care va râmînea celebru, sînt al cărțel ? prea cunoscute pentru ca sil mai fie ncvoe să se stâ­ Răspuns: Despre Jean, Grave? Icu il privesc ca pc-un rnească asupra lor. Acest proces a făcut să apară, lim­ apostol, ca pe-un logician cu desăvirșire superior. pede de tot, în cea mai' recentă expresie, formula anarAvocatul general: Asla-Î părerea D-voastră personală, ’ hiel doctrinale și științifice. Domnule Mirbeau ? Jean Grave ie autorul unei cărți dc sociologie, înti­ Răspuns: Negreșit. Președintele: Ați voi să ne spuneți.ce șe crede in lumea tulată : Societatea pe moarte și Anarhica. Parchetul găsi în cartea asta delictele de ațițare la literară despre Jean Grave ? Răspuns : Alîrnă de cc înțelegeți prin lume literară, lume prădăciune, la nesupunere, la omor, ca și delictul de apocare merge de la Academie pană la Pisica Neagră... logiea acelor fapte calificate de lege drept crime. întrebare : In lumea D-voastră literară. Parchetul intentă deci urmărire in contra scriitorului, Răspuns: In lumea asta, Grave te privit ca un om* cins­ care veni în fața Curței cu juri, Sîmbată 25 Februar 1894. tit și un spirit superior. Maî pot spune că se bucură de-o Saint-Aubau. apărătorul lui Jean Grave, c:tâ patru marc autoritate. Avocatul general: In prefața D-voastră, și mai cu sama martori : pe EHsde Redus, Octave Mirbeau, Paul Adam și pe Bernard Lazare. leată ce au depus în esența iu pasajul unde presupuneți o discuție cu unul din prietenii D-voastră care vă zice: uAnarhiea, foarte bine, dar ceea-ce aceștia: mă turbări Ic propaganda prin fapt, tcrozisniuh, răspun­ Ellsee Redus. — Elisee Reclus apare cel dintăf... Sen’ deți: „Ce arc a face că vijcliea răstoarnă in pădure hesă- zație... Fie-care se apleacă să vadă frumosu-I cap cărunt’ țioșli stejari, dacă binefăcătoarele ploi va să Lnsuflcțască cu ochii atit de blinzl și energici. ierburile uscate. Răspuns : I.uați o frază izolată. Ar trebui să se cetească De două zeci și cinci dc ani, zice acesta, il cunosc pe Aean Grave. Am pentru ici o foarte mare iubire. Ici și-a întreaga prefață. Dc altminteri stejarii nesățioși răsturnați făcut educațiea intr’un chip strălucit. Și-a urmat cercetă­ rile lăudabil de lot. Ic o inteligență aleasă. Jean Grave REVISTA IDEEI s'a ocupat mal ales dc Antropologic', Ca unul ce cunosc ca­ racterul jî obiceiurile Iul Jean Grave, pol spune că iei n'a UN AN, 10 NUMERE, 5 LEI favorizat, nici n’a povățuit nici un fapt criminal. Abonamentele se trimet prin mandat: Întrebare : Intr’un pasaj din carie, se face apel pe față la violență. Găsim acolea: «Jupuiți-lc cu cuțitul pielea». D-lui P. Mușoiu, 35, Strada Turturelelor, București. Nimic maî mult. Odată cu n-rul viitor se tnchee al zecelea an al Revistei. Răspuns: Nu cunosc in ce alăturare se aflu pasajul aDe dorit ca toti abonați! neachltaț! sase puc neapărat lâcu* cesta. De altminteri, ieu nu pot să-l explic, nici să-l apăr. ^N-rufvlUor va cuprinde*© tabifi generală, de toate materiile» ÎntrebareJean Grave a fost in slujba D-voastră? publicate în întreaga colecție de zece ani Răspuns: Nici o dală. �122 HkVISTA IDEEi REVISTA IDEFA nalulburată In rafturile ^rtriito^au toduhpurilo |nT4(a, guvernelor, tuturor slăplnirilor. Toți ceț cc au ajitns ta putere-, numai prin moarte-au ajuns; Paul Adam. - Paul Adam Ieste al treilea martor care Iu ascultat. leată ce a răspuns tel la întrebările președintelui: Nn cunosc pe Jean Grauc. Ațcttl văd pentru intăea dată. Ceea-ce pol să spun inse, ie că aș fi foarte mindru sa fi scris leu cartea ce-a scris’o lei, Bernard Lazare.—Bcrnard Lazare, cel din urmă martor» nu-I mal puțin scurt, nici mal puțin tăetor ; Cunosc pe Jean Grave, zice dinsnl, de patru ani. Ideali­ tatea și probitatea Iul sint tn afară dc orl-ce discuție, lei ie un senilor de foarte marc talent. Cartea lui ie una din cele mal frumoase din cile cunosc. RECHIZITORIUL Se da cuvîntul D-!ui Bulot, avocatul general. Rechi­ zitorul acestuea durează două ceasuri și zece minute ezact. Iei se alclituește clintr’un număr toarte inare de citate din cartea lut Jean Grave. Citatele- au făcut asupra asistenței impresiea unct cărți de doctrină, pu­ rurea viguroasă, cutezătoare, adesea pănă la cele dirf urmă margini, pâstrind cu toate astea frăgezimea unei logice tari și a unei rari sincerități. ... Verdictul juriului fiind afirmativ, dar însoțit ac cir­ cumstanțe ușurătoarc, Curtea condamnă pe Jean Grave la maximum pedepsei aplicabile, adică Ia dorian! de în­ chisoare și la o mie de lel amcnda. CUVÎNTAREA LUÎ SAI.NT-AUBAN Domnilor Jurați, CițI-va din D-voastră au luat parte și la procesul lui l.eauthier ; vor controla amintirile mele. Ieri, la trei ceasuri, D-nu avocat general zicea: «Dom­ nilor jurați, L6authier Ie un mizerabil. Loviți-1 fără nici o cruțare». Și cerea împotriva' lut Leauthier pedeapsa cu moarte. A-zl, la acelea-șl ceasuri, după o zi dc chibzuire, D-nu avocat general zice: «Domnilor jurați, n’ațl condamnat pe Leauthier la pedeapsa cu moarte, și ce bine-ațl lăcut. Mărinimie» D-voastră Ieste dreptate». Ceea-ce dovedește că totul Ie relativ in lume, chiar re­ chizitoriile Domnilor avocațl generali. Imt închipui că cele două zeci și patru do ceasuri ce vor urma după audiența aceasta, Vor produce asupra creerulul D-lut avocat general acelaș efect ca și cele două zeci și patru de" ceasuri cari au precedat-o. Mine, dacă afacerile ii vor da asemeni răgaz, dacă cău­ tarea unor frumoase perioade ambițioase, pentru vre-un verdict nemilos, nu-I va absorbi toată mintea, se vă gîndi: «Jurații n’au ascultat crudul mleu rechizitoriu împotriva lui Jean Grave, și co bine-au făcut. Pentru-că, intr’adevăr, ar fi o'.veclnică mustrare de cuget pentru mine, un magistrat modern, un bărbat foarte înaintat,... am intențiea să vă aduc o laudă, Domnule avocat general,... dc-a fi determinat un. juriu din timpul de față să osindească un om, numai fiind-c'a gindit și fiind-că, gindind, a avut curajul să scrie»,.. Domnilor jurați, D-voastră veți cruța, D-luI avocat ge­ neral, asemenea mustrare de cuget. D-voastră veți achita pe Jean Grave. Și-1 veți achita pentru motive superioare, cari se vor impune, șocat, conștiinței D-voastră și bunului D-voastră simț. Minții D-voastră vorbesc; chibzuință mea, chibzuințe! D-voastră se adresază. Uitați toate preocupările străine dezbaterilor. Acuzatul de astă-zl nu-i un pumnal, un revolver, o _ bombă. Acuzatul de astă-zl i-o carte, le o operă a inințel. Și fiind că vă văd foarte liniștiți, foarte binevoitori, ca luare aminte, 1» începutul observărilor mole, pot să vă adne aminte cuvîntul Iul Joubert, care se impune tot atit da bine justiției ca și criticei. «Lucrurile minții cată să fie judecate cu mintea, nu cu venin, cu slnge, cu toane»... Cartea aceasta nu-I o fantomă, o aparență do carte. Nu-I un delict ascuns in scoarțele unei cărțC le o carte ade­ vărată, luată ln serios de toți oamenii cari cugetă, medi­ tează, o carte- In înțeles doctrinal. In cel mal Înalt înțeles ui cuvintulul, Alurele lei științifice, care o fac să nu fio căutată de oamenii de rlnd, fi dă mal curind o Infățosare greoae, și, fără indoeală, hi ceasul acesta, Ica s’xr odihni leată cum judecă această carte un contemporan. i0 u„ articol de D-nu Glemenceau. împrumut dintr insul cito-va rindurl, cari formulează bine cele ce gmdesc feu. D-nu Clemenceanu nu se poate bănui de anarhie, Iei n are nici un interes ca aceasta să izbmdeașcă, pentru-că dacă ar izbindi anarhica, o dată cu proprietarii lea ar suprima si pe doputațl, sau pe cel ahtiațl sa devie. „Lenea contra presei, scrie D-nu Clcmenecau, funcționează spre marca satisfacție a D-lni Raijnal. Acum ic riadul lui Jean Grave, culpabil dc a fi scris o carte Intitulata; Societatea pe moarte și Anarhica. Nu cunosc pe Jean Grave, Nu știu despre, tel dc cil ceea ce-a scris Octave Mirbeau, intr'un articol din Journal, /es/e un lucrător cizmar al cărui suflet a fost mișcat, al cănii spirit s’a deschis la priveliștea mizeriilor omenești. Cartea lui Jean Grave a apărut acum un an și mal Sz nimeni n'a văzut măterie dc urmărire in tea. Un întreg an lea s’a răsfățat fără nici o pedepsă la vitrina tuturor librăriilor noastre. Vine epidemica bombelor, D-nu Raijnal profită dc spaima dcputaților, pentru a-i face să voteze, in cutremurul lor, o lege dc reacție politică, care nu poale impiedica brațul nici unul aruncător de bombe, dar care, in ura împotriva unei represiuni idioate, na arunca poate intr’o zi pc cine știe ce smintit intr'o violență criminală. De obiceiă, le admis că legile nan efect retroactiv, D-nu Antonin Dubost nu se oprește la asemenea scrupule. Scriindu-șî cartea acum doi ani, Jean Grave trcbuca să prevadă regimul D-lui Casimir-Perier. ’ Cartea ie. confiscată. Jean Grave, arestat. Acesta a și făcut o lună de închisoare pre­ ventivă, pentru delict de presă. Numai asta și ar fi tre­ buit sâ'atraguprotestările cele mai violente, dacă ar exista un partid republican. Am edil cartea asta, și judecata mea asupra scriitorului nu sc deosebește cu mult de. cea a lui Mirbeau. Limba ie simplă, limpede și toi o dată puternică. Cei cari trăesc din idei aijatc dc-a gata și primite dc la mulțime, să se păă de a deschide asemenea carte. leu nu poate dc cit zască zgudite cu tărie, fără să facă să izvorască in ici nici să-l zguduc o lumină, din lipsă de clemente trebuitoare. Pentru ccî, inse, cari gindcsc prm sine, cari au ideile lor, orl-ce idei, cari nit se tem să supuc celei mai nemiloase critici, revizuirci celei mai radicale, principiile cc au, toate principiile ce au, doc­ trinele c$. an, toate doctrinele ce au, această carte ie minunată, pcntrti-că te face să cugcfi. Doisprezece gospodari vor fi chemați să sc rostească asu­ pra cazului lui Jean Grave. Ie foarte dc temut ca aceștia să nu-l fi cetit cartea și să nu-l judece dc. cil după trun­ chieri cu iscusință alese. Cu un asemenea procedeu, nu-i o carte de medicină care să nu poată fi condamnată pentru atentat la pudoare. Ceea-ce a voii să facă autorul inse, ic tocmai medicina socială. leu nu-s dc loc pentru terapeutica sa. Dar, in v^a' cui in care trăim, nu-î o instituție, nu-i o idee, care sa n» trcbucască sa fie in stare, dc a înfrunta critica. In cele am urmă, zguduirea intelectuală care ne vine dc la Jean Grave, zguduirea asta ni-'i bine-făcătoare, intru cit lea ne ' cearcă facultatea dc rezistență și nc pune in stare dc ( ne asigura judecățile, credințele noastre. . . Dacă jurații vor ceti dc- la un capăi la altul callca^lf. Grave, iei il vor înfiera negreșit. Dar tot o dală-șl v°r.~ i. că cea mal mică combatere va avea un efect mm ln tor dc cit luni sau ani dc-nchisoarc“. Am citat articolul acesta, liind-că rezumează cum ^Uja_ poate mat bine sentimentul universal, impresie» ce norioșl, a intelectualilor, a literalilor, opinie c,lr.e. j ... a fost adus de Mirbeau, de Bernard Lazare, de \.aUT de Da, cartea lui Grave ieste o carte adevărată, ie * o ce pasionează ntențiea literaților. leată de ce a Bl »jV minunată prefață lui Octavo Mirbeau, scriitorul » 8, .»c. și delicat, ale cărui cugetări, cînd melancolice, cln , pătoare, pururea inse foarte gustate și. foarte pro» * le dispută atit foile do salou cit și cele de bulevar■ • Gu toate astea, Împotriva acestei cărți, D-nu av DOate r.eral cere o reprimare necruțătoare. Și regreta ca ri cere una și mat necruțătoarei, Vrea să facă, ca au ca să lle condamnat la cinci ani închisoare. Iu a scop, a glrit tonte mijloacele primejdioasei sale « 4 De ce ? Dacă mă pun, nu din punctul de vedere anarhist, din punctul do vedere al clientului mleu, ci din al vostru ' Domnilor jur.>țl, din punctul devoderc burghez, ce rău a făcut oare această carte ? Ce rău putea să facă"? Să judecăm puțin: Această carte a avut două ediții De intăea să nu vorbim, pentru că-I veche de aproape un an așa că-I acoperită de trei ori do prescripție, ceea-ce fio zis in treacăt, n’a impedecat parchetul ca s’o confisto. aducînd cu chipul acesta atingere proprietătel editorului Așa ’6 inse practica din ziua do a-zl... D-voastră știtî că in materie de presă prescrintiea Ie do trei luni. 11 Intr’o vreme cînd cine-ra ișl da osteneala si ișl da timp să judece, and legile Ierau rodul meditărei și nu al spaimei, un legiuitor de samă enunța, in următorii termeni, mo­ tivele raționale ale acestei scurte prescripții : «Ie, zice D-nu de Serro, ie in na-ura crimelor si delic­ telor săvirșițe prin publicitate, și cari există numai prin această publicitate, de-a fi pe dată cunoscute si urmărite de autoritate și de numeroși-I agențl. le in natura efecte­ lor acestor crime și delicte de a li apropiate de cauza lor. Ar fi tiranică acea lege, care, după un lung interval, ar pedepsi o publicație din pricina celor mal depărtate efecte posibile ale Iei, cînd noua dispoziție a spiritelor poate schimba de la tot la tot impresiile ce insu-șl au­ torul și-ar fi propus să le trezască la început, cînd în slirșit îndelungata tăcere a autoritățel ridică o prezumție atit de puternică împotriva criminalitățel publicitățef». Fie-care cuvint din aceste fraze Ie d<valoare, si fle-care cuvînt apără cartea lui Grave. Parchetul zice: «Cartea asta-i un exploziv : loviți o ca pe-o bombă». Cum se poate ? Parchetul a cam zăbovit să-și dee samă de asemenea lucru... După aproape un an, o scriere, întâi inofensivă, ajunge oare o primejdie pu­ blică ? Din capul locului asta Iera o carte : trecerea de vreme o preface in dinamită... Ce-ar crede oare D-nu de Serre despre această metamorfoză, Iei care socotea atit de cu minte „că Ie in natura crimelor cuvintulul de a fi numai de cit cunoscute și urmărite, și că Ie în natura efectelor acestor crime de a fi apropiate dc cauza lor" ?.. Parchetul se apără : «Noi nu urmărim intăea ediție. Noi urmărim pe a doua, care constitue un fapt nou și dă loc la o urmărire nouă». Aș putea răspunde: Nu-I oare intăea ediție pe care o coasețl în cuperta celei a doua ? Aș mal putea răspunde, cu confratele Bărbier, a cărui opinie face autoritate în materie; «Lipsa de urmărire in contra edițiilor prece­ dente ale acoleea-șf opere, are de efect să îngădue per­ soanelor urmărite cu prilejul unei ediții nouă, să se socoată apărate de orl-ce vină, să se socoată de bună cre­ dință». Asta cade sub simțuri: tăcerea voastră Ieste un bun dc imprimai: scriitorul are dreptul să vadă in asta o apărare Mal pot da inse și alt răspuns : Ediției a doua, singura urmărită, singura caro se poate urmări, ce-I puteți im­ puta? Pe cine-a ațițat lea ? Pe cine-a provocat ? lea a fost confiscată înainte de a fi fost pusă-n vinzare. Așa-că lea n’a putut ațița nici pe soldat la nesupunere, nic( pe proletar la omor, fiind-că n’a pătruns nici în cazarmă, nici in atelier. Și chiar dacă ar fi pătruns, nici soldatul, nici proletarul n’ar fi adincit paginele acestei cărți. Și nici o dată, in aceste dizertațîl aride, n’ar fi avut răgazul și răbdarea să caute provocarea. Mi-au trebuit opt zile să le înțeleg, a mărturisit D-nu avocat general. Și D-)uI avocat general i-au trebuit numai opt zile fiind-că Ie o minte de mlna-ntăl. Mie, caro nu-s de cit o minte de mina a doua, mi-au trebuit cincisprezece. Unul caporal de pompieri i-ar trebui cam tot atit ca și mie. Pentru-că, in cele din urmă, dacă leu sint mal slab de cit D-nu avocat general, trebuie să fiuce-va mal tare de cit un caporal de pompieri... Dar, repet, odițiea a fost confiscată înainte de a 11 fost pusă la îndămina cetitorilor, afară de 200 de exemplare destinate presei. Aceste 200 de exemplare, Inse, dacă au pro­ vocat pe cine-va, n’au provocat de cit ziariști. D-nil jurați pot să fie inse pe pace: ziariștii n’au de loc timpul să cetească lucrările, ce li se trimet: li se trimet prea multe. Apoi, dacă ziariștii cite o dată provoacă pe alții, cit ii privește pe Ici nu sint de loc simțitori la asemenea soiu de ațițărl: sînt prea blazați, sau cum am zice, prea lără vlagă. Cu toate astea, D-nu avocat general vrea să facă aceasță carte răspunzătoare de * toate bombele Izbucnite. Dumnealui prezintă această carte ca pricina celor din urmă atentate. 423 Să discutăm. Dacă pricina atentatului Iesle cartea, atentatul trebuie să albă llzionomiea cărțef. Cartea inse Ie logică, lear'aten­ tatul nu Ie» Așa dar intre atentat și carte nu Ie nimic, comun Dacă atentatul ar fi inspirat de carte,<Iel și-ar alege victimele.' ar lovi în inima societățel: ar. atinge-o» în cirmuîtoril, în exploatatorii, în mincățorii Iei: pentru-că, aceste per onagiî sint indicate de carte și vestejite. Aten­ tatul inse n’alege . .atentatul lovește la întimplare: aten­ tatul aruncă în aer o bleată stăpină de hotel păcătos, sa.fi o bleată sluga de cafenea. Așa-că, nu-I de loc acolea ames­ tecată cartea, pentru-că lea osindeșle aceste de prisos jertfe. Pănă acum un singur atentat a fost logic; cel al lui Vaillant, Crima lui Vaillant face parte din categorica cri­ melor politice, Ca și a lui Fieschi și-a lui Orsini. Fîesclii ținti un rege, Orsini un împărat: Vaillant ținti Parla­ mentul, un împărat multiplu, un rege cu șapte sute cinci­ zeci de capete. , Atentatul lui Vaillant l’a determinat inse cartea lui Grave? Vaillant a spus carî-I sint dăscălif, autorii cari l’au instruit, lei n’a citat pe Jean Grave. Grave Ie un tlnăr, și cel tineri nu se citează. Numai clasicii se citează. Cari sint acești clasici ? Proudhon, Spencer, Rousseău, Voltaire. leată rău-fâcătoril pe cari, spre a fi logic, ar trebui să-I faceți să slee pe aceste bănci, Domnule avocat general. Hal, faceți-I să compară. Gel morțl au statuile lor Citați aceste statui. Citați statuea Iul Voltaire. Risu-i de bronz ar spune juriului mult mal mult de cit toată pledoariea mea... Cartea Iui Grave a provocat oare pe Lâauthier ? L6antbier a cetit broșuri de Jean Grave, dar tocmai Societa­ tea pe moarte și Anarhica, n’a celit’o. De altminteri, Lâauthier Iera lesne de provocat. Printre broșurile pe cari le gusta zilnic figurează Vlnlransigeanl, precum a spus la instrucție. Ziarele d-dul Rochefort nu sint ziare anarhiest. Sint niște escelente ziare. Sint nevoit s’o cred., de oare-ce D-nu Antonin Dubost, Logofătul Dreptățel și superiorul Ierarhic al D-lui avocat general, odinioară l’a salvat, întru atit avea pentru Dumnealui stimă... Provocarea .. Asta-I cu totul relativ.!. Asta-I cu totul su­ biectivă. Atîrnă de creerul care-I obiectul tel. După siste­ mul d-voastră, Domnule avocat general, nu Ie o pagină de poelmică, nu fc un articol de luptă, care să nu se poată privi ca o provocare. Cindleu denunț pe bandiții roaret finanțe, pe scolerațil banului, pe cari rechizitoarele voastre II uită, leu provoc poporul a-I înfiera, a-I urî. Ha de. fiți lo­ gic : smulgeți-ină de pe banca apărărel, puneți-mă pe banca acuzaților.,. Adevărul Ieste că pricina bombei nu-I cartea, ci bomba, ca și cartea, sint, și una și alta, produsul unei cauze an­ terioare și superioare : și această cauză Ie desperarea, ma­ rea boală a vreineî. Revoluțiea voastră a făgăduit proletarului fericirea t proletarul a fost jertfa unei uriașe escrocheriiBurgheziea a prădat, făgăduindu-I să împartă produsul prudăciunet cu Iei. Burgheziea nu se ținu de cuvint: ica păstră pentru lea rodul rîpirilor lei. Nu numai că aceasta nu dădu nimic proletarului, găsi mijlocul să-1 mal despoae încă: lea secă in sufletul aces ui proletar orl-ce izvor de răbdare. Proletarul văzu că în locul nobilimel investinlntată in mătasă, care odinioară și lea luă locul nobilimel Investminlală in fier, veni o a treea nobilime, mai necru­ țătoare și mal împilătoare încă de cit celelalte două: no­ bilimea inzelată in aur. Ia loc de pine și de cămin, această a treea nobilime oferă proletarului pușcăriea. Da, democratica noastră so­ cietate oferă acelaș adăpost și criminalilor și celor săraci. In ochii aceștia, cele două crime mai mari sint lipsa lo­ cuinței si lipsa pungel... A.t-feliu, înșelat, adus la desperare, proletarul scoate un strigăt uriaș de durere. Și acest strigăt se răsfrlng» in Întreaga noastră literatură. I-Ienric Heine Ie acel care strigă: «Aceasta veche societate Ie de mult judecată șioBÎfiditâ, Si facă-se dreptate. Fie zdrobită, această lume veche», din care ne\inovațiea s’a stins, in care a propășit egois­ mul, în care omul a fost.exploatat de om. Fie distruse din temelie, aceste morminte văruite în cari halăduește minciuna și nedreptatea». . înfiorătorul ie Lamennais : «Noî zicem cit societatea voastră nici nd-î macăr o �REVISTA IDEEI REVISTA 1DREI ----------------------------------------------- _ _ 424 wtaJ’o’w >î'° "rc ';u'' «societate, nu-f mftcar umbra unei societăți, ci * ad.u"£ Wrt de JiînJI rc cari nici nu știi ce nume râie dai . mînistrap. manuîțf, exploatați cu totul după toa îl voastre, o cireada, o turma, o grâmadâ dc vite omenești menite să vii potolească ncsațiul*. Nu atacă sfințenie» altul de cit Victor Ilugo: «Guvcrnczc-nc o sabie, un sfîștoc sau o umbrelă, «Cc societatc-f aceea care are, până întratîtu, drept una: tot un băț Ie». . bază nepotrivirea și nedreptatea ? N'ar fi mal bine oar Cc dreaptă-I acuzarea D-voastră, Domnule avocat gft.lo de-a apuca de cele patru capete totul și de-a arunca gr« madâ in tavan, ți cuvertura, și ospăț, fi orgie, fi cne , ral. D-voastră imputați lui Jcan Grave provocarea l(l si beție, si oaspeți, fi pe cei ce se sprijină cu coatele ae Cc-I oare acest nou delict. Provocat-a Jcan Grave să vi se prade casa ? m.. rnasâ, pi pe ce» cari stau în patru labe sub masA, și D voastră îl proclamați in nestare să se gindească la hi’ scuipat totul în nasul lui D-zeu, și dc aruncat cernu pâmîntul întreg?-.. Raiul celor bogați Ie făcut din ta- nele altuea. Dar Jcan Grave Ie partizanul ('.onuinisnuli,-l'. Ici vrea să desființeze proprietatea burgheză, lei crede ci dtii săracilor». Nu numai că n’a venit fericirea, dar a pierit și cinstea. revoluțiea viitoare va avea drept menire să desființCz'(1 această proprietate. Asta-I doctrina sa, poate ^că greșiți Flaubert observă: dar inslîrșit o doctrină a cărei promotor nu Ie Iei : p/0 ’ tO dată cu dezvoltarea producției capitaliste, opiniea dhon și mulll alții au născocit-o mal înainte. publică europeana și-a smuls și cea din urmă fășie de Gu toate astea leată delictul de care-1 acuză cuvin­ conștiința și de pudoare. Fie-care nație. îpl face o glorie tele D-voastră. A visa altă societatale de cit aceea In care cinică din ori-cc infamie proprie de-a iuți acumularea domniți, însamnă provocare la furt. Jnsamnă a fi un cricapitalului». minai. Puneți atunci pe .lean-.îacques Rousseau alături de .Și acelaș Flaubert, cu o răceală necruțătoare, rezumca:ă Grave. starea lumol moderne in acești termeni biciuitorl, pe cari-T Asta nu vă dă mina, Domnule avocat general? Jean-Jacoue» aruncă in fața societățel: Rousseau Ieste părintele Revoluției al cărui fiu sintețl. «Noi danțăm, nu pe-un vulcan, ci pe seîndurile unei Jean-Jacques Rousseau Iesle străbunul vostru. Vedeți, leii Ltrine, can-s mal mult de cît putrezite». vă las in familie, și, nu vă temeți, vă voiu lăsa neconte­ Ce ar fi zis Flaubert astă-zl, după atîtea infamii, după nit in familie... . Jean-Jacques JTousseau a scris : atitea eonrupțil, după atitea potlogării. Ce colori ar ii gă­ sit pe paleta-I stilistul acesta, pentru a zugrăvi acest ta­ »Ccl dintâi care, îngrădind un teren, i-a trecut prin blou de rușinl și de josnicii... După cum zice Louis de Gramont, la lle-care termen de minte să zică : «I-al mini», lu adevăratul întemector al societățel civil-?. Dc cite crime, de cîte rele, de cîte gro» mutare boala socială lea un caracter și mal aspru. La drama proletariatului se adaogă scene lugubre. Cine va fi zăvîl n’ar fi scutit neamul omenesc, ccl care, smulgînd Hoinarul năprasnic al acestei vrednice de pltns Iliade ?... pârii fi umplînd gropile ar fi strigat semenilor săi: «Feriți-vâ de-a asculta pe nel?giuitul acesta : veți ti perduțl Da, are dreptate Baudelairc : dacă veți uita că roadele sînt ale tuturora, le’ar pâmîntul «Ori din cc partid ai face parte și ori cu ce prejude­ a nimănui». căți ai fi fost nutrit, ie cu neputință ca sâ nu Iii atins Ironiea lucrurilor. D-voastră traduceți la curtea cu juri, de priveliștea acestei bolnăvicioase mulțimi, care respiră pulberea de prin ateliere, care absoarbe bumbac, se-m- pe omul care, credincios principiilor voastre,vrea sâ deejos bibă cu ceruzâ, cu mercur și cu toate otrăvurile nece­ îiotarele puse de uzurpatorul pe caro Jean-Jacques Rous­ sare la făurirea de cap de opere, mulțime care doarme-n seau îl înfierează... vermina, în fundul mahalalelor, unde virtuțile cele mal D-voastră imputați Iul Jean Grave de-a fi zis că revo­ umiliți ai cele mal mărețe să'ăjluesc alături dc vițiile luțiea viitoare va devasta actele voastre avocățești, de no­ cele mal înrădăcinate fi de vărsăturile pușcăriei, mul­ tariat, va arde toate titlurile de proprietate burgheză. țime plină dc năduf, tînjitoarc, cărei pâmîntul îl dato- -Uitați decretele voastre^jacobine, uitați decretele voastre rește toate minunile sale, care simte curgînd îi vinelc-i drii 18, din 19 luniu, din 25 August, cari ordonau să se un sînge roșu, fierbinte, și care arunca o lungă și întris­ ardă in stradă titlurile lumel distruse. tată privire spre soarele și umbra marilor parcuri». Uitați carul simbolic, care duse pe pfeața Grevei hri­ Trebuie oare să ne mirăm dacă strigătul de durere se soavele regimului învins, luminațiea ce se făcu cu lele și preface iu strigăt de revoltă ? Trebuie să ne mirăm dacă hora ce încinse in jurul acestei luminății mulțimea. Uitați, doar arhivele voastre, documentele voastre ofi­ proletarul, disprețuit, batjocorit de niște amăgitori fără suflet, strigă ca banditul lui Schiller: ciale vorbesc, u tați că-n 1790, pe toată întinderea țârei «Voesc sâ frâesc : am dreptul la traiu, și societatea izbucniră cumplite jacheril, .și că aceste jacheril Ierau ro­ îmi rîpcște asemenea drept. Hal sâ alcătuim altă socie­ dul unor groaznice provocări, și că aceste provocări por­ tate atunci. Toate societății a au început-o prin violență : neau din partea deputaților burgheziei sau ai stârci a Treea. cele dintâi triburi omenești nu fost niște asociații armate. cu o.ebire din partea procurorilor și Icipșlilor, acești straHil să ințcmeem altâ lume și sa începem din nou isto­ moșLaf oamenilor de legi... cari scrieau imputerniciplor rica : societatea noastră dc bandiți va fi mal dreaptă de lor scrisori incendiare, afișate pe dată in toate satele Acum, dacă sintețl sinceri, poftim de puneți la cit această veche societate despotică în care cele mal no­ soare pe Grave. Credeți cu adevărat cil faptul de a fi pre' bile incml sînt osîndite mal dinainte sâ piară». zis, că făcindu-se burghezilor ceea-ce aceștia au lâcut p leată provocatorii cârjei și-al bombei. Sint cugetătorii, pilor și nobililor, nu se va întrebuința împotriva lor * filozofii, poeții, can-au descris, carî-au cîntat desperările cît mijloacele indicate de Iei, face, nu zic cinci aflb C1 vremef. I'iți atunci logic, Domnule avocat general. Asecar o sfiptămină, o zi, un ceas de celulă ? hunaz«țil pe toți de-a riudul pe băncile curțel cu juri, pentru-că Sintețl amenințați: apârați-vă. Sintețl atacați: raza Jean brave n’a tăcut alta de cit să-l repete.. ți-vă. Asta da, de răzbunare vorbiți, dar nu Lrn D-voastră știți bine că nu Io vinovat Jcan Grave. Stil! dreptate. Dreptatea voastră, in lipsa unuf pr’n.c,PlUn nu ÎTnu aîîtaf cartea ea- Dar sbipinîrea de se reduce la proporțiile modeste ale unul instinct- ’ . 8Jle s“ sintețl do cit niște instinctivi. Halde, loviți, dur n“ Lu| gărițl vorba. Dreptul la răzbunare l’avețl, dar d P I.JS.-,1'"'4 ve?Bi“, » irabulbalilor ajunși, am-că «i Xgă XL rf'"în ’n,'lc “ Heea Joeâe Verbului nu... Voițl ase da cinci ani de închisoare lui Grave, pei Uu .pumnal lovește pe ducele de Berry: pe dată. Res­ a piugărit Patriea și Armata, pentru-că a ațițat la puuore pe soldați, pentru ca a provocat la omori taurata se urcă tribună și zice Țăm ?„ iacr^5. . t .,-a^gtă U Câre a 10Vlt pe duce,e de Berry ie o idee ofițeri. Și aici, feriți-vă de met _»da D-luI avocat ^ncrac‘ .,Ci jea metodă le mal omorîtoare de cit proza lui Jean • cărțel ..2?uC 0 4 ' xpe .daU.cea de’a D-eea Republica ac constă, leară-șl, în a scotoci cele 309 de PaSin * c0 «Bomba ce-a’jUucuH Vo de groază: uentru a găsi cele două rindurî cari, »zo,ale-'or ;l pre­ «i fa mijlocul fumului bombei, care inlocuește, în timpul se splnzure un om. Această metoda consta i zenla, drept un sistem chibzuit, ca un simgi-1 j! C- •«? st ce in realitate nu-I de cit căderea înfrigurată a unul neri°pditriere r,Uină Un Capîtal conflacrat i,leeI de Patrie- Iml fagăduesc a vă zice cu Viviani : «Ați făcut legi împotriva făcătorilor de rele, și le apli­ cați anarhiștilor de jos: cînd le veți aplica oare anar­ 1‘Ară indoeală cit se atinge de asta, !eu nu-s suspect. Sint djntracel al căror suflet o venerează. Și, In dome­ hiștilor de sus ?... Le aplicați anarhiștilor Cugetfirel: niul Gindirel, și prin graiu și prin scris, am căutat să o cind le veți aplica oare anarhiștilor Bursei ?... Le aplicați apăr in potriva celor ce no mal vreu, cari nu mal pot celor pc can-I acuzați câ fac să sară clădirile in aer; sâ creadă in lea. 1 cînd k veți aplica oare celor cori fac sâ picară, cari Dar sint silit să recunosc, că spirite mal mari de cît mine spulberă conștiințele ?...» au tratat o drept o vătămătoare chimeră, drept o utopie Ah, unii burghezi cari cred că întrupează Patriea, au un făcătoare «le rău. r r ciudat mod do a o apăra, Patriea asta. Și ne mal mirăm că Patriea se discreditează, că scriito­ «Cînd mă gîndeșc, strigă Tolstoî, la toate relele pe cari le-am văzut și pe cari k-am îndurat, cari purced din rii, cugetătorii, tind din ce in ce mal mult ei o confunda urile naționale, îmi zic câ amorul Patriei se întemecază cu Statul, adecă cu acea grămadă de legi contingente si de convenții artificiale, cari se schimbă in fie-care veac pe o marc și adîncâ minciună ». sau la fie-care jumătate de veac, cari păstrează comun nu­ Victor, Hugo, la rindu-I, profetizază : mai caracterul de-a apăsa pururea pe cel slabi In folosul «In veacul ce vine războiul ua fi mort, mort eșafodul, citor-va burtoși cari, in timpul nostru, nu sini de cit burtoși, moartă ura, moartă frontiera : îear omul va trăi». llind-că n’au macar circumstanța ușurătoare să fie nuri. Ne mirăm că Jean Grave, care-ș! aduce aminte de Tohleu nu pledez asemenea cauză, leu citez pe oamenii mari tol. nu vede in Patrie de cît o spoială menită să ascundă cari s’au făcut avocațil Iei. rgoirmurile Statului burghez ? Ne mirăm cind scrie : Apărăm noi Patriea cu tot dinadinsul, împotriva bănue«Ideea geniala a burgheziei fu de a pune îu locul au­ lilor Gugetărel ? In loc de a prigoni pe scriitorii ce-o critică, n’am lace oare mai bine a urmări pe bandiții cari toritate! dc drept divin, autoritatea nației». o necinstesc ? Înaintea lui Grave, un om pe care, după cit știu, încă Oare Victor Ilugo, oare Tolstoî, oare Jean Grave, dacă nu l’a neliniștit nimeni pentru propaganda sa anarhistă, modestiea acestuea lini ingădue să-1 numesc după niște onorabilul Yves Guyot, a emis considerațiea următoare: atit de mari nume, oare aceștia-s, cari fac, in timpul de «Credinți în Stat le o transformare a ideclreligioase*. față, ca ideea de patrie să încerce cele mal serioase Ge voițl ? Ideea religioasă se transformă o dată mal mult, primejdii ? și nu s’a isprăvit cu asta, Domnilor guvernanți. Sub titlul: Cei Fără-Palric, elocventul mleu confrate, Voi ați ucis pe bunul D-zeu, pentru a face râ-1 moște­ D-nu deputat Viviani, scriea mal zilele trecute, un articol nească Statul. AI voștri ișl dau samă că v’ațl bătut joc de foarte frumos. Iei denunța pe marii bandiți al Finanțai, Iei, și, la rindul lor, trimet Statul să se intilnească ca lu­ cum se exprimă chiar Iei, cari-s pe cale de a scurge pe nile stinse. pieața franceză cele 100 de milioane de rentă italiană, care Acesta nu Ie de cit întâiul pas al evoluției necesare. Gu nu s’au putut vinde nici la Roma, nici la Berlin... Bursa cit vor înainta mal mult, cu atil popoarele se vor deslipi Ie ca acele paseri de pradă cari dezonorează, cari spurcă de Stat. tot ce ating. Bursa a dezonorat proprietatea, dînsa mur­ Ghamfort, prietenul lui Mirabeau, unul din soldațil Re­ dărește și Patriea. voluției franceze, scrie: «Fn fericit instinct pare că spune leată cel Fără-Palrie. Cel Fară-Palrie, cari vor preface pe poporului: leu sint in războiu cu toți cel cari mă guver­ cetățenii întregel lumi in Fâră-Pantalonl, în toată pu­ nează, cari năzuesc a mă guverna, chiar cu cel pe cari terea cuvinlulul, pentru-că după cum merg lucrurile, iei i-am ales leu». nu le vor mal lăsa, în curind. măcar nici o pereche de Acelaș Ghamfort adaogă .-«Văzind banditismul oamenilor pantaloni. ajunși la putere, iești ispitit a privi societatea ca o pădure Și D-nu Viviani adăoga rîndurile aceste, a căror răs­ plină de hoți, din cari cei mai primejdioși sint arcașii pitfi pundere i-o las D-sale, dar pe cari am dreptul a le re­ să păzască pe ceilalți-', produce drept document, fiind-că le-a hărăzit domeniului Vă dațl samă efi arcașii, in cugetarea lui Ghamfort, sint public: jandarmii, orl-caro ar fi uniforma cu care garderoba na­ <Guvernul nu pune nici un zăgaz. Ici prigonește pe țională i-arUi impopoțonat. Thomas Paine, ilustrul convențional, autorul Drepturi­ socialiști, lace sâ li? defăimați de presa-!, cuteaza a le imputa ca nu iubesc țara. Dar ocrotește pe mizerabilii ce lor Omului, leară-șl un mare strămoș, Domnule avocat despoae, exploatează, trădează Patriea. S’au votai legi in general, pentru-că, vedeți, leu nu citez de cit oameni că­ potriva asociațiilor de făcători de rele. Cind nor fi aplicate ror nu li se poate nimic imputa: Convenționali, Girondini, oare aceste legi ? din Constituantă, Filosofi din veacul al XlX-lea. Vă las leu nu pledez împotriva guvernului, că n’am nevoe. Nu in familie, și nu vă temeți, veți răminea me'reu in familie: Thomas Paine complectează cugetarea lui Ghamfort cum pledez pentru socialiști, pentru că aceștia nu m’au însăr­ urinează: cinat a o face. Dar voiu spune D-luI avocat general: noi «De cînd se ține minte, meșteșugul dc cîrmuitor pu­ sintem solidari cu toții. Pentru-că, cu nume că prigoniți Anarhiea, prigoniți Cugetarea umană. Astă-zl, urmăriți, ca rurea a fost monopolizat dc ccl mai ignoranți indivizi anarhist, pe Grave: mine veți urmări pe socialiști, sub și mai canalii din omenire». cuvint că sint in înrudire sau in megicșie cu Anarhiea : Vedeți, n’a fost așteptat nici Elisee Redus, nici Jcan polmine va veni rindul altor cugetători, cari nu-s nici so­ Grave, ca să spueasta Poporului. leată mal bine de o sută cialiști, nici anarhiști, pe cari-I veți urmări inse fiind-că de ani de cind s’a început să i se spue asemenea lucru, sint niște cugetător! liber!: pentru-că voi nu admitețl și leată mal bine de o sută de ani de cind i.se repetă. cugetători liberi, voi, liheril-cugotătorl. Poporul Ie încredințat despre asta, lei știe astă-zl că •Sintețl in arhitar, și veți cădea in apăsare, pentru-că politicianil de orl-ce soiu, fie c’ar fi investmintațl cu alb, arbitrarul nu-I o suprafață plană pe care să le oprești: cu negru sau cu roș, ii vor. cinta acelaș aghios și vor aarbitrarul Iesle un povirmș : nu te întorci din cale ci te dăoga un capitol nou la cartea acum atit de groasă a min­ cobori și te cobori până la tiranie. ciunilor omenirei. Și pentru a complecta faimoasa voastră lege din 11 De­ Poporul n.u mal vrea să aibă de-afuce cu-așa ce-va. le cembre 1893, aștept o jurisprudență care să ne dce des­ sătul piînă-n gît și de politician!, orl-ce nume-ar purta, pre făcătorul de’rele delinițiea următoare : «Trebuie să fie le sătul si de minciunile lor. Ceeu-ce urăște dineul mal întemnițat ca făcător de rele orl-cine, care va cuteza să mult, le'pohlieu, această știință burgheză, născocită ca să vugete că totul nu-I ceea-ce poate să fie mai bine in cea slujască drept mască parlamentarismului burghez. Răul iesle că discreditul in caro cade Statul se răsfrîage mai bună dintre republici». vrind-nevrind asupra Armatei. Intr'adevăr, Armate, in Atunci puteți să mă întemnițați și pe mine, la o laltă cu timp de pace, apare ca un soiu de uriașă jandarmerie' in ceilalți, Domnule avocat general^ Fără a imbrățoșa doctrina sau leoriea cul-va, ceca-ce slujba Stalului. Și cu cit Sfatul apare mâl apăsător, cu atil întreține tual mult o ură mocnită în potriva armatei, unelte *iu-î aici treaba mea, îmi ingăduesc să vă zic. ’ "Aparaț! proprietatea : cînd veți urmări înse p? marii apăsărilor lut. Cuvintele, acestea nu-sale mele. Nu-* ale Iul Grave. Sini ^tndiți ai Finanțele... Apărați Patriea: cînd veți urmări ale unui gingaș poet, ale poetului cu Turnul de Fildeș, ale inse caracatița cosmopolită ale câreî tentacule hidoase Iul Alfred dc Vigny : 11 mclefteuză toate popoarele^ sugîndu-lc lot sîngele». �126 REVISTA ideeI_____ «Armata modernă, dc îndată ce încetează de a fi în rflxbo-u, ajunge un soiu de jandarmerie. lea se simte ca rafinată de sine și nu știe nici ce face, mc! ce voește». Vorba rușine alăturată de cuvîntul Armată, nu cunosc nimic mai groaznic, mal sacrilegiu. Toate nesupunerile nu-s oare cuprinse aici in germeni ? . VoițI să faceți să se dee cinci ani de pușcărie lui Grave, fiind că, cartea I, dacă i ar ficelit-o soldațil, ar li putut osa-I aducă a nu se mal pleca sub o disciplină indobitocitoare ' . Urmări-vețI ore viitoarea ediție din Amintiri din tinereță a lui Renan, in care acesta povestește că n’ar fi pu­ tut nici o dată să se supue disciplinei mihtăroșll, și că, dacă ar fi fost s lit să fie soldat, ar fi dezerlat ? Pasajul acesta. Ieste fără de asemănare mal primejdios, vă încredințez, de cit acel pe care-1 veștejește actul vos­ tru de acuzare. Pentru-că edițiea urmărită n’a putut sa viziteze cazarma : știți că lea n’a vizitat de cit ziariști. Pe cind, la cazarmă, cărți de-ale Iul Renan se găsesc une­ ori. Și soldatul care va da de rîndurile citate, soldatul căruia i se va fi dat opt zile de închisoare pe cari nu le merita și care va fi neniulțămit de căpitanul său. sol­ datul acesta va medita: «Uite, dar Renan Ie una din glo­ riile omenirel. D-nu ministru a spus’o la inaugurarea ul­ timului său bu-t. Dacă o glorie a omenirel nu s’ar fi putut supune disciplinei și ar fi dezertat ca să scape de lea, de ce n’aș imita gloriea aceasta și leu» ? Silogismul Ieste din cele mal bine construite, și poate prea bine 'produce propaganda prin fapt, pentru-că un­ so 1 dat dezertează mal lesne decltsăvire baioneta in burta căpitanului său. A spus vre-o dată Grave, vre-unul soldat, să vîre baio­ neta iu burta căpitanului său ? A spus, ceea-ce Iu adevărăt, că sau a-I viri baioneta în burtă, sau a-f lipi o palmă, tot la moarte va fi condamnat,după prevederile Codului militar, pe care aproape in unanimitate îi găsim cam afară din cale. S’o isprăvim inse, o dată pentru totdeauna, cu această metodă nedreaptă, care constă în a izola două rîndurl, dintr’o carto întreagă, în a infiițoșa ca lucrul cel mal în­ semnat dintr’b operă, ceea ce nu-I dc cit concluzica Înfri­ gurată a unul period înfocat. Dacă voițl să găsiți o provocare la omor, a soldaților armatei franceze, nu trebuie s’o căutațl în Jean Grave : trebuie s’o căutațl mal departe, rnal sus. Ascultați pagina aceasta. Victor Hugo se adresază Belgilor: f Popoare... Nu ic dc cil un popor. Dacă Bonaparlc so­ sește, dacă Bonaparte vă-ncalcă, tirind după sine,., această armată,,., aceste regimente din cari a făcut niște hoarde,... acești prelorieni,... acești ianiccri,... cari ar fi puiuț să fie niște eroi și din cari a făcut niște bandiți: dacă sosește la granițele voastre, puneți mina pe furci, pc bolovani, pe coase, pe brăzdatele dc la pluguri, puneți inîna pc cuțite, puneți mina pe carabine, pe puști: faceți ajta». Aceste hoarde, acești ianiceri, acest! bandiți, sint armata franceză... Acum, vă întreb, dacă ura politică, ura de partid, a pu­ tut, la un om mare, să meargă pănă acolo să strige strei­ nului: ^Asasinează armata franceză», ce mirare ca indig­ narea socială a unultinăr polemist să-I fi insuflat cite-va rîndurl aprinse, cari-s cu lotul palide față de provocarea cumplită Ieșită din gura marelui Victor Hugo. Pc Victor Hugo l’aț! Iertat L’ațI dus la Pdnteon, si ați făcut să fie adus acolea de-acel soldați al armatei franceze pe cari odinioară acesta II tratase de hoarde si do bandiți. Și voițl să condamnați la cinci ani de închisoare pe Grave pentru a salva onoare a ArmateI...O, logică a justiției voastre’. Voițl să mal condamnați pe Grave la cinci ani de În­ chisoare, pentru-că la sfirșitul unui capitol, in care de­ scrie barbari ea unor anume patroni, cari abuzază de ma­ șina omenească, cari au o lespede in locul inimel si în locul mâruntaelor zimți, crede că, dacă martirii unei ne­ rușinate exploatări ar ucide pe unul din patronii acestiea poate că iecțiea ar sluji drept pildă celorlalți. . Această indignare de cugetător, voi o taxați de apolo­ gie. De ce nu urmăriți atuncca atitea alte indignări ? As­ cultați aceste rîndurl, Domnule avocat general. Le împru­ mut dintr’un ziar care nu-I ziarul Revolta : ie ziarul lui de Goncourt. La 13 lanuar 1871, acesta se miră Că populațiea moare de foame și sta nesimțitoare, cind anume brutari, dintre cari citează pe unul, oferă celor bogațl pine albă si cornuri, cind negustorii le procură uinat .și pasări. Mirarea lui sațltă, se exasperează și stVigă in cele din urmă: «Cind ceteam în ziarul lui Marat denunțările furioase nle Oratorului Poporului, împotriva clasei băcanilor, eredcam că ic o tX-gerare de maniac. A-zî îmi dau Barna că avea dreptate Marat. Dm partea mea n’aș vedea nici un râu ca să se spinzure in galantarul dughenei lor vre-o doi-. trei din acești zugrumătorl deghizați .. Poate ca, cite-va Qsasinalc cu chibzuință alese, tn timp dc revoluție, sint sin» gurnl mijloc practic dc-a face ca urcarea prețurilor 5cy rămic în cuvenitele margini. leată provocare. leală apologie. Și cînd acelaș Gon­ court, g'iidindu-se la toți acel irîntorl cari trăesc din sudoarea poporului, strigă: Ar fi o mare ușurare de toată dobitociea șic și (țe toată tîmpeniea elegantă dacă o mașină infernală, într’o frumoasă zi, ar ucide întreg Parisul ce face, de ia patru la șase ceasuri, încunjurul lacului din pădurea Boulognei». Provoacă Iei ori ba la asasinftt ? Cind Ic dc Goncourt D-voastră zlmbițl: ada-I literatură... Cind Ie dc Grave, vă înfiorați : Ie anarhic. Din partea mea vă voiu spune: nu știu ce Ie. Dar ceea ce faceți d-voastră nu Ie justiție. Halde, fiți sinceri, ridicați vălul. Nu-s nici excesele, nici ațițările unei cugetări, pe cari le traduceți la curtea cu juri: Ie cugetarea însă-șl. Nu pentru-că Grave a scris niște cuvinte, chibzuite sau criminale, V-11U CnilllJhUC, D-nu mVIVMV avocat jjVUVMU general HXVV face a 44 li Jjudecat. Ci pentru-că uravu Grave ua lunnuiui formulat uo icunu teorie științifică, iru-Ccl jmiipută, care-I Opusă celei a D lui avocat general. Sau, dacă v< iți mal bine, crima lui Grave constă chiar in exprimarea teoriei sale’. Ceea-ce se voește a se întemnița nu Ie un om: i-o idee. Se cero unui juriu modern, de-a osindî un sistem po­ litic, precum s’ar fi cerut Parlamentului sau Sorbonel, in veacul lui Ludovic al XlV-lca, să sa osîndească un tratat asupra Iertarel păcatelor sau a prefaccrel pînel și vinului in trupul și singele Domnului. Nu vă place comparațiea mea ? O schimb: Se cere unul juriu modern să osîndească un sistem, care susține că Ie al viitorului, după cum s’ar fi cerut Parla­ mentului sau Sorbonel să osîndească pe acel care, cu două veacuri mal inainte, ar fi expus principiile societăței moderne. D-nu avocat general zice : Teoriea ce o acuz, dacă s’ar îndeplini, ar desființa burgheziea,.. întocmai după cum sis­ temul burghez, prin îndeplinirea I. făcu să dispară nobi­ limea... De cite ori pui un lucru in locul altuea, Iești ne­ voit să ridici pr cel dintăl pentru a pune pe cel'de-al doilea. Vechiul Parlament fără indoeală ar fi condamnat prin­ cipiile societățel moderne. Puteți întemnița oare princi­ piile cari se dau drept cele ale societăței viitoare ? leu vă zic : nu. De ce ? Pentru-că, vechiul Parlament, condamnînd, ar fi rămas logic cu sine : acesta îerao putere dc drept divin. Pe cînd, condamnînd, voi vă veți da vouă, o desmințire : voi sintețl o putere de liber examen. Voi sintețl fiii unei revoluții, cari s’a făcut tocmai pentru a face cu neputință lucrul care se cere a se face acum. Puteți să condamnați un om, puteți să condamnați o crimă : dar o idee n’o pițtejl condamna. Ideea o puteți dis­ cuta și combate, dacă Ie cu putință. Fiți* pe pace, Domnilor jurați, și nu vă faceți cine știe ce idee grozavă de ideea lui grave. Această idee nu-I ciu­ perca otrăvită despro care vă vorbea D-nu avocat gene­ ral, caro ar fi răsărit, fără rădăcină, într’o halhueală sfirșit de veac. Această idee nu Ie de Ieri, de a-zl lea Io do două sute de ani. Grave, nu numai că n’a imbog. R prin bombele sale rnartirologiul burghez, dar n’a imbog ții prin cartea-1 nici măcar repertoriul intelectual al ome­ nire». Care lo oare ideea lui Grave ? lea se rezutneaz. două propoziții : 1. Dacă omul Ie rău, vina i-a mecanismului b°c*iî a desființăm acest mecanism: omul va deveni bun. meca2. Pentru a preintimpina întoarcerea acelueaș lotul a nism social, trebuie să ajungem la înlăturarea principiului de autoritate. . înlăturarea cu lotul a principialul de instituțiilor, a puterilor c&l reprezintă : feat* A fe’_ ținta anarhiei științifice, caro urmărește ,r|"cP . • ar_ ricircl obștești prin desființarea concurenței ., i moniea intereselor. Nu discut. Nu combat: expun. cetiți descrierea schiAsta-I nou ? LuațI po Rabelaîs Ș* tulul de Tholerna. REVISTA IDEE? .1 J Muzeul i Literatorii: Hoirttne |______ 417 Nici un guvern, nici o conatrîngere, individualismul Șl* Grigorie ^iceea, nemuritorul cugetător din vea­ înlocuind pretutindeni colectivitatea. De-asupra pork-i, -lea : Grigorie de Niceea a fost canonizat, rlnduit ca'principiu, ca lege unica : Fă ce vrei, cu alte cuvinte: cul al J?, 8 , V> Iei a fost citat de Revolta : sub acest dublu Fu ce trebuie, fiind-că, să zicem, omul devenind bun titlu Iei nu trebuie să fie simpatic de loc D-luI avocatgevoința lut se confunda mai departe cu datorica. neral: n'are aface, voiu împrumuta dela dineul cite-va cu­ Deschideți po Voltaira: eroul Iul, Candid, vizitează vinte : SI. Grigorig*~de Niceea a scris aceste rîndurl :iAcel Eldorado, Raiul visat de spiritul filosofului. Ce-va ca și care va numi hoție sau paricid nedreapta născocire a in­ schitul do Thelema: nici legi, nici constrlngerl.- armonie teresului, nu va fi tocmai departe de adevăr. De alt-felin oft pretntiudonea, fericire cu vafl face stăpin pe bunul alin ca, sărind peste ziduri sau sCandid ceru ea vadă Curtea dc Justiție, Parlamentul. ucigînd trecătorii, ori-câ veți dobindi celca-ce nu-i al vostru I se spuse că așa ce-va nu îera și că nu se pleda nici cu ajutorul necruțător al împrumutului, tot una-i... Dacfi i s’ar fi făcut lut Sf. Grigorie profețîea: < Va veni o dată. Dinsul voi să știe dacă se aflau închisori: i se o zi cind ceea-ce tu tratezi drept hoție șl asasinat va a' apuse ca nu». ,|unge legea lurnel, și clnd un avocat general va da in ju­ Proudhon, in timpurile moderne, precizază idealul acesta il rîpește din țara visurilor și-1 fixază in cea a ideilor decată la Curtea cu juri pe scriitorii cari-țl împărtășesc părerea. întreaga societatea se va întemeea pe camătă, pe pozitive. uzură. Se va zidi un templu care se va numi Bursă. Acest Deschideți Enciclopcdiea generală de Ranc la cuvîntul Anarhie. Ranc amintește mal întâi teoriea formulată de templu va înlocui catedralele tale, după cum catedralele au înlocuit templul iul Venus și Jupiter. Slujitorii acestui Gondorcet, cuiu urmează: nou templu se vor numi Levy, Arton, Reinach, Hugo tCcl dintăl termen din seriea guvernamentala fiind Oberndoerfier. Aceștia vor escroca tot aurul care Ie va asi­ absolutismul, termenul final, fatal, Ic anarhica-. gura a tot puterniciea. Iei vor cumpăra tot ce se poate Proudhon se exprimă: cumpăra, .și chiar unele lucruri ce nu se pot. Icar vanele < Anarhica, leală forma dc care ne apropiem po fie-carc revolte in potriva cumplitei lor slăpînirl nu vor sluji de cit să facă și rnal vădită spălmintăloarea-I soliditate, tărie...» zi, și pe care o obiclnuințli înrădăcinată a mințci ne face s’o privim drept culmea ncorinduclcl fi ca expreeiea Dacă s’ar fi profetizat lui Sf. Grigorie asemenea lucru, •SI. Grigorie, care credea in D-zeu, ar fi împreunat minele haosului». și-ar fi zis: «Ferește-ne Doamne, de asemenea boala morală*. Ranc aproblnd aceste două propoziții, la rindul său Boala și-a tăcut cursul. Din cind in cind, ca să-și afirme afirmă: păcătosul Iei virus, face să izbucnească unele Panamale, «Țintii Revoluției ic insă-șî suprimarea autorităței, cu aceste accidente terțiare ale unul corp social care se des­ alte cuvinte a slăpînirel». compune, se prăbușește. Și zilnic crește buba care nu La rindul său, Ranc, dă asupra anarhiei delințica peste mult ne va umplea pe loțL următoare t Nu vă grăbiți să ziceți: asta-I o boală morală. Bună ori rea, asta-I Cugetarea umană. Nu întemnițați Cugeturea : «înlăturarea autorilâțel in cele trei înfâțoșeri aleTef : pururea scapă. Nu căutațl a ucide Cugetarea: pururea politică, socială, religioasa : contopirea guvernului, stăinviează. plnirei, în organismul natural*. Vedeți. lea a fost splnzurată in toate furcile, țintuită la Și adaogă rîndurile acestea pe cari Ic supun meditărel toți stilpil de infamie: Cugetarea a d’aurit toaie’spinzurătuturor. torile cu razele sale, a poleit toți stilpil de infamie cu Pentru trinton, pentru exploatatori, pentru privile­ strălucirea nimbului său. giat!, pentru cheluitort, orl-ce idee dc dreptate ie o idee A fost decapitată, arsă, torturată, crucificată. Iu niște de neorînducalâ, orf-ce ridicare în contra priveligiilor incinte foarte asemănătoare cu-a voastră, niște magistrali, ieste o manifestare anarhica. Numai gîndul de-a scăpa InvestmintațI cu aceea-șl purpură și imbonetați ca și D-nu dc exploatare Ieste un gînd criminal. Trîntorh, privcli- avocat general, cugetarea a fost doborităsub acelea-sl ful­ giaț:i, vreau să. bencbctueaBca îa pace.». gera sociale, in fraze zdrobitoare, înginate cu acelea-șl in­ tonații de voace, ritmate cu acelea-șl legănări de gesturi, Dinsul conchide: în mijlocul evoluțiilor, revoluțiilor, cataclisme­ «Libertate și ordine sint doi termeni corespunzători, cari penlru-că lor, cînd totul se preface și cind totul se năruește, nes­ sc contopesc într’un al treilea termen, mai general, acel trămutata justiție omenească, această veclnică biruitoare de anarhie, după cum a definit-o Proudhon, cu alte cu­ de Ieri, care ie pururea biruita do mine, păstrează acela? vinte în înlăturarea radicală a principiului de autoritate». gest și aceea-șl înfățoșară. leată teoriea. le o boală morală, strigă D-nu avocat ge­ Pentru Cugetare, camera de oprealâ le sala de așteptare neral... Cind o idee nouă se ivește în lume, nu vă grăbiți a Panteonului. Și magistrațif nu pot pleca fără să se lo­ a striga : Ie o boală morală. vească do staluea uneea din jertfele lor. Foarte adesea, cu așa numitele boule morale Ie ca și cu S’a crezut că se va înăbuși Cugetarea : Cugctarca-1 științele numite oculte... Ce-I o știință ocultă? le o știință strălucitoare. necunoscută De îndată ce știința necunoscută ajunge ști­ In lic-care zi, la răscruci, pe p.ețele publice, al de ință cunoscută, iea încetează de-a fi ocultă pentru a ajunge Etiennc Dolet, încununați de nemuritoare, zimbesc zorilor oficială. dimineței cari salută deșteptarea Parisului. Odinioară chimica noastră se chlema Alchimic, și se ar­ Lăsațl Cugetarea să-șl facă drumul. Domnilor, n’o îm­ deau alchimiștii. Astâ-zl Alchimica a ajuns chimic, și se piedicați. Ce sin tețl voi, pentru u-I stăvili calea? Cugetarea... decorează chiinișlil. lea-1 universul Pe cind voi ou «înteți de cit niște atome, Cu Sociologica Ie ca și cu țoale științele. Dați-vă samă că, ori-ce i sar face, insulte-o ciuo-va Orl-ce idee care nu-I consacrată, vulgarizată, căzută in ori salute o, Cugetarea cămine Cugetare, Cugetarea care puzderie* opiniilor noastre curente, orl-ce idee care nc-a- judecă și caro crede, care nădăjduoște și care vîsază, un tinge obiceiurile, educațiea, ni se pare ce-va grozav. O tra­ vis primejdios poate-că, care nu se ya îndeplini poale, tăm cu foarle maro ușurință drept boală morală, .și nu dar Iu sfirșil un vis sacru, pentru simplul cuvint că-I vis. stăm, do loc la cumpene a răspunde celui cc ne-o expune : Fii al unei societăți isvoriki din revoltele visului, lăsațl «Iești un smintit». să videze în voea-I crierul omenirel. Dacă s’ar 11 zis unul vechiu senator roman : «Robiea-I Apărați-vă, dar nu persecutați. Aeestu-1 cel din urmă o rușine, trebuie desființată robiea», vechiul senator ro­ strigăt al mleu, Domnilor. Vi-1 îndrept din adîncul piep­ man ar 11 răspuns: «Să se desfiiinleze robicn ? Te.ștI un tului mlou, cu toată vigoarea credinței și tincrețel mole : anarhist. Robiea .. Dar nsla-I lemelica orl-cărel societăți. Nu Jurați, din timpul de față, nu fiii prigonitori... există societate fără robie...» Și, cu mina pe Digest, vechiul Emile de Saint-Auban, senator ar fi apărat robiea, întocmai cum apără astă-zl D-nu avocat general capitalul, cu mina pe Cod. Anunțăm cu o deo.ehilă plăcere lucrarea D-luî Const. Nici una din instituțiile apărate aski-zl de călră D-nu V. Jiuțureanu: Curente Pedagogice... Lucrare scrisă cu avocat general nu-I să nu fi fost vestejită sau înfierată odi­ multă independență și in care sint puși la contribuție și nioară ca o boală morală. Dacă cine-va ar fi prezis unuea din vechime societatea acel scriitori și pedagogi cari s au ocupat de chcstica edu­ cației, dar asupra cărora manualele obicinuite de peda­ din vrista de mijloc, ar fi răspuns : «Iești un bolnav». Dacă cine-va ar ii prezis unui feudal societatea modernă, gogie nu s’au oprit... O lucrare care merită neapărat cercetată, pentru edificare și pentru lauda autorului leiar fi răspuns: «Iești un bolnav». �REVISTA IDEEl REVISTA IDggl___ TRECUT ȘI VIITOR Al patrulea vis al Verei Pavlovna Din romanul lui Cernfșevsky, „CE-I DE FĂCUT'1 Intr’aceea Vera visă un vis. Visă că din depăr­ tare par’că venea un glas.' Și-i părea atît de cu­ noscut. Glasul se tot apropiea și se schimba în • vorbe lămurite : Cît de frumos strălace firea, Cum seînteează soarele, Cum rîde cîmpul... Vera și vede totul aeveo... Iea vedecîmpul galbăn : Spicele se mișca în valuri strălucitoare. Vede o grădină cu mii și mii de flori. In jurul Iei un lanț de bălării. Dar, peste bălării, se arată ver­ deața unei păduri bătrîne. Și se aude freamăt de frunze. Din grădină so răspîndesc mirezme îmbă­ tătoare. Printre crăcile de arbori zbor păsărele. Și mii de ciripiri se'nalță spreceriuri, amestecate cu mirosul de flori... lear dincolo de grădină și dincolo de cîmp, peste pădurea întinerită, alte ‘ clmpil de aur, alte livezi, până în munții depăr­ tați, acoperiți de codri și poleiți de soare. lear ici și colea, de-asupra crestelor de munți, nori lumi­ noși, nori de argint, nori purpurii, rasfrîng o lumină cerească la orizont. Soarele se arată in strălucirea-i de aur. Firea se’nveselește, piepturile se umplu de lumină și de căldură, de cînturi și aromă, de iubire și fericire mare. Și din împre_ jurimi, se revarsă răsunetul de cînturi de veselie, de dragoste și bunătate... O, pămînt, O, soare, O, fericire, O, bucurie, O, iubire, O, iubire, frumoasă ca aurul, ’ Mîndră ca norii diminețel, cari plutesc de-asupra munților... — Așa-i că slnt frumoasă?... Zice o strălucită aretare. Dar nici tu, nici nimenea din voi nu mă cunoașteți încă în toata frumuseța. Privește cum a fost, cum ie și cum va fi. Ascultă și privește: In pahare spumegă vinul purpuriu: Ochii oaspeților strălucesc veseli... La poalele munților, unde sllrșește crîngul, se înalță un mîndru palat. — Hai intr’acolo... II zise, Verei, aretarea. Pornesc, într’un avînt. Un ospăț strălucit,Vinul spumegă prin pahare, ochii oaspeților strălucesc*, zgomot* și șoapte, și rî®ete, tainice stringeil de° mină,’și’năbușite Afrodita n’are nici o haină pe Iea. Atlta-I de frumoasă, în cît închinătorii iei nu vreau să fie îmbrăcată. Minnnatele-I forme nu trebuie ascunse ochilor lor aprinși... — Iea* spune femeei, cc-I aproape ca și iea dc frumoasă și care-i arde tămîc pe altar: «Fii izvor de plăcere pentru bărbat, lei ie stăplnul tău. Căci tu nu trăiești pentru tine, ci pentru iei trăiești». In ochii ici lucește numai aprinderea plăcerilor trupești. Privirea i’ei ie mîndră. Mîndriea i-i zu­ grăvi tă-n față.* Dar se mîndrește cu frumuseța-i fizică.. Ce vieața trebuea să ducă femeea pe vremea domniei acestei împărătesc? Bărbatul ișl Închidea soțiea-n haremuri, să nu o vadă nimenea altul, afară dc sine, stăpînul. Numai iei să se hră­ nească de frumuseța iei, a iei, unelta lui. Femeea nu iera liberă. Inlr’adevăr, au fost și unele femei cc se ziceau că-s libere. Inse și iele își vindeau frumuseța și libertatea... împărăteasa asta iera pe jumătate roabă. Și unde nu-i libertate deplină, acolo nu-I noroc. Acolo nu-s nici ieu. . ., zise minunata frumusoță. Lumea aceasta — Nu, zise idnică de mine Pe așa vreme leu nu ieram nu-Ilume. vrea-Lpe Atuncea femeea Iera roabă. Și unde nu-i pe egalitate, acolo nu sînt leu. Impărătessa acestor locuri Iera Astarte. Privește-o... So arată o femee* mîndră. La brațe și la picioare li strălucesc brățări de aur. La glt îl strălucește o salbă grea de mărgean și de mărgăritar. Părul i i stropit cu mirezme. Pe față i _so cetește pa. tima sau pofta sexuala. lear în cătare i-i scrisă nătlngiea... — «Supune-te stăpînuluî’ tău. Și îndulcește-!' leneviea, cînd iei se odihnește după războae. Tu iești datoare să-l iubești, căci iei te-a cumpărat. De nu, iei are dreptul să te omoare».,. Zice Astarte, celei cc zace la picioarele iei în țărnă... Tu vezi că nu-s acolea, zise frumoasa, Verei. — Un cînt, un cînt... S ande murmurînd. Fără x u.wu. ______ _ cintare nu Ie veselie deplină. de-o-nflăcărare “ma're~Fruntea Firea-i'șidcsiăînueste tainele , Poletul se ridică. gîndul i-s luminate Iei, isforiea II descopere înțelesul. Si‘vieața de mii de ani se desfășoară in șiruri clare în cînturile lui. ’ j i “ « « r clte unT 1 Poclulul răsună... Icoanele trec una Corturi de nomazi. In jurul lor pasc oi, cai si cămile. Mal încolo o pădure de măslini și smo­ chini. Ni, mai departe, la marginea orizontului, spre Miaza-Noapte, un îndoit lanț dc munți Inalli. Vîrfunle munților, albite do zăpadă. lear coastele sînt acoperite dc cedri. Dar de cît cedrii, mai frumoși se vad păstorii: femeile, și mai frumoase de cît frumoșii palmieri. Vieața tuturora ie fâră grija, mijește întro piroteală de frăgezime, de drag Acolea oamenii n’au altă treabă de cît să se iubească. Ișl petrec zilele, uua după alta, numai în desmierdan și în cîntece de iubire... 2 Din nou răsună aprinsele cuvinte ale poetului'. Si se arată altă icoană... O cetate. In zare, spre Miază-Noapte și Apus, munți. Spre Răsărit și Miază-zi se întinde azurul mărci. Cetate mîndră. Pe dinafară casele nu se arată nicî mari, nici prea frumoase. Dar cît dc minunate temple. Și, maieu samă, colea pe culme, uude_se duce pe scara cea uriașă și strălucit de frumoasă. Tot dealu l presărat cu monumente, cu temple. Din iele chiar numai unul ar fi în stare să facă frumuseța și slava ori-cărel capitale mari. Prin temple mii de statui. Și pretutindeni, în cetate, sint presărate statui de astea. Din lele numai una, și ar ajunge să facă fala celui mai mare muzeu din lume. Și cit ie de frumos noro­ dul, care se plimbă pe piețe, pe uliți. Uri-ce fecior, ori'-ce fecioară și ori ce tînără femee, pot să slujască drept un model pentru statue. Harnic, vioii! și vesel, așa-i aici aici norodul, a cărui în­ treagă vieața ie veselă, luminoasă. Dar chiar și casele, pe dinafară simple, sînt prea frumoase înăuntru. Cum știe lumea să trăească. Ai putea îndrăgi cel mai mic lucru, din case și din jur. Și țoală lumea asta slăvită, trăește numai să iubească și să slujască frumuseța... Izgonitul se întoarce-n cetate. Toți știu că se întoarce să fie despot. Și, ieată, nici o mină nu se ridică împotrivă-!'. De ce ? In carul in care vine, alăturea de iei,' stă o femee do-o frumusețe răpitoare. Iea îl arată noro­ dului, pe care-1 roagă să-l primească, zicînd că-1 ocrotește Iea. leară norodul, închiuîndu-se in fața dă ’"i Pisistrate, ibovnicului fvumnsețel, dă domniea lui iei... La tribunal. Judecătorii sînt toți albiți de bătrînelă. Mulțimea poate să se înflăcăreze, iei înse nu cunosc aprinderea. Areopagul se fălește cn nemiloasa-i asprime și cu dreptatea-i fără de samăn- Chîar zînele 5* zeiî vin să-și încredințeze ®oarta ,în mîna hotărîrilor lui. Dar, ieată ca, in tnbuna!ului trebuie să se înfățoșeze femeea pe care toți o socot vinovată de cele mai lngrozitoare crime. Iea a pierdut Atena, Iea trebuie să moara. Fie-care dintre judecători, o hotărîse asta în gîndul dintre asta iu v înaintea lQa intea judecători, lor apareo hotărîse Aspasia, vinovata,* lui. Si lor apare Aspasia, vinovata l'î și ‘“jj toți îi cad în genunchi, și-i zic: tu nu poți fi osîndită, tu...frumusețe!? Nu-i Nu-iiești oareprea asta frumoasă împărățiea oare împărățiea iubitei?.. întreabă, minuuîndu-se, vera. Nu, zise luminata frumuseța. Ieu nu ieram pe-atuncea. Oamenii se închinau femeei, dar nu o recunoșteau de egală. I se închinau numai ca Ia un izvor de plăcere. încă nu prețueau intr insa* vre-o demnitate omenească, Pe nu mă găsești acolo unde femeea nu-i socotita om. împărăteasa acelei vremi Ic Afrodita... Uite, pnveșteo... 'i ' , , 129 4 —- Impărătcscle astea nu șamani cu mine. Și Iu cămal domnesc. Dar, rlnd, pe rlnd, domufea lor se surpă. Cu nașterea uneea, începe căderea îm­ părăției celeilalte, leu m'am născut atuncea, cînd începu să cadă împărățiea celei din urma din iele, lear de cînd ni am născut ieu, împărățiea lor a început să cadă și mal iute, și pentru totdeauna. Și leu le voiu înlocui pe toate. Vor dispărea cu totul, și numui ieu voiu rămânea, ca să tronez peste întreaga lume. Dar trebueau nenpărat ca să domnească iele mai înaintea mea. Fără împărățiea lor, a mea iera cu neputința... La început “oamenii ierau ca dobitoacele. Iei încetară să fie dobitoace, de cînd bărbații nu început să prețuească In femee frumuseța. Inse femeea, ca trup, Ieste mai slabă de cît bărbatul, bărbilu-i mai zdravăn, mal tare. Pe așa yreme totul se hotărăște prin putere. Băr­ batul își însușește femeea și începe să-l prețaească frumuseța. Dînsa ajunge avutul lui, uu felin de marfa... Asta-i împărățiea Astarte!.., Gind băr­ batul ajunge ce-va moi luminat, începe și mai 3 mult să prețueascâ frumuseța femeei și chiar să leară-și răsună cuvintele poetului. Priveliște i i se-nchine. Iea înse tot în întunerec zace. Inse schimbă. tr’lnsa numai frumuseța-i de samă. Nn știe să O arena, în fața unui castel feudal. In jurul gîndească de cît după ce aude de la bărbat, Dînsnl 11 spune că numai iei ie om, lear Iea se socotește arenei un amfiteatru. In arenă se plimbă cavaleri. De-asupva lor, în balconul castelului, stă o fe­ ca uu lucru prețios, proprietatea lui. lea nu se socotește om.. împărățiea Afroditci... Dar leală cioară mîndră. Iu mîuă-i fllfle o naframă. Cine va birui, acela va dobîndi odorul, și învoit va fi. că începe să se deștepte în femee conștiința de omeniea iei. Ge dezgust, ce scirbă trebuea s’o cu­ ca să-i sătule mina... Cavalerii se luptă pe vieața și pe moarte. Biruitorul Ie Togenburg. Și lui prindă, clnd începu să-i încolțască ia minte ideea de demuitatea-I omenească. Iacă nu mai fusese fecioara-i zice: «Te iubesc, ca pc-uu frate, cavalere. Nu cere altă dragoste din partea mea. Inima privită ca om. Bărbatul nu voise s’o socotească nu mi se aprinde cind te apropii, nu-mi bate clnd ca tovarășă, ci ca o roaba. Și lea-i spusese : nu te depărtezi»... «Soarta mi-i hotărltă», răspunde vreu să-ți fiu lovurășă. Pornirea călră dînsa, înse, cavalerul. Și o pornește spre Palestina. In toată silește pe bărbat s’o roage și chiir să sâ sme­ lumea creștină se duce faima vitejiilor lui. Dar rească îu fuța-I. Uitlnd că uu o prețuea ca pc-uu iei nu poate să trăiască fără să vadă pe zlna ce-l om, încape s’o iubească, să i fie dragă neatinsa, fermecase. Și se întoarce. Nu o putuse uita în neprihânita-î feciorie. Dar cit i-asemă rugi, cît războae... «Degeaba bați Ia poartă, ca vaiere. se apropie de dînsa numai o dată, îe vai de Dlnsa-i la mînăslire»... I se răspunde de la ca­ iea, sărmana, li cade iear în mină. Și mina asta stel. Atuncea iei se duce aproape de lăcașul cel ic mai vînjoasa ca mina Di. lear se prefa'ce-n sflnt. Ișî face o colibă, prin ferestruea cărei să roabă, disprețuită, amar ds iea... Ie trista împă­ poată s’o privească, fără să fie privit de iea, cînd răție a Ciistitâțci... Dar veacurile se înșiră unul și-a deschide ochiul chiliei. întreaga vieața și-o după altul. Și soră-mea mai mare, pe care, Vera, va petrece așteptlnd, doar s’o ivi, iea, Ia ferea­ tu o cunoști, începe să aibă iurîurire asupra lumei. stră, frumoasă, luminată, ca uu soare. Nu-i altă Iea ființă-n totdeauna, trăita înaintea tuturor, și se născu o data cu omul dintâi. Pururea a lucrat vieața, pentru dinsul, de cit să-șî vadă zlna su­ fletului. Nu fu o altă vieața pană ce în sfîrșit se fără preget. Și munca i-a fost grea. Izblnda Ici stinse. Chiar cînd suflarea-! pieri, Iei sta mereu tîrzie. Dar a lucrat, tot a lucrat, și i-a sporit izla ferestruea colibei lui, c’un singur glod încre­ bînda. Bărbatul începe să se facă mai chibzuit, femeea tot mai mult să se privească om, deopo­ menit în minte: «Voiu mai vedea-o oare» ?... — Aice leară nu-s îeu... Zice strălucitoarea feu- trivă cu bărbatul. Și veni vremea dc mă născu! museță. Iei o iubea, cît nu o stăpînisc încă. Dar și ieu. Dar asta nude mult. Știi cine fu cel dintâi de îndată ce i-ar fi fost soție, s’ar fi schimbat în care simți că m'am născut și caro zvoni peste supusă : trebuea să-i tremure înainte. Ar fi in- tot? Rousscau. Vorbește de mine în «Noua Echis’o singură, și ar fi încetat s’o iubească... A- loiza». Din cartea asta, oamenii, pentru îotăea-șî tuncea, bărbatul mergea la vînat, la războae, ben- dată, au auzit de mine. Și, de atunci încoace, îm­ părățiea mea tot crește, crește mereu. De-*o*cam chetuea cu cine voca, își necinstea supusele, leară soțiea-i dragă, femeea lui, Dra lăsată în pă­ datâ nu împărațesc peste mu!ți. Dar împărățiea răsire, închisă și desprețuita. Atuncea, cum a- mi se lățește iute. Nu-I greu de prevăzut ziua cjud jungea bărbatul să stăpîncasc-o femee, i se curma voiu împărați peste întreaga lume. Și numai aiubirea. Nu, pe atuncea leu nu ieram. Impără- tunci vor simți oamenii, pe d pliu, cit de fru­ teasa acelei vremi se numea Castitatea...Pnveșle-o... moasă sint. A-zi, chiar acel cari îmi recunosc stăt Castitatea se arată modesta, gingașă, strălu­ pînirea, nu pot îu totul sa so supună voinței mele. cită : mai strălucită de cît Astarte, chiar și dc Sint încă înconjurați de o mulțime de pcoțivniei. cit Afrodita. Dar gînditoare, mâhnită, plină de- Mulțimea asta i-ar sfașiea și le ar învenina în­ apaar. In fața iei oamenii cad. in genunchi. Lumea treaga vieața, dacă dlnșiî ar ști și ar îndeplini voința mea întreagă. Și doar leu vreu fericirea li dă coroane de trandafiri. „ — Dar, ieată ce ziee dînsa: «Trist îmi ie su- tuturor, ieu nu vreu nici o jertfa. Și chiar și spun netul până la moarte. Inima mi-i rînită. Vă în­ celor ce mă cunosc: S5 nu faceți nimica ce v'ur aduce cazac. Acum, nflițl numai întru atlta vo­ tristați și voi. Sîntem nefericiți. Pămintu-i valea PUngerei»... Nu, nu. Ieu nu ieram pc-atuncca... ința mea, cit o puteți afla iară să vă pvieinuească vre-o vătămare... 1 zice, Verei, sublima frumuseța, �____ ; REVISTA IDEEl 130 ______ . și Afrodita. Și am acelaș cult de puritate, precum avea și Castitatea. Dar totul în mine Ie mal deplin, mal mult și mii puternic. Nu-I cum Iera la Iele, Ceea-ce avea Castitatea, Ir mine se unește cu ce avea Astarte și Afrodita. Și fiind-că totul In mine se îmbină cu alte puteri, ile-care putere în parte ajunge mai puternică, ajunge mal bună. Dar mult mal multă putere și strălucire dau toate astea unei însușiri nouă, proprie mie, pe care n’ail a_ vul’o nici una din împărătesele cari au fogt raniînaintea mea. Și însușirea asta nouă’, prin caro mă deosebesc de iele mal mult, Ieste egalitațon desăvîrșită a celor ce se iubesc : slnt relațiile ega­ litare între ibovnici, ca Intre niște oameni. Și această însușire au izvorit multe, foarte frumoase lucruri, la cari unii nici visaza macar... Cînd băr­ batul recunoaște că femeea îl Ie egală, atunci se leapădă de ideea că dîusi i-I proprietate. Atunci femeea 11 iubește, cum o iubește și bărbatul. Atunci îl iubește numai că vrea să-l iubească. Iear dacă nu, iei nare nici un drept asupra-I, cum nici iea n’are asupra lui. De aceea numai cu mine-î libertatea. Egalitatea și libertatea fac însușirea mea, ce se găsea și la celaleltc împărătesc, să iea o față nouă. Iea se arată în cea mal înaltă stră­ lucire. In fața Iei nu însemnează nimica ceea ce cunoscură împărăteselc pan Ia venirea mea. Pănă la mine nu se știu deplina îndestulare a tuturor pornirilor. Căci, fără libera pornire a celor doi iubiți, nici unul dintre dlnșiî nu poate să simtă îndestulare deplină. Pan la venirea mea nu se știea ce-I îndestularea deplină. Pentru că frumu­ seți nu se vădea din libera pornire. Din contem­ plarea iei nu putea naște acea cerească îndestu­ lare. Și fără libera pornire, și îndestularea și avintul rămîn întunecate, față de îndestularea și de avlntul pa care-1 simt ieu. Curățiea moa Iernai carată de cit aceea a Castităței, care vorbește nu­ mai de curățiea trupului, leu sînt curată și la inimă. Și ieu slut liberă, de aceea în mine nu-i tT v'„.rnitya “ 6ă. 0 re<!rn“oa?7 Veraî d.r?p‘ nici nk“minciună, minăin"5,“nk-I nief prefăcătorie. prefăcătorie, Nici o dată nu voiu rosti• o vorbă, ca Vera chiar îi văzuse fața și-I auzise glasul ? ’ . - fără s'o simt. Și nici voiii da — Da, zise iear împărăteasa. Voeai sâ mă cu­ sărut lipsit de simpatie. Dar însușirea mea cea noști. M’ai cunoscut. Vocal să-mi știi numele. Dar noua, care dă atlta strălucire la tot ce se găsea stră­ njam alt nume de cit al ființei In fața cărei m’a- în celelalte Împărătesc, îmi dă, prin sine, o strărat. Și numele ce-1 port ie numele ființei. Văzu-și lucire mai înaltă de cit ori-ce. Stâpîuu-i stingherit cine feram. Nimic nu-i mai pre sus de om. nimic in fața slugel și sluga 1 stingherită în fața unui maî înalt de cît femeea. Slut ceea cc iubește și stăpîn. Omul ie liber numai lingă cei deopotrivă cu iei. leată de ce, pănă la mine, nici chiar băr­ care ic iubita... Intrjadevăr, Vera văzuse că însă-și iea iera, că batul nu cunoștea deplin fericirea iubirel. Ceea lnsă-și^ iea iera zeiță. Fața împărătesei fusese ce simțea iei nu-i vrednic să se chîeme fericire. fața iei, leită fu ța iei. Trăsături departe de-a fi Iera numai o beție de-o clipă Și femeea, cît iera desăvlrșite, și de cit cari mai frumoase se văd ori- de vrednică de pltns pănă la mine. Pan la venirea cînd. Dac, fața asta, luminată de strălucirea lei, mea, dînsa iera o ființa supusă și robită, trăita iera^mal frumoasă de clț toate idealurile lăsate pururea n frică. Pănă la mine, iea prea puțin în­ noua de cătră sculptorii antichităței și de cătiă țelegea ce i dragostea. Căci unde-i frică nu poate marii pictori al marelui veac al Renaștere!. Da, să aibă loc iubire... Intr’un cuvînt, vrei să-ți spun însâ-șl iea Iera, numai că luminată dc razele iu­ cine sini ? Să știi că-s Echitatea, și-s soră cu birel. Icra chiar iea, dc cît care mai frumoase Ști'nta... Fără echitate, chiar îndestularea trupească slut sute-a Pelersburg. Dar, cu toata săraca-i fru- și admirarea frumusețe!, sînt lucruri anevoioase mușeță, Icra mult mai superbă de cît Afrodita de și triste, murdare. Fără echitate inima nu poate ia Luvru, mai strălucită de cît toate frumusețele fi curată. Și curățiea trupului ie numai vorba. Din egalitate s’a născut In mine acea libertate, cunoscute până acum. ~ te yezi iu oglindă ușa cum iești, fără fără do care ieu nu pot ființa... In sfîrșib l1-81*1 mine. Iu mine le vezi ast-feliii precum te vede spus ce poli spuno și tu Ia alții: ceoa ce sînt. acel ce te iubește. Pentru dînsul leu mă-ntrupez' De-o cam dală împărățiea mea Ie mică. Și trebuie V1.1-016, ^CIltru d’-nsul ori-ee ideal se întunecă în să ml ocrotesc oamenii miei de clevetirea celor ce nu mă știu. Și încă nu pot spune tuturor în­ fața ta. Așa-I ? treaga mea voința. Numai atunci voiu spune-o, — Așazie, o așa... Răspunde Vera, cînd împărățiea mea se va întinde peste întreaga 6 lume. Cînd toți oamenii vor li frumoși l\JruP’ — Acum mă cunoști dară. Mai află și că, icu... curați la inimă, numai atuncea mă voiu arata 1 eu am acelaș simț de îndestulare pe care 11 avea toată strălucirea mea. Dar ție soarta îți 15 și Astarte. Dînsa Ic născătoarea tuturor Impără- norocoasă. Pe tine nu te voiii tulbura, nu-țl v . leselor ce-au urmat-o. Și mă îmbât și ieu cînd vătăma întru nimica, dacă ți-oi spune cum am sa contemplcz în mine frumuseță, precum se îmbăta — Dar, leu, așa-î că pot să-ți cunosc vrerșa. deplin?... întreabă Vera. . DrfV poți. Slarea ta Ie foarte fericita. Tu poți să faci ce-țl place. Și dacâ-I afla întreaga mea vo­ ință, atunci ai să vezi că n’are să-ți ceară nimic vătămător. Tu n’al să dorești și n ai pă ai nevoe de dorit ce-va, pentru care or avea sa te căz­ nească acel ce nu mă știu. Tu Icsți acuma destul de mulțumită de starea în care te afli. La nimic alta, lanimenl altul, de cît la dragul tău, nu te gîndeșli și nu te vei glndi. Pot să mă arăt ție pe deplin. — Dar, cum te chleamă ? Mi-al spus^ numele împărăteselor de mal înainte și mumele tău nu. •— J Vrei să-mi cunoști numele? Privește-ma, m’ascullă... 5 — Îmi cunoști glasul? Văzulu-m’ai la față? Da, încă nu-I văzuse fața, nu i-o descoperise încă. Inse cum ii părea c'o vede ? ~De-un an în­ treg vorbea cu iea, o privea, se sărutau amîudouă. Și, de la o vreme, foarte adesea o vedea. Văzuse foarte des strălucitoarea frumuseță. Frumuseță nu s'ascuudea de Iea, precum nu s’ascundea nici iea de frumuseță. I s’arăta mereu. — Nu, nu te-am văzut și fața nu ți-am deslușit-o încă... Ii dete respuns, Vera. Pururea mi te-ai arătat împresurată de strălucire și ochi-mi nu putură să te vadă. Am văzut numai că iești cea mai frumoasă din toate. Și glasul ți-I aud, dar numai simt că-I mal fermecător.^ — leată, privește. Pentru tine voiii micșora, o clipă, strălucirea nimbului mieu. Și voiii lăsa glasul să-ml vibreze, fără să farmece, cum far‘ mecă-n de obște. O clipă, voiii înceta să fiu îm­ părăteasă pentru tine... Iei, așa-I că m'ai văzut, că m'ai auzit, bine ? Așa-i că m’ai recunoscut ? Acum ajunge. lear slnt împărăteasă. Și de acum în veci... Și iear se împresură de toată strălucirea splendoare! sale. Și glasu-i iear răsună nespus de dulce. Dar, oare, încetase ca să mai fie impara- I REVISTA IDEEÎ fiu In viitor, clnd nu puțini, ca acuma, ci, toți vor fi vrednici să mă cunoască de-m păcătoasa lor. Numai ție îți voiii spune taina viitorului mlcu. Jură că vei tăcea, că ai să mă asculți. 13! să înlocuească lemnul și poale chiar și pieatra. Dar cită bogăție. Pretutindeni aluminiu și alu­ miniu. Toate locurile goale dintre ferestre slnt umplute cu oglinzi uriașe, iear pe podele slnt În­ tinse chilimuri scumpe. Iu sala asta jumătate din pardosalâ ie goală, și se vede că ie din aluminiu. Și pretutindeni pomi înfloriți și flori din Miază-zi. Par'că ar fi o grădina de learaâ, întreaga casă... Dar cine trăoște acolea, In casa asta mal strălu­ cită de cit ori-ce palat?... — Aicea trăcsc mulțl, o foarte mulțl. II vom vedea pe toți Se urcară In balconul etajului de sus al gale­ 8 Cum nu observase pănă acuma, Vera. In — O, dragostea meaa, cunosc acum întreaga la riilor. toate clmpiile de prin împrejurimi se tot arată voință. Cunoscî acum <că se va-ndeplini. Cum se grupe, grupe de oameni : peste tot locul, femei, va îndeplini înse, cum vor trăi atunci oamenii?... bărbați, bâtrlnl și tineri, și mari și mici. Mai întreabă pe frumuseță, Vera. mulțl la număr se vad cei linerl. Bâtrtnil mal — Singură nu ți-oi putea spune ceea-ce mai puțini, bătrlnele și mai puține. Copiii sîot maî dorești sâ afli. Aice Ie nevoe de ajutorul surorei mulțl de cit bătrînil, dar, totu și, nu prea mulți. mele celei mal mari, a acelei care de multă vreme Mai mult de jumătate din copil slnt acasă. Iei ți-I cunoscuta ție. Dînsa mi-1 și stupină și-mi Io Îngrijesc de treabă. Pentru-că aproape toată gosși sluga. Ieu pot să fiu numai ce iea mă face. Iear podâriea casei o. fac Iei singuri. Și lor le place iea lucrează pentru mine... Soră, vină-mlîn ajutor. mult. Privighetori asupra lor au doar niște bâȘi de-o dată se arată sora surorilor împărătesei trlne. Moșnegii și babele nu slnt în număr mare. și logodnica logoduicilor iei. Acolea oamenii imbâtrlnesc tlrziu. Vieața acolea — Buna ziua, soră... Ii zise Echităței. Și tu a- le sănătoasă și liniștită. Ceea-ce păstrează tinecolea, soră... Ii zice Iea și Verei. Voeșli să vezi reța vie. Toți lucrătorii do pe clmp înglnă cinturi cum vor trăi oamenii, cîud împărăteasa, sora pline de farmec. mea, va împărați peste tot? Privește... — Dar ce lucrează oare oamenii la clmp? în­ Se arată o clădire uriașă, cum nu se văd acuma treabă Vera. A, s’au apucai de săceriș. Și cit ds dc cît în cele mal mari capitale. Sau nici se văd spornic li-i lucrul. In toate li ajută mașinele. acuma. Clădirea se află între livezi și clmpii, Uite-te. Și seceră și leagă snopii. M.așinelc-1 și între grădini și lunci. poartă... Iear unii numai merg în sus și-n jos și — Clmpiile astea sînl ca și clmpiile noastre. clrmuese mașinăriea. Și ce frumos își au orlnNumai mai dese și mai dese, îmbie.lșugate și mal duilă munca. Ziua îe călduroasă, soarele arde. îmbielșugate. Oare acolea-i gcîu?... Întreabă, cu Dar cc le pasă lor ? Peste partea dc clmp unde uimire, Vera. Cine a mai văzut asemenea boabe ? lucrează, iei și-au întins o pînză mare, care le dă Numai în grădinile, artificiale pot a-zi să crească o umbră răcoroasă. Și cînd își schimbă locul, niște spice cu așa boabe... Livezile astea sînt ca schimbă cu iei și pînza. Vecinie umblă ast-feliu, și ale noastre. Inse pe Iele sînt atîtea flori, cum cu pînza după iei. Și ce frumos mai ciulă, Tot numai rar se pot vedea la noi. Gradinele slnt cînluri pe cari nu le cunosc, lacă-tă Inse și-nn pline cu pomi de portocale și de lămli, de caise ciut cunoscut: și de curmale. Și cresc așa sub ceriul liber ? A, da, sînt împrejmuiți în jur. Și so descopăr numai Ah, vom trăi ca niște bel. Toții oamenii ne slnt prieteni, vara. Da, asta-I o seră ce se deschide cînd soarele ie cald... Pădurile slnt ca și ale noastre: iaca Și inima ce-țl va dori, vel doblndi prin oameni... Dar lucru se sflrșește și toți se-ndreaptă In spre stejar și brad, ulmul și teiul. Da, pădurile sînt ca și a-zi. Numai se vede că-s îngrijite cu mult clădire. — Să coboriin în sală, și să vedem cum vor mai bine. Nu-i nici un lemn uscat ori putred în iele... Dară clădirea asta de ce-i ast-loliii? Ce minca... li zise Vcrei, sora mai mare. Sala Ie prinsă acuma, pe jumătate, de mese-nfeliu de arhitectura le? A-zinu se vede așa ce-va. Totu-i aicea numai de fier și sticlă. Dar nu-i nu­ cărcate. Și c$ dc-a mese. — Ciți au să mlnlnce aice, întreabă Vera. Vor mai atit. Acesta-i numai acoperișul, numai împrej­ muirea pe dinafară. înăuntru ie adevărata și fi vre-o mic, ori și mai mulți ? — Nici nu slut toți clți au să mînîace. Cine uriașa clădire. Ie numai coperila cu împrejmuirea asta de fontă și cristal, ce face-n juru-i, la toate voeșle, mînîncă deosebit, acasă. Totul co vezi, ie etajele, largi galerii. Ce ușoară-I clădirea pe di­ pregătit de bătrîne, de bătrînl și copii: de cei ce năuntru. Ce spațiu mic între ferestre. Și ferestrele n’au ieșit la cîmp. Să gătească mlncarc, să facă sînt înalte și largi: ajung păn la tavan. Păreții treaba în casă, să curețe odăile, ie lucru de nimic dc pieatra, ai clădirel, par câ ar fi un șir de stllpi pentru iei... Zise tot cca mai mare din surori. Și scluptuțl, sau numai niște ușori la terestre. Dar munca asta trebuie s’o facâ acel ce nu mai pol ce felin de pardoselă ie asta ? Din c®“s, făcute, sau nu pot încă să facă altă treabă. — Dar ce- lacîmuri împărătești pe mese. Totu-i ușile și cercevelele ferestrelor ? Argint să fie oare, ori platină să fie? Uite-te. întreg naunlrul ie tot din aluminiu și din cristal. In mijlocul largilor așa. Lemnul aice ie raritate și ie întrebuințat nu­ mese, slnt vase pline cu fiori. Farfuriile cu minmai ca varietate. Dar atuncea din cc-s făcute mo­ carc-s pe mese. Și toii, și lucrători și bucătari, stau la o lallă* Inse cine are să slujască la bilele, din ce-i făcută pardosala, și celelalte?...^ — Cearcă să miști scaunul ăsta, zise împără­ masă?... întreabă Vera. — Cînd? înainte de mîncare? Nui nevoe de teasa mai mare. — Uito-te, mobila asta ie de metal. Și-i mai nici o slujbă. Slnt numai vre-o ciuci-șasa feluri ușoară do cît a noastră do nuc. Dar co metal ie de bucate. Și mincarca ce trebuie să se mlnlnce ăsta? A, știu acuma. Sușa, drăguțul mieu, mi-a caldă, ie pusă unde nu se răcește. Vezi unde-s aRrătat o bucată. Icra foarte ușoară. Sașa mi-a spus șezate castroanele celea ? Sint niște ochiuri făeuc.ă» mal de vreme ori m»I tîrziu, aluminiul are te-n masă. Dedesupt ie apă clocotită. Și aburii țin �132 REVISTA IDEEI încălzite vasele... Răspunde iear sora mai marc. Tu trăiești bine. Mlncarea buuă’țl place. Ți se înfîmplă' des sa ai o masa ca asta ? De cile ori pe an? Aicea, Inse, asta-i mlncarea obicinuita. Și, cui li place și mai nli-feliu, își îea mincare șl mai bună. Numai, arc o socoteală aparte. Iear cine mînîncă ce se gătește pentru toți', nu are altă socoteală. Totul ie întocmit așa : tot ce ie pus deavalma, se înlrcbuințază fără nici o soco­ teală deosebită. — Inse aicea sîntem la noi? O avo aicea-î pămînlul nostru ? Am auzit un ciut cunoscut. Apoi aud vorbind rusește. — Vezi rîul cela ? Ie rial Oki Oamenii ceia-s de-at noștri. Căci ruseă-s și leu... Răspunde acuma sora mai mică. — Și tu oi făcut toate? — Totul re tăcut pentru mine. leu am insuflat b toate astea. leu am inspirat îmbunătățirea acestor lucruri și acestor unelte. Dar toate le-a făcu* sora mai mare. Dlnsa ie lucrătoare, leu sînt numai admiratoare. — Și tot așa are s’â trăiească întreaga lume? — Întreaga lume... Răspunde sora mare. Pentru toți oamenii are să fie Primăvară și Vară, și bucurie in pururea. Inse tu u’ai văzut de cît sfîrșitul unei jumătăți de zi de lucru. Mai avem de văzut începutul și vremea de sară. Dar ăsta peste două luni. 9 Florile s’au ofelit, franzele-s veștejite. Au început sâ cadă de pe ramuri. Priveliștea a început să se desfășoare mai tristă. — le trist cu sâ țî aruuci privirea în jur. Și nu bucuros și-ar petrece cine-va vieața aice... Făcu sora mai mică. Și îea voesc ast-feliii. — Șalele-s goale. Și pe cîmpiî și prin grădini ieară-și nu-î nimeni. Zice acuma sora mul mare. Asta. am orîn.duii’o îeu, pe placul surorel mele, îm­ părăteasa. — Intr’adcvăr, palatul ie pustiu ?... întreabă Vera. — 0, da, Intr-adevăr. Aicea-i frig și umed. Și de ce să irăească lumea în asemenea loc. Din două mii de inși, cTțî locucau acolca, au rămas acuma numai vre-o 20—3o de originali. Acestora li s’a părut că ar fi o varietate plăcută, sa-și petreacă aice, în singurătate, o toamnă de Miazî-Noapte. In curlnd, cînd va începe să se întemeieze le.p.rna, vor mai începe să mai vie, gcupc-g ’upc, și alți' admi­ ratori aî plimbărilor de iearuă. — Dar unde-s oamenii cari trăcau aicea ? — Unde să fie? Slut pretutindeni: unde ie soare și frumos, zice împărăteasa mar mire Vara, cînd ’le frumos acolca șt-1 treabă multă, vin mulți și (eliuriți oaspeți diu Miuzl-zl .. Noi am fost într’o casă In care Întreaga grupă Iera alcătuită din ruși dc-ii noștri. Alai sini îusc și alte case, anume . pentru oaspeți'. In iele poposesc oameni de diferite neamuri, și fie-care își iea sălașul ce-I place, le drept câ vara vin acolea mulțime de oaspeți, mul­ țime de ajutoare la muncă. Inse. In schimb, pe dală ce vin cele șapte-opt luni rele ale anului, cei de aicea se duc și iei, ca Oi.sp?ți, unde le place, spre Mîazl-z'. Dar chiar părnîntul ăsta are, la Mia'ză-zi, un loc anume, unde cei mai mulți din locuitorii dr-aici s& duc- ca sf-și petreacă iearna. Și locul ăsta se chîeama «llusiea Nouă». — Nu-i acel loc und-tfî Odcsa și ICerson ? — Aeolo-i Nona Rusie din vremea tu. Acum privește unde ie astă Nouă Rusie... Munți acoperi ți cn grâ lini Intre munți, ici colea, vui mici, șesiirl întinse... — Munții âșliea, ierau mai înainte slîncl goale... Acum acoperiți Zice împărăteasa mai m 're. -/ ---- slut ...... .... :,T cu un strat gros de pămînt. Pe dlnșll cresc acuma păduri cu arbori înalțl. La poalele lor, prin locuri umede, cresc întregi codri de pomi de nQfen luară pe coaste se înalță smochinii și palmierii” Viile se amestecă cu plantările de trestie de zahar”. Prin livezi îngălbenește griul. Dar mal mult se samănă în lele orez. — Ce țară-i asta.?... întreabă Vera. — Să ne urcăm mal sus și al să-1 vezi hotarele. In depărtare, spre Miază-Noapte-Răsărit, se varsă două rîuri, cari se împreună drept despre Răsărit de locul din care privește Vera. Spre Miază-zi, lucește golful întins și lat. Și tot spre Miază-zi se întinde o parte mare de pămînt. Alt golf îi ieste hotarul despre Apus, lear intre golful de la Apus și marea ce azurește între Apus și Miază-Noapte îe altă limbă de pămînt. — Sîntem în mijlocul pustiei, zise, uimită, Vera. — Intr’adcvăr, acum sîntem în mijlocul pustiei de altă-dată. Dar, precum vezi, acuma, toată în­ tinderea asta, dintre golfuri și dintre rîuri, Ie prefăcută în cel mul roditor pămînt, precum fusese odinioară și precum pare că ie și a-zi limba ceea de lingă golf și mare. De locul ăsta ziceau în vremea veche, că : «în i'el curge lapte și miere». Nu sîntem tocmai departe de hotarul do Miază-zi al pârței cultivate. Partea de sus a peninsulei a rămas tot un pustiu neroditor, precum iera și altă-data. Dar, în tot anul, rușii împing mai de­ parte, tot mai departe, spre Miază-Noapte, hota­ rele pustiei. Alții lucrează în alto țări. Si pentru toți și pentru toate, pămînt ie de ajuns. Și pentru toți și pentru toate îe loc de muncă. Incepînd dc la îmbucătura rlurilor,'.din Miază-Noapte-Răsărit, toată întinderea asta, până la jumătatea penin­ sulei, tot înverzește și înflorește. Aici, ca și la Miază-Noapte, pceste tot locul, se înalță niște clă­ diri uriașe, la intervale de cîte patru kilometri, clădiri ce. samănă cu niște nenumărate și gi­ gantice pioanc, cari ar sta drepte pe o imensă masă de șah... Hai să ne coborîm în una, 11 zise, Verei, sora mai mare. O casă uriașă, cu niște mari coloane. — Coloanele astea sînt făcute anuino din alu­ miniu... Zise sora mai mare... Căci îe prea cald aicea, și albul se înfiorbîntă de soare mai puțin. Ce-i drept, aluminiul ie mai scump de cît fierul. Inse, în schimb, lace o slujbă mai prețioasă. Dar îea privește ce au mai născocit aicea. Până la o mare depărtare, în jurul palatului de cristal, sînt așezate rînduri întregi de stllpi, subțiri și foarte nalți. De dînșiî ie legată, pe dc-asupra, o pînza, albă, groasă, lată, de vre-o două mii de metri. Pînza asta ie pururea stropită cu apă. Vezi, din fie-care coloană se ridică, de-asupra pînzei, o mică țevișoară. Asta împrăștie In jurul iei o ploae. De aceea ie atît de răcoare acolea. Și, precum vezi, oamenii schimbă temperatura după voe. — Dar, dacă cui-va i-ar plăcea soarele cald, cum ie prin partea locului ? Atuncca ? — Tu vezi mai colo, la loe deschis, sînt o ruilj țime de cerdacuri, de chioșcuri. Fie-care poate sa trăiească precum îi place. Și leu la asta năzuesc și tot la asta îndemn pe oameni : la traiul după plac. — Sînt și orașe dar, pentru unii ce le-ar p — Nu-s tocmai multi ca că dorească de 01 v Orașc-s mai puține de cit mai înainte. Acuma rămas oraȘe numai pe lingă porturile mai m< • Ude slujesc numai ca centru do cOinunlcîB*Le’maț schimb al roadelor. Dar orașele astea sin întinseși m&i mărețe de cit acele vechi. <Ja se duc în iele numai do plăcere, numai ca ' late. Și cei mai mulți din locuitorii lor, netnecta sînt fnlocuiți de alții. Stau In iele numai ca . lucreze, cll-va. niîVlSTA IDEEI — Dar dacă cine-va ar vrea bă trăească ne­ contenit în oraș ? Poale să stoe orl-clt ar vrea. — Dar negreșit că da. Cui i-ar păsa dacă ar fi unii să vree să trăească cum se trâește acuma la Petersburg, ori la Paris, ori Londra ? Fie-care ie liber să-și ducă vieața precum îi place. Numai, cea mai' mare parte, aproape 99 la sută, trăesc astfeliii precum ți-ăm arătat cu soră-mea mai mică. Ast-feliii le vine lor mai bine, și ast-feliii li-i mai' drag... Să mergem înse n palat. S'a cam întunecat și-i vremea sâ-1 vedem. — Nu, mai întâi voesc să știu cum s’au făcut astea toate. — Ce? — Aceea, că pustiea neroditoare s’a prefăcut acuma în cîmpul cel mai rodnic, unde petrece lumea două treimi din an. — Cum s’a tăcut? Ce-1 de neînțeles aicea? Doar nu s'a făcut în unul sau chiar în zece ani. încetul cu încetul am tot împins leu lucrul. Oamenii au născocit mașini puternice, cu cari au adus pămînt de pe malurile rîurilor și au carat nisip chiar de la țărmul mărei. Pe urmă au iacutcanale.au săpat vaduri, au sămănat verdeață, și atmosfera s’a pre­ făcut mai umedă. Au înaintat pas cu pas, și-n fie­ care au s'au tot mutat cu cîte-va sute sau mii de metri spre Miază-zi sau Miază-Noapte, precum se mută și acum. Au prins la minte oamenii și au început să se folosască de marea cîtime de puteri, pe care, mai înainte, o cheltueau zadarnic. Nu de­ geaba lucrez și-I tot Învăț mereu. Le fuse greu oamenilor până sâ înțeleagă ce li-i mai de folos. Mai Înainte vreme, oamenii ierau niște sălbateci : și necioplițî, și cruzi, și fâră judecată. Dar i-am civilizat. Și, pe dată ce au început să se lumineze, n’a fost de loc vre-o greutate să facă ce iera și de folos și de nevoe. Tu știi că îeu nu cer nimica peste putință. Tu Insu-ți făcu-și pentru mine, cite ce-va. Simți-și vre-o greutate ? — A nu. De loc. — Se înțelege că nu. Adă-ți aminte dc arlelieriul tău de croitorie. Oare aveai mai multe mijloace, de cite aveau alții ? — N’aveam de loc mai multe. — Și, totu-și, ,vezi, lucrătoarele tale stăteau dc zece ori maî bine, de două-zeci de ori aveau mai multe bucurii, de o sută de ori belele mal puține de cîte aveau alții. Tu singură ai dovedit, că și pe vremea ta .oamenii puteau trăi mai fericiți. Ie de ajuns ca omul să fie numai cu chibzuință, să știe să-și orînducască vieața, sa-și poată între­ buința mijloacele mai cu folos pentru sine. — Așa-I. O știu și leu. — Dar hal Înăuntru. Să vedem cum trăesc oamenii de cînd au început să priceapă, cee-ce tu ai priceput de mult. 10 Intrară și văzură o sală uriașă și strălucită. Ve­ seliea îera la culme. Pentru că soarele apusese de trei ceasuri și se făcuse vremea cea mal bună de desfătat. — Ce orbitoare lumină le răspîndită-n sală. De unde vine oare?... întreabă Vera. Nicăer’I nu se văd nici lămpi nici candelabre. Acum înțeleg. Uite-te. Tavanul salei Ieste făcut din sticlă mată. Prin iei pătrunde o lumină albă, lucitoare, dulce. Da, asta-I lumină electrică. Or fi ca Ia o mie de oameni adu­ nați în sală. Dar pot fi și de trei ori mai mulți și tot pot să încapă în voe. — Intr’adevăr că și mai mulți încap,.. zice sora mai mică, împărăteasa1 cea strălucită. Cinci vin și oaspeți sala sc umple. , -i;n — Ie bal acuma oare? Ori sc adună așa in fie­ care sară ? — Se înțejege că așa., — Pe vremea noastră, o petrecere ca asta s’ar fi crezut un bal împărătesc. Atit ie de bogată îmbră­ cămintea femeilor. Da, ie vădit pe deplin că alte vremuri sînt. Se vede și după croeala îmbrăcămintei. Ie drept ca sini cile-va femei și cu haine ca ale noastre. Dar se. vede că s'au îmbrăcat numai ca varietate, așa in glumă. Uite, alte femei sînt îm­ brăcate în haine felurite, croite in tot chipul. Inse aice se poartă mal mult haine de cele ce purtau grecii din vremea strâlucirel Atenei. Și cit de ușoare și cit de slobode sînt hainele astea, leafă ca și bărbații poartă haine de astea, și largi și lungi: niște mantii ce n’au U mijloc nici o curmă­ tură. Se vede ca astea sînt hainele de casă. Și cît de simple-s și de frumoase. Cit de ușor și de drăgă­ laș arată iele formele, cum măresc Iele gîngășica mișcărilor... Și, lean ascultă ce muzică dumnezeească. Orchestra ie alcătuită din peste* o sută de artiști și artiste. Și ce cor. — Da, în vremea voastră în toată Europa n’au fost nici zece glasuri de potrivă Pricina îe vieața. care aice ie foarte sănătoasă și plăcută. De aice vine că piepturile sînt sănătoase și glasurile mai pline de farmecă. Zice luminata împărăteasă. —: Dar oamenii din orchestră și cel din cor se schimbă mereu Unii se duc să joace, și dintre jucători vin să le tee locul Așa petrec oare in fie­ care sară ?... întreabă Vera. — In fie-care sară petrec așa. In fie-care sară joacă Văzut-aî vre-o dată atâta vlagă iir veselie ? — Și cum să n'aibă vlagă in veselica lor, o vlagă de care noi nici nu aveam idee. Ici au lucrat .în­ treaga dimineață, t ine n'a lucrat îndestul, nu și a pregătit nervii să simtă desăvârșirea veseliei. Aici chiar veseliea oamenilor mai simpli le mult mal bucuroasă și mult mai vie de cit lera a noastră. Mijloacele de veselie ale oamenilor noștri simpli Ierau cu mult mai slabe, și mai sărace. Aice, inse, mijloacele astea sini mai bogate, de cit la cei mai bogați oameni din vremea noastră. Și apoi, veseliea oamenilor noștri simpli Iera întunecată și de amin­ tirea lipsei, ă suferinței, a tot felul de necazuri : iera întunecată și de presimțirea câ nici pe viitor nu-i va găsi vre-uii bine. Așa-că, doar numai cite o clipă de-șl mal uitau de lipsuri și de nevoi. Șț oare lipsa ori nevoca poate ii uitata cum-va cu totul ? Oare năsipul nu se împrăștie in toată pustiea? Duhoarea mlaștmelor nu molipsește oare și ochiul de pămînt, cel cu văzdhul mai curat, ce se găsește intre pustiu și mlaștini ? Acolca inse nu-s amintiri trecute, și mal cu samă triste. Nici frica de nevoe și de necazuri nn4. Acolea oamenii știu numai de munca liberă, de vicaț 1 fericită, de Line si de bucurie. Și tot la asta sc'așteaptă. Dar ce asemănare. Apoi mal ic .și alta: nervii muncito­ rilor’ noștri ierau numai tari. Ierau in stare sa su­ fere o veselie'mare. Dar ierau grosolani și greu de ațițat. Aice tuse nervii sînt și tari, ca ai lucrăto­ rilor noștri, și dezvoltați si mult mal lesne de ațițat. Aicea oamenii pururea sini gata să sc veselească și pururea iei sînt de veselie setos! O sete care ne lipsea. lua nu sc dobîndește de cit din sănătate deplină și muncă nelipsită. Și, ceea ce-I urni de sniiui, aice, setea asta sc unește cu toate tincți-le �,-!t I 134 REVISTA IDEEI REVISTA IDEEI PROPAGANDA PRIN FAPT simțurilor. Oamenii de aicea au toată dezvoltarea morală, și dezvoltarea trupească a celor mai pu­ ternici din muncitorii noș ri. De aice se vede ca Cerberii ulegalismululs, sinceri oft prcfăcuți, Ua S(J mulțumirea și pornirea le ie mal vie, mai largă și se agile din nou. Propaganda prin fapt a fost pil, mal’ delicată de cît.Iera a noastră. Fericiți oameni... rnrea un cal dc bătae pentru vajnicii apărători .și prie- ' Nu, în vremea noastră, oamenii nu știeau ce-i vetoni ai muncitorilor... Mimai, apim aceștiayor trebui să-și măsoare cuvintele mal mult și cred că i>a trebui seliea adevărată. N’aveau nici vieața, nici lumea să le fie putină jenă că n’au făcut-o dc mai dc nuiU ce le trebuea. Numai niște oameni ca aceștia pot pentru-că explicațiile ce urmează, cari-ar fi trebnd să se veselească pe deplin, să guste tot farmecul chip celor mai documentați să le atragă luarea aminte’ îndestulare!. Cum le înflorește sănătatea și pu­ dacă dc sine nu i-a ajutat capul, datează nu mai puțin de treizeci și alifia dc ani... Clarificarea lucru­ terea. Cît sînt de frumoși și plini de gingășie. Și ■ lui se înțelege că nu poate să fie de cit bine venită cită vlagă arată înfățoșarea lor. Cu toți sînt feri­ Pentru a se ajunge la clarificarea aceasta, de. alt­ ciți, și sînt frumoase și frumoși, deavalma. Căci minteri, apar in coloanele noastre păreri ce se pot traiul' li-1 prielnic : ie traiul muncel slobode, Ie socoti ca extreme. 1 traiul fericirel. Fericiți, fericiți oameni... Lumea seP. M. veselesțe zgomotos în nesfîrșila sală. Dar unde-î jumătate ? Pare că-i mai puțină... De o bucată de vreme, în federație» Jurasiană — Ie lumea pretutindeni Parte-î la teatru. Acolea se vorbește de-un lucru al cărui nume macar Ie unii sînt actori și alții muzicanți. lear alții pri­ nou: propaganda prin fapt. Poate că nu Ie fără vitori. Fie-care face ce-i place. Unii s au împrăș­ folos de a spune despre asta ce-va, macar pentru tiat prin auditorii, prin muzee și prin biblioteci, acei din cetitorii noștri cari au fost înșelați asupra lear alții se plimbă prin grădini. Unii stau prin însemnătățel manifestațiilor de la Maica Domnului odăi: ori să se odihnească in singurătate, ori stau din Kazan, din Benevento și Berna Lămuririle ce lingă copii. Inse mai mult, mai mult de cit toate, avem să le dăm ni se par cu atît mai folositoare, unii s’au dus... Dar ’asta-i taina mea. Văzu-șl cum cu cît ființază aproape de noi niște partide ale căror ardeau buzele-n sală, cum abureau ochii. Văzu-și șefi, pentru-că aceste partide' au șefi, odinioară pe unii că intrau, pc alții i-ai văzut ieșind. Acel socialiști, ne mal fiind acuma de cît cu numele, nu cari leșau, îl îndemnam să intre prin odăi. In fie-carc vreu să lămurească nimic din răscoalele populare. Și îeu ani ci te un altar. Tainele mele mi-s ingropate-n au luat hotărîrei nu numai de a înăbuși pe ceîe Iele. Bogatele chilimuri și grelele perdele, cari ce proprii lor prieteni, biruiți de mizerie, ar putea atîrnă pe la uși, zugrumă ori-ce zgomot. Aicea-! să le-ncerce, ci chiar de a rîde, de a-și bate jo.c liniște, acolea-i taină... Pe cei ce se-ntorceau, ii de cele pe cari le apără acei oameni cari nu s’au aduceam din împărăție» tainelor mele, în ușurică schimbat, cari cred că poporul știe în privința asta veselie. Acolea împărățesc pe deplin... leu proslă­ mai mult de cît ori-cine, ce se cuvine să facă, și vesc aicea. Aicea totul Ie pentru mine. Munca slu­ pe care-1 urmează cu credință chiar în încercările jește să pregătească, pentru mine, frăgezimea sim­ sale cele mai neînsemnate în aparență. țire! și a putere!. Veseliea pregătește oamenii pentru Ni-I dat să indurăm astă-zi priveliștea dezgus­ mine. lear odihna ie cu putință numai după mine. tătoare, aî căror martori fură, în Franța, părinții . Aice leu îs ținta vieței, ion sînt întreaga vieață... noștri, pe vremea lui Blanqui și Barbes, ai căror U martori am fost și noi, în timpul celor din urmă — In soră-mea, împărăteasa, se cuprinde cea ani ai imperiului, pe cînd trăea Flourens. Radi­ mal înaltă fericire a vieței... Zice sora mai mică. calii' francezi, cari voeau din toată inima să fie O vezi și tu, aice fie-care i-atît de fericit, pre cit deputați ai republice!, dar cari ierau foarte puțin 11 rabdă* firea. Aice toți trăesc, cum. Ie mal bine geloși de a muri pentru Iea, înfierau încercările di pentru fie-care. Pentru toți și pentru fie-care, li­ răscoale ale lui Barbes, ale lui Blanqui, rideau de bertate deplină, libertate desăvîrșită... Dar, ce ți-am < baricadele de carton > ale lui Flourens, de-acele descoperit acuma, nu se va îndeplini pe pămînt, «nebunii» pe cari aveau cel puțin obrazul a le numi așa cum aî văzut, nici in curind, nici pe deplin. «vitejeștii». Cu toate astea, mulțumită acestor răs­ S’or stinge multe generații pănă se va îndeplini coale și zguduire! ce au produs-o iele, ideea republi­ ceea-ce al presimțit tu. Inse nici tocmai multe cană a pătruns în masele franceze. Mulțumită lor s a n’au să se stingă. Inrîurirea mea înaintează tot mal întemeeat republica, și-aceia-și radicali au ajuns să-și iute și tot mai iute, din an în an. Totu-șî, tu nu împartă plăcinta, O dovadă Ie că-n mansardă și vel întră în deplina împărăție a surorel mele. Dar, în bordee, portretele lui Barbes și Flourens. se cel puțin, tu ai văzut’o, tu cunoști viitorul. Ie stră­ văd, pe cind cele ale republicanilor izbindtlori lucit, Ie fără samăn de strălucit. Propovăducște nu se găsesc aproape nici o dată: ceea-ce nu doîncaltea, tuturora, ce va să fie. Vestește lume! că vedește de loc că poporul arii izbindit cu ace» i > viitorul îe sublim, Iubiți-1, tindoți spre dînsul, în­ fie zis în treacăt. . depliniți în prezent cîte ce-va din Iul. pre cit ie cu Tot asa, astă-zi, socialiștii revoluționari, ca ? putință. Și, vieața voastră va fi cu atît mal stră­ prin răscoale, al căror sfirșit îl prevăd toarte i lucită, mal bună, cu atit mal bogată în bucurii și pede, să miște conșt ința populară. Ceea-ce ; raulțămiri, cu cit veți ști să punct! într’însa mal Socialiștii oportunist! înfierează aceste^ lăsco multe lucruri din viitor. Năzuit! cătră dînsul, lu­ îe! rîd de iele, îșî’bat de Iele joc, le îeu m crați pentru iei. apropiați-vă de dînsul mereu. Adu­ raghioz, spre marea bucurie a burgheziei big. « ceți, in prezent, cît veți putea mal mult din viitor... de iele în spărieți. Și asta tocmai în BmP” . 7/i Romtneșlc, dc P. Mușolu. cei ce au luat parte la astea sînt porniți in bibeu., sint aduși In fața tribunalelor și umi se PreS_ • CE-l DE FĂCUT se procură de la REVISTĂÎDEEl pentru închisoarea pc vieață Radicalii francezi , 4 italieni dau lecții' de pudoare acestor specimene do socialiști. Să lăsăm inse mustrăre! lor de cuget pe socialiștii oportuirști, și să vedem ce noimă au cele ce s’au petrecut la Kazan, Benevento și Borna Oameni! cari au luat parte la mișcările ce au avut loc acolea, nădâjdueau să facă oare o revoluție"? Aveau oare în­ chipuirea de a credo într'o izbîndă ? Fără îndoeală că nu. A zice că cugetau la asta, ar fi a-! cunoaște rău, sau, cunoscîndu-î, ar fi a-î calomniea. Cele ce s’au petrecut la Kazan, la Benevento, la Berna, sînt numai niște acte de propagandă. * ¥ Să ne lămurim. Cînd principiile in jurul cărora se alcătuește un partid sînt formulate într'un program, sînt înscrise pe un drapel, oamenii acestui partid aleg mijloa­ cele, cele mai bune mijloace, toate mijloacele de a răspîndi aceste principii în mase, de a le face să pătrundă in sinul acelora cari au sentimentul revoluționar, dar cari, lăsat! în părăsire, n’au ajuns încă să-și formuleze in chip neted acest sentiment. Gel dintă! chip de propagarea ideei ie negreșit propaganda personală. In discuțiile particulare, in­ timitatea sau prieteniea, care se stabilește între două persoane ce stau de vorbă, îngădui propa­ gandistului a vedea cari părți din program au rămas întunecate în mintea celui cu care vorbește, ca să stăruească asupra lor. Pe de altă parte, cel ce ascultă, cutează a pune întrebări, a aduce întimpinările Iui înainte de-a se lăsa convins. Și o dată convins, rămîne bun convins. Acest mijloc de propagandă, cu toate că minunat, nu-! de-ajuns. Cit! propagandiști trebuie pentru a-l pune în aplicare pe o scară destul de mare? Oameni! de convins sînt doar legiuni. Așa-că se naște firește ideea : «Fiind-că nu-s atîția propagan­ diști, ca să vorbească de la om la om, să discute, hal să facem să vorbească un singur propagandist la mai mulți ascultători de-o dată». Și ajunge a se înlocui propaganda personală prin propaganda obștească: întreținerea in întruniri publice, confe­ rința, discursul. In fel iul acesta de propagandă, celui ce n are obicinuința vorbire!, care tremură la tri­ bună, i-I cu neputință a cere lămuriri, lear celui ce vorbește i-I cu neputință să știe ce n’au înțeles ascultătorii săi. le acolea un neajuns, dar nu atît de mare pentru a se neglija un atit de puternic mijloc de propagandă. Dar dacă vocea omenească poate să vorbească la o mic de inși, îe o voce care vorbește la zece mii, la o sută de mii: asta Ie vocea presei. Cu chipul acesta se întemeează un al treilea mijloc de propagandă teoretică, mijlocul cel mal puternic din toate, propaganda prin broșură și mai ales prin ziar. In scurta desfășurare făcută asupra mijloacelor dc propagandă teoretică, am uitat a ținea soco­ teală de două elemente foarte de samă ale pro­ blemei, ca și de altele de o însemnătate mai mică, pe cari Ie lăsam la o parte. Să vorbim numai de situațiea politică și economică a celor ce propagă ideea, de situațiea celor cărora se propagă. \om1 vedea că cercetarea aceasta schimbă simțitor re­ zultatele judecățel noastre abstracte de mai sus. înainte de toate, ne vom îngădui o mică abatere, •135 Fie-care perioada istorică merge, se dezvoltă, se stinge, cu un întreg alaiu de idei. de așezăminte, de mijloace de acțiune, intr’un cuvint cu un mediu care i-I propriu, bară îndoealâ trebuie să se ție o samă chibzuită de experiența trecutului, dar se săvîrșeșteo adevărată prostie cînd se caută a se aplica excluziv la o perioadă nouă ceea-ce aparține perioa­ dei care se scurge. Cind un mediu se schimba, vădit că se schimbă și ceea-ce se mișcă în acest mediu. Această scurtă observație se aplică și la feliul de propagandă cum se aplică la ori și ce.’ înainte de 1789, adică înainte de venirea la pu­ tere a clasei burgheze, puțin se îndeletnicea lumea cu vieața publică. Vieața pe piețele publice Iera azvîrlită în municipalități și în istorieă Greciei și a Romei, Lumea politică de pe vremea aceea, lu­ mea nobilitară, nu făcea nici jurnal și nu organiza nici întruniri publice numeroase. "Politica se făcea in saloane, mai cu samă la Curte. In saloane, discutind, se urzeau toate întreprinderile, se înodau toate intrigile. Acolea se închegau și se. deschegau partidele Poporul nu intervenea pe urmă de cît ca uneltă. De la intrarea-! în scenă, burgheziea, nu­ trită de amintirile Greciei și Romei, aduse cu îea un nou mod de-a-șî propaga cugetarea: presa _și piețele publice. Gazetăriea ieși înarmată gata din creerul revoluției. Cea dinjăi foae revoluționară se tipări în strimta stradă Bercee, din vechiul Paris,, la librarul Chevalier Cea dintâi foae aristocrată se publică in vestita prăvălie pe care o deschise Gattey, la Palais-Royal. Din timpul acesta, foile publice, micuți, ca ioile socialiste de a-zî, se-nmulțesc, plouă cu iele. Unele din acestea trăesc și a-zî, ca Gazeta de Franța, ca Monitorul. Altele au lăsat o aminti e in istorie, ca Vechiul Mercur de. Franța, Revoluțiile de Franța și de Brabant, Oratorul Poporului, Pere Duchene, Faptele Apostolilor. Burgheziei, dezvoltîndu se, i se dezvoltă și mijloacele do acțiune. In rîndurile burgheziei, unde lumea are și timpul și mijloacele de-a învăța să vorbească, se formează, mai cu sama cu ajutorul baroului, un întreg personal de ora­ tori de întruniri publice. Ziarul iea o întindere uriașii. Mai întâi .acesta își mărește formatul, își îndesește apariție». După aceea îsl atrage cetitori, publicind nuvele străine de politicii chiar. Prin roman iei atrage sufletele sentimentale Face politică, muzică, literatură, «le toate. Inserează chiar întUniri galante. In sfirșit, Emile de Girardin aruncă în lume ideea anunțurilor comerciale. Din această împerechere poligamii» între politică, plăcere, afaceri, naște ziarul așa cum II vedem în zilele noastre. Astă-zi ziarul iesle o industrie producătoare, iei ie o industrie negustorească. Iei face marfă: iei ie fabrică deci, și ca atare îl trebuesc mașini mari și o puzderie de slujbași. Iei vinde marfă: iei îe^dccicomptuarde comerț, si ca atare îi trebuie capitaluri mari și piețe de <'ies facere. Gazetăriea, mare industrie, poate să sus tir puterea burghezie). In practică, pentru muncilori, chiar îu țările libere, gazetăriea aceasta ieste inse o armii cu neputință, dacă muncitorii' voesc să facă operă serioasă și resping orf-oa. alianță, ori-ce sprijin de la partidele burgheze. �i.-h; REVISTA IDEEI ÎIEVISTA îbEkl Burgheziei întreține în mintea lucrătorului Abjlo^’Me. ifr propagandă teoretică-, .tlozvoHîndu-oC ne-ricețăh o nală cu btirgheziea, pe care elvețian prejudecata că acesta se bucură de au adus-o ta putere, vedem cît de puțin între- țoale libertățile. Noi îi lot spunem : „Fără ega­ liui-rițaliile an ajuns pentru noi, și cît de res- litate economică, nu există libertate politică se­ trlnss chipuri de acțiuni pentru noi sînt. Acolo rioasă Cine menține neegalilatea ? Stalul”. Po­ unde ar trebui să se opue oratorilor burgliezi, porul anevoe-și dă samă de. abstracțiile acestea.' mii de oratori, noi daca putem să punem în linie bați-i nn fapt’pipăitși-l va cuprinde. Arătați-i ar­ chicl-zecî. AColo unde sînt zece foi calomnia- ticolul care-i îngădue de-a-și scoate în stradă dra­ . toace, cari se publică în mai multe mii de exem­ pelul ros. chiar și scoateți acest drapel: Sțalul, po­ plare și de mai multe ori pe săptămînă sau lii ica, îl’ vor ataca, aparațî-1: întrunirea careva zilnic, noi avem o foae sau două, cari apar o dală urina după asta va li plină de lume : cîte-va cu­ pe săptămînă și se tipăresc pe o hîrtie mare ca vinte limpezi și poporul îsi va da samă. 18Mart palma a fost demonstrarea practică, făcută poporului Așa dar starea economică a propagandistului muncitor elvețian în stradă, cum-că acesta îi face cu totul anevoioasă întrebuințarea mij­ n’are nici o libertate, precum socoate. loacelor do propagandă teoretică. Prietenii noștri din Benevenlo au făcut și mal ’ Dar uu-înumai atît. bine, lei nu. s. ’au mărginit să dovedească așa Partidul socialist trebuie să-și răspîndească «.poporului numaii un singur lucru, le! au pus mîna ideile în sinul maselor. Din ccscalcătuesc inse p_ ___ _ _și_____ ulunu pe’două mici comune acolea, dînd. foc arhivemasele?Din țărani, din muncitori cari lucrează lor, au arătat poporului ce respect trebuie să cele ­ aibii de proprietate. Au înapoiat poporului banii ,.oi„ mai mn. adesea unsprezece șLchiar „î z.i.Mr» .douăspre ir.,-,ti. zece ceasuri pe zi Aceștia se întorc acasă atât birurilor, armele ce i-au fost confiscate: (ăeînd lăcînd (îe istuvih, alil de trulili, în cît au foarte puțin aceasta,dînșil ' / au arătat " t ______ i poporului ce samă trebuie .chef să se apuce de cetit broșuri sau gazete să ție lie de stăpînire. Ie cu neputință ca poporul socialiste: iei se culcă, se primbla sau își con­ acesta să nu-și li zis: «.Am li cu°mult mai fe­ sacră sara familiei. riciți dacă ceea ce voesc acești bieți tineri s’ar Starea economică ă celui cărui i se face pro­ îndeplini într’ozi». De aici pănă la a^c ajuta nu-i pagandă face, ieari:și, precum vedem, propa­ de cît un pas foarte ușor de făcut. ganda teoretică toarte puțin roditoare Se poate face ce-va mai mult. Așa fiind, dacă s’ar găsi un alt mijloc de a Puc-se o dală mîna pe o comună, înleniceze-se atrage luare amintea oamenilor, de a le arata ceea proprietatea colectivă, organizeze se breslele de ce dîușii nu pot ceti, de a li se face cunoscut meșteșugari și producliea. grupele de măhălăli socialismul prin lapte, -lăcîndu-I să-l vadă, să-l și consuma liea: uneltele <le muncă între în nu­ simtă, să-l atingă? Se întîmplă adesea că cel ce lucrătorilor: lucrătorii și cei al lor instanu înțelege un tablou, înțelege o slalue: dacă nele în locuințele sănătoase, iear trîntorii în pictura se vede, sculptura se pipăe... Cînd’ se leze-se lăcu asemenea judecată, n’are aface cine-a lăcut’o, stradă :* atacați, lupte, apere-se, n’are a face dacă . no p.on’ienirărn pe calea de-a face, alaiuri de vor li învinși Ideea va li aruncată, nu pe hîrtie, nu printr’o gazetă, nu printr’un tablou, lea nu propaganda teoretică, propagandă prin fapt. va li sculptată în marmoră, nici cioplită înplea>? Lră, nici turnată în bronz: lea va păși, în carne Mai întâi de toate propaganda prin fapt ie un și-n oase, vie în lata poporului. ‘ * mijloc puternic de-a deștepta conștiința popu­ Șl poporul va saluta-o în mers. lara. Sa luărn o pildă. Cine cunoștea în Franța, Din Buletinul Federației Juraslene înainte de Comuna din Paris, principiul autono­ August, 1877. miei comunale? Nimeni. Si cu toate astea Proudhoii scrisese opere minunate. Cine cetea aseinenea cărți? O mină de cărturari Dar clnd Din lucrurile ce primim la Redacție, semnalăm atenției ideea fu pusă la lumina zilei, în plina capitală, tuturor; bascicola 19 și 20 din Dicționarul biografic: Figuri con­ pe treptele primăriei, clnd luă corp și vieață, lea merse sa zgudue pe țăran în bord'eiu-I, pe timporane din Hominia. . Interesind din ce in ce mal multă lume... Direclioa : 77». Cornel, 61, sir. Cometa, București. lucrător in caminu-i. .și alil. țăranii cît și lu. ciători.i trebiiiră să stee să judece în (ala aces­ Din editura ♦Lumen», primim foarte frumoasa și foarte tui uriaș punct de întrebare înălțat pe*piețele bine tradusa lucrare a lui II. Sudermann; Nunta Yolanihcl. Apoi Anecdote dm vicafa Ini Cuza-Vodâ, de Tcleor. publice Acum ideea’și-a făcut drum. In Franța, Memoriile Tolslol. Pesimism și Optimism, de Norduu. în lume, pentru sau contra, lie-care și-a" ales 1. Anestin lui : Planeta Mărie ieste lea locuită A. Ilebel: partea. Pentru sau contra, lie-care ie hotărit în Bobiră fenieci... 1F. Korolenko: Două nunele... Cu broșura din cunoștința de cauză urmă .editura pLumen» a ajuns la numărul 75. Are cine-va de ales,.. y\dresa edilurel:7, str. Calomlirescu, București. O z;gi.idiiîre populam asemănătoare au au vrut vrut si producă prieteni! noștri la biserica Maica Politica Sulelor, o broșură de educație cetățenească, scrisă pentru țărani, de doi bravi învățători, C. Brudariu Domnului' din Fazan. Sj-au izbutit. și I. Dodon... Asta inse nu ie. de-ajuiis. Nu-î de-ajuns o propagandă care Se mărginește a Intel i atentiea Procclul le.cjci pentru obUgaliuilaica voiului și dreptul de populară. Această atenție întețită, trebuie să’fie voi al ofițerilor și sub ofițerilor reangajați, de Popcscu hrănită. Așa dar faplul trebuie să cuprindă cel Tudor, locotenent in rezervă... Un studiu'scris cu vigoare, in care se susține o cauză dreaptă. Cauza aceasta mal ouate pHlm un învăță mint. fi.susținută și ‘pe aceea că trebuie urmărită in tot chipul Sa luăm acolea ca pildă mani testat ica de la ca atingerea’tuturor categoriilor de cetățeni să fie cit cu 18 Mart de la Berna. putință mal deasă: solidaritatea socială avind numai de cîșligat din asta... Lucrarea se găsește la librării. Tipogcatia Cooperativă «IUBILEU»- SirnĂlf «•«/- 71Ă \T.. Î7 ~r* O-Ort 1910. No. 100. București, Stfada Turturelelop, 35. metoda experimentală în politică Studiul acesta datează nu mat puțin de cit de aproape două-zecl de ani. Cunoscut In cercuri destul dc largi, m afară de cei cari l'au ascultat in formă cetit în foae volantă, și cari s’au măr­ ginit sa.și asimileze subslanța-l, cum se asimilează substanța unui nutriment fizic, fără o analiză prea mare,... nu se poate zice că acest studiu s'a bucurat in deobște de o dreaptă apreciare. Chiar unii prie­ teni, prieteni de idei negreșit, au văzut inlr’insul o rătăcire, In lot cazul o deviare de la criteriul auto­ rului lui ; că-n starea aflătoare de lucruri nu poale fi nici un aranjament mulțămitor cu putință. Dacă voia spune că autorul acestui studiu, cu toată dorința dc a ținea samă de toate observările, indife­ rent de forma In care ar fi fost iele făcute, repro­ duce acest studiu cum a fost conceput, insamnă că Va găsit că răspunde și acum feliului său de vedere, care, cu toată experiența acumulată și cu toată do­ cumentarea ulterioară, a rămas neschimbat. De unde urmează că nici vorbă nu poale fi de deviare de la vre-un oare-care criteriu, nedesmințit firește de reali­ tate, criteriu aplicat incă, in această lucrare, cu o deosebită rigoare. Mentalitatea generală, fără-ndoeală iesle acuma mai dezvoltată și pregătită fără indoeală mat bine, ca să pătrundă spiritul unei gindite și chiar mește­ șugite lucrări. Totu-șî, cil se atinge de lucrarea de față, pentru a înlătura putința ori-cărui rău înțeles, trebuie de prevenit cetitorul, să caute a deosebi acel artificiu de dialectică, cum s’ar zice, cu care autorul urmărește să strimtoreze pe eternii stăpînitori, și să albă mereu prezentă in minte concluziea :■ că-n lupta de emancipare obștească întrebuințarea tuturor mij­ loacelor cu putință iesle justificată... Concluzie prin care întreaga lucrare trebucște filtrată... P. M. I I . I' ii ■ r I iii. Că politica le o știința, nu mai Încape indoeală A te îndeletnici cu dezlegarea chestiilor sociale însemnează a cunoaște că evoluțiea omenire!, de­ parte de a fi rodul întîmplărei,* Ieste supusă la legi: că, pentru a descoperi aceste legi, trebuie să cunoaștem bine condițiile de existență ale animalelor viețuitoare și înriurirea mediurilor neorganice: Însemnează adică a fi familiari cu prin­ cipiile generale ale tuturor științelor, de la Matemateci pănă la Biologie. Cel puțin așa susține, de altminteri convingător. Auguste Comte și cu Iei și alțl de frunte cugetători. Cînd inse ne aruncăm privirile-n jur și ne ui­ tăm Ia acel cari conduc destinele omenirel, la fosilele reînviate, pe mina cărora mal preste tot a încăput puterea, nu ne putem opri de a exclama cu poetul: Cită depărtare, Doamne, de ia vierme păn Ia astru... Oamenii de știință ajung ușor la înțelegere, pen­ tru că urmează acelaș sistem, aceea-șl metodă de cercetare, și pentru că în lucrările lor slnt îmboldit! de o* potrivă de dorința de a descoperi adevărul. Neputința de a ajunge l*a Înțelegere, deo­ sebirea în scoale, *poate să albă loc, și, pănă la un punct, poate să și fie îndreptățită^ numai cit ar fi vorba de științele hipotetice, ’ numai acolo unde nu se poate stabili un principiu și unde nu se poate urma aceea-șl cale de Investigare. Cred că nu Ie nevoe tocmai de atîta dovadă, pentru a învedera îngrămădirea de sisteme și în­ curcata de idei care domnește-n politică. Dacă practica politicianilor Ieste *mai totdeauna anppa-sr asta nu face de cît să mărească neduceea-șl, mep:’r*a nrivitoruluI^eDărtinHor^, care se găsește înfata sjateme si aAu san cu samă cind le vede a laiaio va cu 0 deopotr’ivă inversun! .— — . — ~—jare. r ‘ Privirea* serioasă, av celor ce ”vedem petrecîn. y _ _ — ___ îv du-se, ne face să° afirmăm că oamenii politici, chiar AQtî_ cred meniți să conducă ’^desti° , popoarelor, Ol VA , si mal cu* samă din aceștiea, n,au Q idee idcc’ de politică, nici o idee pe știință întemeeati eiiwcava. cîne-va, Gluc-va, care nu și-ar pune nici odată repare o pereche de ghete, fără să *în minte • ■ să « ---fi învătat mal întăl, se crede de- o dată cel mal destoinic bărbat politic... Pentru a trata afacerile generale și pentru a cîrmui oamenii par’că Ie nevoe de alta de cît de tradiționalul, obicinuitul bun simț și de o oare-care bună voință ?... A. Regnar’d, are deplină dreptate clnd face aceasta constatare în cartea lui il'Elat, ses origines, sa nature ei son buh. La început o întrebare: numai de cît politica trebuie să fie un prilej de vrajbă și fie-care individ trebuie să albă un soiu de politică a parte, aceasta chiar în acelea-șl împrejurări ? Că acuma-I așa, că sin grupe de indivizi cari au politica lor particulara, în opunere cu toate celetalte, asta se vede de toată lumea. Găutînd bine, faptul ar putea să alba poate îndreptățirile lui. Dar, dacă primim ca obiect al politicei îndeletnicirea cu lucrurile obștești, sau maț bine îngrijirea, de a asigura tuturor pămlntenilor bunul traiu și dezvoltarea fireasca a tuturor facultăților, ori, în alțl termeni, dacă pri­ mim ca obiect al politicei dezlegarea chestiilor sociale, potrivit cu mersul normal al lucrurilor și potrivit cu asentimentul mulțime!, dacă, poli­ tica ieste o știință, pentru ce oamenii politici sînt atît de departe de a se înțelege-ntre Iei ? De ce oamenii politici nu urmează un sistem în dez­ legarea chestiilor politice, precum o fac alțl oameni de stiintă? Politica Ieste ’ știința cea mal puțin cultivată, REVISTA IDEEI leată unul din cefe mâl apropiate răspunsuri. Dis­ UN AN, 10 NUMERE, 5 LEI cursurile oratorilor de școală, ca și a tribunilor populari, dovedesc că teoriile politice sînt reduse Abonamentele se trimet prin mandat: curat numai 1a niște exerciți! de literatură, cînd D-lui P. Mușoiu, 35, Strada Turturelelor, Bucura#, nu-s reduse la mal puțin. Odată cu numărul acesta sb închee al zecelea an al HwlitoL.La Redacția noastră u găitsc. din rwlitl, pi toii Mtt anii, ntuții iMpinfr �_____ ;._____ ___ ____.________ i? RRvista REVISTA IDEEI 'W1* uu l,tt ■s,> găsește idei un mijloc prin aDar 'Wc fuiorul raruea sii șe pOata stabili <» unitate do gcnct-.de.. . să s‘e ' ponta ■ ajunge la o vederi . gvjitVr.de Ijilolcg^re oare șî Sa‘"«<• poala punct o margine luplrlor crlnrciic re a.u lor, inlre oameni ? InțejAgpcca. lucra feti. In riunun sau in nceea*și dirgul.ic tuiorn chiar lipea ncaslra, instinctele noas’A- tre. bine ln ie lese si cultivate. Nn mai sinteni aurnă iii ••perioada^ de barbarie, c<i'‘șa ne'șfășicin Infre nni.r >a ue rupem luirați, sa rninînf.m mcnt’ii,: b.’1 tuiul lurbkh'i hipfe puntrii vieală, lai '■cît' nfndezvojiam uwr muli, eu aiîta vedem ca .i.ioR o<!’pen)u pentru a m* Însuși a, sumă ritmai mage »1o taricin, avejn neve na ne. întovai'a >mi, A3. mi fipfjiimm .uTiii pe aliii, farem ca 'Ic'ufn llinvm linKi'-mta o dro.--binx sa .no donițe pin •e-lt 'i':lmm'lue firea și• ua se biipărltișastai dnop1'»i.r/.va dm .burmijle 1 miri Si am iu-"Uilw'.ara do ,lo'- t,:t ■’ o'-- ■irilnî-'pom •urtercso.l'e rum m. p1 cade, dac;’ Inc'iam .dliUJla. ; .asfnțelegureig.iudrnrcșt.hi-uumun,-«» cdre si împarlirtai. șiiințulor, .îinparțirca nimicul-și trubuințele.-.noaetru; - pe zi eu trece urni complicate, taufitlf, îu duștiiâuTe . pecontcnită, nu numai că nu putem să ne îndestulăm pe deplin multele noasțre cerhilij sîntem osindili, la degenerare, Jn starea socretățri"moderne, izolarea, antagonismul, dus , pWi'llccele l,lal depărtate margini, nu insBmneaâi dm cit luoarterCalor. ce- ar fi aplicați .să-mi ■1l3eu>‘UHaii«etie.t obieUțic«', le pot spune efi, icu. luaUi urganizarea particulară a fie-eărui ins, ou tontă, .'VurjAtaltu ;do înclinări, poate -să mbăidoc. și .îuțelegGru și oingadueala desăvlrșită Intrer.oameni/Și, jJeiitrul așta. nu-1 nevoe nici de recita temperamenUjej nici de unificat sau de desființat igornirile .imoștenite ■ ori dezvoltate în .anumite medii, nicb de o subordonare exagerată ta unora fața de alții, nu poate fi vorba.-Regulate unele;interese generale, înțeleși asupra metodei dej in vestigane/asupra terenului de explorat; în ile.dr'vestigane/asupra politica că șt ra celelalte științl. rămîne fie-cărul un-cîmp .întins pentru pornirile iui proprii, un cimp întins.:în care, poate să-și' alunge caii în bunâ tvoe.' Înclinările deosebite Sînt cjilar folo­ sitoare, pentru. că în conlucrarea■ ai combinarea kipr rațională și sta progresul.. I' » • 1* -iii» . o v .... 1 . .. : .Sociologul belgianfiuillaume în cartea , Degreef, miv/idrvducere la Sociologie, ’e: «In vieața ’ Noc/o/or/m sch scrie: 'Cneybvaca^1 ,m weața individuală, metoda și rezonăinintui i 1 ' conștient* sînt Slnt o neînsemnată neînsemnată exceptue. .Purtarea noaștra.și pohtica socială ie hotaritâ. mal mult de tarita mai inconștient, de .acțiunea reii.exă, de inutinct,s de; cît de metadrkg de'rezonarnlnt,; de voința». .. De unde ar urma un felia <le hazard, um fclin .de fatalism oriental si că or -ef .im'zuwta. dc« a ne coordona si unita nn* ■eit laa)mult puteril9.hr li in van. bacă putem primi,r.icerea lui p,intru . trecut, .Mnterm foarte puțin înclinați sa o primim plină in cel'mai depariat, vjitur, L.uar a-zl, avem ia îndamînă o suma de mijloace, p'ijfrua ne da.: samă deîrnprmmunl." îfitatrj ufi.'im. pentru a descoperi <’ 1; ,1>' f.tamicii- i /r. -a im’cmidi.icei’n după jele dud tui. putem ;sa. Ir stapînnn ori s.i hr rhgu-a •«JUli/e cu chipul ac/'tan ra ârmotae Atairn ne-a m depărtat' -1 ■ ■ cam■ • - :„• ... . .. , . . mult de strămoșii caCi locueau prin ■ puduri, cari locucau prin caverne sau văgăuni. Crccrul nostru Ie mult niai diferențiat, actele noastre sînt mult inii! conștiente și mai In urmă mi se parc ca are dreptate Alfrcd Fonillee, cînd, în cartea lui, La Science Sociale Contcnporaine • impută iui Flartmann și bii Spencor că an exagerat rolul inconștientului și al instinctului în socie­ tățile oiifeiiești. De alt felia chiar Degreef, in cursul său despre Structura societăților, pe caro il dezvoltă la .Facultatea de științt Sociale de la Universitatea liberă din Bruxelles, văd că rec­ tifică părerea lui di' mal înainte- . Alț-felin ar fi ram greu ;a se', explice, unirea indivizilor, atît din punct de vedere economic, genezic sau familial, intelectual, moral, juridic1 și politic, ar li cam greu .«-ă se împace fenomenele contractuale, ca rupe deschid Calea către o vieală superioară, tocmai ceea-ce legitimează Sociologica ca știință neatlrnată și lot o dată suverană, ar fi cam* greu ca'fenomenele' astea să se împace cu starea care ar izvorî mai mult din inconștient, din instinct.. Metoda întrebuințată în Biologie și Sociologie, metoda experiuienta’lă, îeată talismanul de care ne putem sluji și in politică, care de altminle(rea mi-i decît Sociologica aplicată. leală mijlocui prin . *> care se poate reduce numărul siste­ melor mijlocul prin care se poate do.....absolute, ’ hîndi o normă generală de 'orientare și prin care putem cădea de acord Aice Ie locui să repet, că prin politică înțeleg știința care se raportează la acțiunile oame’nior cari trăesc în societate, știința vastă care se ocupă .ră cu dezlegarea chestiilor* de interes obselsc, a cl__ chestiilor _____ sociale,, potrivit cu evolutiva tnormală „IX a„ lucrurilor x- si potrivit cu_asentimentul mul țimel. De asemenea aice Ie locul să afirm, cănu restrîng metoda experimentală de loc numai la, un șir mărginit de fapte. Cînd o soluție politică va fi destul de bine verificată,, cînd în verificare vom întrebuința aceea-șl rîynă de a descoperi adevărul lesne âcprdul se poate face .Cred că se poate scoate un mare invațămînt din ceea ce spune Claucie Bernard în 1’Introcluction a ,la- Medicine experimentale : «Cind cîoi fizjolpgistl,. sau doi medici, sau doi învățat! oare-carFse ceartă sustinîndu-sl fiecarekleile sau teoriile lui, nmlla mijloc. în argumentele lor contrazicătoare, de cît' cît un lulu­ cru cu totul sigur: amîndouă teoriile sînt ne­ îndestulătoare si nuînfățoșază adevărul nici una n alta. Adevărul Ie,că soarele a cărui .căldură nici oj F simt și’ orbii , Spiritul cu adevărat,. științific trebuie ’săi ne facă modești și binc-voitori In ' " ' cu toții știm puține; lucruri și-putem realitate greși cu. toții, în fața greutăților uriașe ce ne Inlățosază investigarea fenomenelor naturale. N’avem deci nimic mal bun de, făcut de cît să ne întrunim silințele, î.i Joc de a le răz/eți și In loc de a le neutraliza prin dispute personale, Intr un cuvînt, învățatul cu re, vrea să descopere adevărul, trebuie .să-și păstreze . spiritul liber, imtplburat, și daca io cu putință să nu albă nici o dala, după cum zice Bacou, ochiul 'umezit de ■ omenești». 1 patimile z J *■» ’ l ■ .-1 • « •’» r» izv< T-l zi /“vil 1*> ț i > 1 Vt •*>*k > !i Alfred'Fouillee, la rîndu-i, zice că «ie vremea ca fie-cate școală și de asemenea fie-care nație, în loc de a se îngrădi în tradițieâ sa exclusiva si în pundtul 'său de vedere personal, să se instnieâScă din pilda altora, să se inspire de cugetarea 16r și să'privească unde privesc și altele. Fată cu: masa de fapte cari se petrec în sîntil sodietățel omenești, masă.1 ondulătohre ;și obscură, asupra căreea se' revarsă cu încetul lumina ști­ inței; fie-care școală; fie-care nație, crede că* Ie1 singlirâ care vede făcîndu-se lumină. Tot așa, uh spectator, așezat In fața oceanului, nu între­ vede de cît brazda lucitoare trasă pe unde, îna­ intea lui; de astrul cârb' setircă la orizont .Dar, cu toate că-L pare • că1restul apel rămîne în um­ bră, astrul 'd- luminează In realitate întreagă: Schi'mbe-și- locul observatorul și, din fie-care punct de! vCdere nou, va vedea o nouă diră de lumină, pe1’ cari alți ochi au descoperită) înainte de-aî lui»... leăr doctorul Page spune că «ori-cine ad­ mite formule sau articole de credință, fie în fi­ losofic, fie în teologie, ca și în orl-caro’alta știință, de-altminteri, nu poate să neprietenul adevăru­ lui și -nici un judecător nepărtinitor al opiniilor altora, căci ideile sale preconcepute îl fac să-lie netolerant' fală cu convingerile cele măi onora-1 bile ale altor învățați Poate ca cine^va Să'aibă convingeri, chiar trebuie să aibă, dar ie ne­ apărat ca acestea să se poală schimba1 după pro­ gresul științei. 'Niște asemenea convingeri • nu îm­ piedică'de loc progresul, pe'cînd o opinie pri­ vită ca cel din urină adevăr/6 credință apărată cu strășnicie, nu numai-că omoară-ori-ce' cerce­ tare, inspiră' ură ori «cărui contrazicător.> Această ură, chiar admițînd că nu-1 de loc de nebiruit; jignește și-irită. De aice vine ezitarea atîtor învățați* de-â-șl da pe față opiniile lor: A venit înse timpul să sfîrșim cu cruțarea: le vre­ mea; să spunem verde tuturor credincioșilor, că scepticismul și reaua credință! dacă se află, ieste de partea lor. Nu-I sceptism mai supărător de cit acel -ce pune la îndoeală datele cele mai res­ pectabile și observațiea cea mai conștiincioasa. Nu-I infamie mal proastă de cît acde’ă ce înyălue cu neîncredere concluziile unei judecăți bine întemeeate și nepărtinitoare»...Și, doctorul Ludvig Buchner, care citează pe Page, in cartea lui «L’homme selon la Sciences, zice că «aceste vorbe de. aur merită să fie săpate în aramă și afișate la intrarea tuturor bisericilor, tuturor școalelor,: tuturor biurourilor de redacție». • >!< K ' l.l .Mijloacele de verificarea soluțiilor politice, și cari- alcătuesc baza metodei experimentale, sînt trei la niimăr: bbsernarea, -experiența și apro­ barea generală. Și, de. și. avem multe rezerve asupra chipului cum înțelege D bruiat >sîi se aplice în politică ademenea metodă, lotii-și îl vom nrmao bucată în dezvoltările lui, și anume toc­ mai pentru a ne întemeea mal tîrziu chiar pe lele obiecțiile ce.vom avea a-flace: ■ Cei cari slht familiari :cu‘.știința, știu că ob­ servarea a. foit izvorul progreselor îndeplinite în științele fizice și naturale. Oamenii politici înse Lin prea putină samă da observație.. In materie socială și" politică, observațiea a fost ipeei și ie pană acuma îhcă-n puțină Cinste. Un oare­ care număr de principii, privite ca axiome, ca adevăruri absolute, un șir de deduceri logice, potrivite gusturilor și trebuințelor de moment, acesta ie substratul * pe care *se clădește cdnstituțiea și legile.. Acel cari pun la îndoeaJă axiomele și nu se încred în adevăruri absolute, sînt socotiți ca eretici și îșl atrag toată urgiea asupra capului... Ceea-ce dovedește îngustimea de judecată, caracteristica celor ce’alcătuesc deosebitele secte politice. Observațiea Ie o uneltă neapărată-n politica, pentru a cerceta și demonstra adevărurile so­ ciale. Singură înse nu Ieste de-ajuns, Ș’a dove­ dit că observațiea, ajutorată chiar de statistica, ' ie stingherită pe de o parte de complexitatea .fenomenelor, leat pe de alta de o mulțime de greutăți subiective. Interesul, patima, caracte­ rul, clasa, starea socială, mediul, naționalitatea, secta religioasă, partidul politic, și altele și al­ tele, înriuresc asupra observatorului șî-I schimbă chipul de-îț vedea și de-a judeca. Statistica poațe să fie Interpretată feliurit. Bună-oară ajunge să alături, pe rînd, p constatare de alte constatări, pentru a avea concluzii diferite. Și discuțiea dintre un nefalist și un economist,* pe care o reproduce «Politica experimentală*, referitoare la rezultatele dobîndite prin încercările făcute în Englițera de a se închide cîrciumile Duminica, rămîne' o. dp vadă conchizătoare. i ; Experiența dă ajutorul său metodei. Un învă­ țat desăvîrșit nu deosebește observarea de prac­ tica experimentală. După* părerea celor compe­ tent!, învățatul, sau omul nostru politic con­ știent, constată un fapt: face o observație. Re­ lativ la acest fapt ÎI vine în minte o idee : o ipoteză." Iii’ vederea acesteea ’ combină- și realizază condițiile necesare de produs faptul observat face experiență, cu alte cuvinte verifică ipoteza. Din această experiență izvorăsc fenomene nouă de observat. Claude Bernard schitază minunat regulele metodei experimentale. îeată, după Iei și în scurt, caracteristica acestei metode. OrI-ce feno­ men are o cauză, o cauză firească. Dacă această cauză încetează de a lucra, fenomenul se pierde: dacă revine,, fenomenul se reproduce neapărat In condiții identice, fenomenul Ieste identic. Cînd condițiile se schimbă,, fenomenul se schimbă de ‘asemenea... Ceea-ce Claude Bernard numește determinismul fenomenelor. Relațiea determinantă între două fenomene feste o'lege naturală. Această lege Ie desăvîrșită cînd hotărăște numeric relațiile de întenzi-. tate între efect și cauză, bună-oară legea căde­ re! corpurilor, care arată că spațiile străbătute de-uncorp, care cade liber In spațiu, sînt pro­ porționale cu pătratele timpurilor scurse de la începerea ciiderel. t (’.unoaștereă legilor naturale Ie ținta cătra care se îndreaptă toate științele. Învățatul știe că, cauzele prime, ca realitatea obiectiva a lu­ crurilor, îl vor fi pururea ascunse: de aceea nu caută să cunoască de cît relațiile. Pentru a ajunge la această cunoștință, trebuie sa albă un spirit de îndoeală. Trebuie să se îndoească de i �REVISTA IDEE! sine si de interpretările- sale : să privească prin­ cipiile de la. cari pleacă și incheerife la cari ajunge numai ca adevăruri relative. Trebuie să fie gata să renunțe la ori că idee p necugetată, dacă rezultatul cercetările sale i se opune. Spiritul trebuie să-i fie pasiv .în fața fire! și nupjaj o singură;convingere trebuie să păstreze neatinsă: determinismul fenomenelor. ; Înarmat,cu o asemenea dispoziție, învățatul observă faptele. Dar numai singura observarea poate să ajungă astronomului, fenomenele cerești fiind, din cele mal simple ce se arată vedere! rioăstrd. De altminterea asupra acestora nici nu piitem mal mult. Fizicul, chimistul, biologul, ca și Sociologul, înse pot face sa se schimbe, prjn experiență, fenomenele pe ciiri le studiază. Ber-­ ' Metoda experimentală, zice tot Claude Ber nard, nu-I de loc primitivă și naturală omului. Numai după ce acesta a rătăcit multă vreme în discuțiile teologice și scolastice a ajuns să cunoască’ stărpiciunea* strădănuințelor lui în cafeâ'aceasta. 'Omul a văzut atunci că nu poate impune legi Firet, din pricină că nustăpînește fel însu-sl criteriul lucrurilor exterioare, șî-a înțeles câ, pentru a ajunge la adever, trebuie să’ studieze legile Fire! și să-și supună expe­ rienței, adică criteriului faptelor, ideile lui. Aice voiu cita o notă, pe care o găsesc foarte însemnată în dezbatere: «Sînt. trei clase de oameni Unii cari purced de’ la idee la fapt, acpștiea; sînt platonicienii. Iei subordonează faptele, ideel, a cărei întărire o caută, luînd ceea ce-I dă putere și lăsînd la o parte ceea ce ise opune. Acești oameni sînt foarte numeroși... Alții sînt- aristotelici. Iei merg de la fapte sau de la obcervație la idee. De obiceiu înse trec peste faptul ■ de observare : trag concluzii sau copsecințl. neezacte, prin rezonămîntul post hoc, ergg propter hpc, care privește drept cauza unul fapt ceearce nu-I Ieste cauză.,. Platonicienii și aristotelicii sînt deci supusi la gresală si cad . în lea aproape neînlăturat... A. treea* clasa de oameni, cari, sînt rari și al căror număr doresc să se inmulțască cit mal mult, sînt acel cari, pornind , cile o dată de . la idee la fapt si une­ ori, de, la fapt la. idee,, nu caută de cît un sin­ gur lucru : șă' lege, să , cimenteze faptul si ideea, să le cimenteze de nedespărțit, printr’un deter­ minism rigurps și.printr’o cri’tică a tuturor cau­ zelor de greșala ce trebuesc înlăturate. Acest determinism științific alcătuește o.filosofie știin­ țifica, InvațațiI plațonicieni sau aristotelici au totdeauna trebuință de o teorie a priori sau a posteriori, leu ,n’am trebuință de nici una din astea, leu mă razem pe doctrina necesitatei legăn^e Și îdee, între fenomen.’și con­ dițiile sale. Această legătură, care Ie numai ra­ portul, ieste absolută, singur relativul ie absolut, si acest absolut trebuie de găsit, pentru că ne dă cpnoașțereti sigura și mijloacele de acțiune asupra ienpmenelor.- Nu sînt cauze imediate ale nu’8 d0 cît transformări, apa­ riții de fenomene în condiții determinate».. î Bernayd,. Notes ineddes comuniqu&es par de France^' pro^esseur suPP^QId College Al treilea mijloc de verificarea diferitelor so­ luții si care desfivîrșeste baza metodei experi­ mentale In politică, Ie aprobarea generală sau ceea ce s’a mal numit asentimentul mulțime!... Dacă pe lingă observație avem nevoe de expe­ riență, pe Ungă acestea, în politică, trebuie.nea­ părat să se tină samă de aprobarea generală : reformele politice trebuie numai de cit supuse votului celor interesați. In Biologie poate să fie de-ajuns observarea și experiența, pentru că acolea nu avem de cît două mediurl: mediul cozrnic si cel fiziologic. Cît Ie vorba de politică Inse ie numai de cît nevoe de asentimentul mulțime!, pentru a se înlătura pierderile și neorînduelele ce s’ar putea isca din starea de ne­ mulțumire a unora. A ce încercările de reformă lucrează asupra semenilor, asupra noastră, și asupra oamenilor, mal cu samă asupra oame­ nilor civilizați, nu se poate experimenta cum s’ar experimenta asupra altor viețuitoare, bună­ oară cum s’ar experimenta asupra epurilor, asu­ pra cobailor, nici nu se pot întrebuința acelea-și procedeurl ca asupra metalelor : experi­ mentările de ordine socială nu se impun, se primesc. In politică avem un nou mediu de care trebuie să se țină samă : mediul cerebral sau intelectual. Pentru acel cari ar înclina să alunge metoda experimentală din politică, sub cuvînt că spon­ taneitatea vitală a indivizilor va fi vecinie o pie­ dică de neînvins la aplicarea unei asemenea me­ tode, cred că ajunge să se opună, că ființele viețuitoare, cu toată spontaneitatea de care se bucură, nu sînt neatîrnate de înrîurirea lumel exterioare și că funcțiile lor sînt necontenit legate de condiții* cari le regulează aparițiea în chip de­ terminat,* necesar... Alt-feliu am ajunge să afir­ măm că nu-I cu putință determinismul în fenemenelc viețel.. In operele lui, Wlntroduction â la Medicine experimentale și La Science experimentale», Glande Bernard dovedește în chip magistral netemeiniciea unei asemenea obiecții. Dar, cu. atît mai mult Ie îndreptată ți tă mcto'da experimentală, cu cît, bazată pe determinismul fenomenelor, aduce o înrîurire rațională și bine­ făcătoare în politică. Și, aș cuteza să afirm că, dacă se află un domeniu în care metoda expe; rimentaki Ie mai stăruitor cerută, acela Ie fără îndoeală, politica. Cit desprfi obiecțiile făcute de John * Stuart Mill, că «experimentarea ie cu neputință în știin­ țele sociale» și despre cele făcute de A Bain, că «aplicarea metodei experimentale Ieste cu totul anevoiasă», las că au fost combătute cu suc­ ces de diferiți cugetători, dar. chiar Mill și Bain, singuri, le micșorează însemnătatea. Cine voește să se încredințeze măi mult, poate cerceta, drept curiozitate, manualele lor de Logică. Clt știu acum stăpînitoril, pe mina cărora a încăput puterea, cit știu aceștiea despre metoda experimentală și mal cu samă cit le pasă de asentimentul mulțime!, se vede din cele ce săvîrșesc pe fie-care zi Faptele silit destul de strălucite ca să nu mal fie nevoe a le ptupeca REVISTA IDEE1 cu descrierea. Și chiar din acei cari ma! știu ce-va, se va vedea Îndată la ce încheerl ciudate tind să ajungă. Aice n’am In vedere nu­ mai pe stăpînitoril noștri și anume numai pe stăplnitorii noștri cel actuali. * * • *, • După considerațiile generale echitate, poate că ar fi fost nemerit’să urmeze dezvoltarea cîtorva cazuri, cari au ilustrat mal mult metoda ex­ perimentală în cursul vremel. Cred Inse că se i poate face și pe altă cale luminarea subiectului nostru. Mal întăl obiectul metodei experimentale în politică, se cuprinde in Însuși obiectul ce carac­ terizează politica : Dezlegarea* chestiilor sociale, potrivit cu mersul normal al lucrurilor și potrivit cu asentimentul mulțime!. De acolea a fost neapă­ rat de trebuință să se proclame ca un principiu fundamental: «adunarea documentelor pe cari ni le furnizază etnografica, statistica, observarea comparată a popoarelor civilizate, deducerea legi­ lor naturale ale sociologiei, verificarea ezacțităței acestor legi și încercarea aplicărel lor prin siste­ mul legislațiilor separate și temporalei. Legea i pentru înscrierea și asigurarea proprietăților, i asa numitele «Acts'Torrens», regularea proprietciței femeilor măritate, deosebirea bisericei de stat, jn Englitera, sînt roadele acestei metode experimentale. Observlndu-se că o experiență oare-care dă rezultate bune, acolo unde ie apli­ cată, observîndu-se că răspunde unei cerințl social simțite, capătă mal întăl o sancțiune tem­ porală, și,’dujpă o experimentare mal îndelun­ gată, poate sa ajungă temeinică chiar; Alte ți­ nuturi o adoptează,' fără să aibă nevoe de vre-o silă sau de vre-o constrîngere din afară. Se înțelege lesne că <o lege vremelnică, pre­ zintă mai multe avantagil. Dacă Ie bună, legiui­ torii o proroagă sau o lasă a dăinui înainte, cu conștiința luminată și liniștită Dacă Ie rea, o păî răsese, 'fără nici o căință, fiind-că n’a avut vremea să facă rău. Dar, pentru a judeca dacă legea Ie bună sau rea, trebuie să fi avut prile­ jul a i se studiea efectele : La sfîrșitul unei pe­ rioade de încercare, cînd parlamentul Ieste ținut să-și dee din nou votul, se află în fața Unei anchete serioase. Opintea publică s’a pus în mișcare, interesațil și-au dat pe față părerea: ligile au alcătuit* dosare și presa le-a publicat. Promotorii și adversarii lege! îșl dezvoltă de la tribună argumentele lor, cari de astă dată nu mal sînt întemeeate numai pe rezonăminte ori • ipoteze, ci pe realitatea faptelor Constatate. Hotărîrea luată purcede deci din o cunoaștere a subiectului mal adîncită de cît la-începub. Elvetiea, Germaniea, Statele-Unite, și, dacă lă­ săm la* o parte istoriea popoarelor, istorica ștun1 țelor ne dă de asemenea o mulțime de pilde m razemul metodei experimentele. Trebuie înse să se noteze bine, că de cîte ori s’a aplicat, cu con! stiintă, metoda experimentală, în politică, și de i cîte ori rezultatele lei au fosUmulțămitoare, de j atîtea ori observațiea, experiența si aprobarea i celor interesat! au fost întrunite.. Chiar faptele prielnice ale unor stăpînitorl, cari nici visau ca fac politică experimentala, și chiar neizblnda reforma­ torilor, vin să mărturisască în favorul metodei. 441 Experimentaliștil conștiențl sînt unanimi a blama^ actele arbitrare ale- puternicilor zilei, cari, fără să țină samă de tota itatea condițiilor so-1 ciale, impun legi ale căror urmări sînt cu desăvlrșire dezastruoase, cum sînt bună-oară legile asupra colonizărel locurilor cucerite, încercările de deznaționalizare ori de asimilare silită, Ca șî legile și regulamentele restrictive, în cari s*e îngrădește o parte din populație," și altele si al­ tele. Realitatea Ieste de față ’să ne aducif tot sprijinul: unde se întrebuințază silă, dacă nu are loc o agitație puternică, o răsturnare bruscă a stărel aflătoare de lucruri; mal in totdeauna șe întîmplă o degenerare înceată. Unde' se ține samă de legile naturale, în toată amănunțimea lor, numai acolo îșl poate avea locul dezvoltarea normală în toate privințele. Nu mă^pot scuti de imboldul de a'reproduce aice, după Politica experimentală, o descriere care ne va face și mal familiari cu chestiea ce tratăm: Confederațiea Helvetică Ie țara cea mai' de frunte, care ne poate da o pildă *de aplicarea metodei experimentale. Aceasta nație Ie împăr­ țită în mal multe regiuni, cu toatele autonome în regularea intereselor proprii. Fie-care îșT ela­ borează;1 îșl votează și îșl revizuește, cîhd îi place, Constituțiea sa particulară: îșl alege man­ datarii pentru serviciile regionale, 'fără nici un amestec din partea putere! de la centru: dis­ cută, stabilește și ridică impozitele cantonului: îșl dă legiuirea civilă și criminală, afară do unele materii rezervate autoritățel naționale, ca vămile, poștele, facerea biletelor’de bancă pentru toate băncile private, baterea monedei, fabricarea pra­ vului de pușcă, drepturile omului, dreptul obli­ gațiilor, proprietatea artistică și literară... In ii-' neîe regiupL cetățenii se adună, de obiceiă în fie-care an, în luna lui April sau Mal. Vin îmbrăcațl în haine de sărbătoare, unii cu sabiea la solă, alții cu lea în mină, se strîng pe o pleață puBlică sau pe-o colină descoperită și se așază în jurul estradei pe care iau loc autoritățile can­ tonate de căpetenie, sub președinta landâmamilui. Ședința se deschide printf’o rugăciune sau printr’un cîntec național. Landamanul pre­ zintă un raport asupra administrației cantonului și o expunere a legilor elaborate de marele con­ siliu, pentru a fi supuse votului popular. De obiceiu, cu 15 zile sau cu o lună Înainte de în­ trunire cetățenii primesc acasă textul tipătit al proectelor as’upra cărora au să delibereze... In cartea lui, La Suisse Contemporaine, Hepworth Dixon descrie, Intr’un chip pitoresc, una din aceste adunări populare, școala libertățel elvețiene: «ta o batae de pușcă de Rurglen, în Schachental, unde s’a născut Teii și unde se Înaltă capela zidită în amintirea lui, lingă un pod clă­ dit pe Schachenbach, între șosea și albiea rîulul, Ieste o pajiște pe care se adună de veacuri oamenii Iul Uri,* pentru a dezbate asupra aface­ rilor cantonului. O dată pe an, în întăea Dumi­ necă din Mal, adesea cînd încă nici nu-I luată bine zăpada de pe pămînt, cînd R.euss răstoarnă blocuri de ghiata, landamanul Iul Uri pleacă din Altdorf, întovărășit de o trupă de călăreți, de cîte-va trupe cahtonale, cu muzica și steagul ‘ �cantonului, un imens cap de taur, purtat de doi husari în. haine, galbene și negre: doi oameni, In costumul elvețian antic, poarta cele doua coarne celebre, blazonul cantonului Un. Locui­ tori)'din Andermatt și din Vasen coboara pe partea superioară a lui. Reuss: cei. din Brțsen. " și din Stossi vin pe MaderanerthaJ: cel din Bur-. glen si din Spiriugeii înaintează pe Schachen-: thalz’cel din Seedurfși din Attinghausson stră­ bat pe Reuss. Fie-carecetălean din.Uri, m vnsta, de, 2Qde, ani și careului, face, parte, din ;olerf ie îndatorat să yie la adunare. . Se clădește o es­ tradă,.In cîiup,.;S«?' r.idică coarnele dq laur, Ir rnbifa răsună, isi îandamaniil jea. președintiea. Se­ siunea, ,de o,zi .încep,e. Un hușan ;(c^et,e.ș|,e -lista chestiilor de discutat: cite-ya regimente de com­ plectat, o cale de făcut,,un torent, de; canalizat,: de decreUit tăerea uniii(padurl, de stabilit o dare, un piiter «le supus ..la pedeapsă. .poate cile-va legi dp modificai, Fie-eare cetățean are dreptul să lea cuvîntul. l .se ascultă părerem Scrutinul Ie deschis.,si se votează prin ridicare de mini. Un proeqt ie votat, un altul nu. Fără apel. Cînd s’a votat totul si s’au sllrșit afacerile, regii lui Uri Lși sting setea cu bere, dărîmîndu-șl estrada, și fie,-care se Întoarce , Ja casa lui, fumîudu-șij pipa și clntlnd arii patriotice». Iși poate închipui ori-cine iii ce dispoziții șe găsesc oamenii cari păstrează asemenea tradiții. Alte regiuni se administrează prințr’un..felin de. delegații, cu cari Inse nu-s mal puțin favorizate., j.l • ’ ’ , --------------------------- ---------------------- revista idee! ■REVISTA* IDEEl 443 * , I * I ! • , Fiind-că am înaintat pe asemenea cale, să dau Încaltea și p, pilda de cum știeau să șe con­ ducă oamenij In vechile republici rusești. Des­ crierea o leu din însemnata lucrare a lui Stepniak, La Russic sous Ies tzars; (Pe una din pletele brasului Novgrod, .depopulat acuma, stră­ inul vede și a-zî locul unde, odinioară,;la tragerea clopotului ‘mare, care lera, suspendat pe iei, se aduna poporul suveran. Toată lumea, fără. de­ osebire, aven drpptul să tragă de frînghiea acestuf clopot sRnt. Fie-care .cetățean avea cali­ tatea de a, convoca velcha și de’ a o chțema pe dată să delibereze asupra* unei chestii per­ sonale său care se atingea de binele public. Po­ porul lera sțăpîn, iei avea, autoritatea despotu­ lui, cîte o dața violent, iute la mînie, dar tot-, deauna nobil si generos, ca acel, regi. orientali, despre cari vorbește legenda, cari Ierau părinții tarei,, totdeauna gata a'primi pe'cei mai din urmă supuși ai Ipr, a le, faqe dreptate și a face săK fie răsplătite scump neajunsurile ce fi s’ar h adus de cătră cei mări și puternici... Șe în­ țelege, nimeni, n’ar fi încercat, pentru un lucru de nimica, să tulbure odihna leului adormit. Dar, de asemenea, nimeni hu putea împiedica pe cel mal din urmă cetățean să apeleze la po.sepljiigă, înaintea lui de, nedreptatea a cărei, victimă șq credea, sa silească pe acel ce i-ar fi adus vătămare, posadnik sau pripi, ori , J1 fost, să vie să seglezvinuească.. Ceeaee deosebește vechile îvetche» de toate celelalte. adunarl.de felini Ipr, fe lipsa desăvîrsită a ori­ cărui sistem de scrutin. In toate celelalte re­ publici,, orl-clț. de liqere șj de democrate ar li fost, la Sparta, la-Roma, latAtena, la Florența,, votul există, si principiul care silește minorita­ tea- să se încline înaintea dorințelor unajorUățqî servește,de bază-procedurei: politico. Slavul, cu nici iîn chip nu primeșto' q asemenea,lege,:fnlF adevăr, la toate popoarele de rasă slavă, cari au avut instituții naționale, libere și curate de ori­ ce amestec, găsim -necontenit i hotărîri .luate în unanimitate...Cîte.- o dată-se întîmplaiL încăerărl, dar rnai adesea, cei capi aveau păreri deosebite asupra unor .chestii, cădeau,de acord,, se gă,soau mijloace de împăcare, diferendele sereguțpu prm convingere ,si prin concesii reciproce. î^alurp blinda și, mlădioasă a.Slavului I.era mai.prcș.us, și făcea’ cu ; puțin ța, într’o măsură largă, aplica­ rea principiului bazat pti -scnlinientu.1, cu adevărat' generos: respectuir.drop,tulii( ininqritățțlor, care,, precum afiripă un .mare publicist e:nglpz, Iobaga adevăratei jil)cctăți>\ .: I I i • IMJ I . 4 Negreșit, Ierau condiții speciale cari susțineau domniea unei asemenea stări de lucruri Față cu dezvoltarea tecnicei, și cpmplicajjea trobuințelor de a:zi, poale ar li ca*m naivă pretențiea de*a se. mai încerca ,șă se satisfacă feluritele interese so­ ciale în chip atît de simplist. Totu-și, cred cu l putință ca indivizi.! să se conducă ’și sa-și ingrijască iei Inși-și de. propriile lor trobuinți. Păna la un punct, Con Iedera ți ea I le) vetică. actuala pe. dă. p pildă doveditoare.’ Daca lumea în .«le obște prezintă un spectacijl atît de. trist, dacă răsunetul clntecelQr.de m.ulțămire Ie mai adesea ahtul nevoej, dacă mizeriea cea mai amară Ie qăptiișala bpnel stări, dacă un contrast atît de izbitor . vedem în. yloața, pri cina stă în baza, organizarei noastre sociale, în faptul că, o., clasă de. oameni .domnește y.ișuPra alteea și nu .înțelege;să intervină și’să lucreze de cît.în ințeresutiei. Coroaile poate șă dee me­ toda experimentală, chiar, dacă am admite că Ie. recunoscuta, cînd acpl pe cari împrejurările i-au favorizat cu, puterea ,,să o aplice, înțeleg . s’o aplice exclusiv numai cît cer interesele clasei lor, și își propun mai dinainte «să reșpecfșze pre­ rogativele actuale ale parlamentului,, șă pu micșureze cît de puțin drepturile puterel executive», cu altejcuvinte ’să păstreze neatinse privilegiile . monopolizate din .vremuri ? Ce roade poate să dee metoda experimenlală, cînd, in loc de a i se lăsa întinderea normală și de a nu da îndărăt, dinaintea nici ,unei conscciuți.necesare, clasa șta- , pînitoare își propune mai dinainte, «să canalizeze agitațiile, socialiste ale muncitorilor?), cu înțeler, sul să se, învîrteașcă mereu în, starea ,dp ■■a-zlfi Experimentaliștii burghezi după ce limiteazăobservaliea și experiența, au reduș , asentimentul mulțime! ’la asentimentul castei lur... Ceea ce imputăm de asemeni si luî.DonnaL Firește că put să aibă neîncredere .in așernc: nea metodă, ace; cari bau analizat urmarile.de pană, acuma, și cari .se. înșală a credo,,că dome­ niul aplicare! iei, va di in totdeauna ^resțyîns..-. ^ !, Bună-oară; ce urmare putea, șă albă încercarea | făcută în.•Englitera>..de.a se închide circiumele Dumineca, de a se mărgeni ast-felfu Lețiea cla-, l sei muncitoare, cînd legiuitorului nu i-ă* venit in ! minte, ori nu i-a venit Ia socoteală, să experimen- I . .443 teze, mai degrabă, ca remediu, mărginirea uimi- ciuiuscute acestea1 n cunoscute:«erau Si toate tbăle SX” |n.s,' 'acestea' KîitU'numai'fientrp 1 <?ă . .1 mai vrednice ne im tai t a fuTh! Xrn lnch'®°yea. "'«> , "iu, pentru ca educa'țien . . f- Jbnvrâii gbni?Fâlîdi îjoua !torâ lifai' îngrijire vcghialh î'o^Xr și peiil.ru dfi 4n falVriba sa cari ajunseșeră surpriazăto/ de’in|eniUase!'Jlir- minefiS miinCa rera redusă Iii !()■ ccdsuri si • jiiniăUite, pc ciikI ConCurențji sui lucrau 13 și I j-ceasuri pe zi»... <j teu din admirabila lucrare a luiEngels : enorm, și, daca ai mai ii tinut înainte împiedi­ Gitatiea carea, desigur ar fi ajuns un dezastru. Negreșit Socialism utopic și Socialism ..științific., că legea a trebuit să cadă; ■ Cu drept ciivîilt, Scr’ie un economist englez: <iVreți ca lucrătorul să Șliu toarte fiiiie, mi se vor"scoate'ihainie îiîfio mai puțin ispitit «le circiumă? DeSchidelbi ccrca.rlle ruinalc^ si -șl'iii Ibarle bih’e că, clasă Dumineca bibliotoeolp. muzeele, galeriile de artă, slâpînitolire n*'foarte dispusă să-și rida de ăce'f palatul de-cristal, toate stabilimentele7 'publice, cari se intefosază iha! mult de dezlegarea"ches­ cari rămîn închise sub influența clericală. Uni- tiilor^ soci.de, dînd.u-Je, Jmna-oară, sfatul,, piple-se parcurile și gradinele de lucruri atrăgă­ cari îl.giișc.-c în politica iui Donnaț: «ÂJegcți toare și de jocurile împiedicate ă-zî pe-mi' mo-: un. district, inqrgeți acolo ,să evanghelizațl, să vă tiv ridicol. Studiul, admiratiea frumosului, blinda expuneți doct,rinele, să vă supuneii ' proectelc la veselie, sînt pentru temperanță mai buni ajută­ discuții contradictorii. Dacă .-veți izbuti sa tori de cît ori-care.lege»... Se înțelege, chestiea vingetl un destul de mare număr de cetățeni, care rămîne în picioare și care trebuie măi întâi să le justificați aderarea. șr‘rhijtoacele ce vă aduc, dezlegata, ieste asigurarea bunului tr'aiu, pune­ cereți de la Stat să vă cedeze o bucată de pămîn't, rea omului în stare să-I vie gust de petreceri într’o colonie, unde vă veți putea face experiența intelectuale-estetice, să nu mai aibă nevoe să-și în toată vbea. ' Guvernul nu va avea de ce să înece amarul vieței in spirturi. Cum să nu iu­ steelă europene, Iară îndoeală va asculta aseme­ bească muncitorul băutura, chiar dacă nu ar fi nea dorință și va lăsa o de'săvirșită ăutonotaie înclinat din fire, cînd dînsa ieste uitarea suferin­ comunei ce teți întemeea. Pe urină, după o în­ țelor și ațîțarea puterilor musculare, pierdute cercare favorabilă, ilu vedem nici o piedică ca în în lelungatele ceasuri de muncă cruntă, cînd o asemenea autorizație să vă fie dată chiar1 In costă mai puțin și cînd adesea ține loc de hrană, unul din departamentele noastre...Ieste vorba de îmbrăcăminte, chiar și de adăpost, cum se ros­ de Franța. tește Lopukof, din celebrul roman CeA de făcut, Și cînd asemenea serioasă povata vine de lă al celebrului Cernișevsky. un om care nu-Ieste tocmai un năivj se poatQ' Metoda experimentală, într’adevăr, trebuie să să nu fie luată drept cea mai mare bătae de joc ? țină samă de documentele pe cari le lurnizază Dar nu și-au făcut proba, n’au arătat cît preetnografica satistica, observarea comparată a țuesc destule încercări de asemenea' soia? Ge popoarelor civilizate. lea trebuie să țină samă sînt întreprinderile utopiștilor,. cari credeau că de aplicarea acestora, prin mijlocul legislațiilor prin experiențe mici au ‘să regenereze lumea? separate și temporale, dar, nici într’un caz* nu Firește că nu*puteau izbuti. Unde se poate găsi poate fi restrînsă, cînd cere un cîmp mal larg o regiune atît de îmbielșugată, care să răspundă de încercare, chiar cînd acest cimp s’ar întinde trebuințelor complexe de a-zl, trebuințelor cari pană la schimbarea radicală a bazelor sociale. pentru ’a fi satisfăcute1 cer nu numai fabricate Dacă observ, bună-oară, că o parte din ome­ indigene, ci fabricate venite clin regiunile cele, nire, anume casa proletară, ie plină de mizerii, mal depărtate ale globului? De unde mijloacele ignorantă, decimată de boale și viții: dacă ob­ ca s’o poți dobîndi, cînd s’ar afla și cînd nu ți-ar serv pe urmă că burgheziea îi ieste superioară, acordă-6 tocmai Iară nici o răscumpărare Statul. aproape , în toate privințele, pentru-că are la în- De unde'mijloacele'âă întomeezi pe dinsa insta­ dămînă tot ce poate sa-i înlesnească libertatea i lații cari să fie la nivelul descoperirilor moderne ? de a se dezvolta în voe$ experiența ieste gala Care va fi capitalistul să-și aventureze starea făcută : în loc de legi restrictive și în Joc de ce-va înlr’o încercare de asemenea ’soifl, care nu acte de filantropie,... proclam ceea-ce numesc c- poate avea o ținta speculativă și1 care, niai frt conomiștii moderni, justifica reparativă, adecă în­ urmii, privește pe cei cu totul fațade stare'? Făclnd îiise cele mai extreme probabilftăți fa­ toarcerea bunurilor confiscate iiumaj de unii, în stăpînirea socială, ca să se folosască de iele în­ vorabile, clnd s’ar vădi superioritatea linei extreaga lume. Numai ast-felia se poate răscumpăra perienti sociale, prin ce minune s'ar putea o nedreptate generală «care ieste adesea nu leg generaliza? Cine poate garanta că marii capi­ al trecutului», cum Se rostește Fouillee, și nu­ taliști de a-zf vor renunța atunci lă colosa­ mai ast-feliu se poaJte interveni serios spre lele* lor privilegii, iei. cari, cum foarte bine sa zis, In afară de forma în care sînt o’bicmuiți binele celor ce sufăr. Robert Owen ne lasă o pildă strălucită din vre­ să-și ducă vieata; nu înleleag vieață ?... Fr. Pasffy mea cînd lera directorul asociat al unei mari ță- de ’la Institutul* Franței* într’o conferința, Șcnala sătorii din New-Lanark, Scoțiea: «.Iei prefăcu o libertinei, dezvoltată ia societatea de știiiiți poli­ populație de aproape 2.500 de lucrători, alcă- tice și sociale - din Bruxelles, conferință1 opusă tuiți din diferite , elemente și în cea mai mare celei* dezvoltate «le .lulea Guesde. Asupra parte cu moralul stricat, îiîtr’o colonie model, coleclivisinulni, ne și- spune ; Un sfîrșil, pfină liin locinăl dispuși, cil se a* unde bețiea, închisoarea, procesele, mila publică acuma.: nu văd și trebuința de milă privata ierau aproape ne- linge de cea mal mare parte, să ne dam1 ninB și a4 ’• r . .. . .. - ? * L. ■ . t• . • - . , ■ « .‘1 • ‘ �144 REVISTA IDEEI bunurile noastre, mari sau mici, colectivitățel... aceasta negreșit ar atrage după sine reformele Omul crin firea lui, Ie un animal proprietar».,, politice».. De alt-feliu aceasta și Ie tendința mișDar clnd sînt înlăturate extremele probabilități cărei sociale și tecnice din ziua de a-zl. «Munca favorabile reduce la a des- ’ intensivă, care cere întrebuințarea silințelor colecfavorabile, toată experiența se sei--.. ’ neînsemnată ....... ' organismul ' tive, asociate și combinate, înlocuește pretutindeni lini o parte din social, a o izola si a o pune într’o stare de dezvoltare munca izolată*, individuală sau în* familie. Expe­ primitivă,’ori, de nu va fi cu totul izolata, a o riența ne arată că crizele nasc din dezbinarea lăsa in vechile condiții, cu toată autonomiea-I celor doi factori neapărațl ori-cărci vieți eco­ desăvîrsită... Firește că le cel mal nimerit mij­ nomice : munca și capitalul, capital care lâ urma loc de «a canaliza agitațiile socialiste», de a com­ urmei nu-I de cît muncă cristalizată. Deci Ie bate «utopiile» celor ce luptă pentru o organi­ firește să se tindă a se desființa nesolidarizare mal armonică a societățel, organizare m tatea și a se întemeea siguranța. Și pentru asta care toți inșii, fără nici o deosebire de neam sau nu-I nevoe să se sfarme tipariul producției mo­ derne, ori să se recurgă la experiențl de* colonii de sex, să-și albă buna stare asigurată. model: Ie de ajuns sa se facă o substituire de Această scurtă analiză cred că ne-a lămurit persoane, făcînd din producător un consumator, îndestul asupra valorel sfaturilor și asupra va- precum o cere transformarea tecnicel industriale, lorel experimentărel de care vorbim, pentru trebuința siguranței publice, sentimentele de ega­ ca să nu mal fie nevoe de scos încheerl și de litate ale mulțimel și silințele noastre conștiente». înaintat mal departe. Ceea ce întărește și Laveleye, cînd, în ca’rtea lui Neajunsurile metodei experimentaliștilor bur­ Le gouvernament dans la Democrație, spune ghezi; se înțelege a celor de bună "credință, că «Ie vorba a se face să domnească dreptatea Ie că" îl restrîng prea mult domeniul de expe­ în relațiile economice și, prin urmare, a se face rimentare. Fără îndoeală, interesul de clasă, in­ ca fie-care să fie răsplătit după munca-I utilă și teresul rău înțeles, care li se resfrînge în minte să se folosască de rodul muncel sale, întreg». ai le stăpîneste întreaga ființă, nu-I îngădue să * * * o pună în ‘aplicare în toată întinderea, fără In scurt, metoda experimentală se opune lea nici o rezervă Ca și cum n’ar avea nici o idee că chestiea politică’Ie absorbită acum de eco­ însă-șl, cu toată tăriea, în potriva celor ce ar nomie, și că fenomenele economice nu pot să voi să-I schimbe ori să-l restrîngă domeniul fie localizate, experimentaliștil burghezi, înțeleg de aplicare. Și dacă un individ, înălțat mal pro să aplice metoda aproape numai cît se atinge sus de cît alții, ori numai o clasă s’ocială, ari­ de fenomenele politice pure, și ceea ce I și mal cit le cu multă bună voință, n’are destulă comrău, chiar în acest domeniu, înțeleg s’o ‘aplice petință să o mănuească, Ie* un cuvînt mal mult cu o mulțime de restricții. Ori,’ie dovedit cu să ne convingem că, aplicată la fenomenele so­ prisosință* a-zl, că chestiea socială prezintă două ciologice, această metodă trebuie să devie din fețe, că ‘ieste o chestie politică .și în acelaș timp ce în ce mal colectivă, precum o întărește, la rîno chestie economică și că mal degrabă de la du-I, leară-șl Degreef. Dacă interesele mulți­ dezlegarea chestiei economice atîrnă dezlegarea mel sînt părăsite ori stingherite sub oblăduirea celei politice. unei clase stăpînitoare, totul reclamă întemeerea Metoda trebuie să îmbrățoșeze totalitatea fe­ unul regim în care interesele tuturora să fie în­ nomenelor sociale, și dacă ‘le* nevoită să le lee grijite de cătră toți Alfred Fouillee are cuvinte unul cîte unul, nu poate să le izoleze de feliu toarte temeinice c’erînd aceasta și Engels are din înlănțuirea lor. Numai așa se poate interveni tot dreptul cînd afirmă că Ie peste putință ca cu folos în practica politică Ce argumente mal un singur individ, orl-cît de genial ar fi* sau serioase ar putea fi opuse argumentelor lui ca o clasă socială, singură, să dezlege mulțăEugdne Fournidre, pe cari le desfășoară în studiul mitoriu problemele sociale, cari-satîta de com­ său special, Asupra metodei, stuâiu publicat în plicate. La Science sociale conteinporaine. de revista lui Benoît Malon La Revue Socialiste: altă parte, mi se pare că poate avea tot ra«Reformele politice, izolate de reformele econo­ zemul unei drepte rațiuni, cînd ne spune că mice, cari le slujesc drept corolar, nu fac de cît «pentru a avea în stat minimum de servitute, să mărească stavila aflătoare între progresul po­ de neegali Late, în scurt minimum de fatalități și litic și retrogradarea economică pentru mulțime. constrîngerl, trebuie ca autoritatea socială să La rîndul lor, reformele economice îndeplinite, fie alcătuită din totalitatea cetățenilor, trebuie fără să se perfecționeze pe dată mecanismul po­ ca însă-șl societatea, din punctul de vedere al litic, vor fi compromise și vițiate, cu toate că dreptului pur, să fie privită ca un vast contract la nevoe ar fi de primit înaintea reformelor po­ de asociație, cel mal general, în care toate cele­ litice izolate. Reformele economice trebuie să lalte să-șî găsască locul și garanțiea»... Pretenfie însoțite pe dată de refo rmele corespunză­ țiea lui Ăuguste Gonite de a întemeea .numai toare politice, acestea ne aflîndu-sl sancțiunea îel un sistem de organizare socială, ca și a Iul de cît în cele dintâi... Din mișcarea*inversă’reesă Le Play, nu mal vorbesc de alții, se înțelege că că, în măsură ce individul cîștigă libertatea de n’a putut fi de cît o himeră. cetățean, îșl pierde siguranța ca producător si consumator. Si libertatea fără mijloacele de a ’o Din considerațiile de mal sus, cari atacă orl-ce îndeplini ce folos poate aduce mulțimel ? Ade­ escluzivism, fărâ îndoeală că pot să dobîndească vărata metodă ar sta în organizarea producerel sprijin și acel dări se ridică în potriva princi­ și t.igiribuirel bunurilor în chip mal rațional, și piului stabilit de cătră Asociațiea Intcrnaț’.onală REVISTA IDEE1 •.'•I li ! | s de la 1864: că «emanciparea muncitorilor tre­ buie să fie opera clasei muncitoare însă-sl»... Această clasă negreșit Ie mal de-adreptul inte­ resată, dar dezlegarea chestiilor sociale nu interesază numai clasa muncitoare: interesază toate clasele societățel și trebuie să fie exami­ nată și studiată, făcîndu-se abstracție de clase și de partide ca și de naționalități ori de sex. Dezlegarea nu poate fi definitivă de cît numai cu condițiea de a se putea adapta la toate si­ tuațiile în de obște, adecă la toate specialitățile de muncă și de activitate, la agricultură si‘ la industrie, la comerț, la arte, la învătămînt, la demografie ca și la politică, la1 morhlă’și în sfîrșit la filosofic. Trebuie să se adaptaze la toate specialitățile în de obște și leată pentru ce nu-I cu putință a o studiea din puiict de vedere exclusiv, leată de ce toată lumea trebuie să se ocupe, de dezlegarea aceasta, în chip imparțial, neatîrnat general..., “ * In studiul său Ecrit posthume, frumos vor­ bește Albert Toubeau, dar, revenind din dor meniul celor ce-ar trebui să fie, și întoreîndu-ne la principiul «Internaționalei», ce voeatl să facă muncitorii, cînd chiar Toubeau constată^ că «ma­ sele suferinde singure, prin glasul cîtor-va scrii­ tori rari, semnalează mizeriea socială, pe care burgheziea sau clasa stăpînitoare se mărginește să o tăgăduească orbește», ori să o declare ine­ rentă organizărel societâțel.. Ce pot face mun­ citorii de cît să rămînă credincioși principiului stabilit de cătră Internațională, să nu aștepte nimic de la pătura suprapusă, cînd văd ca aceasta vrea să-și păstreze tradițiea înainte, cînd văd că «munca manuală ori intelectuală, nu-șl primește mai nici o dată remunerarea Iei integrala, echivalentul firesc, și că o parte din rodul per­ sonal Ie înghițit aproape în totdeauna de cătră stăpînire», cum tot Toubeau constată. Cum să nu-și lee muncitorii orl-ce nădejde de la dînsa, cînd văd că burgheziea Ie stăpînită de cel mal crîncen egoism, cînd o văd că vrea să-și păs­ treze vecinie, ca clasă, o situație excepțională, privilegiată, pe care în tot cazul nu a putut s’o albă de cît vremelnic, cînd, pentru a asculta plîngerile proletariatului și pentru a interveni serios în favoarea lui, burgheziea așteaptă ca upta de clase să se apropie de criză, să îmbrace caracterul Iei violent și nimicitor? In situațiea actuală,.muncitorii ar da dovadă că nu-șl înțeleg, de loc, nici interesele nici me­ nirea, dacă și le-ar mal părăsi în mîna altora, ori de ce categorie ar fi, dacă s’ar mal lăsa tîrîțl de palavre ori de ademeniri. Las că mun­ citorii trebuie să fie conștiențl, că nu se vor putea dezrobi de sub jugul clasei care-I exploatează și-I asuprește, fără ca în acelaș timp să scape și întreaga’ societate, și pentru totdeauna, de ex­ ploatare, apăsare și luptă de clase, cum zice Marx. 145 — creze, cu adevărat, cu toată tragerea de inimă și cu toată dezinteresarea, la regenerarea și bună starea obștească. Politica, privită și cultivată ca o știință, metoda experimentală, aplicată rațio­ nal, In toată larga-I întindere, fără nici o re­ zervă, ar li într’adevăr un mijloc de raliare, de Împăcare, pentru toți, si poate singurul mijloc prin care s’ar îndeplini dorința sentimentaliștilor, de a se înlătura marile catastrofe, spre cari ne împing neînlăturat antagonismele sociale . din cale-afară de ascuțite. Rămîne de meditat asupra aplicărilor ce s’ar mal putea face din aceste dezvoltări ge­ nerale, dar mal cu samă rămîne de meditat asupra observației, asupra experienței și asupra asentimentului mulțimel... Mart, 1893, Bruxelles. P. Mușoiu. Metoda experimentală in politică apare tot acuma fi In broșură... Avizare celor ce ar dori să~și procure... BIBLIOGRAFIE Pc lingă ziarul «Temps Nouveauxa din Paris, s'a alcăr tuit un grup de propagandă prin broșuri, cari ișl inaugu­ rează activitatea prin tipărirea aau retipărirea următoarelor vrednice de consultare lucrări: A mon frere le paysan, de Elisâe Redus. La femme esclave, de Ren6 Chaugi. L’Esprit dc rivolte și Les Prisons, de P. Kropotkin. A se adresa la red. Temps Nouoeaiix», 4, rue Broca-Parit. Un neobosit cercetător, Max Nettlau, a cărui nobilă preo­ cupare Ie de a scoate din noianul uitărel opera unor aleși, oameni de acțiune și ginditorl, dă la lumină două din cele trei părți din Oeuvres, de Ernest Coeurderoy Unul din familiea acelor de frunte revoluționari din trecut. Doritorii de opere măedre și viguroase n’ar putea să găsască ce-va mal vrednic, ca să-și oprească atențiea lor... Librăriea editoare; P.-V. Stock, 155, r. S-l Honorc-Paris, 1. Nu putem fără să mai recomandăm cu o deosebită căldură • Oeuvres diverses, de ParaMaval Un foarte original bărbat de cultură, a cărui preocupare Ieste aplicarea științei la vieațăîn cel mal larg înțeles. Un volum cartonăt, 6 lei. De cerut de la autor,la «.Bulletin du Groupe d'etudcs scicntifiqucs», 14, r. Blomet-Paru, XV. Emma Goldman, o vestită agitfitoare americană, a tipărit; Anarchlsm and Other Essayi Cunoscătorii de limba engleză a'r putea profita conaultind aceasta lucrare. Costul 1 dolar net.. A se scrie, pe adresa autoarei, lă rodacțiea iMolher Earth», 55 West 28 Hi St., Neu»-York, N. Y. In editura revistei «Facla>, a apărut: Plagiatul D-lui A. C. Cuza, de Emanuel Soeor... Prețul un leu. încă din timpul din urmă a apărut, din Șatelierul tipo­ grafiei cooperative „Poporul", romanul Iul Gorki: Mama... Ar fi fbstde dorit ca asemenea carte, care ne vorbește despre Induioșetoare suferințl omenești, carte dată in romîfiește de O. Călin și L Nour, ar fi fost de dorit să găsască iiiște mai indăminatecl tălmaci. Tezaurul limbel romîneștl ar fi ingădpit să îmbrace o formă cu: mult mal aleasă, formă pe c^rp insu-șl fondul romanului ar fi cerut-o in ajutor... Totu-șl merită să fie cetită și trebuie chiar1 scoasă, prin eDe aice urmează, ca încheere necesară, în­ cartea puizare, din uz. Poate s’ar găsi pe urmă alt-cine-va, care dreptățirea în clasă aparte - - âlcătuirel muncitorilor u 4 . să ne dee dintr’insa un monument de limbă, cum Ie de asemenea întrebuințărel tu- altminteri e Azilul de noapte singura carte de Gorki, și de âse ___ ‘îndreptățirea t ",...................... / ’ 1 *avea la *' “îndămîna, ' —v care a găsit, la noi, in losif Nădejde, un interpret cu ade­ turor mijloacelor ce ar după vărat priceput... .Vama Ieste pusă la indămtna tuturora p»u împrejurări, în lupta lor de emancipare. librării, putîndu-se procura și de la „Cercul de Ar fi într’adevăr mult mal frumos și mal fo­ socialistă", 26, str. Piața Amzel, București. lositor, ca toată lumea, mînă în mînă, să lu- � Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Colecție reviste secolul XX (1901-1947) Subject The topic of the resource Reviste Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Revista Ideei (1910) Subject The topic of the resource Revista Ideei, anul X editor Panait Mușoiu Description An account of the resource nr. 91-100 Source A related resource from which the described resource is derived colecție personală Publisher An entity responsible for making the resource available Panait Mușoiu Date A point or period of time associated with an event in the lifecycle of the resource 1910 Format The file format, physical medium, or dimensions of the resource scanare OCR Language A language of the resource română Type The nature or genre of the resource revistă Coverage The spatial or temporal topic of the resource, the spatial applicability of the resource, or the jurisdiction under which the resource is relevant București 1910 1910 A. Catilina anarhism București Constantin Thiron E. Armand esperanto Federația Jurasiană G. N. Ghinescu Gh. Mărculescu Grigore Goilav I. Ștefan Lafcadio Hearn liberă cugetare Louis Combes Madeleine Vernet N. Opran Nikolai Cernîșevski Oscar Wilde Panait Mușoiu Panait Zosîn (1873-1942) Paraf-Javal Piotr Kropotkin propaganda prin fapte religie Revista Ideei România Muncitoare știință Traduceri https://anarhiva.com/files/original/b21f6e5a24ed9b632e3dd7980ed32572.JPG 26f5354d4c8dd5f71523bf92456cdc3d Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Colecție graffiti Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Graffiti "Antifa" Subject The topic of the resource Artă stradală politică Description An account of the resource Graffiti Craiova Date A point or period of time associated with an event in the lifecycle of the resource 200? Craiova Craiova Anarho-front Craiova Punx graffiti grafiti https://anarhiva.com/files/original/bc0627e5bb6db000af5075f2061e451c.JPG 1849a18a32911021737d09c02a54c1f2 Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Graffiti "Steag Acțiunea Antifascistă" + Stencil 6, vin punkistii Subject The topic of the resource Artă stradală politică Description An account of the resource Graffiti Craiova Date A point or period of time associated with an event in the lifecycle of the resource 2000? Craiova Craiova Punx DIY graffiti grafiti stencil https://anarhiva.com/files/original/e27f7e302839ac3e8aa4b1a25e415ebd.jpg c163ae57fae22fad2c208683d9fd22c5 Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Colecție graffiti Still Image A static visual representation. Examples include paintings, drawings, graphic designs, plans and maps. Recommended best practice is to assign the type Text to images of textual materials. Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource NOUL COD AL MUNCII = REINVENTAREA SCLAVIEI! Subject The topic of the resource Artă stradală politică Description An account of the resource Graffiti Craiova Language A language of the resource română Coverage The spatial or temporal topic of the resource, the spatial applicability of the resource, or the jurisdiction under which the resource is relevant Craiova Craiova Craiova Punx DIY graffiti grafiti muncă https://anarhiva.com/files/original/c74b4da3f63eb56902cbdc48fe8243bd.JPG 670eeac12bb89232e4c27abcfc312152 Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Colecție graffiti Still Image A static visual representation. Examples include paintings, drawings, graphic designs, plans and maps. Recommended best practice is to assign the type Text to images of textual materials. Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Graffiti "ANTIFA" Subject The topic of the resource Artă stradală politică Description An account of the resource Graffiti Craiova Date A point or period of time associated with an event in the lifecycle of the resource 2009 Craiova Craiova Anarho-front Craiova Punx graffiti grafiti https://anarhiva.com/files/original/b0aad3f6742e954a36f4b6644a91a972.JPG 0e96de2f72d603d70f027e211a63c3f5 Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Colecție graffiti Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource GRIND DOWN WHITE POWER! Subject The topic of the resource Artă stradală politică Description An account of the resource Craiova Date A point or period of time associated with an event in the lifecycle of the resource 2000? Language A language of the resource English Antifa Craiova Craiova Anarho-front Craiova Punx graffiti grafiti https://anarhiva.com/files/original/df54e82314f7b324528a5837d6753d80.JPG 038a9ebce2b3c92b05dbb9f66a03c38a Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Colecție graffiti Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Graffiti VEGAN! + Antifa Subject The topic of the resource Artă stradală politică Description An account of the resource Graffiti Craiova Date A point or period of time associated with an event in the lifecycle of the resource 200? Craiova Craiova Anarho-front Craiova Punx graffiti grafiti veganism