9 10 549 https://anarhiva.com/files/original/bcc0d6b2a4cedf14a547ea20be063f67.pdf 6707d79ef187b72adb198f27b8f2ed74 PDF Text Text (- i BEWISTA IDEEI 1903, Mart. No. XXI. 1. b București, Strada Epurilor, 10. Nu vrem să uzurpăm nimănui gloriea unei atît de năzdrăvane purtări. Unii, pot face feliurite invenții, asupra muncel mai cu priință, asupra îmulțirei roa­ delor, ca și în alte privinți. S’au făcut multe ase­ iței esillitr. eiilamla menea invenții, și iele, cu adevărat, au raportat foarte ■ li* inimă. mult... celor ce nici înainte nu aveau tocmai de ce -u.it aminte. să se plîngă. Netăgăduit, poate să fie o îndeletnicire frumoasă, de-a căuta tot feliul de mijloace, de-a da I’H't Anul nou al unu11 s;irac. cele mai bune rețete, pentru un traiu escelent, cu gînd b ".'-'rb\rz l.biho.-ui'.i,1 ............... |>•>■»UI lîMlllU. să foloșască la toți, cari și folosesc, desigur... tot celor RoU " ■' 'Ii-' i.i:'' 1:' i' i favoarr:i Revistei. maî chiaburi. Dar unei asemeni îndeletniciri nu ne mai dăm și noi, fiind-că-s dațî destui: sînt data o legiune. Noi, facem, strict, ce facem, la urma urmei, că ne și place și... nu-s sa facă alții. Cum s’ar prinde, pe lingă înclinare, strictă nevoe și împărțire de muncă. Atunci, încaltea, să fim cum-va mai aprigi, să facem g Luceafărul de. dimineață răsare, se revarsă de ziuă zgomot, zurbavămare, fie și rumănînd strict pe tărîrreana de lumină crește, Sîntem și noi în picioare mul nostru. Vălmășala în care hălăduește, poate să si­ I;’j puși din nou pe cale. Sînt încă mulți, ce-ar trebui lească pe bietul om la multe și omul să nu fie vino­ !j g- înointeze cu noi. Dar somnul lor ie greu, Iei se vat de nimic. Dar, cînd schițăm rîndurile acestea, ■ vor deștepta tîrziu, și, ca să mergem la o laltă, mai n’avern să ne preocupăm anume de toate întețirile 1 mulți, noi nu putem aștepta, casă ne prindă amiaza - viețeî. Cumi va maî fi să fim și ceea-ce vom face, atârnă. | mare, cu trîndăvieă, cu lîngezala iei. O clipă putut- No! vedem înainte o țintă mare, spre care-am vrea |ain să mal privim împrejur, să facem, cum s’ar cinema, să se îndrepte privirea tuturor. Sînt adevăruri de cu■ un apel. Dar vremea ne dă zor. Pornim cu cei mai cunoscut, adevăruri mîntuitoare. Astea ne preocupă, ■ vigilenți, cîți sînt Cine va mai simți îmboldi rea- să in primul rînd, acum. Luind aminte la adevărurile | meargă, să fie alăturea de noi, va veni după noi. acestea, cătînd a ne pătrunde de iele, pe lingă o C Calea pe care-am apucat, se vede. Căci, calea-i înainte susținere mai mare ce vom avea-o în clipa asta chiar, si dreaptă. Mersul ni-i cumpătat, pasul ni-i nmsurat vom-fi mai înarmați, mai piegătiți, în clipa care vine, și tiltnic. In cît, cu oare-care silință, poate să ne cu întâmplările iei. Pline de adevăruri sînt atîtea pa­ ajungă ori-cine. gini din urmă și se deschid înainte. Dar, de ce ne mișcăm, ne pun o întrebare, unii, P. MUȘOIU. ce-ar vrea o rațiune. Răspunsul ar fi simplu: că sîn­ tem o mașină, susceptibilă de mișcare, care nu poate să stee pe loc, adaptată să frămînte pămîntul, să soarbă și să prefacă elementele din natură. De ce, apoi, în direcțiea dată? Fiind-că-i povîrniș, fiind-că ne absoarbe curentul, ne trage dinainte și ne împinge Dragă Amice și Maistre, din urmă. O determinare strict riguroasă, cărei nu In cele din urmă ieată-mă hotărît, deși nu tocmai ne putem opune și cu care sîntem împăcați. De ce bine dispus, de a-țî nara, în scurt, o parte din cele ne mișcăm în direcțiea data? Fiind-ca, din toate ce s’au petrecut cu mine, de la plecarea din Bucu­ punctele orizontului, direcțiea aceasta ne surîde, ne arești. Pricina plecăreî o cunoști: starea mizerabilă, jnai niult. Vedem lumină mai mare, vedem căldură și umbră, vedem răcoare, și-o desfătare mai ticăloasă, creată prin legi restrictive, făcute contra neamului, al cărui fiu se pretindea că sînt : dorința mare vedem că ne așteaptă, ca drept răsplată, pentru smidaniile, pentru ostenelele noastre. de avînt și de activitate .și nestrămutata dorință de vhin bine că asta nu-î numai o particularitate a a entreera lumea, de a vedea alte tărîmuri, și, cum ■ șîj ^eS01’“ întregi, trebuie să se miște la feliu. credeam, alțî oameni... . Feliul plecăreî îl cunoști îeară-și: sume. împrumu­ bțâ’i'T de conștiința, duși de pornirea noastră, vrem tate de la ai miei, cari, pot zice, și-aii’ scuturat asj. cit 6 a se Pune, cît mai curînd, pe cale. Dar, de cunzătorile cele mai umile, ale pungilor lor umile: pa­ ''ze c , l)roectu, ici-colo, cîte-uu mănunchiu de rativaCa Să Se- Poata orienta la nevoe, să vadă perspecșaport căpătat prin reprezentanții Alianței, bun nu­ mai de plecat, dar nu și de întors. Să plec, să mă tiu jU’ sa înțeleagă mal bine starea în care se află, duc. Devenisem de prisos pe pămîntul pe care m’am M Alt”1’ ^e’° cam s’nvem o sarcină mai de ți dny l11’ PUtea-vor să le fericească mai mult. Li se născut, pămint însușit de unii, prin samavolnicie, sama­ ce n> ’ Ce „unii, cele mai nostime povețe: să lucreze volnicie a cărei obîrșie ie ignoranța mulțime!, însușit fcsuJ. rr ec°nomisască ce' n’au, să pue la o laltă, ca avuție, ca propriet ate a lor. Să mă duc. Dar încotro? e ■ e’ ce n au’ sa adopteze regimuri raționale Dar unde? Cine se întreba, in afara de mine? Mă ’ .S|steme de cultură normală, ce le va duce, întrebam, dar nu iera timp să-mi răspund: nevoea de rți pveJ11^ un SreȘ, direct la propășire... Ducă sta- hrană mă gonea din urmă, dorul de activitate mă ara a acestor categorii, le-ar da lor voe ca trăgea din nainte. Din întâmplare, am întîlnit un grup de emigrant!, care pleca spre America. M’am întovăe ce-va rațional și normal. CUPRINSUL u.uoin' i’-1” PAS ÎNAINTE DIN PRIBEGIE -I �REVISTA IDEEl REVISTA IDE El 3 2 răsit cu iei si-am plecat, lăsînd pe-ai miei, toi arășa ,„W, e« niște I—£ “uSb, ^V^lcop^dra 5i de Ion, colo un deal, pe care pășteau turme, io vale unPura“a? |er‘ puitor pe urmă un cătun. Munți, ale căror virfuri se înălțaJ in sus, sfidind pămmtul adincit. Ș , toate aceste priveliști se răsfățau, se scaldau: ziua, inti un ocean de lumină, răspîndit de bine-făcatorul soare : noaptea, într’o umbră adîncu. «Ce bine trebuie sa fie de trăit ne-aici», mă gîndeain. Inse mi-am amintit, cași la noi. în țară, silit priveliști frumoase, cu toate astea cîte nevoi și cile suferinți... . _ Oare n’am trăit îeu la poalele Nimirei, n am auzit îeu murmurul Trotușuluî, al Bistriței și Șiretului ? Ieram acolo fericit? îmi amintesc, ca acuma, țearna viforoasă și casa friguroasă în care au locuit pă­ rinții miei, și, mai mult ca ori-ce, îmi amintesc cînd perceptorul ne-a luat pernele și țoalele pentru bir. îmi amintesc, ca amina, noaptea în care am dormit neînveliți, toți cîți Ieram în casă. In minte îmi ful­ gerau cuvintele: «Bogatul, în tot locul, întunecă noro­ cul--. Și, frumoasele priveliști se mohorîră de-o dată și își pierdură farmecul ce-1 avură în ochii miei. Mi se părea, că-n zgomotul făcut de mersul trenului, aud bocetele și suspinele hunei sărace, care îndură mizerii, lipsuri, nevoi... Iu drum, m’am abătut prin cîte-va orașe mai mari: Budapesta, Viena, Insbruch, Zunch, Basel, Paris. Ca tecflică, mi-a plăcut Budapesta. Ca poziție pito­ rească, Zurich. Parisul, nu tocmai mi-a plăcut, de cît, monumentele sule îmi par neîntrecute... La Havre m’am suit pe vaporul «La Tourainne», cu ținta spre New-York. In vapor nu m’am mai sim­ țit înse bine de loc. Nn m’am mai putut despărți de mulțimea ce mă încunjura, cum am făcut în va­ gon, căci nu mai ierau 38 de inși, cîți se găseau în vagon, ci 984 de- inși, tot! clasa IIE-a, afară de acei cari ierau în clasele suprapuse, l-a și a Il-a, cu cari nu ieram în contact. Mulțimea asta, în care mă aflam și îeu, iera înghesuită, în fundul vaporului, toată. Iera ce-va colosal, ce-va îngrozitor, în amestecul acela de vuete, de țipete, scoase de-o dată în zeci de limbi și din atîtea piepturi, în mii și mii de sunete, ames­ tecate cu mugetul valurilor spumegînde, ale Atlanti­ cului furios, cari loveau vaporul în mers. Iu fundul vaporului îera și sala de mîncare și sala de dormit și sala de discuție. Ba, unii găsiră cu cale să nu se mai ostenească a merge la privată. Iera îndreptățită lumea, că nu iera deosebire mare... Cei de sus aveau cabine aparte, aveau săli de mîncat speciale, altele ■le fumat, de discutat, și nu mai știu de ce... Ierau barbați și femei... M’am gîniit că aceștia s’ar fi putut loarte lesne a se lipsi de-o sală, care ar fi putut să fie întrebuințată ca sală de mîncare pentru cei de la fund. Dar asta ar fi însemnat a li se areta acestora că și iei ar fi oameni. îsu, asta nu se putea: ar fi fost, dia partea celor de sus, abdicare. Cri de jos trebueau înSu'soartl 1 " 'eî “■?*■«■> c“m-c“ ““ merită o aiui soarta, mai buna.. de bărba(! ?i ,emeî ce se 1“ f-nd, “mi™ Jh£r’ C? Ktle.a siîn™Si?i bunul simț Roli-hS - ’- a^unc‘> sexualitatea se areta îQ toată unea W1, m goliciunea cea mai hidoasă. Un scîrțîit ritmat și un sgomot de rîsîte năbușittecat cu ahturi, umplea fundul vaporU]Uj-‘? p! tt,Pes. 1 leiul să văd mizeriea în toată goliciunea iei. aV,l‘ -PIntî oamenii pe bord, cu bagajele ce aveau, și avea la îndemînă femee, altă meserie făcea \*rn? Hq Ieșir“, ! inHiesuiți pe legăturele cu merinde și pe lăprindea o groază de tot ce iera împrejur. As re Cu* jormiru t^ențe. Luna le lumina fețele ofilite, cari, dur încotro ? Pe bord ? Dar și pe bord ier/ Prietene, dit ele u| palid al razelor argintii, păreau sinistre, hidos. Toți copiii, adunați la o laltă, cu Ce*va Ce fac acum, ar fi trebuit mai din vreme făcut. sub ren , piireu un cimitir, în cari morții dormeau lîngă iei. Domnii și doamnele de sus, sătur^r110^ Lista de abonament, ce mi s’a expediat o dată cu nu­ înfric0Sa pe morminte... mîncare și de îmbrățoseri, găseau cu cale să i de-as^P dimineața, furăm transportați la Eliss mărul 10, m’a împiedicat înse. Doream să n’o înâpoez fete. Cumpăra cîte unul, de la cantina de pe Va.Se • .A d Aco’lo, ieu fui reținut 11 zile, în spitalul ce albă. Dar, de ce m’am temut, n’am scăpat. Aș putea un gologan, alune, și arunca cîte una în miii r’, (^e- '! ®’S lininsula mică a Eliss Eislandului, și apoi fui întors să înșir adresa cutărui ori cutărui, ce, cred, n’ar refuza piilor întețiți. Se producea o vălmășală cumn??.- Co’ 1 îe P6 r In spitalul acela, mă împrietenii cu chirurgul, sa primească, de nu să și cetească revista, dar fără care copil cautînd să prindă iei aluna, și ie>îniiapo*-jn împlinirea atribuțiilor lui. Dînsul, siguranța cum-că ar fi cu plata ezacți și nu ți-ar da de zece, ba și mai miilți pe una. Din pricina C?e \ pe j imb îmi da în fie-care zi relație ezactă, de toți lucru. Dacă ar fi cu cale, aș putea să dau vre-o cîte-va se încăerau, se frâmîntau, se doborau. Îearceî 1 leî 1 în ^'i în Rasei Garden, cum și de soarta fie-cârui. Din adrese, pentru o încercare. rîdeau, petreceau de de minune. minune. Mamele, Mamele, priveau priveau cun Sus’ ! iu, petreceau Singurul lucru asupra carnea mu pronunț cu sigu­ op/f-jle acestea, urmează cum-că, în zece zile, din cele chil 1holbați, " ” la copii, ------" așteptînd fln.nnv n „ __ ;i.J ieî S ' fie-care, copilul r - rpzece pe care le-am petrecut acolo, au fost opriți, ranță, ie întru cît mă privește pe mine. Pentru anul lă. Și, Și, cînd se întîmpla, femeile lăudau bunătate» 1 prindă. u?5piiferite motive, 362 de inși, din cari: 28 au fost care începe, mă vei considera ca abonată, din nou, de sus, celor■ de sus, de-a da copiilor alune. lear cei de su« i iin- iftsațî în New-York, 196 întorși înapoi, 138 mai în care scop am și trimes mandatul și deci m’am achitat. Iera vorba de niște cărți, ce vor apare și din cari ierau buni, cum nu se poate mai buni. Cînd vedeau 3P°‘imînd în Kasel Garden, după plecarea mea. Cea cu încăerarea iera pe isprăvite, aruncau ieară-si ■ reI“ mare parte, dintre acești din urmă, ierau destinați îmi pot lua numai cîte una. încăerarea începea iear, vajnică, fioroasă... Acestea au fost cele ce mă interesau mai întâi. n-aifie întorși și dînșii înapoi. Cu ceilalți înse nu iera In tabloul acesta, văzui schițată mizeriea socială- ! tiirît.'Jalea ce predomnea în spitalul acela, nu se Mai săptămîna trecută, într’o revistă «Școala și ticăloșiea claselor stupînitoare, prostiea celor stăpînite ’ ate descrie. Atîtea iluzii spulberate, atîtea suferinți Biserica», de sub conducerea unuea, Dumitru Stăși cît’sînt ieu de pacinic, mă cuprinse o revoltă cum’ ' Pndurate și np°i nesiguranța ce te vei face de-acum nescu, București, revistă ce se trimete în special pre­ plită și blăstămam oceanul, care poate duce pe ic] în colo, unde să te mai duci, încotro să apuci... Pri­ oților, am cetit un articol, întitulat, ■ Propaganda Anar­ o lume atît de nemernică. Nemernică : o parte din tiveam cîte o dată în infinit, în hău, și mă-ntrebam, histă». In prima pirte a articolului, autorul spune despre căloșie și parte din prostie. Chiar ieu ieram nemer­ care o fi rostul materiei și-al vieței. La ce aceste ce-i vorba. Despre o broșură, Cum se explica Anar­ nic, nemernic înse din neputință... Iera ce-va dureros. stradănuiri, la ce aceste suferinți? Firea, înse, pentru hiștii, «scoasă de unul, P. Mușoiu, anarhist, cum se Inse, din cînd în cînd, uitam ce mă înconjura' i a se menține, ne-a făcut lași. Mă întrebam și remă- vede». Mai face descrierea formei broșurei, că-i «pe Noaptea, găseam pe bord un colțișor uitat, și, privind neam la întrebare... hîrtie albăstrie, să atragă atențiea-. Că,«se vinde pe zarea îndepărtată, vedeam stelele luminoase reflecînduA 11-a zi, fui întors înapoi; împreună cu alți 31 toate străzile și chiar în chioșcurile din gări». Ceeași razele lor în luciul nemărginitei ape. Și, stînd astde inși, în total 32, între cari o familie a unui evreu, ce îl scandalizază pe autor mai mult. Și că, ar fi •• o con­ feliu, îmi aminteam de-acele nopți înstelate, de-acele croitor, alcătuită din 11 inși: tată, mamă, 6 fete și ferință a sus numitului domn, ținută în sala Zalomit . zile frumoase, pe cari le-am petrecut cu tovarășa mea, 3 băeți. Jalea și desnădejdea tuturora iera îngrozi­ D-nu Stănescu, crede, ca «de datoriea ■ D-sale, ca în timpul cel dintâi al cunoștinței noastre, în care toare,’dar mai grozavă iera a acestei familii. Veneau, păzitor al bunelor moravuri și al ordine! publice, să timp se plămădi copilul ce-1 avem, îngerașul cel sărmanii, tocmai din Palestina. Mureau, în țara făgă­ atragă «atențiea, preoților, publicului, și mai ales a jc care-1 vedeam par uai ’uu blînd, cu ochii mari, adînci, pe că duinței, de foame, în țara unde curge lapte și miere, autorităților statului, asupra acestei pubhcațiuni, plină planînd înaintea ochilor miei. Ce bine, ce bine m’am ; după legenda biblică, în țara unde evreii visează să-și de ură contra societate!». Atențiea publicului. Darj simțit, avîndu-mi tovarășa și copilul în gînd. Ce soare I reclădească paradisul. Niște oameni de inimă i-au aju­ dacă, din acel numeros public, s’a găsit, mai cu cap, luminos ie in dragoste. Cei ce cred că dispare vre-o tai să plece de acolo. Tatăl și două fete știeau o numai D-nu Stănescu, un singur om, dintr’un oraș dată, aceia se înșală. Iei lucește de-a pururi: se noumeserie: croitoriea. Ajunși pun la Paris, iei n’au gă­ întreg, mie îmi vine în gînd: sau că, acel public, a că­ rează din cînd în cînd, dar, de îndată ce nourul dis­ sit de lucru și Alianța i-a trimes la New-York. Ierau rui atenție vrea s’o atragă D-nu Stănescu, se mărgi­ pare, dînsul lucește și mai splendid... Razele lui ne cu toții sănătoși. Inse, slujbașul cu inspectarea, găsi nește la cîți-va inși, căror, din intîmplare, le-a căzut încălzesc de-apururi și ferice de-acei cari le simt și cu cale să-i întoarcă înapoi, ca fiind o familie prea în mină broșura, și atunci D-lu! Stănescu ar trebui știu sa le aprecieze... M’am mai gîndit Iu amici, la mare, care cu anevoe se va putea hrăni. Avea sluj­ să-i pieară frica de consecințele grave, ce le-ar putea amice, și, în singurătatea mea, m’am simțit în mijlo­ bașul dreptate, nu-i vorbă: bărbatul iera batrîn, cu avea, această publicație, «plină de ură contra sociecul lor. leată ce mi-a sugerat absurditatea indivi­ toate că poate tînăr de ani, dar iera istovit: femeea tăței» : sau, publicul, compus, în majoritate, din oa­ dualismului, dus la extrem. Individul, în singurătatea iera^ slăbuță : două fete de abiea răsărite și șepte plo- meni culți, cu o semi-cuîtură sau numai din sim­ cea mai absolută, nu ie de cît un membru al unei so­ duri între 1 și 12 ani. ^.nevoe puteau să se hrănească pli cetitori, să fie recunoscător, ca vine cine-va ii-i cietăți. Dar ferice de-acei, cari fac parte dintr’o so­ aceștia în regimul de exploatare american. Ie înse deschide ochii asupra primejdiei ce-1 așteaptă. Dar, cietate aleasă, care poate să fie privită de «ome­ unde-va oare un alt regim ?... se vede că publicul ie mu! puțin bănuitor, mai ne­ nească», cu drept.,. Dar, dacă astea toate ți s’ar părea prea fără lege, păsător ca l)-nu Stănescu, și-l lasă în pace pe acel In cele din urmă, am ajuns cu vaporul aproape de poate, sase trimeată înapoi,aproape fără motiv temeinic, P. Mușoiu, anarhist, nu-1 dă pe mina autorităților XNew-xorK. t-, ’ New-York. uma Cînd se întrezări țermui, țennul, o uuuuuc bucurie -nepoatiția inși, apoi, aflu, amice, că nici unu la sută nu se statului, să-l judece cum i-ar plăcea D-luî Stănescu. menită se zugrăvi pe fețele tuturor. Fețele cele mai .i nmete. Europa, sleită, de exploatatori, își varsă puleu, n’am cetit, Domnule Mușoiu, acea faimoasă triste, rîdeau de fericire, iear ochii cei mai stinși, mai , °iul, valurile proletare, stoarse de vlagă, spre noul broșură, scrisă de D-ta. Și, fiind-că îți cunosc astinși de bătrînețe, licăreau de speranța vieței. Și ce*e , continent. Dar și acolo se stoarce. Atît ca puhoiul dresa, te-aș fi rugat să.mi-o trimeți și mie. Dar, D-nu mai uscate buze, zîmbeau de niulțămire. Ce bucurie j t n va mal avea unde să se scurgă, și, să sperăm că Stănescu nu iera așa de copil, ca, după ce a început înse va fi avut Columb, cînd întrezări țennul? bita e va întîmpla catastrofa. Ce va mai fi apoi ? Cine vorba, s’o lese neisprăvită. D-lui satisface pe ori-ce deosebire: întrezărirea țermului unde ți se vor rea­ fatn?ai J?fcreab“> cînd totul pare dus de niște legi cetitor, după cum zice, reproduce «cite-va rîndun, liza niște mici interese, și întrezărirea țermului pen Cînd așa va fi, nu alt-feliu ?... cari rezumă oare-cum teoriile lor». Și aceasta numai ui tru realizarea unor gîndiri uriașe... , ne ’ pentru a areta «pericolul unor asemeni idei respînIn port am ajuns, într’o Sîmbătă, după prînzInt"oOeCΓd“’mă’ o cam dată la Londra. dite». leată acele rînduri : aici trebuea să fim transportați la Eliss Eislanfl) Pre CoresPonJentă viitoare, multe de pe aici, descPag. 10. Anarhistul Pavachol: «Pururea au să fie Kasel Garden, unde se fac niște formalități și ua P e lnersul mișcare! și altele. criminali, peutru-că, nimicind astă-zi unul, niîne vor se face revizuirea medicală, numai a celor din c*» naște zece. Ce-i de făcut ? De nimicit mizeriea, acest Cu drag, IlI-a, cei din clasa l-a și Ll-a, fiind lăsați liban P germene al crimei, asigurlnd, (ie-cdriu, îndestularea tu­ dată. De și se ancorase, noi furăm opriți până a . M oriss M aier . ^°udra, 27 turor trebuințelor. Și cît de lesne-i să se îndeplinească zi, pe vapor, din pricină că nu m i iera timp,faz* Octonibre, 1902. aceasta. Ar li de-ajuns sa se întemeeze societatea pe aceea, pentru formalitățile pomenite. In noaptea ce niște baze nouă, ca totul să fie in comun, și, fie-care, Rînduri interesante �■ REVISTA IDEEl 4 om, care, adus pe lume cu nevoit să-și iee ce e ce-i u t ge hrănească»? X’narhieî, care va fi f' SSânescc.a a.es, din; arSă\’tdembîn cT constă pericolul unor asemenea vorbe ? pericoM stă înceta, ^^^omuku^^- vorUfi criminali, pentru-că, nimicind astă-zi unul, mine Jor naște zece*. Și cauza ? Așa a vrut D-zeu, să fie criminali, sau, oare, așa ie firea omului ? Ravachol atribue cauza mizeriei. Ie periculos să nimicești mizenca, ie plin de ură contra statului, cmd, distrugmd ter­ menele crimei, mizeriea, s’ar putea asigura, fiecărui, Îndestularea tuturor irebianț lor. Sau, se teme, Domnul acesta ca, dacă fie-care va avea îndestularea tutui or trebuințelor, îi va lipsi ce va, va avea mai puțin de cît are.’Cred c’ar fi fă.-ut bine să mai aprofundeze nodurile, cărora le-a dat rangul întâi, ca încriminate. Sau, ponte ie ce-va mai grav, cind toată lumea ar vrea .să consume după trebuință sau să ihăHÎiice cînd îl va Ie°încă mult, căci, n’a fost, greu de extras din carte bucăți întregi, pentru-ca, aninînd'cîte-va periculoase și cîte-va vorbe pompoase, să se formeze un articol, să se arete ce vor Anarhiștii, să se facă propagandă anlianarhistă, după cum are tendința și se exprimă D-nu Stănescu. . Și cum termină: «Cînd dar ne găsim în țața unei propagande atîtde periculoase,printre oamenii nevoiași,' precum și printre tinerii fără experiență, cred că ieste de datoriea noastră să atragem atențiea celor în drept, spre a lua măsuri din timp, fie oprind răspîndirea unor asemenea publicații, fie printr’o contra propagandă, mai activă. Să nu să pară că acțiunea se prezintă mică și fără importanță. Nu trebuesc mulți, pentru a se face un rău mare?. Pe ce vreme ar trebui să trăească D-nu Stănescu, cînd are așa de mare dragoste și dor, de a se opri răspîndirea unei publicații ? Și în ce țară? Noroc de D-nu Stănescu, care veghează și care ne va feri de pericolele ce întrevede. Putem dormi liniștiți... .'șerbănc-ștî-Zvoră^tca. LUCREȚIA BâLANESCU. eschimoșii ăin groenlanda Se cunoaște chipul eschimosului. Trunchiu gros, pi­ cioare scurte, degete lăboase, carne moale. Cap mare, umerii obrazului ieșiți, fața lată, plină si puhabă, pâr negru, lung, aspru, țepos. Nasul turtit.' Numele de Eschimos, ie o poreclă. Vine din Inoit, nume ce însemnează om. Pentru-că, sub toate latitudinele, sălbatecii își hărăzesc asemenea numire, cu ose­ bire măgulitoare. Nu se pomenește barbar, care, în toată conștiința și c’o desăvîrșiU convingere, să nu-și atnbue însușirea, de om desăvîrșit. -Inoiții sînt răspîndiți pe-o limba de nămîn», ne ne-­ măsurat de lungă, înse fără lățime. Conacurile lor sînt pustîî’ departe unele - -r ĂS de 10» 30 chîar 150 de kilometri. Inoiții i-ineaza pururea tot într’acelaș loc. Dacă patriotismul d’nurite, sau niște salon con se oglindesc în rî« unde argintii, nu au fost mai iubite, d» cît '« ctapii do omăt, de cit aceste coline de gh.ață, deea « aceste colibe turtite .și aceste slouiri de sub un ce2 ■ atit de aspru. Cu toate astea. Inoițu toț călătoresc S si cind. Vara, pleacă, se duc în expediții, t.rîndu-șî s, iu Iei, sau, mai cunnd, tocind sa fie tirîtâ de n cîni înhumați lu sânii, ram de o rasa aparte, mai t,.’,' de cît cea din Pirinei sau din Abruzr.i. Rasa a3“Ș latră, înse urlă grozav. Inoițn au dresat-o pentru ne voile lor, prin ciomege administrate vreme de veacuri Cinele ie pentru Eschimos ceea-ce-i renul pentru LanOn și Samoed, ceea-ce ie cămila pentru Tuareg, Clli . pentru Beduin și Tartar: cel mai însemnat mijlOc d * mișcare, tovarăș nedespărțit, și, la nevoe, cea mai din urma hrană. Un cîrd întreg de cîni, ie înhumat la o sanie Și nu-i un biciu atât lung, să se ajungă cei c?.3 ri frunte. Ce se face cînd ie nevoe de mers mal iute? Jp. nătorul, trage un strașnic harapnic celui din nună cî0P' care, rău, furios cum ie, pentru-că asta î-i meseriea de sclav, nu vrea să-l usture numai pe ie!. Neputîndu-se întoarce să muște, se răsbună, cu dinții, în carnea cea mai aproape de iei. Din unul în altul, într’o clipă, cu toții sînt mușcați, și saniea lunecă cu repegiune pe omăt, în mijlocul protestărilor, mîrîiturilor și urlete­ lor. Ce poate fi mai omenesc. ' Carul Statului* nu merge tot așa? ...In afară de ființele de speciea lor, Inoiții nu mal cunosc de cît Balena, de cit pe Martin Ursul, de cît pe Șirele Morse, calul de mare, de cît pe senior Foca, de cît pe bătrînul Lup, și celelalte personagii de samă, ca vulpea, epuiele, vidra. Iei pescuesc, vînează, omoară și mănîncă animalele astea, dur căutînd a le face să uite asemenea purtare, aducîndu-leosanale și mărturisindu-le respect. De alt-feliu, iei le admiră sincer, și, în anumite prilejuri, le ieu drept pildă... Dacă foca și ursul ar trebui să creadă ceea-ce li se cîntă și li se glăsuește, prinderea, omorîrea, jupuirea, mâncarea, ar fi numai niște bagatele, atîrnătoare, niște formalități neapărate, pentru a da prilej Inoiților să apropie animalele acestea mai mult, să le aducă închinăciunile cele mai credin­ cioase și mai respectuoase. Cu toate astea, vîuătorul, care a dat lovitura, stă, în deobște, închis în colibă, o zi sau chiar mai multe, după însemnătatea animalului răpus. Se teme de răzbunarea jertfei. Dar, cum pururea se pot face înțelegeri cu puterile de pe lumea cealaltă, cînd vremea cere și dă vînutul, pedepsele de ispășit se pot aduna la o laltă, și se pot face toate de-o dată sau se pot face pe rînd, în alte săptămîni mai prielnice. Celei dintăi scrumbii, care se lasă prinsă, i se aduc laude mari, i se cuvintează ca unui șef de trib,i se dan titluri mari, și, ca să se umble cu iea, se pun mâ­ nuși, propriu și figurat... Toate a» tea nu-s de cît moituri. Dar, în materie de religie, mare meșter cine-ar putea deosebi prefacerea de sinceritate. Să zicem car fi aicea o ipocrizie naivă sau o minciună copilărea?0^' ....Castitatea nu ie de loc o virtute la eschimoșiCînd suflă un vînt anumit din miază-zi, anumite fem® încep a hoinări. Dînsele știu o colibă în care cun»‘ tru-î singur, ieară cumătră dusă. Instituție» niatrim^ nială, familie», purcede de unde începe speciea^ om nească, de la instinctul sexual. Adulterele sînt jîmii plăr'i de toată ziua, și, în privința aceasta, b»rD J nu-și aduc nici o vină jumătăței. Cu o condiți®» soțiea lor să nu caute sase joace’de cît c’un altbst cărui i-ar fi împrumutată lesne, numai s’o ceară: membrii asociației maritale, ie compt curent și cr larg deschis. Dar lucrul ar lua cu totul altă ®t0 3 KEVISTA IDEEl 5 - flecă soțiea legitima ar luneca c’un burlac sau tat»? “ c(ire nil îe supus la legea talionului. Această ceas, de asemenea tratament, orî moare, ori să de­ hoHfrătîe de bărbați, cari-și apropie totalitatea femeilor clară lecuit. Dar daca, totu-și, mai stă la cumpene, nu se da, ie dus pe brînci la groapă, uude i sa c°+ talitatea copiilor, ie o ciudată rămășiță dintr’o uau lovituri sau îe împuns să nu mai miște. Asupre Ș’ toț „rimitivă. Pe vremea ceea, tribul iera o mare cadavrului" lui, i se amuțâ cînii, cari-1 mîoîncS, cîni cari eC Toți soții ierau priviți ca frați, toate soțiile, vor fi~ mîncați, la rîndul lor. Nimica nu se pierde ni­ frft iirorî Tot1 veriî’ fra^’ ?i toate verele> surori: o ge- mic sănușe pîeardă. Acești Ciutei,sînt,fără îndoială’ mai ‘fl ntie de frați, urma unei gen rații de frați. tari de cît economiștii liberali, școala de Manchester. ner 'Strămoșii noștri nu îngădueau ca noul născut Curagioșii, cari nu-s rari de loc, curagioșii cari se -’iiîbă drept la vieață. Mama-1 lăsa să cadă pe pă- simt pe ducă, adună rude, prieteni, la o masă de sa. t. unde trebuea să rămîe pană ce-1 ridica capul rămas bun, ale cărei onoruri le fac cu voioșie chiar emiliei, tată1’ păDă ce_I ridica stăPîllul dădea iei. După isprăvitul mîncărei, musafirii, pe nesimțite, 14 ‘ sli fie ridicat. înainte de a fi făcut semn dînsul, se duc,~ gazda se culcă pe-o coastă și primește o Herul nu prețuea mai mult de cît o inogîldeață, nu lovitură de lance, pe care bine voește a i-o da unul. ’era de cît o mînă de țarină organizată. De ucolea, De obiceiu, dînsul se adresează la un flăcău voinic, iede nenumărate legende, de copii duși în deserturi pe care îl plătește și-l pune înadins. Bătrîniî, slăbă­ caii în Pădure, aruncați la răspînte, puși într’un pa- nogii, cu adevărat de prisos, sînt întrebați de nu le neras și dați pe apă De acolea, ieară-și, acele zile ajunge cît au trăit. Și îe de datoriea lor, Ie face nefaste, în cari copilul nu se năștea de cît să fie ucis, cinste să zică, da. După aceea se sapă o groapă, unde-s pe acolea, acele zodii rele : acele crude legi ce deci­ morminteletuturor,o groapă eovățita laf.md,careseîmple mau copiii. De acolea, acele practici odioase, ciudate, de mușchiu, la capetele cărei se răstăgolesc niște pentru a hotărî despre legitimitatea sau neligitimita- piet.roae_ grele și mari, cari înțepenesc două prăjini, tea nașterilor. Curate vorbe, șarlatanii. Puritatea rasei, așez te în lung. Pe pieatra cire slujește de căpătâiu, voința unor Ursite, nu are trecere de cît în fața nai­ se înjunghe un ren, al cărui sînge se' răspindește în vilor. Realitatea ieste cu mult mai simplă. Nu se valuri pe mușchiu. Și, pe acest pat înroșit, cald și puteau hrăni de cît puțini copii, de toți ceilalți tre­ moale, se lungește bătrînul. într’o clipă, dînsul se po­ buea să se scape. Din toate motivele, cel mai nedes­ menește legat de prăjini. Apoi, ie întrebat: clești lușit părea cel mai puțin dureros. Cu cît mila gră-a gata.-- ? Unde-s ajunse lucrurile, ar li rușine, dobito­ moi tare, oamenii căutau să facă să apese răspunde­ cie, de a da un răspuns negativ, care, ’de alt-feliu, rea măsurei, asupra unei ursite, asupra unor pricini sar face că nu-1 aude nimeni. <Râmînețicu bine,pri­ îndepărtate. Dar ori-cari ar fi fost ursitele întrebate, etenii. I se astupă nările cu o materie amorțitoare, numărul copiilor păstrați ie pururea potrivit cu mij­ i se tae coarda ininiei și i se tae la mină o vină loacele de hrană. Odinioară, copiii se jerfeau și la noi. groasă. într’o clipă tot sîngele i se — scurge... -------Sint locuri unde se suprimă și astă-zi pruncii lipsiți leată moravuri și tipuri. de mamă. Nu s’a spus și nu s’a repetat îndestul: civi­ Elie Keclus. lizație» crește o dată cu hrana și hrana o dată cu civilizațiea. Speciea omenească nu ie de cît o chestie de hrană. Cu cît va fi mai multă pîne, cu atît vor fi mai mulți oameni. Și cu cît pînea va fi împărțită, re­ Stimate j)omnule jYiușoiu, partizată mai bine, cu atît oamenii se vor face mai buni. ...Maltusianismul, cel din urmă cuvînt al economiei Am primit al zecelea număr din revistă, fi vă mulțăoficiale, ca și al țerilor ce decad, ie practicat, oare­ mese din inimă, că nu m’afî da>. ultărei. Cu viu interes cum, și de acești primitivi, cari nu îngădue ca o femee am cetit fi recetesc toate numerile primite, ca si cele cîtesă aibă mai mult de doi-trei copii vii, omorînd după va broșuri, cari au reușit a sc strecura pună aice., grație aceea, pe acei cari, băeți ori fete, ar fi savîrsit nele­ mușteî cu care au fost’ travestite. Am t/ăsit idei ad­ giuirea de-a naște. mirabile în. coloanele lieoisteî, idei izeorite din mintea ce­ ...Vieața societăților ca și acea a indivizilor, ătîrnă, lebrilor cugetători, cari, cu inima lor largă și sincera, vor precum ziserăm, de hrana ce au la îndemînă. După plana veacuri nenumărate, de-asupra inșilor profani. ?um crește cîtimea acestea crește, și populațiea. Cînd Pe cît mi-a fost cu putință, am căutat a introduce re­ inse hraua nu mai ie îndestulătoare, cînd ie neîndestu- vista in cit mal multe mini, și, deși parte din cei ce șia oare vădit, ie de nevoe a se scăpa de gurile de au adăpat crcerul lu izcoarele lei, perzistă a zăcea în prisos, ce nu-s valori sociale. Se tae portiea celor gunoiul și infecțiea ignoranții lor, iolu-șl, pe zi ce trece, tintaU l"13* pu^Da vieață. Dreptul de a trăi ieste pu- aceștia devin mal puțin docili, mul puțin refractari. CeeaT)iilnfte a toăi’ aseinenea condiții, omorîrea co- ce-ml procură o bucurie nespusă. Câ trăim sub poacpfir^ cu duioasă urmare pe acea a bâtrînilor: cara deprinderilor ruginite, mucegăite, nu se poate tăgădui. nrarhl r>n iUri?a se. ^Qsâ în părăsire, dîndu-se ceilalți Dur, incet-încet, prindem a ne emancipa de sub autoritatea din ?1.’’ car* se cred în de obște o ramură lor, sorbind un aer mal sănătos, mal dătător de vieață. Nu știu dacă continuați cu scoaterea Revistei, căci din greșită i11U ino^’ ziecă-î o slăbăciuneșio compătimire Mult nii“ nU curma» dintr’o dată, vieața acelor ce se duc. anul al Ill-lca n’am primit nici un număr. Prin Nosorbi înn 1 tne de'a 0 curma de-o dată, de cît de-a embre, mi-a venit de la Redacție un număr cechiu din « Universub. Leram încredințat că voiu găsi într insul vre CU toatf f2ea,plcafcura cu picătură, cine știe cît-, moartea, Iei trimpt . starile iei, de cît de a fi doborît de durere. una din publicațiile de sub * Bibliografie». Dur cui, ama­ ■Dar să m “U-U pe ,Iulnea cealaltă, în diferite chipuri, ră deziluzie. Am bănuit îndulă, că cre-uii păgin v’a pri­ vidul caro'1 3aviauiti ca pun în asta vre-o milă. Indi- ceput «șiretcnica». Cu toată stăruința, nu se oferă nimeni pentru lista de 8aptăniînă \D^adue de-a fi bolnav mai mult de-o al lui cari 16 -l te ?sPru raustrat, de cei de-aproape subscripție, afară de subsemnatul, care va fi pururea cu aleargă îm’ pVnÎQdu-i o funie de gît, să apucă de D-coastră, cu prețul orl-căror sacrificii. Ca argument în cn atîta maM-ru^ casei cu iei. Dacă individul cade, favoarea mea, vă pol comunica că, prin aceste meleaguri, Sari. Ojj 1 pme. Iei ie tîrît prin mărăcini și bul- ie secetă grozavă de oameni «cărturari». 1 ecuește, ori piere. După o jumătate de Cătina, lanuar, 1903. Niculesou-Gkand. De la un om Se inimă �REVISTA TOEEl REVISTA IDEEÎ 7 fi VAGABONDUL Unchiașul, merge, singur, plin de^ amar, tîrîndu-șî, prin colbul de pe drumuri, ciolnnele-î înțepenite, spri­ jinit de nodorosu-i toeag, tăet dintr’un huceag, deșelat de-o desagă. Desaga nu-i nici de felin atîta de grea, dar iea îl rupe-n coș. Unchiașul merge, cu privirea pain­ jenii, cu fața suptă,gîrbov. cu mațele lihnite de foame, cu inima frîntă de durere. Unchiașul merge...și cit de lungă-i calea, cînd nu ai nici o țintă, ce tari sînt pietrele pentru picioarele-i ucise, cît de cumplit ii frige soarele trupul, acoperit de niște biete sdrențe. Iei a bătut atîta cale, a străbătut atîtea țerî, a stră­ bătut munți, a străbătut cîmpiî, orașe zgomotoase și tă­ cute. cătune. Dar nicăeri nu a putut să-și găsască un loc de așezare. Pentru iei numai drumul mare, căre i se desfășură nemărginit sub picioare, și iei trebuie să meargă, să meargă pururea, fără răgaz, fără odihnă și fără de nădejde. Dar îeată că, ajuns în culmea colinei, îl apucă o slăbiciune mare, mădulările-i amorțite, nu mai vor să se miște, trec stele verzi pe dinaintea ochi­ lor fiii, capul îi vîjie, întocmai ca o stâncă lovită de valuri furioase. Iei sa va odihni îu sfîrșit, și, ca o mașină ruginită, stricată, cade grămadă, la mar­ ginea' drumului, în șanț, zdrobit, încremenit, ca o gră­ madă de cîrpe păcătoase, fără de nici un nume. Cînii cei răi pot să-i latre mizeriea acum și derbedeii să-1 liuîduiascăși să asvîrle într’însul cu pietre. S’a isprăvit cu dînsul, s’a isprăvit acum. A ajfins, în sfîrșit, unchiașul, la capătul lunge! lui căi. lei va muri, ca o vită nebună de nimica, și simte-un fior dulce, își simte ciolanele înlemnindu-i într’o întin­ dere gîdilitoare. Incet-încet, nu mai deosebește lucru­ rile, cu ochii, de cît nedeslușit, și, soarele, apunînd, îndreaptă o rază de lumina asupra acestui chip sufe­ rind, cu gura strîmbă, de-un rîs amarnic. Cu toate astea, a fost și dînsul, o dată, tînăr, frumos, plin de putere, plin de vieață, de sănătate covîrșitoare. .Și, crudă ironie, a gustat o dată și iei din bunurile pămînteștî. Odinioară a avut osoție, a avut un copil. Dar au murit și una și altul, au murit de muncă și lipsă, și l’au lăsat singur-singurel, cu picătura asta de miere pe buze. De atunci a tot mers, pururea înainte, fără țintă, ’ fără nădejde. — Pleacă, i-a zis bogatul, n’am ce să fac cu bra­ țele tale. — Pleacă, i-a zis săracul, ieu n’am de-ajuns pen­ tru mine. Și Iei a mers, pe drumul colbăit, plin de amar și singur, pe soarele-urzătpr, pe ploaea ce pătrunde și te saca la oase, pe ninsoarea ce înlemnește, ucide. A mers, gîndindu-se la fericirea pierduta, 'fără țintă, fără nădejde. In pribegirele lui, a străbătut, cu toate astea, ce­ tăți mărețe, pline de bogății nepomenite, de strălucit palate, de grădini zâmbitoare, pline de umbră. Cîmpii-a a văzut-o acoperită de cele mai frumoase grîne, într’o necontenită rodire de-averi și de bielșug. Dar toate astea ierau doar numai pentru unii aleși,' pe cînd lumea cealalta, u t atît de nenorocită ca și ie], nu mai pu­ tea de nevoi și de muncă. Și-a in. hin it trupul și dînsul îu fabricele mari, în cari m-i de sărmani, aeoperiți de niște păcătoase țoale, creeaza, într’o necontenită, strădanie, cîtimi nepome­ nite de bune țesături. Acestora le a zis: «De ce de miJ? °ar! atît trențiroși, voi cari faceți atît de-numire postavuri? Pentru cine le faceți»? «Pentru r spuns. Iei, simplu cum îera, neputînn 'înțelege, ’ , le zise dînd din cap : «Bine, dar luați-vă întâi cea ce vă trebuie vouă, îmbracați-vă trupul vn? îmbrăcați-vă bine femeile ?i copiii, cari aleargă nr ’ neaua, tremurînd. Și, daca va lașa inima, dațî Cee vă rămîne patronului, acestui om care nu vă dă nirf un ajutor, pe care nu-1 văd făcînd nici un capăt <12 ată». Patronul, aflînd acestea, îl alungă. Și tot așa, pretutindeni, pe unde a mai cutreeraf A mai lucrat în ținuturi, unde bărbați, femei, bă’ trînî, copii, în prada unei barbare munci, Se c * borau în niște tniniți negre, la adîncimi prăpăstioase" Văzu îngrămădindu-se, jn uriașe cîtimi, munți de cărbuni, și văzu, ieară-șî, ca, cei ce se strădănuiau, n’aveau* adesea, chiar iearna, nici cu ce face foc, și că, dulapuf adesea, le îera gol, pe cînd, «stăpînul», trăea la soare' în grădini înflorite, în case din cele mai frumoase, în mijlocul unei nepomenite îmbielșugări.Ielnu putea Jricepe: . De ce sînteți atît de nenorociți? Pentru cine vă canoniți voi oare?? La care i se răspundea : «Pentru stăpîn». «Dar, voi sînteți acei, cari, cu prețul vîeței voastre, extrageți atîtea bogății. Fiind-că voi vă mul­ țumiți cu puțin, nu lăsați să se primejduească vîeața plăpîndelor voastre soții, a copiilor, a bătrînilor voștri. Faceți-i să se bucure de soare și de flori. Și( dacă stăpînul voește să aibă o parte și ie], să se co­ boare și iei în văgăunele mohorîte, pe cari le pătați cu sîngele vostru pe fie-care an». Dar, oamenii aceștia, făcură să fie alungat, ca primejdios. Iei mai lucră în fabrici blestemate, în cari lucrătorii își aveau zilele vîndute. Dînsul văzu acele ființi schi­ lodite, otrăvite, roase pună la oase, bătrîne,’frînte, spetite, la vrîsta în care omul ieste îu culmea bărbăției. Pentru o păcătoasă bucată de pîne, mizeriea grozavă de fie-care zi. Tel nu putea pricepe de loc: atîtea jertfe nu făceau, atîtea opintiri, a căror folos îl înghițea stăpînul, întreg... Fu alungat și de-acolo, ca drept un nechiemat, ca un tulburător de veselie, de chef. După aceea lucră la țară: «De ce trăești tu oare mai rău de cît vitele tale», zise cultivatorului. Coșa­ rele ți-s pline de bucate, crama ți-i plină de vin, gră­ dina de legume îți dă legume frumoase, și ograda, grase. Fiind-că toate astea sînt rodul găini și‘ paseri’ gi tale, neîntrerupte, de ce-ți lași oare soțiea și ;inuncei ----copiii să se stingă de lipsă» ? Dar cultivatorul îi zise, că toate ierau pentru stăpîn. < Cine te împiedică înse să iei ce-ți trebuie ție» ? Țeranul îl alungă, de frică să nu afle de vorbele astea stăpînul. Dînsul mai fu soldat. De ce, nici o dată nu și-a dat bine sama. I s’a zis că trebuie să slujască țara. «Dar leu nu am nici o țară, nu am nimica pe lume. ...ă alungă, se poartă dușmănește cu mineOamenii mă Fiind-că n’am nimica, nu am de apărat nimic». Nici nu fu ascultat, și fu silit să plece, c’o gloată de uiți oameni, minați de oameni cu haine cusute cu aur, cari îi înjurau, ii bateau precum le îera cheful. «Aceștia sînt șefi, i se spuse, lor li-i îngăduit orî-ce, tu trebui® săfesupuiși să taci». Pe urmă, o dată, întV’un cînd.hse spuse cum-că ierau în fața vrăjmașului, că trebuie sa se omoare, cît mai mulți cu putință, din oamenii ce se vedeau de partea ceealaltă a unii rîu. «De ce să omo' rîm noi oare oamenii ceia ? Dînșii nu ne au făcut ni­ mic, nici nu-i cunoaștem macar. De ce să Ie vărsăm sîngele oare, ea niște crunte fiare? Nu, îeu nu omorDacă am să mă plîng împotriva cui-va, ie împotriva acestor oameni, cari ne mîna, ne înjură, ne bat, car ne țin înlănțuiri, în potriva voinței noastre. Și, iei vreu să omoare pe oamenii adunați colo, noihaiQ®v > haideți măi vere, să-i lăsăm pe iei singuri Ia barbar lor îndeletnicire». Dar, cei de-o samă cu dînsul pusen mîna pe iei, și, ducîndu-1 înaintea șefilor lor, z‘seri * să dezerteze. 11 legară, îl înjurară și-1 loviră, o’av -SB: «.nemernic». Dînsul, cătînd uimit: -«Vezicîndu'1‘‘'ț)ine, zise, c’aveam dreptate de-a nu voi să deț‘ Pre«menea oameni, că iei nu-mi fac nimica, pe oin°r e voi, îmi faceți rău». cita în cele din urma, să scape, hăituit, urmărit, ?afclfinnră turbată, ajunse într’o țară, unde ceru de ca 0 păcătoșii de lucrători nu-1 primiră : «Ce lucr0’. -p p0 ce nu stai în țara ta»? «N’am țară : sînt roți fl,cJ ca și voi». Neghiobii, rîseră de simplitatea un r??| priviră cu dispreț: «Auzi, iei n’are țară», lin j să se îndrepte aiurea, plin de amar și sin’fr6,, ,.îolanele frînte. cu inima zdrobită, urmărit de răi și de COP”1 ^esmățați. cîn‘l % trăiească, întinse mîna la trecători. Niște oameni nuseră înse mîna pe iei, legîndu-1 cot la cot și 8rm-a’du-l înaintea altor oameni, travestiți în niște haCe-nvea să i se facă? Din bîigueala acestor ^aturl'ț dînsul nu înțelese nimic, afară că nvea să fie nițat. «De-ce»? «Cerșetoriea-i oprită». «Inse îeram -n m flamînd». «Să fi muncit», i se respunse, fără nici îera3ine. de unul din oamenii cu poale. ° Altă dată se puse mîna pe dînsul din nou și fu dus îna■ tea tot a acelora-și oameni: furase-o pîne. «Nu-i voe de f°ratn. «Ierani flămînd,și, fiind-că cerșetoriea-i oprită,am nusmîna». Să fi muncit, răspunse,ieară-șî,neghiobul îm­ brăcat în halat. «Dar nu vrea nimeni să-mi dee de lucru, fii fiind-că-mî spuneți că voi sînteți dreptatea, uitați-vă In’bogațl, iei ne-au luat totul, iei despoue săracul de tot ce face și făurește, ne]ăsîndu-i nici cu ce să trăîească. Iei sînt adevărațiî hoți, bandiți curat. Pedep­ siți!, fiind-că fură, dacă îmi spuneți că furtul ie oprit. Drept respuns, înse, i se dublă pedeapsa și jandar­ mii îi iraseră la fălci și pe sub coaste ce-va mai mult. Și fu respins de pretutindeni. Bogătașii strigau: <Ie un nebun primejdios, un criminal, o fiară turbată, o brută care nu visează de cît distrugere și jaf. Tre­ buie nimicit». Săracii, fugeau de dînsul, astupîndu-șî urechile : <Ie un nepriceput, un prost. Ce-ar fi de noi, dacă am asculta năzăririle lui, dacă bogății, spre a se resbuna, nu ne-ar mai da de lucru». • Și merge, bătrînul vagabond, de pretutindeni alun­ gat, plin de amar și singur, cu inima copleșită de-o desperare îngrozitoare, poticnindu-se de pietrele ce-i sîngerează picioarele ucise. Oamenii îi aruncă în față 02?rI? ^enieile se uită la iei cu frică, trecînd, cînii cei rii îi latră caliciea, ieară șolticii, azvîri într’însul cu pietre. Merge... pană cînd cade în marginea drumului, cu ciolanele înțepenite, cu ochii rătăciți, cu mațele lihnite ®foame, cu capul vîjîindu-i, pe cînd soarele, apunînd, de'îum’8S-UPra aces^e’ înfățoșerî de om, fărîmat, o rază și vederea. Bogatul a pus mîna pe totul, cu desăvîrșire pe tot, Și a văzut pe bogat, încbizînd cu asprime, lucră­ torului, ușa, lui creatorul care s’a prăpădit într’o muncă neîntreruptă, omoritoare, să făurească toate bunurile ce lui, sînt. «Muncește, menirea ta în lume ie să produci și îeară-și să produci, pururea să produci. Menirea mea ie de a pune mîna pe tot, de a mă bucura de țot 1UX'A prisosul ce am, de a mă scălda în toată astă îmbielșugare, făcută din mizeriea ta. De prisos să te mai răzvrătești, așa-i menirea fîe-cărui din noi: hai, opintește-te, fără a te mai zbuciuma în zadar: mai dă-mî fe”1®} desmierdătoare, ca să petrec cu iele, și dă-mî flăcăi voinici, ca să-i dresez să mă apere, chiar îm­ potriva ta. Rolul tău nu ie destul de frumos, de măreț, ca să te. devotezi ? Cînd vei fi dihănit, zdrobit, nu vei plăti nimic, vei fi supărător și nu vei mai putea să-mi produci nimic, poți să te stingi într’un ungher, necunoscut, învăluit, ca un viteaz, în mulțumirea da­ toriei îndeplinite». Nu, nu, nuiera iei nebunul, crimilul, nepriceputul și prostul, ci tocmai nerușinații și barbarii stăpîni, cari-și jertfesc semenii fără nici o mustrare, fără de nici o milă, ci mai cu samă acele nenorocite jertfe, acele păcătoase vite de tăetoare, cari-și dau cu supunere lîna și-și întind gîtul la cu­ țitul stăpînilor lor, cu privirea pierdută, dobitocită, pe care nu o luminează nici cea mai slabă flacără de revoltă... Și vechiul vagabond, culcat la marginea dramului mare, în colb, ca o fieară care-și dă duhni, plin de amar și singur, simte zdrobindu-i-se inima într’o ultimă răzvrătire. Colea, la picioarele sale, plaiul desfășură un mozaic uriaș, o protestare luătoare în rîs, din partea pămîntului răvărsînd cea mai mare îmbielșugare. Gri­ ul, se resfață în covoare de aur ondulator, Inul, în covoare de-azur, ca niște bucăți de ceriu. Covoare de toate feliurile de verde. Apoi pămînturî arate proas­ păt, ca niște întunecate adîncuri, apoipămînturî înecate-n frunziș. Acoperișuri roșii, ca niște flori de cele mari, din tropice, acoperișuri galbene, ca niște șire de giîu, acoperișuri albăstrii, ca niște, plăci de oțel călit. După aceea sate. Și, mai departe, cît răsbate vederea, umbra unei uriașe cetăți, o pădure împestrițată de dome, de suliți, de coșuri, cu scînteerî ciudate de astre. Cu­ noaște astă țară, a străbătut-o, cruciș și curmeziș. A lucrat colo și colo și colo, unde se vede o mare masa neagră, o namilă de coș, întocmai ca un obelisc. A lo­ cuit de-asemeni și în marea cetate. De pretutindeni înse iei a fost alungat, fiind-că pretutindeni Și-a simțit inima cuprinsă de durere, văzînd bogățiea, bielșugul unora și sărăciea altora. Iei a văzut palate minunate și bordee îngrozitoare. A văzut oameni ne mai puțind, pierind de îmbuibare, alții pierind de foame. A mai • văzut cei mai vestiți coțcari, salutați pană la pămînt. apărați de soldați, pe cînd niște bieți prăpădiți, pentru o pîne furată, adesea pentru mai puțin chiar, înfundînd as^ea> ’n adîncul ființei sale par’că se resvră- pușcăriea. A văzut femei sterpe, atîrnîndu-șî de trap, de Dw ^u’ nu‘* nebunul, nepriceputul și trupul lor, mîncat de viții, pietrarii, infățoșind averi, lunpiU ’• vazu^» atîtea și atîtea lucruri, unchiașul, în ieir sermanele mame stîngîndu-se, de veghe și de muncă, Rătiî n-1 ^eaua eafe- A- văzut nemărginite bo- fără să poată face măcar să nu ]e moară copiii de lipsă. M l£ar.US1,te>. stricate, nimicite, după toanele bogatu- De asta î se revoltă lui inima din nou, ne putînd înțelege lipsă A- văzut alăturea de săracul, ducînd nici crudul egoism al unora, nici idioata supunere a Cr®er  ,?ate> pierind de sărăcie, tîmpit ca trup și altora. De aceea simte cu voluptate înlemnindu-î cio­ UțiiâiuR hPsurî Și de o muncă de brută, a văzut răs- lanele și închegîndu-i-se sîngele în vine. Curînd^cn8^pînuli? Ca 0 curată batjocură, luxul nepomenit al rînd va întră în neant, ținta din urmă a nesfîrșitei lui Arcuri ’?Șezat în locuințî strălucite, bucurîndu-se de pribegiți. Simțul l’a înșelat așa dară... vîeața nu îera ^Oa2nicp * roase Ș’ înflorite, închise pentru alții prin asa dar de cît o comedie jalnică, de prisos, fără de c® vieata ^^‘“nHacaparînd numai pentru dînsul tot, nici o țintă, de cît neantul... Și printr’o sehimă, bat­ lumini? r®1^aî fermecător, ca dulceață, ca armonie, jocoritoare cumplit, iei blestemă acest pămînt răvăr“>■. ce ce caesnueania «» ce „eâsătordeîmbîelșugare.ijcesstăcetatecn strălucite palate. ’^Prospătenis ’ -tot fesmieartia simpu, simțul, tot ( Pteazasilinișteștespiritul,totceodihneșteinima®Negreșit, vîeața nu facea sa fie trăita. �REVISTA IDEEl REVISTA IDEEl 8 Dar ce să fie oare ? Unchiașul simte inima-i tre­ sărind. Un strigăt nedeslușit, îndepărtat, aa zv0”> ” lovește auzul. Se ridică-ntr’un cot $i ascultă... btn gâtul naintează, se lămurește, urca colinele, se. rosto­ golește prin văi, se întinde pe plaiuri, ca un apel desperat și supra-omenesc. Din cetate un strașnic ecou îi respunde. Strigătul, a străbătut w o mare furtuna ce smulge orborii din rădăcină și-i culca, cit sînt le lungi, la pămînt. Unchiașul asculta mereu, privește bezna din jur, nu înțelege nimic, cu toate astea i se pare cum-că cunoaște iei strigătul acesta. A, înțelege acum de ce i-a tresărit inima: iera strigătul de revolta pe care-1 simțea clocotind în sine de mult, atit de mult năbușit, atit de-adesea gata să isbucnească. Da, iei iera. Se râspîndește acum o larmă uriașa, un amestec de sunete grozav: strigate de mînie, de ura, urlete desperate, rîsete zgomotoase, înfricoșate, gemete miș­ cătoare, amenințări turbate, horcăituri de agonie, pe urmă, pretutindeni, o foșnitură, o înghesuială de gloa­ te, fugind, care încotro apuca, o tropăitură nebună, ca’ zborul fantastic al unor paseri uriașe, de noapte. Apoi, împușcături, trosnind ca focul de găteje, clopo­ tele desperate, răsunînd, să se spargă. Din toate păr­ țile, fulgere roșii, zbucnind în sferă sau brăzdînd în­ tunecimea cu o linie dreaptă, un zingănit plin de seîntei, ca de oțel ciocnit. După aceea, de ici, de colo, dm mase negre de arbori, isbucnesc flăcări, se aud zgo ote de pietrărie, dârîmată de-o dată. După acest zgomot de prăbușire, urmează o flacără mai vie și cerni întunecat se împle de stele de aur. îear toate zgomotele amestecate, par agoniea măreață a unei lumi ce se cufundă, pe cînd, colo, cît răsbate privirea, uriașa cetate apare într’o apoteoză de sînge sclipitor, luminînd plaiul, ca o gigantică toiță, aruncând o răs­ frângere roșă peste tot pămîntul acesta răvărsător de îmbielșugare. Unchiașul ascultă mereu, simțind crescîndu-i inima. Dînsul privește bezna,luminată acum de roșii licăriri, vede niște umbre trecind, ca niște fiare hăituite, și colo... a, vede bine, sînt gloate de soldați. Armele lor, și iele, lucesc, în noapte, ca sîngele. Unul cu hainele încărcate de aur, ce strălucește pe iei, ca niște pete sîngerate, îi duce. Dar oamenii se opresc, nu voesc să mai meargă. Șeful zbieară, înjură, amenin­ ță, brațul i se ridică, o lamă seînteează în beznă, ie gata să lovească... Atunci, unchiașul își amintește de răutatea acestor oameni, cari-s a tot puternici. îel știe că, cel amenințat va primi lovitura și trebui-va să tacă, ca un cîn? nemernic... Inse un fulger roș, un zgomot sec, ca cel al unei groase ramuri care s’ar rupe de-o dată, și, cel cu aur încărcat întinde brațele și cade cu botul în iearbă. Oamenii îșî sfâșie atunci livrelele de slugi, pierzîndu-se în noapte, Unchiașul stă întins, la marginea drumului, cu oa­ sele înlemnite, inima nu-i mai sparge pieptul de o zadarnică revoltă. Iel_ ațipește, cu ochii alintați de lumina flăcărilor, plină de sînge, de murmurul măreț al luinei ce se prăbușea. Cînd se trezi, cînd își deschise ochii, un soare vesel lumina plaiul, scăldînd în raze de lumină acest pămînt răvărsător de-atîta îmbielșugare. Uriașa cetate apărea limpede, par’câ mărita, colo, cît răsbate privirea. «Ei, prietene, ce faci acolo», strigă un glas de ne cale. Fara doar, unul din păcătoșii armați, cari l’au hăituit pururi Se înțelege, n’avea atîta drept, macar sa moara acolo, in șanț, ca o fîenră turbată si rănită Uea.Sd ?Ue mina’ din nou’ l,e nofiorosu-i 91-tine,clolanele înlemniteprin colbul drumului iera tot una. De ce să meargă mai departe ? Invers» dînsul rămase pe loc, așteptând loviturile și îniJJJ5 rile brute. Inse, minune, omul acela se apleca iei, și, în loc sa-1 lovească, îi limpezea picioarele1-^ flate cu apă din pîrati. In loc de grosolane îniurjr -* îi vorbea duios, desmierdător, turnînd un balsem • inima-i zdrobită. De cînd sărăciea-î răpise 8otJn copilul, îel nu mai auzise o vorbă bună. Și-ns.} > mult iera de-atunci și-atîta suferise. Vîizu atunci* fața lui un tânăr, cu înfațoșarea blajină, plin de simtir? de-a fi semenului de folos. Acesta-i zise să meargacuf ? să mănînce,să bee, să-și odihnească mădulările amorlît Pe urmă, cînd se va face zdravăn, să stee sau să plec!' cum ar avea plăcere. Unchiașul, inse, dînd din cap1 2js’6’ «Lasă-mă, c’am su mor, și mor acum fericit, fiind*; am întâlnit un om. Nu pot primi,ieusînt un om denri sos și n’am să pot să-ți răsplătesc ceea ce ai săchek tuești cu mine. Și nu-mi prea pare c’ai fi bogat. Stăpîniî au pus mîna pe tot și nu-țî vor fi lăsat nici ție de cît atîta doar cît. să nu mori de nevoe, tu însu-țî și q, tăi». Tînărul înse, se uita la iei cu mirare :« Nu mai sînt acuma stăpînî și nu mai sînt bogați, sîntem cu toții liberi, oameni cari facem ce vrem, cari ne ducern unde voim, cari iubim pe cine socotim, cari oco­ lim pe răi și pe coțcari. Vezi tu pămîntul ista : dînsul ne dă mai mult de cît ne trebuie ca să ne mulțumim trebuințele noastre și cele ale fraților noștri din ce­ tatea cea mare. Dînșii la rîndul lor, prin geniul lor industrios, creează peste ceea-ce am putea dori noi. Pămîntul ie al nostru, și noi înaintăm în vieață cii fruntea sus, fără ca cine-va să aibă dorințade-a sesupune la vre un felin de jug. Uite-te, și pămîntul ie par’câ mai plin de veselie și revarsă, mai mult de cît ori-eînd comori de îmbielșugare. Până și soarele pare cuie mai vesel. Vezi colo, uriașa cetate saltă de-un murmur plin de bucurie. Munca i-o sărbătoare în iea. Nu sim­ țești tu până și adierea ce suflă că-i încărcată de mirezme îmbătătoare, de germenii unei vieți viguroase, înfiorată de-o armonie dulce ? Uite-te, nici o fața brăzdată de suferință și de durere, nici o poruncă, nici o amenințare, nici o tânguire nu îțî atinge dureros auzul si vederea, și pretutindeni nu vezi de cît mul­ țumire și de cît bucurie. Toate pornirile cele bune ale omu­ lui se desvoltă în toată întinderea lor, liber. Fie-cnre face ce-i place, și, minunată armonie, în această adu­ nătură atît de variată, nu-i nu î o notă discordantă, ori-cît de mică, nici cea mai mică jignire, nici cea mai mică dușmănie sau răutate. Urmîndu-șî fie-cnre pornirea, caracterul, natura, toți se îndreaptă cătrâ una și aceea-și țintă umanitară : perfecționarea. Bătrînul vagabond, nebunul, criminalul, nepriceputul și prostul, cu fața luminată de-un zîmbet. larg, de fe­ ricire, simțea c’avea să moară. Inse, n’avea su se mai pieardă acuma în haos, în nimic, nu, lunga lui cale, suferințele îndurate, bațjocuririle, ce l’au atins mai mult de cît loviturile brutale, n’au fost degeaba, fiind-câ fl ajuns acuma la ținta-î. Iș! dă îel bine sama/unchiașul, ale cărui ciolane inghiațâ, că nu se va mai pierde ocuma în hău, fiind-câ tot rămîne ce-va în lume din iei: ideea-I simplă, rezumat al năzuințelor tainice a instinc­ telor lui. O vede încolțind, desvoltîndu-se, sub înv boldirea unei vieți viguroase și înflorind în fl°rl de lumină. , Intr’un vis luminos, vechiul, bătrînul vagabon moare, cu fața însăninată de-un zîmbet larg, de fericire. I. AcHARD* ? siîmiăT-11 de -““x Ceî răî ?i de -olticî Dînsul £aca ultima revnh -r°“SU? ? S® ndlCe’ dar nU ?utu’ “fr’0 revolta, voi sa moară acolo. Acolo sau aiurea, REVISTA IDEEI: Un an, IO numore, 5 lol. b£LAțiI de luat aminte (jamaritde - fi mirttt de taceiea mea: V-am trimes trei nici o scrisoare de ce doresc pentru această si ieu, aici, așteptam cu nerăbdare, să capăt su'11fl’ ?gspuns, cînd, săptămîna trecută, primesc învre?tnscrisoarea care ți-am trimes-o, poșta avizîndu-mă dlir “ nlecat la Roma. Voiam să scriu la București, ci* “ți., noua ta adresă, cînd Most primește o carte’de s‘‘ a.“ în care-î scrii că banii i-ai primit. Am remas 111 ins de netrebnicie» «Poștei Romîne», care a res“rS scrisoarea, pe care ar fi nimicit-o, desigur, de t',nU fi fost recomandată. Alăturat, veî găsi plicul scriDS în chestie. 3 Am cetit cartea adresată lui Most. Mă bucură că ■'să urmezi a scoate Revista, care, cred, aduce oare­ ce roade în «Romanii». Lucrînd acolo, noi vom C'nta aici de Revistă, și, cred că vom reuși a te ajufCrt moralicește și materialicește. M’am adresat mai întăi U Clubul Anarhist, care ie compus din Ruși, Polonezi ■ Evrei. Celelalte națiuni avînd cluburile lor, prin păr­ țile undefie-carenațiuieiemai aglomerată. Afară declubul despre care-ți vorbesc, mai ies'e al Francezilor, Ger­ manilor, Englezilor, Boemienilor & Ungurilor. Mai sînt cîte-va cluburi Italiene, apoi al Suedo-Norvegienilor. Belgienii, Olandezii și Danezii au la o laltă un club. D? 'asemenea mai ieste un mic club al Anarhiștilor Ja­ ponezi. Mi-a fost foarte greu de-a cere de la cine-va vre-o sumă, de oare-ce camarazii Români nu se interesază de limba Romană. Afară de aceasta, procesul cama­ razilor din Paterson, reaua stare financiară a ziaru­ lui «Germinai», din Londra, în jargon, pe urmă aju­ torul de dat ziarului «Arbeiter Freund», care va apărea la Londra, contribuțiile ce se trimet ziarului în jar­ gon, «Freiheit», din Londra, la care scrie și Maier, cîți-va dolari strînși pentru revista italiană din Chi­ cago, «Protesta Umana , listele de subscripții și cheltuelele cari le face acuma Clubul, cu scoaterea unei broșuri în jargon, subtitlul: «Abecedarul Anarhist», de S. JanoAVsky, relațiile și spesele cu ziarul local, «Freie Arbeiter Stimme», toate acestea au făcut pe mulți camarazi, ca, de-o cam dată, să fie contra sus­ ținere! mele și-a celor de o părere cn mine. Grație mse unei prinse discuții și intervenirei camarazilor Ruși, Rubin și Lapidus, am obținut a se trnnete trei, in loc de cinci dolari. Pe de altă parte, toți cama­ razii Romani, și alții cari știu românește, ca Basarabeni, Transilvăneni și Greci, după cum am discutat mtre noi, cred că vom face vre-o 10—12 abonați. De “Șemenea, cred să trimet! cîte-va liste de subscripție •i cred că vom putea strînge măcar ce-va-ce-va. j 0lpU saina ca, în urma corespondențelor publicate din<p^m*na^ din Londra și în «Questione Socialeid!a Pate) viste“ • ri°n’ .c:amaraz“ au cunoștință de starea Re1 Și de mijloacele pe cari le întrebuințază poșta « 11n’oo confiște. Tb? Știides’ rCÎte‘va nou£ăți ce te-ar interesa: mai marMre^levu^lner^or* Aceastaafost una din cele P^u-că Ke| car* a avut?oc între Capital și Munca, c^°rî car'D~aa ^osfc nuraaî un număr restrins de muuParte i cn nnn^uPte cu fîe-care capitalist în parte. De-o ?u inonqt* de minerî, de altă parte un «Trust», ^Organ nUf-Care îngh>te totul, al cărui rege, J. P. ’ 11 tăcut toate chipurile ca să cîștige lupta, 9 înțelegîndu-se cu Guvernul, care-a trimes zece regi­ mente de miliții, înțelegîndu-se cu Președintele Trus­ tului Căilor Ferate, care spunea ca minerii trebuie să se mulțumească cu situațiea lor. pentru-că minele sînt date capitaliștilor de D-zeu. La rîndul lor, ju­ decătorii, făceau «Injoction», arestînd pe minerî și arestând pe șefii de districte miniere. Manifestațiile și întrunirile au fost oprite, oprindu-se chiar și împăr­ țirea de bani și împărțirea de hrană, din partea celor-lalțî proletari. leată cu ce mijloace, bestiea Trustocrată, a căutat să învingă. Dar a fost în zadar. Uniunea Minerilor numără vre-o 250.000 de membri, din cari 150.000 din minele de Antracit, îear 100.000 din minele de Lignit. Acești din urmă, au lucrat toată vremea, ajutîndu-și confrații cu valoarea muncei de-o zi pe săptămînă. Greva a ținut aproape șese luni și asta numai din pricina neghiobiei Președinte­ lui «Uniune! Minerilor», John Mitchell, care a fost în contra unei greve generale, cure, printr’un discurs ținut la Congresul Minerilor din Anapolis, după o săptămînă de la declararea grevei, amenință că va demisiona, dacă delegații minerilor vor vota pentru greva generală. Pe lingă asta, teama de legi și fana­ tismul religios al greviștilor. leatu ce a făcut ca gre­ va să dureze atîta timp, îear biruința, față cu oste­ neala, să fie mică pentru minerî. Camarazii, cari lucrează în mine, cum și acei ce loeuesc în districtele miniere, au dat de lucru mult, soldaților, Pinkertonilor. și celorlalte fiare, cari atacau pe greviști. Inse, din toți, cea care a muncit mai mult, ie Mother Jones, o femee de peste 60 de ani, o pro­ pagandistă socialistă, mulțumită cărei Uniunea Mine­ rilor r fost înființată, acuma cîți-va ani, care, în tim­ pul grevei, a fost printre minerî. De asemenea, și cele-lalte organizații muncitorești au ajutat pe mineri. Așa, Uniunea Tîmplarilor, cu Î0.000 de dolari, a Mtișiniștilor, cu 10.000 d ■ dolari, a lucrătorilor de laDocu-i, cu 10.000 de dolari. Apoi, marile meetinguri, din NewYork, Chicago, Philadelphia, miile de dolari strînse pe străzi, prin întruniri, prin fabrici, ateliere, de prin societăți și cluburi, au aretat bestiilor capitaliste, cumcă muncitorimea simpatizază c i minerii, cari, în tot timpul grevei n’au suferit de foame de loc. Cine a su­ ferit, din pricina grevei, a f-*st- poporul. Au suferit chiar și capitaliștii, pentru-că, cărbunii, fiind puțini, s’au scumpit, ajungînd, în cele din urmă, pană la 25 de dolari tona. Multe fabrici au încetat de-a mai funcționa și pană și capitaliștii au început să strige că trustul îi zugrumă. leară jurnalele capitaliste, pentru întâia oară cereau ca statul să controleze minele. Bestiile cari susțin trustul se speriară, se apropiau alegerile, Roosevelt dorea să se arate ca prieten al poporului. Ast-feliu, se începu un schimb de tratative, între guvernamentali și între trustocrațl, apoi între aceștia și între capii greviștilor, pentru a tranșa di­ ferendul printr’un arbitragiu, despre care, capitaliștii, mai întâi nici nu voiau să audă. Adoptîndu-se arbitragiul, minerii se întoarseră la lucru, dîndu-și interesele lor în mina unor arbitri, mai toți capitaliști și funcționari de-ai Statului. Aceștia ierau : un General, un Bishop, un Judecător, un Politician, un Expert Miner, unul din cei mai înverșunați inamici ai minerilor, și un Labor Leader, reprezentant al muncitorilor, în persoana Președintelui Uniune! Mașiniștilor. Președintele Mine­ rilor n’a fost admis la arbitragiu, dc oare-ce Trustul n’a vrut să recunoască «Uniunea Minerilor» ca orga­ nizație muncitorească. Și, cînd te gîndeștî că tocmai acesta a fost unul din punctele principale pentru care s’a proclamat greva. leată cum se sfirși această luptă, unica în analele. �10 X REVISTA ÎOEEl REVISTA IDEEt luptelor muncitorești, cure, grație Whi^e‘„ terilor minerilor, cari predicau liniște, ■ _ stee prin case, și grație ignoranței mineri or gfana­ tismului lor. avu materialicește atit de puțina zb hda. Să sperăm că asta va li o învăța ura a itpe tu nerî cît și pentru proletariatul întreg, de a nu-și mai lăsa interesele pe mîna conducătorilor și reprezent n ților lor, ci de a-și apăra interesele singuri. V Greva si procesul camarazilor dm Pațerson ie a doua fază interesantă a mișcare. proletarult ihu a nerican. In Iunie trecut, Umnea Țesătorilor de M tasi din Paterson. a întocmit noi prețuri, alte condiții, pe cori le-au înmînat șefilor de ateliere. Astea fiind res­ pinse, Uniunea proclamă greva. Printre greviști seaflau o mulțime de Anarhiști. S’au făcut meetingun, proclamații, in diferite limbi, propagîndu-se greva ge­ nerală, cu a cărei idee mulți ierau de acord. Camamaraziî W. Mac Queen, redactor la «Liberty», R. GrosBan.de la «Freiheît», și L. Galleam, redactor la «QuestioneSociale',auluatpartela toateîntrumrilegreviștilor. Tus-treî au lucrat pentru proclamarea grevei generale. In ziua de 18 luniu, s’a ținut un mare meeting, în­ tr’un parc, aproape de oraș, de unde s’au trimes co­ mitete de țesători, să meargă pe la fabrici, ca să în­ duplece pe toți muncitorii să lese lucrul. Capitaliștii, au cerut înse apararea proprietăței private și Mayorul orașului. Primarul, a și trimes, pe data, nn număr mare de polițiști, cari s’au și ciocnit cu greviștii. O luptă apriga s’a încins, din amîndoua părțile^ s’a fă­ cut uz de arme, fiind doi morți și vre-o cîți-va ră­ niți. Mac Queen și Grossman fură arestați, ie ir Galleani fugi din Paterson. Guvernatorul din Statul NewJersey, de care ține Paterson, trimese două regi­ mente de miliții. O parte dîn țesători, fiind Ameri­ cani și Irlandezi, se spăîmîntară și se întoarseră la lucru. Conducătorul Uniunei Boiangiilor, prinse a în­ demna pe greviști să lucreze. Și, după două săptămîni, greva căzu. Mac Queen și Grossman, fiind ares­ tați, fură schinguiniți ca în Rusia. In Iunie, cîndsînt aice călduri, li se puse sub cap plăci calde. Și, după cinci săptămîni de torturi, fură liberați pe garanție de 13.000 de dolari. Procesul acestora, la care am fost martor, a fost săptăraîna trecută. La procesul acesta făcui cunoș­ tință cu o mulțime, sute de camarazi, dar mai făcui cunoștință și cu mârșavele, cu scîrboasele legi ale acesteî «Free Country», țerî libere, precum și cu hie­ nele ce mănuesc legile astea. Ca martor, fui oprit să_ vorbesc, fiind-că ieram anarhist, pe cîcă vreme po­ lițiștii, capitaliștii, întreaga bandă de spioni, depuneau mărturii mincinoase, că au văzut pe Mac Queen împușcînd cu un revolver, iear Grossman a luat parte la Riot. Camarazii au avut martori cari au zdrobit afir­ mările tuturor, cari au aretat că Grossman, în ziua aceea a lucrat la biurou-i, împreună cu șefii. La prînz a fost văzut de restaurator și de alte două persoane. Iear sara, de la 5 ’/■>, am discutat împreună despre itiot, la Club, căci, cînd am plecat de la lucru, am cumpănit un jurnal, edifica de sară. Martorii lui Mac Qujen au aretat că tocmai iei a fost care a căutat s? /,n,?feasca greviști, pe cînd adevărațiî vinovați smt pohțiștu. Dar totul a fost în zadar, judecătorii aveau instrucțil mai dinainte. Procurorul. în lipsă de dovezi înjura. Așa-că, fie-care vedea cu ce milioane cata sa se închidă doi oameni. Pentru simplul motiv ca ierau anarhiști, îei fină osîndiți la cîte cinci ani închisoare. RoVS.derea. murtiri|or din Chicago, osîndirea lui Alex. nrileh|an’ * ?2 încl,isoare> acama zece ani, cu prilejul grevelor dm Homstead, prigonirile și arestă- ouM o rile Emmeî Goldmann, omorîrea lui Czolgozg nr tarea lui Jolm Must, pe vreme de un an, pentru articol retipărit, scris acuma 50 de ani, în flDo 0 direa lui Mac Queen și Grossman, muta roadele ace«‘ t.ei faimoase Republici libere. Și, pe zi ce trece urî' gonirilc anarhiștilor se măresc. ’ ,^vOltUrile (!d urmează, nu-7 turba de țara romăl" ?e'rll8e, condițiile de vieața- fiind acum mai pretunC'tSCUi in fcliîl, ace,lea-s7 fenomene se pot. petrece preta~ (jw datele observate aiurea putem prea bine ^beefi. «■“91’ aCC P. M. O dată cu venirea timpului răcoros, propagând, s’a întețit. Asa, avurăm o mare întrunire în zi„a ? lom Kipur, o sărbătoare cvreească. Au fost aproanp 1500 de oameni. Două întruniri ale revoluționarilor ruși, cari lucrează împreuna cu anarhiștii. Iear săiu tămîna trecută, avurăm o serie de conferințî ținute de camarazii Janowsky, Catz, Grossman, Fox, Mac Queen și camarada Emma Goldmann, care a plecat)» Chicago, de unde va merge într’un ocol de propa­ gandă prin Statele-Unite. Luni, lO Noembre, avem o întrunire internațională a grupurilor anarhiste din New-York, în amintirea martirilor din Chicago și se protesteze împotriva osîndirei din Paterson. timpul d>n urma ne'ani ocupat foarte mult de titute. Chiar îeu am sctis un articob în urma Pfpanm primit mulțime de scrisori. Din toate întimpiC-rie inse, cari mi-au fost făcute, urmează, pentru mine, nl,rUPx puțini cunosc în ce păcătoșenie mare cresc cuEQ-tftutele la Paris. Voiu căuta, ast-feliu, cu voea Dpr°stră boeri, să fac un studiu, un studiu de observator V°de moralist, cu osebire asupra boalei prosttuției ^risiene, care ne mistuește. P Întâi de toate avem de cercetat statisticele. Din - zeCi—treizeci de mii de prostitute, cari trăesc a°n trupul lor, cifră care trebuie să fie mult mai pre •os de realitate, negreșit, mor fi toate numai parisienee. Străinătatea, Germania, Englitera și mai cu samă Italia ne expediază mostre destul de frumoase din prostituți&a lor, ca să dovedească că n’au nimica de invidiat de la noi. Provinciea, dă leară-șî o parte destul de mare: fete seduse^ din mici orașe, cari vin să-și ascundă rușinea, femei răpite și lăsate apoi de amant pe trotuarele noastre, curate desfrînate, cari fug de necazurile unui mediu sărac. Lăsînd de-o parte mulțimea de țărance, aduse ca mance la copii, pe cari frumuseța sau însă-și înclinările lor, le-aruncă, mai de vreme sau mai tîrziu, în vițiu. Dar astea-s numai întîmplări. leu voesc să vorbesc de marea majoritate de prostitute, născute la Paris, crescute la Paris, corupte chiar pe terenul Parisului, pentru destrăbălarea Parisului. Pentrn mine, te rog, trimete "ambele volume din Revista Ideei, Mișcarea Socială, Lumina Asiei și ,Teitfele Țarului Restul ce mai remîn dator, împreună cu plata'abonamentului pe anul al treilea, îl voiu triinete peste vre-o două săptămîni, împreună cu Most și ceilalți. Iear pentru Club, vei trimete ambele volume din Revista Ideei, Mișcarea Socială, precum și din broșuri. Restul, sînt sigur că Clubul îl va trimete, împreună cu plata abonamentului nou. Toate acestea le vei trimete pe adresa lui Nack, înse împachetate aparte, cu toate că într’acelaș colet postai. Sara asta, întoreîndu-mă de la lucru, am găsit la Kraus «Revista Ideei». Iți poți închipui bucuriea mea, după o așteptare aproape de trei luni, pănă să pri­ mesc acest număr, 10. Ie foarte bună materie. In deosebi mî-a făcut plăcere scrisoarea camaradului Birnbaum și schița lui Gorki. Am cetit-o, acuma două săptămîni, în Germană, sub titlul «Der Zerstorter Hoffendann». O nespusă plăcere îmi fac schițele lui Gorki, ale cărui scrieri le am aproape pe toate, în Ger­ mană și în Engleză. Dacă ai cetit pe «Conovaloff', scrie-mi părerea ce ai. De asemenea «Malva», «Bunelul Archip». Acuma mă ocup cu cetitul unul volum de schițe, în Germana, a lui A. Tchehow, sînt foarte bune, înse deosebirea între acestea și cele ale lui Gorlu, îe că-s mai pesimiste a lui Tchehow. leu le compar mai mult cu schițele Iui Maupassaut, cari tae adine în carnea burghezasca. îmi pare bine că-n Iași, locul mieu natal, sînt atîțj abonați, din cari pe mulți îi cunosc personal, iearti pe alții din stradă. Te rog, notează-mi adresa D-rei Finkelstein. Lista de abonament, pe care a primit-o Krans, am prefăcut-o în listă de subscripție, în folosul Revistei și-a celor ce vei tipări. îndată ce primești scrisoarea aceasta, trimete o listă de abonament nouă și hste de subscripții... Salutare, n- * Duceți-vă în una din mahalalele noastre, la Charonae, în mahalaua S-t Marceau sau Gros-Caillou și plimbați-vă, cercetați casele, întrați în iele și le vedeți. Sînt niște hardughii, adesea cu o curte centrală, împărțite într’o mulțime de chilii, cari dau în niște nesfîrșite coridoare de pușcărie. Muncitorii, goniți din centru de scumpetea chiriilor, se grămădesc acolea. Cunosc o hardughie de astea, în care două sute șeizeci și ce'J? d® gospodării bugezesc 11 o laltă. Multe gosgos­ podării n’au de viv cît u o uuuc, odae, u o vuiumu^iu cămăruță lutiuucuuiia, întunecată, m în care se culcă ccopiii, și-o ’ gaură’ drept ’ .................... bucătărie, drept — >„-_ -x —4.:r vatra. Mînîncă,: a dorm, fac totul la un i__ loc. t Prin păreți! d ?sin“?r^e Subțiri, din dreapta, din stînga, de-asupra, aft ’ S- s^m^e viermuirea omenească, fierberea uor bărbați și femei, ce stau grămadă. Vara, duhoaa coridoarelor, duhoarea curței întră pe ușă și pe Nath. Finchelstein. New-lorii-, 7 N-brc 1902. Lucrări tic mimă, de consultat: L’Annlyne Mentale, par Vaschlil scientîilques ct littdraircs, l, ru< Proficrlt. <•P.-V. L’lnurltnlfle Ilevolutlon, par Un Proscrlt. •- Stock, dditour. - > rue do llichclieu, Paris I. îi fr. 50. n. de D-r. A. UrbM««Inibiunitutlrcn alimcntnțiuncl țăranului Iloiufn. București. Se poato cort- la autor: io, str. Luminel, L llcTlstn Ideei, două colecții complecte, a cîte 5 lei una. re s o i learna> 0 tigae sfîrîe pe mașină, împrăștiind med" °S de mîncore> într’o căldură copleșitoare. I-un de ți1! Puturos, fără aer, adesea fără lumină, un lazaret rantini>nCa’ care gospodăriile sărace stau ca în caPlăm-îA e peste altele, molipsindu-se de rele fatal, lima r?? t 0 ucigătoare otravă, fiind mistuite de mo0 fată n el°r '?i’a o mulțime de alte rele. Podtd ?a’^e ui una din încăperile astea. Iea crește ‘“ăturatur e A *n Praful facu^ d® necontenitele P^mbul ’ mașina ce-i face o carne ca ceara și iniile pr°^7?wru^ui, care-o deprinde cu toate scîrbo^,1Sa ins?111!-1* cu^ca Pe mititica în cămăruță. Cum ^chi! d#"*’-isă. q? - g® ca se îneacă, iei trebuie să lese ușa Cepe sa fi’1 Ț®ață asemenea copiliță, cu toate că înmurișoară, crescînd de-a valma cu tatăl 11 sau și mă-sa. Dînsa aude și vede tot. In toate cele, nimica mîr.șav: chestie de deprindere și strîmtoare, nimic mai mult. Părinții pot căuta ori-cît sa se fe­ rească: n’au unde, sînt nevoit! să trăească în fața Ș’’ maî urma urmelor, trăesc fără fereală fără să se mai sinchisască de ce-va. Cîte o dată, înse, mai nasc și alți copii: surori sau frați. Trebuie să se culce în cămăruță cu toții. Se culcă pănă la trei copilași într’acelaș’ pătuț. Sînt atit de micuți și nu-i nimic de temut. Cu toatea astea iei cresc și sînt uitați tot acolo. De alt-feliu, unde să fie puși? Pururea chestie de loc. Mai tîrziu, se mai adaogă o pătură, una de învelit pentru fete, una pen­ tru băeți. Cămăruța-i cît palma, păturile se ating, leată păcătui. Vai, ce copilărime. întrebați comisarii de poliție, întrebați doctorii cari întră cîte o dată în aste păcă­ toase sărăcii. Crimele necugetate se petrec afcolea de sine. Ar trebui loc mai mult, maî mult aer și soare. Lăsîndu-se, bieții, așa grămadă, ațițați de toate dorințele, împinși de. toate înfrînările, înghesuiți în­ tr’un ungher, unde simțesc nevoea de a se încălzi și iubi, cum vreți să nu se molipsască și să nu fie mîncați de boale, să nu se strice, precum se strică merele ce sînt uitate în fundul unei șuri. mult, gospodăriea se dă adesea beției și se dă lenei. Bărbatul, vine acasă de patru ori pe săptămână beat, femeei nu-i mai pasă de nimic, iea nu mai dă măcar o mătură prin casă. Atunci i-un iad nepomenit: palme, sudălmi, batjocuri, o întreagă școală de mîrșăvenii scîrboase. Și fetița-i de față și nu scapă din vedere nimic. La vrîsta de opt ani, iea ie femee în toată regula, Iea știe ceea-ce copiii de burghezi învață mai tîrziu, la școală. Vorbește aceea-și limbă și dă din șolduri ca o stricată. lacă-tă, pentru dînsa, educațiea de familie. * * Dar n’am vorbit de cît de vieața din strimta lo­ cuință a gospodăriei. Afară de asta mai ie întreaga casă, ie strada. Fiind-că odaea ie pururea încărcată și mititica umblă mereu printre picioarele mă-sei, mă-sa răcnește la iea: «îmi scoți peri albi, fugi de te joacă afară». Afară, în coridor, pe scară, mișună toți copiii. Iei împlu coridorul și scara de-o harmalae asurzitoare. De Ia o vreme nu mai ajunge nici cori­ dorul, nici scara, copiii se coboară în curte, se bagă prin cele mai întunecoase cotloane și beciuri. leată o noua pacatoasa școala. Sînt la olalta baeți și fete, de diferite vrîstc. Nu pomenesc de lucruri rușinoase, mă mărginesc să arăt mulțimea de motive a destrăbălărilor din cea mai fragedă vristă. Faptele astea pot întărească toți cari, uc de nevoe, au treubwu puu să le ic juuhwouu ucvuc, ou. uicbuit să locuească în vre una din aste clădiri mari, ” r*nr»îiî din mahalalele nnnet-ra noastre, nm-mini-a populate de munnii-nr muncitori. Copiii , aicea în voea lor,, fără de nici o priveghere, sînt lăsați zvîrliți în mijlocul tuturor îmboldirilor rele, atrași de marea corupție din jur. In cele din urmă, copila-î prinsă chiar în vîrtejul stradei. N’are nici șese ani, cînd mama, avînd atîtea pe cap, o trimete în toate părțile. Și, cum se cumpără toate cu gologanul, de dimineață pănă sara numai se duce și vine. «Am uitat că mai trebuește grăsime. Du-te și iea de-un gologan». «Uite-te, tata-tău n’are tutun. Du-te și iea un pachet». Și copila aleargă ne­ contenit pe drum, întîrzie prin prăvălii. Duceți-vă dimineața, cam pe la vremea prînzului, într’una diu mahalalele sărace, și veți vedea trotuarele pline de mititele femei, ca de șepte-opt ani, dueînd. în brațe niște pîni mari, niște cîrnațî învăliți într’o hîrtie so- �REVISTA IDEEi 13 REVISTA IDEEi 12 ioasă, carne sau brînză, de-un ban-doi. Ulița ie plină de iele, cari-și tîrăsc bocîncii din picioare, ca niște fete delăbăzate, pe cari vieața le-a vlăguit. lentă unde-șî desăvîrșește educațiea fata. Iea se de­ prinde cu toate murdăriile. Mai întâi îi place să se bălăcească în iele nevinovat, pe urma înse cată mur­ dăriea anume. Cît ie copilă, nu are a se teme de cît să nu fie călcată de vre-o căruță. Dar, cînd se face mai mare, cînd certele părinților și întețirile celor de-o samă cu iea i-au băgat tonte cele în cap, strada sfîrșește de-a o strica, Iea cască gura tot mai mult pe la geamuri, se uită la tablouri, stă de vorbă la precupeț și brutar. Ca să cumpere o leară de untură și un pachet de tutun, stă un an. Poate s’o bodogă­ nească, s’o certe mă-sa ori-cît, dînsa răspunde cu sînge rece, că iera lume. Une-ori ie socotită pierdută, cred că s’a rătăcit, pornește, cine-va s’o cate. Cînd colo ie găsită uitîndu-se hi unul care cîntă cu menaveta sau foarte ocupată privind la o îmuerare de bețivi. Mai sînt grosolăniile de răspînte, mascările auzite, priveliștele murdare văzute, tot ce poate desfășura mai is­ pititor ulițele Parisului, în fața curiositățeî deșteptate a unui copil stricat, a fost instruită de mică. Dacă s’ar fi voit să „ strice, n’ar fi trebuit să se spună atîtea lucrurî . 8'-‘ se facă în fața iei. In împrejurările astea, doarn S1* fetele urîte de tot de nu ajung de stradă. An. diat foarte mult chestiea asta, și n’am văzut șeii3^”* de vițiu de cît unele temperamente reci, unele ca chibzuite, unele naturi cumpătate și econoame Ppe.^ n’au voit să se dea celui dintâi trecător, pentru1111^ îndeplini visul lor de o căsătorie și de o vientă gulată. Afară de cazurile astea, se poate da ca je absolută, că toate prosti tutele, crescute în mize6-“ și haosul unei gospodării din mahalalele noast'4 sînt stricate măcar de minte din copilărie, fiind dute la șeisprezece ani, dacă împrejurări parti'^' lare nu vin ca să le scoată din mocirlă. Cu" Partea cea mai mare a problemei prostitutelor aici, după mine, în mizeriea, în haosul în care ere *8 Cum se face că burgheziea, furnizază, ori-cum, puțin prostitute, bine înțeles sub aspectul acesta. Chestie T educație, simplu o chestie de mediu. Munca cea ° împinge pe muncitor la băutură, iear bețiea părințjjoa și păcătoșeniea vieței la o laltă, împinge pe lucrătoare la vițiu. Ar fi de preficut condiție.i socială a un-“ clase întregi... 11 E. ZOLA. Fata s'a făcut mare, ie de cinci spre zece ani. De cît-va timp învață un meșteșug, într’un atelier, în care sînt închise vre-o două-zecî de fete, cari-au avut aceea-șî creștere păcăto' să. Acolea, la o laltă cu toate, ajunge la maturitate, ca tăciunele pe hlujam Aș vrea să se întemeeze un premiu, nu de cinci La părinți, vieața Ie din ce în ce tot mai nesufe­ sute ci de un milion de franci, cu cununi, cruci și rită. Nu-i pine, în fie-care sară bătae. Adesea, primește cordoane, în favoarea acelui ce ar da o definiți • bună, și iea din palmele rătăcite. Dar ceea-ce-o scoate din inteligibilă, simplă, a cuvîntului: Stat. Ce colosal sersărite ie de-a purta pururea aceea-și fustă, pe care-i ar face acesta societăței. nevoită s’o tot cîrpească mereu. Afară de asta nu poate ciuStat. Ce ie acesta oare? Unde-i? Ce face? Ce ar tre­ să mai îndure ocările, mizeriea, murdăriea. 0 ispitește bui să facă? Tot ceea-ce știm în privința aceasta, ie cochetăriea de fată frumoasă, o cuprinde o furie de că-i un personagiu misterios. Desigur cel mai solicitat, lux, de viecță fericită. Ne mai fiind naivă, cu mintea mai hărțuit, mai copleșit de trebi, mai pus la cale, stricată de mică, fără de nici o datorie, o doare ca mai dădăcit, mai învinuit, mai invocat și provocat din nu poate să-și împlinească nici una din trebuințele lume. Pentru-că, cu toate că n’am onoare a te cu­ tinerețe!. noaște, stimate Domn, pun rămășag, că, cu îndepli­ Intr’una din zile, spală putina. Cum zice iea, nu nirea tuturor planurilor D-tale, nu însărcinezi de cit mai iera de suferit, prea nefericită iera. Părinții au Statul. Și D-ta, stimată D-nă, cari dorești din adînvoit așa. Un bărbat, orî-care, i-a ieșit în cale, iea i cui inimei să vindeci toate relele sărmanei omeniri, s’a dat, ca să mînînce în toate serile, să aibă rufărie sînt sigur că n’ai avea nici o bătae de cap, dacă Statul, curată. Parisul numără o prostitută mai mult. ar vrea să se ocupe cu asta. Din nenorocire, sărmanul Vedeți acum asupra cui aveți de aruncat respunnu știe pe cine să asculte mai întăi și încotro să so derea. N’am vorbit de părinții cari-șî vînd fetele sin­ întoarcă. Sutele de mii de guri ale tribunei și presei guri. Sînt și de astea o mulțime de cazuri. Mă măr­ ginesc la generalitate și susțin că, din zece teleliți îi strigă în acelaș timp: — «Organizază munca și muncitorii... Stârpește ego­ cari bat ulițele Parisului, cel puțin opt au avut o ismul... Înfrînează nerușinarea și tiraniea capitalului.creștere ca asta. Fă experiențe cu gunoirea, cu conservarea ouălor... Astea sînt fete de bețivi, cari au crescut în mur- Brăzdează țara cu căi ferate... Irighează cîmpiiledăriea mahalalelor. Moștenirea și mijlocul în cari au Impădurează munții... Intemeează ferme model... In* trăit le-au făcut ceea ce sînt. Pe cine să dăm vina? temeează ateliere cooperative... Colonîzază ținuturileLuați pe tată și mamă. Aproape totdeauna sînt oa­ Alăptează copiii... Instruește tinerimea... Susține pe meni cum se cade, stricați ce-i drept de-o vieață de bătrîni... Trimete la țară locuitorii de la oraș... CîntaJ.’Hze5ie si de beție. Dar plini de duioșie și buni de rește foloasele tuturoi industriilor... împrumută parale, inimă. Cînd fata le fuge de-acasă, se bocesc. Și dacă le veți imputa atuncea educațiea păcătoasă ce i-au fără nici o dobîndă, celor ce ar dori... Desrobește loniași alte nații subjugate... Crește și îmbunătățeș dat, se vor uita la voi cu mirare, întrebîndu-vă, rum caii de călărie... Incurajază arta, formează-ne muzicaliț ar fi putut oare, fără mijloace, s’o crească ca pe-o și dănțătoare sau baletiste... împiedică comerțul, Ș’> ° domnișoară. Mizeriea aduce cădere. Dacă se înjură, se o dată, întemeează o marină comercială... Rescopț, bat, dacă copiii le văd goliciunea și mnjiciea, vieața-i adevărul și vîră-ne în cap un grăunte de judeca aduce aici, fatalități fisiologice și sociale i-apasă. Statul are menirea de-a lumina, de-a desv°lta,fld®' JFarem de loc dreptate să credem cum-că ideea de mo­ lărgi, de-a întări, de-a spiritualiza și purifica sutie rala i-aceea-șl pretutindeni. ’ aCit despre fată, are și dînsa desvinovățirea despre popoarelor. — Bine Domnilor, aveți puțină răbdare, ,respU^ncare-am vorbit. La șeisprezece ani, ie greu de îndu­ rat foamea și de mîncat calcavurî în fie-care sară. Statul cu umilință. Voiîi căuta să vă îndeplinesc rința, dar pentru asta îmi trebuie oare-cari nujio Afară de asta, pervertirea-! purcede de mult, dînsa STATUL $ ătit un proect privitor la cîte-va impozite mrea ce-o avem acum, de a ne apăra bunul, face ca Ani Pre^,ul se poate mai ușoare. Veți vedea cu cît exploatarea directă și naivă să nu mai fie atît de les­ rol. cl’1!1 plăcere lumea le va plăti. nicioasă. Dar a reinas un lucru: nenorocita pornire je ,nftr Aată înse, se înalță un strigăt: «Nu se poate, primitivă, ce-o au în iei toți oamenii, de-a împărți în 0e’° ° te.’Ce merit ie acela de-a fiice ce-va cu ase- două lotu' complicat al vieței, a. uncînd truda asupra ou se P°^Hoace. Degeaba te numești atunci Stat. altuea și păstrînd mulțumirea, satisfacerea, pentru sine. inenea , deJa ne împovăra ca dăii noi, noi te somăm Rămîne de văzut sub ce formă noua se manifestează DcPnrct*ntezi și dările vechi. Să desființezi: impozitul această nenorocită pornire. să deSb\re cel de pe băuturi, de pe scrisori, accizul, Asupritorii, nu mai apasă acum de-u dreptul, prin de PeAe prestațiilepropriile lor puteri, asupra celui asuprit. Conștiința PateDL iilocul acestui tumult, și după ce țara și-a schim- noastră a devenit prea scrupuloasă pentru asta. Tirani l'1 m două-trei ori Statul, din pricină că n’a putut și victime tot sînt, înse între tiran și victimă avem bat leolinească toate aceste cereri, am vrut să fac acum un mijlocitor, Statul, cu alte cuvinte legea. Ce în')ricenpă că cererile acestea sînt contrazicătoare. putea fi mai niineritsă ne adoarmă scrupulele, și, ceea-ce-î se poamne, de ce m’am apucat. Nu puteam să poate și mai de samă, să ne doboare împotrivirea. AstDi,r'. injne observațiea mea? leată-mă discreditit pe feliu, cu toții, sub un cuvînt, sub un motiv sau altul, Nimeni nu se mai îndoește acuma că sînt un ne adresăm la Stat. Ii zicem :< Intre plăcerile și intre Veilf"ără suflet, un filosof rigid, un individualist, un munca mea, nu mi se pare nici cum să fie o proporție 0,11 bez într’un cuvînt un economist din școala en- ca să mă mulțumească. Ca să se stabilească echilibrul dorit aș vrea să îeu ce-va din bunul altuea. Dar îe sau americană. I artă-ină, ilustre scriitor, pe care nu te tulbură primejdios și mă tem. N’ai putea oare să-mi dai kii ■ h-a nici contrazicerile măcar. Neapărat, am gre- loc mai prielnic, să stingherești întreprinderea concunl.nl si’ îmi retrag bucuros cuvîntnl. îmi pare bine, renților miei, să-mi împrumuți un capital, pe care să’i 51’nvea grijă, îraî Pare bine sii descoperit, aparte, iei de la acei ce au, să-mi crești copiii pe socoteala U ființă bine-fâcătoare, cu atît de nesfîrșite mijloace, obștească, să-mi dai prime de încurajare, să-mi asi° initu Stat, care să aibă pîne pentru toate gurile, de gurezi buna stare la bătrînețe? Prin mijlocul acesta, "nuacă pentru toate brațele, capitaluri pentru toate îmi voiu aju țge ținta, cu conștiința împăcată, pentru-că întreprinderile, credit pentru toate proectele, balsem îrsă-și legea va fi lucrat în favoarei mea și îeu voiu pentru toate rănile, alinare pentru toate suferințele, avea toate foloasele exploatare!, fără să încerc nici povețe pentru toate nedumeririle, răspunsuri la toate, una din primejdiile iei și fără să-mi pierd cinstea. Și, fiind-că ie netăgăduit, pe de o parte, că fie-care îndoelele, adevăruri pentru toate inteligențele, petreceri pentru toate plictiselele lutneî, lapte pentru copii și ne adresăm la Stat c’o oare-care cerere la feliii, iear vin pentru bătrîni, care să îngrijască de toate tre­ pe de alta știi idu-se că Statul nu poate să mulțu­ buințele noastre, să ne preîntâmpine dorințele, să ne mească pe unii, fără să supue la mai multă munca îndeplinească orî-ce-am voi, să ne îndrepte toate gre- pe alții, în așteptarea unei alte definiții, care ar fi să «elele, să ne. scutească pe toți d*3 prevedere, de chib­ se dee Statului, mă cred îndreptățit să dau aice de­ zuință, de judecată, de iscusință, experiență, de re­ finirea mea. Cine știe dacă nu va cîștiga premiul Iea? leat-o : Stătu], le marea ficțiune prin mijlocirea curtea gulă, economie, de cumpătare și de activitate. De ce nu mi-ar părea b ne oare și mie ? Zău, cu toți caută să trăească în dauna, pe socoteala tuturor. Pentru-că, astă-zi, ca și odinioară, fie-care, mai mult cît mă gîndesc mai mult la asemenea lucru, cu atîta găsesc că-i mai bine, și-abiea aștept să am la în- sau mai puțin, vrea să se foîosască de munca altuea. —săs.ix -----pornire, ni-oascundăinină și leu, acest isvor nesecat de bogăție și de Nu cutezăm dăm peasemenea față Lijl< ­ lunjină, acest tămăduitor a toate, acest medic uni- dem chiar nouă. Și ieată i cum urmăm. Născocim un mijlo Stat, cărui, fie-care clasă, pe rînd versal, această comoară fără fund, acest povățuitor citor, ne adresăm —s~ la 04 îi zice: «Tu, care poți lua pe față, cinstit, iea de la fură greș pe care îl numiți Stat. Aș vrea să-1 văd și public și facem pe din două». Din nenorocire, Statul îeu, să mi se definească, de aceea și propun îeu să se întemeeze un premiu pentru cel dintâi care va îe foarte înclinat să urmeze asemenea nenorocită podescoperi acest fenix. Pentru-că, la urma urmei, nu v dă, fiind-că ie alcătuit din miniștri, din funcționari, voiu fi combătut, socot, că această descoperire preți­ la urma urmei din oameni, cari, ca toți oamenii, ?înt oasă n’a fost încă făcută, din pricină că, pană acum,, stăpîniți de dorinți și nu lasă să le scape nici o dată ceea-ce se înfățișaza sub numele de Stat, poporul dăi prilejul, de a putea să-și mărească influența și bogățiea. țnereu peste cap, tocmai fiind-că nu îndeplineșe condi- Statul, pricepe numai de cît ce folos poate trage din rolul ce i-1 încredințează publicul. Dînsul va li arbitru, "le cam contrazicătoare din program. fim’*Ca S-a -nu îQCunJur vorba, mă tem să nu stapîn peste toate destinele. Va lua mult și îi va răni> m privința aceasta, prada celei mai strașnice amâ- mînea mult. Iei își va îmulți numărul agenților, își va fQ„.Cjre a stapînit vre-o dată spiritul omenesc. Omul, lărgi cercul de atribuții și va ajunge să aibă proporții osînd*16 de suferință. Cu toate astea natura îl zdrobitoare. Ceea-ce-i înse de observat, ie uimitoarea orbire a Cum e’?e,sa„sirierede lipsă, dacă mise va pune pe muncă. acuinS- | sa înlăture și suferința și munca? Pănă publicului în toate astea. Cînd niște soldați norociți ''«cui’ , na ^ăsit de cît un mijloc: acela, de a se făceau pe ce! învinși robi, iei ierau barbari, dar ierau și ywnca altuea, de-a face așa feliu ca truda logici. Ținta lor, ca și a noastră, iera de a trăi pe uuiiuc usu auv-v<t*.u> ... propor— zpetele altora, iei înse n’o ascundeau ca noi. Ce să î'ea mi sa nu nt îrne asupra fie-cărui în spi Rurală, oare tle un popor, ce par’că habar n’are că 'nulț(i n,rUF.a*a> ci* ci toată^tru^a toată truda să fie pentru unii și toate gîndim g” fUnunU - robiea, • ■ . x j ui recipi reciproc nu-i mai puțin jaf, fiind-ca-i reciproc, le»exnl lepentru al..... t»’ De acolea tot de_ — aco-. jaf jaful nu-i mai mai ppuțin criminal, dacă se săvîrșește cu regulă v*olențx°atarea’ s.ulj toate formele: războiu,înșelăciune,,, nu-i i[*Wate restrict*e> fraude, abuzuri monstruoase darr și legal. Ce ’ să gîndim oare de un popor, ce par’că urhCU c-^etarea din care au purces. Nu se poate; habar n’are că jaful reciproc nu adaogă nimic la buna U’ Su nu combatem pe asupritori, dar nu stare publică, că, din potrivă, mieșurează bună starea aceasta cu tot cît costă acest mijlocitor costisitor pe ■^efiiea C.a s‘nt n^surzi. ’ u*țămită vremeis’a dus. De altă parte, por- care îl numim Stat. �F REVISTA IDEE1 REVISTA IDEEI 15 14 De fapt, Statul nu-i nici de cum doar au g > nu poate fi. Iei are două mini, una de luat și una de dat, cu alte cuvinte are o mînă aspra și-o n • Activitatea celei de-a doua ie necesar Kboidonata celei dintâi. La rigoare, Statul poate și lua feri ssssr.'.cșa'Wg ne gudurăm, umblăm cu plecăciune pe lingă dinsul, ca niște cerșetori. I-î absolut cu neputința sa dee vre-un folos aparte, vre-uneeaodm individualitățile cari alcătuesc obștea, fură a face să îndure o dauna mai mare obștea întreagă. Față de cerințele noastre, Statul se aflu inti im vădit cerc vițios. Dacă nu face binele ce se așteaptă de la Tel, ie acuzat de neputință, de rea voința, de nedestoinicie. Dacă încearcă să îndeplinească cerințele acestea, îe nevoit să îndoiască dările, să facă mai mult rău de cît bine și să-și atragă, pe de altă parte, ne­ mulțumirea generală. w Cu chipul acesta, din partea publicului sînt doua așteptări, îear din partea guvernului, două făgăduință: binefaceri cit lumea și nici odaie. Așteptări și făgăduinți cari, fiind în contrazicere, nu se îndeplinesc nici o dată. Nu-î asta oare pricina tuturor revoluțiilor ? Pentru că, între Stat, care împle lumea de cele mai cu ne­ putință făgădueli, și între publicul care se așteaptă la lucruri ce nu se pot îndeplini, se pun la nrijloc două clase de oameni: ambițioșii și cei ce urmăresc liimere, vizionarii. Rolul acestora îe însemnat mai dinainte de situație. Ajunge ca acești vînătorî de popularitate să șoptească la urechile poporului: «Pu­ terea te înșală, dacă am fi în locul iei noi, te-am copleși de bine-facerî și te-am scuti de dări». Poporul crede, poporul trage nădejde, șipoporul face o revoluție. Prietenii poporului nu sînt mai cu tragere de ini­ mă, mai bine voitori, cînd sînt constrînșî să-și ție cuvîntul. «Dă-mi să muncesc, dă-mî pine, ajutor, dă-mi credit, învățătură, dă-mî colonii, zice poporul, și, neapărat, după făgăduință, scapă-mă din ghiarele fiscului». Statul cel nou nu-î mai puțin încurcat de cît cel vechiu, pentn-că, față de ce-î cu neputință, poți foarte bine să făgădueștî, fără să ții. Iei cată să cîștige timp, pentru-că-i trebuește timp sâ-șî stu­ dieze, să-șî adîncească întinsele proecte. Mai întăi face cîte-va încercări nevinovate. Pe de o parte, în­ tinde intru cît-va instracțiea primară, îear pe de alta modifică întru cît-va impozitul băuturilor. Dar con­ trazicerea i se ridică necontenit în față: cînd vrea să fie mărinimos ie nevoit să rămîe fiscal. Aceste două făgăduința, se împiedică pururea și necesar una pe alta. A uza de credit, adică a saca viitorul, ieste intr’adevăr un mijloc actual de conci­ liate. Se cată să se facă în prezent puțin bine, pe socoteala a o mulțime de rău din viitor. Dar proce­ darea aceasta evoacă spectrul bancrutei, care alungă creditul. Ce-î de făcut atuncea ? Atuncea, Statul nou apuca taurul de coarne: îșî întrunește forțe să se menție, înăbușă opinea publică, recurge la samavol­ nicii, îșî bate joc de vechile-î precepte, declară că nu se poate administra de cît cu condițiea de-a fi nepo­ pular, în scurt, iei se proclamă guvernamental. Acolea l-așteaptă alți vînătorî de popularitate. Aceștiea exploatează aceea-șî iluzie, calcă pe-aceea-șî cale dobîndesc aceea-și izbîndă și se cufundă, nu peste mult, in aceea-șî prăpastie... Fr. Bastiat. Anul nou al unui sărac lată! lanunr. Îndată ce revărsatul zilei strecoară în boj i slabele-i raze, săracul se deșteaptă, răpit din i de îndelunga deprindere de-a se scu.a de mîn Sare din patu-i păcătos, și, tremunnd, se îmb Vatra i-î mohorîtS, tăcuta. Saracul, n are, de anul .^aca dar, măcar un tăciunaș care sa ardă vesel. °u> O dată în picioare, săracul, daca are un meștesil care să se poată face în casă, se pune, ca de obicei?’ la treabă. Pentru iei nu-î odihnă, nu-i zi de sărbătOarJ Nu poate răsufla nici o data, nu-și poate trage sufl» tul, afară dacă nu vrea să moară pe urină de foanie Dar dacă meșteșugu-i, din potrivă, cere să fie 0‘ pat într’un atelier mare, într’o uzină, cum atelier^ și uzinele sînt închise într’o asemenea zi, stă cu bra. țele încrucișate și bate lutul de pe jos, din chichineața-î blăstămînd ‘asemenea zi de odihnă silită, astă afară’ din regulă curmare de muncă, și gîndindu-se la mj. zeriea, care, din nenorocire, nu se mai curmă. După aceea, se pune la masă, singur și abătut, cu resturile prînzuluî din ajup : o coajă de pîne uscată, o bucățică de cîrnat, o cană de apă, pe cînd, fericiți? mănîncă din bielșug, la mese vesele, bogate, înconju' rațî de rude, de prieteni. Săracul, înse, nu are rude. Săracu-i singur, pururea singur. Infulecîndu-și sărăcăciosu-î prînz, se pune să segătească și îel. Iși îea din cuiu hainele cele bune de biet serman, roase de vreme și de periea aspru, care n’au fost vîndute la telali sau puse unde-va amanet. Cu toate că n’are nici un cuvînt să se bucure de bucuriea obștească, trebuie ca săracul să se facă frumos, să aibă înfățoșarea că iea parte la sărbătoare, dacă nu vrea să fie privit ca smintit, poate ca anarhist. 0 dată îmbrăcat, pleacă. Trebuie să dee vizite ba­ nale, să ureze mulțî ani unor oameni ce-1 lasă rece, unor patroni, unor inși cari au fost buni cu iei, cari și-au făcut, cu alte cuvinte, o faimă de mărinimie, crainiciudu-și pretutindeni păcătosele binefaceri. Dacă să­ racul s’ar fi scutit de aste umilitoare formalități, ar fi fost privit ca e goist, ca nerecunoscător, ca mizerabil. De alt-feliu, oamenii la cari se va duce îl vor primi din înălțimea măritei lor, abiea îi vor vorbi, abiease vor uita la iei. Ca să fie ca lumea, săracul trebuie să-și jertfească chiar cei din urmă gologani, să cumpere bomboane, ju­ cării ieftene, pentru copii patronilor, «binefăcătorilor» j lui. Așa-i moda. Cu s’o îndeplinească, săracul va posti, : îșî va mai strînge burta cîte-va zile. Nu face njuiic. Societatea nu crede că are, față de sărac, nici o înda­ torire, cu toate că săracul ie supus la toate îndatori­ rile sociale. Sărăcuțele-i daruri vor fi primite cu dispreț. Bine­ făcătorii, patronii, ne vrînd pentru progenitura lor ne cît jucării scumpe și bombonerii fine, vor cumpăra des­ tule, cu mîna spartă și nu vor ținea nici o socoteala , jertfa făcută de sărac. Pe de altă parte ie drept, dac săracul n’ar fi făcut asemenea jertfă dureroasă, i sa fi purtat un ponos, o ură de moarte. r Datoriile-i de politeță îndeplinite, săracu-i să mai facă acum ? Să colinde pe drum. N’are in. zuntr nici o para. Are de luat. Zadarnic să se^( să ceară. Duminica și sărbătoarea casa-î închisa, gătoșii petrec: calicii strîngă-și burta. m Săracul nu vrea de loc să se întoarcă acasă, «McOyrell fiind o hrubă, a cărei singurătate îl înspăimîntamai curînd să omoare vremea hoinărind fără Pn j'irj Pe strade, pe bulevarde, se încrucișară doua v Burghezii se plimbă, rumeni, satisfăcuți, arăde Iun-e‘c’un aer fericit, fețele vesele, burțile grase, tind*1.'5!: jutea de zile mari, și tîrînd după dînșiî o ploduri cari scîncesc, zbieară și fac zgomot dro^ bjtj detinechea, cu tobe, cu hărăitori, ca la moși. cutrî,nD i nrjveste cum trece lumea gătită. De ce oare oamenii iștia așa ? Find-că-s plini de bani petre® familia- Dai’ îel îe singur și iară frîntă para, si-s in,otie n’are copii. Gindind la astea, inima i se X«r6 îi copleșește durerea. frfoSe’ CU1 j se strînge neaparat și lui, i se cîrcee de St0lU‘entru-că înserează și vine vremea mesei. SâI°oBle’Vede jn birturi mari și cîvciumi, îngrămădindu-se rllC i ata de lume. Și vede chelnerii alergînd, ne mai °- -ndu-și capul de treabă, cu munți de mîncăruri viiz)a De anul nou, lumea obiciuuește să nu mîacasă, să facă chef în tîrg. D‘qrracul, să postească. Plictisit, mai bate podurile cîtDupă’aceea, trudit și amărît, cu pîntece le deșert, Vll'întoarce la păcătoasa-i chilie. Iei întră pe dibuite s? culcă pe întuneric, gîndindu-se, cu durere, că ^nul ce începe are să fie pentru iei ca și trecutul: X și nefericit L. de Gramont. ratură, mîndrie omenească, libertate de cugetare, au fost făcute în afară de îeî, împotriva și fără voea lor. Iu minele unor asemenea inși, o religie determină ca­ racterul nestrămutat al unei societăți, oprește, încre­ menește veacul. Chateaubriand, zice că «o religie îea pururea, ca ori-ce altă instituție, caracterul veacului in care se află». Pentru Apus îe drept, dar pentru-că teologii au fost în oare-care măsură ținuți în frîu. Ne putând să împiedice de-o dată mersul veacului, totu-și ieî nu voesc să-l scape: se lasă a fi tîriți de îel, abătindu-1 cit cu putință din meis. Ard mai tîrziu ce-au adorat și adoră ce-au ars, înse n’o fac de bună voea lor. Cînd civilizațiea pe care au combătut-o ajunge de-î răpune, iei consfințesc cu durere și sus­ țin că chiar iei au săvîrșit progresul. «Orientul re prada teocrației, zice Dupont-White. In Orient totul pornește de la religie, atît puterea mo­ narhului precum și forma societăței. De unde urmează o lîngezire obștească, în care suveranul adoarme cel dintâi. Lui nu i-î îngăduit să reformeze societatea, pentru ca ar fi să lovească în religie. Orî-cît de mare sultan ar fi, nu poate cuteza să se atingă de poli­ gamie. Condițiea Europei cum și a ceea ce se înveci­ nează cu iea, ie să se miște și să înainteze. Condițiea Orientului, înse, ieste de-a se supune unor ne strămu­ tate legi, cari trec de divine și fură de cusur. In Orient, nu că legiuitorul ar fi ne apt de Progres, dar nici nu sînt legiuitori. In aceasta vălmășală religioasă Si vălmășală socială, legiuitorul nu are nici un loc. Ie foarte mic numărul acelor cari și-au îmbrățoșat Marea descoperire occidentală nu-î nici de cum tiparul opiniile după ce le-au judecat mai întăi. In frumoa­ ci despărțirea spiritualului de temporal : numaî tiparul sele sale lucrări, asupra Istoriei desvolturei morale n’ar fi slujit de cît să îmulțuscă Coranurile și Vedele». Alte timpuri, alte moravuri: veacurile trec, ideile se în Europa, și asupra Istoriei cugetărei, celebrul isto­ ric W. E. H. Lechy, a dovedit cum-că schimbările în schimbă. Odinioară robiea îera legiuită. Iluștri mora­ credințele unei epoci sînt determinate nu atît de pu­ liști prin pui târî și prin vorbe, o încuviințau. Și, din terea argumentelor care susține ideile nouă, cît de o pune tul de vedere al timpului lor, ierau cu totul cinstiți. Cicerone, spre pildă, făcea, în mare, comerț, cu turme ooare-care schimbare în tendințele spiritului public. Sintem credincioși sau necredincioși, catolici sau pro­ meneștî. Se știu cruzimile ce-aveausă le îndure robii. Se testanți, liberali sau conservatori, patrioți sau indi­ petreceau revolte generale, cari pururea îerau înecate în ferenți, prin tradiție sau prin înriurirea mediului, cu sînge. Civilizațiea noastră îe crincenată, ieste înfiorată de mult mai înainte ca cugetarea să fi adîncit asemene grozăviile acestea. Nimeni nu se mai ridică acum împotri­ chestii. Imbrățoșăm din simpatie anumite idei, și abiea va robilor din vechime, ci maî curînd li se îndreptățesc mai tîrziu, în urma atacurilor vreunui adversar, înce­ revoltele. Cu toate astea, să ne aducem aminte, starea pem în de obște să cercetăm rațiunea ce-ar fi să ne aceea socială părea tot utîta de sfîntă în ochii cetăsusție opiniile ce avem. Feliul acesta de purtare ieste , țeanului roman, precum ne pare nouă starea socială atît de răspîndit, în cît, din nenorocire, nu putem de a-zi. Cînd se ucideau robii, cînd se dădeau pradă prevedea cînd, generalitatea inteligențelor se va servi fiarelor din circ, se făcea în numele justiției și legeî. de rațiunea proprie să-și controleze credințele. Până Toți oamenii cinstiți bateau din palme la chinul unor atunci, se săvîrșesc zilnic o mulțime de crime, în nu­ asemenea criminali, vinovuțî de-a fi călcat legile, voind mele celei mai adinei ignoranțe și celor mai nepome­ sa scape de stăpîni. Și roată lumea îera de bună credință. Nâscuți sub asemenea legi și sub asemenea moravuri, nite prejudecăți. . Ce inimă aleasă nu a plecat îndurerată din acele pe cari le-au pomenit așa, nevăzînd ridieîndu-se nici incinte, în cari, un om, cere, din meserie, unui juriu, o dată vre-o protestare în contra nedreptâței lor, și cu acea elocință rece, care caracterizază discursurile nici trecîndu-le prin minte că o societate ar ti putut m’gâlite, înflorite, cizelate în liniștea unui cabinet, ființa sub alt regim, cei vechi, Greci și Romani, ve­ cere, să osîndeasca, fără cruțare, un ins care a săvîrșit deau în desființarea robieî ruina ori-cărei civilizații. Sîntem noi oare, astă-zî, mai alt-feliu, oare, de cît o laptă, poate că minunată în sine, dar care se află pih*?PUreie cu 0 m01'ală întocmită de teologii ru- cei vechi? Născut! la Roma, sub imperiul uuor ase­ menea legi și moravuri, fără să fi mai stat la cumpene, tpJ 1 C 'U v*rsta mijloc, cari, la rîndul lor, se înțărintlî Bisericei ? Morală josnică, păcă- am fi făcut ca toți, crezînd că facem foarte bine. De auv“’ r^ara> ca vremea și generațiile de asceți ce unde vine înse că astă-zî noi osîhditn robiea ? De-acolo eclp^ *'°-înfcruchîpîndu-se, morală în temeeată de niște că astă-zî n’avem nici un interes, nu ne costă ni­ maî în|C - fanaticî> cari voit să facă, chiar cele mic : nu ne jignește întru nimic. Dar, de îndată ce-ar neleo-iI-?)ăJtate veacurî, să creadă, cum-că, cele mai fi să ne aducă vre-o pagubă, alt-feliu am privi lucrul. le-au klte faPte de pe pămînt sînt cele pe cari nu Să ne aducem aminte de războiul de secesiune, din Anglia, și de opozițiea ce s’a manifestat pretutindeni Civil ^"Cuvîntat Și încuviințat iei. pe cei „ Pea n.u are mai strașnici vrăjmași de cît unde s’a' pus chestiea robieî. De ce cea nuri mică re­ formă practică a îndurat atît de ir are împotrivire ? ligii]e că numai iei pot să interpreteze re­ t°tuluî m in^eilleeze morala și să predomnească asupra Răspunsul ie dat în termenii următori de eminentul °ate cuceririle civilizației, știință, arta, lite- jurist german von Ihering: Elaborarea progresului �16 REVISTA IDEF.I «In cursul vremeî, interesele u mii de indivizi și de clase întregi sau legat de dreptul aflStor, in așa chip, în cît dreptul acesta nu se putea să fie des­ ființat fără să le aducă jignire. A se pune în ches­ tie regula s’au instituțiea dreptului, însamnă să se de­ clare războia tuturor intereselor, însamnă a se smulge un polip înfipt în piele prin miî de ghiare. Prin acțiu­ nea firească a instinctului de conservare,~ ori-ce încer­ care de soiul acesta dă naștere la cea mai vie opunere din partea intereselor amenințate. De unde, o luptă, în care, ca în toate luptele, nu greutatea rațiunei, ci forța relativă a puterilor puse față în fața face să atîrne balanța și dă naștere adesea nceluea-și rezultat, ca cel al paialelogramul’ui forțelor, anume unei devieri a liniei drepte în senzul diagonalei. Acesta ie singurul chip de a ne explica, cum niște instituții osîudite de cătră opiniea publică de mult, mai pot adesea să-și pre­ lungească vieața. Ceea-ce le susține, nu-i forța de iner­ ție a istoriei, ci forța de rezistență a intereselor cariși apără bunul ». Noi judecăm cu asprime instituțiile din trecut. Dar ce va zice oare de noi posteritatea? N’avem oare și noi oare-cari instituții pe cari strănepoții noștri le vor califica de nedrepte cînd iele vor ii desființate de cine știe cînd ? Cînd jiroprietatea privată asupra solului va fi desființată, un viitor istorii: va scrie istoriea lupte­ lor întreprinse să se ajungă la socializarea painîntului. Strănepoții noștri se vor mira ca pamîntul a putut să fie monopolizat. Și, cînd vor ajunge sa judece revoltele cari încep să aibă Ioc împotriva stărei actuale de lu­ cruri, nu ie cu neputință ca sa găsască cu cale fap­ tele celor pe cari noi îi osîndim ca făcători de rele, pe c.ari-i dăm în ura publică și în disprețul public. Dînșii vor judeca revoltele acestea din acela și punct de vedere din care judecăm noi revoltele robilor din vechime. cVedem că toate neegalitățile sociale, de îndată ce încetează de-a fi privite ca utilități, zice John Stuart Mill, îeu caracterul de nedrepte și par atît de tiranice în cît poporul se întreabă cum au putut să fie îngăduite măcar o clipă, nedîndu-și samă, că însu­ și iei îngădue poate alte ueegalități, pricinuite de-o noțiune greșită a utilului. Această noțiune rectificată, va vedea, ceea-ce încuviințeze de fapt, sub o lumina, tot atît de urîtă ca și ceea ce s’a deprins a osîndi. întreaga istorie a progreselor sociale ie alcătuită din seriea de tranziții cari fac ca un obiceiu sau o insti­ tuție să treacă din rîndul de primă necestate în vieața socială, în rîndul nedreptăților saut iraniilor osîndite în general. Așa s’a petrecut cu deosebirile dintre robi și oamenii liberi, dintre nobili și servi, dintre patricieni și plebei. Tot așa se petrece acum cu aristocrații de coloare, de rasă de sex». Ast-feliu, să ne opunem prejudecăților cu cea mai mare hotarîre. Chiar dacă tradițiea și’opiniea publica ar fi de-o parte, daca rațiunea iii se va părea deslușit ca ie de partea cealaltă, să nu stăm la cumpene de loc. Să căutăm unde va fi adevărul, invocînd preceden­ tul lui Descartes, care a fost prigonit și care a scris rîndurile acestea: «Mi-am dat samă de mult, că, întru cît se atinge de morarurî, ie cîte o dată nevoe de a urma unele opinii pe cari le știm foarte îndoelnice, ca și cum ar fi netăgăduite... Dar, fiind-ca pe vremea aceea mă îndeletniceam numaicu cercetarea adevărului, am socotit că trebuea să fac tocmai din potrivă, să resping adică, ca întru totul greșit, ori-ce ini-ar fi în­ fățoșat cea mai mică îndoială»... Să nu judecăm după obicinuința, după deprindere, nimic. Și dacă morala prejudecăților ar vrea să ne impue preceptele iei, s’o rupem cu desăvîrșire cu iea, să punem iu chestie tot: prejudecățile și prostii] au stăpînit opiniea publică de inii de anî, nu sreFccari t de cit greșale vechi. Pe dinaintea gloatei luț care ne va batjocori, să trecem cu dispreț ta''^0’ aprobarea conștiinței noastre, înginind această zîcere de Dante: Segui il tuo corso, e lascia dir Ic genți! Un Genevez. ABONAMENTE PLĂTITE ȘI Subscrieri în favoarea Revistei Abonamente plutite din urmă : București’: ■$'. Marbe-Coltcn, ./. Țenteer. Argeș :*JL Treptcinni : Pitești. Bacău: l. Mantis: M. Munteni. Brăila: Lache Luau. Covurlul: M. Sotomon : Galați. Dîmbovița: JL F, Dumtlrescu: Guiseni. Dolj : D-ra lonescu ; Craiova. D-ra Atena Gregoriit: Băilestî Ialomița: O. Pavelescir. Chioara. Mehedinți: D-raNicolaw. Pristolu. D-ra Țtțeica: T.Severin Prahova: SY. Ghcorghiu-Pohtieu: Ploești. Roman: Pctrca Mîrtz\ Tâmâșenl. Suceava: JZ. U'eehslcr: Lespezi. Tulcea: Gh. Chircasie: Casimcea. Leeds-Englitera: Sam, J'ermont. New-Jork: Nath. Finkelsteiii, Radical Rcading Jtomn. Paris: Lcvczan, Lazar Marcus. Subscrieri în favoarea revistei'. Din tară: I. Apostolescu—Buzău, 2; C. Popovici, 1,00 I. Neaga, 1.00, P. PetrovicI—Focșani, 1.00. New-Jork: A. Kraus, 2.50; A. LebovicI, 1,25; A. Moser, 0.50; a Winkler, juu. 0.75; Aron Greenstein, 1.00; b’. Benedict. 1.25; Benj Kopelovitz, 1.25; Berna rd Weinig, 0,75; Chiis. Liudenbau n, 0 75; D Donatto 1.25 ; '.Diavo­ lul '.1.25; E.Hiifftnan, 0 7o;Emil Friedinan, 1 25; Epstein, 1.00;*D-ra F.muy Horovitz, 1.25; .Freie Liebe», 0.50; Giusseppe Filipi, 1.25; Gohlberg, 0.50; D-ra Goldie Kurminl, 125; H. Nack, 1.25; H. Wichter, 0.75; Jav Fox, 125; M-me Jennie, 0.50; ,1. Julich, 1.25; lucob Kirschenbaum, 0.50; J. Lambert, 1.25 ; J. Tennenbaum, 1.25 ; Kamaroff, 1.25 ; M-me Kraus, 1,25 ; Lapidus, 1 00; L. Bober, 0.75; L. Gordon, 0.50; L. Horovitz, 1.2.1; L. Leitman, 0.50; M. Jnsefowitz, 0.75; M. Reiss, 0.50; M. Rotii, 0,50; Nath. Finkelsteiu, 2.50; Nath. Paloge, 125; Pogii, 0.50 ; R Benedict, 1-25; Rechtmnn, 0.60, Robert Robert ~î7e\taiann Leitmann, * 0*50* 0.50; Rossrnan, 1.25; Salomon, r>—A 1.25; > „r.. S. a Cooper, 0.75; Safir, 0.50; Sami Nost, Brucli, 5.00; S. Pelzner, 1.25 ; Sam. Stone, 0.50; Simon Most, 1.25; XX£, 1.00. Abonamente plătite înainte: București: Al. Boda, M. Corbescu, I. Mariiiescu-Murin, D-tru Siliștea/iu. Covurlul: A. Oberman : Galați. Dorohoiu: D-ra Bălănescu. Șerbăneștl-Zvorăștea. Suceava: loan lonescu: Găineștl. Paris: Lazar Marcus. New-Jork: Nath. Finkclstctn, A. Kraus, A. Kiipferman, Sami Most, S. Rotenberg. Oakdale Conn.: A. Lcbovicî. De prisos să mai rugăm pe ceilalți abonați, de-aȘ achita fie-care abonamentele lor, cele din urma fi cureni. Pilda cea bunii ic dată. Și-am fi prea mulțam ițh dacă pilda aceasta ar fi urmată- și n’am fi siliți să d' mințim fic-cărui, în parte, cum că ne-ar fi ’nlesnită cțț plato* mult sarcina ce avem, cînd fie-care ar fi în regulă cuf'" Cei ce ne fac abonați noi și fac subscripții p»r* tieulare pentru revistă; no înlesnesc sarcina îndoi(• INSTITUTUL DE ARTE GRAFICE ȘI EDITURĂ «M1NERVA», STR. REGALĂ 6, BUCUREȘTI. REVISTA IDEEI 1903, April- No. XXII. București, Strada Epurilor, 10. LII ■■,1111.-1 III II CUPRINSUL ,iu.ol» ■ ^iniprcM/din Bulgaria. J'țiorrl» :libertilfcl ...... .. iTgSSfi* ff:A PRACTICA NOUA nia! !c timpul acuma să facem mereu leoNu W si teorii abstracte. ausutiuic. Nu-s i.yx-o de ncsocolit nici acv&iva, i-----, cum,’ sini un mate®lea, pcntru-că, ori și nai de gindire. Dar, pentru necesitățile noaswdea-'/L irc dc a-zî, necesități din ce ceiîn ce mai simțite, , decari trebuie să ne îngrijim fără doar, ie mai marenevoe mare nevoe parcă par’că să facem aplicări. Ie mai nevoe par’că acuma dc o orientare de fapt. Pc noi nc-a preocupat totdeauna chesliea în­ Pe soțitei, unitei dintre oameni, unire! dintre sexe. Și, ccrcetind, de aproape, practica lume!, am găsil-o, in generalitate, dc ce să îneunjurăm vorba, ain găsit-o absurdă. Neapărat, asta nu ne-a Împiedicat nici de. cum, la rîndul nost ru, soadoptăm, venind în urmă cu explicări, cu ultima îndreptățire, de «caz de forță majoră». Cazul nostru nu !c de loe așa. Noi n’am pri­ nț nici odată lucrurile la o lallă și nu le-am Ineuieat nici o dată. Pentru satisfacerea unor nevoi, firești, de alipire, no! nu ne-am ii gînjlH nici o dată să apărem in fața unor oficiali, ® togă sau in rasă, căror să Ic dăm samă de toclinările noastre. Ie! și conchid dc fapt, cu cilul alte cele de cit cc ne interesează pe noi. mtif *C 0 fiioța cu trebuinț! complexe. In cord-6 astea> se țin, se pot, neapărat, aiuîp 111 *nsc cazu,,L cind pol să și răatasnn,Stl?C!e‘ ®uua-oară, cine nu știe, cum-că Pror)rii,Cntu s&u Spirea îe una. icar interesul sea, cu’»0?1? *e in .vremea de a-zi, iesle, adeHiuinn u Ja^a- Și, pentru satisfacerea unei °s de â a face f,a i z’c?m inimalc, par’că ie de pri‘sVe ie cu anCe -ataceia de o natură contrară. Cn atît lpe oamnt.i i;; marc nevoe, ca însoțirile din­ °.arasăeni să . tul ți *rn ad nu‘$* pieardă din vedere obiccpliu ^7 strei,le’ cu cit, > ca n Se ,es^ude nici cum, nu se escludc nevo"11 t d Se inleleagă de sine și penavc^ ‘0 puxvi- ~ iiâî'_â~i^-| îTn ■■■! _ giul dc a nu crea între sexe obligații de silă, liind-că despre însoțirile dintre sexe ie vorba. Dar se întimplă ca o natură duioasă, să se găsască Intr'o stare precară. lea se îndreaptă, anume cătră tine, ca cătră un liman de scăpare. Firește că chesliea inimală voiu lăsa-o de-o pai'te, și nu voiu sta la cumpene de loc, dc a-i întinde mina, de-a da acestui fapt chiar o învestitură legală. Dacă, prin asta, o tutelă nesuferită se sfarmă și niște incapacități strigă­ toare dispar, fac, bucuros, chiar o formă banală. Fac asta cu alîta mai mult, cu cit îmi dă prilejul de-a afirma pozitiv, cum-eă ideile mele nu-ș nici de cum rigide și nu mă obligă la pasivitate de loc. In înțelesul adevărat, ideile, au, din potrivă, în iele, un principiu activ, pe care, sezizindu-I, nu mă tem nici dc cum, că, proccdînd într’un feliu, voiu fi în contrazicere cum-va cu norma rațiune! mele. Ceea-ce nu ie oportunism de loc, cum se pricepe-n de obște. In cazul ce luăm, ie ca și cum aș da o do­ vadă, o mărturie în favorul cm-va, sau aș de­ pune cauțiune pentru un ins, vrednic de in­ teres, negreșit, care ar avea neapărată nevoe dc asta, să scape dintr’o înlănțuire fatală. In cazul ce luăm, însamnă poate ce-va mai mult, liind-că intervenîrea mea ie mai hotăritoare. Nu mă bucur prea mult că am asemenea privilcgiu, cînd !co lume lipsită, dar, dacă-1 am, ” îmi pare bine că pol, prin iei, să fiu cui-va util. Neapărat, un asemenea fapt, nu-mi va micNeapărat, șura nici dc cum. pornirea dinainte, ce am putut să am, pentru natura duioasă, cu care se chieamă că mă leg. Dar nici va stabili între noi relații dc alienare strictă sau de subordo­ nare. Simțirea propriu zisă și solidaritatea cea­ laltă, rămîne cu caracterul, cu determinările ici. Ge-am dobîndit mai mult, ie că am între­ git oare-cum o individualitate știrbită, știrbită după normele in vigoare, care se poale bucura de o mobilitate mai marc, intru manifestările ici. Inse, prin asta, am pierdut noi o perspec­ tivă maî bună... O perspectivă mal bună, în Înțelesul in care s’ar vrea, a fost în totdeauna departe dc așteptările noastre. Cil despre fap­ tul, că dc inlervcnirea noastră, ce, într'un telitt, se consumă, ar mai li fost nevoe pentru cazuri la feliu, pană să vie acele, nouă ne țiare bine ca n’am lăsat să ne scape cazul cc s a prezen­ tat mai întăi. Pentru rarilc cazuri ce-ar mai putea să fie, pol să mai fie și alții. Pe acei alții, nu-i vedem de-o cam dală. Dar. pentru far­ mecul unei purtări conștiente, sc pot, ori-cum,ivi. P. Mușoiu. REVISTA IDEEI t UN AX. io NUMERE, 5 LEI. IO, Ntrmla Opurilor, liueurcțli. �18 REVISTA IDEEI REVISTA IDEEI Impresii din Bulgaria vicața zilnică, ca să poată forma o grunar racter revoluționar. 1 ecucu, Gu toate acestea, se cetește, se discută si cotează chestiile sociale, în mod răzleț si new C°K de situațiea materială. Se înțelege, nu ’vorl pătura efemeră, care la o anumită vrlstă setSC < e vîrteșțe pe la cluburi, ci de meșteșugarii, fie t0^ torii și de intelectualii mai temeinici, șj «"sral, se cetește mai mult de cît în România și cotitul ie mult mai răspîudit. Bulgarii niC”,s,ll grăbit, ca stăpînii noștri, să înființeze atUea Sai1 superioare, a dat inse o oare-care atenție îiij00^ Iubite. Mușoiulet ' Cunoști împrejurările cari m'au silit să pâră" ■ sesc țara și să trăesc cîli-va ani priu^ Bulgaria^ Știi dc asemenea pricina care m’a hotărit să mă , reîntorc. i Cea dintâi grijă ce avuiii, reîntrînd in Capi­ tală, fu aceea de a tc revedea. Regăsindu-te icară-și, în odăița ta, căptușită cu rafturi de cărți, la măsuța-li împodobită cu manuscrise, simțiiu din nou Efectul aceșta se simte chiar la țară. La țar4 tovarășiea neobositului cercetător pentru binele obștesc, ncîufrîntuluî luptător pentru soarta dez­ trund ziare, cele politice în primul rlnd, în?’ de popularizare științifică, cărți de istorie moșteniților. Poate vei fi avut și clipe fericite, văzîndu-ți o- tice și literare. Țăranii sini întru clt-va const . •’ pera întrupată. Dar a trăi atît de simplu și a dc 'nu prea conștienți, cum au zis unii' "îndi atît de înalt, ie poate cea mai crudă cioc­ pretenții dea juca un rol politic și social în staf n nire între o realitate nevrednică și o idealitate sînt organizați, pe comune, pe plășl și pe judele t ademenitoare. Și, fără îndoială, de aceea a și fost societăți zise agricole, cari, pe cale politică kj *n nevoe. ca, în fața severului tău locaș, să-ți creezi pără cu tărie interesele imediate. Au reprez'eni- r un cuib mai blînd, de la fereastra căruea să pri­ în parlament, și toate celelalte caractere ale nn • mești niscai-va uitături mai mîngîetoare, cînd partid politic. La ori-ce lege, asupra afacerilor arH privirea ta setoasă ar cata într’acolo o rază mai cole, societățile țărănești sar la o laltă ca să-sisiV cuvîntul. La nevoe, pun pieptul și se luptă, m « ' duioasa. anii trecuți, pe timpul domniei lui Radoslavof s* leu, scumpul mieu prieten, pc unde-am fost, ”t’î" nî"țase dijma, un felin de zeciuială asupra roa­ năm întilnit, cum ușor ’iți */ poți închipui, de cît reînfiink ceea-ce poate întîlni un proletar și un dezmoște­ delor pămînlului, pe cari producătorul trebuea s'o' nit : pe cine am iubit, nu m'a iubit, cine m a dee statului, în natură, după alegerea acestuea. Țj. iubit nu mi-a putut fi de nici un ajutor. Aș fi rănii, cărora nu le venea la socoteală soiul aeestâ zis ca n’am noroc, dacă n’aș fi știut că soarta mea de dare, numai de cit s'au alarmai. Dinșii și începuseră sase prezinte în politică ca ie ca și a tuturora ca mine. iui din nou a-țl însuși limba, obiceiu- partid -tid a parte, să-și pue candidați, și, in afară de Ca să te pui rile și feliul de a gîndi al altui popor, ie o muncă un program practic și de îmbunătățiri imediate, foarte ostenitoare, pentru un creer deprins să pri­ căutau să-și pue în arătare însemnătatea lor dc mească idei și imagini abstracte. Dar, o dată îm­ talpă a țârei. Avînd aerul a zice, că numai muncaapins pe drumul acesta, a trebuit să urmez, și, în gricolă constituc un factor social,, In _ djurul căruea siîrșit, să mă trezesc în mijlocul unui popor, unde, trebuie să graviteze industriea, comerțul și financa și la noi. unii se luplă cu nevoea, alții se bal țclc. ,o,‘' Ziarele n ——i—- — ia:n.. .... ... burgheze politice au simțit și au.trimcu gîndurile. Unde. Sara, unii își socotesc banii, bițat primejdica ce amenința stalul cu această idee, i alții își caută un culcuș, unii fac politidă, alții n'au Căci, cînd îi aminteai țăranului de lefurile grase ce mînca. ce Ie primesc funcționarii. în schimbul unei munci ' Dar, ce ic dreptul, bulgarii fac- prea multă po­ relativ ușoare, dc banii ce cîștigă negustorul in litică, chiar acei cari n’au pine, ca să uite foa­ schimbul unor minciuni comerciale, și cînd știea mea se vede. In Bulgaria, fie-care cetățean poartă ici cc-i rămîne după o muncă atît de grea, ță- j în buzunarul său un portofoliu ministerial, ca să ranul zic, holba ochii și mal învîrtca ciomagul pe î zic așa, și ori-ce gardist, care se respectăîi, arc deasupi ipra capului. Și asia nu icra o fanfaronodâ. , pretenții de polilaiu. Iear oamenii mai moi'(Iești, % Țăranii iii au luptat strașnic în contra dijmei, au vărsat au ajuns să aibă sfinți politici, martiri ai regi­ sînge, au dat jertfe, au creat martiri. mului respectiv, cînd sînt în opoziție. Ieram la Rușciuk pc alunei, și am fost martor la Mișcarea socialistă, în Bulgaria, ie îmbrobodită, mai multe lupte dc astea.. Un oare-care domn, Kof ca o babă bătrlnă, cu tulpanul, de perspectiva ajun­ manof, medic veterinar la Ferma Model de lin&iî gere! la putere. Slujbașii administrativi, fac salul Rusciuk, fusese dat afară din slujbă, pentru simpa­ până și căprarilor social-dcmocrați, cu nădejdea tiile sale către partidul țărănesc, iear polițiea în ca vor fi mănținuți. la sosirea lor in capul aface­ urmă l-a arestat ca vagabond și l-a trimes ia Kula, rilor sociale. Reprezentanții socialiști din parla­ orășelul său natal. Țăranii, ca în totdeauna, rccunt. au trecere in ment. în lumea politică și sînt sînt priviți noscătorl față de luptătorii lor, i-au pus candidaca y-‘ ”1 ‘u ’la putere. ' * 2___ Țan- tura dc deputat. Dar i-al de unde nu-i. So răspînniște candidați Doar bătrinul coy. președintele Camerei, de-i iea n cîte o data la disc zvonul că eroul Ieste ținut și supus la torturi vale. Iei sînt recunoscut.!, oficial, ca partid politic la politie. Țăranii, numai dc cit provoacă un mreși iau parte în secțiuni ca atare. si ting, chiar în fața Prefectura!, căci in Bulgaria se O mișcare reală Inse, nu șc simțește. Muncitorii fac întrunirile sub cerul liber. Și, nici ma! inuțb r»i -i.x sînt trudiți dc ideca s’ajungă mici patroni, în meș­ nici ma! puțin, cer să li se dec eroul. Aleg iei o coteșugurile în cari se poate lucra cu unul sau doi misiune decîți-va inși, ca săsc ducă la Prefect- A' lucrători. Fabrici puține, și, unde sînt, muncito­ costa refuză să o primească și cere ajutorul armat® ’ rul!, afară de salariul Iui. mai are o mică situa­ care se și concentrase în dosul Prefecturel. Au^m , ție, o casă, o vie, mal știu ieu ce, carc-1 împie­ țăranii de astă neizbîndă, au transformat protesta’’^ dica de a se simți solidar cu ceilalți soldați ai lor In niște adevărate urlete: Ori Kormanol j muncei, spre a-și alcătui un ideal social. Acei cari leasă din pămînt, ori praful s’alege de Prefectul* • Iraese numai din salariu, sînt prea înlănțuițl de Sepărlndau oratorii, înzăbune, pe scările Prclee loc de tribună, și se Întreceau unii pl1i vedem 1 c-u,uca oratorul nu i se părea i11 ^.gfc’descălecînd înfuriat și ziclnd to- ^“‘^«ealul»*»'*. râ lo-arM iou lor. Și repede " >" 1 Tn molii»*'’. l’cca,',° ° s,t,'“b‘*.te,a' »um?‘ial Jiqpărea în n> J poalclc zăbunelor, și-l vedeai apaaie cUDb-R11nă affitind căciula : îadlat?-,-vani începea Ici. Dar mai mult nici prați la ’ Desele aprobări, desele urale ÎI Și altul 11 lua locul,rt it trebuea să se pue capăt acestui Dur, m b prefectul stărui pe lîngăGeiieraifleel»n£ , |{j comandantul Diviziei, să dee Iul Drnndaiex in ..-știe eu foi.^ Dar, Gebu^PVnai cuminte. își luă inima in dinți, și-1 neraiul, ni | -mărind la tribuna. Se tăcu atunci văzurăm șipțțăranii îerau rezerviști sau mililăcere. M» ccusei’ă pe sub mînă. Generalul, explică că Kormanof nu poate apare, de oare-ce lâran „«.iniei în politie, nici în oraș, ci ie pus sub nU tiCvPffhcre Ia Rula. Dar dînsul garantează că în sUp- X va li liber și desigur seva întoarce. Abiea Siv generalul, și, In rele trei diregi ale pieței. Si. tntfo parte o loba, în alta un eimpoiu și Î n treia o surla, instrumente cari țin loc de muzica Sad țăranii vin la meeting. și după care aceștia s'au luat, împrăștiindu-se. ‘ Kormanof, în urmă a lost ales deputat, dar. ca IDai toți eroii Improvizați, o dală ajuns la cameră, ndiit mina cu fugi ții, lucru de all-leliu loarlc în­ țelept, căci nici nu iera om de multă valoare. Dar țăranii trebuea u să ducă lupta înainte, lupta contra dijmei lui Radoslavof. Comitetul central al partidului țărănesc, pe atunci sub conducerea ră­ posatului Zăbunof, lansează un manifest plin de luric și provoacă în toate capitalele de județ, cîte un uou meeting, de astă dată cerînd concursul tu­ turor partidelor politice din opoziție, concurs acordat negreșit, căci se da prilej șefilor acestor partide să sune nițel din pinteni. Guvernul, ca toate guvernele, trebuea să ice mă­ suri. Radoslavof, un politician de mina întăea, care concura pe Stambulof și avea pretenții la ener­ gica lui Bisniark, dăduse ordine în consecință. Desființase tirgurilc duminicale, spre a împiedeca concentrarea țăranilor. In celelalte zile detirg, la clic doi-treî chilomelri, afară din oraș, pe șosea, umblau jandarmii călăriși întorceau îndărăt pe ță­ ranii venind în grupe. Se simțea pretutindeni teania unei răscoale generale. Dar vestea meetin. străbătuse balcanii și pătrunsese pană in cele nirefTa^6 *eai așteptau ziua întru- Pai'tidul țărănesc avea făgăduit conaliiț <!• D-aiJor Panaiotof. Dr. Staicof, Bclinof și oratori și polilicianî tul iudM Vltintea meetingului, D. Kostof, prefeccentrirJi Ui* CC1‘° generalului Drandarevski, con■— Sînt aiIna^- Acesta se zice car li răspuns. l°ata arn, ?ata’ Domnule Prefect, să concentrez ^ndiție ata/?are° ani la îndămîuă, c o singură gardist np n«.Zl ja meetingului să nu văd picior de !"•» DoliH„.u L.Câ .d,1U să. se aresteze în- D5.Mle X™,V&tl-imet pe tol‘ le’ați 10 S°fia' 4is și fx ®, antez, ieu. cul- Generalul sc temea ca nu cum-va 19 polițiea să provoace scandal și să fie nevoe să verse slnge. In dimineațameetingului,generalulDrandarevski, împreună cu mai mulțt ofițeri de slal-major, alergă de la o barieră la alta, dlnd mîua cu ță­ ranii cari veniseră de cu seară, sau cari veneau răz­ leți de prin sate, aducînd vestea că gloata sosește agale-agale. Cetățenii mișunau pe străzi, aștepllnd cu un leliu de solemnitate sosirea cortegiului. Pră­ văliile îerau închise, iear șefii opoziției, impărțiți la cele doue bariere mai principale, pozau radioșl în protectori al țărănime!. Dar. îeată, în sflrșit, că se vede un nor de praf dealungul șoselei, încep să se audă sunete de tobă, glasuri de cimpoae și surle și o masă enormă de ființe omenești, pline de colb și înarmate cu ciomege, strujite și nestrujite, cu măciuci și copaci rupți de prin păduri, se apropie de oraș, filfîind steagurile, cu inscrip­ țiile: «Jos dijma», «jos guvernul», «trăească Prin­ țul», și altele asemenea. Să fi văzul atunci pe șefii opoziției, cari așteptau in capul orașului, cum îi lovise o dragoste de țărănime și cum nu se puteau slăpîni de a nu îmbrățișa și săruta pe întâii ve­ ni ți. Se pun apoi și iei în fruntea gloatei, și-șî fac, solemn, triumfător, intrarea în oraș. La locul meetingului, se întîlnesc cu cei sosiți de Ia cealaltă barieră, conduși de alți șefi ai opoziției. Aici, din nou, politicianii, în de iei, își manifestează dra­ gostea prin îmbrățișări și sărutări fierbinți, ca și cînd nu s’ar fi văzut de ani. Se alcătuește apoi biuroul meetingului, sub președențiea unui agri­ cultor bălrîn, și încep oratorii. Aceștia, deprinși cu arta de a vorbi, își cumpăneau cuvintele, și nu uitau, ca la fie-care strigăt de «jos guvernul», să adauge «trăească Prințul». Lumea, care um­ pluse maidanul, strada, coperișurile și copacii de prin prejur, aclama, iear țărânii agitau steagurile și răcneau: «jos dijma». Lipsa jandarmilor a fost observată de toată lu­ mea. Unii se mirau, că ce a pățit polițiea de astă dată, cum de s’a cumințit. Dar aceștia nu știau de ordinul generalului. S’au văzut jandarm! ascunși prin case, prin prăvălii, prin șuri particulare, dar nimeni nu îndrăznea să-și arate mutra. Armata iera în cazarmă, gata la ori-ce trebuință, dam a fost utilizata. Meetingul s’a petrecut în liniște. După oratorii opoziției, s’au pus și cei ai ță­ rănime!, sa josifice dijma și guvernul, pană cînd, în siîrșit, aii început să se împrăștie, în acclca-și sunete discordante ale instrumentelor lor de mu­ zică, precum venise. Polițiea, in urmă și-a dat in petec; Belinof fu arestat la gară, în momentul cînd voca să plece. D-rul Staicof, acasă. Panaiotof, pe drum. Ceilalți, pc unde au fost găbuiți. Tuturor li s’a făcut proces dc îndemn la revoltă, cu toată prudența discursu­ rilor lor. Prin alte localități, pe unde polițiea n’a putut fi ținută in frîu, au fost scandaluri și bătăi. D. Ra­ doslavof, nu voca să ție socoteală de opinca țără­ nească. Legea dijmei își făcea cursul spre aplicare. Se organiza personalul și țăranii ierau siliți sa facă declarații de cit pămînt aveau să lucreze .și ce anume. Acei cari refuzau, ierau purtațȚ din în­ chisoare in închisoare. Unii, mai țanțoși ierau bă­ tuți și scliingiuiți, ca toți acel cari ar fi avut nefe­ ricita inspirație de a se pronunța contra dijmei. Spi­ talul funcționa eu activitate, spre a readuce la vieață pe victimele poliției. Teroarea domnea pretutindeni. Partidul țărănesc lansează un nou manifest, de astă dală desperai și resignat, hotărit să ducă lupta �20 REVISTA IDEEl REVISTA IDEEl pănă la capăt: «ce-o fi, să fie». Se convoacă un nou începui cu ghiotura. Cine a apucat să fu&ă .. putut scapa teafăr, fie treclnd Dunărea, lie’‘ JM meeting, lie-eare în. localitatea sa, prin sate. Un primar din Trestenik, sat mare aproape de zlndu-sc prin păduri și munți. Cine înse Rusciuk, spre a da dovada de zel, telegrafiază mi­ pe mina poliției, a făcut cunoștință cu celemaî l’at nistrului Radoslavof, cu în satul lui țăranii sînt zave torturi. In timpul nopț.ei, agenții guvemSî0* mulțumiți cu dijma, că la meeting n au asistat de umblau din secție in secție și torturau p0 Ceț',Jai : cit cîți-va derbedei și 11 felicită de ideeacea avut chișî, silindu-i să declare că dijma icra cea A de a alcătui această lege menită a scăjia statul de frumoasă lege din lume. Aceste vizite nocturne?1 criza prin care trece. Se înțelege că țăranii, cari, persoane cari ierau străine de poliție, a făcut toți, împreună cu consiliul comunal, io^au în con­ Generalul Drandarevski să înainteze o adresă fectului, căruea să-i impute acest mod de tratam?*0' tra legei, s'au ridicat contra primarului, l-au bătut, pe iei și pe notar, alunglndu-i din sat. Qonsiliul, a si să-i amintească că. fiind stare de asediu, de 31 numit în urma o comisiune interimară și a cerut iei ieste comandantul județului. Această adiiT ministerului să se hotărască o nouă alegere. Pănă deși secreta, ieste pusă in cunoștința D-ruluI §»?■’ atunci, oamenii au pecetluit registrele și au închis cof, redactorul ziarului «Nădejdea», care o pubjff* In acest timp presa iera cenzurată. D-rul Slaieîr primăriea. Primarul și notarul, s au plîns subpre­ fectului. care, scandalizat de această samavolnicie și tipograful Spiro Gulabcief, primesc ordinul de° naționala, pleacă spre Trestenik cu 3o de jandarmi nu mai scoate, cu nici un preț ziarul. Ordina)1 și cu Primarul destituit, să-l reintegreze. Țăranii nefiind tinut în samă, sus numiții au fost chiemS Și ierau cu toții la muncă. Numai unul,• care ------------------m rămăsese la poliție și bătuți în mod îngrozitor. Doamna paza, cum vede trupa venind, aleargă la biserică Staicof. telegrafiază Prințului despre aceasta. ieaț de pază, și începe să sune clopotul. Acesta iera semnalul a- Alteța Sa distitue direct pe polițaiu : destituire care dunărei. Subprefectul, sosind, arestează pe acest a fost infirmată în urmă de minister, ca nelegală Soldați! și gradele inferioare, cari la Trestcnik țăran și-1 trimete legat la Rusciuk, iear îel despecetîueșto Primăriea,"reinstalează pe Primar și pe no­ au fraternizat curăsculațiî, au fost dați în judecata ttar, ar, și la biserică postează uu jandarm, cu ordinul Gonnsiliului de războiu și condamnați. De-asemede a '"’ nca și căpitanul care spălase putina. Dar, după că­ a ’nu mai lăsa ne nimeni să sune clopotul. n Dar se dăduse semnalul^Nu semnalul. Nu trece jnult mult și țăranii s-a­ derea lui Radoslavqf, au fost amnistiați cu toții. Pe cînd se petreceau aceste lucruri în Bulgaria, dună, pătrund în Primărie. Fără multă judecată, j __ o : — ,i ie! au ’luat cu bîtele la goană pe jandarmi, cari au și se aude despre asasinarea lui Mihăileanu. Gu’ șters-o 1la oraș. ; Iear r ---*■ atît j -— vernul. prin organele sale, sc folosește de acest subprefectul, a fost de-—rău •- cît nici — —x--a cu vieală, dacă nu-i vc- prilej, ca să ațîțe spiritele contra Romlnilor, șisă bătut, în nu scăpa nea 1în __ajutor j___ , cîți-va cumetri, tot dintre țărani, cari facă a se uita afacerea dijmei. In urmă a început așa zisul conflict romîno-bulgar, despre care voiu să-l transporte la Rusciuk, abiea trăgindu-și fletul. Jandarmul, care fusese postat la biserică, a avea ocazie să-ți povestesc mai multe curiozități. fost și iei atît de stîlcit în bătae, în, in, cît pe cînd îl G. Mărculescu. _î --___ -x S_ ___ xrf TA__ duceau la oraș, a. și murit în căruță. Desigur, i s’a ----- --------------------------- - > „ ’ u . făcut o înmorminlare solemnă, ca răsplată pentru devotamentul lui. și s’a votat o pensie pentru văduva rămasă după ici și pentru cei patru copii ce-î avea. PlClC-UlLU, Forma cea mal elementară a luptei intelectuale, Prefectul, <iu auzind de această ispravă, cere ajuto_i armatei —__x_- și ..j se trimete la fala locului două Ie convorbirea, fie c1 un singur ins, fie cu mal mulfl, rul companii ue de huluați. soldați. Țăranir Țăranii, cari se așteptau , t la în case, în saloane sau întruniri private. asemenea lucru, ierau gala de luptă. Li s’a făcui Se știe, că nu Ie totdeauna lesne să te faci as­ somațiile legale, dar iei au răspuns prin focuri. S’a cultat, chiar de o singură persoană, cu atît mal vîr- • dat în urma soldaților ordin să tragă-n carne vie. tos de mal multe. OrI-ce inteligență al avea, iea nu ,> Dar, lucru de minune, ordinul n’a fost ascultat: soldați! au tras în vlnt, iear cînd s’au apropiat țăță­ ajunge. Trebuie să mal al o oare-care autoritate, un — oare-care prestigiu, care— nu se capătă de cît ---- :i, și-au ranii, și-au predat predat armele, armele, declarind dcclarlud că că iei iei nu nu pot pot «*' ----- — r ----- o-->----- ------r----------;-*prin ■ ■ _x.-t cu __ părinții —r_ !_.» lor. Căpitanul, .1 _ : lbată și frații care neîntrerupte și prelungite silinți. In convorbirea a __ j -----i_.i_ i — . — « -----a _x_ ----------------------------nu ex j S [ a autoritatea aceasta, cel cătră comanda ambele companii și care iera călare, înțe- doi, dacă nu există autoritatea aceasta, cel cătră 1 legînd cum stă afacerea, a șters-o,Iear locotenentul care te adresezi ar putea să nu vree să te asculte, și sublocotenentul, cari comandau întăea companie, ar vrea să vorbească mal mult Iei. In orl-ce con­ au tost apucați de țărani și bătuți pănă la sînge. vorbire, Ie un învingător și-un învins. Asta, nu numai Restul a fraternizat cu rasculațiî. pentru-că, pe dată sau ce-va mal tîrziu, unul din Scene sîngeroase s’au petrecut în mai multe ju­ vorbitori renunță la ideile lui, ca să adopte pe ale dețe, pentru care s’a și declarat stare de asediu. La Duran-Kulak, aproape deBalcik, lupta a fost atît de celuilalt, ci și pentru-că unul din vorbitori apucă, înverșunată în cit au căzut morii și răniți din am­ vrînd-nevrînd, cum se zice, rostul vorbirel. Unul o bele părți. Aci s’a petrecut o scenă tragică. Un sol­ mănuește, celalt trebuind s’o urmeze, neputînd să-i dat, cade mort de glonțul unui țăran. Tatăl său, întrerupă, să-I tae șirul. care se afla printre răsculați, văzînd aceasta, ingeCeea-ce stabilește subordonarea aceasta, în gene­ nunchiă în fața cadavrului, îmbrățișîndu-l,plîngînd. ral, Ie superioritatea mintală. Dar nu ajunge numai In urmă, s’a văzut prin ziare o telegramă a părinte­ superioritatea. Mal trebuește oare-care căldură, o lui mortului, adresată ministerului, cam In acesj ‘“ doză de îndrăzneală, o doză de curaj. In convor­ termeni: «De la etatea de un an, copilul mieu a ră­ birile generale, de prin case, aceste însușiri compl. mas orfan de mamă. Icu l-am scăldat, ieu l-am cres­ mentare sînt și mal neapărate de cît întrețineri e cut, pănă s’a iacut maro, și acum vi l-am dat vouă dintre doi. Dacă Iești puțin cunoscut și nu te b.u_ jertfă». Aceasta a produs o jale generală. cur! de faimă, se va putea chiar, ca, într’o socie O daiă starea de asediu declarată, arestările au Lupta intelectuală 21 cu neputință să Iei cuvîntul și să-l păs­ informații științifice Ie încă atît de rău organizat ate, să, cH.i ca să-ți desfășor! ideile. In case, căl- în zilele noastre, în cît, foarte adesea, n’ăvem nici kczI în.‘L.L’neala sînt cu totul neapărate. Ast-feliu, o cunoștință de aparițiea unor opere, pe cari le-am durfl^ir!?psea flecari, lipsiți de orl-ce idee originală, ceti cu cel mal mare interes. Din întîmplare, dacă vedem aa? rin case o foarte mare înriurire, pe cînd aflăm, une-orl, de existența unor lucrări de cea mal îfldepi’HpJf cu adevărat de samă, din modestie mare valoare. Pentru a scrie o carte Ie lucru greu, rămîn cu totul în umbră. dar pentru a o face să fie cetită Ie lucru și rpal 810 d’e cît atît, nu-I destul ca să te faci as- greu. Trebuie pentru asta mulțime de silinți, ce MaI tn\hUle să te faci ascultat cu luare aminte, nu-s totdeauna încununate de izbîndă. Se știe, bună cultat, uț facI ca Vorba ta să prindă. Pentru a oară indiferența și ironiea ce întimpină Filosofici ȚrebaIe acest din urmă rezultat, trebuie leară-șl Zoologică a lui Lamarck, cînd apăru. ajung8 ,la care se capătă numai luptînd cu înSpre a pătrunde stînca, trebuie ca o picătură 0 flUtna e si timp îndelungat. de apă să cadă fără întrerupere. Cărțel i s’a sub­ ver?-t vorbă că, cu cît sînt mai' mulțl ascultători, stituit revista, care apare la date hotărîte, sau chiar rt îtl trebuie mal puțină vreme pentru a în- ziarul, care apare zilnic. Acest gen de propagandă, CU ?ni aceea-șl acțiune. In loc de a convinge un om din urmă, Ie unul din cele mal puternice ce s’a deP11 n tu poți convinge mii. Ceea-ce a dus să se produs printre oameni. Cui i-l la ’tndămînă, păcat pe Mizeze tot soiul de adunări publice: predici să nu se folosască de Iei. °Tbiserici, conferințl, întruniri, meetingurl... In J. Novicow. £1 acesta de propagandă, în de obște, unul sau al mulțl inși vorbesc, și o mulțime ascultă. Ie deci o acțiune din partea unor inși asupra unor grupe. Propaganda vorbită nu-I înse totdeauna cea mal priitoare° lea ie necesar mărginită de întinderea gla­ Terorismul în Rusia ie un duel încins cu însului omenesc. Propaganda scrisă poate să se a- su-șî autocratul. Ie vorba de a face ea vieața dreseze ia un număr de inși cu mult mai mare, și acestuea să-î fie un chin, o spaimă, de-ai face cercul Iei Ie cu mult mal întins. Propaganda scrisă starea nesuferită, rușinoasă, ridicolă, de a-1 aîncepe prin scrisoare și sfîrșește prin carte, trecînd duce la calea de-a renunța la putere-ai nemăr­ prin manuscriptul ce circulă în public, prin pro­ ginită și de-a respunde la așteptările firești și clamații sau manifeste, prin broșuri, și prin tot fe- modeste ale națiune! întregi. In privința aceasta, așteptările socialiștilor liul de publicații. Dar toate procedeurile astea, sînt, așa zicînd, acci­ și ale intregeî societăți rusești, sînt acelea-și. dentale. Convorbirile, predicele. conferințele, meetin- Teroriștii n au făcut alta, de cît de-a proclama gurile, tot soiul de publicații, au Ioc la întâmplarea sus și tare, în mijlocul tuturor, la flacăra ex­ împrejurărilor. Vîntul uităreî vine apoi și spulberă ploziilor lor, ceea-ce iie-care gindea în sine, iute vorba rostită și vorba scrisă. Pentru a fi mai ceea-ce fie-carc îngîna c’o voace sfioasă, în ter­ cu temeiu, propaganda trebuie să se organizeze meni copleșiți de adulări și de întorlocheri și să rămîe constantă. Lucru care se dobîndește obligatoare. prin alcătuirea a tot soiul de asociații, bună-oară Rezultatul acestei situații icra lesne de pre­ ca liga de .Manchester, care, un șir de ani, duse o văzut. Revoluționarii au căpătat un sprijin mo­ propagandă activă împotriva drepturilor de vamă a- ral, nepomenit de mare: sprijinul opiniei pu­ supra cerealelor. Se mal formează asociații perma­ blice. Cit se atinge de cei mai cucagîoșî. anente, pentru răspîndirea nu a unei idei speciale, cest sprijin nu se mărginește numai la vorbe. C1 a.noțiunilor științifice în general. După cum sînt Dar chiar acei cari le sînt contrari, (und-căse asociațiile britanice și asociațiile franceze pentru îna- spăimînlă de doctrinele lor subvensive, nu vor n^rca ființelor și alte atîtca societăți savante. cu nici un preț, să vie in ajutorul guvernului, Hn^poat'1 u? ProPagan(da Ș> mal minu— imu.ucare li s’a adresat, cu toate acestea, și foarte adiîit?°a,:e’ asociat’ea- Asociațiea se adresază rugător. luiiinr «a C’ta vreine Școala influerițază • p___ |___ t Răspunsul pe care societatea rusă, l’a adreasupra îneîi ho- sat, după iie-care atentat, prin mijlocul adufirîte i ’’ CLI III COpill 11* cl LI 1*^ "*'* *idei personale nln |-i,->. Cu j.niu^ nîaf lesne să li: se împ ne :ideile altora, nărilor provinciale și al presei, guvernului, acesta,’ învățămîntul organizat are o care făcea apel la iea, a fost pururea accla-și: foarte m Aacesta Io :n^nuiientiT 1înfipmnx^tc °semnatatc pentru lupta ideilor. ideilor, le in- «Sîntem, cu toții, gata de a combate pe socia­ lei mal puternic, la care s’a recurs mai liști, cu guvernul. Dar, pentru asta, să ni se mare ’sĂeln *“ înte lnte,meerea ueerea și întreținerea scoalelelor pri- dec mijloacele trebuitoare : libertatea^ cuvîntutu folos COnc are șî superioare, sc poate mijloci mai lui și reprezentarea națională. Atunci, vom încâ asoci'1nntrU ?chimbrea ideilor. Și, de acolea vine deplini bucuros rolul ce ni sc propune. Pănă înversnn\? e private dispută cu guvernul, cu atîta atunci, ne ie cu neputință de a face ce-va penCarten guvern». Cartei"’’ ScoaIa SC°aIa-* Sandă‘ dint PreCU,n mijloc Mărturisesc, că un asemenea răspuns nu predintre^ 11!11 am zis z’s>’ îe un m $oc de propaPr0Pa" ?*S)uri Cele 'puri no>»C *e mai maî bune- Dar cartea apare* apare la supune tocmai atîta nobleță, inse il dau așa AIal mult aehotftvî te și înrîurirea Iei le Ie trecătoare, “ ”enotftrîte trecătoare. precum a fost formulat. Guvernul, negreșit, piJe cetiuJL. rtea nu o nutintă im- nu ținu samă de nici o cerință, și făcu cunos­ Cet‘toriuhiT an U are are nici nicî 0 Putint& să să se se im*• v cumpără cine vrea. Sistemul de cut, că ajutorul ce-1 cerea socictăței icra numai Terorismul opiniei publice �22 REVJSȚA IDEEI REVISTA IDEEI voluției sini atît dc rău păstrate. AbiCa o îndeletnicire de spionare, De astă dată. so­ din cercul dc organizare, se răspîndese în pietatea refuză hotărît. leată din ce pricină guvernul a remas cu to­ lumea nihilistă, cu o neînchipuită intapOîU* nu îe rar de loc, să treacă dintr’un Si tul izolat, din ce pricină lupta cu teroriștii, cu altul. °r” In toate că strașnic de neegală, cu toate astea Nu-I vorbă, guvernul nu știe nici o dar nu-î tocmai cum s’ar putea închipui de de­ parte. leată taina care explică firește, minunea mic. Așa, înainte de a se publica jurnalul 7 ni. lia y Volta, diriguit de oameni «ilegalii opunere! teroriștilor. Dacă guvernul n’ar li fost in atît dc strașj tipărea la Petersburg un jurnal revolmfo’ Sfî nică dușmănie cu societatea, o asemenea lupta clandestin, socialist: Natchialo. Nu îera‘ f ar li fost cu totul cu neputință: societatea în- organizației, ci organul unui cerc izolat, tr’adevăr, n’ar li putut să stea nepăsătoare, ar ii ca directori patru sau cinci oameni «leg-m4 luat parte cu totul împotriva celor cc-! tulbu­ întreg Petersburgul ii cunoștea și vorbea ț rau liniștea, ar fi făcut ca aceștia să fie numai iei. Inse, polițiea, cu toate că își rupea picj rele, îmblind după urmele acestui jurnal °a de cît nimiciți. Asta ie limpede, ca ziua. Căci, unde trăesc descoperi nici o dată nimic. Și, acel dintre d’' teroriștii, de nu în mijlocul societățe! ? Cu cine rectorii lui cari nu s’au compromis în alte * a’ sint ici în relații zilnice, de nu cu membrii a- faceri, n’au fost de loc tulburați. Vinderea celui mai grozav jurnal terorist ceslei societăți ? Dacă ar fi fost niște simpli făcători de rele, niște tulburători ai ordine! pu­ Narodnaia Volia, se practica, la Petersburg blice. societatea i-ar ti dai legați cobză pe mina în chipul cel mai simplu. In toate școaiele 8a perioare, în toate întrunirile frequentate de ni reprezentanților stăpânire!. Și dacă societatea ar avea vre-un oare-care hiliști, ca și în cele mai însemnate orașe din scrupul față de asemenea fapt, lea ar avea alt provincie, ierau însărcinați eu distribuirea, oa­ mijloc, cu’ mult mai simplu, de-a! nimici: le-ar meni cunoscut! de toată lumea. Aceștia, nri. refuza ori-cc sprijin. Pentru-că, în sfirșit, de nieau un oare-care număr de. exemplare din unde-și capătă teroriștii mijloacele de acțiune? jurnal, și vindeau cu numărul, cui cerea, cu două Unde s’ascund ? Unde-și găsesc razemul la zeci și cine! de kopeici la Petersburg, cu treizeci și cinci în provincie. rievoe ? leală un fapt și mai ciudat, cu toate astea Nu mai vorbesc de greutatea dezaprobare! generale, nestrămutată, sinceră, și care ar ti cu totul adevărat: întinsa conspirație, eu di­ hotărîloarc înlr’o chestie care ar pune in joc namită, organizată de cătră comitetul executiv, chiar interesele cele ma! imediate ale societă­ in 1879, pe timpul călătoriei împăratului, dus ței. Pentru-că. in cele din urmă, nu se poate si întors, care se ducea de la Petersburg in zice de iea ,ca de popor: nu știe ce zice și Crimca, întreprindere poale că unică in isto­ face. rica societăților secrete, această conspirație, Dar. mă întreb, la ce ar ajuta societatea un icra prea vastă pentru a nu trece peste pute­ guvern, care-i obiectul urci tuturor. De alt- rile unei organizări izolate. Trebui să se angajeze oameni de-afară, luațî fcliu, societatea nici nu face nimic, și, cu toate protestările ici obligatorii de devotament, șede din acea numeroasă clasă, care icra pururea cu minele- in sin. și lasă pe teroriști să facă gata să facă acestei organizări Lot feliul de ser­ ce le place. Ce-va mai mult, dînsa își freacă vicii. Ast-feliii, nu-i de mirare, ca, ajuns pro­ minele într’ascuns, și nu numai că nu denunță prietatea atitor oameni, secretul unui atentat, pe socialiști, îi și ajută bucuros, cînd spaima care- se pregătea, transpiră și se răspîndiț pe nu o paralizază. Asta, cu cugetul că se lucrează dată, în țoala Rusia. Neaparat, nu se știea anume locul. Dar, toți pentru iea. Izolarea guvernului rusesc, nu poate li ase­ studenții, advocații literațiî. toată lumea in fine, afară de polițiști și dc prietenii lormănată dc cit cu acea a unui strein, dușmănit, în țară cucerită. Dovadă-!, după cum am zis. șlieau că trenul imperial va fi zvlrlit in acr' în timpul trecere! din Crimeea la Petersburgneputința de-a dobori pe teroriști. Voiu da ca pildă cîtc-va fapte din vicața re­ Se vorbea despre asta deschis. Inir’un oraș, voluționară. Dar, trebuie să mărturisesc ma! sc făcu pentru asta o subscripție aproape l”l‘ intă! că. iu afară de rari excepții. Rușii sint blică. lea întruni ca la i.5oo de ruble, carif11/1 răi conspiratori. Caracterul rusesc ie deschis, vărsate integral in casa comitetului czcculi'nebăgător de samă, nedisciplinat. Dragostea Iesle ce-va dc învățat dc-aici... StetniakIu! de expanzic, deprinderea de-a face lotul „în comun", il face puțin apt de a urma re­ gula conspirărilor: aceea, precum se știe, dc Ahonajit cari, din intimplarc, primesc numărul dc fa|2. I a nu destăinui un lucru de cît alune! cînd ie primit și numărul trecut sau cari nu vor primi alt numi.. nevoc să lie spus : dc a tăcea în toate celelalte buni să no scrie. Revista noastră apare și se dxyodinzB cu o cazuri, chiar cînd nu-! Ia mijloc nici o prZ- tete aparte. Dar, pană si ajungă la destinație, cu osebire pănă sSă ajung» no liP la tară, trece prin vămi cam aspre. Cînd știm acestea, cerem 1co meidie. . sil' sește, ne gîndim la un mijloc de Căpătarc mal sigur, să . Solia Perovskaia sînt foarte *«»i rari boască buna voință. m Rusia. leată de ce, de obiceiu, secretele re- pin depărtare Tubile Mu?0111* departe și M**- ,de tumultul orașului Ș}1.,1 ’ Kiina, ? Predau cîte-va icoane din mizerabilul ,,k’ ■ creau ssl'l‘ re l’nm făcut, trcclnd Oceanul, pentru voiaj’ P,c.„ „ou vccînicul cint al mizeriei, cint ce ' auzi d"npn7,-l Cu atît mai mult în America, ținta îc »ccC?^uilor .cari-și Îngroapă aici ultimele răvlagă, cu cari au mai putut să scape jin Jin lunie1ftBucurești-Havre, locul îmbarcărei noaspruniuJu numesc cu drept cuvînt un trR Pc QpUAnc“i numi-voiu trecerea oceanului o rtCalvar»> ‘ “Spmnnoșt^ au tot interesul^ ca^ gloata, sleita (|e Pul^lercSui să plece,* această gloată flămîndă, aB “Lr nutca să le strice prestigiul, prestigiul de fXtitorl», cerînd necontenit pine Iei o trimet rt0 , 5nin ca ne o turma ne-buna de nimic. Mometere/nu poale li de cit strigător, și, dU ■•'tasiî din țară, sub masca filantropiei, se tac vibogtt»?de cea mai mare crimă, dacă vor urma jrSmeată pe emigrant! în condițiile de pană aC'fiel>mesă fi fost abrutizat cu lotul, să fi fost cu to­ iul lipsit de cugetare și simț. ca. văzînd această lume rudită, aceste femei însetate și nemîncate, cu nrunci la sîn, lihniți, văzînd alîția inși cărora nu ii se dădea voe să se coboare de loc din vagoanele unde ierau de trei-patru ori mai mul ți de cît în­ căpeau, unde oamenii ierau sufocat! dc căldura unui soare de luliu, trebuie să ti fost cu totul păcătos, sa vezi aceste jalnice scene și să nu plîngi, și să nu blastămi ceriul, hain, tiran, că tc-a făcut sale naști, fără dreptul de Iraiiî, să Le naști între be­ stii, cc sc hrănesc cu sîngele tău. Păziți pe la stații cu bicele, subliniez cu bicele. de oare-ce Ia Themesvav, o stație din Ungaria, iii, ne așteptau vre-o cîti-va vătășei, adevărat, în mîini cu niște bice, pentru ca nu cum-va să se coboare î,|,fț eine-va, în cele mai cumplite chinuri, privind pe fe­ restre puțurile și fînlînele, pe cînd noi ne istoveam deselc,ast-leliu ajuns-am la Havre. Aeolea, eoborîli din vagoane, arn fost împinși înlr’o îngrăditură de slrmă, de unde, sub un control brutal, am fost lăsațisă trecem în vapor. Dc aici începe o nouă eră de suferinți, dc chinuri, cari întrec pc cele dintâi. Vaporul «Savoic», ie un.curat infern. Cu fie-care treaptă, coborîlă mai jos, spre salcie clasei a 3-a. cari ierau tocmai la fund, le lovea mai intens un Xsnpsh.lnv-eni,1ia-1' .femeî’ băVb.?’î; ?piî: <le drum iSla?a; bol”avi Jin 1U - lerau trîntiți și culcați dc cei împuiși pur'U“VI1-:1, ba^ajc, calabalic și o nespusă jale, ca ierani în fața unui convoiu Siberian. tvcce Și îca vine boala dc mare. In'ehicA lcren propice în trupurile sleite, preface deori fnl}Ca de jos, într’un spital murdar, lipsit altorn Uniî vărsau peste capul și trupul pjeau’inY?Cav?ala fcmciloi‘ Și țipclul copiilor umlncdic în , așteptam la inspecțiea vre unui neglijabil e unde- Geî dc jos ierau cantități rfiit în °\ Uarcnu Ierau destui cari trebucau îndc lâ caz-n S?° 11? Mîncarea trebuea luată ? ni?te vase ruginite, de tinichea, ■kpala ma“ÎUUrdar*b Pllpă a—3 zile dc călătorie, 1 conteni și stomacul cerca mîncare. 23 Mîncarea cc ni se dădea Inse icra respingătoare. Vedeam că trebuea să pierim dc foame. Strîneei vre-o cîți-va oameni și mă dusei la căpitan, făclndu-î cunoscut, că, dacă nu ni se dă o mîncuve mai bună, nu vom fi răspunzători noi, dacă ne vom ^ua singuri. Se ordonă in fine să ni se dee cartofi curați. Așa, cu chiu cu vai’, am ajuns la New-Aork. Aici, mișcarea merge. De postul cel mare cvreesc, «Jom-Kipur», a fost o Întrunire mare. In «Terasa Garten», a 5g-a stradă. Un meeting in potriva absurdităței religiei. O mulțime imensă popula sala. A vorbit prietenul Janowsky, diriguitorul ziarului «Arbeiter Zeitung», apoi prietenul Grossman și Emma Goldmann. A doua zi, a fost o ser­ bare la Brooklin. John Most se află tot închis. ________ _____ Prietenii Grossman și Mc. Queen, au fost con(l'tmnnlî damnați rlo de n<!tna către nahimnAnt»»,:; reprezentanții stăplnilor, 1.» la cîte 5 ani Închisoare, pentru ca au vorbit greviștilor cărbunari la Paterson. Spre a fi puși în libertate, au trebuit să depue o cauțiune de i3.ooo de dolari, cîte fi.5oo dolari fie-care. Iei au ..făcut apel. Acum se înființează aici un grup anarhist, pur romanesc. Cu toată dragostea. Oakdale Conn, Alex. LebovicI. 1902, Noombre. Munca nedemnă leu înțeleg prin artă adevărată, manifestarea ex­ terioară a plăcercl ce o simțește omul în ceea ce lucrează. Nu cred ca dînsul să fie fericit cînd lu­ crează, fără să-și întrupeze satisfacerea, cu osebire în lucrările în cari se pricepe mal bine. Dar mi­ nunat al naturei, pentru-că orl-ce om, aș putea zice orl-ce lucru, trebuie să facă ce-va. Cînele, le fericit să alerge după vînat, calul, să meargă la goană, paserea le fericită să zboare. Se înțelege de sine, și ne închipuim fără nici o greutate, fericirea pâ­ mîntulul și cea a clementelor, de a-șl îndeplini sarcina ce li-i dată. N’au cîn.tat oare poeții încântarea cîmpiilor pline de mirezme, veselul pîrîit al lemne­ lor din vatră și rîsul sonor al oceanului ? Pănă în timpurile din urmă, omul, na renunțat la partea lui din darul acesta universal. Pururea, cînd nu a fost atît de zbuciumat, prea doborît de boală sau copleșit de durere, și-a căutat mîngăerea în muncă. Adesea-ori, în plăcere Iei și-a găsit în­ tristare, și, în odihnă, obosală. Iei și-a pierdut în­ ,,, acestea și și-a cătat fericirea în muncă, credere în tovărașa _ .. , 1 nedespărțită a întregel lui vieți. Vom Vom consimți consimți noi noi oare, cari sîntem mai fericiți de cît părinții noștri, iștri, de a ne lepăda dc acest prepre­ țios atribut, cel dintâi și mai bun din cîte le-am moștenit ? Cc amețeală ne-a cuprins, de am pierpier­ dut din vedere singura noastră rază de soare A trebuit să fim foarte înlănțuițî în greaua luptă îm­ potriva reulul, ca să uităm care Ie cel mai marc din toate relele. Nu găsesc o altă explicare mal bună. Pentru-că, dacă omul nu va ajunge să desprețuească o muncă, cc nu poate să-l dee nici o hrană naturalei și legitimei lui trebuinți de mulțămire proprie, își va petrece, aproape toată vieața, fără nădejde și fără vrednicie. Ceea-ce-ar fi, în foarte scurtă vreme, o ruină totală. 1 li �REVISTA IDEE! 24 REVISTA IDEE! Mulțumirea mea cea mal mare,ar fi, de a convinge birea și nverșunarea lei de a-și constrînge r-, 5 U lumea civilizată, ca, cea dintiU datorie alei, le, astă-zî, această uriașă îngrămădire de muncii de-n face munca plăcută tuturor, chiar munca pri­ ce ruinează mușchii, tîmpește creeful, munCft f vită plicticoasă, și, ori și cum, de a reduce munca nici o atragere și fără nici o țintă, pe,care, den ' de a căuta să o perfecționezi, Iești cu neriibd C aceasta la minimum' cu putință. In tot cazul, să nu cutăm sâ zicem, slujindu-ne s’o isprăvești mal curînd, de teama să nii-ti r "Pde chițibușuri, cum-că munca netrebnică, munca sească pînea și să nu cazi în mizerie. Sînt încredințat, precum trăcsc și respir, că tont. păcătoasă,' data acum lucrătorilor noștri Ie o muncă plăcută. Mi ar trebui un spațiu mai întins, pentru munca nedemnă, toată păcătoșeniea cu care se î a face să se priceapă, că așa zisa artă, ce repre­ deplinește munca zilnică, de care toată lumea î zintă munca, aceasta, nu poate fi de loc un izvor plîngc, pe care sînt nevoit a o recunoaște și'j c de plăcere, pentru a dovedi că-i un izvor de rușine, trebuie să se impute tocmai aprinderel sălbatec’ de scîrbă. Și, să mă credeți, rostind cuvintele a- de care îe stăpînită lumea civilizată, prinsă cutom cestea, simțesc roșata uretndu-mi-se în față. Dar, în goana-I după capital, prinsă cu totul în lUp.g dacă n’am spune că sîntem bolnavi, cum am putea S’a uitat, și cine să-și mal aducă aminte de asta' că cea dintăl datorie, lăsată de natură, Ie de a face oare să ne tămăduim ? Aproape tot ce se face în lumea civilizată, le o munca plăcută. Să ne silim cu toții, ca să ne desmuncă nedemnă. Admit bucuros, cum-că civilizațiea robim, cît mal mult cu putință, de munca umiliface cum se cade unele lucruri, necesare sau nu toare, pe care sil o desființăm chiar, sau s’o prefa. pentru situațiea Iei precară, bună oară mașini ad­ cern în muncă plăcută. Prin muncă umilitoare, nu înțeleg de loc munca mirabile pentru a susținea lupta între ofertă și cerere, luptă așa numită comerț, și mașini de distrugere, anevoioasă sau ordinară. Nu plîng pe oameni de de stîns vieața, cu alte cuvinte, mașini pentru cele loc, de osteneala ce-șl dau, cu osebire dacă le tredouă soiuri de războiri, din cari cel din urmă, poate cătoare și nu-I lăsată numai pe sama unei clase mal crud, nu atîta în sine, cît pentru-că, în pri­ sau a unei categorii. Ar trebui să fii nebun sau vința aceasta, conștiința lume! pare a se trezi. Cît tîmpit, pentru a crede că activitatea mondială se se atinge inse de faptele cari privesc vieața de toate poate scuti de treburi ordinare. Dar am văzut de zilele, vieață ce-ar trebui să fie plină de demnitate, acestea destule, pentru a nu găsi în Iele nimic în­ de încredere, de sprijin mutual, singura ce ar putea-o jositor. A lucra pămîntul, a întinde o plasă, a paște admite oamenii gînditorl, societatea civilizată se turme, toate, îndeletniciri, ca și altele de acela-șț feliti, pentru cari trebuie să muncești din greu, poartă din ce în ce mal fără socoteală. Fac oare rău vorbind ast-feliu ’? Nu spun de cît ar conveni chiar celor mal buni dintre noi, cu con­ aceea ce cugetă toată lumea, ce Ie în toate gurile. diție să avem cîte-va ceasuri de odihnă de liber­ Și, dacă vreți să știți cît Ie de generală opiniea a- tate, și să avem o răsplată îndestulătoare. Că­ ceasta, vă voîu cita o carte, care se vinde pretu­ rămidarul, zidarul, tîmplarul, ar fi niște artiști, tindeni, o carte de foarte frumoase gravuri, pe care și munca lor nu numai că ar fi necesară, ar fi nu o poți ceti fără să fii iritat și umilit tot o dată, frumoasă și prin urmare plăcută, dacă arta ar fi întitulată: Lucrătorul englez, de un om care nu ce-ar trebui să fie. Nli munca asta i-aceea pe care crede în tel. Titlu tot pe atîta de prost, pre cît îe inima ca și mintea ne poruncește de-a o desființa, de nedreaptă și falșă, de la un capăt la altul, ci pe acea ce face miile de lucruri, de cari nimeni lucrarea, cu toată afectata iei originalitate. Dar, Ie n'are nici o nevoe și cari slujesc numai de pretext mal mult de cît adevărat, deși îe trist de spus, că, tranzacțiilor comerțului, numit așa pe nedrept. Mundaca al nevoe, astă-zl, să dai ce-va de făcut unui ca cealaltă, ce face lucrurile cum se cuvine, din oi» grădinar, unul tîmplar, unui zidar, unui zugrav, unul punctul de vedere al luptei comerciale, trebuie j țesător, unul fierar, foarte rar ca munca să fie transformată, se înțelege, cu totul, și numai arta făcută conștiincios- Fie care se va grăbi s'o dee poate îndeplini această transformare. gata iute, născocind o scuză oare-care, mal mult Să ne întoarcem, ast-feliu, la bunul simț, să ; sau mal puțin vrednică de crezare, mal mult sau ne dăm samă de nevoea de a face munca plăcută mal puțin cinstită. Cu toate astea, nu cred ca nu­ tuturor, pentru-câ prea puțini îșl dau samă de asta. mai lucrătorul englez să fie vrednic de înfierare. Da, de nevoea, dacă nu voim ca nemulțumirea, re­ Se poate, ca cea mai mare parte din oameni, să volta și desperarea, să zgudue, în cele din urm i îndeplinească tot așa o lucrare impusă, de la care întreaga societate. Prin asta s’ar arunca sănimp. aceștia nu au de așteptat nici o plăcere personală, unei fericiri, pe care lumea n’a cunoscut-o nici cin j fără să caute de a o da gata iute. Cel puțin, așa a unei fericiri la care lumea ic destinată să ajung, se întîmplă de cele mai de multe ori, în asemenea sînt prea încredințat. Sămînța asta va fi și cea , cazuri, cu toate că se găsesc în lume oameni in­ artei, manifestare exterioară a plăcerel omului fericirel tegri și scrupuloșl, cari, fără să se aștepte la ce-va lucra, a artei poporului, pentru popor, a ’e”c1, ■ și fără nici o plăcere, îșl duc treaba cum se cu­ creatorului operei și-a fericire! celui ce se va vine la capăt. Aceștia sînt sarea pămîntulul. Dar, de lea. \V. Morris. o societate care osîndește pe unii, la acest eroism aspru, lear pe alții la desgustul de muncă și la dis­ Revistei »oaS‘rr* ' Vestim pe cei nedunurifl, cum-cu abuiianteiiinl prețul semî-conștient de sine și la disprețul tuturor, se trftnele de obiceiii j>rin mandat, ta adresa: Bevlot» Id®®1' ' . asemenea societate nu-I oare rău organizată? Ne­ htradn Epurllor, Bncurcțti : un an, 5[M. greșit, mare povară va apăsa asupra-I, pentru or- 25 să vreu? Vrei necesar, în virtutea ideilor ce ți s’au a' înfățoșat. Vrei să te-nsorl, vrei ori nu vrei ? B. — Nu vreu nici una nici alta. A. — Răspunzi ca cel ce zicea r Unii cred pe leată o baterie de tunuri ce trage la uazarin mort, alții îl cred în viea$. A|le ai oare libertatea să o auzi sau nu ? cardinalul Mazarin linr* nn /*•»*/»nirl îirwT nu cred nici pe unii nici pe alții. rech‘lc Nici vorbă că nu mă pot scuti s’o aud. Cît despre mine, B. — El bine, vreu să mă-nsor. Byreî ca un tun să-ți reteze capul și să A — Zi așa. De ce vrei să te-nsorî? ^capul femeel și copilei tale, cari se plimbă fCteZC r B. — Find-că-s amorezat de-o fetiță frumoasă, blajină, bine crescută, îndestul de bogată, ce cîmă cu întrebare-mi faci? Pe cît mă aflu în "Sintile nu pot să vreu un asemenea lu- foarte bine, al cărei părinți sînt foarte cum se cade, și fiind-că mă măgulesc a crede a fi iubit Mi-1cu'neputință. \ — Bine, tunu-l’auzl necesar, și leară-șl ne- de lea și foarte bine venit în familiea Iei. A. — leacătă un motiv. Vezi că nu poți voi A* nU vre’i să mori cu familiea, dc-o lovitură ?Snin plimbîndu-te. Va să zică, n’al nici pute­ fără nici un motiv. Te încredințez că Iești liber șă te însori, că al, cu alte cuvinte putința de a rea să nu auzi, nici puterea de-a vrea să cazi ? iscăli contractul de căsătorie, de-a face nunta și-a ?’ S Pentru asta al făcut un număr de pași, te culca tu femeea. B- — Ce, nu pot oare să vreu fără motiv ? Ce să te pul la adăpost de tun. Ai avut deci Cnrintă să faci, cu mine, aceștivre-o cîțl-va pași? ar însemna atunci zicătoarea aceasta: Sit pro ralione voluntas, rațiunea mea Ie voința, vreu, P 3 L Vădit și asta. — Dar, dac-aî fi fost paralitic, așa-1 că nu pentru că vreu ? A. — Asta-I absurd, amice. Ar fi atunci la te-al fi putut feri, asa-I că al fi auzit și-ai fi pri­ mit necesar lovitura de tun, și al fi fost mort mijloc un efect fără cauză. B. — Ce, cînd joc, cu soț sau fără soț, am oare necesar ? v vre-o rațiune, să aleg mai degrabă cu soț de B, — Nimic mai drept. A.—In ce-țl constă libertatea atunci, dacă nu cît fără soț ? A. — Da, negreșit. în putința individului tău de-a încerca să facă B. — Care, mă rog ? ccea-ce voința-țl ar cere unei necesități absolute. A. — Aceea că, ideea de cu soț ți s’a înfă­ g. — Mă ’ncurcl. Libertatea nu-l așa dar de țoșat spiritului tău mal înainte de cît ideea opusă. cît putința de a face ce vrei ?. A. — Cugetă bine și vezi dacă libertatea poate Ar fi cam deșănțat, cînd ar fi cazuri în cari să vrei, fiind o cauză să vrei, și cazuri să vrei fără fi înțeleasă alt-feliu. B. — In cazul acesta, cinele mleu de vînătoare cauză. Cînd vrei să te însori, negreșit că rațiu­ Ie tot atît de liber ca și mine. Iei are necesar nea acestui fapt o simți, pe cînd rațiunea acea­ voința de-a alerga cînd vede un epure, și pu­ sta n’o simți cînd joci, cu soț, fără soț. Cu toate tința de-a alerga cînd i-s picioarele sănătoase, astea trebuie să fie o rațiune și-aicl. B. — încă o dată, înse, atunci nu-s liber. leu, așa dar, nu am nimic mal mult de cît cînele A. — Nu-țl Ieste liberă voința, dar'.acțiumle-țl mleu. Mă reduci la starea de animal ? A. — leată sărmanele sofisme ale sărmanilor sînt. Iești liber de-a săvirși ce-va, cînd ai putința sofiști, cari te-au instruit. leată-te bîntuit de boala de-a săvîrși. B. — Unde rămîn atunci cărțile pe cari le-am de a fi liber ca și cînele tău. Nu mînîncl oare, nu dormi, nu te propagi ca si Iei, aproape îa- cetit asupra libertățel de indeferență. A. — Ce înțelegi prin libertatea de indiferență? tr’acela-și Jeliți ? Vrei oare ca mirosul să-1 al altB. — De-a merge la dreapta sau la stînga, de a felitî dc cît prin nas ? De ce vrei oare ca liber­ dormi pe partea dreaptă saupe cea stingă, de-a face tatea s’o al alt-feliu de cît cînele tău ? B. — leu înse am un suflet, ce chibzucste înde­ numai patru tururide promenadă, în loc de cinci. A. — N’am ce zice, frumoasă libertate. Fru­ lungat, pe cîtă vreme cînele mleu nu chibzuește e loc. lel^ dacă are doar idei simple, pe cînd mos dar ți-ar fi dat D-zeu. Drept c’ai avea cu ce să te mîndreștl. Dar la ce ne-ar sluji o pu­ eU am atîtea și atîtea idei metafizice. d El bine, tu Iești de atîtea ori mal liber tință care nu s’ar putea îndeplini de cit în ca­ tintC1Ve^’ cu a te cuvinte ni de atîtea ori pu- zuri neînsemnate? De fapt ieși ridicol de-a pre­ supune voința de-a vrea să scuipi la dreapta. îectr ri cuSeta maî mult de cît Iei. Dar nu Nu numai că voința aceasta de-a vrea Ie absurdă, B lbep altm*ntrelea de cît cînele. Ie sigur că o mulțime de mici împrejurări te A* ?lu“s oare • liber de a voi ce vreu ? determină să săvîrseștl toate acele fapte pecari 3* __ }nțeiegi prin asta ? tu le numești indiferente. In faptele ^acestea nu zilnîr lnîelege toată lumea. Nu zicem oare Iești mal liber de cît în celelalte. Dar, încă o dată, A. ’_^uJ?"Ca voința-I liberă ? Iești liber, ori și cînd și ori unde, de îndată ce cum < j zic^toare sau un proverb, nu-I nici de faci ceea-ce vrei să faci. B. li idă Desjușește-te. B. — Mi se pare că al dreptate. AiS’e eg’ c^-s liber de-a vrea ce mi-ar plăcea. VOLTAIRE. Nu ve>v U te suPăra, dar asta n’are nici o noimă ? oare cum-că-î ridicol de-a zice, vreu Dialog asupra liibertăței I ■i *! i �26 REVISTA 1DEF1 REVÎSTA IDEET îmbunătățirea alimentației țăranului romîn îndestularea trebuințelor trupești, și în special, hrana, pe lîngă că Ieste neapărat cerută de orga­ nism, mal ieste însoțită de o mulțime de alte mulțămirl și plăceri sufletești, a căror perspectivă conduce singură pe om la a afla chipul cel mai priincios de a se hrăni, sau de a-șl îndestula, în general, trebuințele. Ba, încă, îndelungata îndelet­ nicire a organelor și continua îndestulare a tre­ buințelor, duce la un felia de rafinare, care, făcută în marginele conștiente ale cumpănelel, Ieste toc­ mai o dovadă că spiritul omenesc poate ajunge, pe o cale firească, la a se pricepe pe sine, cînd împrejurările îl îngădue să-și dezvolte facultățile. In realitatea actuală înse, hrana, atît a omului sărac cît și a celui bogat, lasă foarte mult de do­ rit, din punct de vedere chimic și higienic. La cel dintâi, din cauza lipsei substanțelor hrănitoare și proastelor condițiunl de alimentare, la cel din ur­ mă, tocmai din pricina îmblelșugărel acelor sub­ stanțe, ba poate chiar și din a condițiilor extra­ vagante de alimentare. Căci, lipsa și blelșugul, sînt cele două mari păcate ale înjghebărei actuale, care produce descumpănire în vleața individuală, ca și în cea socială. Pe cît timp anumite împrejurări crează categorii de oameni, cărora le lipsește pînea zilnică, și alte categorii, ?cari se îndoapă peste limitele trebuin­ țelor firești, a perfecționa higiena și a analiza ali­ mentele din punct de vedere chimic, îe o operă de erudiție stearpă. Nimeni altul, de cît individul însu-șT, nu poate fi însărcinat cu conservarea per­ soanei sale, după ce bine înțeles a fost crescut în principiile acestei conservări. In cît, ar fi banal a ne mal ocupa cu feliul de hrănire al unei clase de oameni și a-i recomanda bucatele ce noi le cre­ dem mal gustoase, maî ales cînd condițiile nu-I permit a se folosi de asemenea sfaturi gratuite. S’a zis de multe ori, că în afară de cutare sau cutare cauză imediată, ignoranța împiedecă pe țăran de ase hrăni bine. Ori, omul începutului, care a găsit mijloace să pescuească pește și să vîneze animale sălbatece, pentru a le mîrtca carnea, să domesti­ cească păsări, pentru ouăle lor, să îmblînzească vite, pentru laptele lor, n’au făcut aceasta cohștienți de substanțele chimice nutritoare, ce conțin aceste mîncărurl, ci mînat de trebuință, condus de simțul și gustul lui, care a știut să-l facă a afla elementele necesare vieței. Cultivarea cerealelor și a tuturor celorlalte plante, din cari omul îșî scoate hrana, nu-s rodul nici unul studiu chimic, de feliul celor actuale, ci a experienței, a calităților naturale ale spiritului omenesc. Ar fi putut foarte bine, omul, să continue a mînca ouă, carne și lapte, să cultive cerealele și plantele cele mal hrănitoare, și în condițiile cele mal prîitoare, conform priceperel sale și înlesnit de dez­ voltarea intelectuală și a mijloacelor de producere, dacă în mersul social, nu s’ar li format o clasă de oameni, cari, prin ajutorul religiei, a armelor sau banilor, ori prin alte mijloace răpitoare, n’ar fi cătat să-și însușească hrana cultivatorului și sa monopolizeze bunele condiții de cultură a cer lelor. Tot ce Ieste trebuincios pentru trăia, 0^' produce cu prisosință și de o calitate care ar pe cei mal riguroși chimiștl, chiar fără ajutorul nv-* loacelor perfecționate. Și ar produce îndoit, §j z calitate, și în cantitate, dacă de aceste mijloace îln bunătățile . s’ar putea folosi toate brațele doritoare d muncă. Cînd omul are libertatea și putința de-a ta griji de hrana-I, cînd nu Ieste nevoit a-șl înfrîna sto* macul, pentru a îndestula alte trebuințî, ajunge sin' gur la rezultate suprinzătoare, pe cari nici cel niaI democrat guvern nu le-ar putea prevedea. Dar, ceea-ce produce țăranul, ceea-ce lese din mîna producătorului în general, nu Ieste destinat a fi consumat de Iei însu-șl. Pentru munca lui, fcl și-a primit o mică răsplată, niște fărmăturî și n’jșle ciolane aruncate de la masa stăpînulul. Productele, ajunse la forma lor consumabilă, încep a fi supuse la niște operații, zise comerciale, cari ri­ dică adevăratului producător putința de a și ]e mai însuși în caz de trebuință. De aici provine, în urmă hrana cu materii fără substanțe nutritoare a clasei muncitoare. Chimia, nu are aici de cît rolul, dăunător, de a deschide pofta de mîncare prin analizele sale. După miros și după gust, producătorul, prin mîna căruea au trecut roadele muncel sale, știe cari-s și unde-s mîncărilc gustoase, dar Iei nu se mal poate atinge de Iele, căci sînt păzite cu pușca. I-a scă­ pat o dată vrabiea din mînă, cu greu să o mal poată prinde. Pană atunci, să mănînce Ierburi și să bea rachiu ardeiat. Fără îndoială, guvernele noastre se simt tot­ deauna datoare să se ocupe de hrana țăranului romîn, nu atît din simț umanitar, desigur, cît dintr’o inconștientă mustrare de cuget, că clasa stăpînitoare, pe care guvernele o reprezintă de obiceiti, mănîncă ceea-ce țăranul produce mal bun și mai gustos, lear producătorului ÎI lasă doar po­ rumbul stricat. Și, de teamă de a nu se trezi o dată cu o turmă de pelagroșl, sau de a nu mal avea de ' unde să-și recruteze soldați!, se îndură, in sfîrșit, a-I recomandă o listă de bucate maî hrănitoare, prefăcîndu-se a-șl închipui, că țăranul n’ar ști ce .* trebuie să mănînce. Trebuie înse, ca țăranul să fie ademenit, să fie făcut a crede că are stăpînl generoși, cari caută să înlăture pricinele răului, spre a putea continua să. producă, veșnic pentru alții, acele bucate gustoase și cu substanțe hrănitoare îndestulătoare. Mulțl judecă hrana poporului după bucătăriea pro* vizorie, ca să zic așa, a omului nevoeș sau a țăranu­ lui care se abține de la mîncare spre a-șl acoperi i alte nevoi. Dar chiar feliurile de bucate, conside’ rînd și pe cele' de post, pe cari le întrebuințează de obiceiu poporul, ar fi îndestul să-l hrănească deplin, dacă Iele mal adesea nu ar lipsi, sau nu ar fi nevoit țăranul sa se înfrîneze din cauze cunoscute. Mămăliga, hrana națională a poporului romîn, nU are calități inferioare pîneî, dacă nu le-ar avea chjar superioare, după cum presupun unii. Primejdie» înse, de care s’a speriat lumea, stă în mămăliga di porumb necopt sau stricat, afară de cazurile atît o dese ale lipsei mămăligei însă-șl. Atît porumb. cei stricat, ieste o chestie de mod, de nccopț cl, ' Culturft și conservare, care nu depinde condi|,e. te]jgența țăranului, nici de acea a guver­ nul deT inflfară de condițiile naturale, porumbul tra­ pelor. 10 «nat prășit și cules la un anumit timp, ca biiie alcătui o hrană îndestulătoare. Ctnd înse sii P° i reste nevoit să muncească muncă străină, țaranU1 dările și datoriile, cînd brațele sale sprc Lns și nu poate angaja altele, ca să sănu-s deJJsi să-și isprăvească munca la timp, cînd vîrșens^ ■e maî iipsesc unelte și vite, chiar pe deamînt de cultivat nu are, ori-cine poate înțeri>cI zăcem sub un regim vițios, neîndestulător, lege care, orî-cum ne-am învirti, nu ne putem sasub trebuințele. tisfnee.-rnele Guverm se simt satisfăcute că și-au îndeplinit dacînd au luat o măsură generală de îndreptare. lorica, c. înse se lovește de la întăiul pas de pricina Măsura istorică a dezvoltărei sociale, care a dat astă-zl societățel o formă refractară orl-cărel îmbunătățiri, care a limitat cercul activitățeî omenești la a munci țn folosul altuea- — sau a te folosi de munca seme? nulul tău, cdacă” /poți. ,:r cȘi, ’’. afară de asta, măsura chiar cînd vine la cel de sus, sau din partea oamenilor cu bună voință, pană la aplicare, lea trece prin mîna a o mulțime de interesați sau de organe adminis­ trative inconștiente ori rău-voitoare, cari fac din orl-ce măsură de îmbunătățire, un nou mijloc de în­ răutățire. Înaintea orl-cărel măsuri generale, care desigur se va pierde în imensul ocean al nevoilor sociale, producătorul trebuie să fie liber a se folosi de mijloacele pe cari i Ie dă civilizațiea și sociabi­ litatea, și Iei va putea să producă, ba încă cu mal puțină muncă ca în timpii trecuțl, toate substanțele recomandate de chimie,, ca îndestulătoare pentru or­ ganism. Și ar ști ș‘: să le utilizeze, dacă pămîntul .i n’ar .... fi acaparat, dacă uneltele n’ar fi monopolizate, dacă productele n’ar fi însușite de o clasă, care se achită de producători prin sistemul de salariate. Nu mă­ suri generale, nu legi și dispoziții administrative sînt leacul alimentației proaste a țăranului, ci putința, ca fie-care în parte, fie-care locuitor al bordeelor, să-și albă mălaiul asigurat pe tot anul, curtea plină de pitsărl, vite de-ajuns și ogorul lucrat la timp. Căci, afară de pricinele istorice, astă-zl mal ieste și angajamentul, pe care țăranul îl face încă din timp și care-1 obligă a-șl lăsa ogorul hii în părăsire și a îngriji de cel al proprietarului. Mal Ieste nevoea de a-șl vinde păsările și productele, de a înstrăina, pen­ tru bani, hrana ce i-o dă vaca sau oaea, dacă încă n a sosit timpul să le și vîndă cu totul. Cînd mal este nevoit să-și transforme în bani și o parte Cln malaiîi, fasolea, cartofii și toate celelalte, ce mal poate remănea pentru Iei, să-și ție vieața, cu nn iaî 1UÎ’ dac& nu niala’ul mucegăit, amar pe care bațece a desface și cîte-va ierburi ce cresc, săl- DIN CORESPONDENTELE NOASTRE Dragă Miișoiu, Primesc tocmai o carte de la tine. Mă bucură că în sfîrșit al găsit cu cale sa scrii cîte ce-va. Banii ți i-a trimes Finkelștein. Iei ți-a trimes și o scrisoare deslușitoare, în care îți spunea de ce lucrări are anume nevoe. Dar a făcut prostiea de-a o trimete recomandată. Ceea-ce, desi­ gur, a pus pe gîndurl pe cel de la poștă, cart­ au găsit mal cu cale, de cît s’o ducă la desti­ nație, ca să reție scrisoarea un oare-care timp, după care să o înapoeze trimețătorulul, sub cuvînt că adresantul Ieste plecat la Roma. Minciună și lașitate încotro îți îndreptezl privirea. Și n’are nimeni măcar curajul să-ți spue verde ceea-ce face și pentru-ce anume. Dar de ce oare am mal vorbi de astar Doar știm noi bine, că baza fundamentală a acestei societăți capitaliste, Te numai lașitatea, minciuna. De ce oare ar face tocmai poșta excepție. Săr­ manul Finkelștein, aștepta cu nerăbdare sosirea cărților, cînd colo, săptămîna aceasta, primește înapoi scrisoarea pe care ți-a trimes-o. Iți va trimete o alta. Am fost la unul din abonațil de-aici și anume la Fr. Iți va trimete în curînd. Celuialalt îl scriu. Asemenea am fost la Clubul Anarhist. Clubul îți va trimete săptămîna aceasta cîțl-va dolari pentru niște broșuri. îmi pare foarte bine că vei continua cu scoa­ terea Revistei. Sper că voiu face pentru dînsa ce-va. Cum vel primi scrisoarea, trimete-ml nu­ mai de cît o listă de abonament. Asemenea trimete-ml și liste de subscripții. Toți camarazii de-aici știu că „Revista IdeeT* Ie prigonită de guvernul Romîn. Și leu cred că Te de datoriea fie-cărul să o ajute. De altminteri, mișcarea Ieste aicea mai vie, mal activă de cît în Romînia. Dacă în Romînia sc află indivizi, ca cel pe cari-I știm, mal mult — sau mai mal puțin bogațl ca ca intelect, dar cari cari n’’au în în sau Iei nici nici un un simț simț muncitoresc, n’’au au inimă inimă de de muncimuncilei tor, sînt reci, sînt morțl, aici, afavă de cîțl-va intelectualT, în într ’adevăr remarc. remarcabili, unii, rt,rî cari, lecturii, triadevăr oKîb csînt ’nt nnîT chiar dacă intelectualiceștet nu sînt atît de des, ?, cu mult superiori intelec­ voltațl, sînt, totu-jji tualilor din Romînia. Iei sînt cu mult mal ac­ tivi, maî aprinși. Vezi în fie-care vieață, nu lîngczesc, sînt --------dornici -de-a cunoaște, de-a ști. Voro ----- , ----besc, agită, și desigur că în curînd vor întrece și intelectualicește ‘~ pe cel mal conștiențî, cari lîngczesc înse în trio amorțire totală. Anarhiștii de-aicea, nu trec pe alt tărîm, pen­ tru ca de acolo să ducă lupta pentru libertate. Nu au nimic a face, bună-oară cu Sionismul sau cu Democratismul. Cu Antisemitismul, nici vor­ Q inil^u ° Stare de lucruri ncepriincioasă muncel, bă. Iei luptă liber, deschis, fără dc nici o teamă, a Dra i bar° defectuoasă, o. distribuire nenaturală cum-că vor fi arestați sau atacați de poliție, niatipi Q^elor.’ ° orgar»izare părtinitoare a consu- lei agită pe strade, prin cafenele, prin întruniri, din râdăcln' ’ a^’nc’ deci leacul trebuie să talc ca cea ce am avut bu nă oară acuma, înaintea celei mal însemnate sărbători evreeștf, în aju­ A. Catilina. nul zilei de „Jom Kipur“. La întrunirea aceasta de protestare în potriva religiei, au vorbit: Ja- I �REVISTA IbEEt REVISTA IDEE1 28 nowkv, Grossman, Eiwna Goldmnnn, Kahn, Fox, și alții. Au asistat ca la 1500 de persoane. Intrărilc în sală, sala și chiar întreaga stradă, Ierau ocupate de poliție. Dar noi ne-am sinchisit foarte puțin de întîmplarea aceasta, cu care aproape ne­ am și obicinuit. După scrisoarea lui Leonard, îmi părea că și aici voia găsi aceea-șl amorțală, ca și în Romînia. A și fost aicea așa, dar atentatul din Bufalo, precum și prigonirile cari au urmat a. tentatul, a scos din amorțală pe mulți și i-a în­ tărâtat la luptă. Acela-șl fenomen poate c-ar scoate din amorțală și pe cel din Romînia. Vieața de-aicl, cît se atinge de starea mate­ rială, Ie cu mult superioară celei din Romînia. Aceasta, inulțămitâ muncitorilor, grupați, aproape cu toții, în colosala „Union Societyu, care, cu toate că are nevoe de multe îmbunătățiri, totu-și, opune o oare-care rezistență trusturilor. Dar, vieața muncitorului, materialicește, fie lea cît de bună, tot nu poți găsi nici o mulțumire în lea. Căci, ce te-ar face oare să fii mulțămit ? Te scoli dimineața și pornești la lucru, muncești toată ziua peste puteri, sara rvil acasă obosit, trudit, cazi în pat și adormi. Cînd te-al trezit, trebuie leat să pornești la muncă. Pe lîngă asta, privirile săgetătoare, cari ți-s aruncate de stăpîn sau de stăpînul lucrător, de șeful de atelier, acea ființă atît de păcătoasă, care zorește sclavii întru folosul stăpinulul, pe cită vreme Însu-șî nu Ie de cît un sclav. Desigur că asta îți mărește nemulțămirea și te face să-țl încleștezi cîte o dată pumnii. Dacă nu ar veni rațiunea, desigur, de multe ori al săvîrși fapte cari numai prielnice nu ar putea să-țl fie. Inse, sînt mulțămit cu nemulțămirea, pentru-că, dacă aș fi un satisfăcut, aș uita poate că sînt un sclav. S. Most. New-Jork, 25 Octombre, 1902, ' NATIVITATE Ie ziua de mutare. De patru ori pe an, la asemenea dată, Mizeriea își biciuește cu și mai mare cruzime turma-I sără­ căcioasă și jerpelită. Cu prilejul acesta, marele rău social lea un ca­ racter mult mal aspru. La drama proletariatului se adaogă scene și mal pline de jale. Și oare cine va fi inspâlmîntatul Homer al acestei sfâșietoare Iliade ?... * le ziua de mutare. Și se cărăbănesc, bărbatul, un muncitor cu ziua, femeea-Iși patru copilași. Bărbatul, trage, într’un că­ rucior, pe care femeea și copiii l-împing din urmă, tot caiabalîcul ce-1 au. Iei au închiriat o bojdeucă la margine, unde se duc să se așeize. Ajung. Nu li se îngădue înse ca să-și descarce lucrurile înăuntru, din pricină că proprietarul nu le APUS Ici. cere ^chiriea socoate că fac atîtea parale. !cl chirioa pe ju. mătate, înainte. Pe jumătate chinea. Și dinșii n’aU măcar o‘ frîntă para. * 4: leacătă dar, tocmai în clipa din urmă, pe negî dite, șeșe făpturi, în drum, între cari patru micuți. Și femeea-i aproape de facere. Părintele își lasă copilașii cu mama, unde seaflă, în drum, lîngă bulendre, și aleargă să cate, să cate-a încropi suma trebuitoare. Dar nevoeșil n’au de prieteni de cît tot nevoeși tot atît de cumplit zugrumațî, ca și Iei, de cătră ghiarele tale de fier, Nevoe. La două despre ziuă, paralele nu sînt găsite încă. Sărmanele făpturi se află tot în drum : proprieta­ rul n’a fost înduplecat. .* * X In cele din urmă, omul se hotărăște să tragă cu femeea și cu copiii la secțiea cea mal apropiată, să ceară un adăpost acolo. Această societate, atît de bine alcătuită, n’are nici un refugiu mal „bun. lea pune la îndămîna celor nevoeși acela-șl adă­ post ca și făcătorilor de rele. Dar, pe la jumătatea drumului, femeea : — Bărbate, să ne oprim, zice lea, nu mal pot mal departe... Dînsa se clatină. Bărbatul aleargă s’o sprijinească. lea se îngălbenește, o sudoare rece ÎI curge de pe față, o âpuc-un cîrcel. Ișl apucă pîntecele cu amindouă mînele, se întinde pe trotuar, unde, într’un . țipăt cumplit, o opintire cumplită, dă la lu­ mină o fetiță... ❖ fi închinăciune ție, nou născută, sărmană proleletară, ce n’ai putut avea, ca leagăn, măcar un pat vîrtos și păcătoasa velință pe care nasc micii ne­ fericiți, totu-și mal puțin nefericiți de cît tine. Tu pul, fără să știi, întreaga problemă socială. Cel dintăl plînset al tău, înfierează vitrega societate, în care te lovești de inimi mal aspre de cît trotuarul ce te-a văzut năseînd. Care-țl va fi oare soarta ? Intrarea ta în vieață i-o crudă prevestire de cum are să-țl fie întreaga vieață. Mizerie la început, mizerie la slîrșit, și în tot lungul căel, mizerie. Numai de nu s’ar scăpa din vedere să ți se po­ vestească cum se cade lucrurile acestea, să ți se împrospăteze în minte. DesmoștenitM din naștere, trăește în ura celor fericiți. Crește printre răsvrătițl și pentru răsvrătire. Fii credincioasă leagănului tău. Născută pe pavele, fii cu acel ce le mișcă, Ic frămîntă, le smulg... L. DE Gramont. Rugăm foarte stăruitor, pe toți acei cari, dintruji motiv sau altul, nu se pot abona Ia revista noastra, să ne inapoeze, neapărat, o dată cu numărul de faVj’ și numărul trecut. Ceilalți, buni cetitori și priețenn ne vor face cu atît mai mare plăcere, caU bil să IX nu1* zlC*n|. chiar Înlesnire, cu cît își vor trimete abonamente n mai curlnd. Ar fi și întru lauda lor. , i Drag^ amice, « după scurgerea unul timp atît de înleată Cl cșnd ți_am scris Cea din urmă scridelu°gflt’. hotărît să-țl scriu din nou, și anume, soare> nl igCarea muncitorească și despre inșii din deSpre tel precum mi-am fost propus. Pricina penfruntea i > ^sat treac£ atîta timp, Ie că am vrut tui care a mai je aproape, ca descrierea să complectă. fie 01 4-ntA ce-am avut-o, amice, despre mișcarea • ^iiscă despre oamenii cari-s în fruntea 011111011 hlar despre formele de guvernămînt din Occredința cum-că toate sînt mai cident^t cu prOgresul societățel omenești, despre în -^1° făurisem atîtea iluzii, credința asta s’a spulcarT îndată ce am făcut cunoștință cu realitatea. b<iR âlitatea Ie crudă, îngrozitoare. Muncitorii, de .urindenea, lîngezesc în accea-șl ignoranță, în care faezesc muncitorii din țara noastră. Faptul că sînt imulțUa număr cunoscătorii de carte, nu schimbă JL nimic situațiea. Pretutindenea, muncitorii sînt nutriți cu acelea-și prejudecăți. Și, dacă se mai adaogă înghesuirea lor la o altă, în centre, unde ,gOm°otul lor devine infernal, și se mal pune și munca escesivă, necontenit aceea-șl, pricinele igno­ ranței lor se lămuresc cu prisos. Dacă muncitorii, pe alocuri, se mișcă, nu Ie că-s luminați, că-s conștiențl de lupta ce trebuie s-o ducă, spre binele comun, ci că-s prea asupriți, prea apăsațl de exploatarea haină a stăpînitorilor lor. Cum li se pare că exploatarea va deveni mal suportabilă, pe dată se declară de mulțămiți. Stăpînitoril, fi­ rește, mari pehlivani cum sînt, găsesc destule inijloace de-al înșela necontenit. Și, ast-feliîî, se asistă în Occidentul Europei, la isbucniri și para isbucniri momentane, cari nu dau nici un rezultat satisfăcător. Altă ce-va ar fi, dacă muncitorii ar fi conștiențl de lupta pe care trebuie s’o ducă, împotriva ace­ lor cari și-au însușit totul în dauna binelui obștesc. Binele, obștesc Ie înse un cuvînt strein pentru ob­ ște. Fie-care se gîndește la sine, numai la sine, fie in paguba tuturor. Așa-că, drept vorbind, nu mal există o luptă între clase, ci luptă între indivizi. Dar, dacă pretutindenea Ieste aceea-ș'I priveliște esgustătoare, în Anglia priveliștea-I hidoasă. In ^ast,a> pelîngă educațiea prejudițioasă, pe lingă esuirea la o alta și munca abrutizătoare, se mal intn°8â. mo^orirea climatului. Climatul rece, umed, Pare^»05’ a ?10cn*t populațiea într’atît, în cît îți (ărâ că oamenil nu-s de cît niște trupuri fără vieață, nismeOln^’ cari se mișcă, mulțărnitd. unor meca’eată într’înșiT. Indiferență și nepăsare, Kțjs caracterizază populațiea de aici. Rial ne/63 munc^orească, din țara asta, Ie mult nisrnul npmnat& ca cea de pealocurl, Trade-unioftâței • Ie încătușat în lanțurile lega­ le acestp1SC1fllneî- Șb tinde s’au întrodus lanțuvoinf1' cîlîar Prin Calitatea împrejurăaCeslea Sj a’ ayîntul, au dispărut, și, împreună cu succesul orl-căror întreprinderi. Mulță- 29 mită acestei discipline, grevele cari se produc în Anglia, îndură mal totdeauna înfringert. Mal mult, s’a ajuns la o stare, că Ie o imposibilitate a între­ prinde în Anglia o grevă. In 1901 s'a votat, în Parlamentul Englez, p legeprin care corporațiile muncitorești, „Trade Unions*, sînt declarate răspunzătoare de pagubele pe cari grevele, ce le-ar provoca Iele, le-ar aduce mai­ ștrilor, fabricanților, într'un cuvînt patronilor, în contra căror s’ar declara. Această lege s’a pus în aplicare, acuma de curîndșî a și dat roade... funeste. Acum vre-o cîte-va săptămînî, niște judecători en­ glezi au condamnat, în virtutea legel pomenite mal sus, pe corporațîea de muncitori „Amalgamatei! Society of Railway Servants“, să plătească compa­ niei „Taff Vale Railway Company**, suma de22.000 livre sterline, adică 550.000 de" lei, ca despăgu bire pentru pagubele ce a avut această compa­ nie, în urma unei greve a lucrătorilor lei, cari aparțin zisei corporații muncitorești. AdvocațiI com­ paniei au susținut că, îm virtutea legel, muncitorii trebuie să vestească pe patron cu două săptămînî înainte de declararea grevei, și nu că vor să de­ clare o grevă ci că părăsesc lucrul, ca patronul sa albă timpul să angajeze alțl lucrători. Judecătorii, recunoscură această opinie ca dreaptă și deteră verdictul despre care vorbesc. Cam ce grevă se mal poate întreprinde, cîrid patronul trebuie vestit cu săptămînî înainte, poate pricepe orl-cine. Iei are timp să lee toate măsurile în potriva greviștilor, Iei are chiar mijloace să în­ lăture greva, prin conrupererea unora, prin depărterea de la muncă a celor mal energici și chiar prin arestarea acestora. într’un cuvînt, Iei poate să zădărnicească totul. Cu toate astea, muncitorii Englezi, au primit cu răceala caracteristică numai lor verdictul despre care vorbesc, deși cuprinde în sine, deși implică înăbuși­ rea orl-cărel năzuințl muncitorești în domeniul luptei economice. Dar nu numai în potriva grevelor sînt legi, în țara în care unii salută liberalismul, sînt legi și în potriva libertățel cuvîntulul. Un scriitor englez, a fost condamnat pentru aceste cîte-va cuvinte : „Merită oare acești oameni să trăească“, pe cari le-a scris la adresa unor gîzl. lela fost condamnat la un an și jumătate de „hart labori*1, de muncă silnică. Din cele expuse aice, vel putea, cred, amice, să-țl faci cel puțin o idee, de starea de lîngezală în care zace omenirea, mal bine zis, vel putea să-țl întărești convingerile tale, expuse în publicațiile pe cari le-ai diriguit. Neapărat, nu urmează de aici, de loc, că idealul nostru, „Revoluțiea Socială*1, ar fi. numai un vis, o plăzmuire a mințel. Din potrivă,. Ie o constatare mal mult, care arată că societateă ome­ nească Ie ca o boltă, în care se adună un material explosibil, care, la cea dintăl seîntee, va exploda. Cît se atinge de oameni, Iei sînt cum i-au fă­ cut împrejurările date. Sînt ticăloși, conrupțl răi. Sînt, nu Ie vorbă și buni, construițl, pe semne, fi­ zicește, aparte, și cari, au, se vede, într’înșil, un ger­ mene de geniu. Dar aceștia, cari ar putea fi ase- �30 REVISTA ÎDEKI REVISTA IDE EI mănațl cu niște oaze, în mijlocul pustiei, sînt tot cel vechi, tot cel clasici, tot cel universali. Ie bătrînul Tchaikowski, tînărul student din 1855, care formă în Rusia primul grup revoluționar, cu caracter mal conștient. Acest bătrîn, Ie, ca un brad, pururea verde. Cînd îl văd, înalt, spătos și sdravăn, cu fața lui, pururea zîmbitoare, încadrată.de-o barbă albă, mare, mi se pare că am în față un simbol al bunătățel și al curagiulul. Cîte n’a în­ durat, omul acesta, în vieață, și, totu-șl, nimica nu l’a doborit. O notă care-1 caracterizează. Din ini­ țiativa lui, a bătrînulul de 70 de ani, se agită, aice, în Londra, pentru formarea unei „Case a Popo­ rului", după modelul celor din Belgia. Spre acest scop, se fac întruniri, serbări, baluri, concerte, ca să se strîngă sumele necesare. C’o seară înainte de ajunul crăciunului, comitetul acestei întreprin­ deri, în număr de vre-o 30 de inși, se adună, ca să pue la cale cele trebuitoare pentr’un concert, fixat pentru Crăciun. Adunarea dură pănă la 11 noaptea. La sfîrșit, trebuea să se hotărască cine să ducă afișele la un lipitor, să le lipească a doua zi pe stradă. Din toți cel adunați, oameni în floarea vrîstel, nu se găsi înse nici unul, trebuind ca tot Septagenarul Tchaikowski, să-și lee și însărcinarea aceasta. Și, de oare-ce îl Iera teamă ca a doua zi să n’albă timp de-ajuns, plecă la miezul nopțel, la un lipitor, care ședea, cale de-un ceas și jumătate, cu tramvaiul, departe de unde ședea dînsul, ca totul să fie în regulă... Orl-ce comentarii socot că-s de prisos. Mai Ie Louise Micheî, o eroină remasă de pe timpul Comunei din Paris. Ca și Tchaikowski, lea reprezintă un tip aparte, afară din generalitate. Dar eroismul Iei poți să-l observi numai atunci cînd vorbește. Alt-feliîl Ie gîrbovă, față i-1 încrețită, ca de babă bătrînă. Dar dacă trupul i-a îmbătrînit, spiritul Iei nici cît. Pare un contrast al naturei. Cînd vorbește, vocea ÎI Ieste sonoră. Ie caldă, Ie entuziastă. Cînd o auzi, mal ales, vorbind de la tribună, ți se pare c’auzl un tînăr, ce-ablea a în­ ceput să se încălzească de razele binefăcătoare ale idealului „Libertățel", nu o bătrînă care a și fost dogorită de arșița acestui Soare. Alt tip de samă, foarte de samă, le caldul și bunul Malatesta. Nici tînăr, nici bătrîn, acest om are înfățoșarea unul apostol. Mi-1 închipueam cu totul alt-feliîi. Credeam că la prima vedere trebuea să observi că al înaintea ta un războinic. Dar nu. Războinicii libertățel n’au nici de cum înfățoșarea crudă a tiranilor, ci fața li-i blajină, ca fața de martir. Cînd îl văd la tribună, cu capul aplecat într’o parta, surîzînd în tot timpul cît îl aplaudă auditorul, mi se pare că am în față un Crist. Nici nu-țl vine a crede, cum-că în inima unul asemenea om clocotește o ură atît de mare, care, dacă ar putea izbucni, ar nimici pe toți despoetoril, pe toți tiranii, pe toți înșelătorii omenire!. Dar, dacă în ini­ ma lui clocotește o ură atît de mare, în po­ triva asupritorilor de tot soiul, dragostea pentru omenirea apăsată, subjugată, schingiuită, înșelată, Ie și mal mare. Cînd vorbește, se revarsă din inima-I focul dragostei și al urei, și toți, cari-1 ascultă, vibrează de acelea-șl sentimente, cu Iei. Alte tipuri ce-mi mal sînt dragi, pentru noblm caracterului și avîntulul lor, sînt; Tcherkesoff K11 runt la trup, pururea agitat, energic și activ * tipul rusului revoluționar, desăvîrșit. Dr. Ta ’ ,e M-me Tarn și Doni. Oameni blajini, tăcuți, dar ci totul de samă. Makdonald și Tumer, englezi, CaI? entuziaști, rarități în Englitera. Kelly, american rece, dar foarte conștiincios. Dintre băeții evrei’ am de semnalat numai unul de samă: L. Baron’ Băiat deștept, pururea cald, agitator escelent și apri. luptător pentru întinderea propagandei. Pe acesta îl mal caractcrizază, că biciuește crunt pe orl-cine cînd i se pare că sa îndepărtat de la idea] și pe cale de-a face vre-un compromis. ' v Pe Kropotkine nu l’am văzut încă. Ie suferind și le într'o localitate din vecinătatea Londrei, nu Ie în Londra. Dr. Nettlau nu le nici lei acuma în Londra, nici Tarrida del Marmol, despre cari cred că aș avea ce-va de vorbit. Cît mă privește pe mine, îmi urmez calea, cum știi, ajutînd, pre cît pot, la răspîndirca adevărului și luminel. Sînt colaborator la ziarul „Freiheit", care apare aici, în jargon, țin din cînd în cînd conferința leau parte ca orator Ia întruniri muncitorești. Nu știu dacă voiu remănea în Londra. Duc dorul pajiștilor verzi din țară de la noi, duc dor de atmo­ sfera limpede, de soarele cald și de țăranul Romîn, ospitalier și bine-voitor. Cel de pe-aicl mi se par mal răi, mal ursuzi, mal respingători. Climatul de aici mi-I urît. Doresc de tine și de ceilalți. Cît desspre tovarășa mea și copil, nici vorbă, mal pre sus de orl-ce. Calde îmbrățoșeri, Morris Maier. Londra, 28 Docnmbre, 11)02. Iertarea Budistului Nici un popor din lume nu moralizază așa de mult ca Chinezii. Regimul lor politic caută să pue in aplicare principii de morală. Sociologica lor Ie alcă­ tuită întreagă din cerinți moraliste. Filosofica lor nu urmărește de cît sa scoată la iveală cele dintăl prin­ cipii cari conduc acțiunile omenești. Imensa lor literatură, chiar în părțile Iei ușoare, obscene, nu Ie de cît o vastă și une-orl foarte uimitoare pila11* ire, a unor teoreme morale. In Europa, imputăm ar­ tei, literaturel și științei chineze, caracterul aces moral, care ar alcătui pecetea inferioritățel civili­ zației chineze, fiind-că pare, cîte o dată, prea plicticos, pentru noi, veciniei alergători după senzații noi, can nu au, ce-I drept, de cît arare, o oare-care legato * cu morala. . . j Cu toate astea, privim poporul chinez, Ură a sta la gîndurl, ca cel mal imoral din lume. cină că noi, Occidentalii, uităm prea lesne, cu morala nu stă de loc în frică ce-o avem de Penal, ci în puterea de voință care diriguește acți în afara și chiar în contra orl-căror preveder afară. Putereajsufletească Ie ceea-ce prețueș«^ce. mult, și am putea aproape să zicem, cum-c | putui moralei stă în nesocotirea instituțiilor.- * . . o parte din lume, instituțiile nu sînt atît de cît,în >e ca în Europa. Nu-I deci nici o mirare, ca putcf^ic un onl> care, ca Tolstol, le nesocotește, să V t lească după puterea sa individuală de suflet, cfl.Si tefățoșarea unul erou. 1111 China toată lumea Ie întru cît-va ca Tolstol, 1° iuinea caută să facă să fie aromnie între vieața tOflt f 1 și principiile teoretice ale moralei. Cum-că pr? iniile acestea sînt, în China, acelea-și ca și cele Pr,nv asta s’a spus de-atîtea ori, în cît mal nu Cr v ic nevoe de-a o mal repeta. Faptul i-atît de ,n . în cît teologiea occidentală n’a mal putut să iZb prefacă cum-că nu are idee de Iei. Unii, Părinți •8 iriți din veacul al optsprezecelea, uimiți și su^ratl nu au găsit altâ scftPare> de cît sa declare m-ii lera la mijloc o nălucire diabolească, mecU‘a sft facă greutăți Misiunilor. Alții, savanțl, din 'leacul al nouăsprezecelea, ca Duplay, au văzut în aceasta o nouă dovadă despre gloriea lui D-zeu, si|indu-se a înălța mai pre sus mărețiea creștinismu­ lui, șî spunînd că D-zeu dăduse Decalogul chiar 5i Chinezilor... Așa dar, în teorie, nu-i nici o deosebire. Remăne de văzut în ce chip are loc aplicarea în vieață. Mal întăl de toate, le o însușire sublimă, pe care, creștinul, în amintirea mitului cu moartea Mîntuitorului, a socotit cu cale s’o dee, ca o sublimitate specifică a moralei sale: puterea de-a Ierta. Nici o morală, nici un popor din lume n’a ajuns, zic unii, la o concepție atît de măreață, concepție contrară tu­ turor instinctelor de vrăjmășie, de răzbunare, de cruzime, cari caractcrizază pe omul nedespoiat încă de natura sa animală. Trebuie să mărturisim, înse, cum-că, asemenea întărire Ie neadevărată. Mal întăl, concepțiea morală a Iertărel mi-i nici de cum de origină creștină, ci budistă. Și creștinul, n’are cuvînt de a voi să-și însușasca lui gloriea unei idei, pe care nu a făcut de cît s’o împrumute de la sutele de milioane de budiștl, cari au existat înainte de nașterea creș­ tinismului, în toată Asiea civilizată.-Și Ie foarte gre­ șit) cînd crede, cum-că, concepțiea Iertărel ar fi negarea desăvîrșită a instinctelor vulgare de vrăjmă­ șie, de răzbunare și de cruzime. Din potrivă. Cea mal greșită idee, cu toate astea, în concep­ țiea Iertărel, precum susține c’o are creștinismul ci ar m zilele noastre, Ie prezumțiea cu care sj pune și acum popoarelor necreștine, cum-că lertin^f)6 baza cununa religiei și civilizației creșcivii- >aCă VOm Pr*v* iodurile tuturor popoarelor nare J aceste groase volume, pline de răzbucari ’ n măluită, dozată, aceste dovezi rușinoase, Pentrue spun cum-că creștinul le prea nesimțitor C‘O sî a fi pedepsit prin Iertare, ne vom întoarce tiu « mal vie admirație cătră budiștii, chinezii și 'Etanii, f • ?re> ca de c j ^nca in stare de a se folosi de lermai ^puternic mijloc pentru o răz- lapt îrivin’fa' aceasta mi s’a întîmplat să cunosc un I « * Cît care nu s’ar putea născoci un altul mal fSenere-PUne față f în față, direct, concepțiile eLBIiira “î1/616 aasiatice, și care, pe lîngă o învăItoare 'Ublln>S, ’e " una din pildele cele mal mișcă• Ce ne-am r —** putea închipui. Faptul a fost ra- 31 portat oficial, în Priamosvkiy Kra3, dar, din neno rocire, într’o formă atît de trunchiată, în cît i s’a schimbat cu totul înțelesul. Așa-că-I important de a se restabili cele petrecute, cu atît mal mult, cu cît raportul oficial, denaturat, a făcut ocolul ’ presei europene. Faptul s’a întîmplat la Kharbin, în Manciuria de miază-noapte, prin August. Rușii ocupaseră cetatea. Cumplitele cruzimi de la Blagovestcensk, unde, în urma unei greșite interpretări a unul ordin impe­ rial, un generai tîmpit făcu să se înece patru mii de paclnici Chinezi, treziseră la vieață sălbatecele porniri războinice ale Cazacilor. „Noi nu facem războiul ca. politică, îmi spuse acolo, un ofițer cazac, ci îl facem din inimă, pentru a face războiri. Războiul ie elementul nostru44. într’o sară, un cazac, îșl află de petrecere să se adrezeze unul chinez, care vindea pe drum castra­ veți. Chinezul, care nu pricepea rusește, nu știea ce să răspundă. Cazacul, iritat că nu i se da nici un răspuns, puse pușca la ochiți și-o descărcă în pieptul chinezului. După aceea, rusul, numai 'de cît o tuli, și sărmanul chinez fu transportat la spi­ talul militar. Faptul acesta, supără foarte mult pe general. Iera vorba, într’adevăr, ca Iei, să cîștige pe Chinezi prin blîndețe, guvernul lui avînd de gînd să anexeze țara. Iei socoti, așa dar, să compenseze impresiea ră, ce faptul acesta trebuea neapărat s'o iacă asupra Chinezilor, ordonînd o anchetă judiciară severă și pedepsind pe cel vinovat, de să se ducă pomina. Ideea aceasta Iera cu totul europenească; pedeapsa ce compensează crima. Dar fu împiedicat să o ducă la îndeplinire de către .însă-șl victima. Instrucțiea acestei afaceri luă un caracter cu de­ săvârșire dramatic, puindu-se față în țață, fără nici un încunjur, deschis, morala chineză și „justiției“ europenească. Pentru a conștata identitetea uciga­ șului, judele de instrucție militar, procedă, la spital, la interogatorul rănitului, care Iera aproape de agonie. Tălmăciți Iera un Rus; Transcriu, pe cît se poate de fidel, întrebările puse cum și respunsurile date de chinez. — Ai văzut bine soldatul care a tras în tine? — Da, l’am văzut foarte bine, fiind-că mi-a vor­ bit o mulțime înainte de a trage cu pușca. —■ Dacă ți s’ar arăta mai mulțî soldați, al fi tu oare în stare să-l recunoști dintre. Iei. — Negreșit. Dar ieu nu vreu să-l denunț. — Cum tu nu vrei să-1 denunți? De cer. Chi­ nezul, slab, prăpădit, holbă ochii lui mari, în care par’că scînteea o flacără ciudată. Dînsul -se-.ridică și întinse mîha. — Nu știi de ce, tu, Rus, puternic, învățat ? Nu înțelegi de ce ? Să-ți spun. Nu mal.am mult, și-am să mor. Știu, simt foarte bine. Și vreu să mor li­ niștit, împăcat cu oamenii și împăcat cu lumea, leată de ce, înainte de-a trece din vieața aceasta, vreu să-l Iert. Nu vreu să fac să mal sufere ni­ meni. Să stăm să negîndim. La ce nevoe să pleară doi, dacă se poate ca să mor numai leu?... — Dar, dacă nu-1 denunți, am putea să ne în­ șelăm, să facem să ispășască, din greșală, un altul, crima săvîrșită asupra ta. I ’:l I -1 �52 REVISTA IDEEÎ — Așa-, esclamă muribundul. Și. prîntr’o si­ lință supra-omenească, sări în sus, facînd un gest de o măreție cu adevărat sublimă. Vreți să alcătuițl un tribunal, să acuzați, să judecați, șă osîndițl, cu toate că leu riu vreu? O, mîșelie, nelegiuire, cruzime. Vreți să asasinați, voi căror nu vi s’a făcut nici un rău fiind-câ mi s’a făcut rău mie? Cu ce drept? le treaba mea. leu n’am recurs la puterea voastră, să mă răsbune. Pe mine m'a ucis și leu îl Iert. Iei Ie al mleu. Dacă nu vă cer nici un ajutor, voi n'avețl nici un rol. leu Iert. Voi n'avețl ce să mal judecați. Funcționarii ruși, rămaseră cu gura căscată. Creerul lor, deprins a rumega datele păcătoase ale ideel occidentale de justiție, nu Iera pregătit să primească o asemenea lovitură. Avu Ioc o oare-care tăcere. In cele din urmă, unul din Iei îșl găsi firul logicei lui rătăcite și îngînă: — Dar, dacă nu-1 voni pedepsi, Iei ar putea să mal facă și altora rău. — Nu, nu, strigă chinezul, din ce în ce mai ațîțat, n’avețl dreptate de loc. Dacă-1 veți pedepsi, lei se va irita și va păcătui din nou, din răzbu­ nare, din ciudă. Dar, dacă-1 voiu Ierta, nu va mal face rău nimărul. Nu va mal putea să fiind­ că a fost Iertat... Judele de instrucție, confruntă, totu-șl, un număr de soldați, cu chinezul pe moarte. Printre aceștia se afla și cel asupra cărui căzuse, de la început, cea mal grea bănueală. Chinezul îl lăsă să se părîndeze cu toții, repetînd numai: —i Nu... nu... nu... La urma urmei, sosi și inculpatul... De-o dată, o emoție adîncă se zugrăvi pe fața îndurerată a victimei. Chinezul îl privi lung, în mijlocul unei tăceri profunde. Și, după oare-care timp, Iei întrebă pe jude: — Ce i s'ar face celui pe care l’aș denunța ? — Ar fi osîndit la munca silnică pe vleață. — N’am să denunț pe nimeni. Intăl și-ntăl m’aș înșela. Nu-I Iei. Și, mal presus de toate, leu vreu să Iert, pentru a pedepsi util și a muri liniștit. Judele de instrucție, scos din sărite de întorsă­ tura ce o lua afacerea, îl zise, c'un ton obraznic, funcționaricesc: — Trebuie să denunți. Vreu leu. Iești dator. Tu te ridici în potriva îndeplinirel justiției și legel. — Tăceți și nu-mi vorbiți de datorie. Ce-I datoriea mea, nu puteți să știți voi, asta-I treaba mea personală. Dacă datoriea voastră Ie de a căuta un vinovat, desvinovățit de Iertarea mea, pentru a aplica asupră-I o răzbunare, care nu vă privește pe voi, asta Ie treaba voastră. Nu vreu să am nimic aface cu asemenea grozăvii. Și-ți spun : chiar dacă, cu toate astea, vel face să fie judecat și osîndit, pe care-1 vel socoti de vinovat tu, leu te declar de zece ori mai vinovat, și față de Iei și față de mine. Vel fi un criminal... leu Iert. Chinezul, care vorbi ast-feliu, tremurînd de emo­ ție și însoțind supremele-'f vorbe de gesturi convulzive, cele din urmă gestur> premergătoare morțel, căzu și-și pierdu cunoștința. „leu Iert14, fu cel din urmă cuvînt al său. Nu-șl mal veni în fire. 1 este un ceas Iera mort. _ Chiar sufletul împietrit al ofițerilor cazac| f mișcat adînc de priveliștea acestei morțl sublim? încă o dată, divina cugetare a lui Ruda învins' pe oarba și pe crunta ihemis. Asia,“încarnată î» trupul măcelărit al unul țăran chinez, umili . ropa, mîndră de cultura iei. Și-s patru sute de IT1lioane de țărani în partea aceea de lume... Am văzut Cazaci plîngînd. Instrucția fu părăsită Și nu s'a mal auzit vorbindu-se, de atunci, de violențe rusești la Kharbin. Alex. Ular. REVISTA IDEEl 1903? Mai* No. XXIII. 3. CUPRINSUL Din „România ffluzlcală“. Ce trebuie sil ajung# lupta pentru traiu. BIBLIOGRAFIE i», Siuțolu șt r. Zo«îw : BociaUl, colocțin complect# i». aiu.oiu ; Revista Ideel, «le la no. 1-10, colectiva aompleut# 6^ — Itcvista Ideel, do lu n. 11-20, colecțion comploct# rt— C'e-l de. făcut, roman, do Oernițicvsky . , rj_ — Vespre mini», de Seuecii , , — manifestul Comunist, de Marx șî J-Ingols , — Socialismul și caracterele sale venerate, de benin ■ -50 — Socialism utopic și socialism științific, de Engel.s <• -50 — Rusia Revoluționară, do D-na Nikitina. , . -50 — Libertatea de cugetare și de discuție, do Ălill. • -50 — Pușcăriile^ do Kropotkin . ' . • -ai — metoda experimentală în politică , . , • —50 — Determinismul SociaL Socialismul Belgian • -60 — Propaganda în mișcarea Socială , , —60 — Cum sc explică Anarhiștii .... . -50. — Emanciparea Femeel . ... . — Intime ........ 1». Zoxîii: Substratid patologic în pesimismul contemporan . — Expertiza psihiatrică — medicina Socială. . -60 -20 — Determinismul ...... — Despre influența împrejurărilor, db Lamark , — Idealul Tincrimel, Viitorul Științei . . , -20 I. Nengu s Trudiții - icoane din norod — In devălmășie ....... -20 — Ciuma religioasă, do Most. . , -50 — Vremuri noi, de Kropotkin .... Gli. Vnrlnm-GhlțeHcu .Jertfele Țarului .... Gr. Cîollnv : Lumina Asiei, do Edwin Arnold . -20 Ann Marin MnxonI ■ Ctltrc fete ITn feeior «Ie țarnn ; Xoua epistolie către muncitori și țărani -20 Noloniou Abrani: Destăinuirile unul expulzat . • . Bernnrd Ijnznre : Despre Antisemitism . ... • Orupul Ntudeuților .Snclalițti; Antisemitism și. Sionism, MtiRoiti și Zonin : Școala liberă lin Iteviatn Iticci, IO Mtr, Epurilor, Bururcțt». -2u -20 -20 -20 I “""uJnusVcinȚȘt'i să țe opui. L de C^^J’^ hnnucj^adeinoraliz.aloarc a mizeriei. r’ălito. Subscrieri voluntare. Să ÎNȚELEAGĂ 3IAÎ 3IULȚ1 Nici vorbă că-n starea acluală de lucruri sînlein departe de a nc duce vieața deplin, după îndemnul lirei. Tolu-șl, și-n starea asta, ori-cit am presupune-o de rea, cum de altmintrelea și ic, afară de ori-cc presupus, și-n starea asta, încă se poate orînduî, pentru unii, un traiu mai priitor. Unii, pot ii mai mulți, dar mă gîndesc ih momentul acesta la cîți-va camarazi aleși, la umil sau la doi, rup ți din tulpina lor, pe cari-I 1--*-. —5—v. bate vintul, pe cari-i udă ploaea și uscăciunca-i sacă. Dacă îndemnul fire! s’a arătat la cine-va mai puternic, s’a arătat la Iei. Și dacă a fost ________ r _________ _•____ Infrînl la cine-va jmai grozav, la nimeni alții .. ........... . — M de cît la iei. IA! Dintr'un concurs de îîmprejurări, ______ ..____ ________ _________ s’au pomenit cu năziiințî mărețe, c’o îndrumare spre bine, care i-a ț luat înainte și y •i-a menit unei munci din cele mai utile, întru folosul obștesc. Capabili de asemenea muncă, cît vreți, dînșii se vlutură prin lume, fără să găsească nici un mijloc măcar, Msă ; ă se apuce cu toată sîrguința de treabă. Cuprinsu-i slăpînit, în întreg, de cătra V inși !nȘ* răzleți, care-1 privesc ca b;; bunul - '1 lor esnoștri, umblă ca niște desXAx ■> *T* C£tmarazii uuțm, uiuuid C ' " Șdăcmați nu-î îndemnăm uucinați___printre noi, și noi nu-I JllP.t rin w . cif1 ,e cFni sa stee să se odihnească, măcar tini Va *n așezarea ce-avem și să-și con­ strui6 ?Pera l°i’» din care nc-au și dat cîte-va «■alucne probe. binpUd vo.rbesc despre noi, vorbesc de cei mai uUlll ^uPri^ȘÎ, pentru-că, a se odihni cine-va la împărtăși din din neaneavutul h6ZaL în dmm» Și a se împărtăși ’-î sine sine și si nu-î nu-î nencv°e j ]’ asta se practică de date-m?00 de alita indemn. La un atare, un mă”6cum s’ar cinema Ie de casă, 'tiaibino ie cdP'rinȘL ar putea să răspundă Alămii/6,01, .consli‘înșL Lucrul s’a practicat, .li vorta de nn rl, F 1 dmp. Cu osebire osebire c'aicen'ar c’aice n’ar fi vor| rlo ------- nlionobiect de petrecere, pentru niște clica“ i cintăreț oare-care sau de-uu hăude?11 cântăreț dc-un ’la făcător de ode, dc-un llatalor dc; -■ - *“’* ’ PUBLICAȚII STREINE Les Temps Notiveaux, 4, ruc Broca—Paris, L'HitmanUc Nbttvellc, 3, bis, coiir de Rohan—Paris. Freedom, 127, Ossultston Street—N, W, London. Le Reveil, 6, ruc Savoiscs—Geneve. Neiies Lebeu, 26, Naunyn str. 08—Berlin S. O. Der Anarchisl, 8 Llebig str.—Berlin O. Novy Kult, 45, Oslany—Praga, Universiia Popolare, 13, Via Tito Speri—Mantova, II Socialismo, 57, Via San CJlaudio—Roma. Volne Lisly, 20, Meserole str.—Brooklyn—New-Yorlc. Liberty, 325, E. 75, str.—New-York. Protesta Umana, 730, W, Madison str.—Chicago 111, TIPOGRAFIA MARINESGU & ȘERBAN Strada Biserica Encl 14, București. (llnr.*.. ’ *• r*t • ’ . . A . _ r București, Strada Epurilor. 10. deșărlăciuni omenești, de-undomn de compa­ nie, zipînd așa, care să ție cui-va de urlt, sau să aibă a face, în schimb, cine știe ce indispcnzabile munci. Un camarad de-ai noștri, de speța celor de cari mă ocup, nu va lipsi să prezinte un interes aparte, prin felini lui de-a ii, pentru acei în sinul căror înlîmplător s’ar afla sau cari s’ar ocupa de iei. Dar iei va tre­ bui lăsat cu totul îndeletnicirilor Iul. Activita­ tea i-ar fi mai rodnică atunci, spre satisfacerea tuturor, cu osebire a celor împiedicați de fa­ talități cunoscu compensare, de neapărată nevoe, cu osebire cînd cel mai bine cuprins nu poate să răspundă, mai bine, unor frumoase ginduri ce le-a avut odinioară sau pe cari le întrevede abiea. S’ar zice, poate, cum-că, ori-cine, ăi fi pica lesne să întreprindă, să se susție, ce-va. fără să aibă nevoc de asistența nimărui. Prea lesne, tocmai nu. De întreprins, pană la un punct au putea, și, dacă nu de voc, ar putea de nevoe, cu toate că, in cazul acesta, mai prost. Dar aice vorbim de vocație, de-o îndeletnicire pen­ tru care ic cine-va mai apt, de ceea-ce poate , face unul mai bine și-ar fi păcat să-nu facă, /-»»•» zuX <1 fî v-titz*! «TAT11 V1V OCrmnil 11 Fllî 1 *» frUl fiW cu loate-că ar fi preveniri asupra utilităței opereij lui.Bună-oară.temdeamnă firea de-a te ocupanrai ” ~ aparte cu problemele vieței, lucru ce dc-o camdată ...r.nu-țt ....; poate v. - produce L ’ nimic. ' ' A-ți ‘ f tinde sau .. z-1 /-vî 1 nn tr»n ii nnocifti H I a-ți mehiriea condeiul, pentru necesitățile talc, sau a deschide bulică, din care să vinzi fleacuri, tot pentru necesitățile acestea, par’că1 ae fi mai bine a te lipsi de tot, a renunța la toate. Problema ie inse rezolvată, dacă vocațica ta, de a le ocupa mai aparte de problemele yîeței, cum punem cazul aici, ie susținută de cine-ya in stare, de unul sau mai mulți. Și nu ie nici o necompatibilitalc la mijloc, pentru-că sînt de acei, cari-și dau samă perfect, că dezlcgările date sînt cele mai cu calc, mal conforme cil evoluțica, cu mersul lucrurilor chiar, și eă. in nici un caz, n’ar fi intru niinic jigniți, dacă se preconizază o armonic socială și punerea wimvr unuii*o.sociale la îndemîna și spre tuturor ubunurilor folosința obștească. Camarazii noștri nu ar putea să pleară, chiar așa de izbeliște, cum sînt... Ie o glorie pentru iei, de a li se atribui alîta tărie. Dara mai ii, în vremea noastră, martiri, ie absolut de pri­ sos. Și accentele desperate și jalea ce-ar ră­ suna din păturile profunde, în cari acești camarari s'ar liri. nu mat sini nici de cum de neapiirată nevoe acum. Plăgile sociale se vad ies la iveală de sine și le putem schița, cmd voim, chiar și de la oare-care distanța. Șt nu-i nevoc să adunăm, chim* in inima uoaslra, no- �REVISTA IDEEi 34 ianul de venin, din plăgile acestea, să împroșcăm lumea apoi, s’o otrăvim cu îel. Cit de­ spre virtutea ce ar avea-o chinul, tortura, ca stimulent, aî noștri s’ar putea foarte bine scuti. Vieața amară ie mai degrabă omoritoare de vreme, ca să nu zicem că stinge chiar ener­ gica orl-cui. Războiul social îc in toiu, taberile sînt în încăerare, într’o încăerare cumplită. Nu-i vorba de-a dezerta cinc-va de la post, dar noi ara observat, că tot mai multă ispravă s’ar face, dacă aî noștri, înzestrați mai aparte, ar li la adăpost mai bun, să poată proecta o lumină mai mare, in cîrapul de bătae. Acuma, taberile sînt într’o încăerare oarbă. Dau lovi­ turi și primesc, cînd s’ar putea înțelege prea bine, rcnunțînd unii la niște privilegii ce nu le-ar face traiul nici într’un chip mai rău, ci, din potrivă, cu mult, cu mult mai bun și mai sigur, chiar lor. Dar nu, toți zic că se luptă pentru vieață, cu toate că nu fac de cît să stingă, să nimi­ cească vieața. Nu s’a putut concepe ce-va mai deșantat și ce-va maî absurd, și nu cunosc altă asociare care ar prinde mai bine, de cît aceea dintre un devotat, care stă pe redută, ca să orienteze pe cei în luptă, și dintre unul ce-i stă la spate ca să-l susție. Pentru-că starea so­ cială sau rangul unui om, ori-cît ar fi dc mare, nu esclude o conștiință clară, chiar dacă con­ știința aceasta nu arc tot imperiul asupra întregei sale purtări. De fapt, la propășirea so­ cială au concurat toți factorii cu putință. Pe lingă factorii negativi, cari au concurat și iei, chiar prin opunerea lor, au concurat și faeton pozitivi, cari-au împins direct, oameni din toate stările sociale. Ca să lăsăm la o parte factorii economici, materiali, cari, ie cert că-n desvoltarea societăților organizate, pănă acum, au ținut totdeauna locul intăî. Și, sint încredințat, că dacă numărul inșilor, ce stau ce-va mai bine, acum ic mai restrîns, și sprijinul dat de iei unor camarazi în nevoe ie oare-cum redus, se datorește. mai mult unei trecătoare uitări, și faptului că, camarazii aceștia nu-și trîmbițează atîla starea precară și nu recurg iei singuri la nimenea direct, nevrînd a contracta, prin asta, față de nimeni, vre-o datorie cum-va. Unul sau doi, din cei cu oare-care stare, sînt și acuma pe-alăturea de noi, prind interes la cc facem și pun și umărul, cînd și cînd, la cîte o ne▼oc. Și dacă tac aice numele lor, ie ca să-l încadrez altă dată mai bine, cu toate că nu ic de cît o purtare maî cum se cade, purtarea lor, și atît. P. Mușoiu. REVISTA IDEEI TTn an., IO numexe, 5 Lei IO, Strada Epurllor, BucnrețiI - REVISTA NU SE TRIMITE DE CÎT LA ABONAȚI - ABOXAXEXÎjgiu se PLĂTESC ÎNAINTE „România Muzicală* t o minunată revistă j artă, care apare în București, ne-a adus vesteai pre o grevă a muzicanților din Paris. Reproduc*' după această revistă, o însemnată corespondez* publicată în franțuzește- dc tea, privitoare la chesp’ Și, ne facem o plăcere de~a semnala această vistă, ca una ce- cuprinde, adesea, lucruri ce rită atențiea tuturor, lucruri expuse c'o inipa' țialitate și competință rară. • 1’' -------------P. M. GREVA ARTIȘTILOR MUZICANȚI Greva aceasta î-aproape terminată. Și, afară de cîte-va stabilimente, de alt-feliO de mîna a doua ce încă mal rezistă, marea majoritate primi tariful sindical. Mijloc cinstit și paclnic, greva vine o dată mal mult în sprijinul muncel organizate și face să ce­ deze a tot puterniciea capitalistă. Fie ca pilda asta să fie salutară și să arate acelor, din nenorocire încă destul de numeroși, pe care jugul de angajat i-apasă, să le arate calea ce trebuie să urmeze pentru a-șl îmbunătăți condițiea lor socială. ’ In marea legiune a exploatărilor, muzicanții pot să fie puși în rîndul întăl. Supus la o muncă cu atît mal obositoare, cu cît are loc la o vreme cînd legile naturale cer ca omul să se odihnească, mu­ zicantul Ic nevoit, ca să-și czecute partea cum se cuvine, să dee dovadă de o neîntreruptă atenție. Și Ie cu totul neapărat ca să se afle regulat la or­ chestră. Afară de asta, trebuie să se înfățoșeze pururea într’o ținută corectă, lear, în majoritatea stabilimentelor, să cînte, fără întrerupere, de la în­ ceputul pănă la sfîrșitul spectacolului, fără să poată nici fuma, nici vorbi. Mal mult, Iei contribue foarte mult la succesul camarazilor lui dc pe scenă, pentru-că ce ar fi cea mal frumoasă voce fără acompaniare, fără să se folosască măcar întru cît-va din succesul acestora. Dînsul remîne cu desăvîrșire în umbră. Și, pe cînd cîntărețul primește o re­ munerație respectabilă, dînsul, nenorocitul, trebuie să se mulțumească cu un salar infim. Cu toate astea, ca să ajungă la o czecuție satisfăcătoare, nu tre­ buie oare să facă, îndelungi, anevoioase studii? Cu toată plata lui, mal mult de cît neîndestu­ lătoare, repetițiile, ori-cît de dese ar fi, de ziua sau de noaptea, nu-I sînt ținute în samă de Ioc. Cînd vrea să se folosească de ziua lui, liberă, pentru a face ce-va, pentru a da o lecție, nu poate. In ultinw* moment o repetiție neprevăzută l-împiedică, cină ar putea săcîștige și îel vre-o cîțl-va bani, îl silește JJ o muncă gratuită și Ia cheltuell de transport, te mal mica canțonetă, îl obligă să fie prezent. 1 cîte concerte muzicantul Ie nevoit să repete cin rețulul, să-I îngîne cele cîte-va măsuri ce trecu să le cînte în public. . Cari sînt înse, la urma urmei, salariile mnzlCa a ților ? Din nenorocire, publicul, în de obște, F puțin le cunoaște, și Ie departe de a-șl da san»^ cum-că, sărmanii, muncesc pe un salar de 60—120 lei lunar. REVISTA IDEEI .proape de neînchipuit, cum de n'au înțeIeste alfnril, cum-că făceau muzicanților o situație jctonl, — rațional, nu putea să dureze. Cînd lesd,re.‘ irllf04ftDavantagiI imense unor stele de-o strălucire putea oare să mal reducă puțin <ncor icorddfttnîcl ^^risosulunora, să adaoge la necesarul altora ? din P1 ‘ele din urmă, dîndu-șl samă de interesele Îo.celtîndu-se* exploatați nevrednicește, sătul de ’mîrprÎR fArilfără nJlHpidpa mizerie, nădejdea de lor Și VaZaceastă veclnică în Ln sla.i vre-o dată din lea, cele mal dese ori sătul a ie?1 cînta cu pîntccele gol, artiștii muzicanți au de a 1 un sindicat, o breaslă. Intrunindu-și drepalcătuit nemulțămirl, legitimele lor revindecărl, de HiC-, tele l?r destul dc modeste, trăgeau nădejde cumalJt-feliă ■“•n număr, au să ajungă poate să moae cercă, Pn . r ce nu voeau în ruptul capului să le biCie? Cnimic dobîndind, ast-feliu, prin mijloace siaC°r cî naclnice, îndeplinirea cerințelor lor. sUr„mpra sindicală, întemeeată în Mal 1901, nuacum aproape 2.000 de membri, adică Sitatea profesioniștilor din Paris. In Octombre iS consiliul sindical prezintă un memoriu direc•orilor de teatre, concerte și muzici de grădini, în care se expunea pe scurt .și într’o formă cu totul, cuviincioasă, dreptele lor revindicărl, stabilindu-se un tarif, care fixa mediea salariului artiștilor-muzicaoll la cinci lei pe zi, plătindu-se și repetițiile. Dar ce-au respuns directorii la aceste pretenții atît de modeste și la acest memoriu atît de umil ? Nici n’au voit să discute măcar. S’au arătat de o nemlădierc sălbatecă, nesimțind nici de cum tre­ buința de a-și mal mieșura întru cît-va luxul, să dce pîne la muzicanți. încrezători în puterea ba­ nului, siguri că vor găsi ezecutorl destul, chiar mal mulțl de cît ar fi avut nevoe, Iei nu se înjosiră să facă nici cea mai mică propunere, celor pe cari-I exploatau atît de rușinos. In urma acestora, Joi 30 Octombre, pe la amiază, muzicanții, întruniți în adunare generală la Bursa Muncel, în unanimităte, votară greva. Iei hotărîră să nu-și reee munca, de cît cu condițiile fixate de cătră consiliul sindical. Rezultatul ședinței fu comunicat directorilor, pe dată. Și, chiar în sara aceea, toate stabilimentele pariziene, ca să-și înlocuească orCare î’Psea> n’aveau de cît un modest P'an. Rid măcar un director, nu a putut alcătui . orchestră serioasă, în afară de sindicat. Atunci nevr*etră samî>i de enormitatea ce-au jsăvîrșit-o, ’ nnQ să facă nici o concesie, și-a doua zi, Vixr.-_ g 0 mare r ......................... ’ 7 ;și aderară -la parte din stabilimente /Zilnic, apoi, au curs la aderări. ritul ceiCe treb\lIe sa spunem, pentru a arăta meatit de Ce S au devotat să apere această cauză 0 Parte d'^Sk”tă’ îe că arti?t>î-muz*cann datoresc zica franc''11 cîtor-va mari maeștri din muin ^nte/ ■ Câror nu le*a fost tean1^ se Pue a.ut°r al J n??';areI- Gustave Charpcntier, ilustrul de c^nUlSe*, a b’ne‘Voit să primească președinÂnfluența lnrare!ia camereI sindicale, și să susție cu t S *ntele greviștilor. AJfred Bruneau, Wle Persomn?^’ Chevillard, Colonne, și atîtea din lumea muzicală, âu dat deOr» sprijinul lor și banul, celor ce-a- 35 veau nevoe, să poată izbuti, ce-aveau nevoe de concursul tuturor bunelor voințl. le o foarte frumoasă și foarte nobilă purtare din partea maiștrilor pomeniți, care va fi negreșit, pen­ tru Iei, un frumos titlu de glorie, de a fi dat o asemenea dovadă de solidaritate, și, mal cu samă, de a fi înțeles cît datorau artiștilor-muzicanțl, cari, interpretîndu-le operile în mod conștiincios, contribueau să le aducă onoruri și bogăție. Alții, din fericire rari, nemulțămîț! de-a sta in­ diferenți, s'au declarat, pe fața, protivnicl sindica­ tului. In fruntea acestei mișcări, foarte puțin uma­ nitară, s’a pus un mare compozitor francez, Saîrit-. Saiins, care, fără îndocală, încă uluit de ono­ rurile recente al căror obiect a fost, orbit de toate scînteetoarcle decorații de cari a fost încăr­ cat, găsi pe bieții muzicanți nevrednici de au­ gusta sa protecție, le trist, să vezi oameni de-un foarte marc talent și de un merit rar, ca ilustrul autor al Iul Samson și Dalila, căiitînd, ca prin mijloace de politician de rînd, să cerce a face să cadă o cauză dreaptă. Pe lîngă Iei, cîțl-va pontifi de mîna a doua, ca D-nil Ganne, Vincent d’Indy, Guilmont, și alții, pen­ tru cari posteritatea nu se va neliniști tocmai atît, au bine-voit să se agite și Iei tot în acela-șl senz. negreșit să facă a sc vedea că sînt încă în vieața. Lui D-nu Ganne, care atacă mal cu deosebire sindicatul și pe Charpcntier, procedeul acesta, de un gust îndoelnic, nu-1 tocmai izbuti. Toți sîndicațil l’au pus Ia index, ca și pe Saint-Saens, și, în diferite concerte, mai multe bucăți de acești’ doi compozitori, cari sc aflau în program, au tre­ buit să nu fie cîntate, muzicanții refuzînd cu hotărîre de a le interpreta operile. Dînșii au dovedit, <cu chipul acesta, acestor domni, că nu-I de-ajuns dedea ascrie trebuie să se scriemuzică, muzică,ci ci trebuiecacamuzicanții j învoească s'o cînte. Dîndu-șl Dmdu-șî samă că făcuse o mare mare nerozie, nerozie, D-nu Ganne, simțindu-șl interesele sele serios serios compromise, compromise, cu cu atît atît mai mult că n’ar fi găsit măcăr un muzicant, și-î trebueau 150, să cînte sub direcțiea sa la Balul Operei, reveni la sentimente mai omenești: îșl desaprobă faptele precedente. In cele din urmă, muzicanții, voind să arete că nu păstrau rancună nimăruî, că nu îerau haini la inimă și că aveau sufletul generos, au ridicat iridexul ce apăsa asupra lui Saint-Saens și Ganne, ast-fefiu, acestor domni, o foarte frumoasă lecție, care le va putea fi, pe viitor, de folos. Cu chipul acesta, proletariatul a putut să înre­ gistreze, asupra capitalului o izbîndă maî mult. --w» AW ****V*^/A Vil* Vf'VAMV* CALA In Romănește, do D-ra, BAlAnescu. VREDNICE DE CETIT : Nouvollcs do nullo part, parWIIIlom Morris, Ala SocUR* nouvcillc de Hbrairic ot d'cdition, 17, ruo Cujas, Paris. Rătăcire și Sybaris, doua romane de loon Adom. Descriere fr.i moașă, analiză mfieasfrâ dc situații și tipuri, adevărată pictură,.. Cc-i do făcut, roman, de CcmifcVsky. Lista publicațiilor noastre, complectă, ani dat-o in numărul trecut. �REVISTA IDEE! 36 REVISTA IDEEI Ce trebuie să ajungă lupta pentru traiu Cu cît se îndepărtează omul mal mult de trecutu-T, de înrudirea-I cu animalitatea, cu atît înlocueste mal mult puterile naturel, cari, odini­ oară, aveau asupra-I o stăpînîre deplină, prin pro­ priile-! hotărîrl, libere, chibzuite, cu *atit devine mai om, în înțelesul adevărat al cuvîntulul, cu atît se apropie mal mult de ținta pe care tre­ buie s’o privim ca viitorul omului, ca viitorul omenirel. Dar, pentru asta, înainte de toate, omul trebuie să-și dee samă, că nu-și va ajunge de loc menirea Iul firească, dacă va avea numai simțul individualitățel sale, ca animalele, dacă se va mărgini la lupta-I pentru existență, pe propriea Iu! socoteală numai și supunîndu-se la îmboldirl egoiste. Omul Ie o ființă sociabilă, so­ cială, și numai unindu-se cu ființele de speța lui, numai în societatea omenească, îșl poate îndeplini Iei menirea, poate ajunge la fericire. Numai în sînul omenirel și prin omenire, îșl poate ajunge dînsul deplina desvoltare. Așa-că, tinderea unul ins spre fericirea-! personală, Ie necesar legată, în chipul cel mal strîns, de tin­ derea omenirel spre buna-I stare și spre progres. Din nefericire, acest mare și însemnat adevăr, a fost prea nesocotit, prea lăsat la o parte pănă acum. Cu toate astea, omul civilizat a depășit de mult forma cu totul primitivă și brută a lup­ tei pentru traiu. Mulțămită condițiilor politice și sociale, Iei a creat o mulțime de instituții, cu scopul de-a ocroti pe ins, înainte de a fi îndu­ rat urmările cele mal rele ale acestei lupte, cu scopul de a asigura, chiar celor mal slabi, mal dezarmați, putința de-a trăi. Supunîndu-se dra-_ gosțel obștești de omenire, binefacerea privată a a făcut toate silințele să micșoreze cruzimea și grozăviea războiului, să ocrotească pe cel în luptă, în potriva unei curate nimiciri. Dar astea-s mai mult opera întîmplărei,șinu putem tăgădui,că prin­ cipiile fundametale ale societățel nu-s tot acele de mult, ale veche! și ordinarei lupte pentru traiu. Această luptă, înse,strămutată pe terenul moral sau intelectual/a îmbrăcat o formă mal puțin aspră. Dacă principiile fundamentale vechi nu-și găsesc pretutindeni întreaga aplicare, iede pricină că ins­ tituțiile omenești, privite dintr’un punct de ve­ dere general, le-a îndulcit efectul. Mai ie apoi că principiile de umanitate s’aii propagat foarte mult printre oameni. Dar aceste principii uma­ nitare n’au nici o înrîurire, de cît atunci cînd binele și interesul individual nu Ie în joc. In caz contrar, egoismul social nu dă înapoi față de nimic. Ă Astă-zl, tot cel mal tare, cel mal bogat, cel mal sus pus, tot cel mal învățat, are o stăpînîre aproape deplină asupra celui slab, asupra celui ignorant, asupra celui din clasele de jos. Și li se pare cu totul firește, acestor oameni, de-a stoarce, întru folosul lor personal, toate puterile celor din urmă. Din pricina aceasta, trebuie să sufere, necesar, societatea întreagă. Aceasta, tre­ buie să-și dee samă, c’ar fi cu mult mal bine, - tntăî profesiea ta îmi dă de gîndit: acum... Acuma nu mai Ic, nu mai să vedem pe toți indivizii, întrunindu-șl șilingi ' te v? frămîntătorde pine sau caha do brutar. sustinîndu-se unii pe alții, tinzînd cătră ’, • -Afli*110? ir învinui că te-am născocit ieu, ca linii 0*® V * un corespondent anume, să-mi moea-șl țintă, cătînd, cu alte cuvinte, să scape î «i-flO' cre?temei și să strecor, sub masca cajugul forțelor naturale, in loc de a-șl istovi c lucruri vătămătoare Alții- vor da mal vădită vigoare a se sfășiea între lei a ritMcî’ ?n chip grav’ consimțind a-ți admite fiexploata mutual. Rivalitatea, atît de utilă în $:nSc 4in cap< Lniinu-ind, că o persoană «cu carte» trebuie să.rămîe, dar lepădîndu-șl vechea și?1 W ». Semnul unui oi iară carte. Cu toate pra formă războinică, nimicitoare, a luptei p? nSculta aedinajntea mea, pe masa, aceasta scrisoare tru traiu, îmbrăcînd forma înobilată și cu ^n’ aste». fl"! fltinffătoaro, care mă chieamă in ajuvărat omenească a unei concurențe, care să alk necoi’ccta’ nefericite fîinți, cărei i-a dat ca țintă interesul obștesc. Cu alte cuvinte îî torub n“;utor mai curlnd, ci a unei memorii. nioai't®*1,, s0»jț lacob, cari locuiau în strada locul luptei pentru traiu, lupta pentru traiu î! Ic vorb pal.jSț cu micul lor cogeneral: în locul omului, umanitatea: în |0 | poude«n ’ vîrstă de 8 ani. Părintele, ftizie, luptelor intestine, armoniea obștească : în iOcui P’1, - nutea lucra. Cu cei din urmă bani, dinșii nefericire! personale, fericirea universală: în j0 ’,a ^^rSi’ară o bănicioară de cărbuni. Și, cînd vecui urel universale, dragostea universală. Qu ’V1 ^"Jurați ca nu mal vad baiatul merglnd la cît va progresa mal mult omul, în asemenea cl0,r oătrunseră în casă, prin ușa pe care o sparcale, cu atît Iei se va depărta mal mult de tre. școaia, 1* trele cadavrele aliniate fruumos : cutul lui animalic, de supunerea lui forțelor na­ serl* «mama pe podele, ieară copilul pe pat. Și turale și neînduplecatelor lor legi, pentru a se ‘n trele sicriile au fost duse la groapa comună, apropiea de desvoltarea _ ideală a omenirel. In habar n’am unde. calea asta omul îșl va găsi și acel paradis, a cănti fură, înaintea acestora, cari se lăsară să se rul vedenie plutea chiar în închipuirea celor mai Unea saiî îsi grăbiră ceasul... In unul din anii vechi popoare, paradisul, pe care, după cum spune irecuți, într’o Marii, la începutul Iui Apr:., pc legenda, Ta răpit omului păcatul. C’o singură cheiul Megisscrie. un biet bătrln, în zdrențe, cade deosebire numai, că paradisul viitor nu Ie închi­ pe-o banca. Mulțimea se adună, se grămădește să puit ci real, că Iei nu Ie la origina ci la sfîrșivad*. , n tul evoluției omenești, că nu Ie darul unul Dum­ __ Ce-i, ce s’a întimplal ? a nezeu, ci rezultatul muncel, agonisirea omului șiOmul nu poate respunde. îngălbenit la față, bu­ a omenirel. zele lui învinețite se mișcă, fără să poată îngîna L. Buchner, . nici un sunet. —Nu i-i măcar rușine, la asemenea vrîstă, zice cu înfumurare un domn, care se depărtează, făcînd INSTIGATOAREA un gest de desgust, de dispreț. — Ei, bătrîne... Nu tragi o dușcă de rachiu, zic oîți-va lucrători, seuturind pe bătrîn, cțu-e, în boȘi zi, mitron, frămlntătorule dejfine, ce-mi scrii, solirea vînjoaselor lor mini, se-ndaoe ca o clrpă. vrei să fiu ieară-și huiduită, hulita, vorbind despre — Nu vedeți că i-i foame, zice-o femee. mizerie ? Nu-ț.i dai tu samă oare cît de mult s’a Alta aleargă la un cîrciumar de-aproape și se vorbit despre asta, și ce prepusuri îșl atrage asu­ întoarce c’o farfurie de sorbitură. pra capului acela care, descoperind mizeriea săr­ — Ține, lală. Soarbe iute. manilor, are curajul să sc mire de ica și pe săr­ — Prea tîrzîu, simt că mor, Ingînă bietul om. mani să-i plîngă ? Gite belele își atrage, cine are Un fior, un ușurel sughiț... Și lunecă, cît Ie de curajul de-a afirma, cu sfială, că totul nu-ipelumc lung, la pămînt, pe cînd mulțimea se împrăștie, cum nu se poate mai bine ? Inmurmurilă de groază. La secție, se caută prinbuNu-i oare vremea să-mi caut de altă treaba și leu, zunarile cadavrului .și se stabilește identitatea mor­ safaesămi se uite, printr’o purtare mai cuviincioasa tului. Charles Lelevre, vechili doctor de marină. abaterile mele trecute, sa-mi pun în călămara ața și să mă fac cuminte? le obositor, pentru satisfacții Tot într'aceea-și zi. in strada Gustine, portarul de-a se tot căina durerile mulțime!, de-a ne în' un?7«ase’ îeva luirat’ nevăzînd, ca de obiceiu, pe duioșa atît pentru niște neînlăturate dureri. «AȘ dam-m!re chil*ia!?e» J-t‘a Helene de C... leara o a fost totdeauna, și tot așa va fi». De co sa > lr’ofâCM.de V1>e'° șei-zeci și cinci de ani, dintristăm atuncea publicul cu descrierea atitor gr bieatr^1 - - l°arte nobilă .și foarte bogată. Dar zăvii ? Ie mai bine ca iei să nu-și dce sa, t°l 8inlata îei a cu lotul Bpsită .și trăea, anevoe de astea, să nu le știe, să nu Ic știe nici poporul, c ear’c.î Ulunca minelor sale. In îngusta mansardă, se înduioșază și se răscoală lesne. din2ovîe‘Țea de casă, dînsa își prăpădea vederile, In vremea asta, ie mult mai bine de-a se i dedi țjp U1 . amurg, lucrînd niște admirabile broasemenea subiecte, nepăsător, de a se indica blusa iÎAt.Caip1 v*ndea apoi pe o bucată de pîne. mai, ca informație, fără a ne opri prea toarte demnă, foarte mîndră, și, tot o supra lor, nici a ne înduioșa de iele prea spatio n “Mna- Celelalte femei o prinseră în Mizeriea creștinească avea, drept fică, , f1Ca, je vte-o.l« ai* sa de oare de nu se mat arata drept fiu, speranța. Mizeriea laică arer^Wupt i 0zaclă UaTzde: °/lamă atît de punctuală, atîta revolta, drept fiu, omorul. A plînge prea inQ r J?^rsul 5 . îlnt regalam ceasul după dusul și mama, ie a îndreptăți pe copii. Și, d® *a „ iixnzv.z/, Întări __________ Ud sn «nt’ 21cea tina. «Gax .->* și mine», alta. tățire pană la complicitate, nu ie de cit un r ci. b c«4i M01'a.duJ?i 'apte. îîmi ziceam: ■--- sînt ■ ' uite, Și acest pas vrei să mă vezi făcîndu-1, ce . cj ’ -tam zelfe Helene se duce după lapte». zici că mă iubești, și totu-și mă întețești, mă bagi în primejdie. .37 — Urcă-te sus și vez», li -ziseră portarului. Dlnsul pornește, bate, și, neprimind nici un răs­ puns, trimete după un lăcătuș. Ghid clrligul de fier se întoarse în broască, femeile dădură busna, trăglndu-se numai de cît înapoi, țipînd. Pe podele’ înțepenită, rece, cu nasul ascuțit, cu ochii tulburi, bătrlna d-ră stătea întinsă, cît iera de lungă. lea venit rău, n a mai putut lucra, și a murit d<yinaniție, ca și bătrlnul de pe cheiul Măgisserie. A doua zi, Miercuri, în strada Dussoubs, chi­ riașii, simțesc de-o data, un miros năbușitor de căr­ buni. Gînd mirosul acesta se răspîndește iutr’o casă de lucrători, acela-și gînd le vine tuturor: — lear unul, care s'a săturat de ioate. Se cercetează etajul, apoi odaea, și, în cele din urmă, vecinii se opresc în fața unei uși, pe sub rare iese un un fumușor albăstriu. Acolo locuesc doi bătrîni, un bărbat și-o femee. Dîntr’o brîncă ușa ie scoasă din țîțlni. Unul se repede înăuntru, sparge un geam, apoi deschide fereastra, prin care năvă­ lește aerul de-afară, alungind aburii otrăviți. Soții M... ierau întinși pe pat, unul lingă altul, cum au trăit. Batrînuli era de șeizeci și cinci de ani, femeea de șeizeci și șepte, și nu aveau de lucru de Ioc. Le5 iera foarte foame, dar au găsit mai bine să nu-și mînînce cel din urmă gologan ce-1 mai aveau, și să-și cumpere cu iei moartea. Tot Miercuri, aceea-și scenă, In strada Saintonge. Acolea, înse, ie un flăcău cu mă-sa. Și, dacă văduva P... ie de cinci zeci și cinci de ani, băetul iei, Emile, n’are de cît trei zeci și doi. Vă dați oare samă, un om de trei zeci și doi’ de ani, omorlndu-se, fiind-că nu poate găsi cui să-și închirieze puterea și curajul. Alama i-a zis: — Nu mai pot suferi, le prea amară ncvoea. Uite atîtea luni de cînd tot căutăm de lucru. Băetul, supus, cu acea stîngacie duioasă a flăcău­ lui robust, care nu s’a depărtat nici o dată do lingă mă-sa : — Cum vrei tu, mamă. Ce-i face tu, fac și ieu. hi sfirșit, ieară-și Miercuri, un singuratic de șei­ zeci și cinci de ani, n’a mai putut aștepta ca libera­ rea să vie de ia sine. Ne mai avînd nici un mijloc de traiu și iară nici o nădejde, a înodat o frînghie de-un cuiîi și s’a spînzurat, emblemă tragică de ceea ce așteaptă pe lucrătorii de pretutindeni, cînd ma­ șina omenească va fi ruginită de timp, roasă de slujba îndelungată și de necontenita muncă. Dar stați: mai avem. Am să mai spun ce-va, atît dengrozitor, în cît, în tot lungul acestor îngrozitoare înșiruiri, ani stat mereu Ia gînduri, am amînat me­ reu istorisirea cît am putut. Cele șese cadavre de bătrîni și chiar acel al tînărului, nu clnlăreșc mai nimic față de fragedul trup înaintea cărui mi se în­ genunchează mila. Marți, în răvărsatul zilei, niște zbierete, ca de vită jungheată, ca de nebună, se aud de-o dată într’o alee a halelor. Un gardian aleargă, crezînd că-i vre-o bătae, vre-o înthnplare de gelozie sau vre-un omor. Intre pavilionul brinzăriei și cel al fructelor, sta lungit, la pămînt, un copil, ca de vre-o zece ani. Lingă iei se bocea o femee, care-i vorbea, îl striga pe nume, îl clătina... — Copilul mieu. Scăpați-mi-1. Dlnsa se văicăra, cît îi lua gura, frînglndu-șî minele. — Ce-i, ce i-i copilului D-tale, întrebă agentul, înmărmurit, asurzit. - | I \ • �REVISTA IDEE1 REVISTA iDEEI țel de trei ani și-o copilița de șese luni, H inib ca de sărbătoare, se pune și dînsa cît poat \ac<! ’ • ‘ ‘ - ’■} o mașină de cărbuni. Fur-i 1 inși, aproape unul nh. a* » pe în gură... 1103 se zgîrci și muri. w La 2 August, in satul Ay, în ținutul SamnaniA. Din mijlocul tînguirilor mamei, abiea li se în­ țelegea istorica. Pe dînsa o chiema Mariette Gau- M-me Villotte, gonită cu copiii, unul do patru altul de trei, altul de șepte lunl_, de cătră proniei;.!’ lier iera de trei zeci de ani. Fără lucru, iara casa, Iară nimica de mîncare, s’a oploșit la hală, marelee neprimiță de mă-sa, iea însa-și cumplit de sârnc-’ depozit dc lucruri bune, pentru Paris. Ziua, se asi-­ respinsă de primărie, respinsă de spital, se arunc?’ u canal cu toată progenitura. Fură scoși. Cei d,cundea, iear noaptea, Iea și copilul, scormoneau prin grămezile de murdării, și-și disputau, cu cînn,', copii mai mari fură, în sfîrșit, luați pe sama Adm? au cei ce caută prin gunoae, legumele lepădate saul nistrației. Nefericita inse, cu copilu-i de Uță, fa tv-‘ îs tarile dc carne stricată. sincaca. Mlncau ivnucau toate iunie uucsiua resturile acestea measă la închisoarea din Reims, ca acuzata de omor La 4 August, aniversarea deshințarci privilegiile' crt•ude, fără pîne, lăpăind, cînd le iera sete, apa prin canal uri. Iei se culcau sub poduri, prin Eugene''fournade^palmaș, abiea major, bun munci’, dej pri.. tor, bun fiu, șezînd cu mă-sa, în strada Mduli lăzi! în bolțile balei de paseri, cînd se puteau stre’ ’ * t ,k neailx' lăzî, in L__r—A 3UIU1, în iu care, cure, bietul uieiui copil, copu, siuuu V, care N. 180, se îneacă în Sena. De ce: lipsăde lucru, pâ puful. copil, slăbuț, cura, în puful, ca un copil bogal, tușea, se îînfunda, ~~ ■ într’o saltea găsit Joi. Patru zile și patru nopți, bieata bătrim; stătu pe malul gîrlei, iară sa fi mincat ce-va, și tln. si calde. de cele moi și pururea frig, guindu-se de moarte... _______ ’ /•/• ~ ’ i îi va fii Acuma s’a sfîrșit. Copilului inse nu-i va mai’ fi foame. Dar iea, sărmana, ce u La io August, aniversarea luărei Tuileriilor, Tardy i-acela, sticlarul din Rive-de-Gier, care se va face fără iei?... barca la comisariatul Halelor, cu femeea și cele pa­ tru ploduri ale lor. găvozdite în fundul unei căruț!, Dc prisos să mai stăruim asupra unor asemenea pc care unul o trage și unul o împinge, tîrînd-o lucruri. Dar acest copil de zece ani, care moare de pănă la Paris. Iei are o boală de ficat și nu mai foame în centrul Parisului, pe cînd atîtea lucruri poate să-șî urmeze meșteșugul , , mai departe.* Cu toate de mîncare sînt colea. ’ după zăbrele, răsfățindu-se astea celepatruguri se vîrcolesc de foame, cer de în fața ochilor lui jinduitori, această, plăpîndă vie- mîncare. Inmersul lor făcură de toate, n'au respins timă, care se stinge, din lipsă de hrana, fața de —nici o muncă. Pc t>« urmă x au .... cerut nomiirînnnmnn." de pomană. Acuma, atîlca bunuri, nu-i oare ce-va îngrozitor, care cx- mor de > foame. Și omul se întrerupe, se învinețește plică spiritul de revoltă și răzbunările cele mai jîț dă se cadă... Comisarul, ca simplu particular, le strașnice, cele mai dureroase excese? ux dă ce-va de îmbucat, ca magistrat, iei îi trimete la După opt luni, în Noembre, se întîmplă sinu­ închisoare. ciderea lui Robin, comptabilul, întruparea amo­ La 4 Scptembre, aniversarea Republice!, își dă rului părintesc. Dîiisul nu s’a jucat, iel^ a dat pa­ sudarea, «de lipsă», Bonsans, omul lui Gorbeil,.lătriei o jumătate de duzină de viitori cetățeni, lei, sîndu-și numeroasa familie în sama milei publice. cu femeea și toată liota, stăteau grămadă, într’o In aceea-șl zi, văduva Fallemoz, mamă a patru comodestă cameră din strada Birague, N. 3. Nici pil, care locuea într’o hrubă, sleită de privați!, cade lucru, nici mijloace, nici de vîndut ce-va sau de pe stradă. Dusă la Hotel-Dicu, își da sufletul. lot pus amanet. Vechea și jalnica istorie. într’aceea-si zi, un anume Rollct, din strada PeneAsistența, înștiințată ue cătră proprietară, o cum Ion, din Ca’hors, în vîrstă de șepte zeci și doi de ani, se cade femee, alocă un mic ajutor, cu prilejul celui șe spînzură în odaca lui. dtu urmă născut, prin August. După aceea nu s’a La 10 Septcmbrc, in strada Landy, N. 20, din o-t mai sinchisit de loc de acest trib de sărmani. Dcnis, M-me Labbe, văduvă de vre-o lună,^ vazind Ge a făcut părintele?... Ce.-va eroic și simplu. că nu poate izbuti să-și hrănească cei cinci orfani, Se aruncă în Sena, din naltul podului Artelor. Se dintre cari cel mai in vîrstă icra de zece ani, se în­ înecă, pentru a atrage atențiea, înduioșarea publică vuluu ti toate v chide 1U în UUbil casă cu iei, U astupa crăpaturile și a" Sesimtesare lumea de-i scapa. ; asupra familiei lui. O scrisoare lasata lingă parapet, pi.inde cărbunii... si sare 1---------explica lucrul. Iei izbuti. Admimstrațiea, în cele Asistenta publică a luat cei’cinci copii pe sania ici, .“!?c mama răminind ...ama răminind să fie judecatsă fie judecată de jurați. copii mai mici. Remaseră doi pe socoteala văduvei, La 12 Septcmbrc, pe bulevardul Didcrot, acpca> bolnavă, vra, de desperare pe ] jumătate nebună. Poate dramă. Te înse dc-un frate și de-o sora • Ie vorba înSe rificiul părintelui le aduse oare-care compă- hallier, că sacrificiul lucrător tapițer, și ixt-mu M-me Linaiix. ;r, luvruiur uipitur, ți *j**»<*-—• v . Ț n 1 ’z-w . ■ r t tiriiire. 17 Septembre, tla -rValence, s._1’—a qăsitînpad * leată încă cîte-va cazuri, din cclc petrecute în Saint-lVIartin-en-Varcors, uumi-Martin-en-Varcors, cadavrul lui -Dubaix cursul celor dintâi nouă luni, a unui an din urmă, chiu profesor de germană la așezamin tul Ch ar 1 •» luate la întîmplare din Cartea mea do Mizerie: din Lyon. Constatările medicale au stabilit ea La 26 lanuar, o bătrînă de șepte zeci și cinci de risc de muniție. Ici s’a tirlt la umbra copac • ani. mama Joanny, sătulă de a mai împovora nefe­ departe de lume, șă moara. Iei lasă cinci copu. ricirea a lor săi, se arunca de pe fereastră, în strada leată bilanțul a nouă luni. S-t Penis, N. 279. Lafarmacieadin strada S-te Apo* . ’ lline, unde fu dusă, mototol, dînsazise încet: «Dacă voili. să-mi dațl ce-va, să mi se pue căpătat maliute, La începutul unui an, mai încoace, solii v aș mulțumi foarte mult». mici negustori, locuind in strada D'Avron, ! • La 14 Februar, în strada Mcaux, 86. o tînără vă­ neputind face față la termen unor plăți, sc sPin duva, de două zeci și trei de ani, o femee curâ- în odaca din dosul' prăvăliei, în ziua de a6 I»11 Fto5sa,’ muncitoare, afllndu-se fără lucru. In nepu­ după trei zeci de ani de activitate și luptă. . tința de-a Îngriji'de cei doi copilași ai iei, un baeIn ziua de 9 Februar, se asfixiază soții Fot*®5 ' ]a Banquicr, N. 17, bărbatul In vrîstă de toata ponegrirea înțelepților și ironica cclornebuni din 5tr - și doi ac ani, femeea in vîrstă de șei-zeci lea-i paserea prevestitoare de rău, a cărei tlnguire sept® zfin pricină că nu aveau de lucru și «Icrau să- supără, în care se aruncă ca pietre... dar care, în âiopL£ jucc o existență atit de mizerabilă», după strălucita, nebiruita Troc, prevede apropiatul iniui d« a m ultima lor scrisoare. cediu, apropiata cădere, ruina si masacrul. cum S.P ț nvissiere, iac tot așa, mai tîrziu, în casa lor Victor-Hugo, 66, din Cidehy. Ghichy. , ^"bulevardul ‘‘b^vardu! Vi tor.Hu?O; N. «. OȘ. ' nC *-* . __ huni nnrînli iJl6aJ aceștia, ca niște buni părinți, și-au Innl luat și co- rea, din ce in ce mai mare, nu ne-ar face o datoi-ie I “insul cu iei, copilașul născut abiea de-o luna. de-a trimbița adevărul. Destui au interesul de-al P lin inginer de arte și manufacturi, inaugurează • micșora, de nu de a-1 ascunde. Toți cari trăcsc din mul metale dm Fourvieres, preeipitindu-se din lumea veche, se poartă fală de iei, ca Cală dc-un bo!n. li iera foame și lui, in redingota lui de domn, gat pe care-1 exploatezi, pe eare-1 izolezi de moșteniq- ci-a zdrobit de parnînt, capu-i încărcat de știința torii lui legitimi, cărui i-ascimzi zgomolc’c dc-afară. •’iutilă» ca un vas plin de otrava. pe care îl asiguri c-are să trăeascâ cine știe cit, pe II n-n nenorocire, nu ie nimic de așteptat de la vre“T??4? T ?î în PraȘ: Aduceți-vă aminte de asta, voi, cari voiți voili să pmdenenor ’ osindeste mâi mult sa puneți f* a-zi- Geea-ce-o osîndeștemai mult, ie ie e<roisegois- Aducetl“va aminte ‘u“‘'î pieatră, inconștienta, lea trebuie să se împrăștie Cj --ri ej “jee inima-i inima-i de de pieatră, inconștiența, siîrdisurdipe toată întindereapămlntului, delaun pol la altul, ii^bȘeaiei.leame^fărădoar ^pnipasMen orbirea Iei. Iea merge, fără doar, spre prăpas- £“ [ie > , c-un c'-un ploar subsuoara subsuoară, un lan lanț ,de de■ aur laa git git, eu cu de .a curmezișul, cunnezișul,lva de-a va fi, fi,‘’nu nu numai numai doborlt, doborlt, ci ci prefăcut prefăcut U«lele ridicate, sa să nu se împle Împle de murd.ii murdăriea poalele lea și de Spulbere numai In trecere, sub pașii color desculți, ?l°a<Tele In lasă urme adînci adinei. Spectreîlngele în care tălpile sale lașa £lnt mulțî> nenumărați, aâești sărmani de Smplorătoare, năvălesc spre lea, le strigă lorimploratoare, ce nuvalesc striga :. pHns< ș] nu irebuîe să vă îndreptați privirile spre (înapoi, leneșilor». Mărinimie!, care se face eer«înapoi,J e?cȘilor»;Forum, o, voi, puternici al zilei: nu de acolo va etoare/li zice: «Nu-mi bate capul, miloagă», Mila~ izvorî primejdiea. Primejdiea dospește în păturile nu mai ie acuma la modă. adîncî; iea va purcede din grămudirca de hoituri, Lumea, se obia.inuește cu sinuciderile din strîm fo­ va naște din sărăciea obștească. Primejdiea-i colo­ rare cumplită, din cumplită nevoe, din lipsă. Și pilda sală, mai mult de cît își poate închipui cine-va. selnmormîntează, tot o dată cu trupul, în giulgiul leu nu servesc nici un pretendent, și toate parti­ cros, pus la-ndăinînă de cătră o binefacere tîrzie. dele Im! sînt indiferente, fiind-câ n’are cheea de la Disparițiea voluntară a familiei Hayem, nu va mai moară nici una. Așa că n’am nici un interes să îneștîrni, cu siguranță, măcar acel cutremur, întru cît- gresc situațiea și să grăesc de rău de re ie. Dar le va teatral,' de care tot Parisul părea atunci cuprins. voiu spune numai atit, stăpînitoritor de a-zi. Să-și Datina ie făcută : ne speriem, ne-ngrozim, pentru-eă dee samă cît de neputincioasă ie inițiativa privată, cel mai lipsit de judecată simte că lucrul nu mai cît de neputincioasă ie inițiativa publică, față de poate dura înainte așa, că după această perdea după creșterea mizeriei. Caritatea, care, avînd arbitarul acest lințoliu și după acest paravan făcut din seîn- drept bază, lasă foarte mult de dorit, dar care, la duri funebre, se elaboreazăce-va colosal... Gît de­ urma urmei, ie încă cea mai nobilă inspirare a ge­ spre emoție, canei. nului omenesc, fiind-că pornește din instinctul Unii slnt plictisiți, alții nu mai pot face nimic, fără dreptăței, caritatea nil mal poate nimic. Mică sau să mai punem la socoteală pe cei pe cari-i pătrunde cît de mare, ie întrecută: nu se mal ajută fiăminzii simțirea neputinței, fală de atlta mizerie. Căci, ca­ de cît să li se prelungească agoniea. Pănă acum, aritatea, blinda, duioasa, adorabila caritate, sora cestia se resemnează, și-i cu atit mai bine pentru Uinî iiistifini sii-n l'ă mai mină mică na justiției, și-a făcut dutoriea, și-a dat pănă fată’pîuilori. Dar dacă, mînc, dinșil s’ar revolta ? Ar­ și singelc din vine. țȘi, a-zi, își frînge minele, des- mata?... Nu uitați că soldați! sînt copiii săracilor, peratâ, fațade neizbînda silințelor iei, k:, iată fbță de d? inuh" • . a cugeta. sj. prind tililatea sacrificiului său, față de zădărniciea abne­ 1 ^pupile de nOapte sînt pline, respingînd o mul­ gației sale. țime de lume în fie-care sară. Asistența publică, bui­ Pe cîmpul de balac social, ca și odinioară pe pla­ măcită de-atîl amar de cereri, nu poate să mai facă, iurile de la Waterloo, accla-și strigăt se ridică: lăsînd abuzul de-o parte, de cit ncmulțamiți. Spita­ «Prea mulți»,.. Prea mulți făr-o para, lipsiți de lele nu mai au paturi. Gine-i atins de-o boală cro­ hrană, prea mulți desculți și fără adăposl. Prea nică, trebuie să moară pe drumuri. Azilurile de bă.pulte mame, cu sinul uscat, prea mulți cu trlni, creșele de copii, casele de retragere, ospăta­ . părinți .. inima amărită, prea mulți cop*'-rii lipsiți^ de ori-ce rji|e economice, și alte așezăminte de astea, sînt neprea mulți bătrîiu ne mai ” puțind răbda. Mult. voite să cerșască, să umble cu cerutul, din casă în mulți de cît hoardele barbare ale ti Hunilor i_.. i..? lui cas-^ ca poată admite cîți-va cliențî mai mult, ca i lla sau ale Francilor lui Charlemagne. Mulțimea să înlăture une-ori falimentul, cînd sînt opera mai lnPnUK1lî!e °t*izonlul, și lăcustele lAfncei sînt rari, mult a unor inimi marinimoase de cît norocoase. 2-urd caid« cu toate astea, întuneca ceriul, față Dă fie-care, mai mult sau mai puțin, în măsura vmrniuirea calicilor. puterilor sale sau cît îl lasă inima. Cele mai rele că. , , zațuri se lasă să fie mișcate în față acestei atit de-nW 111 exagerez nimica si nu fac romantism, chiar Unse, atit de veninate, de sîngeroase plăgi.Dar,după . da!?! boX?71111010 mcle întipăresc ros pc mohorîrea ce ai dat zece lei, o piesa de aur sau un bilet albastru, teze or 1^ unsoarea zdrențelor.’pot să protes- te cuprinde o întristare cumplita, gîndmd ca nai Aștern?61!’ aceî Pe cari-î suPară lumina : iei se vor făcut nimic, ca asta-i o pictura de apa în marc. Si ' poât?? 0 dată> cum, din orbirea lor, nimeni nu-și chiar daca ți-ai pune cărțile la mezat, ți-ai vinde UfiJace ldec- Baba, luată 'in rîs, nu prevestește boarfele, cele cmci-șese juyaeruri remase de la buîec?d^ioși, ci că simțește, pentru-că nica, cele vre-o cîte-va tablouri, cari ți-auAost ofei seSPentr>i-că neliniștea purcede din iea fără să rite de prieteni, și-ai imparțu săracilor toți gologasluit ? Opunc- Vlnsa îndeplinește o chiemare, o nii prinși din vînzarc, pornind apoi, la mtîmplare, ’ «e care voea iei nu-i vinovată de nimic, cu tot atît de sarac ca și iei, tot nimica n ai fi făcut. 38 — I-i foame, i-i foame, i-i foame, îngîna nefe- i ; , 1 i 1 , i ! . . 1 �Marele Pan. e mort. Caritatea și-a trăit traiul. Nu insajnnu de loc că trebuie să se renunțe la rea, cita vreme nu șo va schimba ordinea sociala. Din potrivă, trebuie sa ne dăm lei cu iotă pasiunea. Sa recunoaștem, să ne dăm sama, inse,ca singura drep­ tatea, dreptatea așteptată, dorită, singura poate, printr o distribuire mal potrivita a bunurilor lu­ meț, să pue capăt răului. A, mitron, frămintător de pine, de ce m’aî adus spre iadul acesta al celor iară pine, unde tronează mizeriea, unde împărătește Foamea...suverana, sin­ gura instigatoare, * j Severjna. adevăruri crude ! HEViSTA IDEEl REVISTA IDEEI 40 Războiul ie' jocul politicianilor, farmecul po­ pilor, petrecerea oamenilor de legi, meșteșugul col mai de samă al asasinilor. Și pentru ucigașii regali, ale căror păcătoase tronuri se datoreso trădare?, murdăriei, rușinea, războiul le pînea ce-o mînîncă, îe sprijinul lor cel mai bum 0 mulțime de gărzi, îmbrăcat! într’o uniformă îm­ pestrițată, fac zid de apărare în jurul palatelor acestora, ieu parte la crimele pe cari le ocro­ tește forța, și, împotriva furiei unei nații întregi, asigură coroana, obiectul tuturor blăstămelor pe cari le trezește foamea, iritarea cea mai cum­ plită, durerea și mizeriea. Aceștia sînt bravii cari apără tronul tiranului, fanfaronii temerpi lui, scursorile, canalul celor mai’ticăloase viții, gunoiul sooietățeî, drojdiea a tot ce ie mai pă­ cătos... Inima lor de glueață, întrunește frauda cu asprimea, ignoranța cu înfumurarea, tot ce îe mic și josnic, cu furișa pe care numai des­ perarea de bine și disprețul de sine o poate trezi. Sînt copleșiți de bogății, de slavă, de putere, apoi trimeși să-și împlinească opera lor. Ciuma, care, în tristu-i mers triumfal străbate unele regiuni din orient, le mai puțin vătămă­ toare. Dinșii ademenesc cu aur, c’u tăgăduiri de glorie, tinerimea nepăsătoare, aflată .din ca­ pul locului sub apăsarea robiei. Aceasta, nu-șl dă samă, de cît târziu, despre nenorocirea îcî și nu se dala pocăință de cît cășilnindu-șl ruina, ----- --------vju pecetluită în aur și în sînge. dacă soarta---i-a--fost Servesc de asemenea tiranul, cei cari, dresați ■ în arta ,de-a încurca picioarele justiției în lațurîlu legeî, sînt pururea gata de a pleda pentru bine sau pentru rău, pentru aur, bătîndu-și joc de virtutea publică, care, sub călcâiul lor necruțător, zace înăbușită, zdrobită, pe cînd onoarea sta in scaun, zîmbind la traficul adevărului. Vin ipocriji! gravi, a căror cap a albit, fără nici o speranță, o pasiune, fără o dragoste măcar, după ce, în cursul unei vieți de lux și de min’ dună; s’au cățărat pănă la cele mal nalte trepte, Neapărat că și iei susțin acela-si sistem, din care se trag toate bunurile decari se bucură, Ihnșii au trei cuvinte, a căror întrebuințare o știe foarte bine tiranul și o plătește cu uzura stoarsă dm sîngele mulțime!: D-zeu, Iad si Cenu. D-zeu, uh demon răzbunător, nemilostiv, a tot puternic, a cărui îndurare, mărinimie, îe o poreclă dată turbărol unor tigri neîmblîn7-c îmbătați de sînge. Iadul, o prăpastie roșă flăcări vecinice, în cari, niște vîernlî otr“ și nemuritori, prelungesc o vecniică pentru nefericiți! robî, a căror vîeață a fost a-6’ capul locului o pedeapsă pentru păcatele i Ceriul, o răsplată pentru ce! resemnați s^’ desmințască natura lor de oameni, să trenU să creadă, să facă plecăciuni, să în gen un eh f/*6’ fața înjosirilor putere! pămînteștî. |Q leată uneltele de cari se slujește, la on lui, tiranul, pe cari le mănuește în furiea 1 3 pe cari le nimicește, precum îi place, în per?*11' sitatea-i a tot puternic. In vreme ce tinurim^' se desvoltă și cei bătrîn! prind a se preface î pulbere, ce! în putere, fără împotrivire, înden]’0 nesc.voința tiranului. Duși de momeala une‘ fericiri trecătoare,' dînși! își împrumută vigba! rea, brațului lui tremurător, lipsit de orî-ce* vlagă. Așa se ridică cu toții și cad: o genera* ție vine să-si puie recolta la îndămîna coasei pierzare!. Dînsa dispare și se ivește alta... Cu toate astea, priviți; pecetea tiranului seînteează aprins pe floarea acestei generații, vestejind si conrupînd adînc josnica-! strălucire. Dînsul a născocit cuvinte și mode mințitoare, goale si vane ca și inima lui, înțelesuri nehotărîte, vagi nimicuri sunătoare, sonore, pentru a amăgi vie’ târna buimăcită și-a o împinge în lațurile întinse în jurul văei paradisului său. Aruncă o privire asupră-ți, preot, cuceritor, sau prinț. Ca preot, slujba ți-i o minciună și poftele tale se afundă adînc în salarul săracu­ lui, din care ți-a trăit și stăpînul. Cuceritor, te delectezi, te îneînți, socotind puzderiea de oa­ meni pe cari i-aî ucis. Toate mizeriile, nu cîntăresc nimic față de trecătoarea ta faimă. Ca P^nt» Ga rege,, hrănit cu pompe, tu copleșești pămînțul, ce geme, cu povara mișeliflor, fără de legilor, crimelor tale. Nu iești tu, oare, spune-mi, cel mai adevărat sclav, ce s’a tîrît vre-o dată pe-ăcest grozav pămînt ? Zilele tale nu-s oare zile de plictisală ucigătoare? Și, înainte de a șo^fi isprăvit îndelungata tortură a nopțeî, nu strigi tu oare : „Mai ie mult pănă dimineață". Tinerețea nu-ți ieste oare .un vis de voluptate înfiorător și zadarnic? Virilitatea nu-ți Ieste oare vestejită de infirmități premature ? Vcdeniil® ^oregretatei tale morți nu sînt oare lugubre ** desperate, îngrozitoare ? Spiritul nu-țl îesto Pare neputincios precum ți-i trupul sbuciumat, 111 nestare să judece, să spere, să iubească f dorești oare să cunoști toate greșalele cariȚ închid toate simpatiile de bine, să supravețuo^1 Peste păcătosul interes pe cari ți l’ai însușit din prelungirea acestor greșeli ? Și, cînd morniîntuj îțî va înghiți și trupul și memoriea, nu d°5e^' oare; ca otrava ce infectează pămînțul, rădăcinele în jurul lutului tău morfflîntaw să germineze din oasele tale, să-tl înflorească P° niormînt, să-ți poată mînca din rodul 1Cl C0PnL să moară ? ShelLEY.' 41 Iul fie-care aparte? Vedem crescîndu-ne copiii, Mpe cel ce nc-au crescut, îmbătrînind. Legăturile noastre, alcătuesc, într’o zi, niște relații pe cari ■* d tradițiea, studiind fenomenele natu- moartea le sfarmă a doua zi. Natura și obiec­ C^ĂrĂund natura omenească, ne-am con- tul celor mai scumpe ale noastre împătimirl, cu vrîsta, se schimbă. rale, inx totul face parte din tot. Totul Ie neIn cea dintâi copilărie, ținem mal mult la mama v’nS C-t în mișcare, totul se descompune și se de cît la tot din jur, fiind-că lea ne dă educațiea conte011 lear se nimicește și se alcătuește îear, primă și sentimentele cele de caldă gingășie, cari trece,’ totul se schimbă și se reînoește, nu pot să fie înlocuite cu nimic mal tîrziu. că t0! *nd nnd pe rînd, mii de forme trecăPe urmă, cînd căutăm să ne dăm sama da­ Î^^î’schimbătoare, că legea viețel ki: Traiiscele ce se petrec în jur, cerem părintelui nos­ ^reTuniversală. tru și celorlalte rude o iubire mal vie. Lăr­ Irino i s’aîntîmplat să rătăcească sara prin ră- gind, cu chipul acesta, cercul facultăților noas­ •trieunor locuințl nimicite, prin ruinele unul tre iubitoare, ne încercăm la vîeața socială. 1 nrintrc morminte? Cine nu s’a simțit atunci După aceea, cînd dragostea și prieteniea ne C3S ‘ns de-b religioasă teroare ? Cine nu și-a sțăpînesc ființa, acestea ne călăuzesc în alegerea c°Prl" fost pe acolea, odinioară, mișcare, pe-a- unei tovarășe și-a celor cu cari putem ayea re­ f'n âu trăit, odinioară, atîtea generații de oameni, lații mai strînse. Ființele ce ne atrag îh_vreniea iranul a răsunat, acolea, pe dău, știința și-a ți- asta, ne sînt mal scumpe de cît acele cu cari nut sedintele-I solemne, artele întruniră popo- ne-a pus pănă aici în atingere întîmplarea naș?i la răpitoarele lor priveliști. Pe-acolea savin- terel. Afecțiile astea sînt mal puternice de cît . it o lume, pe care a călăuzit-o, de-asemenea, cele dintăl, sînt superioare cu mult. ambițiea, glonea sau amorul. Vin mai apoi copiii, pe cari îl iubim, cum Pe locul pe care calc acum, a trecut carul de ne-ău iubit părinții noștri, tatăl și mama. In cele triumf al unul strașnic războinic, dincoace, un din urmă, cătră declinul viețel, relațiile noastre martir s’a vîrcolit în șura unei fiare Amindol de familie cresc Teară-șT, plerzînd în energie ceea au trecut, s’au stîns, și cel acoperit de glorie, și ce dobîndesc în întindere. cel acoperit de sînge. N'a mal remas, despre leată cum merge lumea. Și, dacă ne obser­ dînșif, de c-ît o amintire, notată într’un ungher văm, ne studiem în operațiile sufletului nostru, al istoriei. , . în cugetările, în planurile noastre, în fapteiejioaCc s’au făcut oare toate, atita munca și atîtea stre zilnice, ne dăm cu ușurință samă, că. în tot minuni, atîta lume, atîtea lucruri. Unde se^duc ce facem, în tot ce cugetăm, noi avem în vedere oare frunzele de stejar, spulberate de vîntul ziua de Ieri sau de mine. toamnei? Cu cari valuri din ocean se amestecă Ce-s toate astea ? Mișcare, schimbare de ra­ oare zăpezile din Alpi, cristalele ghețarilor ? Pană port : Transformare. Noi nu dălnuim a-zl, tră­ unde va fi tîrîtă această pieatră uriașă, ale căreea im cu osebire în trecut și în viitor. Nu ființăm colțuri le roade, le tocește zilnic șuvoiul ? Unde pentru noi și prin noi, ci pentru și prin ființele mi-I visul de astă noapte și planul mieu de Ieri t și lucrurile ce ne împrejmuesc. Plăpînda noastră In cotro zboară ceea-ce scriu acum? individualitate se transformă, fără curmare, în oAsupra a tot din jur, a tot ce ne atinge, de-a menire, ființa colectivă, mai puternică de cît noi. proape sau de departe, a tot ce ne displace sau Chiar egoistul civilizat, nu ar putea nici să-și ne Ie scump, această lege a transformărei se în­ conceapă,' nici să-și îndeplinească calculele lui, deplinește cu o ezactitate și o rigoare nepomenită, dacă nu și-ar avea ca materie de exploatare se­ zădămicindu-ne toate prevederile, bătîndu-șl joc menii. Și noi nu ne putem închipui egoismul, de toate planurile noastre, sfărămînd toate sta­ fără ca ideea aceasta să nu trezească, tot o dată, vilele, amestecînd, morfolind tot, într’o descom­ în mintea noastră, ca o urmare și complinire, punere și neîntreruptă compunere. pe cea a unei societăți civilizate de-o parte, în Cu ce ne întrețin jurnalele, aceste programe sarcina cărei egoismul să se poată îndeplini. Cînd .văd o văduvă de două zeci și cinci de ale privciiștei viețel omenești? Cu schimbările tabloului zilnic, cu ppărîndarea ' ’ ’ anilor, cu părîn- ani, o văduvă nemîngăeată, punînd să se sape area anotimpurilor,, cu părîndarea lunelor, cu pe mormîntul bărbatului pe care l’a pierdut, aPerindarea zilelor. Dînsele ne vorbesc despre sigurarea eternului Iei amor, și măritîndu-se peste rjĂeinur j pămînt, despre tempeste, despre un an, cu altul, cărui îl face acela-si jurȘmmt. Sir. T — Hicie Șlși ciuma, și revrri* /Toamcte ciumă, uespre despre răscoale Cînd aud pe doi tineri jurîndu-șI-0 prietenie stajUe revoluții. Ne vorbesc de uw.uiu.ii, omoruri, vu»de vm otrăviri, tornică, și cînd îl văd certindu-sc apoi pentru m v' r ~ ' W1 ». pe asezădiinte ce se întemeează. Pe Cît* v Des ^esPre Pre așezăminte întemeează, o susceptibilitate, o jignire de amor ProPriu, sch&Vreme alteruinează. le sc ruinează. De falimente, cînd ii 'văd insehndu-se in daravenle lor, trăv” : sc De falimente, tlârt m rî , cumpărări. cumpărări. Despre Despre incendii incendii și și inuninun- dîndu-sc pentru o gnzetă, pentru o femee ucreir Ue lrombe si si de de năruiri. năruiri. De De reputații reputații ce ce șoară, bătindu-se pentr o romanțioasa. Cmd știu trofe’?e5lhd altele declină,, se se stîng, stîng, de de catascatas- că toate angajamentele rupte, au fost cu toate C ’ U lnUmplărî. De zgomot de fum.. astea sincere, cînd au fost contractate. Cînd obo____ Tsi .:_: 8l^ P?. trece °are petrece oare în în familiea familiea noastră, noastră, aceaacea- serv mersul daravenlor sociale, depărtmdu-ne parte din scena scena himet lumei, în în care ne jucăm ro- de locurile și de ființele pe cari nu credeam Tj{ iXSFOBMABEA UNIVERSALĂ ; ■ ; , . �42 Revista îdeei REVISTA IDEEJ ci le vom părăsi nici o dată, apropnndu-ne de colea, prin inducție, care ajunge la anumiu locuri și de ființî,- pe cari nu ne-ani gîndit nici duzii, prin observarea personală a unor rOt|’ *QDtț: o data că vom avea a le cunoaște. Cina bag de studiate din natură. Celelalte studii, cari alcatuescjo educați? seamă că relațiile vechi șe uită tot cu aceea-șl nară, n ’ au aceca-sl însemnătate formativă ușurință, cu care se încheagă relațiile nouă. Cînd mă văd,, ca ațîțl alții, cînd mă văd exilat, depăr­ tru inteligență. Matemateca nu-I alta de cît tat prin surgun, de țara în care credeam să-nu rată deducție. Matematecul pleacă de la nist? u‘ petrec zilele, la o laltă cu familiea și cu jnie- poziții simple, a căror dovadă Ieste atîț ’Pr° tenil din copilărie, îmi dau samă, din ce in ce dită în cît se și numesc : „vădite de la sine* •?’ mal mult, că transformarea Ieste o lege nestră­ restul muncel sale mintale stă în a face nht □1 duceri subtile. mutată, universală... Invățămîntul limbelor, după metodele ordin E. COEURDEROY. în deobste Ie de aceea-șl natură: autoritatea dițiea furnizează toată.materiea, si operațiile nv tale ale elevului sînt numai deductive. nin‘ EDUCAȚIEA ȘTUNȚIEICĂ Dacă se studiază istoriea, Ie ieară-șl autoritâ» : Qacă cine-va, care a studiat întru cît-va copiii, si tradițiea. Nu-1 cu putință să se facă pe un c îșl aduce aminte de întrebările lor, pentru a le pil să vadă, să vadă singur, bătaea de la clasa științificele si pe categorii, va vedea că mopile. Iei nu se poate încredința, prin obser* pot să’ fie cuprinse sub titlul a ceea ce Germanii varea lui proprie, cum că Cromwel, fu, cu ade' numesc Erdkunde, sub titlul de știința pămîn- vărat, cînd-va, guvernatorul Angliei. Nu se ajungi pe calea asta, de loc, la o atingere directă cu tulul, ceea-ce noi numim geografica fizică. Copilul întreabă : „Ce-I luna'? Și pentru ce lu- faptele naturale. minează“ ? „Ce-I apa ? Și unde se varsă“ ? “Ce-I Dacă voim ca educațiea științifică să deeroa. vîntilP ? „De ce sînt valuri pe marcu ? „Unde dele cele mal bune, trebuie, o repet, să fie practrăește animalul cutare" ? „La ce Te bună plan­ tică. Explicînd copilului fenomenele naturel trebuește, pe cît se poate, să se dee instrucției ac­ ta cutare"? Și dacă n’ar fi împiedicat sau tîmpit, de opri­ tualitate, prin demonstrație. Predînd botanica, rea de-a face „întrebări idioate“, întrebările in­ trebuie să mănueasoă florile, însu-și copilifi, să teligente ale unui copil ar fi fără sfîrșit. lear disece planta Iei singur. Nu vă trudiți de-aijmcunoștințele lui, căpătate cu încetul dar bine, și bîcsi capul de-a gata cu idei, predîndu-I chimiea desvoltarea facultăților lui de judecata, prin a- și fizica, ci căutat!, mal cu samă, ca ceea-ce în­ semenea mijloc, n’ar mal cunoaște margenl. vață, să învețe prin propriea-I inteligență. Nu vd La asemenea întrebări, pot da răspunsuri toți mulțămițl să-I spuneți, cum-că magnetul atrage dăscălii, răspunsuri necesar necomplecte, totu-.șl fierul, lăsați-1 singur să vadă, lăsați-1 să-și dee adevărate, toți dăscălii ale căror idei reprezintă samă cum unul atrage pe altul. Cu osebire, să-l adevărata știință, nu frazele din oare-care carte. spuneți că Te de datoriea lui, de a se îndoi de Cu chipul acesta, un copil de nouă-zece ani, ceea-ce ie scris în carte, pană se va vedea ne­ poate dobîndi o vedere panoramică a naturel și voit a crede prin autoritatea absolută a naturel. bagaju-I mintal poate fi mult lustruit de știință. Urmați J cu îngrijire, conștiincios, metoda asta, și, fiți’ încredințați că, cu toate puținele cunoștinjî, După această întinsă luminare treptată, cît se f atinge de mișcările zilnice ale naturel, cînd fa- cu cerc care veți umplea mintea copilului, îl’ veți cultățile judecățeî vor fi fost desvoltate, și cînd t___l trezi o. dispoziție intelectuală, care-I va fi nccopilui va ști să mănuească „uneltele" de erudiție, prețuită în vleața practică, cetirea, scrierea și matemateca elementară, lef va Sînt ~întrebat adesea: La ce vrîstă se poate înputea începe să studieze ceea-ce noi numim cepe educațiea științifică ? Răspund, fără încunfizica... jur: o dată cu cele din tăi licăriri de inteligență. Aș fi prea mulțămit, dacă, după acest „r Erd- Copilul cată să-și dee samă, cu privire la științele Icunde", copiii noștri ar fi deprinși cu elementele naturale, de îndată ce prinde a vorbi. Cea din? de fizică și botanică. Aș fi și mal mulțămit,înse, tăi învățătură ce-l trebuie, Ieste o „lecție-obiect, dacă în adunare ar studiea ce-va din’chimie și o lecție prin demonstrație. Și, cînd Ie gata pen* dacă ar căpăta o idee generală despre fiziolo­ tru instrucțiea sistematică, Ie gata pentru știința* gica umană. Mi se tot spune, necontenit, cînd stăruesc asu­ • Dar, dacă dorim să tragem din educațiea ști­ pra nevoel educației științifice în școli, căjiu-rni ințifică cel e mal mari foloase, Ie neapărat ca e- dau samă de nătîngica copilului, în mijloclU‘ ducațiea aceasta să fie practică, ca inteligenta e- Convingerea mea Ie, că netîngiea, în nouă ca­ levulul să fie pururea în atingere cu fapte’ po­ zuri din zece, /z7, uon nascîtur, se face, nu s5 zitive, nu numai să i se spiie, ci să fie făcut să naște. Dînsa purcede dintr’o îndelungată PerJj vadă, prin propriea lui inteligență, că un lucru oadă de constrîngere, de înfrînare, familială ■, Ie așa. nu alt-feliu. pedagogică, din înfrînarea unei porniri inteie * Proprietatea specială a unei educații științifice, tuale firești, și din silința stăruitoare, de-a treî» pe care nu o poate înlocui nimic,, stă ’ în acea-- •------în locul acesteea, o pornire artificială, cătra . stă necontenită Gd 116tluu ;uuatingere a inteligenței cu faptele, nutriment nu numai sarbădsifără niciungus» i și .m exercitarea intelectului, care ' rezultă ‘ de-acare rezujfâ de-a- ci chiar nemistuibil. ’ HuXLBî»' spA FĂCUT DATOBIEA nouă sara. Peste jumătate do ceas urma lcraUne stingerea. Caporalul de gardă iși strînse se pari veneau la schimb. Le orîndui pe șanț,’ ,nJiuri frumos, și porni po la posturi, silindudoira rl . loarcă cil mai curlnd, spre a se pregăti să 50 se - rondul, care-1 făcea, în noaptea aceea, pl’inie„pntul Zorleanu, groaza întregei garnizoane. l°cotqchimb stăi, la post marș, la dreapta și la „ prezentați arm’. stingă- P,e aî vcnit camarade? " venit, să te schimb. Ce-mi dai în primire ? Z- Onorul, focul și zgomotul, priveghere la dreapfn5i Ia stîriga... . . la ia-n primire cum trebuie, leat, si ia sama. 57- ochi-n patru și să nu te împingă păcatul să nri s’adormi, că nu te mai liberezi, s’a mîncțtiî că-i de rond Zorleanu, și n'aî uitat de Mnnîea lui Vlad Ion. Doar 11 găsi în gheretă și Pu’ - a si turnă la raport că l-a găsit dormind, și zace la Tîrgșor, în loc să se fi liberat... Dar secretul, îl Ști} M — Da, trăiți don caprar. — Ian zi-1. _Parola - I, ’L ’Ig<Tgene și răspunsul I, I... -pa, mă prostule, bată-te sfinții, ai și ui^-Europa, tat. Țin6s minte: Eugeniu și Europa, că-i vai de _ line, nu te ’ mai liberezi, leat, te mîntue, te neno­ rocește Zorleanu. Igene și Iropa, Igene și Iropa, mormaea mormăea necon necon-­ -\1 i m K?n rl n_cn tio Ityiryn tenit santinela, tplimbîndu-se pe lingă gheretă, pe dnd caporalul porni cu schimburile măi departe. La număruî numărul Zj, tocmai în dosul temniței,‘fu ortnduit Stoica Vasile, flăcău voinic și chipeș, ca­ rnea nu-i prea 1 ,păsa de groaza ce-l cuprinsese pe să aibă de-a mw face jjxjxuujj în noap-căprar la gîndul, gîndul, ca uu au «u. au lea aceea cu Zorleanu. Iși zicea, că ce-o să-i facă, la adică. Are să vie, are să-l oprească, cum a mal oprit și pe alții, are să-i ceară parola, are să-i raporteze și are să scape de nebun. Par-că intăea dată face iei1 gardă, gardă. bă Să aibă iei atîtea zile bune, cile gărzi alfăcut. Ce-i drept, cu Zorleanu n’avusese așa-ntîlncalu. Zorleanu icra dintr’o com­ panie și iei dîntr’alta. Numai atîta, i se spu­ sese, că-i omu dracului, cu inima afurisită. De alt-feliu și ochii cei de vultur, mici și duși în l’uudul capului, cu buzele pururea strînse și cu chipiul tras pe sprincene, te făceau să-i ghicești albastrul inimei... Vlad fi fost iu.1 uumci... V mu Ion, iun, săracu, btirtiuu, o un wai obo uuv-­ sit, o fi bătut vintul si-o și-o ini intrat în ghereta, unde, *u urma ■na urmi urmei, l-o fi înșelat somnul. Dar iei, vezi ’lnele, să vie pe furiș și să-i fure baioneta cinele, ‘le la armă, care-o lăsase si acela rezemată de gheIa, doamne ferește, măi un «uuninu lereșic, mai Vasile. y u&iiu. Uite, uhc, clte uuduh •s do ăștia, ăstm te tn tintueste fininncft» pe-aici, nn-nînf prin nrîTi mormîntul nmrmîntul icaios asta de cazarmă. ’ .Pe la corpul de gardă, prinse a răsuna prelunnotc a^e stingere!, pierzindu-se trist, în dePâi k ’tar» ; ț6? cînipiei, ce se-ntindea in dosul temniței. rln.iUl iera cutreerat de nouri vineți, întretăind, iai?al ’lndnpe razele unei luni pline, ce se nalta, ^riîe Po°0iC^[ile îeî’ de-asuPra orizontului. Ziadino'* Ce^e a^e nalte ale temniței, în tăcerea u^aunnbî a IJ°P^eb înminate-n răstimpuri .io de. m/plo. razele iTosflveU i luneL ce-abiea se strecurau prin șirul otăînFr de i se ipăreau, *șitnouri, de nouri —*- lui Stoica, c ascund M luu-u> unae unde se se pvauușcțw, prăbușește, ovmstlnfemdu-q? QevoiL., »vecb o lume-ntreagă, împins-acolea do anei neînduplecate ursite. 43 Strigătul santinelelor vecine, trezi pe Stoica din gînduri. Strigă și dînsul: No. /J, bineee. Și, prinzînd a șuera o doină, se plimba, cînd într'o parte a gheretei, cînd Intr’alta, cu arma necontenit peumăr. Mai căscă, se mai rezemă ciobăește-n armă. începuse a-1 prinde urîtuL Ar fi făcut o țigară, dar șe temea, să nu vie Zorleanu, cum auzise c-avea obiceiu, pește cămp. L-ar fi putut zări, și-atunci ar fi pățit-o. Prinse ieară-și a se plimba, pe dinaintea gheretei, încolo șilncoace, și de-o dată, un fior rece îi străbătu prin trup. Dar, dacă l-ar înșela somnul, mai ales cum iera obosit. Noaptea trecută fusese planton în cameră, schimb al doilea. Des diminpață, pornise-n marș, cu ranița-n spinare, cale de jumătate de poștă. Și, de-ar fi fost numai atît, darii pusese să dee asalt unor păcătoase de gropi și au fugit de le ieșise su­ fletul. Cum s’au întors din marș, nici n’au stat bine la masă și hop în gardă. Doar să fii depieatră, să nu te-ajungă obosala. Ișimai frecă ochii, mai căscă, iea­ ră-și, prelung, vrînd par-că să-și facă curaj, împo­ triva somnului, ce simțea bine cum îl invăluea și-l dobora la pămînt. Și-atît de trudit se simțea șiatîta i se ingreuiase trupul, în cit, par-că o stîncă i se lăsase pe umeri. Adică, zău, dacă s’ar lăsa o leaca jos, ce-ar fi. Chiar de-ar fi să vie și rondul, va sări de-o dată, se va pune-n poziție și-l va opri... Așa, se ghemui aproape de zid, dinapoea gheretei, mai cu samă c'o adiere ră­ coroasă îi cam răcise spinarea. Mai șuieră, așa în­ tretăiat, își mai aruncă ochii spre luna, tot mai aco­ perită de șirurile călătoare de nori, și se pomeni că mijește, că nu-și mai poate ținea capul, care atîma ca o măciucă de plumb. Iși mai frecă ochii, dădu iei. să mai caște, dar în zadar, somnul îl doborî fără voe și-alunecă lîngă zid, peste armă. Prinse a sforăi de-abinele, părîndu-i-se, prin vis, case află acasă, că-i dus cu caii, la păscut, noaptea, le-aude mersul, le-aude sforăitul prin iearbe iearbă. De-o dală însă ii pare că iei nu mai sînt lingă din sul, că s'au făcut nevăzuți. Simte apoi cum s’apropie de dînsul un camarad din sat, și-1 clatină,să se’ scoale, că li s’au furat caii... Stoica din sonln. oioica tresare uiu suiun. buimăcit, uuiumai, înfricoșat de _____ o_______ ’ “Pi‘une, in grabă, gîndul că l-o fi găsit rondul dormind. pe armă, pe baionetă, pe capelă. Nu-i lipsește 1 _____ . — _____ -------------------------nimic. A avut parte, na venit. Se scoală, vrea sase Ia sama, și-și vede / dă cu— ;'±i , scuture și mina dece. nu știu ctlartușiera deschisă. Pipăe, ca ars de foc, rămînînd .nlemnit, Gartușele, cele cinci cartușe,^ i le-a luat înlemnit. cinele. Altul nu avea cine. Să fi fost căprarul, ori sergentul, l-ar fi trezit, i-ar fi dat o palmă, doua, ’ _*., dar n ar fi alergat la soarta lui. l’ar li mai înjurat, cinele de Zorleanu, trebuie ca venit De bună samă,, cîn« ;«4 _’.y ------------------• 1 ’• a- __ .1 .1 — peste cimp, l-a zărit trlntil lînga zid, și, limd-ca l iee cartușele, dormise peste armă, s a gîndit să-i inima. Ce să se Un plîns înfundat, prinse a-i rupew 11 ihcă1 iei iei acum, acum, iei iei care care stiea știea că că la fa toamnă ar fi scă­ Iaca pat de iadul cazărmei, că s’ar fi dus în satul lui, sa-și mai petreacă și iei din linerețele lui amărîte și prăpădite printre străini. Ge să se facă sărăcuțul de iei și de iei. Un an, doi, de închisoare, sînt ca si hotăriți. Dară părinții, cînd or auzi de napastea care-a căzut pe capul Ini- u’or sa inebunească, oare?... Se rezemă» cu capul de ghereta, și plînse ca un copil rătăcit. In clin clipa ceea la No. 3 auzi strigătul opnrei... In Zorleanu, umblase toată ziua ca un turbat.^Pmrduse, noaptea leafa ,p-eo lună-n cărți și nu-și noaptea trecută, trecuta,le «fiwov, atlase pe eu™ verse necazul. Gîndul eă iera de rond îl mai răcori. Se glndea că poate-i va cădea-n capcană vre-o santinelă. Pentru asta pomi II. �44 REVISTA iDEEf REVISTA IDEEÎ 45 peste clmp, se puse pe brlnci, pludind mișcarea i-ar cădea-n ghiarc. Și glndul să se mînluie o dînsul, să scape o dată de dînsul o hune int santinelelor, cum îșî pindește lupul prada. Ce bu­ DIN GENEVA în grupuri, grupuri, drapelurile sindicatelor lu­ curie sălbatecă simți, cînd îl zavi pe Stoica, a - întîmple-seori-ce, mai ales, că tot de una-i iP,’eo^ă. crătoare. Nimeni nu vorbea, nici nu cînta cîntenccînd lingă zid. Se aproprie pe furiș, mai mult care icra să fie raportat de cine, fără de nici n a \ cum a pățit-o și Vlad, și cum aveau să ni cui de desrobire: Interndționăla. Iera o tristeții tftindu-se, ea un șarpe, temîndu-se sa nu fie s i Bra^ă Mușoiule, țească și alții, pentru-că nu avea îndurare h 1 do celelalte posturi. Ajunse in sfîrșit lînga Stoica. în inimile tuturor. Căci fie-care prevedea sfirșitul nimentele ultime, petrecute în Geneva, m’au dureros: învingerea proletariatului de cătră puterea I-ar fi luat arma, inse iera trîntit peste lea, peste glndul acesta îi năvăli in minte. Fii voinic St • e* -- mila păstreaz-o pentru oameni, nu pentru capela ieara-sl ținea o nim«. mină. Se gindi-----atunci, sa-i donat foarte viu și vocsc să ți le descriu, crczînd capitalului organizat, ajutat de armata; ajutat de Ioc cartușele. I le luă,'indepărtindu-se noueatra Și, zielndu-și acestea, puse degetul pe trăgacPVe* idepărtîudu-se din noucătră îinpre înteresa pe prietenii Revistei Ideeî. poliție de $tat. \ pisică. Să fi cîștigat Ia cărți, glonțul străpunse capul lui Zorleanu, cînd5 di că.v°QCtombre trecut, se declară o grevă a lucrăSindicalismul Ie aici slab. Organizațiile lucrătoare it inima unei femei, n’ar fi ridicase sabiea, să dea un nou asalt baionete“QiU! de tramvae. Cauza Ie cea obicinuită : de o au început sub auspiciul mișcăreî libertate, și, avut allla mulțumire, ca acum, cînd știca ca-și în­ Stoica. Stoica se repezi apoi asupră-I, îi t° lucrătorii nemulțămițl de condițiile de plată aproape toată reușita de până acum, se datorează deplinise datoriea, nenorocind pe-un om. 1 orm sa buzunări și-și află cartușele furate. Zvîrli unui V,tl i cru o Parte din lucrătorI fiind concediațl după camaradului Bertoni. Socialismul, cu parlamenta­ vie pe la corpul de gardă. Ajunse, îl primi, capo­ iele peste cimp, punîndu-le pe celelalte în Caq î 1 ’ an i de muncă : de altă parte, ațîțărl din șieră. Prinse npoi a striga, din toate puterile i ralul, reglementar. Ceru foaea de raport, puse rau, rismul lui, n'a făcut absolut nimic. De aceea, tea unul sindicat burghez,care voea să puc mîna pe guvernul radicalo-socialist, a căutat să facă din rău, iscăli, și-ncepu să batjocorească pe sergent, ca caporalul de gardă. Peste cîte-ya clipe-sosi și Ca’ doarme, ca un triutor, că nu-șî inspectează santine­ ralul, însoțit de sergent și două santinele. mvaele electrice. Căci, acum doi ani, o societate greva aceasta o armă în contra adevăratei propa­ lele, cari de așișderea dorm. Plecă în inspectarea trecură un fior cînd auziră detunătura, si par-că^ * traonimă a cumpărat toate căile de comunicație, gande de desrobire a proletariatului, în contra aposturilor. Acum Iera pentru santinele clipa cea mal getul le spunea ca i s’a înfundat lui Zorleanu. Cina «riad cheltuell enorme, schimbînd trăsurile, con­ , narhismulul. Bertoni, Steineger și Groisier, sînt grozavă. Zorleanu Ie găsea Ia toate circioburl, și, îl zăriră înlemnit, cu capul zdroburi, rămaseră d ductorii, înființînd noi linii. Sindicatul burghez, arestați ca inițiatori al grevei generale și ca răscu' ac cum iera singur cu Iele, iși îndoea sabiea^ pe Spina­ ghiață. voea să exaspereze societatea anonimă, și, cu mo­ lătorî, cînd lei propovăduiseră calmul cel mal deplin, — Ce-al făcut, Stoico... rea lor, cînd de pumnii dați pe sub fălci, îl amor­ dul acesta, s-o determine a vinde întreprinderea cunoscînd slăbăciunea proletariatului, lipsa de orga­ țea nțlna. — Nu-s vinovat, d-le sergent, m’a fost atacat 1 luată. De acolea cîte-va greve, cari s’au părîndat. nizații serioase și de mijloace, spre a put ea izbuti Ajunsese la No. 3, cînd îl auzi Stoica, care, ca un post, nu s’a oprit, nu și-a dat secretul și-am fost Bine înțeles, membrii sindicatului au stat de-o parte, o încercare atît de grea. nebun, se năpusti, prinzîudu-șl arma, care căzuse nevoit să-mi fac datoriea. jos. Dînsul se puse-n poziție de apărare și aștepta. L’au schimbat, au mai lăsat pe unul plantonlîapn dacă* n’au figurat printre acel cari strigau: Vire Dar guvernului îi trebuiau victime. Cei trei anar­ Nădușell reci ii picurau de pe frunte și-I cuprinsese stîrvul locotenentului și pe Stoica l-au dus la inchihiști sînt arestați. Lucrătorii, din calmi devin mal l‘arm^..‘ tot trupul. Iși vîrî mîna-n buzunar, căutîndu-și ba­ soarea corpului de gardă, înștiințînd apoi coniăn0 dată greva declarată, o grevă liniștită, cum ațîțațl, și, din o manifestație calmă, iese o violentă tista. O trase inse repede, ca ars de ioc, căutînd cu duirea de cele inlîmplate. foarte rar s’a văzut, polițiea trebuea să lee măsuri îndrumare contra armatei, care, la rîndul Iei, a lăcomie Ia ce găsise-n năunlru. Iera un cartuș. Și-a* de apărare, contra turburătorilor. Și, d. Thie- căutat a întărită și mal mult spiritele, oprind trece­ $ :i: duce-aminte. Fusese de corvadă la cimpul de tra­ — Pe loc re-paos. baud, ministrul socialist, în lipsa colegului său, d. rea cortegiului de manifestanțl'. Iera scîrbos de Vă­ gere, și-1 găsise Iutimplător. Făr-amaista mult pe — Și zi așa. d-le căprar, cu bielu Stoica, 11 con­ Didier, convoacă prima companie de soldați. Iera zut pe protestanții de aici, cari nu găsesc cuvinte ginduri. deschise .camera, îl vîrî înăuntru, o în­ un mijloc să se paralizeze greva. Cum între soldații a critica naționalismul Francez, pe Deroulede și chise, luîndu-șiieară-și pozițiea.Zorleanu tocmai por- damnară cîniî. — Păi, și-ncăpe doijani, laTlrgșor. . nise către dînsul. Iera sigur că Stoica-i dezarmat. chlemațî Ierau mal toții lucrătorii de la tramvae și liga franceză, urcați în automobile sau în trăsuri și — Și doar pe bună dreptate. Iei îșî făcuse datoriea. Nu-i luase iei cartușele ? Ar fi voit să-iiee și arma, cum și acestor fii, al liberei Elveții, li s’a inculcat salutînd armata, cu acela-șî strigăt ca și liga patrio— Și știți ce chițibuș i-au găsit?... Gi-că, de ce-a să-și mai facă de dînsul rîs. Iera sigur de asta, ' " cu -*strigătul; : Thre Parmie, Deveniseră oa­ disciplina, se credea că la apelul dat, vor răspunde ică, părăsit postul, de s ’ a dat înapoi. chiar de-ar li căutat, să se apere cu baioneta : două, cu toții. Cu toate astea, spre marea mirare a claselor imeni’ susțiitoriî *’ armatei. Soldații, între cari Ierau și — Cum adică. trei asalturi de sabie, îi vor fi de ajuns. Dar și dirigente, docilul popor n’a răspuns de cît într’un greviști, primeau cu insulte salutările acestor patrio— Știți că Stoica, 1-a-mpușcat pe Zorleanu la pățaniea lui pe urmă, nici mort rio va uita, numai înfocațl. număr restrîns. De unde, noi și noi convocări. Toate tarzl ' ' și’ militariști ’ ‘ să îndrăznească. S’apropie. Inima lui Stoica îi vre-o Zțo de pași de lingă gheretă, lucru ce-a dovedit Greva a căzut, lucru de prevăzut de alt-feliu. cadrele armatei s’au pus pe picior de războiu. Se zvlcnea cu atîta,putere, în cit mai că-i înăbușise mai mult, că Zorleanu l-a năvălit Și-apoi știți, că reglementar ie să nu pășești mai departe de i5 pași glasul. aflau în Geneva ca la trei mii de soldați, în contra a Din îea a rezultat înse o morală, care trebuie re­ două sute de greviști. Guvernul voea absolut să apere ținută: mișcarea lucrătoare trebuie să dee atenție — Cine-I... cin...c-i, cin...? Stai. Strigă Stoica, de gheretă. — Vra să zică să-l fi mintuit mai de grabă, hal? cu glas înlretăet, tremurător. munca, în contra greviștilor. întruniri peste întruniri, sindicatelor și federațiilor de lucrători. Numai așa — Las pe noi, dacă ți-i vorba pe-așa... Zorleanu, înse, nu răspunse și nici gînd n’avea ținute zilnic și chiar de două-trei ort pe zi, vor putea muncitorii să lupte în contra grosului St, nu vorbiți toți o dată, de-ajiins cîtc unul,..» de oprire. Zîmbilor și mulțămit, ca fieara ce-și discutau condițiile de încetarea grevei. Dar direcțiea armatei burgheze, care-I organizată. — Domnule căprar trece un ofițer... chinuește prada, înainte de a o sfășica, înainta fără Și trebuie de înțeles, că socialismul, i companiei nu voea să accepte nimic. Ba, mal mult, socialisu.J., cu — vigul — Drepți. La piciooor... arm... de nici o teamă, trăgîndu-șî sabica, gata să preîn......... și' guvernantă, nu amenința cu escluderea de la muncă a tuturor șe- său de politică Aparlamentaristă 1. Munteanu. thnpine vre-o lovitură, ce-ar cuteza să-i dee Stoica. .2 grevei. In ultima zi, o deputăție, prezentîndu-se va face muncitorului absolut nici un bine. Intre Și naința mereu, cu pas domol și sigur, fără habar miniștrii republice! geneveze Ierau doi socialiști. ' A directorului companiei, fu respinsă: de strigătul de oprire al santinelei^ Stoica se dete Pe cale să apară : Dar tocmai aceștia au semnat ordinele, trimețînd ciți-va pași înapbi, Zorleanu se duse după iei. — Directorul doarme... b Evoluțiea moralei de Ch. Letoarneau și Dogma — Domnule, locotenent, mă bagi în păcate, dom­ și Știință de Emile Janvion. Două admirabile,opuri < ‘Ierau opt ore de dimineață. Față de o așa purtare, pe soldați ca să-și împuște frații de muncă. nule locotenent. Știi ce scrie la carte... Greva despre care vorbesc a îngrozit înse burghesindicatele de lucrători propun greva.generală, cate să aibă o răspîndire cît mai larga» — Canalie, m-ameninli ? Ți-oiarăta ieu. tîlharule, ce sesecuvine se și acceptă, fără de nici o șovăire, pe dată. Iera zimea radicalo-socialistă. Dînsa a arătat progresul cuvine să aibă toate tipăriturile noastre. . le-oi învăța ieu, ce-i în carte,... crucea dumnezeu­ cum ce-va nepomenit. Două-zecI de mii de lucrători, ce l-a făcut grupul din jurul ziarului Reveil. Tre­ Amintiri din Casa Morților de Dostoieu’sk)' Ș* lui matei.., Urlă Zorleanu, turburat de mînie, aîncetînd munca. Toate șantierele închise, toate a- buea o distrugere ă acestui ziar. Bertoni, redactorul Foamea de Knut Hamsun, aceste două opere cfl runeîndu-se ca o furtună asupra lui Stoica. .. telierele pustii, nici un ziar ne mal apărînd, lumea principal, Ie condamnat __ la un an de pușcărie, ca iniți­ In clipa aceea un fulger scăpară între dinșii,și-un ne-am propus de asemeni a le da la lumină, șîntin lucrare. Dar astea vor apăreaanevoe, dacă prietenii îngrozită, prăvăliile închise, tramvaele, cari mal ator al grevei fgenerale ș^pertoni și ațîțător la răscoală. Cu bubuit asurzitor răsună In pustiul din jurul lor, pe noștri nu vor subscrie mai dinainte un număr în ­ ' astea, ■ - jieș> __ Ic fodug, qțeveil acirculau,’icl-colea, cu ajutorul poliției și soldaților, toate cînd Zorleanu căzu trăsirit la pămîut, cu capul țăn­ destulător de exemplare, ca să acopere cheltueiu neîntrerupt, de protestare se ordări. Totcătînd să scape de Zorleanu, Stoica dădea ne mal circulînd. Pe toate piețele, soldați, ini grugru ’ pare P izază broșuri meetingurl se răspîndesc, de lipăi*. . se răspîndesc, o activitate și W defilînd. Stradele pline de uniforme și de ti- ganizază, gamzază, broșuri oro.u---------necontenit înapoi. O rază de lună, furișată prin Prietenii noștri se așteaptă prea mult, șirurile de nori, căzu pe fața asaltatorului lui. ~____ Iera mal mare însuflețește spiritele. Atunci, se organiP^I suspecte: spionii sînt sumă în Geneva. dautăsamă de oanevoințele se întîmpină, kîJhc?*0? ochilor lui roșii, aprinși de mînie, și-a poa apărea lucrare maicemarc, dacă se pana ?;.z^ C®‘U da impresia zilei finale, a 1luptelor . liniș- zează de poliție un atentat stupid, în contra unei poată apărea o lucrare mai mare, dacă se a Ș t( jap dnrni -h?buj-01'atildesJn»cle ce4 clocotea’ln vine de ss’’oo albă în mină de-a gata. Lucrările mai m»>i . J e, dintre- proletariat ț>l și uuyutuiaui, capitalism, ș» începutul începutul biserici, în care, Calvin, se zice, a predicat reforma, aibă în mină de-a gata. Lucrările mai mari c diw■ .ST?51’ St01c.a se Iumină Par-câ de ° gin- silinț) șiși cer mai mari, pc ’ ^Ptelor sfinte de desrobire. O pioae mărunta marunui cădea cauea Ne reușind nici cu asta, polițiea a înțeles că luînd-o silinți combinate combinate cer silinți silinți mai mari, pe i ra j nX A Cdea pe ccl ce‘î îera în fatâ’ nuca Până negreșit, le vor face toți cari vor să se nianitesi Jereu, întristînd mult acest peisaj grandios cu binele va face poate mal mult. Bertoni Ie pus iitriRfînri și oi mal —r — u ^„^4„aîcaî a-rnndinR acum, ca pe-un superior sau ca pc-unom ca siiel. b ’ - ’ Dacrn;^ revoltă< Lucrătorii voeau să facă o ma- în libertate. Atentatorul de la biserica S-t Pierre ci-1 vedea ca pe o fieară turbată, gata să sfâșie tot ce ca oameni de progres. le> manifestație permisă de lege. Un con transportat la o casă de nebuni, polițiea voind prin organizat. Zece mii de suflete urmau aceasta a nu da ocazie la desbateri judiciare. In t .. nArrimctl* .1^ T.T.. •— Irl VA»! -•! f• ▼>. V IVHl'lVfLi . *______ v 1 . •...nrml’i *»*'•* *" “1 w „X A»/* TllîlTlllC «5“ �REVISTA IDEE1 46 47 REVISTA IDE EI fond nici n’ar fi fost desbatcrl, polițiea organlzînd 60 de hectare. Nici un copac, nici o tufă. ln Dnr. locului, unde fic-care bucățică de pămînt Ie singură întreaga intrigă. leată, dragă Mușoiu, cum și aici Ie tratat prole­ muitît cu cea mal mare grijă, cu șanțuri, cu răch?' tariatul și cum se tratează cel oe-I voesc binele, cu stejari uriași, asta-I nepomenit. Locurile acest ’ emanciparea. Ie o înrudire, în toată lumea, între Ierau acoperite, în clipa de care vorbesc, devit^ cel ce sufer și cel ce luptă pentru binele noroade­ bol, vaci, viței, măgari, cai. Ca la o mie de L? lor. Și acei ce cred, că în Elvețiasînt cîte-va liber­ Toate animalele astea Ierau ale oamenilor dinTenrf tăți mal mari de cît aiurea, se-nșeală: vor fi ■ Și Iei, le dădeau la păscut pe baza unui drept c ’ Cc fiind, dar Iele nu folosesc Ia nimic. Libertatea pretindeau a avea din vechili. „In vremea ce leu contemplam întinderea, o ceath adevărată va fi atunci, cînd proletarul și tot omul va fi stăpîn pe sine, pe conștiința lui și .pe produ­ de ștrengari năvăliră pe dînsa cîntînd. Locul acest'1 sul muncel. lear libertățile rari, ce se aruncă flă- nu-I numai un loc dc pășune, Ie și loc de plima mîndulul acum, nu-l fac de cît o sete mal mare de bare. Cîntecul Iera după ariea Marsiliezel. Vorbele înse Ierau foarte ciudate. Șolticil păreau că Se marea libertate individuală. \ adresază la mine, accentuînd refrenul. Iera Marsilie^ Genova, April, 1903. I- Dan. Tenniei adică chiar expunerea pretențiilor tennisien? „Și să nu credeți că astea Ierau așa numai niște CÎND ȘTII SĂ TE OPUI amenințări lirice. De cite ori s'a încercat să seczecutc o hotărîre din 1858, care declara nule drep­ Fînețele ce se întind de-a lungul cursurilor de apă, turile de islaz, de liberă pășunare, nu s’a putut face Ierau odinioară și sînt pe une locuri și astă-zl, mă­ nimic. Tennisienil Ierau, cu mic cu mare, Ierau car în parte, în Franța, sub regimul comunitățel. cu toții în picioare, gata să se opue chiar și ia Chiar fînețele apropriate sau stăpînite de unii, sînt forța armată. Pănă la o ezecutare silnică nu s’a cu­ foarte adesea lăsate slobode după coasa dintâi: toți tezat să se meargă, și, de atîția ani, legea Ie locuitorii comunei pot să-și dee vitele la păscut in înfruntată. iele. Avui prilejul să locuesc în valea Indrel, nu de­ „Ceea-ce-1 mal ciudat, le că nu se poate găsi niparte de confluența' Iei cu Loira. Asta, după cosi- căerl, în arhive, obîrșiea sau urma drepturilor rerea. din tăi. Și, zilnic,'toată întinderea văel Iera co­ vindecate de Tennie". Se înțelege că nu Ie de mirare, dacă drepturile pleșită liber de animale. Pentru a nu se împiedica libera pășunare, proprietarii n’au voe să-și împrej- acestea se întemeează pe-un obiceiu străvechii!. muească cu ce-va cîmpul. Așa-că, comunitatea Ieste Luați acum aminte la următoarea indicare istorică, „ Populațiea are toate caracterele rasei celtice. aceea ce face lege propfietățel individuale, pe care Pe cînd satele vecine par a fi fost amestecate cu pare a o tolera numai. Această stare de lucruri durează înainte, cu toate sînge latin, Tennie a rămas aparte. „Am auzit spunîndu-se vorba, cum-că drepturile strașnicele silințl, cari le fac proprietarii, de a lupta împotriva uzului tradițional, străvechiii, pentru a Tenniei purcedeau tocmai din epoca galică. Orl-cum, Iele n’au fost codificate de, cît în 1816. In tim­ dobîndi deplină stăpînire pe pămînturile lor. Din pricina asta se ajunge une-orl la o stare cu pul acesta, consiliul comunal luă o hotărîre, în totul încordată. Și, Ardouin-Dumazet, în cartea lui, baza cărei, pornind dc Ia 25 Mart, iera oprit de-a „Voyage en France", raportează un fapt, care pune se mal călca learba. De la data aceasta, proprie­ mult mal mult lucrurile în lumină de cît tot ce aș tarii trebueau să între în stăpînirea bunurilor lor, putea spune leu. pănă la 24 lunîu, pentru fîneața imașulul, așa nu­ Scena se petrece în valea Vegrei, unul din micii mit al satului, pănă la 29 luniu, pentru fîneața afluenți al Loirel. Autorul, face cunoscut unul lo­ din bătături, pănă la 20 luliu, pentru fîneața mal cuitor, planul ce avea de a străbate valea aceasta, crudă. De la datele astea, înse, proprietarii celor opt­ pornind de la Tennie. zeci și patru de loturi, numai aveau dreptul să-tac , Și al de gînd să te duci la Tennie, D-ta, un măcar un fir de iearbă, și, dacă nu ierau din co­ domn de Ia Paris ? Au să te fee oamenii drept in­ mună, n’aveau măcar dreptul să-și dee vitele la giner hotarnic. păscut, chiar pemoșiea lor. La urma urmei, asta Ș’apoi? nu mal Ie liberă pășunare : consiliul a edictat. un ■ »— Cum ș’apoi ? Au să te ucigă cu pietre... Ie feliei de coproprietate sau de devălmășie. „Se înțelege că proprietarii nu s’au învoit nici acolo o daraveră de pășunat, care durează de cine știe cînd și care ar putea face să vie în ezecutare de cum să admită un asemenea lucru. Și, după ne­ oamenii stăpînîrel. numărate lupte, unii au cîștigat hotărîrea din 1858. „Is’torîeaasta îmi ațiță curiozitatea.Pornil numai de Dar, faptul de.a-șl proclama cine-va dreptul, Ie cît la Tennie. Acolea, înse, n’avui cu cine să una, pe cînd de a-1 ezecuta, alta. Un unchiaș u’4 schimb nici măcar un cuvînt: pretutindeni par’că Sille, avu cu toate astea pretențiea de a-șl brăzda ș1 nu Ierau de cît-muți. La han, ful privit cu neîn­ împrejmui lotul. Inse, ablea se arătă în Tepnie Ș credere, pe drum cu dușmănie. Față cu neputința o ceată de șapte-opt-sute de inși, alcătuită în ce de-a dobîndi nici cea mal mică lămurire, fui nevoit mare parte din femei, avînd în frunte o zmeoaic > a mă mărgini să privesc întinsele cîmpil, ce fac îl înconjură, îl trase o scănnănătură sdravân > obiectul reyindecărilor tennisiene. Astea se-ntind și-l sili să lee parte și la o horă. Stăpînul, sp ■ pe amîndouă malurile Vegrei și ale unui mic afluent, mîntat, se făcu nevăzut și nu se mal aretă. pe-o dungă de la 300—500.de metri, cuprinzînd vre-o greșit, cîțl-va agresori au fost osîndițl. Dar aceș t'tî ca martiri. De-atuncI și până a-zl, dnt s0.T°!i au păstrat stăpînirea, cu toate că-s cu locUitor11. sa nu li se răpească cum-va. Ar treS‘"îment să se astîmpere Tennie și-ar treviirsare de sînSe“- btii să e, Demolins. UN PROPRIETAR Teocaș Ie proprietar. Ie chiar „ProprieIn ochiI săî» ProPrietatea Ie sfîntă. tarU practică cu suveranitate. Cea mal mică Sire „a drepturilor sale" i se pare o nele|ăo. U1Snre ar trebui pedepsită cu strășnicie, ^nr’epturilc sale", și le păstrează în toată în• 3i rea lor. Dînsul cunoaște pe degete toate ■ eFle pe’cari un aproprietar le poate face ^e<silor săi, si nu-I scutește măcar de una. dihanie își face o plăcere a urmări pe fTricitil cari s’au expus cu nesocotință la ne"ontenitele-I mușcături. să se mute, înștiințînd-o că dacă nu-I va plăti mutîndu-se, lea va fi urmărită. — Bine, zise lea, mă voiu muta, Dînsa îsl îndoi silința, ajungînd, cu prețul unor nepomenite înfrînărl, să pue puține parale de-o parte. — Astea-s pentru proprietar. Cu toate jistea, sarcina Iei creștea. Fu nevo­ ită să stee în casă. Apoi, să se pue în pat. Cel cîțl-va bani economie, fură mîncați. Din fericire, niște vecini o ajutară întru cît-va, îl aduseră hrană și schimburi. Și cîțl-va negustori din ma­ hala îl mal făcură credit? știind că Iera fenice cinstită și că avea să plătească o dată. # tî: In cele din urmă născu, tocmai la timpul altei chirii. Jn ziua aceea, înainte de amiază, îngriji­ torul înfățoșă chitanța. Bleata femee îl arătă sta­ rea în care se afla, rugîndu-1 a mal aștepta. Dînsul se duse să spue proprietarului. Jepcaș, ne mal putînd de mîme, strigă: — Să fie dată afară, pe dată. Cu neputință să fie dată afară. Sărmana Ie în In clipele cînd îșl deschide inima bucuros, pat și nu se poate urni. îngrijitorul pune acestea dînsul înfierează pe legiuitorii, cari, zice dînsul, la cunoștința stăpînului, a cărui furie Ie la culme. — Mizerabila, sbieră Iei, a făcut înadins, să n’au asigurat pe proprietari cu garanții destule și nu le-au furnizat un arsenal de legi, de de­ nască chiar la plata chiriei, să-șl bată joc de mine. Dom Jepcaș Ie iritat peste măsură, și chiar și are crete, de reglemente, spre a veni de hac chi­ riașilor și a-I aduce la supunere. Chiriașul, poate de ce. O asemenea purtare Ie ne mai pomenită. — Cu toate astea, tot are să trebuească să sâ mal găsească unele portițl de scăpare, unele căi piezișe, mal are cîte-va mijloace, se poate plece, izbucni Iei. icvuna Și dete ordin îngrijitorului, să lee ușa și ferevolta și1 abuzază «v de asta. Nu-I dat cu totul,,cu mînele și cu picîoarelc~îegate, nu-I dat în prada restrele de la mansarda acestei îndărăptn ice chit . . . ... ’ •; 1 riașe. proprietarului. Dom Jepcaș regretă regreta lucrul acesta și o spune Ordinul fu îndeplinit. Și, 'peste două zile, lepe față. Ar trebui de lăsat pe seama lu Dom ne Jepcaș grija (de ’ a codifica asupra acestei materii, huza, expusă intemperiilor atmosferei, muri. Dom Jepcaș fu satisfăcut. Chiriașa plecă... cu lei și-ar îndeplini asemenea sarcină, cum nu se poate mal bine. Numai de cît chiriașii ar fi ca tălpile înainte. Ce are a face înse, proprietarul niște miel și n’ar mai mal cuteza să sufle măcar un să-și arete puterea. L. de Gramont. cuvînt și nici să sovăească. De pe de-asupra, gîceștl ce poamă Ie, cu cine al aface. O față , cătrănită, ‘ , un nas turtit, frunte îngustă,.un păr - cărunt, • ? zbârlit, aspru. Niște ochi cu privirea de ghiață, o gură care nu știe ce le surîsul. de băgătașl, Jeptaș Ie de o slugărnicie kJ^’Față de cel săraci, își lea un aer onic, hursuz: față de Iei Iei Ie nemilostiv. INFLUENȚĂ. DEMORALIZATOARE A MIZERIEI Un lucru care ar trebui sâ pară mal uimitor dc cît crima, Ie răbdarea’ și curajul sărmanilor, cari lucrează zece-două-spre-zece ceasuri pe zi, ca să trăesscă nemernicește. Frenologil, le vor găsi, fără indoeală, acestora, la cap,bosele, stig­ matul renunțărel și resemnărel. Criminologil ineitățel, vor atribui poate cinstea acestor curadinsuintre !oc?itoriî «imobilului" său, cum zice gioșl’muncitori, lipsei de atavisin. In realitate, iv.a wo acești luptători aprigi, ce nici rîvnesc măcar, Su,lngtmfare, duhuind ca o focă, Iera trei copil. copil, adesea, chiar la luxul pe cari-1 întrețin, dacă-s Culmi? r e.e». rămasă văduvă, cu trei ‘ Sase în**16- c*reî’ bărbatul Iei, murind, o ” lă- cinstiți, Ie că-s născuți în arenă, nu îhtr’un șanț, ^°șeaS rcinat^ cu un al patrulea. Dînsa se o- Ie că n’au cunoscut nimica de cît munca și plă­ -eI săT treî micuți, în pod, într’o ceri simple, potrivit cu umilita lor stare. Ca și celor de condiție bună, nu le-au lipsit nici de a5r jA lntr’o chilie strimtă’ și rece, lipsită și ° v< n«!?Sa lucra cît putea, și zi și noapte, ca lor, nici bunele principii, nici bunele pilde. Dînșil ^eni yrntru a da o îmbucătură copilașilor Iei. sînt criminali născuțf, ca și cinstiți născuțl, cum t?ască. Paf11163 chiriei, pe care nu putu s’o plă- Ieste toată lumea. Dar cum, la urma urmei, ie are pe principii, dom Jepcaș o vesti mal ușor, mal lesnicios dc-a înșfăca de cît de-a I• .* �48 REVISTA ideei REVISTA EDEEl dobîhdi cinstit, păziți-vă de-a pune pe acești oa­ meni cinstiți în condiții de-acele, ca trebuințele lor să nu se afle în proporție cu salariul ce au. Șanțul de care am vorbit, Ie firește mal aproape de muncitor de cît de rentier. Cu toate astea, în condiții egale, sînt unii mal înclinați de cît alții spre crimă. Negreșit. Bărbatul le mal plecat la crimă de cît femeea, bărbatul robust șt curagios Ie mal plecat la crime prin violență de cît cel slăbănog și sfios,... cu toate că, la urma urmei,, fie-care soiu de confor­ mație află un soia aplicabil de crimă, fie și nu­ mai darea de foc. Vinjosul va fi mal mult por­ nit a lovi, cel ce vorbește frumos, mal mult a escroca. Dar noi nu vom criniinaliza, din pricina aceasta, nici forța musculară, nici înlesnirea de a vorbi, nici curajul, nici iscusința, nici îndămînarea. Cu atît mal mult nu vom criniinaliza violența, vicleniea, calități definite după întrebu­ ințarea vițioasă a unor aptitudenl foarte cinstit utilizabile. Coordonarea aptutidenilor noastre, direcțica acestora, natura faptelor ce săvîrșim. Ie hotărîtă de necesitățile adăptărel la mediu și ale luptei pentru traiu. Dacă unele fapte sînt protivnice bu­ nel funcționari a societățel, și din pricina aceasta sînt numite anormale, de unde epitetul normale, dat prin antiteză faptelor utile, nu-I un cuvînt de-a transforma această antiteză în domeniul biologic, opunînd cuvîntul normal* fiziologicește vorbind, cuvîntulul criminal. Nimic nu îndrep­ tățește atare opoziție. Aptitudenl foarte normale fiziologicește, pot fi întrebuințate la fapte tot t atît de normale fiziologicește, dar cari, din punc­ tul de vedere social, vor fi privite ca anormale, ca contrare prosperitățel sociale. Și chiar din punctul acesta de vedere, se abuzază de cuvîn­ tul anormal, fiind-că societățile actuale com­ portă, în funcționarea lor normală, comportă ne­ numărate cauze de conflict între interesul lor propriu și interesele individuale. Și, după cum urmările greșelelor noastre ne fac, adesea, să re­ cunoaștem adevărul, crimele slujesc a indica so­ cietăților, cele mal dese ori, reformele ce tre­ buie să Ie îndeplinească, spre a se perfecționa. Fie-care individ are de mulțăniit nevoi, nevoi primordiale sau secondate, cari se pot la nestirșit complica și cari pot îmbrăca cu-atît mai va­ riate forme, cu cît mediul încunjurător se com­ plică mal mult. In orl-ce societate, și mal cu samă în societățile mal civilizate, se întîmplă inse că diferiți indivizi nu întîlnesc acelea-și înlesniri și nici nu au acelea-șl mijloace de acțiune. Ie disporție vădită între trebuințele existente și mijloacele neînsemnate de îndestulare : de unde lupta pentru existență și bună stare. In aprecierea noastră asupra valoarel intrinsece a criminalilor, nu trebuie să neglijăm de a ținea socoteală de următorul fapt: că, cea mal mare parte din oamenii cinstiți, nu se lipsesc de nici una din plăcerile la cari nazuesc criminalii, și că, cea mal mare parte din criminali, ar fi avut nevoe, ca să ș’abată de la crimă, de foarte rari virtuți. Printre mijloacele legale de îndestulare, oferite de cătră societate, sînt unele foarte uso si plăcute, ca acel ce constă în ajncasarS? unul capital adunat de părinți. Smtînsealtelefn C te anevoioase și grele, partea acelor pe cari nu i asigurat ereditatea pecuniara împotriva așa n? mitei eredități criminale. Pentru a împărtăși [ gal plăcerile pe cari le văd, cel pe cari-i mim desmoștenițil soartei, trebuie să facănist* silintl despre cari rentierii născuțl n’au cea Z idee.’ leată de ce, cînd acești desnioșteniți caut a călca pe-alăturea de cale, Ic de nevoe, înain7 de al privi ca pe niște ființl monstruoase, iC(1 nevoe a ne întreba, dacă am fi fost în stare chiar noi, în niște condiții la felia, de a ne ținea în calea legală. L. Manouvrier, PLĂTITESUBSCRIERI VOLUNTARE abonamente — URMARE DE LA No. 1 — . 1903, Inniu. No. XXIV. 4. CUPRINSUL .„ • o lămurire mal mult Dreptul patronului. j,. «’<*w a - Asupra oducațioî de la Cumpuis. Oupn „novoll“. A-Se"'“’^l . Uo po alto tărîmurt. <>. <'00?* Războiul și dreptul la «XtsWnțn. ’JL0.o: Neputința caritățej. C. 1.0- Jioler: Mizorîea în Londra. tiorl»* ■ Biirbnriou Justiției. L’ J*e. - AHă florisoaros jjont: -t; Exterminarea raselor niîtrol. , »lclieJct —Absurditatea economiei politice. T uogcr»: 7croștin‘i1inul auti-social. Ni|C< ■ ~ 0 LĂMURIRE MAI MULT Abonamente plătite din. urmă : București: L. Cluriaccscu, Si. Ciocilrlan, D-ra Kenddbacli, I. Kinbaum, Tz. Kogdlniceanu, Nailt. Eiukdslein, Dr. A Slătineanu, I. Teodorii. Argeș: Gli. I. Popescu: MușotoștI. Bacău: D. Ardeleana. Muscel: Luca Paul: Domnești. Neamț: II. Grilnberg, D-ra Tarcauanu: Piatra-N. R.-Sărat: D. Munieann-llîmHic, Paris : Af. Boiangiu, Subscrieri voluntare : Din capitală: M-mo Nica, 5 Ici. Din tara: M-mo DăsoălGscu-xWe/cfcu, 5; I. Noagu-Fcc^n»' 2 ; O. Popoveanu-Cîmp»», 1; loan lonoscu-Gaîne^â. Abonamente plătite pe curent: București; luliit Adler, >1. Popovicî-Bîzitoșaiui, C. lUwtraseu, Dr. -V. Duma, Evghenie-Arlâmaudrit, A. Flortan, Eugenia Gross, I. Gutman, D-ra Habar, B ITilbergtr, 0 Macaric, M-me Nica, V, Nicolescu, G.Pann, Jad: Pauka, Dr. I. Radovicl, M-me Tomcscu, J. Țcuker, B. FoiWi Karol Waclavik, JIZ. Witinar. Argeș : M. Treptcanu: Pitești. Bacău : P. Isscrsolut, AL Schnilrcr. Botoșani; Gr. Goilav, M-me Lăzărcanii,' i Covurlul: D-rele Goldeiiberg: Galați. Dîmbovița: Gli, Mușoiu : Tîrgovișto. Ilfov V. Păuuescu: Maia. Muscel; St. I. Goilav ; Golești-Badi. Neamț: D-ra Tarcauanu; Piatra-N. Prahova : D-ra Eufros. Dimilriv: Ogrotin. Putna: FI. Eflimescu:N\dvn. Roman: 1. NeuUdrt. Tulceav CJir. Ciolicoff. Leibzig : I. Bdei. Paris ; Af. Boiangiu. New-York : Egipteana. Philadelphia ; Julius Jurcscu. ' Pcntni abona|H noștri rcmtișl în urmă cu plata, nayepi singur puvînt; acela de-a căuta să se pue, cît maî neîntirz a , rent. Poate nu ni-î înstrăinată nlcî bunâ-voin(a acelor cari greu, dur ni se face o stingherite mare, dacă s’așlcapți ° |n as'1 noastră necontenit la îndemn. Ori-ce corespondentă pri' ^oflr\ojj fic­ și ort-ce colindate pe-acasă nu Ie de cît o risipă de vr?,n0|.I^bulsi1'1 care, ponte, de sine, expedica un mandat, Lucrul acesta ar priceapă tot atîta de bine și abonași de pe la tar*h cu °.[rj șl tor. pentru cari facem siliiițtfparticulare să le trimetem revista n'on5 . Rovina Ieste interesant de știut motivul pe care se întemeează stăpînirea, ca să ne puc nouă piedici în cale și să ne hărțuească pe tot momentul. Să luăm, bună^oară, împiedicarea revistei noastre de a pă­ trunde Ia țară. S’ar crede, poate, că a fost mai în­ tâi o desbatere, că niște oameni, pricepuțl, din gu­ vern, în răspîndirea acestei reviste au întrevăzut o primejdie mare, și, în virtutea prerogativelor lor, au socotit cu cale să-l circumscrie întinderea, cum i s’a circumscris. Cu toate astea, lucrul Ie mult mal simplu. Niște slujbași inferiori, însărcinați cu stampîlarea și cu clasarea corespodențel și imprimatelor, la poștă, cătînd să-și ușureze munca sau să se scape de supra-muncă, s'au întrebat, ce-i și cu publicațiea asta, care le-aduce și lea atîta gră­ madă de numere pe cap, pe cari trebuie să le aleagă, după orașe, pe lîngă că să și pue pecetea pe fie-care din lele. Și, în deșteptăciunea lor, des­ coperiră că le... o publicație subversivă. Intrevăzură numai de cît putința să se scutească să o mai mănuească cu toate că la date, mal rar. Pentru-că, le lera familiară distincțiea ce fac mal marii lor între diferitele publicații, lera notoriu caprițiul lor de-a se juca cu unele din Iele. Și avizară, pe dată, mal nianl. Aceștia, grăbiți să se recomande și Iei, alpriceperea, cu vigilenta lor, grăbiți să-șl ln vază puterea discreționară, consfințiră, c’ascpQn.ea revistă nu trebuea să mal circule... la țară. pUerU4CeI micI» firește, lera mal lesne, în loc să muitp ma Pe,fie‘care foae, să facă cu dînsa mai diQ îera rnal lesne să facă un ppachet — birecf:a 6 Să le Pue se odihnească la umbră. măsurga a lQat înse numai o jumătate să timbrele, a luat dispozițiea, orl-cum, de Car*cate, să nu rămîe cum-va valori reale, Credem ” ma^ f°i°sască., vre-o dată, cine-va. niai cu-ar» e ?tieau maI micii că se vor ușura nurire/c? 1 ' ta _ lucrL rirea ce 1 a lucri-i,b renunțau bucuros la descopece an , publicațiea lor subversivă, in‘ a fa,... făcut* cu București, Strada Epurilor, 10. dependent de faptul că asta lera o publicație favo­ rabilă, amică clasei lor... firește, înștiințați, de repetate ori, de unii din cetitorii noștri mal buni, din mulțimea acelor pe cari-i cultivăm, înștiințați că nu primesc revista nici cum, am căutat să ne interesăm de pricină. Și, firește, în primul loc, ne-am adresat la poștă. Âcolea, după tăgăduiri și afirmări evasive, după răs­ punsuri încurcate, am afiat, în sfîrșit, că tocmai poșta icra aceea ce ne făcea șicana. Directorul ge­ neral, în persoană, ic bravul care avu curagiul să ne afirme lucrul precis, spunînd cum-că din or­ dinul lui, auziți strășnicie, cutn-că din ordinul lui ui se confiscă revista, fiind-că-I... subversivă. Știeațl desigur motivul. Am căutat să discutăm, să vedem, s’avem o lămurire mai clară. Dar n’arn pu­ tut să mal scoatem nimica din gura acestei siman­ dicoase persoane. Nu ne-am mirat prea mult, pentru-că împresiea ce ne-a făcut nouă acest director, a fost aceea a unei specii inferioare, doar. îmbră­ cată peste păr, a cărei încălțăminte abiea ascunde " copita. împresiea ce ne-a făcut nouă, a fost c’ayem în față o specie abiea dresată să stee drept în scaun și să rostească doar cîtc-va cuvinte. Firește că asemenea mutră trebuea să fie din cale-afara dc mîndră și de scumpă la vorbă. Pentru-căj cum ar fi .putut să facă, alt-feliti, ca să-și ascundă articulațiea animală. De-abiea am obținut să ni se titue numerile reținute, cu cari ne-am încărcat spi­ narea, și cari ne-au costat o risipă enorma de vreme și o risipă enormă, de bani, să le trimetem din nou și din nou, prin feliurite mijloace, la destinațiea lor, să le trimetem unor cetitori, mai mult sau mal puțin nepăsători, cari habar n’aveau de munca și de ostenelele noastre. In privința împledicărei și confiscărei revistei, nu ne-am oprit aicl. Am mal avut o întrevedere la Ministerul de Interne. Acolea, dat-am de-un alt slujbaș înalt, dc-un alt director general. Nu putem face o paralelă în­ tre directorul acesta și cel de care vorbim mal sus. Acesta, se vedea familiarizat cu limbajul omenesc, dovadă că ne-am întreținut cu dînsul mal mult. a scuza de Dar, am observat și. la ‘ie!” o4 idispoziție mai de J grabă măsurile luate, de care”nici ,y'T' nu părea strein. Am observat o dispoziție de-a face afirmații, Pe neștiute cu totul, sau de-a vorbi dc lucruri închipuite cu o dezinvoltură cam mare și care șede rău ori-cărul om serios, chiar dacă, omul acela, Ieste funcționar înalt... In fine, rezultatul demersurilor noastre, Ieste că lucrul dălnuește tot așa înainte, fără sa fie cu pu­ tința de a ne înțelege cu cine-va, deplin, să se ri­ dice o măsura absurdă, de care, dacă vorbim la dreptul, noi ne cam batem joc. Sînt anumite texte, texte ce garantează, formal, atîtea libertăți. Presa ! �51 REVISTA IDfeEI 50 Ie libera, cu osebire presa, si nu se poate lua nici o măsură care ar face iluzorie libertatea aceasta. Dar cui îl pasă de asemenea lucru. Pururea se va face, o distincție și pururea se va găsi un cuvînt, să. nî se scoată înainte, să ni se lipească pe frunte, în baza cărue.a să rămînera confundați. Nu-I nici un text, ca să proscrie cuvîntul. Inse, mal marii, vor avea totdeauna asentimentul mulțimel, asenti­ mentul celor cu vot șî cu dare de mînă, ale căror interese, mai marii, chiar Ie și reprezintă. Și, față cu asentimentul acesta, măsurile cele mal arbitrare sînt sfinte, sînt foarte bine luate și toate textele, chiar cele mal formale, toate textele cad. Pe baza unul singur cuvînt, au fost, în timpul din urmă, trudiți yre-o cîțl-va camarazi' de-al noștri și arun­ cați peste^.hotar. Și nu pe baza unul cuvînt rostit și esplicat de Iei, bieți simpli lucrători ce Ierau șî cari îșl cîștigau pînea prin muncă, ci pe baza unul cuvînt găsit într’o publicație streină, aflată prin­ tre cărțile lor. Un șef de siguranță, priceput toc­ mai ca un călcaiu de cizmă, cătînd cu degetul prin rîndurl și rîmînd literele cu mîna, a dat, de-6 dată, de o vorbă grozavă, scrisă cu litere latine, pe cari le cunoștea și Iei. Și,., a găsit... Ce mal lera înainte-și ce lera în urmă, ce rost avea vorba aceea acolo, puțin păsatu-i-a lui, nu s’a mal între­ bat nici șeful, nici șefii lui. Și, chiar de s’ar fi în­ trebat, tot una ar fi fost, că nu lera în limba' lor. S’a. adoptat așa, un înțeles voit, s’a făcut o împărechere bizară între cuvînt și oameni, și lucrul a remas, bun rînduit, așa, cum s’a găsit cu cale, anume, să se izgonească din țară niște meșteșugari cinstiți, ce tocmai se aclimatizaseră la noi. Și lucrul a remas, bun rînduit, așa, fără să se ridice vre-un glas de protestare, afară de al nostru, mal mult menit de-a da pe față de desubtul, de-a areta ridicolul acestei chestii. Noi scriem romînește, înțelesul cuvintelor noastre Ie de sperat că-I clar. Dar dacă scriem ro­ mînește, și, precum credem, clar, nimic nu garan­ tează că cel ce ne cetesc și vreu să ne găsască pricină, dintre stăpînitori, înțeleg ce cetesc. Afară de cuvîntul ce vor să-l îee în samă, ca să rii-1 toarne în spate, celelalte tot chinezește remîn... Unde putem ajunge cu o asemenea practică? Cercetați faptele și vedeți. In Franța n’a fost o pricină mal mare care să fi provocat acele aten­ tate grozave, cari au spăimîntat o lume. O grupă, voea să sărbătorească aniversarea unor camarazi', la Paris, a unor luptători stînș'f, și a pornit, c-un drapel, la un Ioc anumit. Jandarmii au năvălit, la un peste oameni, le-a rupt drapelul, i-a busculat, au omorît, în vălmășală, unul sau doi, se înțelege, rănind de moarte mal mulțl. Un aten­ tat s’a produs. N'are aface unde, la un Ioc potrivit. Judecătorii au osîndit pe făptaș. La casa acestor judecători, atentate. Noi măsuri de represiune se leu. O bombă explodează chiar în plin parlament. Alta aiurea. In fine, cade însu-ș'I președintele Carnot. In fine... nu-î nici un fine încă. Pentru că se vor găsi totdeauna simțiri, să fie atinse de măsurile aspre ce le-ar lua stăpînirea împotriva-cul-va, gata să-și riște vieața în gestul acela frumos... Omul pe care jusijțiea îl suprimă sau îl înlănțuește, firește nu mai poate nimic. Dar poate altul, în locul lui, pot alții... RfeVlStA ibEEÎ Care Ie cazul cu noi? In țara asta, liberd un singur organ, un organ libertar, cum n’a» 1,1 măn în Europa, mal cumpătat de limbaj, Sa* biectiv, ce nici nu are aface cu acele organg luptă, cari apar, în țări despotice chiar, cu V(> cu autorizațiea guvernelor lor. Și organul acest*' atît de ideal, ne pomenim împiedicați de-al răspW anume unde vrem. Nu ni se pune nici un la gură, dar nu putem să fini în comunicare? cum, cu cine am voi, pentru că așa-I cheful st? pînitorilor noștri. Ce busculare mal mare, de ja? darml, vreți? Și-a omorî o libertate, nu-I oare totacee "cu-a omorî, nu un om singur sau doi, ci o gloată > Noi credem că mai mult... De-acolea, Palatul Poștele în aer, Ministerul în aer, casa lui Vodă în acr r Pentru că, niște inimi simțitoare, fără să nu fie prj2 asta naive, cum nu cunoaștem, de alt-feliu, printre urmăritorii noștri, chiar printre cel mal zeloși, not crede, că inșii cari se adăpostesc vremelnic în a. șezămintcle astea, n'au altă grijă de cît să nu ne stingherească pe noi, n’au altă grijă de cît să privegheze să nu ni se aducă neajunsuri nouă, jig. niri. Noî putem rîdc de zbuciumul ce-șl dau, stâpînitoril, să ne stînjinească din mers. Dar pot fi alții, noi nu-I cunoaștem, să îee lucrul alt-feliti in serios, care să puc jignirea noastră la inimă, și lucrul să nu fie tocmai’ atîta de rîs... Ieste un rău enorm că lucrurile pot să ajungă aici, chiar ca posibilitate de concepție măcar. Dar lucrul trebuie clarificat mai mult. Măsuri înpotriva noastră... De ce? S’a observat unde-va vre-o smin­ teală, vre-o tulburare ce-va, în legătură directă cu noi, care să fie o urmare directă a înriurirel noastre, s’a observat vre-un semn primejdios? Ca să concedem tot. Ce ne-a izbit pc noi, a fost, mal curînd, nă­ zuința unor mediocrități, de-a deveni savante, de a uita nevoile viețel și cerințele dc moment și activitatea ce-o pot desfășura în clipa de acum, întru binele lor, conceput mai în larg, pentru a se deda Ia studii, știm noi, la studii mal înalte, am zice mal degrabă la studii seci, și, mal cu samă, a se deda... la critică. Ceea-ce Ie departe, firește, de ce am vrut și vrem să insuflam noî, și ceea*' ce-I și trist. Inse, cu oamenii dațl, la acest re­ zultat se ajunge. Și, întru cît pot fi vătămători, vătămători după accepțiea ordinară, pentru-că altă accepție nici nu are cuvîntul, întru cît pot fi vă­ tămători, ca să se îee în potriva noastră măsurii acel ce-șl dau mal bine sama de starea actuală, și pot, întru cît-va prin mijlocirea noastră, poate, să depășască vremea, să întrevadă un - viitor mâ bun pentru lume. Firește, noi nu putem ave^ sarcina de a stînge conflictele dintre oameni ș» nici n'avem putere, cu toate că sămănăm Purar] din plinul nostru, sentimente mal bune. Contl^ tele dintre oameni au un determinism riguros ș nu ni se datoresc nouă. Evenimentele . se v desfășura, apoi, cum le înlănțuirea lor, Ș’»'orIot. am face, știm foarte bine că nu putem să le P cipitam noi. De aceea, ne și circumscriem aC tatea de sine și rolul nostru ni-1 mărginim la casă ținem lumina sus,'ca să se întrevadă n» g ce sînt a se petrece, ca evenimentele să n deslănțuească, macar în sfera noastră, orbeș e, ■> definitiv, cum vedem că li-I cursul, are un argument hotărâtor. Dacă vre una din s6-ntî,npJese întîmple... Vă supării lumina a- lucrătoare s’ar ținea tare și nu s’ar da, soarta 15‘nt sa ni ne-ar supăra, la rigoare, numai i-ar fi hotărâtă numai de cît -.,afară. Lui Ra­ cJ2tactră de a voi cu tot dinadinsul s’o bonard nu-l plac fetele mofturoase. VNu prea tragem nădejde că au să ne Lucrutoarea, plătită cu un salar ridicol, trăe•rtccl1marii ?i &u să Iee de-acolea lecțîea ște zi cu zi. Dată afară dintr’un atelier, îea &gannflr dacă tovarășii noștri, vor fi, eu poate foarte bine să nu găsască un altul nu­ ^‘rnllnl de interes, mal vil, cum și vedem, cu mai de cît, pe dată. Și-atunef, mizeriea. Maî bine topi,•[ sînt o parte din Iei, credem că putem să se supue. Cea maî mare parte din servele dispoziții au, sau pot să albă, față de luî Rabonard, i sedau de frica de a nu-și pierde pînea. Dînsul le zice: „Sau leu, sau foamea", ^Pînitori!, md mariir Și iele îl preferă pe Iei. DREPTUL PATRONULUI clnh si uscat, cu nișto degete lungi, nodoc’o față lungăreață, cu niște ochi lucibuza de jos mai groasă, cu nasul f1’ de niște pete negre, ca de pete de muște, Pfirrit c'un zimbet echivoc, particular. leată ÎD 8 se prezintă d. Rabonard, patronul unuea Jcele mal de seamă ateliere de floriste din cuprins. Iei se fălește că-i fiul operilor lear operile sale constau: la început, în pungășii meșteșugite, ferite de pedeapsă, maî tîrziu, într’o exploatare nerușinată a lucrătoa­ relor lui. Mama i-a fost o femee de stradă. Tatăl? Un trecător. Născut în noroiii, se crede că Ie ieșit din iei. Fiind-că îe bogat. Rabonard i-un craiiî nepomenit, aprins cum­ plit după femei. 0 fatală ereditate de desfrinare, apasă asupra acestui fiu de prostitută. La cuvîntul acesta, poate credeți, ușurei ce sîntețî, cum-că cea mai mare parte din bene­ ficiile casei Rabonard ie consacrată să plătea­ scă costisitoarele favoruri ale stricatelor de me­ serie? De loc. Nu cunoașteți spiriritul practic al marelui comerț parizian. ■ Desfrânat, dar econom, sultanul Rabonard și-a!' făcut din atelierul luî un harem, ce ține puM cheltuială. Lucrătoarele ce le are, iele-s ’J^cinate să-i satisfacă poftele. In ochii, lui 1 a“onard, acesta-i ezercitarea unui drept: drep' * patronului, urmarea dreptului .seniorului. snf Pa^en^a ce-° plătește îl dă dreptul să ' ieto° os?a,sc&> fa toate privințele, de sărmanele mai Cir! ucFează la iei. Dînsul le cere nu nu-1‘ «lele, ci Și nopfiie. De alt-feliCî, Rabonard se adresază maî cu samă la ucenice. Iei are gusturi rafinate și-î place carnea fragedă. Și înțelegeți: niște copile cari se culcă în aceea-și casă, ie lesne. Acolea, Rabonard devine adevărat criminal. Inse, des­ trăbălările luî nu se dau în vileag. Mîngăeri, amăgiri, ici-colo un bilet de spectacol, asigură tăcerea micuțelor. La un caz grav, doamne fe­ rește, Rabonard ar tăgădui. Se înțelege că îel, bogatul patron, va fi crezut maî curînd, de cît o mizerabilă lucrătoare. Cu toate astea, Rabonard ie însurat. Și lu­ crurile astea se petrec aproape sub ochii ne-, vestei. De unde vine oare că asta nu răsvrățește, nu se desparte’ de omul care întreține con­ cubine în domiciliul conjugal? De-acolo, că bîeata creatură Ie pe trei sferturi idioată. Bărbatul-său a subjugat-o cu totul, i-a stins ori-ce virtute, a îndobitocit-o. In fața lui îea tremură. Chiar dînsa a ajuns să creadă, cum-că-l „în dreptul luî", Totu-și, nu se petrece totul atît de lesne în meseriea de don Juan. Ast-feliu, in timpul din urmă, Rabonard, a fost cu totul turburat. Una din lucrătoarele luî, o anume Julic, șî-a luat de samă casă răraîe însărcinată cu iei. Cind, săr­ mana, îi spuse starea în care se afla, dînsul îî zise : A r — Ce, îeștî nebună ? Numai ție ți se mtîmplă una ca asta. Asta nu, trebuie să se întîinple. Sau, dacă se întîmplă, faci te bine... — Cum, zise Julie, voi ți ?... Rabonard îșî tutuește țiitoarele luî, dar nu îngădue să fie tutuit de Iele. — Nu vreu nimic, respunse cu indiferență patronul ; treaba ta, sa vezi ceea-ce trebuie sâ faci. ', ' .$■ * scePtfaiî vor respunde, c’un ton de ^bonni-1] °are : „Dacă lucrătoarele d-lul om rl î C0Ip.ersant onorabil, cunoscut po pieaVak‘Iitatp or(^lue’ alegător, eligibil, și de-osol’toesc M pre sus de ori-ce îudoeală, prioîlate nx lnetrese> fa ca-s niște destrăM Place". lnse prestigiul, autoritatea patroet6' se nn7« rmane neștiutoare și foarte crude OIP b0Rafc ^potrivi oare ademenirilor unui IUjneatj n’x^lternîG> pentru care lucrează de di‘ la sara. Afară de asta, Rabonard La 1 $ ( ( Julie n’a vrut să înțeleagă. Atunci, Rabonard dădu dovadă de energie. Iei alungă pe fata asta neroadă... Inse, o duse cu frica-n sîu o bună bucată de vreme. Se temea, că, după ce va naște, J ulia să nu vie, să-i facă vre-un scandal, în fata prăvăliei, cu plodul îei. Femeile as­ tea sînt capabile de ori-ce... Din fericire, June muri, la spital, dînd la lumină un copil mort... Ceea ce făcu foarte mare plăcere lui Rabonard. L. de Gramont, REVISTĂ IDEEI: 10. UN AN, 10 NUMERE, 5 LEI. StrnilA Epn«-llor, Bueurcțt». I I �52 REVISTA ÎDERt REVISTA IDEE! 53_, 1 icnliea la o laltă le înlătură. Fără a- ceasta, și în marginelc în cari s’a putui observa, anu-I de cil una, anume pentru toate . zotă pe observație și rațiune. Țelul Iede *e‘.e> ha. dică între cinci și șei-sprc-zece ani, lucbeerea de la Cernpuis ieste accea-șl, ca și aceea la care s’a aelev să ajungă la cea mal mare intgnziu? t‘e juns dincolo de oceanul Atlantic, in America. Cervieață, la libera dezvoltare a tuturor organelo , de «Individualitate și colectivitate, loată cele două cetind, cu serupulozițate, educatorii, au descoperit r* puteri, cari se ciocnesc, se opun, la obîrșiea ori­ nici o restricție. o slabă deosebire, cînd de o parte, cind de alta. In Copilul nu-i o ființă desebită’’ de om u cărei asociații omenești, șicuri, în cele din urmă, total, Inse, iei au găsit o oscilare ușoară și mai la slîrșesc prin a se contopi. Ori-ce ordine socială, privit într’un moment al vieței, într’un graj Ot*«U urma urmei, echilibru, în toate. care, gradul inferior și cel dintâi al evoluție'' ° ai ‘ e ' rezultă, la urma urmelor, din combinarea aceasta, Astea-s, în scurt, datele coeducărei sexelor. Dar care variază după intezitatea ce are lie-care din Școlarii, ori-cît de mici ar fi, au acelea-si trei S-^* emoție nouă. De altmintrelea, educa- curățiea de simț și curățiea de spirit, care s’a doaceste două puteri, din cari ori-ce ordine se com­ ca și noi. Ființl cugetătoare, ea și noi, cai.j J^țî W iuieî nnfau găsit că : doi băeți, într o școală, bîndit de la copiii aceștia, crescuți în libertate, nu facultățile inteligenței, aproape ca și noi, vor i15 pune». doni-spi'c-zece fete, și din potriva. se datorește numai acestui factor prim, care nu ic Cercetînd înse lucrul mai de aproape, ne~ dam curos, să învețe, merg bucuros la școală’ datf „rezerva. a l ‘ carnnta nimic zic iei. cind într o de cît o parte a educației. Se datorește totalului trași cu socoteală. Și ajung fără nici o greutnt ’ ’ numai de cît samă, cum-că entitatea numită co­ lectivitate nu Ie în sine de cît un factor secondai*, concluziea că, pentru a învăța, trebuie sa se sn? !a Ur°a5npfi numai fete, și cu atît mai puțin cînd de ocupații ce-1 dă educațiea integrală, sub cele nesezizabil, vag. pe cîtă vreme individul, Ie, în anumite condiții. Iei se supun legilor natural ’ «o®15 Vnr fi numai băeți. Și negreșit, fac foarte trei fețe ala iei: fizică, organică, intelectuală... ori-ce clipă, un tot, bine definit, vizibil, esențial, celor cari purced din acestea, fără să se revolt . $ ifl^'Xicanii negarantînd nimic... După .,Rcveil“, de A. Sciiapira. bine A®0* _„..e probabil ca, intr’o asemenea stare, ră să murmure. Dar, duși de autoritatea lor sno i și care singur poate fi temeliea societăței. coeducației, să se nască alipiri între Așa-că, pentru a îmbunătăți societatea, pe lin­ nee, iei nu admit de locjegitimitatea clopoțelul , Wără îndoială că da, respunde Robin. In gă mediu, va trebui să i se îinbunătățască ele­ legitimitatea întrebuințare! regulate a timpului | ’ c“Po JIvx^i (C Surări legăturile ’^moreiuări legaturile cele mai mal statornice, statornice ar mentele, indivizii. Cu alte cuvinte, cliestiea cea gitimitatca regalelor. le vorba, dar, a se ști DE PE ALTE T1R1MURI să se deștepte "interesul copilului. Nu se poate U, D 1 mal de căpetenie Ie cliestiea educației. Cliestiea ce lmp „iu-, aibă loc sub auspicii mai bune» ? A>‘leaoaic1 expli1" pulea °.aS acesta ieste hotărîtor.Intllnirilo Intllnirilecari cariau aceasta le precumpănește pe toate celelalte,-și buti în privința asta, mai bine, de cît de-ai exnli Iubite Mu-șoiule, trebuț 1 ^TnVîmnTare.Ta la intervale lungi, au marile nneapartidele cari nu se îngrijesc de lea din principiu, mai întâi ceea ce îl încunjură. învățătorul, trebui așa dar, să înceapă prin așa numitele lecții de ],e' °1p a da naștere la iluzii. Coeducarea sexelor sînt menite, din capul locului, neputinței. Al'am învrednicit și leu, in sfirșit, de am expe­ . J. iluziile acestea. Pretinsele legălurimatrimo- diat 5 lei pentru «Revista Idcei». Te rog trimeTerenul cel mal bun, de a ne sămăna concepțiile, cruri. Ceea-ce se și face la Cernpuis : exerciții, 1» 11 găsim la copil. Copiii sînt cei ce vor deveni crări froebclianc. jocuri, pentru copiii mici; ’netl* nusînt adesea, daca, din fericire, potmacar te-mi, pe anul al doilea, toate numerilc apărute, cetățenii societăților viitoare». Mintalitatea aces­ tru ceilalți, clădiri de prisme, de cuburi... Toate a’ fi? suportate, nu sînt de cit o luptă surdă, odestora trebuie s’o emancipăm așa dar, să poată de­ cestea, țînînd socoteală de idcca fundamentală, că v re dc suflete, la început mai calmă, în foarte afară de cele pe cari mi le ai trimes și pentru omul n’a raționat nici o dată, bună oară asupra In. veni mai buni, mai liberi de cît noi. nîlul răstimp al atracției, nu peste mult inse cari îți mulțumesc. Intru cit privește conlixarea Revistei, să nu «Naștere bună și bună educație». leafă ce operă sușirilor triunghiului, mai înainte dc-a fi văzut un Eleată definitivă. Cliestiea merită de a ne ocupa avem să urmărim. Cu privire la asta, vreu să triunghiu. a îea si Ie vădit că singurul leac ieste coeducațiea. crezi că asta se mlimplă numai în țara roma­ Cernpuis, ic ca o marc familie, în care toată lumea, vorbesc de una din cele mai frumoase cărțL aAR avantaj al coeducației mai Ie, că amîndouă nească. Te vei mira poate cind iți voiu povesti păiaite în timpul din urmă, care arată, bazata pe elevi și dascăli, băeți și fete, și mici și mari, trăcsc rtupârile reacționează una asupra alteea. se în­ că ceea ce i s’a intîmplat prietenei Bălănescu, documente precise, tot ce poate produce o metodă la o laltă, icu parte la acclca-și studii și la aeelea-si deamnă la munca, se stimulează. Și această între­ in țară, mi se. intimplă și mie aici. Orășelul in rațională și naturală. Ie vorba de educațiea liber- lucrări, [mînîncă la accea-și masă, fac acelea-sî cere colectivă, efectivă, verificată, ie cu mult mai care locuesc acum Ie de vre-o 10.000 de locui­ tară, profesată Ia Cernpuis, de către camaradul plimbări, împărtășesc acclea-și plăceri, într’un cu­ sănătoasă și cu mult mai morală de cit întrecerea tori, ceea-ce, în raport cu orașele americane, nostru Robin. vînt, duc accea-șî vieață. Egalitatea ceruta de so­ individuală, care se preface atît de lesne în invidie. s’ar putea numi mai degrabă un sat. Deparlc Robin, a depășit cu două-zeci de ani toate încer­ cialiști, trebuie să înceapă mai întâi cu copiii, Nimica, înse, nu Ie mai vorbitor de cit laptele. Ori, cările școalel nouă, încercări, mult mai puțin în­ pentru a ajunge la armonica adolescenților.a oame­ toate raporturile oficiale, toți acei cari au vizitat de orî-ee mișcare, fără să albă măcar două par­ tinse si mal puțin de valoare, cari se fac, acum,mai nilor maluri și a celor bătrîni. Și, netăgăduit,cel Cernpuis, sînt de acord să recunoască buna înfălo- tide politice, îți închipui slarea-i morală. Plepretutindeni. După nepomenite calomnii, s’a fă­ mai bun mijloc de a ajunge aici, ieste reeduca­ țâre, atitudinea naturală,deschisă a elevilor, figura cind din New-\'ork, am luat cu mine vre-o 5oo cut, sistematic, în jurul instituției de la Cernpuis, rea sexelor. lor senină, surîzătoare. Ceea-ce a atras mai mult de broșuri, tipărite cu ocaziea tragediei de la conspirațica tăcerei. Trebuie înse de reacționat. A«Se zice,că între cele două sexe sînt deosebiri na­ privirea tuturor, a fost lealitatea lor, seninătatea Bufialo, să le distribui unde mă voiu alia. Atltea silinți folositoare și inteligente nu pot să nc turale. Fie. Nu trebuie înse să le exagerăm artificial. privitei, ceea-ce dovedește o puritate de moravuri jungind aici _1_2 .,1 și văzind ‘ 1 ce spirit predomnelese nepăsători. Și nu ne putem mulțumi sa facem Deosebirile normale, din fire, cari-s urmarea unor pe ’dată, cum-că bro.ș urile tredeplină, lipsa dcsăvîrșilă de ștrengării, lipsa ori- ște,°am * înțeles, - • numai o simplă reflecție asupra unor instituții ba­ temparamente și funcții diferite, n'au trebuință de cărei mișcări ec-ar da ce-va de bănuit. «Pentru buesc Inmînate printr’un alt mijloc de cit acela zate pe desvoltarea armonică a inteligenței, senti­ nici o îngrijire : educațiea In comun nu poato a vieațu. Cu plăcere. leală ce Ie Cernpuis». Scrie Leo- de-a ti predate personal. Și am făcut așa, că, mentului și voinței, desvoltaredesăvârșită printre vea de efect de a le face să dispară : chiar dacă ar pold Lacour, în «Gil Blas». Ceea-ce rezumează. intr’o bună dimineață, s’a pomenit tot orășelul educație fizică intenzivă, pentru a dobîndi, din par­ urmări cine-va un asemenea lucru, ar fi degeabacam nu se poate mai bine, această nemuritoare și cu cile o «cărticică blăslămată» acasă. Rezul­ tea elevilor, maximum ac individualitate, asupra Despărțirea sexelor în vieața socială și din copilărie, armonică instituție. fost, că cele două ziare zilnice, locale, tinde a face bărbați brutali, dcspoțl, femei perfid6 i, g^^is niuiesle inse și o măreață pildă dovedi- tatul unor instituții cari, precum s’a zis despre Cernpuis, ............a- ----sînt, mai Ia urmă, niște pepiniere de oameni liberi. și slabe. Rezultatul unei asemenea stări de lucnH'b ware. S’au spus atllea palavre asupra inferioritățci au scris că r- dislribue in oraș literatură anar­ Cum a fost, cum n’a fost, în anul 1875, un liberîl vedem la bărbații cari trăcsc între dinșii,_ lara și că ar ii bine de a se pune mina pe mulțime de tipuri de savanțî au căutat histă ’ cugetător, bogat, puse,la îndămtnă o oare-care sumă, femei, și la femeile cari trăcsc fără bărbați [ p' reb ■ 1V •ase^ ,Pl’iu calcularea circonvoluțiilor cc- vtnoiv/L Deși nu Ie nici o lege care ar putea sâ se zidească un orfelinat laic. In 1880. Robin, pe­ de o parte la militarii de profesie și marinari^ica^ D|pla . ’ cari, la fenice, susțineau că-s mai sim- să facă pentru asta pe cine-va vinovat, știm dagog erudit și vechiu membru al Internaționalei, pe de alta Ia călugărițe. A învăța acelca-și 1" a^a ma* departe. Dar si acolea, tot faptele foarte bine că cei cari vorbesc necontenit în în care, împreună cu Bakunin, făcea parte dintre cruri, pe acelca-și bănci, însamnă a fi pe ca... b«si?emee î!“Kalit“‘ea nHelecluală, dintre biir- numele nlimeR. lege», u „ se SB îngrijesc Iu . nu de lege de loc. fcderaliștii liber lari, fu numit director. Si insti- înțelegere. Raporturile zilnice, apropierea ‘ ", cu cine le place, Lego, nelege, IeiJ se poarttb tuțiea începu să funcționeze, primind, la Cernpuis, de amîndouă sexele, în școală ca și în ' eum și primesc, e'«™Vlune? Kcute, din generație in «>*m vor.. leu primeam, prnneam, totu-șl, totu. in apropiere de Paris, ca la 200 de copii, de a- îndulcește contrastele, le armonizază, le \ mlndouă sexele, de la 5—16 ani. Așa se făcu, că, u- tează reciproc. Băeți! devin mai puțin Ul’?s(J., d atestai î. l?otl’ivit cu prejudecata aceasta. Lucrul trei ziare săplămînale, supt animale, între intre cari și «Free Șonul din ai noștri, putu să experimenteze, vreme mai puțin reci, mai delicat!, mai gingași, te Intr’o umil e morte îndoelnic, înse, ca să nu zicem mai cicty». ciety». într o zi, zi, în în loc loc să să mi n se dec ziarul, mi de 14 ani, fără prea multe piedici, o metodă peda­ mai libere în purtări și mai puțin ușurele, se răspunde la poștă, cum-că nu mi-a venit, gogică întemeiată pe libertate. bnitea.^lPl■ In de obște dovedit, și cave, in Statele dindu-mi-se abiea a doua zi. Am cunoscut pc puțin atrase de fleacuri, mai puțin îngropata Dar mal întâi, ce îe aceea educație integrală ? «peticării». a - yg. “Scâtrâ t,,, c Ua‘’Jn« a iost de sule de ori întărit, dală c’a fost cetit. Și, negreșit, s’a presupus, Ie desvoltarea armonică a tuturor facultăților in­ De altmintrelea, nu sînt două științi, d°ua ^^putLp C!îoviî americani și străini, cum-că-i pe dată, cine a împărțit cartea cea «blăslămată». dividului. Programul corespunzător, se poate re­ ritățî, una pentru bărbați, alta pentru fein ’A iî^te inu’rs.a se descopere vre-o oare-care neega- S’a dat de veste unde lucrez și am fost sfătuit să zuma într’un cuvînt: de toate. Din toate științele, crește amîndouă sexele la o laltă, ie, Pl’Jn,’îruj și ?C^aIă intre copiii celor două sexe. nu mai primesc gazetă cu pricina. Șeful mi-a din toate artele. Și nu lumini nchotarîte, ci no­ cu desăvîrșire firește. Acum, se cată că 1‘ 'Niun.? ?l dfl osteneală să le cultive, lăcuită““V; "7'1, țiuni solide, precise, orl-cît de elementare ar fi. ca îi iu» ' apai'tot ™ «ceea-și înlesnire la fele. Șpu. că că lui lin nu-i nu-t pasă pasă ce ct feliu de politică fac, dar fetele săstee departe. Gu vrlsta nasc înse cm'i uit despre metoda de urmat, pentru învățămînt, 10 a ‘ o imaginației la băeți. In privința atrai spune, spre binelei micu, cum-că acolea, la țile tulburătoare, pe cari, după cums’a dovedi 1 ASUPRA EDUCAȚIEI (10 In CEMPUIS I P ( t r �REVISTA IDEE! 54 REVISTA IDEEÎ ------ RELAȚII NOUĂ sud, pot Ci linșat, ucis de masa înfuriată, cinci ‘ și a căror autopsie a aretat că au murit într’al - Camarade Mtișoiu, nici să-mi treacă prin gînd... I-ața dc poșta, văr din pricină că nu mîncaseră do, cîte-va «Frec SocieVy» nu-ini mai vine, primesc numai Pe lingă aceștia, înse, trebuie dc adăogat pc ’e’ Cartea poștală, adresată mie și celorlalți, am două gazete': una engleză : «Lucifcr», și una in ce-au îndurat aceca-șl moarte, dar cari, dintr’^ (’ nrimit-o la timp. Dar n’am respuns, aștcptînd primotiv sau altul, n ’ au putut să fie constatați oficri ‘ jargon : «Freie Arbcitcr Stunnic». Cit se atinge nirea revistei... Primul număr Ie cît se poate dc Cu osebire, trebuie de adăogat cei cari fi, i de «Frec Society», mi se trimete în plic, sub hun Cît se atinge de scrisorile camaradei Bălăsă se stîngă de-o dată, în urma unei crize d e in formă de scrisoare. w nescu Și camaradului Niculescu, văd că pornesc t înainte de tim' leală libertatea capitalista. In America, partea niție prea îndelungată, sau stins de 1» n‘Ște Persoanc a căror inimă bate cu tărie obște, n ’au avut _ ce •••^•i.acitai muica cit cd, iii ;;; de ^bște, n'au cea mai liberă din lume, ca să primești o ga­ fiind-că, cari luptă pentru isbînda aceluea-șî ideal... Cînd zetă. care dc altminteri apare in văzul stăpi- avut nevoe. Din cari, am număra cu miile, cu ze* îe vel scrie, mulțămeștc-le și în numele mleu pen­ nirei trebuie să mistifici poșta, să o primești cile de mii, dacă i-am putea număra. Să cercetării tru silințele ce-șl dau să sprijinească revista... în plic, închis, Ic trist, dar ie adevărat. Mi-i durata mijlocie a vieței locuitorilor cuprinși, apoi pentru revistă, am făcut patru abonați noi, al că­ teamă să nu ajungem o vreme, cînd, plecînd a restului populației unei țări oare-care. Vom ve*• • —V a. z» X X rn/iam ni •>. ror nume ți-I notez. Trimete fie-cărul de la No. 1. din America, să trebuească să zicem, micum a • dea ce număr colosal de existenți le săcerat.ani --.-.iiial zis Euler Leonliard, cînd a venit din Rusia: de mizerie, care nu-1 alta dc cît o foame cronici Șî acum să trec la ce-va noutăți. Despre greva Dar, chiar dacă ar fi să ținem socoteală numai «Căci vin dintr’o țară unde dacă vorbești te niinerilor- Ți-am scris în rîndul trecut, cum s’a spinzură». Las că asta sa și întîmplat acolca, de cele 420 de decese, recunoscute oficial, în pornit, cît a durat, cum s’a sfîrșit această grevă. ’dem că nici Franța, și cari s’au întîmplat numai îptr’un’ an cu ciți-va cîți-va ani în urmă. Totii-șî, Totu-și, ve vedem Acum îți voiri vorbi despre lucrarea Curței de Arbi­ spînzucălorile. nici cele mai grozave torturi, nu dintr’atîtea crize îngrozitoare de foame, încă am’ traj, care-a durat trei luni. au oprit, precum nu vor opri nici de acum fi în drept, am fi datori să ne ridicăm împotriva Afară de persoanele cari ți le-am notat în scri­ posibilităței unei asemenea stări de lucruri. Nu-I înainte mișcarea de emancipare obștească... soarea trecută, au mal luat parte Ia Curtea de Cu privire la mișcarea liber-cugetăloare de de admis ca asemenea fapte să se petreacă, zilnic, Arbitraj, din partea Uniunel Minerilor, advocațil aici, aș avea de comunicat prietenilor noștri într’o societatea civilizată. Sau, cel puțin, o socie­ Clarence S. Darow, din Chicago, și William Lloyd, din Romănîa lucruri dc samă. Sînt acuma gră­ tate, în cari se petrec și se văd asemenea fapte, din Philadelphia. Cel dintăl a fost prieten de abit, dar poți înregistra trei demisii de popi, fără ca iea să fie mișcată și să iee măsuri a nu proape cu John P. Altgeld, fost guvernator al cari sau intimplal de curind. sub cuvînt că au se mal petrece, asemenea societate, nu are dreptul statului Illinois, cunoscut pentru tendințele sale ajuns să numai creadă ceea-cc an crezut înainte... să se numească civilizată. Nu se poate îngădui, radicale și pentru grațiarea anarhiștilor din Chi­ în sfîrșit, ca un om, care vrea să muncească, să Cu dragoste, 0. Leonard. cago, Neebe, Fielden și Schwab, cari au fost con­ moară literaminte de foame, sau să se vadă redus Monroe, Ln. U. 9. A. damnați la munca silnică pe vieață, pe cînd cei­ 1902. luniu. ____________ la o stare de mizerie aproape de inaniție, pănă să lalți cinci au fost spînzurați. Altgeld a fost sin­ găsască de lucru. gurul, care, după ce mîna ucigătoare a lui CzolRĂZBOIUL și DREPTUL la EXISTENȚĂ Acest elementar adevăr, încă neînțeles de mulțl, gosz a stîns pe totdeauna vieața lui Mac Kinley, ni-1 indică Egidy. Ceea-ce nu înlsamnă că se pre- j. I ținînd o conferință la Chicago, a aretat relele aIdeea conducătoare a lui Egid}', ie că războiul zintă ca stăpînitorul unei formuie magice, prin a- : duse de acesta, prin politica lui imperialistă, pe nii Ie de- cît un simpton, unul din nenumăratele jutorul cărei s’ar putea reorganiza societatea, de j care l’a făcut răspunzător de războiul cu Spania, forme accidentale ale adevăratului rău, cu care a- a-zi pe mîne și de la cap la temelie. Iei știe că nu de masacrarea Filipinilor... Dînsul a apărat pe vem de luptat, și care ie violența în raporturile există asemenea panaceu. Dar, ne arată, în scurt, . Emma Goldman și pe ceilalți, în procesul ce li dintre om și om. A lupta de-a dreptul, numai și unul din vițiile fundamentale ale acestei societăți, s’a intentat, spunînd că, în Italia, leagănul anar­ numai împotriva războiului, Ie o greșală, o tac­ făcîndu-ne să ne dăm samă, că, datoriea noasta!, j hiei, mor de foame 100.000 de oameni pe an, în cea mai de căpetenie, ie de-a găsi un leac, un ț tică nerațională. Trebuie să ne ridicăm împotriva^ Franța se întîmplă atîtea conflicte între muncă și spiritului de violență, sub toate formele lui. Tre' leac cu orl-ce preț. Nu-I vorba acolea numai de capital, atîtea cruzimi în Rusia și Spania, lear în o chestie de stomac, cum spun, cu un disprețeu bule să nimicim nu numai violența ce are loc în America, politica păcătoasă și răspîndirea trusturi­ vederea dominărel politice, sau în' vederea cuceri­ totul ne la locul lui, unii oameni ce nu cunosc , lor, pricinuește cele mal mari mizerii. leată cau­ ce-i foamea și nu admit ideea de a te ved ea re, re!, violența ce are loc, pentru a se impune, unor zele cari produc Anarhiștii. Și, cît va exista o astspirite libere, o idee pe care acestea o resping, dus în starea s’o simțești. Sau, dacă vreți, aceas a i felifi de societate, a cărei temelie să fie despotismul trebuie să nimicim orl-ce violență, în lupta pentru „chestie de’ stomac", domină și cuprinde m ie; < Și despoerea, Anarhiștii se vor înmulți, atentatele pe toate celelalte. Vieața mizerabilă, nesigura, | pînea de toate zilele, violență, mulțămită cărei, unii se vor reînoi, și vinovății adevărațl vor fi acel la posedă atît de mult pe cînd alții nimic. Trebuie precară, la care sînt oșîndite milioane de oanie ,; a căror vleață se atentează, nu Anarhiștii... să recunoaștem, spune Egidy, să recunoaștem în țările așa numite civilizate, face din iei ma P . , Banda trustrocrată, a căutat, prin diferite mijdreptul fie-cărul la vleață, nu numai la o vieață pur țin de cît oameni. Vieațaaceasta, Ie o ofensăa • . - 1Clace, ca Lloyd și Darow să nu fie admiși să re­ animală, ci la o „existență vrednică de om“. demnițăței omenești, iea neagă orl-ce dempita • i prezinte pe mineri. Dar a fost în zadar, de oare„Socialism", vor zice oamenii cum se cade. „Egidy, Pentru Egidy, demnitatea ființei omenești j ce Politicianii știeau, cum-că întregul proletariat al Dumitale le un socialist, care ne va proclama adevărată religie. Iei ne povățuește, în nu,n].eC al)' va protesta, dac-ar fi fost excluși. Reprezentații dreptul Ia muncă și ne va cere înființarea de ate­ cesteca, să înlăturăm orl-ce violență, fizi£fj ' c[, minerilor și-au făcut datoriea. Dînșii au atacat cu liere naționale. Un dublu utopist: întâi ca parti­ morală, să recunoaștem cum-că sîntem solită , nverșunare pe șefii trusturilor, au arătat relele zan al păcel internaționale, pe urmă ca socialist". toții, și să ne ajutăm unii pe alții, lei- nu v , la produAc tisturile în vieața economică, sclavajul Fie. Dar să vedem cum stă chestiea. Statistica, a să ne inspire o caritate vană, mal mult_ sflj npn?6 .S*nt supușl minerii, munca grea și desele înregistrat, anul trecut, în Franța, în această țară puțin îngînfată, ci sentimentul dreptăței Ș> minpr°iCIrJ’ S£dariul mic, care mal Ie furat cînd bine-cuvîntată, cari a inspirat Germanilor prover­ «morală superioară, care se manifestă prin co biala vorbă : „fericit ca D-zeu în Franța", a înre­ țiea armoniei intereselor noastre". Poate să tie ‘ cumpără hrana din magazinele Lomgistrat 420 de cazuri de morțl prin inaniție. Pounr? de la cîntar, -.cînd în loc de 2000 de lea socialism. Dar, atunci, cine va cutcZ^fS^.r Dar asta nu-I nimic. Statisticienii, nu pun în nu­ revindeqe titlul de socialist ? CuhS a?onă li se îea 2160, și altele și altele. G. f mărul acesta de cît pe indivizii cari s’au găsit morțl, ,ea de Arbitraj a ascultat vre-o 200 dc^ mar- '' tort, alit din partea minerilor cit și din partea ca­ pitaliștilor. Dar, pc cind al celor dinttil au aretat nedreptatea ce li se face minerilor, ceilalți au căutat, prin minciuni, să arete că minerii trăesc cît se poate de bine. ToaU vina le înse a Uniunel lor, care, prin funcționarii ce-I are, caută să trăleaScă din munca minerilor. „Din toți martorii, cel mal însem­ nat a fost John Mitchell, președintelui Uniunel Mi­ nerilor. Dînsul a întărit declarațiile făcute de martQrii și apărătorii minerilor, adăogînd încă și alte deslușiri pe cari ceilalți nu le puteau Cunoaște. Advocații capitaliștilor Iau numit anarhist, cerindu-i su-șl dee părerea asupra Anarhiei, pe care i-o no­ tez aici; „Anarhica Ie o teorie sociala, în virtutea cărei fie-care are dreptul de a face ce-T place și cum îi placc“... Ideea nule clară, dar merită a fi notată: Prin declarațiile făcute înaintea Curței, Mit­ chell și-a recîștigat simpatica multora, simpatie ce și-o pierduse în tîmpnl grevei. Curtea de arbitraj și-a dat verdictul la începutul lui Mart. Verdictul acesta sună, cum-că. capitaliș­ tii au făcut foarte bine că au angajat pinkertoni, de-a împușca pe mineri, cum-că guvernatorul a lucrat în conformitate cu legile, cînd a trimes 10 regi­ mente de miliție în districtele miniere, c'im-că minerii trăesc foarte bine și cum-că furtul la Catar nu se practică... Așa-că toate învinuirile aduse trustului, nu sînt adevărate. Neapărat, după verdictul acesta, urma ca minerii să nu cîștige nimic. Dar Curtea a făcut compromis, hotărînd, ca lefurile mine­ rilor să fie ridicate cu 10 °/q, ziua de muncă să fie de 8 oare, la cîntărirea cărbunilor să se afle de față funcționari de-al Uniunel Minerilor. Cu toate că, în fond, Uniunea n’a fost recunoscută, direct, ca organizație muncitorească, anume prin aceea, că-n mine poate lucra prl-ce miner, chiar dacă n’ar face parte din Uniune. Lucru cu neputință de alt-feliu, pentra că ceilalți mineri nu vor să lucreze, în ruptul capului, cu de-aceștl. In schimbul îmbunătățirilor acordate, trustocrațiea a căutat înse să scumpească cărbunii, lear, în ri­ nele orașe, de unde s’au trimis minerilor ajutoare mal mari, anume ca: New-York, Chicago, Filadelfîa, nici nu s’au expediat cărbuni îndeajuns, să se facă față cerinților, fiind, cu chipul acesta, căr­ bunii și mal scumpi. Din pricina aceasta, une locuri, depozitele de cărbuni au fost atacate și deșertate, ca în Virginia și Broocklin, bună-oară. In acest din urmă oraș, populațiea din jurul căel ferate, a go­ lit, într’o zi, în timp de 15 minute, vre-o 8 va­ goane, pan a venit o locomotivă să iee vagoa­ nele de pe linie... Uniunea lucrătorilor de la tramyae, secțiea din Waterbury> statul Conecticut, cerînd urcarea sa­ lariilor și reducerea ceasurilor de mungă, lucru ce, ca de obiceiti, compapiea hu l’a luat in samă, a declarat o grevă. Waterbury ie un oraș compus din 9O°/omuncitori, așa-că de la declararea acestei greve, întregul oraș a luat partea greviștilor. Pentru ca circulatiea să nu fie întreruptă, s’au adus 2 re­ gimente d< ulițil, pe cînd greviștii nu icrau de cît 125. Cu toate astea circulațiea tot a fost întreruptă’ Tramvaele au fost aprinse, sîrmele tăete, ■■ j �56 revista )deei REVISTA IDEEI șinele scoase și mutate din loc. Companiea, văzînd enormele stricăciuni, făcute de muncitori și greviști, , a cerut să se pite sechestru pe averea tuturor uniunilor și pe averea tuturor membrilor lor, din Waterbury. Lucru ce s’n admis. Și, astă-zl, în cazul unei greve generale, pe care membrii uniunilor se și gîndesc s’o declare, Iei smt cu to­ tul lipsiți de mijloace, averea lor fiind sechestrată de tribunal. în numele Companiei. Acesta Ie cel din urmii mijloc, cu cari capitaliștii cred că vor putea speriea pe muncitori. In amintirea Comunei din Paris, am avut aici, săptămîna trecută, 8 meetingurl • 2 anarhiste, 2 ale revoluționarilor ruși, d social-democrate. NEPUTINȚA CARITĂȚEI Ori-cît de folositoare ar fi, caritatea nu no­ ii de cît un paliativ, cu totul neîndestulător f,!? de nemărginirea trebuințelor, de nemărginit mizeriei. Neapărat supusă pattmel omenești ritatea atîrnă nu numai de condițiile economic»' ci și de condițiile sentimentale ale omului, p’ fecr. al unei înduioșări intermitente, variabile* sau un capriț al momentului, lea nu-și atin nici o dată ținta deplin, și împiedica ca niște silințl individuale, puternice,~ de o potriva k trebuințele, văzînd toată adîncimea prăpastie! să o poată umplea... Chiar dacă bogatul ar vreâ să înapoească, de sine, o parte, chiar totul In „Free Roosia", organul partidei socialiștilor ce foarte adesea a rășluit de la mulțime, cu to­ revoluționari ruși, organ care apare la Londra, tul prin alte mijloace de cît prin mijloace cin­ cetesc 3 informații, cari, desigur vor interesa pe stite, n’ar ajunge la nici un capăt. Ca și cum camarazii din România. Anume, în Simla, Siberia, după ce al fi tuns o oae, al vrea să-J lipești din elevii și elevele gimnaziului, au refuzat de a lua nou lina pe spinare. Intențiea, desigur c’ar li parte la balul organizat de Guvernator, de oare­ bună, înse lîna tăetă nu va mal încălzi-o. Trei părți din mizerie, într’adevăr, nu sc pot ce nu invitase și pe elevii evrei. Au luat înse parte vre-o 20 de elevi, cari, înse, au fost bătuți lecui. Iear ajutorurile ce se' dau, se dau rău și neîn­ de ceilalți. Direcțiea afiînd, a eliminat din aceștia destulător, lăsînd de-o parte că cheltuelele ad5. Atuncea toți elevii au refuzat de a mal urma ministrative ale openlor de bine-facere, fac să la cursuri, Iear, peste cîte-va zile, un elev din se pleardă a treia parte din rentele ce se mal clasa a VllI-a a pălmuit pe director și pe un acumulează încă în lăzile bogaților, pe cînd ășezămintele acestea continuă, sub masca cariprofesor. Alta. In Vilna, Rusia, s'a sinucis un gimnazist tățel, de-a aservi pe sărac la glebea bisericel, îna­ polon, din pricina mizeriei ce îndura în școală, inte. Am văzut refuzîndu-se ajutor unei familii, de oare-ce îera cunoscut ca revoluționar. Cama­ numai că unul din membrii Iei cetise un jurnal, razii Iul i-au făcut o înmormîntare foarte frumoasă. ce nu Icra măcar nereligios. Și, de cîtc-orl, pen­ Iear la întoarcerea de la cimitir, au făcut o demon­ tru o pînc, sărmanii sînt nevoiți să asiste până strație, la care au luat parte și muncitorii, cari se la trei după amiază, la slujbele religioase, plerzînd cu asta mal multă vreme de cîtă le-ar fi întorceau de la lucru. A treea. In Bialistock, tot Rusia, se reprezenta trebuit să cîștige prin muncă ceea-ce le-ar fi tre­ la teatru o piesă a lui Gorki. Fiind Duminică, tea­ buit să se îndestuleze. Afară de asta, ori-cît ar fi de mascată, ca; trul Iera plin de studențî, de elevi și eleve din școalele secundare, cum și de muncitori. Cu pri­ ritatea jignește ori-cum natura omenească. Și lejul acestei reprezentații, s'a făcut o demonstrație, nu ajungejde loc a ajuta pe cel mal în neyoe, care, în teatru, pornită de cătră 2 studente. Pe loc sosi mal delicat, simte mai mult rușinea milosteniei, jandarmeria, armată; Se încinse o luptă cruntă în­ lea înjosește pe om, în loc de-al înălța, stîngind tre aceasta și spectatori și rezultatul fu o mul­ întriînsul ori-ce simțire de demnitate personală și răpindu-I ori-ce inițiativă, dea lupta să-și efițime de capete sparte și 0 mulțime de arestări. cerească dreptul ce i se cuvine la vieață. De Cetind acestea, mi-am amintit de tratamentul îndu­ alt-feliu ori-cît de mare ar fi mizeriea, egoismul rat chiar de mine, acum 4—5 ani, cînd urmam în omenesc Ie mal mare. Și, caritatea nu Ie de cit Iași, la Gimnaziul Alexandru cel bun. Cîte în­ un zăgaz de pae, pe care degeaba ne încercam jurături din partea profesorilor și a elevilor creș­ să-1 înălțăm în potriva fluxululul copleșitor a tini. Mi-am amintit de prigonirea prietenelor mele, cari urmau la externat sau la școala profesională. mizeriei și al vițiulul... C. Lombroso. Și mă mir, cum de n’am întrebuințat atuncea un mijloc mal simțitor ce-va, ca al studentului rus, A apărut: căci, ori și cum, ce putea să mi se întîmple mal mult de cît să fiu esclus din școalele secundare, Ln joi divorc©, u foarto importanții lucrare do a. - rare* Biblintceiuc Uliarpcntizr, Engine Fasquclle, \edilcur. P«ri8.Iju *uB, cum mă .^așteptam și cum am fost. Doresc să știu mai de aproape ce se petrece prin Romănia. Deal timp, singur, sau poate le vre-un camarad... De trei ani, de cînd mă aflu aici, n’am aflat mal nimic. Pretenil miel din țară sînt cu toții plecați... Salutare, Nath. Finkelstein. Now-York, Mart, 1903. aceasta aro un raotto din Georges Bond, în următorul cul>jnsl|. „C-teătorioa, după mine, ie una din cele mat barPiiru tutu aiurite de societate. Nu mă îndoeso ouin-cit va grOs • ființai», dacii spocîoa onienoasc» va face un oaie-earo P' spre rațiune și dreptate. O legiitur» mai oinonCns^a.Ștonța Oode sfinții va înlocui pe cea actuală, și va asigura exis .^5^. piilor cari vpr naște dintr’un bărbat și-o femoc, 1 n (,artcn țueascil pe veci libertatea și uneca «i altuea". Mu 0 > nefasta 1b va fi <1° folos. , .^Jț mizeriea 1n londra - pretutindenea mizeriea și-a arătat colții Jjnntorî, nu cred să fi avut cînd-va și unde-va i^.f.Uisare mai sinistră, mai lugubră și mai asă de cit în Londra, mai ales în Est-End. 1 1 partea asta de lume, intr’un ungher, care Loara de abiea vre-o două-zeci de km. p., sînt O111® te tescuite la o laltă, un milion și clte-va ,n7 de mii de suflete omenești... Faptul acesta, • ^ur ajunge să ilustreze ceea-ce se întlmplă suma asta, după datele oficiale, puru°lC1 mai sgîrcite de cît realitatea, sînt 35.000, trei si cinci de mii de inși, bărbați și femei, lipcu desăvîrșire de toate, cari n’au alt acoperiș 1 cît ceriul, pururea mohorît, al Londrei, cari ’qn altă locuință, de cît strada noroioasă, murkră infectă, cari n’au altă hrană de cît niște (jrimături găsite, furate ori căpătate pe-ascuns. Toate resursele de vieață sînt interzise acestor calici Chiar și cerșitul, cel din urmă mijloc prin ‘ re se mai manifestează fățărniciea clasei stăpînitoare, IM interzis prin legi. 0 mare parte dintre femeile acestei mulțimi nenorocite, au locul lor de Intîlnire în «Eache l’ark», grădină situată în Comercial str., din centrul Est-Endului. Aici, în parcul acesta, care a fost supranumit «Ladies Park», parcul femeilor de elită, se adună, în fie-care dimineață, sute de fe]11CÎ, cărora cu greu li s’ar putea stabili vrîsta, Încovoiate sub greutatea sărăciei, cum sînt, zbîrcite, stigmatizate cu semnele color mai grozave viții și celor mai hidoase boli... Iele sînt îmbră­ cate în niște zdrențe subțiri, mîncate de molii, udate de ploae aproape până la putrezeală, găsite cine știe pe unde, pe cari le-au ridicat, le-au uscat, le-au curățit, punîndu-lepeiele, în locul celor purtale înainte, deși acestea nu îcrau de mai multă is­ pravă. Au și calicii gustul de variație, și și-1 sa­ tisfac și dînșii cum pot... In această grădină, fe­ meile acestea se așează pe bănci, și stau, pe ploae, pc vînt, pe ori-ce, stau, moțăind toată ziua, os­ tenite de călătoriea vagabondă, făcută în noaptea din ajun. Și stau acolea pană spre înserate, cînd păzitorul parcului, ajutat de un polițist, le gonește, in brînci, afară. Poarta se închide în urma for, iear iele ișl reeau călătăriea de noapte... Intre bărbațiiacestei mulțimi, se găsesc mulțî, cari au fost odată situați bine, ca, foști funcționari, depărtați din servicii pentru vre-o oare-care ----- :"‘,r — “------- 3 abatere, studențî, CU studiile------neterminate, foști bogătași, cu averile tocate, și ca, alți foști;,. cate, foștii. Pe. U-n.u-ca aceștia îi cunoști lesne : Iei sînt mal cunqci, îșî păstrează jobenul, fie și unsuros și pătat, cravată la git, fie și veche și ruptă, și ori L£iP?apU'ini r<i?ula‘- cu cărare lape ovremea parte, clnd îe Ul’ Prerum ^'a Pe vremea ln^HTten^ez’ bun de inimă, găsi cu eale eale să să vie vie tăcn -’ul acestor nenorociți, să nu-i Jase să răRousSCif noaPtea pe străzi. Și instală un Lodzing I ” /t cu ÂVhit 1 n ae dormit, într’o stradă megieșă adăpost vi’e-o acesl han, pot să găsască adape capc £ JJ de inși, cu următoarele condiții: Fi’ieV|’e'O r5 Rie-S^ Plătească la Intrare 1 ’l» peny, ceașcă cafea ln. schimbul cărora capătă o ceașcă ’ 0 bucățică de pine și un loc de dormit. poarte bine, să 11,1 '’orhpnc8^?’ nia* trebuie să se p----9c iee 1 C\ ^a-e’ Sa nu se certe, mai ales să a tncăerare cu camarazii din sală... 57 Un reporter de la ziarul «Daily Telegraph», povestește Intr’un număr al acestui ziar, cum-că, in fața acestui Lodzing Hous, Începe să se adune lume încă de pe la orele a p. m., deși ușa nu se deschide de cit la ora 7 seara. Pricina Ie că, în Ioc de 400 de inși, cîți încap înăuntru, ae adună vre-o două miî și mai bine. Două mii și mal bine, ezact cum scrie reporterul numitului ziar, repor­ ter, care nu ie nici de cum un tulburător al ordi­ ne! publice. Fie-care, din nenorociți! aceștia, cată să fie sigur că va intra negreșit, și de aceea, dau năvală, așa de timpuriu, la ușa de intrare, atîți... La ora 7 fix, ușa se deschide. Imbulzala-i enormă, dar nu pot Intra de cit unul cîte unul. La ușă-s nu­ mărați de-un păzitor. Clnd suma de 4°o ie împli­ nită, acesta se arată în prag, strigînd: «No mor room», nu mai ie loc. Și Închide ușa în nasul ce­ lor rămași afară, cu mult mai mulțî de cit acei cc-au intrat... Cei cc-au Intrat, plătesc taxa, 1 ij3 peny, pri­ mesc porțiile de cafea si de pine, ne care se duc să le consume; la locul rezervat fie-eărui ca pat de noapte. Locul acesta are 1 m. 82 lungime și 60 c. m. lățime. Iei Ie împrejmuit cu patru scîiiduri, ca^un cosciug. Ca așternut, are o saltea de pae, mai are o pernă de pae la cap și-o cergă ca învelitoare. Acolea, închiși de vii în sicriu, își varsă fie-care necazul, care Intri un cînt de alean, îngînat printre dinți, <care povestindu-și trecutul in șoaptă, camaradului , . i de alături. Mulțî, dau uiJî---**• diferite chestii ce sînt la tărei necazurile, discutînd ordinea zilei. Discuțiile acestea devin cîte o dată generale și de multe ori ieau chiar un caracter ofensiv. Nu se înțeleg toți asupra tuturor chestiilor: 5mm emu scăpătații, auupar au aparținut cînd uuu»u.., au fost..., wfie-care, unui --- uj --i:»:,. --------- --------------------- Cll cea niapartid politic, și nfie-care îșî păstrează mare sfințenie coloarea lui politică... rCu '" cei cari: rămln afară, v------și-• — ie »inse mait trist. Spul­ berarea iluziei ca vor dormi într’o casă, are o înrîurire convîrșitor de penibilă asupra lor. Tristeța le devine mai expresivă, iear desperarea mult mai adîncă. Zdrobiți aproape, de chin, de desnădejde, pornesc să cate,fie-care, vre-un ungher uitat, părăsit, în vre-o curte,,departe de ochii lumei, departe pană ..— și de razele lunei, -unde să-și ghemueasca corpul și să-și petreacă noaptitea. Și. dacă îșî caută un adăpost la dos, la întuneric și pri -vin ascunzători, aceștia n-o fac lac pentru-că li-ar fi — rușine cum-va să se culce in stradă. Nu, ci pentru ca că 11-1 li-i icuuiu teamă pu să «u nu ucu dec cu ochii de Iei vre un păzitor al ordinei. Căci știu ca, in asemenea asemenea caz, caz, oasele oasele lor lor vor vor trosni, trosni, sub sub gîdiligîdiliîn tura loviturei acestuea, cu cisma-i mare, legală... Mai știu că vor auzi vocea buhavă, a acestui păzi­ tor, desmierdătoare ca fiorii morței: «Mouw on», mulă-te, cară-te... Dormitul pe stradă ie interzis in Anglia... Dar priveliștea acestor nenorociți, pentru ochiul Londonezului, nu reprezintă cine știei ce grozăvie iplită.|Ochiul lulele cumplită.|Ochiul lui ie obicinuit, din născare, cu a------------x-—-■»și----------------, ,■ și totul îi semenea tipuri cu asemeneaxpriveliște, pare natural, că așa se cuvine să fie. Nimica alarmant, nimic extraordinar. Pe Londonez mai ” " ' ”îl mișcă ..... ’ mult spectacolul dureros1 al așa zișilor, «unamployers», lucrători fără lucru. Și, mulțămită sistemului de explotare capitalist, nu-i lipsă nici de aceștia in Londra... learna trecută» s au găsit în Londra, cile-va mii, două-zeci de mii și mal bine de lucrători fără 1 r‘. fără nici „LI un ajutor, lucrători cariiorau fără lucru și lucru mai mult de cît de trei luni, în care timp iei mai primesc ajutoare de la uniunile cărora aparțin. f | ''jia i i �REVISTA IDEEl__________ ...______________ ________ ' rurca vagabonzi, li-i interzisă corșoțoriea : aceștia stat trimeșlla muncă.. Inse lor nu 11 se mm putea o puneprctextul eă-s leneși, că nuyor să muncească. Și politica, fu nevoită să le încuviințeze cererea. Spec­ tacolul ce se desfășură după aceea pe străzi, fu cum­ plit. O gloată de citc-va mu de inși, inșiruiți rlnăuri-rlnduri. cu drapelele uniunilor, cu steaguri Londrei, zilnic. De ambele laturi, pe trotuare, mer­ geau un număr, cu niște tinichele atirnate de gît.și cercau de pomană la trecători. Sumele ce se încasau, cu chipul acesta, îerau neînsemnate. Am aliat că, una peste alta, nu se încasau mai mult ca 4 până la 6 peny, de ins, pe zi, și mulți aveau de hrănit și La Început, merseră cu toții în gloată. Dar mai - Urzim se despărțiră în tabere mal mici. Polițiștii îi însoțeau înainte, dar muzica din frunte, care mai luslruea, la început, aspectul, pieri. Din pricina aceasta, sărăciea se arata și mai goală.Lafie-care pas întilneai cîte o ceată, de nenorociți de aceștia. Dînșii înaintau anevoe, cu capetele plecate, par’cu ierau niște osindili la moarte. Ieraulihniți, prăpă­ diți, aproape să cadă din picioare. ■ Ga să nu se creadă că exagerez, las să vorbească clte-va ziare din Londra, ziare care nu-s nici anar­ histe, nici socialiste, ci burgheze, burgheze în toată puterea cuvîntului. Ca atare, cred că nu vor putea fi învinuite că vor să alarmeze lumea. In «Evning News», din 9 Decembre, un reporter povestește următoarele: «Duminecă, la deschiderea predice!, pe care revercntul W. Karlil o ținu în biserica «St. Matias at Hill», biserica icra plină de lume nevoiașă, săracă, care veni să ceară ajutor. Pe fețele tuturor ierau în­ tipărite, adînc, nevoea, dejnădejdea. Aproape toți, ierau cu fețele bărboase, ncrași de săptămîni înde­ lungate, par’că ierau niște ocnași, fugiți din pușcă­ rie, niște locuitori primitivi, de prin peșteri. Și aceștia nu ierau doar săraci obicinuit!, trampl, ci lucrători harnici, onești, cari pănă dăunăzi aveau o poziție bunicică. Ierau: Doi, cari au venit din Transvaal, unde s’au luptat ca ostași Englezi, pentru victoriea țârei. Iei n’au căpătat încă resplata cuvenită, n’au găsit nici de lucru... Untîmplar, care nu lucrează de trei luni. Acesta povestea, că săptămîna trecuta a trăit-o, toată, cu de a peny pîne, și a dormit o singură noapte peunpaL... Un pavator de străzi, de 6 săptămîni fâru lucru, care de slmbuta trecută, cînd a mîncat ultimul prînz. de un half peny, 5 bani, pîne. n’a mai mîncat nimic’ Un funcționar comercial, băiat cult, rămas fără slujba, din pricina unui falit. Ie de trei luni fără ocupație, și na mîncat nimic în cele din urmă trei zile. Un tapițer, artist în feliul lui. Dlnsul declară: «Se zice că. cine- vrea să lucreze, poate găsi de lucru, leu am colindat, zilnic, în ultimele două luni, toate străzile Londrei, înlrebînd de lucru. Voiam să fac ovî-ce. Am fost la docuri, în toate părțile, dar n’am găsit nimic. Nu văd altă scăpare de cît să mă arunc in lanuza, anume lingă London-bridgc... J?1 aHdși alții, la felin. Dacă aș căuta a-i înșira pe toți, aș ocupa toate coloanele ziarului, cîte-vazilc... 59 REVISTA IDEEl 58 ' Un nilul scrie.- In apropiere de «KingTOt. tion», ani Intîlnit ieri, pc vlnlul care sUfla n bare, care le pătrundea la oase și-ți îngheța din iele și singelc din vine, ani întllnit un k-Uva care cerea trecătorilor, c-un glas ttnguilor cai-Jle^» un half peny. Chiar polițistul, care iera dosu?1,051 turî, se înduioșă. Dinsul iiu-1 alungă și nin- a^1’ aresta, cum i-ar fi fost datoriea. Vedea că’glneni nu'l luluînu iera obraznic, ca de cerșetor de niesn.^0!1*' blajin, umilit. M’am apropiat de iei și l’am.‘ lț, ci «Ge-aî să faci c-un half peny»? «Să-mi cn® .l: pîne. Mi-i foame. N’am mîncat nimica de Ieri» punse copilul, isbucnind înlăcrămi. ’ bis. Am apelat la cîți-va trecători, și, CU ajutorul 1 putui să spun, copilului, că-1 duc la un restauram, mănince. Dinsul nu mai putea de bucurie, pl|n cu sughiț și rîdea. Bucurica lui atrase și alir eiJ’’5* copii, tot atit de lihniți. Așa că nu mai Icra ntim î unul de dus la masă, ci ra copil. n’nl Tolî îerau într’o stare mizerabilă. Mulți, n’ave nici cămașă pe dînșii. Niște surtuce vechi, rui? purtate de cîte-va generații, acoperea corpurij/ie’ fragede de copii. Li se dădu tuturor cîte o porțied supă, de 3 peny, pe cari năvăliră ca niște lupi mînzî. lei își cuprinseră farfuriile, cu amlndouanii nele. temîndu-sc par’că de o năvală haină, sile Sor’ biră cu nesațiu... Unul din copii, spunea, că tatăl său ie lucrator dar nu lucrează de 9 săptămîni. Mama, Îiclstiga5 șilingi pe săptămîna. Cu asta au trăit în timpul din urmă. Dar acum, a rămas și dinsa lăr de lucru. Altul spunea, că n’are tată și că mă-sa nu dșligă nimic, lea arc 5 copii mici, 4 afară de iei, și nu poale lucra, trebuie să îngrijascăde ploduri. Dinsul hrănea familiea : vindea bomboane de tusa, și ce cîștiga dădea mă-sei. Dar,deși tusa ie foarte răsplndită in Londra, totu-și nu cîștiga de cît 4 șilingi pe săptămîna. Gu timpul și-a mîncat capitalul, și nu maî avu cu ce să cumpere bomboane. Acum cu toții sînt muritori de foame. In alte ziare se povestesc alte și alte lucruri, cari de cari mai teribile, mai înfiorătoare, despre fami. Iii întregi : bărbat, femee, copii, cari rătăcesc pe străzi, fără adăpost, fără locuință și fără hrana. Am avut singur, tristul prilej de-a întilni un convoiu de acestea în Brick-Lane. Iera într’o noapte geroasă. Mă întorceam de la Club, cătră casă,cu un prieten, cînd, de o dată, zării apropiindu-se de noi o femee, cu un copil în brațe și doi pe lingă lea, cu toți aproape goi, cerîndu-ne. un ban doi, că nu aveau unde să doarmă. Bărbate stătea pe trotuarul celalt și aștepta rezultatul. Clnd se văzu observat, dînsul porni a lene, cu capul I® pămînt... Dar toate cele spuse pănă aici, se refera mai mult la cei lipsiți de toate, lipsiți de lucru, up* siți de bani, lipsiți de ajutor. S’ar putea crede,cu ce ’ lalți. cel cari au de lucru, ar fi mai fericiți- MaiJc; riciți, nu ie vorbă, sînt. huriile li-s pline. Darn,c condițiile lor de vieață nu-s de Invidiat. < Iei locuesc mulți, foarte mulți la o lallă.Pcpli’u chiriilc-s foarte scumpe, pc cînd clștigurile io® reslrînsc. In fie-care odae, de la 14 pănă la 16 m-P-' locuește o familie de 4, 5 și chiar de 6 inȘ*- ‘J j. liile cari n'auatîția membri,cliiarîele, zers, burlaci, în gazdă.Ast-feliucă,bărbatul,fe® ' copiii și streinii, locuesc la o laltă. Chiriile. P1’^. am spus, sînt mari, și nu dă mîna de locuit m mod. Geea-ce ic mai trist, ie că chiriile nici 1 , mtn pe loc, ci tendinla li-i pururea spre u « j Land-Eorzii, urcă, din zi, în zi chirien casei 1 Hous-Holders, la rîndullor, urcă chirica caiu ( ■ ici. Ar ridica și chiriașii chirica paturilor, dar îndzersii abiea dc pot plăti și cît ic. Siluațiea ic inse salvală, prin primirea unui nou ladzcr, care thco înghcsueala din ce in cc maî mare. ^int legi care opresc această înghesuială. Dar la\'C Pot lolosi legile astea? Dacă, vre-un inspec­ tor rătăcește, cîteo dată, pe unde-va, nu poale face altă ispravă de cît deranjul unei muluri: dc colea <?i sc mute un chiriaș, de dincoace un ladzer, jn locul căror, desigur că se vor primi alții... Jeată cum se trăește in unghiul unei țări, slă­ nină pe atîtea popoare, în care locuesc atîția lorzi si magnați, în care se^ produc bunuri ce umplu lumea, în unghiul unei țări a cărui guvern îșî jngădue luxul de a cheltui sute de milioane jde pfunzi, în războae funeste și crude. leată cum sc trăește în unghiul unei țări, care ie mare, avută, si invidiată de atîtea și atîtea nații. ’ Și, Pe cIn<^ se„ Petyec toate astea, regele acestei tîiri își dresează cai pentru curse: Premierul iei sC plimbă in țările de la sud, în țările supuse, spre a se face popular, spre a cîștiga simpatica popoarelor subjugate: Miniștrii, alcătuesc budge­ tele și pun la cale impozite noi: Aleșii poporu­ lui, făuresc legi încătușătoare pentru popor: Ca­ pitaliștii petrec în destrăbălări, în orgii: Condu­ cătorii poporului se ceartă, dorind să aibă, fie-care, •o Însemnătate mai mare: Icar «iubitorii poporu­ lui», cei cari l’au supt pănă acuma mai mult, zbîcară cît li iea gura: «slrăinii sînt dc vină». străinii, leată pleava cu care se aruncă în ochii mulțimei îndobitocite, cu care sc orbește mulți­ mea... Și mulțimea hălăduește in lașitate și ne­ simțire,’ nedîn’du-și samă măcar de durerile și dc nevoile iei... Moriss Maier. BARBARIEA JUSTIȚIEI într’o desbatere celebră, fu spus o dată un cuvînt: „Să desființăm pedeapsa cu moarte, de acord, dar să înceapă Domnii asasini11. Cît mă privește pe mine, iv’am înțeles nici o dată însem­ nătatea ce s'a voit să se dea acestei vorbe de om ghimeț, pe care am auzit-o proclamată, ade­ sea, ca ce-va de necombătut. Ca și cum justițieâ ar trebui să fie redusă a nu avea alte regule.de cît acele ale asasinilor. Un om săvîrșește un omor și voi îl ucidețl. Nu discut dreptul ce y’ațl luat de’a institui omorul legal, înse măr­ turisiți atunci cum că sîntețl justițiea talionului. Fiind-că luat! cop pentru cap, cereți încaltea ochiți pentru ochiți, dinte pentru dinte. Resta­ biliți toate penalitățile cari-s urmarea morțel jundice. N’avețI să fiți mal neumani și-avețî să nțl mai logici. Dar să nu-mi spuneți, atîta cît călăul va fi un funcționar public, cum-că ați Polizat idealul acelei’ justiții, care, cu toate că pedepsind, trebuie să albă grijă, mal pre sus de ou-ce, de a regenera pe osîndit, și de-a înlăuța ireparabile greșeli... înl* mniîarea> adic* Hpsirea de mișcare, de aer, niănțuirea trupului, și prin urmare înjosirea înf0’^"*’ A pune pe un om într’un mormînt... stit/ Patru ziduri, a-1 lipsi de orLce pildă ciniun’ 5arc ar Putea să-l întoarcă la bine, a-1 înconde făcători de rele, înverșunați de mult în potriva socictățel, cari sfîrșesc a-l cîștîga la vițiu. Pedeapsa asta Ic poate și maî grozavă de cît întăea... Prin moarte, totul se isprăvește. Prin în­ chisoare începe o degradare morală, care închide pe totdeauna, poarta isbăvirel, sărmanului cul­ pabil, pe care societatea, după ispășirea legală, îl va respinge, fără de nici o indurare, din sinu-L Afară de asta, atingeți oare numai pe cel ce a putut să vă merite rigorile ? Nu loviți oare și în nevinovațl? Nu sîntețl oare, fără să vreți, pricina atîtor nenorociri, a atîtor ruine, atîtor crime?... Un biet om fură sau escrochează cî­ te-va zeci de lei. I se aplică trei, patru, șese luni de închisoare, după împrejurările faptei săvîrșite. In timpul acesta, femeea, copiii, al căror singur sprijin Iera, sînt reduși la cerșetorie, această primă treaptă a tuturor vițiilor rușinoase, a prostituției și crimei. Justițiea nu-șl mal bate capul cu nimic, lea și-a făcut datoriea, urmărind pedepsirea unul fapt rău. Restul n’o mal pri­ vește, pănă nu vor veni și copiii osînditulul să îndure soarta tatălui lor. Cercetînd tristele depozite de dosare judiciare, fămîl uimit, văzînd, în fie-care oraș, acelea-șî nume părîndîndu-se periodic, pe băncile poli­ ției corecționale, sau la curtea cu juri, să în­ dure asprimea legel. Tristă părîndare de rușine, de mizerii, de infamii, care se transmite dintrio generație într’alta, ca un bun părintesc, leată adevărata plagă a societăților . omenești. Și, legislațiea penală are o bună parte de răs­ pundere în dezordinea socială a vremel noastre. Voi pedepsiți pe culpabil, fără să vă pese de soarta familiei Iul, care devine cu chipul acesta, din pricina mizeriei și a tuturor ispitelor Iei, o pepinieră de criminali. Degeaba puneți legile voastre penale, cari-s tradițiea unor veacuri bar­ bare, sud egida justiției. Justițiea, chiar indirect, nu poate să slujască de loc cauza răului. Dar cînd se va ivi, oare, aurora acestei atît de aș­ teptate reforme penale ? Nu știu. Ceea-ce-I înse sigur, Ie că, legislațiea nouă nu va găsi să sape în fruntea operei Iei alt epigraf maî frumos, de cît această vorbă a cristneenilor din Indiea: „Dreptul de-a pedepsi, nu-I de cît datoriea dc-a face bine". L. Jacoluot Exrjude de la Pondiciiery. ALTĂ SCRISOARE Iubite Mușoiu, îți poți închipui ce bucurie-am simțit primind revista, pe care pierdusem speranța de-a o maî revedea. Credeam că vre o nouă mișeiie a celor de sus a impicdicat-o cu totul. Revista, și de astă-dată-i splendidă. «Vagabondul» m’a inte­ resat foarte mult. Cetindu-1, aice, unde mă alin, între streini, și unde cu puținii prieteni pe cari-i am, nu mă pot întilni de cît o dată pe săptămînă, l’am simțit și înțeles cu mult mai bine, de cit aș fi putut-o face în București .Aseme­ nea, am cetit ca mult interes scrisoarea luiMoriss i - ■i �60 REVISTA 1DF.E[ Maior, despre care nu am auzit, de mult, ni "'pcJici ’o'ducem binișor. learna a trecut și totul a început să miște maî vioifi. mai aprins sc agită și se propagă, se incurajază u u p altul și fie-care sc simte mai îndemnat la lupta, mai îndemnat, că nu se vede singur. Pe Most, îl avem ieară-și in mijlocul nostru. Tocmai astă-zi a scăpat din «casa de corecție», unde a fost ținut un an. • Fabrica de legi de aici sa pus și lea inmiș­ care. Din primele două legi, cari au fost adop­ tate, una ie îndreptată direct in contra noastră. Dînsa prevede, că, anarhiștii, cari nu vor li avînd doi ani împliniți, dc la venirea lor aici, pol ii trimeșî de unde au venit. A doua lege Ie în­ dreptată în contra masei proletare întregi. Dinșa ingăduc proprietarilor de a răpi o parte din aerul și lumina locuințelor muncitorești. Ne sosește acuma și luna, în care de obiceiu lupta între capital și munca organizată iesle în toiul iei. Mai multe greve au și fost declarate, din care unele au fost cîșligate chiar înainte ca muncitorii să părăsască lucrul. Așa, lucră­ torii de la Elevator, dc la trenul care umblă pe de-asupra orașului, cari declaraseră greva. Li s’au primit, de cătră Companie, țoale condițiile impuse de ici. Asemenea și Uniunea Geamgii­ lor, a clștigal. Uniunea lucrătorilor în fier, numită «International Assoeiation of Bridge and Structural Iron Workers», care numără ca la 400.000 de membri, a declarat că va părăsi lucrul la l-iu, dacă Morgan nu va primi toate condițiile Uniune!. leu țin puțin dc organizațiile acestea, și țin puțin pentru-eă văd tronînd in iele aceea-și păcătoșenie ca și-n întreaga societate. Aceste uniuni își dau întreaga putere în mina unui singur individ, care, ajunglnd într’o asemenea stare, urmărește interese și scopuri personale. Nu zic foloase materiale, aleargă inse după re­ nume, după glorie și altele asemenea, pentru cari sacrifică interesele uniune!. Așa a făcut Milchell, președintele uniune! minerilor din Peusilvania, și desigur că tot așa va face și Buchman, președintele uniune! lucrătorilor în fier, uniune din care, lotu-șj, fac parte, pentru-că organizației! aceasta a ajuns atîl de pu­ ternică,^ in cit nu poți găsi de lucru de loc dacă nu Ieși! «Union Mau». Pentru-eă, uniunea acea­ sta a ajuns de dictează stăpînilor, pe cari mun­ citor! anume să-î primească în lucru, pe cari nu. In fie-care fabrică sc allă citeun delegat din partea uniune!, care observă ca lotul să se pe­ treacă in regulă, și ina! cu samă să nu lucreze yre-un individ neaparținind uniune!. In fabrica in care lucrez, sint delegat, și, desigur, pană acuma am îngăduit dc multe or! să lucreze, unor lucrător! cari nu aparțineau uniune!, cu condițiea ca la primirea celui dintâi salar, să sc Însene in uniune. Pană acum am fost, pentru asta, de cite-va or! acuzat. Dar și aicea, ca și m toate dreptatea ieste de partea celui ce știe sa-șl îndreptățească crimele sale mai bine. Nca- părat, asta nu se întiniplă de cit în cazul ci dc osinda acuzatului nu atimă direct intciesoi celor ce-s pus! să-l judece. clc Observind mersul și dezvoltarea orgauiz ... lor lucrătorilor americani, vedem oare-ciun u progres. Vedem că masa, masa aceea rutinari!1 pe care une-ori o disprețuese, orl-cuni, nu J.2 pe loc. Icară tirîrea-i de melc, !e iuțită, din o1* in ce mai iuțită, dc cătră desvoltarea capitalist»0 care și dînsa se organizază aicea din ce in Ce ma! mult. Trusturile controlează totul. De U iele cișlig!, la iele chelluești. Iele îți ara jază ciștigul și cheltueala într’așa felia, iu nic! o dată, un lucrător, nu poate avea mai mult ca strictul necesar. Toate silințele organizații, lor muncitorești, sini degeaba. O uniune |n. cetează lucrul. Stăpini! au nevoe de sclavi, de munca lor. Le primesc toate condițiile. Li se mărește salariul. Peste cîte-va zile, hrana, im. brăcămintea și toate trebuitoarele se scumpesc. Ce-au folosit lucrătorii ? Nu s’a făcut allă ee-ya, de cît doar s’a schimbat valoarea banului. După cum vezi, foloase materiale nu aduc uniunile. In schimb, aduc, întru cît-va foloase morale. Iele învață pe muncilor că trebuie să lupte în potriva stăpînilor, să se unească, să lupte ma! temeinic. Pe de altă parte, cînd muncitorii ajung la cazuri ca acel al minerilor din Pensilvania, ici întrevăd răul care purcede din aceea că dau puterea a °°o de indivizi in mina unuea singur, care, nu poale fi cu nici un chip mai bun de cit orl-care alt suveran, de cît ori-care individ, care, înaintea intereselor celor pe cari-! reprezintă, are interesele, dorin­ țele și patimile sale. Iei întrevăd, că răul nu stă în felini de guvern actual, ci îusu-ș! în gu­ vern, indiferent dacă ar fi monarhic, republican sau cît de democrat. leată dar că toate duc la aceea-ș! țintă. Totul merge spre propășire. Muncitorii, pe zi ce trece, devin mai conșlienți, încep să sc cunoască pe sine, să-și dec samă de încătușarea în care sini ținuți dc slăpîuî, încep să vadă, că chiar in America. în acest pămînt al liberlăței, libertatea nu-i alta de cît o vorbă goală, o palavră cu care stăpini! vor să facă pe sclavi să li sc pară că-s liberi. Dar sclavii nu se vor lăsa mai mult amăgiți... De daloriea noastră iesle de-a Ie mări conștiința, conștiința din care va izvorî îndem­ nul și puterea de-a transforma vechea și putreda organizare socială de a-zî, care cuprinde înlrînsa atîle nemărginite rele... O dală cu numărul viilor, îmi vei trimete cite­ un volum din anul l-iu și al II-lea din «Revista Idee!», 2 exemplare «Ce-! de făcut», de Cernisevsky, un volum din «Mișcarea Socială»Mandatul va urma. Im! vei trimeteîncăun nuniăr de exemplare din numărul trecut, sînt ciți-va inș! cari nu l’au primit și sint vre-o cîț!'va.‘l* bonați noi. Mi-s cam neplăeuț! abonați! ac^liaj cari nu achită pe dală. Dar... ne vom sm s facem lot ce vom putea in favoarea Revistei. Cu iubire, S. Mosi’« New York, 7 April, 1003. AVISTA IDEE! 61 gXTERMINAREA raselor MĂRE1 Neputința-l colonială s’a aretat pretutindeni. Aven­ turierul francez n'a putut dăinui. Transportîndu-sc Ccrcetînd istoriea călătoriilor, sîntem pătrunși fără familie,numai cu vițiile lui,a fost înghițit de masa două sentimente opuse: Admirăm îndrăzneala, barbară, în loc s'o poată civiliza. Englezul, afară Bffi-afiiul, geniul, cu care omul a cucerit mările, de vre-o două țări temperate, în care s’a stabilit il care a subjugat planeta. Dar ne cuprinde mi- în masă și în familie, Ieară-și nu poate să trăească clrefl văzîndu-1 atît de nedestoinic în tot ce se a- dincolo de ocean. In Indiea, într'un veac, nu se [-nce’deom, văzînd că, o dată cu cucerirea lu­ va mal ști că dînsul a trăiri pe-acolo. Misionarul nurilor, n’a știut să utilizeze persoanele de loc. protestant, misionarul catolic’, a avut oare vre-o Pretutindeni, navigatorul sa înfățișat ca vrăjmaș. influență,a făcut oare măcar un singur creștin?,, Nici Dînsul ă nimicit ținerile popoare, cari, cruțate, în măcar unul”, îmi spunea odinioară Burnouf, atît de bine informat. Intre popoarele acestea și noi, sînt cercul lor îngust, ori-cum, ar fi adus folos. leatft omul, în fața globului, descoperit d6 Iei: trel-zecl de veacuri, trel-zecl de religii. Și, dacă Je ca un începător muzicant, în fața unei orge am vrea să le forțăm creerul, s’ar întîmpla ceea-ce imense, din care scoate ablea cîte-va note. Ieșind Humboldt a observat în satele americane, ce se d;n vrîsta de mijloc, după atîta teologie și fîloso- numesc și acum misiuni. Plerzlndu-șl seva indigenă, fie și-a dat samă că Ie tot barbar : din instrumentul fără să capete nimica de la noi, doar vil cu trupul sfînt, lei nu s’a priceput să scoată măcar un cîn- dar cu spiritul moarte, starpe, nefolositoare pe veci, din Iele au remas ca niște mari copil, tîmtec, Și nu s a priceput de cit să-I strice clapele. sufletele Căutătorii de aur, au debutat, vrînd numai aur pite, idioate. Călătoriile noastre de învățați, cari fac atîta cinste si aur, nimicind omul. Columb, cel mal bun din­ tre toți, în propriul lui jurnal, arată asta cu o nai­ modernilor, contactul Europei civilizate, cari se vitate nepomenită, care te face să te cutremuri, întinde pretutindeni, au folosit oare întru ce-va mal dinainte, gîndindu-te la ce aveau să facă suc­ sălbaticilor ? Nu văd de loc. Pe cînd rasele eroice, cesorii. Pe dată ce se coboară în Haiti: «Unde Ie din America de Nord, pier de foame și de mizerie, aur, și cine are aur»? Astea-s primele lui cuvinte. rasele mol șl blînde din Oceania, se topesc, văzînd Băștinașii zimbeau, se minunau de atîta sete de cu ochii, spre rușinea navigatorilor noștri, cari, aur. II făgăduiră să-I cate. Și-șl scoaseră propriile acolo, la marginea pămîntulul, leapădă masca ori și cărei bune cuviințl, nu se mal înfrinează de loc, lor verigi, pentru a îndestula mai curînd această nu mal știu de nici o rușine. Populațiea ospitalieră imperioasă cerință. și slabă, în mijlocul cărei Bougainville găsi liniștea Columb, ne face un mișcător portret, de frumu­ cea mai deplină, în mijlocul cărei negustoril-apossețe, de bunătatea acestei nenorocite rase, de-o toll din Englitera cîștigă parale, fără a cîștiga nici îndueșătoare încredere. Cu toate astea, Genovezul un suflet, se stinge mizerabil, mîncată de vițiile și își are misiunea Iul strictă, îșl are rigorile lui. de boalele noastre. Vederea acestui tînăr și dezarmat popor, acestor întinsa coastă a Siberiei, odinioară Iera locuită. trupuri goale de copil, de femei inocente, de în- Sub climatul acesta, atît de aspru, trăeau nomazi, cîntătoare femei, nu-I inspiră de cît o păcătoasă cari vînau animale, cu blănl prețioase, cari-I hrăneau cugetare negustorească, aceea că s-ar putea pre­ și-I îmbrăcau. Polițiea rusască. neghioabă, sili pe face, toate făpturile acestea în robi. nomazii aceștia să se statornicească și să se facă Totu-șl, Iei nu voi să se atingă de nimeni, „fi­ agricultori, acolo unde cultura ieste cu neputință. indcă toată lumea iera a regelui și reginei”. Dar Se înțelege cum-că se stinseră cu toții, nu mal spuse aceste triste- cuvinte, cu totul caracteristice : remasc picior de om. Pe de altă parte, comerțul, »Lumea de aici ic fricoasă, făcută să se supue. Ar nesățios și fără prevedere, necruțînd animalele în face ce i s’ar porunci. O mic de localnici, ar fugi perioada dragostei lor, le-au exterminat și pe astea. față de trei de-al noștri. Dacă Măriile Voastre mi-ar Așa-că, astă-zl, Ie o pustietate, o adevărată pustie­ porunci să fac pe toți de-aicea robi, nimica mal tate, pe toată coasta asta de vre-o mie de leghe. ușor: ar fi de-ajuns numai cincl-zecl dc oameni”. Poate să sufle vîntul, să-nghețe marea, aurora bo­ Și lucrul nu se trăgănă. Numai de cît, sosi, din reală poate preface îndelungata noapte : natura, asEuropa, hotărîrea soartel acestui întreg popor. Toți tă-zî, nu mal are nici un martor, afară de lea. alcătuitorii lui, fură prefăcuți în servitori al auruCea dintâi grijă, în călătoriile arctice din Groen­ ui, întrebuințați, cu toții, Ia căutarea acestuea, su- landa, ar fi trebuit să fie de a întemeea o priete­ P’JȘI cu toții la munca silnică.. Singur Columb, ne nie strînsă cu Eschimoșii, de a le îndulci mizeriea, Pune, cum-că, după doi-spre-zece ani, șese șeptimf dc a le adopta copiii și de a-I crește în Europa, în jP°Pu^atlc dispărură. Și Herera, adaogă, cum-că, de a face în mijlocul lor colonii, școli de descope­ zecî ?1 cîncl de anî> dînsa căzu» de la un ritori. Vedem în John Ross, precum vedem pretu­ n de suflete, la paisprezece mii. tindeni, că Eschimoșii, nu-s de loc mărginiți și a* doptează foarte iute artele Europeț. Dacă s’ar fi exSn?amaI întîmplat, se știe. Minerul, plantatorul, făcut căsătorit între fetele lor și marinarii noștri, daUna lnar^ 0 lume> repopulînd-o necontenit, în s’ar fi născut o populație mixtă, cărei ar fi apar­ V(ețue<JaS-eî neSre- Dar numai negrul a vlețuit și ținut continentul acesta de Nord. Acesta ar fi fost fc- adevăratul mijloc, de a găsi cu înlesnire, de a regulacunde^ a ln țările !ărde joase J°ase și ?î calde, calde, cu cu desăvîrșire ..... ?........ "2 mm trecerea iOcnW o niCrica va rămînea a lui. Și Europa a făcut polului, pe care o donm atît. Pentru contrarul de ce Tva/fs'!' facă astu n’ar fi fost nevoe dc cît de trcl’zecî de ani, 1 1 ■J �62 REVISTA iDfiEi pe cind așa, s’au părîndat trei sute și tot nu s făcut nimic, pentrU-că, spălmîntînd pe acești bieți sălbateci, cari se tot retrag la Nord șt mor, sa nimicit definitiv și omul și gemul locului. Cei folo­ sim, văzînd acest deșert, dacă devine nelocuibil pe veci, imposibil. * Neapărat, dacă omulVa purtat în chipul acesta, față de om, nu putea să se poarte cu animalele mal blajin, să fie față de Iele mal bun. Specule cele mal blînde au fost măcelărite, cu cea mal mare cruzime, au fost sălbătăcite, aduse la barbarie pe veci. Vechile relații sînt unanime, să ne spue, cumcă la cele dintâi apropieri ale noastre, animalele astea nu arătau de cît încredere și o curiozitate simpatică. Treceai printre familiile blînde de lamantini și de foce, de carete puteai apropiea. Pingu­ inii, se luau după călător, se foloseau de căminul lui/ de focul lui, și, noaptea, se strecurau sub învălitoarea matelotulul. Părinții noștri, presupuneau, și nu fără cuvînt, cum-că animalele simt, ca și noi. Flamanzii, atră­ geau alosa printr'un zgomot de clopoțel. Cînd se cînta într’o barcă, nu trecea mult pănă să se ivea­ scă- balena. Jubartulul, mal cu samă, îi plăcea foarte mult cu oamenii. Venea foarte aproape, să se joace, să facă nebunii. Ceea-ce aveau animalele mal bun, și ceea-ce s’a distrus aproape prin ajutorul persecuțiilor, Iera împărechcrea. Izolate, fugare, acuma n’au de cît o dragoste trecătoare, au căzut în starea unul păcă-, tos celibat, care Ie din ce în ce mal steril. Impărecherea statornică, reală, Ie vleața de na­ tură, care se găsea aproape la toate. Jmpărecherea, întemeeată pe o singură dragoste și credin­ cioasă pănă la moarte, are ființă la căprioare, la turturele, la porumbel, la o serie de papagali fru­ moși. La celelate paseri, durează cel puțin pănă cresc puii, după care, familiea Ie nevoită să se despartă, silită de nevoea de a-șl întinde cercul în care să-și caute hrana. Epurele, în vieața-I zbuciumată, și liliacul, în bezna lui, sînt foarte duioșl pentru familie. Pănă și crustaceele, se iubesc și se apără. Cînd femeea Ie prinsă, bărbatul se aruncă și face să fie de asemenea prins. Cu cît mal multă dragoste, cu cît mal trainică împărechere, mal trainică familie, în adevăratul în­ țeles al cuvîntulul, are loc la blîndele amfibil. Miș­ carea lor înceată, vieața lor sedentară, favorizază impărecherea statornică. La elefantul de mare, acest animal colosal și cu înfățoșate ciudată, dragostea-I foarte aprigă. Bărbatul se expune, pentru femee, să fie, ucis. Femeea, se expune pentru co­ pil. Ceea ce-I Inse nepomenit, și ce nu se vede nicăerl, chiar nici la animalele superioare, ieste că puiul, o dată scăpat, ascuns de mă-sa, văzînd-o luptîndu-se pentru lei, aleargă să o apere, și, c-un avînt minunat, luptă și moare pentru lea. La otarîl, un alt soiri de amfibil, Steller văzu o scenă ciudată, o scenă de căsnicie, cu totul o- pfiTA? ?mee se lăsase să * sc fure puiul. Bărbatul, înfuriat, o bătea. lea se tîra înaintca-1, îl fefeVlSTA IDE^I fierbinți : „Sînul *r săruta, plîngea cu lăcrăml fierbinți: Iera ud". ' 1 Balenele, cari n’au vleața statornică a acesto amfibil, în cursele lor rătăcitoare prin ocean, mer/ totu-șl, două-două. Duhamel și Lacepede, spun, că n 1714. două balene, cari fură întîlnite ast-felio/ fijnd rănite, nici una nu vru să părăsească pe cealaltă Cînd una fu ucisă, cealaltă se aruncă asupra cor­ pului lei, mugind îngrozitor. Dacă a ființat în lume vre-o ființă, care să fi trebuit să fie cruțată, a fost balena franșă, minu­ nată comoară, în care natura a grămădit atîta bo­ găție. Ființa cea mai inofensivă, care nu face nimărul nici un rău, și nici nu se hrănește măcar cu speciile ce ne nutresc pe noi. Afară .de coa­ da-! redutabilă, lea nare nici o armă, nimic spre apărare. Și are atîția vrăjmași. Toată lumea se scoală împotrivă-1.. O mulțime de specii se stabi­ lesc pe dînsa, trăind din lea, pănă ce-i rod și limba. Narvalul, înzestrat cu arme ascuțite, i se înfige în carne. Delfinii sar asupră-I și-o mușcă, leară rechinul, în fuga unei trăsături de ferăstrău, îl hartuește o halcă sîngerată. Două ființl, oarbe și crude, exterminează mișe­ lește, apoi, femeile însărcinate : cacealotul și omul. Grozavul cacealot, a cărui cap Ie cît a treeâ parte din trup, care Ie numai dinți și fălci, cu cel patru zeci și opt de dinți al lui, o mușcă de pîntece, mîncîndu-1 puiul în trup. Urlînd de durere, o inînîncă însă-șl pe lea. Omul o face se sufere- și mal mult, lei o rănește, îl face, una după alta, cumplite răni. Murind încet, în lunga-I agonie, dînsa tresare, o prinde zbuciumuri grozave, de forță și durere. O dată moartă, coada-I, par'că galvanizată, se zbate într’o mișcare cumplită. Aceste sărmane brațe, odinioară calde de dragostea maternă, vibrează, par’că ar mai trăi și și-ar căuta puiul. minat toate focele, c’o furie oarbă, lei ucideau cSter t centru piele, plerzînd cîtiml enorme de un0lllllflde cari s'ar fi putut folosi. tlJMrtcelurile acestea sînt o școală detestabilă de e o școală ce depravează, ce înjosește în cr. nevrednic pe om. In această beție de măcech'.p se arată instinctele cele mal hidoase. Cupri■ 1S. i' acesta, vedem la toți, une-ori chiar la cele ^‘delicate persoane, vedem zbucnind ce-va ne,lltntat grozav. La un popor blînd, cu-ncîntătoare :l? iurl,’ se face o ciudată serbare. Se adună pănă ! rind-șase sute de lacherde, pentru a se omorî ?.r’o ?*• Intr 0 inclntă de băvci’ întinsa plasă, îm‘xrtită în mal multe despărțituri, trasă de frînghil, bface să ajungă, încet-încet, în despărțilura dc î°JU1’ d°uă sute de oamenI, pîrlițl de soare, cîrlige, cu căngi. Lumea bună, femeile frumoase, cu amanțil. aleargă dc cine știe unde. Se așează ne mal, cît mal aproape, să vadă bine măcelul, împodobind rotundul unul îricîntător cerc. Semna­ lul le dat, sc izbește. Peștii aceștia, pe care i-al crede oameni, se zbat, împunși, străpunși, tăețl, înroșind apa din ce în ce mal mult. Zbuciumarea lor dureroasă, furiea călăilor lor, marea, ce nu mal ieste mare, ci par’că ce-va spumos, ce vlețuește șt fumegă, toate astea te amețesc. 1 Cel venițl să privească, leu parte, bat din picioare, zbleară, găsesc că sc omoară încet. In sfîrșit, spa­ țiul se îngustează. Masa furnicătoare de răniți, de morțl, de muribunzi, se strîngc la un loc: Zbateri convulzive, lovituri furioase, apa țișnește înroșită... Aceasta complectcază bețiea. Chiar și femeea deli­ rează, îșl pierde mintea, Ie dusă de vîrtej?... Isprăvindu-se totul, dînsa suspină, sleită de putere, dar tot nesatisfăcută. Plecînd, lea zice: „Numai atît" ?... J. Michelet. $** Nici nu putem să ne facem idee ce fu aseme­ nea exterminare acum o sută sau două sute de ani, cînd balenele abondau, cînd navigau în fa­ milii, cînd popoare de amfibil acopereau toate țărmurile. Se făceau masacre imense, efuziuni dc sînge, cum nu s’a văzut nici în cele mal mari bă­ tălii. Se omora, într’o zi, de la cinci spre zece pănă la două zeci de balene și pănă la doua Tnil de elefanți de mare. Se omora, să se omoare. Pențru-că, ce Iera să se facă cu atîta sumedenie de giganțl, din cari numai unul avea atîta untură și sînge? Ce se urmărea prin acest potop atît de sîngeros ? Să se roșască pămîntul, să se păteze marea • Se urmărea plăcerea unor tirani, unor călăi, de a lovi, de a ucide, de a se bucura fie-carede forța și furiea lui, de-a savura durerea și moarteaAdesea, omul se desfăta chinuind, desperînd, I" cînd să moară cu încetul, niște animale, prea gre e sau prea blînde ca să se poată răzbuna. Peron, văzu un matelot care se înverșunase, ast-felirb a supra unei femei de focă. Asta, plîngea ca o fe’ne.e’ gemea, și, de cîte ori deschidea gura-1 plina sînge, Iei o lovea c’un drug și-I rupea dinții* In insulele Setlande de la Sud, zice Duni »______________a______________ î.-> natri d’Urville, tt Englezii și Americanii, în patru ABSURDITĂȚILE ECONOMIEI POLITICE • Neîncrederea în economiea politică curentă a fost aretată mai' cu tenieiti de cătră lucrători. Și nu tre­ buie să ne prindă de loc mirarea. Chestiea muncel a fost discutată de o mulțime de economiști, cu un dispreț, pe cit de suveran, pe atît de revoltător. . Economistul ne spune, ce-I drept, cum-că orl-ce wgăție are ca origină munca, că bogățiea Ic muncă Cnstalizață sub forma de lucruri necesare. Iei ne arată capitalul, ca un produs al economiei, Icar creșerea Și înmulțirea lui aa datorită ostenelelor munimn 7xUpă aceea> numai de cît, o dă pe altă foae: pută lucrătorilor neprervederea, avîntul, nestăpînia^ Ce« aU de a sc ’nmuîți prostește, declarîndu-le, un • -sau maî Pulin pe față, cum-că ne-ar face aUtor6rV1”*U ^acă em,£>ca cu hiiile, pe cînd lipsa nicl um,lî de îmbuibați du ne-ar face mal curînd fatele^? datâ ?’am v&zut în vre una din nenumăc<îa mni Ie?ite d’n condeiul economiștilor, nici ■ torice ni sd,nț& de a. se coborî la cauzele issau d *e Pnvelîștel de plSns ce ne împrejmuește, •' ne stăDînVedea dacă vre una din ’icdreptățne cari p‘nesc, n’ar fi cvm-va cauza paupens- 63 mulul de a-zl. Încercările făcute de cătră lucrători, de a-șl îmbunătăți soarta, au fost falșificate sau trecute sub tăcere, atrăgindu-li-se mal cu samă aminte, lor, să lee sama, să nu se atace cum-va fondul salariilor, această vorbă vagă, deșartă. Asta în Eu­ ropa. In America Ie încă și mal rău. Un autor a publicat acolo o carte asupra salariilor, și ignorează, înadins efectul tarifului american asupra salariilor lucrătorilor. Dacă ar fi cunoscut macar o vorbă din ceea-ce a scris, afară dacă n’a scris pentru a pune mîna pe-o situație, ar fi știut, cum-că veniturile mă­ noase ale vămilor se încasază necesar de pe spinarea săracului. Și n'ar fi fost nevoe ca d. Washbum, vechiul-ministru al Statelor-Unite la Paris, să-1 aducă aminte că frauda Ie o patimă de care le stăpînit orl-ce American bogat, lear coruperea vame­ șilor un mijloc prin ajutorul cărui se poate îndeplini. Două lucruri au discreditat economiea politică: mai întâi disprețul Iei tradițional pentru fapte și apoi dragostea Iei exagerată pentru definiții. Eco­ nomiea politică și-a împrumutat vocabularul de la vorbirea obicinuită. Afară de cînd ar avea un înțe­ les strict limitat, ca numele figurilor geometrice sau al combinărilor chimice, un cuvînt, sau definirea unul cuvînt, nu coincide nici o dată ezact cu în­ semnătatea ce-I dă scriitorul, care-l întrebuințază pentru a defini un obiect sau a exprima o idee. Urmașii acestuea, moștenesc cuvîntul așa, întinzîndu-I sau variindu-i accepțiea, fără să se ra­ porteze la fapte, ținînd samă numai de sentimen­ tele și de impresiile lor. Nimic nu-i mal plăcut de cît a te deda la disecarea cuvintelor, sucindu-le în tot feliul. Pentru asemenea ocupație nu-l de nevoe nici o știință, Ie destul să al un spirit subtil. Sint oameni ce scot definiții cu duzina, din Iei, și cari țes din Iele o pînză în care se prind foarte lesne, naivii. Cu toate astea, economiștii susțin că-s prac­ tici. lei ne încredințează că se ocupă de-a analiza omul social, din punctul de vedere al funcțiilor guvernului și Statului, și vroesc să impue conclu­ ziile lor, legislaturel și administrației. Te spălmînțl, gînditu-tc că unele din așa zisele lor verități eco­ nomice, ar putea fi prefăcute în legi pozitive. Și ajunge de a vedea cari au fost urmările cîtor-va din aceste- teorii necugetate, cari au fost adoptate drept călăuză, de cătră oamenii noștril de stat, pen tru a fi edificați... T. Rogers. CREȘTINISMUL ANTI-SOCIAL De cît-va timp începe să sc vorbească de un „so­ cialism creștin". Ori-cît ar fi de slabă mișcarea de idei produsă în direcțiea asta, Ic necesar de a interveni și noi într’o desbatere atît de gravă, atît de importantă. Ie vorba de a examina dacă, istoricește și filosoficește vorbind, Ieste vre-o împăcare posibilă între creștinism și socialism, aceste două curente cari pretind a îndruma omenirea cătră alte destinurl. Vorbesc de împăcare, nu de asociate. Mai înt ăl se impune o constatare : socialismu nu are numai ținta de a schimba cu totul con- 1 �REVISTA IDEgț_____________ ________________________ _ I 64______________ __ ___________ _ ___ mărturisire a neputinței și a cădercl noi<u dițiile economice ale societățel, Iei urmărește o Faptele ce ni se povestesc, despre cel di rc* ce-va mal mult: nu se preocupă numai de burtă, „sfinți", dovedesc pănă unde poare să înjosea ci si de creer. Liberarea integrală a individului, emanciparea totală a personalițățel omenești de a ființă omenească,^ superstițiea religioasă. SCa Morala creștină, îndepărtează de preocunăr-| ori și ce constrîngcre, economică și politică, in­ pămînteștl pe individul care aspiră la libcrtn» telectuală și morală, Icată ce urmărește Iei. Nea­ și la neatîrnurc, pentru a-I îndrepta toate n? părat, mîntuind proletariatul de asuprirea ma­ zuințele către cealaltă lume, către un cer amî' terială, i se va modifica și mintalitateaintr o mă­ gitor. Și, cu nume că va să capete o fericire y‘sură dată. Dar, cît se atinge de asta va răminea toare, osîndește omenirea la ignoranța cea mu încă foarte mult de făcut. cumplită și Ia mizeriea cea mal neagră. Virtut ■ Creștinismul Ic înse unui din lanțurile cele mal cea mal mare creștină, Ie resemnarea, adică în? grele pe cari le-au făurit vrăjmașii poporului, piedica cea mal niare ce se opune la emanci­ bușirea totală a ori și curei energii individuale* negarea desăvîrșită a viețel. Cele cîte-va Hbertătr parea cugetărel, piedica cea mal primejdioasă politice, de care ne bucurăm, sînt cu prisos prt! pusă în calea omenirel. Așa-că, din capul locului, nu poate fi vorba do nici un „socialism cieștin , cumpănite de robica și abrutizarea intelectual care-I o antiteză, o absurditate, un produs hibrid în care Ie ținută turma de „cetățeni". Afară de asta, morala creștină Ieste prin esceși monstruos, al unei împărecheri nelogice, pentru lență, morala egoiștilor. Iea consfințește, fără nici că socialism înseamnă: rațiune, liberă cugetare, o rezervă, toată exploatarea cumplită, ale cărei transformism. Dacă ne adîncim în istorie, întru cît ne in- victime sîntem noi, muncitorii. Tot ce săvîrșește gădue textele falsificate de cel interesați, dacă ne creștinul, nu săvrșește de cît c’o singură preo­ adîncim pănă la izvorul creștinismului și dacă ur­ cupare: să-și mîntuească sufletul. „Nu mă opun mărim apoi rolul cea jucat acesta dealungul vea­ la bine de loc, zice Iei, numai să fiu răsplătit, fie curilor, ajungem fără doar la aceea-șl concluzie și pe lumea cealaltă. Sînt gata să mă opresc dc zdrobitoare. Tot ce ne-a lăsat antichitatea mal la rău, cu condițiea nestrămutată, înse, de anii frumos și mal mare, tot ce cultura greacă ne-a folosi, în schinit, cu ce-va, care să-ml prindă lăsat ca splendoare și măreție, în Știință și Artă, bine: c-un loc mal bun în raid". Cît de mult se măgulește prin asta josnicele creștinismul a nimicit, a prăbușit în prăpastiea fanatismului său sălbatec. Spania, care, sub di- instincte ale stăpînitorilor, ale comercianților, ale rectiea Maurilor npăgînl“, înaintă^atît de mult prăvăliașilor noștri. Ce liniște se revarsă prin în industrie, agricultură, comerț, în arte, și în asta în toate sufletele negre de exploatatori și sfîrșit în toate ramurile activitațel omenești, fu de hoți. Această concepție de morală, care face prefăcută într’o pustie, sub acțiunea distrugătoare din vieață o exploatare nemernică, o nerușinată a călugărilor inchizitori. Și, dacă astă-zl poporul negustorie, ie admirabil adaptată la lumea noastră spaniol începe a respira întru cît-va, se datorește economică, și contribuie, în foarte mare parte, atitudinel energice a camarazilor noștri și a unul ca lumea asta, să dălnuească înainte. Noi, din potrivă, ne adresăm simțirilor gene­ neîntrerupt șir de revolte și de mișcări. Această constatare vădită, ajunge, pentru a ni roase, solidaritățet maselor, și singurul criteriu se îndreptăți neîncrederea ce trebuie să avem în al faptelor noastre Ie folosul ce pot avea pentru acești reprezentanți moderni, al acestei religii de speță și individ. Noi căutum-a desvolta și ridica dragoste, în numele căreea au dispărut atîtea clasa muncitoare, nu îngrozind-o cu flăcările vieți, a curs atîta sînge, atîtea grozăvii, și atîtea eterne, ci dovedindu-I rațional, cu argumente, fără de legi ne-au murdărit pămîntul. Ni se va ceea-ce-I bine, drept și frumos. Noi zicem ca poe­ zice, aceste lucruri sînt cu adevărat cumplite. tul : „Iubiți, fiți buni, făr-a vă teme de-un iad în­ Cu toate astea, iele aparțin istoriei, care le-a ju­ chipuit. Iubiți, făr-a vă aștepta la vre-un raiu mindecat. Și nu-î de loc cu cale, de a se face din țitor. Ci numai pentru a se aprinde, a izbucni in Iele un argument în contra noastră, astă-zl. leată inimi bucuriea, sfînta bucurie ce rîde-n ochii clari • Noi vrem izbucnirea vieței, îndestularea nW' ce respundem ia asta: Noi nu apreciem crești­ nismul numal_ după valoarea istorică, ci și după terială și morală, satisfacerea armonioasă a tu­ insăranătatea filosofică, după acțiunea-I modernă turor trebuințelor noastre. Și facem apel la in­ și după înrîurirea ce-o are asupra proletarilor. dividualitatea spontanee și la inițiativa fie-cârUj Inse și în privința aceasta, după o cercetare im­ pentru întronarea unei societăți mal bunet parțială, nu putem de cît să întărim cele zise mal care nu o așteptăm de la nici o providență» P sus. Rehgca creștină Ic, mal presus de toate, o care credem, din potrivă, că vom putea-o inu religie de jertfire, de sacrificiu, de abandon si plini chiar noi, emanciparea noastră ne putl de părăginire: învățătura creștină Ie, pentru su­ fi de cît propriea noastră operă. . In scurt, socialism și creștinism sînt două p flet, ceea-ce Ie alcoolul pentru trup: o orgie Prosternat, înaintea divinitățeî sale, într’o necon­ cipil cu desăvîrșire, diametral opuse, doua tenită rugă, creștinul trebuie să aștepte totul de mente nereducibil protivnice, cu nePutinriait: la o intervenite „de sus“, osîndindu-se, cu chipul împăcat sau de asociat. Unul esclude pe~ ce /ja. acesta, la o stupidă neactivitate, fiind lipsit de Ie focul care înghite apa, sau apa ce sting ‘ t^Cd?Pint revoltă> de cea mal mică velei­ căra vie și generoasă._________ ______ JS-'TF. tate de emancipare. Religiea creștină, nu-l de cît Tipografia «Alunoa», Slr. Doainn©^ 1 REVISTA IDEEI 1903, lullu. No. XXIV. 5. CUPRINSUL ^M?*%yndomxîc0iivodoa* ,.nnnrdi O scrisoare mal nouă. J*. J' op«»cii • Din impărălkatțarilor. ** nalcr. Prostituție/» in Londra. i2X!SS* Ur“,“ ”r- i M<-UBPlrlv: Educoțiea integrală dc la Ccmpuis. populară. Abonamente plătite. Subscrieri volum . Scrieri italiano și în jargon. UN MOI) DE A VEDEA Cbesliea ce voim să dezbatem acuma poale nărea abstractă. Dar tea nu iese de loc din sfera preocupărilor practice, de care vrem să Qe ținem. Nu ie aice logică sau speculație pură... Foarte dc mult asistăm la duelul acela, ce are loc între oameni, din pricină că nu se înțeleg în expuneri, sau iși atribue, unii al­ tora, pe drept sau pe nedrept, cele mai ciu­ date idei. Un ginditor, aruncindu-și privi­ rea asupra stărei de lucruri, găsește nepo­ triviri și rele. Și, vrînd să îndrepte nepotri­ virile și relele acestea, în doru-i de mai bine, clădește un sistem. Un alt cugetător, vine, la oare-care distanță, sau după iei, ceea cerce­ tarea din nou, clădind, la rîndu-i, un alt sis­ tem și aruncînd discredit asupra sistemului vecină. După un asemenea cugetător vine un altul, și altul, și. iie-care, la rlndul lui, răs­ toarnă un sistem, ca să clădească altul, fără să-și dee samă că face o operă dc prisos... Intru cît practica noastră poate avea înrîurire asupra progresului social, practica despre care vorbim a servit progresul acesta cum nu se poate mai rău. Să precizăm mai bine cele ce vrem să spunem. După o serie de cugetători, mai mult sau mai puțin nebuloși, au venit unii mai pozi m, cari să-și precizeze mai bine, mai clar, £î-Jer^or l°r* Dintre acești din urmă, unii, .• pl Pe ?^servări, au găsit că aplicarea unui m. Șocial, cărui i s’a zis comunism, ar cari - !umea de multe din neajunsurile de \ i nou»16 • i tuită acum. Dacă o serie de fapte / servnt? de tendinți din natură, să zicem obC ^a? bine, au dus pe alții la alte prenum.J nu-i îndreptățea, pe acești, să iee Și, cu t * cît poziție față de precizările vecin, scoatenp I5?rele serviciu, făcut dc Stirner, prin I goale d - Uz a ° mulțime de vorbe sacre. ; iicc o n or**ce senz sau mistificătoare, acesta j operă cu totul inutilă, cind se anină ononX București, Strada Epurilor, 10. de comunism. Comunismul nu avea încă rea­ litate, n’avea un conținut, și nu se știe dacă, luat în toată accepțiea lui, nu ar fi fost iden­ tic, n’avea aceea-șisferă cu individualismul dat ca mai acceptabil de Stirner. Firește că acel ce critică acest din urmă sistem, fac ieară-și mai mult războiu de limbă, atacă ieară-și un lucru fără conținut,, presupnnind că indivi­ dualismul de care-I vorba ar li fost chiar caracterizat perfect. Dacă partizanii unul sistem țin strict la termenii în cari acest sistem a fost formu­ lat, poate să ne izbească, cel mult, lipsa de relativitate, accepțiea, prea largă sau prea restrînsă, ce, convențional, se dă acestor termeni. Asta, nu-i, înse, alît de mare cu­ sur, cînd știm că totul atirnă de-o sanc- * țiune ulterioară, de-o îmbinare particulară, de fapt, ce nu atirnă de loc numai de logica sau de titulatura noastră. A caracteriza lucru­ rile mal bine, nimica mai firesc. Dar, dacă ne dăm samă că chiar termenii noștri pot fi neproprii și trecători, de prisos să ne războim în contra unor termeni la feliti. Din punctul acesta de vedere, nu găsim oare atîția termeni vechi, cari-s perfect acceptabili dacă-i moder­ nizăm puțin, sau dacă promovăm pănă la noi starea din care iei au purces ? Nu sprijinim și noi unele năzuinți ale noastre, prin autorita­ tea unor zicale vechi ? Sistemul nostru nu ca­ pătă oare tărie, făcindu-1 să purceadă din alt sistem, cărui l’am fi putut, logicește, opune? Al­ tul ie cazul cînd un sistem se dă ca termen ultim, cînd se încheagă de fapt, cum îe sistemul burghez, cind partizanii lui îl scot din evolu­ ție și se baricadează, in imobilitate, cu iei. Nici unul din sistemele în desbatere, date ca realizabile a-zi, nu ie în cazul acesta. Și, partizanii acestor sisteme, ori-olt ar părea de opuse, nu se îndreaptă mai puțin cătră acelaș țel. Nu susținem, că nu ar fi deosebiri de concepții, dată diversitatea de aspecte a îm­ prejurărilor noastre. Cu toate astea, nevoiți, cum sîntem, să ne plecăm la fapte, la un punct dat, fatal, ne pomenim de acord. Nu iera atuncea mai bine, din capul locului, să ți fost înțeleși, să fi dat mersului nostru o uni­ tate mai mare, să nu ne fi neutralizat, reci­ proc, în mișcări? Ieste cu lotul interesanta descrierea ce o face Zola, în magistrala-i lu­ crare, Travail, acelei opere vitale, iu care cele mai opuse tendinți sînt, mai la urmă, conciliate. Un anarhist, privește, la dezvolta­ rea acestei opere, nepăsător. Un socialist, iea o parte activă la iea, dar indoindu-se de re- �66 REVISTA TDEEi znllât. Cînd opera ie gata, și anarhistul și socialistul găsesc că-f tocmai oo ar fiînrmănt Intru cît putem să ne formăm o convingere din lucruri presupuse și demonstratelogic, putem să tragem un mare invățămml de aici. Dar in temeiul susținerilor noastre suit fapte observabile,' atitea fapte din vieața. Cu sistemul burghez avem sa ne luptam, ce-i drept. Dar sistemul burghez are un con­ ținut real, nu-I un sistem cu conținut. Presu­ pus, opus altui sistem, ca toate celelalte ce se afirmă acum. Acest sistem Ic aplicat, ic turnat, și cuprinde într’insul o negare de fapt, nu o negare teoretică numai, care s ar mai putea admite și n’ar avea atitea consecmți. Aice nu mai ie vorba de ce-va dubios, care s atirne de ceea ce-ar veni și să se poată schimba, ci de un lucru cert, cu forme pronunțate. Intre sistemele noastre, ideale, cum le-am putea numi, cari îșl caută baza, și sistemul burghez, întemeeat, fixat,, nu poate li nici un parale­ lism, nu se încape nici o conciliare. Lupta îm­ potriva acestui din urmă sistem, îmbracă ca­ racterul unei necesități, întru cît îe rigid șine despotizază nu numai mintaliccște ci ne despolizază total. Nici unul din sistemele în desbaterc și date ca realizabile a-zi, nu ie în- ca­ zul acesta. Toate aceste sisteme sc contopesc, necesar, toate avind de normă o adaptare nouă, identică,în fond. ' ■In starea în care ne aflăm, voim să spu* ncm, ie inutil de a îmbla după' distincții, după delimitări și de-a crea prăpăstii între oanicpi, pe baza unor abstracții, pe baza unor sub­ tilități.. Nu, veți găsi nici anarhism, nici socia­ lism, nici nimic, cu..caractere distincte,; cum vrpți, ci o sumă de oameni, în situații date, cu o organizare și forță deilucrare, propriu Nu veți găsi de cît o sumă de oameni, în cari se , păsfrîng caracterele vremel în mers, față de o sumă de oameni, în cari se răsfrîng caracte­ rele vremei inămolite, sau, cum am zice, blo­ cate. Opunerea cea mare Ie intre aceste două categorii, na înăuntrul categoriei dintâi, orîcît ar părea de opuse elementele iei. Astea n’au ireductibil nimic, să se escludă intre iele, fatal. In lăuntrul categoriei dintâi, o sin­ gură distincție ar părea cu putință, .între; pă­ tura conștientă și cea neconștientă, fără să rezulte de-acolea, intre aceste pături, nici un antagonism.,. Rămîne să aprindem, fie-cacc, lu­ mina ce avem, srp ridicăm cit mai sus. să șe vadă, cît mai departe, în jur, fără a căuta să stingem lumina nimărui. chiar dacă cea a noa­ stră ni s’ar părea un far. P. Mușoiu. AVISTA IDEEÎ NU-I DE MIRARE Un om Io osîndit la- închisoare. Pentru ce? Ce întrebare... Fiind-că n’are parale... n’are de luon u- ?' n’are locuință. Dar ie o crimă oare să n-ai parale? Nu. I-o crimă oare să n’ai de lucru? Nu. I-o crimă oare să nu ai locuință ? Nu. Atunci ? Atunci, din aceste trei lucruri, cari nu-ș De depsite în sine, societatea a făcut o entitaV ce-va care se chîeamă vagabondaj. '»ț Și vagabondajul constitue un delict. Și,*ya, gabondajul, delict, alcătuit din trei nedelicte, fo pedepsit. leată minunata, uimitoarea invenție ■ a oamenilor de legi. Știți voi ce o. să vă spună aceștia? Că un om care n’are nici bani, care n’are nici lucru, nici locuință, ar putea fi împins să săvîrșască cine știe ce fără de lege... De. unde urmează, cum-că societatea,- pru­ dentă, pedepsește niște delicte nefăptuite încă,, cari nici nu vor fi făptuite poate nici cînd. Iea face profilaxie... Prin ce vaccin? Prin închisoare. Dar, să vedem mai departe. Omul ic arestat, întăea dată, fiind-că. n’are nici bani, n’are nici lucru, nici locuință, Ie Qșîndit ușor : opt zile închisoare. Negreșit,că, în timpul acestor opt zile, ie foarte puțin probabil ca iei să-și poată1 pro­ cura, bani, de lucru, locuință. ■ ' Ie pus în libertate. Și ieată-I iear pe drum. Un jandarm, văzîndu-1 așa umilit, îl iea din scurt, la interogator. N’are parale, n’are de lucru și n’are locuință. Deci, .vagabond. Și, pe de-asupra... fost și închisoare. Ou alte vorbe primejdios. • , Reapare, în fața tribunalului, de astă data recidivist, și tribunalul ui dă trei luni do în­ chisoare, în timpul căror iear îi va fi anevoe ca să găsască bani, ca să găsască de 'lucru, și locuință. , A nouă zeci- și unulea zi,'liberat, întîlneȘ din nou un jandarm, care constată că n . nici parale, nici lucru, nici locuință, Ș1 ca . duce la post. . x .« Și-un adorabil magistrat, se va gâsi să acestui mizerabil,uimit de stupiditatea și da . zimea socială: „Va să zică nu te mai îhdrep De astă dată, iei capătă un an... . Nu-i de mirare, dacă, ieșind 'din P v rie, muritorul acesta-și va zice : Fiind-ca săvîrșesc nici o faptă sînț necontenit osin ». REVISTA IDEEE să fac încaltea ce-va. Ce-am să pățesc ma Prietenii noștri fac opera cea mal utila, Și poată să mă folosesc cu ce-va... Radical. vătlnd su rîispindcitsca Revista- noastră și publicațiile noastre, in cercurile lor* f 67 O SCRISOARE MAI NOUĂ ? A doua, o ființă, gingașă, iubitoare, care s a depărtat dintre viî, Rate Austin, de care șa publicat un articol și în Re viata Idceî, Ymul Iubite- Miișoiu, to cam mult de cînd nu ai mai auzit des- l-iu sau al Il-Ieâ. Această femeeafost crescută mine nimic. Mi-ai și pierdut chiar urma. la țară șî a trăit toată vieața la țară. Dînsa pre ’ vei fi crezut că ara uitat ce datoresc lou lucra la pămînt toată ziua și sara cetea. Apoi - unde am văzut pentru întăea dată razele a început să scrie despre drepturile femeilor Fț0]1’ și aurii ale soarelui, țăreî unde pentru despre idei înaintate. In 1887, cînd, în Chicago’ ^.ÎLa’dată m'ima a început să-mi bată pentru au fost osîndiți la moarte cei cinci oameni, a ''’ vdcal, pentru o lume de bine. Nu, iu- caror vină Iera că luptau în rîndurile munci­ *1.1! Mușoiu, nu ani uitat de loc. Un soldat al torilor. că^ luptau pentru o stare de lucruri mai ’ rnlutioi sociale nu-și uită datorioa nici o dată, omenească, mai bună, s’a apucat să' studieze dacă, totu-și, nu am mal dat semne de vieața, anarhismul. Peste puțin a început să scrie la ^cinele sînt multe. Lupta pentru trebuințele diferite publicații, anarhiste, liber cugetătoare, '’înice. nli'a răpit oeamaî înare Parto timp. ȘXjăalte publicații înaintate-. Cu cîte-va săptăZ'ne unde ți-ani scris cea din urmă scrisoare, mîni, înainte, de a muri, am cetit un articol al ' ,olirOe, am plecat, nu peste mult, aiurea. Tel, despre aniversarea morței lui Czolgosz, un )jnde-am plecat, ra’am angajat la o prăvălie, articol scris cu vieaț-ă, cu entuziasm, cu mare ' (je trebuea să-mi consum 14—15 ceasuri pe îndrăzneala. Cine se aștepta că, peste atît de unÎnțelegi că, după o zi atît de lungă de mun- puțin, de la aparițiea acestui articol, se va ceti I'ii puțin timp liber îmi rămânea, și, puținul în coloanele aceluea-și ziar.se va ceti necrologul Ij’itil rămănea îl dara inișcărei americane. Ocu- -anunțarea morței acestei inimi nobile, mari. A treea, a căzut jertfă ideilor Iei nobile. Ida natiea ce aveam nevenindu-mi la socoteală, in’aiu apucat dc afaceri pe socoteala mea. Afa­ Oraddok. Aceasta căută să ajute omenirea-pe-o cerile acestea, îmi dau, cc-i drept, mai mult cale cu totul alta- de cît cea economică sau rjgaz. Toată ziua mă aflam între pomi, la aer politică. Dînsa zicea că, atît cît oamenii vor curat, în fie-care noapte înse dormeam în alta fi ignoranți, întru cît privește vieața, atît cît casă, și abiea o dată la 2—3 săptămîni mă în­ nu vor ști nimic despre fundamentul viețeî, torceam în oraș. Așa-că nu puteam să mă în­ despre origina și zămislirea iei, vor fi nenoro­ deletnicesc cu corespondența. De-acolea, m’am ciri. Și începu să lucreze în direcțiea aăta. lea scrise cărți, foarte de samă, despre sexualism. îndreptat spre St.-Louis. Șt.-Louis îe un oraș mare, unde acum ie mare Mai ținu conferințt. Aici,în America, ai voe, înse, zarvă, din pricina expoziției care are să fie să scrii tot felul de romane, senzătîohale-poracolea, peste un an. Muncitorii sînt organizați nogrâfice, sa faci avertismente, cu figuri de acolea, întocmai ca o armată. Cu alte vorbe., femei, pe jumătate goale și în poziții ațîțy.toare. iei sînt supuși la disciplină .și sînt prostiți în­ Cît despre teatre, pe-a căror scene se repre­ tocmai ca-n armată. Capii acestor organizații, zintă ast-feliii de lucturi, în cît muual b arbați 'numite „Trade-Unions£‘, sînt, în de obște, oa­ lor li ie permisă intrarea, nu mai vorbesc. Dar meni fără principii, oameni de căpntueală, numiți opere ca ale Iui Zola, sint privite ca mirfave. cu drept cuvînt „labor fakirs“. Firește că și Și cărțile în . cari-se discută, în rtiod cinstit, aici sînt escepțiî, înse aceștca-s rari. îndată ce despre chestiile sexuale, sînt numite conrupăunii din capii aceștia ie mai independent și toare, și nu-i îngăduit să circule prin poștă. Ida. Craddok fu dată în . judecată o dată, și ’na’l sincer și nu voește să facă compromisuri, Jrebuește să se retragă : amărît, hărțuit de cei- osîndită la cîte-va luni do închisoare. lea își laqî. Așa-că, o sumă de oameni de inimă, din făcu osînda. Ieșind din închisoare, fu dată în Mișcarea muncitorească, sînt în afară de orga- judecată din nou, sub cuvînt că-ar fi dat căr? "’zațil. Unii din aceștia se îndeletnicesc cu țile sale unei minore. Faptul se dovedi ca minciună, totu-șî procurorul cerea un verdict Mea economică, alții cu partea culturală, aspru. Dînsa, simțind că. de astă-dată, va avea tnr ^rccut, un trecut la mișcarea raunci- de îndurat ani de închisoare, și, știind că de arHas.ci.treî popi. Unul din iei a scris un astă dată nu va mai putea ieși din închisoare a ii'? i 111 ”^ree Society“. Cauza iibertăței Tteîf uMnse tre* oameni energiei și sinceri. cu vieațăsegîndi, și iea, ca și Socrat,șiîși alese singură felini de moarte, otrăvindu-se. ail tole.nie'' ,cari luptau pentru binele omenire!, Pierderea acestor trei femei, fu foarte mult Eli? kr&P’te de mîna crudă a morței. simțită în rîndurile luptătorilor pentru lumină Mă a • 1 Gady Stanton, o femee care a luptat și libertate. Și, precum cred, iele neaparținînd Sexului^l«a^a Pen^ru emanciparea politică a numai AmericeT, ci chiar întregei lumi, vreu tatej, lei/ 9U toate insultele cari au Eost îndrep- ca și lumea libert ară din Rbibănia să le cunoască. Ml |P° . *va~î, iea a rămas îh luptă pănă ce, Le dau ca pildă de.' energie și de devotament, .cMnc'Jf ■loarei Pa luat admirațieă. încetul ca pildă strălucită, vrednică de urmat... r11 SaWă U ’ Acertnțele iei au început a li luate* $, a ’ a lnceput să se vorbească de concesii. Iți trimet 25 de lei, pe cari i-am strîns de o ^ent aS în lupta Pănă în cel din Urmă cam dată. La „pic-iiîkul" pe care-1 vom avea, f �RRVISTA iMfil 6S cred săjnal strîng ce-va. De o cam dată sînt mulțămît ca am putut faco, pentru revistă,macar ătît. Spune acelor ce^persecută revista, crezînd că o vor stînge, că, cu cît o vor persecuta maT mult, cu atît va fi ajutată mai mult. Vrem să trăeasoă și va trăi. Calde îmbrățoșeri. O. Leonard. St Louis, April, 1903. din impArătiea țarilor îșl urmează înainte opera luî do oivifizatîof în Slanda întemnițază, deportează sau exi­ > lează pe orl-oine nu se supune, fără să murmure, voin­ ței Majestățel Sale Imperiale, nepăsătoare de jurămîntul depus în numele Constituției acestei țări. La Ufa face să se împuște greviștii. La Kișinău face să sc ma­ sacreze evreii. Despre cele ou se petrec m Finlanda, n avem intor; mâții atît de sigure. Dar despre măcelurile din Ufa și cele de la Kișinău, am putut să căpătăm știri, pe alte căi de olt pe cele ale agențiilor telegrafice. ... ia Ufa, oare vine* la Nord de Guvernul rusesc are niște fabrici, în cari întrebuințază S-t Petorsburg, are niște --------, . —t mii de lucrători, hSrKnM de la patru pănă la cinci bărbați oi și femei. Nu do mult, dînsul se hotărî să Introducă, în fabricele acestea, un regulament nou, pa oare îl expe­ dia tipărit gata Ia Ufa, să se împartă la lucrători. Aoost regulament, prevedea, pentru mulțl, o prelungire a zilei de muncă, ou două ceasuri și mal bine, afară de o mulțime de alto neajunsuri. Intre acostoa, ori­ cine ar fi lipsit do la munoă, în două rîndurl, in curruI unei luni, ori pentru oo ar fi fost, putea fi dat afară, fără de nio! o vorbă. Lucrătorii, punîndu-șe în grevă, guvernatorul orașului, Porodoskoe Pravlenio, le ceru să numească vro-o cîțl-va delegați, ca să desbată regulamentul ou dînsul. Lucrătorii, întăl și-ntăl refu­ zară, șiind ce însemna aceasta. Guvernatorul, făgăduindu-le inse, ca nu va face nimic delegărilor, delegații fură numiți. Dar, îndată ce Intrară la guvernator, lei fură arestați și închiși. Lucrătorii se grămădiră, atunci, în fața palatului guvernatorului. Avură loc mal multe desbaterl, oari Ierau aproape să izbutească, otnd, do o dată, guvernatorul, refuză de a da drumul oamenilor pe carî-1 întemnițase, călcîndu-șl ouvîntul co-1 daso. Lucrătorii, nevrînd să-și lese camarazii, nu oonveniră asupra acestui punct. Atunci veni armata, și dădu foc. Șel-zeol și opt de ființl căzură la pămînt, fără su­ flare, intre oari femei și copil. Numărul răniților ne le necunoscut, în orl-ce oaz trebuie să fie cu mult mal mare do cit al celor asasinați. La 20 Mal, guvernatorul din Ufa fu=uois. cu gloanțe de revolver, de oătră doi necunosouțf, cari izbutiră să scape- Agențiea Reutor telegrafie că atentatul fu săvîrșit, de oătră niște pdgîni. Nu Ie novoe să fii atit do maro profet^ ca să-țl dai samă din ce sectă religioasă făoeau parte răzbunătorii. * * ♦ Din oînd în cînd, guvernul rusesc mal are obiceiul de a organiza și goane de evrei, urmărind, prin aceasta, o dublă țintă; mol întăl,săarete,lumolcivilizate, cumcă poporul rusesc nu-i încă copt pentru emanciparea politică, și, apoi, să stingă pe ovrei, cari alcătueso o bună parto din organizațiile revoluționare. O goană do acestea avu loc do sărbătorile paștolor ortodoxe, trecute, la Kișinău, capitala Basarabiei. încă do mult, ni^to ugonțl do-al.guvernului, slujindu-so de antisemițiî din partea locului, pregătiseră o mișcare împotriva populației evroeștl. Pe lu sfîrșitul JuI Mart, totul Iera gata și ministrul do interne, Plehve, trimese guvernatorului. Basarabiei, generalul Ruabon, urinăiuarea scrisoare, pe caro „Timesu din Londra a labutiț să puc mln». ministerul.de interne CABINETUL MINISTRULUI __bevista PKOSTITUTlE v 1n londra ideei 69 oari cSutau încins să ne atragă luarea din relele cele mal cumplite ale mizeriei, aminte, ierau femei de tot ■ , — vinar oainne. unele d încarnat mal adine î-, ——’ ____ \V4> încarnat r ln'r‘îK Guvernatorul uX Basarabiei, .S î vlaga și vicața membrilor Iei, Te fără îndo- ?S?rat^ vesteM ^ecută. Altele Air! în T nn/lrn Mi s’a adus la cunoștință, cum-că în regiunea încred' ^CproslRut^ Aici, în Londra, cu toaTă* •îeffeâ țatfi cînmiirei D-vs., se pregătesc niște revolte întinse-, țj' rr - ^ceaIa goPtel, care te pătrundea la oase • jjH < « 4n prostituției, triva evreilor, cari exploatează aiit de cumplit populafaJf x.. contra -.. . » cu tot «t-----, . -------- M«u»plUUC bcu ^ Musik M/LT^ nTin-treIeIe’ aJ’unserăm cală. parte,locuitorii locuitoriiorașului orașuluicaută cautăfeliei«• vt’ ^nre-1 face polițiea de r -i- Fiind-că,j,epededc0 oparte, ;a re-l f flce polty 0 * de moravuri, Hali, De-aicT, furi mijloacele de a sc nC Ci ’ ’ se scăpa de evrei, iear pe de alta, Uua ar nțl « ~ clădkî^unde ^nările zilnice,prostituțiea s’a desvoltat într’un C,,1 sul --------acestei ^re?pta' !n do‘ —'■» puțin z7,. dc ilnrît. să sâ.se Se mrmnnnt ------- ------ an ‘ v fără îndoeală, foarte dorit, provoace, p,-i„AnJ'[ ( C1idnnvi' dAnltlfiniC 7“/ “L^eS!eI.clă .dirt»\ u"deuSe J0?Că tcatr“’ ?l prin -'lrtnl ... j? ’.I1( are \înt are centre, centre, unde unde tronează tronează în în toaiă toată îîmprejurimi împrejurimi, suri prea severe, sentimente anti-giivernameiitale, printre.'1 o I Vn Ulln'l°rtît în în și în mulî,ine de s^ăzl, înguste și populație neatinsă de propaganda revoluționară, FazeUnto. tP'i’ tnfea, aatît in cartierele cartierele bogate bogate cît cît și în cele cele sărăcăcioase... sărăcăcioase.... _i J!.-»C cele mal nmY principale r\rîrtoî fj . Tnfr •< * Voastră, nu va lipsi, desigur, de a contribui prin admo^, !^rl‘ iTUpuldin nUldin Ie Reiate Street, Intrarăm într’una din străzile iări, prin morală, de-a liniști revoltele. Dar nu va facet ;,V<icC’n(Ul cârtii Pckad^:.. - ..... ■...... bită a“ nuI bărbat dintr'o casă, XX; a un unul nici nu chip, iu rfc arme. Plehve. «trada strada aceasta, .nimatnM —. _de — înstracia uucusiu, femeile luuicHo mișună, mișuna, în in fie-care -De .’ .luarea aminte. neJÎ? in^atate ?chisă, ... ne uu. atrase ci furnicelc, aă-șvîndă ” • ■ femeile “ ''t ce cefestessă-și săru- După dînsul Ieși o femee. lea Evreii, sinlțind că se pregătea cc-va împotriva lor, trimeu. *- TT- — ica nu părea .-așa gră­ seră cîți-va delegați la generalul Raaben, corl-l asigura ci --- * sînt »uît JaI îmbrățișările și trupul. Femeile acestea bită. Icra cu amîndouă minele la cap : îșl aranja, n'arc să sc întîmple nimic. ' t! lJ frumoase, ba chiar foarte frumoase. ChiourI pe semne, părul, pe dibuite. Ișl scutură după aDe paști, tulburările izbucniră. O masă, ațîțatil, prin dis­ ulptatC) nu alta. Cumpărătorii sînt bogațl, plătesc ceea fusta, și vru să plece pe o cale opusă celei cursuri înflăcărate și prin consumarea unei citim! enorme dc înse sînt năzuroșl, aleg cu luare aminte, și rachiu, năpădi în cartierul cvrcesc și-și începu acolo opern , -> t- Pe care 0 Iuase bărbatul. Inse ne observă. Se uită Jjse duc cu orl-cine... Iei de destrugere. orl-cme... Alegerea se face în stradă, la noi, lung, cu luare aminte, se învârti în jurul Cînd sc isprăvi totul, cinci spre zece strado ierau cu toiul •meala de asemenea, lear restul... într’o odae pre- nostru de cîte-va ori, și văzînd că și noi ne uldevastate. Raportul oficial susține cum-că au fost devastate STanume dea cea Tftdta ieșită la vînzare... .. H In vîn, 9W tăm la dînsa, se apropie și ne zise, cu surîsulpe și prădate 700 de casc și 600 de magazine. Iei mal susțjno c'au fost uciși 34 de evrei, lear 424 răniți, din cari 74 ^Femeile din centrul acesta, se mulțămesc a se buze: „CăutațI femei ? Merg leu. Chiar cu cîte-șl mal rău, și că au fost violate 13 evreice. Do prisos să mal numai unuea într’o noapte. Dar lele cată trei, dacă vreți. Cel ce a Ieșit cu mine, a fost spunem, că cifrele acestea, sînt cu mult mal pre jos dc stlruitor, ca să nu-șl pleardă o noapte în zadar... întăl... Nu vă iau mult: cîte un sixpencede ins. realitate. X>j că le place lucrul acesta, ori că nu s’ar simți Mal Inoet-încet, ne vin acum și povestirile streinilor, cari, pe m-, plătiți, fie-care, cîte “ î un six pence, gazdei, pen­ vremea masacrelor au fost la Kișinău, și mal cu samă acele hn2f dflcă-ar rămînea și singure o noapte. Din 'tru odae. Cu totul vă costă cîte un schilling... Ce ale medicilor de la spitalele din oraș. Do prisos să descriem jontra, fie-care ar dori-o din suflet. Dar au nevoe ziceți, mergeți?... Vă duc într’un alt loc, unde toate grozăviile săvîrșite. Vom spune numai atît, că nu-s de de haine curate, adesea chiar luxoase, au nevoe n’avețl , să așteptați mult... Aici . Ie lume multă... loc mai pre jos do masacrele săvîrșite dc cătră turci împo­ ie apartamente mobilate. Și acestea, în Londra,, Ce ziceți, vhaideți.’” Veți trei, numai triva Armenilor dezarmați. 7 «plăti, ’T- cîte-șl ' ___ I un Dar să vedem ce-au făcut autoritâțilo po vremea tulbură, cheltuell colosale. Neglijarea unei nopți poate schilling, gazdei... Mergeți?... Voiu lua și leu nurilor. Cei 10.000 dc soldați, aflători la Kișinău, fură consem­ fricinui un dezastru. Poate aduce o creștere a da- mal un schilling... HaT... nați în cazărmi. Jandarmcrioa, întru cît nu luă parte la omo- j jocinui Mă uitam la această treanță de femee, care vor­ rurl. nu sc arctă do loc po stradă. Guvernatorul sc închise : tonel, cîte o dată chiar și o dare afară din locu­ în palat. Cînd evreii izbutiră, peste împrejmuire, să răzbată ' ri Și apoi... „Icatît „Ic atît de dc ancvoc pănă te ie ve^t veți a- bea într’una, deși nu primea nici un respuns. Iera pănă în reședința lui, iei îl dădu afară, adică ÎI dctcpcmîna mjală într’un feliîi, se tînguea o dată una din sbîrcită, ca o babă, deși părea tînără încă. Zimgloatei turbate, îngrămădită pe strade. seste, nenorocite.;. bea și căta să apară radioasă, sub sulimanul caCîte-va jurnale au susținut, cum-că geamurile unei biserici Alte centre de astea, sînt în cartierele Stepney, re-I boea obrajii. Dar să cunoștea cît de colo că ortodoxe și cîte-va ferestre ale unor așezăminte publice au fost stricate, dedueîndu-so dc aici cum-că masacrele din Ki­ Vhilechapel, Spitalfields, Comercial Street, și al- zimbetul i-I silit. Iera slabă, pipernicită, de ablea se șinău au fost opera unor organizații revoluționare. Asemc. Mal ales în cartierul Spitalfields, în Corner- ținea pe picio;)are. Și această-mină de truV, voea nea susținere ieste prea idioată pentru a fi combătută. Nici rsăx *'*' f—x. ’chiar și la trei, de-o dată. Mă cuse ” vînză, raportul oficial și nici jurnalele rusești, n’au spus nici un cu- . <iil strict și în stradele de prin prejur, tîrgul de vînt despre asta, ceca-ce desigur le-ar fi făcut foarte .multf femei poartă caracterul cel mal hidos ce-șl poate prinse o groază și trăsei pe prietenii miel la o plăcere. fifrva închipui. AicT, Aici, cumpărători sînt săraci, și parte, parte,cacasă săscăpăm scăpămdede lea.lea.Dar Darlealeane urmări srnoiA, xw _ ______ IX___ -i _________ ¥ ____ *_ •Apărarea lor Ie, în _________ aparență, cu mult mal hidoasă, înainte, încă vre-o cîțl-va pași, urmînd cu propu* * nîHri?Cn,i C.U.m?TntCa sănăt°asă, n’a crezut vre-o dată' în urna*c}tacea a bogaților, deși în fond, are acela-șl nerile lei monstruoase, după care se depărtă... ÎZ u -1!1 Nlco,ac 111 n-lca. Dar grozăviile din anii din aracter... XT ------*---------------J- Ieșise — Ne- întorserăm spre casaJ-de—unde cu un urma, au întrecut cu mult celo mal nogre prevederi, alo celor . ^nnd șă su cunosc ( maf convinși pesimiști. înecările din Amur, măcelul studentilucrurile în realitatea lor, m’am minut înainte femeea ce ne asaltă. De astă dată ®.®anifcstanîl din orașele Imperiului, czccutărilo Kesta într ; ’o Sara’ vizitez unuI din centrele sosiră ououa cîte-va vxiv-va perechi, pyxvyiii, din um diferite uuumc părți, cari se sumare și bătăile generale dc la {ară, reprimarea sîngoroasi EUleriln dc doî prieteni al miel. Lepădarăm strecurară pe ușă. Ușa remase, pej semne din nedîn V- °x' tcrOaTen albă din Finlanda, în sfîrsit masacrel« berile’ și cravatele de ici la gît. lăsarăm prevedere, deschisă, și avurăm prilejul să privim .$’“au'.toato astea arată primejdica dc care Ie amenin­ --.«.viu U1C iJlL. 1Paltoanele Alivaiiuxv le luiu^uxcxxxx I . Ihnmt țata civilizarea apusană, cu toate că apelurile victimelor au . ----- v— . -•niște —i- înăuntru. Iera un coridor lung și îngust, în care P^l&riilor noastre, puserăm trecut neobservate do grosul publicului și mal cu samă ^^nteirF*626^0, să nu ne recunoască cine-va cum Ierau înșirate vre-o zece—două spre zece perechi. că r.ă oamemi dc stat. Cîte-va dcpcșl în jurnale, cel multu» articol dc fond și peste-o săptrtmînă nimeni nu se mai gur u -nurnaî observatori. Riscam în cazul acesta, Cel noi venițl, se., strecurau pe lingă cel aflători, X • r aSAtOxa’ Asta fu soartu Armeniei, soarta Chinei, a M»' ( la coadă. La o parte, Iera o ușă, care 0 2dravănă bătae. S'ar fi crezut cum- punîndu-sc ^"'ȘteoaminMe^ dădea într’o odae, de unde șe'zărra o lumină £ domel. Asta la, astă-zî, soarta Finlandei și a ovreilor dtf Kișinău. * Dar, dacă masele uită, ccl martirizați și copiii acestora flj I > ea vm.n -•* cașuri, cînd - - părăsirăm . v ---slabă. Ușa se deschidea, regulat, la fie-care patru ^ipi r '° — nouă casa. muu' Lăz!>u"area dospește. într’o zi, și poate nu va fi ab.țj' rVei58a strai!*’’ CU d.e °bic0iu, întunecoasă. Nu se ori cinci minute: o pereche năvălea afară grăbită, mult păna atunci, apăsații se vor scula în împărăției Țar^ nicI o 0 stea. stea. Șăninătatea ceriului o alta năvălea înăuntru, tot cu aceea-șl grabă. Și cum s au sculat in BalkanI. Și s’ar putea, atunci, ca flăcăi I ra Wi.îfx1 j nici castelelor incendiate să trimeată peste frontiere scîntcl și * ' atni M.,a atmosfera mdenită și obicinuită a așa, se părindau, rînd pe rînd, adevărat, după , , de-o dată, pe cel ce cred că evoluțiea înaintează 1“ . f° U; fbinarele eljnqrn. sclipeau, .. lum:^.. malCar încet ca și digestiea stomacului lor... ze..nfi’ Pală nare^e sclipeau, pe alocuri, cu vorba romînulul: ca la moară... Plecarăm într’o altă stradă, un feliu de fundă­ ablea Stan Op»’c* 0 patt£ W departt! ne ajuta aj’uta de aa_distinge distinge aU« al,t dc 11 »•. e«‘ Cutreerarăm Bnch 11/^e dm din z7Falie Brich Lane-ul, Lane-ult tură, tot de prin'împrejurimile acele. Aici aspectul Street^'111 s^'e6h Și intrarăm în Co- iera și mal grozav. Treaba se făcea, aici, chiar pe ' Aici, la fie-care pas, ne_ciocneam locul tocmelel, sub cerul liber, la adăpostul vre No. Bit.—25 Mart. 1903 Absolut conflăeiițiald - j ■ ji ii �I REVISTA JDEEI unul gard sau zid— La, fie.-care cîjl-va pași, dă­ deam cu ochii de o movilă mică, ce se mișca, in întuneric, un timp, stătea o clipă nemișcată., apoi vedeam răsărind diotr’însa un bărbat și-o fenice... Una din femeile răsărite așa, o hirqă slptă, scîrboasă, se apropie chiar de noi, bolborosind. „numai tri pence Ieau“... Fugirăm repede.de-a.colo, spectacolul iera prea din .cale-afaiă scirbos... Faptele astea le-am observat leu singur. Dar mal cunosc și altele, care- caracterizază tot ati a de bine prostituțîea Londrei și spiritul Englpz. In­ tre acestea, unul, pe care mi-1 povesti o prietena B o fata deșteaptă și bună, una din acele suflete alese, pe care Ie întîlnim foarte rar în societatea de a-7J..;. Faptul acesta s’a petrecut în primul timp ‘ al dragostei ce întreținea cu prietenul S., un Met serios și deștept, vrednic de dragostea Ici... într’o Sînibălă sara, furii la club, împreună, ufide un prieten ținu o cuvîntare, în urma cărei avu loc o discuție. Din pricină că luară și Iei parte la discu­ ție, întîrziară pănă la ora douăsprezece. De obiceiii dînsul o petrecea acasă. De data asta, inse, Iei o rugă să meargă singură, fiindu-I teamă să nu găsască ușa. închisă, apoi, și să nu fie silit să colinde toată noaptea pe străzi. lea, fată curagioasă,. consimți și porni. Stătea în Benihol grecii. Dînsa mergea grăbită, adîncită în gîndurl. Se gîndea la conferință ținută, la iubitul iei. Iera și în­ grijită să nu găsască și dînsa ușa închisă. Ce s’ar fi făcut dînsa atunci? Bătînd în ușă, se vor scula toți locatarii, șî-atît ÎI trebuea... Ast-feliu, a- junse în Blide street, cînd auzi, de-o dată, un glas care-I strigă din urmă : Ar trebui să-ți Jie rușine, ticăloasă, sâ trecipe-aict“... Bleata fată'se uită în­ dărăt, și ce să vadă: un bărbat și o femee se furnicau lingă lin zid, ‘și vorbele de mal sus i le strigase bărbatul... Iți place, îmi spuse priete­ na, rîzînd. Iți place, lei care se tăvălea în stradă cuo fem.ee, în văzul tuturor,lei îmi vorbea derușine... ,/ Am rîs de fapttil acesta, dar explicai prietenei, cumcă, bietul Englez,nu le atît de condamnat. Dînsul, nu 'făcea alta de cît să se conforme societățel în ca­ re trăim. Pentru-că trăim într’o șocietatc păcătoa­ să, conruptă, care, cu o fățărnicie neasemuită ne vorbește de morală, de virtute, de cinste, de sfințeniea” familiei și de atîtea alte frumoase lucruri.-. Cît de adevăratei cuvintele lui Nietzsche : Fie-care popor își are ipocriziile proprii, pe cari le nume­ ște virtuți-. Englezul în chestie, Iera un membru vrednic și credincios al acestei societăți. . Ieste interesant de știut, carc-s pricinele prosti­ tuției. Ce mină atîtea și atîtea femei la un fapt atît de înjositor, a li ta de grozav, atît dc monstruos. Ascultați istoriile cîtor-va și le veți cunoaște pe ale tuturor. Una, crescu la niște părinți săraci. Dînsa dor­ mea. într’o odae cu iei și luă cunoștință de miti­ tică de cele ce se petreceau între dînșil. La vrîsta de zece ani, simțea ce-va, ce-I gâdila inimioara, și dorea, cu aprindere, să facă și dînsa, cu cine-va, ceca-cc făcea mama cu tatăl lei... La vrîsta de doisprezece ani, do.rința-1 fu împlinită. Avea acum amant, Piuă fa cincisprezece ani, avu vre-o trei amanțl, ba se dăduse și la vre-o cîți-va, ocazin La optsprezece ani hotărî să nu-șl mal fee n.*1. Gel din urmă nu-I aducea nimic, n’avea • ce mîncii la dînsul, și, pe de-asupra, o și bii(nict De atunci face negustorie cu trupu-I, în cent ’ unde se plătește un schilling... lrQl Alta, rămase orfană de tată, care muri strî • de o mașină. Mama-I nu putu s’o hrănească^.o mîriă la cîștig Cit iera mică, vindea chibrit, pe stradă. Cînd fu mal răsărită, întră într’o f brică, să lucreze. Munci un timp, înse veni sez^' nul mort, nu mai avu dc lucru, și ducea ma lipsii. Formanul fabrice! îi veni în ajutor, cerfad în schimb, să vie, din cînd în cînd, să-1 vizitezeicra holtciu și ținea o cameră singur. Dînsa uion gea, bucuroasă, nădăjduind, cu vremea, că chiar o va opri la dînsul și ÎI va deveni nevastă, ne­ vastă legitimă. Rentase Înse însărcinată Și cînd ■ comunică formanului vestea aceasta, dînsul între­ rupse orl-cc legătură cu tea. Plînsetele și văicăririle, nu i-au slujit Ia nimic... Sc părihdă, apoi, dife­ rite nevoi, neajunsuri și lipsuri. De lucru nu găsi, și ajunse în urmă, în centrul unde se plătește un halff crane, trei lei... Are cătare. ie frumușică... Alta Ie măritată. Bărbatul, neavînd de lucru.se înrolează în armată și le trimes într’o expediție. • Dînsa, remîne cu doi copil mititel, po care n’are cu ce să-I hrănească. Bărbatul ÎI trimete cîte’ 5 schilliugl pe săptămînă și scrie că nu poate, cu ■ nici un chip, mal mult. Banii nu ajung, înse, nici pentru chirie... A căutat de lucru, dar n’a găsit. ! în cele din urmă, o prietenă îl dete un sfat.,. I Dînsa roși, murmură, protestă, se jură că mal bine să moară. Nevoea o gonea Înse din urmă, foamea > copiilor o hotărî... Și acuma, Ie vizitatoare regu­ lată a. localului din dosul „Cambridge musik Hall“. Se mulțămește cu un sixpence. Nu Ie tocmai fru­ moasă, nici tocmai tînără, și n’are cătare în centre mal rentabile... Alta, Ie o străină. Făcea furori pijn frumuseța îeî, în locul Iei natal, înse iera săracă. Conștientă de frumuseța Iei, i. se păru că ie născută a l'1 contesă ori ducesă. Prinse de veste că, în Londra,, sînt Lorzi bogațî, cari sc amorezază de fete să­ race și se însoară cu Iele. Porni în căutarea u* fsemenea lord. Găsi pe finul și credea Ci\a: Săsl ericirea, cînd colo, după vre-o trei luni, în care ( timp îl sacrifică, acestuea, tot, și inima șl cinstea, acesta o dădu afară: i se urîse cu dînsa, și aP° găsise alta, trufanda.... Găsi și lea un altul, acela-ș! 'lucru se petrecu... O cuprinse ainafi i pierdu iluzieă de-a deveni bogată, și hotărî s< șj : caute de lucru, să muncească, pănă ce va g un om să-I placă, fie și din popor... De lucru găsește anevoe în Londra. Bătu la ușile tu __ atelierelor de croitorie, pănă găsi într’un locmeri înse la un mic maistru, la care se ceasuri pe zi și care plătea foarte prost. g(j Iera anevoioasă, vieața cumpătată dc tot• ,^cI putea obiclnui cu regimul acesta. Iluziile 'sil ; se reîntoarseră, și nu-î clădeau pace de loc. ■P cc cău- l facă o încercare nouă. Nu mai găsi, inse, ta, nici pentru cîte-va luni. Urmară cîte-v ,, revista IDEEI 71 nitil multe lupte sufletești, gîndurl urîte, pănă, în cele din urmă/coborî urmă/ coborî Miilrîifiri lacrfiml, pănă; ștrect. Aici i sc plătea "'tea bine, bine/ dar avea Văzînd zelul pecare-1 afectează secolul nostru, !i’^C it mari. Terdu, cu timpul,. din farmec și nu ,--u ti'c pa căutare în centrul acela. acela.’Cobbrî în undi pentru înaintarea luminei, pentru înaintarea _r f în altul mal prost. Și, ast-felitl, ast-feliU, ideilor, liberale, pentru avîntul cugetărel, ar n13’ 51 rînd. .Apoi „ud ae —e jîn n- dosul clădire! „Cambridge mușik musik crede, oare cine-va ca .filosofii acestui seool, °'n fundătura unde unirea se face sub ce- să • fie uniți, ca să înăbușe toate descopefirile cari privesc progresul social ? IiaU’ în schimbul unul tri pence... Ce folos trage inse lumea savantă din ati­ riil yggtea aceștia din urmă, îmi amintește poaceasta? Și ce rol joacă lumea aceasta, l*’oV cpel, care, din grajdul unui ' jlenei, unul boier mare, a- tudinea iniHlA unul UHlVl* birjar. m**j«*« Birjarul x^njuiuiv VJIIUU unul UliULUilv^pgfinîna o vîndu cil- în Paris, bună oară, unde nu Iești nimica fără ^cCS ta unul sacagiu, și acesta o dărui unul ho- avere? Filosofii, sau chiar savanții ceilalți, sint ji>lise ,fa Csta lee pielea, după ce căzu în stradă și-muri... Iei acolea pe planul întăi ? Do Ioc, pentru că 5 cunoaște aceste cîte-va exemple, cunoaște masa. corpului științific are ca patrimoniu ablea Glnc un mic budget du 400.000 de lei, distribuit și istorica fie-cărcl din cele 300.000 de prostitutc acesta la cîți-va favoriți. Să zicem 500.000, cu găsesc în Londra.,. ■ tdt cu pensii, leată de ce scofală se bucură (e sc f De -jumătate de milion Prostituțîea „1.. din L Londra —â—, nu se mărginește înse acest areopag _ - - .numeros. . , ---------------Locmai dejunul unui cămătar. Sînt unii h cdC trei sute - -- de mii de femei, lipsite de cele renta. .-esare viețel. Dînsa tronează tot cu aceea-șl gro- cari cîștigă, pe nemîncate, chiar milionul întreg. Cît se atinge de "clasa 1~— —sofiștilor, cari gratiîie în casa așa zisă cinstită, a muncitorului în! F T nnnnf-țn mi *4 zv ț <at. Din pricina cîștigurilor mici și a scumpetel fică pe cămătarii aceștia cu titlul de amici ai briilor, oamenii sînt siliți să primească în gazdă comerțului, de ce nu știe oare să se plaseze, ca doi trel> chiar patru Lodzers. Gazda se împrie- iei, în primul rînd, de vreme ce-I atît de desteae'te cu dînșil. Și nu că prinde dragoste de iei, potă ? Dacă Bonaparte, după, lovitura-! de stat, nu și-ar fi rezervat de cît un loc de pomojnic, ci din alte pricini... Ciștigurile bărbatului nu ajung pentru toate chel- și-ar fi bătut joc de iei toată lumea, precum tue’ele casei, femeea Ie nevoită să mai facă și nis- îșî bate de filosofii, cari, departe de a putea cai'Va datorii. Cînd vine înse la plată, nu Ie cu să ajungă bogațî, sînt pe treapta cea mai de ce plăti. Bărbatul o ceartă, o învinovățește; că nu jos, în civilizațiea aceasta, din care le-ar fi atît Ie econoamă... Femeea începe a se gîndi, stăruitor, de lesne să ieasă. Te cuprinde revolta, văzînd mizerieae cu să cîștige și .dînsa ce-va. Despre lucru nu poate ii vorba. Prieteniea cu Lodzersil Ie singura resursă. cari civilizațiea aceasta îșî răsplătește savanțiî, Tocmeala se face, treaba de asemenea. Și, de aici artiștii lei iluștri. Vezi pretutindone, majo­ înainte, bărbatul va avea surprinderea să afle că ritatea acestora redusă la soarta acelui Don ieineea n’a mal împrumutat nimic, că i s’au ajuns Cervantes, „care își corijă, își îndreptă vea­ banii, ba că și mal economisește, să-și facă, cu cul și muri în mizerieu. Marele Coriieille^Q patul timpul, o rochie, să cumpere copiilor încălțăminte, de moarte, n’are cu ce să-și cumpere o lingură • • ori să-I facă dînșulul cîte-va perechi, de ismene, de supă. Milion, orb, ie nevoit să-și vîndă poema, <&I pr^a. s’au rupt acele pe cari le avea.-Va mai cu zece guinee. Tasso, se împrumută cu cîți-va gologani, ca să trăiească o săptămână'. Ariosto ovea și, altă surprindere, dacă pum-va s’ar uita se plînge că n*are de cît un vestmînt ciuruit. cu băgare de samă la copiii pe cari i-I naște femeea. Dryden ie toată vieața amanetat, dator' Uliul ^“.Și’Rr .mai cunoaște odrasla... ) Cînd priyeștl, cu luare aminte, la copiii uiiel fa-, librar. Lesage . mînîncă pînea milei, pînea pomenei; eddainson, la opt-zeci de ani; n’are o pe­ folii muncitorești, ți se parc cum-că la plămădirea reche de papuci. Gamocns, moare de foame pe a avut loc încrucișări de rase diferite. Iei se stradele Lisabonei. Keplcr,Boccc, șiatîți alții,sînt J«)sebesc fa ten, la trăsăturile feței, la temperament, într’o stare aproape de calicie. Prințul poeților, un cuvînt, în totul. Dar astea.pot fi observate Hamei', îșî cerșește pînea. Și prințul filosofilor, n]’?n. °chiu care cată să observe, . și. bietului ‘Housseau își cîștigă vieața cu meseriea de copist. citor numai de o asemene observare nu-i arde. ’ Ca culmea batjocorei, se afectează că se ono­ ce^re. altfi grija de a hrăni copiii și nu a- rează acești iluștri, după moarte. Li se apordă c ue a yedea a cuî sînt>< un simulacru de favoare,o protecție caraghioasă, at’nSe de clasele bogate, nu-s nici aces- cînd nu mai ie nevoe să li se dee nici un spri­ claseipU lte de pacostea prostituției. Din contra, la jin. Un jurnal se indigna, fîind-că primul tea­ cl4SeL a«estea chîar mal pronunțată de cîț la tru francez n’a dat o piesă de Corneille la ani­ y0 sărace, bine înțeles că !dih pricini opuse. versarea morte! lui. Eî, domnilor, dacă vă agen/^nerare aa oomenire! se impune, dar o ,re- mintiți de tristul lui sfîrșit, care nu face nici " nusr„arc iSpf Care6 să ca de cum cinste Franței, imputați, mai degrabă, cate s- cunPe tot -râul' care careEWmească ’ K<~ ’ -li numai cu acoperirea ranel, acestei nații, ingratitudinea Iei obicinuită, de a răsplăti pe oamenii mari, cu caraghioslîcurl, după a cate Cate Vindec^ Vindecarea Iei... - ce mor, și'cu tot soiul de persecuții în vieață... •Mobiss Maier, Ch. Fourier, FILOSOFII MISTIFICA^ DE TIROIEA LOR tyi u �72______________ ______ _____ ____ REVISTA Ideet REVISTA IDEEI BAZA PSIHICA A ETICEI leu nu-3 ffeut si urî8os’o^^ ,ubeaO- Care Ie oare origina sentimentului care ne face de a sări în sprijinul semenilor noștn de a-I iubi, de-a suferi de durerile lor, și chiar de-a ne jertfi, pentru Iei, fericirea și une-orl chiar vlea J Dacă cercetăm religiile, vedem că, după Iele, baza orl-cărel morale le un imperativ categoric, cum se rostește Kant. D-zeuporuncește să iubim. Decalogul și Pentateucul prescrie caritatea, pentrucă- Fiți sfinți, pentru-că leu sini sfint, leu, D<eul vostru cel vecinie- Dar, cel ce rezumează, în chi­ pul cel mal strașnic de carcteristic, îngustimea mo­ ralei judaice și creștine, Ie cruntul autor al „Cetățel lui D-zeu“, S-t Augustin. Ascultați acest odios comentar. D-zeu a zis i Să mi ucizi- Dar, dacă n'aravea loc nici o aparare, n'ar avea locnicio cri­ mă. Și, dacăD-zeu, printr'o prescripție specială, ar ordona să ucidem, omucidul ar fi o virtute. Asemenea morală n’are nevoe, credem, de a mal fi combătută. Dacă cercetăm acum filosofiile, fără să ne în­ spăimântăm de haosul doctrinelor, sîntem siliți să ne oprim, pentru a admira, în toată strălucirea Iei, admirabila înflorire a cugetărel grecești. La popo­ rul 'grecesc, la care simțul estetic se confundă chiar cu sufletul rasei, frumuseța morală fu tot­ deauna corolarul frumusețel plastice. Virtutea Ie o eleganță, o gingășie a sufletului, o căutare de fe­ ricire, după definițiea dată de Epicure. întreaga etică Ateniană, se cuprinde în fraza luIDemocrit: Numai acel ce face binele, pentru bine, fără să fie împins de teamă sau de oare-care nădejde, numai acela ieste asigurat de o răsplată intimă. Concepție cu adevărat vrednică de un popor atît de uimitor de artist. După două mii de' ani, Bentham, dă la iveală, recile precepte ale Deontologiei sale. In locul endemonismulul grecesc, Iei pune utilitarismul îngust al omului de afaceri: Jn morala adevărată, zice Iei, datoriea nu poate consta nici o dată, de-a face ceea ce al interes să nu faci. Și mai de­ parte : Dîndu-ți sama, bine, vei găsi' totdeauna o coincidență între interesele și datoriile tale. Mal rămîne morala materialistă. Dar, aceasta, ca fică a unei concepții nouă, oscilează neconte­ nit. Se vede că nu poate să-și găsască o bază solidă, într’o societate atît de strașnic de egoistă, ca cea a noastră. Gîtface omul, alîta face și pămîntul, zice un vechili proverb țărănesc. Noi zicem: Cit face omul, atîta face și filosofica. Ceea-ce, de alt-feliîi, însamnă, cum-că morala teoretică are o valoare practică cu totul nulă. „Fă ce-țlplace, sau fă ce vrei", asta Ie regula ce-o dă Telemiților, prea bunul Rabelais. Inse deviza aceasta, aplicată unei societăți întemeeată pe apă­ sarea capitalistă, nu face de cît să dee, celor putenHcf, sancțiunea unei filosofii priitoare, lear apăaților, dreptul platonic de a face „ce vor", într’o Srietnal? cons.ntuită normal, în care și-ar avea fie­ care Autonomia, independența proprie, și în care dorințele ar fi conforme, necesar, trebuind asemenea societate ar fi cu totul alta. r« ÎR Devotamentul, abnegarea de sine, n’au în* vorul atît de strașnic de pozitiv, cum se sn J2' a-zl. Toate afecțiile noastre nu se rezolvă înnpăcătoase calcule de interes personal sau de vo!‘?te tățl personale. Negreșit, și chiar prin pronri conformație, fie-care tinde la fericirea-I proprie | 1 fie-cărul Ie un centru în care trebuie să se w frîngă totul. Dar facem o adevărtă greșală det ' minologie, cînd asemănăm simțul de conservare î individului, cu egoismul. Particularitatea egoism lui Ieste, că Ie o rațiune. Simțirea ce ne face a ne conserva, înainte de toate, vieața, fe, din o trivă, un instinct hotărît, dar orb, ca toate instinctele De ce sentiment ascultă acel zidar care, agățat cu-n camarad, pe-o schele, gata a se surpa, L dă drumul în aer, știind că, camaradul lul’lera părinte de familie? Se va zice că și aice ie egoism, pentru că omul îșl satisfăcea, prin asta, tre. buința lui de a se devota. „Ca și proprietarii sau milionarul, cari dispută cu atîta înverșunare o mi­ zerabilă chirie, sau roade un mizerabil salar, supunîndu-se aceleea-șl cugetări de satisfacere personală... Desigur, asta nu-i nici de cum serios și trebuie de găsit alte cele. Să vedem: ce însamnă a iubi pe cine-va? A dori să fie fericit. Dar de ce să dorim aceasta ? Intru cît soarta a altă ce-va de cît noi, ne poate oare interesa ? Ne interesază, fiind-că sîntem alipiți de acest altă ce-va. Ce-i inse alipirea? O simțire particulară, care ne face de a ne exterioriza facultatea de a ne bucura și de a suferi, care ne leagă atît de mult de o per­ soană, în cît bucuriile și durerile ne devin comu­ ne. Bine, dar de ce avem asemenea simțire, care îl Ieste pricina ? Să ascultăm ce spune Belfort-Bax, în noua-I Etică: Individul nu-șl Ieste de ajuns, lei sie-șl,pentru sine. Trebuințele lui întrec raza putin­ țelor lui personale. Iei trebuie să se complectei din afară. Să se complecteze din afară, cu alic cuvinte să-șl alipească o altă inimă, în stare să vibreze o dată cu a sa. Nu vi se pare oare „că baza eticei ar fi aici? Sentimentul moral nu-I alta de cît conștiința in­ suficienței „individului^. Nu. se putea spune ce-va mal nemerit. Trebuința de a iubi, și, așa dar, dea te devota, Ie deci o trebuință, o funcție dobîndiță, fixată, a mintalitățel noastre. Iubim, fiind-că ț11' bim, după cum corpurile se atrag, între sine, sim­ plu că’ asta-I legea lucrurilor. Nu-I nici o altă ex­ plicație de dat. Noi nu adorăm o femee, fiind-că Ie cea mal frumoasă, nu iubim un prieten, fiind-că-I cel m» bun, ci simplu că primesc să devie o prelungi a personalitățel noastre. Une-orl, moralistul sa artistul găsesc să facă unele rezerve, asupra mușețel lor fizice sau morale. Dar inima lea nmi> •usururile acestea cum sînt, cu metehnele și cu ctisuru _ lor, inima nu Ie atît de scrupuloasă cu lele, pe"' Sînt m tru-că ființa iubită Ieste o parte din noh ----«e lume însetați de iubire, după cum sînt lnsetaLzice :z.P îndestulare. Al iubi, însamnă a avea tfieSl Helvetius, a avea nevoe de a iubi, bine mț ! 1 1 : 73 tru-că> dflcă am cere în schimb o dragoste e- jabonamente plătite pCi« am risca foarte mult de a fi amăgiți. De altSUBSCRIERI VOLUNTARE dacă un moralist amărît, a putut zice, cumx misiunea filosofului Ie de-a servi oamenii, des- URMARE DE LA N6. 1 șl 8 Ptuindu-I, la rîndul nostru vom zice, micșurînd Abonamente plătite din urmă : p nrimea acestei formule, cum-că, adevărata prie: Z. Arbtire, Dr. I. Caniacuzino, V. G. Morțuti, nie constă, în a ne devota prietenilor noștri, fără București ‘ Peirc Oprcscu, St. Popescu, I. Rddtji, Dr. P. Zoiiîn. 1 crede, prin asta, că ni-s datori cu ce-va. Ceea- iBacău : Gr, Lupu. te un ideal foarte greu de atins, nu o tăgădu- Iași; Gh. Al. Ciobanii: Andrieșenl. , f6 Asa-că, dacă avem în Iei toată încrederea și 1Neamț : A, A. Rabînpvicl: Piatra-N. dacă le deschidem inima, nu-I drept de' a le cere Subscrieri voluntare : cela-Șl Iucru în schimh> pentru-că nu avem nici capitala î Al. Boda, 5 ; T. A. Bogdan, 2; D. Siligteanu, 2. “n drept de stăpînire asupra sufletului lor. Și să Din Din tara: S. Hainiso7i»-Bncău, 4; V. D. Fa«7iH-BotoșanI, „u se vadă aici expresica unei ironii năbușite, 5; D-ra BâMnwcii-ȘerbănoștI-Dorohoiă, 5.50; D-ra Tarcai/aH«-Pleatra-N., 5; G. Crăciun, 1, I. Ncagu, 1, P, feea-ce spun despre prietenie, se aplică de o po­ Petrovicl, 2, C. Popovicl, 50 b.; D. Popovcanu, 50 b-. trivă Și frăției, care, nu Ie de cît o lărgire a pri­ Putna-Fooșanl; 'I\ Iro/te-Putna-S, i; î. Jo7ies«u,-Găleteniei. Numai în virtutea unei argumentări sofis­ neștl-Suceava, 10; I. Nccnlau, Coropcenl-Vaslul, 1 leu. tice, ni se pare cum-că serviciul pe care-1 facem Din atreinatate: A. Kratu, 2, A. KHpfcrman, 2.50, S. Nost, 5, XXX, 1.25, XY, 50 î., New-York; H.Goldsicm, 125, . trebuie să ne fie răsplătit, prin alt serviciu sau Herinan, 125, J. A. IUrshcnuolm, 3, Louin Koblân, 1 25, prin recunoștință măcar. Binele Ie o voluptate su­ AI. Leiboviiz, 1 25, Cari Nold, 125, H. Priiskin, 1, Joc perioară, o știință de a gusta vieța, amar și dul­ Rutsicin, 2.50, Matirice Wal, 5 lei, St. Louis, Mo, U, S. A. ce, cum ar zice Bourget. Ajungem acolea prin dra­ Abonamente plătite pe curent: goste, prin bine-facerl. Și, cel ce ni-s creditori, ni-s mal degrabă datornici. Cu toată aparența con­ București: Af-me Baltazar, Dr. I, Cantacuzino, I. B. Cega, P. Chiricescu, Si. Ciocârlan, C. Crisiescu, A. G. Davidescu, trară, cel amăgiți nu-s totdeauna atît de vrednici I. G. Demetriad, Dem. Dobrescu, G. Dumitrescu, Af.Finkelde rîs, cum socotesc cel pozitivi. Iei gustă o plă­ §tcin, Nath. Finkelștein, L Priedman, A. GlilcJc, C. Hacere necunoscută de ceilalți oameni, Iei au emoții mangiu, D-ra Herscovici, C. Hwrmwzaclii, D. Iliesctl, Iancu lonacu, C. Jormescu, 1. M. Marcu, C, Xicolau, Miltiade pe cari nu le simte omul de rînd. Chiar și dure­ Nicolucit, L. Pauker, D, Pcrian, Gh. Pctrcscu, Mintă Pcrea lor, amestecată cu mîndrie, Ie o plăcere ce irescu, S. Pierre, M-me Reitetescu, A. RoUnberg, I. Sitfănu/ de loc banală. Ingratitudinea le dă amara plă­ nescu, L. Vomea, Dr. P. Zostn. cere a disprețului, a neluărel In samă, pe cînd Bacău ; S. Haimsohn. _ Botoșani; V. D. Vasiliu. D-ra Breaxu, M. Gâflan,Hărlău, mina li se întinde pentru a face un bine nou. Brăila : Em. Bas tar du. Dar Ie ce-va mal nimerit de cît disprețul înfumu­ Constanța: L-t Gcorgctcu Pompiliu. rat și stărp, ie compătimirea duioasă, față de cel CoYurluI: I. lonescu-Boancd, Chr. Dimitriu, M-me Fadiner, I. Omstein, Af. Solomou: Galați, Filip Mîhdikscu: ce sufăr, privirea liniștită, senină, aruncată asupra Tg. Bereștt. viețel, înțelegerea adîncă a asprelor Iei necesități, Dîmbovița; I. Aloroeanu.Moroonl. G. Xîcolcscn: Săteni. încredințarea că nu-s în lume nici buni, nici răi, Dolj; M-me Emilian, H. Lobde Craiova. după naiva credință a timpului de a-zl, ci organi­ Iași r A. D. Atanasiu, I. Mihăcscw. Gh. Al. Ciobanu: zații diferite, contrariate și zdruncinate de împre­ Andrieșenl. . jurări, canonite de apăsarea legilor, de nedreptatea Neamț: Bni. Segaller; Pieatra-N. Z. Hart: DragomireștE : L. I. Sigler: Pleoști. obiceiurilor. Ceea-ce trebuie să ne trezască o milă Prahova Putna: T. Irofte: Putna-S. pentru toți. R.-Sărat: C. Nicolau. Dacă nu Ie dat tuturora de a avea voința tre­ Vaslui: I Xccidau-. Coropoenl. D. Pcrlmulcr: Hîrșova. Bulgaria. Dr. P. Stoianof ’ Plevna. buitoare, pentru a dobîndi revoluționaricește feri­ Chicago: S. Boscnzvcig, Vaisman. cirea comună, totu-șl putem, chiar cel mal slabi Dussoldorf: H. I. Trachtcnberg. dintre noi, putem să ne întindem dragostea aLondra ; H. Krawnștein. Manchester Rubin Lazar. . supra celor ce sufăr, putem să mieșurăm, fie­ New-York: S. Golduteiu, losif Marcu, L. Newnan, D. care în sfera noastră, partea de nefericire a celor Perlmutter, L. Pomeranlz, S. Sufrin se trudesc, făcînd prin asta chiar operă de re­ Philadelphia . Z Solomon, H. K. Valtarescu. voltă. Am două mini, una pentru a strînge miSt-. Louis, Mo. Jac Davis, O. Leiboviiz. Transilvania; Const. Folca'. Streza-Cartișoara^ M celui cu care merg in nieață, alta pentru a Ridica pe cei ce cad. Acestora din urmă, așpuNu mal reînoim aice apelul cătrfl abonațil noștri, ca să-șî tâ le întind cldar amindouă minele de-o da- nl&tească abonamentul, cel cc-1 mai au de plătit Lvcrm pare acuma înțeles și pilda care se dă de unii dcst“‘vo£ ț- Să ne oprim asupra acestor nobile cuvinte, pentru toți. Voim să spunem, celor ce ne trimet sub 316 regretatului Guyau, care rezumează, cum nul bitoaro scripțil, cum-că am vrea să le trimetem, neapărat, dio P poate mal bine, etica viitoare, care va fi alcă- bbcatiilc noastre, în schimb. Și, ne-ar plăcea să șbm anume J111 numai din compătimire, din dragoste, care1 P‘Cîtnndesprer abonațil cari nu primesc revista regulat, cura ‘ ego’1 CUr^V^ de zgura interesului personal, de E. REN0ULT. fi^MJaavlcn: Dogma ?l Știința, în romttncștc do M. i J ‘ j ic-o expediem noi, și căror le lipsește vreun număr, ne vor vesti soP Ic trimetem, cit vom putea, din nou. Sau dacă .cred că asta ar fi, într’adevttr, inutil, ne vor \estt ca să le reținem acolca colecțiea complectă, pe carele vom cxpcdica-o, pe urmă, cum vom găsi mal bine. i *■ �' . EDUCĂTIEĂ INTEGRALĂ DE LA CEMPUIS ,i-a Ie cunoscut de toți, că higiena trupul K crierului, că știința nu poate fi diferită, una pentru btieți și alta pentru fete. Gel dintâi laclor în puericultura, care-i coeducarea sexelor, ieste esențial, cerut să se aplice fără întîrzicre. As­ ta-! vădit. Rămîne educațiea propriu zisă. Toate sînt In legătura și toate se înlanțuosc. Lumea veche și-a avut pedagogicaj potrivit cu con­ cep țiea cc avea despre univers, despre societate, despre morală, despre om. Autoritara, apasatoare, tinzlnd la rcstrîngcrca vieței. ^această pedagogi i icra în Armonie cu o filosofic Iară miez și c'o mo­ rală tară do nici b temelie. Cu o logică nu mai puțin riguroasă, spiritul modern, spiritul de știință, impunea un ideal dc educație cu toiul opus, un ideal de educație, dcsrobiloarc și întinsă, avînd de scop desvol tu rea insului și desvpltareă tuturor activităților lui, urmare neapărată a unei no! con­ menicepții despre naltură ’”’“ și despre- vicață, despre «■;««;_ ----- T..- social. i A , păstra î„ rea omului .și a organismului In invățămint, ceea ce nu mai !c în moravuri, a crește copiii veacului XX, ca și cum ar trebui să trăească in veacul al XVI-lea, nu are nici, o rațiune. Pentru a rupe în totul cu vechile pedagogii, cari au învățat pană acum pe elev, înainte de toate, sase închine Ia ceea ce i sc predă, să se supuc profeso­ rului, să aibă cultul «ordine!» stabilite de lucraiiri, pentru a rupe cu aceste metode de cari am suferit cu toții, ca copii mici, we-ori foarte mult, trebuie să nu ne teniem de libertate. Libertate pentru co­ pil de a învăța din toate, dacă vrea, libertate de a se primbla, cînd îi place, libertate de a vorbi, de-a întreba, de-a reclama, de-a raționa de-a critica. A deprinde pe cine-va a gîndi și a lucra alt-fcliu de cît odinioară, asta ie opera educației in­ tegrale. Și, într’adevăr, cea dintâi condiție, în ori­ ce lucru, îe integralitatea. Ca și ființa căreea îl lipsește un simț, un organ, omul cărui ii lipsește una din facultățile esențiale ale speciei, iesle un exemplar necomplccl și 'diform. Fără îndoeală că nesflrșita complexitate de stiinli, dc arte, dc in­ dustrii, cere numai de cit ca, acela care vrea să atingă un oarc-care grad de desăvîrsirc, într’o slei-ă anumita, să se specialiscze de timpuriu. Dar o cultura generală nu-i mai puțin trebuitoare. Aceasta ie tCmclica larga, puternică și bine închegata pe care va putea să sc clădească, apoi, iară Xîizarea^unclionali rUpla*a de echHibru- SI’CEducaliea integrala, practicată la Cempuis, si a cărei tendință ic desvoltarca paralelă si armo­ nica a tuturor facultăților individului, cuprinde trei învățăminte: i. Educaliea corpului in genere. •> Educației membrelor și a organelor. Educaliea crcerului. ' n EthtcaHp/i fizică. Mai întâi de 4 ................... , w . Educațiea los snune îlerhpi Slin('1' /o.s, ne ne ” • f Snon! a aiuii^e aicî ticsi î» r Locul pentru aîru mShi cu totu ncc±U’ ÎG ’UCă’ Pen’ tru’ mi IndeTufeă Lh dl nn? - t. ?U Su ț°ale rei,eta lunâna 1 nătrnndl ?nP^ f “ de’ *ea aeru1’ șalele de mînc'ire în cin i în dy1-“1Uoaț?-în clase, în birouri, în în aateliere Noaptea, mîncare, ferestreleiacamerei™» }clțer?deschise, pururca mai mult cu<lSai‘c’l?re,JUÎe icarna olt si vara ’Cu'ehinnl n » m**1 Pu!in. atlt bune, pentru Rup se scn^x Ș1 cu ^'^Btori f uup, be scapă, aproape cu siguranță, î ffiss sg” • • revista îdeei _______ REVISTA IDEEf_____________ _________________________ ta C?t"c”"u mintrelea celor ftiziei, spro pHJă m sanatorii,' ca la Leysj^ • .acrul liber. Toți, mici și mari, îșî petrec cea mare parte din zi, în parc sau în cîinpie. lear, Clmj îngudue vremea, clasa se face în pădure său’ln. dină, cînd soarole-i frumos, și ccrill ie alljiistvuhs“ eînd elevii voesc, lasă clasa la o jairte și aleii^g. unde îimînă viociuhca. Scrie numai unul, pe tabA că profesorul ic liber. Șj aceste plăcute ceasuri do veselie,prcțuesc, negreșit, mult mai mult de cîl teo. . rciuelc, cari s’ar învăța far dc poftă cînd soareA îe atîl dc frumos, sau de cil geografica, care s’ar repeta fără dc nici un gust, eînd cerul ic allt dc, albastru. La urma urmelor, sc va rocîștiga tot tiiU_ pul, în una din zilele ploioase, și toți vor lucra cu mai multă aprindere, fiind mai plini dc vlagă. Copiii slnt învălali să fie foarte curați, în înibriicăminte, la lucru.'la mîneare, și, dacă ciiic-va gre-■ șeșto, cum se întîmpla do obiceiu, maieu sumă Ia început, cînd ic firește să lic chiar unele nesupu. nesupu. neri pedepsele curg. **>»* .și 7± încăpățînări, r ---- r.--- -nu — — s. Nu, la Cempuis nu se aud acele cuvinte lașe, învechite, stupide și biblice, : kîKK'’-» cari ni es’au '”1 aruncat tuturora, —’ cinic, în față : «Cine iubește mult, și pedepsește mult». Nu. «Pentru a face mai bun un copil,.șe face apel la inteligența lui, la interesul lui bine înțeles, la bunele lui sentimente, firești sau moștenite, i se vorbește de sănătatea lui fizică și morală. , Si, mai presus de toate, i sc dau toate îngrijirile cu putință, îngrijiri cari-s mai elocvente dc cit vorbele, și, dc cele mai multe ori, se izbutește a-1 face bun, sau, cel puțin, «mal bun». Afară de aceasta educatorii au reușit să creeze, încetul ca încetul, o atmosferă de bună voință reciprocă, în locul încurajărilor creștinești, mărinimoase, încurajări nesuferite, cari ne apasăune-ori mai mult de cît«opiniea publică», o atmosferă dc admirație pentru frumos, de revoltă contra a tot ce-i nrit, Pentru îngrijit dc îmbrăcate, s’aînchipuit un sis­ tem foarte ingenios, prin instituirea unor iniei papa și mititele mama..Fie-care băct și iic-earc fată, de ,1a 12 pană Ia ifi ani, trebuie să vadă dc un copil mai tînărși trebuie să răspundă dc ținuta lui. Geea-ce, pentru copiii mici, ține locul părinților cc lipsesc. O prietenie bună și uo mutdragoste adevărată, răsplătește, . • » -W 11»fără intirzicre. pe mieii ----- 1 educatori. In In afara afară de de băi, băi, dusui dușuri, spălaturi zilnice, pentru r“ • păstrarea curățeniei, ’copiii sc scaldă, vara, de trei’' ori pe săptămînă, inlr’un basen. In micele lor cos­ ltume. "mC? băeți și fele, se zbcguesc, c’un singur gînd, de-a înota sau de-a învăța să înoate. întocmai ca copiii cei mai riguros crescuți,pe plajele cele mai Ia modă. Cu toate astea,aceste băimixtcau lacul pe pu­ dicii clericali, să țipe, să strige vai,Lear pe bunele nia- “»iFSa din aceste bai mixte, ne spune inse : «M am silit anî putut, să prind, intre aceste fete și acești baejț» fie un gest echivoc, fie o privire de curiozitate. Nimie’ O minunată indiferență sexuală : niște mici animale 0 nepomenită cindoare». Vara ^earna, cu toții umblă cu capul gol, pe-afo ră ca și-n casă. Pentru plimbări au numai o ușoara Beretă. Nu poartă nici un baidîr, nici o legătoare gît, și,in afară de cazuri excepționale, nu-și frnbod lese capul și gîtul de Ioc, fiind știut că îmbodolfr produce sau provoacă mal dc grabă răceala, gutura^ îul și diferite boli de piept. ' I I . 75 nrisos să mai spunem că, cursele, diferitele le slujești de organele tale, toate acestea-sbune. Dar P®ari tot l’e^u^ exerciții, sînt foarte cultivate spp’^puis. rP°at0 astea sub controlul măsurărilor asta nu-i de cil o pregătire. Educatoriis’auglndit să desvelte și spiritul de observație al copilului. Pen- i 1« Gî,niinclricc, cari îngăduesă se urmărească și să tru asia copilul ie pus mai Intaiu să iee sama șî să atl, la desvoltarea fizică a’copilului. noteze fenomenele naturale : vremea înmugurire!. seVp.. chipul acesta, vechea prejudecată creștină, Înflorirea unei plante, căderea frunzelor, arătarea 1 nza căreca trupul icra disprețuit, ic spulberată. uncipăsări.mișcareastelelor. Elevii îșl Însemnă cele î° *?/ea niuî înainte numai o zdreanță, care icra ce văd, și, cu chipul acesta. Iei se interesază de pănuiurală cu cele mai mari îngrijiri». Și acesta mint, delumea reală, pe care allția oameni, preocu­ ÎD?° desigur, unul din cele mai bune mijloace de pați do cine știe ce lume deșartă sau închipuită, 6 Atrcuerarc... disprețucsc. Pentru unii declamatori, eîreîobari, TL°r(luc(i(' ea orffanică.Vniid că prin simțuri co- metafizici și moftangii, va putea poate un lucru or­ țiea organică.Fiind dat cu ală cea dintâi noțiune despre fenomenele dinar, josnic, de-a nu trăi, In sinul nalurel, ca niște ■| il capătă . .1 -=■--x r» i_ aîritrcbuin_^.. . streini. Puțin ne pasă Inse de părerea acestora. A- . Y afară, trebuie să se înceapă cu dlnsele, > rea sinii urilor alcătuind chipul cel mai de căpete- ceștia-s niște bolnavi. ile cxplot’ai’0 științifică': observarea. Simțurile Clise atinge de mineralogie, de botanică, dezoolor.cbuesc deci să fie pregătite, exercitate. Copilul tre- gie, de chimie, diferite colecții, de produse, do pietre, Inle să devie îndăniînatce, iscusit.de cu vreme. Gu de plante, de insecte, făcute de cătră copii, comple­ . jnlorul ochilor, se deprinde să deosebească, atlt tează partea aridă a acestor șliinți. Natura devine, aproape cit și de departe, să deosebească for­ cu chipul acesta, ce-va familiar. mele, culorile, să împartă lungimi, să descopereluGramatica nu ne interesează atîl și la Compui» Tiiricarise văd cu greu..,. Cu ajutorul să nu se face de cit foarte puțină. Știm că ortografica, ... urechilor, „„ deosebeascădiferitesuncle, a căror ttimbru,intensi:™‘... gramatica, nu sini de cît afaceri de opinie, și încă tale Și înălțime sc variază. Copilul trebuie rnhnîii să-și cn-cî dec rimj afacerea unei «opinii foarte contestate, a unei mici ganui (-ie UI^c'-e zgomote inai multe și să le prepre­ minorități», precum zice Robin. De prisos a mal cizeze. Cu ajutorul pipăitului, elevii Usr.j se ca obicinuesc face critica unor asemenea studii. Acuma iele pre­ deosebească unele forme gingașe. Prin gust și cumpănesc și li se dă întăetate, și tocmai asta face miros, se deprind tot așa. școalcle burghezeatit de atrăgătoare.,, vorbă să iieMai ieste inse un îuvățămlnt manual , mai special, Invățarea cetire! începe de cu vreme la Cempuis, împărțit în trei grade. Dar, în privința aceasta, nu toți educatorii slnt de aIn gradul inferior, la cei mici, avem metoda froe- cord. Rousseau spunea că cetirea ie urgiea copilă­ boliană. Băețași și fetițe, sc ocupă eu tăierea diferi­ riei. Rousseau avea dreptate. Dacăcopilulnu-iprins telor figuri din hîrtie, cu feliurite împăturări, fae în viitoarea curentului de acum, o inlîrzierenupoate cuburi, cilindră, desemnează, fac figurine din lut și avea de cit un rezultat foarte bun pentru diiisul. din ceară. Gu chipul acesta, copiii, schitază, după Gine ar îndrăzni să susție, cum-că pană la io, ii modele sau din amintire, fructe, culbeci, șopîrle, ani, un ceas de ștrengărie nu va iace mai mult șerpi, elefanți, cuiburi... Unii, încearcă chiar să bine copilului de cîlun ceas de alfabet? Și apoi ce __ , , și forma omenească, în înfățișări necxacte, poate ceti un copil? Fleacurile, gogomăniile, sposchițeze cc-i drept, cari, inse, adesea, dă pe față preocupă- rovăelile, cu cari am fost îmbuibați noi, și de cari, ''__autorului. ■ ’ mai tîrziu, ne-a trebuit atita muncă să ne scăpăm . rile In gradul al doilea, de mijloc, eopiii.se ocupă cu Copilul să.se deprindă a avea o personalitate^pro­ prie, să n’aibă mai multe cuvinte de cit idei. Să facerea de obiecte mai serioase. Și băcții și fetele, fabrică lucruri dc cavi au trebuință : ciorapi, mîne- vorbească, să trăncănească, să zbiere, vocabularul inse să să fie fie propriu propriu al lui, sărac și limpede. Pe uraia, cuți, mănuși. Lucrările, poreclite, prostește, ca ros- inse “*pin3 do pingătoarc, sînt îndeplinite dc către elevi, iară nici *împins de interes, interes, de curiozitate, de obiceiul lui de a maimuțări, începe de la sine, fără zăbava, cum cea mai mică idee dc înjosire. Contribuind fie-care tz”i cazuri, să desemneze, una cîțcuna, la- wuirdărirca locului, li se parc foarte .firește ca Ș) cunoaștem literele, să le scrie, in țoale părțile, cu creionul, să fie-cure să iee parte să-l curețe. Țoale astea învață pe copiii să nu mai aibă nevoe dc slugi, și dișpari- și le întipărească în minte fără de nici o greutate. îieu blugilor o putem lua ca un progres foarte Tot aȘa cu aritmetica. Desemnai, danlul, stenografie», modelajul,cusutul, marc. Din gradul al doilea, elevii mai prind a se tihnele prin diferite ateliere, unde îeau parte se predă, fără deosebire, copiilor de amindoua sosu­ rile. Pentru n-și mai micșora alienarea sa de vecin, w ajutoare. ic rațional ca acela cave are nevoe sa manînce, să l)o la ani, înlv’adevăr, acei al cărorgust pentru o meserie se afirma. întră în unul din a- sc îmbrace, ie rațional să contribuc la procurarea mhorelo particulare- DInșii lucrează acolo 5 cea- hranei și la facerea hainei. Și așa, baeții și fetele iȘi dreg rufele singuri, păzesc mincarea la loc.. JU1’1 pe zi, după amiază si sub conducerea unui Muzica, singura artă, poate, care armonizaza toate tci-ălor. Se ocupă cu tlmplărica, cu ferăriea, eu sensibilitățile, ie cultivată la Cempuis, din biclșug. nccanica,cu tipograllea,cu litografica, cu cisniariea, Fel ițele nu găsesc nepotrivit de loc, ca, după piano, ^■icullura. Se învală de asemeni mica chirurgie, să sufle în vre-un instrument de alama, și plumiuu a.l\e.a antiseptică a’rănilor, cum trebuie să sc ’e trug-mare folos din asta. , ; , mii calde pentru scrîntituri, cum să se insulte le^trag LI n invălămînl vrednic de atras luarea anunțe, ieste uSl r0140' îu conl,'a guturaiului și a inllamalici învățăniintul istorici. Imaginație» copiilor prea Up ll01’. cum să sc facă unele pansamente... ncri,ieste crululă cil mai mult de cruzimi e istoriei, ' ' Ici jJPcviența zilnică a arătat, foarte curhid, ce pvi- fără ca acestea să fie atîl de ascunse copiilor mai in 411 ? l)raclicile accsteli, de observare și judecata, vîrstă. Cît mai puține bătălii, cit mai puține pnvesa ștusii se arată, copik, ignoranța violenta, mtnc.una :-p' i 'îl I 'I ■ �REVISTA iDEF.r REVISTA IDEE! 76 «Nu-InicI da cum cinstit dc-aînșela, precum se face deobiceiu, de-a rătăci pe copii, întețindu-Ic șovinis­ mul, împuindu-le capul cu vorbe goale, ac ff OI ie și de lauri, căutînd a-i face să creadă In nobleță, în mărețiea războiului, care nu-i în realitate de c u lucru grozav și absurd». — Dar apărarea țârei. . i » — Toate războaele au fost numai razboae dc^aparare, sau au avut acest cuvînt ca pretext. Am av^a prea multe de zis, daca am voi sa susți­ nem aceasta afirmare prin pilde. «Să dăm mai bine o altă ținta pretinselor porniri războinice alo copiilor: să le arâtun ca războiul nu ie,la urma urmei, pentru soldați, do cit a sebatciara așii pentru ce, nici Împotriva cui. Elevii deja Geninuis, do asemenea, nu sînt lăsat! sa creadă, ca în cea mai mare parte a școalelor, ca marea revoluție a desavîrșit transformarea omenirei, că a adus feri­ cirea obșteasca și deplina dreptate. Marea revoluție se arată,acestor elevi, ca un pas însemnat în istorie, dar nu ca celdintăiu și nici ca cel din urmă.explicîndu-se, în clasă sau în convorbiri, pe drum, la plim­ bare, ori-unde, că atît cît va li ignoranță, mizerie, nedreptate, vor fi și răzbunări, revolte, revoluții». Asta-i, în trăsături generale, educațiea integrală practicată la Gempuis. Se vede1 ca în tot învățămînțul acesta, nu ie de loc vorba de morală, de «lecții de morală». .Ar și li fost de prisos. Invățămîntul ști­ ințific, într’adevăr, care ne spune să nu primim ca bun de cît ceea ce-i dovedit, experimentat, și ale cărui cauze și efecte se pot apreeiea și verifica., are o acțiune moralizatoare destul de marc, o acțiune mo­ ralizatoare holăvîtoare... După „Reveil", de Schapira. DIN RUSIA Mal bine mal tîrziu de*cît nici o dată, zice un proverb idiot OrI-cum, mă călăuzesc după Iei, vorbind, atît de în urmă, despre întîmplările ce au avut loc în Rusia și cari au dat naștere acelei întinderi mărețe de manifestații, de greve și de răscoale impunătoare. Anul trecut, „Comitetul rusesc", ales de cătră reprezentanții organizațiilor socialiste rusești, aflațl la Paris, a publicat, în Pages libres, un articol foarte documentat asupra Rusiei revoltate. Ieâtă-I cuprinsul: „Rusia, numără în totul ca la 130 de milioane de flinți omenești, din cari, șepte optimi ,le formea­ ză clasa țărănească. Acest popor de plugari, a păs­ trat forma colectivă asupre stăpînirel pămîntulul, vestitul mn; cu împărțirea periodică a ogoarelor intre membrii lui. Dar, această mare comunitate se descopune, în diferite părți, sub acțiunea regi­ mului capitalist și a fiscului, din ce în ce mal ne­ sățios. Două sutimi din populație alcătuesc prole­ tariatul industrial. ReStu-1 formează clasa intelec­ tualilor, din care făceau parte, acum două-zecl și cinci de ani, acel inimoși vrăjmași al țarismu­ lui, pe cari duiosul libertar William Morris, îl privea ca pe „cele mal mari, mal strălucite figuri rea dndwa“nt vit^eSc’ pe care le’a avut °meni- Tmnpriui’ Unde-va’ foarte bl‘ne, această difîniție: „Impenul rusesc ieste o monarhie absolută, îndulcită prin asasinat". Adevărat. pc acestui edificiu, vrednic de partizanii „ordinep, Vr: f nic asemenea de toți iubitorii unul guvern pu|e/ nic, moscovițl, patriotici, helveticl, s au săpat nr mătoarele: împăratul tuturor Rusiilor un narh autocrat absolut. Dumnezeu însu-și pOru' cește dc-a ne supune paterei Iul supreme, și ' numai de teamă ci și din conștiință. Se poate oare, pricepe asemenea idiotism ? Ța. rul Ieste izvorul orl-cărel autorități cu putință. iei nu-șl împărtășește puterea cu nimeni, bine-voește numai să încredințeze unele atribuții, unor diferite persoane și organe: 1. Sfinluluî Sinod, organul suprem al ortodoxi­ ei rusești, sub supravegherea celebrului și nemu­ ritorului Pobicdonstscf, al cărui titlu oficial Ie cît se poate de pitoresc, anume, „ochiul țarului", sau, cum s’ar zice, spionul lui. Acest ochiți, pururea curios, persecută, cu cea mal mare credință, pc toți acel cari au curajul de-a-șl afirma opiniile, liberl-cugetătorl, raționaliști, stundiștl, dukoborl..,' Așa Ie voea’ lui D-zeu, a microcefalicului țar, a ochiului celui rău, a lui Pobiedonostsef. 2. Mai Ieste Senatul diriguitor, putere centrală, care înlocuește une-orl și pe țar, dar care, în re­ alitate, nu diriguește nimic. 3. Consiliul de Stat, ales de țar, un felitl de cameră consultativă. 4 și 5. Un comitet de miniștri și un consiliu de miniștri, ale căror funcții sînt foarte greu de stabilit. In scurt, această imensă mașină guvernamen­ tală, cu tot ce atîrnă de lea, înghite un sfert din venitul brut al țerel, și întregul Iei venit net, cu alte cuvinte, cinci miliarde de franci, cînd toată producțiea Rusiei se urcă abîea la două-zecl de miliarde. Precum vedem, sîhtem departe de dijma pe care trebueau să o plătească servil, seniorilor, pe timpurile cele bune ale feodalitățel. Așa-că, foametea cea mal cumplită, a ajuns, în Rusia, o in­ stituție divină, ca și autoritatea, regulată, ca și mișcarea stelelor și ca și părîndarea anotimpurilor. Ceea-ce se pricepe. Cît se atinge de libera cugetare, de prisos să vorbim. Aceasta se ilustrează de sine, dacă ne amintim că-n Rusia, operele economistului Adam Schmith, ale statisticianulul Quetelet, ale istoricii* lui Buckle, ale geologului Lyelll, ale naturalistu­ lui Agassiz, sînt privite ca subversive și oprite dea fi cetite. Instrucțiea publică, vădește tendință unor vremi moarte. Pentru școala primară se acordă două-zecl de milioane pe an, a cinci zecea parte din suma alodată pentru armată. La univer­ sitate, sub pedeapsă de excludere, șl după creti­ nismul lui Nicolal al H-lea, sub pedeapsă de mcazarmare, orl-ce act de asociare Ie cu asprime oprit... Inse ajunge atît. " Ajunge atît, mal cu samă, pentru a grămădi în inimile cele mal fricoase, destulă deshădejde, destul dispreț, destulă ură. Răscoala izbucnește. Inza* dar caută guvernele a potoli, a abate furtuna ce se vestește, tronul Romanofilor, ca și al tuturor zbirilor lui, va fi spulberat, • 1. 77 Revoluțiea rusască a început în 1872, cu De- .rodnaia Volia, prindea prea anevoe rădăcini în Cu toată ‘^reușita imediată, ideile și . masa populară, prea mult întunecată încă. Și su­ ^Xuințele acestora au pătruns în cea mal mare feri o nouă înfrîngere. Izbînda reacțiunel continuă te a Rusiei. Desvoltarea socială, urmîndu-șl foametea în țară, și anul teribil 1891-92, fu încu­ pllrsul, dădu naștere la idei nouă, unor tendințl nunarea acesteea. Dar, peste cadavrele martirizate 51!, ce în ce maî cll’’at revoluționare. Pe ia 1850, ale muncitorilor, și peste răraășițile țăranilor flădl mtemeeară cele dintăl cercuri comuniste, cu mînzl, Revoluțiea apăru din nou. Alăturea de inPctrachewsky și alțl furieriștl. ' telectuali, luară loc, sub drapelul socialismului re­ * Dar servajul ființa înainte. Din pricina aceasta, voluționar, singurul care putea aduce libertatea și contenite răscoale de țărani, împlură tot cuprin­ renașterea țărel, luară Ioc muncitorii industriali. șii Pe dată’ făcînd să treacă Pe dinaintea ochilor Cîte-va greve începură să se declare. La Petersburg ? /fozițl al lui Alexandru al Il-lea, spectrul tutu- se văzu ridieîndu-se, într’o singură dată, o masă or jacheriilor: unii seniori fură arși de vil, alții de 40.000 de muncitori. Și, la 2 Junie 1897, gufură tăeațl, cu ferăstrăul, în două, de cătră țăra­• vernul decretă, în grabă, o lege care stabilea, în nii lor. Ceasul reformelor sunase, cam aspru, nui toate fabricele, ziua de muncă de unsprezece Ie vorbă. Nu-I remănea țarului de cît să se eze- ceasuri < și jumătate. cute, adică să se plece. Servajul fu desființat ofi­ In anii 1899 și următorii, se afirmară, mal vă­ cial/în 1861, consfințindu-se, puțin cam tîrziu, cum dit , ca orl-cînd, tulburările universitare: Kievul, sc întîrtiplîi cu orl-care guvern, ceea-ce și avea Moscova, Karkovul, Petersburgul, fură teatrul uființă de fapt. Emaniciparea servilor, nu folosi, de nor scene foarte demonstrative. La Kiev, sute de fllt-feliii, la nimic, pentru-că, fără pămînt liber, n’avea studențl fură trimeșl la cazarmă,- ca să învețe dis­ ța ce sluji. Și, după două-zecl de ani de la asta, ciplina. La Moscova, ca să desba,tă chestiea unei preceptorul, dascălul lui Alexandru al Ul-lea, Ka- greve, în favoarea celor ce fură deportați, comi­ velin, spuse, în plină masă imperială, cum-că țăra­ tetul studenților convocă o întrunire generală. Po­ nul Iera mal sclav, mal mizerabil de cît ori-eînd. lițiea ceru disolvarca întrunirel. Participanțil refuIn 1863, veni rîndul Poloniei. Cei 1.500 de spîn- zînd, fură șarjați, împinși într’un manej. Mii de zurațl și cei 70.000 de deportați în Siberia și în muncitori încunjurară pe dată manejul și protes­ Rusia orientală, arătară ce se putea aștepta de la tară. 2.000 de cazaci călări, fură atunci așezați un țar reformator. Singură calea revoluționară re-, în manej. Cu chipul acesta, iritarea crescu. Din manea cu putință. Se întemeeară societăți secrete, simpatică, mulțimea deveni activă, și, a doua zi, ca „Tînăra Rusie",. „Pămînt și Libertate", cari mulțămită muncitorilor, tulburările universitare se . _aveau ___ deC scop rascularea generală a țăranilor, a transformară într'o mișcare revoluționară. Răscoala lucrătorilor, a intelectualilor, și întemeerea Repu- iUa proporții din ce în ce n^al mari, și, pe la două, blicel_________________________________________ în Rusia. Dar numai de la 1873, cînd apă- ddupă .iȚLz* Upă amiază, pe bulevardele Moscovei, în zccc zece rură pe scenă Narodnicii, mișcarea luă proporții părți diferite, mii de manifestanțl cîntau și huimal întinse. Afară de asta, activitatea Internațio­ dueau polițiea. A doua zi, mișcarea deveni și mal nalei, care deștepta, cam pretutindeni, instinctele serioasă. Manejul fu golit. Mulțimea, cu drapel roș revoluționare și tendințele socialiste, nu putea re­ în cap, se alcătui în cortegiu și manifestă în fața mănea fără înrîurire asupra tinerimel. Cea mal casei șefului de poliție, apoi în fața celei a reacalipiră chiar-, ționarululI care redacta Gazeta de Moscova. Se aș­ mare parte din revoluționarii ruși seri'." cu osebire, cu Bakunin, de comuniștii-anarhiștl, dîn- tepta să sosască armata. Intr’o clipă, cei aproape du-șl sama cum-că legalitatea nu Iera de cît o două-zecl de mii de inși, cari se aflau de față, ri7___ x_. dicară baricade, cele dintăl baricade din Rusia. Cautopie ridiculă și împledicătoare. Mișcarea luă proporțiile unei adevărate cruciade, zacil alergară, înse nu izbutiră să împrăștie pe reaaevarare cruciaue, -,care amintea cele dintăl zile ale creștinismului. Ti­ voltațl, cari manifestară, aproape liberi, pănă noap­ neri și tinere, din toate clasele societățel, o rupeau tea tîrziu. A patra zi, întreg orașul fu năpădit de cu familiea, îșl zdrobeau cariera, renunțau la si- trupe pedestre și călări, armate ca pentru războit!. , tuațiea lor, și, îmbrăcîndu-se țărănește, mergeau Manifestările urmară. Spre sară, Tolstol fu zărit prin făbricl și mal cu samă la țară, pentru a duce prin mulțime și mii de inși îl aclamară cu căldură. robilor legați de pămînt, încovoiați sub jugul mun- Asta Iera în ziua escomunicărei lui de cătră Sinod. cel, cuvîntul răzvrătitei. Dar mișcarea aceasta se Iei spuse studenților, câri-1 încunjurau, că Iei, băzdrobi, izbindu-șe de ignoranța poporului, de pri- trîn locuitor al Moscovei, nu mal văzuse nici o ' gonirile guvernului. Sute din acești aprinși mun­ dată asemenea mișcare. Și Iei, marele apostol al citori ai emancipărel, plătiră, apostolatul lor, cu neopunerel la rău, povățui să se continue mani­ festațiile și greva. Aceste întîmplărl,^ spălmîntară gu­ vernul, care dădu poruncă- să se îndrepte, asupra Se adoptă o tactică nouă: terorismul, care avea, Moscovei, tunuri, asupra Moscovei, unde ordinea mai cu samă, ca țintă de-a curăți pe puturoșil fu stabilită, pe dată... ca la Varșovia. spioni, pe răpănoșii agențl, pe acești cînl de vîDar faptele ce povestim sînt numai un încenatoare, mișel și scîrnavl, al tuturor apăsătorilor. i;Ll o măsură de reprimare nu va mal pu­ i represaliile autocrației, la expulzările în masă, put. Mei tea înăbuși de-acum încolo răzvrătirea ce crește a executările nemiloase, tainicul „Comitet eze- și care Ie produsul firesc și necesar al desvoltăî 1 lv \ respundea prin lovituri din ce în ce mai rel sociale a unei țări. Revoluțiea crește și va crește Srozitoare. Dar partidul „Voinței poporului , Afl- I f - �mereu, pănă ce va învinge. Canaliea dirigui oare, țar, președinte, miniștri, toți cari trăesc din sudoa­ rea poporului vor PQ — copleșiți, nimiciți, nțniicițî, distruși, de ~~ manuali și valul compact și decis al' muncitorilor i al muncitorilor intelectuali. uar U..-UU x. Dar orl-cît uv do departe u? ar fil Rusia, internațiolaliștiî, colectiviștii, anarhiștii, nu pot să1 sc dezkitereseze de lea.'Simpatica, ca și rațiunea, Ie — noi, trebuie “să fimi cu deoseinternațională. „Și iîS'zicSBldeysse/fiind-că, voind să schimbire'mi?vau, —-> -— ’’ ’ . ___ mnnnn nnn iibăni lumea, prin unirea științei cu munca, pnn unirca intelectualilor, muncitorilor și țerantlor, vedem în Rusia făcîndu-se aceea-șl unire, pentru distru­ gerea regimului puterel". O vie solidaritate a tuturor socialiștilor revolu­ ționari Ie de nevoc, pentru a. pune capăt stărel actuale de lucruri. Un Oprimat. t lîiiVjSTA Idem REVISTA rOEEt 78 • z**' - - - k’mzi »»«» Religiei și moralitatea populară Slăbirea treptată a instinctului religios, va îngă­ dui să se consacre progresului social o mulțime de puteri, pănă acum distrase și deturnate* de preocupări mistice. Putem să ne întrebăm înse dacă, prin îndoeala religioasă, alte puteri, vătămă­ toare societățel, și cari pănă acum * au fost com­ pensate sau precumpănite de instinctul religios, nu vor li puse în libertate de-o dată. „Creștinismul, a zis Guizot, Ic trebuitor pentru popor. Intr’adevăr, Iei Ie o școală de respect". Ne­ greșit, cu toate că njal puțin de cît religiile in­ diene, cari au făcut să se respecteze omenirea, pănă la despărțirea cu desăvîrșire a castelor, atît de contrară tuturor sentimentelor naturale'și bu­ nului mers al legilor socialo; Negreșit, o. socie­ tate nu poate dăinui dacă nu se. fesp'ectează în lea ceea ce le de respectat, respectul fiind astfeliu, un element al vieței publice. Dar, pe de altă parte, o societate nu poate progresa, dacă se respectă în lea ceea-ce nu-I de respectat, progre­ sul fiind o condiție de vieață pentru societate. Spune-mi ce respectczl și îți voiu spune ce Iești. Progresul, prin care respectul omului se îndreaptă cătră niște obiecte din ce în ce mal înalte, pro­ gresul acesta Ie chiar simbolul tuturor celorlalte progrese îndeplinite de cătră spiritul omenesc. Fără religie, zice din nou școala lui Guizot, chestiea socială ar răsvrăti poporul: numai Bise­ rica susține proprietatea... Dacă Ie o chestie socială, de ce să o ascundem, să nu lucrăm mal bine cinstit și cît putem, s’o deslegăm. Pe cine în­ șelăm aici ? D-zeu, nu-I oare numai un mijloc de a salva pe capitalist ? Problema socială, de altfeliu, nu se pune, astă-zl, cu mal puțină tărie, în fața religiilor, de cît în fața liberei cugetări. Creș­ tinismul, care, cuprinde, implicit, comunismul, în principiile lui, a răspîndit chiar Iei, în popor, idei cap nu se poate să nu încolțască, în marea frămintare a epoceî noastre. Ceea-ce mărturisește cmar un susținător al creștinismului liberal, De Laveleye, Se știe că totul Iera în comun la cel dintăl creștini, și comunismul îera urmarea diată a botezului. „Totul Ieste comun ia ntf(’nie. fără de femei, repetă Tertulian și S-t JustîJS a. Noi punem la o laltă și împărțim totul-, $c '••Ti. ‘ cu ce aprindere au atacat, Părinții Bisericeî, Știe Pro. prictatea. „Pămîntul, zice S-t Ambrosic, â dat în comun, și bogaților și săracilor. Dc ce fost bn gaților, de ce credeți că proprietatea feste num-n a voastră"? „Natura a creat dreptul comun. Dren tul privat Fa făcut uzurparea". „Bogățiea îe py' rureă produsul unei hoții", zice S-t leronhn, „Bq. gatul i-un talhar", zice S-t Vasile. „Numai ne. dreptatea face proprietatea privată", zice S-t Qe'. ment. „Bogatul i-un bandit", zice S-t Crisostoni f In sflrșit. chiar Bossuet spune în predica despre măsurile privitoare la necesitățile vieței: s\jUr murul săracilor îe drept: de ce această neegali, tate de condiții" ? Și, în predica despre neîntrecuta demnitate a săracilor' „Politica lui Isus Ieste cu totul opusă celei a veacului". Pascal, în flne rezumînd, într’o imagine, toate aceste idei socia­ liste, cari au alcătuit fondul predicărel creștine; „Acest cîne Ieste al mlcu, ziceau acești sărmani copil. Locul mleu la soare i-aicl... leată începu­ tul, imaginea ■ uzurpărel pămîntului întreg". Acești sărmani copil, cari sînt oamenii, nu-s totdeabna resemnați cît se atinge de uzurparea aceasta. De unde, începînd din vrîsta de mijloc, atîtea răs­ coale și atîtea măcelăriri: răscoalele plebeene și jacheriile, din Franța, răscoalele din Englitera, cu Watt Tyler, ale Anabaptiștilor, cu Jean de Leyda, din Germania. După potolirea acestor mari izbuc­ niri, preotul creștin căută să dămolească mulți­ mile prin credința adîncă, ce le-o putea insufla, în răsplătirile cerești. Toate bunurile se rezumeazitîn „fericiți cel săraci, că aceia vor vodca pe D-zeu"... Astă-zl, în urma progresului științelor naturale, si­ guranța răsplătirilor Ie necesar zdruncinată. Chiar și creștinul, ne mai avînd atîta credință îh Raiu, năzuește să vadă îndeplinindu-se, din vieața asta AnAntaMfl An ♦’ZSf Ci fr sub trăsăturile chiar, dreptatea ce ii s’a înfățoșat dreptățel cerești. Ceea-ce rămîne mal trainic în creștinism, Ieste, ast-felid, nu atît frîul ce a știut să-l pue mulțimilor, cît disprețul1 ce a știut să-l insufle împotriva stărel aflătoare. Religiea ne­ voită, astă-zl, de a chlema în sprijinul Iei știința socială, pentru a lupta împotriva socialismului, dacă a luat-o pe drumul acesta. Adevăratul principiu al proprietăței, ca și al autoritățel sociale, nu pont6 fi religios: iei Ie în însu-șl sentimentul drcptulu, * tuturor, și îri cunoștința, din ce mal șlnnVfică, a condițiilor vieței civile și politiceDar chiar moralitatea popoarelor, cine-o susține oare, de nu religiea, ni se spune. Ie drept otitn-c ne închipuim, de obiceiti, imoralitatea și crima t vîrșită de oameni, ca legată de necredință, \ al necredinței. Cu toate astea nimic mal nea c rat, precum au dovedit-o criminaliștil. Privind m . făcătorilor de rele, din toate țările, vedem oa* ț credința, la aceștia, nu Ie de cît escepțiea, Șl En; o escepție rară. In țerile' foarte religioase, ca nia 1 glitera, spre pildă, culpabilii nu sînt _ de loc mai puțin numeroși, dar sînt maî credincioși-cen C"’ ~ 79 „re parte, ne spune Mayhew, niărtu.rișesc că cred oară, între Paris și Londra. Bîsericcle, templele și I1V Biblie- In Franța, unde necredința le atît de smagogele Paris n’ar putea cuprinde nici a ? rventă, Ie firește să fie frecvent'ă și la făcătorii zecea partedin din populație» Iul, și cum, la vremea j rele- Dar ic departe de a fi regula. O întîlnim, slujbei, sc află pe jumătate goale, un statislician ar dC osebire» la șefii bandelor, la urzitorii crimelor, putea, cu foarte mult temeiu, conchide, cum-că nucUtoți acel, în sfîrșit, cari-s afară din comun. Dacă aî a doua-zccca parte din populație „practică". 1,l.,ninaliștif sînt nevoiți să atribue un adevărat ge- Ș. Și, pe cînd Parisul nu are de cît 169 locuri de c9 antisocial unor criminali, nu-I de mirare să în- cult, Londra, în 1882, avea 1231, afară de adu­ Slnim la niultl din ace?tia> o instrucție și un talent nările religioase ținute în parcuri, pe piețele pu­ f ii niuns, care să-I facă să n’albă credințele super- blice, pănă și sub. viaducurjle drumurilor de fier. titioase ale mulțime!, împărtășite de cătră tovaNi se vor pune înainte, 1 punîndu-le pe soco­ rtsii l°r de crime. Talentul și instrucțiea mu- au teala nereligiel, crimele Comunei de Paris sau cele utut să le împiedice tendințele rele, dar nici ta- ale Revoluției franceze. Cu mult maî multă drep­ fPntul nici instrucțiea nu le-au produs, nici de tate s’ar putea face răspunzătoare religiea de ma­ um ’tendințele-' acestea. Criminaliștil citează o sacrele lui S-t Barthelemy, de Dragonade, pentrumulțime de fapte, cari dovedesc că, religiozitatea că, în războaele Hughenoților, ale Vandezilor, Alea mai riguroasă și mal sinceră, poate să se în- bigezilor, religiea a fost amestecată în chestie, di­ tovărășască cu cele mal mari crime. Dcspine, po­ rect, pe cînd Comuna, fiind un războiu social, rcvestește că Bourse, îndată ce săvîrși o tâlhărie și ș’ ligiea na fost amestecată. în lea de cît cu totul n omor, se duse să îngenuncheze înaintea al­ indirect. Războiul Comunei, se asamănă cu tulbu­ tarului. O fată G., dînd foc casei amantului Iei, rările întețite odinioară la Roma, de cătră legile strigă’• nD-zeu și prea curata fecioară, să împli­ agrare,* cu marile greve contemporane, atît de anească sfîrșitul". Femeea lui Parency, în timpul desea* însoțite de ------tulburări ---------1-----------sîngeroase, onigviuuau, se asamănă, cibcinjuint, cînd bărbătul Iei omora un bătrîn, ca să-l ;prade, \ în sHrșit, cu toate revendicările brutale ale lucrăse ruga lui D-zeu ca totul să se petreacă bine. Se torilor și țăranilor, împotriva stăpînitorilor pămînștie cît de credincioasă Icra marchiza de Brinvil- tulul și capitalului. Să ne dăm samă, de alt-feliit, liers care putu să fie osîndită cu atîta mal lesne, cwn-cd, in toate luptele- acestea, partidul cel mai cu cît scrisese cu mîha iei o mărturisi-re secretă tare, care reprezenta partidul societățel, și, după a păcatelor se săvîrșise, mărturisire în care men­ cum se susține, pc acel al religiei, a săvirșit, in ționa, o dată cu paricizil, fratricizii, nenumăratele reprimare, violența ca și ale revoltaților, numai incendii și otrăviri, menționa și de cîte ori nu se că, nnc-ori, nu atît. de scuzabile. mărturisise la popă sau nu se mărturisise cum s’ar Ceea-ce demoralizază poporul, nu Ie atît slăbi­ fi cuvenit. rea religiei, cît luxul și trîndăviea unora, mizeriea Ic tot atît de nerăspunzătoare de cri- revoltătoare a altora. In ’ societate, demoralizarea _Religiea a mele acestea, ca și nereligiea, pentru-că, nici una, • vine, în acela-șl timp, și de siiș, de sus de tot, și nici alta, în ceea ce au de înalt, nu pot pătrun­ de jos. Sînt, într’adevăr, două soiuri de revoltați, de în capul unul criminal. Cu toate că simțul mo­ împotriva legilor muncel: lucrătorul rău, care blas- • ral. Ieste .din capul locului deosebit de simțul re- tămă legile acestea, cu toate că supunîndu-se lor, ligips, amîndouă aceste simțuri lucrează și rcacțio- și nobilul trîndav,, sau îmbogățitul, cari le violează. nează necurmat, unul asupra altuea. S’ar putea Făpturile cele mal bogate, din societatea noastră, stabili legea, că orî-ce ins, la care simțul moral Ie sînt adesea acelea a căror vieață, comportă mini­ șters, devine incapabil de a fi pătruns de puritatea mum pe devotament, de acțiuni dezinteresate și adevăratului simț religios, pe cînd, din contra, dîn- de reală înălțare morală. Pentru ceea-ce numim o sul va fi mal apt, do cît orl-care altul, de a se mondenă sau o femee de lume, bună oară, îndaalipi de formele superstițioase ale credinței și cui- toririle vieței se reduc, foarte adesea, la nimicuri, tulul. Simțul religios înalt, are pururea, ca princi- Aceasta habar n’are de ce însamnă trudă. Un co‘ toatecu ca, de alt-feliu, pil doi, pentru că a întrece numărul de trei Ie piu, un simț moral delicat, dacă., simțul acesta religios, se exagerează de si- culmea imoralitățel, precum zicea una' din Iele, o p6 pănă la fanatism, poate, reacționînd asupra doică de plimbat, un bărbat, cărui să-i fie credin­ ^țulul moral, să-1 altereze la rîndul lui. Asupra cioasă, cel puțin în margiriele cochetăriei, leată celui ce n’are simț moral, religiea nu produce de toată datoriea. nansm,» lormansm flLefe?e rele’ ia fanatism formalism și și ipocrizie, Foarte adesea, pentru acel din clasele înalte, filnd-că religiea le necesar nepricepUtă, denaturată. datoriea se reduce de a se înfrîna să nu fie atît Adesea, țările cele mai creștine sînt cele cari de răi cît ar putea să fie. Ispitele de a face rău u cei mal niulțl criminali, fiind - că - s cele merg crescînd, cu cît urcăm scara socială, pe lent 1®n°r,a,nte’ Io Italia, bună oară, morțile vio- cînd, ceea ce am putea nunii ispitele de bine, 6> cari au atins, une-orl, cifra de 16 lâ su- merg descrescînd. Bogățiea îngădue să-ți cumperi, sînflni Vec^tul Stat roman și în Italia meridională, așa zicînd, un înlocuitor în toate cazurile de da­ biont °ur 3. 2 la sută, în Liguria și în Pie- torie : bolnavi de îngrijit, copii de alăptat și cres­ mal j v°pulațiea Parisului, nu le^ luată în masă, cut, și altele. Cocheta Ieste departe, de-a șl chel­ Centre h- nde acea a tu.turor celorlalte mari tui vieața, după expresiea populară, atîtdeadevăc in ^uroPa‘ Cu toate astea Ie, fără îndo- tă, Ieste departe de-a șl tulbura odihna. Bogățiea, »> ea mal puțin religioasă. Ce deosebire, bună are, foarte adesea, ca urmare, o avariție de sine. 1I J I �80 - revista idee( o restrîngere restrîngei a feconditățel morale ca -șt. a fecondltățel fizice, o sărăcire a individului- și-a rasei. Mica burghezie Ie de fapt clasa cea mal puțin imo­ rală, și asta din pricină că a păstrat obiclnuința muncel. Dar ie atrasă neîncetat, șt tea, de pilda claselor înalte, cari își pun amorul propriu întru |{ EV ISTA IDEEI SCRIERI ITALIANE ȘI ÎN JARGON Giovanni Moet: La peste religiosa. . ț Lo Scioporo generale, il suo scopo o 1 auoi mozzi Per legitima difosa. Rispostu a Mons. Masotti. Gnslat'o Soledad: Alle prOletario .... 05 8 1903, August. No. XXVI. 6. (fi J0 Eliseo Redus: Iprodotti deliu terra o dell’industria 11 Primo Maggio. 11 huo passato o il Suo avvohiro Emilio Siuieri: Giorgi o’Silvio • . • 10 Errico Malalesla : Fra Contadini . , — Al. OafhS • . • . ’ ’ ; >6 — La Politica Parlamentaro . Piclro Kropolkine: Lo splrito di ribcllione — L'Anarohin, la sua IHoSoUu o 11 11 eu euoideale Jj — L’agricoltura ., Bii/Jdlmticco: L’orgauizzaziono sooialisța-anarohlca Germinai, Uno doi torturat! di Monjuich, . . 10 Circolo di sbidi sociali: Intravedondo u comunismo (6 Lambrc. Catizam'i 11 dovore doi Giovani . (6 Logica Infantile. . (6 D. Zavattero : Husa... Sovvorsiva . . W Pielro Kropolkine: La ConQulsta doi Pano. l.tti A 80 iadresa la rodacțiea ziarului, 11 Rizvcglîo*, 28, nie Coutanoe,-I Doll. Guslavo Geley: Le Provo doi Trasformismo . Ciro'Alvi: L'lnvincibilo Idcalo, romanzo I Savoiu nel Secolo XIX .... • . . tterrauca, proflîi rivoluzlouuri . * Stepniak: La Russia Sott ti Domani deliu Rivoluzione ............ g-g J. Grav:: La Bocietă al D--------------------------------B. Ferrini: Onnagliato ...... 2te nella Storia dell’Umauitti . ' Dr. R. Mausoni: 11 Prel G. Ctancabilla! Fiori di Maggio Salvatore: La Crodenza Religiosa --------- o-----• ■ * • • < ' 25 Roberio D'Angib: LibertA,...................................... ie:: La Morale Anarchica . . . ' . Piclro Kropolkitic Mor. — Ai Glovnui. viiui. Ant /luna — Maria .........Mozzoni: ---------Allo Fanciulle. 25 Roniolo Ovidi: Fame. Bozzetlo sociale .... Agil Intransigenți doi Partito Socialista Italiano , . 25 II Canzoniore doi Ribelli • ... . . • -. . 26 Carlo Cajiero: Anarchia o Comunismo . . • » , 25 avoia .. . ,.26 Amilcari CipriaHi • Li Regicidlo-Brescî o Savoia A. Hanion : Capitalismo. Oristianosimo o Socialisrao . , 25 " ’1 , Ellseo Recltts e Giorgio Guvon: LibertA o Ohiesa , . .25 itta Socialo, 2i Pio Spadea ■ 1 Mali doll’Organizzaziono nolla Lotta Savcrio Merlino : Porohd siamo Anorchici ? . ... 25 -..................................................... Z A so adresa la redacțioa revistei .La Protesta Umana , 2318, a Larkin Street,-Son.Francisco. Cal. tt U. a S. A. Rămășița de moralitate care există în clasa bur­ '* ' 10 gheză, se datorește, în parte, iubîrel de argint. Iubirea de argint, are, ce-I dreptul, bunul, că tre­ buie, în general, să lucrezi, pentru a-1 cîștiga. Și nobilii și burghezii iubesc argintul, înse în două Hi* ’ 1 chipuri deosebite: copiii familiilor înalte nu-1 iu­ besc de cît să-l cheltuească, să-1 risipească, pe cînd mica burgheze îl iubește pentru sine, din avariție. Avarițiea, le o puternică pîrghie, pentru cele din urmă rămășiți ale moralitățel unul popor, lea coincide, aproape în toate urmările Iei, cu dragostea de muncă, și nu îndeplinește o influență rea de cît asupra căsătoriilor, la Ciiri considerațiea zestrei întrece toate celelalte considerații, și asupra nașterilor, de al căror număr se teme. ...................... .... Cu toate astea, între risipă și avariție, moralistul Ie silit să dee preferință celei de-a doua, fiind-că, nefavorizînd destrăbălarea, nu tinde să distrugă societatea. Și risipa și avarițiea sînt două boli ce ne sleesc și ne pot omorî. Dar cea de-a doua nu Ie atît de contagioasă și tot cîștigă din cînd în cînd. Pe lîngă asta, iubirea de risipă, foarte rar poate încuraja o muncă regulată. Dînsa dă naște­ re, mal curînd, tendințelor la joc'și chiar la tâl­ hării : loviturile de bursă, în unele cazuri, sînt pur și simplu hoții. De unde, altă urmare demoraliza­ Dr. Ginsburg: Der idischer toare. Risipitorii vor fi musai atrași de speculațiile gon varbroohor. , , R, Ingersol: Vurbrechen gegon vaiu.«. a Moison . • . . W — Dio Tousen von Moisc" . finanțiare, mal mult sau mal puțin veroase, în P. Kropolkine : Dor Statt un esein rol iu der goaichte . 40 , care, fără de nici o muncă propriu zisă, poți cîști­ •igRewolution . . -. ț. j-S. — Gedanken voni ------------, a — Zuxn iungou dor . ga mal mult de cît prin muncă. Avarul, din po­ . a . — Anarohistlsche moral jral .. . a , :ht. , . trivă, va sta la cumpene, va prefera, în locul jo­ — Das monschon recht P. Lafargucz Das recht auf faulehoit cului, truda, și truda lui va fi mal folositoare S. Mosl: Dio Roliglozo Magefă ia . ■> ’ 25 3Cax Nordati: Der liogen von c dor heirath , pentru societate. La urma urmei, singurul lucru . 25 — Der liegen von religior rcligion. , 25 I ce ar putea păstra societatea în stare bună, Ie Slanley: Dor wahrer ziel von Anarchîzmus Slepmak: Untoriirdisoho Bone rusianu rusland . • . • * '. 2.< dragostea muncet pentru muncă, ceea-ce întîlnim U'olttai: El nurois Babei....................................... ' ' -'"Z Group*, atît de rar și-ar trebui de desvoltat. Dar această Do procurat prin „Liberty ,, ...... 9, Polham Btr. Brwk dragoste de muncă intelectuală și materială nu Lane,—London. 60 ; M Baknnin : Got un der Stat.. , . Ie legată de religie: lea Ie legată de-o oare-care JEdtlslal: Gedicbto .... Bliwant: Anarchio var'n goricht . cultură generală a sufletului și inimel, care face ’ s Scb, Faur: Der Menscli .... ffl ‘ trîndăviea cu neputință de îndurat. — Die varbrechen von got . ' 25 ,i F. Krauz: Got, roligion un moral. ’ i0 Tot așa cît se atinge de celelalte virtuți morale și E. Malalesla: Anarchîzmus • ■25 sociale, ce ni se înfățoșază ca atîmînd de religie.-^. R. Rockcr: Die biographie von Bakunîn . 60 1 Janoivski: Der Alf Beth von Anarchizmus ; m ; In toate timpurile i-a trebuit omenire! o mijlocie L, Tolsloi; Potriotlsm un regirung . de viții ca și o mijlocie de virtuți. Chiar religiile Do procurat prin G. David, 58, Dunstan Housos, stoper i au trebuit, în totdeauna, să se plece în fața obi­ Green,—LondOn A ' ceiurilor sau pasiunilor. Dacă am trăi în timpul’RePUBLICAȚII PERIODICE ' formel, am vedea pe preoții catolici, susținînd, cu Germinai, revistă lunară, abon. anual 5 lol. j ' cea mal mare seriozitate, cum-că fără dogmele ca­ 53, Dunstan Housos, Stepnoy GrS°’?.‘”"r??• (1. D8T^' ' Arbciler Fretnid, ziar sept. abon. anual 7.50. E. tolice -și autoritatea papei, societatea se va dizolva, 53, Dunstan Houses, Stepney Greon, —jup i Frciltell, ziar sept. abon. anual 5 lol, Adr.: A,11> y va pieri. Din fericire, experiența a dovedit, că ti, Pelliam str. Brich Lano,—London E. g, vteața socială putea să se lipsască de dogmele aFreie Geselschaft, revistă lunară, abon- anual 5 le . Baron, 12, Jofforson str—Nciv-York. . -MausS81 cestea și de autoritatea aceasta. Conștiințele nu Freie Arbtiler Stimme, ziar sept. ab. an. f.50. AjL' york. • mal au trebuință a-zl de nici un gardian, de nici freie arboiter stimme", 24, Rutgors str.-w un păzitor,. căci se păzesc de sine. .................... ; tâ :I s M, Guyau. Bibliografie» cărților noastre romttnoștt a Tip. „Munca", Doamnei 9,— București, Strada Epurilor, 10. CUPRINSUL Noî știm prea bine, că ic un mers firesc, o Inlan țuire fatală, care aduce in lume tocmai schimbările necesare. Dar, ori și cum, noi nu sîntem numai niște bolovani cari s’ar rupe și s’ar răstăgoli dinți-’o stinCă. biol am ajuns să medităm situa țica noastră, să luăm cunoștința de clte se petrec, sa le știm îmbinarea, sa prevedem unele lucruri, înainte dea ajunge la Er<GOTW»; 0 d!ltă punctul critic, cînd să fim asvlrliți, să fim împinși junlcr : Evreii in Est-End-ul Londrei, în mod silnic,Jntr'o situație, poate că iu multe pritfl>r Bceln» : Comunismul la primitivi. vjnți mai bună, la care înse ne-am adapta anevoe S’gehnplra : Educațiea libeitu|eT practicată la Ccmpuiș. și adaptarea ne-ar fi dureroasă. leată rațiunea sau Rnnf ■ Anarhiea. practica preocupărilor noastre, și ieată rațiunea pensâu>. Ver: Dc Pe niureatru care n’avem îndestule cuvinte, dc-a îndemna pe toți,ce au vre o știință de fapt, de a o da Ia lumină, PRACTICI SÎNTEM ca să servească drept o orientare, drept punct de sprijin, celor atrași în marele curent al mișcare! de jjMau se iuchee cu una cu două ^discuțiea asupra - —w 4, i a-zî- Nu vom ieși, prin asta, afară din rotațiea ner&cticitaței xioast: c. Lumea ic pozitiv a cesară. Dar cel puțin nu vom fînumaî atîtea corpuri iciicităței prcocup.trilor preocupărilomoastre.Lumeaiepozitivă •—XX.» nici cum să ----brute, pe cari Foarte șinu îngădue se cheltuească așa le brîiicește, le bate cap In cap o oare­ j^eaba vre-o oare-care silință. Fără a recunoaște care fatalitate oarbă. Vom merge, spre destinarea cnî-va vre-un drept de cenzurare,cînd și l’ar însuși, noastră, cu siguranță maî mare. Și cînd ne vomașeza, asupra acțiunilornoastre, ne place,totu-și chiar nouă, într’un loc, vom căuta să nu ne grămădim peste sJ le cătăm rațiunea, fiind-că înși-și noi am vrea să alții, s’avem cu toții cită comoditate se poate. Practica asta va ii recunoscută, eă ieste. Dar lu­ limconvinși și să ne-o dovedim nouă, cum-că ceeace facem comportă o sancțiune, are într’adevăr o a- mea mai înțelege prin practică, folosul imediat ce-1 trage cine-va, pentru sine, dintr’o silință, din ori­ nlicare practică. Fără aceasta, chiar noi, n’am ți­ nea nici de cum la aceea ee-am face. Așa, desba- ce desfășurare de forță. Neapărat practica de care terile noastre au iele oare însemnătatea ce s’ar că­ vorbim, nu poate să albă menirea, nici-cum, de a dea s-o aibă? Cel puțin tot aiîta, cît acele desba- mări, păn la exagerare poate, exploatarea sau spe­ teri eu cari se ocupă, de pe tribuna, de pe ca- cula, de-a crește dominarea cui-va. Practica noastră tedra lor, unii oficiali. Și ie afară de ori-ce în- ar fi prea practică atunci și prea s’ar confunda cu doealuj că o cunoștință mai urare, a celor ce se alta de cave facem abstracție acum. Neapărat, dînsa petrec în de obște, sporește energica individuală și nu va răpi nimănui, putința de a-șî agonisi cele liberează, descătușază pe om, do-a face toate silin- trebuitoare vieței, nu va răpi nimănui mijloacele |ele cu putință, ce sînt în firea lui, ca să-și spo­ de vieață, chiar dacă cine-va ar fi silit să trăcasca rea-că buna stare. Fără știinli rească fericirea și și ‘«buna știința sau cu- într’un mediu impropriu, in care practica noastră Tlhdînla — vieață nesigur, ' ‘ impune 3 oare-cari rigori. Dar va găsi fie-care să noștința aceasta, omul pășește îîn i-ar CS facă no îmnîii împăcare, să-și facă și interesele sale, cit se ca nnnm un om care, mmurtnrl mergînd ?»•. în întuneric, chiar pe pă- fn/»n va cere, cît ar fi, cum am zice, strict necesar, mlnlul neted, stă la tot momentul să cadă. J să facă ce-va și în senzul preocupărilor ge­ Desbaterile noastre n’au mai putină însemnătate și nerale. găsi poate ®cit desbaterile făcute, în școala sau afară, prin ne ----- Va .o .._. r — o rațiune superioară și J“tea mijloace, de oameni puși anume si răsplătiți chiar un interes, tpentitru asta, dacă interesul ie că­ lăuza supremă a omului Pjnlru asta chiar de această lume cari se afișază alăuza supremă a c — 1 și , dacă ori-ce-am face nu Ruasta.?hiar_dc această, caid 1 interes pe *ynimeni. *' *. ’țCu toate că la practică. Cind faeeiiațapropierea aceasta, noi putem deslipi de oamenii nșa așa zieîiri zicînd — mai• superiori, interesul acesta «borlm puțin însemnătatea — înscinnătatoia învățăturilor noastre, cameni! — -----și: -pc 10ațe mai subtil. Ieste un interes E iCaîuvalarii‘ile astea noi le prețuim de o utili- poate părea t ch<leltueștî chiar numai forțele supe­ 'e, (Ie-0 aplicabilitate mc ti mare. Dai- vrem să dăm une-ori,, să-ți iQDffictdc coniparQre, as.a zicînd irecuzabil. Preo- rioare ce ai, afară afaj de ori-ce considerație alta. Așa în cît, umxi e Noastre, noi le putem justifica în chipul în cît, cit citiie vorba de practică, preocupările sînt practica Wnr • -1 .întăi îele disciplinează mintea, in- noastre noastresînt practi întrupată. Din cele ce expunem Sptă j^'^re^ar^ln oamen^or asuPi»â unui țel de a- sîntnumai aplicări,aplicări cari privesc șioîntmdere de vreme mai lungă și aplicări de moment. Trâgînd imb?rî dc-acele^c sînt tot folosul din iele, inleresa’ții își pot da samă că rasâ8ehAr“^rtriin mediu, -schimbări dc-aceie ce siuv lunuiuam ““ ~ ril(£.“?'-ssprefolosultulTiror.Fărăpreocupa- zeroul cel mare 11 pot aliata vicața solidara, in ammsS “■ «no ar sili mașina guvernamentală, să .rea ec pot realiza între intre iei, pentru pentru realizarea celor celoi “It-foiiu de cit merge,saucliiar cum mor- ce_ 11 li -se3 par par de de nevoe. nevoe. Iși Iși potua pot samă că toate frumoa­ ce le re<fll!omieledupă cari s’arputea săvîrșiaeele sele planuri ;e I,. face fi,™ unii, în senz dc-a-i domina, și simplu miragii, nia»i«lu| “sigurc dezvoltarea și vieala orga- sînt sinț oase oase fără lara carne carne sau sau pur • “'■“4 „ -c-lal? A'-em n.oiscmi-ze?,carisăȘtiece ceriu eerin răsturnat răștumnt in In apă. apa. N . ’avem nevoe să Înși­ răm acolea nici un ast-ieliu de plan, pentru-că ?ulc’ si ALuX Pentru oa .meni, cind oamenii n ar toate trebuie să fie vădite de sine celor ce ur­ i Ca’ °iai h n ar puntea insufla, cind n’ar pu- măresc desvoltările noastre. Aceștia vor înțelege | 01a» pune în. x«ph( are chiar iei? Cit de practici sintem. P JÎJeow. Lupta politică. J‘ »en«wcitr> TiUmiicitoi : Prigonire absurdă. 11 r/crnn.ont : Ucenica. nDn-<-'l»n*rInu • Istoriei unul recrut. • - * f* I —- — — — I J— 1 • w 1 M w* &w« tn » .*V 4- .“î »"» *J n *3 Z3 «3 Y* *1 « i �REVISTA TOEEț lesne, caracteristica unor ast-feliu de planuri, fără să albă nevoe a li se fiice atltea indicări și indicări Iii tot pasul. Preocupările noastre nu curmă tnse lupta, cave so chlcamă de clasă. lentă cusurul cel mare ce-I au, cu toată practica cealaltă. Nici n’au asemenea menire. Dacă ie vorba de o menire, preocupările noastre n’o au de cit pe aceea de-a insufla un maximum de conștiință in mintea tuturor. Și dacă Lradițica luptei ieste atit de mare la oameni, lupta aceasta cată să fie goală, fără de nici o mască, implacabilă, rece, dusa Ia maximum de intenzitatc. Ca să s'ajungă o dată la echilibrul dorit. P. Mușoiu. LUPTA POLITICA Cînd cuceritorii înțeleseră că Iera mal bine de a pune mîna pe foloasele cîrmuirel de cît pe proprietățile particulare, foloasele ce le îndepli­ niră, prin cuceriri, crescură colosal. Mal întăl impozitul apăsa, cu chipul acesta, asupra tutulor, pe cîtă vreme confiscarea nu putea să atingă de cît pe cel ce aveau bogății. După aceea, im­ pozitul apăsa mal greu asupra săracilor, adică asupra celor ce tiveau facultatea de a se apăra mal puțin. Așa-că, cînd societățile omenești progre­ sară, cînd industriea se desvoltă, cînd pămîntul nu mal Iera unicul izvor de cîștig, în sfirșit cînd buna stare crescu atît de tare, lupta pentru stăpînirea puterel politice înlocui, aproape pretu­ tindeni, lupta pentru confiscarea, individuală sau colectivă, a proprietăților... Afară de foloasele directe, cîrmuirea mal dă și indirecte, cari sînt poate cu mult mal mari. Ori ce concesie de lucrări publice, de vre-o fa­ voare, ori-ce concesie de monopol sau privi­ legiu, le gras plătită de cel ce o primesc. Par­ tea pe care concesionarii o fac funcționarilor Sta­ tului, variază. In unele întreprinderi, une-orl aceasta se urcă pănă la jumătatea capitalului de fondație, pentru-că, în multe state, marii dem­ nitari au apetiluri foarte robuste. Mal puneți, pe lingă asta, emisiunile de împrumuturi publice, la care se poate stabili atît de lesne un curtaj. Mal puneți furniturile armatei, ale marinei și ale altor servicii publice. Apoi jocurile de bursă. Urcarea și coborirea unor valori, atîrnă une-orl de măsurile cîrmuirel. Prevenit dinainte, poți spe­ cula la sigur. Nimic nu împiedică de a dicta’chiar unele măsuri, în vederea unei manevre de bursă. Toate împrejurările astea, îngădue funcționarilor mari, de a se îmbogăți foarte repede. In unele state Ieste destul să fi fost ministru cîțl-va ani, pentru a deveni un mare capitalist. Coțcăriile administrative, merg, de la trădare, pentru-că s’au văzut miniștri sau generali vînzîndu-șl țara, pănă la micele samsarlîcurl, pe cari moravurile politice, atît de slobode, de a-zî, le privesc aproape ca și cînd n’ar însemna nimic. Intr’un cuvînt, foloasele directe sau indirecte ale cîrmuirel, sînt foarte însemnate. Și cînd se poate pune mîna pe un asemenea izvor de bo- gățic, se pot lăsa la o parte, prea bine lelalte izvoare de venit. Așa-că, de lari°atece marelor monarhii europene, de la sfîrJ-Călll>rcn stei de mijloc, războacle pierd orl-Ce tU v>n economic și nu mal au altă țintă de cît^^r mîna pe cîrmuirea țerilor vecine. sil pue Foloasele războaelor politice sînt de d lurl: mal întăl, învingătorul ridică și k trupe în provinciile anexate. De unde armatei învingătorului, deci a putere! lufterea urmă, pune mîna pe produsul impozitelor ce mărește venitul șefului întreprinderei ’ Cee.a tare și a tovarășilor lui, cel puțin pre cît pare^* cestor din urmă, pentru că in realitate rc’V‘ parte de a fi totdeauna așa. In sfîrșit se fi sește de veniturile indirecte ale administrației Dacă banii aduc puterea, puterea aduce b Cuceritorii, numai prin faptul că și-au atribui cîrmuirea, guvernul unei țări, alcătuesc o ni de foloase, directe și indirecte, ceea-ce le fatsi în societate, o situație privilegiată. Dînșii alcătui aristocratica țârei, pe cînd învinșii sînt nevohi să se pleardă în rîndurile poporului. In afară 2 satisfacerile materiale, învingătorul mal dobîn. dește și satisfaceri morale : considerație, respect* admirație. Nevoea de o stare mal bună, nu ie desigur singurul motor al acțiunilor omenești. Necesitățile psihice au de asemenea o oare-care însemnătate. In Europa au avut loc nenumărate și șîngeroase războae, pentru a satisface amorul propriu al unor șefi de stat, pentru a-I face să simtă nespusa plăcere de a fi admirați, adulați și temuți. Negreșit, Napoleon I-iri nu a făcut atîtea războae ca să dobîndească o stare mal bună. Ceea-ce l a împins de a combate peEnglitera, de a rupe tratatul de la Amiens, ceea-ce l’a mînat la Ulm, la lena, la Friedland, la Wagram și la Moscova, a fost mal degrabă orgoliul de cît setea de bogății. întreprinderile militare au loc și în lăuntrul Statelor. Un șef îșl recrutează o bandă deaventurierl, sau, cum am zice, de derbedei, și pune mîna pe putere. Faptul acesta se'reproduce obștește în societățile barbare, cari n’au o organi­ zație atît de stabilă și cari nu-șl respecteazăn constituțiealor. La Roma, de pe vremea lui Sylla, pu­ terea aparține foarte adesea unor șefi de bande militare. In republicele Americel spaniole, pronunciamentele sînt în stare endemică. In sfîrșit, Napoleon Bonaparte și NJ^oleon al III-lea> n fost de cît șefii unor baritfe militare cari au pus mîna pe putere... J. Novicovv^ 83 REVISTA ÎDEET PRIGONIRE absurdă a stabilit cil .individul8 teste sau nu din Pocornon. OrI-cum, Rosenzwclg n’o fost cu totul fără noroc. Ce-T drept, d’a «pus p cale* vre-o grevă generală, nici n‘a condus vre-un aten­ tat cu dinamită în contra împărătesei Chinei In schimb, s’a gă­ sit asupră-t cîte-va numoro dintr’o fose anarhistă, care aparo x 7 lunf do înohlsoaro provontlvă, fuf în sfirșit liberat. Am fost denunțat de nișto păcătoși, c-aș n0l- la FiUdelfia, „Torn cea nouă“, și cîte-va scrisori do la un prie­ ten romtn. Destul do mult pentru a îl acuzat do înaltă trădare , Jnnlo anarhiste yi că aș fl Anarhist. Ou toate că nu B'a și lăsat să stee In închisoare șese lunt. Cu toate că la proces ’ J.ov0(ji în sarcina mea nimic grav, totu-șf om fost ținut nu so putu atribui lui Rosenzv uig nici o vină, afară do aceea pa,ut \ lunj după caro am fost predat poliției din Cernăuți, do a .fl călcat ? 23, care Ieste călcat do ori-ce bun bur­ rBCn ghez do col puțin do o mie de ori pe an, fu totu-șl expul­ 15Fr“ ’ăflocovpuUntmal stătu! și în arestul poliției o lynă, mi se deto zat, după co mal fu ținut în închisoare încă o lună. Putem sS qo din urmă un termen de trei zile, ca să-mi procur mijlouasigurăm Inso pe domnii guvernanți, ci se înșaltt amur, daci 10|C4trobuitoaro> sit P,c0 undo-aș voi. O dată, Inse, liber, spuseiti cred că prin ast-feBQ do mizerabile mijloace, vor putea împiedica Cf ° găsesc parale, și așa fu nevoită polițioa să-mi deo 40 de propaganda auarhistif. Iei vor contribui, din potrivă, mal mult, c^nl^u0. Din Cernăuți plecai spre Ungaria și ajunsei laBudaca lupta să fie dusă înainte, cu mal multă vigoare, ca mulțl din l’°r?a Aici, găsind do lucru și simțindu-ină întru cît-va mul sicol cari pănă acum stăteau departe, să so alipească de noi, sa pe, m’am hotărît să-ți scriu despre întîmplărilo inele. întro în rîndurilo noastre, pănă cind va veni vremea : ochiului s a' um aș vrea să reîncep corespondența cu camarazii, și-aș pentru ochiți-..“ șt*11 adrosa mal multora din Toi.., Aice sînt po punctul Tălmăcitor, vrC* forJna un club de lectură, a muncitorilor romîiu, cari sînt dl'rte miRțî Fn onPIta,a UngnrioT. Am început să fac demorsu'ilP trebuitoare și crod că voiii izbuti în aurind,.. UCENICA pin Budapesta. H. RoSENZWElG. Intr’o scrisoare ulterioară, amicul R, descrie cu totul po larg (to a avut să petreacă. Din toate roasă purtarea unul om conștient, care so luptă să risipească ignoranța mulțimel, se lupta să deștepte mulțimea din toropeala în caro zace, lear je dc alta arbitrarul unei autorități, caro so sperie de cea înni slabă lumină, do cea mul nesimțită mișcare... Cazul prietenului n0=tru a fost luat în dezbatere, do mai multe Jurnale. Pentru edificarea cetitorilor noștri, vom reproduce cele ee scriu, asupra acestei chestii, două din Iele. din Vieim: ' ,Ticăloasa burghezie, a țăreî Bucovinei, Icar a început să so poarta ca po timpurile lui Taafe, hărăzind, orl-oărul bănuit, titlul de trădător și do periculos și urmărindu-1 ca atare. Dar, do cînd dne-va, caro cetește jurnale Anarhiste sau stă în legătură paclnîcă c-un Anarhist, însamnă a fl trădător ? Dacă so găsește la cine-va cîte-va jurnale din America, cu conținut anarhist, tre­ buie oare G luni de zile, ca să se constate ce conțin acele Jur­ nale? Poate prea bine să fio cinc-va idealist, fără să fio nevoesă fie deținut pentru asta, atîta vreme, pe baza unei denunțări ticăloise. In astă țară întunecată a Bucovinei și-n vremea asta, totul ■i«aP.spro aaomonoaiucru. Co zic D-niî Magistral din ComîuțT, ; acești din urmii, că și-au Ort crea, In supra lor iinteligență, ---- .. ............ ” vro-un — i avans ? Ibit jertfa prlu ajutorul cărei să poată dobîndi ipra *înțeleptul guvern, cu aCredem că destul a fost păcălit suj iiilni secret : isprava lut nu naiul de 30 do coroane dat polițaiului tocea atltea paralou. j ; REVISTA IDEEI Un an, 10 numere 5 Iei. 10, Strada Epurilor — București Rugăm foarte stăruitor, pe toți oo ne 0atȘ din Capitală, din țară și din străinătate, să ne pe dată abonamentul lor. . rompl°c* Ținem la indămîna tuturor numere, pentru y tare, din anul pe care-1 achită. I tVenes Lebevu — Berlin : dește aproape un an do cînd prietenul Rosonzweig, tini«■Mglu, s'a stabilit, din Romănia, la Cernăuți, capitala provindel răsăritene a Austriei, Bucovina. Pintro lucrătorii locali, coa 011 Oare parte nemți și ovrei, se dovedi un bun propagau. J5’ Și organizator și so bucură po dată, mulțumită inteligenței energieț salo, do atențiea și simpatica tuturor. Acum cîto-va lunJ. so zvoni, înse, că, de o bucată do vreme, a adoptat tnctiUdba insulta pe împărat. Neapărat, noi n'um putut să dămero‘ho unul asemenea zvon, căci nu puteam să punem pe soco 1 M Rosenzweig o asemenea imprudență, cu alte vor e, linu'0, l*1 urma desbaterilor procesului ce i 6° întent , pric nostru fu osîndit la 4 zile închisoare. Pcntru-oe ? I ontru«1 u c°mis o imfracțiuno. cc nicăerl in lumo nu îosto podopsiutno cii a călcat § 23 din legea presei. Paragraful acesta blS.CUQ1"ciI orî-cino, ascultați bine, oti-cine dă altueaopubcuIn?'firit ftIbă anume dreptul do colportaj, so pedepsește «nor ?SOaro do *«t 1 20 zile... Prietenul nostru a Împărțit, ,ju’ll?ouBoulY> cîte-va numere dintr’o gazetă social-dcmocraacoisU choQ Volkszeituugu, caro apare la Letnborg. P^n r Scb'o (e‘nfMcHuno dineul a stat 0 luni iu prevonție, spune Șt Polllî 1Unt 1 un r.B^a * vo*t să-și areto noobosilu-1 priveghere, arustîn ntul°s regicid, nu se știe înse dacă, lu aresUro, dînsa Numele ? Jeana. De doisprezece ani ablea. Și, și dată la meșteșug. La o negustoreasă depene. Din pene Iese o pulbere foarte măruntă, care produce oftiga, une-orl. Mititică, slăbuță, Jeana Ie galbenă la față, sufe­ re de cloroza obicinuită a micilor pariziene. Afară de asta, neștiutoare, fără de nici o apăra­ re în contra vițiulul. Trupului Iei i-ar fi trebuit l, .vieață vlvayci libera, aer deschis. Sufletului Iei, i°c, școală. Mizeriea a osîndit-o la muncă. Bleata. Stăpîna Jeanel, Cucoana Frosa, datorește, ucenicelor, Iei locuință, hrană, îmbrăcăminte, spalat. Ucenicele îl datoresc muncă... leată cum sînt îndeplinite, și de o parte și de o alta, condițiile acestui contract. Jeana, se scoală, vara, la patru ceasuri și ju­ mătate. De la cinci ceasuri, pănă la miezul noptcî trebuie să fie la treabă. ți nu se s?ală de Ț 5înd,sc tcraP& de ziuâ. Economie de mucuri de luminare. In schimb, lucrează pănă la două după douăsprezece, lea are hotărîtă ce anume treabă să tacă. Și, pentru a fi încredințată c’o face, Cucoana Frosa i-a dat poruncă ca să numere tare toate codițele de pene, pe măsură ce le desface: o osteneală mai mult. Sărbătoarea, Jeana lucrează ca de obiceiu.Nid la Crăciun și Paști dînsa n'arc răgaz. In toate Sîmbetele sara, trebuie să curețe atelierul cu totul, să curețe odăile de locuit, pri­ vările, să spele podelele cu apă. Tot lea trebuie să’alerge în toate părțile, să spele albiturile. Pentru stăpînă, ucenica Ie o slugă care aduce venit, în loc să țic parale. A fost vorba ca Jeana să leasă la fic-care două săptămînl. De fapt dînsa nu iese de cît o dată pe lună. Și adesea Ic oprită de a Ieși și așa, cînd stăpîna Ic nemulțămită de lea, sau cînd Ie grabă la lucru. Atuncca o împiedică c’o treabă anumită: întăl să isprăvească ce arc de făcut... In zilele cînd Iese, Jeana n’arc libertate de­ plină : trebuie ca, dimineața, înainte de a pleca, să săvîrșască o treabă cel puțin de doi lei. ■ �84 REVISTA IDEEl Nici oîntîmplare n'ar putea scoate, de la Cucoa­ na Frosa, nici o învoire mal mult, de cit acele ce le dă lea cu atîta zgîrcenie... Se întimplă să moară bunicul Jeanel. Cucoana Frosa fu sili­ tă să dee voe copilei să meargă la înmormintare. Dar îndată ce bătrînul^fu băgat în pă­ mînt, Jeana trebui să se întoarcă cu fuga la atelier, ca să'cîștige timpul pierdut. Cu­ coana Frosa le îmbuibată de teoriea, cum-că tim­ pul ucenicelor Iei, pentru dînsa, costă parale. Si lea economisește timpul acesta, cît se poate mal mult. . In schimbul unei atare munci, m fața cărei ar șovăi și-un rob, ce foloase are Jeana de la stăpîna Iei? leacătă ce foloase: Nici un ceas hotărît de mîncare. Ucenicele nu mînîncă atuncea cînd li-I foame, ci cînd îl place stăpînel. Hrana-I caval de lea. Ie mult mal bună la pușcărie. De vin nici vorbă. Dacă Jeana cu­ tează să mal ceară o bucățică de pîne. Cucoana Frosa o săgetează cu o privire plină de fu­ rie și-I tae o feliuță de rîs. Așa-că, de cîte ori primește de la părinții Iei cîțî-va bani, în loc să-și cumpere o panglică, ce-va, Jeana își cum­ pără pîne. Despre cafea, leară-șî nici vorbă. Cînd Jeana cere să i se dea, pentru-că cafeaua întărește, și dînsa nu mai are putere, trebuie să plăteas­ că, .nu numai-pentru Ica, ci si pentru celelalte ucenice, și chiar pentru stăpînă. Jeanel trebuie să-I facă haine Cucoana Frosa. Așa-că Jeana Ieste aproape goală. Fusta Iei, mizerabilă, pururea le plină de găuri. Jeana, lucrînd, fără curmare, pentru stăpîna lei, nu are vreme s’o dreagă. Dînsa se culcă într’o odae întunecoasă. In pătișorul de fier, dat de părinții lei, stăpîna a 1 pus o saltea nepomenit de tare. Ce are a face înse, că Jeana ar fi culcată pe tare. Are atît de puțină vreme să doarmă. Dînsa își spală albiturile singură, cînd poate și cum poate. Cît despre încălzit... mal bine să nu mal vorbim. Toate astea sînt lucruri îngrozitoare. Inse n’ar fi nimic, dacă n’ar fi bătăile. In toate zilele, pentru un da sau nu, Jeana mînîncă vre-o cincl-șese bătăi: o fleașcă ici, o fleașcă colo. Cînd, de la nouă ceasuri de sară, dobitocită, sleită, adoarme cu lucrul în mînă, i se lipește o palmă, care-o deșteaptă. La fie-care trei-patru zile, mînîncă cîte o calcavură în toa­ tă regula. Cucoana Frosa, tăbărăște asupra Iei, cu lovituri dc picioare, și-1 smulge zmocurl de păr din cap. într’o zi, Jeana aflîndu-se cu fața învinețită, un furnizor, indignat, zise că are să facă cunoscut comisarului. Jeana-1 rugă să tacă. Se temea să nu fie ucisă. Altă-dată, stăpîna, a. runcă întrînsa cu o perechi de farfecl, cari-i întrară în mînă, adînc. Cu toate astea, Jeana trebui să lucreze, înainte, așa cu mîna rînită, umflată. De alt-feliu, nu pătimește numai Jeana din REVISTA IDEEI partea CucoanI Frosa. Scorpiea asta trnt tot asa pe toate ucenicele Iei. Mititelele, nu îndrăznesc să se plînKă părinții vin să le vadă, Cucoana Frosa ‘Sp cu binele pe lîngă iei, și-I deseîntă atît de bin în cît, chiar dacă s’ar și phnge cum-va, care'v ’ nu i s’ar da crezare. “'a, Cu toate astea, o dată, în urma denunț*unul vecin, Cucoana Frosa iera aproape dee de necaz, s’o pățască. Dar lea făgădui »c nicelor sale, să dee, fie-cărel, „o rochie frutnoa* să“, dacă nu vor spune nimic. Ademenite fe tițele se supaseră, și Cucoana Frosa se alese nu*, mal cu frica. Neaparat, furtuna potolită, nu mal fu vorba de nici o „rochie frumoasă*. Cînd stăpîna i-aghezmuită, ucenicele sufăr moralminte, de buna iei dispoziție, după cum, de obiceiu sufăr fizicește de reaua Iei dispoziție Dînsa le cîntă cîntece rușinoase, obscene, ]c poi vestește istorisiri murdare. In scurt, își deșală ucenicele, le copleșește de lovituri și le conrupe, le strică. Jeana,’le osîndită să ducă asemenea vieață cinci ani. împlinind acest termen, dacă nu ya pieri muncind și nu-și va lua cîmpil, ne mal putînd îndura, căzînd aproape fatal în prăpastiea prostituției, dînsa va deveni lucrătoare, ade­ că va putea,’ lucrînd peste măsură, să capete doi sau trei lei pe zi. Prin urmare, dacă nu-1 va veni în ajutor cine-va, nu va găsi numai de cît pe cine-va s’o lee, va fi silită să-și cate un amant, nuniq de cum din iubire, ci ca să poată trăi. L. de Gramont. ou Ierau de cît lemnari și cărbunari, befgr Q0Ulden ținea la mine. Locueam în catui P'«J? j marei clădiri din colț, față în față cu lid'*’ c Rduge, de lîngă poarta Franței. De-nfi văzut cum curgeau prinții, ambasae° -’si generalii, unii călări, alții în oalești, alții a°riVclvane sau droștl, încărcat! de galoane, de în r de decorații din toate țerile. Și să fi văP°°0’ uni treceau pe drum curierii, ștafetele, zlltvoiurile de pulbere, de ghiulele, tunurile, goanele, oavaleriea și infantoriea. Ce vreme, ISTORIEA UNUI RECRUT Cel cari n’au văzut gloriea împăratului Napo­ leon, în anii 1810 și 1812, nu-și vor da samă nici o dată la ce treaptă de putere poate să se urce un om. Cînd străbătea Champagne, Lorena sau Al­ sacia, oamenii lăsau de-o parte și săcerat și cu­ les, lăsau toate-n pămînt ca să-i alerge întru întîmpinare. Veneau din depărtări de zeci do poște. Femeile, copiii, bătrînii, dădeau navală în calea lui, ridicînd mînile în sus și striginu. Trăească împăratul. Trăească împăratul, bai fi crezut că iera D-zeu, că iei dădea lumei. Și, dacă, din nenorocire, ar fi murit, 5 fi sfîrșit cu toate. Ciți-va bătrîni republican • cari dădeau din cap și își îngădueau să zi » la un pahar de vin, că împăratul putea sa ca » treceau drept niște nebuni. Părea un ^uCxUjaa totul nefiresc, la care nimeni nici nu se g1B măcar. . Ax. Ieram Ia învățătură, din anul 1804, 1 trînul ceasornicar Melchior Goulden, din 1 bourg. Find-că arătam prea slab și sc^10P?nSor puțin, mama voi să învăț un meșteșug ma i de cît acele din satul nostru, pentru-că, la 85 I ' Unii treceau par’că le-ar fi fost rușine să-șî recunoască cuibul, alții străbăt au cu mîndrie orașul, ca să re ducă să-și vadă sora sau vre o rudă. Despre acești din urmă toată lumea vor­ bea, ca și cînd întregul Phalsbourg ar fi purtat crucile și epoletele lor, pe cînd, ceilalți îerau disprețuiri, ca și cînd ar fi fost niște mătură­ tori de stradă sau chiar mai rău. Aproape în fie-care lună se chita cîte un Te Deum, pentru cîte o nouă victorie, și tu­ nul de la arsenal își trăgea cele două zeci și ^lu^cinci-șese ani, hotelierul Georges făcu a- umfi de tunuri, cari te băgau în fiori. In săpțămîna ce venea, toate familiile îerau cuprinse are. Dînsul avea grădini, livezi, case și bani de neliniște. Sărmanele bătrîne, cu osebire, aș­ aa lumea, pentru că toți acești inși cari ve- teptau o scrisoare. Intăea ce venea o știea tot c u din Germania, din Elveția, din Rusia, din orașul : „Cutare a primit vești de la Jack sau Polonia și de pe-aiurea, nu se uitau la cîți-va Claudiu". Și alerga toata lumea să vadă dacă rinini de aur, împrăștiat! pe drumuri. Ierau nu spunea nimica despre Josef sau despre Jeanf'tl nobili, cari-și făceau întru cît-va o fală, Baptist. Nu vorbesc despre înaintări nici despre necruiînd nimic. actele de moarte. înaintările ierau crezute de pe 'dimineață și pănă sara, și chiar și noap­ toți, doar trebueau să se înlocuească morf.ii. tea la hotelul Boeuf-Rouge nu se mai strîn- Cit se atinge înse de actele de moarte, părinții ffeâ masa. In lungul înaltelor ferestre, de jos, le așteptau plîngînd, pentru-oă acestea nu ve­ ° se vedeau de cît fețele de masă albe, seîn- nea atît de curînd, une-ori nici nu venea de teind de argintărie și pline de vînat, de pește loc și bieții părinți trăgeau mereu nădejde, gînd de alte mîncărurl rari, împrejurul căroră că­ dind: „Poate băetul nostru va fi prizonier. Cînd lătorii se îmbulzau. Iu marea ogradă din dos, se va face pace, are să vie și iei. Cîțiau venit nu se auzea de cît nechezatul cailor, strigătul din cei cari ierau socotiți morți“. Dar pace nu surugiilor, rîsîtele servitoarelor, huruitul trăsu­ se mai făcea, Abiea sfirșit un războia, se în­ rilor, se cari veneau și plecau. Hotelul Boeuf- cepea un altul. Pururea mai iera vre-un cusur, Rouge, nu va mai avea nici o dată asemenea fie din partea Rusiei, fie din partea Spaniei, vreme de propășire. fie din altă parte... Pururea nu iera mulțămit Vedeai tragînd acolo chiar oameni din oraș, împăratul. cunoscuți după vremuri, de cînd se duceau să Adesea, în trecerea regimentelor, cari străba­ adune uscături din pădure, sau de cînd cule­ teau orașul, cu mantaua răsfrîntă, cu ranița în geau baligă de pe drum, ca să facă dintr’însa . spinare,, ca ghetrele pănă Ia genunchi și cu puș­ tezio de ars. Acum Ierau comandanți, colonei, ca sub braț, pășind agale, cînd pline de noroiu, generali, fiind-că se bătuseră în toate țerile cînd albe de pulbere, adesea tata Melchior, după ce privea defilarea aceasta, mă întreba, gînditor: din'hune. — lea spune, losef, cîți oemeni crezi tu că Bătrînul Melchior, cu bonetul lui de mătasă neagră, înfundat peste urechele lui păroase, cu am văzut noi trecînd de la 1804? — Nu știu, Domnule Goulden. răspundeam pleoapele-i flasce, cu nasul lui subțire, prins în­ tre marii lui oehilari de corn, și cu buzele-i leu. Cel puțin patru sau cinci sute de mii. — Da... cel puțin, făcea Iei. Dar cîți ai vă­ strînse, nu se putea împiedica ca să nu-și pue pe tejghea lupa și cleștișorul și să privească zut tu întoreîndu-se ? înțelegeam ce vrea să zică și-i răspundeam: une-ori cătră han, mai cu samă cînd pocnitu­ — Poate că s’au îutors prin Maența sau pe rile harapnicilor surugiilor cu ciobote mari, cu bondă scurtă și cu peruca de cînepă încîrlion- aiurea... Nu se poate alt-feliu. țată, care cădea peste ceafă, răsunau de departe, Dar iei dădea din cap și zicea: — Cei pe cari nu i-aî văzut întoreîndu-se, anunțînd vre un nou personaj. Atunci privea CU zîoHr6 am*nte’ d’n c*nd în cînd’îl auzeara au murit, după cum vor mai muri alte sute și sute de mii, dacă D-zeu bunul nu se va milos„„xwxvxx tinichigiului uxx.xv.xxgxu.xx.x — "■ Uite, feciorul lacob,,feciorul tivi cu noi, pentru-că numai războiul îi place O110ot*'-:x - “ • ■ ■ ’ ’ 1 - TH____ x_ S.8ti°rjJeî Marie-Ana, feciorul dogarului Franz împăratului. Iei a vărsat mai mult strige, pentru ?jCe ePel. Ce departe departe aa ajuns, ajuns, uite uite că-i că-i colonel colonel și și aa da da coroane coroane fraților fraților lui, lui, decîta decîta vărsat vărsat marea ? că Și baron al Imperiului. De ce nu trage oare Revoluție pentru a cîștiga drepturile -omului. uȚ \ată-să Ui care stă colo, în ulița Capucinilor? Ne apucam, după aceea, ieară-și Ută-său, îeară-și de lucru, .lor 1 cînd ’ vedea apucînd spre’ casa părinți- • -• D-lui Goulden îmi * Cînd i* și cugetările dădeau foarte i ?\d.înd mîna cu ceî Pe cari‘* cunoșteau fața rault de gîndit. gatg^hiȘtergea ochii cu basmaua-i varErcKMANK’ChATRIAlt. '"ă,1’înă Aneta,, are să aibă mare nu-1 C^e D* nu-* mîndru, mîndru, i-un l . bărbat cum se ’ enu 1-ar nimeri așa degrabă vre-»-o bombă. L’Hiiinwiti NoiMlte.Kovueinternaționale mensuelle. 20 fr. -par an. J6, ruo do Obnd«$ — Paris VI, �86 ------ p--------------------- REVISTA IDEEI cu mînile o groapă în nisip, să vadă de REVISTA ÎDEEI ■n^r Pu 87 tea să dea de ce-va dinăuntru. — Ce faci acolo, întreb, pleeîndu-mă lîn. O dată, toamna, mi se întîmplă să mă găsesc Tacte ce-va? lea scoase un țipăt năbușit, ridicîndilU‘Se dC o tremurînd de frig. Mie îmi Iera somn. Natașa, mi-a-, > ^cepu să-mi înșire cu un glas uniform, des- duc aminte, se sprijini cu spatele de marginea bărîntr'o stare cu totul critică. In orașul în care ablea dată în sus. Cum stătea în picioare și ma” . sosisem și în care nu cunoșteam pe nimeni, mă cu ochii iei cenușii, deschiși mari, *plinî PHvea, ; £0PeriHn CO^CU sticle... Niște saci gol... Un cor- cel și se făcu ca un ghemușor. Imbrățișîndu-și ge­ mă, "văzul aflam fără para în pungă și fără adăpost. ........ că Iera’ o fată camA ca devrîsta mea rPaI' nunchii cu mînile și sprijinindu-șl de Iei bărbiea,Iea După ce îmi vîndul, în cele dintăl zile, toate hai­ fntn O găleată de fler... fnni-iA «trilcrătoare. dar. însemnai ,cil o se uita necontenit la rîu, cu ochii dînsel mari, cari, față foarte atrăgătoare, dar, însemnată, din n astea nu se puteau minca. Simțeam că în pata albă a feței sale, păreau mal mari, din pri­ nele de care mă puteam lipsi, plecaiu djn* tîig spie rocire, cu trei mari vînătăl. Din pricina asta 3 neno. tel.^duce nădejdea. Cînd, de o dată, dînsa strigă cina vînătăilor din prejur. Nu se, mișca de loc, locul numit Ustie. Aici Iera o schele, și, in vreme cu totul desfigurată, cu toate că vînătăile ierau Iera de navigație, Iera o mare fierbere de vleață. Cum zate c-o simetric rară: cîte una de aceea-și așe. și nemișcarea și tăcerea aceasta, făceau să nască înse ne aflam pe la sfîrșitul lui Octombre, în vre­ rime, sub fie-care ochiți, lear ceealaltă, cu mult hift. în mine, îmi dădeam samă, un felîu de frică de mea ceea, domneau aici pustiul și tăcerea. itial Ce? vecina mea... Vroiam să întru în vorbă cu dînsa, mare, pe frunte, tocmai la rădăcina Wuiut, r." L Bătînd nisipul umed, pe care-1 cercetam cu mare putea recunoaște, în simetrica asta, operauiiul " pînea... O pîne rotundă..; numai că-I udă... dar nu știam cum să încep. începu lea. putea reuuuuttșuo, m ouuvu.v» vyufaunul artic» bagare de samă, doar aș descoperi ce-va rămășiți foarte dibăciei, în arta de a poci fețele oamenilor — Ce vleăță blestemată, zise lea lămurit, lăsînd de mîncare, rătăceam singur printre zidirile goale, oicioarcle mele se rostogoli mal întăl pînea, să cadă vorba cu un ton de adîncă convingere. Fata se uită bine la mine și încet, încet/VS dealungul lăzilor cari slujeau de tarabă bărătcilor cari pieri din privire... După aceea îșl scutură mînile a dînsa volnica mea prietenă, leu și rupsesem Dar nu Iera o tînguirc. In vorbele astea, Iera Ierau acolo, pe cari neguțătorii își'întindeau mărfu­ de nisip, îșl îndreptă broboada de pe cap, 0 pe. rustică O băgasem în gură și-o mestecam... prea multă nepăsare, ca să fi fost luate ca plîngere. obULr?{ dă și mie... Și hal s-o ștergem de-aicl. Cugetînd pur și simplu, după puterile Iei, femeea rile, gîndind în mine : ce bine Ie să fie omul sătul... trecu un fior și zise : Avînd o oare-care cultură, îți poți astîmpăra mal 7 am Putea oar® să n®‘a?e2ăm mal bine ? ajunsese la încheerea aceasta, pe care o spusese cu — Cred că și ție trebuie să-ți fie foame... Sapă ușor foamea sufletească de cît foamea trupească. și tu... Mie mi-s mînile ostenite. Trebuie să dăm cercetă, prin întuneric, toată împrejurimea. voce tare, încheere pe care leu nu putevm s’o com­ Rătăcești pe ulîțl, iești încunjurat de clădiri cu în, l;afria întuneric și zgomot... bat fără a mă contrazice. De aceea tăcui. lear lea, fățoșarea plăcută, clădiri reaparat bine garnisite și aici de oare-care pîne, poate și de ce-va cîrnațl, le ert’v°ezl colo o luntre răsturnată... Hal, să mer­ ca și cînd ar fi fost singură și nu și-ar fi dat samă o baratcă ce se deschide în toate zilele. pe dinăuntru. Toate acestea pot să trezască în tine de mine, stătea mereu fără să facă nici o mișcare. gem acolo ? Mă apucai să săp. Fata, după ce se odihni pu. gîndurl întăritoare, asupra arhitectural, higienei, — Mal bine să te stîngl pe dată, urmă Natașa, 8-HaI... țin, ultîndu-se la mine, se puse să-mi dee ajutor... asupra multor lucruri înalte și înțelepte. IntîlneștI Ne îndreptarăm in partea ceea, și, mergînd, ru­ de data asta încet și dusă pe gîndurl. Lucram pe tăcute. Nu mal țin minte, dacă mi-am oameni îmbrăcațl bine, Iei sînt politicoșl, pururea peam din pîneșiînfulicam mereu. Nici în vorbele astea nu Iera nimic tînguitor. Se se depărtează de tine cu politeță, puțin doritori de-a amintit, în clipa aceea, de codul penal, de morală, ^pioaea cădea tot mal tare, rîul mugea. Un flue- vedea bine că după ce cugetase la vleață, îșl în­ de proprietatea individuală și de celelalte lucruri, cunoaște trista realitate a existenței tale. Zău, su­ -I tră^ănat și batjocoritor, plecat nu știu de unde, torsese privirile spre sine, și, ajunsese la convinge­ fletul celui flămînd se satură totdeauna mal ușor de cari, după părerea oamenilor instruițl, trebuie «nea Pănâ la noL ^ ar zis că 0 puternică rea că, nu iera bună de cît de a se „stinge" pe să-ți aduci aminte în toate clipele viețel. Dar, fiind ­ și mal bine de cît al celor sătul... ciascunsă, fluera unde-va, par’că să-șl bată joc de dată, ca să scape de ironiile soarteî. că doresc să fiu cît mal aproape de adevăr, trebuie Se apropiea sara. Ploua, și-un vînt de MiazăMă cuprinse o durere, o jale nemărginită în fața natura întreagă, de oameni și de așezămintele lor, Noapte sufla de te dădea la pămînt. Iei șuera printre să mărturisesc că ieram atît de adîncit în între­ nar'că să-șl bată joc de acest trist amurg de toamnă unei ast-feliu de netede cugetări, și simțeam că prinderea mea, cu săpatul groapel, în cît uitasem lăzile și bârătcîle goale, batea în ferestrele hanuri-, dacă voiti mal urma să mal tac, am să încep să «i de noi amîndol, cari leram eroii lui. lor, apărate de obloanele lor închise, și făcea să de toate celelalte lucruri, afară doar de ce s^ar fi 1 Flueratul acesta te împlea de fîoil. Cu toate plîng... Ceea-ce ar fi fost rușinos, înaintea unei fe­ putut afla înăuntru... spumege, sub loviturile lui, valurile rîulul. cari se astea, mîncam din pîne cu lăcomie, și nici fata, mei, cu atît mai mult, ca dînsa nu plingea. Mă ho­ Inopta. Intunerecul, umed și rece, ne înfășură revărsau cu zgomot peste nisipul de pe țărm, îșl ridi­ tărî! să întru în vorbă cu lea. care-mi pășea în stînga, nu se lăsa mal pe jos. tot mai mult. Valurile păreau că fac și mal mult cau foarte sus coamele albe și se pierdeau, unele — Cine te-a lovit așa, întrebă! leu, negăsind altă - Cum te chleamă, o întrebă-I, cam. fără să-ml zgomot de cît mal înainte și ploea zurnăea mal cti • după altele, în depărtarea nedeslușită, rastăgolinduce-va mal duios și mal de duh să-I spun. dau sama de ce. tărie și mal repede pe seîndurile lăzel. Nu de ­ sc, unele peste altele, cu turbare... — Cine de cît Pașca, răspunse dînsa scurt și tare. - Natașa, răspunse dînsa scurt, mestecînd din Părea că fluviul simțea apropierea Iernel și fugea, parte, se auzea țignalul unul paznic de noapte. — Cine-I acela Pașca? • gură cu zgomot. — Are dușamea, ori nu, mă întrebă, încetișor, fără să știe încotro, înspălmîntat de-a îndura ro— Amantul mleu... Ie brutar... Mă uitai la dînsa o clipă. Inima mi se strîngea de biea ghețel, în care îl putea arunca, chiar în noaptea camarada, leu înse nu înțelesei ce vrea să zică — Te bate des? durere. Uitîndu-mă înainte, în beznă, mi se părea aceea, vîntul de miază-noapte. Ceriul Iera întunecat, lea, și tăcui... — De cîte-orl .se îmbată... Destul de des... d văd mutra urîtă a soarteî mele cum îmi surîde — Te întreb, are ori n’are dușamea? Dacă mohorît, de sus cernea mereu, și elegiea ce-o in­ Și, de-o dată, apropiindu-se de mine, începu bfoic și batjocoritor... •w tona natura ce rhă încunjura, Iera accentuată de arc, degeaba ne muncim. Săpăm o groapă, și, cina să-mi istorisască despre dînsa, despre Pașca și des­ două sălcii albe, rupte, pocite, la rădăcina căror colo, poate dăm de cine știe ce scîndurl groase..- ■ Ploaea ciuruea de-asupra bărcel mereu și zgo- pre legăturile lor. Uum să le scoatem ?... Mal bine să spargem lacata 1 Wri aresta aducea gîndurl triste,. lear vîntul, fuzăcea o barcă răsturnată. Dînsa Iera una din fetele de stradă și dînsul un O barcă răsturnată, al cărui fund Iera găurit, ș de la oblon... nu prea pare să fie tare... ' Sf k. Pr*n fundul spart, șuiera în barcă, unde brutar, cu mustăți roșii, care cînta foarte bine din Ideile bune, rar dacă trec prin capul femeilor. niște sălcii păcătoase, bătrîne, despoeate de vîntiJ ea vedgile unul mic lanț, cari se loveau și armonică. Dînsul venea la lea și îl plăcea mult, rece... Totul în jur părea stins, fără vieață, mort, Dar, după cum vedeți, tot le trec une-orl. In tfl fiind-că iera un om vesel și se purta curat. Avea ^plhgător. deaunâ am prețuit ideile bune și m-am silit să m lear ceriul vărsa lacrăml fără sfîrșit... ; râț..JUrile rîulul pleoscăiau, lovindu-se de țerm, și o haină-de cincisprezece ruble și niște ciubote foarte Pafcamă încingea un fioros pustiu. Al fi zis parcă folosesc de Iele, pre cît mi-a fost cu putință. Vestită nonoton ?* desnădăjduit, par’că ar fi po­ frumoase. Din pricina asta lea se amoreză de Iei și După ce găsii lacata, o răsucii și o scoșel <-'u ca ie sfîrșitul lumel, că peste puțin trebuea să rămîn rii, d deSpe ce"va cumplit de jalnic și de posomo- Iei îi deveni amant. Dar, de îndată ce leai-ajunse singura ființă viețuitoare, și că, la urma urmei, tot cu belciuge... Tovarășa mea, cît al clipi din ocni care ,e'va de care ar fi vrut să fugă și despre țiitoare, Iei nu mal avea altă grijă de cît să-I lee se și strecură înăuntru, ca un șarpe, prin dese i moartea rece mă aștepta și pe mine. Și leram atunmolulu vorbească numai de cît... Zgo- toate paralele pe cari i le dădea alții și să se ducă zătura oblonului. Și scoase de acolo un strigăt p cea de optsprezece ani... deasuDP°V Se unea cu pleoscăttul valurilor, și, să le bea, după care porni să o și bată. Toate ca Mergînd așa, mereu, prin nisipul rece și umed, de bucurie ; suspin,?, xCeI râsturnate, plutea ca un suspin, toate, înse, de la o vreme începu să petreacă și cu clănțănind, par’că aș fi ezecutat din dinți niște tri— Brava ție, băetc. 1 fatal si greu, fără de sfîrșit al pămîntulul alte fete, și chiar în fața Iei... — Nu-I oare înjositor pentru mine? Nu-s doar lurl, in cinstea frigului și foamei, de-o dată, cum O mică mică laudă laudă de de femee, femee, Ie Ic pentru pentru mine O mine nia c^uroas°St^’t . vecîrlicele schimbări ale verel, tm unîî'T1- Pfsyte.n,™,c n?încat, ajung în drep- scumpă rostită de un barbaUmedif0 ^!um’noase> în toamna rece, mohorîță mal de lepădat de cît altele... Va să zică ceea-ce scumpă de de cît cît o o polologhie polologhie rostită de un !nîn? n fbărăxtCI ș! z?rcsc 2nalnte-ml, plecată la pă- fie iei Iei elocinte cît toți oratorii vechi și moderni puș de Peșterii i 'lntu^ supa mereu peste țermul pustiit face, face numai să-șl bată joc de mine, nelegiui, care’n?nw!mă’,mbrăca.t.â.într? haInă de femee, pe aa la ow laltă. atunci leram ; Așe^- inyumă, cîntîndu-șl cîntecul său fioros..*. tul. Alaltă-Ierl Ies sa mă plimb, ajung la dînsul, șiaaiiu. Dar J-Zttl pe pu ttlUUUl IClUill mal UIWJ. nesimțitor au 0 muiase, lipmdu-i-o cu totul de spate. cît a-zl, și, fără să țin ------x Jde ----nriete samă măgulirea prieten ’ ditafe: rnvf barcă Iera lipsită de orl-ce como- ce să vezi, găsesc acolo pe D unica, beată. Și Iei de-asemenea amețit. ÎI zic: „ticălosule“, „blăstă* oprn hn8ă îea, și căutăl să văd ce face. Făcea mele/, o întrebai scurt, cuprins de îndoeohV , S^Urit ăi kxîera ud, Iera strîmt, prin fundul Pfape.., cădeau picături mărunte și reci de mat“ . Iei începu să mă bată, să-mldeo lovituri cu u^ătea și vîntul..» Ședeam, tăcînd și piciorul, să mă tragă de păr... Ceea-ce n-ar fi fost O DATĂ TOAMNA I i i '■ i ■ I ! • ' i I ’r ■ 1 s �88 REVISTA IDEEI nimic... Dar. uite, mi-a rupt tot de pe mine... Mi-a rupt tot... Mi-a rupt și fustă, și jachetă și tot, o ja­ chetă noua pe care am dat cinci ruble... Mî-a smuls broboada din cap... Doamne, ce să mă fac acum? Nu pot să mă întorc nici în ruptul capului ^acasă, cum mă găsesc, zbucni Natașa, dintr o dată, intr un plîns sfâșietor, amar. Vîntul mugea, din ce în ce mal tare, mal rece... Dinții începură din nou să-mi clănțănească. Și în­ cepu și Natașa să tremure de frig. Intr’aceea se apropie într’atîta de mine în cît putui să-I văd, prin întunerec, strălucirea ochilor Iei... — Ce blăstămațl, ce ticăloși sîntcțl vot bărbații... Aș vrea să va zdrobesc pe toți, să vă sfășil... Și, daca vre unul din voi, și-ar da sufletul la picioa­ rele mele, l-aș scuipa în obraz și nu mi-ar fi nici o milă de Iei... Ne amețiți cu rugămințile voastre, dațl din coadă, vă lingușiți ca niște cînl păcătoși, și dacă o femee Ieste atît de dobitoacă să vi se dee... s’a isprăvit cu dînsa. îndată o căleați în picioare... Infami și parșivi ce sîntețl. Ocările Iei ierau foarte diferite, dar nu Iera nici o tărie în ocările astea. leu nu găsii nici o rău­ tate în Iele, nici o ură în contra acestor „infami", în contra acestor „oameni parșivi". In deobște to­ nul liniștit al vorbirel lei nu se potrivea nici de cum cu cuprinsul, și vocea-I Iera lipsită de note triste. Dar, toate astea, pe mine mă atingeau mult rnal mult de cît toate tiradele, de cît toate căr­ țile pesimiste, ori cît de elocinte și de convingă­ toare, pe cari le cunosc deplin de foarte multă vreme, de cît cele de cari am auzit vorbindu-se sau de cît cele pe cari le cetesc acum. Mă atingeau mai mult, pentru-că agoniea unei ființl, _ce-șl dă duhul, lasă totdeauna o întipărire mult mal firească și mal puternică, de cît cele mal adevărate și mal artistice descrieri ale morțel. îmi veni rău... ce-I dreptul mal mult de frig de cît de povestirea vecinei mele. Și începui să oftez lin și _să clănțănesc din dinți. Dar, aproape în aceea-șl clipă, simții două mînuțe reci, din care una îmi atinse gîtul, lear alta mi se puse pe obraz, și-o voce dulce, duioasă și plină de tristeță, îmi îngînă, această întrebare, la ureche : — Ce ai? Aș fi jurat că vocea asta nu Iera a Natașefi care, mal adineoarea, spusese că toți' bărbații sînt niște nelegiuițî, cărora le dorea moartea. Dar lea începu să vorbească repede, încîlcindu-și vorbele: — Ceai?.., Ți-I frig?... Ce prost Iești. Șede și tace... ca un huhurez. Trcbuea să spui că ți-1 frig. Hai, culcă-te jos... Am să mă culc și leu... Așa. Acuma cuprinde-mă cu brațele... Mal tare... Acuma trebuie să-ți fie mal cald. Pe urmă ne vom pune spate la spate. Și vom petrece noaptea... Acuma, halde, spune-mi și mie ce ți s’a întîmplat, urmă lea. AI obiceiul să bel, se vede, și al.fost dat afară... Lasă, nu-i nimica... Are să fie bine. Cu chipul acesta îea căuta să mă mîngîe, să mă îmbărbăteze... Să fiu de trei ori blestemat. N’aș fi putut să-mi închipui nimica ma'I ironic. In■ chipuiți-vă. Pe vremea aceea mă ocupam foarte mult de soarta omenirel. Visam revoluții politice, reorganizarea orînduirel sociale. Ceteam pe atunci mulțime de autori, atît de adîncl, atît de c plit de grei, în cît socot că nu-șî pricepeau r?01’ tarea nici Iei. Pe vremea aceea mă mal silian8*’ fac din mine „o putere activă și mare pentru1 S5 cietate". Ba, mi se părea une-orl, că, în parte S°* ajunsesem la asta. OrI-cum, părerea pe care făceam de mine, mergea pănă a-ml recunoaște n ° mal mie dreptul la existență, ca un personaj 7* care omenirea nu se putea lipsi nici de cum, men i săS°ace un rol istoric... Și leată că o prostituat» I mă încălzea cu corpul Iei. Ieram îndatoritul uner ' creaturi mizerabile, unei nenorocite măcelărite, u- '| nel disprețuite, gonite de societate, care nu vOe' i să-I facă nici un loc în rîndurile lei. Și această ’|| femee îmi dădea ajutor, mal înainte de a mă fi ' gîndit leu să-I vin în ajutor Iei, ceea-ce, de alt- i feliti, chiar dacă in’aș fi gîndit tot în zadar ar fi i fost, pentru că n’aș fi putut face nimic... Ieram a- ' tît de gata să cred că visam, că toate acestea nu ie- ,1 rau de cît un vis urît. Dar, din nenorocire, nu pu- li team să nu cred că totul se petrece aevea, pentru că picăturile reci de ploac cădeau pe mine, !| pe cînd de pieptul mleu se lipea puternic, cu căidură, pieptul zvîcnitor al unei femei, lear în față simțeam răsuflarea acesteea caldă, plină de-o oare- ! care aromă de rachiu, cu toate astea... atît de în­ tăritoare. Natașa mă mîngîea. Dînsa vorbea mereu, co- i| voce dulce, desmierdătoare cum numai femeile ii știu să vorbească. Și vorbele iei naive, duioase, a- j prinseră în mine ca o flacără care mă mistuea. i Și, de o dată, mă podidiră lacrămile, cari curseră mult, și cari-ml curățîră inima de toată răutatea, de tot necazul, de tot amarul, de toată murdăriea și ura care se strînsese în lea pană în noaptea aceea. Natașa repeta mereu: — Destul, destul. Puiule, nu mal plînge.. Des­ tul. A da Dumnezeu, te-i îndrepta, ți-i găsi alt stapîn... are să-ți fie bine, al să fii fericit, al... Și mă îmbrățișa... tare... tare... și una după alta,.. sărutîndu-mă de nenumărate ori... Astea ierau . cele dintâi sărutări de femee, ce mi le hărăzea vieața, și au fost cele mal bune sărutări, pentru-că toate celelalte,de mal tîrziu,m-au costat foarte scump și nu mi-au adus nici un folos. f — Ei, nu te mai boci atît, omule. Am să-I cat leu mîne dimineață un rost, dacă nu te-I pricepe tu încotro să apuci. Șoapta iei dulce, întăritoare, o auzeam <a Pnn vis. Stăturăm îmbrățișați pănă-n zori. Și, ,ind lumină, ieșirăm de sub barcă, pornind spe urgIn tîrg ne-am despărțit prietenește, ne-am luă rama bun și nu ne-am mai întîlnit de atuncea dc l°c> toate că, timp de aproape șese luni, într'ura, cau pretutindeni, răscolii toate văgăunele, Pe£t® ’ să mal dau peste această duioasă, scunp tașa, cu care am petrecut noaptea de toa despre care vorbesc. .. • Dacă va fi murit, bine de iea. Fie-i suietul tit. lear dacă mai trăcște, fie-i inima îm>acatanfrll. n’o tulbure nici o dată conștiința cădere-- Pc. că ar fi o suferință mai mult, o suferiță ne sitoare și de prisos în lume, N Gorki. ______ ____________ ___ _______________________ REVISTA ÎDEEt 89 EVREII ÎN EST-EO-UL L0NDKE1 «Goisel marowi», cari apar sâptămlnal. Toate aceste ziare n’uu nici un stil, ieară cuprinsul lor Tn Est-end-ul Londrei, în acest cartier fără de le iărănicî o valoare. Scriitorii cari le diriguesc omeni de rînd, oameni cari apatțin imăn murdar, se svîrcolesc, printre cele i,3oo.ooo sînt niște vechi, nuanțelor Învechite: oameni fără cul­ Si° suflete omenești, ce-1 locuiesc, se svîrcolesc si deilor chiar fără pic de inteligență. Un literat de dC o rao.ooo dintre acei așa numiți «Evrei». X- tură, merit se ivește arâre pe-aici, și, cînd se qtia, aproape toți din Rusia și România, din ță- oare-earp ivește, are cei mai mulțî sorți' de a muri'de foame, Cue în care emanciparea lor, ca și progresul în cu literatura lui. Blegii, acum cuprinși, 11 resping’, ncre a rămas mai in urmă, și-au conservat în se opun să-1 primească între dînșii.și, mai la urma ffnre parte, acel felin de vieață, viea{a ghetoului. urmei nici n ar avea cătare. Desvoltarea intelec­ nre li deosebește simțitor de restul populației din tuală a acestei populații n'are nevoe de scrieri ccCidentul Europei. Nu-Î vorbă, civihzațiea oc- mai alese... Ziaristica progresistă face o mică •Jentală tot a avut o oarc-căre înriurire asupra excepție. Ziarele, precum au fost «Die Welt» și J'1 dar această înriurire sa resimțit numai de-o «Freihcit», precum sînt «Arbeiter freund» și. arte, de partea cea mai mică, ce tinde spre i- «Germinai», sînt scrise cu oare-care gust. Stilul Seahiri sublime. Majoritatea hălăduește înaceea-și ie ales, cuprinsul de asemerea. Mai ales «Germi­ îthoranță, ie înglodată în acelea-și prejudecăți, nai» ie o revistă lunară dintre cele mai bune. latini iricdivale, în cari hălăduesc și-s înglodate Are ^articole, traduse după scriitorii cei mai de nopoarele din Orient. Majoritatea aceasta ieste cre­ samă, cei mai adine cugetători din lume. Dar, din dulă, bigotă, ic fanatică chiar. Mica minoritate, nenorocire, tocmai aceste ziare au un cerc de cecare s’a adăpat de Ia ideile noi, are de dus, cu cona­ desăvlrșire restrîns și se mențin cu sa­ ționalii, o luptă foatre grea. crificii enorme. ’ In de obște,lupta aceasta nusc dă numai între două încă un lucru ce caracterizază caracterizaza decreptitudînea tabere, ci între mult mai multe. Căci avem zioniști, intelectuală, a acestei populații, ie că nu are nici socîal-democrați, anarhiști... Și, lucru chipurile cu­ un teatru de samă, ci numai niște așa numite teatea­ rios, dai’ care ilustrează de minune feliul de vi­ tre de varietăți. In aceste teatre se dau reprezen­ eață' al acestor oameni, ic că fie-care tabără, fie-care tații cu totul deșănțate. In iele se zbieară, se .........că- se cîntă. Se ----—?t cu nuanță Iși are sub-împărțirele iei. Așa de pildă: zbieară, zicindu-se spun glume, ,1„_____ . .— _y. f ______ j Zioniștii, pe federați,. și pe independenți: Socia­ totul de prost gust, zicindu-se că se joacă comedie. liștii, pe democrațî : Anarhiștii, Se sare, caîntr ’d casa nebuni, zicîndu-se că _ . . x și poloneji , , x .pe ceiSe sare, caîntr ’d casa de de nebuni, zicîndu-se că se din grapa •upa «Arbeiter^ «Arbeiter Freund» și cei din grupa gr reprezintă dramă... Artiștii din teatrele aceste sînt tragedieni, comedieni și opereliști tot o dată. De «Freiheit». Aceste sub-împărțiri purced din pi: . ca atare, lupta dintre multe ori iei sînt chiar autorii conțonetelor ce le personale, și. Jî' și din ambiții pei iele, ie mult mai vajnică, mai crîncenă, de cît cîntă, precum și-a comediilor ce le joacă. Cu toate â dintre nuanțe chiar. Fie-care sub-împărții acea sub-împărțire astea, mai toți sint muritori de foame. Din clnd își are clubul iei, conferințele și oratorii iei, și u- în cînd se abate pe-aici și cîte-o trupă de artișci nele-s secondate, susținute de cîte un ziar, care Evrei, mai cum se cade. Dar dacă artiștii aceștia apare după mijloacele de cari dispune gruparea a nu și-au pregătit mai dinainte și banii de plecare, riscă să se pieardă în infernul acesta, fără nici un cărui susținător ie. ’ - scăpai \ ire. In aceste ziare, se face propagandă, critică și chip de _„irea între dispută:: critică mai ales. De alt-feliu, Unirea intre sexe se face, la populaliea aceasta, dispută ___ ,și dispută, < conform uzului vechiu. Bază unirel ie căsătoriea, lucrul acesta nu trebuie să mire pe nimene. Dis­ puta ie un obiceiu înăscut al Evreilor. Nici unui căsătoriea dc interes, pusa la cale prin jiețitori. popor nu i-a plăcut atita disputa, ca poporului Urmările unor asemenea căsătorii, credea se pre­ Evreu. Mulțămită acestei înzestrări, iei^ au dat la supun de toți. Gîlceava dintre soți nu lipsește alumină acea faimoasă, acea voluminoasă enciclo­ proape din nici o casă. Fericirea cea mai marc pedie, «Talmudul», care ie, după părerea unui e- ce ar putea-o dori, ar fi să se despartă. Dar, din minent critic Evreu, o amestecătură dc obiceiuri, nenorocire, căsătoriile acestea se fac în virtutea ude datini și de îndatoriri, o morală plină dc verzi nor legi, In virtutea unor cătuși, ce-s anevoe de și uscate, o filosofic sofistică, la care s’au mai sfărlmat. Afară de asta mai ieste gura lumci, și adăogat o mulțime de comentarii, de comentarii vine nașterea unor copii, de cari, Inori-ce caz, nu la comentarii, dc diferiți disputători Evrei... A- te poți atît de lesne scăpa. Așa-că fericirea, adică cest obiceiu, de dispută, a fost transmis, prin e- despărțirea, ic foarte greu de ajuns. Creșterea ce se dă copiilor ie ieară-și dintre cele reditate, se vede, și urmașilor acestui popor, mai rele. Copiii cresc, se desvoltă. conform cu me­ urmași ce se găsesc în Est-End-ul Londrei. Dar, ziaristica acestei populații merită o atenție diul Înconjurător. Și acest mediu ie dintre cele mai mai mare, căci iea ii caracterizază, ori-cum, dcsvol- vitiate. Oamenii locuesc la o laltă, clac peste gră­ J?rea intelectuală. Ziaristica aceasta, se face în madă: Tată, mamă, fiu, fică, toți In aceea-și odac. Copiii ieu cunoștință de tot ce se petrece, din nmba jargonă, o nemțească stricată. Alta. mai fragedă copilărie si pe cea mai periculoasa au cunoaște populatica asta. Dar și această limba cea Ceea-ce are o înrîurire cu totul rea asupra a fost pe-alocuri înfrumsețată. In Rusia și Ame- cale... lor, desvoltîndu-se sexualismul la dînșri pe-o cale ^ca s’au ivit literați, cari au produs lucrări dc nenormală, in chip bolnăvicios. Ceea-ce se vădește samă în limba aceasta, lucrări traduse și-n alte din vorbele, din discuțiile lor. Nu vorbesc, nu dis­ »nibi. Dar aici, în acest cartier, iea își păstrează cută dc cît de lucruri obscene. In privința aceasta pS? primitivă- Și ziaristica, afară de puține; eschiar desgustători. w . fac« alandala, făi’ă do nici o noima, fura sînt Instrucțiea ce se da copiilor ie efemera, lara nici Kv?,lC1 nu Merit. Așa, ie ziarul «Der udischer o valoare. Dacă se dă copilul la școală, ie ca sâ lenț.les>)’ care apare zilnic, ziarul «Brill s ^Te- scape masa de dinsul. să nun mai bată capul toata care apare de două ori pe săptamina, și ziulica, să poată și iea, bieata, să-șl mai vadă de eie «DiG udisclie preș», «Der ĂVanderer» și 1— - -1 _ 4 t A. îl î «• zi vx zi ii 1 wh zih zi TA ■» r* nnn 11 *711 111 v ■. �_____-------------------------- --- ---------------------REVISTA tDEEI 90 REVISTA 1DEEÎ treabă. Dacă o Învăța ce-va, de asia nuse nimeni. Și apoi nici n’are deceu « m »se4«“S^ cum se arată chipul ea copilul lv" Iei‘leluat do la școală. 1-uț.t de la înrăllturăși minai la clșlig. Cifligul ie singurul lucru ce preocupă pc-accșli Evrei. Cu toate astea, cu toțiî sînt săraci, prăpădiți de săraci, atara do o mică minoritate cure ie mai cuprinsa. Nimenea nu va tăgădui, socot, cum-ca feliul de vicalăal acestor oameni, după cuini am schițat, ic dintre celemai grozave. Dar culmea grozăviei n am arătat-o Încă, lea ic in feliul cum jși procu a oa­ menii aceștia, cele trebuitoare vieței. O mica parte dintr’înșii slnt negustori, fără prăvălii și tară ca­ pital, negustori cari aleargă tot Est-End-ul, prin nloae și prin vînt, cu de cîlc doi sehillingî marfă, căutlnd, fie-care, să o vlndă cit mai curlnd, să alerge cu cîștigul acasă,unde nevasta și copiii au remas nemincațl, capitalul de doi scliillingi nepulind fiatins.pentru-căn arfifost apoi cu ce să se cumpere marfă, și-ar fi rămas fără de nici un mijloc... Majo­ ritatea sînt muncitori de diferite bresle, în deosebi croitori, mașiniștî, călcători și tîmplari. Dar feliul de muncă al acestor muncitori, ie cumplit, ie gro­ zav, iede neînchipuit. Cu toții, fără excepție, înain­ tați sau retrograzi, conștienți sau ignoranți, se su­ pun unui sistem de exploatare, swețyng sistem, care întrece ori-cc închipuire, cît se atinge de barbariea exploatare!. Dînșii muncesc în niște ateliere mici, înguste, fără aer, fură lumină, în cari arde și zi și noapte gaz, gazul care răpește vederile, muncesc cu niște unelte vechi, scoase aproape din uz, mun­ cesc i4»i6 chiar 18 ceasuri pe zi, în schimbul unui sa­ lar neînsemnat, de nimic, care n ajunge nici pentru îndestularea celor mai neapărate nevoi. Lucrul acesta pare de necrezut. Cefeliu, în An­ glia, în țara unde munca ie oare-cum organizată, unde muncitorii au dobîndit oare-carc îmbunătă­ țiri, unde sînt legi, prin cari se regulamentează orelc de lucru și altele, intr’o parte a acestei țări să se întîmple asemenea lucru?De necrezut... Cu toate aste faptul se petrece așa. Negreșit, faptul acesta își are pricinele lin. Evreii aceștia,precum am spus, sîntdin acei veniți din Rusia și România. In țările acestea, iei nefiind emancipați, nu s au dedal să îmbrățișeze nici o ocu­ pație stabilă, ci au trăit din șacher macher, sau ocupat cu nimicuri, cătlnd să fie pururea gata de plecare. Ajungînd în Londra, au fost siliți să îm­ brățișeze o meserie serioasă, pentru-că nu se prea trăește acolea din vînt. Nccunoscînd limba, au fost siliți să apeleze la conaționalii lor, veniți mai di­ nainte, și aceștia, «iuden bnei rachmunim», Evrei copil al milei, după cum le place să se numească, aucautat să tragă folos din neștiința celor novici. Și, pe spatele lor, au introdus sistemul de ex­ ploatare, despre care vorbesc, și tot pe spatele lor legile sînt călcate în picioare, pentru-că sînt destule mijloace de a se sustrage de la pe­ deapsa. La urma urmei, legea ie ce-va cu desăvîrșire Uctiv. Dacă sînt împrejurări favorabile, legea ic[.ospectală, dar dacă nu, leale călcată, nesocotită miL aeți\“,nor.leBCa’ " ,mPrcj"™rile de‘“- L?P‘« Ie bine să se știe ca, printre acești muncitori sînt unii cari doresc să p.ue capăt acestei haine exploatărl.Dînșii sestrăduesedeani,să-și puc planul în aplicare. Au izbutit chiar ca să formeze un curent fa­ vorabil. Au înființat uniuni, au provocat greve Dar totul a fost în zadar. Entuziasmul Ie de scurtă durată, și, cu timpul, totul își rcea cursul obicinuit, cursul drumului spre Calvar. Exploatarea haină la care se dedau unii, lîngczala în care bălăduesc ceilalți^ a dat prilej celor cari caută să arunce praf în ochii mulțime!, să o or­ bească, ca să-1 icc privirea do Ia adevăratele pri­ cini ale răului, tc-a dat prilej să sțusțic, cum-că pri­ cina mizeriei din Est-End-ul Londrei ar fi Evreii. Susținerea aceasta a găsit răsunet chiar și în pap. lamcntul Englez și a stlrnit chestiea «Ellcn gralion». Parlamentul Englez anumit o comisie, care să cerceteze răul ce-1 Introduc streinii în An­ glia. Această comisie a ascultat pănă acum o mul­ țime de martori, din cari unii s’au rostit în favoa­ rea Evreilor iear alții în defavoarea lor. Mai mulți în defavoare de cît în favoare. Gee-ce ie caracte­ ristic, ie că între martorii defavorabili se găsesc și o mulțime de Evrei, Evrei Eneleji, desigur, adică născuți și crescuți in Anglia. Pricina acestui fapt se explică. Evreii Englcji au fost concurați de noii veniți. Și, în fața interesului, dispare solidaritatea de neam... Comisiuneaaceastă își va depune rapor­ tul la toamnă, și se așteaptă votarea unei rule, unei legi, care va limita, pe viitor, intrarea streini­ lor, în special a Evreilor, în Anglia. Această limitare nu va putea fi mai hotentotă de cît acea care se practică în America. Dar ca și limi­ tarea aceea, va lovi ori și cum în bieții nenorociți de evrei. Dacă zic nenorociți, nu ie că sînt, cum s*ar cinema, de-acela-și neam cu mine, și că aș vrea să-i părtinesc. Nu. Recunosc, că din feliul de vieață ce-aceștia îl duc, purcede un un rău social. Dar mai constat, că acest rău se revarsă, mai ales, însă-și asupra capetelor lor. Așa-că, iei merită mai mult compătimire de cît ură. Gu atît mai mult, cu cît feliul de vieață al acestor oameni, ic rezultatul unui mediu vițiat, în care au fost ținuți, veacuri de-a rîndul, unui mediu de prigoniri, de încătu­ șări, înjosiri, unui mediu ce dăinuește, carc-i constrînge încă și în ziua de a-zi. Mai constat că limitarea imigrației lor, chiar ni­ micirea lor, nu va aduce nici cum curmarea reuluî social, de care suferă omenirea întreagă. Vorbesc în general, pentru-că strigătul in potriva streinilorse ridică a-zi pretutindeni, iear sub cuvîntul strein, se înțelege Evreu. In privința aceasta, omenirea îmi face impresiea unui sifilitic, care se simte șu­ bred, șubred tot. și care, zărind o bubuliță mică pe corpul său, i se pare că a găsit pricina șubreze­ niei lui. Iei cată săcurățe acea bubuliță, crczînd că se va salva, că va scăpa de rău. Și nu vrea să pri­ ceapă, că bubuliță în chestie nu ie de cît un cfcct, ieșit la suprafață, al metehne! de care sufere mal adînc. Nu vrea să priceapă nici cît, cum-că i-i otrăvit tot sîngelc și curățirea trebuie făcută mai radical. Moriss Maier. Cahicra Fcminiete-f, Revuc bi-mcnsueJlc. 1 fr. 76 par an. 14, ruo Poisson,’ Paris XVH-. L'Ert KuMdlt, paraissant niensucllment, 2 fr. par an. 17, rue Saint-Sâvcrin. Paris VCwtaca Sowersiva, cbdomadario anarchico. P. O. Box I, Barrc, Vt, America. 91 COMUNISMUL LA PRIMITIVI Fondul caracterului acestor oameni Iesle aUt de comunist, în cil orî-ce Eschimos care a(finslea și sinceritatea sînt surori. Aleutul junge a poseda ce-va, îș! face o glorie, o fală, ,efiind în stare să mintă, ar arăta cel mai mare dea da tot, de a distribui tot, zîeînd că-î mult aispreț celui pe care l’ar prinde mințind: n’ar mai fericit să dec de cit să primească. Scena mal vorbi cu dinsul în vieață. In delicata-i sin- ce urmează se petrece pe țermil lui Yonkon: «Fură invitați toți vecinii. Jocul, cînt&rile, recitate, un lucru pe care l’a făgăduit nu-1 mal nrivește ca al lui. Aleutul îl pune, de-o parte, danțul, petrecerea, durară mai multe zile. In ori-cîtă nevoe ar avea de iei, nici nu și-1 sara cea din urmă, isprăvindu-se proviziea, băr­ batul și femeea de gazdă, îmbrăcați în haine iii'ai împrumută măcar. A nu-i primi un dar, nouă, se apucară să facă prezentări, dînd fie­ „n osebire cînd nu-i atît de însemnat, insamnă cărui prieten, ceea-celi se părea căi-ar prinde da dovadă că nu-1 iubești. a Țirgurilc se iac prin mijlocitori. Cită vreme mai bine. Și așa, împărțiră io puști, io perechi de haine complecte, 200 de pumni de perle În­ durează tocmala, vinzătorul nu trebuie să știe șirate, o mulțime de blăni: 10 de lup, 5o de nuniclc cumpărătorului, și din potrivă. „Din căprioară, 100 de focă, 200 de castor, 5oo de sfiiciune", zic unii. Dar dacă ar fi din cavale­ samur și o mulțime de cuverturi. După asta, rism și pentru a asigura mai bine echitatea tran- bărbatul și femeea de gazdă, se despoeară și 7,acțiil°r^ Ici se abțin de a trata vre-o afacere de costumările lor, pe cari le dădură ieară-șî cînd vre un membru al comunităței ie bolnav. prezent, imbrăcindu-se cu niște zdrențe. La urma Să fie oare din diferență pentru cel care sufere, urmei, ținură o mică cuvîntare: «V’am arătat un sentiment rafinat de conveniență? Femeea dragostea noastră. Acum sîntem mai săraci de rămîne in afară, stă departe de orî-ce afacere co­ cit ori-care din voi și nu ne pare rău. Nu mai mercială. Place să fie mai presus de orî-ce pre­ avem nimic. Prieteniea voastră ne-ajunge». supus, de orî-ce bănueală de interes, dcciștig. Fie-care făcu un gest de mulțămire, și se re­ lea nu precupețește, nu face negoț‘cu nimic, trase în tăcere. Sărbătoarea asta costă cinci spre nici cu bărbații, nici chiar cu alte femei. zece ani de muncă, de economii, de înfrinări. Teoriea rentei, care domină civilizațiea noas­ Familiea nu pierdu înse tot, fiind-că dobîndi tră occidentală, capitalul reprodueîndu-se în stima si recunoștința concetățenilor iei. Și ceea perpetuu și sporind munca altuea..., ce mon­ ce cheltui materialicește cîșligă in onoare și în struozitate pentru acești oameni de bună-voință, considerație. Cine dovedește atita mărinimie, acari împrumută, bucuros, ori ce unellă sau in­ tîta generozitate, devine un soiu de personaj strument, de cari n’au o trebuință neapărată, consular, ie consultat în cazurile grele, și cînd cărora nici nu le trece prin minte de-a cere să grăește un lucru Iei, nimenea nu-și îngădue să-l fie despăgubiți, cînd imprumulătorul pierde sau contrazică. Dar ospitalitatea acestor oameni ? Cei cari în­ strică lucrul împrumutat. Mai mult, un vinător nu poate ridica cursele ce le-a întins. Cine le tră de-afară, se bagă la căldură, sub aceea-șî va vizita mal întăl, acela va lua vînalul. Pen­ învălitoare, ca și cei dinăuntru. Hali povestește. tru a prinde pește, chiar și streinii pol să se mișcat, cum, într’o zi, fiind cu totul înlemnit, folosască de rețelele pe cari nu le-au întins o mămucă hătrină îi luă picioarele înghețate, nici de cum iei. Ce ie de zis despre asemenea și după ce le frecă o bucală i le puse in sîn, moravuri? Ori-ce vînat mai mare, de pildă ca ca să le încălzască mai bine. Afară de vițiile și de destrăbălarea sexuală, balena, sau rar, aparține comunităței. Se face așa felin ca să se împărlășască dinlrinsul cu acești bravi oameni au îndeplinit idealul ebitoții. Ie rar ca un șef de familie să aibă altă onit. Sint cu adevărat „săracii", simplii cu du­ avere de cil o barcă și o sanie, afară de hai­ hul, a căror pildă o propoveduește Imițiațica nele și fie armele Iui și de vre-o cîte-va unelte. Iul Isus Cristos, «goii» lui Beranger, «goii cari Comuniști, fără să-și dec samă, Inoițil n’au se iubesc intre sine». (fine are, împărtășește cu cine n’are. Flăminoc cit un rudiment de proprietate privată, pe J-are știu, cu toate acestea, s’o respeclcze destul, dul, fără nici un cuvînt de scuză și fără nici bftiiid în plaiuri de zăpadă, pornind in tovă- o rugăminte, se așază alături de cel care mi» la cea mai marc parte din întreprinderile nîncă și pune mina in farfurie. Europenii, pu­ Or Pe marc, pc vasta, pe mișcătoarea mare, rurea prepuelnici și gala să judece aspru, nu se poale tăca iu loturi și în fășii, ce nu puteau pierde prilejul să nu iee drept furt, lar-?Oate Parcela în domenii, împărțala egali- drept hoție, aceste moravuri comuniste. Intr’a. *l ce fac a ceca-ce produc, alcătuește o a- devăr, neștiutorii, in primele lor vizite cc^ le mutuală, fără de care ar pieri unii după făcură corăbiilor, făcură ca la iei, puseră mina pe ce le plăcu, apropiindu-și, inchipuindu-șî I J.f Pri-ce focă capturată, ie împărțita, cel , ® n vreme de foamete, dc lipsă, între toți că nu icra de cil osteneala de^ a lua. Dar, 21 d„e Emilie. Dacă nu fac porțiile cu lotul diudu-și sama cum-că streinii găseau aseme­ nea purtare detestabilă, cu lotul fără calc, dă­ linnP.’y16 d*n pricină că pc cele mai 10$ des" dură înapoi ceea-ce luaseră fără voe, și făcură de azd Pentru copii. Adulții și-au raincat partea toate chipurile ca să le dobîndcască iertarea Pe-vaUU’ pc cînd ^iculiî tot maî Primcsc Clte acestora și să-i rapace ! h �r------- ----------------------------------------------------- ----------------- - ------------------ **----------- - REVISTA 1DIÎEI 92 «Eschimoșii aceștia, observă Lubbock, an mal puțină religie și mai multa moralitate ele CiN?șUmSonari greci a onorăm, mărturisesc, cu A1<juț cit pierde ia puteau de propunea si 1£ fi de loc de S Pilii” aceasta mi ie ca totul izolata. Niște evangheliști cinstiți, tot așa ziseră despre Nîcobarieni și se întoarseră mapon NLucru ciudat, Grecii și Romanii sa nu gasască îndestule cuvinte să laude niște oameni de dincolo de vinlurilc de nord pe Hiperborceniî. «fără cusur», cari ar trăi mir o fe­ ricire deplină și-n cea mai pura inocență. Prin blindeța și prin moravurile lor pacmicc, Es­ chimoșii âu putut să inspire asemenea legen­ dă, afară de aceea că hyperborei carnpi și hyperboreae orae, a lui Horațiu și Virgil, ierau presupuși că se află sub un «ceriu unde soa­ rele nu se mal culcă», ceea-ce la rigoare s’ar putea explica prin soarele de la ^miezul nopței. Noî nu putem presupune cum-că aseme­ nea legendă ar ti întemeeată de fapt și o luăm cu totul drept alte cele. Ga un act de credință, și ca o confirmare, dinsa spune că justițiea, pornirea tainică a tuturor inimilor, nu ie o' tristă mistificare, iea spune că fraterni­ tatea intre oameni nu-i nici de cum o himera. Convinși că se poate să se realizeze idealul lor, niște fervenți misionari au povestit, au și crezut,’ că visul lor a și primit îndeplinire, că lucruls’a văzut... Unde ? Departe, băl departe, la marginale pămintuluî, la capetele lumei, la Hiperboreeni, la gimnosofiștii din India, la Etiopieni, în împărățiea Apostolului Ion, în El­ dorado și la mînăstirea din Thelem. * — Dar despre guvern nu ne spuneți nimic ? — Intr’adevăr, l’au uitat. Ceea-ce inse ne scuză, ieste căAleuții, practicește, n’avea nici un guvern, înainte de a fi venit să se impue Rușii. Nimeni nu comanda, nimeni nu asculta. Balenicrii și angakuții îndeplineau o influență precumpănitoare, in virtutea inteligenței și a bravurei lor, recunoscute ca superioare. Dar ori și cine putea să-î contrazică, dacă voea. Bătrînii de asemeni se erijau, ierau priviți ca sfetnici publici. Oamenii alergau la iei, fiind­ că Ie plăcea. Insulele mai mari, marile aglo­ merații, aveau un felin de reprezentant. Un Tajoun sau președinte ales, centraliza infor­ mațiile și guverna ca un părinte. Icra scutii de corvezi și avea dațî un număr de vîslași pentru luntrea lui oficială, pentru Bucentaurul lui Unimak sau Unalaska. Adesea avea și cițiva sclavi, cari ierau jerfiți cînd murea, sa-i ție companie. Kolocii n’au părăsit încă obiceiul acesta. Prerogativele Tajounului nu icra de loc de cit onorifice. Dacă icra hotărît ca să diriguească o expediție de pescuit, afacerea sfirșită, rămas I}un comandantului, fiind-că «vrăjmașul nostru ieste stăpînul nostru». Le­ gendele înfierează ciți-va tirani de pe atonei cari ar fi uzurpat puterea. Acestea celebrei x pe cel ce i-au ucis, ca pe niște binefăcăto^ ca pe niște mîntuitori publici. ri» In sflrșit, Eschimosul nu ie de loc lipsitei ambiție, dar Ici caută mai mult superioritate^ de cît dominarea și preferă in locul guvernă rei, direcțiea. Iei n’arc trebuință, ca noi, de' autoritate, în fața căreea șă fie nevoe să muri, fel nu armează Justițiea c’o spadă șî‘Autoritatea c’un buzdugan cu ghinturi de arâm-l* Fără pușcării, fără jandarmi, fără zapcij, împlinitori, cum trăesc oare oamenii aceștia5 Bieții sălbateci, nu sînt oare de plîus? 1 1 Eue ReclUs. Educațiea libertaței practicată la Cempais i In copilăriea noastră, cînd Ieram mici de tot mal marii ne mustrau, ne băteau, ne cărau la palme, pentru-că, une-orT, mîncam cu mina stingă. Ajunși la’vîrsta de școală, mereu ni se im­ puta și ni se dădeau pedepse pentru-că, la scris, nu țineam cum se cade degetele. Cu trecerea timpului, cîte-va crude ceasuri de carceră aveau de scop să ne amintească, din cînd în cînd, eă nu poți uita, fără a fi pedepsit, da­ toriile de școală. Pedepsele curgeau mereu. Trec peste cele lalte... Această neghiobie din partea autoritățel, făcu din noi niște școlari ordinari, niște ștren­ gari sau supuși, niște ncsuferiți papagali. Și sis­ temul acesta continuă și acum. Pentru a da o pildă n’am să citez de cît următoarele cuvinte, nespus de ridicole -și foarte vorbitoare, a doi băeți de nouă ani, luațl dintr’o sumă, la feliu cu Iei, din cel pe cari avui prilejul să-I examinez Teu. — Știi tu ce Ie căpșunea ? — Căpșunea Ieste o planta erbacee, care crește pe coastele umede, umbroase și repezi ale dea­ lurilor, pădurilor, poenele noastre. — Tu, de colo, spune-mi ce-va despre vulpe. — Vulpea-I un patruped din familiea vrăbii­ lor, cu penele de coloare verde-deschis. Iea are ochii vil, strigătul Iei se chleamă ciripit... Și tot tot așa,m al departe. Rămăsei înmărmurit. AI fi crezut că acești copil sînt niște savanțl, sau al fi zis că sînt niște fonografe. Și toată educațiea actuală, toată instrucțiea oficială acolea tinde : să facă erudițl, niște ma­ șini de repetiție, niște papagali. La două-zec de ani, papagalii devin „cetățeni", fără persona­ litate, fără inițiativă, fără spirit critic, fără nazuințl libertate, gata la tot respectul față e scumpii lor profesori, pe cari s’au deprins săvenereze, îndurînd tot soiul de pedepse. ( , Ieste într’adevăr ce-va cu totul sfâșietor, Pr,v liștea acestor generații succesive de jndivizl, ■ ideile dinainte formate, creștinește îngăduite » legal cinstiți, cu atît mal sfâșietor, cu cît cop > aceste mici și îneîntătoare ființl, pline de sin ritate, de simțire, de viociune, sînt, din , la sine, îndreptați cătră tot soiul de libertăți, ra A. . Revista idesi 93 lt soiul de compătimiri și de frumoase revolte„îndurînd cu foarte multă răbdare, cu un ade­ Wlntr’adevăr, copilul Ie activ, curios, observator. cx-I lîisătn deci să se miște in libertate, să-l răs- vărat stoicism suferințile proprii, copiii de la nuiidcm la întrebări, să dăm interes observâri- Cempuis sînt foarte simțitori la durerile anima­ Lr lu’mlJlocul întrebuințat la Cempuis, pen- lelor. Iei nu cunosc desgustul ridicol, pe care-1 această respectare a copilului, ie agremen- produce vederea sau atingerea unor anumite ânimale, privite ca spurcate, ca paiajenil, șoarecii, ud plăcerea. șerpii. Urmînd povețele educatorilor (jeea-ce sa creat mal înainte de toate, Ieste broaștele, ^educarea sexelor. Elevii leau parte, neconte­ lor, Iei ating animalele cu băgare de samă, se nit alături unii de alții, ca niște frați și surori uită la Iele cu o curiozitate științifică și nu Ie fac nici un rău. In caz cînd trebuie să omoare Uecțiî, I3 luFrăff m^uale, la gimnastică, la re­ creații, la serbări, la plimbări. Această feliurime vre-un animal vătămător, o fac omenește și repede. „Frica vagă, de ființl închipuite, nu există nici oisiinpKciiațeîn relații, această vieață în comun, cum. Noaptea nu le inspiră de loc groaza ceea gUb un regim egalitar, nu se putu, negreșit, să nebună, atît de deasă la copil. Nu sînt de loc ‘nU placă, și, ast-feliu, se născu iubirea de so­ apucați de amețeală, ceea-ce le îngădue să umble ciabilitate. Afară de rapoartele oficiale, asupra prin locurile cele mai periculoase, c-o îndrăzneală sinătățcl înfloritoare, asupra frăgezimel firești care dese-orl pune pe griji pe profesorii lor, asupra înfățișare! senine a copiilor, să punem’în „Copiii sînt foarte simțitori la cele ce li se lumină un rezultat, rezultat așteptat, de alt-feliu spun, la lecțiile ce li se predă. Nu sînt lăutăcioși hotărîtor al coeducărcl sexelor, și care dă do- și nici o dată nu fac răul pentru simpla plă­ vadă de înalta valoare morală, a acestei coedu- cere de-a face rău. Ih deobște au o inimă foarte cărl. La Cempuis, vocea copiilor se schimbă, în bună și se arată foarte prietenoși, față, de cama­ mijlocie, cu doi ani mai tîrziu de cît în orl-ce razii și de educatorii lor. La Cempuis nu sînt altă parte. Ceea-ce dovedește, în mod neîndoios, copil, luațl înainte ca victime ale răutățel sau a curățiea moravurilor, la elevii lui Robin, lipsa cruzime! colective. Și, putem zice că, dacă une­ de viții rușinoase, cari sînt plaga atîtor școli re­ ori se iscă discuții, Iele sînt cumpătate. Certele zervate pentru un singur sex. Și fisiologiștil cu­ sînt rari de tot și bătăi nu seîntîmplă aproape nosc prea bine ce strînsă legătură Ie între desvol- de loc. Cel mal mulțî copil sînt îndatoritori tarea organului vocal și acea a organelor genitale. față de toți și totdeauna sînt'gata să facă un Afară'de si ce­ serviciu, chiar în cele mal interesante momente Afară de aceasta, echilibrul muscular și îrebral, /.. -J2-“ buna dispoziție, j:t-V . se întreține cu L.cea ale recreației lor14. adică mal mare grijă, „prin schimbarea, pe rînd, a Dogme și și c, , metafizică,, sancțiuni . , .constrîngerl, « , diferitelor chipuri de activitate și a diferitelor d‘f_.. sînt așa dar necunoscute la Cempuis. Ceea-ce-I, exerciții. Proporțiea și împărțirea, după virată și, înse, poate că mal frumos din toate, Ieste res­ oare-țum, după sex, a orelor de exerciții fizice pectul personalitățel copilului, carele se traduce și de somn, sînt scrupulos studiate". Se înlătură, prin acea minunată indiferență față de religie și cu. chipul acesta, exercițiul fizic fiind de 7 cea­ de autoritate, cari sînt socotite ca lucruri cu asuri, munca de 6^2, odihna cu mîncarea de io1^, devărat fără de nici un folos. se înlătură sila, neplăcerea produsă de monoto„Invățămîntul nu Ie nici politeist, nici mono­ niea unei munci prea îndelungate sau prea teist, nîd deist, nici panteist, nici ateu. Ie pur uniforme. și simplu omenesc. La Cempuis nu se tăgădue-. Invățămîntul științific și rațional, profesat la șle existența Iul Dumnezeu ci pur și simplu se Cempuis, Ie în sfîrșit factorul cel din urmă și ignorează. Copiii, crescuți într’o vieață intinsă, factorul suprem, care îndeplinește o acțiune mo- largă, în fu ța naturel și a artei, în toată liber­ ralizătoare puternică și tot odată atrăgătoare a- tatea cu putință, nu îșl închipue de loc pe Dum­ Șupra spiritului copiilor. Aceștia pot controla, nezeu, și chiar dacă li s’ar fi spus ce-va despre *D măsura^ desvoltărei lor, exactitatea celor ce-au • Tel, această vagă noțiune li s’ar fi risipit foarte învățat și învață fără nici un mister, fără a li se repede din minte, față de realitățile naturel, ar­ ^cunde nimic, fără înconjur, și învață să ju­ tistice și industriale. Elevii nu învață ce cît ceea dece drept. DînșiI îșl de srobesc mintea, cu chipul ce se poate demonstra, învață să studieze na­ acesta, de o mulțime de prejudecăți, sau, mal tura, să o admire, înse s’o și combată sau să pre­ cunnd, nici n’au idee de Iele. Ișl formează spi- vadă loviturile Iei, să se ferească de iele". . Cu zece ani, înainte de a lua direcțiea instirJlul critic, și se pătrund prin rațiune, de ținta ’ , de necesitatea învățăturilor ce le capătă, de tuțiel de la Cempuis, Robin precizase, aiurea, iaca sau sau săsanu Iaca...Așa-că, A^-uă, bazele acestei educații libertate, care îngrozește e ce trebue sa să facă nu facă... și-a adevărului călăuzește atît de mult pe reformatorii cari se țin de calca căutarea plăcerel j_, ’ aici, ■ de mijloc, cari-țl răspund regulat: „Nici prea eJe ȘÎ in im ele multă autoritate, nici prea multă libertate". Robin nici o altă morală. . niw Să nu creciem cum-că avem aface aici, cu ne spune: „leu privesc de cea mal mare însemnătate ca, sa» sPecul£}țiI artificiale, zadarnice, mal mult iele PutiR filosofice și filantropice. Rezulta- înainte de toate, oamenii mari să albă cel mal desăvîrșit respect pentru libertatea copilului și I °rbcsc dc ia sine. să renunțe, foarte serios, de a-I impune o auto­ vechi»- c,e scri'e, despre copiii de la Cempuis, un ritate, care nu poate avea ca bază de cît dreptițl elev al acestei scoale, Gabriel Giroud: 1 �------ ---------------- --------------------- ---- revista IDFJ.1 REVISTA IDEE!'_____________ ___ _______________ ' 94 puterniciea tatălui celui mal tare. Și cred că a tot^putern.c.ea Ieste una din rămășițele cele mal funeste aie ve „î." I «*"=,■■■ - nilului de la cel dintâi pași, de la primele lui cuvinte: Iești liber, 0 ce vrei. Să nu suntă n™ o stavilă alta de cit stan e u naturale De unde va conchide, fără de mei o greutate, că toți sînt liberi, ca și Iei. că pot face cu toții tot ce voesc, și nici nu-I va trece prin minte, de a Iovi în libertatea cul-va. In mediul actual, copilul aude vorbindu-se de”stăpîn. Cată să albă, de la început, groază de-acest cuvînt, să urască autoritatea ori sub ce formă s’ar înfățoșa, și, în timpul perioadei de trecere, spiritul de revoltă, să devie la rîndul lui, cea mal dintăiu dintre virtuți". Nu se poate spune că această libertate întinsă a fost lăsată cu totul copiilor de la Cempuis, instituție pusă, la urma urmei, sub controlul con­ siliului general al Senei, care nu prea se îm­ pacă cu ideile noi. Apoi, chiar însu-șl Robin îșl privește opera lui ca o „încercare fericită, dar necomplectă, din multe puncte de vedere, rămînînd a se mal desăvîrși încă mult pentru a se apropiea de idealul lul“. Dar ori și cum, așa cum se prezintă, școala de la Cempuis rămîne, nu mal puțin, una din cele mal fericite pilde do cducație, cum o pricep libertaril. O practică de patru-zeci de ani, o experiență de 14, cu pes­ te 200 de copil de ambele sexe, i-au arătat lui Robin și prietenilor lui toată valoarea educației prin rațiune, în libertate. Și Robin nu ne va desminți dacă vom zice, că acum Iei Ieste condus, mal mult decîte ori cînd, de acelea-sl principii. Da, la Cempuis, se învață, întriadevăr, a fi li­ ber. Ie de observat că nu se caută a se face nici etatiștl, nici socialiști, nici liber-cugetători, nici atei, nici chiar anarhiști. Se caută a se face oa­ meni, nu supuși. Cu chipul acesta se înlătură greșala pe cari o săvîrșesc toți educatorii auto­ ritari, cari voesc, cu ori-ce preț, să facă din elev un creștin, un stîlp al ordine!, un cetățean sau ori-ce altă speță de om onest. Une-orl, negreșit, unele îndrumări nu tocmai vin la socoteală copiilor, fie că-s indispușl, fie-că le scapă înțelesul acestor îndrumări. In aseme­ nea caz se face apel la inima și la inteligenta lor, li se cere să nu osîndcască pripit pe cel cari-I povățuesc, și să nu spuc necuviințl. Cele mal adesea, tmărul elev, ajunge să înțeleagă, încredcrea lui în educatori crește, crcscînd, în acelaș timp și iubirea de adevăr. Mal trebuie să se știe, că cel mal mulțl dintre școlarii de la Cempuis, sînt orfani, copil pără­ siți sau mizerabil crescuți și că trebuie, mal îna­ inte de toate, să uite foarte multe. Unii chiar, stricați cu totul de vieata dusă mal înainte, în mod ratai victimele unor triste înclinări moștenite, po- vățuițl rău de niște părinți ignoranți, aduc cu dîns'r lovituri dureroase, pe cari noua vieață nu P0aț1T totdeauna să le previe. Dar asta seîntîmpla ra_e Cu ajutorul inteligenței și al bunătățel se i/ buti să se creeze o atmosferă de activități, foart' potrivite pentru a înlătura tendințele vătăma! toare de la copil. Lecții animate, exerciții ve* sole, lucrări spornice, cursuri feliurite, pline fl vieață, cari dovedesc istețimea profesorilor si­ cari deschid un cîmp vast pentru studii și pei{_ tru toate experințcle cu putință. Toate aces­ tea dau elevilor, repede, noțiuni despre ceea ce Ieste folositor și despre ceea ce nu-I. Amintirea repetarea indicărilor date, simpla constatare ver­ bală a greșelelor, îndemnurile blînde și raționale sînt de ajuns și dau naștere, în de obște, la bune sentimente. Copiii au conștiință de faptele ce fac. Se simțesc cine-va. Pedepsele corporale, reținerile lungi, pedep­ sele nesfîrș:te, al căror cel ma pozitiv și trist rezultat Ie, negreșit, de a amărî caracterul co­ pilului, cum cel puțjn sra petrecut cu noi, toate acestea-s desființate. Cînd frica de pedeapsă în­ trece, la un copil, plăcerea greșelel, Tel se ab­ ține de la greșală. Se îndreaptă Iei înse prin asta? Săi vedem în momentul cînd frica nu mal există. Atunci îșl sparge capul... Afară de asta, precum observă d-rul Combe, o mulți­ me de copii, cari par vecinie obosiți, cari se tînguesc necontenit, cari-s hursuzi și cari devinnesuferițl, din pricina aceasta, de toți prietenii lor, de frații, de surorile și de rudele lor, nu-s de cît niște mici bolnavi, albuminuricl, rachiticl, etc. Educatorii lor, neprimind nimica în schim­ bul dragostei lor, ajung indiferenți față de • Iei, une-orl chiar ajung să-I urască. Pedepsele, co­ recțiile, bătăile se imtilțcsc asupra bietelor ființî, cari ajung să ducă cel mal de plîns traiu ce se poate închipui. Victime ale lașitățel și ale igno­ ranței, Iei sufer. Copiii de Ia Cempuis, de- ce-ar fi oare rău­ tăcioși? Sînt oare bolnavi? Sănătatea li-1 cît se poate de îngrijită. Au vre-o n’.cvoe să ștrengă­ rească? Sînt zilnic în grădină și prin păduri. Cu alte cuvinte, mînîncă fru ctele dorite. Nu vreu să lee parte la lecțiile d.e geometrie? Li se arată instrumentele topografi ce sau construcțieavre-uneî prisme și, cu chipulacesta,lucrează.Nu vreu să mînînce supa la masă ? Văd pe camarazii lormîncînd cu poftă și pe urmămăJiîncă și Iei. Sînt cîrcotașl ? Multele și’ interesantei e ocupații nu le dau răgaz să se certe. Ieste vreme frumoasă și nu au poftă să stee în sala de studii? Toți ai auu cerul albastru, Tși- sănătaleargă J ia Li aer nu«, liber, sub ~ floare. " ce-ar fi C. oare reutărplltătea tuturor Ie în De cios copilul? Nu are nici un -interes- -x să fie sȘ“ ............ ' nu Ic. La Cempuis recompensele individuale, • smt suprimate, pentru că Iele ise adresază numai unor elevi favorizați, cari n’au iiâcT un merit, ic personal, pentru inteligența mal mare ce-o aU> pentru fericitele lor dispoziții firești. .Recompen­ sele astea sînt înlocuite prin recompense co­ lective, prăjituri, jocurț, serbări, primblări, excu ■ i sil. Ceea ce folosește nu numai celor dibaci, ci si Jitulor acelor cari dau dovadă de „bună-voimă*? de mărețe, înflăcărează imagînațiea copiilor ș* chiar și celorlalți. ■ ' • senzîbilitatea lor gingașă. Iei simt sublima ar­ ș Cu chipul acesta, cel tari sînt întețiți să a monie a universului, și, mal tîrziu, îșl dau so­ iute pe cel mal slabi, pentru a-I face și pe ret să coteală și despre păcătoasa neorîndueală depe ajungi la un frumos ansamblu, în loc de a le pămînt... Dar, mintea oamenilor nu se va preface înda cu piciorul cum se intimplă foarte des cînd sancțiunea finală ie recompensa individuală a în­ tr’o zi, nici în vre-o cîțl-va ani. Generațiea ac­ vingătorului . Dealtmintrelea, nu se țintește atit tuală Ieste sacrificată, lea îșl va ispăși soarta. Să lăsăm să treacă valul cel tulbure. Nici noi, la un rezultat imediat, in invățămintul cutăreî sau cutăreljamurl, cit la o instrucție integrală, care, cu toate silințele noastre, și nu putem să ne desbrăcâm totdeauna de omul învechit, de îndreptmdu-se cățra individul ntreg, anevoe se poate apreciea prin sistemul absurd al notelor burghezul sărac sau bogat ce s’a voit să se bune și rele. ‘e folosește copiilor să cunoască facă din noi. O educație greșită* suferită în nuinelc tuturor orașelor din Europa, și să ca_ cursul celor mal prețios! ani, nu poate fi cu upete pentru asta vre-un io, dacă n’au prilejul șurință ștearsă, și sîntem fericiți cînd putem, gă vadă aceste orașe și să le simtă caracterul ? une-orl, să ne emancipăm cel puțin spiritul, dacă Ce nevoe au Iei să cunoască pe șeful războinic nu și purtarea. Toată nădejdea ne Ieste în copil. nIeată pen­ Divico, și arta poetică a Iul Boileau, această veche rablă? Această știință nefolositoare, care se uită nu­ tru ce marea operă a timpului nostru Ieste emai de cît, care încarcă numai mintea pentru o ducațiea. Dînsa reclamă toate silințele, tot de­ mulțime de vreme, această știință de prisos care nu votamentul acelor a căror cugetare trece de lup­ poate să desvoltede cît osingură facultate, memo- tele zadarnice de moment, și cari nu leu drept riea, și asta cu cîtă plictisală, trebuie să dispară în zo r! cele din urmă 1 icărirî ale acestei serT nouro ase ". Nici un teren nu-I pregătit mal bine ca să pri­ fața progreselor învățămîntulul prin observare mească sămînța cea bună, de cit copiii. N’ași rațiune. a face aici cu ipoteze, faptele sînt de față. Chiar programele oficiale sînt tîrîte în ferici­ vem Coeducațiea și educațiea integrală, libertatea, au. tul curent, și reforme timide, supărătoare pen­ ceea ce șe poate face din copil: niște tru cel rutinari, arată că, într’adevur, față de spi­ arătat ftințT mal bune și mal libere. ritul societățel nouă se cere și o metodă nouă. Ăș vrea să fac parte din copiii aceștia. Se începe a se pricepe că, dacă închidem car­ După „Reveil", de A. Scuapiba. tea mistică, în fața cărei au lîngezit generațiile dispărute, trebuie să o înlocuim prin marea carte, vecinie deschisă, a naturel, și poporul trebuie în­ ANARHIEI vățat să priceapă frumoasele Iei pagini. „Omul nu se resemnează ușor ca să nu-șl dee samă. Cînd nu știe un lucru, Iei crede. Ori-ce noapte D’Alembert, după ce definește anarhiea, „o Ie plină de vedenii..." Ie adevărat că, la plim- neorîndueală în Stări, care constă în aceea că nibare, copiii de la Cempuis, obiclnuițl cu ob- meni nu are destulă autoritate pentru a co,, .'(.iiuitu, servarea, obosesc pe Luuuui-uiui conducătorij vu cu întrebările mu suduie uiuiiua și-a jîiuu se respecteze i cbpeciezc icgiie, legile, și și așa așa manda face su să bc .lor: . lor: Ce-I asta? asta ? La ce servește? servește ? Dar cine-I, în poporul face ce-I place, fără să fie supuscul-va supus cul-va vremea noastră, acela care nu și-ar împărtăși, sau să se teamă *de de poliție, închee ast-feliu: ’-că’n deobște, orl-ce știința, opiniile, senzațiile, cu plăcere, pentru sim- „Putem să spunem, cum cum-că ori-ce piui motiv că ceea ce crezi drept, voeștl să răs- guvern, tinde spre despotism sau în spre anarhie*, pîndeștl, pentru-că fericita natură a lucrurilor, Afirmarea aceasta care, la cea dintăl vedere, pare dă Oamenilor prea multe bucurii și prea multe a pune societățile între două alternative, deo. J - . . * . “' fJ . •. ' 11 [JULllva UU JIU 111 1.UL1U, ^HVlllkl lUUUlliC dureri, pentru ca să le poată păstra într’înșiiși țjotrivă de triste, nule, în fond, privind lucrurile numai pentru Iei. de-aproape, de cît o concepție grăbită, scoasă ____7 alțl copil, . .£---------------Tot în asemenea plimbări, neîn­ din teoriea formulată de Proudhon în chipul dreptați spre reflecție, nu î pe conducători acesta- „Cel dintăl termen din serica guverna__.. întreabă dc nimic, Trec xiw piuam, ivi xam oa imun pceste tot fără să vadă nimic, mentală fiind absolutismul, termenul cel din urmă —-----*ărȘ să înțeleagă nimic. Acești copil sînt înse pre­ îe neceSar: anarhica. Greșala aparentă a lui D’Alembert, vine de gătiți, de către Stat și Biserică, pentru vieata ci­ vilă sau creștinească, ceea-ce cere puțină inteli- acolo că Iei concepe autoritatea ca un principiu de ordine, pe cînd, în societățile moderne, or­ 8ență și individualitate, din potrivă. ••-Adesea, în serile de learnă, pe vreme fru­ dinea nu poate decurge de cît din înlăturarea moasă, Robin lea, fără nici o greutate, cu din­ succesivă și rațională a autoritățel. „Anarhiea, ul, vre-o cîțl-va elevi, și, pe cîmp, la lumina lu- sau lipsa de stăpîn, de suveran, zice leară-șl Proudnon, leată forma dc guvern de care ne aeI pline, îq’tr’o liniște pătrunzătoare, face fer- —---- , --Jucătoare și poetice dizertațil astronomice. Ci- propieni pe zii ce __ trece, și pe care o deprindere *t ne face să o privim drept "!« principalele constelației, arată mijlocul de _______ tnrădăctnată de spirit cel mal mare haos". car/ recunoaște, feliul mersului lor. așezarea ine- culmea dezordinel, dezordinel. drept d >c auu delf\^ cc depărtare colosală se ană,, «.iu cît sînt *-ri Așa se rostește Proudhon în primul lui Afede infinite.’ aAasupra tîrziu, obiclnuitt, urmîndu-șl s'^ne]°ăi2maftarîn fața'un^pri^^ * nioriu ^e’arca îi propric'ățeL cu Mal rigoarca-I �96________ - ._______ _____ ________-RfeVlSTA Proudhon- afirmă că ținta Revoluției le de a sudouVccep£, nu nu. mai diferite, dar chiar cu totul opuse. J entr b unii, însamnă lipsa orf-cărul gu^r£ autorități, sub cele trei aspecte a!e jeT, t»ub as pectul politic, social și însamnă IDEEI DE PE AIUREA Camarade Mușoin, Dc-atîta vreme, de cînd mă aflu aici, leată-mă, în sfî’șit, gatasă-țl comunic cîte ce-va. Precum o știi, leu mă găsesc în Leeds, unul din orașele cele mai însemnate ale Angliei, unde desvoltarea indus­ trială a ajuns aproape la apogeu. Aici, ca și mai în toate orașele Angliei, nu întîlneștl o stradă și nu taci zece pași, fără să dai de-o fabrică. Case tere streină, însamnă disparițiea cultului ca funcție uriașe, lungi, late și nalte, cu nenumărate ferești, socială, spre a deveni adecvat, conform cu ma­ ca niște închisori, în cari se produc diferite lucruri nifestările individuale ale liberei conștnnțT, in- trebuitoare, dar în cari se și nimicește vieața ace­ samnă putința cetățenilor de a contracta liber, lor cari le produc. Și-aicl, ca și în orl-ce parte, are ființă exploatarea nu cu guvernul, între șine, însamnă, in sfirșit, haină, barbară, din partea capitalului. Și, bine în­ libertatea, însamnă ordinea. Proudhon mal zice: „Libertatea adecvată Ieste țeles, mulțămită acestei exploatări, oamenii sînt identică cu ordinea, și-I tot ce cuprinde mai împărțițl in două: o clasă bogată, leneșă, despoereal stăpînirea, politica". Problema nu Ie dc-a toare, asupritoare, și o clasă săracă, muncitoare, ști cum vom fi guvernați mal bine, ci cum vom despoiată și asuprită. Relele ce isvorăsc din îm­ părțirea asta sînt cunoscute de toți, de toți cari fi mal liberi. Putem să ne dăm sama acum, că teoriea lui gîndesc, și nu cred de nevoe a le mal areta... CeeaD’Alembert Ieste cu totul dreaptă. Da, orl-ce ce vreu să-ți comunic, Ieste că și pe-aici, ca și peguvern -trebuie să ajungă, necesar, fie la despo­ aiurea, au răsărit cîți-va oameni de bine, cu gîn­ tism, fie la anarhie, luată aceasta în înțeles vulgar durl mal senihe, cu inima entuziastă, cari și-au pusau în accepțiea-î filosofică. Intre absolutism și în minte ca să combată aceste rele, cari se strălibertate, nu-1 cu putință nici o conciliate, nu-I duesc și luptă să le curme. Iei sînt de diferite nici o mijlocie. Asta-I concluziea la care ne duce neamuri, și fie-care cată să facă, și chiar și face vrînd - nevrînd, teoriea și practica, filosofica cîte ce-va, printre așa numiți! lor conaționali, pen­ și istoriea. Dezordinea Ie fapta guvernanților. tru-că și populațiea de aici ie diferită. Așa, de pildă, anarhiștii evrei, de aici, între cari Neorîndueala în societate, vălmăsala în Stat, pur­ _r r a stăpînirel,7 sub se găsesc elemente bune, chiar foarte bune, ca cede din opunerea nedreaptă dubla-I formă, temporală și spirituală, ajutată și prietenul Caplan, Plasceanschi, oameni^ entuziaști, susținută de către privileg’iați, Ia toate revinde- buni vorbitori, și alții, au înființat, în cartierul evre’ cetățeanului, ale liberului ’ - cu­ esCt un duh, în care se țin, de trei ori pe săptăcările legitime ale mînă, conferințl. In timpul din urmă a fost pe-aicl getător, ale proletarului. Pentru trîndavl, pentru exploatatori, pentru prietenul nostru Moriss Maier, pe care grupul l'a privîlegiațl, pentru acel ce înoată în bine, orl-ce adus din Manchester, unde se află actualminte, să idee de dreptate Ie o idee de dezordine, orl-ce ție cîte-va conferințl. Iei a vorbit în două zile de-a încercare făcută în contra privilegiului Ie o ma­ rîndul, și a avut un prea frumos succes... La club, se nifestare anarhică. Pănă și cugetarea de a scăpa mal găsește și o bibliotecă, și grupul posedă și o de exploatare. Ieste o cugetare culpabilă. Trîn- tipografioară, cu caractere-n jargon, mulțămită cădaviT, priviligiațîl, vreau să se desfete în pace. reea, se tipărește aice, din cînd în cînd, și cîte o Guvernul cel mal bun Ie cel ce asigură desfă- broșură. Pănă acum s’au tipărit mal multe. tărel lor cea mal mare siguranță. Afară de asta, am a-ți comunica, că anarhiștii, Dacă prin anarhie se înțelege dezordinea la de-aicl, au înțeles că practica și teoriea trebuie să culme, despotism și anarhie Ieste acela-șl lucru, fie una și aceea-șl, și, ca atare, îșl conduc vieața. pentru-că despotismul) comprimînd partea cea după ideile lor. lei nu'mal țin la nici o ceremonie bună a naturel omenești, împledîcînd desvoltarea religioasă. Bunâ-oară, anarhiștii evrei, mînîncă qfiusocială, sacrificînd ordinel materiale totul, naște măț la paști, ca și tot anul, și nu pe-ascuns,^ ci m antagonismul, opunerea de interese și tine so­ știința, în văzul tuturor. Unirile între sexe sînt li­ cietatea întrio stare latentă dc războit!. ’ bere, se fac fără autorizațiea vre unei instituții dog­ Așa dar, absolutism Ie sinonim cu dezordine matice. Cel cari se iubesc, se unesc și trăesc îm­ și sinonim cu anarhie, luată aceasta în înțelesul preună, cît le vine la Socoteală și cît se poate de vulgar. Tot așa, libertate și ordine sînt doi ter­ bine. Bine înțeles că numărul celor ce trăesc astmeni corelativi, ce au acelaș înțeles și cari se feliu, Ie mic. Dar, orl-cum, pe calea asta Ieste un cuprind într'al treilea termen, acel de anarhie, pas făcut... după cum a definit termenul acesta Proudhom Al D-tale, Adică, în înlăturarea radicală a principiului de Sam. Wermont. autoritate sub toate formele Iul. Leeds. A. Ranc. „ MUNCADOAMNEI 9, — TIP. BUCUREȘTI REVISTA IDEEI 1903, beptembie. No. XXML 7. CUPRINSUL . nuiol" : Separatismul sexelor. * • ' «tichet: Combaterea războiului, £**■ pojo: imoralitatea proprietăfel. Tnreaunnu ! Libertatea, După lininou, imul spart. •or|ului. crimei, . Tripticu Egipteană. După nurul ;tim ciștigă. i politica. ,>nrea Intelectuală. «’ «tlrner : Enianctpf oștea șl primejdiile iei. w.iue s‘l'loz Dragou Mont. Prima mea lupta. . mediului. ■<v îl. ThneUeray Inrîurirea I ...ibscrierî voluntare. Abonamente plătite.. Sul germane și hohetnc. publicații engleze, gern Diverse note. SEPARATISMUL SEXELOR Voim să semnalăm aicea un vițiu, ce tinde să se înrădăcineze, din ce în ce, în paguba armoniei ce trebuie să domnească în rîndul celor ce-s co­ pleșiți de rele. Femeile, neamul cel mal robit, cel mal exclus de Ia toate, mal umilit din lume, au în­ ceput a se lupta și Iele, mal mult sau mai puțin serios, să-și dobîndească un loc deschis la soare și să se miște liber, în vrerea pornirilor lor, să poată să producă, în vastul laborator al muncel ome­ nești, să poată întreprinde orl-ce, ce le-ar veni mal bine, înțelegînd, fără doar, că asta ar fi și baza independenței lor. Ieste atît de frumoasă și dc în­ dreptățită năzuința aceasta, în cît bărbați distinși, în fața căror relele organizației sociale de a-z’i apar mal strigătoare, cel mai aleși bărbați, nu stau de loc la gîndurl, de a cuprinde emanciparea femeei între dezideratele lor. O sumă de femei, cred, inse, că lupta lor pot să o ducă însele Iele, cred că se pot lipsi, că n’au nevoe de-un sprijin bărbătesc. Și unele din Iele, merg păn acolo chiar, de-a afișa o rezervă sau mal de grabă o dușmănie, cu totul ne la locul Iei, față de genul bărbătesc întreg. Cum-că bărbații, în calitatea lor de stăpîni, chiar de stăpîni nemernici, supuși și Iei de alții, au că­ șunat femeei, în cursul vreme!, atîtea mari jigniri nu s’a tăgăduit nici o dată. Și nu voim nici de cum să copcrim jignirile acestea și să le micșorăm im­ portanța cum-va, cînd spunem că Iele au trebuit să ne fatale, că chiar bărbatul a trebuit să sufere a deveni stăpîn, precum a trebuit să sufere a deveni ( supus, Dar Ieste sfătuit rău, cine amestesc'ă ins*ncte de răzbunări seculare în preocupările sale de ?Wnt și de a-zl. Acum mă mișc într’un feliti, ’nd-că nevoile mele de acum îmi poruncesc așa. Și m TV?es.c ?tlu nicf de cum ce au putut să fie s a lnainte, ce dispoziții să albă, aliații de cari găn-a cale Să mă servesc acum. Luptele noastre 0 u in vedere trecutul. Și, dacă situațiea dată cere ar ^operare între bărbat și femee, cît de necugetat 1 din partea femeei, de a respinge energica și București, Strada Epurilor, 10. sprijinul bărbătesc, pentru-că neamul bărbătesc a fost, o dată,.față de fenice, calau. Cu toate că, chiar între calau și jertfă ponte fi caz de solidaritate, cînd-va, cînd și călăul devine jertfă la rîndul lui. Nimeni nu spune cum-că fcmeea să nu-și sușție interesele Ici, chiar cu mal multă tărie de cît o lace a-zl, să nu se lupte ca să înlăture tutela băr­ bătească, nesuferită, barbară, să rămîe stătătoare de sine, ca să se bucure de o suveranitate ade­ vărată nu numai de o suveranitate fictivă. Dar, so­ lidaritatea cu cel mal buni nu trebuie nici o dată exclusă, tocmai pentru ajungerea țelurilor la cari tinde însă-șl fcmeea. Pentru-că, cel mal buni, jigniți și Ici de marile nedreptăți sociale, nu pot să fie înglo­ bați de loc în masa celor ce sînt Ia adăpost și-a­ duc jigniri chiar Iei. Nu trebuie făcuți solidari nici de cum cu ceea ce a putut săvîrși un neam dc oameni, blăstămat, pus în situațiea păcătoasă de a aduce semenilor neajunsuri cumplite. Fatalitatea ca chiar din cel mai buni, s’au potrivit, une-orî, în pur­ tări, cu toți răii, nu dovedește nimic. Iei nu sau folosit de nici o prerogativă, de nici un drept aparte, și, față de femee Iei tot atît de dezarmați au fost, și au avut să îndure tot acelea-șl jigniri, ca să nu zicem jigniri mal mari, ca mal puțin așteptîndu-se, ca mai puțin deprinși să facă cunoștință cu Iele. La urma urmei, ie natural ca neajunsuri Ia fe­ lin să tulbure chiar cele mai ideale raporturi, dacă aceste raporturi au o bază comună. De neajunsu­ rile astea nu-i singură femeea mal în drept să se plîngă. Raporturile n’au putut să rămîe în sfera ideală, au fost la mijloc cerinți mal pozitive, adeseaori caprițil, cari n’au putut să fie îndeplinite numai de cătră o singură parte. Femeea a mai păstrat din caracterul iei de curtezană veche, nu a uitat cavalerismul stupid, care o adula și i se prosternea o clipă, ca să ajungă dc-a o supune, pentru a-și bate, cu nepăsare, pe urmă, joc de dînsa, și a voit să facă din caracterul integru al unul om, un feliti de jucărie poate. Bărbatul serios, care a doritbucuros să vadă în tovarășa lui o egală, se înțelege că n’a putut să se plede la exigențele, la lipsele de pre­ vedere, la nazurile ici, și a putut s’o indispue sau s’o jignească. Dar, dacă toate acestea cer o rec­ tificare a raporturilor intime, dintre bărbat și femee, a bazei pe cari aceste raporturi stau, o lupta soli­ dară sau o cooperare între bărbat și femee nu Ie exclusă de loc, cînd interesele, cu osebire cer. Mișcarea femeească ne Ie atît de la inimă, în cît n’am vrea să lîngezască de loc, anume din pricina unul excluzivism înțeles rău. De alt-feliti, cauza fe­ meească Ieste o cauză umană și nu-i îngăduit ni­ mănui de a respinge un oare-care concurs, ori de unde-ar veni, să se deslegc mulțumitor. Se înțe­ lege că nu ne vine la socoteală de loc, cînd vedem că vrea să sc facă, dc cătră unele femei, școala se- �REVISTA IDEE! 98 paratismulul, școala discordiei, cînd tocmai școala contrară caută să se facă. Și nu putem să trecem cu vederea de loc producerile ce vreu să. inaugu­ reze o asemenea școală, chiar daca ar 11 literatură pură. Cu atîta mâi mult, cînd știm că producerile astea sînt opera unor femei, cari de fapt nu sînt separatiste de loc, cari-și păstrează lîngă bărbați tot rolul lor cel vechiu, și cari scriu nuvelele, ro­ manele, articolele lor, ca se grozăvească așa. Ceeace se propagă poate determina sentimente și stări de spirit, cînd sînt cu osebire dispoziții latente, și femei chibzuite,cari nu au avut nici un motiv să se plîngă de campionii einancipărel obștești, pot fi prea bine tîrîte să albă, față de Iei, adevărate resentimente. Despre cerințele feministe, în sine, nu ne vom ocupa aice, chiar dacă vreu să se afirme de o practicitate atît de mare, chiar dacă cerințele acestea nu trec adesea de reformele de cari se bucură băr­ bații, de libertățile pe cari le au bărbații dc fapt și cari lasă pe ceî mai mulțî tot în brațele încercărilor crude, ale nevoel, tot în brațele foamei. Trebuie să ai, ori și cum, o oarc-care pătrundere mai mare, ca să-ți dai sama că nu Ie de loc vre-un cîștig, dacă ți se va deschide o poartă și-i fi admis să te întinzi și tu și să căști gura, ca toată gloata, la mărul atîrnat de-asupra. pe care pune mina cel ce strivește și poate să se înalțe pe alții. Merele din grădină sînt toate strînse, culese, dar nimeni nu are năzuința să sc întrebe de cătră cine, să cate unde-spuse.să se îndrepte fărăîncunjur cătrădepozit. Nu facem nici o imputare mișcărel feministe de a-zi, pentru-că-i ori și cum o mișcare, care se poate, la urma urmei, rectifica, și pentru-că femeile cu pricepere mai adîncă și cu vigoare mal mare, se mișcă tocmai cum Teste de așteptat de la Iele. Ceea-ce voim a conchide, feste că lupta femeească, în genere, trebuește să fie mal largă și nepătrunsă de loc de vre-un separatism. Bărbatul, ca bărbat, nu ie dc loc un vrăjmaș al femeei, ci, din potrivă, bărbatul conștient, Ic cel mai mare prieten al Iei. P. Mușoiu. COMBATER EA RĂZBOIULUI Războiul (este izbînda celui mai bun. leată o afirmare gravă - afirmarea metafizică a lui Hegel, reluată de ciți-va filosofi și unii scriitori. înainte de toate, trebuește să spunem, că dacă asta s’ar susținea serios, ar trebui să ștergem mi­ cile popoare din cartea 1 urnei. Cu toată bărbățiea lor. Elvețienii n’ar putea rezista nici' de cum unei invazii franceze, nici unei invazii germane. Să pre­ supunem coalizarea Austriei cu Prusiea, în contra Danemarcei, lucru care se știe că nu-I de loc o le­ gendă. Ce poate face Danemarca,de cit să fie înfrîntă. Dar întru cit asemenea infrîngerc- poate să dove­ dească, cum-că bărbațiea Danezilor ar fi inferioară bărbăției Austriecilor și Prusicnilor ? Ieste destul atît pentru ca afirmarea de mai sus sa cadă, pentru-că nu putem exclude războiul între adversari nepotriviți la număr. Să presupunem, înse, cum-că numărul vrăjmașilor aflațf față în față ar fi. acela-șl, Oare va triumfa, fatal, numărul mai virtos î Ajunge să cetim istorica, să ne convingem contrar. Adesea, soarta unei campanii a atîrnat d ° o întîmplare. Un mare general, printr-o tactică cl?b zuită și printr-o strategie abilă, valorează Iei sine cît valoarea și eroismul mal multor mii de solda? De altă parte, un șef nepriceput, nătîng, va face d prisos curajul, bărbățiea trupelor lui. Mal multpr° țuește, zicea nu știu ce general, o armată de cerbi' I comandată de-un leu, de cît o armată de lei, CQ' ■ mandată de-un cerb. Izbînda finală atîrnă de minte* ! și de talentul cîtor-va oameni. Și vom găsi, la urn? ■ urmei, la soldatul învins, tot atîta curaj ca și cel învingător. ' 1 Dar, mal la urmă, cuvîntul de putere ie foarte I complicat. Un popor se consacră numai războia- ' lui • are soldați disciplinați, numeroși, șefi iscusiți înțelepți, un material de campanie fără cusur. Nea! părat că va fi la războit! mal puternic. Dar sînt si alte puteri de cît puterea militară. Pictorii, filosofii învățațil, matematicienii, industrialii, plugarii. Negregreșit că și oamenii aceștia prețuesc ce-va. In fond, triumful celuî mal tare nu însemnează alta de cit triumful unui popor pregătit de războiu, împotriva unul popor nepregătit de războiu. Dacă ar fi pe-aceea, idealul civilizației n’ar tre­ bui să fie de cît pregătirea pentru războiu. Puști în­ destule și perfecționate în arsenale, cuirasate și torpiloare solide și rapide, pulbere pretutindeni, ba­ talioane omogene, bine ezercitate și bine comandate, fortărețe pline de muniții și de provizii, un serviciu de stat major perfect, un serviciu de intendență desăvîrșit. leată la ce ar trebui să se rezume civiliza­ rea noastră, Teată acel nec plus ullra al cugetărel omenești. Poporul care ar fi mai tare, ar fi încre­ dințat de izbîndă, și ar putea să-și îngădue, fără a avea să se teamă de nimic, să violenteze, să ti­ ranizeze, să nimicească toate celelalte popoare. Să nu se supere Hegel, înse triumful celui mai bun le pur și simplu triumful celui mal tare. Și, cel mai tare, ie cel ce are mai multe batalioane, nu cel mai bun, nici cel mai drept. Odinioară, în dueluri, se zicea că prin iele se făcea apel la judecata lui D-zeu, care Iera pururea favorabilă celui mal drept. In realitate, sorții due­ lului nu au nimic aface cu dreptatea. Poți fi foarte puternic în spadă sau în pistol și să fii vinovat. Orî-cum am da-o, nu văd nici o legătură între izbînda armelor și dreptate. Dacă războiul Și 1Z‘ bînda prin arme ar hotărî orl-ce, micile nații ar trebui să picară. Ar trebui să renunțăm la artă, w știință, la cugetare. Visul Romanilor din Roma ar trebui să fie și cel al nostru: un P°P de soldați, care să nu trăească de cît pentru r boiîi și prin războiu. . Ie 1 Idealul nostru, cît se atinge de omenire, nu de loc acesta. Idealul nostru, ori-cît de dePâr j nenorocire, ar fi, nu Ie puterea, ci dreptuil. voim ca dreptatea să guverneze țiune și națiune. Și, ca să luăm două mar roase pilde, două plăgi pururea sîngerinde, aJ să vorbim de Alsacia și Lorena șî de tnrc. cc face zdrobirea celui mal slab de cătrăcel ma Cb. Rjchbt- ________________________ ______________________Revista IDEE] jMORALITATEAPROPRIETĂȚEÎ Rovoluțiea franceză clădi un stat politic cu o .j 0 atît do abstractă, atît do necomplectă desp natura omului, în cît, cu nume do a-1 ePnnoipa> trebui să a<iun6ă să-i stingherească oiiluî vieața. Proclamînd egalitatea politică a fturor indivizilor, a unor indivizi atît de dir ritl Prin Puteril° lor morale, Tea le răpi orî-co nt-ero, înecîndu-T în noianul de mediocrități, P căror lege au trebuit s’o jhdure. leară prin Loa majorităților, a agregărilor de atomi, resMhili, împotriva voinței, chiar împotriva vieteî, ‘ ea fatală a. celuî raaî tareȘi, Revoluțiea aceasta,care reformează vieața noîitică în chipul acesta, lasă neatinsă vieața ocială- Iea stabili chiar și un cod civil, pentru a face nedreptățile iei și mai nestrămutate, dîndu-lc o sancțiune logică. Logicește, legile so­ ciale au vrut să dea fiu-căruoa dreptul lui. De aceea, dînsele decretează cum-că pămîntul și unaltele de muncă, cu alte cuvinte însu-și izvo­ rul viețeî omenești, să aparție pe veeie primi­ lor ocupanțT, dind dreptul, acestor fericiți primi veniți, sil și tr -ic.î, integral, stăpînirea aceasta, asupra copiilor l-ir. Cei ce veniră să Tee parte la avutul comun al omenireT, mai tîrziu, numiți „desinoștemți ', cari, cu toate astea, voeau și Iei sâ trăească, fură osîndiți să devie sclavii celor dintâi și să muncească pentru Tei, în schimbul unui salar care reprezenta abiea o parte din nuuipa săvîrșită de dînșii. Pentru-că, după aceste legi sociale., cu care lumea să fălește atît. .a da fiu-căruea. dreptul luTu nu însemnează a asigura fie-cărui ccea-ce a produs, ci a asigura fie-căvuî ce-a apucat. Aceste drepturi, atribuite mult mai' puțin per­ soanelor de cît lucrurilor, a căror putere fatală și materială o reprezintă de fapt, se îndepliniră cu toată rigoarea, cu toată brutalitatea, în con­ tra putere! omenești. Nepotrivirea dintre ofertă și cerere, concurența, coborî prețul muncel, din ce în ce, în folosul proprietățeî inerte. Aceasta^din urmă crescu mereu și cu așa repegiune, în cît, în operațiile Tei, iea îșî pierdu adesoa echilibrul, și istorica contemporană ne dă Po lie-care zi cîte un krach al capital'ului. AP^nții muncei au prins să se unească înse, ș’au leatuit sindicate și au izbucnit greve. Și-un umăr de spirite de elită s’au ridicat, să întreo p v’JmPot,riva uneî asemenea stări sociale, [inrit‘Ca CR’° atinge chiar în principiul lei:proregimul în virtutea cărui aceasta Ută bUK e?te se transmite. Aceste spirite aminâ.011?1’ Prm simplul joc al intereselor, urpronr' V mersui logic al propriilor sale principii, «ine t atea cauta să dispară, să se distrugă de 8tărI ’ u.°ru surprinzător, sprijinitorii acestei cît ni,^laJe uu au găsit altă ce-va s’o apere, de că nPr5înd înainte morala. Dînșii proclamă cumbertăt^'riieba^ea ieste bază familiei, ie baza 11tul urii; -aza iubireî. Atitudinea lor ieste cu to‘ ,rnel<lioasă. Cel ce trăc.ște o vieață morală, 99 ce are suflet omenesc, lovindu-se de acestă stare socială și de această proprietate, va primi, bucu­ ros,să discute lucrul din acest punct de vedere Cum a putut privi cine-va ca morală, ideea de-a tace să ătîrne sentimentele noastre de niște lucruri materiale, pană a face ca transmiterile, contopirile sau împărțirile acestor lucruri, trans­ miteri, contopiri, împărțiri, sancționate de legile sociale, pănă a face ca astea să apară ca con­ dițiile de existență ale acestor sentimente și să reguleze însu-și raporturile dintre iele*? După o atare idee, tipul cel mai pur al amorului fa­ milial, va fi reprezentat de acel soiu de afecție pe care o are nepotul pentru moșul pe care cată să-l moștenească. Și fîind-că condițiea iubire! Te proprietatea, cu cît proprietatea va fi mai mare, cu atît și iubirea va fi mai mare. Iu foarte adevărat, cum-că proprietatea îe baza familiei de a-zi. Dar tocmai pentru asta ie vițiată familiea, in toate momentele, în principiul și-n scopul Iei. Datorită acestoea, căsătoriea nu-i nici de cum un acord spontanei!, o contopire a viețeî. Iea nu-i de cît o adunare a două forțe materiale* in care femeoa aduce capitalul, leară bărbatul munca, pentru o exploatare, comună. In această operație aritmetică, se înțelege că toate senti­ mentele, toate instinctele morale nu pot să fie de cît stingheritoare. Bărbatul păstrează sen­ timentele și instinctele astea pentru amantelesale leară femeea pentru amanți. Familiea constituită de proprietate, nu putea fi mănțiuută de cît tot de proprietate. Legătura acesteea ie cea care grupează, în jurul părin­ ților. copiii născuți dintr’o anume căsătorie. Această legătură ieste un lanț de aur, cînd sînt bogați părinții, un lanț de fier cînd sînt săraci: îea are toată puterea interesului sau a necesi­ tatei. Și trebuie să fie cu totul solidă legătura aceasta, pentru-că nici un sentiment moral, nici o comunitate de suflet și de vieața, nu poate uni de părinți pe-acei copii cari i-au cunoscut atît de puțin, și la educarea căror părinții n’au putut lua nici o parte, atît de ocupați, cum au fost, fie să facă avere, fîe să-și cîștige pînea de toate zilele. leată prin ce garantează soarta copiilor,familiea întemeeată pe proprietatc.Copiii pot crește în voea lor. în acele stabilimente co­ mune, de instrucție și educație, în cari știm după ce principii și în ce mediu sufletul lor se formează pentru durere și egoism. Ajunși în vrîstă, iei vor fi gata să uzeze de bo^ățiea pe cari alții vor fi adunat-o pentru iei. Cocotele și cursele, vor ști să-și împlinească sarcina de-a o sici, sleind, în acela-șî timp, și rămășița de suflet, de vieață morală, în cel căruia sfînta lege a moștenire! i-a adus această bogăție socială. Părinții, trecîndu-și bunurile copiilor, vor complecta opera de demoralizare, pe care au început-o lipsindu-i do educație, leată cum ieste alcătuită, logic, familiea întemeeată pe proprietatea care se constitue prin dotă și se desface prin moște­ nire. In numele moralitățeî chiar, nu-i oare în­ găduit de a visa o altă familie? M. Pujo. ! I �______________________ _______ __ _________ REVISTA IDEEI REVISTA IDEEI 100 libertatea vidualizeze. Aceste două direcții, asociare si inrtvidualism, se luptă pururea și pururea se silo ' s’ajungă la un acord deplin, la stabilirea unei deplin’ Dacă prin libertatea unei ființr se înțelege neatîr- armonii, culme pe care omenirea nu va aiunft„ *° narea acestei ființl de orl-ce fenomen anterior, poate că nici o dată. dacă se înțelege neatîrnarea iei de mediul in care Din lupta acestor tendințl rezultă un echilibr a cărui ruptură aruncă neapărat pe oameni suh trăește, asemenea libertate n are 0 Nu le efect fără cauză. Orî-ce ființă Ie rezultanta despotismul unor indivizi sau unor grupuri. timpului și locului în care trăește. Omul, ca să Tendința libertară Ieste tot atît de pronunțată q’ zicem așa, le strîns legat de tot ce-1 înconjoară, tot atît de generală ca și tendința de asociați? îl procedează și-l urmează. leul său Ieste ast-feliu, Fie-care individ-om aspiră să fie Jneatîrnat și Cer’ tot mai mult să fie liber. Fie-care individ-grup, ar° influențat, modificat de mediul încunjurător. „Eredita ea sau mediul intern, precum am scris aceea-șl năzuință. O singură privire aruncată asupra în cartea noastră, Determinism7'1 Responsabilitate, omenirel, arată lămurit această stare antagonista determină omului caracterul, temperamentul: me- care se află între tendința de asociație și între cea mediul cosmic, individual, social, lucrează asupra libertară, și care crește cu cît tendințele acestea cresc caracterului, temperamentului și le modifică. Pro­ fie-care în parte. dus al acestor medii, omul nu are cum să fie liber, Pentru buna funcționare a organismului indivi­ dual, trebuie cea mal desăvîrșită libertate. Socie­ toate actele-I fiind determinate'*'. Omul Ie cu totul un automat, care se deosebește tatea nefiind de cît o întrunire de indivizi, nu poate totu-șl de cele mal multe mașini, prin aceea că-I un funcționa de cît cu condițiea ca fie-care din indi­ automat cărui nu-I cunoaștem toate resorturile cari vizii ce o compun, să funcționeze Iei însu-șl bine. îl fac să se miște. Fie-care om ie (un automat Așa-că, pentru buna funcționare a societățel, pen­ deosebit, pentru-că reacționează deosebit în contra tru bunul Iei mers, trebuie ca individul să se bu­ influenței împrejurărilor. Cu cît indivizii devin mal cure de maximum de libertate. complicați, mulțumită diviziunel muncei și speciaIeste destul să ne gîndim cîtu-și de puțin, ca lizărel organelor și funcțiilor, cu atît individualită­ să ne dăm samă, că nimenea nu are certitudinea țile se caracterizează mai mult. Reacțiile în contra de a stăpîni numai Iei adevărul. Fie-care din noi influențelor mcsologice se diferențiază, într’adevăr, are în sine, mai mult sau mai puțin, credința că din ce în cc mal mult. lear automații devenind din stăpînește adevărul. Dar nimenea n’are certitudinea ce în ce mai complicați, par din ce în ce mat puțin matematică sau experiementală în privința aceasta. automațl. Științele, de orl-ce categorie ar fi, și ca atare și cele Libertatea volitivă a filosofilor spiritualiști, de-a tecnice, evoluează necontenit, necontenit se schimbă. ne voi voința, n'are ast-feliu nici o ființă, adevărul In univers nimic nu-I neclintit, nimic nestră­ științific fiind determinismul general. mutat, nimic definitiv. Ideile cele mai în de obște Libertatea de a lucra, adică posibilitatea de a admise, cele mal adevărate la un moment dat, traduce în fapt o oarc-carc voință, Ic singura liber­ apar mal tirziu ca greșite. tate care are ființă. Aceasta Ie o însușire a ființei Așa fiind, ca să putem stăpîni adevărul, trebuie umane, nefiind de cît o funcție a organismului’. să se poată expune cele mai diferite, cele mal va­ Libertatea de a gîndi, libertatea de-a te mișca, riate, cele mai contrazicătoare idei. Nimic mal acu alte cuvinte libertatea de a lucra psihicește și devărat de cît această maximă: Din discuție se fizicește, ie o însușire proprie a individului, care face lumină. Dacă omenirea ar ti acum așa, ca nu-I poate fi răpită de cît lovind în sțarea-1 fizică. orl-ce inventator, orl-ce învățat, să albă la îndăOmul are nevoe de libertatea asta, după cum are mînă mijloacele economice dc-a-șî pune în prac­ nevoe de hrană. Fără de libertatea asta fel n’ar tică ideile, în cît orl-ce artist, orl-ce cugetător, să putea trăi. albă putința de-a-șl pune în aplicare opera, cuge­ Libertatea de a lucra, tinde să se manifesteze tarea, omenirea și-ar mări foarte iute suma de cu­ printr’o acțiune externă, tinde să se exteriorizeze, noștința mărind produsul membrilor Iei. de unde rezultă libertatea exprimăreî gîndirel. Libertatea fie-cărul, neatîrnarea tutulor, sînt așa Din libertatea asta, a exprimăreî gîndirel, rezultă dar principiile cari îngăduesc mai bine desyoltarea libertatea religioasă, libertatea politică, libertatea individuală și prin urmare colectivă a omenirel. cuvîntulul, libertatea presei, libertatea asociere!. mic nu poate înrîuri mai mult pentru a stavrt Pentru ca individul să trâeasca în sănătate de­ avîntul științific, avîntul filosofic, de cît apăsarea plină/. are nevoe A . ca întregul - Iul organism să func- autoritară din partea orl-cărei teocrațil, din partea .... ast-feliu _■ '•"y nevoe popilor ca și a corpurilor de savanțl, din pafl® ționeze în întregime. Individul arc de o libertate deplină, de a lucra fizicește și psihi- orl-cărei ort-cărel autocrații, orl-cărei oligarhii, orl-cărei piti­ cește. Numai condițiile mesologice pot limita această tocrații. Ca avîntul acesta să poată să atingă culmea, libertate de acțiune. trebuie ca fie-care să fie liber, cu. totul Omul trăește înse în colectivitate. De unde, iscarea Nimeni nu trebuie să-și impue ideile. Trebuie - - - '' j relațiilor dintre oameni și limitarea libertățel de să convingem pe alții despre dreptatea, de adevăr actinnA cMar 4.. ------momentan al ideilor noastre, prin chiar expunere acțiune chiar de oameni. In omenire avem ast-feliu două tendințl gene­ acestor idei, printr’o argumentare concisă și Pnn rale: sociabilitatea, care împinge pe om să se aso­ demonstrație solidă. , cieze, și libertatea, care împinge pe om să se indiFie-care trebuie să poată avea cunoștință de 101 Hifcrito opinii, de cele mai contrazicătoare, să judeca opinica ce parc fie-cărul mal bună. ^darnică, care pururea se închec prin ncizbîndă. După cum copilul nu învață bine să meargă în trebuie să cugete prin sine. Ceea-ce nu atc de cît dacă fie-care vrea să cunoască picioare de cît prin propriile-i silințî, căzînd, ridisc Poa aprecierile cari-1 lovesc mai mult. Această cîndu-se și lear căzînd, pănă cînd, fiind stăpîn pc uicllC’.ință a ideilor contrare, această toleranță față sine, abate căzătura, de-asemenea și omul trebuie să învețe să fie liber prin propriile-I silințî. Din cV Iții desvoltă individualitatea ort-cul, ridică in- libertatea asta poate să se iște pentru dînsul, o vă­ Libertatea de a-țl exprima cugetarea prin li d«v! sUb o formă, ie o necesitate pentru bunul tămare. Nu-I nimic. Ie ce-va trecător. Dînsul sc socictățel. Desființarea acestei libertăți duce va deprinde să se folosască de libertate ca și 'I i nl nărat la acte violente, la revolte individuale și copilul de picioare. De ce să căutăm de a împiedica una, de a rej1 11C?rtive, 1» întrebuințarea de arme și de unelte strînge alta, de a îngădui un lucru, de a opri un I nritoai’C. Cu cît libertatea de a ne exprima gîn- fapt? Printr’o reacție firească, individul va fi împins * și cele ce purced din iea, libertatea religioasă, să facă tocmai ce vrem să împiedicăm. Singurul ! Catea politică, libertatea cuvîntului, libertatea efect al mărginirel libertățel, Ieste de a întîrzica sel libertatea de asociație, cu cît aceste liber- mersul înainte al omenire! sînt mal mari, cu atît revoltele sub forma de Omul trebuie să poată face ca organismul lui boruri, sub forma de incendii și altele, sint mal să-1 funcționeze în întregime. Așa dar iei trebuie 0I\ a restrînge asemenea libertăți, însamnă a pre- să fie liber să spue, să scrie, să tipărească tot cc calea actelor violente și a preface activitatea gindește. Trebuie să fie liber să practice ce formă menească verbală în activitate violentă. culturală-I place, sau să nu practice nimic. Trebuie ° Știm foarte bine, că din libertatea de a ne ex- să poată să se asocieze, în voe, cu cine-I place, priina gîndirea, nasc neajunsuri. Dar neajunsurile să urmărească orl-ce. Dacă ceea-ce-ar urmări, ar acestea sînt mai mici de cît acele ce-ar rezulta din fi ce-va vătămător și oprit, bună-oară ca furtul, legulamentarea precisă a acestei libertăți, adică din indivizii asociațl vor cădea sub greutatea legel ca inirginirea acestei libertăți pnntr’o mulțime de le­ și cum Iei n’ar fi fost asociațl. Omul trebuește să gaturi diferite. Pentru a dovedi aceasta, ajunge să fie liber chiar de a face orî-ce cu sine. Dacă co­ Je aruncăm o privire asupra istoriei politice și so­ lectiv itatea-1 împiedică, dînsa lovește în libertatea ciale a lumei, de două mii de ani încoace. Toate individuală, și dacă-i vorba, Ie mal nimerit de a actele autoritare ce au avut loc, în scop de a re­ lovi individul singur în sine. De alt-feliu ie și cu strînge libertatea religioasă, n'au izbutit de cît să neputință de a împiedica un ins de. a face cu sine ucidă, să rănească, să lovească în oameni, și n’au ce vrea, după cum le cu neputință de a împiedica putut împiedica cele mal diferite religii, de-a naște, pe-un ins să se omoare. de-a crește, de-a viețui și pieri. Toate actele au­ Marele agent al progresului omenesc ie libertoritare, menite să restrîngă libertatea politică, n’au tarea. lea-i germenele ce face să răsară toate inven­ izbutit de cît să aducă indivizilor atîtea vătămări, țiile, toate frumusețile artistice și literare, toate dar n'au putut împiedica această libertate de a tot îmbunătățirile sociale. Tendința libertară face parte crește mereu, de-a se întinde fără-ncetare asupra din toate fibrele noastre. Zicînd așa, Iea face parte unui număr și mai marc de oameni. Cel mai mare integrantă din organismul nostru și tinde să se despot, poate, din secolul al XlX-lea, Napoleon l-iu, manifesteze din ce în ce mai mult. Iea nu se va : fu unul din agenții cei mai activi al spiritului de putea înse manifesta cum trebuie, deplin, de cît libertate politică, care pătrunse în toți francezii într'o societate de egali, societate care nu poate Revoluției. să existe nici Iea acolo unde nu ie egalitate ecoNici persecuțiile violente, invi jvșujauivuimuv nici regulamentările nomică. Ca să ajungem la idealul acesta, care, -----Sînici ntemlegile încredințați, se va îndeplini, trebuie ca fie­ ■ țele mal severe și mai minuțioase, n'au împiedicat să se întîmple ceea-ce iera fatal, ce care să lupte din tbate puterile sale. Ast-feliu se trebuea să se întîmple. Și mersul înainte, ce-I va îndeplini mal curînd și mai sigur. meptul cam încet, dar sigur, al omenire!, cătră o A Hamon stare de libertate din ce în ce mai mare, de care In Rumenește, do D-ra RaCHEL TlARCAUANU. 55 se bucure cît mai mulțl, ie fatal. In Europa mal sînt acuma două state autocraVestim pe abo nații noștri, cari voesc să fie mal tPie: n Usia Turcia. Cu toată Siberia și fortăre- cunoscuțl printre cetitorii- revistei, cwn-că vom 'eie Petru și Pavel, cu tot exilul în deșerturile publica în unul din nmnerile viitoare, o rubrică 2r!b|eî, glasul libertățel răsună și în aceste țerl, de adrese utile. Advocați, doctori, pedagogi și J"că.cu atîta tărie, în cît, în mal puțin de-o meșteri de tot felini sau meșteresc, ne vor comu­ antn^1? de oameni, vom vedea aceste imperii nica, pe dată, de ce indicații anume trebuie să Peri(Crat'Ce Și luîndu-le locul regate sau im- însoțim numele lor. Vom publica și adresa cama­ sare Par^an.lentare, cu principiile lor politice nece- razilor noștri cari ar vrea, pur și simplu, să stee. ' celeja]fCa libertatea presei, libertatea politică, și in legătură cu alții. Voim să ni sc scrie. (» ce-SieaPrinde totdeauna mila cînd privim silințele me]e oamenii de a restrînge libertatea, in nuOrI-cărul principiu. Asta-I o operă atît de Xtvropaliu în Antichitate și Nebunia Iul Nmînacu, douK 1 urări nouă do Dr. ZOBin. Sbucium, dipt din vitala evreilor, dr Horin Cnry. Adevăruri crude, de <*. N. Avrameacn. �102 REVISTA 1DEEI GEAMUL SPART La Palatul Burbon, majoritatea tera nehotarîtă și sovăea. Din tribuna publică un proectil fu aruncat în incintă. Numai de cît guvernul găsi majoritatea ce căuta si care se căuta chiar lea. Majoritatea se alcătui pe dată, compactă, și se votă pe dată legile destinate a înfrîna și pedepsi ceea-ce se numește anarhie. Legile astea sînt în număr de patru. .Mal Intăî, legea asupra presei, cu alte vorbe în contra presei, lege care restabilește vechiul delict poreclit „apologiea faptelor calificate de crime", care autoriză sechestrarea, ziarelor și arestarea redacto­ rilor. Presa a fost pururea caua, țapul ispășitor al guvernelor. Și, adunările parlamentare n’au avut nici o data pentru presă o dragoste prea mare. De cîte ori s’a ivit vre-un prilej, ca să-I restrîngă li­ bertatea, adunări și guverne s’au grăbit totdeauna să se folosească de Iei. De data asta, prilejul fu atentatul Iui Vaillant. Se luă ca pretext bomba aruncată în Cameră, și se reeditară, împotriva zia­ riștilor, penalitățile dispărute. A doua lege, asimilează asociațiile anarhiștilor cu asociațiile făcătorilor de rele. A treea, asprește penalitățile împotriva deținăto­ rilor de substanțe explozibile. Cea din urmă, a pa­ tra, deschide, pe sama ministerului de Interne, un credit de 800.000 de lei. pentru a spori polițiea în provincie. le firește ca o societate atacată să caute să se apere. Dar trebuie ca mijloacele adoptate de socie­ tate să fie de natură de a atinge scopul ce-1 urmă­ rește. .Așa fiind, să ni se dea voe de a ne întreba, dacă legile acordate, de cătră Adunare, guvernu­ lui, vor avea într’adevăr urmarea ce li-au atribuit-o, neapărat, cei cari le-au votat. In privința aceasta, putem să ne închipuim lesne care ar fi răspunsul unui adevărat anarhist, între­ bat asupra acestor dispoziții nouă, le probabil c acest răspuns ar fi, cum că dispozițiile astea lui i-s indiferente. Ncfiind ziarist, puțin ii pasă lui de legea privitoare la presa. De alt-feliu ideile lui nu i-au fost inspirate nici de cum de cetirea unul ziar șau al­ tul, ci Iele sînt rezultatul cugetărilor sale proprii, a situației sale personale și a priveliștilor a căror martor a fost. Cît se atinge de legea referitoare la asociațiile de anarhiști, dinsul nu face parte din nici o asociație, din nici un cerc, trăind singur, cum poate. Iei nu deține nici o substanță explozivă, să-I pese. Și, dacă ar găsi, cu cale să săvîrșască un atentat, cu ajutorul vre-uneea din aceste subs­ tanțe, și-ar fabrica-o singur, în cel din urmă mo­ ment,folosindu-se de materiile prime,inofensive cînd sînt luate deosebit, și cari, prin urmare, sînt foarte lesne de cumpărat, fără a deștepta cel mal mic pre­ supus. In sfîrșit, cum lei nu împărtășește la nimerii ideile și planurile ce are, se poate înmulți numă­ rul comisarilor și al agenților orl-cît, fără să-I aducă vre-o stingherire lui, aceștia ne avînd darul de-a ceti în cugetarea cul-va. De alt-feliu, cîrmuitoril-par ase îngriji mimai de atentatele săvîrșîte prin explozive. Nu zic că nu ar fi de-o gravitate mare. Dar o mulțime de alte fapte, care, cu toate că nu fac atît de mare zg0. mot, nu-s mal puțin demonstrative, și nu se referă mal puțin la starea de spirit anarhistă. In loc de-a întocmi legi grăbite și de prilej s’au cum am zicc de actualitate, poate ar fi mal cuminte, mal filo, sofic, de a ne întreba ce-I starea aceasta de spirit și de a căuta, după vechea zicătoare, pentru a.J distruge efectele, să-I suprimăm cauza chiar. După atentatul de la Camera Deputaților, mi se întîmplft să mă aflu într’o mahala de muncitori. Treceam pe dinaintea unul grup de oameni săr­ mani, cari stăteau în colțul unei strade. Se vnrh»\ vorbea tocmai de întîmplarea ce avusese loc, ș? Re c “ îșl dă părerea. Iera și o femee la mijloc, una din acele femei cari sînt ca unul din simboalcle vil ale suferinței omenești. Una din acele creaturi slabe, scofîlcite, îmbătrînite înainte de timp, cu fața ca pămîntul, cu ochii stinși', pe capul cărei Soarta turnase atîtea nevoi, în cît nu putea să se mal mire de nimic, dc-atît ce suferise. Această femee asculta ca și cînd nu ar fi auzit nimic: Apoi, făcîndu-sc o clipă tăcere, cu privirea picrdută-n gol, gîndindu-se poate la bârbatu-I lipsit de lucru, la droaea-1 de copil flămînzl, cu o nălțare din cap și cu o voce amărîtă și mișcătoare, Icaîngînă: „Dacă n’ar fi atîta mizerie, poate nu s’ar întîmpla asemenea lucruri". Poate c’avca dreptate. Intr’adeviir, ic probabil că dacă Mizeriea n’ar domni de la un capăt la altul al Europei, mai suverană asupra națiilor civilizate de cit toți țarii, toți kaizeriî, toți monarhii consti­ tuționali, toți președinții de republică, n’am avea de constatai, in toate țerile, atîtea fapte de revoltă, de furie, de răzbunare. Pentru că-n fond asta Ie anarhica și numai asta: revolta individuala, deter­ minată de mizerie. Știu că-i un feliu de a privi anarhica ca o opi­ nie la modă, ca una din manifestările nevrozei moderne. Se zice ca cinc-va Ie anarhist, din diletan­ tism, din dandism, ca joacă. Ic o tendință a celor blazați, cari umbla după emoții nouă. Și există fe­ ciori de bani gata, gentilomi rafinați și gingașe cuconițc, cu cai, cu trăsni 1, cu castele, cari prolcsază cele mal pure doctrine anarhiste... Intre noi lic vorba, asta-I o glumă ușurică, o temă de cronică origi­ nală, nu alta. Se poate să fie în oare-care saloane, oare-cari cenacle de pierde vară sau de spirite pa­ radoxale, cari, ca sa guste plăcerea de a înmăr­ muri și spălmînta pe cel din jur, susțin în inter­ valul a două valsuri, cele mal cumplite opinii- Dar aceștia sînt niște teoreticenL foarte puțin dispuși să-.șl pue în primejdie pielea sau să-și sacrifice renta pentru izbînda ideilor lor. Noi n’avem a ne ocupa de anarhiștii de salon. Cel de cari avem a ne-ngriji, nu-s cel ce PeroraaZ“’ ci cel cari agită, cei cari s’ar putea numi anarhiști de stradă. Aceștiea n au nici titluri, nici rente, nic^ poziții sociale, sînt niște desperați, cari devin exas­ perați, cari sînt scoși din sărite. Nu mal departe o cît nu-ș cînd, fu asvîrlită o pleatră în geamul u nul galantar «... din -Pleața Operei, din Paris, care u . fu - arestat, -Iei' Ie; un tînărdedouă spart. Făptașul zeci și doî de ani, anume Langelbronn, care declară • REVISTA IDEF.l reu a»n săvîrșit fapta aceasta. N’am nici de LEGEA DIVORȚULUI fPfl’ nici mijloace ?’ mor de foame. Inchideți-mă și căutam"Arîn z*ar conservator, înregistrînd faptul acesta, u s’flr putea crede că după cele ce s’au peVaginele cariei de cari ne ocupăm aice, referitoare lu rela­ ^cCllt\» față de supravegherea poliției, anarhiștii țiile de prietenie dintre autor și Alexandru Dumas. ne-au mixaSCUnuti. Din »-■*•* potrivă. r“ ~ se fălesc ui» »»wucat cu dtisăvîrșire adine, prin aprinsa dorință <e narată Xa,r cp’ascundă. Iei cu doc5Î1 SCr Rațiunea nu Ie scutită de-o oare-care aad,'cc pe Diimas-, pe-acest „arislromat a! ciigelăi,-iu, i hillik- lu '^4a«rr.r r,ncx uruit utetle republicane și democratice. Cetind acestepupiliitaiJc.i nivitatc- Intradeva, P a unul sărman, care, ne vedem cuprinși, după douăzeci d>: am dt interval, cuprinși . vînd de lucru, moare de foame .' Ce-I pasă lui de acela-și dor, toi atil de adine și lot ,iHI. de sincer. de a _*a petrecut și că polițiea supraveghează pe ,:edea pe Naquet indtpliiiindu-și evohițiea până la capăt și de - Iei n’are nici o nevoe să aibă vre-o oce -’p , Critica anarhiei. îutreJe”, ce nri e. » r\* piltlSa de iei ni Valoroasa reviulă paiiziană ^L 1 lumauile X/jumrhișd atu nicj sa aparție iMiUSrr»! cUlerel ori CUtarei secte. Drn- veîle», „ev.oea de a ue slndiea -i orii,ca. porur.fe tocmai de. 1 «inie, n,c: «r“.**;w. 777 w , te cu cale-• ocolo câ haqutl se simte atras de ideile ijoasire. Iei îșt șchide foame’.lși Jă Sama’. , nu ^ r5Ul piere întrea^a-I „doctrină". Piere de foame, și vrea lupă în critica aceasta cele din urmă șovăiri, cu singura d->! 5. — *— — „ ■ qrnnr-'i în riuță de a Ji luminat șt convins, idealul anarhist Jiiu.i iteapuse Știe. Pune mîna pe-o pleatrăi și 1 r,d idealul lui, dacă ar vedea că-i cu yiilintâ să se indepliaprob geanească Acela-Șl lucru se petrecu iu I >::</, in lucrarea s.r. nlaniul unul galantar. Nu Nu ZIC zic cc> —spargerea Iteliijiea, Proprietatea, Pamiliea, Naanet apăra pro­ murilor: înse ce vreți să faceți" ’? prietatea și capitalul. După o enihilie continuă, a jttnst să ad­ n Neapărat, pentru cel cari dețin puterea și pentru mită urganizațiea comun ista. Adop'tind o limba putină lot tăpînitoril avuției publice, ar fi mai nimerit ca să­ o dată știinlijica, dinsulpri vește anarhiM <’a o asimptolâ a t i 'ibiprivește adică că de la mi niomejil al einliilifi, deosebirea racii, fără mijloace, să moară neștiuți, în cocioa­ bele’ lor, fără să se lege de nimerii și fără să-și ma­ intre evoluție m anarhie ra Ji rit lutul mică Cu toiul mic ic așa dar, chiar de acum, intervalul ne de.t>sebcșle de anarhie nifesteze nemulțămirca. Inse trăim într’o vreme cînd pe Naguet. slracii nu mal au asemenea răbdare. Și mi se pare Autorul legei divor/itlui, divorțului, care ir tot o dală „păruitele divor­ t ar fi mal bine să se mai mieșureze sărăciea. țului'1 in Franța, în volumul dat acum la luntiiia, face, cu aDesigur că ceea ce se întîmplă cam pretutidenea cea admirabilă modestie, rare-i lardclciislica cu^cluloruîtiî aacum, ie semnul unei mizerii generale, mizerie care dînc, a, învățaltiltiî, race, istoricul ț ruprici sale opere. Dinsul și-a alcătuit legea aceasta, iiispirindii-se .lin prutciț iile din 1792. purcede în mare parte din furieade înarmare care Primul procrl il prezentă parlamentului in lHîij. După aceea, a cuprins toate națiile civilizate. Budgetul războiu­ sub altă formă, in l.S'76, Si ab'ica la 27 luni.- 1694, Jîi pro­ lui mistue pe fie-care an, în toate țerile, sume ne­ mulgată legea. Pentru asia ii trebui o dimpauic de opt ani. Camaceasta, din ptincltil de veder1' ol Imurdârci ideilor, fu pomenite, sume pe cari le plătește poporul, popo­ pauica îndestul de rodnică, lea ii dădu prilejul lic-n risipi o sumă de rul care se stînge sub greutățile ce-1 apasă. Afară prejudecăți. Dar cită iscusința trebui să desfâșnrr, cita Jnicțâ de asta, pretutindeni Ieste un dezechilibru mons­ treimi să iulrebuiiițczc, pentru a ajunge la capăt. Și d.- cite ori truos între minoritatea capitalistă și masa munci­ uu trebui să-și imliilceascâ, să-și nia.sclieze convingerile, in iitși mal cn samă la Cameră, țenlru a înlătura vre-o iotorilor. Unii se bucură de toate, fără de nici o iriiniri cthiră, vre-o neizbîndii. Cit chipul acesta, Naguet ne tace m> muncă, pe cînd, alții, chiar și muncind, nu le a- atac iu regula, se înțelege cu multă ntrieni:, împotriva pirbijunge să trălească și n’au altă mulțămire de cît să nienlarismttlui, de a cârtii iuntinre, Najiici ne spune, legea lui se uite cum li se îndestulează stăpînil. Compenzație se resimte. Unu din prietenii noștri, au impulai lui Xai]ncl, cum-câ di­ | foarte neîndestulătoare. vorțul, cit se atinge (Ic familie și prin urmare și di soe.iclaic, S’a discutat foarte mult asupra măsurilor ce le-ar joacă âcela-yi rol, pecare-l joiică, spre pildă, o supapa de si­ putea lua toate guvernele împotriva uneltirilor a- guranță iitlr'o mașină de vapori. Xici vorbă. Dar nu urmează narhîste. Dacă diferitele guverne din Europa ar fi de-atcl, cd, . lipsită de acest canal de scurgeri, hodoroaga de cuminți, ceea cc s’ar cădea să facă mai bine, ar societate ar Ji trebuit să sară necesar în aer Dinsa mai are ;; și alic supape - adulterul, crnna, sinuciderea. Doar odoarea-i sii-șl ușureze mal întăî popoarele lor de sarcina mai jroasta și mai cu samă ipocnzira mai uiar,-. Su ve­ ^litansmulul, sarcină care le zdrobește. După a- dem nici di cum, cu cit ar fi ma'i bine dacii s'ar nrma să ceeȘ» să caute, pentru societățile omenești, o or- se recurgă mai citrind- la mijloacele astea de cil ia divorț, ~f~ira de ori-cc bănuealâ, ciim-câ divuițtil liberează, Sanizație în care fie-care să-șl poată duce traiul în cînd’ ie' afai mii (le Jiiiițt, de laitlurile. eu cari silit încătușate, iertate. Ceea-ce nu ar fi de ioc cu neputință. Inse- acum, ceea-cc nu-i de loc de nesocotii, din punctul de ved.re al iiberfi ca clasele stăpînitoare să aibă înțelepciunea tâței individuale. La urma urmei, cimpul di>.urțtiln'i nu poale Ji de cil resiriuș La urma urmei, cimpul di>.ur(i acr,ficiulul și-a renunțare!. Din nenorocire, nu-I in clasele munnmire, din .... caraclcru-i caracfcru-i excepțional, excepțional. htir'adeuăr. Intr’ae.^ ............... n2>ra.u Slll’d de v»L cît wvvl acel ce ce nu nu vrea vrea să audă, și și ce in ce mai mult, lumea se scutește lesne de căsătorie și nu van să se ceară T^i?ti!or să-ș! un 4 August al lor. Societățile burgheze sint are> Și avarul ține mal mult la ban de cît la vleață. L. de Gramont. l'0*’ bi)i° -ca^ n'ai{- TiHinerile noastre complecte, ^ntrîV°l n-e cear& ce^e c& lipsesc. de co]ec!^aj0nalll cei noi, avem păstrate o sumă n r la'ncePut^l Revistei. Vor mai adăoga abonamentul curent, cei ce vor vrea cei din urmă- ani. mai practicii. In clasele avute, și-n general iu. ori-ce clasă in zcare . există cea mai ..... mică ..... bucățică de proprietate, „..«„h ■ ■ nimeninu va recurge la divorț, de cil la cea din urmă extremitate, fenh-u-câ, pentru perechile cari au de asigurat o moștenire, legătura căsă­ toriei nare aface cu mai murea sau mai mica ușurința de-a o putea desface, penlrit-că, pentru astea, câsâtorieanare i a țintă supremă, de cit transmiterea bogăției, cil s'ar putea mai pacîuic, unei anume categorii, restriusc și privilegiate, de cojii ; celor legitimi. Și apoi înverșunarea cu cart clericalii, acești politicienii ai religiei, au combătut divorțul, dovedește sau cel puțin ile face să credem, cil de mult lovește divorțul in catolicism, cil zgtldiie, în genere, religtea. Nouă ne part bine de ori-ce cucerire a spirit ului laic asupra autoriiăței ccktiasiice, cu toate că nu ar Ji de cil un punct din �trajeelortai evoluționistă, nu tocmai capătul, idealul, după cum, itt chcslica de față, idealul nostru mi ă de loc divorțul, ei amoral liber. De all-fdtâ, tusn-fi Naptcl te de nceea-fi părere. O spune verde, tu cartext. lui, fi leală ce spline ititr un intervictv din Fiffaro din 1-5 lannar 1903. Nu numai că sită pentru divorțul unilateral, in genere smt rruirit unirea liberă. Recunosc, negreșit, cu ut starea actuală d suciehiiei. societate mlaiiecată pe proprietatea individuală, nu-i cu pulintă lucrul acesta, femeea nepulind, tuci materiali­ cește nici inlelecttmlicefie, să ducă sarcina de a crește copiii. Acum fcmcca arc neapărată nevoe de sprijinul bărbatului. Inlro societate conumisiâ nit vamal fi așa: mama iși va păstra co­ pilul, ii va da numele, darii va crește societatea, pană lavrista cind va Ji in stare sâ-șlagonisască fel singur cele dc trebititi(âu. Lăsittd că noi privim divorțul ca o desagregare socială, care pregătește calea miirei libere, nit trebuie să uităm că, in epoca in care Naquet iși elaboră legea și o impuse unui'parlament re­ trograd, lei nu icra dc cit radical. Și iiot n'avem alt mijloc de a ne da samă dc oameni, ca și de epoci, la un moment dat, dc di acela dc-aî compara cu momentele anterioare, cu alte vorbe de­ al urmări in evoluțiea lor- Priu mijlocul acesta, ajungem a ne ji scîrbâ, a uri din lot sttjlcliil pe oamenii demonetizați sau viuduțt, cari au dat tuafoi, pe cel ale căror fapte se bai iu cap cu cele ce predică și susțin, șt mai ctt samă pe acei cari sub o aparență miuțitoare, că sc țiu pururea la acela-și nivel, fac în rcalitiitc să dea îndărăt partidele din cari fac parte .ji masele, pe carilc-att dresat tiu cea mat mare grijă ca să-i urmeze orbește. Din potrivă, nu putem fi insuflețițî de di de cea mai vie și mal adîitcă admirație, pentru un om ca ATa<ptet, care. în calitate dc ra­ dical, arunca fără teamă sămîuța distrugere! familiei burghezei, distrugere! religiei șiproprietăței, care a evoluat pună la comu­ nism, și care, stă să urce acum treapta din urmă, pe care o va urca, paitru-că, pentru această frumoasă figură dc învățat, noi i/ti vedem sil-l convie alt cadru de dl anarhica. FnriM. NELLY D’AlîRY. IZVORUL CRIMEI iob «EVISTA 1DEEI REVISTA TDEEI 104 cător. A muri, ca să moară, i-i lot atîta ca ar r zugrumat de călău sau c’ar pieri dc foame ori ar munci fără nici un folos toată vieața. ‘1 Pană la ce punct ideea dc drept și dc nedrept poate pătrunde in spiritul unui popor, care nu vede dc cit despoerl, dc cit stoarceri, de cît răpiri, jn. dcplinite în fața și chiar din ordinul guvernului. Qe idee să-șt facă despre dreptate, un popor pe care con­ ducătorii lui îl lasă în prada lăcomiei Unei armate dc negustori, dc samsari, cari se-ngrașă, juridic sj legal, din sudoarea săracului ? "Ce poate cugeta despre legile țârei sale un oni, care-șl dă sama că iele n’au, dc obiceiu, dc obiect’ de cît să pună pe marii criminali la adăpost do atacurile criminalilor subalterni ’? Groaza ce trebuie să avem de nedreptate și furt, nu trebuie oare să pieară din toate spiritele, cînd vedem chiar șefii unei nații, făcînd, cu cîțl-va supuși favorizați, traficul cel mal strașnic, cel mat nerușinat cu proprietatea altora ? d’I-Iolbach. A BO N A M EATE PLĂTITE SUBSCRIERI VOLUNTARE TKIPTICĂ egipteana Și dărniciile, lor, și Cari cărau, pe apele mele, năvl încărcate dc aur nubian, dc peruzele dc Sinaî, sub privegherea unor paznici neadormiij, coneriti fîngiiirne Nilului... numai pe dinainte? Unde-s muncitorii robaci, cari plecau la muncă, .“uualc fie timpurile modeme cari nu și-au zilnic, pe căile, melc curgătoare? Ce strașnici meș­ BȚb *jc cjt joc de. pămîntul pe care icu il fac să teșugari ierau. Țeseau pînzadebisus, mănueau tiiicl’ÎB11^ w tura de berom, turnau olărie roșie, topeau meta­ -lămâii fie călătorii neobrăzați ce vin să-mi lul, tăbăceau piele, ajustau blocuri de nUitiUiită, B Urască bătrîneța. lîrlnd prestilălura imbră- zmalțucau litere albastre pc alabastru, sculptau or­ pJn£aA0ț"lor, micimea gesturilor, naivitatea minu- namente de lotus. Nimic din toate astea n a mai re4I^|l r lor, priit ruinele decolorate ale templelor din mas, sub zîmbelul etern al soarelui, și nici o prive­ n»1’1.° c unde treceau mantiile albe, pe fonduri vii. liște nu veselește întoarcerea monotonă a nopților. Nu niai ie bueurica lirei. Au pierit bărcile îm­ '^Irabi jăl'uitori. Engleji pustiitori, invățali înf ți turiști nesățioși, sau năpustit cu toții a- podobite eu feliu de felin dc fețe, cari plimbau pe valurile melc, crescute de mîndrie. siluete și stofe, P comorilor sacre, ca asupra unor prăzi. 'Tu decapitat sfinxii, au mutilat statuile, au spin- și ciuturi și mirezme. Printre curmalii înfloriți de lumină, numai văd piramidele, au răpit obeliscurile și monoli,CC?kjAu încălcat mormintele Regilor, au sfărl- sclavii^ negri întinzînd mesele de lemn de sicomor, la cari nobilii meseni gustau sămință dc nenufar lurl bolțile sub cari se înălțau rugăciuni și mirezme. în smulse sarcofagiile lli’pogcilor, cari-au rămas și muguri de papirus, pe cînd almeele danțau. mișcmdu-și vălul diafan și răspîndind esență de cedru. iscate în coasta munților. oamenii din ziua de a-zi nu au crezut, nebunii, IV ,/*obh’siea mica ie in ceriu. Iei au voit să scruteze \oalc că strălucirea acestor sărbători voluptoase Hna izvoarelor mele. Și nu se tem de loc să în­ sa fi supărat zeii. Dar trebueasă nu mai oglindeasc frunte reMun e sterpe, unde domnește setea. °&renici odată frunțileglnditoareale hierofanților, Illlî tac lipHnnJnv Ini’ Tmî sinul--nn cu tîninil fierul helicelor lor. îmi. miirmur- carigiăteaurăzămatipe teraseledinKoni-Ombos.din ----------- ---de necurățenii largul mieu pat. bunea lor Elciantina și din File? Ge priviri aveau asceții advifizătoare, în fine, nu inai cunoaște mai.rgini; ceștia, cari (<edeau Spiritele vecinice prin văluljLu’iieîeî plănuesc să distrugă chiar cea mai pura pui A din di*a. * v. cci_rur ’urii im re ii0l. muritoare. Ge săninătate străluceau, noap­ licvclc mele : insula bile, care se oglindește inii, tea, în fața stelelor, acești ochi luminați dinăun­ niștitele mele ape, ca un briliant într?o oglindă. tru prin cunoștința Primelor Adevăruri. Acolea. în singurătățile astea, pe apele mele tă­ II cute. s’au închegat acele cîntări ale cințărilor, pe De ce, zeiță Isis, să mai port oare, in lie-care cari Eufratul și Gangele le-au auzit la leliu. anotimp, lacrămile tale hrănitoare, pe pămîntul EParcă văd și acum pe Moise, pe Orfeu, pe Piriptului?. Ce mai trebuesc recoltetagora și ce și mai upiuLux v.w ...... -------- - -------pe trePiaton, venind, pe rînd, să sc inițieze, Lbuesc _____ culturi ° . Cmc ----------ne mai-------------educe acuma _prinosuri sfiosi, în mari Ic taine, de undea purces apoi gloriea de Inînu <in taină, rin de pine nîne Ri și de vin ? (ane Cine mai gindește p-îndeste sa să destinelor lor Înece în cinstea noastră boul de două zeci și cinci Taina viețel trecute și viitoare, mărețul joc al de ani in fintînele închinate soarelui? cosmogoniilor, ritmul Formelor și Numcrilor vi­ leu nu mai sînt marea arteră a vîeței omenești. bratoare li s’a aretat dintrun murmur, și s’au de­ Pe vremea cînd valurile mele, mult mai multe prins să întindă arcul meditărilor lor până a-și asla număr, mergeau ca să dubleze imaginea sfinxu­ vîrli sufletul la înălțimi nepomenite. lui din Gizeh, pe vremea cînd îmicroeam un curs Trebuea, negreșit, să cred pe acești ncasemănați In voe, schimbător, prin marea deltă sămănată dee Maeștri și Discipoli, să-i cred, cînd repetau proinsule, pe sub boitele roze, de lotus, printre Jerr' felie cu llermes: «Egipt. Egipt. Su va mal reburile uriașe și prin pădurile de papirus, să fi văzut inînea din tine, pentru generațiile viitoare, de cit de cită activitate ierau pline țennurile mele, atunci. povești de necrezut. Și nimic na ca mat dăinui Vinătorii, veniți din Bubaste și Mendes, se în­ din tine de cît cuvinte încrustate in plealră». ecau de broaște țestoase și de li.șiți. Pescarii își Cîntarea Palmierilor.. Răgeau plășile pline de păstrăvi și de oxirinci, pc capl eunucii ținutului îi'numărau cu îngrijire. Din 1 vadurile mele veneau de beau gazelele și antilo­ Nu-i mort nici cum, marele Egipt. Și va trăi cit pele cu coroanele de liră. Paserea sacră, Ibis, se noi vom răspîndi asupră-î puterea, frăgezimea și punea pe scruntarcle, pe insulele mele. Hipopo- frumuseta noastră vegetală. Dînsul trăeștc, pen^niul de apă vierniuca lingă crocodilul hrănit cu tru-că noi sîntem sufletul pururea nou al vechi­ . „•din atacuri. Leul zbughea în viile Ilcpta- lor lui peisagii, a căror margini nu s au schimbat. uinidcî, urmărit de săgețile regale ale lui AmhcPrin cîmpiilc verzi, de-asupra culturilor aurii și riiPstU .Acu,n^lol.î acești oaspeți sălbateci s aucalato- închise, se nalță încă crestele noastre svelte. cari 0(]îh^le depărtata Etiopie, precum s’au calatorii lin sus, în azur, foile lor crestate. cioară paznicii corpului lui Psametik. La hotarul neașteptat alDeșerlului, toile noastre, plccate-n jos, încadrează năsipul orinzontului, dc. N' 111 unde se arată, dc unde năpădesc In priviri, acele pi­ <Sa lîlai mărirea acelor falnice dinastii, ramide albe, scăldate în fuinină. u m MenrCa n‘“lȘteau dinjundelc melc, nici mulțimile Creștem, cînd risipiți, cînd in grămezi, în tute lorzSî ne?cvIaffă. cari aduceau osanale binelaccri- nccgaîe, cînd în păduri simetrice, sau ne întin­ fiolicj, ^‘-Undc-s A sirienii și Perșii,cari-și acopereau dem în lung, pc malul Nilului, unde, soarele în­ JivpeiiWca?0 cingătoare cu franjuri? Undc-sElinii. clinat, creează pentru noi o atmosferă aparte. ’ 031,1 veneau să-mi samene în jur industriile , — Urmare de Ia Na. 1, 3 ș î> -•■ Abonamente plătite din urmă : București: D-na Paiiliua Concila. Covurlul; F. Micliâilcscu : Tg. Bercșil. B.-Vilcca.‘ Gr, Nițulescu. Subscrieri voluntare : niu Capitul» : A. Glilck, 2 50, Gh. Pclrescii, K. IVaclavic, 2, 3I-me Raiu, 2. De lu un urm ■ 1.50, Gr, Lupii,. l/ Bacău. M-me Emilianniu Țar» ,S'. Haimsohn, ........scn-Colibașl: Dîmbovița, 7.50,1. Neaiu-lfocUraiova, 2. Af-me Peneiescu-Colibași Dîmb< toancil-Galațl, 7 Gh. Pribegeam! Iași. 75. Z. Haflșanl, I lonescu-Boat Ana — M........ Filip ... R.-de Vede, 2, O camaradă DragouilreștiNeam], 1. ---din Roniau, 50 lei. niu Ktreiniitntc.- Buuiitgtn—Lazdr-Paris, Omul care n’are nimic într’un Stat, nu Ie legat do societate prin nimic, Cum vreți ca o mulțime de calici, căror nu li s’a dat nici principii, nici un fcliii de moravuri, cum vreți să fie niște privitori paclnicl, față de blelșugul, de luxul, de prisosul, de bogățiile pe nedrept dobîndite ale atîtor oameni con1.25, G. Pomeraiilz, PE, rupțl, cari par’că-șî bat joc de mizeriea obștească, .VYX, 5 : New-Yorlc. Heiiry.Cohn, 1,25, 7.allaria, 50 b. St. Louis, Mo. pe care foarte rar vedem pe cine-va gata s’o ușureze? SchwarlsRichard „Nepszwa*-Budapesta, 47 lei. Cu ce drept poate să pedepsască societatea atît Abonamente plătite pe curent de aspru, pe-un servitor care a fost martor la răpi­ rile nepedepsite, la stoarcerile stăpînulul său, care București : /■. Aumman, H. Btilolanti, D-iia Puiilina Concila, Je»n Crclescu, 1. C. trimit, P.Haneș, 1. Havrilcf Nifă loiicscii, A-oțal: a văzut pe hoții publici mergînd cu fruntea sus, linescH, I. Marincsctt, Maudel Micit, Al Nicolcscn, M. Pascal, Raftopol.Dr. G. Robin, Valcriar, silonescu, A. Schapira, H.Zwicbcl. bucurîndu-se de considerațiea și de respectul con­ Argeș: AT. Chritdescit-Miiltiicauți. JlălurcnI. cetățenilor lor. și afișînd, fără nici o rușine, chiar Botoșani ■ 1r. Andriesctt în fața șefilor lor de Stat, un fast obraznic, rodul . D. Ataitasiit. C, Nictilcscti-Gruntli Călina, cxcrocheriilor lor 1 ,, , carol Cum vreți să izbutiți a face să se respecte pro­ lași . Poenartt Ditmilriu, Galtliicr-Giordaiio, !/■ Uoiwilzea Silber Bădcnî. prietatea altora, de cătră niște nenorociți, cari au Pașcani; Clubul de lectură ,.1'nirca". tost chiar Iei jertfele lăcomiei bogatului,’ sau cari PIcatra-N.: N. Justei-, .4. .4. Rabiitouici. RM<^ au văzut necontenit bunurile concetățenilor lor co­ Keșt":: : loan I. Stcrian. tropite prin violență, prin samavolnicie sau prin Slatina Tg. Jiu : I Codreș, J. Mititiv. înșelăciune ? Vilcea . A’. Pop : Drăgiișanl. Budapesta : H. Roscnzvcig. La urma urmei, cum vreți să faceți să se supună legilor, niște oameni ce au atîtea pilde că legile, Ncw-York: //. Davtdsohn, Emil Fricămau, Srttl J:riedma>i,^',i' înarmate numai în potriva lor. sini foarte îngădui­ Glttckmann, Simon Most. St. Louis, Mo; H. C. Rosettberg. toare pentru fericiți!, pentru mai marii pâmîntuluî, cită vreme față de cei nenorociți și sărmani lele-s IL. cil mal Accla-șI apel ciitril abonați! ncachitațl, do a se pune nemilostive ? întîrziat la curent. Cit despre susțiitoriT ceilalți, vor trebui trebui ss«fl nll'?I Omul nu moare de cil o data. Mintea crimina­ BlăbcsHcfi dc loc stămințclc lor. Sumele sc trimet dc obicoiâ pnn mu lului, încet-încet, se deprinde cu ideea celor mai' șî pe ajrcsa: P. AUtșoiu, 10, strada Epitrilor-Bucnreșll, crude cazne șiajunge să le privească ca un rău tre- _ -- ------------------------- ... J pi 1 > .1 . .... i I .. lî. �106 ______ __________ _ ____________ __________ REVISTA iDEEl. REVISTA IDEE1 Cînd șirul munților arabici, cu coama nivelați», pe-un ceriu închis, răsfrînge cele dm urma lică­ riri luminoase ale soarelui african, cînd fluviul pare presural de pene llăcărate. noi mestecam cu apa, abiea tremurătoare, răsfrîngerea ramurilor noastre, ce tremură, în arabescuri curgătoare, in rîurirea de sofran. , . , lear cînd globul de foc sapleaca peste .șesul li­ biei umbrele noastre. întinse, cad peste țermul occidental, se frîng de insulele viorii,jnsînuri naramzii. PăSerile de balta, prin mișcările Joi. în­ colăcesc umbrele astea, într’un roz pal și intrun aur închis. „ ,„ Cîte o dală ne amestecăm coama intre doua la­ șii purpurii de ceriu și de apă. Arborii cei mai nalți iese din grupe ca niște turnuri negre și intră-n ceriul strălucitor. Trunchiurile noastre, cu mi­ cile lor colonade, se încrucișază cu antenele dăhabiehilor. și Nilul, oglindă vesperală, dublează imaginea unei poene întunecate, crescută pe cup­ torul Apusului. Une-ori ne încrustăm șuvițele pe auriul ceriului, sămănînd a niște mari flori negre, pe o tulpină naltă, cari-și desfac petalele, pe-un fond metalic, pe cari trec triunghiuri de paseri. II Nu mai avem, ca strămoșii, favoarea de-a vedea griimădindu-se prin aleele. noastre o mulțime gră­ bită și veselă. Nu mai vedem acuma nici trăgă­ torii cu arcul, nici aruncătorii de dard, nici bălșamălorii ce miroseau a scorțișoară și smirnă, nici calemgiii cari purtau cingători eu tocuri de aur și călămări încrustate de lazulită. vislnd să ajungă o dată guvernatori de ținuturi, să aibă la iudămină cai și femei. Nu mai privim la trecerea cămilelor cu două gheburi, din Transoxiana, încărcate de am­ fore și nestemate, nici la trecerea curelor încărcate ruj bronz, cu fildeș și cu faenle colorate. Și a tre­ cut vremea cînd gravii herofanți, cînd gravii preoți, întlrzieau sub umbrarele noastre, alăturea de al­ tarul unde se comenta, unor neofiți înmărmuriți. Partea Mor!Hor și Vedeniea lul Hermes. Noi știm că pe pămîntul acesta, în care ni-s în­ fipte rădăcinelc. au fost odinioară nălțate fortărețe, palate, temple, pline de isprăvi, de intrigi și de mcilitări. Pe fața asta curgătoare, în care ni se oglindcsc mănuchiurile noastre, mii de reflecte vi­ bratoare s’au înecat pe veci. Mii de forme și dc colori trecătoare. Mii de gesturi eroice sau bine­ voitoare, de luptă sau dc sărbătoare. Și cîte brazde s'au întrctăet. Cile vîsle au lovit apa. a lene sau mai viu. Dar mări uriea unei asemenea măriri nu-i ștearsă, ic scrisă pe cărțile, de picatră, ie în rui­ nele in jurul căror ondulează desfășurarea noastră, simbolul tinerețe! și-a vecinieei renașteri. III Iu țara sacră a zeiței Isis, civilizat,iea modernă nu și-a întins încă ruina de care Europa ic pus­ tiita. In anticele noastre decoruri se văd pururea priveliști de-o grație, de-o gingășie antică. Prin pădurile noastre limpezi, trec, din vechime, purtătoarele de ulcioare, învăluite în stofe largi, cari se îndreaptă spre nlingătoarelc sakiî, pe cari niște răbdători bivoli Ic învîrtcsc fără răgaz. Apa ajunsă sus, se varsă în șiroiu din tivgele ce va să se afunde din nou, și roata dc lemn intonează clntecul iei aljt dc plîngător și-atîtde dulce, sara. Patriarhii învcsmîntați la timp și-nfășuraț.i la cap cu galbăn sau albastru, se-ntorc în sat. din vo chime, încâlceați pe cîtc-un măgăruș, ținînd pe ij/ mul mai ridicat. Picioarele lor goale le-atîrnă, în' roșite de soare. Iei duc cămile încărcate de ’fin legate în șir lung. Noi ne legănam. din vechime, în fața turlelor luminoase ale caselor, răcorim visarea tinerelor femei, ieșite în cerdac, și zbeguirea copiilor cari se tăvălesc cu caprele in prag. Și-aceste moravuri primitive, moștenire din timpurile vechi, le vom păstra pururea, sub verdele scut ui ramurilor noastre. • ! Ciivîntarea Cugetătornlni... 1 Venerabile Nil. și voi eleganți palmieri, sînteți deopotrivă greșiți, și cînd vă tîuguiț! de soarta voastră trecută, și cînd prea lăudat! soarta voastră de a-zi. Isis. cunoaște tainele Viitorului. leală de ce udă pămîntul Egiptului, mereu, in fie-care an, cu la­ crimile sale fecundatoare. leată de ce voi aveți divina misiune, de-a conserva in împărățiea iei su­ flul Vieței, care nu va fi pururea slab, sfiicios, ci va ajunge de o sută dc ori mai puternic, mai mîndru de cit în veacurile dinastice. Ceea-ce-a putrezit, trebuea. Civilizațiile dispă­ rute. aveau in iele sămînța decădere!. lele-au pie­ rit fiind-eă trebuiră să țic închise porțile sanctua­ rului, cum va pieri și civilizație» modernă, care nu știe să le deschidă, lea va pieri, căci iea nu leapădă de loc greșelele trecutului, nu vrea șă știe dc Libertățile, tot mai multe, ce bat la porțile iei, rugătoare, și se înverșunează, mai criminală de olt antecedentele iei, să perpetueze o rasă de victime și dc sclavi. Fie să-și împle mai curînd măsura nebuniilor și crimelor ici. Numai cu chipul acesta Armoniea so­ cială își va întemeea donmiea. Numai așa, acest domeniu nobil, Egiptul, acest prezent al Nilului, va vedea rcnăscîiid, ivindu-se din nou, formele și colorclc de-odinioară. Cu ce imbielșugare vor înflori din nou mindrele înlațoșeri. Mii dc mișcări, de gesturi nouă, toa­ tele creatoare, toate născute din solidaritate și dra­ goste, vor înlocui pe acele cari întețeau ura. cari Jmprășlieau ruina și spaima. Fierul, Focul și Foa­ mea, nu vor mai fi cumplilii și păcătoșii agenți ai selecției omenești. Marele rol dea perfecționa, dea curați rasa, va deveni apanajul, privelegiul Amo­ rului, amorului conștient și liber, scutit dc fașa carc-1 orbea. Izbînda nu vamal fi zdrobitoare. Luxul nu se va mai întemeea pe mizerie. Singurul izvor al frumusețe! va deveni fericirea. II Priviți. Pămîntul pare de-aramă, ceriul, de plumb, llazbolnicil au navalii, invirtind ghioaga nimi­ citoare dc Vieală. Iei au călcat sămănătiirile i goana cailor lor. Au amplul satele cu sîngele n vinovat, au furat comorile templelor, au ‘ meile în căinin, au ucis copiii din prag. Am va* nobilii încurcați in lanțuri, după ce aufost trași . sorii. Am văzul carele fugarilor sjărtmîndu-se, goană, de copaci, și cadavrele lor, puse m pi < implind cuprinsul. Pămlntu-l de arama, cei i ^Cinegrieșle asl-lcliu? Vechil poeți, ale turi au fost păstrate în cărțile de pieatra. ln« < 107 forările astea sar cuveni pentru cohortele doabe, palmieri, sicomori, nopali și tamarini Vor ne. PentrU °L ? sau Pentru gloa- apărea monumente, mai uimitoare hee ”pi/X’idek faraon, ale lui Ptqlomeu. Dar xele se pot. din Gizeh. Dar suveranul viitor. Po/Xl nu va țe]c Iu îîndrepta și șoldațimcibmlanice N’a ales mai avea nevoe să sacrifice pentru iele ceek-ct* vî să-ș! așeze taberile? aveamai bun, cum a făcut Chcops, despre care spune iea acefea-și pajiști ea sa-și —«pururea legenda că și-a vîndut propriea ficâ/să poatăPface oflcervitumucxx C0 Aitudinea militară -7* își r plimbă pururea prin r î_ lo’ S CI> ' n-rnn'znicu-i sneetrn. A rum ,.{Je astea groaznicu-i spectru. Apasarea.mizcriea, față unor cheltueli de construcție. ful .uu &uiv*-iuiui și șj ‘a. niu'urea pururea muwvw ««««vum al ° suferinței Și, pretutindeni va înflori plăcerea muzicei. ■'I1\ î Vremea n ’ a făcut alta de cit să roadă fa-------------- In locul ahneelor, nobile curtezane, mai rafinate manta a ^rnica mama «. sărbătorilor, --------- „t,4V. splendorilor. lear și mai sărbătorite de cît acele ale veche! Alene, vor ' -avurile apar anrnnnp aproape tot ca cșii „r. acele -•1. popoarelor „«..nnrpln»- anar Au cînta legăturile dragostei, cari vor înlocui pe cele *?°ndinioară. ale siluire!. Mașine uriașe, conduse de către-oameni Trialul nu raaî muncesc sub biciu, Inse urmează frumoși și puternici, vor scoate-o lesne la capăt cu 1 stropi cu sudoarea lor o globe ce li-I indifc- muncile cele grele. lear treaba meșteșugarilor, re­ »x Ca si frații lor din Europa și din .America, dusa Ja stricta-i utilitate socială și împărțită pe uS hJi'luilî toepW., pe rina, de doi dulăi; merii tuturor, va părea prea ușoară. TPbuința. care-i . mină la TrcuuA.»-.. , ,muncă,- vițiul, , - , care-i Bogățiile se vor produce și se’vor Împărți întru fola Ip.nn ■*1*,/li-aînnă In la nPJlpLivitatn. neactivițate, la lene. C.nbnritHvilni* Coboritorilor <lin din losul tuturor. Si fie-care înflorire de industrie nouă, înhimele îngenunchiate, ce construiră piramidele, ca și de artă, va avea ca ecou întreg Pămîntul, străuțin 1° PaSa c ai’ bntuți, numai să aibă ce minca. bătut de o urzală vie dc nervi electrici. l’.Asiipnc cari Iei cerșesc, inoportunitatea lor ieste juoftalmie coapta, întreținuta de muște,și nu cunosc je cit o singură plăcere : să măcelărească măgarii, biiflndu-î cu ciomagul si zbierînd la dînșii sălbatec. și odinioară vedem meșteșugari și salahori ncspălați. puluroșî, rupîndu-șî minele de dimineață până sara, și întoreîndu-se acasă numai să-și bată nevasta și copiii. Vedem pe Nubieni răscumpărind o existență liberă cu dreptul de-a trage năvile prin cataracte, în schimbul unui păcătos salar. Vedem pescarii, așteptîndu-și cîștigul de la un mijlocitor, care sc uită chioriș. Almeele sînt și acum silite să-și ■ nr« .m 1** O > l • I 11 Ifi I Al VO LI i nn V» /■» O t n O JUilVU 1IUI IU păn Ia sleire nu vuiuu, iiuuy IA u» 1*1 joace hurta și să* Cit se vîndă, noaptea, la trecătorii înlirziali. pe la răspîntii. Evreii, vecinie loviți, n’au încetat de dc loc să^eînte, să cînte, în In sufletul lor. cinlăi’ilc Sionului, pc un pămlnt strein. Neguțătorii reniți lițî de-aiurca, sînt și acum urîți precum icrau odinioară Grecii, cari au întemeeat casele dc comerț din Abidos. Scribii sau calemgiii pungași, sînt înlo­ cuiri prin notari, prin advocați necinstiți, a căror vleață se. scurge inutil, compunînd acte, de danie și închinăciune pentru avuțî. Cairul ie.ceca-cc a fost Toba, Memlis, ccea-ce iesle Londra, Paris : o uriașă bolniță plină de speculanți nesățios! nesățioși.. 111 ' 0, Egipt. Solul tău ic ie și. si acum de. de arama și ce­ riul tău dc plumb. Și tot ușa va li pănă ce nu se desființa războiul universal, universala clacă, claca. universala șarlatanie. Pănă cînd noile Mări sociale vor Înăbuși înăbuși creațiile vătămătoare, nu vor cunu vor (*^1} , -1 cceea-ceie „eea-ceie molipsitor, și nu i or desvolta 0-u.o»w... ceeap*1. sfătos sai*ătds și pui-, pur, făcînd fâcînd să nască o vieală îm’ble ^Wtă >gată Șșii cumpătată. T1„f- lccb nAh întreita lume, vegetală, animală și homira‘- Va va aținere atinge un apbgeu de 1 mărire 1- — și -de pur®’ necunoscut. bazele își vor întindc, îucel-încct, verzile cucc- / ■** -*-‘i Abisini?-SUPla i’^giunilor setei și secetei. Munții dăi.m Vor vacori cu ghețurile lor pășuncle gospog ÂhS’ P^sărate în toate părțile. eari Nilul le ApAerilesrd^ei^pe ndan o. llavc paserile sălbatece, ț . . veni sa să *acm acum in regiunile equaloriale, vor veni și ss?eze alăturea de om, care, în loc să le combata dăIn colivie, va ști să le crească liber, da^BstiUU fr.umuseta lor. v°rican suffeau sîngelejerfelorceseaduceau, terne i covor pentru sărbătorile cereale. Injueioi» și pilonilor, vor fi răspîndili, ca po- Palmieri delicat». Veți vedea lărgindu-se adierile căldicele cari vă priesc vouă, loara tu, Nil, vei me­ rita cu adevărat să ți să zică o răsfrîngere a apelor de sus, pe cari plutesc /.cil. Cînd toate fluviile, Sena, Rinul, : Tamiza, Amazo­ nul, vor desființa nămolirili nămolirile mocirloase ale civili­ • ’ " " zației, vor fi cu adevărat arterele Vieței pămînteștî. In vremea ceea, din masele conștiente și aristoa se vor dezvolta dc o sută cratizate,,individualitățile fie ori mai în voe, dc cit pe cele mai bune terenuri dc sub stăpînirca oligarhiei. Talentele intelectuale, I «I * T »» , I «» 4 . . «-■-. prețuite dc Ia ivirea lor, vor fi 1Îndreptate spre ceriu, sub pavăza unor simpatii concentrate. .Asta va 11 era marilor inimi, a marilor eroi și genii. Templele vor fi deschise din nou, templele minu­ nate. din cari, ca și odinioară, Cugetarea nu va fi proscrisă de Ioc. unde, ca și In vremea noastră, va va fi admis ori-cinc. Tradițiile sacre, sublime, cari au așternut cu ră­ mășița lor pămîntul egiptean, vor naște icar, din cămin urile occidentale, in cari locul mocnește, în­ treținut dc cili-va viteji veghetori, pe cari oamenii de rind ii uiunesc nebuni. Căci.într o zi. tainele cosmului vor 11 cunoscute de omenirea întreagă. Și dezordinea socială va fi înlocuită de ordine. Anar­ hica va face locul siucrației. Singura calc de ajuns la Putere va li Știința: și nu se va mal afla nimenea să nu aibă știință, nimenea să nu poată. Femeninc sau masculine, toate activitățile vor fi răsplătite, se vor uni in nedestructibile mănun­ chiuri; falangele omenești vor evolua cu armonioasa precizie u șierilor cerești. Dai*, de ce trebuie oare ca această Muzică supremă să îmi apară numai ca un vis, cu mult mal înainte de o îndepărtată realizare? Nemuritoare Doctrine Oculte, voi cari irabrățoșațl cauzele constitu­ tive ale universului, principiile ființelor și lucruri­ lor, de.ee a-ți mărginii atît cuprinsul revelațiilor voastre? Dc ce lăsați atît ca să se zbată mulțimile în negrile tainițe ale Obscuralismului? De ce n'ați !n eu imldel^gare torțele z Cunoștinței ? Sarcina de a distribui funcțiea fie-carui, la un po­ por ignorant și tulburător, a fost prea grea. Teocra­ tica a greșit calea. Sacerdotul a trebuit sa se lese conrupt. să se-njosască, pentru a domina, să inchcc o alianță păcătoasă cu puterile temporale. Și de cite ori asalturile revoluționare au minat fortărețele a- �. 108 REVISTA IDEE! -—Locul nu-T ocupat de nimoni, îmi placi nP buzuiul, înălța le de cătră caste, sa văzut prabușindii-sc tot b dată și citadelele In cave salașluca cuge­ mult, drăguța mea copilă. — Sînt gaia la orl-ce, să fac chiar 1ucPu.y tate» LnnieL , . „ . Trebuie oare să sc supuc și Omenirea legei pri­ grele, numai să-mi ciștig cele trebuitoare. ' mordiale a incereărci‘> Trebuie să șovacasca pe un — Nu,draga mea, n’a! să al nimica de muncă calvar de dureri, să-și cucerească vrlsța de aur cu Am să te-mbrac ca pe-o prințesă, am r* te ' fyu • prețul unor nenumărate căderi și agonii . înclinat cu mine, la plimbare, la teatru, si am să să-țî ca un geniu asupra leagănului sau, divinul kxotcrism nu a putut să-î iacă de cil un- dar acel al per- cadouri frumoase, cercei, inele. Numai “ ma fcctibililățci. După ce va șovăi si gingavi cit se cu­ asculți. — Sînt o fată săracă, și am să vă ascult, vine, cînd perceperile iei. sporite cu Încetul de ex­ zise Fani c-un glas tremurător. periență, vor crește, pana la înălțimea anticilor in luițiî cosniosofice, din lovitura aceasta va izbucni — Tu ai să fii copila mea, și Teu am să-ți din iele o auroră nouă. fiu ca o mamă. Ai să mă iubești oare ? Din L'Hunianllc Nouvcltc, dilpa Raynioud-Duval — Ca pe o mamă. Vreu să-ml cîștig pîUoa EțJFROSlNA DlMLTRIU. cu cinste. —Are să-ți fie bine, să vezi, are să-ți placă. Sara ACUM CÎȘTIGĂ au să vie musafiri mulțl, are să se cînte la piano se va dansa. Avem să petrecem minunat, și ascultătoare. Răni tocmai sfîr.și un cîntec. Ecoul vocei să te iubească toți, dac-aî să fii ascultătoan — Da, bună doamnă,voiu fi ascultătoare. Sînt sale sonore; răsuna ca sunetul unui clopoțel de argint. Ochii Tei, frumoși, străluceau ca două o fată săracă, și trebuie să-mi cîștig vieața. Și inima-i iera plină de iubire și de recunoș. stele înlr’o sară de vară. Voi să rîdu, să sară, dar se opri de-o dată, gîndind că ce să facă în­ tință, cătră doamna care-i vorbea cu-atîta voe tâi : să fugă la oglindă, ori să apuce un scaun bună. De bucurie, îl curseră două lacrămî, din ocu care să învîrtească un vals. în săraca și chiT Teî naivi, pe obraz. strimta odae care pentru dînsa iera destul de Pentru ultima oară Fani dormea, un somn comodă. De-o dată. înse, apare mă-sa, o femee dulce, lipsit de griji, înodaeaiei cea frumoasă. întunecată, cu ochii plini de lacrămî. Fani ră­ Visuri dulci, o transportau în locuri fericite, mase pe loc, liniștită. unde iera atît de bine și atîta lumină. Un zîm— O fată de 15 ani, să nu-și găsască de lucru.. bet nevinovat și pliu de mulțumire îi flutura zise mă-sa, cam supărată dar cu o voce duioasă... pe rumenele-! buze. La alte familii, mai ales în America, ie o plă­ De-o dată,înse,ca printr’un vis.se-aud glasuri de cere : fie-care copil își câștigă iei singur pînea... oameni ce făceau haz, cari dansau de foc, s’aude Ce-are să fie cu tine ? Școala ai mîntuit-o, dar muzica cîntînd. și ușa de Ia odăița iei se deschide ce mi-a folosit inie? Mîncare vreî. de băut vrei, încetinel... Ochi străini și fețe de bețivi țintesc și o pereche de ghete Teară-și îți trebuie... De privirea spre dînsa. O mină murdară i-ati ng unde să iau ieu toate astea ? Tată-tău nu mai trupușoru-i curat. Pe stradă se aude un cîutec poate de-atîta muncă. Doar om ie... Așa lată vesel, o voce răgușită, ca un piano stricat, amare, să nu fie deochi, să nu-și cîștige pînea runcă tonuri falșe. Dar nimeni nu aude pe o lea singură. S’a mai pomenit una ca asta oare ?... copilă streina, cari plînge cu lacrămî amare și Asemenea cuvinte înveninate, nu le auzea cere ajutor, strigînd : mamă, mamă... Fani pentru îhtăea oară. Capul i se plecă în După asta nu se mai aude nimic, se face o jos, ochii iei vii încetară de-a străluci și un adîiică tăcere, ca’ntr’o pădure, cînd bandiții adine suspin zbucni din inima iei bună. Voea se aruncă, fără de nici o milă, asupra unui om să fie liberă, să-și cîștige singură pînea. Tre- nearmat. Se face negru, ca în mormînt, unde buea să-și gășască un loc. uu ieste nici inimă, nici vieața. Un loc, un loc. Poate că și-a găsi. Cetise într’ chicago. Din jargon, de James Loebnek. un jurnal că Iera. Numai tîrziu să nu fie, alta mal norocoasă să nu-i fi luat înainte. De ar fi s’ajungă lea. MORALA și POLITICA Se grăbi bieată fată, și în tramvaiii fot! o priveau cu drag. Dînsa stătea adîncită. Sim­ Fără a îmbrățișa nici un sistem de reformă so­ țuri necunoscute o stăpîneau și-o coprinșese o ciala, un spirit cult, pătrunzător, nu poate să nu re­ frică. Ceti de repetite ori bucata de hîrtie cunoască cum-că, această reformă nu poate n tăeată din jurnal... O cucoană bătrînă, bo­ altă natură de cit reforma politică, a care! legi gată, căuta, ca damă de companie, o fatătînără. mitate nu se mai tăgâduește de nimeni. Orin între 15 si 16 ani. Condiții foarte hune... Ceti rea socială, ca și orînduirea politică, s’a înjgj1® maî departe adresa, și, Iară voea-î, un fior rece sub imboldul instinctului, rămînînd să o inor P i' Tecii prin trupul Tei cel gingaș. rațiunea. Și nu-I de loc mal grav, a zice ca P roată frica și celelalte gtnduri se. risi- tem îmbunătăți starea socială, de cit a zice W 1 ! o cucoană bătrină,îmbrăcată luxos, îî tem să dorim un guvern mai bun de cit ac • hiînd-o de mină, o duse în șahului Persiel. Cînd a fost pusă întâi teribila P blemă, de a reforma societatea politică pnn j; ’i ■ Wr c-o voce dulce, zîmbind. revista 1i ; s’a strigat că le o grozăvie. Conservatorii din S) au putut să opună revoluționarilor, ceea-ce 1 nservatorii dc a-zl opun socialiștilor : Cercați să rrelice-va nepomenit, loviți în opera veacurilor, 10 tjnețl socoteală de istorie, dc firea omenească. Sssounsurile burgheziei la întimpinurile nobilitnel ep litare, pot foarte bine să fie date și la întimpină’ie plutocrațiel. Ie limpede ca ziua, cum-că plutoratiea, ca și nobilimea ereditară, nu-I nici de cum fltională, cft-i rezultatul unei orînduirl orbești. Inse, [ ionînd ast-feliu, unde putem ajunge. Din partea icfl, mărturisesc, cum-că, cîntărind lucrurile bine, Cercarea reformatorilor din 89 mi se pare cu ’ u mal îndrăzneață, cît se atinge de scopul lei. si mal cu samă mult mal nepomenită de cît acea ? reformatorilor de a-zl. Așa-că, nu pot înțelege, cum cel cari admit pe 89 pot să respingă, în drept. reforma socială. Cît despre mijloacele acesteea, leu unul admit cea mal mare diversitate... In sfîrșit nu Ie nicl o întimpinare generală, care s’ar face socialiș­ tilor, să nu se poată întoarce împotriva constitu­ ționalilor. Și le cu totul deșănțat, de a pune sta­ vile putere! reformatoare raționale, de a respinge o încercare, fiind-că-I fără pildă, de a respinge ce-va, fiind-că n’a mal fost. Toate reformele au avut cusurul acesta la obîr.șiea lor. Și, de alt-feliu, cel cari fac reformelor asemenea imputare, le-o fac, în totdeauna, fiind-că n’au o idee deplină de diferi­ tele forme ale societățel omenești și de istoriea, Iei. In Orient, oamenii mor, cu miile, de foame și de mizerie, fără să treacă cul-va prin minte să se re­ volte în contra stăpînircl. In Europa modernă, un om, de cît să moară de foame, pune mai degrabă mîna pe-o pușcă și atacă societatea, împins de ve­ derea profundă șt instinctivă cum-că societatea arc față de Iei datorii pe care nu le-a împlinit. In lite­ ratura de a-zl, găsim la fie-care pagina tendința de a privi suferințele individuale ca un rău social și de a face răspunzătoare societatea dc mizeriea și degradarea membrilor Iei. leata o idee nouă, cu totul nouă. Nimeni nu-și mal privește acuma relele ca purccgînd dc la fatalitate. întinderea, mal rnarc sau mai mică, pe care un popor o dă fatali­ stei, ieste măsura civilizației lui... Cazacul nu se su­ pără pe nimeni pentru loviturile de biciui ce le pri­ mește: așa-1 fatalitatea. Raiaua turcă nu se supără pe n*menl de răpirile ce îndura: așa-I fatalitatea. Englezul sărac nu sc supără pe nimeni dacă moare de oanie: așa-I fatalitatea. Francezul se revoltă cînd îșl ii samă că mizeriea Ilu ieste urmarea unei organizări Care se poate reforma... Dați-văsamă, ast-feliti, căo^enirea n’a adoptat nici o dată un mod de a vedea, Pentru a-1 lepăda apoi. . e toate căile ajungem, așa dar, de-a proclama ce are rațiunea de-a reforma societatea prin eviei? ra^ona^ Și cunoștința teoretică a ceea ce sd<;„ ‘ A?a’că nu-I nici de cum prea mult, a sc că n,e Șt’Ma cuprinde viitorul omenire! în lea, îea poate să spună omenire! menirea ce ’ciim Să'î arete cum sâ'?1 ajungă Vintaia fotif Ornen’rea n’a fost condusă dc loc de rațiune, jveni c°ndusă de caprițiu, de pasiune. Dar, va Ivq ° 2!? cînd rațiunea, luminată de experiență îșl ‘Pata domniea-l legitimă și va conduce lu­ IDEEÎ 109 mea, de loc la întîmplare ci cu vederea limpede a țintei de atins. Epoca noastră, plină de patimi și greșeli, va părea atunci ca o barbarie curată, ca vrîsța caprițioasă, fantastică, care desparte, la copil, farme­ cul copilăriei dc rațiunea omului matur. Politica noastră națională, partidele noastre inconștiente și egoiste, vor părea niște monștri primitivi. Nu se va putea pricepe, cum a putut să deceamă, un secol, titlul de meșter, de abil, unul om ca Talleyrand, care privea conducera omenire! ca o curată partidă de șah, fără să albă idee de ținta ce omenirea avea de atins, fără să albă măcar idee de omenire. Știința, care va cîrmui lumea, nu va mal fi politica. Po­ litica. cu alte cuvinte chipul de a cîrmui lumea ca o mașină, va dispărea ca artă socială, va dispărea pe dată ce omenirea va înceta de a mal iî mașină. Știința a tot stăpînitoare, suveranul unei asemenea vremi, va fi filosofica, cu alte cuvinte știința care caută ținta, condițiile societățel. Pentru politică, zice Herder, omul Ieste un mijloc, pentru morală, un scop. Revoluțiea viitorului, va fi izbîndirea moralei. E. Renan. n EMANCIPAREA INTELECTUALĂ Un lucrător de fabrică, care le nevoit să lu­ creze două-spre-zece ceasuri și mal bine pe zi, pană dă sufletul din fel, n’are cum să devie om. Ținta orî-cărci munci trebuie să fie ca omul să fie mulțămit. De unde urmează, că omul trebuie să fie stăpîn pe munca lui, să poată să facă o lucrare deplină. Acela, care ie osîndit să fixeze, într’o fabrică, numai capete de bolduri, sau să subțieze numai fire de sirmă, lucrează mecanicește, ca o mașină, le ca un salahor, n’are cum să devie meșter. Munca-1 nu-l poate satisface, nu-i poate dc cît obosi. Opera lui, privită izo­ lat, nu are nici un farmec, nu are nici o țintă în sine, nu le, în sine, nimic deplin. Dînsa contribue numai la opera altuea, care-1 exploatează. Pentru acest lucrător, aservit la un altul, nu arc ființă dc loc plăcerea spiritului cultivat. Iei n’are de cît plăceri ordinare, pentru-că nu se bucură de nici o cultură, de carele ținut departe. Pentru a fi bun creștin, Ie de ajuns a crede. Ceea-ce poate face chiar cel mal apăsat. De aceea, partizanii creștinismului nu sc îngrijesc dc cît dc cucernicie» lucrătorilor suferinzi, de cît dc răbdarea, de resignarea lor. Clasele apăsate ar putea să se resigneze, să-și îndure întreaga lor mizerie, dacă ar fi alcătuite din creștini, Pentru-că, creștinismul omoară, în germene, ori­ ce spirit dc protestare și dc revoltă. Acuma, înse, nu se mai pot înăbuși dorințele, iele trebuie să fie satisfăcute, Burghczica a proclamat satisfa­ cerea materială, toate îndestulările pe cari le pune la îndămînă lumea. Și lea sc nileară că această doctrină găsește sectari, găsește adept! printre noi, săracii. Burgheziea-I aceea care a do­ vedit, că nu-I de loc credința și sărăciea, cari să facă pe oameni fericiți, ci foloasele inteligen­ tei și foloasele bunel stări. Lucru de care, și noi,’ proletarii, ne dăm acuma samă. M. SrniNiK. I �110 ______________ -______________ _ ■EVISTA IDEEÎ DRAGOSTEA ȘI PRIMEJDIILE IEI Nu trebuie să ne descurajăm nici o dată, ci să aruncăm cu amîndouă mînile, peste cimpurl, prin­ tre spini, prin gropile cari împrejmuesc cărările, sămînța adevărului, din care va încolți ideea de dreptate. Mal de vreme sau mal tîziu, chiar din pămînturile cele mal stărpe, de unde credeați mal puțin să scoateți o recoltă, va crește, cînd vă veți aștepta mal puțin, dintre pietre și stîncl, planta ge­ neroasă și mîndră. Cînd, acum cîțî-va ani, cîte-va femei curagioase, cu o concepție mal înaltă despre dreptate și despre demnitatea omenească, ridicară glasul să protesteze împotriva păcătoasei instituții a poliției de mora­ vuri și împotriva reglementărel prostituției, djn toate părțile se auziră murmurărl. Fură luate in rîs, hulite, și trebuiră, aceste curagioase femei, pe cari nu le spălmîntau nici amenințările, nici po­ reclele îmbulbaților, nici, une-orl, chiar cele ale, vic­ timelor, trebuiră să se mulțămească a-și ținea con­ ferințele în niște săli private, neputînd găsi în Paris, nici o sală publică, ca să le fie pusă la îndămînă, neputînd hotărî pe nici unul din proprietarii șa­ lelor, să le închirieze vre-una, întru atît aceștia se temeau dc scandal. . Astâ-zl ideea'a progresat. In locul protestărilor ironice sau ipocrite de la început, a venit chibzu­ ință. La strigătul dc alarmă au răspuns moraliști, libertarî, higienîștl, venind cu toții să protesteze, fie-care din punctul său de vedere, împotriva stă­ rui actuale de lucruri. Cu toții recunosc, că nici morala, nici sănătatea publică nu au fost apărate de păcătoasele măsuri, ce pun afară din lege mii de ființî omenești.’ Ce-I drept medicii fură cel din urmă, cari se lăsară să fie cuceriți. Chiar a-zl, rutina lor ie stînca de care se lovesc, adesea, chiar încercările cele mal folositoare. Astă-zl cu toții sau aproape cu toții, sînt înse de acord să recunoască zădărniciea unei măsuri, care, luată împotriva unei categorii de femei, ca la trei sute de mii, pentru Paris, bună-oară, supune ablea cinci spre zece mii din acestea, pe cele mai sărace, la niște măsuri ex­ cepționale și arbitrare. Dar puțini dintreau medici cu­ rajul de a vrea să fie reformatori și de a spune publicului Faptele nedrepte pe cari le îngăduiți în numele higienel, sînt pe atît de jignitoare pe cît sînt de curat de prisos, pentru-că noi sîntem aproape dezarmați. Noi nu vă oferim de cît mor­ minte văruite, după a căror păreți urmează des­ compunerea, și nu vă dăm, ast-feliti, de cît iluziea vătămătoare a unei siguranțe ce nu există\ Cei cari, protestestează împotriva sistemului ac­ tual, trebuie să mulțămească d-rului Boureau, care în conferința sa de la Asociațiea Generală â Stu­ denților, din _ Paris, în care a tratat despre Dra­ gostea și primejdiile tei și despre reglementarea prostituției, a avut curajul să sc ridice împotriva stărei actuale de lucruri, să atragă atențiea studenților asupra unei nedreptăți de care sc folosesc și “rmlriu deTUrSU1 PCnt™ °P°ra dC reSeneralc Nu știu dacă apelul său ya fi ascultat Sau nu. Cel din strada școalelor sînt practici, practici, pentru-că Asociațiea, pănă acum, a JPrea mal curînd de piedestal pentru membrii lej, slujit de întețitoare împotriva nedreptăților sociale.’pl toate astea nu trebuie să desperăm p®" a?a de cu-u rînd. Ne place a crede, că dintre ceî cari seultat pe conferințiar, se vor găsi unii cari sa Sc ridice, să lupte, dovedind ast-feliu, măcar o data' nedreptatea lui Cri du Peuple, care, dupd înm mîntarea lui Jules Valles, scriea ln vineleT cestor tîmpițl al facultăților, nu seva tinerelei curge, ci puroiul corupției sociale. Putreziți fi cește, moralicește descompuși, Iei nu sînt de cît roadele legitime ale claselor mijlocii sau înalte, can­ grenate de trîndăvie și lux“. După ce expuse auditorilor săî primejdiile fizice ce le atrage după sine, din punctul de vedere ai rasei, licența sau destrăbălarea moravurilor și gre. șita profilaxie ci i se opune, veni la reglemen­ tarea prostituției. Punînd chestiea pe adevăratu-1 teren, Iei înfieră sistemul acesta, ca o nedreptate socială, care face deosebire, în destrăbălare, în folosul unul sex, în paguba altuea. In starea actuală de lucruri, euvintul prostWție nu se aplică de cît femeel. Și, chiar printre pros­ tituate se face o deosebire, între cele ce se dau cînd și cînd și cele ce sevînd totdeauna. Aceste din urmă au fost asimilate cu productele alimen­ tare, care nu trebucsc puse în vînzare stricate, sub pedeapsa unor urmăriri legale, împotriva fabri­ cantului unor atare producte. „Credeți, întreabă oratorul că se traduce în fața tribunalelor un ase­ menea fabricant, numai că trage profit din marfă-L? Credeți c’ar fi lăsat de justiție în pace, dacă s’ar mulțămi să-și dec marfa, consumatorilor, gratis î Credeți, apoi, cum-că judecătorul s’ar uita de ce sex ar fi prevenitul? Ast-feliu, nu poate fi nici o comparație între una și alta. Dacă o femee mo­ lipsește pe cel cu care se împreunează trecător, gra­ tis sau cu parale, delictul, dacă ie vre-un delict, le acelaș. Bărbatul susține cum-că societatea trebuie să-1 ocrotească împrotriva vînzărcl productelor, cari i-ar vătăma sănătatea. Pururea chestie de alimentare. Nu se urnește de-aicl. Dc ce să nu ceară atuncî, acestei societăți, pe care a organi­ zat-o în folosul său escluziv, să-l furnizeze, pentru plăcerile lui, femei curate, fără de nici o pată r Dar, unde bărbatul îșî pîerde cu totul bunul lui simț, ie cînd îșî afirmă dreptul de-a murdări, nepedepsit, o prostituată, punînd înainte suma plătită, pentru a se achita față de lea dc ori și ce râs* pundere. Crima acestuea, legea o trece. Așa-dar, în principiu, avînd în vedere zădărniciea și nedreptatea sistemului actual, D-ruI Boureau, afară de cîte-va mici restricții, se declară gata a susținea, o dată cu femeile și cu revizioniștii, campaniea împotriva reglementărel. Cu tabăra aces o din urmă, Iei recunoaște că: Purtarea privata, n atîrnînd de cît de forul nostru interior, fie-care ar dreptul de a dispune de persoana sa, cum A reglementa moravurile rele, nu însemnează oa > implicit, de a Ie recunoaște ? Nu însemnează oa a-I da o ocrotire oficială, care Ie în acelaș ti P revista tobei rușine și ° adevărată primejdie, dacă prostituata ° supune regulelor impuse ? O rușine, întru cît Sntul consacră, prin această imorală doctrină, •de pretinse necesități fiziologice, cu care face un «promis, și devine propagatorul cel mai de căCntenic al viciului, chezășuindu-1 prin măsuri sa­ ltare împotriva riscurilor ce 1’ar putea atinge. O rimejdie, întru cît tinerimea nu poate găsi de cît Curajare și scuză, aruneîndu-se în brațele unor Sstriibălărl pe cari le vede ocrotite oficial. ( Reglementarea tîrăște după dînsa, fatal, două ele netăgăduite: polițiea de moravuri, cu toate f,realele și abuzurile lei: casa de toleranță, cu Servirea, căderea pentru totdeauna a nefericitei care ajunge în lea. La o laltă cu D-r Bourean, cîțî-va oameni cari se preocupă de sănătatea publică și de puțin mai multă echitate, au întemeeat o asociație, Societa­ ra, de Profilaxie. Iei îndeamnă pe tineri să se asocicze și să protesteze și iei împotriva unor abuzurl de cari se folosesc. Noi, femeile, trebuie să fim recunoscătoare pentru cuvintele umanitare rostite do D-r Bourean Cu toate astea, să ne dea voe a-I spune, eum-că am li fost și mal mulțămite, dacă, printre pricincle inițiale ale prostituției și demoralizărel ar ii in­ dicat rolul nenorocit al grămădi ri lor de soldați. In fața cazănnel, pururea se va înălța lupanarul. Ca­ zarmă' și lupanar se țin și cîntăresc tot atît. M-me Savioz. PRIMA MEA LUPTA i - j ‘ încă de pe. cînd mă aflam acasă, Ia școală, mă interesau foarte mult grevele, aceste lupte fățișe dintre capital și muncă. Auzisem pe mulțî prieteni aî muncei vorbind despre feliul acesta de luptă. Nu-mi dădeam samă bine ce Ie o grevă. Totu-șî, feliul acesta de luptă, ini se părea mal bun de cît orl-care altul. Apoi, cît de frumos, să te vezi față în față cu cei ce știi că te ex­ ploatează în modul cel mai barbar, cu cei cari te fură, cari-ți răpesc dreptul de om. dreptul de a trăi, să te vezi față în față ■ cu Tei.• să le8pui în obraz, tare, că nu mai i vrei să fii exploatat, nu mai voești să fii' sclavul1 aurului *ori să le arăți puterea ta, să-i faci să tremure... rI'recu un timp de .cîțî-va ani, în care timp nevoea mă aruncă departe, departe de țara în Ca^e orescui și cu a cărei limbă ieram obicinuit, departe de amici, cunoscuți, peste nouă "‘an și nouă țări, mă aruncă în America. Mă Pomenii de-o dată, fără să fiu pregătit cura se pomenii aruncat în lupta grea a^exislii)l’ei' Ș’ ^ea^-mă ajuns sclav al salariului. Fede. ac?sA^a de vieață avu asupra mea efectul Inca‘mîJntări convingerile ce le aveam dinainte. urăsc societatea care mă făcea să ca e n®aJ*unsurile situației mele, și-aș fi dat mult i .Șâ-mi «a-nu pț^ nni răzbuna pe dînsa. Uniunea lucră* din carp, care fap fac fncn.rr însu-mi parte declară greva. es delegat. Aveam cam mult de lucru: 111 alergături, așezarea unor pichete, în apropierea fabrice! noastre, să nu permită la lucrători străini întrarea în fabrică, încurajarea lucrătorilor noș­ tri. Acestea îmi răpeau o mulțime de vreme. Totu-șî ieram cu mult mai multămit de cît la lucru. Fu înse de prea scurtă durată. După cîte-va săptămîni începură să se audă, printre lucrători, murmure-, voeau să se întoarcă la lucru. Orî-cîtă osteneală ne dădurăm să-i reținem, fu în zadar. Lipsa, foamea și frica de a-și însuși ce nu iera al lor. vorbeau și mai pe înțeles de cît toți ora­ torii din lume. a Văzui în fine ce ie o grevă, și ca aceasta sînt aproape toate grevele de acum. In nici un caz iele nu pot să fie prielnice, pentru muncitor, pentru e’aproape toate se fac în asemenea mod, să nu aducă, cura-va, cea mai mică jignire legeî, făcută de stăpînl în contra muncito­ rilor. Pe urmă foamea, dușmanul cel mai în­ verșunat al greviștilor, ie în totdeauna în stare să întoarcă pe lucrător la lucru, chiar sub con­ diții mai rele de cît acele dinainte. Nu-s gre­ vele acestea, acele lupte înflăcărate pe cari, în naivitatea mea copilărească, mi le închipUeam. Nu vezi aici o sumă de bărbați, cari, nevrînd să mai sufere jugul sclaviei, îl aruncă departe de Tei, cătînd apoi să-nvețe minte pe ori și cine s’ar încerca să li-1 atîrne din nou. In greva asta văzui o masă de oameni igno­ ranți. îndobitociți de atelierul, cu zgomotul lui infernal, produs de o sută de ciocane cu zborul repede al curelelor de pe de-asupra capetelor, de. atelierul cu hurueala mașinelor, cu aeru-1 infect, cu observările șefului, cu privirile piezișe ale stăpînuluî, văzui această masă de oameni pă­ răsind lucrul, ieșind la aer liber, pentru ca peste 6—7 săptăraînî să moară de foame, în timp ce sute de brutării Terau pline de pine. Văzui această masă de oameni, speriindu-se și fugind de cîțî-va polițiști, pe cari, în cîte-va minute, puteau să-î facă ne vătămători. Văzui pe acești muncitori, așteptînd cu nerăbdare vești rbune‘\ cari ierau să sosască de la o ședință a ștăpînilor, în Ioc să meargă în sala lor, să ișprăvească maî repede tocmeala. Ah, muncitorimea aceasta ignorantă, Ie- colosal de lașă. Un cuvînt mai mult, ca să urăsc cu tot focul, pe acei ce, au adus-o, și fac toate silințele ca s’o reție în starea asta. In această „primă a mea luptău, mi-am dat prea bine sama, că generațiea actuală ieste pier­ dută, fără nici o speranță. Singura speranță ce o putem avea ie generațiea viitoare. Și ce du­ rere simt cînd mă văd că fac parte din gene~ rațiea aceasta și ieu. Cînd lumea va fi~ mai conștientă, maî bună, îeu voiii fi ori bătrîn, ori nu voi fi de loc. Dar asta nu mă schimbă. Voiu rămînea acelaș. Și-s mîudru ca-n această generație ticăloșită, în această lume oonruptă, fac parte din a'ceî cari îșî încordează slabele lor puteri pentru a forma ..generațiea viitoare". S. Most. New-York. �_U2_________________________ „ REVISTA ffîEEÎ ÎNRiURIREA MEDIULUI Am avut onoarea să întîlnesc, o dată .sau de de două ori, pe un vcchiu gentleman, care mi s’a părut tipul cel maî desăvirșit de cea ce poate face dintr’un om practica viețel militare. Dinsul si-a petrecut vieața slujind m regimentele de elită în care a ajuns să fie comandant. Vorbesc aicl’dc locotenentul-gencral, onor, sir George Graubv Tufto. cavaler comandor din Bain, de­ corat cu toate ordinele cu putință. Cît se atinge de manieri, nu i se poate imputa nimic. Dinsul se poartă în lume ca un om foarte bine crescut. Ie, in toată puterea cuvîntuluT, un snob, Dar, numai vrîsta nu Ie de loc o garanție în potriva prostiei. Și, sir George Tufto, n’are de loc mal mult bun simț, la șeizecl și opt de ani, de cît avea cînd întră în armată, la cincisprezece ani.. De alt-felib Iei se distinse într’o mulțime #de lupte. Numele i-a fost citat, cu laudă, de mal bine de două-zecl de gazete. Am mal avut prilejul de a vorbi de acest personaj, cu pieptul căptușit și încărcat de decorații. Dar, ne-ar fi foarte anevoe să spunem ce merite are acest strălucit erou. In vieața lui lei n’a deschis o carte, și degetele lui, roșii și podagroase, fac niște măsgălituri, de cari și-ar nde și cel mai prost școlar. pulul cuv Ieată-1 ajuns la bătrîneță, CU cu părul alb, fără mal venerabilă. Nu ca persoana lui să fi devenit r.i:I XT" REVISTA IDEE1 loani, în amintitei! serviciilor și faptelor Sii|c d arme. Vor trebui cel putui vre-o patru rîndun mari, pentru titlurile șt decorațule Iul, pe cț pamîntul va înghiți rămășițele celei mai dcp vate si mal mărginite iunțl care s a lafoit vfe.o aatii pe pSmînt. . w m ■ 1 1903, Octombro. No. XXVIII. 8. PUBLICAȚII ENGLEZE, GERMANE și BOHEME CUPRINSUL. /vin- Kropătkio : Tho 8tato : it-s historic role . — The wngo syatein . ... The Uotninuuo of Paria ... — Expropriat ion . . AnarchiHin ■ ila philosophy and idual — Politica and Socialism . .... — An appol tu tho ynung . — AnarchiHt morality ..... — Law and aulhority Organiaud vongeanoo—Onllod „Juaticu" — Modern scitmce and Ar.archîam Malatesta A talk aboui anarchiat-euiniiiunisin. — Anarchisi conimunism : its InisiH und prinaiplua — Anarchy William Xfnrns ; Usefu) work vorsus uauless toii . — Monopoly or, How labor ia rohhvd , C. M. Urd;on, Anaroliistn and outrage. .... Doiii-la Nieuwenhuis : The pyrainîd of l.yrauny. toe, Cascrlo Santa: Anureliy . G. Elicvivit, J. Grave, Anareliy on ou trial isubility aiul aoliilarity in Htrugg|0. io î/alv^U^^r^aeiio-n legiskui tho. lnbof at actidn versus vorsus logislatton • . in EUsee Redus; Evolution l.n and rovolution ..." . . •10 Henri/ -•mri/ Glaste: Glasul: Socialism tho romody romody. ... .10 Gustar atav Landauer Landaucr : Social domoeraoy în Gorinany Gormany . , 5 M.. Bakouninc: Balcouninc: God and State. . ....... . . . . ,. .- , , . a C. L. James: Tho The origin origiu of anarchiam anarebism . . Johni’ Nost .Vosf :. The doistic pestilonce.............................. IU ir. Tcherl.-esov Teherlcesov. Pagos Ragea of socialist history history. 1,5) . . , ia la redacțiea ziarului “; 127, Ossulston ^,1^:^ ‘°o yî "r,,hn „Frcodoin ’ ........... s 'I i-i rușine să se îmbrace ca un tînăr și să-și . Stants sozlalisiuus und Aanrchistnus , . 25 ascundă schelctu-i șubred, întf’un corset vătuit, B-nj, R. —Tadccr Sind Anarchistou Morder ? . . . . 2j — Dor Ștaats în seinor Reziohuug zum Indlvidum ca și cum ar fi încă frumosul George Tufto, de— V.is ist Suciulismus ? , . . . 15 acum atîția ani. Dînsul Ie un amestec de egoism, Pctrr Kropolkin ■ Dio historischo Rollo des Staatos . . -î — Das Lohusystom 10 de brutalitate, de furie, de lăcomie. Frumos, Dr Nettlau.: Miohuoi'Bakunin. Eino hîoffraphischo Skizzo.40 JU, Nackt: D;u revoluționare Bewijjrung in Russlnud . 16 să-l vezi la masă, cu ochii lui mititel,areinjectați, in tarScldilte: A. Ruinsdorf und dio Niedorwald.VorsclnvErung.lo cum devorează mal dinainte ceea-ce are în far­ ,/arronDie mid(tosellschaft atn T.ige nn eh (ier Rovolution .25 furie. Fie-care frază i-î însoțită de o înjurătură, Jcan Grave: , 20 și, după prînz, toacă cele mai scandaloase istorii DerLondonor KoDgress pot auzi. Bață de rangul Șl A se adresa la redacUea ziarului „Neuus Leboi)“ Berlin So. de cazarmă ce se .*r pet «-« /-rnrzY Fați : An fată deNnunynstr. H8. de serviciile lui, poți să te crezi nhlîrrnf. obligat, față deaccst bătrîn bădăran, atît de încărcat de titluri Pc>r Kropolkin : Koiuuuintn a auarchio -și de cruci. Cît despre dînsul, lei te privește Volku rovoluoo ' 20 — Auarchistickă moralka . din înălțime, și îți arată disprețul cu o naivitate .. Volna laaka ,r.’,i'etS.cr ; p°.na*J at prijdo potopa . foarte serioasă, cu totul caraghioasă de văzut. B \,,clS!r ire: Michal Bukunin a Karol Murx Poate că dacă ar fi îmbrățoșat un alt meșteșug, 1, Vomelaa Nieuwenhuls Nieuwenhuis : O vychovo Șramck: Slava Zivota .... .n’ar fi ajuns acea păcătoasă făptură care se plimbă Frana. .-ka a zdrnvotnictvi r‘- Mcns: Laska ’ 3) pe dinaintea noastră. Dar de ce Icra să se apuce ? si'.'k.Î Neumaiui " :‘ Mit Mimo cirko .... „„I-îus a Jozis Lejcal: Colsv 3) Nu Icra bun dc nimic. Ncpomcnita-I lene și -ruelay 'iCuChudci internacionaly . V. Ccrkesov: Predchi mo. Negru . . . .’ . Înguștimca-I ’a împiedicat ’c Briilus •. La maț. ingusumca-l de uc spirit, buun, ltu LLiipiuuLv.«u de MW a* « sww . ilucionuru na rok 1003 . gîndi la altă carieră de cît la cea în care și-a kSiondar rovoiuciou! iaru na rok 190-1 giodi Ir. altă carieră de cît I? c?'1 A so adresa la redacției „Novy Kult“. 45, Praha - Olflaay făcut o reputație dc brav și bun ofițer, și’ în Bohonnu Austria. Bibliogi'aflea cărților noastre romănesti a sa vedea «n N°^ care s’’aa distins mal cu samă_ samă să călărească pe _ cal de cursă, să bee vin dc Porto, să se bată in No 5, bibliogradea celor italiano și în jargoaîn duel și să seducă femei. In mintea lui, Ieste, cu toate astea, personajul cel mal considerabil „REVISTA IDEEIu IO, Strada Epurilor, IO - București și mal considerat dc sub bolta cerească. Iești aproape sigur că al să-l întîlneștl, după amiaza, VH AN, IO NV31KRE, 5 I*»» x Prietenii noștri trebuie să știe că fcic o pe pleața Waterloo, unde îșl face plimbarea obicinuită, ascunzîndu-șl gionatcle, puțin cam din cele mai utile și că ne secondează cion strîmbe, din pricina vrîstei, in cismele-I lustruite, poate mat bine stăruințele noastre, cînd ne P fixmd femeele, pănă aproape să li se bage sub cură, fiecare, cite un abonat sau doipălării. Cînd va muri de apoplexie, gazetele cele Tip. „Munca", Doamnei 9,— Bucure?^ mal de căpetenie vor consacra un sfert de co- i București, Strada Epurilor, 10. streină, la Munchen, plasază cîte-va miișoare de lei, cîștigale prin munca Iei stăruitoare, prin me­ ritele iei, în minele unui oare-care baron, care vo?a s’o iee, dar care... de o cam dată trebuea să ff^^'?Cri e S rasoSlca mîntue un oare-care proces, să între în stăpînirea de (iramnut ; Rfizbolul Social a nu știu cîte milioane, să între în stăpînirea mi­ junii Rlclicpin • Rătăcitorul. TJi. <■. JlîincMcu . Conspiratori) lioanelor lui... Se înțelege că, de-o cam dată, fiind Axclriiil; Danubîul, puțin în jenă, în strîmtorare, miișoarele fetei tre«.pfunzii Ura și dragostea. 4, tefÎTre ■ Sacerdoțiul. bueau să fie, fără îndoeală, mîricâte, și nu mîncate Vollalr.-' ; Despre bogâfle. pe îndelete, ci mîr cate în pripă, pentru-că. așa nriT.Xcnpn : Copil de trupă nîncă paralele bsroml. Alt-feliu put-a să-si pue la Bibliografic. jțolc Ia ubonag. îndoeală rangul... Fala de care-T vorba, nu a avut nenorocul să mai primească și-uu glonț de revolver în tîmplă sau în ceafă. Dar dezolarea părinților Iei și dezolarea iei nu a fost mal puțină, atunceacînd CONȚI, BARONI, PRINȚI baronul s’a făcut nevăzut, o dată cu isprăvirea iniilor fetei, cînd se află ce felin de băronie avea, AH subiect icra inedilal pentru locul și numă­ cînd se află cîte escrocherii mai făcuse și cite fete rul acesta. Inse o întîmplare recentă vine de cere mai înșelase cu baroniea lui. Cite parale nu mai imperios prioritatea iratărei. Ne vine vestea, ce mîncase încă și cîte fete nu mai zvîrlise-n mi­ se confirmă, că,Ta Paris, a fost asasinată o fală, zerie, nu mai zvîrlise-n rușine, -de cari se alipise, una din ficele României, o artistă de scenă, dc neapărat, pentru talentele lor, pe cari voise să le viilor. Pace memoriei iei. împrejurările acestei iee, ca să le facă fericite, fericindu-se și'pe sine... asasinări, inse, ne fac să ne ocupăm de-un vițiu Cite o dată însă-șl părinții sînt, cari-și mină co­ mizerabil.ee slăpîneșle mai' toate ielele noastre, pila pe povirnișul peirei, crezînd s’o fericească ca sa lăsăm femeile de-o parte. Rar s’ar găsi vre poale, să se fericească pe Iei. Baronii despre cari una,să nu viseze să aibă lingă dînsa, să acapa­ vorbim merg cu îndrăzneala departe, Iei nu dau reze un conte sau un baron sau prinț. Și obsc- înapoi de a ademeni pe părinți, de-ai cumpăra, siunea aceasta ieste alît de mare, în cît cel mai adesea, ca să le fie favorabili, slrecurînd, în min­ ilin urmă derbedeu, care îți adresază o vorbă în­ tea lor naivă, cele mai strașnice fantaziL. Nici un subiect altul nu-i de natură să mă im­ drăzneață, nerușinată, în stradă, sau li-o strecoară prinlr’o dibace mediatoare, ie tocmai mirele aș­ presioneze pc mine mai trist. Pricep că ie o ne­ teptai, Titlul și-l validează cu ușurință iei, prin cesitate firească, ca, la anume vrîstă, să-ți bată, , obscuritatea origine!, prin arta miei înfățoșerl se­ ție, fată, să-ți bată inima mai tare, să simți nevoea ducătoare și prinlr’o sumă împrumutată, pentru unui contact, unui contact duios. Pricep să nănecesitate,‘de la vre-un chelncr.de cafenea, cer­ zueșli ia ce-va mal distins, să te lipești de-un șită cu iacrămile-n ochi’ de la vre-un oare-care nobil, de-un făt frumos, de s’ar putea de origină ^•c.sau excrocată de unde-va, cu care face co­ zeească, de-un făt frumos din raze^ Și, dacă am pilei cadouri inutile, cu care face o monstruoasă ce-va mai mult de plîns, ie tocmai fata ce vede treeîndu-i, fără de nici~ o fericire, lata ai trulure, mal curat o beție, cu care înșală aparența, . tinereța muncii nkvnîi crt r\ flirt ort rt t-»irtV lin fini nu se poate mai bine, c’ar fi c’n stare. Fata, cărei obraji se ofilesc, fără rîde nici un sărat, GU1H Gogoî*. Jn^ Inse, dn de in la nnmirM pornirea do-n-tr de-a-ți «sntî. satisface ‘înhățare, visază cai, echipaje, castele, mată- zice Gogo>. ; 2 , î care nu ti-ar ți-ar imputa-o nici 1 *7 Și legiuni de adoratori si de slugi, cele mal simțirea delicată, pe cei "mai riguroși "moraliști, phnă la a te da de2 lstr?yagan|e.... Voiii avea lux, domenii înmai moraliști, pănă ll$e, moșii, popoare cari mi se vor tîrî la picioare, pravărei, Ie cale cam departe. Apoi de unde roțmea bunuri să nu le știu de samă. Nimeni nu mantismul acesta utsocqtit, de-a crede că nobleță numai de cît înlrun titlu. De unde romantismul nîpl?ai P ca nîine. Cc umi’ite vor rămînea bietele stă miei f.0 cSe de școală și megieșii și chiar părinții acesta înjositor,de-a te lipi de acești conți de pavele, inăllîmUni vo^’ Privi Pe toată lumea dc sus, din Mal avem două numere pănă sl încheem fi acest al treelea an, alujnpfPea treptelor mele, pizmuindu-mă toată m'a pn^entru norocul care a dat peste mine, care ccastă de-al trcelea colecfie a .Reziste! Ideel*. Ctiprllejul acesta, amin­ tim celor cit<’-va sute de abonați, râmați in urmă cu plata, cd-i tim­ cea nv>r Șlt PG negîndite... Cu toate că urmează pul să se puc cil fljflj Ctirind la curenl.'Cile-va sute, neapărat, sini o Cronî CU1.nPlîta dezamăgire apoi... frumoasă companie, care iu impovăreasă inse cam mult, dacă perWÎ Ca -z,lei îc Plin« de nobili de aceștia per- zistd a sta indiferentă cîud ieste vorba să se achite de wl. Dacă at W* n,lncin°și, cari în realitate bal podul in fi fost numai unul sau doi, sau o zecime două, lucrul n'ar fi fost toc­ yersităfa-u1ncî bucă!i de pîne, în mulțamirea ner- mai aiita de grav, ar fi putui trece din partea noastră ca o ofrandă jpc $i * 1.»°r, cari nenorocesc o lume, cari-și bat ■:i nu ne am.fi resimțit aiii, Afa... fit-cttre. poate se crede că-l cel din ’icafe ri Pângăresc, la urma urmei, simțiri de* jirtnd care mal are de plată, si lasă.... pc cilâ vreme le cel dintâi. „Revista ldo«î“ J’iliuf no??0’ orbile de-o nălucă. Cu toate astea, Vb an, 10 numere, O lei Pren a Perzislă, nimeni nu se învață minte... Q°astreniull, în urmă, altă artistă, din ale Abonamentolo sa trlmot po adresa : P. Mușoio.jo,jtraâa Epurilor, București. ’ qceasta de penel, plasază pe o pleața H �REVISTA IDEE! 114 REVISTA de-acesll nenorociți, pribegiși muritori de foame, cari trăesc din expedientele cele mai ordinare și cari afisază, la prilejuri, un fast nepomenit, cu ce găsesc, anume ea să orbească pe cine vreau să cucerească, să pleardă. De undcacesl romantism ordinar, de-a renunța la virtuțile laie, la forța la de muncă si la mijloacele talc, pentru a le lace numai de cit întreținuta unuca cu avere? A, nu se poate, iesle un nobil adevărat, și iei le vrea, asa, că Iești frumoasă, că aî talente cari l’au fer­ mecat... Ie că orbirea care vă slăpîneșle iesle cu totul adîncă, loara flatarea pentru nefrumuseța voastră, sau pentru frumusela pe care nu v’o stitî prețui, pentru talentele de cari nu sînteți conștiente, vă lănțuește pană Ia decădere. O vorbă mincinoasă, o odă de prilej cine nu știe a îndruga, cînd ie să cîștige unele gratii, cînd mal cu samă Ie să cîștige parale... Dar să luăm ipoteza că tu, copilă, ai dat, nu peste un nobil curat, dar peste un bogataș de samă, care are cîtc o dată caprițiul să le culeagă, cum s’ar chiema, din drum : vremelnic sau sta­ tornic, nu discutăm acum. Ai să fii fericită ? Pentru-că fericirea o cauți. Ai putea presupune. Inse, întreabă pe acele sărmane, ce locuesc în cas­ telele somptuoase, în fastul ce te ademenește pe tine. Cit n’ar da iele, cînd nu sînt brute, cit n’ar da Iele să rupă gratiile acelor colivii aurite, să calce pe pămîntul umed, in locul covoarelor moi, să soarbă mirosul învietor al cîmpiei, al luncei, în locul mirezmelor sarbede de salon, să bea apă limpede de izvor, în locul băuturilor ameți­ toare și scumpe, s’admire priveliștea, orizontul naturei, în locul colorilor moarte din jurul lor. Tu nu cunoști, copilă, despotismul, băciărăniea băr­ batului ajuns. Tu n’ai nici o idee de neputința sau*de caprițiul Iui. Tu n’ai nici o idee cum te înlăhțuește, cum te nesocotește și cum te schimbă cu cine-i iese-n cale... Cînd ți-i numai amant, nu știi cum le oferă prietenilor lui de orgii, ce violență-ți face. Nu știi cum îți istovește vigoarea și cum îți ruinează și îți întunecă vieața, fără să ai de cît mizerie în schimb. Cînd scapi din lănțuirea asta, îți trebueșle mult, să-ți donîndeșli din nou privirea ta senină, îți trebueștemult, să-țî.vindeci rănile din piept, să le ridici din nou în ochii tăi, să uiți înjosirea aceea în care te-a zvîrlit o rătăcire de-o clipă. Iți trebueșle mult, chiar cînd un om de inimă, curat, îșlpune sufletul întru reabilitarea la, cînd tu îți iei îndemnul să te alături de iei... Nu cred să te incinte o perspectivă ca asta, dacă Iești cu simțire, precum te presupun, dacă iești din acele pe cari ieu le apăr și vreu să le trezesc, să le feresc de decăderea și înjosirea acelor pe cari a-zi le. plîng, precum le plîng al lor, precum se plîng chiar iele, cele ce mai trăesc... Dar, de-un lipsit de stare nu vrei să te alături de loc, că n’ai să fii mai fericită... Nu te grăbi să-ți afișezi hotărîrea, că nimeni nu te solicită, daca n’ai o înzestrare aparte, nimenea din acei pc cari i-aș presupune ca demni. Cît despre feri­ cire, nici leu n'am o avere mare, dar spune, draga mea, cu care am vizitat Moldova și Șiretul, acele plaiuri îneîntătoare, cu care am vizitat Oltul și lunca cu frunzele căzute, în care tinereța și flăcărarea noastră ieșea în relief, se înălța prin rarișle la ceriă, spune dac-ai visat o fericire mai mare. Prînzul nostru a fost adesea rustic si loIUC.1UI, u.u opuuk, ***, •**-’**- mai drăgălaș, ce-va mai plin de .v întelască :..u: — ta .— t „,„h farmec, ce-va să-țî iubirea mai mult. Spuneți voi, cari-ațt gustat din fosturi. rn„; gustat din toate, dac-ațî găsit vre-o dală mai propriu să satisfacă pasiunea voastră dp? căldura adevărată a unei inemi care se dă sob fără reservă, fără de nici' un calcul meschin n v’a transportat în cele mai' înalte steri, carp ?r,e mărmuril. Limba ce ți-a vorbit, fetită, n’a (hol * limbă meșteșugită, a fost o limbă dulce, cu toni că une-ori cam dură, dar lea ți-a mers la in;S mal mult și ie-a mișcat cum n’ai mai fost nf cată. Al prins să cugeti, și-ai dat de adevăruri !»•' li-au umplut sufletul de o lumină vie, de o i, mină pc cari ai găsit un farmec nespus, să o » I prinzi în sufletele tuturor... Voi celelalte, ați da? ' cu ochii dc patimi, de mizerii cumplite’ în iu I Și, cînd v’a li întors privirea spre voi, v’a li rușinat ! că ați putut să vă credeți nenorocite o’clipa cS n’a ți început să re vărsa ți, mai curînd, asupra tu tur’or, prisosul fericire! voastre... Ie inse un punct grav. Dacă nu se găsesc tocmai inșii cari să ne farmece, să ne susție asl-feliu* inșii pe cari-i prețuim, de cari vrem să ne-a lipim : acum? Recunosc bucuros că ie îngrijitor. Apoi mai ie un lucru, lot alîta de grav. Acela, că dacă 1 v’a pierit iluziea de conți, de baroni, de prinți,., de contrabandă, de bogătași păcătoși, Ieste să vă feriți, să vă feriți și de acei ce nu se dau ca atare. Avem și noi, conții, baronii și prinții noștri, nedeghizați, dacă voi ți, desculți... Cu unii sau cii alții la acela-și rezultat se ajunge. Neaparat că o ve’dere clară distinge... Din partea mea, datoresc urmăritorilor miei, expunerea cinstită a constată­ rilor și cunoștințelor mele, să nu se mal repete acele scene triste, de cari sîngerăm mai mulțî. Știu foarte bine că ori-ce vițiu are o explicare, că iesle o explicare Ia toate, că, în condițiile aflătoare, iesle cu totul greu, de-a te sustrage de la înriuririle rele... Știu că orl-cine Ieste supus ispitei, că omul atî'rnă de împrejurări, cum se zice, și face ce iele-i poruncesc... Să mi se dec voe să uit pentru o clipă împrejurările astea, cînd văd ci te-va pilde ce se sustrag dc la iele, ce sînt deasupra lor, cari, cu o putere aparte, cală să le domine. Poate că pildele astea, nu sînt lip­ si te nici iele de-un oare-care suport și nu înfring legea necesitatei nici iele. Nu numai presupun, dar sînt chiar’sigur. Dar atunci nimic nu s’ar opune ca să mai aibă și altele suporturile lor, nu­ mai să le scruteze și ’să le cate. Și legea necesi-, țaței nu te împinge pururea la peire... Ațintim, mai, Ia* urmă, privirea tuturor, despre fete mai c samă vorbim, să-și dee samă mai bine de ro • tul vieței lor, să lese fumul de mărire, sa ai • aspirații mai nalte de cît acele de a cădea in w 1 țele unor violentatorl, jefuitori, asasini... P. Mușoio. ' No-ar l'aco o deosebită plăcere prietenii •.• . 1|(| noștri do pretutindeni, ducii no-ar scrie, .. poșin. oînd, dacă njungo pană la dinșîf revista noi rVjciu.( pare destul do conștiincioasă acum do a no lacu flVI)|1 dar uno-ori conștiința lot șovăcșlo. Bună-oar , ț îndooHlă că revista noastră ajunge totdeauna . |I)g;i;; cu toată grija particulară ce punem noi c|lț.l!,l Apoi chiar în orașo nu știm dacă o oapăta ’ ’'uj0 (n în Capitală. Nu mal vorbim do streinătatr» cr0de ‘‘ • ilUJU să UVU1I1 Tvuiă-Și «uili... Dadă t0 puțin lucru ea să no 'scrie numai P001?;. ^tin țej lucruri cari no-ar îi plăcut să le șt* ntîti ,1,: ideei 115 STARE DE SPIRIT te chieamă, vină, pune mina pe armă și-o apără, îe are dreptul să răspundă: Ce ie această patrie, care ma chieamă s’o apăr ? Ce fn Elveția sa intimplat un caz, care face să cunoscut. Charles Naine, advocat la Chaux-de- ie aceasta patrie, care, după ce m’a despoeat și m’a Snnds si redactor al ziarului „La Senlinelle", in- lașat să sufir de toate, cere să-i dau și sîngele ? Aveți Sat printr’un ordin de marș să se.prezinte la sa-mî spuneți : patriea ieste pămîntul nostru iubit, cu Lnnevre, Iei refuza și-și motivă refuzul prin scri- satele și^ cu orașele noastre, cu toți cetățenii noștr, : Sarea următoare, adresata șefului departamentu- patriea ieste familiea, cu mamele și ficele poporulu 1: patriea-s instituțiile de libertate, în ființa: farmecul lo­ jui miHtar al cantonului sau: cului natal, admirabilii noștri munți, sublimii noștri Domnule, Alpi. leată-mi veți spune, ce-î patriea... Patriea asta publicațiile militare mă chieamă să ieu parte, peste ieu inse n’o cunosc. Ziceți, pămîntul nostru iubit. Dar rîte-va zile, la manevre. Vă fac cunoscut, că nu pot din pămîntul acesta îeu nu posed nici o palmă, și mi-î face asemenea lucru, pentru motivele următoare: Am tot atît de strein ca și pămîntul Chinei, ca și cel al aians într’o vreme, cînd interesele popoarelor civilizate, Perului. Cînd ieste vorba de-a-1 apăra, ziceți pămîntul A ci morala lor obicinuită, sînt cu desăvîrșire contrare nostru. Dar nu maî ziceți, pămîntul nostru, cînd Ieste asasinatului în masă, de care toate guvernele se preo­ vorba de a ne folosi cu toții de Iei, cînd Ieste vorba cupă cît pot mai mult. Numai interesele cîtor-va pri- de a ne folosi de roadele lui... Ieu nu pot apăraasevile^iațl și prejudecățile maselor maî sprijinesc armata menea pămînt. Patriea-s satele și orașele noastre... Satele și orașele si £aî îngădue războiul. ’ Cît mă privește pe mine, nefacînd parte din numă­ astea inse, nu-mi aparțin, precum nu-mi aparține nici rul priviligiaților, cari au interes să se păstreze preju­ solul pe cari sînt întemeeate. Nu pot să locuesc în iele decățile patriotice, îear pe de altă parte avînd o mul­ de cît plătind un tribut proprietarului, care puțin îmi țime de motive de a privi ca aproapele mîeu pe cel ce pasă de ce neam îe, dacă-î elvețian, german sau fran­ locuește peste Rin, peste Alpi, îmî îe cu neputință să-mî cez. De ce voiți să se ucidă oamenii sub un asemenea asumez o cît de mică parte de respundere, într’o in­ motiv ?», Patriea sînt concetățenii miei, veți mai adaoga. stituție, care poate, chiar mîne, să prîcinuească moartea Și, dacă nu văd de la dînșii vre-un bine, să-i apăr, cu să--------------pun mînavpe arme, să-mi unui număr nemărginit de fiinftomeneștî, și care, zilnic, toate » astea ytot trebuie ,---nimicește, fără nici un folos, bogățiî colosale, pe cînd “ai. de. aproape, pe cei a căror Negreșit,nu nu mmă voiii milioane de semeni trăesc în mizerie. tența ieste legata de existența mea. Negreșit, Sînt gata să îndur toate urmările hotărîreî mele, pre- putea scuti de^ o asemenea datorie de solidaritate. Mulți,. ferindu-le mult maî bine de cît pe cele a căror răspun­ dintre concetățenii miei au trebuință să fie apărați, cum sînt, întâi și întăî, tovarășii miei de munca. Dar, dere aș îndura-o, dacă m’aș supune ordinelor D-v. sînt și alții cari îmi sînt vrăjmași, vrăjmașii clasei căDepartamentul militar, făcîndu-I cunoscut mă­ reea aparțin, cum sînt capitaliștii, despoetorii muncei surile ce se vor lua împotrivă-!, C. Naine respunde: celor sărmani. Tot așa, dintre cetățenii altor țerî, unii îmi sînt prie­ Domnule, teni, ca cei desmoștenițî, cei despoeți, îear alții îmi Am primit scrisoarea D-v. din 3i August. Hotărîrea sînt dușmani, cum sînt despoetorii, capitaliștii... împăr­ comunicată de mine D-luî șef al armei artileriei ieste țirea oamenilor, făcută de voi, în cetățeni și streini, nu urmarea strictă a activitățeî și a convingerilor mele. Și se potrivește nici cu situațiea mea, nici cu trebuința de nu voiu schimba-o de loc. Știu că mă expun să fiu ri­ vieața a proletarului. Singurele două popoare pe cari dicat cu forța și să fiu pedepsit, pentru că, cîtă vreme ieu le cunosc, poporul celor despoeți de-o parte și nu vom fi de cît o minoritate, ceî ce nu vrem armată,j poporul despoetorilor de alta, nu se se repartizază pe majoritatea nu ne va lașa de cît două alegeri: sau să pămînt după frontierele Statelor. Și lupta de clasă, lasă punem ranița în spinare, sau să fim pedepsiți. Ieu aleg lupta ce are loc între State pe al doilea plan. Ast-feliu, partea din urmă, fiind-că aceasta-mî îngădue să-mi sa­ nu pot de Ioc, după imboldul capitaliștilor țerel mele, tisfac, în acelaș timp, și rațiunea și conștiința, pe cînd să mă exercitez de a-mi ucide tovarășii din țerile ve­ cealaltă le revoltă pe amîndoua. cine. Ori-ce om apăsat și suferind, de pe pămînt, îmi Arestat într’o Vineri, Advocatul Naine, fu în- ie concetățean, ori-ce apăsător mi-i dușman. ureptat spre Fribourg, o,să-l judece j consiliul de In patrie mi se cuprinde totu-și soțiea și copiii, se țăzboiu, •oiu, care-1 și osîndi la trei luni închisoare si și cuprind femeile și copilele poporului, veți zice, cari au ța pierderea iterrin— drepturilor j i—îi civile -----peAtimp n „„ de unnevoe an. să fie apărate și pentru care trebuie sa pun și 11 fața acestui consiliu, C. Naine ținu o cuvin- îeu mîna pe arme. Asemenea lucru, susținut de voi, țare remarcabilă din care reproducem acolea un nu-mi întră nici de cum in minte. Pentru-că^ vrăjmașii togment: femeilor și copilelor poporului nu trebuie căutați din­ Proletarul, conștient de viitorul claseî muncitoare, și colo de hotar. Vrăjmașii acestora sînt ceîcari, Ia cîmp, .uuuma a muncei, prin XQVJQS ca organizarea internațională r‘pin în fabrici, prin oficii, prin magazinurî, pretutindeni, le -a sscăpa neapat societatea încarca de munca, le ruinează trupul, pana nu mai pot “ața^ munci lorilor însu-șî, va nedreptățile actuale, procrea de cît copii slăbănogi, destinați din capul |oPrapaștiea 9pre care o împing îr-o8— ... ooaele internaționale. Prole- cuiul să fie jertfele lupteLpentru traiu. \ rajmașn feme^Ua Parte la războaele internaționale. — te?3 nu Poate admite să-l oblige nici capitalistul, inici ilor și copilelor poporului sînt capitaliști, cari, foloapA Zeț}tantul acestuea, guvernul burghezesc, ca, cu sindu-se de slăbăciunea, de lipsa lor de rezistență, le răsca7e%?eaCSă o întindă?u“tur’orcama- plătesc, cum s’ar prinde, cu salarii de foamete, osînrazîu~^1, pe care care vrea \rea să sa o o întindă muu tutvr/'p Ju dindu-le la mizerie, de unde la prostituție... Daca voiți îoinAU.-- pe Pămînt, să apuce șî-o armă,^ sa 1 f rwuiva-ift . să- admită J u- z., S?' a'10- w.. Nu Poate ca, dună după ce a înin- numai de cît să mă îndatorați a pune mîna pe arme, ală°turea“de “l, împotfv/vrăjmașul ca să le apăr negreșit că nu le voii îndrepta tapecomnP1 luptat alăturea de îeî, împotriva uvrăjmașului - p-i'Wstul, să-lI. împringă, “ '"patriea’zice capitalistul, sînt îeară-șî instituțiile de lise re L;Capita,istul» acesta snuPnn?tească la lupte fratricide. Proletarul conștient, e acorda smorrin*1 nicî un om, nicî Oo pușca, nuscă nici nici un un bertatc de cari ne bucurăm și pentru cari și-au vărsat bampoat °ate int?co“!a. nicl un om> n,ci ,° pUȘCdL nLCL sîngele bătriniț Așa-i dc-aceea. Nu avem scrise în Pentru miliție. Și, cînd guvernele vor zice: patnea II ! �-------------------------------------------------- -- - nRVJS'rAJOEE1 ll« facem all-felih dragoste. In loc de a P;,slra d!)Ste> caractcru! ce Irebuește să-I aibă in drîficn‘aclcrllJ un“.lacl regulat, liniștii, nobil... am voit să trezesc și conștiința, să deștept și ra.. icterul nuci Juneții organice, în fine., ani în. nea altora. leată de ce am publicat coresponda într’inșa visul.. Visul ne-a adus lăcomiea, ce am avut cu autoritatea militară, cu toată îngreue ,f0‘ fiul-îeara n.es^}ll,11> destrăbălarea. Pentr/i-cu pedepsei ce poate sa decurgă de-aicî. ere* "Urlla.ț16..01!.Pervertirea dragostei Inconștiența sau ignoranța maselor îe cea care m 11 urate prm ideal... Relignte s’au făcut mijloîngăduește încă războiul. Tribunalele las să condam^ n. narcle de nemlaturat a e dragostei... Sub cuvînl la închisoare pe oamenii cinstiți, masele vor Începe să^ îndulcească partea brutală, singiira eroicii întrebe mai curînd : cum se poate, ca un om cinstit ^pi-au desvoltat partea nesănătoasă, perversă prefere mai curînd să fie condamnat, de cît să “’m senzualitatea mirezmelor, prin misticismul’ plinească un act pe care, pană a-zî, fie-care l’a socot* lor si onamsmul moral al adorărilor... Pricep! ? ca o datorie ? Chiar cu cît vor fi aruncați în închisoare1 ’ik-sii Iele cc fac curtezanele astea, știeau iele că-î pentru asemenea motiv, maî mulți oameni cinstiți < Socul cel mai bun dc-a îndobitoci pe om si vor fi osîndițîu mai greu, cu atît poporul va putea* s-' înlânlui... Și poeții nau cinlat de cit drase lămurească maî bine. Cu chipul acesta, vom fi „dca, aHdc n an exaltat de cît dragostea... lear mult mai mulți cei cari să ne dăm samă, cum-că - Ccosleaa dominat vioaia, precum domină biciul sîntem răspunzători cu toții de nedreptățile sociale cari ‘Selc sclavului, pe care-1 sfâșie, precum domină se săvîrșesc pe fie-care zi, că dacă fie-care vom înceta Ttitul ucigașului pieptul pe care-1 străpunge... de a maî susțriea regimul de la care nedreptățile an'-all-feiiii, D-zcu... D-zcu.,. nu ie de cît o formă cestea purced, de la o vreme nu vom mai fi nevoițî să . (lestrăbălărci iubirei... Ie suprema, a tot slapine răzvrătim: guvernele nu vor maî practica altă mo­ niloarea plăcere, spre care trimetem toate dorințele rală de cît acea a indivizilor, cînd indivizii vor găsi să noastre sleite, pe care n’o atingem nici o dată... le acorde vre-un fapt, cu morala lor individuală. Odinioară crezu! și i'cu în dragoste, în D zeu... Dar chiar dacă refuzul mieu de a pune mina pe arme, Cred si acum, une-ori, penlru-ca dc asemenea onu va avea rezultatul acesta, mi-i destul și satisfacerea de taivănti le lecuești niciodată cu totul... La bi­ a fi lucrat după conștiința mea. Purtarea mea, dom­ serică, în zilele dc sărbătoare marc, ameții de nilor, trebuîe să va apară acum destul de clară, ca să ciutul corurilor, ațîțal de îmbătarea lămîei, biruit putețî judeca în cunoștință de cauză. leu nu cerc să de poeziea măeaslră a psalmilor, simt sufletul că înlătur o osîndă, pe care chîar înși-vă nu putețî lipsi mi sc exaltă... Iei mi-i pătruns dc fiori, mi-i aprins de-a mi-o da. Dar cred că, cugetînd fie-care, în parte, de toate năzuințele nedeslușite, neformulatc, vagi, vețî fi nevoițî a recunoaște, fie-care, că, dacă ațî fi cum mi-i pătrunsa de. fiori carnea, zguduită in fost în locul mieu, dacă ațî fi cugetat și ați fi simțit toate închceturile iei în fața unei' femei goale, sau ca mine, nu v’ațî fi purtat nici alt-feliu de cum m’am miuiaî în fața unei imagini, visate.. Pricepi ? purtat îeu. —Nu, moșule, respunsei sliicios. De comentarii credem că nu mai ieste nevoe... Dinsul păru mirat, și dînd din umeri : Vasile Plâeșu. —Atuncca, ce pricepi ?... Făcu. — Ie drept, moșule, îmi luai curajul să zic, ... imispiii necontenit lurcuri de cari mă tem. DRAGOSTEA NATURALĂ Moșu-mieu exclamă : —De cari dc tenii.., de cari te temi... Fiind-că Iera spre sară, cătră sfîrșitul unei frumoase zile iești un prost... fiind-că părinții tăi, cari-s niște do April. Stăteam cu moșul mieu, răzăinațl de dobitoci, ți-au dat o educație păcătoasă... pragul Terestrei odăei lui, și priveam. Iera încă Iei se opri din nou, plin de suflet... De pe olumină bine. Dar o lumină mai albicioasă, mai braz îi curgeau picături de sudoare... Deschizînd spălăcită, mai ștearsă se întindea pe pămînt. După . {jura mare, dînsul sorbi aerul proaspăt al gra­ pădure, zvelt, împroșcat de-o purbere verde, soa­ dinei, inlr’o lungă și dureroasă aspirare. rele asfințea. Ceriul, fără de nici' un nor, iera —De cari le temi... reluă iei... Neaparat... Marii limpede ca o mare de vară, icra de-im cenușiu ■ vinovațt sînt părinții, tații și mamele. Bagă-țî In care se colora de roz spre apus. Vieața renaștea» J1P, copile... In lo*c de a ascunde copiilor ce-î săltau ramurile de muguri, gata a sc descniac. yragostea, Jn loc de a le rătăci mintea, de a le Arborii parcau fericiți că-și pot întinde ’ăniureleie utbura inima, arătîndule-o ca o taină înfricoșată lor fecondate. Uni salcîm începuse a-și restap n? ca „un strașnic păcat, dacă ar fi avut pricedecorul floricelelor lui. Un castan, mai depar, cum3 ?Sa ^e-° exPHce pe față, să-i deprindă cu i'ea, îsi scotea ia la iveaia iveală laieie latele saie sale irunz.v, frunze, de iși — ni i-au deprins să meargă, să maniace, dacă * 1 • 1 • Z-V • .> 1 V . X n « .... .10 rf verde închis. O miroznă îmbătătoare de ’ j |'ar 11 asigurat liberul Ie! exercițiu, la epoca ade vieața se ridica dinpămînluî frămîntat delii , oratej pubertăți..., lumea ar fi* alt-feliu de cît Pe-un fața noastră, două vrăbii' se- urmăr > lncriî nu s’ar da la femei, cu imaginațica r»------par, y... în C,» --------,,..r,hH«niirmar hiitrp\y se călcau, cu penele amestecate și tremuri» loarp t ’ duPa ce au istovit, în visuri degradaaripi. Mnd curiozitățile cele mai păcătoase... Mă Mă inii'1'1’11 — Știi tu ce fac, vrabioarelc cele ?... moșu-mieu de-o dată. nia Privi tintă. Sub privirea aceasta — Nu moșule, nu știu. . plirt -Ms l,^li roȘirtd» Iară să fi putut spune de ce... — Nu știi. Fac dragoste... Așa că-i simplu» crun .Prjod că si tu, urmă iei, ai visat la luși drăguț’?... Ie din pricină că dobitoace . I, ^țlla iucruri... lea spune. niște brave ființi, organizate cum se cade ș | -v,? SJPȘHle» îngtnai, rosindu-mă și mai mult. știu valoarea lucrurilor, fiind-că n’au. Nq rr»5?lntI— Spune... o dată, nici filosofi, nici învățat! să le e. p spânsei nimic. leacă-tă c’au plecat... Iele n’au remușcare... ; ^losnf0 e'ai înroșit atunci?... Vezi bine ca da, sule' ' Octave Mișcau. Și, oprindu-se la fie-care frază,, să w rtreu, fiind-că în vremea aceea iei răsufla c< D urmă : irtni toace» I — Noi, cari, din nefericire, nu sflutem « constituție o mulțime dc libertăți: libertatea de cuget, libertatea de presă, libertatea de întrunire, de Mociație, libertatea opiniilor și nu știu cîte alte libertăți? Dar unde-s toate libertățile astea, cînd ie vorba a se bu­ cure de iele salariatul, toți ceî supuși capi tal ului? Nu există. Casă fiî liber, îe de nevoe sa ai mijloace, a zis cine-va și a zîs foarte bine, myloace de cari poletarn sînt cu desăvîrșire lipsiți, chîar in Elveția, aceasta țara clasica a libertățeî. Cîți dintre tovărășii noștri, dorind de-a-șî propaga ideile, nu-s nevoițî sa taciuștind ca aceste idei, lovindu-se de cele ale patronului lor, se vor vedea alungați de la lucru. Cîți. cari ar jrea sa strige sus și tare, ce li se pare lor ca Ie adeyarat, nu îndrăznesc măcar să șoptească la urechea tovarășilor lor. Cîți, din pricina prigonire!, nu maî cuteaza sa sene, să'iscălească ceea-ce cred. Nu vedem oare o mulțime, cari-au avut curajul să spue, prin presa muncitoare, să spue adevărul, celor puternici, nu vedem oare cum cad, pe rînd, jertfele răzbunare! capitaliste ? Degeaba au vo­ tat oare Camerile legea, care îngădue să se arunce în închisoare ce-î vinovațî, bună oară, de les-militarism ?.. Așa-că, pentru proletar, libertatea opiniilor și liberta­ tea presei, nu există. Tot așa putem zice și despre li­ bertatea de întrunire și de asociație. Nu vedem, zilnic, patroni, lăsînd pe drumuri o mulțime de lucrători, cari fac parte dintr’o asociație sau alta ce nu le place pa­ tronilor ? Tot așa putem zice de toate libertățile, fi­ ind-că cine-i lipsit de libertatea economică, îe lipsit tot o dală de toate celelalte libertăți. De ce ar ucide atunci proletarul pe niște nenorociți ca și iei, pentru a apăra o libertare de care îi ie aproape cu neputință să se folosască și pe care nici un învingător conse­ cințe, cu minte, nu i-ar putea-o răpi? Cît despre farmecul locului natal, despre frumuseța țerei noastre, care ar mai contribui, după voi, să for­ meze ideea de patrie, vă întreb, leară-șî, de folosește proletarului ce-va. Femeile poporului, în marea lor mulțime, au oare timpul de-a asculta cum cîntă pase* rile-n luncă, de-a asculta murmurul rîurilor ? Pentru iele frumusețile astea, nu-s oare înlocuite prin zidurile mur­ dare ale fabrice! și prin înfricoșatul zgomot al mo­ toarelor și mașinelor ? După aceea, acasă, au iele oare timpul de a privi altă ce-va de cît ograda, mai mult sau mai puțin murdară, și de cît drumul plin de ne­ curățenii ? Și oare muncitorii sînt ceî cari împlu fru­ moasele hanuri de pretutindeni? Sublimii noștri Alpî, nu sînt oare vînduțî, anual, capitalismului internațional? Sărmanii muncitori, cari cer îmbunătățirea salariului, sînt expulzați, pe cînd se oferă în cete maî îhcîntătoare locuri, se oferă azil, tuturor capitaliștilor din lume, cari vin să cheltuească la noi bogățiile acumulate dc cătră clasa muncitoare . Neapărat, noi voim ca poporul întreg, ca toțî băr­ bații și toate femeilej sa poată gusta farmecul pe care-1 oferă natura, să poată să-și reîntărească trupul și su­ fletul, nu numai prin contactul frumusețelor cu cari na­ tura ne-a înzestrat țara noastră, ci prin contactul tu­ turor frumusețelor răspîndite de natură pe toată suprafața pămîntuluL Dar tocmai pentru asta, nuîe nevoe să se risipească atîtea miliarde în opere de moarte. In scurte vorbe, tot ceea ce alcatuește pentru voi patriea, mie imî îe strein. Și, cînd ne acuzați că sîntem fără patrie, aveți dreptate. Noi n’avem nici o patrie, fiind-că voi nu ne-ați lăsat nici una. Patriea, pentru noi, nu îe de cît un Moloch, un dumnezeu crunt,pe care vrem sa-1 nimicim. leatâ, domnilor, ce simt și ce cugeta, maî mult sau mai puțin dar, proletarii. Pentru toate aceste motive, mi-a fost cu neputință să răspund la chîemare, să-mî fac serviciul militar. Purtîndu-mă ast-feliu, n’am voit inse sa-mi satisfac numai conștiința și rațiunea mea' 117 ■ REVISTA 1DEEI a MIZERIEA dc 10C 0 glumă’ nu se Purece așa, cmtind. I rebuește mîncare : necesitate neînfrîntă care precumpănește orî-ce alt sentiment. S a repe­ tat atit de mult, s'a scris atît, că lupta pentru neață cuprinde în sine un drept neșters, în cît nu cred să se găsască nimeni, care- să nu lic pă­ truns de acest adevăr. In zadar s’ar mal sili cine-va să reducă, față de cel umili, însemnătatea acestei cumplite lupte, ale cărei imperioase efecte, socieatea contemporană, a fost silită să le îndrcptățască Și sa le Ierte de-atîtea ort. In zadar s’ar căuta să S2.?na.^r’ ’n .[a-a hoardelor lihnite, codul muce­ găit al Datoriilor omuluî, ca să sc năbușască panxin-a ,acestor hoarde, cari se zbuciumă, trudite și ammdc . Vremea amăgirilor a trecut. Conven­ țiile sociale s’au prăbușit la picioarele muncitoru­ lui, care-șl dă sama prea bine de ipocrizeniea lor. Nimic nu mal susține acum prejudecățile pe cari s a întemeeat atît de îndelung puterea claselor stăpînitoare. Vălul înșelător cu care acestea-șl mas­ cau așa numitul lor rol providențial, a căzut. Acuma plebea știe și vede, nu mal te dusă de amăgirl, de iluzii, de care s’a săturat în sfirșit Spi­ ritul de discuție și-a făcut drum și în mijlocul Iei, răspîndit prin jurnale, prin graiii, întreținut prin scandatele finanțiare, prin compromiterile conștiin­ țelor oficiate, a căror publicitate a provocat pe fle­ care zi îndocli, critici, comparații de-o logică dis­ trugătoare..,. Mizeriea colosală deschide apoi întru atît de mult ochii maselor, în cît acestea nu sînt departe de a ajunge la marginea răbdare!. Ori-cît s’ar plînge de greul muncel, lucrătorul iubește munca: pe lîngă că-I o necesitate fizică și materială, munca Ie pentru Iei o necesitate morală. Trîndăviea îl întărită și-1 plictisește. CîțI muncitor! nu sînt cu totul aiuriți, neștiind ce să facă cu mi­ nele lor neocupate, părîndu-le rău, din dragostea ce o au pentru muncă, după atelierul dc care lipsa de lucru-I ține departe. O săptămînă merge: sc plimbă, își văd camarazii, după aceea înse timpul trece anevoe, minele înțepenesc, le lipsesc uneltele cu cari sînt obicinuite. Cînd începe lucrul din nou Ie o bucurie nepomenită, o mulțămire de a putea sii se apuce leară-șl. de treabă. Dar, a iubi munca, ajunge oare, cînd atelierul Ie închis, ajunge oare să dec pîne copiilor ? Cîtc desperări, sinucideri, umiliri... Neapărat, astea nu ating masa: puternică, viguroasă, aceasta-I plină de încredere în ziua de mîne, plină de încredere in sine. Dar cum rezistă lea mizeriei în lungite luni de learnă ? Intăi și în­ tâi omul începe să-șî mînînce rodul economiei... După aceea, dacă femeealucrează, malmerge. Se mal st.rîng la burtă, beu apă, mînîncă pîne uscată,* mal dobîndesc un oare-care credit în dreapta și-n stînga, la băcănie, la circiumă. Cînd lipsa de lucru se pre­ lungește, încep să pue amanet de prin casă, până nu mal rămîn de cît cu trențele de pe Ici. Neapărat, bărbatul cată de lucru mereu. Volnic, desghcțat, descăleca în pleață, încarcă și descarcă și duce greutăți, se vîră pretutindeni, unde poate găsi ce-va dc lucru. Muncește cu ziua, sc apucă 'Ș1; ' i’ i . �118 REVISTA IDEEI de orî-ce treabă, bucuros să cîștigc un leu sau doi pe zi... ca să hrănească o întreagă familie. Unul, înzestrat c'o scriere frumoasă, fabrică, pentru vre o cîțl-va bani, cărți dc vizită de mînă. Altul, vechili gornist de regiment, se angajază într’o bandă de muzicanți de bîlciii.... Trei frați, foarte buni lu­ crători, cari câștigau binișor, nule fura rușine, fiind de o forță musculară deosebita, să se angajeze ca luptători de circ, ca să-și cîștigc vicața, în lipsă de lucru.... In fine, fie-care cată să pue mîna pe cele mal neînchipuite ocupații, făcîndu-se pănă și vînzător ambulant de nimicuri.,.. Dar atîtea mii și mii de muncitori fără lucru, dintr’un oraș, nu pot să se transforme, de astă-zl pănă mîne, în gloată, în luptători de circ, în muzicanți ambulanți, în vînzătorl ambulanți, meserii cari cer o agerime, o musculatură aparte.... și cari au un cîmp de în­ trebuințare cu totul limitat. Marea majoritate tre­ buie' să stee cu brațele încrucișate, să se îndatorească, s’aștepte. Cum înse așteptarea Ieste pro­ porțională cu lipsa de lucru, care durează cam la cinci luni pe an, cinci luni întregi Ie de stat cu brațele încrucișate, în prada frigului, în zbuciumarea foamei, blăstămînd pe patroni, nutrind o ură, care se știe că-1 pururea rea povățuitbare, nutrind o ură sălbatecă împotriva celor ce au, cînd sînt atîțîa lipsiți. Mulțl nu cred că există cerșitorl, cari-s munci­ tori fără lucru. Cînd cine-va întîlnește vre-unul din aceștia în cale, se înfurie, îl .spune vorbe proaste, refuză să bage mîna în buzunar, ca să scoată go­ loganul cerut: ^Muncitor fără lucru... Las că știu leu.... Un leneș, un vagabond.... Și dac-arfisă dau la cîțl cer....“ Pe lingă cerșitoril de meserie, cu toate astea sînt cerșitoril improvizați, reduși la cerșetorie, din lipsă de lucru, din pricina șomajului... Soarta aceasta o avu o familie, redusă, din înce­ tarea lucrului, redusă să moară de foame. După ce sau restrîns la cea din urmă limită, după ce s’au lipsit de cel mal strict necesar, într’o bună dimineață, părinții se treziră că nu mal au nici un ban, nici o fărmătură de pîne să dee la copil. — Imbracă-te, făcu cu hotărîre, bărbatul, cătrăfemee. îmbracă copiii. Uimită, femeea se uită la dînsul, întrebîndul, în­ durerată, cu ochii. — Nu-țl fie teamă, femee, nu-I vorba să murim, ci să mîncăm. Cel trei copil și mama fiind gata, familiea pă­ răsi mizerabila-I locuință, Ieși în stradă și se puse pe mers. Nu departe, văzînd o casă mare, părin­ tele îșl îndemnă femeea și copiii, întră pe poartă și pătrunse în curte: — Acuma, băbuță, făcu Iei, ascunzîndu-șl emoțiea, într’o jumătate dc zîmbet, apucă-te de cîntă boerilor romanțele tale..Ha!de, copiilor li-I foame... Roșie de rușine, cu vocea zugrumată, femeea se hotărește în fine. — Ei, trențeroșilor, nu se cîntă aici. Hal, luați-vă tălpășița, cărați-vă. Ochii lucrătorului seînteeară de furie. Dînsul făcu un gest amenințător, în contra argatului, care, atît de brutal, venea să-i răpească cea din urmă nădejde. — Tu Iești.sătul, nu-I așa? Atunci să taci din ^KVlȘȚA^lbEEt gură. Intră de unde-al Ieșit, c’o pățești.. Cîntă b« trînico... lear tu, pungășiile, bagă dc samă: tc-an însemnat. ‘ni Femeea cîntă îngălmat, cîte-va ferestre se des chid, s’aruncă cîțl-va gologani. Apoi o altă curte' și alta. Și tot așa, două zile, de-arîndul. A trceC’ zi, mama zice: „Nu mal ppt". Și se puse în pa? Bărbatul cerși singur.... Nu-I vina viețel dacă atît dc-adesea s’asamănă c’o melodramă. Cînd copiii strigă: „Tată, mi-I foame", piere amorul propriu Ce sentiment ie oare mal puternic de cît foamea ? ...Adesea vezi cutreerînd crîșmelc, nenorociți cu fața suptă, cu burta geală, fără para în buzunar leu n’am mîncat de două zile, caut de lucru șî nu găsesc..,. Bieții înghit ce li se dă. Și, după ce pleacă, ce-va mal întăriți, cu burta mai încălzită puțin, cu inima întru cît-va mal voioasă, lucrăto­ rii cari se aflau mai dinainte înăuntru, prind a se tîngui, aruncă vina asupra asprime! vrcmel, scot strigăte dc revoltă. într’o zi se aruncă reprobarea: „Ce le atîta cerșit" ? Izbucniră mînii, amenințări, și, unul mai în vrîstă, îndreptîndu-se spre cel care scosese vorba, făcu această mărturisire, cu privirea încruntată : — Ce ie atîta cerșit, zici ?.... Ce zici înse de mine, care-am furat. Iera în toiul ierncl. Femeea mea născuse pentru a șesea oară. Copiii se topeau de pe picioare, nu mai aveam nimic, nu așteptam nici un sprijin de nicăeri, n’aveam nici o nădejde. Lipsit de lucru, de două luni, respins de pretutin­ deni, ne mal avînd nicăeri nici un credit, Iera mizeriea cea mal neagră. Cît mă privea pe mine, aș mal fi așteptat. Inse copiii ? Sărmanii mititel, plîngeau. Și, zdravăn, cum Ieram, și muncitor cinstit, Iera să-I las să moară de foame ? Ieși! ca la vre-o poștă afară din oraș și mă adresă! proprietarului unei dumbrăvi, cerîndu-I să-mi dee voe să tal cîte-va crengi uscate.... Iei refuză. Mă întorsei atuncea noaptea, tăeiu atîtea crengi cît putuiîL și le duseîu în pleață... Iera un furt, negreșit, o hoție, înse copiii miel avură de mîncare. Omul acesta care se acuza în public, fără pă­ rere de rău, fără fală, se bucura de stima patro­ nilor lui, lucra trel-spre-zecc ceasuri pe zi, Iera un părinte de familie model, după cum Iera lucrător sîrguitor, incapabil de vre-o răutate ce-va, și aducea toată simbriea, ce o lua Ia două săptămînl, acasă.. Mal am și alte mărturisiri de acestea, de la lu­ crători cum se cade, cunoscuți pentru dragostea lor de atelier, oameni cinstiți. Cu toții mi-au măr­ turisit că n’au cedat de cît împinși de foame. Alții nu pot în ruptul capului să facă asemenea lucru. Mal curînd vor lovi, vor ataca, îșl vor ucide semenul, de cît să pue mîna pe ce nu le al lorPot să-și impute, să caute, să se convingă, degeaba. A fura, zic aceștia, tot a fura Ie, ceea ce'îp1}1? pre sus de voința lor..,. Asta nu are aface. Ind Ie dată, scuza, îndreptățirea Ie Că gata, de cît imboldul cinste, pănă acum mai puternică Observat la noile generații. Cel bătrîni blastămă, dau dm cap, une-orl au bună-voința de-a aproba teoriile an nințătoare ale celor tineri, dar sara, rămas sing > bărbatul zice femcci: Toate astea sînt vorbe. Nu-I de cît munca \ adevărată. Asta-I mal sigură, mai curată. „ ia crîșmă, mulțl, fie să se fălească, fie că ,ntl chiar» îi dau : Ce face? Să se lipsască omul de gustul pîr(îind-că n’are moară?.... Ar fi un prost. Doar ^Lntărie ieste destul aluat, destule bunuri, din b ? ‘ putem înfrupta, la bogați. rîsctclc aprobatoare, ecoul respunde : Negreșit- I I. Leyret. războiul social Veacul acesta, arc să albă Ioc un războia, - mult de cît civil ? Și nu-î ncvoe să fii proH ca să faci o asemenea profeție. Semnele preLoătoarc ale furtunel sînt foarte multe și sar •„ochi. Se aud murmure amenințătoare, pe’cari, 1 să nu le auzi, trebuie să-ți astupi urechile..' Războiul care se pregătește, Ieste războiul sodal, lupta supremă dintre muncitori și capita­ li^. Care se pregătește ? Războiul Ieste și în­ ceput. IcI-colo, exploatatorii și salariațil se luptă’n avant-gardă. leu cred în căderea finală, totală, pe veci, a capitaliștilor. Cred în căderea asta, fiind-că pro­ letarii sînt dreptul, și vor fi forța, Iei fiind nu­ mărul, un număr care va crește din zi în zi, prin scumpetea tot mal mal mare a viețel, prin sarcinclc, din ce în ce mal grele, cari apasă pe umerii bieților oameni. Cred în asemenea cădere, fiind-că Ie conformă cu legea transformărel. Și cred, cu osebire, fiind-că toate tiraniile, dar toate, sînt menite ruinei, și nici o tiranie n’a fost cînd-va mal odioasă, mal cinică, mal nerușinată, mal zdrobitoare de cît acea a banului, pe care o îndurăm a-zl. Pentru toate aceste motive, și pentru altele, cred în înfrîngerea neaparată a j spitalului. Și cred că nimeni, din oamenii cu ■ judecată și cu vederea dreaptă, nu se pot îndoi ; “e asemenea lucru. Jar» păn-atuncl cîte suferințî, cîte doliurl, cîte | Muve și orfani. Cîți mizeri nu vor muri istoV1111P, nu vor pieri muncind, căznindu-se, nu vor Pieri, ica niște cînl, prin bordee, spitalun, pe uliți, nu - vor cădea, cu pieptul străpuns de vreun £gtonț Lebel, în vre-o încăerare, ca în cutare i sau în avut ’n cutare grevă. Pentru-că, se știe, și am 0 mulțime de asemenea triste dovezi, capitalul m nu capitula, afară doar cînd va fi la exEgitate.' ced?jîea/in urmă. Intemeeat pe putere, nu va ma„. , CIt puterel. Iei se va apăra cu cea mal _ J va desfășura o energie cu ; robi!^1rmare ™are. de cît c aceea ce au desfășurat-o ■ ''«uni . de rang, în fa-a ac,eleI Re“ 3LIIllrat,ilă Iei, dar care, ,' Wn ~i lâ în principiile p eodda]ită a ini? •ere țfunestă, 7 alităter U.n?stă.» ne-a dus la întronarea r«a ca bu bur ’j? industriale rpk ^Ustnale și banchereștl, la întrona^0atatoarAZdj^, Pensiona Pensionare, despoetoare și exStatoare | e a‘zî’ l »5SSî, 119 Capitalul se va apara. Dacă nu s’ar întemeca - cit perine, adică pe forța inerentă banului, împotrivirea lui i-ar fi relativ scurtă și s’ar găsi pe dată mijlocul ca să fie dat gata. Dar are in favoarea lui alte cele: are înriurirea pe care o îndeplinește asupra stăpînirel, sprijinul ce-i da stăpînirea, funcționarii, magistralii, armata, in tot_timpul. Ceea-ce se petrece de cîre ori te vre-o incăerare între lucrători și patroni, arată cit a devenit de ridicolă vechea deviză republiCan?,’?t s’nt iluzorii cele trei vorbe cari se cred dc datorie a se afișa pretutindeni, fiind-ca se pun atît de puțin în practică ideile ce se cu­ prind in Iele. Libertate, Egalitate, Fraternitate... De cel de-al treilea termen, nu mal vorbim. In vremea ăsta, nu de fier, ci dc argint, ceea-cc le cu mult, cu mult mal rău, în care omul născut în sferile sociale înalte, nu se gîndește de cît să-și exploa­ teze, să-și împileze semenii, virtutea' asta nu are nici °# noimă. Unde se află un antagonism nesfîrșit și unde-s pururea interese opuse, nu poate fi fraternitate. Dar libertatea, dar egali­ tatea, macar. Generațiile cari nc-au precedat, n’au luptat oare, n’au combătut, n’au vărsat oare va­ luri de sînge, din singele lor generos, ca, cel puțin, să., fim liberi ? lear egalitatea în fața legcl nu Ie înscrisă oare în fruntea constituțiilor noas­ tre i Ce faceți oare din egalitatea și libertatea aceasta, de cîte ori se iscă vre-o neînțegere, vre­ un conflict între patronat și proletariat? Și, luațl aminte, acești doi termeni nu se pot despărți, Iei sînt legați,’ cu totul strîns, unul de altul, sau, mal curînd așa ar trebui să fie, sub pedeapsa de a nu fi de cît niște fantome, niște curate umbre, fără cuprins, fără realitate. Fără egalitate, nu-I libertate. Se zice că lucrătoru-T liber. Ce feliu de liber? Liber să moară de foame sau să-și plece capul și să îndure, fără împotrivire, reducerile salariului și impunerile patronului ? Proastă alternativă, veți mărturisi-o cu toții. Dar are dreptul să se coalizeze, dreptul de grevă... Are. Ar fi ce-va, dacă, cînd sala­ riatul recurge la coalizare, la acest drept faimos, i s’ar da voe să și-l îndeplinească, fără să i se pue piedici. Nu se întîmplă înse nici cum așa. Lucrătorii și patronii, în virtutea situației lor respective, se luptă cu arme strașnic de neegale. Patronul poate s’aștepte, fiind-că dînsul Ie ca­ pitalul, fiind că are parale. Nu vreu să zic că greva nu-I aduce pagubă, nu-1 lovește în interese. Și trebuie să albă un asemenea rezultat, fiind-că âlt-feliu ar fi degeaba, ar fi absurd ca lucrătorii să se pue în grevă. Greva n’ar fi de cît o ma­ nifestare platonică, fără de nici o însemnătate. Dar, suspendarea muncel, n’are, pentru patronul capitalist acelea-șl consecințl ca pentru muncitorii cari trăesc din salariul lor, zi cu zi. Patronul nu pierde nici o îmbucătură. Dînsul continuă să șadă de trei sau patru ori la masă pe zi, și n’are nici o grijă c’are să fie dat afară din casă. Pe cînd. pentru lucrător, încetare de lucru, grevă, însamnă înfrînarc, post, burtă goală, o gaură mal : 1 (I I8> I - I �i REVÎSTA REVISTA IDE EI 120 mult la vrenieaprînzulul, Ia curea, și, poate bîctelc-î mobile sechestrate și bletu-I așternut vindut, iear femeea și copiii pe drumuri... leată cu ce preț lucrătorul poate să ție piept exigențelor patronale. Mărturisiți că-i o cumplită neegalitare. Dar nu-T numai atît. Dc îndată ce se declara o grevă și amenință a se prelungi, guvernul iea partea patronului, deschis, ii arata simpatiile lui, și-l sprijină printr’o nepomenita desfășurare de forte. Funcționarii judecă și judecătorii func­ ționează. Se trimet pe terenul grevei, jandarmi, soldați, cari, pentru un da sau un nu, trag sabiea. Pretextul? Pentru a face să se respecteze libertatea muncel. Scopul adevărat? Pentru a intimida și a înfricoșa pe greviști, sau a-I aduce la desperare, a-I împinge să săvîrșască vre-o violență, vre-o silnicie, ca să se folosască pentru o reprimare sălbatică.., A arunca în cumpăna patronatului și a face să atîrne, cu toată greutatea, autoritatea, puterea, legea, jandarmeriea, armata, magistratura, însamnă oare să se respecte ega­ litatea ? însamnă oare a se ținea samă măcar de acea neutralitate, pe care muncitorii ar putea s’o reclame ? Unc locuri -s’a întîmplat cc-va mal grav... Cînd izbucnește o grevă unde-va, cum nu se poate lupta împotriva banului de cit cu ajutorul banului, se deschid liste de subscripții, al căror produs Te destinat să vie în sprijinul greviștilor și al familiilor lor, să le îngădue să prelungească îm­ potrivirea. S’a Întîmplat ca, casa unor greve să fie sechestrata, declarindu-sc că fondurile cu­ prinse în Iea Icrau ale lucrătorilor cari reluascră munca... S’au găsitmagistrați cari să dea asemenea hotărîrl. Unde Ie oare egalitatea? După părerea mea, guvernul n’are dreptate, n’au dreptate acei ce intervin ast-feliu în ch estica muncitorilor, cu acea parțialitate izbitoare, în favoarea patronilor. Ar fi cu mult mal cinstit, și tot o dată mal înțelepțesc, ca, în împrejurările actuale, în această perioada așa zicînd prelimi­ nară, prin care trecem, să se caute a se găsi, și cînd cauți găsești, a se găsi un sistem echitabil, care să îngădue și muncitorilor și capitaliștilor de a începe primele lupte cu sorți de îzbîndă cît s’ar putea mal egali. Inse guvernul nu înțelege lucrul ast-feliu. Departe de a sta neutru și a nu se amesteca, lei se rostește, pe față, în favoarea capitalului și împotriva muncel în favoarea pa­ tronului și contra lucrătorului, în favoarea bo­ gatului și împotriva săracului. Nechibzuință foarte mare, care va avea drept urmare, ca, în ziua înfrîngerel patronatului, să facă nemilostiv pro­ letariatul învingător, să-l facă sâ fie fără nici o cruțare. Asta nu-I o amenințare.’ leu n’am de loc însușirea de a amenința pe cine-va: Ieste o simplă proorocire. Și aveți să vedeți că are să se îndeplinească așa. L. DE GrâMOND. 1 TIPOGRAFIE^ «MUNCA », STRADA DOAMNEI. - BUCUREȘT ifiDroducem aice, un articol datorit vechiului tiiludiH public fh. C. Mănescu, umil din rer'al>ilclc sa/e arhcole ca)'i dc~un cird dc vrc~ 11 D scrie- D-uti Măncscu mai ieste si un vechiil lupuir social, vechia camarad al nostru, care a rupt ifOiihți si,i''c‘ actuellc dc iucruri o mulțime dc lănci. trodueindu-i articolul, ce-lpublicăm acum,pe lingă ■■adu^lUJl umagui pcrzistcnțelsi indrăznelci sale j o-nn a da acestui ariicol tărie. P. M. RĂTĂCITORUL Ciud am pornit pentru intâca dată cr desaga'u Sl ■ colind lumea, am găsit, pe locurile astea, ./iiriiimnii.l.l‘,,e’ s,î cu legile lui vechi, cu murii, cu atelierele, cu palatele "■ iăftlc lui. Doritor ca sâ ujlu, am întrebat pe înflorif, oare, în această parte de loc, această minări a Aii s’a răspuns cu fală ; Asta-i patriea mea evj.falt'' totdeauna. ’ at ‘^’i Peste tiu număr de veacuri, mă întorsei pe acelea .r , din nou-. blocuri Nici ziduri, nici palate, mei temple, nici zel Nimic nu mai avea ființă, din ce fusese in vcchiii. Soarele ' ’lllllic yi aprindea mii dc rubine prm firicelele de iearbă i roită. Și numai nu singur pastor, cu sumanul pe nuvri zămai de-mi toiag p care îmbuca dintr o hrittaj, ac «// iidiiisu cimpie. Doream âă știu, cum și de ciu l, ’ na fornJ' tiitaștd ce-l vedeam, pe care pășteau turme. Pastorul iml piinse c’tttt ion cam Iutilor iu ris : De ciud cum ■ deauita.. ‘ tot' Peste un număr dc veac tui, mă itltorsci pe atxlca-șl locn-i dm nou : Iu locul cimpiel, iui codru des, întunecos. Lianele alintat răsucite, in bolțile dinăuntru, căscate, ca o grămadă serp/ încolăciți. Și, cu acele caiargiiri grozave, caii plutesc pe uC. grele oceane, așa-și înălțau i irful arborii uriași. Am-întrebat pe un vinălor, pierdut iu valurile verzi ale codrului; Mărar de ciud i-așa de mare, de strașnică p.lt.are pe-aict... Stejarii accștca sini mai bălrîni dc cii lumea, răspunse îd. Peste un număr dc veacuri, mă iiitorscî pe acelca-fl locuri din nou Sub liniQlîud albastru, marea, nemărginita marc, acoperise . liane și codri și iot. O luntre de pescari, mititică, singură, ș* singurică, plutea in voe, legănată dc-un viniișor ușor. întrebat pc pescarul caic icra in ia : Nti cnm-va ai putea să-mi spin, de ciad această marc .a iiighifit naratul : \ i ei să giiinieșt}' iml respunsc. Apoi urmă ; D^ ciud marea te marc s'u vti. menii pc-aici. Peste un număr de veacuri, mă întorsei pe acclea-șî lodttri din nou : Iu locul valurilor cu spumă dc argint, sc inliiideatt, fără sfirșit, valuri cu virfnrilc dc aur. feram intr'o pustie. Nici un arbor i:i toată zaiea. Colea nisip, mai departe nisip, pre­ tutindeni nisip. In Ja/a acestei noI priveliști, ciad inlrelai pe negii fa forul care ișt incarca cămilele, plecate in genunchi. Id îmi respunsc : De ciud s’a ivit pe pămiid fiinfa c:a dinlăl, nu sc știe sâ ji fost pe acolea dc cit pustie, de cit acfasld pustie, eternă ca și noi. Peste nu nuiinir de veacuri, mă iiilorsei pe acclca-^i locuri din nou. leală din nou o cetate inlemecată, cu legile, cu imuni, cu palatele, cu zeitățile ici, si c’nn popor C'- Jiti i:iea, ce J'ierbtu, ca o apă in clocot. Nu mă putut, ținea și m'adrcscl mulli'i‘d îngiiifatc . l'ndc s acele valuri Verzi, acele valuri de. aur.-icc., i ; ■ valuri albastre, tindc-i ccialea dc-odiuioarâ. AH să icspun^ ■ Acest oraj există, va exista, a existat pururea pc locufilc aceste... ^btieuii atunci iu ris, în fața fălosului ăr/’i*». Peste o bucată dc urcmet voiil trece ieara-și, să t'iW-.. Je.aN KlCilEPIN. Bibliografie : Din carnetul uimi veteran, de St, Georgcsctl-Scrgenl. cari dau do gfiidit«țd cari duc la înclieerT tunarp cit ae ‘n" de vieapi ce-o duce omul și do răsplata carp |u datoreșto tru isprăvile lut... Lectură înlănțuîtonre. La librărit, 1 e ’ Tribunul Po/orulul, roman social, de N. Rădnlescti-Niilcr. ^n,°^go j j Pătrunzătoare, tendință do Îmbunătățire, do bine, prea bine îndeplini chiar în cadrql orînduircl do a-zl-aparte, cu frumuseți particulare, care, curge ușor. ■* c ’ ' | s Gli anwrchici c ci6 cjic vogliono. 25 do bani. P. 0. Box, 2648, San-FranciBco, Cal., U, S. A, Protesta ideei 121 ori feregea turcească? Oameni de ispravă au înscris in constituție principiul, că țoale pute­ rile emahă de la națiune, ki au mal spus Că po­ porul Ieste suveran, că iei poate să dispună dc soarta sa și să-și croească existența ce va voi/ Șarlatanii âu făcut inse, după oare-care incunjuf ȘÎ cu oarc-cari meșteșugirl bizantine, ca toate’ puterile să emane de la rege. Iear suueranitatea poporului a ajuns la dinșil o vorbă pe care o întrebuințază cel mult in deridere și ca o farsă. De poporul suveran își aduc minte'șarlatanii, la CONSPIRATORII chefuri, pentru a-și spune că bogatele lor mese le plătește acest suveran de operă bula. Pactul fundamental spune cetățeanului roraîn: Iesle, în această țară, o stare de lucruri, care a Itu iești suveranul, tu ai dreptul să-ți faci legile •uns de nesuferit și căreea trebuie să-i punem (cari-li plac, tu ai dreptul să numești guvernul .nnăt păna niai iesle timp. Căci, dacă această stare ic?re-ți convine, tu al libertatea să te întrunești, ljp iucruri va mal dăinui, nici o îndreptare nu isă ți spui ginchil ce ai, să scrii si să publici ideile ' vii poale li cu putință. Guvernele nu pot s’o re- ce le ai, să te asociezi... Șarlatanii inse, falșificind \\ndieze, fiind-că chiar în cazul fericit, cînd mi­ pactul fundamental, au zis poporului: iești su­ niștrii sînt buni palrioți și destul de luminați, veran, dar suveranitatea ta o exerciiezl prin dcP\’să vadă prăpasliea cătră care mergem, iei sînt lef/ali Iear delegați, sinlem noi, șarlatanii, noi nrizonicrii unei minori lăți de interesați, pentru escrocii, noi cari \ohn să Le furăm, să ledespoem care terenul iesle cu atît mai bun de exploa­ de drepturile și de avutul tău. Ai dreptul să Iii tat, cu cil poporul merge mai mult spre sără­ suveran, și te poli mîndri cu acest titlu, numai cire și spre îndobitocire. cil timp vei conveni, ca să-țl exercitezi suverani­ Sâ analizăm puțin starea aceasta nenorocită, in tatea prin noi. care ne aflăm. Sînt țări fără constituție și fără Asta Iesle de o potrivă cu metafora, după care parlamente, în cari legile se fac de un consiliu lupul ar pretinde oilor să-l aleagă pe dinsul cio­ de stat, numit de monarchii acestor țări. Dacă ban. Oile sini poporul suveran, dar cu condițiea in acele țări nu sînt libertăți și drepturi politice, ca cioban la iele să fie lupul. Oile, de voe de lucrul se înțelege de sine. Drepturile politice nu nevoe, au primit ca lupul să le Ițe cioban, dar sînt necesare, întru cil, neliind parlament, și po- ' l’au rugat să mănînce mai puține membre din porul neavînd a alege pe membrii consiliului de poporul suveran, să mănînce una din zece. Po­ stal, Ici nu iesle chicmat să cxercitcze asemenea porul suveran să-și păstreze dreptul de a se în­ drepturi. Libertățile politice, cum ieste libertatea truni, de-a zbiera, de a se asoeiea și dea hotărî, întrunirilor și libertatea presei, asemenea nu sînt la trebuință, să schimbe ciobanul. Lupul înse, ca necesare, pentru că cei cari guvernează cred nu ori-ce lup, lacom și nedrept, după ce a ajuns numai de prisos, dar chiar o piedică la guver­ cioban, acum spune oilor: n’aveți de cit dreplunare, înrîurirea poporului la treburile publice,, rilc pe cari leu le voii! permite. Și iei nn permite ca oile să-și schimbe ciobanul, nici ca iele să se prin discursurile de la întruniri și prin presă. In țări, cum iesle Rusia, presa iesle bună, întru întrunească și să protesteze, nici să zbiere. Și de cit Tea Ieste folosită pentru publicarea ucazuri­ loc nu vrea să audă ca iele să se asocieze. în­ lor, decretelor imperiale, și pentru ca guvernul tocmai ca lupul lac guvernele noastre, guvernele sâ-și spună părerea prin gazete, în chestiunile de noastre de epigoni și de șarlatani. In Rusia, lotul sc petrece cinstit, pe fală, fără politică externă. De aceea, acolo libertatea întru­ nirilor nu există, iear presa are o cenzură care inconjii’- si fără minciună. La noi, minciuna con­ împiedică publicarea scrierilor ce n’ar conveni stituțională, după ce ne amăgește asupra exis­ guvernului. Acolo, împăratul arc destui ochi ca tentei unor drepturi scrise într’însa, guvernul su­ sn vadă și destule urechi ca să audă ce se pe- primă aceste drepturi cind exercitarea lor nu-1 Irece în imperiu. Împăratul n'are nevoe să con- convine. Regele numește guvernul care-’i place, sulte pe mojici la conducerea treburilor statului, si guvernul îsi alege, prin aparatul administrativ, fiinrEn.-, ini nn Jiind-că pentru ........ aceasta areInnclinnnrîî iei pe funcționarii Parlamentul care-i convine. Poporul n'are liber­ tatea de a-si alege reprezentanții săi. •naili și pe nobili, cari constitue elita tarei. Starea de fapt în Rusia, corespunde cu sta­ In Rusia înse ieste aceca-șî stare de drept si de fapt. Acolo, ce iesle scris pe hîrlie se aplică ri­ rea de drept. Acolo, un om care are un ziar, știe că nu trebuie să publice in ziarul său de cil guros. Acolo minciună oficială nu există, fiind-ca împăratul nu simte nevoe de dinsa. La rindul sau, aceea ce convine guvernului, si de aceea nu se celățcanul știe la ce să se aștepte. Iei știe că n’are hazardează. La noi, sc zice; Al drept sa publici J’Oe să vorbească de politică. Are daloriea sa plă- tot ce gîncleștî... Dar, dacă le-ai potrivi la această «mscă bir, să sufere cnutul zapciului, si are minciună, un prefect le poate ruina, pentru ca ict (replul să laude pe Tar. In afară de aceste da- poale să împiedice pe tipograf de-a-U tipări ziarul poate da ordine ca să nu fie raspmdit. Or’‘ Și drepturi, rusul slie că poate cel puțin sa si’ In Rusia, cetățeanul știe ca n’are dreptul sa se Afunde Siberia. asocieze pentru scopuri politice La noi inse ți se , .La noî, totul iesle o țesătură de minciuni și de spune: Ai dreptul să te asoociezl chiar pentru Pjzantinisni, de sus si pană jos. Niște oameni de scopuri politice... Dar, dacă te vel hazarda la a‘Wvă ne-au îmbrăcat cu o haină, pe care au semenea lapte, riști să vie procurorul să te mc ^iezat-o constituție, și asla-zi niște epigon , și dc guler și să-țî zică: Amice, te-ai cam trecut cu cu h ?arialanl, părîndu-li-se că prea ne fudulim T c*ut rrău ău dc • , « ‘dmnq Ai j£ făcut de al ai luat in serios ce ieste ace .asta> ? e’au tăiat'° ?\ne a^!?lȘ5Sh2 aceasta, ne-au “'haină îește,’ scris scris in iu constituție. constituție. Căci, Căci, cdeși acolo, la articolul r Ud ce a ajuns țle nerecunoscut: i I I ■ 1.: �122 27, se zice : Romînii au dreptul de a se asociea, conforraîndu-se legilor cari regulează exercițiul acestui drept..., să știi că acest articol nu ieste scris pentru tine, ci numai pentru al de d-nu Slurdza și al de d-nu Cantacuzino. Și chiar, pentru acest din urmă nu iesle scris de cit numai pentru timpul cînd va fi prim-minislru. Din cauza acestei antinomii, daca putem numi ast-feliu conlradicțica dintre ce ieste scris in lcrti și dintre ceea ce ieste voința guvernelor, niște oameni de inimă s’au văzut da ți în judecată și condamnați, pentru că au înființat cluburi poli­ tice la sate. Prin urmare, cu toate că, de drept, libertatea asociației există, și principiul stă scris în consti­ tuție, de fapt această libertate ieste suprimată. Cîl* pentru libertatea întrunirilor, această, liber­ tate a fost suprimată ori de cîtc ori iea n’a con­ veni I guvernului. A fost suprimată prin mijloace piezișe, intimidînd pe antreprenorii de săli, ca accștiâ să nu le închirieze opoziției. Dar, în sfîrșit, adevărul ieste că întrunirile cari sînt garantate de constituție,sînt de fapt împiedicate, oprite. Și, iesle întrebarea, dacă regimul așa numit ciocoesc, ce domnea înainte de 1818, nu icra mai de pre­ ferat regimului de astă-zî, care se întemeează pe principiile de libertate, aduse de marea revoluție franceză de la 1789. Căci, sub regimul ciocoesc, fon Brălianu și C, A. Roseli au putut vorbi po­ porului Capitalei, în cîmpul Filaretului, pe cînd, astă-zî, cu greu poți vorbi în întruniri, în loc închis. In Rusia, ca în toate țările unde domnește voința unui singur om, și nu domnește voința poporului, acesta negăsind nici un mijloc de a se manifesta și a-și exprima gîndirea lui și sen­ timentele cari-1 însuflețesc, poporul, ieste nevoit să recurgă la comploturi, la asociații secrete, în cari caută mijloacele de a combate tiranica, mij­ loace cari trebuie să fie lot atît de drastice și de expeditive, ca și acelea pe cari le întrebuințază despotismul guvernamental. Dar, despotismul și tiranica, fie iele de drept, fie de fapt, adică fie prescrise de legile ce au ca izvor voința unui tiran, fie prescrise și hotărî te de o minoritate care falsifică legile și principiile constituționale, avînd efecte egale, urmează a fi combătute cu mijloace egale. Cînd un despot în­ coronat iea măsuri aspre, pentru a înăbuși plîngerile poporului și a-sl impune voința, în folosul său și al celor cari îl susțin, iei nu *face de cîl să conspire în contra poporului. Tot așa, cînd un guvern, susținut de o minoritate interesată, falsifică legile și suprimă libertățile prin Iele pre­ văzute, cînd falsifică sau suprimă condițiile de vieață politică, prevăzute în pactul fundamental al unui popor, care la noi ieste constituțiea ce po­ porul și-a dat, în zilele lui de eroic avînt, acel guvern si minoritatea lui de susținători nu fac de cît să conspire în contra poporului. Vorbind de starea lucrurilor din țara aceasta, noi ne aflăm, încă de mulți ani, în plină conspi­ rație : conspiraliea guvernelor in contra poporului. Din această conspirație au cșit legile, cari au dat coroanei cele mai mari și mai frumoase moșii ale statului, lăsînd murilor! de foame pe vete­ ranii cari în războiu au ridicat țara și ne-au dat un stat liber și de sine stătător. Din această conspirațiea ieșit administratiea, cate apasă asupra P?Par.u^u^ Prinjafurile, părtinirile și nedreptățile Iei. Dm această conspirație au ieșit bogătașii la- bricați în 24 de ore, prin mecanismul instiinr-i financiare, și bogătașii cari au adunat averi i pe spinarea* poporului muncitor, folosindu-«?o i o administrație venală și de legile cu carnet oligarhic. Din această conspirație au ieșit c Cr vențiile comerciale, cari au robit țara Germaniei și Auslro-Ungariel, lucind sa se scurgă, pe caj 1 comerțului internațional,peste două miliarde cp muncă poporului, distrugînd ori-ce industrie n țională și aruneînd pe drumuri, fără ocupație fără pine, milioane ue suflete romînești, cari ni** teau trăi prin industrie. Din această conspirați au Ieșit toate legile cu caracter oligarhic lâJ? cari lasă poporul' fără nici o apărare, în mina* speculanților internaționali, ce furnică ne mîntul acestei țări. P Acestei conspirații se datorează desnaționalizaiea Moldovei, sărăcirea și îndobitocirea popol rului moldovean, lăsat asemenea fără apărare în ghiarele exploatatorilor. Și această conspirație vede cu ochi răi ori-ce amestec al păturilor in­ teligente la deșteptarea poporului'. Conspirațiea iea măsurile cele mai arbitrare și ilegale, ca *poporul să fie izolat, în sărăciea și ignoranța lui. Toate relele apasă asupra poporului', toți co­ rupții și corupătorii, toți pungașii și zbirii* mer­ cantilismului sînt liberi să semene ruina și niizeriea prin sate. Nu sînt înse liberi să vorbească nici să se amestice în vieața țăranului, oamenii de inimă, sfătuitorii' înțelepți, marile inimi cari palpită pentru suferințele neamului și suferă de durerile lui. Clica care conspiră în contra poporului, clica compusă din fățarnicii cari se lamentează în pu­ blic, jurînd că vor binele poporului, dar cari la Iei acasă, între patru ziduri și împrejurul meselor încărcate, rîd de farsa ce joacă poporului, clica aceasta, trebuie distrusă prin toate mijloacele. Pentru a o distruge, trebuie încercate mai întâi toate mijloacele pacinice și legale. Primul lucra ce avem de făcut, ieste să* demascăm conspirațiea ce s’a urzit în contra poporului, și ieu o voiu face aceasta prin scris și prin graiu, pe cit pute­ rile mă vor ajuta. lear ca acțiune pozitivă, în­ demnăm poporul să se adune împrejurul singurei idei salvatoare : unirea și rezistența. îndemnăm pătura inteligentă, iubitoare de neam, să se unească și să desfășure toată energiea de care ieste capabilă, pentru a face să se execute legile scrise, să se respecte drepturile poporului, înscrise în constituție, să facă ca dreptul elec­ toral să fie o realitate, să fie sfătuitoarea de tot momentul a țăranilor, să ajute pe țărani, ca iei să cunoască legile,, și să-i îndemne a cere cu în­ drăzneală, cu bărbăție, ca aceste legi' să fie^aplicate cinstit, fată cu interesele lor. îndemnam pătura inteligentă, care a scăpat de corupțiea epocei, să se gîndească la mijloacele de a pune la dispozițiea țăranilor, în mod gratuit, biurouri de avocatură, la reședința județului, pentru ca iei să fie asistați în justiție, pentru ca țăranii să poata obține aplicarea cinstită a legcl tocmelilor agri­ cole, si celelalte. Epoca faptelor mari, îndeplinite de oameni mari, a trecut. A sosit epoca faptelor mari inueplinile de oameni obscuri, de muncitori neinsemnațl, dar constienți. Ieste datoriea acestora, s lumineze poporul și să-l ajute să între în drep* turile lui, uzurpate de marea conspirație a sari~ ___ _____ _____ tauilor politici. Cînd-________ țăranii se vor lumina și ▼ fi uniți', conspiraliea aceasta se va spulbera. 123 i<v:\nsTA inr-^ REVISTA IDEEI ducerea la sfîrșit a acestei mari opere, Pe,ltrnrrificn- S‘l facă aceste sacrificii țăranii c ccr n inteligentă. Să nu se teamă nimeni că <i persecuțiilor va ajunge să moară de lin ca“n această țară. Să smulgem din sufletul (ofln>e frica și lașitatea. Să ne scuturăm de toronOstrU ♦/adițională, de lenea de gîndire, de drapcflla hunului traiu, de dragoastea trîndăviel. Să tfsteaJitim a da piept cu toate nevoile și să ti­ je Prec,frUntea sus, gata a sfida toate persecuțiile, dicftm îndura toate privațiile. gal» hiăm exemplu de la poporul bulgar, care, în S» * ‘ trimete la moarte și la martirizare tinerimel bulgare, tineri cari au trecut floare£cultătilc din Germania, Franța și Rusia, PriD“ rari singuri îșl procură arme de luptă, sinan?l,d prepară dianamita și singuri dau foc exgur-Jilnr știind că merg la moarte, dar fără să PloZ7n «înduri si fără să clipească. Aceștia mor, sleu ^stiinta împăcată că și-au îndeplinit o sfinlă cU -p hâtră neamul lor, a cărui desrobire o ur•la|°r!c Iei au să lupte cu un dușman strein, pun$rr si necivilizat, pe cînd noi avem să luptăm ler nfru niște uzurpatori, a căror îndrăzneală nUn?eri lu cel di’ntăiu semn al deșteptărei popoati ii Noi n’avem nevoe de dinamită, nici de me omorîtoare. Avem nevoe numai de curaj, i unire si de niște neînsemnate sacrificii, cari, de lînrtă sacrificiile celor despre cari vorbim, sînt îiîcăriL _ Trebuie să ridicăm poporul romîn, din starea in care l’a adîncit o eră de falșificari și de pungăsii. Trebuie. Sîntem datori să lăsăm copiilor noștri Vo o....stare mai buna^de^cit aceea jie.carejim noșln ----------------moștenit'© noi. Sîntcm datori să facem aceasta cbîar cu sacrificiul vieței noastre. Nici o fericire, să n’o credem mai reală și mal vrednică de noi, de cit aceea de a ști că murim luptînd pentru acest măreț ideal. * Tu. C. Manesci*. URA și DRAGOSTEA Ființa pccare-al înțeleș-o nu poți n’o mal urăști. De aceea, leu caut, pururea, cat să pătrund în adîncul sufletelor. Ne asemănăm atît. Și leu gă­ sesc, mirat, găsesc uii bun, ce-nil place, chiar în inima celor mal ticăloși. Găsesc ceva. din lei ce-mi. moae chiar cel mal aspru dispreț. Așa-că nu mat cutez să mal dispreluesc nimic. Și zira, n’a lăsat, în mine, nici loc ncsocolirel. Nimic nu l josnic sub certuri, căci nu-l nimica van. Dacă răul mai poate încă nă /itl aducă necaz, jignindu-ma, Ici îmi a/jță curiozitatea. Prezentul, pentru mine, are șăninătatea pc care o răspindește trecutul asupra tuturor lucrurilor omenești. Intr’adevăr, prezentul și trecutul sînt unul și acelaș lucru, pentru cine se uită, acolea. pe jnîmînt, nu la fapte ci la priciul. Și-un spirit clar, care știe să privească lucrurile de la d.eslulă înăl­ țime, vede retrăgîndu-se, îneeînda se toate, intr1 o aceea-șl depărtare, înlr'un acelaș trecut. In liniștea aceasta, crezul că coiH descoperi fe­ ricirea. Oițe o dată, înse, inima, mi-l bîntuită de-o îndoeală. Cel care înțelege toate și. nu găsește ni­ mănui nici o vină, care nu .știe ce l ura, putea-va oare iubi? Dragostea ca și ura, fuge de cel ce judecă, ce chibzaește prea. mult. Dragostea se teme cie-o limpezime prea mare. Și, cine știe de nu-l nevoe, de nu-l nevoe ca ochiul sa se închidă mal Șniă!, pentru întâi, pentru ca inima să se dce .l Spixoza. PANUBIUL Danublul trist, se tîngue pe valuri De secole, curgînd Înfiorat, Iei plînge ’n leagunu-l, adine și lat, Durerea, nedreptatea de pe maluri. Vin rîurl, vin, și-aduc, în greu oftat, De prin cetăți, blesteme, vechi necazuri... Gemînd, Danubiu’și umflă reci talazuri, Să le petreac’apoi, îndurerat. Mal vine unul... leală vechiul Prut, ‘Pe drum, clntînd duios, cu jale mare, Un trist refren : Măceluri, sînge, cnut... Uanubiul se ’nfloară tot mal tare, sfâșiat în trei, de-atît durut, Se-aruncă, desnădăjduit, în mare... A. Axelrad. I T7 abonat din noii și de plasat colecții 5» broșuri. vedere pururea și sa nu uite prieteni* cel buni. f f ii; 1 Tj 1 | 11! SACERDOȚIUL N’avcm de gînd să facem aicea istorica sacer­ doțiului' creștinesc, nu că ar fi în afară de cadrul studiului nostru, ci că ar trece de cadrul ce ne-am propus pentru Iei... Apoi, dacă am scoate la iveală .toate vițiile acestei instituții, toată tul­ burarea cumplită adusă în lume, în vrîsta de mijloc și în lumea modernă, prin rivalitatea și lăcomiea ordinelor religioase, prin furiea oarbă a războaclor provocate de religie, prin masa­ crarea Albigezilor, Mexicanilor, Peruvienilor, prin cruzimea Inchiziției, prin celibatul cclcsiastic, prin propovăduirea ascultărcl pasive, în fine prin ambițiile teocratice ale curțel romane, am putea fi învinuițl că nu cunoaștem serviciile, relative, aduse celor slabi și celor apăsați, că nu cu­ noaștem mîngîerea adusă celor bolnavi și în­ tristați, că nu cunoaștem virtuțile individuale, carele n’au fost rari, că nu cunoaștem marile talente politice și literare, căror atîtca popoare le datoresc o adevărată recunoștință... Voim să arătăm aice ce însușire arc clerul creștin în serica sacerdotală... Preotul creștin, ca și fctișistul african, interpretează voința ^unor iiințl supranaturale, vorbește, poruncește în numele unei zeități. Sfințește pînca și vinul, ca preotul * peruvian. Ca magul persan, face să se coboare divinitatea în fața altarului și o întrupează în cele ce se aduc dinainte. Dînsul Ie vrăjitor, și-l ■ ’i �_Î24 REVISTA IDEEI nevoit a crede chiar în vrăjitorie, sub pedeapsa de erezie» Cili bieți sărmani, inspirați de Satan, n’a sacrificat ici magici ortodoxe, venită de la D-zeu. Cu toate astea, D-zcu și Satan au accoa-și valoare în ochii mitologului. Preotul crede in talisnianuri, în amulete, în plecarea genunchilor, în gesturile sacre. Dînsul invoacă spiritele. Exoicisinul nu te o armă atît de ruginită, precum s’ar crede. Un pasaj, dintro scrisoare a unui episcop misionar, Monseniorul Anouilh, scrisă în 1862 ,ne arată cît de apropiată Ie idioțeniea dc sfințenie.. Veți crede nare ? S'au convertit zece sate' Diavolu-I furios și crapă de necaz. In cele •cincl-spre-zccc zile, cît am predicat leu. au fost vre-o cincî-șase posedări. Catecumenii noștri, alungă diavolul cu aghiasmâ, vindecînd pe cel bolnavi. Am văzut acolea minuni. Diavolul mi-1 dc foarte marc sprijin, să convertesc pe păgînî. Ca și pe vremea Domnului nostru, cu toate că părintele minciunci, Satan nu se poate împiedica să spue adevărul. Icată un posedat, ce face mii dc strîmbăturlși care strigă, cît îl lea gura : ..De ce predici adevărata religie? Nu pot să-ndur ca să-mi răpești adepțil“. „Dar cum te chlcamă", îl întrebă catecisțul. După o oarc-care împotrivire : „leu sînt trimesul lui Lucifer4. „Dar cîțl sîntețlu? „Două-zecI și douf".... Aghiasma și cu semnul crucel au mintuit pe posedatul acesta11... IrochejiI, dacă mal sînt, și Makoiolii, n’ar fi încîntațl oarc dc asemenea povestire pioasă ? Sacerdoțiul alcătuește, in sinul omenire!, o vâslă îmbinare, în care se succed și coexistă clase, specii, genuri și varietăți fără număr, cu toatele legate dc-un caracter comun : prelen(.ica că iele ar sluji de Mijlocitoare intre om și puterile naturale. Icată trăsătura de căpitcnie și baza de unde purced todte actele sacerdotale, trăsătură șî bază care perzistă în toate deosebirile dc climat, de timp, dc regim social și politic, de cultură intelectuală și morală. Cite o dată sacerdoțiul îe sp’ontancu, anarhic: Ie preot, cine vrea .și cine poate- să se facă privit ca atare. Cîte o dat.i dînsul Ie con­ ferit în urma unor încercări mal mult sau mai puțin complicate, Te deccrnut prin alegere sau impui de voea unui șef. Colea ic îndeplinit de părinte, de părintele de familie, de magistrat, de . rege. Dincoace, de către niște colegi independenți. Aiurea de către niște erarhi‘1 organizate anume, cu foarte marc scrupul. Sacerdoțiul poate să fie întîmplător, schimbător sau durabil, și dat unor persoane, unor familii sau unor caste, cari au -------------------fost o dată învestite cu asemenea dar. Dînsul Ic compatibil sau se împacă cu ori-ce altă ocupație și funcție, naturală și socială, sau ieste în afară șt de ori-ce altă muncă -..»j sau slujbă. Iei poate fi, în acelaș timp sau pe nud, riad, privat.și privat și public, do___ ‘ ** mcstic și naționaj, ncAPiat asociat sau protivnîc ocîrniuirel civile, stăpinitor a celor două puteri, spirituale și temporale. Poate să fie pus alături, mal pre sus, sau sub atfrnarca, mal mult sau mal R^’rn strinsă, adesea numai nominală, a autoriaței seculare. In sfîrșit, cu toate că asta mol rar, poate sa fie lăsat propriilor sale puteri, liber și to o dată scutit dc ori-ce înrîurire, poate să fie, în mod oficial, strein dc tot ce se atinRc ț di nea legală și laică. Dar, pretutindeni, dînsul °r' mine asemenea cu sine, în ceea-ce predică f ră“ propovăduește, ordonă, tratează, osîndcste d ’ leagă, făgăduește și mal cu samă primește’ * numele zeitățeî. ■ OrI-care ar fi putut șă fie buna credință știi și virtuțile de netăgăduit a unul oare-care minis^a al unui cult, vechili sau modern, aceste accide^ individuale nu suprimă nici caracterul inerent^? instituției, nici vițiile cari decurg din lea. Sac doțiul,’ le parazitul prin excelență, le parazitu tip, care nu trăeștc si nu poate trăi de cît di altul și călare pe altul. Ici Ie silit, trebuie să c? ploatezc cele mai rele dispoziții, cele mal trist slăbăciunl, atît a celor puternici cît și a celor slabfC De la acești din urmă, ignoranța, frica, durerea De ki ceilalți, pe lîngă astea, în fumurarea, vicleniea lăcomiea. Un singur principiu Ie care-1 cîrmueste* instinctul dc conservare. Intreaga-1 artă constă în a se face necesar și celui mic și celui mare Unuea îi impune sprijinul, celuilalt îl' impune concursul și împărțește cu Ici despoerca celui dintâi, cînd nu poate să-și însușască totul numai sie-șl. Ici vinde vorbe, gesturi, cu alte vorbe, gogoși'. Dînsul oferă ceea-ce n’are, și, cu credință sau nu, preface neantul sau vîntul în valori reale în onoruri,în privilegii, tcmpluri, palate, merinde îmblelșugate, vestminte scumpe, bogate, venituri, colosale, în capitaluri sunătoare... Nimic nu se lasă de-o parte pentru a dobîndi sau păstra asemenca bunuri. Restricții mintale, împotrivire fanatică și înfrînare violentă, pan la cruzime, față de tendințele, de opiniile, de descoperirile cari ar amenința întru cît-va o autoritate atît de co­ losală și de..., artificială. Icată mijloacele dc ac­ țiune, procedcurile neapărat implicate prinînsă-șl existența sacerdoțiului, privit în afară dc per­ soane si de doctrine. La toate apologiile legitime, la toate amenda­ mentele vrednice de admis și cari pot săfiead-, mise în mare parte, istorica respunde prin două întrebări. Dc ce atîtea milioane dc creaturi 0mcncștl și-au vărsat sîngele pe altarurl, și-au dat sfîrșitul în temnițl și în torturi, au pierit în mă­ celurile șt războacic dc nimicire? De ce progresul științelor, al moravurilor, progresul rațiuncl a fost de atîtea ori înlănțuit, vreme de veacuri ? Cui să atribuim respunderea? Lui Dumnezeu, aprin­ dere! și dușmăniei credințelor? Fără îndoeală, in schimbul cîtor-va foloase momentane, în schimbul unor bunuri adesea contestabile, religiile au adus omenircl cea mal mare parte din relele cari au turburat vieața colectivă și individuală.^ Virtutea lor nocivă,vătămătoare, nu stă înse atît, în du lor spiritual, cît în forma lor temporală. Dac» religiile au deslănțuit atîtea discordii, dacă împlut pămîntul de sînge, de lacrăml și de jale, nu-I din pricină cfau rezumat, rînd P&.ri *’ luziile din cari s’au născut, și din pricină ca alipit, de bine de rău, de dogmele lor, uzurile, morala timpurilor ce le-au văzut năseînd. Nu, c’au voit să supravețuiâscă mediului lor na a • Această încăpăținarc ’într’un anachronism, n ______ _ revista idf.fi 125 ce-va care să fie propriu sentimentului reîp5.e gc datorește cu totul sacerdoțiului, căruea ^hnie de imputat. Fără acesta, evoluția reli;bule trcD ă n’ar fi adus nici o stricăciune. Din veac g* ,paC o credulitate mal puțin mărginită ar fi îniHturat credințele uzate : o greșală mal mică ar cinat locul unei absurdități mal ordinare, desl irind calea rațiunel spre*1 adevăr. Dovadă că -hlZn1U .----1 TA ------------------d)lzs... c; netrecut „ci ’au și. petrecut lucrurile. lucrurile. Dar Dar cu cu cp ce r>r<Mpreț ?? rîte mizerii îndurate, cite popasuri, dări înapoi, fiind-că o varietate sau un sub-grup sacerdotal 'a căț&rat altaru-T și de puterea-I dobîndită, de cît zece miT de meșteșugari. Adevărul Te că nici unii nici alții nu-s scumpi cînd sînt între­ buințați în țară. B. — Vad că mă strîngl în chingi, înse nu mă convingi. Filosofica raționează și obiceiul lucrează. A. — Dacă oamenii s’ar fi luat totdeauna după această maximă, Iei ar mînca și acum ghindă și n’ar avea 1J1L1 nici Vo iute idee UV, de, lUliU luna JJLILIQ. plină. XPentru * VUU U a duce la capăt o întreprindere, nu trebuește de cît un cap și mînl. Cu asta duci la capăt ori-ce. Aveți pietre frumoase, fler și aramă, lemnărie frumoasă de cioplit. Nu vă lipsește de cît voința. B. — Avem de toate. Natura a fost cu noi foarte Sacerdoțiul Ie o divinitate prin delegație, pri- darnică. Dar cîtă uriașă cheltueală Ie de nevoe ’o delegație cu atît mal irevocabilă, cu cît man- ca să se pue atîta material în lucrare. Jf tul nu vorbește dc cît prin gura nandatarulul. A. —Nu înțeleg dc loc ce vrei să spui. De Miniștri1 și șefii unul cult, sînt Dumnezeii reali. ce cheltueală vorbești ? Pămîntul produce să vă drepturile și onorurile lor dihrăniți toți locuitorii. Materialul îl aveți la pi11 împărtășesc ș; 4; -----------și-I : * sprijinesc. ::: at _v mult, 1. cioare, în jurul Vostru aveți două sute de mii vine celor ce-I recunosc Mai vii sau morțl, Iei se strecoară în mitologii, pe de oameni, cari stau cu brațele încrucișate, pe calea apoteozei legendare sau oficiale. Și, ne- cari-I puteți întrebuința. Nu rămîne de cît să-i jnulțămițl de a fi numai D-zel pe pămînt, sînt puneți la treabă, și, drept salar, să le dațt cu și în ceriurl, Așa-că, cu drept cuv.înt, privim ce să se hrănească și să se-mbrace bine, De ce sacerdoțiul ca unul din clementele mitice cele nu-ncepețl chiar de acuma r B. — Ic prea anevoe a face să se miște ase­ nial active, ca unul din factorii cel mai de menea uriașă mașină. căpetenie al religiei. A. — Cum ați făcut înse să susțineți un răz­ A. Lef^vre. boit!, care a costat atîta sînge și atîțîa eroi? B. — Am făcut ca posesori! de pămînturi și DESPRE BOGĂȚIE posesorii de bani să contribue proporțional cu bunurile lor. A. — Dacă cine-va contribue pentru nefericirea A. — Ce înțelegi să fii bogat ? speciei omenești, n’are să dee oare nimic pen­ B. — Să al parale multe. A. — Te înșeli. Locuitorii ’Americeî de Sud tru fericirea lui proprie sau pentru glorie? Dc aveau odinioară atîtea parale, cît nu vom avea cînd v’ațl orînduit în popor, n’ațl găsit oare nici noi nici o dată. Dar, neavînd industrie, n’aveau un mijloc să îndatorați pe bogați sft facă să lu­ nimic din ce se poate cumpăra cu parale, așa creze toți cei sărăci ? p. _ chiar dac-am face ca moșierii să_ dee să­ că trăeau în mizerie. B. — înțeleg. D-ta faci ca bogățiea să constee racilor pe cari lear întrebuința să frămînte pă­ mîntul,. să poarte greutăți, să le dee casă și vite în stăpînirea unul pămînt roditor. _ A. — Nici de cum, pentru-că Tartarii din U- și cele de nevoe, tot■ nimica n’am face. Ar trekraina locuesc în una din cele mal frumoase țări bui să putem face ca1 să lucreze toți artiștii, cari, de Pe pămînt. Cu toate astea, Iei duc lipsă de toate. în cursul anului, sînt prinși la altă treabă. A. — In cursul anului înse aveți cam la o Iinblelșugarea unul Stat Ie ca toate talentele cari atîrnă de natură și artă. Cu alte cuvinte, bo- sută două-zccl de zile, în cari nu se lucrează gațiea consta în sol și-n muncă. Poporul cel de loc. Nu s’ar putea ca jumătate din zilele as­ roal bogat și mal fericit, Ie acela care cultivă cel tea de trîndăvie să se prefacă în zile utile ? B. — Zilele astea sînt destinate pentru cir­ mal bine pămîntul. B. — Bine. Dar, ca să facem ce ni s’ar cere, ciumă și pentru destrăbălare, de unde întră o . .._1 de bani în visteriea statului'. Jie-ar trebui munca a zece mii de oameni și-un groază A. — Argumentul acesta Ie minunat. Inse, în interval de zece ani. De unde să Iei ca să plăM oamTnil'ace^tia ?""" * visteriea statului nu întră bani dc cil din circusută de de mii miidede lație. Munca nu prilcjeștc oare o circulație mai A. - N’atI întreținut oare ----- oo sută soldați vreme de zece ani de războia ? mare care produce boale. mare de cît — destrăbălarea — B--ASU-T adevărat \i Statul nu nupare ca Ie pare ca Ie oare oare drept drept sisi Ie în interesul Statului ca poCrăcit de loc ' porul să se îmbete a treea parte dm an r ~~~ Aveți parale ca să trimetețl o sută de ,mo®rte’ ?il ca Ca să Să faceți faCețî să trătfd In vremea cînd întrevorbitoril noștri se înB. ’ n avețr u r. trimetl De- trețineau tretineau ast-feliil^ ast-feliu despre știința înaltă, trecu ca Un h m1 CU totuLa nutin dePcît vre-o vre-o două dv,— zeci de animale cu două picioare, » săd faci a moațte costă mult, p * foarte frumoase, cu trupul învelit învelit intr'o intr o mantie dcA0 ' TlnXin'n^. NuSal trel-zecl de mii ascu* în la brîu “ ci"oanienl de cavalerie sînt mult mai scumpi gătoare de sfoară. sfoara. li Ă < i .!■ ! h �REVISTA IDEE! 12» — Uite niște flăcăi bine zidiți, zise filosoful. Cît! aveți de aceștia în țară, întrebă ici. - Cam la o sută de mii, de diferite specii, respunse cetățeanul. — Cum aș vrea să-î văd cu cazmaua și cu mistrica si cu echerul în mînă. — Și leu aș vrea, respunse cetățeanul. Insc-s prea slînțî ca sd muncească. — Dir ce fac toată ziua? — Cînta, beau,stau tolăniți,digerează,respunse cetățeanul. , . . , . „ . Această convorbire ținu mult, nise nu ieși marc lucru din iea. V OLTAIRE. COPIL BE TRUPĂ I % Pururea zglobiu, vesel, stîmind porecle cu potriveală celor mai osebiți', făcînd să rida pe coi din jur, nimeni n’ar fi crezut că în ființa aceea, atît de zburdalnică la privire, cu zîmbetul pe buze mereu, s’ar ascunde un suflet amărît, un suflet trist. Totu-și, cine l-ar fi obser­ vat mai băgător de samă, ar fi zărit adesea, cum de­ sele lui glume i se sleeau pe buze, într’o zîmbirc rece, rum ochii luî ceî viî o clipă i se întunecau, vrînd să-șî urmeze glumele înainte, ca să-șî distreze camarazii, îear glasul lui prindea să-î tremure ușor, curmîndu-i-se adesea printr’un oftat. Unii, obiemuiți cu voioșiea lui, credeau că asta Ie o prefăcătorie;' lei inse, nu o dată, se scula și pleca, lăsîndu-i în uimire pe toți și ascunzîndu-se de privirile tuturor...într’o sară, la mîncare ne-ain așezat, față în față, la o masă, la care întîmplător ne găseam singuri. Și, maî mult pentru a rupe tăcerea, i-am zis, așa în treacăt: — Va sa zică te duci și tu, Flavio ? ■— Da, dragă Ascanio, mi se împlini și mie osînda. Ie drept, trei și parcă-s o mie, dar... Dar îeu, ce să maî zic de ceî zece aî mîcî ? Zece ani, prăpădiți așa în zadar, în mizeriea asta, unde în­ veți toate răutățile, îțî deprinzî sufletul cu lîngezala, tru­ pul cu trîndaylea. Grozav, peste măsură de grozav. — Și îeu, care socoteam, c’o să tc reangajezi. — Hm. Vezi, s’ar părea de-o dala, cum-că, fiind de­ prins cu vieața asta ticăloasă, s’ar părea c’aș putca-o duce înainte mereu. Dar, cînd îi întră cuî-va în minte dorul de libertate, dragă Ascanio, să-î dai aurul de pe lume și în robie, de bună voe, nu-] mai faci să rămîe. Da, Ascanio, nu te uita la mine, un stricat aî putea zice. Am prins a pricepe și îeu farmecul libertăței : să lucrezi, să gîndești afară din marginale reglementelor... Atît mă stapînește gîndul acesta, în cît par’că mi-î teamă să nu mi se maî amîc ziua de liberare. — Minunat om maî iești, Flavio. — Așa-î, nu tc-aî fi așteptat s’auzî asemenea lucruri de la mine. — Atunci, ce te-a iacul să vii aici, să-țî îneci anii ceî maî frumoși aî viețeî într’o cazarmă? — O prostie. Socoteam lucruri mari. In urmă înse, cînd mi s’au deschis ochii, am înțeles prăpasliea în care mă prăbușisem, înse îera prea tîrziu. — De asia dar întrezărești liberarea atît de bucuros. — Și totu*-șî, cu toate că doresc liberarea, ca tot cc-un poale li pe lume maî scump, nu știu cum, apro­ pierea acelei bino-cuvînlate zile par’ciî mă înfidară maî mult, de cil m’ar îneînta. — Nu te măi înțeleg. — Ai dreptate, că nu-mî știi păsurile mele,... Kt Nesăratele inele ghuue sînl maî mult masca unor dureri ..i sufictești. Inse, sînt lucruri ce mă privesc pe mine... Se terminase apelul de sară. Soldațiî înlraseru mere. Afară îera liniște. Pe ceriu prindea să se^*U în umbra amurgului, rînd pe rînd, stelele. Icar j.eaSca, mîntul de curînd plouat se înălța o răcoreală d-V de vieața. Mă îndreptasem cătr-o alee de pom” lOar<i pirînd cu lăcomie aerul jcurat al serei. Pe-o ban1’” res' crengile plecate ale unei sălcii,^un camarad îs^f Sut) liniștit țigara. Apropiindu-mă, zării pe Flavio. D* fUn’a trase la un capăt al banceî și ma ndemnă să sta — Așa, dragă Ascanio. Pentru toți, ziua liberă?'fi îneîntătoare, înse pe mine, care cu toate astea'611 o ștept ca pe-un înger bun vestitor, mă înfioară Vașindu-șî vorba, îșî aruncă capătul țigărei și prins Ur~ fluera printre dinți, dus pe gîndurî. e a — Flavio, îeartă-mă dacă încerc să-ți răscolesc in' Dar ce te face să fii atît de îngrijitde ziua liberare! t'nJ — Cu toate că sînt lucruri ce mă privesc pe mine t tu-șî, știindu-le cu judecată^ mă voiu destăinui ție’.r' veî pricepe poate, să-mî daî cum-va vre-un sfat. In ° ca să ’nțelegi, trebuie să îeu lucrurile de la capăt..'. Cînd am plecat, acuma zece anî, cînd am plecat de lîntr-a" miel, să vin să-mî irosesc zilele fragede ale viețeî în ia­ dul acesta de cazarmă, îeram un copilaș. Abîea împlini' sem patru-spre-zece anî. In urma mea, acasă, remînea o mamă plîngînd, o mamă bună, nemîngîeată, și-alătu­ rea de îea o sora ’nlăcrămată, maî mică. Tată, cesă-ti spun, n’aveam. — Se prăpădise, se vede, de mult. — De Io”. Și-a părăsit mișelește căminul, plecînd în lume cu o femee stricată, lăsînd pe mama, femee gin­ gașă și nedeprinsă cu greul, lăsînd pe mama cu doî copii, îeu și cu soră-mea, fără de nicî unajutor, fără de nicî o călăuză, în mijlocul furtuneî viețeî. Nu-i vorbă îi rămăsese mameî două rîndurî de case, în orașul în care se află și astă-zî. Din chirie, putea, de bine, de rău, să-șî împlinească nevoile gospodăriei, plătind și pentru soră-mea cursurile la școala de călugărițe. Dar, în urnă, ivindu-se o sumă de datorii, de pe urmele luî lata, cheltuelile se’ntreiră. leu urmam la un gimnaziu, nu tocmai strălucit, maî ales cum îmî întrase în capsă mă facofițer. Minte copilărească. Cu scopul ăsta am și cătat să întru și copil de trupă îndemnat cum ieram șl de unu din cunoscuțiî familiei. Greu nu mi-a fost... Dab cu aceea-șî ușurință cu care îmbrăcă! haîna militară, pri­ cepui maî în urmă prăpastiea în care mă aruncasem de bună-voe... Cîte amărăciuni și chinuri am îndurat mltcăloșeniea asta, unde nicî vrîsta, nici plecările sufletești nu se țin în seamă, să le pot scrie aș face o însem­ nată, o minunată carte. . . — Și ce crez! c’ar fi rău, să-țî scrii aducerile aminte — Mi-ar trebui vreme liberă. Și-apoî, îmî pare mu, că nu m’am gîndit la asta maî de mult, să fi notat,» cu zi, toate mișeliile acestei viețî ticăloase. 7 — Ar fi fost o bună oglindă pentru mulțî.^ o . — Intr’adevăr le-ar fi folosit multora, ca sa-și au pasul din calea prăpăstieî, în care m’am fost arunca i — Maî îerau și alțiî ca tine ? u „ — Cînd am venit aici, de al de mine mai îera P”. tru-zecî. Și cînd mă gîndesc, iubite Ascanio, carn!jare;i se cutremură, inima mi se umple de scîrba^ roșu mi se înăbușă, și rămîn buimăcit, cînd mă gîndes P ce vieața ticăloasă mi-a fost dat să-mî Petrec.c^jj0 tiși partea cea maî plăcută, cea maî neprețuita ° nereța mea. leu cuvînt de mîngîere n’am auzi > țe> vață maî buna nicî o dată nu mi-a îndreptat g ‘ Pururea înjurături, bătăi, închisori. leală leaga’1 rețeî unui copil de trupă... Ieram, mă rog, aleși toate partea de trupă model, pentru care se cauta,^ P j^dri căile cu putință, să ni se vîre cît maî adine > această afurisită disciplină militară. Dar, pe» 1 surditatea asta de supunere oarbă, fără de mo —--------- --------- „ REVISTA I1DEE1 127 rămas întipărit, ca pildă, atît din punctul de vedere J&jul on-ce urma de ceea-ce s’ar numi voință 6 pOr- al constrîngereî în care traeam, cît și din punctul “proprie. Cu alto vorbe, se eaula ca să f.m pre- de vedere al educației fizice, prin mânuirea trăgătorii ambațî, dm fimți gmditoare, mzestrate cu simțuri, in pe spinarea noastră. .. îera. într’o zi de repaos. Unii kte adevărate mașini, cari se mișca numai' cînd anesî dintre noî făcură o minge și ne ințeleserăm să trecem "e-un resort... Pentru asta, trebuca să vorbim scurt, să im șanț, de alt-feliu care despărțea ograda regimentului de cîmpul de instrucție, șă ne jucam puțin mai la larg. mișcăm, nici sa clipim in fața gradelor, să repetăm Ne zări înse căpitanul de săptămînă.. Și dete ordin, pe rpcînic: am înțeles, traiți, salutind raașinalicește, la dală, să fim vîrîți cu toții la închisoare. Zis și făcut. Am nrî-cc vorbă a vrc-unui superior, ori de-am fi înțeles fi fost fericiți de s’ar fi mărginit la atît. Porunci înse, nri Bu, ceea-ce-ar fi voit sa ne spună. Nu trebuea să sa se aducă o pătură și-o trăgătoare, b centură de piele. petim nimic, în afară de reglemente și deceea-ceni se Pătura ^se așeză aproape de ușa carcerei, unde ieram nrescrica în școala regimentară. Chiar scrisorile ce ni îngrămădiți ceî mai mulți. II mai auzirăm, cerînd să I !e trimeteau, ni se deschideau, secfestrîndu-ni-se, do­ se aducă și un carnet de apel, al copiilor de trupă, ar fi avut suflul vre-unuî spirit maî liber în îelc. Pentru- dînd tot o dată o poruncă grozavă : Cinci trăgători că nu trebuea să comunicăm cu nimeni, să nu știm ce pentru cel din diuiziea intăea, zece pentru celdintr'a se maî întîmplă nimic, pc-afară. Ieram destinați a fi doua și cincl-spre-zece pentru cel dintr'a ireea..3Șoroc turnați după un singur mode], al militarului desăvîrșit, că ieram din diviziea întăî. Pe ceî din celelalte dirizii „rînd tot ce-î civil, ce-î afară din regula cazonă. îî^și’necara plînsul, căci, ca maî vechi, îeî cunoșteau, _ Și peste zi ce făceați ? sărmanii, de mult, senzațiile unor ast-feliu de mîngîeri... _-Acclea-șî absurdități ca și soldațiî. Doar că la noi Glasul de taur al căpitanului detună, numind pe unul slrictcța îera maî cumplită. De dimineață, instrucție, din^ diviziea întâi. Vra să zică trebuea să-mî fac curaj, fiind bătuți și duș! la închisoare ori de cîte ori li se căci rîndul îmi îera aproape.... Se deschise ușa, și cel . părea celor cari ne comandau, c’am fi făcut vre o miș­ chemat ieși lăcramînd. Ușa se închise din nou, și o care în front, sau am fi vrut- să șoptim. După amiaza, tăcere de mormînt se întinse în întunericul carcerei. școală, la cari îeram îmjiărțițî pe divizii, adică clase, Dar, de ce n’o maî fi începmd?... Unul de lîngă mine, cari îerau în număr de trei.. Drept profesori aveam pe odin a doua divizie, gîcindu-mî gîndul, îmi șoptiDe fițeriî regimentului, în fața cărora vecinie Ieram mi­ bună samă, ii dă pantalonii în j,..? Un plescăit de piele litari și nicî o dată școlari. De-am fi înțeles ori ba, și-un valeu prelungit înăbuși cuvintul camaradului mieu. trebuea să primim de bun orî-ce ne spuneau iei, căci Trupul îmî fu cuprins de fiori, și sudori reci im! alunecau nu îera permis,^ punem întrebări superiorului. De âlt- de pe frunte. In sfîrșit sosi și rîndul mieu. Cum am ie­ fcliu, toată învățătura noastră îera mărginită în învățarea șit, cum m’au lungit cu fața'n jos pe pătură și cine pe de rost a unor povești, în care se slăveau și se dădeau mi-o fi tras pantalonii, nu-mî maî aduc aminte, pentru drept pildă, pildăde vrednicie, faptele sîngeroase săvîrșite că, orbit de lumină cum îeram, nu zăream de cit pete de diferiți! stăpînitori și năvălitori, după vremuri... O galbene în fața ochilor miei. Intăea trăgătoare îmi luaritmetică și ce-va geometrie, înghițite pe nemestecăte.,. himină sîtuațiea și îe zadarnic să maî spun cum că m’au 0 istorie sacră, prin care ni se arăta cum a tot bunul dus,dejos,pe mînî, cu toată apa ce o turnară peste mine... și milostivul D-zeu pregătea și sprijinea cele mai' crude Dar cei din diviziea a doua cu zece și încă cei dintr’a treea cu cincî-șpre-zece, poți să-țî închipui ce-au măcelăriri de oameni... Ce-va geografie, învățată ca o recitare, fără hartă, fără desenurî, fără nimic.. Și o gra­ pătimit, — Aveau dar dreptate,să-î năbușe mai di’nainte plînsul. matică, la care ni se spunea scurt, să luăm de la pa­ — Firește. De alt-feliu, mai tîrziu, mi s'a mărit și mic gina cutare, pană la pagina cutare.. Cam acolea se măr­ ginea așa zisa noastră educație intelectuală... Cît se a- porțiea, după vechime... Despre bătăile zilnice, ce le luam de la fruntașii noștri chiar, căror ba că nu le tinge de educațiea morală, apoî nici asta nu îera maî pre jos. Acolea-șî avea locul înjurăturile și poreclele de faceam cizmele cum trebuie, cînd urmam de planton, 3 trebuie să maî ba ca nu le spălam rufele bine, și cîte și maî cîte de tot soiul, una maî strașnica de cît alta.. Și astea...Ieată vicață,dragă Ascanio.vieațăde rob, nu alta... știî, că aveam o poreclă ammme, --- , destul -1de -* —înjositoare, j—u----—u mai jeil> care nicî mina pe perie nu pusesem acasă^ tre­ cu care îeram numiți, la o laltă, cu toții, de cele multe ori de cătră însă-șî educatori! noștri ofițeri, a- buea, să văcsuesc trei și patru perechi de cizme pe ceea, de cățeii regimentului. Numai drintr’asta să vezi noapte, să frec și să storc rufele murdărite de alții, cînd cJt îeram noî de prețuițî. Educațiea morală .ni se desă- nicî pe k ale mele nu șticam cura și cine mi le spăla... La - -pre-zece anî m’au însumat ca soldat. Deși vîrșea înse în zilele de sărbătoare. Gradații, mirosindu-ne, vrîsta de----opt-sp care turn aveam ce-va de cheltueala, se puneau la îndă- vieața ticăloasă și amantă și acea de soldat, tolu-șî, ®îna noastră, purtîndu-ne pe la crîșmcle cu vinul ccl maî unde scăpaserade batjocura plutonului copiilor de trupa, b«n, prin bordeiele cu fetele cele mai frumoase... Peste o socoteam maî cu rost. Cel puțin aveam niște stapîui saptămînă, aveam ce să ne povestim. Cum am băut la o anumițî, nu mi se maî urca în captare cum se scula... crîșmă, cum am petrecut la un anume bordel, și care Din vieața de soldat, ce* să-ți mai spun ? O cunoști Prostituată îera mai voluptoasă, avea formele mai fru- destul de bine : școala trmdaviei și a brutalizatei vuP°ase, cum ne mîngîea șine strîngea în brațele îeî... pești și sufletești. Daca asupra sortărilor ce vin doar geruri cari făceau să ni se înflăcăreze mintea, să ne pe trei ani, și înriureșle Bem firea cu felin de feliu de masturbări, să ne tre- cea dm urma vlagă, prm vecmica-r monotonie, dar a?iQi noaptea cu perinile’n brațe, cu trupul înfîerbîntat, supra unora ca noi, ieșm dintre copiii de trupa iți urma vre-unuî vis ce ne fâcea să petrecem în în- poți face idee cit ne-a darapanat și ne-a secătuit intru ^tarea vre-uneî nimfe despre care auzisem poves- tot. Intr’adevăr, uîtă-te la rccruț., cum, anul mtaiu, de sara.. Dar Scî’eduJafiea fizică nu se mărginea bine, de rău, parcă au dragoste și plăcere de munca. Uutnaî la a ne ținea smirna pfmă nu mai puteam, sau Inse, cu cit se învechesc, se lac nw trindav. mai silî Pune la PSS ’ână cădeam înăbușiți, cu nici, pană ajung, în anul al treilea, sa-ș poarte și sa-și ranHa, cu I I ? -L ne vremea a- îngrijească cu anevoe chiar însa-și trupul lor... Cu ce gind Ceea î^il^a;r ®*. Sn lor. nu^numai se scoală, mă rog, un soldat, dimineața? Să-și&îcu Pernele ni„ ,_ri s:fcpt, n[ mîivîeațî cît mai de grabă, să in Iacă ce-o facelacu instnicțiea, ‘ SXe Xuh10 C dX ce « ceaiul ~ «ânioce apo^eH repezeala, prinsa 'aibă I H! ■ 1'! ■ ; . E. ! �128 REVISTA IDEEI vreme să doarmă pană la începerea serviciului de după amiază, cînd, dacă îe numit la vre-o treabă, așteaptă pururea să fie îmboldit dc gradați, cu ochii vecinie la soare, sa. treacă, să vină mal degrabă masa dc sara, și după aceea somnul... .... — într’adevăr chiar însă-șî Ici o spun, ca daci» ar munci și pe la casele lor ca aici, ar muri cu desăvârșire de foame. „ — Dară gradații, ce ajung oare aceștia după liberare, Iei,, obicîn uiți aici să trîndăvească și să poruncească la atîtea slugi? — De bună samă, dragă Flavio, feciorul Iui badea Gheorghe, fost sergent în armată, cu greu și rușinat se va întoarce la coarnele plugului. De asta-î bucuros să caute mal degrabă o slujbă, cît de păcătoasă ar fu, de gardist, de jandarm, de spion, de șef dc garnizoană sau cel puțin de ajutor de șef, de notar pe la sate, cc-ar fi, numai să se cheime că ie slujbaș, că nu-î cu­ prins în rîndu! oamenilor muncitori... — leată dar bine-facerile căzărmeî... — Ie drept, Flavio, armatele dărăpănează noroadele, prin răpirea de la muncă a atîtor brațe tinere, pline de vlagă, pe care le aruncă înapoi ticăloșite, trîndave, lipsite de orî-ce demnitate, putrezite de boli, pline de tot felîul de patimi rele. — Și cînd mă gîndesc, că mi-am petrecut vreme de zece ani într’un ast-foliu de mediu, unde întru nimic n’am putut, n’am avut cum să mă pregătesc pentru lupta vieței, cînd mă gîndesc la asta, dragul mieu, nu știu cum ' oiu putea să mă mișc în vieața în care va să pășesc. într’adevăr, cam ce-aș putea să fac acuma, ca civil? Să muncesc, nu pot, nu mă pricep. Vre-o meserie, cînd îera vremea să învăț îmî tăvăleam zilele prin nă­ molul scîrbos al căzărmeî. Intr’ ale negoțului sau ale plugăriei, pe lîngă ca- ’ml lipsește capitalul, apoi puțin inaș pricepe. Doar să cerșesc vre-o slujbă de la mai mari zilei... Inse, dragă Ascanio, n’ar însemna oare că s’ar din baltă ’n puț? Ca slujuaș, n’ar fi să-mi pun, îeară-șî, sub altă iorma, jugul de;care vreau să scap mai curînd. Sub o formă mai dulce nu-î vorbă, dar jugul, de aur să fie și tot jug îe, cînd îți înlănțuește libertatea deplină. Ar trebui să stau, ieară-șî, smerit, în fața unor șefi, să tremur în fața color cari m’au pus în pîne. Deci,^ rămas bun neatîrnare, rămas bun în­ clinare firească.... Dc-ar fi să stau mai fericit acasă, atuncea ar fi alta. O stare materială cît de restrînsă, cînd te scutește de a ’ți mai vinde neatîrnarea, să-ți capeți existența, prin asta, ori-cuin te pune la adăpost și te scutește să te înjugi, să i răgi la carul altora ? De buna-samă, de acolea atîrnă și neatîrnarea morală. Nu-ți va luai fi nici o teamă de gură, și vei putea să strigi, cînd nedreptățile vor căuta ră te calce orî vei vedea că-ți calcă semenul. Dar, cum îți spun, s’aîntîmplat,pentru nenorocirea mea, ca și acasă să stăm cît nu se poate mai prost. Inchipuește-țî,ca rra din proprietățile rămase s’a întîmplat să ardă. Și, cum muma îera în urmă cu două rate la societatea de as'guiare, la care plătea de aproape opt ani, n’am fost despăgubiți cu nimic. leată-nc dar rămași c’un singur rînd de case, în care ședea rnama^ Ce se mai întîmpla, apoi? Cum mania îera •singură și neobicinuită cu munca, cu toate că soră-mea, de la o vreme, cosea, broda pe la streini, mijloacele nu se mai ajungeau. Pe lîngă întreținerea mame! și-a soreî, pe lîngă plata datoriilor rămase de la tata, raaî trebuea să-mi arunce și mie, de cheltucală. lear leu, deprins cu-atîtea viții, contractate aici, ce-i drept am cheltuit, am risipit cam mult. Nu ma gîndeam c’o să ajungă vremea, să-mi para rău de cule ce făceam... .^i așa, mama, silită de nevoe, prinse a se tot împrumuta de la credit. Și a-zi îea, mîne ica, cu dobînzile cari creșteau mereu, pentru că nu îera nimeni cari să poată REVISTA IDEEI munci, să poată să plătească la timp, îti Ce]p mă pomenesc, că-mi scrie bieata mamă, că credit |Ura*^ scos casele la vînzare, și îea cu sora au fost ni Ue*’îl afară, fără de nici un sprijin, fără de nici un ad^^ pe lume. Și. dacă pan i acum trebuea să ne în *' numai de ale îmbrăcămintei și de-ale gurcî, de în colo mai trebuie sa noi îngrijim și de plata la alții, dacă nu vrem să nc vedem rătăcind ®e ’ ca cerșetorii... Cuvintele astea, ale mamei, mi-an ? ’V inima adine, deschizîndu-mî ochii nsupra ruinei în r,UUit am fost aruncați... Rîndurile mamei au fost, pentru CV° 1903, Noeinhrc. i\<>. XXIX. 9. București, Strada Epurilor, 10. CUPRINSUL gr.ja că îeu sine singurul sprijin în caro mat alba puțina nădejde acele finiți scumpe, nenomni, îmiJramîntii pururea mintea. Do asta aștept °Sai berarei cu atita dorința, ca sa Ie pot veni c’un pa mal degrabă iutr-ajutor Ș.'îeară-șî, de asta mă cutre^ de apropierea acelei zile, cînd ma gîndesc, că nu sW pregătit pentru nimica ’n lume. Și tare mi-î să nu văd nevoit a rătăci cu mînele în buzunar!, flămind sî gol, pe străzi, mărind ast-felil, mal mult, amarul și greul mamei' și soreî, prin adăogarea nevoilor mele,.. Cum vezi dragul mîeu, din toate punctele de vedere stau rău’ Să fiu sigur, într’o asemenea stare, ar fi ușor. Al’as îmbarca ca raatelot pe-un vapor și dus aș fi în toată lumea, cum am dorința nebună, să văd și să cunosc alte lucruri, alte țări, alți oameni. Dar, nu, acum n’aș putea, nu trebuie nici să gîndesc la una ca asta. Ar ii cea mai mișelească faptă, să-mi părăsesc mama și sora, să le las rătăcite în mijlocul furtuneî vieței în care sînt cuprinse, fără să le viu într’ajutor, măcar c’un sfat, c’o vorbă. Mai ales... c’ar putea... silită de nevoc, să fie -aruncată... soră-inea, în vieața de stradă, cum știu atîtea cazuri, dc la cele cu care am petrecut nopți de blestemății, cît mi-am tîrît păcatele prin ca­ zarmă. Gîndul acesta mă înspăîmîntă, mă cutremură, mă face să am visuri grozave, să mă trezesc din somn buimăcit, să nu mai pot dormi și să mă plimb toată noap­ tea prin întunericul camerei, ca un nebun, ca o fantomă. Sunase stingerea dc mult. Cerul începuse a se înoura și tot nu mă înduram, să-1 părăsesc pe Flavio, a cărei poveste îmî strînsese inima dc durere. Aș li vroit, în clipele acelea, să fiu în stare a-î da tot ajutorul de care avea nevoe, să se susție, să poată îngriji de aî săi. Inse Tcram prea slab. Ieram neputincios, să-i dau măcar un sfat. Rămăsei cu gura încleștată, cu ochii ațintițî asupra unei stele care se'nlrezărea prin vălul res­ firat al unu! nour. Și nu știu cum, dar par’c’un glas năuntric îmi șoptea, că de acolo de sus, din nemărginirea văzduhului, steaua aceea îșî mai aruncă razele și, asupra altor lumi, asupra unor lumi senine, scutite de mizeriile în care hălăduim noi, pe coaja acestui grăunte neînsem­ nat de nisip, rătăcit, în pusderiea lumilor pierdute n tăriile nesfîrșitului. Acolo, în nemărginirea cuprinsului, în lumile acelea, poate domnește frățiea și dragostea) nu pătimește nimeni, nu îndură lipsuri și nu se is o vește nimenea, în nevoi, nici rătăcește în întunrec, toți plutesc în undele fericire!... Cînd mi-am întors privirile spre camaradul n}’cU’JJ zării ștergîndu-șî ochii, ochii lui cei vii, pe cari mi i-au crezut c’ascund un suflet ușurel, nebîntuit dc de grijile vieței. Cîte-va picături de ploae» ne a * să ne ridicam, și, strîngîndu-ne mînile, ne îmdrep ‘ ‘ ’ tăcuți, fie-care cătră companiea lui, pe cind I ‘ se întărea mereu, scotea un murmur trist, lovu frunzele copacilor, pierduțî în umbrele nopțeu-1. NeagU- 1 care s’ar li căzut să fie, ci unul pe care Fa nă pustii o împrejurare sau alta, pe care l-a înfipt o împrejurare, cu totul ne la local lui, vrînd ... —. nevrind. Se nevoeșle orl-cine, să se are le destoi­ nic de rolul pus să-1 joace, să pară cum-că-și în­ deplinește însărcinarea, senin. Dar chiar pentru oGincomo d’Angcio. jjiiyâ „l0 jimpi" ' chil celor deprinși cu caricaturile de a-zî, se vede, cit de colo, că-n locul ce-1 fixăm, in locul ce-1 a«i Npcnccr. Noujtui vlcjci egoiste £ l&do d,lrc. vem în vedere, Ie o caricatură curată, sau un biet figurant. Să facem o enumerare'? Lucrul ni separe puîilcain Franceze. atit de izbitor, alita de vădit, de limpede, de clar, 'jțbonuhiente piânto. subscrieri voluntare, în cît nu știm cine să albă nevoc mal mult de cît de-o enunțare, să-șî dee samă cum se cuvine, ' -------cind are-n juru-I atîtea pilde, pornind chiar de la ALT RĂU sine. Doar nu-i aicea nimic abstract... Dintr’O aler­ gătură turbată, după o oare-care resursă, se nime­ rește un loc, un loc ce l’ai putea avea, Daca aista pnul din cele mai imense rele ale organizare! la cumpene, ca să-] primești sau ba, sigur că le-ai sociale de a-zl, nu Ie numai acela că această or­ trezi înlocuit cu-n altul, cu-n altul inspirat mai ganizare lasă Iară mijloace o imensă mulțime, a bine, ca să primească pe dată, să se lipsască de cărei vieală îe, mai curînd, o cruntă agonie. Nu meditare. Și, mai la urmă, tot într’un loc zvîrlit m lume n’ar fi destule bunuri, cari să îndes­ de întîmplare și ne ales de tine ai 11... Ar fi, irituleze pe toți, sau bunurile acestea nu ar avea vir­ tr’adevăr, de mirare, dacă în vălmășala, in îmbultutea (le a se reproduce, într’o măsură mai largă. zala de a-zi, ar da cine-va tocmai peste ce ar pu­ Dar Iele, fiind acaparate numai de unii, sînt fo­ tea să-i convie mai bine, întru cit poate să fie losite numai de acei ce le au, și proporționale, a- , vorba de ce ar putea să convie cui-va mal bine proape, numai după necesitățile lor. Există în lume în organizarea de a-zî, cum ie turnată... Neapărat că omu-i mlădios, se dresază. Și dacă un schimb, dar lucrul tot cam aici se reduce, și nu implică de loc, că cel Iară mijloace ar fi în chiar infirmități constituționale, prin ajutorul drestare a oferi ce-va, ca să se împărtășască din bu­ sărei, în oare-care măsură, dispar, cu atit mai lesne nuri și Iei. Ici ar avea, într’adevăr, un lucru pre­ se pot produce sau provoca infirmități, pe cari un țios, ar avea de oferit munca. Dar, în condițiile om să le poarte. Nu ie aici nimic la’ figurat... In aflătoare, munca nu tocmai face parale... Pentru memoriile lui Kropotkin, interesante din multe trebuințele iei, clasa stăpînitoare are brațe destule, puncte de vedere, ie un pasaj minunat, care abrațe cari produc czact cît ie să între în circu­ runcă asupra chestiei o nouă lumină... Se tntimplă lare, după socotelele iei, celelalte, fiindu-i de pri­ adesea, ne spune Kropotkin, cum-că o sumă de sos. Brațele astea ar face producerea mai mare, oameni, joacă, adesea, un rol politic, social, fa­ learproducerea asta, combinată, cu prisosința, care milial, dm pricină că n’au avut nici o dală vre­ ort-cuni, rămîne și a-zi, ar da, cam tocmai, cam mea să se întrebe, dacă pozițiea în care se găsesc cit sar cere pentru nevoile tuturora, dacă nu și si opera ce-o săvîrșescie cea mal potrivită cu iei, luai mult. Dar, dintr’o aberație a stărei aflătoare, tlin pricină că n’au avut nici o dată vremea să se întrebe, lucrul acesta nu-i, nici de cum, cu putință acum. ----, dacă îndeletnicirile . . .lor se acordă, . într’acari nu au fost învestit!, cuin-va, cu dreptul devăr, cu năzuințele lor intime, cu aptitudinile Ue proprietate, și cari au fost excluși de la muncă, lor, și dacă le procură tocmai mulțumirea pe care ieste în drept să ~o aștepte’de pe urma osW Ce»„la nn moment dat, au fost un factor ne- fie-care n~ nrik’ Ceî car* se exclud mereu, în mod silnic, tenelelor lui... Un om activ, urmează Kropotkin, in Perfcci»onarea utilajului mecanic, prin fluc- un om activ, deprins a se alia în treabă, iesle cu ci5ea necesilățeT producere! de a-zi, din cei ce-s osebire expus să se găsască într’o stare ca asta. Wear“acu^}a llu factor necesar, nu au de cit să Zilnic i se ivește ce-va, ce-va ce-1 antrenează, fără Vorlapieară de-or putea, pentru ca nu ie să isprăvească, în ziua ceea, ce-a fost tîril să facă. uiulH f e Unuh precum se vede, ci de o imensa A doua zi. iei se apucă, grăbit, de ce a început «Htn e’ De nu se va întîmpla, mai curînd, pre- în ajun... Și așa ți se scurge vieața, fără sa ai mă­ liah£U!e.tn Prevedea, ca agonica acestei disgra- car timpul să te întrebi unde al să ajungi, fără să ai măcar timpul și să privești direcție» spre Plită sa se prefacă, de-o dată, într’o cumcare ți se îndreptă vieața... Kropotkin, vorbește nLiZbucnir.e de vieață... cuiu uiuMVM de antrenările unul mediu, într’o privire nu toc­ ban,.| acesta ie cunoscut de mulți',ie, cum am zice, mai grav: că mai alît de ingrat, cari, ori-cum, te Iau, ce l’au luat chiarîe ce-va, am putea zice, mai grav: ca ilru ca înainte chiar și pe Iei, înainte de a-și nimeri calea, 2- 9U oare-cari mijloace, pentru ca să sa le le iele St?/ țe poată păstra, ca să se folosasca de• calea pe care s’a fixat în urmă și care i-a adus cele *.°e in / Sa facă slujbe, slujbe ce nu-s de• mal mari mulțumiri. Iei nu vorbește de antrenăUcă far să le facă, si cari-s nevoit! sa le> rile de silă, de’ îndeletnicirile de cari iest! nevoii să le ocupi, că nu ai încotro, fie acele’clilar în­ pc loMr?Slnnfiator. Meșteșugar, într’o ramură data, scara socială, nu Ie de loc acela, acela deletniciri, cum s'au numit. ,liberale-... 1 î i h î ! �■ 130 ftftViS'TA /dEEi Răul acesta Voim sa-l discutăm... Să fie. oare, numai de cit nevoe, de a pune pe oameni in stare de-a-șț vițîșa natura, de a le da însărcinări pentru cari nu au nici cea mâi" mică chlcmare, de a interverti rolurile tuturor, și de a face pe unii să săvîrsască, cu cine știe ce caznă, penibil, ceea-ce alții âr săvîrși cu plăcere și atit de ușor? Și nu s’ar putea oare o organizare socială, în care fie­ care să graviteze, in voe, călră ce s’ar vădi mal apt, după o liberă punere la cer,care, în mod cu totul nestingherit și larg? Nu s’ar putea oare o rinduire cA lumea, care să îngădue tuturor prac­ tica unor munci potrivite, o rinduire din care să fipsască osînda. osindalanemuncăsau la o muncă denaturată, cruntă? Ni se pare ca Ie destul să fie pusă problema, ca să și fie deslegală, de sine, în mod afirmativ, că totul s’ar putea. Se înțelege că acel cari au inima la asta, pe cari durerile mulțimel îl mișe i, și cari-s simțitori chiar la dure­ rile lor, nu se vor opri nici de cum la greutăți părute, și nu vor căuta nici de cum ca să rezolve cbestiea pusă, prin iniei meschinării, prin mici re­ forme, cernută numai răul de la un capăt la altul șid fac cu ațîta mal ^rav, cu cit îl vînlură în zadar, rlîndu-i, prin asta, caracterul unul rău nou. Pană acum nu s’a urmat alt-feliu, și-a fost destul de rău. Și tocmai de aceea trebuie să rectificăm acum, mai mult dintr’un avînt, ceea-ce s’ar fi pu­ tut rectifica, în cursul vreniel, pe îndelete.... Se înțelege, îeară-șl, cum-că vor fi povățuit! rău, cei ce* vor crede că pot să se înlemeeze numai pe luminele lor, cei ce ar căuta să monopolizeze, numai iei, dreptul de a se ocupa de niște chestii ca astea, de interes alît de general și vital. Dacă ie un domeniu, unde ie mai necesară cooperarea, desigur că ie domeniul acesta, unde escluzivismul Ieste cu totul păgubitor... Cînd discut subiectul acesta, îmi apare, cu osebire, in minte, figura unor buni camarazi, cu totul all-feliu pregătiți, cu alte dispoziții, de cit ar cerc îndeletnicirile infime, ca să nu zic infame, față de chipul practicei lor, în cari sînt aruncați. Pentru-că, sa fi fost nevoe tocmai de o cultură aparte, de-o educație specială, pentru-ca, imul să facă un lucru pentru care ie absolut, neapt, care îl Ieste cea mal grozavă povară ? Jear altul să alerge, să cerșască, să fure o muncă lot alît de in­ grată ? Să fure muncă, cum se exprimă, cu toiul plastic, un camarad pătrunzător... Nu mai vor­ besc de imensa mulțime, de bărbați, de femei, cari se vînzolesc, într’un amestec cumplit, fără să-ți dee, măcar o dală, impresiea deplină că al văzul pe unul Ia locul cuvenit. Pururea un con­ trast, un contrast mișcător îți întîlnesle privirea, și pururea te urmărește o simțire, de milă, as pu­ tea zice de umilință,‘privind 'la saltul. Ia saltul deșănțat ce-1 face fie-care... Dacă ar fi fost un ti­ ran, un tiran caraghios, a tot puternic, pentru a comanda tuturor, nu putea să împărțască rolurile mai rău, pentru a-și hale joc de" rasa ome-, nească întreagă... Lucru cu atit mai surprinzător, mal de mirare ie, Ie că lipsește o rațiune supe­ rioară, ca să zicem așa, în baza cărei toate ar fi să se petreacă, nefireșle, curase petrec. Și nu ve­ dem acolea, noi, nici o predestinare oarbă. lenr ra­ țiunea noastră, descopere, cum-că avem toate ele­ mentele necesare, că s’ar putea, prea bine, să se mteineeze toate, în chip normal, să se alunge ori ce nepotrivire din toate, să se reverse, cu îmbielșugare, asupra tuturor, în locul silniciei, desgustulul amar, să se reverse farmecul și plăcerea. Dc o asemenea surtz.’iloarc soarlâ eauJA cure lot omul, pentru-cfi-I cu putința si* ntinr6 *J‘l nu avem ocolea falalilfili ce s’ar opune Ar 1! de-ajuns, ca să ajungem aici, consirî rea șă lipsască și bunurile să se puc la obștească... Nimerii nu va deveni parazit n‘Ua asta, și nu va sta neacliv, ca să ne l&mein (ie,lll‘u un cataclism. Pentru-că, nimic mai alrăgătn Vle cil muncn pe care-o preferim, negreșit, de munca mobilată. Dar, chiar de-am presurun C iiu-i de presupus și nu se poate, în general Cc cepe, ce se desmintede toate observările firește că lucind abstracție de sîlnîciea de a?*' de-âm presupune, că munca ar cuprinde î ’ tr’însa, orl-cum, ce-va respingător, putem’ nî crede, oare, că vom nrinca recolta unul an a ne mai îngriji de recolta anului următor ? Cii că, în industrie, în arte, am merge pănă la sleir* ani face ce va analog ? Putem noi crede, oa/’ cum-că, în cele din urmă, ne vom repezi asunra celor din urmă depozite, să ne îndestulăm din Iei * sau asupra strînsurei ce-ar mal avea-o oare-cari grupări, așleplînd să ne stingem, apoi, cu sleire., celei din urmă resurse? Dacă chiar barbari! cu lipsa de mijloace, proprie primilivitățel, dacă c’lifar barbarii, și-au căutat să producă, să-și neînlrerupă munca, să-și împlinească nevoile simtite" cînd nu i-au împins nevoile să se dedee la munca și mai anevoioasă, la jiradă, cu atît mal mult cau­ tă să producă, omenirea de a-z.i, înzestrată cu nlîlea și cu atîtea mijloace, să nu disprcțuească munca. In starea în care no allăm, nu numai că munca poate fi cu mult mai atrăgătoare, cum h>, prin faptul că poate să se îndeplinească cu-atî(a lesniciune, mai poate fi atrăgătoare chiar prin obîectele ce crează, în fața căror chiar creatorul i-adus a remănea uimit, de maeștri le ce-i Ies din instrumente, nu numai de utile ce-I sînt... Nu-i vorbă că, în organizarea de a-zl, anomalii sînt destule. Dar pildele acestei organizări nil sînt hotărîtoare de loc, și simțul conservăreine va călăuzi tot-deauna, cum să ne păzim de pcire... Cu țoale că, nimeni, nu poale osîndî,pe nimeni, la o existență ce poaten'o preferă, cu sila, ca să urmeze de-acolea reglementări, impuneri... Să fie înțeles bine, noi nu ne plingem că omul ie adus a munci. Răul nu ie acela cum-că omnl muncește, ci că muncește ce nu-i convine, ce nu ie omenesc să-i convie, după înzestrăiile lui- Re* nan o spune, că nu-I nimica: omul poate să mun­ cească ori-ce... Ori-ce, să aibă pregătirea trebui­ toare numai, să nu muncească ca un damnat, ti­ vind și pregătire și muncind cu plăcere, iei poate face o" muncă mult mai anevoioasă, mal grea, Iar. să simtă nici cea mai mică incomodare. InjciIgem, ast-feliu, că pot să-i crească aripele " rel, că poate să creeze și opere de-acele, pe c nu le-ar fi creat nici de cum, dac’ar fi fost ja murit, să se ocupe numai și numai de iele, • să vedem pe-un atare, să-l vedem sluga sari ‘ gat la stăpîn... Ar trebui să fie înzestrat .nU • cum, si să s’aleagă nimica de slujbele-i i«’l . ’ ca să-și trăească, să prindă vieață cugetai*1.jj’ într’o brînduire rațională, cum am zice, nor pentru a satisface tuturor exigenlilor, ex»fiem naturale, omul nu numai că ar putea sa-și a 6ar să-și varieze munca, cum i-ar plăcea, nițjn la . putea fi chiar și facultativă, ar putea li .ce# ritmul iei firesc, pe sama necesitatei or°j7Vorî Progresul cel mai nețărmurit, Ie vădit, ar * ne de-aici, pe cita vreme impunerea și slia __ __ ___ ______________ __________ hevista i6ee7 lhlce de.cit la istovire și la ruină. Pentru a vfl .niivinge. privdl aspectul lamei, priviți Ju la­ vă Sie de"muncitori de atelier și de cîmp, la leg!u;; le de muncitori de biurou, pănă la cele mal «’i c trepte, a toți ce-s prinși in reguli, în date, 1111 rtistl, la învățat! chiar, chiar la așa numiți! 111 SioniștI liberi, cari iși au lărmurită audienta consultațiea la minimum cu putință... Veți la ilustrarea unei vădite degenerări.. Fără de 'Sule fixe și fără date stricte, nu Iede presupus, r??de cum, că vieața și-ar istovi, mai repede, Srful. Viența, ca sVr? Pâvr*n<^e, nare nici o de legea celor XII table... 11 nucă am ciștigat punctul acesta, sînlem aproape * ne dăm samă, că chiar și educațiea de a-zl Ie tini! de lacune... Sînt facultăți, pe cari omul Ie p voit să Ie facă, ca să albă un titlu de concurat, S mult, la neajunsurile viețel. Sînt facultăți, numai facultăți nu sînt, de vreme ce-s clasate îi le reslrîng în marginele lor. Iesle o spontaneiiate ȘÎ-n astea, dar o spontaneitate inclusă, cu bază cu acoperemint, cu garduri străjuite, nu 'uontaneilalea largă, ce organismul ne-o cere. Nu iioțl sft sbori pe deasupra, în înălțime, cînd poți. 4i nu le poți întinde în laturi, în larg. Iluziea țacullălel o ai, inse, cînd cauți, vezi bine cătu­ șele ce te țin. Facultățile astea, mal au imensul ritu, de-a nu putea cuprinde, cu nici un chip, în lele, firile refractare, înzestrate aparte. Ce titlu si decearnă, atunci, celor ce nu le pot urma, și cari, totu-și, va să concureze la vieața *?... Știm foarte bine, că toate cîte sînt, sînt proprii organizărel de a-zi. Organizarea aceasta, înse, ie suscep­ tibilă de schimbare, ie chiar menită a se schimba. De aceea și căutăm, noi, a da pe față nepotrivi­ rile și relele din iea... Rutinarii sînt prinși de groaza cea mai cumplită, crezind că soarele nu va răsări de-acum... De datorîea noastră Ieste a-i li­ niști. Entuziasmul nostru ar descrește cumplit, s’ar nimici, dacă în îndrumarea care-d întrezărim, dacă în rînduirea nouă, în transformarea gene­ roasa și largă, ce venim s’o vestim, am vedea cu putință să se repete rele, rele ca cele ce binluc acum, dac-am vedea cu putință a fi periclitată exislehța cui-va. Știm foarte bine că rutinarii, cunos«ndu-și imbecilitatea, de cari sînt înzestrați, într’o societate orinduită normal, în care fie-care va fi la jocului, la locul cuvenit, credea vor re mânea fără •oc. Să nu sc teamă nici cum, pentru-că, într’o societate orînduită normal, nu va fi imiitabilă lllcI imbecilitatea lor... P. Mușoiu. Oștire daPdoton al nostru, inginer, absolvent alScoalel inai nrJ 9* Șusole, caută ocupația in ramura sa. So fioth* - R PrePQra In matomatool olovl, sau a da Hau *Q lnstitute. Un post do administrator sau casier, Pe llntxai.similar, încă ar putea să ocupe, posodmd, gg» hmba rotnînă, lin.ba franceză și germana. 1'iind c?at avou nevoe, so adresează Revistei noastre, VOr aven a face cu-n om, P° hngă ca co,n* om eu totul conștiincios. ’iRevlsta Ideei“ Abonamentul, pe an, 5 lei. Adresa: 10, Strada Epurilor — București. , cari mai au de plată, vor fl așa de »nxi mai aștepta rugăminți... Idf bazele științifice ALE ANARHISMULUI Sînt uni! oameni, cari, în fața cascadei Niagara, uită întreaga masă de apă, ce se rastăgolește, pentru a nu vedea de cît o picătura mică, periată, ce fidguește și se înalță spre ceriu. Tot așa, unii, cît se atinge de anarhism, uîta toată istoriei societăței, pentru a nu vedea de cît pumnalul regicidului sau viziunea unui idealist... In cîte-va pagini, de o valoare rară, din. opera sa «Civilizațiea și marile izvoare istorice®, Metchnikoff, arată unor asemenea oameni cît se înșală. Dar, să ne explicăm... N’avem de loc pretențiea de a clădi vre-o teorie noua, vre-un anarhism științific, coro­ lar a aceea ce s’a numit socialism științific. Noi nu cre­ dem de loc, cum că devii socialist, din pricină că ca­ pitalul se concentrează, ajunge Ia apogeul său, dînd naștere apoi propriei sale negații, cu fatalitatea ce pre­ zidează la metamorfozele natureî... Și, tot așa, nu cre­ dem că devii anarhist, pentru-că materialismul, împins la extrem, duce la anarhie... Nu, fondul natureî noastre libertare, baza temperamentului nostru comunist, pleacă din domeniul obscur al impulsului, al instinctului, din domeniul inconștientului, în care zac tendințele originare, în care zace, acumulată, întreaga moștenire ancestrală, întreg necunoscutul, în care știința abiea, abîea pătrunde. Dacă rațiunea vine de ne arată, pe urmă, cum-că nă­ zuințele noastre sînt conforme, sînt de acord cu isto­ rica biologică și sociologică, cu atîta mal bine. Tocmai asta îe ce ne va întări mai mult, ne va convinge și ne va face a stărui în direcțiea noastră. Departe de noî, deci, ideea de-a respinge un ajutor atît de prețios. ieată de ce natură sînt argumentele invocate de Metchnikoff. Aceste argumente ni se par îndestulătoare, pentru a ne legitima tendințele anarhiste și pentru a ne arăta că nu sînlem de loc nici pe calea utopiei, nici pe calea reacționară, nici pe calea dezordine!. Mersul societăților, n’a avut Ioc în linie dreaptă. Is­ torica îe alcătuită dintr’o succesie de spirale, din desvoltări alternative și parțiale, din progrese și dări în­ dărăt, din o mulțime și o mulțime de oscilări. Din serica aceasta de fapte, de fapte biologice și sociologice, totu-șî, se degajază un criteriu, care, prin perzistența-î relativă, ne îngădue de-a prevedea, în feliul nostru, de-a prevedea, viitorul, după cum, perzistența unor fenomene, de cari ne dăm samă, prin mijloacele noastre de investigare, ne în­ gădue de-a afirma, bună-oară, conservarea energiei. Acest criteriu-î progresul. Prin progres, înțelegem acea seriare a fenomenelor naturale, în care, la fie-care treaptă a evo­ luției, forța sc manifestează cu o varietate și o intenzitate crescînd. Numim serie piogresivă, cînd, fie-care din termenii iei, reproduce pe cei anlecedenți, plus un ca­ racter nou, necunoscut în faza anterioara, care devine la rîndu-i, germenul unui plus, in faza consecutivă, Solidificarea scoarței terestre, ie un progres, pentru-că iea provoacă o intenzitate de vieața, încomptabilă cu starea lichidă și gazoasă a planetei... Planta, maî are, pe lîngă proprietățile natureî neorganizate, proprietatea de nutrire, de creștere, de reproducere... Animalele, fața de plante, sînt în progres, sînt în progres prin aceea că poseda, în plus, facultatea de mișcare și facultatea sen­ zației... Omul, îe superior animalelor, fiind-că vieața lui senzitivă și intelectuală îe susceptibilă de-o bogăție, necunoscută precursorilor luî... Vieața indivizilor în so­ cietate, ie în progres, față de vieața indivizilor izolați pentru-că poate să dec naștere, prin ciclul iei de relații cari alcătuesc cooperație», poate să dee naștere une intenzități și variații dc mișcări, cu neputință alt-fehu.. Caracteristica de căpetenie a vieței sociale ie cooperațiea' ! Ș II �Individul adevărat, ic celula, plastida. Daca am vrea să împărțim celula, n’utn dobîndi de Cît materie informa. Indivizii, din toate puncti-le de vedere, sînt complecțn In izolarea lor egoistă, Tei se nutresc, cresc, se unul’ țese, duc lupta petru traiu. pe rizicul și pericolul lor. Nu cunosc solidaritatea. Minați, desigur, de simțul conservărei» indivizii se adună in societăți, alcatuesc colo­ nii, formînd, cu chipul acesta, indivizi de-ini^ordin se­ condat; ca organismele plnncolulare, de pildă. La rîndul lor, coloniile se asociază și lele, dînd naștere unor colonii din ce în ce mai superioare, dc la perechile conjugale, până la marile aglomerări. In locul legeî oarbe, brutale, a luptei pentru exis­ tentă, singura grijă a indivizilor izolați, pe care o pro­ bează atît de mult adoratorii izbîndcT, se subordonează a doua lege, a grupatei indivizilor, în organisme, din ce in ce maî dezvoltate, cari caută a se apăra împo­ triva puterilor vrăjmașe, caută a-cunoaște resursele me­ diului în care trăesc și a descoperi resurse nouă. Avem asociarea pentru luptă. Asb'cîarea, cooperarea aceasta, iea forme diferite, și manifestările acestei asocieri și cooperări sînt diferite, și iele, după diferitele trepte ale scarei morfologice, I. Pe treapta inferioară, acea a primelor organisme, cari trăesc în societate, indivizii, cari nu se deosebesc de loc unul de altul, sînt uniți prinlr’o legătură meca­ nică, rigidă, care nu le îngădue nici o manifestare spontanee, cum sînt nenumăratele colonii de infusorii, de coralii, de spongii. II. Pe treapta mijlocie, a vieței în societate, indivizii pose'dă o latitudine mai mare. Iei sînt diferențiați li­ nii de alții, Tear legătura lot nu-T numai simpla meca­ nică, maî ie fiziologică, cuiri sînt coloniile de sifonofori, la cari, pe o aceea-șl mlădioasă tulpină, intilnești indivizi, unii îndeplinind funcțiea de apărare, alții ser­ vind drept brațe, alții servind de stomac, alții îndepli­ nind' funcțiea organelor reproducătoare, alții servind de fixatori, și așa mai departe. Indivizii aceștia, cu toată libertatea lor relativă, atirnă încă strict unii pe alții. III. Pe treapta superioară, a asociere!, legătura se schimbă, din lisiologică și mecanică, în psihologică. Plecînd de la instinctul sexual, acest element nou, lasă, încet, încet, lasă locul afecției mutuale, solidaritățeî, din ce în ce mai conștiente de interesele iei, unei'neîntre­ rupte colaborări, ajutorului reciproc, de unde purcede frățietatea. In categorica aceasta avem societățile de albine, societățile de furnici, societățile de castori. Perfecționarea sau progresul legăturei sociale, începînd, în serica zoologică, prin constrîngerea pură, îm­ bracă, cum vedem, din ce în ce, un caracter mai psi­ hologic, mai liber, caracterul unei legături contractate. Natura, avind nevoc de solidaritatea ființelor, fără de care nu poate realiza formele superibare ale viitorului, obiemuește, mai întăî, aceste ființi, le obicmuc.ște cu vieața comună, prin conslringere. Le mlădiază pe urmii prin diferențiate, și, cind socoate că sînt capabile de o colaborare voluntară, cpnfonna cu urmărirea iei, desleagă toate legaturile, ridică orî-ce cOnstfîngere, șterge on-ce subordonare, și opera cea mai dp căpetenie, din punctul dc vedere biologic, reproducerea inșilor, ic lăsată pe sama instinctelor șî înclinărilor celor mai per­ sonale șî mai arbitrare. 1 Progresul sociologic, după cum vedem, vedem, ie ie în în raport raport instrîngerca. cu constrîngerea sau cu auto­ invers cu constrîngerea, ritatea, și m raport direct cu ' ’ țiței, ^V.iuî^WeT'- revista REVISTA 1DEEI 1B2 rO1U' V°intOi’ liber- După cum vedem în natură, cu alte cuvinte in semăsura progresului legăturei sociale, ie libertatea. Daca isterica ar,- menirea de-a arela, sub alte. ți. numai transformările treptate ak- evoluție organice, .și în domeniul istoriei tot acelca-și fa. cendente avem dc constatat: 0 asI. Perioada inferioară, acea a grupărilor ' im bazate pe constrîngere, ca și coloniile rudimentari^’ celule, stăpînîte de-o legătură externă, mecanică ° Această perioadă primă ieste reprezentată de patru mari civilizații: egipteană, asiriană, indiană neză, cari alcătuesc întreaga antichitate. La ponea'r | astea domnește cel mai neînchipuit despotism și * țiile de constrîngere sînt chiar divinizate. ȘupunenC' cea mai absolută, a tuturor supușilor, unul singur st.'* pîn, care-T principiul autocratic, n’a fost nici o d r mai strict îndeplinită, nici chiar în tiraniile clasice C v maî cumpliți cezari ai Romei, chiar în momentele I de furie, nici n’au a face cu acești’ despoțî orienta?/ reprezentanții simbolici și vii ai fatalitățejf cosmice s) popoarele se soci' ai puterei divinizate, față de cari popoarele' SOCO-' teau drept zt nu im aucLwo, adaos, nil fără a do v.iw nici w o Vvaloare, imucaiu, drept1 o‘ emanare degenerată. Singura rațiune de-a fi a - . 1 acestor societăți grozave, în cari cu anevoe se pot distinge oare-cari gradări, oare-cari nuanțe, în cari-i de re re-­ gulă sclavagiul, universal și perpetuu, singura rațiune de-a fi, ic puterea regala. LI. Perioada intermediară, acea a grupărilor subor­ donate, bazate pe diferențiate, pe o divizie, din ce în ce mai specializată și mai strînsă a muncei. Această perioadă începe o dată cu aparițîea Fenici­ enilor. In perioada asta, aspectul politic al istoriei se schimbă. Despoțiile orientale, încetul cu încetul, dispar, și nu se mai mențin de cît ca un anahronism. Forma federativă se manifestă vădit, faptul precumpănitor de­ venind oligarhiea, un despotism întemeeat pe sorții cu­ cerire!, pe sorții stăpînireî. învingători și captivi, cirmuitori și cîrmuiți, șefi .și soldați, stăpîni și sclavi, șl, mai tîrziu, seniori și servi, apoi patroni și proletari, Teală diferitele categorii de indivizi, subordonați unii altora. Dacă drepturile celor privilegiați sint încă des­ tul de întinse, cel puțin, dreptul de vieața și de moarte nu mai Te tocmai atît de absolut, iear jacheriile, bună­ oară, răscoalele mulțime!, se însărcinează, adesea, de-a le mai cumpăta. Treapta aceasta o reprezintă oligarhiile din Catlagena, din Roma, din Atena, Florența, apoi feodalismul. In zilele noastre, diferențiarca prin lupta înar­ mată, prin concurența economică, supunerea învinși­ lor și a celor deposedați7, arată limpede că nu ne-am depărtat cu mult de starea care domnea pc vremea republicelor feniciene. III. Perioada superioară, sau a grupărilor coordo­ nate, bazate pe înclinarea personală .și prin comuni­ tatea, din ce in ce mai conștientă, a intereselor. Această perioadă abiea se inaugurează acum, și apar­ ține viitorului. Iea neaga, legalminte, orX-ce cons­ trîngere, cere desființarea normală a orî-cărei diferen­ țieri sociale și politice, și urmărește coordonarea soli? dară a tuturor forțelor individuale, în locul luptei Ș desunîrei purcesă din concurența vitală. Aceste trei împărțiri ale epocci istoriei oineiie^ corespund, cum nu se poale mai bine, celor trei laz ascendente ale evoluției naturale organice. întreaga s rie zoologică, care Te rezultatul unei nețărmuite mU^ ne arată, în trei etape, trei trepte, trei faze, o aformare a legatarei sociale, care, merge, de la soli ritatea impusă, pană la solidaritatea voluntara, constrîngere, pană la anarhie. Paralel cu aceasta, ' treaga serie istorică, ne arată, în cele doua t străbătute pănă în zilele noastre, o transformare z d i gătureî sociale, care ajunge, tot așa, de la cooper 1 impusă, la cooperarea subordonată. A treea tre istorică, acea a cooperare! coordonate, va^ fh^ 1 tară îndoială, atinsă. Dacă, pănă acum, ce! doi p .t “ din serica istorică, au rej icfinC?,’’ctc cei doi primi termeni din icnțun cuvînt mai mult, U'c3’ dintăî, să reproducă > doua. ȘtHnța, în stric jjeȘ iI acesta, cu toate că Te atît de lung. Prinlibftrp ic Vn drept că sîncă ...PaMCcooperăroT vnlnntnre voluntare, libere, cît o tendință. Atîrnă de la noi, sa facem ca n«"1 - tendință să devie realitate. Icată care-i, în faza aCL,nS.;| a istoriei, opera capitala, în afara de care nu "‘‘Tavea loc nici un progres. Poa urma urmei, dacă privim mai de aproape islob vedem că iea se deslașură mult mai idealistă de n.ca’ e.am aștepta, după brutalitatea mijloacelor de care Servește. Ș' dacă-și va urma înainte cursu-i normal, Seta stabili, din ce în ce, un echilibru maî mare, intre sc jiu și între înclinările anarhice ale acelor cuprinși ^tel. Societatea tinde, ast-feliu, spre anarhie. '^Se înțelege că ne cuprinde un simțimînt de milă, un • itimîni de rușine, cînd mai vedem pe unii, aducînd banale unor „oameni providențiali", unor „guverne ^ternicc", cari-ar fi fost educatorii popoarelor... Isto*• a nc sPuue F-ec'us> drept încheere la frumoasa n<rte a lui Metchnikcoff, istorica își iea sarcina să desinlă asemenea teorii de sclavi. Iea ne arată, că chiar ® siaul celor maî crunte despoții, vieața nu s’a pulul menține, dc cît prin munca coordonata a tuturor mem­ brilor corpului social. In biologie, ca și în istorie, pro„resul sociologic Te în raport invers cu siluirea desfă­ șurată, în raport invers cu constrîngerea și autoritatea, și în raport direct cu rolul ce-1 dobîndește libertatea, voința, cu rolul anarhiei. După „Reveil", de B.\i. Segaller. MATERIALISM ȘI IDEALISM De obiceiu, materialismul și idealismul se privesc ca absolut în opunere. Materialismul ieste înfățoșat ca o doctrina tristă, plină de desnadejde^și jale, ca o doc­ trină întunecată și goală, doar bună pentru maniaci, mizantropi sau pentru oamenii cari se călăuzesc nu­ mai de judecată. Pe cînd, din potrivă, idealismul tinde să satisfacă cele mai nobile trebuinți ale spiritului și alo inimei, și să ridice pe om de-asupra împerfectibilitaței și neantului acestei vieți pămînteștî, dîndu-T^o concepție mai înaltă despre lume și vieața. Intr’adevăr, cu cît ne emancipăm mai mult de toate amăgirile cari privesc acea lume exterioară și superioară, ce s’a nuw diheolo, cu atît sîntem maî înclinați, firește, de a ne pune toate puterile, toate silințele, pentru a. ne orieuta mai bine aici, în lumea în care trăim. Cu atît simțim mai mult trebuința de a organiza această lume, “cane rînduijjexistența, cît s’ar putea mai folositor, și pentru individ și pentru colectivitate. Fără îndoială, a’’em aici, pentru idealism, adecă pentru tendințele icale ale naturei omenești, avem un cîmp nemărginit, “ care tendințele acestea se pot întinde și^ pot să lu“•'•e cît vreau. Inse un cîmp, care nu mai Te așezat “colo de stele, ci care-i sub picioarele noastre și în ah Vedeu'ea ie înlocuită de realitate. Așa că, nu sînt mai gW pionieri aî progresului, mal mari prieteni ai lilK\maî înflăcărați apărători ai universalitaței și drepturilor omului, ai fericitei omemrei, de itti,1Keriali?tiî- Credința acestora, pentru că șt, made au o credință, Te că omul ieste mai bun îl mnl?- Vede’ Poate raQ’ lnu,t de cît î?î d* ®a?ai’ ? 3ă f,e a’aî Aricit de cît ic. Ceriul și iadul, ți nPnfdoua spaime ale despotismului intelectual, există «pun 5U materialiști, numai că înăuntrul omului. Ici de a g^.Ca at*rnă de om, ăticnă de purtarea acestuea, de P° pămînt ceriul sau iadul. 133 3! fletu|nțC Tnhn c.tuaIe ma? ,rîalp _af Ulta su"ctului, subordonmdu-Ic înclinărilor animahtaiei. Aceasta imputare are de bază o confuzie atît do ridicolă și atît de vădită, dintre materialismul științific sau teo­ retic și materialismul practic, al vieței, in cit aproape nici nu-T vrednică de o combatere serioasă. Materialismul științei și cel al vieței, sînt departe, ți­ nui de altul, de o sută, de poște. Si numai răutatea sau ignoranța le mai poate confunda. Cel care-și.jert­ fește vieața în studiu, care-șt jertfește interesul perso­ nal pentru adevăr, care-șl jertfește activitatea, puterile intelectuale, pentru îmbunătățirea soartel omenireț, cel care nici n'are vreme să se dee plăcerilor senzuale, în realitate Te mult mai idealist de cit ace! cari găsesc, în idealismul lor, un mijloc de-a dobîndi locuri mai bune, lefuri ^mai grase, p.rebende, venituri mai bogate sau mai strălucite distincții, ranguri. „Materialismul in teorie și ideâjismul în practică, zice Spiller, sînt cea mai puternică pîrghie a cultureî, pe cînd materialismul în practică și idealismul în teorie formează cea mai marc piedică a progresului". Dar,. chiar daca s'ar inLîmpla ca materialismul să propage, să înrădăcineze și mai adînc în mase gustul plăcerilor și bunurilor pămînte.ștî, de alt-feliu care-T destul de înrădăcinat, încă s’ar cuveni, din punctul de vedere al progresului, să se primească cu mulțumire ast-feliude rezultat, cu con­ diție ca plăcerea, luată în înțelesul concepției științifice și materialiste a lurneî, să nu satisfacă numai instinc­ tele ordinare, ci să înobileze, în acela-șî tirOp, șî cor­ pul și spiritul. Cu chipul acesta ne vom apropiea deacea clara și salutură concepție a lume!, în vigoare în clasica anticitate, de care ne-a depărtat atît de mult întunecatul nostru monarhism și pasiunea de dominare inerentă Bîsericeî. Icar mijloacele de civilizare, atît de numeroase și atît de puternice, de cari antîcitatea. a fost streină, vor sluji să înlesnească, să mărească și să înobileze plăcerea. Din toate acestea urmează, cum-că materialismul Si idealismul nu sînt, precum socot atîția, din pricină că nu-și dau samă, nu sînt vrăjmași, cum s’ar chiema din născare, ci, în fond, sînt numai niște numiri dife­ rite ale unuea și aceluea-și lucru. In teorie, materia­ lismul ieste mai de admis de cît concepțiea opusă, pcntru-că dînsul nu se mulțumește, ca iea, de-a sus­ ținea o mulțime de fapte nedovedite prin experiența, și de-a deduce din iele existența unor cauze supra­ naturale și înăscute, ca duhul, sufletul. Iei se coboară în adîncul lucrurilor, și cată să pătrundă conexiunile, legăturile cele mai depărtate, mai intime. In practică, materialismul Teste mai de admis de cît orl-care sistem, de cît toate concepțiile himei, de natură idealistă, în­ tru cît Tel pune lumea ideală în noi, în loc de a o pune afară din noi, întru-cît se silește dc-a o lua înaintea realizăreî iei. Nici o altă filosofic nu fu vre-o dată atît de strîns legată cu vieața. Și, cea mai bună dovadă despre valoarea și justeța filosofici acesteea, ieste înrîurîrea pe care o și îndeplinește, .și pe care o va îndeplini tot mai mult, asupra vieței și asupra organi­ zare! vieței. Tendința practică a acestei filosofii Te lot atît de simplă, de unitara, dc dară, de limpede, ca și a teoriei lei. Șl, înlregu-i program, cit se atinge de viitorul omului și-al omenire!, se poate spune in cne-va cuvinte, cari cuprind tot ce putem să revandicam, teo­ retic. și practic, pentru acest viitor. Anume* Libertate, instruclie și bună stăre i entrii .toți. L. Buchxer, Ni I l f ■ : 1 T ■3 ii i �184 REVISTA TDEEt DESPRE CRIMĂ ȘI CRIMINALI Conferință ținută in fața condaninaților_ din în­ chisoarea comitatului dc Chicago, de calra ameri­ canul CLARENCE S. DARRO IV. Dacă as privi si leu închisorile, crimele și cri­ minalii, ca toii/nu v’aș vorbi despre subiec­ tul acesta. Faptul că vă vorbesc despre crima, ie că, vorbind la dreptul, nu cred in crimă. După mine, unul, crima, așa cum se înțelege, nu exista. Nu cred să fie vre-o deosebire între adevărata condiție morală a oamenilor aflători în închisoare si între acea a celor de-a fără. Și unii, și alții, sînt tot atîta de buni. Și a fost totatitde neaparat ca cel ce sînt în închisoare, să fie, precum lot atît de neapărat îe, ca ceî ce nu sînt, să nu fie. Nu cred, ca cine-va să fie închis, fiind-că merită, ci că n’a avut cum să facă, fiind date o sumă de îm­ prejurări, cu totul în afară de voința sa, față de cari nimeni nu poate avea nici o răspundere. Sînt foarte sigur, că, mulți de-a fără, ar zice că fac rău, vorbindu-vă ast-feliu. Vor zice că susțin, înaintea voastră, lucruri cari ar jigni societatea. Ie bine, inse, din cînd în cînd, să mal auzi și alte lu­ cruri de cît acelea, pe cari le auzi deobicciudin gura predicatorului și-a altora, cam de aceea-și (rampă. Aceștia ar zice, c’ar trebui să fii mai dinainte bun, că să devii bogat și sa Iii fericit. Firește, ne dăm samă, că nu devii bogat de loc, fiind numai dc cît bun. Ceea-ce și explică, de-allmintrelea, de ce atîția din voi au căutat alte mijloace să se îmbogățască. Atîta numai că n’au fost atît de meșteri să le găsască, ca camarazii lor de-afară. Sînt oameni care-și închipue că totul se petrece, in lume, întîmplător. Căutînd inse bine, vedem că ie alt-feliu. Mulți susțin, că mare parte din in­ divizii din închisoare n’ar trebui să fie închiși. Părerea mea ie, că nimeni n’ar trebui să fie în­ chis. închisorile nici n’ar trebui să existe. Și, înlr’adevăr, dacă oamenii de-afară n’ar fi fost atît de lacomi și-atit de lași în relațiile lor cu cel întemnițați, atarl așezăminte n’ar exista. N'aș dori nici de cum, să fac pe cine-va a crede, că lot! din închisoare sînt niște îngeri. Departe de mine ideea aceasta. In închisoare sînt oameni de tot soiul, cari au făcut ce-au putut mai bine, ceeace, neaparat, nu avea cum să fie bine. In închisoare sînt oameni de tot soiul și de toate’ condițiile, cari au fost supuși la toate împrejurările. Se poate zice, sînt oameni, cari-s tot atîta de buni și lot atîta de răi. Fie-care, face ce poate, date împrejurările.Unii au săvîrșit, faptul lor «special», din nevoe Alții, c’au fost născut! pentru asta, ceee-ce a fost tot atît de natural pentru Iei, ca și pentru mine, bunăoară, pornirea de-a fi bun. Cea mai mare parte din voi n’are, probabil, nimic în potriva mea și s’ar purta, fajă de mine, ca orî'și care, probabil chiar mai|bine de cît acei deafară, pentru că, voi, presupuneți că vă privesc ca oameni de ispravă, pe cită vreme cei de-afară, știu foarte bine că n’am nici o considerație pentru iei. Dar, cu toate că neavînd nici un motiv, casă-m! vreți răul, mi-ați fura totu-șf punga. Nu cred c’ar face-o toți. Dar o parte din voi,ar face-o. N’ați avea nimic în potriva mea. Dar a fura ie meseriea voash'ă, a unora din voi. Alții, din voi, dacă mi-ar găsi deschise ușile casei, ar întră. Dacă ar vedea ce"va ar avea nevoe, ar lua. Nu din rău­ tate fala de mine, ci că i-I meseriea. Nu mă îndoesc REVISTA IDEE! nici de cum, că mare parte din ccî de-airl ar rîvni la punga mea de loc. Dar tot alîtj’ gur sînt, cum-că, ieșind de-aici, voia li fur-u8’' proape de toți. Poate să se găsască și 1)rj .n' vot, vre-unul, cari ar jefui pe cine-va in strnrt dacă din înlîmplare nar avea alt-ce-va de Pi ’ și dacă ar avea nevoe de bani. Dar, cind vop să-mi iluminez casa sau biuroul de lucru i ■■ pradă companiea da gaz. Mă face să plătesc r dolar, ceea-ce costă 25 dc cents. Și, cu toate a tea, acționarii acestei companii, sini oameni norabilî, slîlpii societăței, susținătorii biserica» ° Cind iau un omnibus, sini furat : plătesc cinci cents o cursă, care nu face de cil pe juniălalo Și asta, numai pentru-că un grup de inși ‘Cllnr pară pe conducători. Așa-că, cu toții, trebuie vi le plătim tribut lor. Dacă aș voi să mă feresc de a cădea în ghiarele trustului de gaz, si as voi să ard petrol, atunci mă va fura Rockefli>Hcr Și acesta, întrebuințează o parte din averea ini' ca să clădească universități, să susție biserici, a că­ ror funcție le de-a ne învăța cum să devenim bum. Unii din voi sînt aici, pentru faptul de a-șî fi , însușit unele lucruri', prin înșelătorie. Cu toate astea, cetesc într’un mare jurnal, de Duminecă, anunțul unui bogat comerciant, Merchanl Prince’ „Cingălori cu 30 cents, în loc de 3 dolari"... Cind cetesc anunțurile din jurnale, văd că loate-s min­ ciuni... Dacă aș vrea să mă îndrept încotrova, ca să găsesc un loc, pe care să mă stabilesc, văd că lotul a fost ocupat cu mult mai înainte dea ajunge leu. Și mi se vazice ^Departe de aici,înoată în apă, zboară în aer, pleacă unde voești, numai pleacă de aicl“. Și trebuie să plec, pentru-că cel ce mi se adresază asl-feliu, au de partea lor poșițiea, închisorile, judecătorii, ad vocații, soldați!, tot arse­ nalul necesar, pentru a acapara pămîntul și _a goni pe toți din calea lor. Mulți vă vor spune, că aslea-s adevărate, dnr astea nu vă îndreptățesc de loc. Aceste fapte nn îndreptățesc de loc pe cel care îmi bagă mîna-in buzunar si-nn fura, bună-oară, o hîrtie de cinci dolari... Faptul că companiea de gaz niiluește anuai pe legiuitorii cari ne lasă la disereliea iei, faptul că companiea omnibusurilor și cea a ga­ zului au controlul străzilor și faptul că proprieta­ rii stăpînesc Lot pămîntul, n’are a face cu voi... Dar să vedem dacă nu-1 nici o legătura intre crimele claselor respectabile și aflarea yoasl. aici, în închisoare. Mulți dintre voi sini metiși, înlr’adevăr, pentru-că au săvîrșit un furt p efracție, noaptea, într’o casă locuită. Mulți, p tru-că au furat ce-va: în limba legel, și-a’• șusit bunul altuea. Unii din voi, s’au inR înt’r’un magazin și au furat o pereche de | j pentru-că nu aveau cu ce le plăti. Cip-}a e au săvîrșit, negreșit, și omoruri. Nu știui ce a făcut fie-care. Și pot să fie mulți, cari ■ vîrșit un fapt sau altul, fără să-și înlr’adevăr, de ce l’au săvîrșit. Să va sg Fie-care a săvîrșit, ce-a săvîrșit, fiind-Cj ț nevoit și nu avea în cotro. Fie-cărui i ș 1 că putea să săvîrșască ceea ce-a sayirș > urnu săvîrșască, dac-ar fi vrut Inse, la q , mei. nimenea nc^nuuraucu.o.u..^.-., ’a avut putința sa a‘ea£t/je nfijși .I ^voi^-și procure.mal «eCI Puteți nde dFctsocietate. S°^,adt W ‘ într’un mod oprit dați samă depli veți așa. Dar, dacăeden, veți adine, veți vedea, căuta, să cercetați cheș^ea j căut^șă cum'ă. au fost împrejurări cum-că, au fost .... ■ti&'i.'E't r. * «a nu ne putem im^fica de-a-ocupa locurile pe cari le ocupăm, firmalpn^ cari va spun sa lin buni, spre a fl B®.-tiv și oamenii de-afar«i, cari au de apărat etăți, cred că singurul mijloc, penlrt/unil a vă face buni, learpentru alții de a-si apăra ronrietalca, ie de a clădi închisori, să vă închidă P relulc în cursul saptămînel și să se roage iui î.tnnezeii, Dumineca, pentru voi. unnh sînt de părere că toate astea nu nu : nic a face cu buna purtare, și cred că-I foarte î or dc văzul, cu ce stă asta în legătură. Unii i ziși criminali, întrebuințez acest termen penkii că-I maî comod, cu toate că pentru mine nu Lemnează nimic, vorbesc de criminalii care se usă să fie prinși, pentru a-I deosebi de acelcari-I rind, nnil din așa numițil criminali, sînt inIhisI pentru delicte mai mult suu mal puțin se­ rioase. Inse, nouă zecimi din voi, sîntețl în în­ chisoare pentru că n’ați avut un advocat bun,si n'ațl avut un advocat bun, firește, fiind-că n’atî „val cu ce plăti un advocat bun. Un bogătaș nu se prea teme de-a fi băgat la închisoare. Unii din voi, poale sîntețl aici pentru întăea dală. Dacă am deschide porțile, să vă lăsăm să feșițl, și dacă am menținea legile asa cum sînt, unii din voi ar li mîne din nou în închisoare. în­ chisoarea Ie poale cel mai bun loc unde puteți sli Hțt Avem aici o mulțime de inși, intru atit de obicinuit! de-a se întoarce nici, în cît nici n’ar ști încotro să apuce aiurea. Sînt inși, născuțl chiar cu tendința de a întră în închisoare de ci te ori găsesc prilejul, și nu se pot împiedica de la asta. Voi nu puteați să vă fasonați vieața, înadins, ca să fie cum ie,* și nu puteți să vă dali samă de acel ce, care o face să fie cum ie. Ceea-ce vedem dc-o cam dală, iesle, că îearna Inlia mult mai mulți' inși în închisoare de cit vara. De ce? Oare pentru câ inșii sînt mai răi learna de cîț vara? De loc, ci pentru că îearna, Iciislul cărbunelui' începe a face să i se simtă slrinsoîirca. Cițl-va inși, pun slâpinirc pe cărbuni, Și. dacă nu poli plăti 7 sau 8 dolari tona, in loc n ^re^.u^e sa le hotărăști să degeri de frig. Alta nu-ți mai rămîne, de cît să înlri în închi­ soare. Așa se și explică faptul, că ie mai multă tome în închisoare îearna de cît vara. Gazul costă mal scump îearna, pentru că nopțile sînt joai mart Și oamenii, aleg închisoarea, pentru ■ >acc economie de gaz. închisorile sînt lumioie cu electricitate... Poate nu vă dați samă, ■r aceste legi economice lucrează necesar, fie \?uain da samă de Iele sau nu. » ‘ mai mulți inși întră în închisoare, cînd «uvic, de «c cît viv atunci cînd sînt nlnjUUr.1.le- s^nt maî grele, ' Pniloare, pentru-că, relativ, sînt puțini cari lr?’:?'lr “țt'‘ ,n in .,n< închisoare fără să fie slrîmlorațl. In*Kî ■ Im,h ’1! ,M mehisoare, pentru că n’auîncotro să se 'înda/jf , mai bine. Pot Iei sănu-șl dee samă de asta, Oialrs?10? nu'î n,ai Pulin adevărat. Oamenii nu-s le a(iA\c,nd timpurile sînt mal grele. Dar, ceea-ce inși jny,‘raJ pretutindeni, mult mal mulți &W et. varn. Neaparat c» te destal de Vrr/de^vaV Wl CC ®henîP?^’Soare’ sînl malf ,n toh,ca”na săraci, n’au llicI Un mijloc de trniu. De aici 135 se și explică dc cc, cînd timpurile sînt mai grele vezi hi închisoare attțiainșl, cari all-feliă n’ar fi’. Marele filosof și istoric Buklc, studiind chesliea aceasta, a dovedit că numărul arestantilor crește exact în proporție cu urcarea prețului cărneî. Gmd se scumpește prețul gazului, cu 10 cents la mie, nu știu anume cari inși vor întră în în­ chisoare, dar știu că un nunmăr de inși vor intra. Cînd trustul cărneî scumpește prețiil bo­ ilor, nu «știu anume cari inși vor Intra in închisonie, dar știu că un număr de inși vor fi siliți să mire. Cînd Standard Oii Company, scumpește prețul petrolului, știu că un onre-eare număr dc fete cusătorese, cari lucrează păna noaptea lirzin, pentru alții, vor li nevoile să leasă in stradă și să exerciteze alt-feliu de meserie. Și știu că Rokefel Ier și cu asociații lui sînt respunzălorl de aceasta* nu sermanele fete, cari-s trimese la închisoare. într’un cuvînt, oamenii sînt băgați la închi­ soare, pentru-că sînt săraci. Cîte o dată, precum spuseiu, puteți să nu aveți, chiar în clipa aceea, trebuința de bani. Dar ați voi să aveți adunate oare-cari economii, nu puicii aștepta, totdeauna, până să fiți cu desăvîrșire lipsiți, pană să nu mal aveți curat nici o para. Unii din voi exer­ cită, poale, meseriea, profesiea, așa numită furt prin efracție. Nici un om cu judecată, avind în casa Iul de toate, nu va pătrunde țnlr’o casă străină, la miezul nopțe'i, să (lihnească prin în­ tuneric si prin odăi necunoscute, punîndu-șl vieața în primejdie. Nimeni nu s’ar expune asa. Dacă cine-va ar avea haine în cuer, biftecc la cămară, și bani la bancă, n’ar horhăi, noaptea, prin casele pe unde nu cunoaște locurile de feliii. Profesiea aceasta are nevoe dc o experiența și educație speciala, și oamenii, adaptați să o înde­ plinească, sînt tot atît de puțin vrednici de blamai, cum aș fi leu pentru că sînt advocat. Un om, cu buzunarele pline, nu va omori pe nimenea în strada. Ar putea să omoare, dacă ar avea tn buzunar numai un dolar sau doi, Inse, in nici un caz, cînd ar avea banii unui Rockefeller. Al de llockefeller pîndește un vinat neasemănat de mult mal superior. Cu cit săracii vor fi mai jăfuiți, de bogatul, cărui nii-i lipsește prilejul, cu atît va spori numărul săracilor, cari vor li nevoițl să recurgă la toate mijloacele, ca să trăească. Pot să nu-și dec samă de asta săracii, pot Iei șa nu se gîndească întăl și întăi la crime, înse, la urma urmei, fatal vor fi împinși spre ocupațiile criminale. In legislatura St ilului Illinois, există un bil. care pedepsește răpirea copiilor, cu moarte. Foarte deștepțî membri avem în legislatură. Iei recunosc trustul gazului, fiind-că-1 văd și pururea îl vor vedea, pentru ca acesta va putea procura îndestulă lumină ca să fie văzut, și acești membri socot, că prin pedeapsa cu moarte vor suprima răpirea copiilor. leu unul, nu cred in această răpire, cred, din potrivă, că legiuitorii greșesc. Răpirea copiilor nu Ic o crima, Ie o profesiune, care s’a desvoltat cu vremea. Dînsa s’a desvoltat o dată cu condițiile noastre indus­ triale moderne. Sînt multe chipuri dc a cișțiga parale, multe chipuri necunoscute străbunilor 1!=’ e»_xi___ _mr>i n idee de ce nU« însarană un un «ruet trust cu un bilion de e ddolari. Și noi ne ocupăm de un biet om care n’are nici o me­ serie, si care descopere meseriea de a răpi copil... Crima a luat naștere, nu pentru că oamenii au fost răi, Oamenii nu fură copiii altora pen- d i I i H i!il 1 Hî iffl s Hf .■i ''r | !lî �136 REVISTA 1DEEI ___ ________________ ____ —___ -______ __ REVISTA IDEEI ) 137 ■ tru că ar avea nevoe de iei, sau că ar fi perverși, ci pentru-că văd mijlocul de-a cîștiga prin asta ce-va parale. Nu veți putea nimici de loc această crimă, printr’o lege care va pedepsi cu moartea pe răpitorii de copii. Da, Ie un mijloc de-a nimici crima aceasta, de-a nimici tot soiul de crime, acela, de a da inșilor un mijloc sa-șl cîstige vieata. Nu există alt leac, si nici na existat de cind le lumea lume. Dar lumea ieste întru atit de oarbă, de idioată, că nu voește sa vadă nimic. Dacă Qe-care bărbat, fie-care femee si fie-care copil din lume, ar avea putința sa-și cîstige existenta in chip cuviincios, cinstit, n ar­ mai exista închisori, n-ar mai exista advocați, n’ar mai exista tribunale. Ar putea să mai existe, icl-colea, unii, al căror creer să fie întocmit aparte, ca cel al lui Rockefeller, care ar susținea așezămintele astea. Dar asemenea inși vor fi cu totul rai I, și-ar fi trimeșl, nu la închisoare, ci la vre-un spital, să se vindece. Nu fac acolea pură teorie. Am să vă dău cîte-va pilde... Englejii, pedepseau odinioară pe criminali, trimițîndu-i departe. II îmbarcau pe-o corabie, si-i exportau în Australia. Anglia iera împăr­ țită între seniori, nobili și bogali. Toți aceștia, (erau stăpînii întregului teritoriu. Ceilalți trebueau să pîndească la coltul stradel. Nu puteau să-și cîstige pinea în mod cinstit. Bogății, se sileau să-și" prindă criminalii si să-l trimeată în Aus­ tralia, vorbesc de criminalii, cari puteau să fie prinși. Cînd cei dintâi sosiră la destinație, găsiră locul gol. Avură deci, la îndăurină, ca să se ins­ taleze, continentul întreg. Putură crește oi și să-și procure carne, mai lesne, mai plăcut de cît ar fi furat-o. Asa-că, criminalii aceștia, deveniră res­ pectabili, cinstiți, pentru-că aveau mijlocul de a-șl cîștiga cele trebuitoare vieței. Iei întreceau îttcînsie chiar pe Englejii cari voiseră să se scape de Iei. Coborîtorii acestor criminali, formară o clasă de oameni tot alît de buni și tot atît de respectabili ca toți locuitorii de pe păinînt. La riridul lor, porniră să-și zidească, și Iei, biserici, închisori. O parte a ță’rei fu organizată, cu vre­ mea, după sistemul din țara mamă, Irimetindu-se prinșii pe coasta meridională. Cînd aceșli prinși, ajunseră Ia destinațiea lor,avînd la îndămina con­ tinentul întreg și numeroase mijloace, de a-si cîșliga existența, deveniră cetățeni respectabili, întimpinîndu-și nevoile ca ori și care cetățean... Urmașii aristocrației engleze, cari-și trimeteau de­ ținuți! în Australia, începură să bage de samă cum-că aceștia se îmbogățeau. Ast-felin, veniră să pue mîna pe sol, după obiceiul lor. Iei orga­ nizară sindicale teritoriale, Land-syndicaie, însusindu-șl, luind asupra lor, controlul bogăției în­ tregi, controlul pămînlului, controlul minelor. Așa în cît, nu trecu mult, și se iviră și-n Aus­ tralia tot atîți criminali, ca și în Englitera. Pricina acestui neajuns nu Ie că lumea ar fi fost rea, ci pentru-că, pămîntul fu răpit din mina poporului. Unii din voi ați vlețuit la țară. La țară-I mai frumos de cît în închisoare. Și daca ăti locuit vre-o dată la vre-o moșie, ați putut * observa ca, dacă dai dramul mâl mnltor vile înlr’un cîmp unde pășunea nu-I îndestulă, vitele Vor întră în ogoare. Dar. dacă Ie vei duce într’un cîmp bun.cuiearbă din bielșug. vitele vor paște, liniștite, respeciind legea lărmurirei lor plină Ia ncsdrșît. Animalul tunau, ie ca și celelalte animale, cîte o^ dalii mai animal chiar. Acelăș principi u care cirmutșlc pc animale, îl cîrraueștc șî pe Iei. Fie-care caută să-și cîstige existenta • Uîir-­ ginele celei mai- mici rezistențî. Un om’ in ’Ur care sosește mai de timpuriu într’o tar.” vede o mare întindere necultivată. Bogătașii bună-oară, văzură, acum vre-o 20 deanî Chicago Iera un oraș mititel. Dînsiî stienn11^^ malțimede oameni vor veni să se slabileL'’ iei și-și delera numai de cit sama pn a ? ’n stăpîni iei tot pămîntul de prin preiur" c? !l* mînt ar cîștiga o mare valoare. Asa-că ’ Iei lot pămîntul. Cînd cine-va stăp’îneste toMraril mai poți fi și tu proprietar. Tu trebuie S • ’ ?u deletniceștl cu alte cele. In Englitera TrU > Scoția. Loialitatea pămînlului fiind în stănînl (a’ mai puțin de cinei la sulă din popuiaijerca U porul ie nevoit să primească condițiile ce’1Pî* impun proprietarii. AȘa;câ, trebuie: șâ trăeasctin ' care cum poate, iinbrăhșînd lot tehui de niesnr’t’ ca furtul prin efracție, pickiny-poket^ si alteh ’ Repet, oamenii cală a se îmbogăți, *nrin tnni mijloacele cu putință, Asta-i o boală ca toate co lelalte. Unii se îmbogățesc organizînd un trust cîștigînd un milion de dolari. Un altul capătă « boală și se lecuește degrabă. Dînsul își canătă boala, precum ar căpăta cine-va pojarul ori altă boală rea, și, nici vorbă, nu ie nimic de im. palat: s’a molipsit și pace. Veți vedea pe tmij cari speculează mai pre sus de mijloacele lor pentru-că manieade-a aduna bani îi stăpîneslecu desăvîrșire. Asta-i pur și simplu o boală: nimic mai mult, nimic mai puțin. Voi nu puteți face ca lucrul să na se petrea’că așa. Dar cei ce au controlul pămîntulul, cu totul altă putere au de cît voi... Să vedem ee-io lege. Cînd niște oameni au controlul lucrurilor, Iei fac legile. Se înțelege că nu le fac pentru a apăra pe ori-cine: tribuna­ lele nu sînt unelta justiției. Cînd pricina voastră vine în fața tribunalului, n’are a tace, nu se dis­ cută dacă iești vinoval ori ba. Trebuie numai de cît să ăl un bun advocat. Un bun advocat înse nu-1 poți căpăta Iară bani. Totul se reduce la baril. Cei cari slăpînesc pămîntul. fac legile pentru a-ș'i apăra avutul. Iei ridică un felin de barieră sau de îngrăditură în jurul bunurilor lor, și întocmes: legea de-așa, ca cei de-afară să nu poată pătrunde în lăuntru. In realitate, legile sînt făcute numai spre ocrotirea cîrm ui lori Lor lumei, nu pentru a , face dreptate. Iele n’au fost nici o dată făcute , și aplicate după dreptate. Pentru a face dreptate, n'avem în lume nici un sistem. Să va dau, în privința asta, o pildă. Luați pe cel mai sărac dintre voi. Dacă comunitatea ar 11 elaborat un sistem pentru a face dreptate, chiar ș cel mai sărac ar trebui să albă un adv°wj tot atît de bun, ca cel mai mare bogat. Nu-j^ In cazul acesta, dacă te-a! prezenta în fata triD naiului, al avea o judecată Lot alît de ruW^r dreaptă, ca și cel mai mare bogat din Cmc o Pricina nu tî-ar fi judecată în 15 sau . nule, cînd, pentru a judeca pricina unui i trebuie 15 zile. Afară de asta, dacă a-i n și-ai pierde, pricina tî-ar fi adusă în de Apel. Un om sărac, nu poate face apel, n ,c n’are mijloace. Pe urmă, pricina bogatului 1 fi dusă înaintea Curței supreme. Șb - Ț’.urți l duce și mai departe,’în fața cele! mai maHp din Slatele-Unite. Așa c’un om bogat, poa de bătrînețe înainte de-a fi închis. Par’Tyn*caiail sarac, se isprăvește foarte iute cu tine. locului, aproape,Iest! recunoscut vinovat, a j n’al li, uncie te alli. De ce ar fi în fa|a Curiei j . aje cine-va care n’ar fi vinovat? Fiind-că n’a 1,11 ni fi a»urca- ȘluJPa5n n_u au Yreme de-a cerceta ferat să fiți mai bine bandiți. Unii, si-au ales mal pricinele. Inșii de-afară, cel cari înleincează bine meseriea aceasta.Nu știu caredindouă aceste aș ak-gea-o și leu, dacă aș fi nevoit să aleg. !lci, *idesC lilSZ rl ? clădesc închisorî, n’au meserii Ca încheere, afirm că, dacă am lua din în­ 1,r,ninc sa cerceteze 6 pănă la 7 sute de deținuți, vrGne-care an, pentru a se convinge daca sînt sau chisoarea aceasta sau din ori-care altă închisoare l’c, vinovali.Daca Inbunalelear li organizate pen- din lume, cinci sule de bărbați, din cel mal vestiți n11 q favoriza dreptatea, poporul ar alege ne criminaliși călcători de legi, și dacă ne-am cobori cele mai prost reputate slrade, pentru a alege ‘CLva, pentru a apara pe toii criminalil.pe cine-va în sute din cele mai de rînd femei, dacă m-am f1? atîL de apt.<* și reprezentantul Ministerului cinci duce apoi într’o regiune, unde să fie pămînt de-a°!htic, căruia i-ar pune la indămină toate mijloa­ juns, unde să albă prilejul de-a-șl cîștiga existența, ce de care ar avea nevoe. Ar cheltui tot alîtoa pa- afirm că toată această lume ar deveni tot atîla de Jp pentru a va apara ca și pentru a va urinări. bună, ca și medica comunitățeî. r Aproape întreg codul nostru criminal constă La starea ce o vedem aici, neapărat că iesle un •„ atacuri săvirșite împotriva proprietătei. Și a- leac. Lumea nu-1 găsește nici-cum, sau. de-1 gă­ Lroape toți, din închisoare, au fost trimcșfla inchi- sește iea nu-1 aplică. Puteți să faceți să se voteze cnire, c’au savirșit, o crima inipolriva proprietă­ o lege, care să pedepsască cu moartea pe ori-cine ți N’are a face ca suit in închisoare o sută de inși ar săvîrși un furt prin efracție. Ar fi lot una. Oa­ mal mult sau mai puțin de cit ar trebui să fie, pro- menii vor continua de-a făptui delictul acesta, ca nrietatea trebuie aparala, fiind-că-n lumea asta și pană acum. In Anglia, tu un timp, cînd o sulă Sroprielalea Ieste ce ieste. Restul nu însemnează ni­ de diferite delicte, ierau pedei-s te cu moartea. mic De cese întînrplă asa ? Indivizii proprietari fac Ceea-ce nu avu nici o inrîurire. Poporul en­ iecca, ca iea sale proteguiască avutul.Cind cine-va glez descoperi, uimit, cum-că de îndată ce su­ snvîrseste o crimă, nu urmează c’a săvirsil un lucru prima penalitățile severe și renunța să pedepsască moralicește rău. Cel de-afară, care n’a săvirsil nici pe oameni cu mortea, crimele descreșteau, in loc o crimă, poate să fi savirșit al t-ce-va. Bună-oară, să crească. Cu cît pedepsele Ierau mai ușoare, cu nonte să fi pus mina pe toți cărbunii Statelor-Unite alît numărul crimelor descrestea. Pedeapsa cu si să fi ridicat prețul cu 2 sau 3 dolari Ia tonă fără spînzurăloare, din închisorile comitatelor noastre, nici o novoe. Cu chipul acesta iei a putut ucide mii nu împiedică nici de cum omorurile. Din potrivă, de inși, alte mii să le trimeată la azil, și zeci de mii Iea naște ucigași. Asta ie istorica lumei. Ie lesne la închisoare. Lucru care se întimplă pe fie-care de văzut cum s’ar putea să se suprime ceea ce noi an iu Statele-Unile. Asța-i o crimă mai mare de numim crimă. De pus în practică ie mai greu. leală cilori-care din cele săvirșite vre-o dată de cei în­ cum s’ar putea. Să se dee tuturor putința de-a trăi, chiși. Legea n’o pedepsește nise. De ce ? Pentru-că nimicindu-se privilegiile particulare. Pe cită vreme tocmai cei cari controlează pămtnlul, fac legile. marii criminali vor putea să acapareze straturile Dacă legile ar fi fost făcute de noi, de mine sau de cărbuni, pe cîtă vreme marii criminali vor avea de voi, primul lucru care l’am fi făcut, ar fi fost controlul consiliului municipal și-a străzilor pu­ de-a pedepsi pe individul care obține controlul blice, pentru omnibusuri, drepturi asupra gazului, pămînlului. Natura a pus cărbunii în pămînt, de mii de săraci vor fi siliți să între în închisoare. o potrivă pentru ori-cine. Iea a lăsat cimpiile ce Pe cită vreme unii vor fi învoit! să monopolizeze vedem, pentru ase cultiva pe dlnsele griul, pen­ întreg pămîntul și vor putea sili pc alții ca să pri­ tru nevoile tuturor. Au venit inse marile socie­ mească condițiile ce vor voi iei să li impue, voi veți fi, necesar, nevoiți a intra în închisoare. tăți de drumuri de fier, cari le-au Îngrădit. Singurul mijloc pe lume, de-a nimici crima,de-a Afară de cîte-va crime îndreptate împotriva per­ soanelor, ca asasinatele, de all-fehu foarte puțin nimici criminalii,Iede-a nimici, o dată cu criminalii, mici și pc cel mari. Condițiile vieței să fie drepte. numeroase, aproape toate celelalte, pentru care sinlem pedepsiți, sînt numai atacuri împotriva pro­ Să se dee oamenilor putința de-a trăi. Să se nimi­ dreptul proprietătei private asupra paminprietate!. Dacăpedeapsapentruaceștea ar fi dreaptă, cească criminalii ar trebui să aibă o mulțime colosala tuluî, să se desființeze monopolul, sase facă aso­ de bunuri. Cîte parale are asupră-I oare, toată mul­ ciată lumea pentru producție, pentru bunurile Nimeni n’ar mal fura, dacă ar putea sa-și țimea care se află de față? Cu toate astea, toți viețeiprocure, personal, cinstit, ceea-ce i-ar fi de nevoe cîți sinleli aici, sînteți pentru crime împotriva Nimeni n’ar săvîrsi nici un furt prin efracție, cind proprietătei. Inșii ce locuesc pe lingă lacul Shorc, i-ar fi casa plină. Nici o fată nu ar ajunge de straoa n’au săvîrșit crime împotriva proprietătei, cu toate dacă ar avea un adăpost priinctos la părinți. Cel astea Ie! âu atilea bunuri, că nu mal știu ce să ce posedă un siueat-shop, un mașazin cit lu­ facă cu iele. Ie cu desăvîrșire vădit, de ce acești crătoare, poatesă nu lîe.personal. vrednica fi bla­ ’ași n’au săvîrșit crime împotriva proprietății: le- mat, de starea tinerelor lui lucrătoare.Dar, cind le R>le le fac Iei si n’au nevoe să le calce. Voi inse, plătește 5 dolari, 3 dolari și 2 dolari pe săptainma. pentrua pune niîna pe-un bun. sînteți nevoit!a mă întreb: de unde îșî închipue iei că-șl procura calea niște regule impuse. Nu știu care din iele restul de bani.ee le trebuie pentru traiu ' Voi> dacă ar fi avut prilejul să se îmbogățască, Singurul mijloc de-a îmbunătăți condițiile vienimicind cu un dolar pe zi, <|ouă spre zece cea- tie! ieste egalitatea. închisorile trebuie să dispara. ' Jrx pe zi, ar fi lăsat meseriea cinstită ,și sar fi jele nu dau de loc rezultatul ce se așteapui de la de furturi prin efracție. Dacă vi sar fi dat Iele. Dacă s’ar suprima, n’ar fi de loc mal inulți ij locul de-a deveni bancheri, ați fi preferat nc- criminali ca acum. închisorile nu inspalmmlă pe e^lL Unii din voi. au putut avea prilejul de-a li nimeni, si sînt o pată pusă asupra civilizației. în­ ia vre-ocale ferată,unde se știe,după sta- chisoarea, arată vădit, lipsa de mila a inșilor debrP!Ca’ Ca nimeni nu-și poate păstra toate inem-, a fir:, a acelora, cad zidesc închisorile sile umple •ĂeJ? «nai mult de 7 ani! Ați fi putut cîștiga mire cu jertfele ncsafiulul lor. in iî 7iî de dolar, ne lumi, c.usuiielul mmma. Dar, In Românește, do »-ru RACHEL 1ARCAUANU, Oc de a alege această meserie bănoasă; ați pre- ■ | ia '.f n 1 i O I $ o �REVISTA IDEET 138 DIN CÎND ÎN CÎND Camarade Mușoiu, Ca o urmare a celei din urmă scrisori, voia începe jiu ce-am sfîrșit, scrisoarea din urma, cu Grevele. Pentru că-s foarte multe greve aicî. Toate au unul și acela-șî caracter, sporirea salariilor, micșorarea ceasurilor de muncă și recunoașterea oficială a uniunei muncitorilor. ^Unele greve se pierd, iară de nici o izbînda, altele ciștiga cite ce-va, trec și se uită, altele sint înse interesante, precum au fost: Greva Constructorilor de Case, Greva Minerilor, Greva Țesătorilor de Matasă și Catifea... Greva Con­ structorilor, a avut loc în New-York și-a fost cu totul serioasă, pentru-că breasla asta, alcătuită^ din 49 de Uniuni, numără vre-o 65.000 de membri, începînd de la cei ce fac cărămida și scot din pămînt pîeatra, pană la lucratorul care trebuie să isprăvească zidăriea. Pre­ țul muncei, în breasla asta, ie ca și-n ^celelalte: de la 5 dolari, preț pe care-1 ieau zidarii, văpsitoriî, meca­ nicii, pană la 3 dolari, pe zi, preț pe-care-1 ieau sala­ horii, ziua socotită 8 ceasuriPrimavara trecută, delegații tuturor Uniunilor, cari s’au întrunit la o laltă sub titlul de „Unites Broad of Building Trades", întocmind alte prețuri, cu ceasul, nu cu ziua, cu vre-o 15 la-sută mai mari de cît cele de an, prețuri pe cari antreprinorii n’au voit să le recu­ noască, delegații amenințară cu greva. Văzînd așa, an­ treprenorii, se asociată și îei și adoptară tactica de a suspenda lucrul, lucrul abîea începui, pe care îl și suspen­ dară, cu toate că aveau contracte, angajamente luate, păn la ce timp să-1 dee gata. Delegații, ne mai avind în cotro, proclamară, la rîndul lor, greva. Greva aceasta dură pană la 15 August, și avu ca urmare, că multe Uniuni se dezorganizară, unele îșî pierdură în­ tregul fond, icar altele, mai tari, izbutiră să dobîndească mici sporuri. Pentru mulți, rezultatul acestei greve fu o lecție. Se recunoscu, că întregul «Trade Unionism» n’are de loc un fundament solid, de oare-ce capii și delegații Uniunilor se deteră pe fața ca niște simpli spioni, agențt aî antreprenorilor. Un anume Sam. Parks, dele­ gatul Uniunei Mecanicilor, fu descoperit că a luat cite-va sute de dolari, pentru a înlătura greva, pentru care și fu osîndit la 5 ani închisoare... Se mai des­ coperi, că multe Uniuni au acelea-și principii, ca și Trusturile. Anume, monopolizază munca, numai pen­ tru o cîtime de muncitori, pentru a putea ridica pre­ țurile, ceilalți muncitori rămînînd fără lucru. Un zidar sau fierar, venit din Europa, ca să găsască ocupație, trebuie să plătească maî întâi o taxă de 50 de dolari, să se înscrie ca memhru într’o Uniune, de oare-ce toate lucrările sînt făcute de unioniștî. Se înelege că sînt pu­ țini cari să aîbă o asemenea sumă. Minerii din statele Virginia șl Colorado, au declarat greva, tot în vederea sporirel salariilor, ca și zidarii. De oare-ce, înse, proprietarii aduc alți lucrători, cari sînt atacați de greviști, proprietarii au cerut Guverna­ torului să trimeata armată, care a năpădit și curge din belșug și face și mai mare scandal... Uniunea mineri­ lor din statele acestea, poartă titlul de «Western Federation of Miners». Iea Ie afiliată, cu „Western Labor Union", la organizațiea «American Labor Union:», care Ie pusă sub controlul „Social Democratic Party of Norlh Atnerica“... Greva Minerilor din statele acestea Încă durează... A Gjeva Țesătorilor s’a început în Aprilie și s’a sfîrșit in August, cu foarte mici îmbunătățiri, de oare-ce mai în toate țesăloriile lucrează 40 la sută copii, între 10 și 12 ani, pe un salar foarte mic. Față cu legile e- ________________ __________________ REVISTA ÎDKB1 xistante, copiii nu pot să fie puunj, 1Ucru primiți Ja la lucru, spectorii se fac nevăzuțî... ’ clar inCu toate că Uniunile nu pot îmbunătăți mal starea economică a muncitorilor și adesea sînt 'd<5 1OC car de corupție pentru mulți, totu-'șț tot au «-un fo. Iele insuflă capitaliștilor o oare-care frică, frică stîrnit în contra acestor Uniuni o întreagă reacție I C° a Bisericele, preoții, carlsîntmrfcurînd reprezentanța'cTr bogați de cit ai unei divinități, țin predic! ca L ?- Or cioșii să nu aparțină nici unei Uniuni, pentru-c*”1-" împotriva voinței luî D-zeu și împotriva patriei ” 'C In multe state, unioniștli n’au voe să aparțină mir ției, careL în timp de grevă, ieste trimeasă să îtnnu'!1' muncitori!. De asemenea s’a alcătuit o asociație d pitaliștl, care caută, prin diferite mijloace, să 0116° 11' niunilor capăt. Ca început de lucrare, trustul zahărul “ a decretat închiderea a vre-o cîte-va fabrici, lăsîndU U' drumuri peste 20.000 de muncitori, cari, sau vor de foame, sau vor disolva Uniunea. In acela-șî titim președintele acestui trust, William Hawemeyer a ținu o conferință ia Jonkers, oraș aproape de New-York în care sînt o mulțime de fabric! de zahăr. In confe-^ rința aceasta, Hawemeyer a desvoltat vre-o 18 puncte' între cari acela, că muncitorii n’au nici uu drept de a forma Uniuni, căci iele sînt bazate pe ideea Anar­ hista, fiind în contra Religiei, în contra Patriei ș| contra familiei. La această conferință a luat parte si Președintele „Jonkers Federation of Labor", care luînd cuvîntul, a combătut afirmările luî Hawemeyer, și care, privitor la punctul enunțat, a respuns cam cele următoare : Poate ca Anarhica să fie o idee criminală în contra Patriei, în contra a ce vreți, dar asta n'are’ nimic a face cu Uniunile. Uniunile sînt alcătuite în con­ formitate cu legile, și Unioniștiî sînt patrioți religioși, dovadă multele biserici... In contra legilor, dacă vreți, sînt Trusturile maî curînd. Un alt milionar John D. Rockefeller, președinte al „Standard Oii Company", subvenționează o mulțime de Universități, dînd inst rucțiî profesorilor, de a vorbi studenților în contra Unionismului și Socialismului, stu­ denților, din rîndul căror se recruteaază adesea stricătorii de greve, agenții polițienești, și uneltele politicianilor dc rînd, și cari, în privința cui tur ei, în mare parte, sînt pe o treaptă cu totul joasă. Privitor la cultură, nu de mult, a apărut în ziarul ,,The World“, un interview, pe care l’a avut un redactor al acestui ziar, cu Tolstoi. Accsta-I spuse, că subvențiile milionarilor au maî curînd unefect detestabil și că numai cultura nu o pot iele sti­ mula. Tolstoi istorisește un fapt. Anul trecut îl vizita la Jasnaya Polyana, președintele Harper, al „Chicago Unlversity". Cînd veni vorba de binele ce-1 aduce tineri­ me!, Rockeffeler, prin subvențiile luî pentru școli, Toltoi îi puse luî Harper cîte-va întrebări, asupra unor chestii, la cari, Harper nu respunse... Și, cînd Redac­ torul, luî The World, lăudă, Ia rîndul luî, lui Tolstoi, America, cu instituțiile îei culturale, cum o făcuse și Har­ per, Tolstoî spuse neted, că și studenții și profesor" de la universitățile de aici, sunt niște ignoranți... Luînd cunoștință dc asta, studenții de aici, neapărat s’au su­ părat, și, ca să se răzbune, întoarseră cu fața la perete, portretul lui Tolstoi, care se afla în camera de lucru» luî Harper... Andren Carnegie, un alt milionar, cheltuește Pcn , biblioteci, milioane, cu condițiea, ca, în orașele un bine-voește a-șî areta îei bunătatea, să nu se primea nici un unionist la lucru. De dorința aceasta nu prea ține samă, desigur, nu din pricină că politician» B favoriza cum-va Uniunile, ci că li-i teamă ca n . pleardă voturile. Se înțelege că în toate bibliot® astea nici urmă de cărți maî libertare. n Morgan», un alt milionar, șeful tuturor trustuI' țntemeeaZM muzce> cu-acela-șî scop, de a răpune fl|or’ muncitorilpr, scop pentru care se cheltuesc midc ®nioaue’ ^trcc acum la alta. In „New-York Journal" a a» în timpul din urmă uu articol de Carmen Sylva titiu| de «Ideal -Home», Casa Ideală. In acest sul? 1 se arata cum ar trebui sa-și întemeeze locuinlocuitorii Statclor-Unite. Un lucrător American, ceF‘® ^cest articol, m a întrebat dacă locuitorii „of Roau locuințele la feliu. Drept răspuns, i-am ce10 n articol, din «Medizmische Presse», din Viena, Ut are scriitorul, arată sărăciea, mizeriea în care trăC țăranul romîn, bîntuit de pelagră și de tot feliul 7 boale- ln or‘~ce caz’ Carmen Sylva, ar fi trebuit “.%-slușască, cătră cari locuitori din Statele-Unite ie dresat articolul îeî, cătră milionari sau clasa mijlocie, -Li cele 15 milioane de muncitori, cari stau cîte 6 etajj, cătră ?To inși în două odăi, la al 4 sau 5~lea t ' “ % , milioane de trampi, cari n’au nici atît, sau că-■ ă Negrii din Sud, atît-de-adesea linșați de Albî, șii U^i mor de foame. Poate ie adresat celor peste un1 C ilion și raa‘ bine de arestanțî, ori miilor de miî de> Tcbun> ■ dîtiite . O o InmnrirA lămurire n’nr ar fifl’ cfrir'nt Stricat. pios —— ' * , ,su . . . o JU ,^V„ - t CU succes. Așa, în ajunul SarMișcarea s’a reînceput bătoareî de Jom Kipur, a avut loc un meeting, la care 4I ani asistat asistat peste peste 5000 5000 de de persoane. persoane. Au Au luat luat cuvîntul cuvîntul au 1 ~ . Janowsky, Dr. Cohen și Rosenzweig, în jargon, îear W. Tp Brown, fost preot catolic, în engleză. A doua zi(* am avut un picknic, la care au luat parte ca la vre-o 800 persoane. Cu prilejul acesta, Emma Goldmann, ținu o conferință asupra religiei. După două zile, avuram a patra aniversare a ziarului „Freie Arbeiter Siimme". îear săptamîna trecută, o suma de conferinți, a căror serie a început-o Leonticff, care a pu­ blicat un articol în „Revista Ideei", anul întăi, sub ti­ tlul de «Idealul Anarhist». După dînsul a vorbit Dr. Solotaroff, asupra subiectului: „Ie necesară oare religiea în educațiea copiilor" ? La conferința asta, au asistat vre-o mie de persoane. Bătrînul Most a vorbit, zilele trecute, despre «Capital și muncă». îear cînd îți scriu rîndurile acestea, sînt gata să mă duc, cu Most, la o conferință pe care o va ținea Rosenzweig, asupra telegra­ fici iară sîrmă, cu explicați! experimentale... t Revista germană «Freiheit», a cărei redactorje Most, împlinește al 25-lea an de cînd apare, așa că ultimul număr din anul acesta, are să fie jubilar. Scriitori! anarhiști de pretutindeni, după cerința lui Most, au a frimete cîte-un articol... Jeu, am vagabondat toată vara, lucrînd foarte puțin, Mi-ațu petrecut vremea pe malurile Atlanticului, prin Padini,,. Cetesc ades articolele din ambele volume a‘e «Revistei Ideeî", și multe îmi sint de folos, ca o • c°®plectare a celor ce cetesc în revistele Engleze 5*5°rrnane. De asemenea cetesc literatură, jde Dos01ewsky, Hauptman, Gorky, Zola, Ibsen. Mă mai oC“P cu «So schprah Zarathustra», de Nictsche, și cu Anarchismus", de Eltbacher, două admirabile luW cari îmî sînt folositoare, întăea, pentru a ma °duce mai bine în teoriea individualista, a doua, a ,CUnoaȘte diferitele teorii anarhiste... Scrie-mi ; cum merge Revista. Am primit No. 7. Ie bucur ca camarazii din România te 1 ln toate privințele. * Salutare, | Nath. Fuchelsteik kchelstew. 3 Oo‘'rnbrif.0o?, c/oNaok, V, Ollnton Street-Hșw-Ygrk, 139 GIACOMO D’ANGELO In vreme ce la Roma stăpînirea se întrecea, fa a face zarvă t'i luminajie mare, in cinstea oaspeteluieau, impăraM Germa­ niei, la Fiumicîno, o localitate vecină, acosta o barcă încărcată cu lemne, Printre oamenii de echifd, se afla ți Giacomo tfAitgelo, originar din Sicilia, in virstă de 29 de ani. Om cumpătat,, muncitor, econom, din puținul carc-l avea, dins ui întreținea o mamă bătrind ți un bâtrîn, părinții lui. AngaJiudu‘Se in ser­ viciul căpitanului la care icra, fel puse ca condiție, ca acesta dc^arce- pc urmi, la locul Iul natal, Căpitanul, fir-a se sinchisi de loc, purii prin toate pârlite pe d’Angelo, Ajungînd la Fiumicîno, d'Angelo aminti șefului sân angaja­ mentul luai, Acesta înse-f respnnse că, dacă itu-i convenea, n’avta de cil să plece. Angelo sjmse. atunci căpiiatiulut, că fel iera dator sâ-l repatrieze s.i« să-l despăgubească de chdfaclelc de drum. Drept răspuns, căpitanul chiemd doi carabincri și ordoni arestarea maMoiultu. Giaco no d'Angelo fu dus la Roma și închis in închisoarea-modcl ^Regina Cocli*... După zile, deținutul din celula 119 fu găsit mort, înăbușit in Toztă lumea se revoltă, maieu samă afli nil de modul ilegal al arestare!. Dar ie interesant de știut modul cum a murit omul acesta, cum și diu ce pricină... Ciud Giacomo d’Angelo f11 introdus în celulă, lucru firesc, icra cu iol-.il surescitai. Celula purta mai întâi Alo 29 jî iera vecină ai aceea a ex depiitatulni Palizzoîo, osindit pentru asasinat. Toata noapicat d’Angelo plinsc, se vadă, iîngttindit-sc de nedreptatea care i se făcuse. Gardianiî, pentru a-l face să tacă. țipaseră iu cămașă {ic Jorlâ> stringindu-l cit ce putură de tare. Nenorocitul, afițai faric ÎJH content din vad, din plfas'-.. Pahzzolo se plir.se la ziuă gardianului Iul, de zgomotul din celula de alături yi ceru ca vecihu-l să fie mutai. t —Ftfi liniștit „onorevolc*, i se rerpunse. VctuihI n'are să mai." facă -^.„„t zgomot la noapte. L’am pus in cămașa de forță. Si pcntru-câ încă nu face, n'o sâ-idăin nici s.i miuince și nici să bea. Sâ-l mal vedem, cum o să zbiere cu giilcjul uncat. Și vorba ju limită. .4 doua noapte cx~dcputatul putu si doarmă în voe... Cum se făcu inse că victima tăcu, pe prețul a ce felin de torturi. Ancheta a stabilit, că Giacomo d’Angelo, îmbrăcat iu cama-ja de forță, a stat două-zeci și patru de ore fără să bea o picături de apă, fără să guste o fărâmă­ tură de fine. Ca culme a cruzime!, cămașa de forța i Ju pusă peste îmbrăcăminte, așa-că, netiorocibil, fu nevoit sâ-.fi faci trebuințele firești iu haine. Așa-că, nenorOciM, din pricina aceasta, muri. Asemenea acte de barbarie sînt cu alil mai revoltătoare, cu cil iele se practică sistematic, cu cunoștinla unui director și-a unui medic chiar. Căci nu odată au Joși pedepsiți dcțianfn, cu sete și ca foame, pentru o vorbă chiar, zi,'•a câ-llcs«e de înțeles pentru ce sinuciderile sini alil de dese in jmelica închisoare „Regina Coeliu, Amintim cazul Trczzi, Quaglieri.. Bătrînid părinte al lui d'Angelo, sub imboldirca ciudată a:mcf vedenii telepatice, veni la Roma, crczind să-și mai gisascâ iu vicață unicn-i fiu. Acolca inse i se întinseră țre-o cite-va monede..,, ca și cînd infami'ea nntti asemenea fapt s'ar Ji pulul cit asia spăla, Ih ziua inmormt»iâra, o parte din populafiea. Romei, fără îndoeală acea pe care puica si o afleptc aceea-și soartă, care putea să cadă chiar iea victima excesului de zel al ace­ lor puternici, depuse la Campo-Verano mai multe coroane dt flori, pc morminhil sărmanului martir Giacomo d Angelo-.- li || ij 1 Nu mai înaintăm din partea noastră nimic. Lăsăm ca lu­ mea să Judece singură, ce felii! iși organizază stăpînitorii în­ chisorile și-și aleg slujitorii, ca să-și dcsăvirșascâ opera lor sublimă, opera lor de civilizație, de propres.,. Dupit „Le Tcmps“, do JACK. Au apărut: V. Cerkesov : Cinnost Hospodarsko-Rovolucni. 20 b. La ‘.Novv Kult*. 45, Olsany-Praga-Bohemia. Nansal S. Naoht; Povsechna Stavka. 25 bani. De adresat; C, A. Delnichy Sobol. 567 IV. 18. al. Chicago, IU. I\l 4 d �REVISTA IDEE! 140 __ _______ ._____________________ ««pSTA IDEEt NEPUTINȚA STATULUI într’o mulțime de cazuri, neputința Statului Ie ab solulă, desăvîrșita» Sa luăm o pildă. In marea federație americana, un om hu se poate oclipa de afacerile pu­ blice, fără ca numele lui să nu fie tîrî.t în nbroiu de jurnale, Iară ca reputațiea lui și cea a fainii iei să nil îndure cele mai desguslăloare batjocoriri. Ce poate face în privința aceasta Stalul ? Să înteineeze cenzura? Toate popoarele din Europa au trecut prin regimul acesta și unele roaî sînt. Ce folos? Pururea, în Jocul unui bun urmărit, un rău mal mare. Mai întăl- de toate cenzura pune stavilă dcsvoltăreî intelectuale. Și cel mal marc rău, de care poale slifcri o societate» Ieste stagnarea mintală. Râul acesta iesle de mii de^ ori mal mare de cît acela pricinuit indivizilor prin alacurile presei. Afară de aceasta, cenzurai dezvoltă cele mai joșnice paternii ipocriziei, minciuna, pîra, trădarea: în loc de-a regenera, demoralizară. Pentru a se combate exagerările, ekcesele presei', nu îe de cît un mijloc. Cînd cetitorii sînt revoltați de oare-cari expresii ale jurnalului lor, n’au de cît să nu-1 mai cumpere, Așa-că, sau jurnalul trebuie să dispară, sau îe silit să-Si schimbe stilul. Acesta îe singurul mijloc. In privința aceasta guvernele sînt neputincioase : Iele nu pot să decreteze virtutea. /Amestecarea Statului în toate ramurile actîvităței so­ ciale, afara de justiție pururea pricinitește tnaî mult rău de cit bine. Destu, să dăm ca pildă inslrucțiea pu­ blică. Socialiștii, voesc 1 să facă din religie o afacere privată. Dar, dacă îe ce-va din care să se facă o afacere privata, ie inslrucțiea. Aceasta s’ar răspîndi de zece ori, de o sută de ori mtai mult, dacă Stalul ar înceta de-a pune stavilă la roate, prin administrațiea lui și prin formalitățile Iul neoade. Rutina medievală ne-a pătruns înse pănă în măduva oaselor. Ni se pare că dacă Statul ne-ar părăsi, am fi pierduți. Ni se pare că toate calamitățile vor da să cadă atunci asupra ca­ petelor noastre, și că sfirșitul lume! ar fi aproape. Într’o lucrare a luî Borin-Fournet, „Societatea mo­ derna și Chestiea socială*, găsim un pasaj care carac­ terizară, cum nu se poate mat bine, această stare de spirit: «Printre particulari, zice Borin-Fournet, găsim și buni și răî. Dacă unii se silesc de a moraliza spiri­ tele, ceilalți țintesc tot cu atîta aprindere să le demo­ ralizeze»... Prin urmare, închee publicistul acesta, Sta­ tul trebuie să cxerciteze o supraveghere din cele mai minuțioase asupra instrucției publice... Să ne dea voe Borin-Fournet, să-î punem o simplă întrebare. Oare și-ar trimete dînsul copila, într’o școală în care s’ar preda, cum-că galanteriea ie cea mai nobilă ocupație a femeei ? Cum poate să-și îuchipue Iei, că un slujbaș rutinar, ignorant, a cărui singură grijă îe de a-și păras* u°ci>pațiea cît mai curînd cu putința, cum poate să-șî închipue că ar avea mai mare grija de morali­ tatea copiilor de cît^părinții lor? De alt-feliu, vedem, de o mulțime^ de ani, ce roade frumoase da morali­ zarea de cătră Stat. Putem să ne închipuim oare niște mai desăvîrșite agenții de depravare de cît internatele noastre modeme ? Rasele noastre europene trebuie să aiba^ un fond de putere morală cu adevărat nesecat, daca nu s au cangrenat încă pănă în măduva oaselor de catră scoalele Statului, Cit despre-incapacitatea acestor scoale, din punctul de vedere al instrucției, nici . nu se mai discuta. Atestatele noastre, diplomele noasplata ignorantapr°ape totdeauna> răs- Bonn-Fouruet, nu crede cum-că învățămîntul liber „ar i ae-ajuns, față de sarcina colosală care i-ar in­ cumba . Aprovizionarea zilnică a unui oraș ca Lon- dra, nu-i oare o sarcina colosală’'' jnsăreinez • aceasta Stalul, numai o singură zi, / vom vedV” *CG’ milioane îî va trebui sa iheltueasca, ;u sluiba«;r'l.-C,l'; tot feliui de formalități. Inițiativa pjvală se achir eU această sarcină colosală, spre mulțănirea tutur r minimum de cheltuelî. Dar, rcpetăiq sîntem orbj°r e'T Lotul de rutinble etatiste. Acestea ie iiniȘjedică '] vedea chiar lucrurile cele mai vădite!, vădite cași k». a soarelui. • n,lia Priviți progresele îndeplinite, în ;jnipul' din1 Urmă d cătră navigarea cu aburi. In i8j5, se făceau 8 «nT3 și jumătate pe ceas. In 1856,13.1111879,15. ln l8q ,7 Intr’lin viitor foarte apropiat, se ver face 30, și rea cu o cheltuire mai mică de cărbuni. Jnse i''". spune Bellet, într’un număr din „Journal des Econo*5 mistes,'*, ar însamna a cunoaște rău spiritul de concnl rență, care animează diferitele companii de navigație dacă ain crede că iele se vor opri aicT“. Fie-care steamer nou, pus în șantieră, rcalizază o mulțime de progrese, față de șleamerelc dinainte. Comparați, cu acest avînt superb al spiritului omenesc, nietoadelc noastre de instrucție. Cît de rutinare, de copilărești de deșănțate ne-apar. Nu numai că iele nu se per­ fecționează, din potrivă, mai curînd par a da înapoi. Tot atît de bine îșl împlinește Statul și celelalte funcții. Ca un Serviciu public, bine organizat, cităm adesea poșta Facem cea mai mare greșală. Acest serviciu ie detestabil și costă colosal. Aproape îii toate țările, s'iijbașli poștelor, pe lîngă ca sînt necinstiți, mai sînt și ordinari. Transportul tiuel scrisori, bună-oară de la un capăt al Engliterei la altul, ar reveni "la o a treizeci și șeselea parte dintr’un cinci. «Făchidu-se s:î se plătească cu doi bani jumătate portul unei scrisori, o companie privată ar realiza încă un beneficiu frumosî, zice Frederlck Miller. Statul, face să fie plătit de patru ori mai scump. Sa mai vorbim de lucrările publice ? Cîtc miliarde nu s’au cheltuit oare, ca să se sape canalurî fără de nici un trafic, să se înteineeze porturi, în cari nu in­ iiestar« tră nici o corabie, sa se facă linii ferate în iiestare de a-și acoperi cheltuelele ? Jn țările constituționale, o mulțime de lucrări publice s’au întreprins pentru ne­ cesități electorale, foarte adesea pentru a da beneficii inginerilor Statului. Inițiativa privată ar putea foarte bine să se ocupe cu toate lucrările publice, cari ar da ce-va foloase. Pănă și căile de comunicație ar putea li cuprinse în categorica aceasta. Acum cîțî-va ani, o companie franceză a construit o cale de la Beyrut la Da­ masc, lea încasază o taxă de la trecători și afacerile îi merg binișor. Ceea-ce-î cu putință în Siriea, cu^ atît ar li mai cu putință în țările europene. Dar, daca particu­ lari! ar pune mina pe lucrările publice, slujbașii slilta' tulul ar pierle din mînă cel mai vădit ghelir. De <1ceea și caută îe! de a pune tot feliui de stavile nu țiativeî private Comisica numită la Potersburg, p£n n* a studioa mijloacele proprii de-a desvolta marina co merțului rusesc, ocupîndu-se- și de îmbunătățirea p° turilor, hotărî, că întreprinderile private trebuie sa cu desăvîrșire înlăturate. Cîți inși n’ar fi Jîa^u • bîndi în Rusia autorizațiea de-a construi lini> J®ra e 7, de-a îmbunătăți porturi, chiar fără a cere nici o g ranție Și nici un ajutor de la Stat? . Cît se atinge de lucrările publice, slujbașii PrlîJ,ll"L trei rele: I. întreprind lucrări inutile. 2. Adaoga c sal la costul lucrărilor utile. 3. împiedică o masa intreprinderi, cari-ar aduce foloase, r Novtcow^ TIPOGRAFIA (JKUNCAU Strada DOAMNEI No. 9 - Telefon 141 NOTIȚE DIN CHICAGO Supra-întcndcntul, ea uiî-ce oii-ce lipitoare capitalistă, a refuzat. Lucrătorii se puseră înse în grevă. Fabri­ avînd nevoe de lucru, expediară să se facă dreptate, iubite Mușoiii, cînd îmi serii: „Pap- canții, [ AlHau mult mal mult de gîndit și emoționează la fabricele lor, de-acolea, din Chicago. Uniunea de iele (niult-“ Așa le. Dar tocmai fapte de astea, se- la New-York, luînd cunoștința de asta, telegrafie pe jnai ... mi aveam de notat, în ultimul timp. Mișcări dată Uniune! lucrătorilor din Cliicago, rugînd-o să fioase. niict, de o importanță înse cam măricică, am Facă o grevă de simpatie. Intre lucrătorii de ~ colea, nml ,:’ nul aflu. Cînd Bnsines Agent veni de la Uniune ^L’^începc mal întăl cu ziua de 11 Noembre. și aretă lucrătorilor telegrama, cu rugămintea de "Voi ti fie-care an, s’a serbat și anul acesta, ziua simpatie, toate mașinele fură de-o dată oprite și Ca în 1 ; afC cel cinci oameni, iubitori de lumină și de toți lăsară lucrul, zicînd: grevă, grevă de simpa­ fJtate, au fost răpiți de justițiea Americană și tie, Nici linul nu remase la lucru. Formanul, sur­ S ștreangului. Cea mal mare sală de aici, se prins de asemenea lucru, telefonă numai de cit fabricantului, care se afla în biurourile fabrice!, •chiriașă pentru asemenea prilej. Anul acesta, am "vut și îeu feric’rea sâ fac Parte dintre acel cari leu, de aprins ce Ieram, strigai o dată: Cind Ta ilâ adună în amintirea bunilor camarazi, protestînd veni vremea oare ca și firele telefonice să fie di‘ struse. Toți se uitară» cu ochii mari, la mine. Forpotriva crimei săvîrșită de justiție. O muiîîine de Uniuni îșl trimet de obiceiu steagurile, cu mânui se temea să nu fi venit cum-va tocmai ma­ nevra cea mare. Ne duserăm, în fine, cu toții, în ocfl'ziea asta, fie-care din steagurile astea repre- sala Uriiunel, unde furăm chlemațl. Se explică lu­ zentînd mii de muncitori. De ablea acum am pu­ crătorilor pricina chiemărel, după care cerul și leu tut vedea, cît ie de mare numărul acelora cari se cuvîntul. Dar cum începui să rup pătura neagră indignează împotriva nelegiuirilor justiției și îm­ de pe ochii sclavilor, însu-șl agentul Uniunel zise : potriva întregul stapînirl. Cu ocazica asta, luă cu- Ciocialist, Ciocialist... Aceștia, cari nu știu ce l'e vintul o veche camaradă, M-me Severine, care a socialismul și nici nu pot pronunța cuvîntul, zic luat parte activă la mișcarea de acum 1G ani. lea Ciocialist... Și fui oprit. learil agentul, adaogă’. Noi. repetă, mișcată, cuvintele lui Parson, Engels, Spies vrem să învățăm numai minte pe Fabricant, cînd și Fischer, rostite înainte de moarte. După dînsa, vom cere preț mal bun. să. ni se dea.... Văzînd. vorbi camaradul Ab. Isaac, redactor la „Free So- aceste, mă întreb leac : Pănă cînd comandanți? Pănă dety“. Cînd o voce din sală, răspunse, la cuvin­ cînd aceste manevre mici ? Pănă cînd, o voi, sclavi, tele acestuea, că nu se știe cînd și de cine a fost veți vedea cu ochi buni pe răpitorii puterel voa­ aruncată bomba, la întrunirea din 1887, și dacă stre ? Pănă cînd veți îndrepta pumnul numai in a fost aruncată înainte de a sosi patrol vagon cu contra acelor inconștienți, lipsiți de o bucată de polițiștii sau după ce zbirii polițienești au lovit în pîne ? Pănă cînd organizări sub comande oarbe ? greviștii răspunse, ca bomba a fost aruncată îna- Pănă cînd, pănă cînd ? iute de a se da polițiștii jos din patrol vagon, izs * t bucni un tunet nesfîrșit de aplauze... Ca ori-care Cazul lui John Turner, arestat la New-York, sub protest făcut în săli, și protestul acesta nu avu înse ’ cuvînt că are în cap o sumă de idei în contra i nici un rezultat remarcabil. Și atunci mă întreb: Pană ’ ordinel de. a-zl, și cată de a trezi din somn pe uikl numai aplauze și aplauze? Pănă cînd mun| citoriT vor protesta numai cu steagurile lor ? Pănă desmoștenițl, a indignat și pe social-dcmocrațit de aici, cum îl numesc leu : stăpînitoril... cu vot ob­ 1 cînd atlta lîngezcală, pană cînd ? ștesc... Iei au făcut o adunare de protestare, într’o :is sală. Bine înțeles că și prieteni de-al noștri luară | r. 5-: !iî . u Grevele, sau mai bine zis „micele manevre , se parte. Și, camaradul Veisman găsi de cuviință să cam înmulțesc pe-aici. Voiu nota mal cu samă strige, că nu în sală, ci să se protesteze în stradă. ' „Tranivaclor". In greva asta, lucrătorii au La asta, un domn social-democrat, răspunse : Pen­ ‘lat dovadă, că nu mal respectează proprietatea tru anarhiști nu protestăm noi, putrezească în în­ privata. In timpul grevei, care continuă și acum, chisoare... Față cu ast-feliu de democrațl, întreb greviștii nu numai că au spart geamurile unor pe sclavi și întreb pe votanțl: Pănă cînd înlunetranivap, cari s’a încercat să se pue în circulare, recul vi se va părea lumină? Pănă cînd nu veț! 8re$știi au bombardat și biurourile Companiei recunoaște deplinul adevăr? Pănă cînd veți avea Uanivaelor, cu pietre. Cîțl-va muncitori fără lucru, voința de a fi stăpîniți ? Pănă cînd dreptatea pnn v^înd scris în ziare, că companiea oferă 8 dolari altul? Pănă cînd, pănă cînd? P6 zj Și 100 dolari premiu, cui va veni în locul greviștilor, au alergat să lucreze. Dînșil au fost înse °dtu accstelgrcvc nu se .-știe. pănă af „. U grozav. - ----------Rezultatul ---- ------------------o-- i In> dar desigur că se vo.- recunoaște cerințele pS /Or’ mar>ndu-li-se acestora salariul cu ciți-va e,as nial mult... ,T /0 9 ae la ia International inim >iu u altă ah4 greva, grevă, ie le cea cca de laynnpanie. Această companie are fabrici , Companie, v*o«Bin t New-York. or; < r i",w'V“XUFK. Lucrătorii JLUCraiOni din uiu-, 4New-York^ . &‘nUu’se într’o Uniune, au cerut supra-nr der*tulm lor ca sa le îmbunătățească salariul. Despre cazul lui Turner ți-or mal fi scris și alții. Din parte-mi voiu mal adăoga: Dacă stăpi^.rea cre(je că prin asemenea tapte, pnn arestările stinge facla noastră, se înșală amar. Cu toate că privindu-le, din capul locului ca niște gonlovolniciI> faptele astea Tac însă-șl iele propațeara pC noț ne încălzesc foarte mult... ° Chic^() James Loebner, ------ i,I ■ I’ I i i . 'r s H �!•& AVISTA lbEE.1 NEANTUL YIEȚEÎ EGOISTE Clasele stăpînitoare de a-zl nu pot să-ș! dec samă cuin-că subordonarea de la clasă la clasă se întoarnă chiar în dauna lor, cum-că clasele ce Ie vor reprezenta în viitor, vor putea sa se găsască mai’ fericite, in poziții sociale și mai modeste. Cu toate că, la anumite date, Iele recunosc cum-că supremație» lor atrage, indirect, după sine, unele rele, clasele astea nu văd că grămădirea acestor rele conslitue o pedeapsă, atrasă de această su­ premație. Cu toate-că repetînd adesea vorba ba­ nală. cum-că fericirea nu se cumpără, nu trag de loc incheerea că un sistem care le nemulțămeșle alit, trebuie să albă într'însul vre-o oare-care me­ teahnă.. Se mărturisește adesea, că o avere mare Ie o povară grea. Vieața unul magnat, spun unii, ajunge să se asamene, prin mulțimea daraverilor, cu cea a unul burghez ordinar. Toate plă­ cerile născocite de cătrăcei pecari marile lor ve­ nituri și.numeroasele lor proprietăți îiîngădue de-a și le înmulți, se prefac, în cele din urmă, în sarcini și in izvoarele necazuri nouă. Mal puneți, pe lîngă mărturisirile sincere, deducerile cari se pot cu înlesnire face. Aveți să găsiți, ca afară de zbu­ ciumurile și de necazurile acestea, vieața oferită de bogăție și de onoruri n’are cu ce să mulțămească pe cine-va: lăuntrul se deosebește aici colosal ae ceea ce se vede. In clipele lor de sinceritate, cînd ișl varsă năduful, cel cari duc o asemenea vieață, se pling „că sînt osîndiți să învirtească mereu la roata caznei". Cu toate as­ tea se cred îndatorați să-I întreție mereu mișca­ rea monotonă. Așa-că, precum poate să-și dee samă orl-cine, vieața fasionabilă, cum zic Englejil, se petrece, nu nicidecum fericită, ci numai sumuind fericirea. Cei cari duc o asemenea vieață, cu toate astea, nu trag de loc concluzie» vădită, ce s’ar cădea s’o tragă din Iea. Pentru spectatorul dezinterezat, Ie vădit că avanlagiile procurate claselor conducătoare de a-zl, de forma actuală a organizației sociale, sînt pline de neajunsuri, de neajunsuri acoperite, și că, bogățiea peste măsură, care îngădue de a trăi în lîngezală, în trîndăvie dă tocmai contrariul, contrariul mulțumirilor cari s’ar aștepta de la iea. Întocmai după cuib măsurile de siguranță, din timpurile feodale, ierau rezultatul unei stări so­ ciale care dădea mai mult de cît echivalenta în primejdie, tot așa prea mare lesniciunea pîăcerel celor bogați. Ie rezultatul unei stări sociale care dă contrapondul în necazuri. Mălțămirile dohîndite de calră cei cari fac o afacere din cău­ tarea plăcere!, se reduc la minimum, pe cită vreme necazul, osteneala, contrarierea, geloziea, desamăgirea, se ridică la maximum. Orl-cine va studiea partea psichologică a acestei chestii, va vedea că acesta-i un rezultat neaparat. Vieața omului de plăceri, ie o vieață zadarnică, pierdută, pentru cuvinlul că lasă să lîngezască părți întregi din natura umană: lea neglijază sau trece peste satisfacerile pe cari le procură acti­ vitatea rodnică, și nu cunoaște seninătatea ce-o dă conștiința unor servicii făcute. Plăcerile ego­ iste, urmărite necontenit, satură, fiind-ca mulțămirea poftelor noastre nu ajunge, în totdeauna, a ne ocupa tot timpul în care nu dormim: ne lasă ceasuri goale sau irosite în căutarea plăcerel după ce a trecut dorința. Plăcerile egoiste sa­ tura și prm lipsa unui contrast mal viu, care nu __ __ - —---------------------- --------------- kev/sta IUeeI poate să albă Ioc de cit cind o jumătate de vi Ie dată muticei. Pe lingă cauza pozitivă ce i a--i’ cam aice, mai vin și cauze de nemuîțătnir(/n< • gativc, cari purced din lipsa unei salisfn,le* care s’ar datori izbîndirei în muncă. Una din,?-1 cerile cele mal mari și mal durabile, Ie cea . ' dă sentimentul valoare! personale, care s’afî^ 0 neîncetat conștiinței prințr’o activitate snortu ? de valoare. Dacă vieața trindavă Ie nesatisPi /, în năzuințele Ici, se datoreșle și faptului ’S , lacuna aceasta, că are adecă cusurul de-a if tri davă. Acelea-șl neajunsuri, acelea-șl rele va î dura și cel ce-șî va lăsa in adormire aclivităi ?" altruiste sau cele ce-ar simți că pot să fie î tr’un chip sau in altul, folositoare cui-va. ’j in’ sit de unele plăceri pozitive, de un ord!' înalt, anevoe de istovit, omul se aruncă t>ie! reu asupra plăcerilor egoiste, cari aduc mereu saturarea... Apucătura asta, ca și obosala si ne­ mulțumirea cari purced din Iea, trebuie s'o puneai pe sama organizației sociale, care face să graviteze spre clasele conducătoare o parte de produse, des­ tul de mare pentru a îngădui îngrămădiri colosale cari să scutească de ori și ce grijă, niște descen­ dent! inutili. Prejudecata bogatului, în favoarea unei alcă­ tuiri atît de folositoare, în aparență, bunel Iul stări și plăcerilor lui, îl ascunde neajunsurile indirecte, ce i le arunca asupra capului așa nu­ mitele-! avantagii, împledicîndu-l, tot d dală, să-și dee samă cit ie de josnic lucru de a li nu­ mai un consumator inutil, a ceea-ce produc alții. Dar așa stau lucrurile acum: ideea că-i onorabil, cinstit, de a nu face nimic, de cit a te desfăta și petrece, și că-î relativ înjositor de a-țipetrece vieața să procuri altora mijloace de plăcere, ideea asta mai dăinuește, cu toate că mai slăbită cu mult. In privința aceasta, starea noastră socială, trecătoare, ca și* sentimentele și ideile cari pur­ ced din iea, se opun a ne lăsa să concepem o stare, în care ceea-ce pare acum admirabil va Ii pririt ca rușinos. H. Spencer. INFRÎNAIIE Pentru toți cugetătorii sau visătorii, cu faimă‘ în istorica filosofici sau în acea a religiilor, cuvîntul înfrînare n’are de loc înțelesul pe cari i-1 dau medicii și higienișlii. Totu-și, ceea-ce au voit să reglementeze, să mieșureze, sau să desființeze, acești cugetători, ie funcționarea vielei, partea senzitivă, morală și intelectuală, precum și partea nutritivă. Cea mai* mare parte din acești oameni celebri, nu aveau, inse, nici cea mai mică cunoș­ tință științifică, despre lume și om. Așa-că pre^ scrierile lor ascetice sau morale, atingeau une-on cele mai depărtate margeniale nesăbuinței. Laurii» în această privință, se cuvin, fără doar, grupare! ce­ lei mal numeroase, celor cari au căutat să despartă, artificial, universul de om, omul de univers, deo­ sebind in lume materie și spirit și trup și suflet. O repede schițare a doctrinelor referitoare la su­ biectul care ne preocupă, ne va desluși și 1,iaJ bine în această privință. Să vedem ce spun, mai întâi filosofii, firește că filosofii greci. . . , Luăm pe unul clin cel mal renumiți, din rina Lite concepții intuitive, bizare, n’a născocit, pen­ tru nenorocirea generațiilor următoare, cile con­ cepții n’a născocit capul acestui visător. Ie u*0' » rî„i omv, ori ic un preot oriental ? Ie o filofâ <'1.' a;i ne care numenle a scos'o din sările •> nproape. Vorbim de Pitopom. ojpn trupul ie ce-va ordinar, murdar. Iei trenuri ficat prin expieri, prin abluții. Si nu se |,u p să se hrănească cmc-va cu ouă, cu carne f:" Liir si altele. Plăcerile amorului trebuesc aTrebuie îndurată foamea și setea. Nimeni |1‘ .ui lepede nimic din povara care-1 apasă, ci s;! nolrivă să mai adăogcască. Ie bine ca omul ‘î «ifere... Mal departe. s"neniocril, părintele celebrei teorii atomice, la ctiinla moderna pare că s’ar întoarce, iesle , iiilelept- Dînsul are apucături de savant. Srliu'lel, binele suprem Iesle plăcerea inlelec.«14 A descoperi adevărul, a-p pune mintea in 1 /rare, Ie cel mal mare bun. Tîril inse de poiirile-I proprii, ajunge să osîndească unirea sen aia. eu alte cuvinte fa mii iea. Zice c’ar tulbura funclide cerebrale. Socrat, fu un monoteist cu îndestul bun simț, musul se mulțumește a predica cumpătarea, disnretiil purpurei, nelăcomirea, neînchinarea la bani, biscipoli» lui, înse, n’au fost în totdeauna alit de inlelepți ca Iei. Bună-oară, cinicul Antislene, ;icc;’„Mai bucuros aș fi să-mi picrd mintea, de cil să mă stăpînească plăcerea". Strămoșul care-a lăsat o mare ceată de retori, de vizionari și de mistici, cel care-a fost numit divinul și pe care Bacon l’a nnmit un «leosofîh delir», Ie* vorba de Platou, cît se atinge de înfrî­ nare, fu mult mai înțelept în manifestările lui de cit s’ar crede, prea înțelept, poale, penlru-că Curlea din Denys nu-I spăimînla de loc, după cum nu-1 spăîmînta nici bogățiea, nici banche­ tele, pe cari fu foarte cuminte a nu Ic amesteca cu filosofica. Dar, pretutindeni, în scrierile lui, trftlonză trupul cu totul aspru, sfirșind, în al său I'edoiii prin a adopta chiar limba unui anahoret din Tebaida. Subtilul Arislol, cu toate că face să purceadă fericirea din contemplarea adevărului, din acti­ vitatea cerebrală, nu sligmalizază, nu combate, cu toate astea, nici un felin de activitate umană, Ajungem Ia vrednicul urmaș al lui Democril, la marele Epicurc. Fără a desprețui plăcerile sen­ zuale, Iei dă o însemnătate deosebită liniște! su­ fletești. Iei nu se teme să afirme, cum-că, adevă­ ratul scop al viețcl ie fericirea. Dar, zice iei, inJelcplul trebuie să poată egala, în fericire, pe însu-ș! Jupiter, chiar dacă n’ar avea de cit pine și apă. De asemenea, după marele poet epicurian, Lucrețiu, neexistenta durere!, ca și îndestularea c?lupălată a cerințelor na turei, trebuie să fie deaJUns pentru a face pe cine-va fericit. hu totui diferit! sînt cel ce au să urmeze, cari pini un aer de* chilie. Zenon, ca și Cleante, nu raueabă natura, ie! oînfring. Iei nu disciplinează 1 lniele, ci vreu să le desrădăcineze. Omul tre’u‘e uă fie nesimțitor la toate, pană și Ia duredi»rC'Ca nia* sfâșietoare, pană chiar și Ia boala, (^‘[•nează-te șf îndură». Asta ie maxima lor. Ie Diri/iUeasca» *nse Prea mare caz se face de Iea. Es'MîL’ %Xa,6erînd și mai mult mazima asta, face soCin?aSo a iveală și mai bine caracterul iei antiiio S°țiea și copilul stoicului, mor. Mal mult, pentrn Ce are atace, n’are să se întristeze iei ^re n? lJa lucru- A dat un bun înapoi. Pe stoic neliniștească. Iei se așteapta Ia tot Moîn,? ,n,Pin, dorind să se întîmple, și crede, ca ntlu'Și spinarea în fața IeT,impune soarlei rele. 143 Ori-cc ar da peste stoic, sloicul nu poale fisupărat de nimic. 11 prind frigurile. Foarle bine. Frigu­ rile sini o parle din vieață... Se lecueșle de Iele. l-i aproape tot una. I-I amlnală darea duhului lui. Alîta lot. Loviți, rînițl, prădațl pe stoic. Nu se ya răzbuna, că nu i-ațl făcut nici un rău. Cu stoicul, liraniea poate să facă ce vrea, nu Ic! va u acela care să scuture vre-o dată vre-un jug. Si lngurile,și spada tiranului, îl Iasă tot alit de ne­ păsător. Spada i se pare încă chiar mal de pre­ ferat, fiinu-că ie o boală mai scurtă. Ne hulind, ne lăiidind pe nimeni, dînsul pleacă capul la toate, tiind-eă toate le-a voit providența, și iei nu-i alta de cît un Spectator. Amestecați stoicismul acesta pasiv, cu unele iun subtilele himere ale divinului Platou, mal adaogați o doza din lurbăciunile trîmbițate si prac­ ticate de căiră Yogiii brahmani, de către Muniii nudiști, de^ căiră ascețîl creștini, și veți avea fi­ losofica, sa fim iertați de-a profana cuvîntul, veți avea filosofica orientală, judaicii, neoplaloniciană, a fm Apollonius de Tvana, a lui I lolin, a lui Porfir,a lui Jamblicus, a lui Produs, de o potrivă, mal mult sau mai puțin extatici, agi­ tatori de sunători goale, pentru cari morală și as­ cetism ie tot una, pentru cari materiea și trupul sînt niște josoriți vrăjmași al lui D-zeu.* Cîte o dală, curat nebuni de legat, aceștia divageaza, ca Plolin, asupra unuea, asupra a finea, asupra celui prim, asupra celui suprem, sau, ca Philon, care privește apatica sau iîngezala ca cel mai mare, ca suveranul bine. Nebuniea ascetismului, s’a comunicat crești­ nismului, din Orient. Codul lui Mânu, vedienii, budișlii, chinezul Lao-Țseu și alții, cît se atinge de cheslica înfrînare! și a niorliGcarel, se acordă cum nu se poale mai bine cu Sfinții Părinți al biscricel creștine. leală, Intre altele,’un verset din legislațiea lui Mânu : „Cel c’are aude, pipăe, vede, mîiiîncă, simte, lucruri, ce pot să-I placă sau nu, fără să se bucure sau să se întristeze, acela tre­ buie să se socotească că și-a supus organele8. Să vedem, după Bagavad-Gîta, cînd ie înțelept cine­ va ? „Cine-va-i înțelept, cînd și-a gonit toate do­ rințele, cînd ie netulburat în restriște, lipsit de bucurii în izbînzi, cînd Ișl înăbușă iubirea, groaza, ura,... cind își retrage simțurile’ de la^ obiectele senzibile, după cum broasca țestoasă își retrage într’însa toate membrele Iei, cînd, față și de pri­ eteni și de vrăjmași, ie la teliu,... cînd nu ie ali­ pit de* copii, de casă șî celelalte lucruri". Se știe, că budismul preconizază, susține ca su­ veranul bine, chietudînea absolută, stingerea mo­ rală și intelectuală, ceea-ce se numește Nirvana, și ce numesc catolicii mortificare. N’a vem spațiul trebuitor pentru a face citate. Plalon zice în Pedon: „Trupu-i un rău: trebuie să ne emancipăm de țoale pasiunele, să ne deprindem să murim". După sfîntul loan Climac, trebuie să facem ce-va mai mult, trebuie să disprețuim toate bunurile, toate afecțiile omenești, să ne disprețuim trupul, și, le­ păda ti de ort-ce grijă lumească, să ne înălțăm du­ hul spre ceriu. Sf. Pavel și Sf.Jeroinic, susțin lot aceea-s! doctrină, pe care o găsim și m Evanghelie. Rațiunea modernă, luminata prin o mai deplina cunoaștere a omului și a hunei, combate toate aceste absurdități, incompatibile cu existența ori­ cărei societăți. ’Dirisa susține cu Epicurc, cu Lucrețiu, cu filosofii veacului trecut, cum-că nwnirea omului ieste să fie fericit. Față cu rațiunea aceasta, îndeplinirea trebuințelor naturale Ieste I al • .1 ... •. - r. lb 1|l ■ J. I □ �REVISTA IDEEI REVISTA JDEEI 144 cu lotul Intlreplățilă, și (ie-cărc are tlreplitl dea-sl satisface aceste trebiiinți, jn njargmelc ce uigiidue acela-sl drept pentru alțiț bara a osmdi în sine folosința vre-unel oare-cari plăceri, rațiunea modernă preferă inse plăcerile morale și intelec­ tuale, pentru-că, dînsa știe, că prin căutarea acestor nobile plăceri, indivizii ca și popoarele, durează mal mult și prosperă. Se Înțelege, nu poate să ufle, rațiunea aceasta, cum-ca, in organismul omenesc totul se atlfi în legătură, că fle-care organ are nevoe de vieață, că neacțiunea prelungita, a unui aparat organic, sau duce acest aparat la atrofiere, sau dă naștere la tulburări generale. Concluzica ie, că nu trebuesle dc loc de-a nimici o înclinare sau alta, numai, de-a le subordona pe toate, înclinărilor noastre mai nobile. Asta, in in­ teresul, bine înțeles, și al individuluiși al șocietăței. Ch. Letourneau. PUBLICAȚII FRANCEZE REFUZARE DE DARE Consiliului municipal din Looarno Un agent fiscal mi-a adus un uviș. să nlălrdare de 20 de lei. Declar consiliului inunicipalC ” leu nu uoiii plăti nici o dare, cel puțin nu uoin ni v dc uoc. Convingerile mele, conștiința si raliiln nu-mi dan ooe. * ea> Să mă explic mai bine. leu cred în D-zeu si cr in legea lui, care zice : Iubește pe aproapele fân pe line insu-ți și nu face altuea ceea-ce n’ai uoi săr facă tie alifu Asta-i singura lege pe care o recunosc ca dreaptă, ca necesară și satisfăcătoare in toate im prejurările vieței. Dacă societatea nu urmează dan' legea aceasta și are nevoe de altele, o privește pe Din partea mea, plata de bună voe a unor dări ar nâ mințire. Dacă as ști că banii adunați de pe dări ar avea o țintă utilă și morală, aș plăti îndoit, întreb chiar mai mult, de cil mise cere acum. Dar știu ca guvernul elvețian, ca și toate celelalte guverne, gu­ vernează prin forță, întreține asasinii numiți soldați ține un regiment de oameni inutili, adesea chiar oft1 O--’ ‘țerl vătămători, conșfruește închisori pentru cel ră3,50 ' lăciți in vieață, ocrotește pe cei bogați, apăsind pe să­ raci, susține popii cari falsifică și ascund adevărul creștinesc, nu lasă lumea să leasă din robie. Cunostoate astea și încă multe, aș face un fapt imoral, -}8 cind dacă aș plăti de bună voe,măcar o centimă, ca dare, ' fără să spun măcar an cuvint de protestare. Știu foarte bine că voi, in calitate de executori al legei'fmi respectați și nu puteți respecta motivele mele etice, .și 1, Jlue veți veni cu forța, după cum faceți in asemenea ca­ zuri. să mă împliniți, să-nu luafi banii din buzunar, cu sita. Mai degrabă prefer așa, de cil să vă plătesc, cu mina mea. Cu chipul acesta activitatea îmi va fi vădită și teu voiu fi cu conștiința senină. Dr. A. Skarvan. H. KdtUu •, Bibliograplne de 1 Anarchio . o'. Lefrauca^ : SouVenir d'un Revoluttohaire loteph Ddar.qtifJi ■' L’HumaniBphiirt» Hr. J\-herkuoff‘: Pfoctirseura do l'Inturnationaln • ^1. Mutial: Puur la vio . . Eilenvt <lc la Br,etie: La aorvitude volonUnro Zxjuis' C<)>nbes: Un Precuraour anarchîsle morgii Blitvaut: Dcuxklmu de'claratloh I. litinis d 1'. Kroiiolktue-. La grando gruvedo Dueks închin Mttnil: Lo Mouvomout Anurchiste Jtan Iiiduplu: QuclaUL'8 VOrs LfGH Uu prucus RuskIu • , • W1.«m Jltclui •. L'evolution legale ot l’Anarohie . A ho adresa: A la BibUothîqut Jes „Ttutp* :\'ouveatix“ dea Bperonnitri, — Bruzelles. p. JHllzbacher: VAuarchisino . • . lleani Jbtynf. Lea JugeruentH du Pri'Hidunt Mngnaud — Les nouveaux jugemcnUi du Preșideiit J/. J. ktațjai ijj: Cotnznuno do 1871 li. B. Bros : Du rdvo a l'aclion . Tolilui; Le Patriotisme et le Gouvernoniont Jl, Jlanzoni: Le PrCIre dans l'hÎBtoire de l'huinunite —20 JZ. Burfjutil: L’lioroijso Anurcliie Stbahtun l'aure: Lob Crime» do Dîeu , B. C'haughl; L’Imoralite du mariage P. DdaAalli: L’uctluu syndicale et les Anarchitos /tabelai» _• La ldpro religieuso , J. Trufont: La Sclenue et la Divinito . Gutrges Fcrtol; Vers la Greve gonerale , Pour la desarmornout — 10 La IdgÎBldtion ouvriOro . . . . A la BIJaction du „llcviil11, 6, Hac de-i Sâcâite,—Gcnlue. P. Ejropctkine : Autourd’uno via 3— La ConquCde dii pâine 2.75 L’n proterit: L’Jnovltablo revolution , , Guerre—Militarismo .... Patriotiame-GolanisuHon .... P Kropotkinc; Lc-B Temps Nouvoaux J). Sauriu • L’Ordre pttr l’Anarohio c — 30 nr. Tdierknorf: Pages d’hiBtoiro Socialiste Ch. AUterl■: L’Art et la Sociute , — Patrî», Guero et Caaernb . . , H. Chaughi: La Remino usclavo .... Etadianls S, Jl. I, La gnh’e generale , , , J. Girară ! L’Education paciflque — L'Anarohie . , , . U. GoliIer: Aux Fomuies . . , Gravi: Easoigncinent bourgoois et Etisuig libertuire. — ' Le Maohinismo , •• Organisation, Inițiative, Cohv.aion La Panacce Rovolution “15 Z/. Giietant; Marchaud-Fashoda IC cIm il Gouyon'. L’Auârohib ot l'Eglise , I‘. Kropollcinc: Anaruhlo-Comunisine , — Aux jouuos gens . , ’ La Moralo Auarchîsto . , L’organisation dc la vindicte Stalaiuta : L'Anarohie .... Entrp paysanH . , O, JZtrbtflu; La Greve dos Elocteurs , M. Setau: La Rospoosabilite et Ia Solidarltu . « h08 Syndicats et la Rdvoiution D. XUuwitghui*; L’Education libertairo Elțttă • a m’o? IrK8!™ payaan ‘ * La mauo-Negra La ««no-Nflgra et Poplniou traiicaîse a m liedadion du „Tunp3 Noicoeau.cal U.tt Brora,-—Par Hi I Libră' 19q3, Decembre. No. XXX. io. CUPRINSUL p 3iațo*‘,î I°8braaaCutgetar°Vi8t°î n008*1,0, j' : D£-8p^? Untron liberă. «' C"mielmer • Judecătorul. După Doro«ciien-it*cU. Z’ țfeiennlko«i Spiritul do răavrătiroîn China. ÎZnrlM Alto comunicări din Apus. v Greva din Honnebont-, CjbloriS volinQtS’ Abonați achitați. g^rlnBufco^iel do la No. XXI - XXX. ÎNSEMNĂTATEA REVISTEI noastre zi 11 ?.râ s I ș -i? II 3 aa a -!? ABONAMENTE PLĂTITE SUBSCRIERI VOLUNTARE —Urmare dc la No. 1, 3, 5 și 7— Subscrieri voluntare : Din Capitală : I. Adkr, 3.50, I. Friedman, 1, I. C. Friiw. 2.50, D. Iliescu, 2, L. Pauker, o, I. Siefâucscu, 2, K. Vaclaivik, 1. Un vechiii camarad, 35 lei, , Din Țară : S. tlaimsolin, Bacău, 1.50. S. I^rrtrf/s^Brăila,2.b0, D. D. Radovictanu, Craiova, 3. M-ine Fad. o, SI. Miișal, 1 : Galați. D-ra Tarcauanu, Piatra-N, 8.60.I. Ldmt,f\ooști, 4. Dr. Aianasiu, 2, .Const. I. Vasitiu, 2, Broșten V- Cosiăchcscti, 5, Pleșești-Suceava. Abonamente plătite: I. NBucurești; I. Colonuri, Mircca Dimttriad, uuntcrtaa, i. x». Eiic^if A. Freud, N. Gavrilescu, Sânt. Herșcovicl, SarU.y>ali -' Petre Oprescti, I. Pappo, Fr. Schrciber, I. Segaller. Stanțau, Petre Tancu, Dr. A. Urbeanu, Bacău; Gr. iLupu. Chiriac I. Dragomir : GrozeșmBotoșani; Octav Lupașcii. S. M. Segal . Hirlau. Constanța : Clubul comercial, C. Nictdescu-Tdega. Craiova: D. D. Rado ulceaua.. C. Lung . C. Papadopol. Dîmbovița j I. Apostolescu: Țîța. Dorohoiil • D-ra Elisa Jeremicvicl, Galați; St. Mugat. Neamț : A. Birnbaum : Buhuș. iloman : D. Rolliugcr. • Slatina: D-ra Eug. Alimancscu, Dr. D. Zahdrut, VUcoa . Petre Ant^tt(escu: Drăgfișanl. Chicago : J. Locbner,.H. Sacs. New-York: H. Loebel. Paris: Al. Conslaulinescu. . I Diferiți camarazi și oameni de cultură, au găsit nimerit, să ne noteze, adesea, impresiea favorabilă cele-a făcut revista noastră. leine-au comunicat, adesea, aprecieri frumoase, pe care le-am gustat cu plăcere, pe cari, Inse, nu le-am redat totdeauna. Conștienți de opera ce facem, noi n’avem obiceiul sjne cintăm osanele. Sîntem convinși că asta n’ar adaoga nimica la valoarea reală, ce opera ce fa­ cem o are iea înșine. Dacă, acuma, totu-și, voim sâ stăruim, chiar noi, asupra însemnătățeî operei noastre, ieste o rațiune, o rațiune superioară ce ne Îndeamnă. Sînt mulți, cari au obiceiul de-a nu sc ocupa cu seriozitate dc-un lucru, de cît ătuncî cînd știu că ieste de o reală valoare, cînd, taifun feliu, le impune. O operă ușoară o gustă fie-care, se delectează cu iea, o savurează cum s’ar chiema, fără să facă economie de vreme. Dar o operă serioasă, care iese din asemenea cadru, ie numai frunzărită și dată la o parte... Știm noi ce vrea să spue. De ce să ne mai ocupăm, de ce să ne mai trudim mintea cu iea?... Numai ne ztadim, cit ar pierde cei cu asemenea deprinderi, dacă ar fi lipsiți de credința că paginclor noastre le datoresc o considerație aparte. Intr’adevăr, ce urmărim noi prin pagincle acestea ? Lucrul nu mai ieste dc spus, pentru-că cel ce ne-au urmărit, mai de-aproape, au putut șa-și dea samă. Vom face înse o mică recapituh6! PeHlru ccî veniU maî tlrziu... In primul voim a ridica nivelul cultural al mulțimei, Uau’ pcl puțin, al celor mai apți a sc ridica la P nivel cultural. A pune în dezbatere o sumă “jn acele chestii, cari-s în legătură slrînsă cu vinoastră de a-zi. A da o normă de judecată dnnUU criteriu, după care să se poată orienta i"Va» Ju feliurimea de întîmplări ce se petrec, “?arguljumei, acum. A da o normă de purtare bunX ^°Va^°ri, a-i îndruma pe calea cea, mai țjrrn,’ Pe care ar putea să-i ducă chiar pași^ lor. cei \n sfirșit, a familiariza po pnpfam, pe stodj' ttu Și-au făcut din asta chiar un obiect de Pe c#.»’•P*’e.CUIn si de-a întreținea, mai de-aproape, s®taă cu ce-au gîndit și produs mal de Tt«meiplvriJop necesitățile vieței, cugetătorii Wenip ’ i 1P1 a crea acele unități sociale, conue situațiea lor și conștiente de rolul ce ni ■ Bncmstlj stl,1(la E[(inw a,v putea să-1 joace, în împrejurările actuale, cari b aitrme, hotăritor, un mod de a vedea, și cari sa susție, cu tărie, prefacerile, neaparate, ce slut a se Introduce în mediu. Pentru scopul acesta, am căutat a reproduce am operile cele mai de samă, ale cugetătorilor mari, ce ni s’a, părut, nouă, mai propriu, mai sugestiv, mai cu temeiu rostit, ca să aducă folos. Qi-am căptat, anume, a reproduce din operilo acestea, pentru-că, pe lingă maturitatea gîndirei, ie și prestigiul care mai joacă rol. Cu osebire, știm ca-s o sumă de cetitori, pretențioși cumplit, lei jiu voesc să. aibă a face de eît cu operile cu­ getătorilor mari. Nu vreu, în ruptul capului, să-i vada, cum-va, alții, că se ocupă cu lucruri fu.ru. valoare... Cu toate că buzunările li-s pline și ca­ mera garnisită cu toate nimicurile din lume. Cu toate că seul li se trece, tocindu-și ochii pe cele mai patentate fleacuri. Ca și în practicarea vie­ ței. La lumină, iei n’ar întinde mina de cit unor oameni de marcă, pe cînd, la intunerec, în beznă, se tăvălesc, se scaldă in cele mai decăzute, mai odioase tovărășii... Spusa așezată, acelor ce trăesc in mijlocul unor asemenea oameni, știu ie;, nu poate li de samă. Asta are să-i instruească pe iei? Chiar cu cugetătorii mal mari, iei slnt ade­ sea dificili. Dar cu aceștia mai merge. Nu-i vorbă, pentru caprîțiul unor atari, noi n’am înlăturat nimica, din ce-au produs cugetătorii noștri, și am utilizat ce s’a putut și diu iei. Ceea-cc urmărim noi, aiurea izvorăște dintr’un concurs multiplu, a o mulțime de forțe. Pe de o parte, Savanți, savanli cu dor de bine, scriu lu­ crări de valoare, cari sc-mprăștie cu profuziune. Aprigl mânuitori de condeiu, scot tipărituri de tot felini. Cluburi sau cercuri de cultură, scoli dc studii înalte, universități populare, biblioteci în­ cărcate, sînt la Indămîna ori-cui. Icar conferen­ țiari, agitatori ambulanți, se plimbă dtntrun.loc într’altul, pur tind cu ici îndemnul, pur tind cuvînlul bun. Aiurea ie o întreagă mișcare, care alimentează dorința omului dc-u cunoaște» carc-i scutură nervii, care trezește pe om Ia vieață, la altă vieață dc cil la vicața animală pe care-o duce, pe care-a dus-o pană acum. Si iie-carc se ostenește, îșt împărțcșle vremea, cum poate, să se împărtășască cu eîtc o l’rînlură din toate, să soarbă un adevăr dintr’o publicație, dintr’o carte, un adevăr de pe buza cui-va. Ișî deschide chiar punga, și larg, după venitul cc-l are, pentru-că, ori și cum, cartea, tipăritura și deplasarea de-a asculta pe cinc-va, costă parale. Și toate ’trebuesc susți­ nute din punga tuturor. Gratuitatea fiind cu mult mai rară aiurea. lear Stalul, fiind departe și-aiurea, de a alimenta mulțimea tocmai cu hrana ce i-ăr li de nevoe, ca să-și cucerească în lume o oarc-carc stare mai bună. La noi, lipsind acel concurs dc forțe, dc cari pomenim, a trebuii ca să concentram toate, in pa­ tinele acestei Reviste. La noi, S.avanțiî, savanțil cari să cugete la vieață, sînt rari. Și operile lor 1 iffl Ln nb f 1 j; 1 II f i ! y I i ’! ■? �146 REVÎSTA IDEEt nu umplu do Ioc drumul. Mânuitori de condciu, devotați, până pe-acolo, binelui public, nu devo­ tați unei caste, nu tocmai he încurcă calea cu ti­ păriturile lor. Cluburi sau cercuri de cultură, școli de studii înalte, universități populare, bi­ blioteci, puse la îndămtna obștească, sînt poate în imaginațiea cui-va. Conferențiari ambulanți, ce-i dreptul, sînt, dar tocmai sâ combată cc-ar trebui propagat... ideile subversive, ce tind ca sa deștepte, ca să regenereze mulțimea. Au existat și la noi unele simulacre sau începuturi, mai mult sau mai puțin serioase, din toate, loate Inse s’au spulberat, cu vremea, la vin tul silniciei guvernamentale. In cit, în clipa de acum, a rcmas să înfrunte restul do barbarie și do neciv-ilizație, de caro mal sînt înzestrați stăpînitoril dc a-zî, singură această Revistă. Spunem acestea, ca să se știe ce reprezintă, în clipa de acum, publi­ cația noastră, și să se știe interesul ce, cel inte­ resați, trebuește să-i poarte. In cariera Iei, pană a-zi, publicație» noastră a și vădit, într'o privire, însemnătatea ce-o are, în­ deplinind chiar o parte din scopul urmărit, de iea. Te care-1 va urmări, mai departe, c'o stăru­ ință neclintită, c'o stăruință tot atîta de mare, ha a adus la conștiință pe mulți, pe mulți cari sar fi putut, altmintrelea, rătăci. După pilda, după îndemnul iei, cu osebire tineri, cari sar fi Îndeletnicit, putem presupune, alt-feliu, cu lu­ cruri, mai mult sau mai puțin ușurele, cari ar fi putut sâ se dee la alte stricăciuni, după pildele-n uz, au prins si so ocupe de lucruri serioase, să cugete adluc la necesitățile lor, la rolul ce ar avea sâ-1 joace, mal nimerit, în lume. Iea a for­ mat, apoi, o pleiadă frumoasă, de propagatori iscusiți, ale căror produceri au și văzut lumina în coloanele noastre, și cari s’au distins. A mai format energii, cari au mers să mărească energiea celor ce luptă pentru emancipare, energiea maselor din Apus. Chiar în Apus, sînt locuri cari ar fi remas cu conștiința în urmă, întune­ cate încă cine știe cît, dacă n’ar fi fost indivi­ dualitățile cari s’au adapat de la luminelc noas­ tre, cari să răspîndească, pe-acolo, o rază. Tot înriurirei publicației noastre se datorcsc și acele împârecheri fericite, cari s’au săvîrșit Intre urmăritorii iei. Pe Ungă comunitatea de glnd, susținătoare în valurile vieței, publicațiea noastră a mai determinat o simpat’e largă, care n a întîrziat să unească pe cei porniți pe-acela-și drum. Ființi duioase, cari ar fi putut sâ plutească, prin lume, stinghere, sau pururea c’o năzuință neîndeplinila, în glnd, au fost atrase unele cătră altele, de cultivarea aceluia-și ideal, și și-au dat mina, să se susție. Grațioasa și devotata făptură, care-a venit, cu farmecul iei, să umple vieața ce­ lui ce scrie rîndurile aceste, să-i umple vieața de cel mai mare senin, n’a fost atrasă, să se alăture, în primul loc, de iei, de cît tot de năzuințele demne, de simpatica largă, care s’a revărsat din opera aceasta, din aceste coloane. Și toate mîudrcle prietenii, de cari conducătorul acestui or­ gan sa bucurat și se bucură, tot de acolea pur­ ced, tot acolea își au obîrsiea cea mal de samă. Idealul măreț, care a strălucit, cu un soare, în coloanele noastre, a fost atrăgător, a fermecat, și a pornit, din îel, o prea frumoasa concurență vitală. Ce altă operă se poate măguli cu rezultate mai strălucite,^ de o mal mare valoare ? * v?nx ^b^dui, au fost mulți, cari au iost de­ parte, de a so folosi, cum s’ar fi cuvenit, din în- vâțăminlclc noastre. N'iivein să zicem •’ spirite ncaleșe sau superficiale, In fond5IV l"'it diul lor poate le-au absorbit mal mult. Uii * Ule' neprielnic poate le-a pervertit cugetarea l0*Ucdiu verlit simțirea. . . Altmintrelea, acest mediuU pCl' poartă, pe cărări rătăcite, pe mulți, poate nfi Ca-1® n’ar cere atîta mare stăruință, să fienreqrhî. ?icI O raza de lumină, ori-cît ar fi de’ ispititoa . poate totdeauna să șteargă indolența ceio7'u“ câți In rutina, sa-i iaca sa alerge spre lea Ml văd, în realitate sau numai în închipuirea •'l ței, alte lumini, mult mai atrăgătoare, în jur*11?' proape, răsună o fanfară, și... fie-caveseImbi’nlin gală, să îee parte la ospăț și la danț. l/8’ prinderea lor cea maro, iei nici nu bară de că danțul i-o himeră și că ospățul, ducă pyî^-’ își ore Invitații lui. lei nu bagă de samă, că t spre raza de lumina, spre raza depărtată, i<?3t0 mânui, Ieste salvarea lor. Acolo-I loc de-aiun îndestulare și fericire, de-ajuns și pentru ton’ Dar Iei o duc într'o închipuire, și t6 minunezi cum, o duc într'o tlmpire. Tocmai pentru spiritele acestea sînt rînduriU de față. Trebuie să se știe, ca paginele noastre au menirea înaltă, de-a areta, în toată goliciunea' realitatea, cum ie, că nu degeaba consemnează în iele cugetarea atîtor capete gînditoare. Supusă discutare!, nici vorbă, cugetarea aceasta, cată să germineze, în capul tuturora, o cugetare mai clară, să șteargă amăgirea și fumul, de cari slut învăluiți cei mai mulți. Și, dacă se prezintă unora, intr’un felin nechemată, nu-i din pricina că, cugetarea aceasta, ar umbla după sufragiile cui-va, și-ar aștepta sau ar cerși vre-p aprobare, cum-va. Ga orl-ce forță vie, dusă de curentul vitalităței Iei, iea vrea să se infiltreze în minți, a zămisli rodnicie, acolo unde ie, mai mult sau mai puțin stărpiciune, pustiu, unde cresc plante moarte, idei fără de vieață. Au iost și poate mai sînt, aroganți, cari să ne iea în deșert. Inconștiența În­ dreptățește, cîte o dată, orl-ce. Inconștiența însă nu trebuie să împărățască cît lumea, trebuie sâ-și mai restrîngă imperiul, să-și mai sloboadă din victimele iei, sau să le îmbrățoșeze cu totul. Și acum, clnd încheem rîndurile aceste, la ca­ pătul unui an de laboare, ni-i gîndul la toți acel distinși camarazi, la toate acele camarade dis­ tinse, cari au făcut ca opera noastră să fie atlt de frumoasă. Gloriea luptei, gloriea biruinței, o împărțim, bucuros, cu toți, cu toți cari-au luat parte la iea. Cu atlt mai virtos, cu cît, fără spri­ jinul acestora, sprijin sârguitor, lupta aceasta, poate, nici n’ar fi putut să fie dată. Inori-cc caz, ar fi fost, pentru noi, cu mult mai anevoioasa» mai crlncenă, mai grea, și n’ar fi avut, negreșit, însemnătatea ce a putut s-o aibă. Pentru lupta ce ducem, se deschid de acuma perspective mai mari. Credem că experiența mai mare și oțolirea ce-au dobîndit-o cu toții, ne va pune în stare s o ducem cu toată vredniciea cerută. Nu vom isca» nici de acuma, cu cine-va, vre-un pact. Unirea ce ne leagă, pe toți, ce urmărim o idee, are în sine, și fără asta, îndestulă tărie, și fie-care știe, ® sine, ce arme trebuesc furnizate, la timp, ca întreținem focul viu. Cu chipul acesta vom im® gistra, înainte, rezultate frumoase, dînd pilda urmat celor ce vor veni, o pildă de urmat di chiar acelor, ce umblă șovăind, pe dibuite, umblă fără vlagă, acum. P, Mușoid- *■! I 147 LIBERA CUGETARE tSra, x“i' '2 în IeB u» Un CU?nt comPus' '«re înmn» cu totul “ . •ce'v,a de cît termen'î pe cari-I ^unește- Să n,e lerlm de‘a d“ dr=PWe celor ce lfl nrefflc a crede’ cuni-că un Bber cugetător și-a Sjivit, și-a inteligenței, stri*nd- Jos pop I ' Sâ lăsăm Pasiunea de-o parte Cmfll inteligența ne emancipează de prejudecăS tradiționale. Nu ne emancipăm nici de cum ț'„ religie, de cit cind o pneepem. Pasiunel nu-I „qs atît de adevăr, cît să se satisfacă pe sine. Libera Cugetare n are nimic a face cu netolenntfl l«icn’ In Libera CuSetare» avem libertate și ™ trebuie să jărtfim nici cugetarea, nd libertatea. Libera Cugetare nu ne obligă de a Lădui nimic, ce nu putem afirma. Dînsa se poate Sniast-feliu: dreptul la libera cercetare. Iea cere, orî.ce afirmare să fie un apel de la un spirit la altul, ca orl-ce afirmare să fie însoțită de do­ vezi și să fie supusă discuției. Așa-că, nimeni nu trebuie să-șT impue adevărul său, altora; în nu­ mele unei autorități în afară și mal pre sus de rațiune... Liber cugetător Ie, deci, orl-cine, orl-ce teorii și credinți ar avea, care nu face apel, pen­ tru fl dovedi aceste teorii și credinți, de cît la propriea-I inteligență, și care se supune la contro­ lul altor inteligențe. Libera Cugetare nu exclude nici hipoteza, nici greșala. Am putea zice că-I mal cu samă liber­ tatea de a greși. Pentru-că, a nu îngădui omului dreptul de a se înșela, ar însemna a ne crede, co­ pilărește, în stăpînirea adevărului absolut, a ne proclama de infailibili, a ne socoti un feliii de papi, Mulțimea de opinii mal curînd să ne bu­ cure, de cît să he scîrbească sau să ne supere, lea ne dă de gîndit. Și, din agitarea mal multor •‘Jel, izvorăsc combinări nouă. Libera Cugetare, în scurt, ie o metodă. Nu-I o doctrină, pentru-că, M s'ar da ca doctrină, Iea s’ar nega tocmai în riipa cînd s'ar afirma. i i i I ' • * Putem să ne dăm samă acum, cu ce nu se îmMșice exclude, acum, Libera Cugetare. De ext5» vorbind la dreptul, lea nu exclude de cît pe Clne Se exclude de sine, prin pretențiea de a sc cr^e *n afară și mal pe sus de rațiune. Din acest Punct de vedere, vrăjmașa cea mal neîmpăcată a Im*. Cugetări le mal cu samă Biserica Cato5 Biserica catolică, într’adevăr, susține că Ie în Wni a adevărulul absolut. lea stăpînește arievelar acesta Prîntr’o favoare aparte, printr’o reS1?’ ^are de două mii de anI nu s’a maI is' Și care curge înainte prin gura papilor, rV1Cad al luî D-zeu Pe Pămînt. Neapărat, etnic e^tl *n reiațil directe, necontenit, cu Cel Ve’jJrnen'r^'V P^rzI vremea ca să discuți cu % r! : unești sub jug. Cu atîta mal rău, d3Sam?eu îe 0 brută sau crud’ d£,că nu"?l H si i nicl de legile Universului pe care l’a creat ' a*că spiritul protestează. I minați ar fi lei, chiar prin lumina rugurilor... Cri­ me e ce-a săvîrșit în trecut, ca și pretențiile îelac-icel%anen,‘m»PUn datoriea de a combate biserica țeasta, pentru-că nu putem avea altă garanție rna Ipi cugetarea liberă de cît slăbirea și reduccS» r?1?* v°rbă, chiar catolicilor le vom resS a?beTatea d- crcdinta. dar cu adîncă hotărtre, de-a-I pune in neputință de-a face rău. cari curatn^Aget«re maî combate asemeni, pe acel m Jr’Jn ‘ recunosc libertatea de cercetare, o năr mese la înțelegerea sfintelor scripturi, cari cua c? ndJ» n i reVCl?t de D’zeu- într’adevăr, nici aici adevărul nu are de dat nici o dovadă, nare trnnCt Î0. fata inteIige«țeî. Iei -Ie în­ trupat in afară de rațiune și purcede dintr’o revea ie supranaturală, în afară de legfie și de contro­ lul logicei omenești. Ca să avem Liberă Cu^eta^e nu-I de ajuns ca libera cercetare să se poată ocupa c un adevăr revelat, trebuie ca însu-sl ade­ vărul să-și albă principiul în rațiune și sa' atîme numai de Iea. De alt-feliu, dacă D-zeu, și-ar fi dat osteneala să vorbească, ar fi putut prea bine să se exprime destul de limpede, pentru a nu mat da loc la atîtea contraverse asupra înțelesului cuvintelor lui. r» * * Dar, astea date, putem să mergem oare mal departe? In numele libertățel de cugetare, putem să punem oare margenl cugetărel? Vom merge pănă acolo, de a proscrie metafizica ? Vom inter­ zice de acum orl-ce speculație, asupra începutului sau sfîrșitulul lucrurilor? Ne vom întocmi micul nostru Syllabus? Vom prescrie ce anume curio­ zități sau cercetări pot fi îngăduite, și vom în­ fiera pe orl-cine nu se va mulțămi să constate numai ceea-cc se vede, pe orl-cine sc va lăsa, atras de vre-o problemă oprită? Vom înfiera pe orl-cine va căuta să raționeze asupra datelor știin­ ței, pe orl-cine va căuta să le găsască, acestora, un înțeles care să ne satisfacă pe deplin cugeta­ rea, pe orl-cine va căuta să le întrupeze într'un sistem logic și înțeles de idei? Respingîndproble­ mele ce se pot pune necontenit unor spirite, sil nu cădem în cursa de-a le favoriza tocmai niște so­ luții superstițioase.Osîndind cutezanța,’avîntul liberei cugetări, care nu vrea să atîme de cît de sine, să nu ajungem a da autoritățel, ceea-ce voim să rîpim rutinei. In numele libertățel de cugetare, yom promulga de acum, ateismul, sau, cel puțin îl vom da acestuea un felifi de privilegiu, privilegiul spiritelor ,cu adevărat puternice? Din nenorocire, le mult mal greu de cît ne putem închipui, de a nu face de loc metafizică. Dar metafizica cea mai rea le aceea, care nu-șl dă samă dc sine, care se crede că Ie curat expresîea unor fapte, pe cîtă vreme nu Ie de cît o interpretare a lor arbitară. Ateis­ mul le un feliii de metafizică de acestea, cari i Mi!ii 'I- ii4 I1 id'J I 1>1 I li �REVISTA ÎDEEI 148 nu-șl dau samă de sine.,. In lipsa ateismului, care-I și Iei o dogmă, vom declara, în fine ca obliga­ tor, pozitivismul? Ne vom putea lega noi, oare, printrun act solemn, că.ne vom raporta numai ia fapte și la raporturile lor, că ne vom feri, de astă dată cinstit, cu conștiință de starea noastră intelectuală, de orl-ce speculație, car: ar fi în afară de astea, în scurt, că ne vom mărgini numai la știință, fără a-I pune în chestie principiile pe cari seîntemeează, fără a depăși, din vre-o vanitate cum­ va, rezultatele cari ajung de a îndreptăți aceste prin­ cipii ?... le cam naiv de a se pune Libera Cugetare sub egida lui Auguste Comte și de-a proscrie me­ tafizica. Acest om mare, știea că, prescriind me­ tafizica, sar proscrie Libera Cugetare... Fără a excomunica pe cine-va, să ne dăm samă că-I tot atît de iluzoriu de a ne baza pe metafi­ zică, ca și de a ne baza pe religie, pentru a uni­ fica spiritele omenești. In numele Liberei Cuge­ tări, să căutăm, să nu mai fie nici opinii suspecte, nici opinii privilegiate. Poate prea bine ca cine­ va să fie ateu, fără ca pentru asta să fie tratat de mizerabil, și poate cine-va să creadă în D-zeu, fără ca pentru asta să fie tratat de brută. Cel cari vreu să facă propagandă, să pue înainte ra­ țiuni, nu apostrofări și injurii. Ca program de în­ țelegere și acțiune comună, putem avea, cu toată diversitatea vie de credinți, putem avea Justițiea Socială drept scop, știința drept mijloc. Intre oa­ menii bine voitori, împăcare. # * ♦ Intr adevăr, cine ar cuteza să-și asumeze răs­ punderea de a exclude de la Libera Cugetare pe Descartes, Spinoza, Leibniz, Pielite, Hegel, Schopenhauer, pe toți acești mari emancipatorl al spi­ ritului omenesc. Toți vorbesc în numele Rațiunel, numai în numele Iei. Departe de a fi o idee ne­ rațională, ideea de D-zeu nu le servește, acestora, de cit de-a afirma, că totul Ie rațional, că totul se poate înțelege, că Rațiunea poate pătrunde to­ tul, că în nimica lea nu se poate rătăci, dacă știe să se călăuzască... Inse metoda lor Ie „a priori", lei nti izbutesc să se înțeleagă unii cu alții de loc, și așa zisa lor ^înțelegere" se schimbă, va­ riază, ca și sistemele Ion.. Putem să punem în lumină faptul acesta, și putem să Ie dărîmăm sis­ temele, dacă vrem, sau le putem ignora. Unii, dacă găsesc mal bine, pot să fie, Ia rîndul lor, încîntațl, de construcțiile lor îndrăznețe, și pot să cate a-I imita. Cit ne privește pe noi, în numele libertăței de cugetare, să susținem dreptul hipotezel, dreptul credinței, ^dreptul greșelel, care nu Ie vătămătoare de cît cînd cată să se sustragă de la controlul discuției și să se impue prin forță. Voiri merge mal departe. O dată cu disparițiea metafizicei, nu dispar nici de cum credințele cari s'au părut, atît de multă vreme, că ar fi datorite Iei, Cel mai cumplit vrăjmaș al metafizicei, omul care i-a făcut cea mal pătrunzătoare și mal hotărîtoare critică, Kant, admite, totu-șl, existența lui D-zeu și nemurirea sufletului, neapărat că nu ca un obiect propriu zis de știință, ci ca un obiect d$ credință rațională. Cel mal mare filosof „-------------------------- —------------- _ REVISTA 1DEEI 149 francez, în vieață, care merge și mal den • școlari revoltați, cari să răspundem unul cît Kant, care, ca și Auguste Comte si rl.e Satisni ?i- U"eJ. net0,le1rante vechI« printr’un din ce in ce mal puțin o putere spirituală. Isus lalțl pozitiviști, nu admite de cît fenomene ?’Cel' ‘Satism prmtro nețoleranță nouă. Față de ne vorbește de acele morminte văruite, cari, pe porturi de fenomene, care mărginește spirA ta' lirismul bisericel, să înălțăm tradițiea raționa- dinafară par frumoase, în ochii oamenilor, dar cari, ceea-ce-1 relativ, chiar în virtutea leeiio *a Stilul antic. In fața literei moarte, să înălțăm nu cuprind de cît moarte și putregiune... care respinge, ca ce-va monstruos, substant ||S7inil viu, Așa numita noastră necredință, nule In 1904, va fi la Roma un congres al Liberei solutul, infinitul, Ie totu-șl de acord cu Kant’^' mal negarc> ci Ie împotrivirea de-a crede în se atinge de dreptul spiritului omenesc, d ’ h.A vechi greșeli și-n niște dogme ruginite. Bi- Cugetări. Cel ce vor merge acolo, nu trebuia să întinde hipotezele peste ceea ce i-i dat âstăo*1^ rtcel să-I opunem, mal întâi, contrazicerea leî dee de Iqc spectacolul unei scandaloase sfruntăfl, a se întreba asupra înțelesului acestei lumi ț sC"rn« care n pune rătăcîrea la bază, să-I opu- ci spectacolul asigurător, cum-că Libera Cugetare’ menale, de-a căuta să-I dee o interpretare ca chiar cugetarea și vorba Iul Isus, pe care nu Ie de cît o judecată liniștită, o toleranță largă, facă cu adevărat înțeleasă, conform cerint?0 ne fi divinizază. Isus Ieste continuatorul prooro- o înțelegere a tuturor formelor cercetărel și ade­ conștiinței morale... Nu vreu să mă pronunț • °r Tor iudei- Iei osîndește orl-ce formalism, magiea vărului. Nu trebuie să se excludă, de cît cine se ex­ clude de sine. Oamenii nu trebuie să scormonească pra unor ast-feliu de încercări. Dar ie destul^11* î,furor riturilor, și toate superstițiile, cari fac ca ceea-ce-1 deosebește, trebuie să cate ceea-ce-i lea­ Iele au fost făcute de cătră oameni, cărora C-ă reotul să trăească din altar. Iei pururea repetă, gă. Nu trebuie să se cate uniformitatea, ortodomeni nu le va putea tăgădui sinceritatea, mare’ ^înca vorbă, pusă de Oseu în gura lui lehova: xiea, și cu atît mal puțin nu trebuie să ne închi­ inteligență, cea mai mare independență, și’ dcspQ leu voesc dragostea, nu jertfirea". Isus alungă puim, cum-că pricepem tot ce negăm, și că pu­ cari se poate zice că fac omenirel cinste nf neguțătorii din templu și osîndește pe „oamenii tem să impunem cul-va formularul negărilor noas­ vieața lor, plină de cea mal mare dezinteresez cu rasă, cari, sub cuvînt de molifte, sărăcăcesc tre. Trebuie să căutăm unitatea, nu într’un dog­ închinată numai cercetărel adevărului. Q| văduvelor*', cum zice Mărcii. Intre lei și al matism exagerat, ci numai în respectul conștiin­ Liberă Cugetare, însemnează liberă cercetare în. eâl lei nu voește mijlocitori. Ca și cum ar fi pre- ței și persoanei umane. Numai așa, manifestarea • trebuințarea liberă a rațiunel, pe rizicul și perieov,zut tot ritul ce avea să se facă în numele lui. ce ......... ........... cată/să se facă, îșl va păstra caracterul iei seIul Iei, nu însemnează de loc mărginirea arbitrară 1,1 interzice orl-ce erarhie eclesiastică și scoate pe rios,, g/av, fără de care lea — n’ar ----avea..._l nicio va­ a rațiunel, de-a specula asupra Universului. Ne Papă dintre discipoli, „bă nu umblațl să vi se 'loare. Numai așa se va opune falșei universalități vom feri dar, de a lua drept libertate o travestire zică rabi, fiind-că voi n'avețl de cît un singur a Bisericel, care nu le de cît o sectă, în fața altor nouă a unor vechi tiranii, și de-a schimba numai stăpîn, încolo toți sîntețl frați. Și, leară-șl, să secte, adevarata universalitatea a Științei și Rațiu­ formele inerției tradiționale. Ne vom feri de. orhee iu ziceți nimărul părinte, pe pămînt, fiind-că nu nel, în care pot comunica toate spiritele libere și dogmatism, iubind toate formele Liberei Cugetări aveți de cît un singur părinte, carele Ieste în ce- sănătoase. G. S4ailles. și bucurîndu-ne de diversitatea de idei, care le riurl". De Ia Mateiii. mal curînd o dovadă de bogăție și de îmblelșuȘi, fără a insulta prostește pe Isus, acest ge­ DESPRE UNIREA LIBERA gare, fără de care progresul s’ar opri. Maniea uninial poet al poeziei morale, carele fu dat morțel, formitățel și a autoritățel, ce ar asigura uniformi­ de cătră conspirațiea tuturor autorităților consti­ Ce Ie aceea unire liberă? Pascal ne spune, tatea, le mal curînd un semn de slăbăciune, un tuite, ca, preoți, bogătași, stăpînitorl al poporului, minunat, că, de cîtc ori voim să facem o de­ semn de neputință. bigoțl ca și bigoțil de a-zl, să constatăm, pur și monstrare sau un raționament, trebuie să punem, In frumoasa lui carte, despre Obsesiuni și Tsysimplu, cum-că morala lui nu poate să mal fie în locul celor ce vrem să definim, mal întăl'dicltastenie, eminentul mleu prieten, D-r Pierre Jamorala noastră, fiind-că nu mal răspunde cerințe­ finițiea... Cînd vorbim sau discutăm de ce-va, cu net, constată, cum-că, bolnavii lui, simțesc trebu­ lor conștiinței moderne, Știința ne-a vre unul, trebuie să știm, cel puțin, despre ce . și . industriea ‘ ” * ința ca toată' lumea să cugete și să lucreze ca Iei. | |r ; transformat concepțiea noastră despre Univers și discutăm și vorbim. Ălt-felifi, riscăm dc a nu ne Orl-ce contrazicere-I tulbură, îl descurajază, îl face vieață. ■Practica metoadelor științei, nu ne îngădue d— înțelege, unii cu alții, de loc, de-a nu nc în­ să sufere, tulburîndu-le echilibrul mintal... Autori­ dc-a face, ca cunoscutul să se întemeeze pe ne­ țelege nici chiar pe noi, și de-a vorbi în zadar, tarismul lor violent, nu Ie dc cît conștiința dure­ cunoscut. Și nu putem da, ca motiv al faptelor ca să nu spunem nimic. roasei lor nestatornicii. Ie de nevoe, ca mediul în noastre, așteptarea unor sancțiuni viitoare. Raiul Mulțl, fie din ignoranță, fie că-s aplicați să năs­ care se găsesc să le răsfrîngă propriea lor imaginCi nu ne mai ispitește. Ce-am putea șă facem în raiu, cocească așa, cred sau se prefac a crede, cum-că, pentru ca asta să nu se șteargă, dacă juă pot de cît de-a căuta mijloacele să stingem focul ia- uava dacă noi susținem unirea liberă, am vrea săstarosti ast-feliu, lăsîndu-I în zbuciumate și-n goldulul, printr’o revoltă izbînditoare, împotriva D-zeu- ......................... bilim, în locul căsătoriei, * , un feliu de destrăbă,Spiritele slabe, zice Janet, se simt zguduite, io »■ •ui crud, și deci neputincios, care-1 aprinde. Nu jare obștească. Unirea bărbatului cu femeea,’ nc‘ așa numitele lor convingeri, cînd văd alăturea oa­ JaI putem visa, în zilele noastre, să dobîndim fiind - - alta, • ..... , ■ ■ a >lui- Chamfort, după cinica definiție meni cari nu cred la feliu. Spiritele acestea, sirn dreptatea într'o cetate cerească, îndurînd toate re- de cît „schimbul a două fantazil și contactul a trebuința de-a face ca asemenea oameni să oispa » de, acolea pe pămînt. Noi vrem să întronăm drep- două epiderme". Oamenii, luîndu-se și părăsînfie-că convertindu-I, fie că nimicindu-I, PentrlV kiea în raporturile reale dintre oameni, și nu ne du-se, la fie-care răspînte, ca dobitoacele... După putea crede lele în voe. Ceea-ce a aprins rug > Putem să puieiu putem izhjuui izbuti,, uy de cît pe si- acești ăntagoniștl, de bună sau de rea credință, w -ț-întemeea, «uiwiicca, ca sa în vîrsta de mijloc, nu-1 nici de cum credința, ’PIsle noastre, silințl cari trebuesc să fie călăuun musiu oare-care, din cel cari cobndă îndoeala religioasă, sau, cum am zice, teroar A de Știință. De acum înainte știința, ca mijloc Cafeurilc șantante, seînvoește c-o damă, pe întîlcestel îndoell. leată ce-a inspirat pe fanatici . JJesar, ce alcătuește morala... Bisericel, nește prin Iele, și pleacă cu Tea, acest musiu și eceRnr ie ceea --ne ferim de-a sămăna cu bolnava D-rulu » ’adevăr a învins-o, știința aCeastă damă contractează tot b unire liberă, cu mM°^nem’ ceea-cei într ______ care nu poate să se spele pe mînl, „din p momentană, ca și acea pe care o visăm 5ilîn^nă’ Cu8etarea Liberă, împotriva cărei toate toate că aude, din odaea Iei, pe . bucătăreasă, dica toflt® , Gin.!!e s au zdrobit. Dar să nu despărțim pe noi. In scurt, sub numele de unire liberă, noi mul robinetului în vase, și care ar vrea, :< lucruri Jano Bruno de Capernic și Galileu. Să-I opu- am voi să generalizăm... prostituțiea. lumea, în toată casa, să nu facă de ci mirp c-e îea osîndește în Syllcibus, să-I opunem Ne grăbim a declara, acestor inși, naivi sau curate, cînd îșl spală inînele lea". RenA in*?care a cugetărei moderne, care, de la fățarnici, cum-că asemenea lucru Ie cu desăvîrșire rn ai ? e ț e Reformă, o împinge, din ce in ce * * fals. Unirea liberă n’are nimic a face cu prostituțiea. ferim! de* hiter?^’ ’n tr<?cut, o îndepărtează și-o. piticește. Unirea liberă Ie chiar contrarul prostituției. ProsFață de sectarismul bisericel, să ne num»1 sîntem afișa sectarismul negărel. Noi nu z?1! nSa.^tre’ cari trebuesc să I 1 il •Ml !ț rjjll ii A Hi a c^.fu- L ... ........ Ui I < 1 �150 REVISTA IDEEt ---- 1--------------- -------------------- — ^STAjwj tituțiea Ieste o veche rămășiță din servaj, ce-va rămas din antica robie. Prostituțiea, însamnă fenieea privită ca lucru, supusă a îndura bestiala luxură a bărbatului. Unîrea liberă Ie cu desăvîrsirc alta, Ieste femcca stăpînă pe sine, trăind cu bărbatul pe un picior de egalitate. Noi voim, desființarea căsătoriei și înlocuirea Ici prin uni­ rea liberă, tocmai fiind-că, căsătoriea actuală ni se pare că samană, într’o mulțime de privmțl, cu o adevărată . prostituție. După M-me Schmahl, unirea liberă ar fi o con­ cepție retrogradă. „Dacă am adopta unirea liberă, zice îea, ar fi să ne întoarcem înapoi. Unirea li­ beră, exclamă îea cu groază, o găsim la începu­ tul societăților1". De unde a luat asta, M-me Schmahl? Unirea liberă la începutul societăți­ lor... Ceea-ce găsim la societățile primitive, ca la sălbateci spre pildă, nu Ie de loc unirea liberă, ci unirea forțată. Femeea Ie inferioară băbntulul și-1 prada poftelor lui. îea Ie luată cu forța, supusă celor mal aspre legi și tuturor ceprițiilor stăpînului. Ce are a face cu unirea liberă această stare aproape de animalitate? Unirea liberă, Ie, dacă vreți, tot o căsătorie, dar le căsătoriea de mîne. Ie unirea dintre băr­ bat și femee, lipsită de formalitățile ce însoțesc unirile de a-zl, o unire, atîrnînd numai de vo­ ința celor doi contractânțl, nesupusă de loc în­ voire! sau autorizației unor al treilea persoane, o unire, în care nici una din cele două ființî ce-o compun, nu-șî înstrăinează libertatea în folosul celeilalte, o unire, în fine, pe care fie-care, din aceste două ființl, poate să o curme orl-cînd, fără să fie nevoe să inyoace un alt motiv de cit vnința-I de-a o curma. Ce expresie, ar putea să traducă mal bine asemenea raporturi, de cît aceca care arată, în doUă cuvinte, că cel cari se vor uni, cu toate că uniți, vor remănea liberi ? Ni se respunde înse, cu ifos : „Ce rezultate a dat, înse, pană acum, unirea voastră liberă ? Doar există: sînt o mulțime de inși cari trăesc în con­ cubinaj. Nu vedem nici de cum c’ar fi mal fe­ riciți de cît oamenii caris’au însurat, ca lumea. Nu vedem nici de cum, că, căsniciile improvi­ zate sau provizorii, ar fi mal puțin tulburate de discuții, de certuri și chiar de lovituri de revol­ ver sau de cuțit, de cît căsniciile celelalte0. A constata că în sînul împerecherilor, uniri­ lor^ neregulate, ca și în sînul celor regulate, se înțîmplă drame pricinuite de gelozie sau lăco­ mie, însamnă a constata, pur și simplu, că omul nu-I perfect și că există oameni răi, violent!, geloși, avari. Dar, aceste fvtunoase calități ale spe­ ciei omenești se manifestează în toate situațiile. Dacă înlăturăm întimpinarea aceasta, ca străină de chestie, putem răspunde, că inșii, cari trăesc în concubinaj, se iubesc mal mult de cît ceî mal mulți din oamenii însurațl, sau cel puțin se iubesc la început mal mult. Intr’adevăr, dacă au început să trăcască la o laltă, însamnă, ne­ greșit, că au avut înclinare, unul pentru altul. Cei cari se însoară, nu se însoară în totdeauna pentru motivul acesta. Sînt și căsătorii din dra- goste, dar astea tind, din ce în ce, să de­ cepție. Vedem mal multe căsătorii ziSc Z‘c CȘune sau de conveniență, cari, cele mal des nu sînt nici raționale, nici convenabile. Oam°r-’ se însoară, mal mult pentru ca să pernett familiea și să transmită proprietatea. Ceea-cU?e samnă, că, la căsătorie, prezidă adesea inter? « pe cînd, la celelalte uniri, prezidează am/ sau, cel puțin, dorința. . aitlorUl, DIN NEW-YORR Iubite Mușoiu, «0 hotărăsc mereu să-țl scriu, să-țl scriu a doua ■ d-a Noua Zl clnd vtne’ n'am timp. A-zl înse ^dinadinsul să-fi scriu, și voes’c să ^Uc c0 îmi răpește timpul. Mal întăl le atelierul, l*Ltâ insUt^e păcătoasă, pe Care o urăsc din S puterile mele pe care, totu-șfnuam curajul De alt-feliti, Ie o greșală a se spune spune cum cum.cs unirea liberă există. încă nu. Ceea ce - -lestc *că ; prăsesc. In slăbiciunea, în lașitatea mea îmi ce e*vî x‘— stă, ItetY să cx zic'u „t. ■ ..* !. Ltf că mi-ar fi cu neputință de a trăi în afară concubinatul. Și nu-î tot una. Puteți î țea. Cînd cuget la părăsirea atelierului, în loc dacă voițî, cum-că, prin concubinat, unirea r beră există „de faptu. Dar nu există „de drenti* in minte Libertatea, plimbări la cîmp, Trebuie să existe de drept. Și nu vom pute' dilribări pe ăp&> cu barca, îmi apare mizeriea, foamea, lipsa unui sălaș, și toate astea în să ne dăm sămă_ de îea, de cît atunci cînd vom jiște c0^ cu toild 1leP^lcuie-.. vedea-o funcționînd, ca instituție legală. ' ‘ jeatâ, m'am abătut de la chestie. M'a luat gura Concubinatul are asupra căsătoriei ayantagiul m dinainte, ca pe babele bătrîne. Voeam să-țl de a se contracta fără amestecul unor străini ce îmi mînîncă timpul... După atelier, și și de-a nu angaja libertatea celor pe cari-Iîntrijchiar ca un rezultat al acestuea, mal vine obonește. Dar are neajunsul, de a lăsa pe femec sala trupească: Munca prea mare, dă naștere, fără de nici o garanție, împotriva nestatorniciei neapărat, unul asemenea rezultat. Apoi, mal le bărbatului, fără recurs în caz de părăsire. Umișcarea, agitațiea, în care îmi trec cea mal mare nirea liberă, va trebui să păstreze avantajele parte din timpul ce-l am liber. Se mai adaogă concubinare, suprimînd neajunsurile. Lucru care faleza. Te întâlnești încă cu vre-un prieten sau va rezulta, presupun, dintr’un act sub iscălitură ere-o prietenă oare care. Mal și cetești ce-va. privată sau dintrio simplă declarație a contractanților. Lucru ce ar fiunfeliu de constatare o ; țeală-mă cu lucru peste cap.., Aib cătat mult să pol să încasez restul de-aficială, un feliu de recunoștere legală a concubibonamente, cari mal sînt de plătit. Inse, de unde ? natului. Ie vădit, că chiar prin declarațiea asta, Pe cînd mă îndeletnicesc cu strîngirea de abo­ sub care își va fi pus iscălitura, bărbatul îșl va namente, aproape am ajuns la convingerea, că ie însuși o răspundere față de tovarășa lui, și, dacă cu mult mal lesne de-a fura banii de cît de-al ar parasi-o Iei, va trebui, în măsura putinței, ilrînge de pe abonamente. De aici se poate vesă-I asigure soarta și.să asigure, cu osebire, soarta dw, ce îndărăptnici sînt chiar așa zișii înaintați, copiilor născuți în timpul trăirel la o laltă, Astk plăti abonamentul la un jurnal, \le, la aceș­ feliu, femeea unită liber, va păstra libertatea, tia, un lucru pe care nu trebuie să-l facă tocmai independența concubinelor actuale, și va avea cu-atîla grabă. Dînșil, îșl îngrijesc întâi și ntăl de afară de asta, acelea-șl garanții ca și-o soție. toate, și cînd se-ntîmplă de au „bani de aruncat Cînd înse căsătoriea va fi simplificată ast-feliă, pefereaslă", atunci achită și plata unul jurnal. va fi redusă la ceea-ce pururea trebuea să fie: la o Neapărat, nu vorbesc acolea de cel lipsiți. Obliberă însoțire a două făpturi omenești, însoțire tercările mele se referă la niște indivizii, pe cari-l întemeeată’numai pe singurul concurs a celor țwam, cu siguranță, că, cu puțină osteneală, ar două voințl ale lor, însoțire care nu va putea să dee abonamentul, destul de lesne. fie păstrată dacă una din astea n’ar vrea, penwîuZ de a lăsa, înse, pe planul din urmă, atru-că, Ia urma urmei, unirea liberă nu-I alta de datorie, mi se pare că la Romîni există cît simplificarea căsătoriei, nu va mal fi oare ni­ mult de cît la orl-ce altă nație. Rominil sînt mic, nimic mal bun, nimic mai mult de dorit în«J* 7 tânuift, să privească învățătura, hrana Poate că asta nu va fi de cît o etapă in c&inir Ulî^' ca chiar cînd mal înaintează, lea progresului... Ne Ie îngăduit să visăm o so­ g. cd-va, cînd ajung mal inteligența, obiceiul cietate, m care nu va mal fi nevoe de nici o leșe, r£|( J?szf&tă încă, întru cît-va, la lei... Acest de nici o regulamentare, în care omul, Pr,v (l fosi acela care-a oprit mersul mișdu-șl angajamentele ca sfinte, nu va avea,ne'eie • căM ^litea .tafe România. In alte țări, avem să i se mal impue alte constrîn^eri, de cit a in/1 ai*tea jurnale de luptă, întreținute de ce i-ar impune conștiința proprie, în care, ^ern. eres.aft> cu cheltueli colosale. In România, care, va putea să iubească în voe,fărăsa ?■ 8lngură Revistă, cu 10 numere pe an, și voe să se mal ceară vre-o garanție... ’ Acein& CU 9reu' Unde sînt oare ^nteresat^femeea, ființa omenească tinde la cea ma ^nar1'^ greutăți, pe cari le-am întâmpinat la libertate cu putință, tinde să se .cr?.aI?iCI?i;tntea. fanai/0 a^onuame^lolor, le-am întâmpinat și la toate înlănțuirile și să-și afirme mdividu ,fllca/a Unui „grup revoluționar Romînu, peitdin ce în ce mal puternic. Poatc ca • sc va, l^'La aU ^cra^ prietenii Rossmann, Morgennoastră, asimptota acestei hiperbole, n• îmcQr' ^nipreună cu mine. Fie-care, din așa îndeplini nici o dată, așa. Dar tot însamnă di‘avenintafl’ cu car^ ani v°rhH, inii spunea: cu ci/iesă facem nimic11. Frază care mi’ait .... . .... L 151 bi™ de 30 de in^ ca,,i> *au «« conștiențl de sine, sau se socot. mal mult de <M ori-ctne, cred, că n raport cu lei,'ceilalți ar fi P^a jos, de aceea nu au cu cine face nimic. Togrupul de care vorbesc s'a format. Vom ți­ nea acum o serie de întruniri, de propagandă Șt vreu să cred, că îngînfarea inșilor, de cari po. menesc, va peri, da îndată ce vor vedea că, totu­ și, se face ce-ta... Ie târziu, sînt obosit, și aproape nici nu știu ce-a ui spws șpus plină plinii aici. Oare am spus ce-va? Poate că da... Cu prietenie, S. Mosr. .1 New-York, 18 N-br<*, 1903. I JUDECĂTORUL Israel,^ arhangelul morțel, sc pogon, >gorî, în zbor, pe Pjnnnt, și atinse cu aripele sale ile pe pc înțelep­ tul Kadt Osman... Judecătorul muri, și sufletul sau, nemuritor, stătea Ia poarta raiului... O mu­ zică măeastră, divină, purcedea din niște arbori mirositori, acopenți cu un felin dc zăpadă tran­ dafirie, o muzică ce te-n demna la desfătări cerești. — Lasă-măsă întru în nuntru, zise, judecătorul Osman, sfintulul care păzea la poartă. — Bine, răspunse sfintul. Dar, spune-mi, mal întăl, prin ce al meritat asemenea lucru. Trebuește să știi, că noi avem aici, în cerifi, o lege, după care, nimeni nu poate să între în ram, dacă n^a meritat-o. — O lege ? Judecătorul se închină adine, și-și duse rama la frunte și la inimă, ca semn al ce­ lei mal înalte venerări... Foarte frumos, că avețl și voi legi. Asta-I de laudă. Preste tot tre­ buie să domine și trebuie să fie pusă în apli­ care legea. V-’ațl gîndit foarte bine. — El, spunc-ml, atunci, prin ce al cîștigattu raiul ? Întreabă sfîntul de la poartă. — Nu am nici un păcat pe conștiință. leu toată vieața am osîndiț păcatul. Am fost adică judecător, pe pămînt. Am judecat, și-am jude­ cat foarte cu mare asprime. — Probabil că tu străluceai prin virtuți ose­ bite, dacă ai fost atît de aspru cu alții... Zise sfîntul. Judecătorul se întunecă. — Cît se atinge de virtuți, nu susțin c'am avut... Am fost și leu ca toți oamenii. Dar am judecat, peritru-că primeam leafă. — Nu-î tocmai o așa de mare virtute, ca să Iei leafă, zise sfîntul, ’zîmbind. Nu cunosc pe nici unul, dintre oamenii păcătoși, carele să nu fi fost lefegiu. Dar, să vedem: Tu al osînditpe oameni, pentru-că nu aveau virtuțile pe cari nici tu nu le aveai. Și pentru asta primeai încă și leafă. Cel cari primesc leafă, judecă pc cel cari nu primesc. Un judecător, poate judeca pe un muritor oarc-carc, dar, un muritor oare-care, nu poate judeca pe un judecător, chiar dacă Ie vădit că Iei arc dreptate. Ic drepț ? Fruntea judecătorului sc încreți. li I] ii I:!î; I �152 REVISTA IDEEI — Am judecat după lege, zise Osman, în­ ghițind cam în sec... Știeam toate legile pe dc rost șt judecam după fele. — Bine. Dar cel pe cari-I judecai, cunoșteau legile si Ici ? întrebă sfîntul, curios. - A nu, de unde... Răspunse judecătorul cu mîndrie. Asta nu i-I dat ori și cui. — Atunci, al judecat pe oameni, pentru îndeplinirea unor legi, de cari Iei habar n aveau... Exclamă sfîntul. lea gtndește-te, cum ți se pare asta? Ți-aT dat măcar osteneală, să-I faci să înțeleagă legile astea? AI căutat măcar să luminezi pe cel neștiutori ? leu, mă rog, primeam leafă să judec... 91 judecătorul, se uită la sfînt, cu un aer întunecat și bănuitor, lear ochii îi seînteeau de minte. _ Trebuie să ți-o mărturisesc, sfinte, vor­ bești de niște lucruri cari n’au nici o legătură cu afacerea noastră, de-aicl,zbucni judecătorul, în­ furiat. Atingi niște chestii primejdioase. Faci o filosofic prea liberă. După întrebările tale, mă tem, nu numai că nu Iești sfînt, dar nici măcar creștin, mă tem că Iești eretic. Pentru motivul acesta, te osîndesc, pe baza paragrafului 4 din cod, pagina 123, al 4-lea rînd, a 2-a jumătate, .cetit de sus în jos, și pe baza interpretărilor bătrînilor noștri juriști, te osîndesc, sfinte... Sfîntul, nu se mal putu ținea, pufni de rîs. — Intoarce-te înapoi, pe pămînt, judecătorule, zise îel. Pentru noi, aici în raiu, Iești prea aspru. Aicea, zău, sîntem, cu mult mal toleranți. Și sfîntul trimese înapoi, pe pămînt, pe în­ vățatul judecător. — Dar cum să fac una ca asta, strigă jude­ cătorul, pentru că am murit doară? Cum să motivez asemenea faptă, formal? — Te rog să privești moartea ta, ca și cum nu s’ar fi întîmplat... Răspunse, sfîntul, rîzînd. — Așa... Atunci le altă ce-va. Atunci mai merge. De vreme ce se poate așa și putem mo­ tiva, mă învoesc. bucuros... Și judecătorul se întoarse înapoi pe pămînt... După DoROSCHEWITSCH, do Inginer E. C. BuCHNER. NOTIȚĂ Cr; numărul de față, colecțica Revistei noastre, fe atitil curgător, se iucltce. Cei cari u'an primii tinde numere dm urină, său au numere lipsă, vor bine voi să tic scrie. Și, cei ce sfat fa măsură să desfășure vre-o oare-care activitate, ftecâ procttrmdit-ne vre-uii abonat sau doî, lucru de foarte mare nevoe, fie-că desfdcfad din colecțiile noastre complecte, din publicațiile noastre, ne vor înlesni foarte mult prin silințele ct-șf vor pitite. Neapărat, ou prilejul acesta, nu putem să uităm pe cel vre-o 40 do abonați din streinătato, pe cel vre-o 90 din Capitalii, 150 dm capitalele de județ și 400 de la țară, în totul GSO de abonați, cari mal au abona­ mentul Revistei noastre do plată. Printre aceștia, știm foarte bine ciî-s mulțl, oameni ou bună voință. Aceștia, ne vor 1‘aco o plăcere deosebită, dacă ne vor da ocazioa să-î deosebim de ceilalți. Prietenii noștri au inaugurat sistemul subscrierilor volun­ tare, si unii, tit, au avut inspirarea de-a ne faimete abonamentul, 7^’_ viitor, înainte, Ieste o practică în care rugăm pe toți a s>ârui... Numărul începător, din anul al patrulea al Revistef. credem să apară îit Februar, pentru Mart.,. Ie pen­ tru toată lumea vreme de-o încordare nouă. ------ PUBLICAȚII HOMĂNEȘTI spiritul de răzvrătire în china DE CETIT ȘI PLA8AT ’ P.\Mușoiuși P.Zosfai Mișcarea Socială, colecția com^u . P. Mușofat Revista Ideei, trei colecții, dela No s— Cc-i dc Fflcut, roman, dc Ccrnișevskv — Despre Mînio, de Scncca • . . , — Manifestul Comunist, de Marx și Enccls 2" — Socialismul și caracterele sale, de H, Den— Socialism utopic și socialism științific de Fn'S — Rusia Revoluționară, de D-n’a Nikitina s"50 — Libertatea dc cugetare și de discuție — Pușcăriile, de Kropotkin ‘ '"50 — Metoda experimentali în politică . * * "-50 -50 — Determinismul Social. Socialismul Belgian -50 — Propaganda în Mișcarea Socială , — •— — Cum se explică Anarhiștii . . . ’ ‘ Emanciparea FemeeI ... . . , ’ Intime - ------------------------------------_ HBV18TA WBBt -5o ! -5l) I P. Zosîn: Medicina Socială ‘ -so — Determinismul . * — Idealul Tinerimel. Viitorul Științei. Trad. . -20 -20 — Despre influenta împrejurărilor, do Lamaxk J. Neagu: TrudițiI: icoane din norod . . . — Ciuma religioasă, dc Most -20 • — Vremuri Noi, de Kropotkin -50 — In devălmășie . ■-15 Un fecior de țăran: Noua epistolie către muncitori și titra,ml 20 Solonton Abram.-. Destăinuirile unui expulzat. . . , _2Q :o ■ Rernard Lazare : Despre Antisemitism .... -20 ;jq 1• Grupul Slud. Rev. din Paris: Antisemitism și Sionism —20 JMușoiu și Zosfa’. Școala liberă . . . , . . , , 20 Da cerut la „Revista Ideei", 10, Str. Epurllor, București. SUBSCRIERI VOLUNTARE ABONAȚI ACHITAȚI -—Urmare do la No, 1, 3, 5, 7 șî 9— Subscrieri voluntare: D1H Capitală: 1. B. Cega, 2, I. Gutman, 50 b., D. llitffu, 3, C. Nicolau, 2, Petre Ofrescu, 2, Ș. Picrre, 5. Din Țară: Gr. Lup», Bacău, 2. D-ra Ffakelștein, Iași, 5. Ion lonescu, Gălneștî-Suceava, 15 lei. Din Străinătate : S. Vermont, Londra 1,30. S. Goldștcfa 5, D-r A. Grunberg, 15, Radu Talia 15, S. Moii, 6: N,-York. j. Jarescu, Filadclfia, 9. J. Loebmr, 0. S. Rosenzveig, 5, Chicago. Abonați Achitați'■ București: Milo Belis, Inginer E. C. Buchner, M.Btvnibegț Take Policrat, Gh. C. Tcodorojf, A. Popactr Vocvoda. .. Botoșani: D-rde Blalisiein, S. Segall, Alex. Smdlz. Herșcovicl: Sulița. Brăila: N. Leibner. R, M. Boantâ: Ulmu. Calafat: Petre Oprescu. Costanta: M, Nica, loan D. Păun eseu. Craiovu : G. D. Pencioin. Galați: T. Aburd, M-me Lt. Atanasiu. Giurgiu : Dr. Petre Gh. Vranceanu. lași: 7. Apostol, D-ra Finkdșicin, Eugen Hcrovami, Vasilfa. Oltenița : AI-me Mărie lonescu-Brăila. . jn..lScu; Prahova: Cosiica Simionescti t Pioeștl. Serg. Major Io ' BăîcoT. Putna ; D-na Eugenia Mihăilcscu : Odoboșu. Tulcea: D-ra Af. Vaslui: N. Pauaitfa. Munchen : 77. Grllnbcrg» Londra: S. Vermont. Chicago: D. Feldman. r^utberg, New-York: D Goldșlefa, D-r A. Grunoerg. Talia, Spiritul de revoltă, care-I un factor de progres ./lipsit din mei o țara din lume: îl /nlilS ’nC marginoie Nilului ca și-11 Mesopplamiea, După E,delUI1fia^c Yeacun de apasare, nu se putea să ’nu-apari»------ China Clțlar în lucrările PUiConfucius, găsim o mulțime de urme: «Cel ce co­ mandă altora, zice acesta, m cartea I din ChouKințh nU trekuie.oar® ^a tremure necontenit"1» fteheius merge și mai departe: sub multe din ^vernele moderne, iei ar fi fost osîndit, negreșit, Jentru propaganda subversivă. In China, operile f j fură admise, cu anevoe ce-i drept, inse fură Idmise și-n scoale. Mencius, zice: «Tot! oamenii sînt egali. De ce atuncea mari și mici ?... Cînd la bucătărie se pregătesc mîncărl gustoase, cînd «rajdurile suit pline de cai frumoși, ieară poporul moare de foame și împle drumurile mari de cadavre> nu-i ca și cum am fi cîrmuiti de niște pare sălbatice, cari ar sfășiea oamenii?... Cînd fiarele se ucid, pe om îl prinde scîrba. Cînd prin­ țul, părintele poporului, s’asamănă cu fiarele săl­ batece, putem să-l mai numim părintele supuși­ lor săi?... Dacă prințul nu mi-i cumpătat, am dreptul să-1 privesc și să-1 tratez cape-un bandit...» Cînd comparăm filipicele înflăcărate ale lui Mencius, cu scrierile sarbede ale marelui KoungFou-lse, ne întrebăm de ce, «filosoful rigid, cum i se zice celui dintâi, nu ocupă de cît al doilea loc în panteonul filosofic al extremului Orient. Din pricina venire! sale, relativ mai tîrziu, nu, flind-că mișcarea revoluționară, inaugurală de școala confuciană, nu se llxază în sistem guver­ namental de cit sub dinastica Soung-ilor. In această lume migăloasă a Chinei, care nu pierde din ve­ dere cele mal mici amănunțimi, o asemenea pre­ ferință nu poate fi lipsită* de un motiv serios. După părerea noastră, dacă Mencius exprimă mult mai bine de cît Confucius fondul de revoltă, pro­ priu Chinezilor din timpul său și tuturor popoa­ relor ajunse în aceea-șl fază a evoluției lor, rămîne vădit inferior acestuea, în tot ce se atinge de ca­ racterul specific al Chinei și al confucianismului. Din veacul al cincelea al erei creștine, imperiul Ceresc fu teatrul unei mișcări filosofice foarte intense, ale cărei curente școala confuciană ieste departe sale fi absorbit pe toate. Doctrinele spiri­ tualiste și mistice, ce țin mai mult sau mai pu­ țin de doctrina Căei lui Lao-tse, și de speculările transcedenlale ale Indiei, par a se (1 răspîndit mai cu samă în partea de Vest. In opunere cu ufilitarismul și cu civismul con lucian, spiritua( hștil ajung la un chietism ce merge pănă la epicureism. Adesea, aceștia se adîncesc în căutarea Petrei filosofale, se pierd în îmbătarea nemurireî. JW dintre iei par a-șl fi întrecut adversarii, c,t se atinge de stil si de frumuseta poetică. AJȘIJ chietiști, nu lipsiră să aibă înrîurire asupra in fiind-că, pentru a triumfa, confucianis. h1 nevoit să facă un compromis și să adopte cln • °Pcre hibride, pe celebrul I-King, bună-oara, ^asicul transformărilor, o carte mistică, și pe ihds?un"Yung> centrul nestrămutat. Din pricina «lUerenței politice, care alcătuea baza doctrinei de nu puteau fi,pentru Confuciani, aht 0 £ iș.nicî vrăjmași. Darnuierau numai aceștia, in 4?Hlme de alte secte se iviră, ale căror opere u *are parte s’au pierdut, a căror existență nu w c°nstată, adesea, de cît din vre-un pasaj de 153 polemică al autorilor clasici. Ast-fcliu, cetim In Mencius: „Astă-zî. cînd împărați' buni și drepți mi se mai ivesc, cînd prinții feodali se dedau la tot feliul de despoeri, niște filosofi mercenari ne otrăvesc cu doctrinele lor perverse. Lumea ie copleșită de aforismele Iui Yang-Tchou și Mo-ti. Qi, cine nu-I un adept al celui dintâi', întră negreșit in numărul discipolilor celui al doilea". Unii comentatori, cred că sub denumirea de Yang-Tchou și de Mo-ti, Filosoful rigid ar înțelege pe toți adversarii școalei confuciane. Inse, VasilielT ne arată, cum-că, în vremea ceea exista un Înțe­ lept ale cărui scrieri ne-au parvenit sub numele ue Mo-tse. Doctrinele acestuea, par, la cea dintăl vedere, că nu s’ar deosebi mult de învățaturile confuciane, dacă nu s’ar descoperi, ici-colo, pasagil prea idilice pentru a fi opera unul discipol al iui Koung-fou-tse sau al lui Meng-tse: Confucius și Mencius. Bună-oară, pasagiul următor, scos din traducerea sinologului rus: «Toate neîn­ țelegerile, zice Mo-tse, toate necazurile, toate re­ lele ce bîntuesc lumea, vin din lipsa dragostei nlu^u.afe’a unuea călră altul.., Dacă am privi împărățiea străină ca propriea noastră patrie, n’ar mai li războae și n’ar mai fi răpiri. Cel tare, n’ar mai zdrobi pe cel slab sub povara mîndriei sale. Și, cel viclean n’ar specula asupra navilăței celui simplu». Să vedem acuma ce impută Mencius, acestor «filosofi mercenari, cari otrăvesc lumea cu doc­ trinele lor perversei»: «Yang-Tchou, zice Iei, pre­ dică, a te auea în vedere numai pe tine. Așa-câ nu recunoaște nici un suveran. Dar, a trăi fără su­ veran, ițiră părinte, insamă a ne cobori la nive­ lul păsărilor și dobitoacelor...» Mal departe, mai stărue : «Yang-Tchou ne spune, că nu trebuie să trăim de cit pentru noi, și că, dacă, pentru a face universului un bine, a fi de-ajuns să ne jert­ fim un singur fir de păr, n’ar trebui să jertfim nici atît... Mo-ti păcătuește printr’o dragoste, fără alegere, prea largă ?... Dacă doctrinele lui YangTchou și Mo-ti nu întimpină opoziție, și numai doctrinele lui Koung-Fou-tse ar putea să opue întindere! lor o stavilă serioasă, poporul va fi ră­ tăcit, și adevărul, ca și spiritul umanitar, va fi înăbușit. lear oamenii vor ajunge ca niște animale, să se sfâșie unii pe alți. leată de ce mă tem, și pen­ tru care mă tac campionul Caef, pe care ne-au aretat-o adevărații înțelepți din trecut Mă ridic împotriva lui Yang-Tchou și Mo-ti și combat per­ versitatea doctrinelor lor, ca, acest! falși profeți, să nu întîmpine nici o izbîndă. Nu vreu să știu că învățătura lor purcede din inimii, dacă aduce vătămare cauzei și împiedică organizarea puiereiv. Nu se poate spune dacă Mencius învînueșle pe Yang-Tchou de egoism, sau daca combate în 2ceasta ideile republicane. Cît despre acela, cărui îizice Mo-ti, dacă-i Mo-tse al lui VasilielT sau un alt filosof, ale cărui scrieri au dispărut, nu poale fi nici o îndoeală. Pasagiul de mai sus, ar fi des­ tulă dovadă, dacă faptul n’ar mai fi constatat și prin alte documente, cum-că spiritul de revoltă, avea, pe vremea ceea, în China, campioni cu mult mai curagiosl de cît Confucius și Mencius. rsemultămindu-se numai să înfiereze abuzurile putere! suverane, să înfiereze despoerric ce savirșeau cel bogat» si puternici, aceștia urmăreau dizolvarea staluhii', desființarea proprielalei private, precum și despințgrea [amili,et L. Metcpnikoff. I n iii i ;■ t | i' jl.il 1 i ij il ‘ ■ !■ , i �1o4 REVISTA TDEEI ALTE COMUNICĂRI 1>IN APUS Dragă Mnșoiule, leată că lear ți-a venit rîndul șă-țî scriu. Cam tîrziu, nu-I vorbă, dar, dac-af ști cîte-ani îndu­ rat, ți-al explica foarte lesne pricinele întîrzicrel. Despre mine ți-aș scrie multe. Dar aș avea numai lucruri triste* să-ți scriu. Și dă, socot, că nu-î prea timp de tînguire, acum... De aceea îți VbiO comunica alte lucruri. In timpul din urmă, au avut loc o mulțime de mișcări muncitorești, în Apus. Și, multe din Iele, ai| fost foarte de samă,1 atît din punctul de yederc al condițiilor în cari s’au produs, cît și din acel al rezultatelor ce-au avut. In Spania, în timpul din urmă, a avut loc o grevă uriașă, a lucrătorilor mineri din Bilbao. Acești lucrători Ierau exploatat! colosal, de cătră Companiile de exploatare miniere. Exploatați îndoit: pe de o parte, în schimbul unei munci colosale, Ierau plătiți cît se poate de rău, lear pc de altă parte li icra impus, de-a -ș! cum­ păra toate cele trebuitoare de la cantinele ins­ talate de călră companiile stăpînc, unde plăteau toate aproape îndoit... Au murmurat Ici, mun­ citorii, necontenit. Dar cine săție samă de murmu­ rul lor. Stăpînil? Aceștia muncitorii socoteau, că murmurul muncitorilor, le ca un lătrat de cîne, la lună... Socoteau că. lă urma urinei, se vor astîmpăra și-și vor vedea de treabă, înainte, de treaba lor anevoioasă, nesuferită, grozavă. De data asta, înse, stăpînil se înșelară. Muncitorii, văzînd că murmurul li se pierde în van, se hotărîră să întrebuințeze alt mijloc. Și, într’o bună dimineață, patronii se văzură cu gropile pustii, și chiar amenințați de a fi devastați. 25.000 de lucrători s’au pus în grevă. Și,cum Spa­ niolii sînt din fire foarte puțin plecați spre parla­ mentarism,auînceput să dea asalt minelor, cugînd dc-a le distruge, dacă patronii nu vor primi condițiilor lor, din cari, cea dintăl, Iera curma­ rea îndatorirel de a cumpăra toate de Ia canti­ nele patronale... Patronii cerută, pe dată, ajutor, susținătorului lor, a tot puternicului stat, carele se grăbi a le pune la înuămînă regimentele cari se găseau în Bilbao, precum și cele de prin îm­ prejurimi. Lucrul acesta înteți pe muncitori și mal mult și le mări rezistența enorm. Entuziasmați de rezistența greviștilor, alțl 15.000 de lucrători, de diferite bresle, din Bilbao, încetară lucrul, la rîndul lor, ca semn de solidarizare cu minerii. Afară de asta, în toata Spania se agita pentru o grevă generală... Spectacolul ce se desfășură, după asta, fu nostim și tot o dată impunător. In urma unor mici lupte de stradă, guvernul avertiză, prin organul generalului comandant din Bilbao, pe patronii mineri, că, dacă nu vor accepta, mi­ nunea minunilor, dreptele cereri ale muncitori­ lor, se va ridica paza minelor, lăsîndu-sc în voea întîmplărel... Așa-că, stăpînil, se văzură si­ liți, strîmtorațl, să accepte. Lucru la care se re- semnară, bieții... Succesul acesta, al muticito ’ lor Spanioli, Ie fară îndoeală un semn preve'* titor al unor timpuri mal bune. e" In Franța, a avut loc un congres al lucrăto rilor agricoli, din Sud. Și, la acest congres °" Ieșit la iveală adevărul părere!, susținută de mupa cum-că și muncitorii agricoli sînt tot niște prole* tarT,cari-s-exploatațI ca și muncitorii, industriali de nu chiar și mal rău, in uncie privințT. Că ’ <. unii și alții, au tot acela-șl interes de clasă d trebuie să se solidarizeze, să lupte în comun pentru întronarea drepturilor lor de oameni. ’ La acest congres, s’au discutat o mulțime de chestii palpitante, de-un interes vital pent’ru mun­ citori. Privitor la mijloacele prin cari s’ar pu. tea îmbunătăți condițiile muncel, s’a adoptat greva generală. Această armă de luptă, Ic aici, in Apus, susținută și propagată mult, de cătră muncitorii conștient!, libertari, fiind combătută cumplit, de politicianl. A mal avut loc, în Franța, o grevă a țesătorilor din Nord. Vre o 35.000 de lucrători țesă­ tori, luptară, vrednicește, pentru dobîndirca unor oarc-cari îmbunătățiri, dar căzură, de o. cam dată, învinși. Guvernul Francez, condus de ra­ dicalul Combcs și susținut de Jaurcs, cu tova­ rășii lui, acest guvern înăbuși, greva aceasta, în sînge, fără ca muncitorii să poată căpăta altă ce-va, din sîngele vărsat, de cît o lecție bună, aceea, de a ști la ce se pot Iei aștepta de la gu­ vernele radicale, și de la susținătorii acestor guverne, oameni mal mult de cit radicali... Tot-în Franța, mal avu loc și o mișcare a ser­ vitorilor și amploiaților comerciali, împotriva biurounlor de plasare, mișcare ce fu încunu­ nată de izbîndă. Guvernul se văzu silit să hotă­ rască desființarea acestor biurourl, cari Ierau o plagă... Mă transport cu gîndul la țara noas­ tră. Și-n Romănia sînt asemenea biurourl. Des­ ființarea lor ar fi, fără îndoială, o faptă care ar merita laudă. Guvernul Romîn ar avea putința s-o facă. Dar, la noi, toate se fac cu 50 de ani mal tîrziu, de cît în Occident. Se fac atunci, cînd în Occident miroase-a putregiune, cînd se necesitează ce-va mal nou... In Anglia lumea Ie preocupată de un procct al lui Chamberlaine, de a se face o lege fiscala în potriva produselor streine.... Opiniea pipuca Ie împărțită în două: o parte Ie cu Chamber­ laine, o parte contra. Lupta dintre aceste ta­ bere Ie vajnică de tot, cu toate că-I mărgini de o cam dată numai la parlamentarism. Mun* citoriT, leau și Iei parte la lupta asta, mal ales că Iei sînt cel mal interesați. O lege fiscala, asupra produselor streine, pe lei i-ar lovi mal greu. Alimentele s’ar scumpi mal n si vieața ar deveni mult mai anevoioasă. 1 j și muncitorii, nu fac de o cam dată alta e tot un soiu de parlamentarism. . De alt-felid, a sosit și pe acolca learna, și, preună cu dînsa, mizerica, săcerătoarea ce o raci. Și, criza ce bîntue acum, în Anglia, Ie 1 mal grozavă de cît acea din anul trecut. » ■? —----------- - ----------gfeyiSTA JDEE1 -ntem ablca pc Ia începutul (crnc, etrec «enc uifiorătoarc, ca cele a căror iP7oâ fidelă ți-am trunes-o la timp. America, după cum ți.au scris prietenit de (Colo, Ie arcs? ',Ohn Tu™.er. cetățean englez, Ăs în America pentru a ținea o serie de eoni ftrinț1- Icl r- arA P°tri.;'lt nouăt lcg’. ^e s’a 3ncti°nat in • ,Amenca de curînd, ■ care preede ca streinii, cart se vor declara contra Staului, să fie expulzați-. Turner, de o cam dată “ numai arestat, nu încă expulzat, pentru-ci o mulțime de cetățeni Americani, anarhiști, social aemocrati, hber-cugetatorl, reformiști, liberali, u prins să protesteze, intreprinzînd, cu prileacesta, o luptă, pentru desființarea legel de care pomenesc, care Ie în contrazicere cu spi­ ritul liberal american. Iei au intentat chiar Stapjlul un proces. O înfățoșate șl a avut loc. Prin priinul verdict s’a admis expulzarea. Dar s’a fă­ cut apel 0 instanț& superioară. Si Turner, s’a {nvoit a aștepta arestat până la hotărîrea din urmă. Cunosc pe acest Turner, personal. De aceea roifi sa-n vorbesc de Iei. Ie un bărbat deștept, curagios, orator elocinte și bine-voitor. De la prima vedere ți se lipește de inimă, îtl cade drag. Ic cam dc-° vrîstă cu tine. Și la statură, ca și la față, samănă cu Zosîn. Ie cam oacheș $i fata i-I încadrată cu o barbă negruță. L’am Lămănat cu voi amîndoT, pcntru-că vă socot cam de aceca-șl samă. Mi-ați făcut, cîtc-șî trei, aceca-și impresie, accea-șl impresie admirabilă, care se reînoește, care se repetă, mereu, în dulci, frumoase amintiri. Turner Ie organizatorul asociației amploiaților comerciali, din Londra, asociație care numără peste 20.000 de membri. Anul acesta, cu vederea ocaziea Agitațiilor politice, cari au avut loc, în apropiatelor alegeri, asociațiea aceasta, voea să-I pue, lut Turner, candidatura de deputat. Și, după părerea mai tuturor oamenilor politici, ar fi aviit șansa ca să fie ales. Dar dînsul refuză, adresînd. membrilor asociației în chestie, următoarea scrisoare: Cil toate-că mișcat de încrederea care mi-o ar^alț, îmi ie cu neputință de-a-ml pune candiditfiifa de deputat, pcntru-că, am ncslrămitiUa convingere că voiti întrebuința, într'o luptă s.ică 5* fără nici un folos, și timpul mleu și banii Whî. Fie-care minut întrebuințat și fie-care ban [Mtuit, ar fi răpit unei agitații, cu mult mai ^eilinate și mai folositoare, și anume, acelei de Să’a într'o asociație puternică, prin care Pl{l^ți fi în stâre de a vă ajuta înși-vă* am admite c'aș fi ales și aș fi lucrul ar fi și mai rău, pentru-că aș fi fa ' întrebuințez o parte din vreme cu caii nu-s alta de cit o orîtm - S1^s^a,lța care alcătnește buna noastră 'aiUr^ bazata pe exploatarea haină a acelor aittn!n,l,lccsc' Dacă modestă mea âclivild'.c arc pK vf£-icn merit și insamiiă ce-va, dinsa s’ar e.lu îndeletniciri mici, în Iunie parlamenrP..v . v + ■-Stern* ■WPeffariț nici o valoare. x 156 „Intemceat pe adevărurile acestea, găsesc că lo­ cul mleu nu poale fi aiurea de dl în rindul acelora ce au nci’oc dea fi inslruițl, dc-a fi uniți ^ solidarizați, în lupta lor dea se. emaheipa. ^itiar dacă ar fi vorba de luptai numai fitUlru oarecare reforme, teu sini încredințat că astea ar putea să se capete, cu mult mal mare înlesnire prtn înrîurirea asupra parlamentului, din afară, ae cil prin mijlocul de a avea reprezentanții in parlament. 1 Astea-s motivele cari mă determină- să fin pri­ mesc propunerea voastră. *• Cu frăție, r J. Turner. , Orî-ce comentarii, socot că-s de prisos. Cex tățenil Americani, libertari, au găsit în Turner un bărbat vrednic, pe cari l’au luat drept stind. ; m lupta lor, împotriva rcacțiunel, care și-a întins ghiarele Iei ipănă si dincolo de At­ lantic. bă sperăm -că au să fie izbînditori. Calde îmbrățișerî, Manchcskr. Ij j i bo MoRISS MaIER. greva din hennebont DIN FRANȚA Bretania fu, în timpul din urmă, teatrul unor veSmeme^u^oUTnnă venimente totul nouă,ordine! a căror gravitate nu din vederea vedereacuapărătorilor apărătorilor din ordine! ca^itali^ capitaliste, de de IX* Timp de patru zile, muncitorii breton! luptară în potriva stăpînitorilor lor, pentru a dobîndi, nu recunoașrccuuuav terea terea unu! unu! D-zeu, D-zeu, cici un un salariu salariu maî maî omenesc. omenesc. In In mo modd demn, energic, greviștii forgelor din Hennebont înf™atara toate șicanele patronale și guvernamentale, Ceea-ce uimi, mai Ccu samă,’ nu fu atît îndîrjirea de-a. ° Sama J susținea un —--------- -- * - “ ’____ în afară de cîte-va orașe, spiritul de luptă împotriva lăcomiilor patronale nu iera nici de cum raspîndit în pro­ vinciile bretone. Si, într’adevăr, greva din Hennebont trebuea să uimească. Ieram obicînuiți a vedea, și faptele istorice o xpot mărturisi, ieram obicînuiți a vedea, pe xjicivu Î, sculîndu-se, oculîndu-se, cu mic cu mare, sa-și apere reliBretoni, giea c! și ro regele. Dar ”nu trecu prin mintea nimănrî, cu frînn atît maî puțin prin mintea celor ce-s tari și mar! în Bretania, că va veni o zi, cînd, lăsîud toate de o parte, muncitorii se vor arunca în luptele noastre modeme... Cum vedem, lucrurile s’au schimbat, și, fără a prooroci o prefacere generală, de asta-zî pană mîne, putem afirma foarte bine, că, greva de care-i vorba, va avea un răsunet adînc în ținuturile bretone. lea dovedește trezirea conștinței muncitoare, într’o regiune pană acum refractară ori-căreî idei de progres. Anul trecut, Bretonii, întimpinară trupele, rechizițio­ nate pentru expulzarea călugărițelor, cu lovituri de cio mege, w . vtrupele bine-voitoare, cu prilejul acesta, lei se —.—suț) drapelul credinței, susținînd libertatea <apasatoare“‘a religiei. Anul acesta, se ridicară, cu acclea-șî împotriva exploatatorilor lor economici. A3“muncitorii c mijloace, Tnn np‘ din Și, Hennebont manifestară pe drumuri, pe străzi, în urma steagului roș și intonînd imnuț Internaționalei... Ceea-ce spiritul democratic, și politic nu putu do­ bîndi, dobîndi spiritul ----- ------------1___ sindical, purces din spiritul cconomic toate mijloacele, CO nomic Cu toate că se întrebuințară țoat 2__a-î “ 2.-»*--» pentru doborî, muncitori! metalurgiștî, cu ajutorul vnnndfnriior a arsenalul muncitorilor de de la" arsenalul d«l din Loriont. Loriont, știura să-și ■njil p 1 : Ut II|j > ■ Jți -■U �156 REVISTA TDEEI impună cerințele, și greva din Hennebont se termină prin capitularea companiei exploatatoare. In fundul Iui Morbihan, nu dopartc de Lorient, sc află șase localități, cari alcătuesc o singură aglomerație mpneitoare. Aceste șase localități, sînt; Hennebont. Lockrist, Săint-Caradec, Hinzirizac, Saint-Gilles șl Kerglav. Populațiea acestor localități, triiește din munca cte și-o vinde uzinelor Companiei de vax franțuzesc. Uzinele acestea, sînt așezatepe teritoriul comunei Lock­ rist, care îe cea maî importantă din toate, pe terito ■ ■riul comuneî Hinzinzac și Kerglav. La o laltă, iele ocupă un pertonal de 1.800 de muncitori și muncitoare, pen­ tru fabricarea de linichelărie, tinichelărie din care, în alte uzine, tot ale aceleea-șt Companiî, se fac cutii de conserve și vax, cutii, cari aiurea, se umplu de marfa respectivă Aceste diferite uzine, îșî au reședința la Saint-Ouen, Montreuil, Lyon, Moscova, Santander și Stettin. Cum vedem, Compania de vax franțuzesc ocupă, în Europa, un loc de frunte, și,’prin sucursalele ce are, îșî răspîndește produsul pe toate piețele, produsul con­ fecționat, în totul, în uzinele iei. Compania de vax franțuzesc îșî are reședința la Paris, strada Intrepoziluluî și strada Beaurepaire. Constituită acum cîți-va ani, iea întrunește casa Jacquand, Jacquot, Dubois și Berthoud, lea îe, în realitate, un trust pentru fabrica­ rea și vinderea vaxuluî. Societatea aceasta, de la care muncitorii îndrăzniră să ceară o ușoară, o neînsem­ nată îmbunătățire de salariu, ie în deplină prosperitate. Situațiea îeî îe din cele maî înfloritoare. Putem să ne dăm samă, după cifrele următoare, publicate de Ga­ zeta Capitaliștilor, într’un număr curent. Societatea se întemee cu un capital de 8 milioane de francî, împăr­ țit în 16.000 de acțiuni a cîte 500 de francî, din cari numai 2.000 fură subscrise îu realitate și plătite. Res­ tul de 14.000, fiind atribuite, jumătate D-luî A. Jac­ quand și jumătate societăței Berthoud și Comp., ca aport. Așa-că, în realitate, nu se vărsă mai mult de un milion. Să vedem inse cari au fost beneficiile acfesteî societăți în cei din urmăanî de exploatare, lăsînd deo parte sumele destinate pentru reservă și pentru amortizarea capitalului, în total 2,408.752 de franci, pe patru ani. Exerciți'-1 Beneficii nete Dividentul pe acțiuni ~Î899~ 1,477.000 fr. 30 fr. 1900 1,053.000 — 30 — 1901 678.000 — 30 — 1,174.000 — 1902 30 — Cursul acțiunilor, cari în 1902 le de 519 franci, Ia 15 August 1903, în momentul grevei, îe de 522. Ceeace dovedește, că greva n’a adus nici o pagubă valorei acțiunilor, și ce mai dovedește, soliditatea întreprinderei și izbîndirea acționarilor... Cu toate că be­ neficiile au scăzut, în cei din urmă trei ani, dividendul s’a menținut la acela ș cit Și, putem crede că cifrele acestea sint maî pre jos de adevăr, pentru-că perso­ nalul a crescut, și produsul anual al fie-căruî muncitor a crescut și îel. Dînd în vileag cifrele acestea, nu vrem să dovedim de loc putința Companiei de a mări salariile, Pentru 40Î, orf-cum ar fi beneficiile, enorme sau normale, muncitorul, care lucrează, trebuie sa-șî poată îndestula nevoile, potrivit cu mediul-1 social actual, mediu, ne­ apărat, pe care cată a-1 nimici. Compania de vax franțuzesc, nu stăpînește uzinele din Hennebont de cît. de cîțî-va ani. Acestea au fost construite în 1861, de către D-nul Trottier,’care a voit ----- - ------------------ ------------ ——---------- ftkVtSTA ibțftj să utilizeze o cădere de apă, proprie pentru o tare industrială. Mai tîrziu, uzinele trecură în e \°a" fiilor Grottier, cari le vîndură proprietarilor actu k Pentru a arăta desvoltarea acestor uzine, creden ' cesar să dăm următorul tablou, care arată produ anuală a tinichelărie!, în metri pătrațl, numărul mun -,e* rilor și producțiea anuală, de fie-care muncitor Vr. în metri pătrați: ’ ara~Și v aCompa^- Pro8rev»> toată suflarea, ca ^vadă de solidaritate. Ce-i drept, numărul muncitori0 ^edrcptaW nu ier-a aȘa raarc- Tota-Șb pe ziua de 1 01U ni®enea nU pa^1 ,pra8ul uzinei, care-șî închise P^lmpania nu prevăzuse un asemenea rezultat. DesH* vada merFU Pers0Qalul supus, lea nu se P tepta de loc la o deșteptare. Și încă ce feliu de Produoțlea forjelor de la Intexneerea lor șl personalul Întrebuințat în anii oorespuu2^totj o întrevedere, pe ziua de 5 luliu, Comda refuză de-a discuta cu delegații Uniune! fedeP#a metalurgiste, pentru-că, zicea îea, îea nu înțelera să vorbească de cît cu personalul îeî. A doua zi, ^fiicatul scrise o scrisoare directorului, pentru a-î face 51 noscut cerințele greviștilor. Condițiile luăreî lucrului ‘"iin nou, ierau . “ , ao banî de miea de metri, pentru focariî de gazo„ Șl înainte. ge Plata alumagiuluî și curățitului, 2 fr. 50 pe zi. ’ 2 fr. 25 pe zi de pălmaș. 1 Recunoașterea sindicatului, tprimirea în lucru a tuturor greviștilor. In aceea-șî zi avu loc o întrevedere, între o dele­ ge de muncitori și director... Delegațiea, dueînduL la castelul directorului, fu însoțită de cătrâ greviști, co femeile șl cu copiii în frunte. Acolea, mulțimea, prăpădindu-șî răbdarea, așteplînd, înfruntată apoî de director, și, pe deasupra, ațîțată și de vederea armatei, care fusese chîemată, dădu asalt castelului, intonînd nunul Internaționalei, și-î dărîmă grilajul. Armata făcu maî multe șarjări, ceea-ce nu sperie nici de cum pe greyjștf. Se încinse apoî o încăerare In cele din urmă, silita, mulțimea se jetrase, nu Inse fără să fi opus o rezistență puternică... Ca de oblceiu, guvernul, se dete de partea uzinei. Din capul locului, sub-prefeclul din Lorient alergă și se stabili pe teren și rechiziționă atîta armată, în cit, la un moment dat, ierau maî mulțî soldați de cît greviști. Cum se întîmplă în totdeauna, ofițșriî fură găzduiți la castel, unde, înfie-care sară aveau loc concerte, la cari, militarii și reprezentații Companiei, se întreceau unii pe alții în politețe și curteniri. De îndată ce mulțimea se arătă fără frică, față de șarjele armatei, începu <jin partea funcționarilor, ofi­ țerilor, galonaților, tot feliul de volnicii... Un, aghiolant, rupe afișele sindicatului, un comandant zbîeară că va ucide pe toțî greviștii, fie și 4.000. Prefectul, venit la fața locului, amenință pe membrii membrii consiliului consiliului sin sin-­ dical, pentru a-î face să-șî dee demisiea, voind, cu chiPQl acesta, ca să decapiteze greva. Prnriuctinn M’nlrt 1899 1888 1885 1880 1875 1870 1865 1861 18,520.000 10,860.000 2,850.000 5,250.000 2,950.000 2,040.000 1,225 OOO 75O.OOO Percnrj'll’l — rrM-cțîcn pc I.7OO 1.026 730 660 600 525 310 IO.894 15° 3.000 8.894 IO753 7-954 4.916 3.885 3-951 Acest tablou ne arată, că producțiea totală, anuală după treî-zecî și opt de anî, a devenit de aproape de două-zeci și cinci de ori maî marc, personalul de aproape de patru ori maî mare. Cifrele acestea sînt îndestul de vorbitoare. Și, Ie do notat că materialul n’a îndurat cine știe ce mari per­ fecționări, uzinele din Hennebont fiind departe dc a fi niște uzine model. Cît se atinge de Compania aceasta, vom maî adăoga un amănunt. Pe timpul grevei din Gueugnon, Saone-ctLoire, de-acum vre-o patru anî, tinichelăriea trebuitoare patronilor acestei localități, fu furnizată dc către uzi­ nele din Hennebont. Sindicatul din Hennebont nu ființa pe atunci. * Forjele din Hennebont cuprind muncitorii furnale­ lor mari, aî laminoarelor și palmașiî întrebuințați la manipularea tinichelărie!, între cari sînt și femei. Din cel 1.800 de muncitori, vre-o 7—8 cîștigă un salariu de la 9 la 10 francî pe zi. Vre-o 500, cari muncesc pe lîngă furnalele mari, muncă cumplita, care cere o consumație foarte mare de băuturi, cîștigă pa­ nă la 5 francî pe zi. Uniî, spre pildă, ca focariî de gazogen, cîștigă 3, pană la 3 francî și 50, pe zi. In sfîrșit,palmașiî, manipulanțiî, sînt plătiți cu 1 franc 76 pe zi. Personalul acestor forje are o casă de retragere, care funcționează de cîți-va anî și care-î alimentată de-o reținere zilnică, care variază după salarii. Retragerea se acordă, pare-se la 55 de anî. lea se acorda și muncitorilor invalizi. Pălmașilor li se reține cîte 5 bani pe zi, ceea-ce reduce cîștigul lor zilnic la 1 fr. 7°> De un an și ce-va, se formă, cu concursul Uniune! federale a muncitorilor metalurgiști din Franța, ș> cU ajutorul D-luî Leissen, consilier general din Henne­ bont, un sindicat care numără vre-o 400—600 de mem­ bri cotizatorî. Și se organizară maî multe întruniri sindicale, cu ajutorul militanților din Paris, spre a s arăta, camarazilor bretoni, adevăratul lor interes. Pe Ia începutul luî luniu, focariî de la gazogen, p a' tiți cu 40 de banî de miea de metri pătrațî de ta > se pomeniră, la vremea plățef, c’o reducere, fara nici o anunțare. Sindicatul reclamă D-luî Egrc, direc torul, care făgădui să revie asupra acestei re u ' La plata următoare înse, reducerea fu menVnata^^n_ reda. delegație se duse la director, care răspunse că de dt 6 cerea va rămînea înainte, dividendul nefiind Răspunsul acesta, fu departe de a liniști ațțțate ' de • > o așteptare lungă și de atitudinea . ' partea lor, și cu dreptate, greviștii răspunseră, ,aJolența autorităților, prin violență. Și zilnic se păJ1. §arjărî, fără nici un motiv și fără nici o soape. Iera curat domniea bunului plac prefectorial: Afectul îera rege... |B^ntru ?scoate ll>n uzine tinichelăriea lucrată,șl a opune Gr^r^ine’ Compania făgădui unor căruțași, căruțași, sume sume mari. mari, kbl a *nse> cari vegheau, se împotriviră mereu, șl rfu Pururea de partea lor. In noaptea de 21 țOri/ ^0Inpania făcu o încercare din nou, dar munci** PodniVjSt1^’ organizară patrule, ridicară baricade ia Pe tnai » pe Biavet, ce trebuea trecut, statura straja hi1TUul gîdeî. Tabla trebui să se întoarcă în uzine, n‘ nou. T iflcidentele acestea, înse. cari puneau pe gre­ lele, in rUpla c“ armata, și cari se isprăveau,_ cu toa*irlH a-o? °su1 greviștilor, făcură se se aduca noi întea curgeau de pretutindeni. Totu-și, numărul 15? soldaților nu îera de ajuns pentru a ținea piept unei populații, pe care greva o făcea libera și o scotea dc sub autoritatea patronală. Penlru-ca, populațiea asta, naiva șl plină de bună credința, care, neștilnd ce-î politica, nu-și putea da samă de atitudinea autoriiățicaror presiune se exercita asupra-î, cu atîta salbatăcie, populațiea asta, se revolta și se apăra cu ener­ gie, gata sa înfrunte orî-ce. Cel cari le-au văzut, îșî vor aduce mult timp aminte, de nenumăratele scene, în cari, cu un curaj neîntrecut, bărbații, femeile și Copii ținură piept armatei. ’ In ziua de 23, avu loc incidentul Baulet, incident ce trebuie cunoscut, pentru a se înțelege maî bine purtarea autorităților. Prefectul, interzisese staționarea a mai mult de 3 persoane la un loc, și interzisese Ie­ șirea din casă după ceasurile 9 seara. In ziua de 23, greviștii circulau, pe strade, liniștiți, cînd, de o dală, jandanneriea se apuca să șarjeze cu baioneta... Un mun­ citor îe doborît la pămînt, Ie călcat în picioare, și, în cele din urmă fiind și arestat, ie dus in lovituri, legat în fiare, la^ primărie, de unde îe liberat, mulțime! în­ furiate, nerăbdătoare, zdrobit. Un medic, adus de cătră greviști, constată loviturile primite de Baulet, și fâgăduește să dea, a doua zi, un cert ificat. Dar, un jan­ darm, autorul lovire!, anume Brec, se duce la dînsul, îi intimidează și-l face să refuze certificatul... Timp de treî zile, muncitorii fură în căutarea unul medic, care să vrea să libereze un certificat Și abîea după atîta timp, se putu căpăta asemenea act. După asta, se dădu o jalbă, în mînile sub-prefectuluî, D-l Duclos, membru al Ligeî drepturilor omului, care avea cunoștință de fapta jandarmului Brec. Reprezentantul guvernului, răs­ punse, înse, cum-că că Baulet, fusese beat Ceea-ce ridică protestări din partea greviștilor. In fața atitudine! lor indignate, sub-prefeclul o întoarse și spuse, că semnele constatate, pe trupul lui Baulet, provin din loviturile de. pietre, aruncate de cătră manifestanți. Autoritatea prefectorială, nu se mulțămi, înse, de-a fi făcut ca Baulet, să fie măcelărit, îea îl maî dete și-n judecată, sub cuvînt că dînsul dăduse în jadarmn In­ cidentul Baulet, și urmarea ce i se dete, duseră furiea muncitorilor pană la cele din urmă margenî. Mulțimea se împotrivi și maî strașnic, și, pe fie-care zi gluma se îngroșa și mal tare... Arestări peste arestări au loc, și arbitrariul face loc unui arbitrar și maî mare... Asta nu maî îe grevă, ci o curată răscoală, zice prefectul, în ziua de 31. Și dă un ordin, prin care pune orașul în stare de asediu. Pe loc, 20 de greviști fura osîndiți la opt zile de închisoare. Măsurile acestea făcură ca spiritele să se exaspereze cu totul. Șt, se credea că prefectul voea să aibă și îel ziua luî sîngeroasă. Comandantul armatei Locot.-Colonel Hablccouet, la rîndu-î, declară, «că va ciopăr^cu cea maî maro plăcere, pe aceștî muncitori, cari nu voeau să se plece sub autoritatea patronală"... De o parte și de alta, se măsurau din ochi, se pindeau... Au­ toritățile doreau o reprimare sălbatecă, îear muncitorii doreau capitularea Companiei. Conflictul îera deplasat înse și lupta se dădea acum între stăpînirc și mulțimea flămîndă. Funcționarii nu așteptau de cît momentul pro­ pice. Acest moment se prezintă în ziua de 2 August, cu prilejul sosire! delegatului Uniunel federale metalurgiste, Latapie. In ziua sosiref acestuea, autoritatea luă toate măsurile, la gara, doar de s’ar provoca vre-o învalmășală. La gară nu se întîmplă nimic, mulțumită singeluî rece al greviștilor, cari nu voirâ se se potrivească provocărilor prefectului. Lucrul trebuea să se petreacă ce-va maî tîrziu. La 2 ceasuri, după ameaza, avu loc o întrunire, pc terenul dat sindicatului de către prima­ rul din Hennebont, D-l Giblond, pe terenul cunoscut 5 1 1 >' r1 uI li vi * I I �158 ftfcVîSTA IbEFl sub numele de terenul sindical. Cu toale-că, pe tere­ pomenita. In fața lui, ieste un val de lunie nul acesta, greviști! Ierau la Ie! acasă, la un moment care tot crește. Nu se aud de cît strigăte D’r imnuri revoluționare. Ceea-ce durează cîtb-va ° • tar'. dat, armata înse, nu se împiedică să-f șarjeze. După întrunire, greviștii se pregătiră să defileze pe Și, de o dată, par’că împinși^ de-o îmboldite mi0016, străzile orașului, cu drapelul în frunte, ca altă dată. oasa, manifestanții dau năvală asupra tribumli.i « Iera înse nevoe de o încăerare, și prefectul nu găsi vin stăpîni pe îel într’o clipă, și fac prizonier, U*’ t!e' ce-va maî bun de făcut, de cît de-a interzice mani- decătorii înspăimîntațl. Un tînăr, izbutind să^ festațîea.țPentru aceasta, postă, în cale, un detașament peste un zid, aleargă după ajutor, care înse n Sara de soldați, cu comisarul Gide, în cap. Greviști!, înain- de cît jieste cîte-va^ ceasuri, pe la nouă de** V*Qe tînd, comisarul le dădu ordin să se risipească. I se La noua, sosesc două companii de linie, dar sîn|Sara' tăcu întimpinarca, că, după^ cum preoților li se lasă li­ putincioase de a împrășliea pe manifestam!. De al?6' bertatea de a face procesiuni, tot așa trebuie să li se artileriea, care alergă cu tunurile, după ce mal tre D’6a lese și muncitorilor libertatea de a manifesta.. Fi­ jumătate de ora, izbuti, cu îndestulă trudă și YeaU ? rește, întinapinarea aceasta nu convinse pe comisar. scape tribunalul, pe judecători și jandarm! de Imn S* Pre" Inse, cn toate ordinele lui, mulțimea nu se dădu îna­ surarea mulțime!. poi. Comisarul, atunci, cercă o lovitură, și, la un ordin Gonită din palat, mulțimea se îndreptă spre îQc> • dat, capul cortegiului, în care se afla Latapie și mem­ soare, spre a încerca liberarea celor închiși; In ca| bri! biurouluî sindical, fu împresurat. Cu prilejul acesta stîlpii, așezați pentru o serbare, fură culcați în lat°î se născu o împingere, din partea greviștilor, cari vo- stradelor, uni! avînd a sluji drept berbeci, pentru sF eau sa libereze pe prinși... Dar, tre! bătăi de tobă rimatul porților închisoare!. La r i ceasuri, poarta prin' răsună, urmează cuvenitele somați! și șarja cu baioneta cipală sta gata să cedeze, cînd sosiră niște trupe calări începe. Ofițeri! se disting printr’un zel afară din cale. cari, după nenumărate șarje, izbutiră să risipească pe p Unul din îeî strigă : „DațI, ca la războiu". Greviștii stau manifestanțî pe stradele laterale, pe loc și se împotrivesc, ceea-ce provoacă un foc de Intîmplările astea, cari puseră pe bunii noștri maglssalvă din partea trupei. Zgomotul armelor, încărcate trațî într’o situație caraghioasă, făcură pe acești magijcu cartușe oarbe, exasperează și mai tare mulțimea, trațî, să cugete a doua zi mai bine, și a doua zi se fe­ care răspunde prin lovituri de pietre. Soldați! și mul­ riră, de-a face să li se mai aducă să judece pe alți țimea ajung, în fine, piept la piept. Soldați! lovesc cu deținuți. Așteptau să se mai liniștească mulțimea... palul armelor, greviștii, cu ce au în mînă. Dintre Marți, nu avu loc nici o manifestație. Muncitori! se re­ greviști, Brier ie doborît de-o lovitură de baionetă... zervară pe Miercuri sara. Privitor la întîmplările de Vînători! din Pontivy, sosesc în pas alergător, și gre- Miercuri*\ îeată y«-.^ ce telegrafiază un trimes special al unu! viștiî se refugiază pe terenul sindical, unde se cred ziar --------: parizian -r— ■: în siguranță. Armata înse-i urmează, și abîea după Lorient, Miercuri, 5 August, 11 ore sara- — Pe trei asalturi, muncitorii bretoni se retrag. Latapie și la nouă și jumătate au izbucnit incăerări se rioase. alți 25 de muncitori, fură luațî prizonieri și duș! la în­ Diferite grupuri de muncitori s’au întrunit pe pieața chisoarea din Lorient Alsaciei—Lorena, de unde au pornit a bombarda Ziua aceasta fu punctul de plecare al unor întîm- cu pietre toate prăvăliile de prin prejur, spârgind plărî de altă natura, al căror teatru fu Lorient. Mun­ mai ales geamurile cafenelei Cercului Militar. Tricitori! acest?’ oraș, prin sprijinul lor mețîndu-se după Cavalerie, sosiră, numai de cît. și citoriî de la arsenalul din din^acest puternic, făcură ca autoritățile sa dee înapoi. lear astea, Jandarmii si vinătorii. Proectile de toate soiurile la rîndul lor, fură silite să intervie, să facă presiuni a- sțnf asvirlite asupra trupelor, cari sarjază cu tilsupra Companiei violență... Pe stradele laterale, șarjele du In închisoarea din Lorient, prizonierii fură brutali- loc de-asemeni, după manifestanțî, și loviturile cu 41 Terau ............................................................................... iafui sâbiejf sin[ foarte dese. Prin împrejurimi, fezațî. Ofițerii atît de înfuriațî pe iei, în cît, un linarele sint culcate la pămint, băncile sint dis­ aghiotant amenință pe Latapie cu sabiea, mal gata să-l străpungă, cînd prefectul și sub-prefectul intrară în truse, pentru a se baricada stradele... Pe la zece, închisoare. Această vizită neașteptata, scapă . , pe x Latapie.u un grup de manifestanțî, care zvirlea cu pietre, Brutalizarea aceasta nu se explică, :plică, de cît, pentru că ie prins pe pieața rămasă un moment fără trape. greviștii ierau legați. «Bravii» — noștri ofițeri „sînt î-i. „ puru —­. șarjat și silit să se refugieze in Kioscal muzicer, unde ie făcut prizonier... Grupul, ie dus la rea „eroi", în fața unor adversarl adversari dezarmați. Luni, în 3 August, grevistul !~t"l Baulet, victima brutalită- închisoare, sub escortă. Asta inse nu scade furiea țeî jandarmilor, apăru în. fața fața tribunalului corecțional manifeslanților, și amenințările, cursele întinse pe din Lorient, sub culpa dc ~a fi 'dat 4"‘ Tel în jandarmi. :J—'. strade, se înmulțesc. In timpul șarjelor, lumea se retrage in gangul caselor, de unde iese apoi,săzbuDin Hennebont, veniră să asiste mulțime de greviști. Sala de ședință gemea de lume. Chiemați ca mar ‘~“\ irtori, rătuească Cavalerieape la spate... t r La ora 11 și 45 minute, toate cafenelele din pieața, jandarmii făcură mărturii mincinoase, cari ridicară murmure și huîdueli din public. Se dete ordin ca sala sini cu geamurile sparte. Manifestanții, în grup să fie golită, și muncitorii, cari se strecuraseră înăuntru, compact, se îndreaptă spre Prefectură... , ■ Lorient, Miezul nopțeî... Artileriea coloniala a s se amestecară cu mulțimea care aștepta, nerăbdătoare, afară. sit in sprijinul Cavaleriei. S’au făcut o Baulet fu condamnat la două luni închisoare. Dar, de arestări. Mai mulți agenți sînt răniți. Salo1 de îndată ce condamnarea fu cunoscută de lume, o ex- sărbări sarbari a Școalei profesionale, are toate geamu plozie de protestări, de strigăte, ostile jandarmilor și sparte... acestea, făcură pe autorități să polițiștilor răsună. Se iscară ciocniri, cari forțară poTIntîmplările "‘* lițiea să se retragă în tribunal, unde se socotea cum-că măsurile lor represive, departe de a P,UQp Je în siguranță. In timpul acestor mici întîmplărî, mulți­ păt conflictului, nu făceau de cît să-l întețasca. u altă parte, guvernul, căruea i se propuse, de ca a mea se mari cu muncitorii de la arsenal, după care urmă d învălmășală cumplită... Manifestanții asvîrl cupîetre asu­ legați! greviștilor,un ultimatum i neutralitatea guve pra tribunalului, geamurile acestuea sînt prefăcute în amca adică neutralitatea neurraiiiaxea armatei armate! și.apunyc», și a poliției, care' *în acea sara,»'a. țăndări, Tear înăuntrul tribunalului domnește o panică ne- nască cele mai mari tulburări, interveni... __ ______________ _____ _______ ftEVlSTA IDEfil ,nț zile, puțin mal înainte ca Lorient să fi văzut faptele CSUST’ ?reîeC U1 telegrafi?> din Hennebont, din Lorient, la ora 7 ș» jum. sara, cum-că Pr‘Soania » început din nou tratativele cu muncitorii timpul Aceasta noua atitudine din partea au' conflictul. Șl dacă ziua de 7 ÂugusVnu .întîmplărî și mai mari, ie numai mulțumită, proV“mruluî general, venit anume din Rennes, numai țnlItuȘ7fcCtUhA i făprirnarul din ^orien„t, .a căruî^ răspundere îera des, le marc, mijloci sa se isprăvească neînțelegerea.' !? fără a 6 COBlr? muBC‘torilorj .în/’un afiș, regreta ?‘ re sc întimplasera Miercuri, mdemnînd populatiea n maî multă liniște Dar a vorbi de liniște unor oar ni scoși din răbdări, de masurile autorităților, de aSinea Companiei, îera trudă pierdută. Punerea libertate a celor încinși și capitularea .Companiei, ■râu singurele mijloace dc-a pune capăt luptei. Aceste condiții, fură expuse prefectului, care făgă­ dui ca Vineri, 7 August, închișii vor fi liberi. IncreÎîjorî în fagădueala aceasta, ziua de Joî fu liniștită. ? doua zi, Latapie și ce! închișî cu îel, apărură în kta tribunalului. Acuzați de a fi împiedicat circulațiea J căile publice și de a fi purtat arme oprite, afacerea fo expusă ast-feliu de procuror, în cît se prevedea aîa a~ chitarea. Martori! ascultați, printre cari și comisari, cu țoii! micșorară gravitatea faptelor.. Tribunalul ieși rî, înse, înse, din sala de deliberare, cu un veridict de culpabilitate. Camarazi! ierau condamnați, de la 8 zile pană itate. la 3 hmî închisoare, fără, drept de recurs. La cetirea aceste! sentințe, procurorul, prefectul și jub-prefectul remaseră uimiți. Ie! fagăduiseră libera­ rea. La rîndul lor, muncitorii, înfuriațî, deteră autori­ tăților să înțeleagă, că nu răspund de cele ce se vor Intîmpla. dacă veridictul va fi menținut Atunci, se întîmplă o scenă șo scenă nepomenită pana în zilele noastre. Procurorul, prefectul șisub-prefectnl,alergară la președintele tribunalului, îl amenințară, îl Înjurară, pentru veridictul dat, și, după oare-care discuți, îl obligară să între din nou în audiență și să acorde, printr’un considerent, libertatea celor închișî. Nu Șră trudă se putu obține aceasta ds la președintele Vrert, Și, după ce se aduse înapoi un judecător, care plecase, tribunalul întră în sala de audiență. Cu multă dibăcie, președintele, declară că se făcuse o scăpare din «dere la pronunțarea sentinței. Dînsul adaogă un pa1 țWi care punea în libertate provizorie pe închiși. > “opă asta, nu-! rămânea mulțime! de cît să-și cînte ^ndu^ceea ce și făcu. Trebuie să fi fost martor la aste diferite scene, pena putea să-ș! dee cine-va sama de iele. Scena 3^ Pnse pe procuror, pe prefect și pe subprefect, în , °uict cu președintele Yvert, va rămânea neștearsă, ^•runtea celor ce au vazut-o, va rămânea ca o pildă, Ixbînrt^a'CG P°ate muncitorul, cînd, pe lingă voința de-a pune și energiea, care face ca izbînda îj ae Compania dete greviștilor satisfacție deverea din salariul focarilor fu suprimata, spoc°mun acord, cu 25 de centime, penac°rdată, recunoașterea sindicatului fu ca?' ri1 nitUenI n’avea să fie respins de la lucru Penlibr>r^*v^rTv^* Triumf pe toata liniea. Ceî închiși greva terminată. Nici o * . n’audat asemenea rezultate. A nevoi o Puternică, P u^nucă, să cedeze asupra tuturor puncte- tirta | 159 lor supuse dc personalul iei, a face pe guvern să in­ tervină atît de stăruitor, do fățiș, în conflictele dintre patroni și lucrători, a sili un tribunal să complecteze un vețdict, printr’o dispoziție echitabilă, sînt atitea fapte, cu cari încă nu sîntem obicînuițî, Pentru a în­ vinge aceste forțe reacționare, a trebuit o grevă de muncitori, pe cari o exploatare îndelungată, ne omenoasă, și fără nici un frîu, i-a făcut nesimțitori la ol-ce amenințare. Și-a trebuit sa se dee conflictului caracterul strict sindical, pentru ca să fie întrunite toate condițiile pen­ tru succes. Nici o forță străină mîșcărei muncitorești najost amestecată, pentru a schimba natur a conflctului. Muncitorii singuri au stat în fața patronilor lor. LasațI la propriile lor forțe, cu ajutorul altor munci­ tori, metalurgiștiî din Hennebont duseră lupta la bun Asemenea fapte sînt îmbucurătoare. Iele dovedesc desvoharea crescîndă a mișcare! muncitorești, care-1 în stare să ție piept tuturor puterilor trecutului și să le facă a capitula. Iele arată adversarilor noștri, că a trecut vremea cînd, muncitorul mîngăea, cu supunere, mîna care-1 lovea. Și ori-cît ar striga ziarele burgheze, că așta-i „scandal", „războia civil", iele nu vor îm­ piedica ca asemenea fapte să se repete. A trecut vre­ mea, cînd spiritele retrogade regulau mersul omenire!, din cabinetul lor. Și toate protestările, lor interesate, nu vor schimba lucrurile de Ioc, de cum se petrec, Am ajuns acum într’un timp, cînd totul pare a arăta, că, clasa muncitoare organizată, voește să se conducă de sine, și că nu mal voește să muncească de cît pentru sine. Evenimentele din Hennebont și din Lorient, arată, mult mal bine de cît orl-ce expuneri lungi, felini cum înțeleg muncitorii a-șî apăra interesele. Prea îndelung înșelați, de o mișcare democratică, care nu le-a adus nici un folos muncitorii au înțeles că trebu îesă se organi­ zeze, să-și apropie o sumă de idei generale, să stabi­ lească o tactica, să ducă lupta singuri. Și rezultate, ca cele dinBretania, încep să se vadă. a înțeles, în sfîrșit, * Muncitorul , r- cum-că ---- mișcarea de îel, cum-că, aemancipare se desvolta,seTerazemă nevoe numai ^sa se pe organizeze, m pentru — organizeze, a,în saafară de ori-ce înriurire "o patronală--și^guvemamen o________ '-—1,-1 creeze - ----organizații libere, independente, de sine stătătoare, pururea stăpîne pe mișcările lor și nesubordonate, nici o dată, nici din supunere, nici din încredere, nici din vre-un interes material, nesubordonate, cu nici un preț, puterilor stăpînitoare ale prezentului. Astă-zr, clasa muncitoare are toate^ -elementele tre­ buitoare pentru luptă. Nu-i mal rămîne de cît să le întărească, să le desvolte. Și nu va putea ajunge la sfîrșitul acesta, maî bine, deâcît dueîndu-ș! lupta? îea singură, de cît procedînd ca în Bretania, prin tanea putere! iei, ca să ajungă să-și împue voința. Făcînd așa, clasa muncitoare nu se va inspira de^ cit de^ la acea ce-î alcătuește tactica iei de a-zi, tactică care ie: acțiunea directă. Intrebuințînd tactica aceasta, și ținind socoteală de spiritul care o caracterizază, care i-i pro­ priu, muncitorii vor lucra, din ce în ce mai mult, pnn sine și pentru sine. V. Griffuelhes. Din «L’Humanite Nouvelle». IC, Rue de 0oud6—Prris Bevista Idee! C o I ecți ea co iu p leciâ, 5 teî iwi ■ <-lip ■ �CUPRINSUL COLECȚIEI DE LA No. XXI-XXX S. Mosl: Din corespondențele noastre, D L Achard: Vagabondul, p. 6, n. 1. 2. Altă scrisoare, n. 54, n. 4. Pn.lL-71 h. Nelly d'Arry : Legea divorțului, p. 103, u. 7. luptă, p. 110, n. 7. Din New-York, p. jr'. ,nica A. Axelrad: Danubiul, versuri, p. 123, n. 8. si-a făcut datoriea, p. 43, n. 3 .’n’10, D-ra Lucretia Bălănescu: Rînduri interesante, I. Neaga: de triipă, p. 126, n. 8. *' C»M p. 3, ’n. 1. Greva artiștilor muzicanți, J. Nouicoiv : Lupta intelectuală, p. 20, n 2 r. p. 34, n. 3. polRică, gP. 82, n. 6. Neputința 1 Fr. Bastiat: Statul, p. 12, n. 1. E. C. Ruchner ; Judecătorul. După Doroscheimlsch Stan Opincă: Din împărățiea țarilor, n, no w , p. 151, n. 10. 1 L. Bachner : Ce trebuie să ajungă lupta pentru Vasile Plăeșa; Stare ele spirit, p. 115, n. 8 ’ n* traiu, p. 36, n. 3. Materialism și idealism, M, Pujo: Imoralitatea proprietăței, p. 99 L 7 Radical: Nu-I de mirare, p. 66, n. 5. ’ * p, 133, n. 9. A. Catilina: îmbunătățirea alimentației țăranului A. Ranc: Anarhiea, p: 95, n. 6. Elie Redus; Eschimoșii din Groenlanda, p. 4 romîn, p. 26, n. 2. Comunismul la primitivi, p. 91, n. 6.’ n> ** Erkmann-Chatrian: Istoriea unui recrut, p. 84, n.6. E. Coeurderoy: Transformarea univershlă,p. 41, n. 3. E. Renan : Morala și politica, p. 108, n. 7, E, Renoult: Baza psihică a Eticei, p. 72 ’n k I. Dan : Din Geneva, p. 45, n. 3. Clarence S. Dărrout: Despre crimă și criminali. Jean Richepin: Rătăcitorul, p. 120, n. 8.’ * ’ In romăneste de D-ra] Tarcauanu, p. 134, n. 9. Ch. Richet: Combaterea t războiului, p. 98 n 7 T. Rogers •; Absurditățile economiei politice E. Deniolins: Cind știi să le opui, p. 46, n. 3. p. 63, n. 4. ' D-ra Eufrosina Diinilria: Triplică Egipteană. II. Rosenziueig: Prigonire absurdă, p. 83, n. 6 După Raymond-Duval. p. 105, n. 7. Nath. Finkelslein: Relații de luat aminte, p. 9, M-me Sauioz : Dragostea si primejdiile Îbt p. 110, n. 7. * ein. 1. Relații nouă,* p. 55, n. 4. Din cînd în A. Schapira: Asupra educației de la Cenipuis cînd, p. 136, n. 9. p.52, n. 4. Educațiea integrală delaCempoii Ch, Fourier: Filosofii mistificați de tiraniea lor, p. 74, 11. 5. Educațiea libertăței, practicată p. 71, n. 5. la Cempuis, p. 92, n. 6. După Reveil. j Un Genevez: Elaborarea progresului, p. 15, n. 1. Bm. Segaller: Bazele științifice ale Anarhismului M. Gorki: O dată toamna, p. 86, n. 6. După „Reveil". p. 13*1, n. 9. L. de Gramont: Anul nou al unui sărac, p. 14, 11. 1. Nativitate, p. 28, n. 2. Un proprietar, Severina: Instigaloarea, p. 36, n. 3. p. 47, n. 3. Dreptul patronului, p. 51, n. 4. Schelley: Adevăruri crude, p. 40, n. 3. Ucenica, p. 83, n. 6. Geamul spart, p. 102, Silex: Creștinismul anti-social, p. 63, n. 4. n. 7. Războiul social, p. 119, n. 8. Despre Dr. A. Skarvan: Refuzare de dare, p. 144, n. 9. H. Spencer: Neantul viețel egoiste, p. 142, n. 8, unirea liberă, p. 149, n. 10. Niculescu-Grand: De la un om de inimă, p. 5, n. 1. Spinoza: Ura și dragostea, p. 123, 11. 8. V. Griffuelhes: Greva din Hennebont,p. 155, n. 10. Stepniak: Terorismul opiniei publice, p. 21, n. 2. M. Guyau: Religiea și moralitatea populară, M. Stirner: Emanciparea intelectuală, p. 109, n> 7. VV, M. Thakeray: înriurirea mediului, p. 112,d, 7. p. 78, n. 5. A. Hamon: Libertatea. In românește, de D-ra D-ra Rachel 'farcauanu: Libertatea. Dupâ A Hamon. p. 100, n. 7. Despre crimă și cri­ Tarcauanu, p. 100, n. 7. minali. După Clarence S. Darroiv. p. 134,0. | D’Holbach: Izvorul crimei, p. 104, n. 7. G. Seailles: Libera Cugetare, p. 147, n. 10. Huxley : Educațiea științifică, p. 42, 11. 3. Jack: Giacomo d’Angelo. După «.Le Tempsv. Alex. Ular: Ertarea Budistului, p. 31, n. 2. Voltaire: Dialog asupra libertăței, p. 25, n. 2p. 139, n. 9. Despre bogăție, p. 125, n. 8. L. Jacolliol: Barbariea justiției, p. 59, n. 4. Sam. Wermont: De pe aiurea, p. 96, n. 6. Alex. Lebouici: Din depărtare, p. 23, n. 2. A. Lefivre: Sacerdoțiul, p. 123, n. 8. Emile Zola; Cum cresc, p. 11, n. 1. t O. Leibovitz-Leonard: De pe alte tărîmurl, p. 53, P. Mașoiu: Pas înainte, p. 1, n. 1. Practică nouă, | p. 17, n. 2. Să înțeleagă mai mulțl, P- ț» n. 4. O scrisoare mai nouă. p. 67, n. 5. n. 3. O lămurire mai mult, p. 49, n. 4. bn Ch. Leiourneau: Infrînare, p. 142; n. 9. mod de a vedea, p. 65, n. 5. Cit de prac­ H. Leyrel: Mizeriea, p. 117, n. 8. tici sîulem, p. 81, n. 6. Separatismul sexe­ James Loebner: Acum cîștigă. Din jargon, p.108, lor, p. 97, n. 7. Conți, baroni, prinți, p. W» n. 7. Notițe din Chicago, p. 141, n. 9. n. 8. AU rău, p. 129,* n. 9. Însemnătatea re­ C. Lombroso: Neputința caritățef, p. 56, n. 4. L. Mdchnikoff: Spiritul de răsvrătire în China, vistei noastre, p. 145, n. 10. p. 153, n. 10. Vestire: p. 44, n. 3. p. 131, n. 9. 7q Moriss Maier: Din pribegie, p. 1, n. 1. Comuni­ Vrednice de edil: p. 35, n. 3. p. 56, n. 4. P- . cări din Apus, p. 29, n. 2. Mizeriea în Lon­ n. 5. p. 85 și 90, 11. 6. p. 101, n. >• P- ' n. 8. p. 139, 11. 9. n J n, dra, p. 57, n. 4. Prostituțiea în Londra, p. 69, n. 5. Evreii în Esl-fînd-ul Londrei, Bibliografie: Publicații Romîne, p. 32, n.-t - go, p. 89, n. 6. Alte comunicări din Apus, p. 154, 152, n, 10. Scrieri Italiene și 11. 5. Publicată engleze, germane șiw p. 112, n. 7. Publicații franceze, PTh. C. Mănescu: Conspiratorii, p. 121, n. 8. L. Manouvrier: Influenta demoralizatoare a mize­ Publicații periodice streine: p. 32, n .2, si P- g’ jj. Note la abonați: p. 16, n. 1. p- 22, 24 ș■ j01, riei, p. 47, n. 3. p. 48, n. *3. p. 66 și 73, n. 5. p. 82, n. M 8, Gh. Mărculescu: Impresii din Bulgaria, p. 18, n. 2. 103, 104 și 112, n. 7. p. 113, 1H ?i J. Michelei: Exterminarea raselor mărei, p. 61, n.4. Octave Mirbeau: Dragostea naturală, p. 116, n. 8. p. 131, n. 9. p. 152, n. 10, htifili * p. 16. G. Moch: Războiul și dreptul la existentă, p.54, n.4. Subscrieri voluntare - Abonaă ac/uM^ îo4, 7‘ n. 1. p. 48, n. 3. p. 73, n. oP1 • IV. Morris: Munca nedemnă, p. 23, n. 2. p. 144, n. 9. p. 152, n. 10. Un Oprimat: Din Rusia, p. 76, n. 5. � Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Colecție reviste secolul XX (1901-1947) Subject The topic of the resource Reviste Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Revista Ideei (1903) Subject The topic of the resource Revista Ideei, anul III editor Panait Mușoiu Description An account of the resource nr. XXI-XXX Source A related resource from which the described resource is derived colecție personală Publisher An entity responsible for making the resource available Panait Mușoiu Date A point or period of time associated with an event in the lifecycle of the resource martie - decembrie 1903 Format The file format, physical medium, or dimensions of the resource scanare OCR Language A language of the resource română Type The nature or genre of the resource revistă Coverage The spatial or temporal topic of the resource, the spatial applicability of the resource, or the jurisdiction under which the resource is relevant 1903 București 1903 A. Catilina Alex Lebovici anarhism Baruch Spinoza București Charles Fourier Charles Letourneau Elie Reclus Emile Zola Ernest Coeurderoy Gh. Mărculescu Iuliu Neagu-Negulescu J. Novicow James Loebner Jean Marie Guyau Jean Richepin Lucreția Bălănescu Max Stirner Maxim Gorki Moriss Maier Nath. Finkelstein O. Leonard Octave Mirbeau Panait Mușoiu Revista Ideei S. Most Severine William Morris https://anarhiva.com/files/original/4ee5ef5dccba5014a5dacc18284282ec.pdf f6fccdf591f986842adc625f55dcd470 PDF Text Text ■ REVISTA IDEEI !'■ iQQl^Nocnibrc. No. XI. L București, Strada Epurilor, 10. CUPRINSUL pftitrii a prcîntimpina din capul locului o suină de obiecții • interpretări greșite, vată să dăm cetitorilor noștri urmă• Lude Publuațica dc față, cu toate că urmărind o lîimuriro și Colaboratorii noștri: P, Mușohj. Unul poet: B. Lăzăreanp. fond o țintă prin excelență practica, nu va lipsi să se ocupe, Vum sa ne creștem copii!: Eo. DEM6LTNS. ' tr'o măsură dată, eu chestii teoretice, puțin rnaf cumphcalc. O lecție practică: W. Moraus. Cu privire la atentatul din Buffalo: E. Mai.atesta. "iilllțim<-i‘> ,ie oh^> iicnbtclni<ilă cu asemenea lucru, va. ți Criminalitate 51 prostituție: Dlt. ZosiK. ‘ illt surprinsă, nu ca pricepe prea bine., va crede poate că Frumuseți și farmec: Eb.een SPttrxu-RiCE, 1 A- mi arc nevoe să se strădăniiiaxcă. Dar am băgat de samă Din EngUzeștc, de D-ra Marje Gr. Goilav. Jnsti-ucțiea Anarhistă: A Catxlina, ", (ct mal mult folosește, convingerea udîncă, <-0 izvorăște din Cifre : II. France. (‘ri~care ‘încordare- de minte. Și, d.acă-7 vorba, statornicita Războiul: Voltaire. ' marc și îndrăzneala de-a- înfrunta mal cu tărie unecoințclc Constituției economici. /A. ’LnniA. Influența mediuliu asupraa omt oniuluf ■ L. MetCONICOFF. [icțef, o an *ot rc7 cc a" făudit. mult, cei ce și-aii deslușit Istoria luiueî: A. KahR. '[urimi'ilc >n capul lor mai bine, Bibliostridie. Multor le va plăcea lucruri mal ușurele, cu înțelesuri foarte lesne d° prins, cari să sară în ochi de la sine. Se înțelege, nu iigf >'om face înțelesul lucrurilor mal greu, și nor fi multe, sule priceapă, fără. nici o silință, chiar ceî mai simpli. Dar nU i'tnii înlătura nici dc cum, sistematic, acele lucruri, pentru a căror pricepere s’ar cerc o muncă întru elt-va- mai marc. 0 întrebare poate mai mult de cît o alta. Se în­ ț)e alt-feliă, lucrurile ușoare, pot să se. colporteze, să se propuge- P° 0 "iitlțime de căi, n’au trebuință edita de un organ țelege, nimeni nu se apuca de-o întreprindere de samă, „parte. Din publicație". de față voim să facem o tribună, din fără să se întemeeze anume pe ce-va, mai drept vor­ (urc- să se învețe mal mult de cit în de obște: se știe. Cel cc bind pe cine-va. Și lumea voește să fie informată, să ror vrea să înainteze, nu ne. rur cere nouă să rcmîncin pu­ știe la cită vrednicie poate să se aștepte. Nu ne sur­ rurea la chestiile simple, cari se pun la tot pasul, pe cari le prinde că întrebarea asta ni-i îndreptată chiar și de pricepem cu toții fără nici o bătue dc cap. 0 educație- solidă, mal largă, leată ce a lipsit mulțimcî pănă cunoștințe vechi. Știe ori-cine cît ie de șubredă sta-, acuma. Și pentru a împlini această lipsă, care, a cam ținut torniciea la oameni, în vremile de a-zî, cît- stârnește jăiiă acuma mișcarea socială pe loc, ne-am hotărît noi să ne cine-va într’o direcție dată, cu toată convingerea îtrudănuim. S’au scris atitea lucruri folositoare, dc samă. Dar grozavă ce a putut s’o trîmbiteze, cu toate pildele cine se poate lăuda călește la curent, cine. cunoaște maldinainte de vrednicie ce a putut să le âea, și se așteaptă ori­ acele minunate lucrări, cu cari ne împodobim pagincle în de cine la o surprindere nouă. Dacă surprinderea nouă obște. Și dacă chiar pentru unu din intelectuali și din cidțT, nu-i însu-și faptul de-a ne vedea pe noi nestrămu­ lucrurile acestea pot fi necunoscute, cu cît shit lele. mal necu­ tat!, la locul nostru de cinste, uita nu mai putem pre­ noscute pentru mulțime, pe care zbuciumul ricțcl și necunoaș­ zenta niinărui. Cînd se întreabă de colaboratori, noi terea altor limbi, n’o Teartă să răsfoiască volume. Ast-fcliîî, n« va părea ciudat nimănui, cînd, din sistemă, reproducem vom vorbi de sănătatea pe care am moștenit-o din din literatura streină ce- ni se -pare mal Imn, pentru a fami- părinți, de copilăriea duioasă, dusă în libertate, de toate acele împrejurări fericite cari ne-au ajutat des. liariza cu cugetarea europenească pre cît mal mulți. Firește că nu se vor folosi cu nimic, cel ce vor da foae voltarea, de toate acele învățăminte culese din prac­ după foae, călind- să-șl odihnească ochii pe oare-cari produceri tica viețeî, de-acele suveniruri neșterse cari ne-au alin- • >uul distractive. Asemenea, produceri credem că țese din cadrul tat adolescența, ne-au făcut gînditori, ne-au insuflat • preocupărilor noastre. Să se priceapă bine, noi vrem să facem năzuințî. Pentru o luptă începută, în senzul clariocolea mal mult o operă agitatoricu-culturalu. Distracție-, dacă ficărei sumei de bine, de care ie susceptibilă vieața, ve vrea, se ca găsi și acolea, dar o distracție- mal înaltă, ca prisosul nostru de vieața și cunoștințele cari le-am acea ce- o simtă cînd descoperi un adevăr mai mult, cînd dai df-un înțeles 'mal adine, cînd iți îmbogățești nuntea c’o cu­ căpătat meditînd, ne-au fost din capul locului de-anoștință nouă. Vor folosi și mal mult acel ce se vor întoarce juns. Am pus energiea noastră, pe vremuri, la o laltă urmă și vor lua la cercetare literatura noastră socială cu alții, și n’am rămas surprinși, și nu ni s’a părut 111 al veche, măcar atita cit le in- circulare. Pentru-că noi nu nici de cum o operă mai grea, cînd am rămas să I ^rem să facem o operă de repețire, dc-a stărui mereu asupra continuăm înainte cu propriile noastre mijloace. unor lucruri cc sînt la îndămină, desigur că neaparate'pentru Cum adică, și nu s’a mai sfîrșit .-cel prisos de a fucc o înțelegere mal clară. vieață, și meditarea simplă a putut oare să tot 1 în­ se atinge, de cetit, acei'cc rreu să se folosascăintr adevăr, frunte anii, să fie de ajuns, să abordeze probleme rn^ Ști că trebuie să se deprindă a stărui și a nu trece cu mai adânci, să satisfacă cerințî tot mai multiple, să redfrea nnefe lucruri, crczind că-s poate dc mal puțină inil’^anță. Lucruri de mal putină importanță nu cor avea intereseze, mereu atâtea minți, setoase de-a pricepe, coloanele noastre. Noi'și avem înțelegere cu colabo- setoase de adevăruri nouă, de-o îndrumare mai feri­ ® noștri, cum-că lucrurile ee -ni. le vor trimefe, trebuie cită a viețeî? De n’ar fi fost la mijloc și alte ele­ “ fie cu dcsăvîrșirc bine gîndite și cit mal bine spuse, lucru mente, ar fi fost de mirat. Inse contactul ce l’am ''p, întimplător, nepelrccîndu-se, răminc în sarcina noastră avut cu lumea, feliul nostru particular de vieață, mă­ . « "medica. Nici o dată locul unei lucrări dc samă nu va surile luate de piopășire continuă, ne-a susținut me­ ■ dc încercări fără fond, dc mici nimicuri menite sa reu. Atmosfera în care am plutit, a fost adesea grea, Inl^ v,'cniC(<urmează nici dc cum dc aice, cum-că am aerul ne-a lipsit, și cîte nevoi toate au dat, cu vre­ nu,,'-1 dc la noi, lucruri dc-acelc^ ce-ar prezenta o mea, să ne doboare. Dar am avut putința de-a rezista 'a" cugetare aparte. Astea vor contribui, din potrf oă, și a ne reculege mereu. Din aerul năbușitor ne-am hine^ ^âcra,'tl1 ^t mal bine, să facă să se. dcslușască mal dus la aer liber, am străbătut deosebite căi, am sorbit < ulcea ceea mare de. transformarea socială. aer nevițitat din munți și de pe mare, aer îmbălsu P. Mușoiu. Colaboratorii Noștri I ■ INSTITUTUL; DE ARTE GRAFICE ȘI EDITURĂ «MINERVA», STR. ISVOR, 80. — BUCUREȘTI. ■ I i ii * i �2 REVTSTâ'TdEEI mat din câmpii. Ne-am adăpat din nesecate izvoare, ne-am umplut ochii cu priveliști divine, cari te fac mal nobil, cari te fac mal mare, să capeți forțe ne­ cunoscute și să devii în stare de a răspunde celei mai înalte chiemărî. Apoi, comunitatea ce-am dus-o si o iot ducem mereu, cu maiștri de-ai gîndirei, n a fost în «tare mai puțin să ne susție și să ne dee vi­ goare. Și nu vedem o colectivitate îndestul de aleasa, să nu ne scoată prin privirile iei, împătimite de lu­ mină și prin avîncul iei, sa nu se scoată o claritate mai mare și un mai mare avînt. In cît acuma, cînd ne încumetăm de a începe lu­ crarea noastră pe-o perioadă nouă, ne prezentăm sus­ ținuți de acelea-și forțe vii, de-acelea-și forțe reînoite, pe cari le calculăm de-ajuns pentru actualele noastre nevoi. După puterea de muncă și după destoîniciea de care ne simțim înzestrați, am fi în stare încă, să facem față nnor cerințî mai mari, dacă acele cerinți ar fi vre-un mijloc să se facă vădite, ar fi cum-va cu putință să fie stimulate să se manifesteze. Lăsăm de-o parte pe toți acei aleși, ce sînt alăturea de noi. Lă­ săm de-o parte toate acele bune voințî, ce știm ca-s gata să ne susție pe orî-ce căi, și cari-s o garanție mai mult ca lupta noastră să fie dusă cu toată vred­ niciei!. In atmosfera noastră ie numai înălțare, ie nu­ mai îmbrațoșare caldă, ’și nu cunoaștem păreri de rău pentru avîntul și pentru înobiiarea pe care a dobîndit-o vre-o dată cine-va, din contactul și din cola­ borarea cu noi. Ne preocupă gindiri mărețe. Voim să facem pe om în stare, să-și dee samă bine de soarta ce o duce, de soarta ce-l așteaptă, să practice vieața în chip mai vrednicesc. Să-și dee sa a, cel copleșit de nevoi^ că nu mai ie o brută și că se poate bucura și iei de bunătățile pe cari le-a făurit prin iscusința și prin silințele lui, fără ca asta să fie în paguba cui-va. Vrem să priceapă bine, că nu-i nici o nevoe să fie atâta suferință în lume și nu se asigurează nimărui, prin suferința asta, vre-o fericire" deplină. îndrumarea ce-am vrea s’o insuflam, din parte ne, mulțimei, ar fi aceea, de-a se pătrunde, că relele de care-î bîntuită, stă în putința-I ca să le curme. Și ar­ gumentul nostru, cel mare, nu ie acela de-a căuta să răsbune nedreptăți seculare, de cari putem face ab­ stracție chiar, ci că împrejurările actuale, cer, înși-le iele, întocmirea unor așezăminte' noi, cari să fie pri­ elnice tuturor. In limba noastră s’ar chîema o revo­ luție socială. Știm că în stadiul acesta, spiritele sînt învrăjbite rău, nu-i cu putință o înțelegere între oa­ meni. Unii vor căuta să se lupte, cum le va fi mai îndămînă, să se~ servească de violență. Neapărat, vom căuta să explicăm, să susținem pe cei ce nouă ni se par că sînt jertfe. Dar rolul nostru, ca oameni cari ne putem bucura de oare-care calm, cu toată prive­ liștea de plîns, ce-i dat, în mediul nostrn, să ne isbeascu pnvu-ea cu toate erîncenile dureri si marile nedreptăți ce-i dat să le îndure ai noștri, rolul nostru ieste de-a fi mai mult luminători. Am vrea să fim înțetitoni acelor strălucite zori, ce va să curme du­ rerea și sa aducu în lume fericirea și pacea. 0 au­ rora desmierdătoare care să desmorțasca, cu razele dată nAnS? Jî?® adonpită’ negurile să dispară, o Imeirnc d totde?ana» să se apuce de muncă, ’ d /T08 sPormcă' sPre dragul vieței, spre mulțamirea tuturor nevoilor lui. n ,? p ----- —__ P. Mușoru. „REVISTA IDEEI“ Pe an, IO numere, 5 lei Itetista se trimet?. exclusiv numai la abonați. Dc dorii ca abonameniele să se achite de- cătră fîe-carc înainte și prin uictndtd, 10, Str. Epurllor — București. REVISTA IDEEI UNUI POET Cum să ne creștem copiii Ie galbăiiă-a nopțel regină Pe care mi-o ’nvălul Intr’una In- versuri maestre, sublime, Ie galbenă, palidă luna: Mijlocul nostru cel mal de samă, al părinților de fa„.ilie, pont™,3 n® copul, ie a le constitui o dotă din economiile noastre. După aceea, a-I face să se că­ sătorească efl un bilet, sau cu o lată, îutr’o situație de Xt'nîtr“He1pub1iaeru“tre' ** ™ Dar încă mal galbeni, mal palizi Sini slabii obraji al celora Ce’n chinuri muncesc ca să facă Plini, rumeni, obrajii altora. ...Și Ic desbrăcat de podoaba-l, Ie gol de verdeață pămlntul Cînd fulgii de-omăl joacă’n aer Și Crivățu-șl filieră eintul. Și-s gol bieții arbori Iu learnd: Mal gol de cil dînșil, mal gol Sînt Insă acel ce lucrează Mătușa și stofele mol. Sub ceriul de vară, bujorul Ie roșu, un roșu de sînge, Căci soarele, cald, mi-l sărută, Și-n brațe zefirul mi-l strlnge. Ie roș: dar mal roșii, de plînsel, Sini ochii duioșl al celora Ce-șl frec In mizerie vieața Urzind fericirea altora. ...Și negri sini ochii iubitei Și negru ca lemn de abanos Ie părul ce’n valuri îl cade Pe umeri, pe slnu-l, frumos. Mal neagră ’nsă-l vieața celora Ce ’nalță palate mărețe Și trebuie, totil-șl, o, soartă, In șanțuri murdare să’nghețc. O, las-o, 'poete, o, las-o Pe-a nopților blonda regină Să scalde eîmpie și codru In raze-arginlil de lumină. Și lasă-î In voe, să- pllngă, Arborii negri și gol, Să-și plîngă pierduta comoară, Frumoasa lor haină de de- fol. Și dă bujorelului pace Să rida la soare, voios, Iubitei, să-șlp pieptene părul Ce-l qade pe umeri, în jos. ...Te uită puțin și la ceia Ce zac In dureri și-n amar Și varsă și pentru sărmanii O lacrima, una măcar. I B. LÂZÂREANf-, j Sistemul acesta întâmpină inse, in împrejurările de fit», o greutate nouă, din ce în ce mal mare, din pri­ cina scaderei simțitoare a procentului banilor. De la ciori la sută, am ajuns la patru, și feată-ne acuma la trei. In condițiile astea, Ieste din ce iu ce mal anevoe ■i se constitue dote. pănă astă-zi, aneyoința asta a fost in parte mascată, in Franța, din pricina îmbielșugărei de bani. Se spune, jn de obște ca I' ranța Ieste o țară bogată, cum că dis­ pune de o foarte mare eîtiine de numerar, ceea ce-I drept- De fapt, Franța-1 aceea iu care se găsesc astă-zi maî cu înlesnire bani. pin nefericire inse, această îmbîelșugare de bani dis­ ponibili, nu-I nici de cum datorită numai mnneei națio­ nale; lea vine, in parte, din împrejurări trecătoare, cari nu vor putea dăinui îndelung, și, ca să spunem cuvintul,r diu împrejurări cari sînt mai curind un semn de decăderei de cit uti semn de propășire. Această îmblelșugare de bani le mai întâi adusă îni Franța prin faptul unei economii de copil. Se știe preai bine,’cum-că natalitatea în Franța merge deserescînd,, aproape din an in un, și că, după recensiinentul dinl urmă, decesele întrec nașterile, fenomen ce se producei foarte rar în omenire. De fapt, fenomenul acesta ieste. special Franței, pe care o pune în urma tuturor celor­ lalte nații. Restrînsul număr de copii Ie inse un mare izvor de. economie. Dacă, pentru a crește șese copil, cheltueștl șese mii de lei pe an, pentru a crește unul, nu vei cheltui mai mult de o mie. Cu chipul ’ acesta vei îndeplini o economie de cinci mii de lei pe an. De vreme ce Fran­ cezii practica pe o scară întinsă felini acesta de eco­ nomie, urmează neapărat în aceea-șl proporție, să albă mai mulțl bani disponibili de cit populațiile cn familii numeroase, Ieată una din rațiunile pentru care Franța ie cea mai mare pieață a banilor. Imblelșugarea se datorește, în parte micului număr de copii. Dar mai ie o pricină. Această pricină Ieste îndepăr­ tarea Francezilor de profesiile obicinuite, de agricul­ tură. de industrie și comerț. A> este profesii sînt puțin Căutate, li se preferă situațiile administrative: întreaga noastră tinerime se îndeasă la scoalele st-a|ului: la por­ țile acestor scoale, această tinerime aleargu să se zdro­ bească: să se zdrobească, ieată adevăratul cuvint. Ori-ce Francez, care a câștigat un han din cultură, industrie, comerț, visazu să se desfacă, să-și facă din copil un ofi­ țer, un funcționar, sau să-l facă'a îmbrățoșa o carieră liberală. Cu chipul acesta, Francezii nu mal sînt împinși su-șl fructifice singuri economiile lor, acestea răniîn disponi­ bile pentru plasarea în valori de bursă, se dau pe pieață. Și Ieată cum îndepărtarea Francezilor de profesiile obicinuite, mai adaoge ;te in Franța îmbielșugarea ba“ilor disponibili. ‘ ' ( Fără îndoială că chiar pricinile cari produc această ’uibielșugare, contribue, pe fie-care an, să o scadă și Jorsfirși s’o sece, îutr’un viitor, ce astă-zi nu pare atât ue îndepărtat. Unii poate vor zice: «Lucrurile vor mai dăinui tot a?a, măcar atita cît vom trai noi». Nu-I tocmai sigur, n orl-ce caz, Ie sigur că nu vor dăinui tot așa cit vor rr«i copiii noștri pc acuma, o multime din acest! nenorociți tineri, Jîntînlăturați de la concursuri, de cătră marele număr 6 candidați, cu tot numărul nemăsurat de locuri,. Din­ ii an alergat cătră această iluzie, și mulțl n’au găsit J. șit de cît o prăpastie. (,•?> ce voiți să facă acuma? Ce ar putea oare să Iacă f s’n *u stare? La ce i-a pregătit educațiea ce li dat în familie, în colegiu, în scoală? 3 Și nefericițil așteaptă, umplu șalele administrative, umblu după scrisori de recomandație, se tînguesc. Sin­ gurul lucru ce nu-1 fac, Ieste să se întoarcă^ să-sI vie in fire, să-și facă o situație prin lei insi-șt, care ar fi probabil mal folositoare, care ar fi negreșit mal neatîrnată, prin urmare mal vrednică. Dar Iei n’o fac-, mai întâi că se tern de neisbîndu. A n canditat la ce-va, orl-cît de neînsemnat lucru ar fi, chiar candidat învins, chiar candidat pîerzîndn-șl vremea într’o vecinică așteptare, li se, pare încă o soartă de in­ vidiat. Iești ca și funcționar, și acest singur cuvint le o aureolă in țara'unde funcționarismul domnește și gu­ vernează... din nenorocire. Ny se întorc și din pricină cu nu pot Formațiea fran­ ceză, minunată pentru a pregăti funcționari, Ieste aproape nulă pentru a pregăti oameni independenți, oa­ meni de inițiativă, în stare să înfrunte nevoile vieței. Iei sînt facuțl nurnai pentru aceste slujbe administra­ tive subordonate, in cari, fură nici o silință, pui mina, la sfirșitul fie-cărel luni, pe-o leafă fixa. Intrînd în ase­ menea situații, omul îsi cunoaște dinainte întreaga vieuțu: la cutare vrîstă, va fi sub șef, ia cutare, șef de biurou, la cutare, va ii pensionar. Singura dată ce nu o poate cu oaste Ie cea cînd va muri. Cu neputință să se reducă in niște margini mal înguste flnctuâriie vieții. Ajungem deci fatal la inc-heerea, că trebuie să ne în­ drumăm alt-feliiî educațiea copiilor, dacă voim să fie la înălțimea vremilor nouă in cari intrăm, daca voim să poată să ție piept crizei sociale deschise. Dar mal întâi, cari-s pricinile acestei crize? Pricinile acestea purced din transformarea necontenită a mijloacclor de producere și de transport, cu alte cuvinte, a mijloacelor de existență. Odinioară se producea în ateliere mârginite? adesea în familie și acasă, pentru o clientelă redusă și cu totul locală, cele mai adesea cu mina sau cn motoare mici. Metoadele ierau acelea-și, adesea tradiționale, treeîndu-se gu sfințenie din tată în fiu. Partea inovației lera mică sau nu leșia la iveală de cît încet. Nu ieraî în concurență de cît cu meșteșu­ garii din vecinătate, pentru că slabele mijloace de tran­ sport se le aveai la îndămină, nu îngădueau nici ca să exportezi departe și nici sft importezl produsele de de­ parte. Și această concurență, totu-șl atît de mărginită c-—lera, »—anume, -------- _ și mărginită PrU1 forța împrejurărilor, |nCt* pnntr un șir de măsuri restrictivi■e, cari fixau metoadele de muncă, numărul calfelor, al ucenicilor, numă­ rul lucrătorilor... Totul tindea, ast-feliu, ca să asigure stabilitatea și ti^dițiea mijloacelor de existență. De unde, o educație în­ dreptată cutră stabilitate, cătră tradiție, cătră trecut, iera cu totul potrivită cerințelor sociale. Neapărat că educațiea, lera firește făcută in chipul acesta, și lea dădu rezultate ce fură multă vreme prețuite. Condițiile sociale sînt. astă-zi cu desăvârșire schimbate.. Producțiea se face, cele mal adesea, în marele atelier, cu motor! de- o putere aproape nemărginită. Dînsa ser­ vește o clientelă ce se întinde de la un capăt al lupe! la altul, care, ast-feliu, Ieste si îea nemărginit de întinsa. Metoadele de muncă se transforma neîncetat, după toate progresele științei. Inovațiea înlocuește deci pretutin­ deni tradițiea. Trebuie să fii pururea gata de a produce mal mult sau a produce mai bine, sau a produce mal ieftin, dacă nu vrei să fii doborî! de concurență, fu lo­ cul vieței calme, liniștite, ie vieața intensă și novatoare. Și ceea’ ce-I mai grav, nu ne rinnîne să alegem care ne place: această situație nouă se impune cu tirieă unui fapt nestrămutat. Cînd inse mijloacele de traiu sînt schimbate, condițiea tuturor ie schimbată: ceea ce face o criză socială, o chestie a mijloacelor de traiii. Ceea ce a adus noutatea ic dezvoltarea, sau ----------------------------... aceasta, .. ...: degrabă explodata științelor naturale, nu'sî mai vor fi spus nicî «o data dată c.nvmtnl cuvintul ultim si și cari cari nu-s de cit la început, cum spune fie-care și vede. De acum înainte lumea ie aruncată fatal în căile de transformare mate­ rială, în cari nu mal Ie cu putință de oprit. Ceea ce rupe cu totul cu trecutul, în care totul tindea la sta­ tornicie, la fixitate. A-zi, trebuie sa ajungi în stare de a te folosi, cît mai bine, de evoluție: trebuie să te de- fi îl' I li fl i I U IV li; �4 prinzi a scoate dintr’însa binele, și a-i REVISTA IDEEI REVISTA IDEE! V^jeol nici păcătoseniea oamenilor, după cum \ 1® spirite puțin luminate: Ieste o stare maternb1 ‘ lumei, orînduită de Providență, care a pus ]a îndumîna omului știința progresivă a natnref. Atirna dt ora,, să știe să se acomodeze cu progresul}: ie nu numai mtere- S1 Știința socinîă nu vede înse numai pricind* crizei, îi vede si direcfiea. Dar care-1 oare direc-țiea aceasta ? leat-o. Criza aceasta îndreaptă omul cătră o stare nouă: de-aicl în­ colo, iei nu mai poate fi încadrat, ca odinioară: Iei nuse mal poate baza, pentru a se susținea, pe un sprijin statornic si pe niște obiceiuri adaptate numai la un me­ diu dat Intr’adevâr. acest sprijin, acest mediu se pierde necontenit în'jnru-I, se nimicește sub loviturile necesi­ tăților schimbătoare și materiale de cari-am pomenit. De unde, omul, care n'a fost ținut, format, stabilit, de cît în virtutea unui cadru, se clatină și cade, o dată ca­ drul stricat. Trebuie, așa dar, ca educațiea, în loc să te adapteze la încadrare, în loc să te facă să te sprijini pe familie, pe cei ce te înconjură, pe niște lucruri vre­ melnice. ca slujbele administrative, ca aceste bune mici situații, pe cari le găsești de-a gata, cari nu cer nici inițiativă, nici silință... și pe cari poți să le pierzi de-o dată, trebuie ca educațiea să te aducă a te răzăma pe tine insu-țl, să știi să te susții singur, să știi să faci față ori-caror împrejurări. leată, ast-feliu, pric/We, direcțica și urmările acestei crize, cari se întind asupra educației, ca asupra a tot. Vrîndnevrînd, trebuie să facem pasul acesta. Trebuie să fa­ cem aproape contrarul de ceea ce am făcut până acum. Foarte bine, veți zice, dar cum să facem? Pentru a înlătura dibuirile, greșelele, grelele înșelări, trebuie sâ ne călăuzim de experiență. Și fiind-că' nu găsim ex­ periența aceasta la noi, unde educațiea Ie îndrumată cu totul p’e dos, trebuie s’o căutăm aiurea. Trebuie să imi­ tăm popoarele cari au trecut peste greutatea aceasta, și cari cresc copii în stare de a lucra Iei prin iei și în afară de ori-ce încadrare de rudenii, de prieteni, de re­ lații, de administrație... Dar, în sfîrșit, ce fac popoarele acestea față de co­ piii lor ? leată ce fac : Mal intui, la popoarele astea, părinții nu-și privesc co­ piii ca aparfinîndu-te lor, cum că ar fi, tn vre-o privință, obiectul lor, o simplu continuare a persan olițăfeT lor, un fe­ lii1 de supraviețuitori at lor. Iei își privesc, din potrivă, copiii, ca pe niște ființl. cari, vor trebui, în curînd, să fie neatîmate de Iei. Și așa, n’au altă grija mai mare, de cît de a grăbi această emancipare necesară, în con­ dițiile cele mal bjuie. Iei nu țintesc de cît la asta. leată forma deosebită a devotamentului lor părintesc. Dovotamentul acestora nu stă întru a-șl absorbi copiii, în a-i lipi lingă dînșii, a-I modela după chipul lor de a fi. să-sl făcu lor un anturaj plăcut, dulce, comod. Ieu am văzut, și am văzut cu toții, stricîndu-se sau ne avînd loc mul­ țime de cusătorii, din pricină că tînărul menaj trebuea să plece, nu zic in străinătate, ci numai în provincie ilîhim^nr11 * ♦ iubi,U f°arte tore C0P”L Dar îl’ iubim oare ast-feliu pentru dînșii, sau pentru noi? La popoarele acestea, apoi, părinții îșT tratează romii !0C!Q-‘r ca oameni mari, ca personaS S1? pru‘ aceast3’ dintr’în.siiPoameni x aobiljraea de la sfirsitul ?U- îrâlt’ ^oî’ fttcem ca ceputul acestuia veaculuicopiK trecut, înacestma, îșî mai crcșten f<)tcare, la modft veche, pentru rangul ce îl aveau odinioară un venit pe care nu-1 mai aveau, pentru curte , amintiri fără de nici o noimă, amintiri șterse, de amintiri. , ’ La popoarele astea, părinții au o grija din cele ,il0? î’^hebăm, afaril de a noastră, trei, patru, cinci averi nu numai atUa ca noi, de sănătatea, de puterea, <ie ’Jasta nlflI ,"ainte ca c?P’fi sa 11 «juus majori, la douătarea deplină, cit mai deplina cu putință, a energiei Si iei nu cată să dobîndească forța aceasta prin , •’ri de auL Fentru-ca, fura asta, cum îi’vom putea ci z-tori, ccind Iei yor fi lunți mai mult pentru avere? Nu nări de exerciții trupești, prin osteneli cari, din nOf?e«ătorfi saE.săse mire nimeni cind ii voii spune că Ie o ar avea ca urmare de a slăbi trupul, prin tururi de frebuie : câ de ocnaș, cu Ie a despera de-a mai putea izbuti. gimnastice. Din potrivă, îșî dau foarte bine sam;-.0^ fapt se știe cu ce pornire părinții de familie francezi condițiile obicinuite ale vieței fizice. M <lp knee fapt ? renunțat la munca aceasta, murginindu-se de a avea Nu ’le numai atît. La popoarele astea, pîirințiț a mal un copil sau doi. foarte de timpuriu, pe copii, la practica lucrurilor 1'"», nmr voi vă ieșițl din sărite, la ideea de avu lăsa co­ Ast-feliu, nu stau le cumpene su-î lese să umble simfl/f jii fără avere moștenită. Amorul vostru patern se revoltă, de mici. Iei îl însărcinează cu unele daraveri, fUr( fjjtațl C!1 au Purinț? de !am’fi® anglo-saxon, care nu dă si să dreagă, pe cît ]e-ar sta iu putință, și chiar (iacu , ci o centima copiilor sal, li dă, în realitate, nemăsurat voesc, întru cît-va și mai pre sus de putință, FrânSâ mult mai mult de cit un părinte de familie francez, cari se duc în Englitera sau Stntele-Unite, <țe ^.21J f; dă tocmai ceea ce vă preocupă atît, ceea ce nici voi, de asemenea fapt. Englejiî, la rîndul lor, se mira I’ nici ie11 nu vom a ,le da ■ acel sPirit de inițiativă mirarea noastră, întru atît li se pare lucrul de simnl diabolic, acea aptitudine de-a izbindi, pe care noi o plă­ și firesc, întru atît ie un mijloc neapurat pentru aceas s tim cu aur, și pe care tot aurul pe cure noi îl econo­ educație, care are de țintă să facă, nu literați sau misim» cu atîta anevomțu și umilire, nu face de cît să-l ționarl, ci cu deosebire, și mai pre sus de toate, oainenî lnăb ase J0 realitatea, noi economisim, trăim ca niște ne­ La aceste popoare, părinții fac, in de obiște, ca «ă î,lr((’ voiași’, practicăm sterilitatea sistematică, pentru a îngădui copiii lor un mcțtc^ug manual. Intr'adeviir, popoarele acei copiilor noștri să nu facă nimic, sau să facă cit mai pu­ tea, n’au, pentru munca manuală, suveranul dispreț țin cu putință. Credem cu, cu chipul acesta, li vom asicare îl profesăm la noi. Iele s’au emancipat, de rănit rrura viitorul. Și, cu toate acestea, priviți iu jurul vosde această greșală, care Ie mai dăunătoare de cît o sută de înfrîngeri pe-cîmpul de bătae: iele nu împart nies- 1 . tm pe cei ce se ridică, pe cei ce izbutesc mal bine în ori-ce carieră, pe cei ce apucă pretutindeni cele mai teșugurile în nobile și nenobile O singură deosebire bune locuri: nouă din zece, sînt nișteparveniți, oameni fac, ceea ce. Ie mai drept, intre un om capabil si unu] cari s’au ridicat prin puterile lor proprii, cari au mîncat necapabil, între un muncitor și un leneș. Fiul unui lord piiniî n’au mai putut mămăligă cu brînză, și cari, pentru va fi fermier, sau fabricant, sau comersunt, fără a se n ajunge să mai mânince și alte cele, s’aii luptat bărînjosi cum-va, fiind-că așa se practică. Mă înșel, Ieste butește prin inițiativa individuală. Priviți acuma copiii un meșteșug ce ie privit ca mai inferior celorlalte, acela de familie, numiți ast-feliu pe drept, fiind-că aceștia se de funcționar și de politician. Acestuia i se fac două intemeeazîi mai mult pe familiile lor de cît pe dînșii, imputări: mai intui, nu «rentează , ne fiind producător pe banii părinților lor, pe zestrea femeei, de cît pe muuca de cit în situațiile înalte: după aceea, răpește omului lor personală: vedem că sînt cuzuțî, vedem căzîndu-i pe independența. fie-care zi tot mai jos- In de obște, sînt inferiori în toate și O altă trăsătură: părinții i.fi devansazu copiii in cunoftuturor, cu toate cu an primit o educație foarte îngrijită. tința tuturor noutăților utile. Cum ar putea să fie alt-fe-liu, Tinerii crescuți, precum am aretat, sănătoși la trup, intr’o societate in care spiritele sînt îndreptate mal mult deprinși cu lucrurile reale, in atingere cu faptele mate­ spre viitor de cit în spre trecut, mai mult cătră meseriile riale, pururea tratați ca oameni mari, nbicinuiți să nu uzuale, pururea perfecționate, de cît cătră situațiile ad­ se întemeeze de cît pe sine, privind vieața o luptă, ceea-ce ministrative, cu totul staționare, într’o societate’în care Ie cu totul creștinesc, înfruntă cu o tinereță de putere coizbindești, nu râzămîndu-te pe niscal-va proptele, ci vîrșitoare anevoințele vieței. Le place, âu chiar nevoe aproape numai prin inițiativa si prin valoarea tu curat fie iele, le înving. Și, cu unelta serioasă cu cari au fost personala. înzestrați, se simt la largul lor și progresează. Ce mal fac încă asemenea părinți ? Se slujesc foarte Acuma judecați, comparați și hotârîți-vă. Din parte-mi puțin, in formă, de autoritatea lor fața dc copii. Iei O păs­ am încercat, să arăt, ce resort uri ascunse acționează rasa trează pentru cazuri esoepționale și extraordinare. Nani care Ie, astă-zi, pentru bătrînele societăți, pentru socie­ spus, că își privesc copiii ca pe niște ființi independente tățile îmbutrînite,ceamai copleșitoare,mai amenințătoare. ■ de iei și ca pe niște oameni mari’? Fără îndoială, n’ai Ed. Demolins. să crești nici de cum un om mare, supunîndu-1 necon­ tenit la jug, fie jugul acesta chiar părintesc. Iei îșî dau sama că educațiea adevărată, desvoltătoare, nu-i cu pu­ tință prin constringere, ci prin aceea ce s'ar numi an­ trenare, imbold. Iei se folosesc mai mult de insinuare, ne sfaturi, de cit de jiorunci. Și aceste insinuări, aceste Se povestește, că, într’o zi, Matei Corvin, regele Un­ sfaturi, au totdeauna grijă să pară dezinteresate și8I] gariei, află că unii din țeranii săi munceau din cale nu poarte pecetea autorităiei lor. Iei lasă pe copil, să afară de mult și nu mîncau de-ajuns. Numai de cît cugete,_ să se convingă și să se apuce de treabă de sineLl> adună consiliul, chiemă la sine pe primarii comu­ Dar leată ce a mai hoturîtoare purtare, cea mai fund8* nelor credincioase, cîți-va boeri, magnați, și-i întrebă mentală, pe care am păstrat-o pentru la urmă; Copiii Qespre asta. Cu toții,’ fie-cnre în feliul său, îi respuncum-că părinții lor nu se însărcinează de a le face situați^ In Franța, se pune, în de obște, unui părinte de fainii*^ era că țăranii ierau niște vlăjgani puternici, bine zidiți, întrebarea aceasta: «Ce ai să faci din copilul D-tale' a stare să muncească ori-cît, și ca, pentru niște inoȘi dînsul îți răspunde foarte serios: «Magistrat sau faDC* ca iei, aveau destulă mîncare și băutură. Daca ționar, sau altă ce-va». De unde urmează, că un 8S?* v?r, uiuncit din greu, precum munceau, ar fi fost menea părinte s’ar crede un părinte rău, cînd n’ar a ătnători și. pentru dînșii si pentru boeri, pentru-că, Cu gura prin sine viitorul copilului său, cînd nu s'ar ost*81 de ftre mult, cu atît mai mult cere, și, su-I facă o situație, pe care ar socoti-o dînsul mol bun“cuinl,pZ^n?u'se a cunoaște bogățiea, ar fi fost nefericiți, Și un asemenea părinte, împinge devotamentul pâ«s , a se despoea pe sine de-o parte din avere pentru a-fl u se întîraplă strămoșilor noștri în raiul pamîntesc. înzestra copiii. Un părinte englez, sau american, n*V[ DarV^6’ care stuteu în scaun, nu respunse nimic. ■înzestrează; fie-care generație trebuie să leasă la caPtt A dădea bine samă că toți ierau niște minciunoși. cum va ști iea. Uen.??81!^ se despărți așa dar fără să fi hotarît ce-ya. La noi, cu totul alt-feliiî: generațiea precedentă trel'11^ ® e mșe, care, ca rege ce iera, nu iera tocmai rău, J-»sssr «R &SS RK-K; O lecție practica 5 luă lucrul în serios, și, peste cîte-va zile, spune po vestea, invită pe cîți-va din nobilii și consilierii săi su-1 însoțascu la o primblare. Oînd fură gata, porniră peste dealuri și văi, călări cu toții și vesmîntați iu haine strălucite, cum iera moda în vremea aceea. Ajunseră, ast-feliu, într’un sat sau cătun, locuit de țeranî, și de acolo la niște vii, în cari lucrau oameni, pe colinele scăldate de soare, cari se ridicau în preajma unui fluviu, Danubiul sau Tisa. Iera, mi se pare, pe la sfințitul primăverei sau începutul verei. Vițele își ayătau abiea strugurașii, pentru că recolta iera foarte tîrzie acolea: o parte din struguri nu se culegeua mai înainte de a fi fost atinși de cele dintâi înghețuri, ceea ce făcea vinul mai tare și mai dulce. Ierau acolea bărbați și femei, flăcăi și fete, cari lucrau și își ru­ peau spinarea, unii, îndoiți între două rînduri de butuci, alții, ducînd coșuri grele pe colina plecată, cu toții muncind în parte, pentru rodul pe care n’aveau să-i mînînce iei și pentru vinul pe care n’aveau să-l bee iei nici o dată. Acolea, regele se opri, coborî de pe cal și începu să urce malul pietros al viei. Nobilii, mirați de ceea ce se petrecea, îl urmară. Unul din iei, care se afla în preajma regelui, se întnrnă și zise zimbind: <Da, feții miei, ie un joc nou, jocul pe care îl jucăm astă-zi : are să ne învețe minte -. Și nobilii zimbiră, inse o leacă cam trist. Cît se atinge de țerani, dînșii se îngroziră în fața acestor boeri auriți. Socot că iei nu cunoscură pe rege, fiihd-că nu-1 văzuseră nici o dată. Tot ceea ce știeau despre iei, îera că se bătea adesea cu Turcii. Inse ce le pășea dacă stăpînul lor ar fi fost Turc sau Maghiar, cînd atît unuia cît și altuea îi datorau tot acela-și număr de zile de muncă pe an, și cind iera atît de neîndestulătoare bucata de pine ce-o cîștigau cînd lucrau pentru dînșii,. cu femeile și cu copiii lor. Cu toate astea, iei nu recunoscură pe rege. Văzură, printre acești bogați boeri, pe propriul lor stăpîn și se înfricoșară. Dar nu puteau să fugă din fața aces­ tor oameni puternici și acestor năstrușnici Cai, iei cari munciseră de cum se luminase de ziuă: iera atuncea cam pe la unu după amiază. Afară de asta, regele și boerii ierau însoțit! de o ceată de arcași, remasă de ceealaltă parte a viei, gata să sloboadă in iei. Totu-și, mojicii nu fugiră, ci urmară a munci ca și cum nu i-ar fi privit nimica pe dînșii. Pentru-că, într’adevăr, fie-care își zise : « Dacă nu voiii fi ieu acela care trebuie să fie ucis, mine n'am să am ce mînca, dacă nu voiu lucra cît mal bine astă-zi. Și poate voiu ajunge vătav dacă unii din camarazii miei vor fi uciși și dacă voiu fi lăsat cu vieațăi-. Intre acestea, regele ajunse în mijlocul lor și zise: — Oameni buni, care-i mai mare peste voi ? Un om puternic, pîrlit de soare, în vrîstă și călit, răs­ punse : «leu, boerule?. — Dă-mî mie sapa ta, zise regele. Vreu să fac ieu treaba care-o faci tu, fiind-că domnii aceștia, vreu să lu­ creze sub ascultarea mea. Dar stai acolea lîngă mine și mă îndreaptă cînd voiu da vre-o poruncă greșită. Ceilalți oameni pot sa se chră. Teranul nu știea ce să cugete și se uita la rege cari întindea mina și cu o mișcare din cap părea să-i zică: Ascultă, dobitocule. Teranul îi dete sapa. Pe cînd regele rîndaea cavalerilor partea lor de muncă, țeranul respundea da sau ba la întrebările ce i le punea regele. Iera o foarte ciudată priveliște, să vezi jachetele de ca­ tifea și mantalele purpurii, desbrăcate și aruncate în praf ! i (t! j ■■ F F I! ■ îîi ' I f! rFi �6 BEVISTA IDEEI REVISTA IDEEI 7 Cu privire la atentatul din Buffalo Cavalerii se apucară ast-feliu de muncă. Li se păru muncă. Voi vă veți duce să vă înzdrăvenițî din nOu Fapta Ini Czolgosz,iK putea să răspundă «Agîtazione»» mîncînd bine și bînd și mai bine încă. Cît despre uoj’ o petrecere, de a munci la vie. nu a înaintat cu nimic cauza [rraklariatuluT«/ a recoluțîtâ. trebuie să ne mulțumim cu o bucățică de pîne de 8e’ Se găsi totu-și unul, care, după ce se desbrăca de Lui iiac-Kinlcij îi va urma semenul silii Hoosevelf, fi to­ tîac-Kinîey,, caPu!, ohgarhiei nord-americane, unelta tul va ramînea în starea de mal înainte, a fară de starea mantaua lui purpurie, remase într’o țesătură persana glă și apoi să ne apucăm de muncă din nou, ? gțiuătoriul mnnlor capitaliști, trădătoriul Cuba- anarhiștilor, cnri va deveni ce-va mal grea. Și se poate ca . seînteetoare, de fir și de mătasă. Regele, întoreîndu-se ce soarele va apune și luna ne ya lumina cu razele iej Voi va veți duce să vă 'culcați, strîngîndîn braț e j ’ spre dînsul c’un aer aspru, îi poruncisa urce și să coboare î1, r si Filipin’101’» omul care încuviință măcelul gre- «Agitazione» să aibă dreptate. Ba chiar, în mediul acolina cu cel mai mare coș de pietre. Cavalerul acesta voastre trupuri albe: Noi trebuie să ne sculăm, cînd 111 îlor di11 Hazleton, torturile minerilor din Idabo merican, după cît știu, probabil cu așa va fi. făcu o schimă, care făcu pe toți camarazii lui sa rîdă, n’au apus încă stelele, ca să ne apucăm ieară-și de iiile de mi?ehî fflPtu?te îu potriva muncitoCeea ce însemnează, că în războiu, sînt încercări niși îngînă îndestul de încet, în cît sănu-1 audă nimeni: muncă. Și ce răsplată avem? Voi vă veți întuma >’!,1 jiu «republica model», acel care încarna politica rnejite și greșite, sînt luptători dibaci și de acei cari, «Trebuea oare, se slujesc pe acest fiu de prostituata, acasă, nude vă așteaptă mîne alte serbări și desfătări. ■murista, cuceritoare, imperialistă, în brațele căruia lăsîndu-se răpiți de entuziazm, se prefac ușor în țintă ca să mă pue să car bolovani»? Pentru-că, trebuie Pentru noi, toate zilele au tot acelea-șî canohurî; nij ,n aruncase îmbuibata burghezie americană, a căzut a. inamicului, compromițând ast-feliu: pozițîea tovară­ șilor lor. Ceea-ce însemnează, ca fîe-care trebuie să să știți, tatăl regelui, loan Huniade, unul din marii ie nici mîne, nici ieri. Nici o muncă nu ne aduce S tiina revolverului unui anarhist. războinici ai lumei, Ciocanul Turcilor, iera uu copil odihnă, și începem din nou, mereu aceea-și treabă pe ce voiri, oare, să ne mâhnim noi acum, dacă propage, să apere și să practice tactica ce crede maî pănă ne sună ceasul din urma. Așa că, dacă va gîn’ nelegitim, cu .toate că. copil de rege. n’a rezervat omului generos și mare, ca, printr’o nimerită, pentru a ajunge la izbîndă cît mal curînd rtică hună sau rea. cu cale, fără cale, să se fi dat și cu cîț mai puține jertfe cu putința. Dar nu se Și așa, cavalerii se apucară vrednicește de munca diți acuma să ne mai puneți vre-o taxă nouă sau nis­ poate schimba faptul fundamental, vădit, că cine luptă, e sine însu-și ca jertfă a egalităței și libertățeî? și făcăau haz cînd sapa răsturna pămîntul, cînd pie­ caiva alb? poveri, luați aminte că nu le, vom putea I1 q repetăm și acum, ca și în toate împrejurările ase- bine sau rău, împotriva aceluia-șî vrăjmaș, și cu acetrele sunau sau cînd se înălța un nor de praf. Cel îm­ îndura. Vă grăesc fără teamă, fiind-că am descoperit că omul acesta, cu lanțul de aur în jurul gîtului, ie r P . ilnătoare. De oare-ce ne^ aflam într’o societate de lea-și scopuri ca și noi, va ii prietenul nostru și va brăcat în țesătura fină, urca și cobora colina, înjurînd ?are în care violența ne înconjoară și ne hărțuește avea dreptul, nu negreșit la necondiționata noastră de toți dumnezeii. Boeriî își ziceau între iei: <Sîn- gele. Iei nu va voi să-mi curme zilele pentru ceea Jjn toate părțile, noi, urmînd a duce lupta, senini, pen- aprobare, înse la cordiala noastră simpatie. gele nobil prețuește maî mult de cît sîngele mojicu­ ce spun, fiind-că poate întrebuința mai bine, împo­ triva Turcilor, puternica lui spadă. L a face să înceteze cumplita necesitate, de a trebui Unitatea luptătoare, fie o colectivitate sau un simlui. Fie-care lovitură a noastră face cît trei de ale Tor». Căpitanul, atunceu întrebă: <Trebuie, sire, să-1 l0. Jse respundă la violență prin violență, și dorindf sa „P}..u individ, nu schimbă întru nimic aspectul moral Regele, înse, muncea, nu glumea. Țeranii privea la vesc, sau omul acesta a ținut predica ce voeai»? ce.se petrecea, în tăcere. O nouă frică îi cuprinsese, gOSeOscă cît mai curînd ziua aceea, cînd antagonismele al chestiei. O răscoală armată, făcută pe neașteptate, — Să nu-1 lovești, zise regele, iei a rostit predica și își ziceau în sine: «Cavalerii aceștia, mari și pu­ de. interese și paterni dintre oameni să se poată des- poate produce sau daună reală sau aparentă războiu­ mea. Ascultați-o, cavalerii și sfetnicii miei. Cu toate ternici, au venit ca să vadă cît poate să muncească ]efîa prin mijloace umane, civilizate, păstrăm lacrimele lui social pe care noi îl ducem, ca și un atentat in­ un om făiă să moară. Dacă ni se mai adaogă povara, astea, predica asta mi-a trezit în minte o alta. Am ^florile noastre, pentru alte victime, ce nu-s de feliu dividual care jignește simțul popular. Inse dacă răs­ să v’o țin mai tîvziu. Haideți să mîncăm. sîntem pierdut!». Și-i apucau fiorii. acești oameni, cari, punîndu-se în fruntea claselor des- coala ie făcută pentru a dobîndi libertatea, nici un Plecară. Regele și cu tovarășii săi se așezară lingă anarhist nu se va da înlături să® o aprobe, mai mult Dar munca înainta și soarele scăpata. Trecuse de poetuare și apăsătoare, își asumează răspunderea și de cît atît, nici unul nu va cuteza să tăgăduiască ca­ mult de amiază. Cavalerii nu mai rîdeau, loviturile de fluviu, la umbra unor sălcii, și mîncară și băură vo­ indnră prîmejdiea situației lor. de luptători sociali învins!» De sapă ierau mai încete, purtătorul coșului se așeză pe ioși. Regele dădu poruncă să se dee rămășițele prin- 1 Cu toate astea, s’au găsit anarhiști, cari au crezut racterul „ . , răscalatorilor „ LLC tot IlUU u U^U, limu. răsculatul xuavuiavux ie XC unul IXUIXX singur OUlgUl?? zului și o leacă de rin la muncitori. Dădu apoi o piesă de cuviință să insulte pe asupritul care se răzvrătește, ce 4sDCV a n11?U fie ?a\ cind culmea colinei și se apucă să se uite la fluviu. Regele Are dreptate «Agitazione», cînd zice că greviștii înse muncea mereu, și ceilalți,'de rușine, îl imitau. de aur vătavului și cîte trei piese de argint de 'fie­ fără înse de a găsi vre-un cuvintde dezaprobare pen­ Pană ce, cel ce iera maî aproape de rege, lăsă să-i care om. Cînd bieții oameni văzură astea în mîna j tru asupritoriul care și-a primit pedeapsa nelegiuirilor au totdeauna dreptate fața de patroni, și are dreptate, cu toate că ie vădit, cum-că nu toate grevele sînt cadă sapa din mină și-i trase o înjurătură zdravănă. lor, li se păru că se va prăbuși cerul preste pămînt făptuite sau încuviințate de iei. Regele și cavalerii pocniră cătră sară spre casă. Cu toate astea iei nu iera un trântor, ci un bărbat voinic, ,;1 Ie o rătăcire a minței oare, ie o dorință bolnavă de povățuit, pentru-că, o grevă nereușită, poate, în un flăcaoșn în..floarea vrîsteî, un valoros căpitan ain Regele iera adîncit și tăcut. In sfîrșit, căpitanul, care de a dobîndi aprobarea adversarilor, sau ie o iscusința anumite cazuri, să iște descurajare și dezbinări prin­ faimoasa bandă neagră, care învinsese âtît de adesea călărea lingă îel, îi zise: «Sire, țineți a doua predică». nechibzuită, prin care s’ar voi să se cucerească liber­ tre muncitori. De ce, ceea ce-i drept în lupta econo­ mică în potriva patronilor, să nu fie, în lupta polipe Turci, și pe care regele îl iubea pentru virtutea — Socot. c’o și cunoști, respunse regele, fiind-că JL111C idei, 1UC1) renunțând 1CUUUVIUU. așa aoa tam miu . w A , tatea de a propaga propriile _ P?tr!’.vîra cîrnmîtorilor, cari, servindu-se de pușca firi. Așa că regele îi zise: «Ți-i rău, căpitane» ? alt-feliu n’ai fi vorbit atît de cuminte mojicului. Dar, exprima adevărat t,(ța'îin ni sam la dreptul de a f“-;----. simțămîntul .. . QAfrinr.niiii .* soldatului și de cătușele jandarmilor, vor să ne sub­ _ — -No, zise îel. Dar întreabă mai degrabă, sire, pe spune-mi, Căpitane, care ți-i meșteșugul din care trăși adine al inimei, falșifîcînd simțimîntul acesta sau juge exploatare! lor și exploatare! capitaliștilor? țăranul ce-i lingă voi. ești D-ta precum trăește olarul din olărie, și așa mai prefacîndu-1 în alte cele ? Aici nu ie vorba de tactică. Dacă ar fi vorba de .— Lre, zise regele, țeranului, de ce acești puter­ departe. 0 fac cu părere de rău, dar nu mă pot opri de a asta, ieu aș zice că, în de obște, prefer maî bine o nici cavaleri se simțesc rău? N’am condus'bine? Căpitanul lespunse : «După cum olarul trăește din nu-mi împărtăși durerea și indignarea ce a produs acțiune colectivă de cît o acțiune individuală, pentru — Nu, dar munca le face rău. Sînt osteniți, si nu olărie, noi, trăim dc-spoind pe săraci». asupra mea și asupra tuturor tovarășilor pe cari am că pe acțiunea colectivă, care presupune niște împre­ ie de mirare, fiind-că an muncit sănătos. —- Dar meșteșugul mieu, întrebă regele, care-i? avut prilejul să i văd în timpul din urmă, cuvintele jurări mai priitoare, se poate pune mai mult temeiu — Adevărat Ie d-lor,că sînteți regele? - --- --------vosteniți,întrebă -------------------------------------Căpitanul respunse : «Meșteșugul vostru ie de a fi nesocotite, dedicate atentatului din Buffalo, de cătră de cît pe eroismul excepțional, de felini său sporadic, Toată Ininpa ÎPclinți fltllHCl capul fără să zică ni-, loata lumea înclină atunci regele hoților, dar nu mai rău de cît ceilalți». • 'Agitazione». care presupune o jertfă personală. Ie vorba acuma de-o mic, nafară căpitan, care iera un om curagios și nr.u de» nnru+an — Ipr sama bine, zise regele, voesc sa-ți spun la ce Cxolgosz le un inconștient. Dar îl cunoașteți oare ? chestie cu mult mai însămnată. Ie vorba de spiritul sincer: «Sire, zise iei, văd leu despre ce-i vorba Ne-ai mă gîndeam în vremea cînd mojicul vorbea : Mă gînFapta sa le o crima ordinarii., ce n'are nici unul din carac- revoluționar, Ie vorba de acel sentiment aproape in­ adus aice ca să ne propovăduești din scumpul vostru deam, ciy dacă aș fi fost ieu mojicul sau unul din se­ iti'de neapărate, pentru a putea fi privită că faptă politică. stinctiv, de ură împotriva asuprire!, fără de care nu Pluton. Dacă-i așa, voesc să. te ajut, pentru-ca, cu menii săi, aș fi pus mîna pe-o spada sau pe o lance Socot că ori-ce acuzator, regalist sau republican, prețuește nimic litera moartă a programelor, ori-cît chipul acesta, vom isprăvi mai iute și mă voiu duce și aș fi îndemnat și pe alții să facă tot așa. Și ne-am nu va susține ce-va mai mult. Dar ieste oare vre-un de libertare ar fi prevederile lor. Ie vorba de acel sa prinzesc. Vrei să-mi îngădui să pun acestui mojic fi ridicat, fiind atît de numeroși și ne avînd nimica p*otiv spre a se judeca pe Czolgosz, călăuzit de vre-un spirit de combativitate, fără de care chiar anarhiștii se cite-va întrebări» ? J de pieidut de cît o vieață păcătoasă, am fi luptat, ■nteres personal sau ură personală? Nu-i lămurit oare vor domestici și vor ajunge, pe o cale sau alta, în — Cum nu, zise regele, care devenise mai gînditor. am fi învins, și am fi pus un capăt meșteșugurilor do wptul, că dînsul a lucrat ast-feliu dus de motive de mocirla legalitarismului. Atunceu căpitanul se întinse și zise mojicului: rege^ de cavaleri, de uzurarî. Nu trebuie să fie în lume Jteres general ? Cu sau iară rațiune, înse ie cert că Jjaae, cîtâ vreme muncit-am noi? Drept vorbind, ieu nu pot crede cum-că articolul de cit un singur meșteșug, acela de a munci voios ’fini'Ul a vrut să se jertfească, cu sinceritate și cu de--= — Cam ca Ja două ceasuri, judecind după soare. pentru sine și de-a trăi voios din rodul muncei tale. tatfiment, pentru o cauză. Și nu sînt, oare, acestea, din «Agitaxione» corespunde adevăratelor sentimente Qi cită munca facut-am ? — Asta ți-i predica, întrebă qăpitanul ? Cine va emente cari dau faptului cel mai vădit caracter de ale redactorilor acestui ziar, și îi cunosc prea bice, făr?vmeeiSle;,IfeS?l?Se.-te7aDu1’ f5cînd 0 schimă cam pentru a fi încredințat, că nici un gînd de teamă să asculta-o dacă ai propovedui-o ? tțutat pplitic-uocial ? , . "fără dinlr •.I0* î^tiderâude cele ce voiu spune. nu-și primejduiască liniștea personală nu i-a putut — Ce-i ce ar pune pe rege într’o casă de nebuni. Ne; . ta cazuri de acestea nu se mai poate vorbi de deIn cea dmtâi jumătate de ceas, ați făcut o muncă pe aparut, ieu n’o propoveduesc. Cu toate astea, va fi ct- Codul o face. Dar codul ie făcut în potriva inspira. De asta nu vorbim. Iei au crezut, desigur, să care noi o facem m trei sferturi de ceas: in jumăsalveze relativa, și cît de relativa libertate do propa­ propoveduită, respunse regele. a5țstră, împotriva asupriților, și nu poate servi de tatea de gandă, ce li-î îngăduită în momentul acesta. Au cre­ ceas armatoare, abiea ați făcut o muncă de Inse uu ascultată, adaogă căpitanul, afară de cît de terni în judecățile noastre. ' . jumătate de zut să susție interesele partidului nostru, ale organi­ cit numai eîfCHn 'Jn»+ a*10 Ju,Qă.tate de ceas ați mun- acei cori decapitează și spînzură pe acei cari apără apăra ideile . aptele astea sînt fapte de războiu. Și dacă războiul zațiilor și ziarelor noastre. Lucruri pe cari le găsesc noi pentru binele poporului. Meșteșugul nostru Ie de 5 delict, ie pentru faptul că într’însul stă o parte dVata ’ &U?ai a patra jumătate sigur pentru mai multe generații. ’ minunate, dar cari nu compensază paguba ce aduce minen./?e.lrePtați șr asupriri. Pot fi, sînt chiar, deliuquenți, țirea propriilor convingeri. n -înteere . aceste yijtinseră la palatul regelui, niîncarăj Îri car*au năvălit în Transvaal. Dar nu boem cari Ie nerod lucru, ca, pentru a salva vieața, să nimi­ băură și dormira. Și lumea remase tot cum iera. ar libertatea, chiar dacă această a lor apărare Acuma, socotesc că vi-i sfirșită ziua voastră de cești rațiunile vieței. La ce pot folosi organizațiile tară speranță de izbîndă. W. Morris. ■ p H i ii îb j; I'!. Hî f: �i S REVISTA 1DKEI REVISTA IDEEI Pentru a-și satisface anumite trebuinți, de , de adăpost, de lux, de capricii, femeea pUne dămîna bărbatului pentru bani trupul ei. SigUr Lombroso și părtașii lui că dacă bărbaților ar fi se speculeze pe-o cale oare-care trupul lor, u’arf’ pentru baui ? Nu fac bărbații pentru bani fapte no ? și mai mîrșave de cît acele ale prostituatei pL*!* zise ? Adică faptul de a fi spionul cui-va, de a « agentul cui-va, de a-ți pune voința, alt-fel zis trum i tău la dispoziția cui-va, nu-i prostituție? Ni se pare că criminalitatea și prostituțiea îmbra r deopotrivă noțiuni bine definite și distincte, ca (u la una la alta nu se poate trage o încheere riguroaJ și că ambele sexe plătesc tribut lor într’o măsură mare sau mai mică. A fi căzut în prostituție nu 7 mează înse implicit a fi căzut și în criminalitate sî vice-versă. Precum, de alt-fel, nu-î exclus cazul  cine-va să fie căzut și într’una și într’alta. Natural că atît criminalitatea cît și prostituțiea pre. supun niște anumite organizațiunl mal mult sau iunj puțin morbide, pe lingă complexul de împrejurări determinatoare. A se stabili înse anumite stigmate și a conchide că atunci cînd se întilnesc, de-i femee, vom avea aface în genere cu o prostituată, care, de n’are condicuță, nu va întîrzia să și-o scoată, de-I un băr­ bat, vom avea aface în genere cu un criminal, ni se pare prea nepotrivit. Stigmatele pot fi indicii bune în unele cazuri, dar atîta tot. Spiritul poate avea mobilități de acele cari nu se traduc neapărat în afară prin fel de fel de abateri de la morfologia normală. Ar fi lucru din cale afară de simplu, ca substratul material al unor manifestări anor­ male să constee bună oară în anumite dimensiuni și dispozițiuni ale pavilionului ureche!. Ni se pare prea mare depărtarea de la una la alta ca să poată fi vorba ca de legătura strînsă ce-i -----între ------cauzăv*și «VVU.UU efect. Nu ------ — tngaduim materialismul manifestărilor de ordin psihic, Du’^ ^S^duim nici de cum, de cît socotim că el nu se mărginește la organismul în sine. Firea omenească face corp cu natura și cu socie­ tatea, și fenomenele de ordin social, cum sîut crimi­ nalitatea^ și prostituțiea, se alimentează nu numai prin ceea ce-i în om, ci tot atît, dacă nu și mai mult, prin _ u«. în puie» vuxui aceasta «c=r‘.u ceea ce-i în afară de om. Așa oca, ordinea stigmatele sociaie prostituției ale criminalităței. de idei, poate mai ale cu dreptate s’arșiputea vorbi despre q. -n afare caz opiniea publică s’ar orienta mai sî a .—A J_____ _____________________ ptAwuvu. oui VAXCUVU «U». bine și mal cu folos. /I se stinge sămînța prostituției și criminalităței n’ar însenina a se stînge mai propiu zis victimele lor, cu toate că pot avea chiar stigma­ tele organice, dar ar însemna a se stînge stigmatele sociale : lipsa de educație, ignoranța, lipsa de hrftna> lipsa de adăpost, lipsa de îmbrăcăminte, luxul... In afacere de criminalitate și prostituție, statistica chiar ne slujește prea puțin, de oare-ce și dintre parte și dintr’alta numărul înregistrat este minim fațu cu ce exista în realitate. Și greșala școalei lui Lomb’roso o atribuim faptului de-a fi avut în vedere nu­ mai datele oficiale, în conformitate cu cari spre a se pune n’a socotit nepotrivit a vedea în criminalitate și prostituție numai o particularitate de sex. Din cele expuse, credem că reese clar, și în con­ formitate cu înțelesul obștesc, care călăuzit de bunul simț greșește rar, că criminalitatea și prostituțiea prezintă noțiuni bine deosebite, că atît uneia cît alteia, dacă nu știrbim înțelesul propriu al acestor vorbe, sînt victime mai mult bărbații de cît femeii6; ceea ce se explică prin felul deosebit al viețeî lor?1 prin natura organismelor lor. ,, ,7 ,,.T evoluționare, dacă se lasă să pîeară spiritul revolu­ ționar? La ce libertatea de propaganda, dacii nu se mal propagă ce se gîndește? _ Ceea ce ie mai rău, ieste că anarhiștii anti-orgaiu-^ zatori, acei ce sînt în potriva participărei la lupta muncitorilor, in potriva constituitei jn partid, nu vor lipsi de a zice și de a crede, cum-că această stingere a. spiritului revoluționar ieste urmarea tacticei pe care iei o dezaprobă. Nu vor avea dreptate, înse li se va părea că au, și asta va pricinui muncel noastre mai mult neajuns de cît toate prigonirile cu putință. După mine, taina izbîndei noastre stă în a ști să împăcăm spiritul și acțiunea revoluționn- ă cu acțiunea practică de toate zilele, în a ști să luăm parte la mi­ cile lupte, fără a pierde, din vedere lupta cea mare, hotăritoare. Lucru ce nu mi se pare anevoe. Nădăjduesc că prietenii de la «Agitazione», vor ști sa dea uîtărei un moment de rea inspirație și să menție ziarului caracterul curat revoluționar ce corespunde principiilor noastre. E. Malatesta. Criminalitate și Prostituție Ca să esplice pînă la un punct disproporția dintre cifra criminalităței la bărbați față de cea a criminalitățeî la femei, școala lui Lombroso admite că diferința ce-ar fi în favoarea sexului femeesc se complectează prin cifra prostituției la acest sex. După Lom­ broso, prostituțiea este criminalitatea proprie sexului femeesc: după el, acelaș fond organic ar sluji de bază criminalităței cași prostituției. Intru cît ni se pare că se face o regretabilă confusie între o noțiune și alta, nevazindu-se de cît o particularitate de sex ca deosebire, socotim că-i toc­ mai bine-venit momentul de-a limpezi înțelesul acestor vorbe. In afacerile judiciare, cu deosebire de ordin criminal, ambele aceste noțiuni se prezintă conex si nnrnnno ca as a una cealaltă im­ aproape se dă na se crede că ființînd plicit există, fără a mai fi nevoe de multă cercetare. In înțelesul obștesc criminalitatea desemnează în genere faptele de ordin activ, cari aduc mai dese ori o lezare mortală personalităței cuiva: iar prostițuțiea desemnează în genere faptele de ordin pasiv, cari aduc mai dese ori înjosirea demnităței cui-va; De unde vedem că înțelesul obștesc al acestor noțiuni este destul de clar și că devine obscur din moment ce este supus înaltelor discuțiuni de școală, cari, cal să aibă aerul de-a esplica niște fapte, nu se sfiesc de-a denatura și înțelesul vorbelor, cum e cazul cu școala lui Lombroso în chestiea de care vorbim. Sînt motive atît de plausibile cari să esplice nu­ mărul mai mare de crime la bărbați, ca pentru a aduce pe aceeași treaptă sexele în rele cași în bune, nu-î nevoe de recurs numai de cît la echivalări ca cea a criminalităței cu prostituțiea. Trăită în genere in mediul casnic, mai puțin sbuciumăt, ca cel social, din fire mai docilă, femeea este mai puțin pornită a fi păr.așa criminalităței: și în aceeași ordine, trebue să spun că femeea este și mai puțin pornită a fi păr­ tașa prostituției. Lombroso cînd are în vedere cifra prostituatelor, el se raportă numai la faptul înjosire! demnităței feineeșt! prin vinderea oficială a trupului ei: așa că-i scapă din socoteală prostituțiile prin vindere neoficială a trupului pentru scopuri cu totul altele de cît cele ale prostituatelor oficiale. Și îi scapă atîte alte geauri de înjosire a demnităței umane, atîte alte soiuri . ue prostituție, cu mult mai abundente la sexul mas­ culin, ceea ce-i și natural de cît la sexul femeesc. . DR. Z/Obln’ frumuseță și Farmec de mirW doca ave™ ,n vedere ce putere Ieste iea în lume, de oare-ce face din fata care o are, o ade.vărată regina printre tovarășele sale, și îi atrage iidorarea bărbaților. b Atît de mare ie atragere ce au în totdeauna femeile pentru frumuseța, in cit ar fi în stare să dee inteli­ gență, rang, bogăție, aproape totul, pentru a o avea Am cetit unde-va, că marea Madame de Stael, ar fi schimbat inteligența și situațiea iei din lumea literară pentru frumuseța Doamnei de Recamier. Dat fiind dar că frumuseța ie o putere atît de uni­ versală și că toate mințile i se închină, care ieste atunci folosul unei încercări de a o nesocoti și de a face pe fetele urîte să creadă, că nu-i vre-un lucru mare, care să le facă vre-un bine? Mai degrabă să căutăm să-i dăm locul cuvenit în vieața zilnică, să spu­ nem unde își are sfârșitul, să vedem cari i-s marginale, pentru că are multe. Qînd o fată va avea o față drăguță, iea va fi sigură, că mai de vreme sau mai tîrziu, i se va spune că ie frumoasă. De obiceiu, înse, nici nu va avea nevoe să igespue,pentru-căse va putea vedea singură iu oglindă. Dacă va fi o fată cu bun simț, iea totu-și nu se va mîndri, cu frumuseța iei, ci, se va gîndi, din potrivă, cu modestie, că nu ie de cît întruparea unui atît de mare dar, fără să aibă vre-un merit pentru asta. Prețuit! dar frumuseța voastră, dragele mele fete, dacă cum-va o aveți, și fiți mulțumite de iea pentru plăcerea ce o puteți aduce printr’însa altora. Dar nici o dată să nu vă folosiți de dînsa pentru a umili pe su­ rorile voastre mai urîte, sau pentru a înteți pe tineri la peire. Frumuseța în sine ie o binecuvîntare, dacă ie purtată cu gingășie. Dar, ca și alte mari daruri, atrage după sine și oare-cari respunderi. Ie un dar mai mult, despre care trebuie să dai socoteală. Dacă o fată frumoasă poate face cu ori și cine, ce-i place, ie bine ca mai întăi să se încredințeze, cum-că aceea ce-i place Ieste și ceea ce-i drept. Nu mă îndoesc, că multe din așa zisele «fete urîte», au plîns lipsa lor de frumuseță și au privit ca cea mai nedreapră alcătuire, ca prietenele lor să aibă toate farmecele și Iele nici unul. Dacă ieste vre-o fată din categoriea aceasta printre cetitoarele mele, aș vrea să-i spun drept mîngăere. Dragă c.cpilă, foarte puține fete sînt, în cele din urmă, într’adevăr frumoase, pre­ cum tot ast-feliu și foarte puține sînt cu totul lipsite de farmec. Ieste în totdeauna o cîtime de frumuseță chiar numai în însu-și tinereța. Crede-mă, uîte-te o chpă în oglindă, și vezi de n’ai o trăsătură două, plăcute, cari vor fi de-ajuns ca să salveze o față de alt-feliu nii pre7interesrată7v5 da poate de niște ochi frumoși, scînteetori, cari vor lumina de minune trăsăturile x-i.. tale cam palide și șterse. Sau, dacă ochii iți vor fi comuni Și trăsăturile puțin armonioase, poate că vei avea o față de roze și lapte. Alta dată, ca parte de corapenzație, vei avea poate gura, desemnata în chipul arcului lui Cupidon, un nas micuț și dîrz și cam ohrăznicuț. Mă pun pe ori și ce, că, dacă te vel uita bine, nU se pOate să nu găsești nimica plăcut. Cît se atinge de făptura-ți, iești slabă, uscăți-vă? Bun. In schimb iești naltă si foarte grațioasă. Iești scurta și groasă? Da, dar ai’un gît atît 'de frumos și brațele V-s modelate perfect. Cautăți părțile bune și puneI1'*6! prin toate chipurile, în vază, cît mai mult. 9 Și ieară-și, sînt atît de multe păreri deosebite asupra frumusețe!: o fată poate fi privită de unii ca drăguță îeară de alții ca o adevărată mama pădureț. Chiar de­ fectele personale, pentru unii oameni, mai cu samă pentru domni, cad în categoriea farmecelor. Am auzit, spunîndu-se, că o samă adoară serios o încrucișată. Și într’adevăr, unul oare-care nuvelist rus i-a plăcut să-și înzestreze ast-feliu pe una din eroinele sale, făcînd pe cetitor să creadă, că-i lucrul cel mai atrăgător, «Frumuseța ie trecătoare*, zice înțeleptul. Asta-i cu totul adevărat, într’o mulțime de privințL Frumu­ seța nu poate dura cine știe cît și se cere altă ce-va pentru a o înlocui. Cel mal îndrăgostit om, va obosi, la urma urmei, de a privi necontenit, zi după zi, aceea-șî față drăgălașă. Ieste înse în lume o și mai mîndră putere, de cît sin­ gură frumuseții, vreu să zic: farmecul. .Și farmecul ieste un dar, ca și frumuseța, ceea ce vrea să zică, că vine în mod firesc, la unele fete, cari, par a avea un feliu de înrîurire magnetică, încotro se întorc. Dar iei se deosebește de frumuseță în următoarea privință : farmecul poate fi și dobîndit, pe cînd frumuseța nu, ci poate fi numai din ce în ce mai perfecționată. Farmecul ie greu de definit. Adesea îl îndeplinesc chiar cele mai urîte persoane, și pentru asta nici nu-i nevoe să fie îmbrăcate măcar în cine știe ce haine. într’o vreme s'a observat mult printre fetele noas­ tre asemenea lucru. Iei cuprindea în sine dulceața temperamentului și o dispoziție de a îndatora, cu alte cuvinte o bună voință de a se jertfi pe sine pentru alții. Dar astă-zi, educațiea în sensul acesta mă tem că ieste cam neglijată. Eetele, se mărginesc într’atîta, în cît dacă au o afecție potrivită pentru familiea lor, și își îndeplinesc datoriile lor față de vecinii mai ne­ voiași, cred că atîta-i totul ce li se poate cere. Ca să aibă iele vre-o datorie și față de tovarășele lor, asta o trec cu vederea din cale afară de mult. Leigh Hunt spune: Cele mai fermecătoare femei, sînt acele cari pot îmbogăți momentele zilnice ale exis­ tenței. Intr’un înțeles anumit și atrăgător, sînt acele cari ne pot împărtăși plăcerile și durerile în chipul cel mai viu și mal devotat. Frumusața ie puțin lucru fără aceasta:’ cu nceasta-i într’adevăr isbinditoare. Ce mîngăere va fi pentru o fată puțin atrăgătoare, cîudva ști că poate, întrebuințînd arta aceasta, cînd va ști că poate întrece cu mult pe surorile iei mai frumoase, în lupta pentru supremație. Cu toate că farmecul nu atârnă în totdeauna de îm­ brăcăminte, n’aș sfătui înse pe nici o fată, să-și ne­ glijeze îmbrăcămintea. Unele posedă marele dar al gustului, și orî-ce poartă, pare a le ședea bine. Dar al­ tele nu-1 au, și, în interesul de a areta binișor, tre­ buie să întrebuințeze o bună parte a băgărel lor de samă la a’eea ce poartă. Asta nu-î o deșertăciune, ”i, ieste îutr’adevăro datorie a voastră, de dragă copila, aa vă vă face, face, pre pr cît puteți, mai plăcute vedere!. Ce jig­ nitor ie pentru noi, cînd ne lovim pe stradă sau într’un joca] pUbhc, de un cofetum unt, care, a costat poate o însemnată sumă de bani, dar care-i cu totul nepotrivit cu fata care-l poartă. Nu-i cu dreptul să aducem altora o asemeeea jignire, căci pentru unii ieste o adevărată jignire, de care nu pot sa se ferea­ scă și pe care nu pot să o preîntimpine. ,-Nu pot să fiu în stil», ar spune una, «știu numai să fiu curățică». Atunci fii curățică, dragă copilă. Ie o plăcere să vezi o nevestică curățică, cum calcă fru­ mușei pe stradă sau în fericita-i gospodărie. Chiar hainele cele mai sărăcuțe și nemoderne, pot fi curate și potrivite, și cînd sint așa, au un feliii de farmec. Nu pierd din vedere, că farmecul poate fi înde­ 81 'i Ili; i' p e I;fijj ’ îi': ■p ii 1- li? ’’ �REVISTA IDEEI 10 REVISTA IDEEI buințat pentru scopuri rele: Femeile cele mai lipsite de principii sînt cele mai fermecătoare. Dar cu greu aș crede că felitil de farmec la care mă gîndesc leu, ar putea fi întrebuințat Ia așa ce-ya, de oare-ce fe­ lini acesta de farmec presupune în sine lipsa de egoism, și o persoană rea nu poate fi nici o dată fără a fi' egoistă. Nu vorbesc de egoismul acelor oameni aleși, care, îu sine, echivalează cu ori-ce altruism. Unele copile au farmec pentru mul ți, mai c’aș putea zice pentru toți și pentru fie-care; altele numai pentru puțini. Dar și aice se vădește legea compensației. Acele cari farmecă numai pe puțini, o fac în chip mult mai durabil și mai adînc, de cît acele care sînt drăguțele tuturora. Strâmt și adînc, larg dar fără adîncime., asta ie legea generală în această înaltă artă. Nu voesc să vorbesc, acolea, atîta, despre inteli­ gență și cultură. Dar simt ca trebuie să insist, asupra faptului că ignoranța și lipsa de pătrundere, nu sînt nici o dată fermecătoare și pot ajunge departe întru nimicirea putere! frumusețe! și farmecului. Dacă, așa dar, fetele noastre, voesc să îndeplinească în totul prerogativa de putere și înrîurire femeească, iele trebuie nu numai sa se facă atît de frumoase și de fermecătoare pre cît le ieste cu putință, ci trebuie și să-și cultive puterile lor intelectuale, pană la cea din urmă limită a lor. Ori-ce fată care va face aceasta, va fi, după vorba lui Wordsivorth: «O femee desăvârșită, admirabil fă­ cută pentru a sfătui, o mîngăea și conduce, și tot o dată un spirit senin și strălucind c.i un ce divin, ca o lumină îngerească •>. Zayz, Pensionatul Humpcl. Elleen Spring-Rioe. 1901, luliu.. Din Euglizește, de D-ra Mărie Gr. Goilav- Instrucție» Anarhistă Cind s’a propoveduit amorul liber, dragostea nesi­ lită, neînrîurită de considerații materiale sau sociale, morala fățarnică, care-și simțiu tărâmul surpîndu-i-se, a dat alarma că un mare pericol se abate asupra fa­ miliei, asupra bunelor moravuri, și că societatea ieste atacată în însă-și temeliile sale. Toate mințile îmbătrâ­ nite, toți dezvlăguiții și întîrziațiî, toți acei a căror scăpare morală sau materială iera în zestre sau în în­ rudire, și-au oferit decrepitudinea întru apărarea baze­ lor sociale. Facultatea ce are libertatea, ori unde se aplică iea, de a putea desface o asociație care nu mai conrespunde scopului creațiunei iei, a fost sprijinul acestor luptători improvizați. Temeliea amorului liber însă, nu ieste ușurința cu care s’ar putea desface o căsătorie greșit înjghebată, ci din contra, partea contrară. Două elemente chimice, ale căror afinități și însușiri naturale, le-au atras unul către altul, dau naștere unui alt corp, bine înjghebat, strâns legat la o laltă, etern, ca însăși matenea. Tot ast-fel sentimentele omenești, iubirea, făurită liber, la căldura soarelui, din afinități și însușiri identice, dă naștere unei mici asociații omenești, durabile cît viața, și cu predispoziție» de a o propaga la fel altora. Iu­ birea libera, eu cît trăește cu atît se înjghebează mai mult, cu atît mai mult încheagă sentimentele, face din acea unire un corp, un corp viețuitor nedespărțibil, trăitor și perpetuabil. Deci nu despărțirea, ci durabilitatea familiei ieste temeliea amorului liber. Ca și familiea, instrucțiea, școala, ieste una din te­ meliile cele mai indispensabile ale societăței. Și aci, rni"C6 ^orin“ de instrucție, va fi declarată de imodistrugătoare de societate: tâmpenie» seculară veghează la ori-ce schimbare. De alt-fel, astă-zi încă, nu lipsesc critici aduse școu]eî actuale. Concentrarea în clase, uniformitatea sistemului la toți indivizii, imposibilitatea educației o dată Cu instrucție», lipsa unui stimul mai serios pentru recru. tarea talentelor didactice și mai ales imposibilitatea educației și instrucției individuale, fac din școala ag. tuală, un cuib de abrutizare, un focar de rele moravuri. Principiul fundamental în instrucție, astă-zî, îl for. mează primejdiosul prejudiciu, că statul sau societatea ieste datoare să se însărcineze cu răspândirea lumineî, ' Ori, nici statul nici societatea nu sînt persoane propti^ de sine stătătoare, responzabile și mai ales conștiente de mișcările lor. Instituțiile dirijate de comunitate, din cauza regulelor fixe după care se conduc, ajung niște simple mașini''oarbe, în care individul, nu mai poate lucra după imboldul firei și judecăților sale, fiindu-i determinată fie-care acțiune. In instrucție, ca și în educație, din contra, partea cea mai de samă ieste dezvoltarea înclinărilor indivi­ duale. învățătura nu se. introduce cu succes de cît atunci cînd spiritul simte necesitatea iei, căci necesi­ tatea de- a cunoaște ieste o însușire a omului, căreia se datorește întreaga noastră civilizație. Modul de in­ troducere al cunoștințelor îl dă tocmai prilejul în care spiritul se predispune a cerceta, a urmări mișcările unui fenomen. Botanica se învață în grădină, pe cîmp, prin vii. De cîte ori copiii nu se simt singuri dispuși a număra petalele sau staininele unei flori, a-i observ» schimbările ce se produc în iea cu timpul sau cu ivi­ rea unei temperii naturale. Mineralogia se studiază pe malul gîrieî, pe deal, în năsipiș sau aiurea. De cîte ori copiii nu ne vin cu buzunarele pline de pietre, asasinînd pe bătrîni cu întrebări le ijsau dînd iei de-ale lor, în lipsa altora mai temeinice. Geometria se poate învăța la oare-cari jocuri, ca de pildă șotronul. Tot așa cu Fizica, Astronomia, și așa mal departe. De ce dar concentrarea în școli, la anumite ore, fără a se ține samă de dispoziție» spiritului și cu o seriositate afectată, care contrariază aplicație» la învă­ țătura a ininței fragede, de ce programe, regiile, ? Pe de altă parte, cine simte imboldul de a răspîndi o cunoștință, o știință", fie printre copii, fie printre adulțî, ar ruspîndi-o cu mult succes, colindind locurile unde aceștia se simt atrași să sc aduiie, la poiană, la scăldat, la săniuș sau aiurea. Știința nu ieste cuprinsă i , în cărți: iea trăește în natură, omul însu-șî ie un obiect, și încă' cel mai serios, al științei. Multe științi se pot cunoaște înainte de a se cunoaște chiar scrie­ rea și cetirea. Iar acestea, lăsate la inițiativa dorni­ cilor de a lumina poporul, ar pătrunde în fie-care bordeiu, la fie-care vatră. Cel ce voește, din proprie» s» pornire, să împrăștie știința, nu va avea nevoe de o lege a obligativităței instrucției, ci singur, cu dor, cu entuziasm, va bate din ușă în ușă, va umbla din copil în copil, din om în om, cercetând pe fie-care și dînd fie-cărui explicațiile necesare. Va profita de ori-ce prilej,cînd iei va crede nimerit să introducă in spirite di­ ferite cunoștiuți, diferite principii: seara, după muncă, în jurul focului sau alt unde-va, se pot istorisi, tot așa , de bine ca și poveștile, faptele muri ale oamenilor mari. . Sărbătoarea, în loc de biserică, se pot face lecții de Sociologie, de Filosofic, de Literatură. Nu mai vor­ besc de conferințele publice, populare sau de lux, de teatre, cari astă-zi încă se aplică cu atîta succes. Nimic, absolut nimic, din aceste ștfinți, predate în școli, n’au rămas. Acei ce n’au avut trebuință în vieața practică de iele le-au uitat, sau dacă au voit să le poseadă de dragostea de a le ști, au trebuit să reînceapă din nou. Acei ce au avut trebuință, s’au speciali­ zat. Pe cînd cunoștințele căpătate pe teren, în mo- 11 Cîțî-va șilingi pe săptamînă, abiea cu ce sa ”’le posed:., runini pentru totdenvnu, se incldug» ia bulzală. ! “„irit și-s gat» » »Pl«a on-cîn.) 50 înfățișă țL , se plutească cocioaba și pînea, în schimbul unei munci doborîtoare, adesea-ori oniorîtoare. s| Aie^«“ așeșțu. moment trebuie lasata absolut la — Mama mi-a murit lucrând, îmi spuse una din iele, libertatea individuala a mvațStordorchiemați și singuri ocupată într’o manufactura de haine de copii, și sora . '■Rpuși » împroștiea lumina. Aceștia, constituit! in aso- mea tot. așa. Mașina de cusut, cu vremea te ucide. Tîmb ie de imbold mutuaț ar forma cel mai solid și mai plarîi și zidarii nu sufăr atîta ca noi. Iei nu lucrează "Jos corp didactic. Nici sancțiune, nici control:mo, de cît cu mînele, pe cînd noi lucrăm cu minele și cu “•testările naturale n au nevoi- de legi Spre a.„- croi picioarele, iear ochii nu ni se pot deșii pi nicî o clipă Ruinul, spre a-și îndeletnici puterea. de ac, pe cînd nouă capul ni-i stricat de șgomotul a Instrucțiea face, parte din acele activități omenești’ cinci-zeci de roți. Vinele ni se umflă întru atît, în în cari momentul psihologic joacă rolul principal. cît sîntem nevoite să ne bandajăm mîna. Am început Timpul are un rol secundar. Cantitatea și durabilitatea să lucrez la treisprezece ani. Acuma sînt de optspre­ .■unoștinților, atârnă de mulțimea momentelor prielnice zece : poate să o mai duc cinci-șese ani... de care s’a profitat pentru a fi introduse. Aceste mo­ — Și diip» aceea? mente revin des, natura a înzestrat pe om cu calitatea — A, după aceea... după acee.... predispoziției' de' a cunoaște cauza tuturor fenomene­ Și asta ie o fericită: îndoită, zece ^easurî pe zi la lor si manifestărilor de tot felul. Iar cînd o samă mizerabilul motor, ien poate cîșuga pană la doi șilingi. de apostoli, dornici și devotați îndatorire! de a rus- Dar sînt somările, încetările timporule de lucru, ce nîndi instrucțiea în popor, vor prinde aceste momente fac cu la srîrșitul anului să n’aibă, -pe lună, mai mult sau vor căuta să le provoace chiar, cu mare greutate de pațru-zeci de franci. Intr’un meeting ținut la Notting Hali, parohie ge vor găsi ființe omenești cari să fi scăpat ochiului i,ger al institutorului liber și voluntar, pe care nici bogată, în care ierau adunate ca la o inie de mo­ o alta îndemnare nu-1 mînă, de cît rîvna de a goni diste, cusutorese, leugerițe, lucrătoare a căror meserie cere oare-cari chel w Ii de toaletă, președintele întrebă : îutunerecul din mintea semenului său. — Cîte ați cîștigat opt șilingi, saptămîna trecută ? Instrucțiea liberă va avea de sigur o mare înrîurire Nici una nu respunse. asupra formărei caracterului, asupra educației morale. — Cîte au cîștigat șepte șilingi? Sistemul individual aplicat la educație a dat rezultatele Aceea-și. tăcere. cele mai bune. întocmai co. o plântă căreia dîndu-i-se — Cîte șese șilingi? de la început îngrijirile cele mai prielnice, dă roadele Se ridicară cinci mini. Treisprezece cîștigaserâ cinci cele mai excelente, tot așa omul căruia i se dă o atenție specială la dezvoltarea facultăților sale, nă- șilingi: două zeci și opt, patru: o sută, trei: ca la vre-o două sute cinci zeci, unul și doi șilingi, îeară zuește mai mult la perfecție. In modul acesta s’au propoveduit religiile, cari, ți- restul șoma, n’avea de lucru. Și asta la intrarea in iearnă. Și trebuie să bați dru­ nînd samă de imperfecția didacticei în timpuri, au pă­ truns totu-și în cele mai sălbatice colțuri ale lume!. murile, să mergi din ușă în ușă, pe ploae, cu pînteNici un popor, nici o nație, care în general a împăr­ cele deșert, cu vestmintele ude,, să cersetoreștl de tășit o religie, n’a numărat între membrii săi indivizii lucru ca o pomană, și să auzi, cînd vine noaptea, resepție cari să fie cu desăvîrșire lipsiți de ori-ce concc;ț :' punsul de o sută de’ori de dimineață repetat: 1—” — Avem destule lucrătoare. In saptămîna asta, nu a acelei religii. Pe. cînd, instrucțiea noastră modernă, trebuie. Poate că altă dată. socotește în multe locuri, pană la 80%, de- negramați. neAltă dată. Cînd, cînd oare? Cu toate astea trebuie să Tot în modul acesta se propoveduesc și se păstrează tradițiile,literatura orală,filosofica populară, care tiece trăești, să mănînci, să te îmbraci, să-ți plătești chinea. Ce să faci atuncea. ce să faci? din generație în generație, ca și legendele, istorisirile, întrebați sîț vă spue istorica fie-care din cele din timpuri învechite, pe lingă cari fără îndoială s’ar de prostituate ale Londrei. propaga și păstra cu succes și adevărata istorie a po­ 250.000 de mii de prostituate, repetăm poarelor, fîlosofiea, precum si toate științele abstracte, _ Douti sute cîwț 1zccl nu se creadă că s’a greșit vre-o cînd apostolii- noștri s’ar dezbăra de prejudițiul celor ___ cifra în __ litere, sa r_ afirma, că dacă această cifră nu ie patru ziduri ale scoale». nulă. Și se poate reală, mai pre ' A. Catllina. reala, ie ie mai pre jos de realitate. s’a ocupat de Hickson, ca și Parent-Duchatelet, Farent-vu ’ ..2, ca ori-ce englez, plecat aceasta însemnată chestie, și, de cît sa exagereze vițiile nației mai mult să atenueze dy ‘ sale, a făcut o statistică ce ne spaîmîntă. Această de mai bine de o statistică, imbrațoșâză o* perioadă : Furt, prostituție, sinucidere: triunghii! fatal în care jumătate de secol și ie atît de vorbitoare în cît îu*ata săracă se sliate în van. In fie-care unghiu o că­ emue chide gura vn-uu». ori-cuî. , După socotelele sale, în capitftlaRegatuliu-Lnit.se dere fatală, leara Ia mijloc foamea, cu ochiu-i lacom, care o urmărește în vieață, emblema A Tot Puternicu- numărării: In 1797 : 75.000 prostituate «Pîntecele, strașnica povara», zice Hugo. — 1800 : 80.000 — să nu se zică: Dar munca? — 1820 : 100.000 — Nu-i muncă. Pentru o sută de mii de locuri în ate— 1S30 : 120.000 — lere fabrici, două sute de mii de postulante. Patru — 1840 : 160.000 — hte de mii de mîni do fete- tinere, plecate, rugătoare, — 1850 : 200.000 — Pe&tru dreptul la muncă spornică, penlru-că bătrâne — 1860 : 228.000 — B Vl’iniesc. Astea prea mult au plîns, nu mai bine și strică lucrul. După aceea patronii și calfele Creșterea variază din zece în zece ani, : tre dou» * pot să facă ochi dulci bătrânelor. Tinere, tinere. zeci si petru zeci de mii. Uimînd numai progresie» nar sînt prea multe matematecă, se va recunoaște că cifra dat» maî sus ‘fea multe? Prea multe guri, prea multe brațe. Ieste departe de a fi forțată.' ’’1 ce salariu, cu toate astea, întețește această îm- CIFRE !î fi I IL:i �■i 12 REVISTA TDEEI Două sute cinci zeci de mii. Aproape un sfert din femeile și fetele coapte ale metropolei, pentru-ca cifrele aceste? nu pot cuprinde pe copilele crude. Atît amar de lume trăind sau încercînd^ să trăeascâ din prostituție. Și asta în capitala pămîntului legendar al puritanilor,' al misiunilor, al lecturilor bi­ blice, al predicurilor în aer liber, al capelelor și al nenumăratelor biserici. Două sute cinci zeci de mii de jertfe ale unei civilizații falșe, ale unei societăți ipocrite, menite, din copilărie, în cea mai maie parte, să fie prada monstrului: tîrîte, împinse, apucate în dinții roatei fatale, în mijlocul bogățiilor și desfătă­ rilor, care zdrobește conștiințele, sfâșie trupurile, pro­ duce trențe omenești, cari se cufundă tot mai mult în păcătoșeniile sociale, perpetuînd o rasă blăstămată, aruncată fără cămin, fără familie, fără prieten, lipsită adesea chiar și de această mîngăere supremă a celor maî mizerabili, o mamă, carete scutește de cele dintâi chinuri ale vieței. Mizeriea, această îmblînzitoare a oamenilor, a supus totul, sfărmat, zdrobit, înjosit. Tata l’a suprimat, nu se mai știe, a omoiît ori-ce afecț.ie, a nimicit ori-ce simț până și pudoarea maternă. Bărbați și femei se împreunează, se înmulțesc, cresc, și fie-care în parte pleacă să-și mulțumească nevoile, traficînd, dacă se poate, făcînd negoț, fără de nici o mustrare, chiar și cu carnea cărnei sale. — O copilița, gentleman ? Omul se întoarnă, glasul ie coborît și dulce, femeea ce vorbește are o înfățoșare cinstită. Curata și îm­ brăcată în coloare închisă, iea poartă o pălărie neagra, dublată cu crep alb de văduvă. O copilită de un an jumătate atîrnă în brațu-î stîng și o alta de zece ani se ține de mîna-î dreaptă. Pare că-i foarte ostenită, bieatafemee, și iea repetă c’o voace tînguioasă. — O copilița, gentleman? — ? — Știe să facă ori-ce, Domnule, ie foarte vrednică : vă va griji odaea și vă va pregăti ceaiul. — Mulțumim, cucoană, n’am trebuință de slugă. — Poate nu o voiți fiind că ie atît de mica. Dal­ ie puternică, și mai în vîrstă de cît arată. Spune-ti, Domnului, vrîsta, Jeny. — Am zece ani, Domnule, zice nuanța, ridicînd asupra omului o privire îndrăzneață. — Ie cea mai mare din șepte, Domnule, si-s văduvă. Ie vremea să-și cîștige traiul și să-mi înapoiască ce-am cheltuit cu iea. D-ta îi vei da de mîncare, Domnule, și-i vei mai da ce vei crede. Dînsa îmi va aduce în fie-care Sîmbăta doi șilingi și șese pence, și-un mic prezent de anul nou. Dea Dumnezeu ca .• . copile ale mele să găsască un gentleman șca celelalte D-ta. Iț1 ma’ sPun 05 n’am trebuință de slugă. Mie îmi trebuie un model. dQră HnaT°TeiVe- Pe J,6Dy»Domnule, par’cu i făcută emei Pn«^T T « U * f°St Qnul din reSp ă H se Pare Prea slabă> înse la D-ta maniea n ?U nU“încă cît 11 trebaîe> de bun/v^n n^‘ ? ? se Va face imoasă. Ie plină genaX Câ ™ aSClllt“ cu“ “i» Pe — Da, mamă. — E face tot ce va voi. — Da, mamă. 3atrd?îngerîe’a^Sttlt’ Pi^trU zuSrăvirea de Amor! DomnulTascuîtă. C°P mai'tinere muî ^a8e’- ura^clle* aSCUlta D1UUti și dÎQd ^gativ din cap, își REVISTA IDEE! lear văduva hoî's-f/uardttluT, cu voacea-i moale și tjj, guitoare, se apropie cu umilință de-un altul: — O copilița, gentleman. H. France. RĂZBOIUL ...Babuc se urcă pe cămilă, și pleca cu slugile ce avea Peste cîte-va zile, iei întîlni, în șesul Sen ar, armata" persană, care avea să combată armata indiană. Dînsuț se adresă mai întâi unui soldat, pe care îl găsi mai Ia 0 parte. Vorbindu-Î, îl întrebă care iera motivul războiului. «Să mă bata D-zeu, dacă știu, zise soldatul. Nu-i treaba mea: meseriea mea ieste de a ucide și de a fi ucis, pentru a-mi cîștiga existența, N’are a face pe cine slujesc. Aș putea chiar de mine să trec în tabăra Iu. dienilor, pentru-că se zice că iei dau soldaților lor aproape o jumătate de drahmă de aramă pe zi, mai mult de cît avem noi în astă, păcătoasă de slujba a P, rșilor. Dacă vrei să știi de ce ne batem, întreabă ,pe căpitanul nostru». Babuc, dînd soldatului un mic dar, întră în tabără. Dînsul făcu îndată cunoștință cu căpitanul, și-l întrebă despre pricina războiului. -De unde vrei să știu, răs­ punse căpitanul, și ce-mi pasă mie de asta? leu locuesc la două sute de poște departe du Pe,-sepolis: aud zvodindu-se cum-că s’a declarat războiu: îmi părăsesc numai de cît familiea, și plec să caut, după obiceiul nostru, să caut norocul sau moartea, ne • vînd ce face alta». «Dar camarazii D-tale, zise Babuc, nu știu oare ce-va mai mult de cît D-ta»? «Nu, zise ofițerul. Nu­ mai mai marii noștri satrapi știu bine de ce ne nimicim».. Babuc, mirat, făcu cunoștință cu generalii și se îm­ prieteni cu dînșii. Unul dintr’înșil îi spuse, în cele din urmă: «Pricina acestui războiu, ce dezolează de două­ zeci de ani Asia, purcede din capul locului dintr’o ceartă dintre un eunuc al unei femei a marelui rege al Persiei, și un comis al unui biurou al marelui rege al Indiilor. Ierr vorba de un drept care se reducea aproape la o a treizecea parte dintr’o darică, darica fiind vre-o două zeci și patru de lei. Primul ministru al Jhdiilor și cel al nostru susținură cu demnitate dreptu­ rile suveranilor lor. Cearta se înăspri. Se puse, de o parte și de alta, în campanie, o armată de un milion de soldați. Trebuie de recrutat această armată, în fie­ care an mai mult de patru sute de mii de oameni. Omor rile, incendiile, ruinele, devastările se înmulțesc, universul sufere, și înverșunarea urmează. Primul nos­ tru ministr u și cel al Indiilor protestează adesea, cumca iei nu lucrează de cît spre fericirea genului omenesc, și ]a fie-care protestare sînt pururea cîte-va orașe distruse și cîte-va provincii pustiite». A doua zi, la un zgomot care se răspîndi, cum-că avea să se închee pacea, generalul persan si generalul indian se grăbiră să încingă bătae: bătaea fu sîngeroasă. Babuc îi văzu toate greșelile și toate grorăviile : fu martor al uneltirilor mai murilor satrapi, cari fă­ cură tot ce putură pentru a face ca șefii lor să se bată, văzu ofițeri uciși de propriile lor trupe: văzu soldați cari dădeau ultima lovitură camarazilor lor cari tră££a.u de .moai'^e’ pentru a le răpi o treanță sîngerată, sfîșiată și plină de noroiu. Dînsul întră în spitalurile unde se transportau răniți!, din cari cea mai mare parte mureau din neîngrijirea neomenească a celor chiar pe cari regele Persiei îi plătea scump pentru a-i îngriji. cOamepi sînt aceștia, îșî zise Babuc, sau niște fiare sălbatece? Văd bine că Persenolis va fi distrusa. VOLTAIRE. 13 ISTORIEA LUMEI ajutorul căngilor și cîrligelor, în Ioc de a mînca ca­ davrele focelor pe cari ni le hărăzește marea? Și n’am Cînfl vă voiîî spune cu vanitateaa nu se amestecă de 1putea sa avem oare cu toții reni»? loc, CU grija ce o ani une-on de a revendica paterFu osîndit în unanimitate, să fie înmormântat de nitateu unei idei a cărei aplicare sfîrșește să 8efacă, viu, Dînsul înmormîntat, peste puțin, copiii celor ce după o faza lung, de indiferență, presărată de oare- :îl înmormîntâră, proclamară cultul soarelui, ai cărui car6 sarcasm, nu mă veți crede, și veți avea dreptate. pontifi se făcură. De aci înainte se luă obiceiul înScriitorul, poetul, ieste o specie foarte apropiată vestmîntărei cu piei de animale, din cari cele mai je om, ne prețuind nici de cum maî mult de cît a- frumoase trebueau să fie păstrate pentru preoții soa­ cesta. veți mărturisi că ie uîte o dată prea mult relui. Se îmbogăți limba cu alte cinci grohăituri. Na de-a auzi^ pe miopi numind visători pe cei ce văd țiea ucidea focele pe cari le surprindea aproape de puțin niai departe, spiritele bucciî numind ușurele, uscat, prin mijlocul căngilor și al cîrligelor. c’un aer desprețuitor, spiritele ce se înalță cît de După cît-va timp, veni un alt poet. Dînsul tircă puți’b și pe <*ari s’au folosit de progresele an- colina, se coborî din nou și zise: «Aduc o veste bună. terioare, cari s’au stabilit, s’au așezat în tot largul De partea ceealaltă a acestei coline, ieste o minunată în iele, numind smintiți, anarhiști, dușmani ai socie- țară. Acolo nu-s mai mult de două-zeci și cinci de fâței și ai religiei, pe^ acei ce propun sau semnalează grade de frig. Sînt arbori cari au frdete, paseri și progrese nouă, la cari va trebui cu toate astea să se animale mai felurite. Hai să străbatem colina, să tre­ ajungă- Cu toți! vom recunoaște că ie nepotrivit un cem dincolo, în acea minunată țară-. asemenea lucru, afară doar de acei cari vor fi bat­ Indignarea publică se ridică atît de strașnic îm­ jocorit pe autorii progresului, atribuindu-șî meritul potriva acestui smintit, în cît fu sfâșiat în bucăți. Dar acestuia iei și întemeindu-se așa tam ni sam în pro­ numai peste cîți-va ani, sub călăuza fiilor celor ce-1 gresul îndeplinit ca și în cel de maî înainte. sfășiară, națiea străbătu colina și se stabili într’o vale Imî place, precum ziceau Latinii, să scriu acolea, relativ fericită. Călăuzii fură proclamați de binefă­ în cîte-va linii, întreagă istoriea societățeî și civili­ cătorii omenire!. Această vale, mai puțin friguroasă, mai roditoare, zației omenești din trecut, și, socotesc că și din viitor. Pe la începutul lumeî, într’o țară ce corespunde cu iera umedă și ploioasa. Unul din acei oameni, cari Groenlanda, la 45 grade centigrade de frig, cîte-va aveau maniea locurilor înalta și culmilor, se coborî familii de Eschimoși au răsărit acolo, ca niște să- din vîrful unui munte înalt și zise: '.Dincolo de mun­ mințe cari, duse de vînt, încolțesc și înfloresc în tele acesta, ie o mure. Noi sîntem într’o insulă. Dar, crăpăturile stîncelor. Aceste cîte-va familii alcătuită peste mare ie un pămînt, un continent îmbielșugal. un felin de nație. Ca civilizație', îerau goale: ca Acolo' sînt palmieri încărcări cu fructe gustoase. Soa­ știința, abîea socoteau pună la zece, prin ajutorul rele scaldă acest pămînt iubit în privirile sale dătă­ celor două mînî: ca religie, sacrificau jertfe omenești toare de vieață. Acolo aerul ie dulce, plin de miresme. unui crapod, un feliu de broască pe care o adorau Acolo plouă rar, și, de alt-feliu, pămintul nâsipos și și ai cărei pontifi îerau foarte puternici. Familiile a- setos bea apa ceriului cu lăcomie și nu se vede acolo cestea se nutreau cu Lcile pe cari marea le arunca noroae. Hai să facem niște caice și sa mergem acolo». Furiea neguțătorilor de saboți, gîndind să meargă pe năsipiș. Mîncau puțintică iearbă, niște mușchiu, niște lichen. Bogății singuri aveau reni, de la cari pe un pămînt unde nu se afla noroiu, nu se poate beau lapte. Mai puneți, o leacă de carne omenească, descrie. Abiea de se putu să li se răpească din mini, pe autorul acestei propuneri anarhice. Să spui că țara după jertfa adusă broaștei la care se închinau. Un poet, un credincios, se ridică și zise: «Daca în care te afli ieste înconjurată de apă, ce nebunie. am adopta cu Dumnezeu, în locul acestei ordinare Că ie o țară la sud, ce aiurire. Că trebuie să pără­ broaște, un mare ren albastru, pe care nu l’am văzut sești o țară în cari se vînd atîția sobori și unde se nici o dată, dar care ie un animal blînd și folositor, vînd atît de scump, ce crimă. Că trebuie să constmn’ar fi mai bine oare? N’ar fi mai bine să nu maî ești caice, aiurire, nebunie, crimă. Se înălță un rug și’ se arse acest nebun de legat. aducem jertfe omenești? N’ar fi mai biue oare, ca Peste trei ani, națiea se instala pe continentul ame­ noi să nu mai mîncăm de loc jertfele astea. N’am putea rican. Neguțătorii de saboți fură numiți regi, pentru oare să socotim pană la două-zeci, prin ajutorul dege­ că au condus națiea acolo. Acolo, aceștia găsiră alte telor de la picioare ? N’am putea oare să săpăm găuri nații, căror le declarară războiu, spre a le cuceri. Juunde să ne culcăm»? matate dm Eschimoși, fu masacrată. Dar fiind-că diu Căpeteniile nației, pontifii broaștei, se ridicară îm­ Americani se masacrară jumătate plus unul, Eschi­ potriva novatorului, anarhistului, ideologului. In ura- moșii se bucurară, se glorificară și adorară pe negu­ lele nației întregi, iei îl sacrificară broaștei lor și îl țătorii de saboți cari le aduseră gloriea aceasta. mîncară. Cu toate astea, fiii celor ce îl sacrificară pe Atunci apare și se ridică un alt poet, un profet care acesta și îl mîncară, acei ce fură concepuți poate că zice: «Să ne iubim unii pe alții. Cucerirea ieste un în-bețiea ospățului făcut pe socoteala novatorului, lucru îngrozitor, dobitocesc. Soarele uu-i D-zeu, ie adoptară găurile ca locuinti, socotiră pană la d£ua" numai ochiul lui D-zeu». Iei fu băgat la ocnă. zeci, adorară marele ren albastru, ai cărui pontifi se Mai aproape do noi, cînd un om arată o dragoste făcură, fără a-i mai sacrifica victime omenești. Cel din urmă poet mîncat fusese slab, ogîrjit. Nu mai făcea nestrămutată de adevăr și de dreptate, adaogînd o ură sinceră a ceea ce-i absurd și nedrept, cei al că­ nimărui poftă. „ . „ . Atunci se ridică un alt poet: «Limba noastra, zise iei, ror patrimoniu ieste absurdul și nedreptul, în înțele­ gere cu cei cari și-au luat meseriea de-ai ataca, pre­ se alcătuește din cinci grohăituri. Ceea ce nu ne ingădue de a rosti toate ideile. Propun să se mai^ada- cum și-ar fi luat meseriea de ferarî, cei cari țin foarte oge cinci. Rentil albastru nu ie atît de rău, însa-i un mult la izbînda pledărilor lor, dar nici de cum la iz•rnn nu exista — bînda cauzei lor, cari atacă abuzurile, nu ca să le feliu de brută, și, mai la urmă, nu există. Daca am ace âdora mai bine soarele, care. ffn, 'a să crească mușchiul, distrugă, ci să te cucerească, aceste două clase întrulichenul? Și oare nu ne-am ]putea coperi cu piei de uite, se prefac ca nu știu ca omul acesta exista. Dacă dobitoace ? N’am putea oarei să prindem foce vii, prin cu toate astea, observa intro zi ca cîți-va trecători 1 i r li �r REVISTA IDEEI 14 REVISTA IDEEI ov-lLă, uzază de cel din urmă mijloc, se opresc, și ascultă, nu-i așa că omul acesta rNu-î așa, zic cătră cătră trecători, 1 ă ceea cc are mult spirit și că ce spune ie nostim? Cu ma?minunate Spiritele neputință să se spue mai minunate brașoave. . TT ‘ 3 c . a .. astea ușoare au intr’adevăr foarte , în relilitete ie o poreclă dă după asta o poreclă, care, i.. — îndulcită, menită a reduce tot tot ce ce va va spune spune omul acesța, la proporțiile 11 jlupuruMic unui spirit, ----- , unei năsdrăvanii. ni... sau al... Cu chipu chipul avor numi spiritualul autor al... cesta, turul va fi pe jumătate jucat. ___ din j:_ timp în +imn După_ aceea, timp, ninH and iinn una dm din reforrefor­ mele pentru carf cari va fT fi luptat, luptat campionul nostru, se va întîmpla să fie neînlăturată, antagomștu lunși vor să cadă și părăsi casa ce da u---------. vor aleargă să se amesw ______ notele cari le vor te.ee printre wdărâmături. Vor’ receti _.. fi luat despre ceea ce campionul a zia, zis, u vor w^vui curați cugetările de tot ce vor fi putut să aibă în iele Iele ca _ «O», .1 î Trtl n vervă șîSrigin.ilitate, făcînd din iele ce-va greoiri, rece,** plictisitor. Cu neputință să fie numiți spiritual spirituidi rece, autori ai... sau ai... Iei se vor declara de sine, fără, contestare și fără piedică, de oameni serioși. serioși Se vor baga pană in gît în politică, în academii... J>i fiindcă°eclerorul, se va fi apucat să atace altea buzuri, se vor irita la dînsul, luîiid ieară-șinote și zicând: «Ade­ vărat, să te strici de râs. Pe cinste, nimeni nu are mai mult spirit, de cît spiritualul autor al ... sau al... •Și mai aproape de noi... Dar ar fi prea aproape. Ajunge de o cam dată atît. A. KaRR. Constituțiea Economică Dacă observanj cu luare aminte societățile ce se desvoltă, sub ochii noștri, în țerile civilizate ale c lor două lumi, vedem că toatele prezintă acela-și fenomen : acel al unei despărțiri absolute, nestrămutate, în. două clase deosebite, din cari una, fără a face nimic, încasază venituri colosale, crescînd din ce în-ce, pe cînd cealaltă, cu mult mai numeroasă, muncește toată vieața pentru un păcătos salariu: una trăiește fără să mun­ cească, alta muncește fără să trăiească, cel puțin o vieață omenească. In fața unei nepotriviri atît de vădite și de dureroase, în mintea tuturor celor ce cu­ getă se pune mimai de cît. o întrebare : această stare de lucruri să fie oare produsul unei necesitați natu­ rale, nedespărțită de condițiile organice ale ’naturei omenești, sau nu-i de cît, mai curînd, rezultatul unor împrejurări istorice, menite să dispară într’o fază ul­ terioară a evoluției? Un lung pelerinagiu intelectual, în cîmpu] atît de întins al societate! economice, m’a adus li convinge­ rea că adevărul se află în a doua soluție și că îm­ părțirea omenire! în două caste, una capitalistă, alta muncitoare, sau, cu alte cuvinte, că existența propriec^Pltaliste, n’a fost nici de cum produsul unor condiții inerente naturei omenești, ci a unor puternice împrejurări istorice, cari într’un timp viitor, tre­ buie numai de ^cit sa dispară. Rezultatele cercetări1 nPOt — re2umeze în schița ce urmează. tend?nteh“n/™ *ă“u_re3c îeu caracterul și r Pr«P«etaței capitaliste. Intru cît se găsesc cXră n„mn°b d<?’ pe can sâ se poatfi Aprinde o SiSnnX’ 4e 1Dlat- ceîntru cît un ora lipsPe^ sovrea’ 8ă se pital'stă .pai”lnt neocupat, proprietatea canî4^ CU CU nepufcin^ fi>nd-că nu se Sra Jn L^n-ntor care să vree sa muncească coteala Ini api^llst’ cmd Poafce să muncească pasow, aparte, pe un pămînt care nu-1 ține nici I o păru. In acest? condiții, neapărat, muncitorii n stipînire pe pămîntnrile libere, punîndu-și mai în iele munca, activitatea lor, iidaogind pe~ lînga pe urmă, capitalul ce l’au »'.umulat. Dacă produci; l| pămîn tuiul ie maro, acești producători de capital cum îi numesc iea, n'.iu înclinarea ca să-și asociem munca, fiind-că n’au interes ca să-și supus proprjp6 lor neatârnare îngrădirilor ce le impune asociați»? pentru a crește un produs de alt-feliu destul d^ j ’ bîelșugat de la sine. De unde, puterea economică na turală, în condițiile iei, ieste producerea aparte, dacă autoritatea despotică a statului nu silește S producători a se asociea. Dacă, din potrivă, roduicjL pămîntului ie slabă, producătorii au un cuvînt careîmpinge să-și pue la o lalță munca, ca să rodeaggx mai mult. In aceste condiții, puterea economică ne. cesară ie, sau asociarea producătorilor de capiii' cari muncesc împreună, împărțind rodul în egale, asociație proprie, sau asociarea liberă, a \ sau mai mulți producători de capital și a unul sau mai mulți muncitori simpli, cari muncesc împiennă "i și au o parte egală din produs, asociație mixtă. In orî-ce caz, împărțirea societate! într’o clasă d? capitaliști neniunuitorî și într’o clasă de muncitori capitaliști, dat pămîntul liber, Ieste cu totul cu nenecapitaliști, «'•i^ putință, fiind-că în asemenea asemenea, condiții, perceperea unui profit, din partea unui capitalist inactiv, ieste râ firea lucrurilor. ............................. înlăturată prin însă șî Cînd capitalul voește, cu orî-ce preț, să dobîndească un profit, nu poățe de cît desființând, prin violență, pămîntul liber, căruia lucrătoriul îșî datorește puterea și libertatea. Și, întru cît populațiea ieste puțin numeroasă, șî, prin urmare, ocuparea to­ tală a pămîntului cu neputință, desființarea pâmîntului liber nu se poate îndeplini de cît prin subju­ garea muncitorului. Această subjugate îmbracă mai întâi forma brutală a robiei, după aceea, cînd rodni­ cie» scoborită a pătnîiituliu trebuie să fie împlinită prin o mai mare rodnicie a muncei, iea face loc unei forme de servij, mai dulce și mai propășitoare pentru o muncă mai bună. leată d^ ce, proprietatea omului ie cea dintâi temelie a proprietaței capitaliste. Găsim o întărire vie a acestui adevăr, în studiul țărilor bogate în pătnînturi libere, cum sînt țările co­ loniale. Toți cei cari cunosc istoriea acestor fermeca, toare regiuni, nu vor sta la îndoială să recunoască’ că dă o luminoasă întărire cugetărei noastre. Iși vor aduce aminte, într’adevăr, de minunatele povestiri despre epoca primitivă a Statelor-Unite, în cari ie descrisă această norocită țară, populată de-o nobilii clasă de muncitori independenți, cari nici nu-și în* chipuiau putința proprietate! capitaliste. Iși voFaminți de scrisorile lui Washington, care ne vorbește de neputința în care se găseau furmtrft, de-a dobîn­ di vre-un oare-care venit din pământurile lor, dacă nu le cultivau iei singuri cu lucrătorii. Dinșii vor repeta negreșit vorbele lui Parkinson, lui Stricklâsde și ale tuturor Europenilor cari au călătorit în Ame­ rica în veacul al XVIII-lea, cari s minunau de «<JeabLa c ceasta ciudată țară, în care banul nu făcea pid- Vor înțelege, 0 atunci, necesitatea istorica ar°* --v a’ sețvajiilni, biei și în coloniile moderne, în Viratăd0 mijloc și în Europa veche, ca singurul mijloc de “ dobîndi un profit în epoca pămîntului liber. Și, vor lămuri, lesne, înverșunarea proprietarilor de-n apăra un sistem economic atît de puțin producător și atît de nepractic chiar pentru capitalist. Vor în­ țelege asemenea de ce, în vrîsta de mijloc, în vrem0 ce seryajnl dispare din industrie» manufacturieră, întru cît se mai află păminturî roditoare neocupaf®’ 15 se desvoltă o formă barbară de asociație mixtă: cor. porațiea de meseni carea, împărțind rodul în câtimi matică, adică dălnuește, in afara de orî-ce acțiune db egale, intre producătorul de capital, patronul, si rf".. rectiî a capitalistului împotriva tetnWreT muncitorului. Cu alte cuvinte, iest* destul, acuma, ca, capitalul, să piui muncitor, companionul, înlătură cu desăvîrsire Pro­ fitul. In sfârșit, nu se vor mai minuna de loc, dacfi, îti nu lese să-i scape din mină proprietatea fonriată, pentiu-ca încasarea unui venit vecinie, să fie asigurată vrîsta de mijloc, libertatea omului și a pămîntului clasei ce nu muncește, în dauna clasei ce muncește. dădea naștere, pe de-o parte prigonirilor împotriva Temelie» proprîetâței capitaliste ie, deci, pururea lucrătorilor, in sine, tocmai, pentru a stoarce, prin aceea-șî, adică desființarea pământului liber, înlătura­ violență, un profit, care nu se putea dobîndi alt-feliq rea muncitoriului de la ocuparea acestuiJ pămînt, în­ îear, pe de altă parte, legilor asupra uzureî. Pentru-că lăturare care se dobîndește prin diferite mijloace, după chiar neputința capitalului, de a dobîndi zun profit gradul diferit de ocupare și de rodnicie a terenului. din întreprinderile industriale, făcea neînțeles intere­ Intr’adevăr, în perioada cînd sînt pământuri libere, sul capitalului și trebuea firește să fie privit ca o ur­ cultivabile numai prin muncă, desființarea pămîntului mare a furtului sau a înșelăciune!. liber nu se poate dobîndi de cît prin mijlocul robiei Dar, de îndată ce, sub înrâurirea populației cres­ sau al servajului. Cînd pămîntnrile neocupate nu sânt cânde, toate pământurile cultivabile numai prin munca cultivabile de cît de cine are un capital, se poate do­ curată fură ocupate, constituție» economică fu de o bîndi prin mijlocul reducere! necontenite a salariului, data transformată. Acum, într’adevăr, muncitoriul îșî la un quantum care .să nu îngădue lucrătorilor să pue pierde putința de a alege, care u făcea apărarea îm­ ce-vu la o parte. Cînd, în sfîrșit, în urma creștere! . . ’ potriva uzurpărilor capitalului. Acuma, cu adevărat, populației, _ ie cu putință să se ocupe tot pămîntul, se ■V poate r7nK dobîndi prin simpla apropiiare a terenului din lucrătoriul nu mai are alt mijloc de trăiri, de cît de r,nnto " a se vinde capitalistului în schimbul salariului ce acesta partea clasei capitaliste. ■ Trecerea de la una la alta din aceste forme succeva bine voi să-i hotărască. Acum ie silit neapărat să lese capitalistului cea mai mare parte din rodul • sive, de desființarea sau suprimarea pământului liber, i: muncei sale, să dea un profit capitalului acestuia. se îndeplinește cu prețul unei revoluții economice, care w Cu chipul acesta se întemee profitul, nu numai descompune sistemul social, ajuns neîndestulător, dînd prin violență, ci automatic, datorit apropriere! pro­ nașt ere la o formă o ouă. Inse desființarea pământu­ gresive a pămîntului, carea ridică lucrătoriuliu orî-ce lui liber, o dată cu înrâurirea atît de puternică ce-o putință de a alege, înteraeindu-i aservirea lui economică. are asupra împărțire!, îndeplinește încă două înrâuriri Cu toate astea, ocuparea totală a pămînturilor culti­ opuse, foarte însemnate, asupra producției sociale. vabile numai prin muncă, nu-i îndestulă ca să asigu- Intr’adevăr, unind silințele robilor, ale servilor sau reze deplin economiea capitalistă, pentru-că mai sînt ale salariaților. pentru o țintă hotărâtă de cătră proprie­ o mulțime de păminturî neocupate, a căror cultură, tar, face ca munca să fie asociată, și, printr’asta, să ce-i drept, nu poate fi întreprinsă fără capital, dar fie mai folositoare. Dar asociind munca prin coacțiune, care nu cere ca acest capital să fie atît de mare. prin lucrare la o Uită, reduce producțiea în margeni Dacă lucrătorii ar putea să adune capitalul acesta, foarte simțitoare, cu toate că descrescînd necontenit, și-ar căpăta, o dată cu putința de a se strămuta pe5 mulțămită mijloacelor tot mai puțin restrictive de des­ un pămînt liber, libertatea de a alege, de unde ar ființarea pământului liber. Această desființare dă mancei urma neapărat, înlăturarea ori-căruî profit. O condi­ o rodnicie mai mare de cît ar fi avut-o cînd ar fi fost aso­ ție sine qua non a stăruinței economiei capitaliste ie ajsa ciată liber. leată de ce, dacă pămîntul liber, cînd rodniciea terenului ie mare, aduce economie producătorilor dar reducerea salariului la un minimum, care să nu izolați, desființarea pămîntului liber, ie în mod tecnic îngădue lucrătorilor nici o economie. Și ie neapărat superioară pămîntului liber și ie un factor de progres ast-feliri, ca retribuție» muncitoriului să fie redusă de și de civilizație. Daca, din potrivă, pămîntul liber, cătră capitaliști la cel mai strict necesar. cînd rodnic.iea pămîntului ie slabă, aduce asociatei Reducerea salariului la minimum se dobîndește întrio spontanee a producătorilor, desființarea pămîntului li­ mulțime de feliurî: prin reducerea directă a salariu­ ber ie în mod tecnic inferioară pămîntului liber și lui, prin depreciarea monedei, prin întrebuințarea de aduce o stavilă progresului. mașini mai costisitoare de cît muncitorii pe cari-i înSub înrîuruirea creștere! populației, tocmai, bogăției locuesc^ prin întinderea capitalului neproducător în­ celor din urmă păminturî cultivate scade mereu, pană trebuințat în daraverile de bursă și de bancă, în mo - să vie la marginea, cînd pămîntul liber, dacă ar fi­ neda metalica, în datoriile publice, prin numărul-foarte ința. ar prileji asociarea spontanee a muncei. Acuma, mare de mijlocitori de prisos, prin crearea unei po­ desființarea pămîntului liber, departe de a fi un factor pulații prea mari care să facă concurență lucrătorilor de progres producător, ajunge, pentru întaea-dată, o ocupați. Toate aceste mijloace ajung fără îndoială să bluvntt stavilă producției, și. cerințele crescînde ale unei po­ mărginească producțiea, și, prin aceasta, să micșoreze p U|ațjț tot pulați; tat mai numeroase, fac tot mai nestrămutată profitul. Cu toate astea, clasa proprietară nu șovaește această -----forma economică stavilitoare. In acela-și timp, să se servească de iele, fiind-că sînt condiție» ne­ marginele tot mai restrânse ce impune producției, apărată pentru a asigura însu-și dăinuirea profitului, prilejește o descreștere fatală a venitului capitalului, împiedicând urcarea salariului, care ar avea drept ur­ și, la urma urmei, nimicirea lui necesară. De unde, neputința dăinuire! producției, sub domniea economiei mare stingerea venitului capitalist. , ? Cînd, în sfîrșit, o nouă creștere a populației, face capitaliste, și trebuința încetare! leată de ce, pen­ cu putință ocuparea totală a pămîntului, apropriarea tru a se pune capăt sărăciei crescînde, societatea vu esclusivă a acestuia, din partea clasei capitaliste, ie fi nevoită să întemeeze din uou pămîntul liber,^ dînd îndestulă numai iea pentru a răpi pe totdeauna pu­ dreptul fîe-curui de a ocupa întinderea de pămînt ce tința muncitorilor de a alege si pentru a asigura tot ar putea-o cultiva prin proprie» sa munca sa. Pe baza o dată dăinuirea venitului propnetaței. Cu chipul a- proprietăței libere a pămîntului, se va întemeea, acesta, capitalistul ie dintr’o dată scutit de trebuința sociațiea spontanee a muncei, forma economică adede a se folosi de mijloace costisitoare și neproduca- quată, proprie, și echilibrul social. toare, de reducere de salariu, ca să-și asigui-eze durat A. Loria. venitului său. lear proprietatea capitalista ajunge auto- r i’ i î p I l �REVISTA IDEEI REVISTA 1DEEI 1G Inriurirea mediului asupra omului sivului himalaeî, unde, la 5.000 de metri de înălța cinele, singurul din toți tovarășii obicinuițl ai onm|u/ a putut să se aclimatizeze, pierzîndu-și înse cu t,otuj facultatea de ajătra. _ 1 Contrazicerea aceasta ie numai aparentă. Omul, îqKi adevăr, cu toate că împărtășind cu celelalte organisme viețuitoare prețioasa proprietate de a se adapta L mediu, dominează, cir toate astea, animalele inferioare printr’o facultate specifică, care ie și mai prețioasa’ aceea de a adapta mediul la trebuințele sale, farm’ tate ce. pare a crește nemărginit, cu progresul știin' țel, al artei și al industriei. Nenumărate migrații, din cari unele sînt necunos­ cute, fiind-că avură loc în timpurile anterioare ist0* riei, din cari cea mai mare parte a altora sînt abîea bănuite, au strămutat necontenit grupele omenești Acestea,(transplantate adesea în mediPgeografice foarte deosebite de regiunile în cari se născură, aduseră în noile lor locuinți, moravuri, obiceiuri, aptitudeni fi, zice și morale desvoltate aiurea. Mai cu samă în domeniul atît de interesant, dar abîea desțălenit, al antropogeograiiei, trebuie să ni se îndrepte, răbdătoare și băgătoare de samă, analiza. Și numai o metodă severă, poate să ne scutească de acele generalizări pripite și banale, de acea idolatri­ zare a faptelor îndeplinite, de succesul cu orî-ce c ” r.w preț al forței brutale, care, de cîți-va ani, a copleșit știința sub firma gloriosului stindard al sociologiei așa nu­ mite darwiniene sau evoluționiste. Fauna și florii unei țeri an o acțiune, boturitoare, adesea-ori, asupra destinelor sociale și istorice ale locuitorilor săi. Regiunile în cari abundeaza pădurile popuhte de animale, Siberia și Mandciuria, bună oară, constitue mediul prin escelență al vieței vînătorești, mai puțin susținută de cît s’ar crede de orî-ce civi­ lizație și do orî-ce cultură. Din potrivă, starea pas­ torală și nomădă nu se poate prpduce de cît pe în­ tinsele șesurî erboase, stepe, pampase, tavoliere. In Africa do miază-noapte, felahul agricultor, snharul nomad, din pășunaturî, și djeridid din regiunea palmie­ rilor și datierilor, sînt tipuri sociologice foarte dis­ tincte, create de diferitele proprietăți fitogeografice ale habitatului lor. In sfîrșit, și ca să trecem de la mare la foarte mic, vom aminti că, în Elveția, în cantonul Neiicliatel, expresiile: de vie, de munte, de vale, de șes, reprezintă, nu numai niște accidente de teren, ci de asemenea trei stări sociale distincte, trei părți politice și economice. Fără a vorbi de rolul cu totul însemnat, jucat de cereale în preistoriea comună a neamului omenesc, s’ar putea cita, in toate părțile locuite ale pămîntuJuî, o mulțime de pilde de societăți cari și-au datorit constituțiea lor intimă, cu alte vorbe existența, unei oare-care plante utile, unui oare-care inofensiv animal. Exploatare; celor dintâi, exterminarea savantă, orga­ L. Metchnieoff. nizată, a celor din urmă, pescuirea balenei, a scrum­ biei și a morunului în mările nordice, a esturgonului în marea Caspică, a trepangului sau calului de mare în paraginele oceanului, formează, la popoarele cele mai civilizate, una din ramurile cele mai de căpetenie, ale economiei naționale, iear la sălbateci, constitue aproape singura ramură. întreagă vieața Inuitului, cu muncile și epocile sale de desfătare, ieste, zicînd așa, p. jYÎușoiu și p.^osîn: Mișcarea Sociali?,colecția corn pl ectîi 5— săpată în efigiea marelor cetacee din mările boreale. p. jĂușoiu RevistaIdeet, de la n. 1-10, colecția complectă , 5— — Cc-T dc făcut, roman, de Oernișevsky . . o— Tunguzii fură călăuziți, în migrațiile lor, de reni. Căi­ — Despre Mlnîc, de Seneca. . .’ . . .. 2— turile vedice, vor mărturisi în veac, despre nemăsu­ — Manifestul Comunist, de Marx și Engels . 1— rata însemnătate ce o dădea neamul Aryas din Pand— Socialismul și caracterele sale, de Denis . —50 jab, în pragul istoriei scrise a neamului omenesc, stăSocialism utopieșîsocialism științific, de Engels—50 pînirei de vaci. Todasii zic și acum: «Un neam fără — Rusia Revoluționară, de D-na Nikitina. . —50. — Liberialcadccugetareșldc discuție, de St. Mill.I. -50 turme nu poate să cunoască nici un zeu». Densitatea — Pușcăriile, de Kropotkiu. . -50 uriașă a populației din unele părți ale Chinei, ale In­ — Metoda experimentală în politică .... . -50 diei. ale Japoniei, atîrnă cu totul' numai de recolta — Determinismul Social. Socialismul Belgian . . -50 orezului. Unele triburi ale Oceaniei își datoresc exis­ — Propaganda în Mișcarea Socială . . . . . -50 tența și relativa lor civilizație, creștere! spontanee a — Cum se exjilică Anarhiștii.............................. —50 cufârei sau cutărei plante. Vița, pădurețul, măslinul, — Emanciparea FemeeT. ....... au locul lor aparte în analele omenirei. Drogurile aroma­ — l-ntbnc................................................ * j-șgg tice și esențele prețioase au dus pe Europa în arhi­ p. ^osîn: Substratul patologic în pesimismul contemporan 4— pelagul Malez. Opiul juca un rol mai însemnat, puțin Despre influența împrejurărilor, de Lamark. 1— glorios, ce-i drept, în istoriea politică a Englitereî si — Idealul Tmcrimel, Viitorul științei. Traducere —-20 — Determinismul —20 .,e *n tratatele de botanică si farmacie. — Mcflictna Socială ... . —50 rnvinle antropologice și etnografice, 'studiul rase­ J. ^(eagu: Tr-udițil; icoane din -norod 1— lor omeneștii, asupra obîrșiei lor, asupra împărțire! lor — Ciuma religioasă, de Most ..... —20 geografice și a migrațiilor lor, întră la rîndul lor, cu -50 — Vremuri noi, de Kropotkin ^-sa^re de drept, în domeniul geografiei compa6h. Varlam-Ghilesca: Jertfele Țarului, de Askiimssi . fn^'-A?anCi‘ De allăua în fafa UDUÎ faPfc care» la ^a or. ooilav: Lumina Asiei, de Edwin Arnold. . . . 2— uî dPr±I’ar puteVă pară Paradoxal/cuprin- JAnna /daria //îanzorii: Către fete —20 nn mnU - dere ^eo8raâca a UDeî specii vegetale sau Gq fecior de leraq: Nou a epistolie către, muncitori si Ierani. —20 cît mlnnie CUi rest™s. maî circumscris, cu Solomon ^\bram- Destăinuirile unul expulzat . ■—20 J3ernard Xazare: Despre. Antisemitism ...... —20 Cn ?n^SnĂU1 ,ei ie mai” delicat’ maî complex. Grupul Studenjilor Socialișfl, Paris: Antisemitism și Sionism —20 CaiU5 Grachus: Din tainițele -închisorilor romănesti' . . —^0 /tfușoiu și 2oăîn: Școala liberă . . . ... . , —20 Cererile, însoțite de cuvenitul cost, se vor trimete: BIBLIOGRAFIE Si J -------------- P^ezeDtanțb pană la înaltele culmi ale ma- La Revista IdeeT, 10, str. Epurilor, București. 1Q01, Decembre. No. XII. 2. CUPRINSUL ■ București, Strada Epurilor, 10. cea mare, presupun că trebuie să se petreacă, mat mult sau mal puțin, în stradă, unde vigilența păzitorilor siguranței obș­ tești sc presupune neadormită. De ce se tulbură atuncea o at­ mosferă de muncă liniștită și de intimitate. De ce se tulbură veacurilor modei-ne : Monnjs Maieu. o atmosferă senină, în care se cugetă intriadevăr serios, in fn amintirea martirilor din Cliicugo • Nina van Zandt. care sc elaborează idei, in care inse se și visaza. Imoralitutca ocazionala a oamnuilor cinstiți. L, M.vnouvrier. mnti fitiu-c materiala ai moralii: C. Cornelissen. Sînt foarte inrintai de toate vizitele delicate ce mi se fac. America : A Vaisman. nVulă <10 fO’1101 : 1 •. BONNETAIN. Ș'i mi-ar face plăcere chiar vizita unul reprezentant al stăpînirel de u-zl, cu care inse sa pot vorbi. L’aș inifiea bucuros, în scurt, dacă i-ar fi cam greu să se dedee cetire!, asupra ceea cc ar dori să afle, în privința ideilor, în special de la TrWonnuroii individuali, Piniis. mine. Ministrul de Interne, poale găsi la mine ușa deschisă chlru-i de riizboiil . G. DE MOLINARI. orl-cbul, chiar cînd n'aș fi, întîmplător, acasă, pentru-că nu-mi qUKunitecul . Severjna. voiu strica obiceiul, s’o las deschisă, pentru prieteni, cînd plec, SniSnil: E. COEURDEROY. chiar și de-acum înainte. Și, pănă rriaș întoarce, se poate Prețoilintok' MagnaUd: 6. Clemenceau, Kota la abonați. pune la masa mea, poate poate umbla delicat chiar în corespondența mea, pentru-că Teu păstrez absolut totul ce mi se serie, și cîte o d-ată chiar din aceea ce scriu. Poate admira colecțiile mele de flori uscate, ce Domnului Ministru de Interne P. S. Aurelian stau alăturea de cărți, acea imagine pururea scumpă, care privește din colțul bibliotecel mde și care-mi reprezintă un epi­ După un oare-care răgaz, de un an și mai bine, Tear mi zod atît de palpitant din vieață. Poate să-șî facă idee de vieața sl fure cinstea unei vizite administrative. De. data asta m’am sobră, dc plină pace, ce-o poate duce un om dedat cu totul stu­ intîmplat In Capitală, și, chiar, din îniimplare, acasă. Mi se diului și cultivărel unor idei de vieață omenească superioara, arată o învestitură legală și oamenii slnt delicaft. Ie inse un- ilc- aranjament social fericit. Chiar numai asta, ar fi, socot, prectdcnt foarte rău acela ce se face.,,mal nimerii se reface, de-ajuns, să se găsască nepotrivit tot zdul desfășurat de niște in care se persista. Mal intui, vizitele administrative n*au nici slujbași capi ițioșl și fără treabă, cari nu știu de loc cu cine «n înțeles la mine, leu nu-s in țara asta un nou venit, care au a face, cari cer voe la procurori să facă cercetări la un «anarhist», și cari procurori invoesc, probabil tot atit de pu­ să se fi strecurat printre granit! cu lucruri ncvămuite, sau care să fi. importat cu sine, prin oare-carc mijloc, vre-o groză­ țin instruiți, crczînd că-T vorba de-un hotentot. Cel ce aș­ vie de-afară. Ideile cela am, le-am dobindit, din capul locului, terne aceste riinduri, nu mai reprezintă o direcție de cugetare dacă ie vorba, din acele lucrări cc mi s'au dat ca premii la în­ omenească, fie și nouă, nu mal Te conducătorul unei publicații cununările melc din școală. Activitatea mea Te cunoscută de la jicriodice, cc Ic în foarte multe distinse mini, Te pur și simplu un cap al țărel la altul, pcntru-că totdeauna Teu m>am mani­ un anarhist, față de cari nu mal încap diferențe. Probabil, chiar D-ta, D-lc Ministru, putea-ren să-nil fiî pre­ festat in public. Din ce-am putut pună acum să spun, in zece, cihcT-spre-zcce ani, s'a consemnat în ziare, in cărți, în zeci venit împotrivă. Nu m’aș mira dc loc. Ort-rită înălțime de de publicații, a căror răspindire n'a fost deloc reslrinsu. Re­ vederi al avea și bunătate de suflet, D-ta Iești Ministru. ApoT lațiile mele, și de idei și dc simț, sînt cunoscute de cătră toți, sintem din două gencrațîT deosebite. Și, Teu, am cinstea să aleu n’am relații înjositoare și cu ființă nevrednice sau lașe. parțin nu numai unei generații mal tinere, dar, chiar in gePe aceste din urmă, mi le-a înlăturat din calc, în timp, o te­ iicrațica mea, am cinstea să fac parte din acea mică mino­ roare închipuită și une-ort chiar o teroare administrativă ritate, ce n'arc a face nimica cu gloata, cu gloata rutinară, reală. Locucsc intrio stradă care are un nume, popianul Capi­ destrăbălată și păcătoasă, lipsita de orî-ce ideal. Nu m’aș talei notată, și înir'o casă cu o curte curată, în care arde pu­ mira, ca atare, să nu se facă prea mare caz de-o înilmplarc rurea, noaptea, un felinar. Frequcntcz stradele, la toate cea­ ca cca ce-o semnalez, de-o vizită administrativă la mine, deo surile din zi și une-orT și noaptea, fic-că să mă plimb, fie cu descindere să zic, care, în condiții la felîu, făcută alt-cul-va, treabă. Mă duc cîte o dată la teatru, la o cofetărie și chiar ar fi o compromitci’C pentru autoritate, ar provoca un scan­ lu cafenea, la date. Mîninc la birt, mă întîlnesc cu diferiți, dal. Cu toate astea chestica ar reclama o soluție. Din partea dau ochi cu magistrafl și alțl oameni de-dî ordine!, cu cari mea, aș primi să mi se -puc la îndămină un local public, care să-l locucsc. primi un secretar sau doi, bieți intelisi>il în politeță, mă întrețin cil mulțl și fac adesea vizite. . Aș mal . ~ »egn ..... șit^ i einunei f‘T de întreb, ce se mal suspectează la mine, cînd totul Te atît ațiguvern. Aș mai primi un tipo­ mi s’ar pentru publicațiile mele, dc cătră sfat. de clar, pe ce motiv valabil, pe. ce motiv serios, pot sa se în- graf, & f' cc cc mt a> oferi, f’ht • Tot grija asta îmi cășunează mie unele neajunsuri, uncie tul­ , It'inceze acela vizite inoportune cc mi se fac, aproape in chip burări, lucru ce nu-l prea pot pricepe, toți ce mă urmă­ ritmic, la anumite epoci. Sc voeșto așa, să mi sc deo mie prilej resc, pe cari-T furnizez cu rodul ostenelelor melc. Cu chipul ca să continuu a scrie «surprize anuale», să fac ușoare glumo acesta aș fi scutii să tot dau lămuririi, de-a instrui toate gu­ V socoteala unor naivi, cari văd gropi iinde-T păm-întul neted vernele asupra anarhismului mleu, asupra căruia, Teată, chiar f* cari dau în iele, pe socoteala unor naivi ce șooăesc și ră­ aiircsîndu-mă Ministrului fie Interne, nu am să arunc nici o cesc chiar ziua, cari văd o nălucă unde nu Te de rit o aiu- anatemă, pcntru-că Teu nu-mi lipesc nici un nume pe frunte y,re a lor? Corespondențe streine, am cît de multe, cărți de tot a, nu anatemizez un curint. De ali-feliil Teu nu anatemizez 'e ‘«l, neapărat de samă, publicații pri- ninirc, pentru-că Teu cercetez, descopăr înlănțuirile ce pot să *•> asemenea, — •_ deosebite, ... fp;/. ----^nnriiivp '.olecțti foarte■niîsstrntp.. ran și foarte cu mgryire posti ah.. Q aplicarc^ fttr toate astea îmi vin prin poștă și , ea îmi vin prin poșta și nu Sid mi se pare dc trebuință, sau scolind o morală. ,e> m cari -n’ar exista o ordine, un control, o privtghere Ițctală, dt. de absurdă fie. Si tot cc-ml rine, am foarte sc'°^e motiro să cred, mi se’verifică adesea dc alții, cine vor „REVISTA IDEEI“ cerr^ ‘na"1tc a~”ri intra mic în mina. MS întreb atunPe an, IO numere, 5 lei ’ .n nou, de ce atita gravitarc spre mine, de- ce alîtazel Verista se trimite exclusiv numtii la abonați. Neapărat de tin ^r^ea unor oameni, a căror prietenie n'am cinstea s’o cul­ ce c^v'> s^d, presupun, departe de a se împătimi de tot iieroe ca abonamentele să se achite de cătră fle-care pe dată. tOt. ob^clul preocupărilor mele. Tot ce ar fi compromiță10, Strada Epurilor — București. Peniru ordinea publică, dacă aceastaleste îngrijirea, teama MeliOrUM ; P’ JIDSOIU- , „ �REVISTA IDEEI 18 REVISTA IDEEI t Dacăsolufiea. ce dau ar fi ciim-ta aiuwpoasitși grca,lmi irfee prin minte o alta-. Aceea de a primi să fac o călătorie rfeparte. Sper că corii putea cugetă pi-etutindenl W fc 111 ~ ' cuget acum, și pretutindeni roia găsi un organ prin caic sa-ni ■pot împărtăși și altora cugetările inele. Dacă mțara la miile, cum s’ar chlema, aceasta îe- un luam grozav șt nu se po c face dc cit cu prețul unor hărțuiri, pe cari n amnicio ncvoe să le îndur. In cazul acesta; desigur, mijloacele mele proprii ar fi puține, n'ar maXfide ajuns. Dar sa ajungem la_ înțe­ legerea aceasta, Propun aceasta serios, penlru-că nu-mi rine a crede, că toate acele mici îmboldiră f» neajunsuri ce nu se fac, ar fi. niște simpleavansurt, să-ml Ies din apele melc obici­ nuite și să transig cu convingerile ce am. In special, par­ tidul liberal are destul sînge generos intr’inșul, alita de. des­ tul, in cit să-t îiiroșască nu nmiiaT fața, cum se zicea, ci sa pătrundă in toate modulările sale. Un alt adaos, singelc micii, ar fi un prea mare prisos, ar fi prea- generos, ar fi. o otrăvire poate și ar aduce apoplexie. Neapărat, sint guverne cari nu stau la sfaturi. Astea se dau la cele mai monstruoase prigoniri, la zdruncinări de vicfF omenești, fără nici o păsare^ Dar nu șocot Că niște oameni serioși'și bătrinT, incunjurafl de familii, cari iubesc liniștea și pacea, cari au gindit și mun­ cit în tinerețde lor, cum s'au priceput tel și cum i-a îngăduit vremea, cric căror lucrări nc-ail sh{iit dc îndrumare chiar nouă, după cum mi-a slujit mic una a D-tale, D-le Atireltan, ca să-mi documentez strălucit o lucrare a mea, nu cred ca ase­ menea- oameni să adopteze niște practici nesocotite, dictate de o surescitare, de-o spaimă, pornită dintr’o conștiință încăr­ cată dc cele mal negre păcate... Nu am prea multe iluzii, inse bărbații noștri de stat îșî pot întrebuința autoritatea, șocat, mult mal inteligent și midi mal rodnic poate, infrinînd mat degrabă pe subalternii lor. 9 D-bre, 1901. 10, P. Mușoiu. Epurilor—București. ÂSEMANARE Adesea flori negri acopere ceriul Și’nvălule’q noaple pamîntul Și plînpe îq honote YÎnlul Și pân la pămînt se îndoae □naltele ramuri de plop: . Ce-aștepți ca să fie-uq potop Și, lolu-și, nu cade nici sirop J)e ploae. J)iq contra dată, .cînd bolta-î senină, Cînd ziua-I frumoasă ?i caldă, Cînd doar uq mic nor se mai scaldă Jq largul oceaq azuriu: pe-o dată se varsă o ploae pin nourul mic, fumuriu, Și cade hăt pănă’q tîrziu Șuvoae. Jcoană fidel’a naturel ie omul: Adesea durerea-l răpune, 31 Âînge, și totu-șî, minune, O lacrimă ochii nu-i moae. pe cînd, de mi-l prinde, une-orî, O mică mâhnire, vre-uq dor: Jel plînge, ca zdreanja de nor, Șiroae. B. Lăzăreanu. Muzica Veacurilor Moderne <A, «Hta-I muzica cc-inv Oarol I P *C6‘. O tristetă adîncă domnea peste tot locul de ne n bele maluri ale Dunărei, o țristeță care făcea rău locuitorilor din preajmă. Inimile acestora iej strînse, răsuflarea oprită. Așteptau cu nerăbdare i**11 mările funeste ale războiului, care se proclamase Două guverne, a două mari puteri, neputîndu-se î țelege, pe calea pacinică, de a înlătura diferende? iscate între iele, diferende pricinuite de starea ec? nomică-socială în ființă, bazată pe «al mieu» și tău», hotărîră să-și încerce norocul, cuvînt plăzinuiî clădit pe părere, cu care unii caută să-și ascundă în' ful și despoerea, îear alții nevolniciea și lașitatea, h0 tarîră să-și încerce norocul pe calea armelor. ’ S’au amestecat mai apoi și guvernele țărișoarei^ de pe malurile Dunărei, tîrînd după dînsele popula. țiea, pacinică, muncitoare, ca sa hotărască cu sîngel^ îei, în a cui parte ie dreptatea. Pretextau că trebuie să lupte și iele, pentru independență. Independență, cuvînt fățarnic, înșelător, plăzmuit de stăpînii, setoși de a stăpîni singuri, fără amestecul nimărui. Independență, un mijloc de a înteți norodu], să lupte, a doborî un stăpîn pentru a ridica pe altul Dai* nici stăpînii vrăjmași, dornici de a-și menține controlul asupra stapînirei altora, nu se lăsau mai pe jos. întețeau și iei norodul, care-l aveau la îndămînă. Pretextau, că fie-care trebuie să lupte pentru păstrarea priviligiilor ce avea. Priviligiile norodului, ironiea civilizației: priviligiul de a muri de foame și de frig, de a-și vărsa sîngele pentru alții, de a zăcea în ignoranță, de a fi rob supus, ascultător. Și așa, iera hotărît: luptă cruntă, înverșunată, răz­ boiri pe vieață și pe moarte, să se aleagă, cărui stă­ pîn i se. va cuveni o mai mare parte din avutul, pe care-l vor produce noroadele, noroadele ce aveau să se întâlnească, să se îneaere, să se doboare. De unde înse atâta dor de stapînire, se întreabă par’că bieata minte omenească, bieata minte naivă dar curată, care n’a avut prilej să stăpînească. De unde? Din spiritul pervers, care stăpînește încă pe om: bestâea rafinată și îndărătnică, care se resfață într’o sal bătăcie fără seamăn, pretinzînd că ie civilizată. ♦ * In jos, spre vadul Dunărei, se îndreptau meren> mereu, detașamente de soldați. Oameni tineri, voi­ nici, înarmați pană îu dinți. Se îndreptau mereu, me­ reu, minați ca niște turme, de către niște păstori, cari, exaltați de îngîmfarea ce li insufla situație», îie0' '■ coteau ca vite. Se îndreptau mereu, mereu, ducîn» cu iei dorul celor rămași acasă, cuprinși de jale. Aceste detașamente se grămădeau, mai ales, spr® partea locului, spre Calafat și Vidin, două orașe, așe­ zate unul pe malul drept, altul pe malul stâng al Du­ nărei. In partea asta avea să aibă loc o întâlnire, care, deși dorită cu patimă, iera menită să se petreacă fo urlete, blesteme, și în lacuri de sînge. Veniră și stăpînii aici. Să iee și iei parte 1» în‘ tîlnire ? O, nu, să privească și iei. Li iera teamă, fudoiala să nu cuprindă ostașii, și voiau să-i încu^i jeze, să-i îmbărbăteze măcar cu vorba, fiind prea l^1 de a da pilde prin fapte. Nu-i vorbă, se întâmplă, cit® o dată, că se aruncă și cîte unul din iei în luptă. D»r asta, totdeauna cînd au să joace ultima carte, cwy spiritul pervers îi mînă să cîștige. cel puțin, glorlb cînd văd că pierd partea la stapînire și nu nici o scăpare. *** jJ’norf I”'re“S“ ?re Par’^jai*^0™șiea omeZc"^ J"XX Cî"?Prej"uitii “presărată ou £ Trora sămînța trebuea sa rodeacă din nou, ue acea jjină, stătea ștăpinul-slugfi încunjurat de slu^ile-stă^.Dînsul privea cu ochii holbați, spre partea unde -ntîlnirefl’ ursiea’ avea sa QÎba locInimile tuturor ierau strînse, răsuflarea li iera oprită. Aștept^11 cu t°țn 5etya’ care li se părea că întârzie S se îndeplinească. De o data, un bubuit de tun, inarument ucigător, plăzmuit să încununeze progresul cu laurii civilizației, străbătu văzduhul. Un oftat de ușurare, ieși din piepturile celor ce așteptau. Un obuz veni să se spargă în mijlocul bateriei lor, trimes par’că înadins, să-i vestească, cum-că urgiea prinde a se deslințui, urgiea pusă la cale de iei, pe care voeau să o vadă tot nuri grozavă, tot mai grozavă. Cu un sînge rece, caracteristic acelor cari se simt în siguranță, stăpîDnl își scoase chipiul și salută obuzul, zicînd : «A, asta-i muzica ce-mi place■>. Deși totul îera rece, silit, totul par’că fusese pus la cale, să dee stăpînuluî prilej de vorba, prilej de vi­ tejie. Un entuziasm nebun, cuprinse pe ceî ce ierau în jur. Aplauze lungi răsunară, ca semn de aprobare. Cronicarii, mutre buhave, nepăsătoare, cari îerau la fața locului, să înregistrese splendoarea omorului, aș­ ternută numai de cît, laude maestre, la adresa suve­ ranului. Codrii, luncile, văile, dealurile, răsunară de atâta zgomot, de aplauze, de înălțări. Ecoul acestora fa dus departe, departe, peste mări și țări, găsind răsunet în inimile tuturor perverșilor din lume. 0 veselie nebună îi cuprinse pe toți. Numai barzii, cari mai încercau, din cînd în cînd, vre o romanță de dragoste, vre-o odă de pace, vre un cîntec de deștep­ tare, numai îei amuțiră, bieți, triști, abătuți, copleșiți de jale și durere. Bufnița, cîntăreața morței, fu pro­ clamată ca cea mai plăcută, cîntăreața a veacurilor moderne. lear dînșii, barzii, visătorii de vieață, fură respinși, căzură la concursul ce are loc de veacuri. Muzica cînta înainte, cu accentele iei lugubre. No­ roadele, întețite de cuvintele fățarnicilor, fură înte­ țite și mai rău de muzica ce place. Fură întețite și mai rău de vederea sîngelui, ce începuse să curgă șiroae, din rănile pricinuite de muzica ce place. 0 dată întețirea le culme, cu toții începură să se omoare. Fie-care căta să omoare pe cît mai mulți, ftai ales că de moartea altora atârna viețuirea sa înȘa-șî. Se luptau, se apărau, se doborau. Ochii li ierau lnjectațî de sînge. Nu vedeau, nu auzeau, nu gîndeau, mi mat simțeau nimic. Loveau mereu, mereu, fără oruțare, fără să-și dee sama de ce. Alții veneau, eneau mereu, să cadă și dînșii, să. cadă, să facă loc «Țtora. Vaetele răniților se pierdeau, fără să fie bă“n sarQă, copleșite de zgomotul muzieei ce place. q:~;l1Pa două săptămîni de omor, veni rîndul jafului J1 dl9trugerei._ Dușmanul închipuit, dușman cu care JL80. deduse ochii pănă atuncea, iera învins. InvinRni - 1 80 aăpustiră asupra clădirilor liniștite ale oraVidin. Totul fu jăfuit, prădat, distrus, călcat în DlslOare* Nimic ou remase neatins. Apoi, spre a mări ce46i-a stăpmalm, care se delecta la auzul muzieei ac Piacea, Incendiară orașul, ca, trosnetele focului, sa țx Panieze accentele lugubre ale acestei muzici. a* Pe cînd mii de oameni tineri și plini de vlagă iși pierdeau vieața în torturile cele mai cumplite: pe cînd fecioarele împătimite îșî mușcau perna de sub cap, plîngînd și blestemînd, că nu îera cine să le desmîerde, sa le sărute, să le îmbrățișeze, să liniștească vapaea voluptoasă a tinerețe! lor, îndrăgostiți! lor fiind deParbe, unn căzuți, alții gata să cadă: pe cînd femeile se văitau, lipsite de ajutorul tovarășilor lor de muncă: pe cînd moșnegii jăleau roadele, remase nestrîuse, cîmpiile remase nelucrate, lipsite de brațele harnici-r J?luSar\: Pe rind copiii alergau fără de nici un căpătăiu lipsiți de dragostea și de povața părinților lor: pe cînd sate și orașe ierau distrase de incendiul întețit de noroadele întețite: pe cînd ciuma stătea rînjînd, gata șa apară și dînsa, ca tovarășă vrednică a cruntului războiu: pe cînd jalea și durerea se întindeau peste tot, suveranul se delecta, cu credincioșii săi, la auzul sunetelor lugubre, a muziceî ce place. Zadarnic protestă bătrînulDanubiu, prin zbuciumul valurilor sale, valurilor sale spumegînde de furie, cumcă iei singur ie în drept să ude pamîntul, cu apa, pe care o suge norul dintr’însul și o revarsă apoi pe pămînt: zadarnic protestă pamîntul, cum-că lui nu-i tre­ buie sînge, ci va a fi lucrat: zadarnice fura toate pro­ testările : stăpînii nu ținură în seamă nimic- Ce le păsa lor de protestările unor neputincioși ? Dînșii se delec­ tau înainte, se delectau la auzul sunetelor lugubre, pentrn dîașii armonioase, a muzieei ce place. De atunci nici un cîntăreț nu a mai îndrăznit să cînte. Chiar doina, cîntul de alean și de jale, amuți, încetă să mai resune, copleșit de bubuitul de tun, de croncănitul bufniței, cîntăreața morței, cîntăreața veacurilor moderne. * *. * Departe, în altă țară, unde tot aceea-și stare de lu­ cruri trona, unde aceea-șî stare economică-socială, cu muzice ce o companiaza, pricinuea aceea-șî jale și desnădejde, cu toate că țara părea a fi mănoasă, unde vaetele celor loviți, celor apăsați de norinduita orân­ duire, ce cîrmuește lumea acum, se ridica pană la ceriuri, în acea țară se găsi un tînăr visător, cu sufle­ tul blajin, de poet, care, prea simțitor, nu putuse remănea surd la jelaniile fraților săi. Iei începu să fie zbuciumat de’ gîndul, cum ar putea stăpînii să fie deș­ teptați, stăpînii cu totul nepăsători. Iși aduse aminte, de muzica ce-î delectează atât, și-și puse în gînd să cînte un cîntec și iei, unul sin­ gur măcar, cu notele muziceî, ce le place. Știea că alt-ce-va nu îe ținut de dînșii în samă... Trăgea nă­ dejde, sărmanul visător, că, cîntecul său, poate avea să-i miște. Nu-și închipuea nici de cum, cum-că va fi ținut de rău. Nu făcea alta, de cîtsă cînte cum place.» Iși procură un instrument muzical, care putea să scoată sunete la feliu, îșî încorda instrumentul și plecă să întâlnească pe cel mai mare, stăpînul, să-i cînte, să-l deștepte. Prinse de veste ca poate să pornească la o petrecere, îșî iuți pasul, să-l ajungă: și-l ajunse. Deși modest, cum în de obște cam sînt poeții, totu-șî, aprins, încurajat de nobilul său țel, de-a deștepta.» se apropie de stăpîn, cu instrumentul muzical în mină. Sunetele, lugubre iele, dar ale muziceî ce place, se revărsară vibratoare, din instrument-, umplînd văzdu­ hul cu accentele lor. Nimic mai puternic^ de-a copleși... Iera și meșter cîntărețul. Știea să cînte de minune. Cînta cum rari cîntau, în cît, cele dintâi cîte-va, su­ nete, fură în de ajuns, casă înduioșeze păn într’atit inima stăpînului, în cît, aceasta, căzu amețit și muri,.. Furioși și amenințători, se ridicară pumnii credin­ cioșilor luî, în contra poetului modest și blajin, cu ochii mari, visători, îu care Iera întrupată bunătatea însă-șî. Iar haosul resună, de-un urlet furios : «asasin?. ■I i I r 4_; 8' r î �, REVISTA 1DEEI 20 < REVISTA ȚDEE1 Ecoul acestui urlet, fu dus departe, departe, peste țări și mări, găsind resunet, în iniiuele «acelora-și perverși» din lume. . ■ Un zbucium cuprinse întreaga omenire. Codru, lun­ cile, văile, dealurile, răsunară de urletul «asasin», scos de perverși. Găsi resunet chiar în inima tinara a unui bătrîn, rămas din alte vremuri, care visa sa tro­ neze pacea, iubirea, pe pamînt. Dar, acest răsunet, avea într’însul accentul întrebare!. «Asasin.»... De ce mă rog asasin, cînd cîntarețul nu făcu alta, de cit sa cînte muzica ce place: muzica veacurilor moderne. Moeiss Maier. Trudiți!, un volum de nuvele, de I. Neagu. Se cere de la «Revista Idee!?, unde se trimete și costul. 1 leu. Ătte lucruri, bunede procurat, a sc i'edea la bibliograficii din n ttniurul trecut. Cererile se însoțesc totdeauna de suma respectivii. Jn amintirea martirilor &in Chicago La 11 Noembre trecut, s’au împlinit 15 ani, de cînd au fost spînzurați la Chicago, cu toate formele legale, patru luptători însemnați, prieteni ai celor desmoștenițî; Albert Parson, August Spies, Adolf Fischer. și Georg Engel. Un camarad ne trimete. pentru pri­ lej, un document oficial, prin care.se acordă libertatea absolută lui Sainuel Fielden, lui Oscar Neebe și lui Michel Schwab, osîndițî numai la munca silnică, dacă Luis Ling, osîndit la aceea-și munca și iei, s’a omorît în închisoare. Acest interesant document, în care se vorbește amănunțit asupra procesului ce a avut loc atunci, din pricină că prea întins, rămîne poate să fie publicat aparte, sau cu un alt prilej. Noi, dam acolea, în amintirea acestei date, prefața, cu care o camaradă americană, prezintă publicului american, anto-biografîea lui Spies, Sînt lucruri asupra căror se poate me­ dita. Și, camarada, care a găsit vremea sa se ocupe de lucrarea aceasta și să ne-o dee în românește acum, merită toat-e mulțumirile noastre. P. M. CĂT^E CETITORI In paginele următoare, dau o schiță auto-biografică a 1°I August Spies. lea cuprinde, apărarea sa in fața curței, și o parte din scrisorile si notele ce mi le scrise din încliisoare, în diferite împrejurări. Publicând aceste scrieri, urmăresc un singur scop: de a da prilej compatrioților miel americani, bărbați și femei, să cunoască ^eața, caracterul și năzuințele unui ora, care, cu mulțl aitn, le stăpînî atențiea, o mulțime de vreme. După ce­ tirea aceste! lucrări, îșl vor putea da seamă prin Iei. vor șa cine Iera omul acesta, de ce trainpă Iera. Nimeni na lost mal cu înverșunare atacat de presa capitalistă. Gonyingenle sale ca și acele a'e tovarășilor săi de conspirape, după cum au fost porecliți, măcar că nici nu se cunoscuseră înainte de judecată, fură denaturate si Batjocorite, de una din cele mal cumplite goane din a .®UD0S3“t istoriea, ce s’a pornit din partea desOr' Nu cun0?team pe nici Uliul din ,xntrâI pentru întaea oară la curtea cu ju­ rați, în timpul comediei numită judecată. a8tentAm1Sc-m -die ieî de Cit, tliaJurnale- Și, de aceea, mă tioslPri?înf7-ad ° ra-r,t C°M10 de oameni stupizi, vimeL HnS ??\re .Sidba ,ci- Car® nu-mî fu inse miCa prin 1-gUrf illteligente și simpatice, de St /mT-’ -8«’TnVî atras?‘ Mă condei numai > um-ca judecătorii .și polițîea lerau uniți in po: i i'.: ’ /'4 i ’ V triva acestor oameni, nu din pricina vre-unel cri,» numai fiind-că îl știau amestecați in- mișcarea. mj.’ ci rească, de partea muncitorilor. . cit^, Pătrunsă de un sentiment de groaza, iscat deCPi auzii si văzul, pe lingă asta de un sentiment de dr^!e mă hotărî! să trec de partea pngomhlor. Și, do M de a-mî da simpatiea la lumină, și de-a afla prin care să pot veni in sprijinul acestor năpJ’J!«c cercetai, împreuna cu mama, neagra închisoare în iei îsl petreceau călduroasele luni de vara. Atunci r- rț cunoștința lui August Spies. In urmă se făcu '“«UI mare’ apropiere între mine și le]. *naj Ori-ce om de inimă, va fi de aceea-și părere cu că mai înainte de a se rosti asupra unei chestii ut n’ însemnate, ca aceea a anarhiștilor din Chicago, ie kP să-i cunoască amîndouil fețele. Pună acum inse, Pd o fată a fost înfățișată publicului: învinuirea. Aproi 1 toate ziarele au refuzat să primească în coloanele r cea mal mică desvînuire. Infățișind, compatrioților această încercare de apărare, am deplină încredere i nepărtiuirea cu care sînt socotiți că judecă afacerile n? blice, oamenii publici. Terminînd, trebuie să fac cunoscut cetitorilor, că Au gust Spies a dat notele si deslușirile ce urmează sin încuviințat să se publice, numai in urma. stăruitoatA. rugăminți ce i s’au făcut din partea prietenilor cui], și din partea’ mea. " Chicago, 1887. NlNA VAN ZâNdt. P. S. De cînd am început publicarea acestei cărticele și înainte de a o fi terminat, avu loco întâmplare,care prin înfățișarea senzațională ce-I fu dată, de o presj degenerată’, cere cite-va deslușiri. Simpatiea mea pen­ tru închișii prigoniți, urmăriți pe nedrept, se prefăcu in curînd’ intr’un sentiment de prietenie. ■ pentru Spies, cînd îl făcui cunoștință personală. Diu această prietenie se născu, cu timpul, o puternică dragoste. Ca simplă prietenă, mi se puneau mii de piedici vizitelor mele li închisoare. Numai părinții aveau dreptul de a vedea pe închiși. Dragostea noastră reciprocă făcea cîtb rudenie. Hotărirăm să- ne logodim. Dar, in curind, luai cunoștința, cum-că numai bărbații și femeile pot să se vadă in afarăde zilele hotărite pentru întiluirea reglementară.Ha chiar, un nou regulament iha opri cu totul de a vedea pe închiși. înțelesei că silințele mele, în . favoarea dețv nuțîlor și a dreptățel, nemulțumea o anumită clasă din societate, care le voea peirea. Situațiea ine-a socială și le­ găturile mele întăreau și mai mult acest sentiment vedeam prea bine că se căuta a se împiedica drl-ce apropiere intre mine și deținuți. Nu iera de ajuns ci Ieram logodiți.. Hotărirăm să ne cununam după lege. Și, fiind-că părinții miel consfințiră să ne unim, treaba asta nu ne mai privea de cît,pe noi amindoi. Dar, o. gașcă de jurnaliști, cea mai mare parte niște secături începură să sbiere, cînd planul căsătoriei noastre fu cu­ noscut. Su ti făptuit ori-ce nelegiuire, recunosc,util codul criminal, acești delicațî și, cavaleri nobil! ame­ ricani, nu m’ar fi insultat și tîr’it mal mult în noromSă fi fost o fata necunoscută și străină, n’ar fi avut nimic de zis împotriva acestei casatorii. Dar o fată dintr” veche și foarte bogată familie americană, să ascuIU vocea respectului de sine, în loc de sunetul dolari*0’ scandal. Domnișoara trebuie să fie nebună. A cetit r°' mane păcătoase’. ... Să mă fi căsătorit cu vre-un bătrîn și impotent m»1' nar, din lumea mea, cum se zice, acești morali g®°u . mani, m’ar fi urcat în slavă. N’ar fi lipsit oameni, dine creștinii miel frați și surori', care să strige: niin«liaț căsătorie, încîntutoa're Domnișoara. „ Voesc mai bine hula de cît’ aprobarea îiyOSiW® acestor ființe atît de morale, care nu-s. făcute PeatS6 înțelege o dragoste născuta din înclinări intelect»1” Și-s mindră de cele cite-va prietenii prețioase Pe C-B. le-ara dobîndit. Acestea știu ce însemnează o iubire cerii, o iubire puternică.’ Chicagp, 27 lanuqr 1887. Nina van Zan'»t' ^oralitatea ocazională a oamenilor cinstiți Te netăgăduit, cum-ca groaza de sînge se află la cea r mare parte din oameni, ca și la o mulțime de ’niinal0- InSe’ ?CeaSt? ?rOa-zii’ nu merSe l)ăna acolo - facă P° 0U1 in,ne„staF,e> stl verse sîngele semenilor sVcînd interesul sau Iar împinge aici. Necesitățile ? ntei Pentru traiU bUna 8tarea’ fac pp- he-care zi ,l1* oniiieui, să îndeplinească lucrurile cele mai respinl’?tonre. Rîndașii și cărătorii de murdării, de cari școala nu s’a ocupat de loc, fost-au iei oare determiîn alegerea meșteșugului lor, de către oare-cari stincte atavice,purcegînd din nu știu ce strămoși preu,D< ni sau preistorici? Maimiilt de cît. îndoelnic, cu osebire îtse atinge de cărătorii de murdării. Ceea ce nu-i îdoelnic, ie că, acești bravi muncitori, ajung să se 'chite» fără desgust, de-o sarcină care ar face să le■ine Pe 0 Diulțime de oameni, pe care, iei și-au luat-o, \far din capul locului, fără să șovaiasca, fiind-că nu-i frninos «să șovăești în fața muucei». Medicii ce diseflcă și fac autopsie, chirurgii cari «operează?, mujglaril cari omoară, nu sînt de loc atavici. Pe fie-care zi sînt, în Franța, inii de femei, nici mai puțin bune, nici mai puțin duioase de cît celelalte, cari îndepli­ nesc cu cel mai mare sînge rece, o faptă crudă, a cărei singură vedere ie odioasă și nesuferită, la o mul­ țime de persoane, nesuspecte de loc de cine știe ce sensiblerie. A smulge, cu toate țipeteîe-T sfâșietoare, un biet cucoșel din mijlocul găinăriei sale, a-i lega picioarele, a-I tăea cu foarfecele vasele limbei, a-1 atîrna apoi de picioare, pentru a înlesni scurgerea sîngelui, a fi de față la agoniea-i, adesea foarte lungă, in timpul cărei, adesea^ i se smulg penele, ieată pri­ veliștea ce are loc, înainte de a vi se arăta pe masă un puiu fript. O mulțime de rcntier7-na8cuț7, îșî închipue, cum-că mai bine s’ar învoi să nu mai mînînce carne, de cît să se dedee sau să fie de față la asemenea fapte. Curată închipuire sau inconștiență fățărnicie. Dacă cine-va ar fi nevoit, ca să-și cîștige traiul, sau chiar pentru a nu fi nevoit să mînînce numai ^pîne goală, îl veți vedea, întrebuințîndu-și mușchii săi civilizați și aristocratici, să sucească gîtul la păsări, să omoare viței, să tae miei. In urma sfatului unui doctor, nu va’sta nici de cum la europene să frequentezeabatoriul, pentru a bea sînge cald, fumegînd. Unui asemenea om nu i-aș găsi nici o vină. I-aș imputa numai, satisl’acțiea crudă ce-o are, cînd soldați! își pe­ trec o mulțime’ de zile, ca să împuște mii din compatrioții lor dezarmați, prizonieri, sau vinovați că Ș’ur fi răzvrătit împotriva unei stări sociale, care nu înti-upeaza de Ioc idealul dreptăței, chiar nici în ochii Privilegiaților, satisfacțiea ce-o are, cînd armatele eu­ ropenești se ieu la întrecere de-a bombarda pe sălbateci, pentru a-si împărți pe urmă țerile lor, sau cînd aceste armate se’bombardează între iele, pentru a-șî rotunji Ua cuprins și a îndeplini întinse planuri comerciale. . S’ar putea spune foarte multe asupra acestei gro­ zave teme, ale cărei variații recente, nu sînt de loc ’aa* pre jos de cele preistorice. Poate că astea nu-s wilne? Chestie de definiție. In ori-ce caz,, sînt cchiv,llcnte ale crimei, tot atît de bine caracterizate ca și omorurile îndeplinite de plantele carnivore asupra în­ cetelor, de cînii turbați asupra semenilor lor, de guz|a?î, de lupi, de mom iți și furnici. Daca omorul, la J°J» purcede dintr’o pornire de obîrșie preumana sau Paleoiitică, nu-i nici de cum ereditatea reversiva. sau mrogradg, care întețește această pornire, asta-zi in*®gunentată si făcuta obligatorie pentru toți, ci simereditatea continuatoare, în virtutea căreia mm- 21 căra cînd ni-i foame și în virtutea căreia îndeplinim, în măsura facultăților noastre, toate actele apropriate la mulțumirea trebuințelor noastre. , Criminalii născut! nu se găsesc numai în închisori. Cu toții sîntem criminali, daca voim să înțelegem prin această expresie, de care re face abuz, posedarea ten­ dințelor ereditare, de a te folosi, la nevoe, în paguba semenilor tăi. Crimele omenești, pe cari le am in. ve­ dere leu, indică, mai curînd, cruzimea și ferocitatea speciei și a colectivităților etnice, sociale sau de altă na­ tură. Cît despre echivalentele individuale ale crimei, voiu aminti, leară-si, cum-ca nu-s anevoe de descoperit, chiar în purtarea oamenilor cinstiți, din cari, cea mai mare parte nu se sinchisesc nici de cum, de a uza de acelea-și mijloace vătămătoare și imorale, ca și acele de cari uzază așa numiți! uomini delinqiienti. Echiva­ lentele crimei, la oamenii cinstiți, înfățoșază, ce-i drept, marele avantaj, de-a remănea, mai mult sau mai puțin, neobservate de codul penal, cel puțin de politie și psichologii din școala noua. Cu toate astea, nu sînt mai puțin recunoscute, de imorale și vătămătoare, chiar de către acei cari au recurs la iele personal..Și ie destul su ne închipuim, în ce chip s’ar purta-oamenii cinstiți, dacă condițiile în cari trăesc și au trăit nu i-ar în­ depărta de crima calificată de lege, tot cu atîta pu­ tere, după cum alții sînt împinși s’o săvîrșască, de cătră acelea-și condiții ale unui mediu opus... ' L. Manouvrier. guna stare materială și morală 1 î. i I h ii - ■ iI’ ■ Daca chestiea socială Ie mai întăi de toate o ches­ tie de bună stare materială, tea Teste, de asemenea și în acela-și timp, o chestie de dezvoltare intelectuală și morală. Nu ie prin urmare numai o chestie de burtă. Să nu uităm nici o dată că o mare misiune socială, vu ________________________ _ ca aceaw pe care clasa_muncitoare trebuie să o îndepli-4,-* «r.-i.'ntnl-nn neasc& față j e societatea actuală, n n’’nr ar putea "ti fi CUPIT. săvîr£t j enerație omenească foarte ridicată, sită de ccît dee 0 o g generație jq jj^vinta j-w.rTTT.i-n intelectuală -înFolor./-iini*} și qî morală, nînraln. deasupra dftnsnnră- nivelului nivelului veche! civilizații. civilizații. p e_j a jevărat că ori-ce popor are guvernămîntul și De-i adevărat ordinea socială ce merită, să ne consacram atunci toat ^ ea țaj ppentru entru aa ajuta toată vieața, ajutala la dezvoltarea dezvoltarea unui popor, îîmprejurul niprejurul’nostru, nostru, care care sâ £.. merite i-critc oc ordine socială mai perfecțiOnata, de perfecționată, de cît cît acea a blăstămatei noastre epoci capitaliste. . . Civilizațiea omeneasca n’a cîștigat de loc pnn dez­ voltarea capitalizmului, care a adus unele elemente ale burgheziei la o bună stare materială și chiar la o îmbielsugare necunoscută mai înainte. Această burghezie a rămas, înse, în privința intelectu­ ală și morală, o generație proastă, înginfată și cu vederi înguste. întru cît privește- înaltele aspirați artistice și științifice, aristocratica noastră financiară modernă pare cu totul tocită, deși în bună stare materială. Cauza civilizației omenești îeara-și n’ar cîștiga, prin dezvoltarea unei generații de muncitori, tîmpi£ de munca grea din cea mai fragedă vrîstă, îndîrjiți în lupta de clase, mînați de singura patimă de a ajunge, intr’o zi, din sclavi, stăpînii. _ O generație care nu-i în stare sa se simtă împăti­ mită pentru'înalta civilizație omenească, să răspândea­ scă binefacerile acestei civilizații în toate părțile lu­ me!, ieată, ceea-ce, prin silințele noastre, trebuie sa înlăturăm cu ori-ce preț. O. CORNELIȘSEN. li k j j �REVISTA IDEEI 22 23 REVISTA IDEEI Către America Prietenului Maieu. ...Trebuie să-ți amintesc, prietene, mai întâi, cuvîntările domnilor Auerbach și Adolf Solomon, rostite innaintea plecărei noastre din București. Spuneau, cumcă vom fi îngrijiți, cu toate cele trebuitoare, anume până la New-York. Că nu trebuie să luăm nimica cu noi, 101, .A? nici să cerșim pe drum, că nu-i frumos pentru Evrei. Să arătăm lumei întregi, tuturor națiilor, cum-ca Evreu nu-s cerșetori și n’au nevoe de ajutorul creștinilor. Frumoase cuvîntări, nu-i așa ? Cu toate astea, cu toată oratoriea măeastră a d-nilor Auerbach & Solo­ mon, am suferit de foame, întreaga cale, ne-avînd ce să mîncăm, în afară de Budapesta și de Brașov. Da, prietene, înscenarea ce-o fac burghejii evrei cu proletariatul evreu din România, împreună cu cataplasma, cu care caută să acopere rănile sîngerînde din inimele suferinde, nu ie mai mult de cît un mij­ loc de-a năbuși libera voință, libera gîndire a sufe­ rinzilor de foame evrei, de a zădărnici unirea ce ar putea-o face cu suferinzii de foame de alte naționa­ lități, solidarizîndu-se într’o lupta comună în contra capitalului, care-i zugrumă de o potrivă, în toate un­ ghiurile lumei, O luptă, înse, în contra stăpînirei de a-zi, nu va fi întreprinsă de o mulțime ce ie nutrită cu șovinizm, spre a fi -depărtata de_ ceilalți suferinzi, de o mul­ țime de inși, cari, ținîndu-se de rang, de aleșii lui Dum­ nezeu, se mîndresc cu rudele lor: baronii Rotschild, Montefiore, Hirsch... Asemenea oameni, ajungînd la Roterdam, în instituțiea «Montefiore», ca să arate ceau­ șului că-s mulțămiți de sărmanul prînz ce li se dăruise, se închinară de două ori pe zi, deși alta dată nu se închinau nici o dată. Asemenea oameni, moralmente și materialmente sclavi, nu se pot libera. Mulțămiți cu micile pomeni ce li se dăruesc, strigă în gură mare: Toți Evreii sîntem frați. O, sărmani naivi, frații voștri, bogațî, cum îi nu­ miți voi, fratfj se îngrijesc în de ajuns, să nustrigațî: «toți suferinzii sînt frați». Voi sînteți jertfele marelui idol internațional, ce se numește «Capital». Frații voștri bogațî, fac întocmai acela-și lucru ca și frații lor, bogății celorlalte nații, cu suferinzii lor. Vi se dă un elexir, numit: naționalism, patriotism, 'sovinizm, ca să nu aveți timpul să strigați alte strigăte, care ar putea îngrozi și care ar vătăma marei familii ce se numește «clasa stăpînitoare». S'a trecem, acuma, prietene, la buna voința filan­ tropilor noștri, și să vedem cît ie de mare iubirea lor pentru noi. Iți spun încă o dată, cum că am fost zbu­ ciumați de foame întreaga cale. Și, nu uita, că grupul nostru, de.23 persoane, număra și femei, cu prunci micuți la sîn. r Știu că-ți ieste cunoscut cu cîți bani am plecat Yeu de-acasa-cu cincîspre zece bani. Și cam atîta avea fie-care jioi. In Viena, am căpătat cîte 3 coroane de om. Răcești bani ne-am dus pănă la New-York, cale de 20 zile. In Lipsea ne-a așteptat la gară un Evreu di?St0oriiîU ° bar1bă?“Pu“ătoa«- Iei întrebă cine ie concă Deștemanr.epre,zintaî-Apoi îmi spuse, ci îu GeraanU nJT* USCată‘ mi*are8P““8 tea s’o mănînce... Dar nu primii nici un răsnn». ură cale bună și plecă. nBPlecarăm către Roterdam, o cale de 3 zile. Nu apuca să-țî descriu felini prost în care am f08t mai ales cu mîncarea. Iți poți închipui. Dar voi învederez un fapt, foarte interesant. Iera în Ai zi, înainte de a ne îmbarca pe vapor. Speranța no lt0‘ iera la Roterdam. Dar mai ierau numai cîte-va pănă la plecare și nimene nu ne întreba dacă a trebuință de ce-va, să ne luăm cu noi în vapor, dus la reprezentantul alianței, «Womens von Gedl 51 și următorul dialog avu loc între noi. let‘i — Domnule von Gelder, ai să-mi dai voe să vorbesc. — Mă rog, fu răspunsul. —Vom căpăta noi prin dumnea-voastră, ce-va bani ’■ pentru cele trebuincioase pe vapor ? *•, — O, nu. Nu aveți trebuință. Fie-care om canto o pîne, pănă Ia Liverpol Apoi căpătați mîncare pevapor — Bine, dar nu avem nici o centimă. Și vă «trap atențiea, cum-că, în grupul nostru sînt femei cu copt lași la sîn. Și cum putem așa pleca. Te rog, d-le von, Gelder, ca să ne îngrijiți cu cele necesare, căci altfeliunu putem pleca. — O, atunci puteți prea bine să vă întoarceți î .apoi. Ie adevărat, că primului grup i-am dat și bani. Dai nu mai dăm. Și știți de ce? Costă prea mult. Și, chiar astă-zi, am primit o scrisoare din București, de la domnu Auerbach, în care ne scrie să nu vă dăm prea bună mîncare, căci vă vom învăța să mîncați bine și nu veți mai voi să .munciți Ia America. La cuvintele acestea, scoase ceasul din buzunar și 1 spuse: «ie timpul de a vă îmbarca pe vapor». Și ast-feliu, prietene, c’o pîne subsuoară, plecarăm noi din Roterdam. Drumul pănă la Quebec, durează 11 zile și 11 nopți. In Quebec am cerșit cîte-va pîni și cîte-va scrumbii. In New-London, la feliu. Și, în ase­ menea stare, ne-am dus doi Ia New-York, noi trimeșii de către Alianța Israclitâ Universalii. Acuma, vrei să știi cum am ajuns la New-York? Intăi am fost opriți în Quebec. Acolo, se cere ca fie-care să arate ce-va parale, cel puțin 3 dolari. Noi am găsit la Quebec arestată, a patra grupă, plecată din Bu­ curești, cu femei și copii, arestată de 20 de zile, tot din aceea-și pricină. M’am gîndit să alergia o înșelătorie, . la un refugiu. Am împrumutat cîți-va dolari de la un ; negustor, banii au mers din mînă în mină, și, ast-feliu, i am păcălit reprezentanții stăpînirei Americane, de la granițele Canadiene Grupa a patra n’a știut că sb cere bani, și cînd a aflat, iera atunci prea tî’rziu. Fiincționarii vamali aflaseră cum-că nimeni n’are nimic. Ajungem în sfîrșit ajungem la New-York. Aici nu ier» nici un cîne să latre după noi. Nu iera nimene să primească la gară. Ce iera de făcut. New-Yorkul nu ic un orășel de-ale noastre. De unde să iau 5 cents, 1 pentru tramvaiu,casămă duc în oraș. Otristeță adîncă ' se zugrăvi pe fețele femeilor cu copiii în brațe. Oste^ niți, prăpădiți, de călătorie, flămînzi, nedormiți, ce 8» j. ne facem. Cui să ne adresăm? Străini, fără limbă, șij închipuiți, într’o stație ca New-York, unde furnic» milioane de oameni. In cele din urmă, mă hotărî! să mă duc cu nevinovatele mele picioare. După doua ore de drum, măîntorsei, ne dînd de nimene în oraș. D»ri cînd mă întorsei, nu mai găsii pe nici unul dintre to­ varășii miei : toți se pierdură, ca sarea în apă. Căldura iera nesuferită. Nu mîncasem de 24 de cea­ suri. Capul îmi vîjiea. In urechi îmi suna, în stomac îmi tuna. Fiert de soare mi-iera tot corpul. Trebui s» mă adăpostesc la umbra unui camion și adormiî, gîn' dindu-mă la călătorie și la țara de aur la care visasem 1 de mult. In somn, ini se păru cu domnii Auer- proape i se dase. lea îl iubise. Asta-i îera în sînge, și tîrnîiturile ce i le administra tată-său, nu o putuseră lecui de patima ce avea. Fugi din casa părintească Pevrei. Ni se păru că domnu von Gelder îmi și rătăci cam preste tot, căzînd, din legătură, în le­ PeDne cum-că călătoria noastrăcostăpreamult. Apoi, mi gătură, pana înti’o mizerie neagră, care o făcu să se păru că evreul cu barba frumoasă, din Lipsea, a- rastăgolească, încet-încet, în noroiu. Cu toate astea ?tce pîne viir?tî- Aici stomacul se sgudui și mă nu iera numai vina iei. Dacă bărbatul iei dintâi ar fi ? ezii. Simțind gustul viuștilor din Lipsea, stomacul fost cinstit, dînsa ar fi trăit necontenit cu iei. Dar . ț atrase atențiea că nu trebuie să rămîn mult în iei o deprava înadins, și, devenit agent de moravuri, ‘*1 acela. Desperat peste măsură,mă sculai și plecai o făcu să-și iee condicuță, ca să trăească, fără de nici ?° ora^ După cîte- -a ceasuri de umblet, găsii un cu- 0 grijă, pe socoteala iei. lea povestea toate astea, liniștit, c’o voace trăgăoscut caie mă găzdui cîte-va zile, și care, îmi înlesni, n •, aiutorul altor cunoscuți de a putea sa mă por- nata, cu vorbe fără nici o perdea, cu amănunte ne­ JeTc și ajung la Chicago... rușinate, ca neînțelegînd giozăviea celor ce spunea. Charlot, îi privea fruntea iei joasă, umerii obrajilor 1 August 1901, Chicago. A. Vaisman. îeșițî, ochii iei mititei, și, în frumusețea-i inteligentă și ordinară, regăsea vag, cu un desgust instinctiv, îm­ potriva acestui suvenir, ce-va din trăsăturile mă-seî, acea apatie îndobitocită a privirei, ce i-o văzuse. în GOANĂ DE FEMEI timpul din urmă, la Sâlpctriere. Tot o dată, îl cuprinse o furie, împotriva societăței, care îngădue asemenea într’o sară, pe cînd se ridica de pe o bancă, de pe grozăvii. Fata asta, crescută la întâmplare, în pilde care, vreme de o mulțime de ceasuri, contemplase gara rele, pe cînd părinții iei se deșelau, departe de dînsa, de Nord, Cbarlot văzu o femee alergînd către dînsul. muncind. Corupțiea asta, apueînd-o în stradă, și, la Dînsa îi luă brațul, tîrîndu-1, atît de gîfuind, în cît, de șeisprezece ani, aruneînd-o, gata stricată, un brațele o cam dată, nici nu putea vorbi. Uimit, o apucă iute, celui dintâi venit. După aceea, această poliție, abuzînd împins, tîrît de iea, mut de zurpriză și iei. La cel din­ de o nenorocită, fără de nici un sprijin, trăind după tâi felinar, pe lîngă care trecură, dînsul văzu că-i fru­ urmele iei, ca după a unui lucru, țărmurind-o in vițiu, moasă, ceea-ce-i deșteptă o bucurie în suflet, fără să și interzieîndu-i ori-ce întoarcere la o stare mai bună. știe de ce. Dînsul voi să se oprească, dar dînsa îl tîrî. lea își spunea mizerjile cu o resignare de brută, ne — Nu... te rog... hai înainte... mă urmăresc agenții. mai avînd de cît o privire dobitocească și stinsă, Atuncea, înțelese. Întorcînd capul, văzu pe celult pierdută în gol, cînd vorbea despre întăile iei răz­ trotuar, aproape în dreptul său, o mulțime de femei, vrătiri. Cel puțin, iea nu ar fi voit să-și îndeplinească cari fugeau, pierdute, țipînd, c’o foșniturij de fuste, meseriea în cartierul părinților iei, dar prefectura cari li se bateau de călcăe. în urma lor, o ceată de nu vru să știe. I se fixă și trotuarul și ceasurile în care trebuea sa umble. Pururea iera lovită de contra­ pungași mizerabili. Unii trebueau să treacă pe lîngă iei. Iși aduse venții, de groază, de urmăriri Chiar acolo, dînsa iera aminte atunci de ceea ce cetise, de lațurile aruncate persecutată. de cătră agenții de moravuri, de goana infamă, poves­ Trebuea să stee închisă în cară, hu se putea pune tită, în tot largul, de către foile polițienești, cari amu­ la fereastră, să leasă cînd voea, să primească o prie­ zau, cu mișeliea aceasta, pe cetitorii burghejî, virtu­ tenă. Un inspector, a cărui metresă nu vru să fie, nu-i oși, și pe femeile cinstite. Și, tot o dată, își aduse lăsa un minut de răgaz. Voea s’o facă să între între aminte, de trucurile de trupier, pe care le întrebuin­ casă de prostituție. In cele din urmă, dînsa se resigna, țase odinioară, pentru a trage pe sfoară un adjutant, răzvrătirea ne conducând de cît la Grand-Hotel de din cari trucuri cel mai de samă iera, a nu fugi de Saint-Lazare, la pușcărie. Se împăca cu agenții, dînsub-ofițer, ci, din potrivă, a-l întâmpina, cu un salut, du-se tuturora cari o voeau. Și ar fi fost fericită, dacă șeful, care comanda expedițiea serei aceleia^ n’ar care-i înlătura ori-ce ■uc bănueală. vauuv...... A , - J A, uaca 5ULU1, taie ------,ă? zise și,. IU intorcmdu-se fi cej>ut de la para ie. — Nu-ți fie teamă, zise dînsul dinsui femeei. lemeei, șî, WA înapoi, mergînd încet, trecu de gonitori, trecu pe urmă Acuma, nu știea încotro să apuce. Nu mai avea nici Și de pe ceata așteptau camarazii, zind loc argușilor cinci-șese cari lece.își acbșuu , ----- pă Șh­ fara w un gologan, și, fără îndoială, hotelul iei iera ''■ipraveghiat. Amantul sau său de zind pe loc cinci-șese fete. Aceștia, scrutară, se înțelege, perechea. Inse Charlot, îi privi atît de liniștit, supraveghiat. Amantul de inimă înm. iera la Mazas, _ maț de muite — “s co - - o- .... nn recunoscură fe- ?smdltJP? mai multe luDb ranunea Clt 1sa se 2--sprijinindu-se în umbrela-i, că iei nu recunoscură înece. Plîngea. pi Charlot er îi luă mîna, o mîngie. Mila-i iera mai mare meea, pe care o luară drept o obicinuită a balului de ît desguscuî. In Montinartre-Elisee, care-și avea hîrtiile în regulă, de cît desgustul. Feiucca Femeea asta, Icra, iera, ca și dînsul, un i. Cu toate Și care se întorcea acasă, puiîînd mîna pe un tînăr naiv. paria. ~ ' astea *“ ’iera plăcută, eși-i ». veni o dorință privească mai în lumină. Ii oferi s’o ducaunde-va, După vre-o cîți-va pași, maî departe, Charlot, cu to­ să o iea se învoi, c’o bucurie, ce-î puse o flacăra în ochi, varășa lui, luară altă stradă. Dînsa iera în siguranță ?! o făcu, pentru o clipă, frumoasă. acum, puteau vorbi. Cu toate astea, dînsa tot tremura, F. Bonnetain. voi să se oprească de cît pe bulevardul Denain, ’D fața gărei de Nord, pe terasa unei berării flamande. Cîte-va scrieri cari pot fi consultate cu foarte mare folos^. Charlot, avea, din fericire, vre-o cîți-va bani la dînsul. comandă două beii, și, după aceea sărmana îi spuCc-7 de făcui, roman, de Cernișevsky. istoriea iei. Istorie banală, obicinuită, dar care inColccțiea MișcSreT SociaJe. ^esă ca un roman, pe nefericitul, pentru care, PanColecție.a lieristc'f Idech H cu toate tainele lui, iera încă un necunoscut. DderminiSHiul Social. chiema Fanny M6jean si iera fată de oameni cum Emanciparea Fcmceî. se cade. Tatăl său iera mecanic la rafinăriea Lebaudy Medicina Socială. ,ae h Villette. Mă-sa, lucra la cuverturi, tot în aceSe cer de la Revista Ide ei. r/?1 cartier. La șeisprezece ani, dînsa fusese sedusa. e fapt, iea nu-și prea învinuea amantul dintâi, A- % îi LU* CAV UUIHIUU —-------------- 4A ~--------- f • ■ i • lili ■ I I ! �REVISTA IBEEi REVISTA IDEE! 24 TÎRG DE COPII maidan, Intre Spitalfields și Bethnal Green, pe un i se ține din care creșterea populației a făcut o stradă,lesedimițini Lunea și Marțea, între șase și șapte^ ceasuri de dimi­ neață, un tîrg -de copii. Ie un felin de loc deschis, unde se adună copii de amîndouă sexele,, de la vrîsta de șapte ani în sus, pentru a fi tocmiți, cit saptSmtna sau cu luna, de orî-cine avea nevoe dc slugăriea lor. Cînd tîrgul ie slab, găsești în această pieață pănă pe la trei sute de asemenea sărmani micuți. Cînd daraverurile încep să meargă, nu vezi, mai mulți de cinci-zeci sau șae-zeci de o dată. . Hickson, în raportu-i, asupra stare! țesătorilor scrie: «Am cercetat acest tîrg și am găsit cam la vre-o șapte-zeci de copii adunați, cea mai mare parte în­ tovărășiți de părinții lor. Abiea sosit, și, care mai de care, mă îmbiea cu marfa. «Doriți un băiet, Domnule?... O fetiță, Domnule, de slujit?...» Dintre părinți, unii nu păreau a fi tocmai sennani. Mama unei copile, iera femeea unui negus­ tor, care se bucura de-o oare-care stare. Alta iera dintr’o familie de țesători de catifea, cu un salariu destul de ridicat». Amatorii veneau din toate părțile orașului. Unul avea trebuință de un ucenic, altul de o fetiță ca aju­ tor la servitoare. Și îi examinau, îi încercau întocmai ca pe niște vite. «Tu iești prea slabă... Ia să-ți văd brațele... Iești sănătoasă ? Ai să fi oare cuminte» ? Cu­ minte. Se știe ce va să zică asta. Cuminte, însamnă să te supui la tot ce-ți poruncește domnul. Tocmeala gata? Plătește pe o săptămînă înainte, și apoi pleacă cu marfa. «Nu poți sa te stăpînești, zicea, cu privire la aceasta, Leon Faucher, de o simțire dureroasă, ce merge pănă la indignare, pănă la. groaza. Ce poate fi mai mon­ struos de cît asta ? Un tată, o mamă, îșî scot copilul în tîrg, îl lauda ca pe o marfă de rînd, îl expun pri­ vitei trecătorilor și lasă sa i se încerce corpul și deșteptăciunea. încă din cea mai fragedă vrîsta, l’aruncă exploatare! celui dintăiu venit, numai să dea mai mult. îl dă pe mîna stăpînului desfrînat, ca și pe mina unui stăpîn cum se cade, fără cea mai mică che­ zășie ca-i vor da pilde frumoase și o întreținere bunăn. Morala părinților, se știe, ie din cele mai mlădioase. Ie de ajuns ca fetița, să le aducă regulat, la sfîrșitul săptămînei, cîți-va șilingi, pentru ca tatăl sau mama să n’o mai întrebe despre ceea-ce ar fi putut să ceară de la dînsa stăpînul. Dar... afurisit să fie cine se gîndcște acuma la ce-va... Inse Du-Î vorba tocmai despre tîrgul de la Spitalfields, ci despre altul, cu mult mai întins. Odinioară, desfa­ cerea, vinderea asta se făcea într’un loc anumit, în­ tru cît-va oficial, la zile hotărîte, la cutare sau cutare ceas. Acum se face la ori-ce oră, și în ori-ce parte a orașului. Traficul s’a înlocuit Ori-care locuitor, ori­ care trecător prin Londra, se poate încredința de asta. Și d-1 Godson, n’are de cît să se plimbe sara, pe la unele răspîntii, pentru-ca, cu tot gulerul său evangelic și serioasa sa haină de levit, să se vadă asaltat de propuneri, făcute, dacă nu de însă-și mamele, cel puțin de copile, care-1 vor sili chiar cu rizicul de a seafuriși pe sine, să se gîndească și mai și... Chestiea celor cinci-spre-zece sărmani micuți, clovni, porecliți cu numele grotesc de Beni Zug Zug, ne arată în de ajuns, că comerțul de copii ie tot mai înfloritor, și, gingașele Engleze, cari alergară, vreme ae cite-va luni să aplaude dibăciea acestor pseudoArabi, mei nu-și închipuiau că admiră talentele unor compatnoțî. Mulți dintre iei, într’adevăr, își uitaseră limba materna, ceea ce și încumeta pe Barnum de a-și aduce trupa la Londra, adevărata iei obîrșie, și de unde plecă, fără piedică, cu trupa și mai bine rotunjită Corespondentul unui ziar englez, descoperi într’o tavernă dm Constantinopol pe acești nenorociți micuț] muritori de foame, deșălați în bătăi, aproape goi ’J de putrezind în murdării. Cu toții fuseseră vînduți Qg rntrR părerea de rău către nărîntiî părinții lor. lor, zice iei, și, cu toată . trebuie să adaog ca, numaii Anglia ^figura figura în acest trafic. Dar ceea ce-1 mișcă maî mult, nu ierau atît chinurile, lipsa în care se găseau, cît mai cu samă ignoranța cu desăvîrșire a Evangheliei sau a biblie^ bibliei în care îi lăsase Barnum. Și, dacă se găsesc *băîețî de vînzare, marfa ordinară " .«vi-nfA ale nlA Orientului. în părțile depărtate Orientului, încbinuiti-vă închipuiți-vă nf*. cît de înaintată trebuie să fie vinderea copilelor. Fetele, pănă la vîrsta de 14—15 ani, aduc mai mult cîștig, mărturisea o madamă. Peste vrîsta asta, te pun la cheltuială, sau fug cu cel dintâi stricat curele ieSe în cale, lăsîndu-și sărmana mamă singură. -Mai crește copii, Domnule, ieată-ți răsplata». De aceea, cît timp fetele trăiau sub acoperișul iei, știea să se folosească. «Trebuie să te gîndești la bătrînețe». Fie-care fată, îi aducea sara o sumă hotărîtă, potrivit cu vrîsta. Cea mai mare, de doi-spre-zece ani, iera taxată cu cinci șilingi, ceea-ce făcea un total de o liră sterlingă și jumătate pe săptămînă, afară de Duminica, consa­ crată Domnului, odihnei și petrecerilor familiare, Intr’o noapte, un policcman găsi o copilă de șapte ani, adormită într’un gang, Intrebînd-o, copila spuse că nu îndrăznea să meargă acasă, fiind-că nu putuse aduna doi șilingi. Aceasta iera taxa zilnică, pe care maman o pusese, pe talentele abiea începătoare ale ficei sale maî mici. Matroha fu osîndită la cîte-va săptamîni de închisoare, nu fiind-că își silea fetele la desfrîu, ci pentru ca le lașa să doarmă pe drumuri. Pe lîngă acestea, cari aveau măcar o familie, cari știau unde să tragă noaptea , unde să se încălzască, unde să doarmă, cîte altele lipsite de pîne, fără foc, fără adăpost, așteptînd pe caldarimul ulicioarelor umede, întocmai ca fecioara din Saint-Gillea, pe cel dintâi trecător, care să le dea cîți-va gologani ea să-și plătească un adăpost. A cui ie vina? Negreșit nu a lor. Ie una din gro­ zavele nedreptăți sociale. Dar, să ne înțelegem. So­ cietatea ieste iea oare în totul răspunzătoare de neprevederea săracului ? Iea oare-1 împinge să-și lase, Sîmbăta, în teșgheaua crîșmelor, la publie-house., tot salariul dintr’o săptămînă, să se întoarcă beat șcasu, să-și gonească cu lovituri fetele, să-și ucidă femeea în bătăi? Iea oare îl silește, cînd abiea i-ajungepen­ tru nevoile sale, să-și înmulțească în fie-care an familjea încă cu un flărnînd, pe care îl va lepăda educațieî de stradă, îndată ce se va putea ținea pe picioare ? Ajunge să ne aruncăm o privire prin lungile și întunecoasele alei, prin ganguri, prin curțile murdare, prin ulițele strimte, ca să vedem de unde vine răul, Ie un furnicar de copii soioși, zdrențuiți, arătînd prin găurile hainelor hărtănite, trupurile lor slabe și buboase. Nici unul, n’ar fi vrut să fie născut, daca ar fi putut să știe mai dinainte mizeriile ereditare, ce-l aștepta în ’ iadul social, pe care i-1 deschidea mama. Inse au fost născuți și trebuie să tiăiascai o amenințare din ce în ce mai mare pentru viitor. încă o dată, copiii aceștia vor fi luațî de apa pros­ tituției sau furtului, sau și de una și de alta. Ie un fur* nicar, unde mișună toate vițiile, unde, în promiscui* tatea culcușurilor comune, micul vecin conrupe P® mica vecină, cînd nu se întîmplă chiar tatăl să-ș1 violeze fiica, sau fratele să se folosească de soră. H. Feance. Politică Melioristă i i 1 j ' i ! 1 ’l. , ' , > i ji • , 25 și în acela-șî timp de mari filantropi, £’au gîndit, să alcătuiască niște gigantice asociaț?n sau truste. Toate productele necesare alimentării și vieței, ca griul, zahărul, cărbunii, antracitul, țesăturile de bumbac, tot ce se poate acapara și arunca după aceea pe pieață, slujiră la formarea sindicatelor de financiari, cari or­ ganizară trustele. N’are nimic a face dacă mica in­ dustrie ieșea de-aice ruinată, în folosul industriei mari, că muncitorii deveneau o adevărată turmă. Iei vor avea încaltea numai un singur stăpîn, nu vor maî fi nevoit! să alerge din stăpîn în stăpîn, ceea-ce nici nu vor putea de alt-feliu, a-și oferi produsele și vinde bra­ țele lor. Trustul oțelurilor, format prin punerea în valoare, sub o aceea-șî direcție, a numeroase fabrici de tole de oțel, de tuburi, de baloane, care a ajuns posesor al minelor de fier, cu mui mult de 200 furnale și ocupînd mai mult de 385.000 lucrători, a realizat și mai bine fericirea lucrătorilor săi. Aceștia, nu vor mai avea dreptul de-a face parte din uniunea lucră­ torilor, din sindicatul profesiune! lor. Nu vor avea dreptul să înceteze munca, să refuze a mai munci, orî-cum, fiind-că nu vor mai fi primiți după aceea în lucru, și alți stapîni nu vor avea, nu vor putea avea, căror să poată să-și vîndă munca. Poate că ie neFlul,ul> u se =>c zice z,icc că uasu avui în m vedere veaere tocmai nevoile ne propriu s’a avut muncitorilor. Dar ieată o operă de îmbunătățirire so_ cială, pe care fostul Președinte, nu a lipsit să să oo susțje cu toate prerogativel’e sale P Nu putem sa ne plîngem cum-că guvernele dom și cfl stradanumțele lor nu-s ca să făcu fericirea po­ poarelor-.. In Elveția,, obșervmdu-se, bună-oară, cum-că ar fi nefericiți muncitorii, sau, pentru a nu fi lăsați s5 ajungă nefericiți, s’a cuutat să se proecteze o lege prin care sa se declare munca cu totul obligatoare! In senzul ca,~ on-ce ins, dm clasa celor priviți ca muncitori, găsit cum-va neocupat, în stradă, să fie socotit vagabond și sa îndure, ca atare, niște penalități prescrise. Prea se depnnseseră oamenii să fie preten­ țioși în angajamente, să ție să li se răsplătească munca maî bine, și sa se pue necontenit în grevă, de cîte orî condițiile de muncă s’ar maî fi împovorat puțin sau nu le-ar maî fi putut îndura cum îerau. Fie-care muncitor, va fi catalogat, va fi dator să poarte un număr, o etichetă, va fi dator să lucreze orî-cum, su-sî cute cu ori-ce preț un stăpîn. Nu vor maî fi cu pu­ tinii, cu chipul acesta, pierderi de vreme, codiri la muncă. Și fericirea tuturor va fi asigurată. Intr’o tară , atît de înaintata, unde poporul are atîțî r*eț“ reprezentanți influența, din cari unii în slujbe mari, în cele cele mni mai înîniri. în <?St .^e.fn’rare. ^aca Chestiea jmbunatațirei vieței iar fi primit o deslegure cu asta, Sau deslegat acolo alte chestii, de cari spiritele active au no denlina deplină idee, idee, ehestinn chestiea nWnhKWf ospitalităței străinilor, chestiea libertăței opiniilor, și altele, cari nici în cele In Italia, răul cel mare iera că oamenii puteau să mai despotice, în cele mai autocratice state nu ar fi se întâlnească maî mult sau maî puțin în voe și să fost și nu au fost deslegate mai bine. Se putea să nu desbată asupra intereselor lor. Răul cel mare iera, ca fie deslegată la felii! și tot atît de bine, chestiea man­ se putea exprima diferite opinii asupra stăreî sociale cei? Declare-se nemulțumit cine-va. și se puteau face aprecieri asupra mobilelor ce ar fi ----------- ----------------ir — — săvîrșirea In j ranța, muncitorii aflîndu-se în zbucium, guver- —putut î-J îndemna, pe unii criminali politici, Cîn nul, îu urma inițiativei unui reprezentant al poporu- faptelor 1— lor. ’— jandarmeriea, T—3------ -j— _-i;xr._ administrațiea, poli'țiea, lui, tocmai aflat in guvern, veni c’o lege de retragere aveau puteri destul de mari, aproape discreționare, pentru muncitorii bătrînî. Fie-care, din cei 9,200.000 cenzura tot așa. Dar asta nu iera de ajuns. Un guvern de lucrători, cîți sînt contați în Franța, după statistica părintesc, cu tendința liberale, uciuie, a u mai uiui adus iiuio o u lege icgc prepicoficială, vor trebui să verse, în mijlociu, cîte 10 cen- — :x---- Prin --' ori-ce ------venitoare. îea -* se interzice formal, aso­ time pe ziua lucrătoare, socotite zilele lucrătoare la ciație, întrunire, conciliabul, de două sau maî multe per­ 250. Ceea ce ar aduce, pe an, 230,000.000 lei. De soane, .care ar avea de scop de a lovi în starea actu­ ndăogut la suma aceasta, aceea-și anuitate vărsată de ală, care s’ar înțelege, fie și numai temporal, pentru patroni, cu toate că și anuitatea aceasta produsă tot a pregăti sau făptui delicte împotriva vieței sau inde muncitori. In total, 460,000.000 lei. N’are a face tegritățeî persoanelor, împotriva proprietățeî sau aux-_:xsx_- Contravenitorii, n__x-------- .-x._^ vor g loviți de diferite pe­ dacă se vor înfrupta din beneficiile legei acesteea abiea torităței. 500.000 de oameni, cîți vor ajunge, asemeni după da- depse. Orî-cine va publica, de asemeni, lucruri intețitele oficiale, la limita de vrîstă fixată, anume la 65 toare să se prepare și faptuiască cele prevăzute mai de ani. N’are a face dacă chiar aceștia, în loc de 920 sus, va fi supus la deportare, supus la domiciliu for­ lingă UIUC alte ACI rele ce va avea să îndure. Loviți lei, de fie-care, pe an, cît li s’ar fi cuvenit să atingă, țat, pe litigii j_ diferite .tx_ pedepse, __j---- vor g chiar ceî ce-ar areta vre-o împărțit vărsămtntul numai a uniu singur an, 460,000,000 da față de osindițiî justiției, cari-ar deschide în prin 500,000, nu vor avea a primi de cît 63'1 lei, cît simpatie ---li se hotărește, în mediu, după anume socoteli, sus- favoarea acestora vre o subscripție publică, sau le-ar trăgîndu-li-se cîte 289 de lei de om, în total 144,500.000 veni cum-va în ajutor. Se înțelege, totul ieste lăsat iri pe an. Și, leară-și, n’are a face nimic dacă legea la ap reciarea suverană a celor învestiți cu putere. Iei ieste propusă să se aplice deplin, abiea peste 47 de pot cuprinde în binuirea lor și pot găsi imputabile ftni, tocmai hi 1949, cînd abiea muncitorii acum de fapte cu totul inofensive, persoane cu totul vrednice Î8 ani ar fi să întrunească vrîsta. Toți banii adunați de respect. Dar asta spre binele poporului întreg, care va deborda de fericire, An™™ dacă nu se va Aiati clăti nimic, nimic Pănă atuncea, în sumă ca de vre-o două-zeci de miliarde, și /M ”’Q ™ suta și mai bine de milioane, economie sau reținere din starea actuală. In Germania, ce neajuns putea să fie maî mare, de P® an, afară de procente, vor benificiea doar statului. Se va susține armata, magistratura, polițiea... Dar re­ cît că uniforma soldaților iera de o coloare care pu­ zultatul cel mare, va fi că muncitorii în tot răstim­ tea să fie remarcată de la o oare-care distanță. Re­ poporului, pul acesta, vor remănea liniștiți, fericiți, că soarta li prezentații r------r .t '*pătrunși x d* în - -*■parlament, » H 07 fi 1*1nu iputeau - fi 110715 8 u regulat, anume asa feliu. Desigur, uite Împrejurări «X să scape dm vedere aceasta. .Qt Si îâî iei n n ’n„ au dezarmat, pana vor interveni păAă atuncea de loc, ca să aducă o n’au iuent sa ubindeasca o lege, prin care sa se prea|fâ soluție chestiei sociale vadS schimbarea zisei uniforme. Noroc ca an fost in In Statele-Unite, nenorocirea lucrătorilor venea de- număr mai mure. Experiența ce s a făcut a fost cu toac°lo, Că o multimfi dp lucruri se debitau în parte, tul in favoare. Cu uniforma noua bau vesminait soldațu iucrito^ sindica, să-și cari au fost expediați în China La adăpostul iei, dinaPere interesele lor. Un număr de mari capitaliști șn au savîrșit acele cumplite, acele smgeroase măce­ ■ii; 'ii ■ ' ! in •ii ! |.i ■ I i i î’l !- Fi ;î< i �REVISTA IDEE! Iun. voesc să zic au repurtat acele strălucite izbînzi. re-­ Vor mai fi de făcut iele unele mici schimbări, de re format unele amănunte. Inse nu vor scăpa nici acestea vigilenței reprezentanților mulțime!, pentru-că doar spre binele mulțime! legiferează iei... In Belgia,nenorocirea iera, cum-căjandarmeria nu iera îndestul de plătită. Aceia-și reprezentanți ai mulțime!, nu puteau să nu-șî dee samă. Iei n’au lipsit să făgaduiască o mărire de soldă, cînd, re.alizîndu-se votul universal integral, vor dobîndi majoritatea, vor stabili regimul lor. Cînd toate celelalte clase o duc atît de bine, se scaldă în bielșug, se putea oare.să se lese în părăsire tocmai o clasă ca cea despre care vorbim? Care alta, din toate, are un rol mai important ? De­ parte de a o face să se verse în celelalte clase pro­ ducătoare, jandarmeriea va fi cu rigurozitate păstrată. Probabil o să maî fie cazuri cînd să se ceară intervenirea iei. Și partea cea maî înaintată, din reprezentanța parlamentului belg, are pentru jandarmerie o solici­ tudine aparte. Nu se putea mai logic. La noi, pentru-că nu aveți de ce rîde, avem și noi melioriștii noștri. La noi, sperăm că, în curînd, se va vota o lege, care să nu atingă întru nimic capitalul, care, desigur, și ie afară din chestie, se va vota o lege, asupra meseriilor sau muncei. Nu-i vorba, noi nu avem muncitori, nici chestie muncitorească. Inse de ce nu s’ar face o lege. Dacă nu va folosi, nu va strica nimărui. Luînd-o înse pe alta parte, cînd muncitorii vor fi înscriși în livrete, vor fi cu condicuță, cu diplome, cu atestate mai anevoe de dobîndit, veți vedea dacă va mai avea de zis vre unul ce-va. De prisos să mai fie reglementată exploatarea, cînd iea găsește mii de căi să calce ori-ce reglementare. Trebueau să mai fie împo votate puțin condițiile de muncă, să se creeze o clasă de privilegiați, de monopolizatori de lucrări, pen­ tru-că, numai cu prețul acesta, se va putea revărsa fe­ ricirea deplină, peste mulțimea celor ce hălăduesc în țara aceasta și-s bîntuiți de nevoi. Trebuea să se arunce puțin nasip în ochii unor naivi, cari-și așteaptă fericirea de la alții. Nu-i vorbă, legiuitorii noștri, atârnă de o cam dată cam greu, fiind-că așa li-i meseriea, fiind-că voi să cumpănească maî bine, să facă lucru maî cu temeiu, întru folosul tuturor. Altă preocupare nici n’au. Inse, în cele din urmă, vor fî siliți să gră­ bească, doar nu degeaba au iei o tinerime generoasă, care-a venit să-i ajute, înrîudurile lor. Ce va să zică să ai reprezentanții tăi. Chiar și atâta lucru ie pentru noi o satisfacție mare. Pot fi reforme neapărite, cari să fie trecute pe sama generațiilor viitoare. Dar ce ne pasă nouă, cînd sînt trecute cu aprobarea, sub in­ dicarea reprezentanților noștri iluștri. Nu știu mai bine adică îei ce ne priește nouă? Singură Anglia ie mai nenorocită. Acolo, muncitorii au luat-o înainte, n’au mai așteptat să-i fericească alții, n’au ostenit guvernul să mai legifereze, să mai prevadă iei. Iei și-au făcut o datină singuri. Prin ligile și prin asociațiile și prin mișcările lor, au stabilit, ca, într o sumă de bresle, să nu se maî muncească de loc mai mult de opt ceasuri pe zi. A venit și parlamentul pe urmă, ca să sancționeze datina asta, pentru-că altfeliu ce rol ar mai fi avut iei. O' lege recentă sună, că nici un individ, în curs de 24 de ceasuri, nu va putea fi întrebuințat, într’o mină, peste 8 ceasuri. Cele 8 ceasuri, se vor socoti de cînd se va așeza omul pe platformă, să se coboare. în mină, pănă în clipa cînd va ieși. Dar ce folos, dacă legea aceasta privește o chestie atît de puțin importantă, față de celelalte len are nicî Paiața ca să rămîe o literă moartă. Ce-va mai mult, în minele de la Durham, nu se lucrează de cît 7 % ceasuri, îeară în cele de la HEVIHTA IDEE! Northumberland de cît 6 %• Cum să nu fie oamenii nefericiți, dacă sînt. duși așa de capul lor și dacă u0 parlament, de reacționari, un parlament de lorzi, sanc­ ționează, fără împotrivire, tot ce orînduesc muncitorii. Noroc că nu s’au hotărît încaltea, aceștia, să nu mai împărțească cu nimeni produsul muncei lor, și declare totul proprietate socială, obștească. Nu mai că ar fî fost cea mai mare nenorocire, dar ar fi fost curat peirea lor... De prisos să se mai tragă încheeri, cînd faptele vorbesc. Remîne să ne încredem pururea în alții, cînd sînt, cu osebire, reprezentanții noștri. Și noi să robim înainte, că au iei grijă alții de fericirea noastră. Par’că voi nu vedeți. P. Mușoiu. O Educație Liberală Să presupunem, cum-că ar fi cu desăvîrșire sigur, că vieața și starea fie-cărui din noi ar putea fi hotarîtă într’o zi sau în alta, prin cîștigarea sau pierde­ rea unei partide de șah. Nu socotiți oare, cum-că ar trebui să privim ca cea mai de căpetenie datorie, să învățăm măcar numele pieselor și ce rol au, să știm ce însemnează o gamba, să ne exercităm agerimea ochiului, de a discerne toate metoadele, pentru a aduce sau a înlătura bătaea ? Nu credeți oare, cum-că am dezaproba, am desprețui chiar, pe părintele, care ar îngădui copilului său, am dezaproba și am despre­ țul, statul, care ar îngădui cetățenilor săi, să crească, iară de a cunoaște deosebirea dintre cavaler si pion? Ie înse un adevăr vădit și cunoscut de toți, că vieața, viitorul și fericirea fie-cărui diu noi, mai mult sau mai puțin a tuturor celor ce sînt legați de noi, vor fi determinate prin cunoștința ce vom avea de rega­ lele unui joc nemăsurat de mult mai greu, mai comșnh, un joc ce s’a jucat de atît plicat, de cît jocul de șah. amar de veacuri, și fie-care femee fiind --------------------• fîe-care Tbărbat ’ unul din cei doi jucători. Tabla de șah ie lumea, pie­ sele sînt fenomenele universului, regalele jocului sînt ceea-ce numim legile Naturei. Adversarul ieste as­ cuns vedere! noastre. Noi știm că jocul său ie puru­ rea drept, cinstit și răbdător. Inse, mai știm, pe so­ coteala noastră, cum-că nu ieartă nici o greșală, că n’are cea mai mică îngăduire pentru ignoranță. Ju­ cătorul bun, iscusit, cîștigă. Stângaciul, ie bătut, ie făcut mat, fără grabă, dar fără milă. Ceea-ce înțeleg ieu prin educație, stă a deprinde regalele acestui vast joc. Cu alte cuvinte, educațiea, ieste învățarea prin intelect a legilor Naturei, cuprinzîndu-se în acestea nu numai lucrurile și puterile lor, ci și oamenii și moravurile lor. Educațiea Ie adapta­ __ afectărilor și voinței, la o supremă dorință, aprinsă, rea serioasă, de ’j a ne pune în armonie cu legile acestea. Trebuie „să spunem, cum-că, în realitate, nu-i nici __ om fără educație.' Să presupunem, că ar fi cu puun tințâ, , , ca un adult, avîndu-și toate facultățile în de­ " “ putere, s’ar vedea transportat, dintr’o dată, în plină lume, precum se zice c’a fost Adam, să presupunem cum-că ai fi adus în lume, și lăsat liber să facă ce i-ar plăcea. Cîtă vreme va remănea oare fără educa­ ție ? Nici cinci minute. Natura îi va preda, prin ve­ dere, prin auz, pipăit, proprietățile obiectelor. Dure­ rea și plăcerea,1 fiindu-î pe aproape, îl vor povățui să facă una și să nu facă alta. Și treptat, omul va primi o educație, în scurt, dar reală, îndestulătoare pentru împrejurările lui, fără «prisos», lipsită de cunoștința nefolositoare. ga presupunem, ca pe lingă acest solitar, ar mai veni un nou Adam, sau, și maî bine, o Evă.’ O lume nouă, mai .maie, de fenomene sociale și morale s’ar ivi. Bucurii și dureri, față de cari toate celelalte n’ar fi de cit niște palide umbre, ar izvorî din relațiile nouă. Fericirea și întristarea, ar înlocui avertismen­ tele ordinare ale placerei și durerei. Inse purtarea, ar fi pururea hotanta de observarea urmărilor firești ; ale faptelor, de legile naturei omenești. pentru fîe-care din noi, lumea a fost o data tot atît de necunoscuta și tot atît de nouă, cum o găsi Adam pe atunci, cu mult mai înainte de a fi fost suscep­ tibili de o altă metodă de instrucție, ne-a luat în nnnfire Natura, și zilnic, în fie-care clipă, și-a îndeplinit înriurirea-î educativă, ca să ne fasoneze faptele, po­ trivit legilor Naturei, spre a nu ne stinge înainte de vreme, din pricina nesupunere! noastre. Și nu credem, că feliul acesta de educație ar fi sfîrșit cum-va astă-zi, pentru care-va din noi. Pentru fie-care, lumea ie tot tot atât de nouă acum, precum a fost în cea dintâi zi, tot atît~ de plină de nenumărate noutăți, pentru cine știe să le scruteze. Și Natura, continuă pururea a ne educa, la marea școală a universului, aî cărei elevi sîntem cu toții. Natura a deslegat de mult, chestiea educației obli­ gatorii. Inse, ca ori-ce legislație obligatorie, cea a Na­ turei ieste adesea aspră și plină de o mulțime de operații. Ignoranța ie pedepsită tot atât de aspru, ca și nesupunerea voluntară. Nepriceperea, primește tot aceea-și pedeapsă, ca și crima. Disciplina naturei nu se traduce nici printr’o vorbă măcar, o dată cu lovi­ tura, lovitura precedînd vorba: o lovitura fără cuvînt. Treaba ta, să-ți dai samă, de ce ai suferit lovitura. Scopul educației, în care intervine omul, scopul educației artificiale, ie de a îndrepta aceste cusururi ale metodei naturale, de-a pregăti pe copil, să pri­ mească educațiea Naturei, fără stângăcie, fără igno­ ranță, fără neascultare voluntară, a-1 deprinde să-și dee samă numai de cît, de cel dintâi semn al voinței iei, să nu aștepte să fie pălmuit. In scurt, educațiea artificială trebuie să fie anticiparea educației natu­ rale. Și, o educație liberală, ie educațiea artificială care pregătește pe om, nu numai să înlăture relele, cari-s urmările celei mai mici nesupuneri la legile na­ turei, ci și să prețuească, să utilizeze răsplătirile îm­ părțite de Natură, tot atâta de liber ca și pedepsele ce dă. Acela, a primit o educație liberală, cărui i s’a for­ mat corpul, în tinereță, pentru a i se supune neapă­ rat voinței, îndeplinind cu tragere de inimă, cu plă­ cere, întreaga muncă mecanică de care ie în stare: al cărui intelect ieste un aparat de logică, sigur și calm, ale cărui toate părțile sînt deopotrivă de tari, gata să lucreze pe loc: care-i asemenea unei mașini de aburi, aptă pentru ori-ce întrebuințare, a urzi sau făuri marile ancore intelectuale: acel al cărui crier ie în­ zestrat prin știința verităților esențiale ale Naturei, Prin știința legilor cari guvernează operațiile iei: acela care, departe de a fi un înfrînat mărginit, ie plin de vieața si de foc, dar ale cărei paterni sînt stăpînite d.e o voință puternică, ascultând de o conștiință sen­ sibilă : acela, care a învățat a iubi tot ce-i frumos, m natură sau artă, a urî tot ce-i josnic, a respecta pe altul cum se respecta pe sine. Un asemenea om, și numai un asemenea om, a pno educație liberală, fiind-ca ie cît mai deplin cu Cu putință în acord cu Natura. Dînsul va trage cel mare folos din Natură, și Natura din iei. Vor merge cu totul de acord. Dînsa îi va fi mama lui bine-facatc)are, îel îî Ta fi copilul, organul, iei însu-și devenit Uștient, servitorul, interpretul iei. Htdlley. 27 MĂCELĂRIA capitalistă Aid ne ucide firacul tn fuluaul hogolulul, «Societatea burgheză ieste marele dușman al viețeL , a zis Jaures. Ie adevărat. Numai în Europa, mor pe fie-care an mai mult de cinci milioane și jumătate de bărbați, femei și copii, jertfe ale lăcomiei capitaliste. Pe cînd mortalitatea anuală a bogaților atinge rare-ori 1,25% din populație, acea a săracilor întrece totdeauna 3%. La Madeleine, cartierul cel mai bogat al Parisului, mortalitatea nu-î de cît 1%. La Montparnasse, unde sărăcimeaie foarte numeroasă, proporția se urcă la 4,3%. Ie greu de hotărît procentul anual normal al mortalităței omenești. Desigur că-i mai mic de 1%. Pen­ tru a dezarma critica cea mai aspră, să-1 ridicăm la 1,25%, adică la o cifră mai mare de cît acea a car­ tierelor bogate din marile noastre orașe: Londra, Paris, Viena. Următorul tablou arată pentru fie-care stat european: 1. Populațiea. 2. Mortalitatea anuală. 3. Mortalitatea adusa la 1,25%. 4. Mortalitatea datorită mizeriei și urmărilor iei. ■ Mortalitatea anuală a statelor europene STATE ; -Norvegia Suedia Anglia Scoția Irlanda Danemarca Olanda Elveția Belgia Franța Germania Italia Austria Spania Ungaria Rusia Alte țări TotalurI Medii I 2 5 30 4 4 2 4 3 6 .38 50 30 22 18 18 llo 24 375 I! Hi Proe. de i,a5»/0| ©^ MORTALITATE ■-------------- , Procent real la 100 1,7 1,72 1,80 1,84 1,85 1,86 1,96 2,01 2,02 2,23 2,37 2,57 2,79 3,2 3,33 3,5 23 2,78 S“ în I în mii loc. la loo jrail loc. 34 86 549 74 85 37 88 60 181 847 1185 771 614 576 599 4026 672 10421 1,25 b 25? 9 63 23 375 174 50 24 50 35 25 12 50 36 38 22 75 46 475 372 625 550 375 396 275 339 225 351 225 374 1438 2587 300 372 1 4689 |' 6732 Numai în Europa noastră, mor pe fîe-care an cinci milioane șapte sute trei zeci și două mii de indivizi, jertfe ale nedreptăților sociale. Ace sur cifră înfăți­ șează cinci zeci și cinci sutimi din contingentul mortuar. Vieața mijlocie care ar trebui să fie de 80 de ani cel puțin, cade la 36 de ani, fîind-că o clasă leneșă își iea partea leului la împărțirea produselor muncei. Populațiea Europei ie de 375 milioane de locuitori. Mizeriei nu i-ar trebui de cît 65 de ani și jumătate, s’o culce în mormînt. Toate popoarele civilizate suferă de acela-și rău: împărțirea neegală a bogățiilor, moștenirea unui trecut odios.’ Cu toatele trebuie să lucreze la distrugerea acestui rău, pregătind izbînda socialismului. D. Descamps. îl !! li: 'i- - i <1 i 1 : îJ �__--------- .-------------------------------------- '_______ ~____ REVISTA IDEEI • REVISTA JDERI 28 Ou prilejul prezentîireî uuul proect de lege, în contra Anarhiștilor, în senatul italian, Giovaimi Bovio a publicat următorni articol, în. «Secolo» diu Milau. Giovamu Bovio îe profesor de filosofica dreptului la Universitatea din Neapole și ie reprezentantul fracțiune! republicane in parlamentul italian. Pentru stadiul actual al concepțiilor și practicelor noastre sociale, ni se pare interesant a fiice să apară și in românește asemenea articol, pe care nî-1 traduce unul din bunii'noștri prieteni. P. M. dezvoltarea-i și în expresiea lui, > comunismul fiind o mare crimă, iei trebuie să fie distrus dm temelie, de furiea vitejască a lui St. Dominic,^ care^ va șterge cele din urmă .vestigii eretice, cu atît mai vîrtos, cu cît împotrivirea ar fi mai mare».. ' Jos cărțile, jos autorii, jos cetitorii, adnotatorii și adepțiî. Jos tot, pană la spulberarea chiar și a nu­ melui de comunism. PROECTUL leată care ar trebui să fie opera supraomului. lentă caro ar fi pentru îel o glorie universală. Tot ce. so­ cietatea noastră are mai elegant, mai parfumat, maî poleit, îl va felicita pentru suprimarea acestui ter­ min ordinar, ce repttezintă ce-va și mai ordinar încă. Inse de unde să se pornească ? Ar trebui suprimat, pe de altă parte, și cuvîntul individualisin^ fiind-cu unul din contrari! reclamă pe altul, și această chîemare de nume 'Reamintește asemenea de lucruri. Dar, suprimînd amîndoua cuvintele și amîndouă lucrurile, cum vom putea oare să stabilim un echilibru între amîndoi termenii opuși, dacă, din nenorocire, ar mai fi remas din toate astea ce-va ? leată impasul, care va face pe supra-oni să vadă, că nici o cugetare, nici o concepție nu-i absolut de prisos, în marea varietate de forțe și de idei, cari puri în mișcare roata istoriei, unde ideea care cu­ prinde în sine maî mult adevăr, cuprinde asemenea și mai mare putere. Să părăsim așa dar aceste suprimări, visate de ca- . tră niște tirani neputincioși, să dăm curs liber dis­ cuției,' care îe forma cea maî înaltă a libertățeî, .să pue la locul lor difînițule, doctrinele, concepțiile sau utopiile, dacă voiți, din cari nici una nu se va tra­ duce în fapt după cum s’a născut, de oare-ce cu toa­ tele trebuie să se supue la marea lege a rezultantei puterilor. IN CONTRA ANARHIȘTILOR In timpul din urmă, s’a prezentat Senatului italian, un proect de lege, care definește cnuia anarhistă, «crimă comună». Acest proect ie o eroare politică și juridică. Răs­ punde într’adevăr noii conștiinți italienești, inse reueagă cuceririle științei. O precedentă judecată a Curțeî de Casație, nu-i îndestulătoare pentru a justifica această eroare, de oare-ce puterea judiciară nu ieste norma putere! politice. Și nici o sută de tribunale nu pot restrînge cu nici iotă domeniul științei. Dacă intențiea criminală ie unul din caracterele de căpetenie ale definiției; între crima anarhistă și crima comună, va fi pururea deosebirea care există între un scop public și unul privat. Puteți privi regicidul ca bar­ bar, ca sălbatec dacă voiți, puteți să faceți sa leasă la iveala nefolosința, eroarea actului sau a mijloace­ lor. Dar nici arbitrariul legiuitorilor, nici disputele advocaților, nu pot mistifica lucrurile și faptele ome­ nești, și nu pot face ca delictul politic să fie clasat printre delictele de drept comun. Ce ar fi oaie dacă miniștrii și judecătorii ar putea să aibă jurisdicțiune asupra definițiilor și asupra corolariilor; pămînțul ar fi încă nemișcat și puterea itabenească asupra Romei ar fi o uzurpare. Nu aparține nici unei puteri să preschimba un act licit în act criminal și să strămute categoriea unei crime. O măsură arbitrară poate improviza lucruri admirabile pană și în știință. Inse, din această impro­ vizație, urmează o reacție de forțe morale care lovește pe improvizator. * * *Ceea ce ie de condamnat iii intențiea proectului de lege și în judecata Curței, ie ținta de a face, ca întreaga concepție anarhistă să fie trecută, în bloc, printre delictele comune, pentru a nimici cu desăvîrșire anarhismul. Procedurale și mai condamnabilă încă. _Nu știu dacă, în zilele noastre, mai visază care-va să lovească o concepție în stare intențională, să o smulgă din crierul oamenilor prin violență, s’o șteargă din știință, din istoria cugetare!, din memoriea oame­ nilor. Unde există, într’adevăr, acel supra-om, pe care soarta să-1 facă nemuritor ? Omul acesta ar trebui să înceapă prin a da foc cărților Iui Platon asupra republice! și legilor, aruncîndu-Ie cenușa in vînt. După părerea filosofului ate­ nian, două stavile sînt cari tulbură armonica dintre clase, și cari, ast-feliu, strică unitatea Statului : familiea și proprietatea. Ar trebui, prin urmare, ca astea să fie desființate: copiii să se pue în comun, ca și femeile, și ca și bunurile. Dacă nu nm înșel, asta însamnă comunism. Mi se I,a\e. ,ca asta ®’a reprodus printre zecile de concepții, la diferite epoci, în istoriea cugetare! omenești. Ceea-ce nu se pure, inoindu-se ici-colo, a ajuns, în zilele noastre, la individualism. Firește, în obîrșiea-I, în * * * ' ' I * * *. Dar nu-s numai motivele astea cari revoltă bunul simț în proectul de lege împotriva anarhiștilor. Ie o neînțelegere comună. Sînt oare într’adevăr anarhiștii cei mai primejdioși vrăjmași aî bunei ordine ? Să ne coborîm puțin în adîncul nostru și vom găsi răspun­ sul. Anarhistul, nu-și bate joc de concepțiile lui, îel le propagă, îndrăznește și. cade. Inse ce ziceți oare de ceî cari prppoveduesc patrie, religie, ordine, cinste, și își bat joc de toate aste lucruri ? Bătîndu-și joc de cinste, de tară, nu se vădesc Iei oare drept can­ didați la crimă? Codul penal ieste în neputința să-i pedepsască. Dar ieste o putere comună și intima, care va tulbura într’o zi prostul surîs de pe buza simoniacilor și fariseilor, care-i va face să pălească în fața unui adevărat om, care le va zice: dacă voiți să găsiți tulburători ai ordine!, nu-i cauțați departe de voi.' * * *, Voiu încheea, amintind anarhiștilor, cum-că aceasta pildă de echitate față de iei și împotriva unei legi scelerate, ar trebui să-i povățuească să părăsască unele mijloace violente, cari jignesc simțul omenesc al ce­ lorlalte clase. Sîntem noi oare mai fericiți de cît iei» noi cari luptăm pentru libertate, pentru dreptate ? Dacă ar ști... Cei mai tineri dintre noi, vor înțelege, ca unică ’mîngîere, realizarea visurilor lor. Ceilalți» se v.or duce fără să se plînga. Viitorul va străluci mai senin pentru cei ce vor remănea. G. Bovio,' TRANSFORMAREA INDIVIDUALĂ Chestia socială, cate privețte de-aproape pe individ i pe societate, ext se atrage mai ales de r«porturile ier reciproce este mai cu temei de cel puți,,1 n„ pusă pe tap^ ca sa ne fie îngăduit.» trage oa"e-S inclieeri^Pra» astazi au avut loc îndestule sbuciumărî si încercun _de-a transforma omul și societatea în sen6nl armoniei și îndestulatei obștești. Așa că nu-î nea­ venit momentu la ne reculege întru qîtva, a judeca ce s’a făcut și ce se face, pentru-ca să putem'cunoaște jnaî bine viitorul. In conceperea transformare! sociale joacă un rol extraordinar mintalitatea cbncepătorîlor. Poate că n’a fost și nu este nici-un luptător care să nu-și fi închi­ puit că cel puțin în târzie bătrînețu, va vedea împli­ nite visurile și aspirațiile lui din tinereță. Acestei credințe au plătit tribut cugetători foarte distinși și foarte încercați. Intre altele este în de obște cunos ■ cuta proorocia Iu! Frederic Erigels că chiar de acum do! sau trei ani omenirea trebuia sa se schimbe la față. Engels s’a stins și cași dinsul mulți alții, și cu toate aste omenirea, fără a pretinde să’fî stat îucremej.ită pe aceeași temelie, este orî-cunî departe de starea întrevăzută de mințile luptătorilor. Aceasta e dovadă vie de puterea extraordinară ce-o are minta■ litntea în conceperea lucrurilor. Realitatea este foarte de multe ori falsificată; societatea este concepută sub o formă ce se poate vedea limpede că întârzie, și omul în general este încă destul de departe de prac­ tica raporturilor ce o transformare socială mai radi­ cală le-ar presupune neapărat. Și doar pentru transformarea socială, așa precum știința și avinturile noastre generoase ne îndeamnă s’o concepem, pentru curmarea ignoranței și a mize­ riei s’au făcut încercări uriașe. Revoluțiile franceze, pîntre carî cea de la 4S, care-s’a generalizat peste toată Europa, Comuna din Paris, revoluțiile rusești, rescoalele țerănești din diverse țerî, comploturile și di­ verse atentate... toate aii avut de scop acea trans­ formare socială bine studiată și bine caracterizată. Și cu toate aste, în general vorbind, raporturile sociale de la începutul veacului în care ne găsim, ex­ ceptând modificările ce-au fost aduse de descoperirile geografice și de născocirile științifice, sînt aproape aceleași ca la începutul veacului trecut. Poți trăi pînă în adinei batrînețe, nu-ți va fi dat să vezi ceea ce în tinereță ai conceput sub o formă așa de atrăgătoare, că parcă n’ar fi trebuit nimeni să se simtă strein de ea. Dacă-i așa, nu-i un sbucium zadarnic, cum se .și pretinde adese, lupta pentru transformarea sociala ? Duca e să concepem .transformarea socială ca pu­ țind avea loc mîne sau poimîne, apoi e un sbucium. Și nimic nu-ți concretizază mai bine zădărnicia acestui sbucium ca priveliștea ce ți-o oferă mulțimea în ori­ ce miinifestare. La noi nu-i tocmai cazul bună oara, fiind-ca propaganda religioasă este foarte restrânsă. Dar în streinătate, mai ales în regiunile catolice, te surprinde bigotismul mulțimei. Cu o nemai pomenița sfințenie stau mii de inși’ de ascultă predicile popi­ lor. Reh’gia-i la rangul unei idei fixe, în afară de care alt nimic nu mai e posibil. , . A La noi poate un exemplu similar s’ar găsi in ma­ nifestațiile meseriașilor români, unde nici cea mai A BJabă licărire de conștiință pare să nu se ascundă in dosul cerințelor si manifestărilor lor momițarești. Na^ral ca ar fi cu totul absurd a socoti aceasta joj11tțuio nu peste zece, nu peste două-zeci de ani, ar chiar peste un veac, capabilă de conștiința, capabila de avânturi, unde să nu fie în joc îndemnul sau 29 sugestiea. Mulțimea asta aîcătuește societatea. De aceea transformarea socială în înțelesul de pînă astăzi, dacă nu-i absurdă, este cel puțin foarte problematică. Totuși ceva în sensul unei transformărei s’a făcut pe lume. Nu în sensul unei transformări sociale, care nu poate avea loc de cît tirziu, și unde ar trebui socotită nu viața unui om ci viața unor generații. Dar s’a făcut mult în sensul transformărei individuale, singura posibilă și chiar realizablă în cursul vieței unui om, Transformarea socială a avut de multe ori numai acest înțeles, cînd s’a văzut că-I realizabilă. A fost înse greșală și prilej de decepție, cînd înțele­ sul individualist al transformărei sociale s’a părăsit și i s’a dat înțeles colectiv sau comun. Transformarea socială natural că are loc cu cri-ce. preț. Dar îea.se face.îfoarte încet și numai la inter­ vale mari' se poate recunoaște și caracteriza. Ceea ce se face înse repede și ceea ce-î menit să încurajeze pe ori-ce luptător în strădănuința lui, este transfor­ marea individuală. Un ins poate, să-și apropie idei, poate, să traească conform lor aproape deplin. Ceea ce o societate nu poate să facă. Și despre asta nimic convinge mai mult ca însă-șî priveliștea societăței. Caracterele societăței se stabilesc după ma­ joritate. Ori tocmai majoritatea este foarte rutinară. In istorie nu sînt exemple de transformare socială bruscă. Dar afară de asta, e de ajuns să ne raportăm la organizația socială actuală, pentru-ca să ne con­ vingem cît de cimentată este în alcătuirea ei și cît timp este încă menită/.să dureze.. Colosala putere a prejudecăților și superstițiilor religioase, colosala pu­ tere a armatelor înfrînînd cu o crasă inconștiență ori-ce avînt revoluționar, colosala trufie a păturilor îmbui­ bate... sînt obstacole <pe nu se pot surpa dintr’o zi într’alta, maî ales că mulțimea în general le agreează în totul și le. da concursul cel maî priitor. De aceea e ilusoriu de gîndit la o transformare socială în sensul propriu al cuvântului. Năzuitorn spre transformare n’au ce să împotrivească forțelor extra­ ordinare de cari am pomenit. Ori-ce s’ar spune, po­ porul nu-și pricepe interesele, se acomodează cu ce există și mai degrabă este părtașul dușmanilor săi de cît al adevăraților săi prieteni. Și n’ai cum să-l abați de Ia apucăturile sale. Puterea prejudițrilor și ideilor fixe este extraordinară. Poporul va aproba pe cel ce-i întreține ignoranța, pe cel ce-1 face să dormi­ teze și va detesta pe liber-cugetător, pe cel ce-1 face să se ostenească. Tot ce se poate face pozitiv, este transformarea individuală. Intre o? meni există o colosală neegalitate de putere psihică: de. la idiot și pînă la geniu, se înșiruesc toate treptele de aptitudini mintale. Din nefericire, pe treptelel mai de sus, pînă la geniu, sînt foarte puțini oameni: și numai aceia sînt capabili de noi idei și de noi avânturi. Aceia, chiar prinși în gră­ madă, cînd întîmplător dau peste hrana mintală, o consumă cu nesațiu și sint- capabili sa-și aranjeze viața în. conformitate cu cugetul lor. Pentru aceștia treime să se stiădănuească năzuitorii spre transformare. Dintre cugetătorii moderni, Elisee Redus este upul care a înțeles lupta socială în sensul acesta. Anticitatea încă n’a fost lipsită de spirite distinse, cari orioînd vor figura cu cinste în mănunchiul oamenilor de bine și înțelepți. Dar în vreme s’a observat, cu de­ osebire creșterea numărului acestor oameni. Și, în scurgerea unei vieți cineva poate avea plăcerea de-a vedea înmulțit numărul celor ce cugetă senin și liber, celor ce n’au nevoe de interprețî, celor ce nu recu­ nosc stăpâni și nici nu se simt măguliți a avea robi. Opera aceasta este singura ce se poate face cu si- t II li'i' I p 'ii ; iii ' li '1 i'l i l �HEVISTA ideei revista ideei 30 guranță. Orî-cine se poate consacra ei, P fc “£rmare privi roadele muncei. Opera ace; individuala, nn comporta nici o d®cepL’era aceasta nu se urmărește un rezultat extraordinar. ne«oanei ce voltărei creditului public, cea mai mare parte din capitalul acesta ie în de obște furnizata^ prin îm. prumuturî, a căror cheltuire de o cam data u folosește, pe cînd greututea-le va fi cu osebire suportata de CăCu toate^stea^^cepe ** fi® ,între aceste OskSSSL*5 două categorii de interese in lupta, izbînda, acum nehotărîtă, va sfîrși prin a se fixa de partea intereselor Starea de Războiu , ...Ie de notat, că, cu toate progresele cari au moaifirut mal mult în aparență de cît in realitate mstfiuțfile politice adaptate la starea de războiu, popu­ lației tutulor statelor civilizate a remas mereu îm­ părțită în două clase: oligarhica cirmuitoare și mulțimea cirmuită. Oligarhica cîrmuitoare, se alcatuește, cu osebire, din familiile din sinul cărora s’a recrutat, din timpii cei mai vechi și cu prilejul tutulor personalul militar, politic și adimistrativ al Statelor. Personalul acesta, ca ori și care altul, a fost neaparat, interesat să păstreze și să mărească debușeul din care își scotea mijloacele de existență. Și acest debușeunuputea fi păstrat și mărit de cît prin menținerea stăreî de răz­ boia. Așteptarea, pururea amenințătoare, a unul războiu, ie care întețește desvoltarea necontenită a armamen­ telor, si prin urmare, întinderea debușeului deschis familiilor cu stare, de-a furniza erarhiea militărească plătită, de la sub-locotenent pănă la general. Iscîndu-se războiul, avansarea vine mai iute, solda se mărește, cam­ paniile sînt socotite, în regulamentul pensiilor, dublu. De altă parte, politicianii, cari cîrmuesc Statul, văd adăogîndu-li-se puterea și întărindu-li-șe situațiea. In vreme de războia, guvernul ie învestit cu o putere dictatorială, care putere, nimicind orî-ce opoziție, asigurează stăpînirea, celor ce o dețin. Lumea admi­ nistrativă își are și dînsa partea îei, în această mă­ rire de putere și singuranță. Afara de asta, cînd răz­ boiul Ie fericit, și pururea lumea se măgulește că va fi fericit, debușeul funcționarilor crește și se face maî rodnic. Iei curg în țara cucerită, și culeg un benificiu suplimentar de bunuri și de prestigiu. La categoriile acestea de interesați la menținerea stărei de războia, se alipesc finanțiarii, mijlocitorii de împrumuturi, industriașii, furnizorii armatelor, cu toți acei ce țin de iei, cu toți supușii lor. leată în care parte a nației se păstrează ideile și sentimentele adaptate la starea de războiu. Partea aceasta ie care le întreține în mulțime, confundînd patriotismul cu ura împotriva străinului. Această olgarhie, ale cărei interese sînt strîns le­ gate de starea de războiu, negreșit, nu ie de cît o minoritate. Inse puterea și înriurirea ce are, nu se măsură după numărul iei. Cum iea se află în stăpînirea guvernului, chiar și în statele cu nume democratice, are putința de a deschide războiul și de-a sili națica întreagă să contribuească la iei. In van, națiea ar vrea să păstreze pacea. In van nu i-ar plăcea ca să-și trimeată copiii la abatorîul cîmpurilor de bătae, să ducă apoi cheltuelileunei întreprinderi de nimicire. O dată re­ dusă la neputință, se vede prinsă în angrenajul mecanisuiului de centralizare dictatorială, adaptat la starea de războiu, se vede nevoită să dee celor ce pun acest mecanism în lucrare, toate mijloacele ce are, dimpreună cu carnea-i. Poate desgustul, împotrivirea nației ar fi X’iHb ? -de ‘?vins’ dacĂ s’ar cere de 1q îea întregimea capitalului ce-1 mistue războiul. Dar, mulțămită^ de.s- P&Avînd în vedere numai aparențele actuale, lucrul ar fi cu totul alt-feliu. Mai bine de o jumătate de veac lumea nostră veche-a devenit un lagăr nemăr­ ginit, toate națiile Europei, se țin pe picior d0 răz­ boiu. Departe de a dispărea, servitudinea militară s’a întins asupra tuturor oamenilor in stare de-a îndura greutatea unei arme, pe cînd budgetele răz­ boiului merg din ce în ce crescînd. Inse așa ie felini intereselor cari se simt amenințate, de-a face tot ce pot, de-o întrebuința toată puterea și înriunrea ce au, ca să susție ceea ce ie gata să cada. Si, întinderea nemărginită a militarismului, ar putea fi socotită, cu tot dreptul, ca un semn de sfîrșitu-i apropiat. Putem să ne îndoim, negreșit că starea de războiu nu ya pu­ tea să dispară de loc, fără o ultima și cruda incaerare Inse uriașul sacrificiu de capitaluri și vieți, pe care progresele îndeplinite în arta și materialul de distrugere, nu va lipsi să-1 impue națiilor prinse în luptă, va determina o reacție universala împotriva unui regim, ajuns o pacoste pentru lumea civilizată... G. de Molinari. SINGURATECUL «Vai lui», zice Scriptura. Mai bine, inse, s’ar cuveni să zicem, astă-zi: «vai prin iei». Nefericirea, într’adevăr, nu atinge de loc pe cel ce o înfruntă, se expune.su dee piept cu iea, se supune loviturilor iei. Aceasta n’are acțiune de cit cînd te iea fără veste, n’are putere de cît față de cei cari li-i frică de iea, de cît asupra celor ce se sbat, cearcă să scape sau să fugă de iea. Orî-cine o înfruntă, ieste invulnerabil: încearcă ce i-a plăcut să încerce, moare cînd vrea și cum vrea. Ieste o sinucidere, numai ie un duel. Omul, ironic, își în­ deasă pieptul în spada destinului, până ce fierul ne­ clintit i-a atins inima. Iei ie stăpîn pe sine, și prin urmare și pe alții, pănă la cea din urmă suflare. Nedeslegată enigmă. Problemă îngrozitoare. A cu­ geta că un ins poate, să-și reguleze soarta ast-feliu, să-și socotească, dinainte, pe pielea lui, găurile ce le vor face gloanțele, să însemneze c’un deget batjocuritor, pe ceafa,linieape careva cădea tăiușul ghilotinei. Ce nenorocire ar putea să-1 atingă, pe iei ce și-a făcut, fără să-l prindă fiorii, asemenea socoteală. Sa i se blesteme numele, să i se supue trupul la chinuri, să i se dee «rămășițele» unui călău? Față de-o renunțare atît de înspăimîntătoare, ce <poate face legalitatea, cu toată asprimea iei cea mare ? Pedeapsa capitală, sumum pedepselor, își pierde ori-ce însemnare, față de cine tăgăduește existența, față de cine primește să se lipsească de iea de bună voe, prin mijlocirea unui salariat al statului. Pedeapsa are însemnătate măcar prin pilduire. Asa se zice, cel puțin. Vai, vai, faptele respund, și cît d0 strașnic. Luînd numai Spania, să vedem care-i crono­ logica faptelor. In 1892, tulburările din Xeres. Ezecutarea lui Zaf" zuela, Busigni, Lamela și Lebrejano. In 1893, atentatul lui Paulino Pallas, în potriva ernluluî Jlartinez Campos. Urmează .zecatar.. lui Pauhno Pallas. ezecutarea Puțini după aceea, un atenta: anonim, nsunta t™ trnlui Licee la care generalul Martinez Cam, ‘ J familiee lui trebueu sn ocupe o loje. Ezitarea7 el rezuela, Sogae, Ars, Bernat, Sabat și Codinat pentru acela-ș, fapt, ezecutarea, peste cîte-va luni laî Santiago Salvador, după mărturisirea lui, singutai vinovat, fara nici un complice. ’ b In 1896, atentatul înpotriva cardinalului și statuluimajor din Barce ona, in cursul unei procesii. Ezecutarea, la Monjuich, lui Aschen, Nogues, Mas și Alsina, cari, pana la spînzurătoare și prin scrisori postume, se declarară nevinovați. 1 ’ In 1897, atentatul lui Angiolillo împotriva lui Cano vas. 31 irîul și pămîntul, pentru a smulge niște frînturî de adevăr. Se interesa de ecourile stradei, de intrigile din ' 'saloane, de ceea ce zicea precupeața, cu minele în ! șolduri, de ceea ce se șoptea la ducesă, în dosul evantaliului. Voea să știe ce se spunea sub alcov, să cunoască toate intrigile culmei. Pleca urechea la toate. Și nu de loc ca Louis XV, din dragoste de scandal, 01 ca un om de geniu, care știe ce putere are un fir de năsip asupra roatei norocului, cind întîlnește o mînc atură a osiei. Măriea sa Imperială și Regală, își aducea aminte de epoca lui Bonaparte, din vremea cînd, ofițerașul pi­ pernicit, slob, măsliniu, cu ochii în fundul capului, cu coatele găurite, asculta la luptărie, vorbele ce veneau din mahalale. Flecăriile grizetelor, murdăriile strica* țB°^? .^scocirile băeților de prăvălie, injuriile nemul* * țămiților. Dînsul reținea tot, căuta să distingă acel Angiolillo a fost omorît. Iei și? X al popularităței sale, necunoscutul viitorului său, Ceea ce-i mai grozav, ie neputința filosofica în cari din acest tulbure amalgam. ne găsim, de a lua vre-o măsură îndestulătoare... Ma­ Dînsul știea, că chiar și ceî mai slabi și mai de­ terialitatea individului, rămîne, după fapt, ca un ză­ zinteresați, puteau să soarbă de aicea, din sentimen­ log sau ca o despăgubire. Dar, înainte de fapt, nici tul comun, nu șanse de izbîndă, dar uri supra-umane, un semn material, vădit, tangibil, de pătruns, nu. în- sugestiei care aprinde creerul și înarmează brațul, pe gădue să se prevadă ceea-ce sa plămădește în cuprin­ Brutus, după Cezar. sul sufletului, în adîncul și în taina voinței. «Ce se cugetă oare» ? leată ce se întreabă dînsul, A trecut vremea simplistă a conspirațiilor clasice, pe malul Spreeî, ca și pe țermit Adigului, ca și în ca­ grupei care complota, in care foiau brutele, în care tastrofa de la Beresina. Fie că soarele ar fi luminat se strecurau agenții, în care, pururea vre-o fugă, la izbînda sau căderea, pe lingă toate preocupările mo­ timpul potrivit, îngăduea să se pue mîna pe adver­ mentului, iera Ioc și pentru această neliniște. sari serioși. Ierau «afiliați», ^ramificații», consemne, Și înțr’aceasta, dînsul s’a arătat superior chiar soarteî conciliabule, toate născocirile cu putință. O aruncare sale, fiind-că, căutînd în sine, și-a dat samă cît poate de laț, turul iera jucat. Iera foarte lesne. unitatea tenace și tainică... gata la tot. Lucrul acesta, înflori în Franța, sub Restaurație, vePuțin îi pășea lui de ce se flecarea, de ce se im­ getii sub Lo.ds-Philippe, pieri sub Imperiu. Sub repu­ prima: știea iei cum. să facă pe «frazeologi» să tacă, blică, nu fu de cît polițiea să se mai dee unui ase­ încă o dată, iei nu iera împătimit de cît de ceea ce menea joc. Inse isbînda nu-i încunună silința. Și cea se cugeta, de ceea ce nu se spunea. din urmă încercare, de-a stabili o legătură aparentă După o sută de ani, tot acolo sîntem. Nici plumbul, între oameni cu totul individualiști, fu procesul celor nici fierul, nici focul, nu pot nimic împotriva a ceea trei-zeci, a cărui nereușită pururea va rămînea neștearsă. cc nu se manifestează. Ceea ce ar trebui să se schimbe, Ast-feliu, s’a isprăvii. Vrăjmașul nu maî Ie colec­ ieste starea de suflet Ceea ce-ar trebui șă se desfiin­ tivitatea, ie omul singur, ie solitarul. Acel ce nu țeze, îe ura, fiica nedreptăței și mama omorului. vorbește de loc, care se agită, care se exaltează în Dar cine-și dă samă, cine se gîndește la asta ? Va umbră, fără ca ciue-va să fie vre-o dată dintre core­ curge încă mult sînge pe podurile capitalelor, mai ligionarii săi, să-i poată descoperi cari-s preocupările înainte de a ne convinge, c’a repara ie mai bine de zilelor sale sau obsedarea nopților, ce țintă are, ce plan. cît a sfășiea, c’a omorî ie mai puțin de cît a vindeca... ■leată grozavul. Severina. Un trecător, oare-care, p-icinic, tăcut, care nu tre­ zește nici un interes, nici bănueală, își va lua poate Listele de abonament, trimese abouaților noștri odată rolul de răsbunător, se va face justiției*. Fiind-că nu vorbește, fiind-că ie tăcut, se crede că n’are de spus cir numărul trecut, am dori să ne fie returnate., Nu îe un lucru de mică importanți de a avea să trimetem nimic... fără să se știe ce dialog are loc în sine, con­ revista noastră încă la un număr de adrese distinse. tradictoriu și vehement. Să-i pătrunzi cugetarea? Cum? Să-i atingă neatâr­ narea ? Cu ce drept ? Chiar dacă a manifestat vre-o SPIONII dată, oare-cari tendință subversive, dacă nu făptuește acuma nimic delictuos, care să dovedească că nu-i la locul lui, că nu s’a făcut cum se cade?Ie așezat,nu — Omule, din ce traești ? cîrtește nimic, ie inofensiv... — Din vîeața celorlalți. — Ăi fi soldat poate Unul din acei nenorociți, *♦ * ajunși de blestemul noroadelor, fiind-că poarta tunica —Ie ucigaș. despoților și străpung cu fierul pieptul fraților lor. Brațele cad. Ce putea face cine-va? Sărman soldat, te plîng. Napoleon, care nu iera o brută, ori-ce ar spune unu — Nu sînt soldat, și mă hrănesc din vîeața seme­ din desbrăcătorii lui, din ceî ce-1 desgolesc, avea premiei, Știința suverană a adevăratelor pnmejdu, can puteau nilor — Iești bandit?... Iești poate unul dm acei vestiți amenința un suveran, un stat, o s°eietate. n-ci & rasvr ăMT< cari plătesc societăței raui cu rau, rUsvrUtifT. cari plătesc societăței răul cu rău, și și can caii departe l’au dus izbînzile-i, corespondența totu-si găsesc une-orî timp timn pentru nftnf-r” aa face face bine. bine. Atunci, Atunci, unde-ți&sînr tovarășii de arme, corăbiile, cuibul tău pe față această particulară grija. ~ ' ---------------------Dînsul dorea să știe, într’adevăr, ce se p t ■ de Vultur? vultur? Pe Pe unde unde a pătruns groaza numelui tău? far cu cît mai pre sus, dorea sa știe seja,<. Ce simbol au steagurile tale ? Ce strigăt de măcel răsIel căuta cu strășnicie, Idlr/uea curtea și orașul, și ce u--------------- I • 1< I I ■ 1 i î î1! i h ?■ Ijîi! : I I? ! . li i ’ j î i �REVISTA IOEET 32 Președintele jViagnaucl Le Î-WWO te re acord cu Gaulois, spre a-(inea ,lt rău pe președintele Magnaud. Comitetul radieal-soci,. list, al celui de-al Xl-lea arondisment din Paris ofe. )e îeștî Căpetenie... Son, ponte, mo. cana b corsa n riad D-lui Stagnând ea sa-i susție candidatura h vi. drtaneț, născut din spuma uăsnete- itoarele alegeri, Magistratul de la Clifiteau-Thierry a eo» "a nnutagiuV Atunci, declinat această oferire prin următoarea scrisoare; Domnilor, Sînt peste măsură de măgulit de stăruința pe care S timp. Un cop, ea al mal multe comitete, republicane aprinse, și mai cu samă ul D-voastră, bine-voesc a o pune, ca sn-ini otere o cam tău iu stă pe umeri mult, în vremea noastra. — Nu <înt bandit, si trăiesc din vieața semenilor mieu ‘didaturu la deputăție, la alegerile generale din 1902. Dacii va fi nevoe, voiii scoate din aceste deinong* — Ie=;ti ucigaș, atuicî? Te Strecori în noapte pe Imga ziduri pe urma jertfei cepîndești, te furișezi sub pa- tratil cari mă onorează și mă inc tiraj azil foarte mult, 0 forță nouă, pentru a continua să duc cu energie, cu atu-i îi spargi usa. pentru a-i lua vieața ? Te pneepi în a pregăti oTrăvuri trăitoare? Ai simțit oare remuș- proape unanimitatea opiniei publice din Franța si din străinătate, în potriva a aproape unanimitatea magistracarile ce freamătul pădureî și luna arginte le sapa in turei, lupta cea bună, în favoarea unei concepții de jus­ inima acelui care le-a făcut martore nelegiuirilor sale ? tiție mal omenească, mai echitabilă și mai în armonie Ai trece oare peste corpul tatălui f.uu daca ți-ar sta cu ideile de îmbunătățire și de solidaritate socială, a cum-va în cale? Ucigașule, dacă socidutea te-a adus la cărei îndeplinire viitoare se impune, ca o reparație le­ gitimă, cetățenilor pe cari nu-i orbește cu totul spiri­ daMtjdea asta, ie mat vinovată de cît tine. tul de reacțiune. Hu sînt ucigaș, și trăiesc din vieața semenilor u1161Pentru Jlenuștcrea justiției, leu mă cred mal util pe — Să fii’ tu oare hoț?Hoț de aur sau hoț de pine? scaunul mleu de magistrat, de cît pe cel de deputat. Bancher, proprietar ori un simplu pungaș? Hoț, iești Hotărârile sînt niște fapte, ce mișcă și conving cu to­ un nemernic, dacă, pentru a prăda societatea, ai nevoe tul alt-feliiî poporul, de cît cele mal eloquente perioade de sprijinul iei. Iești pierdut, dacă numai foamea te ale unul discurs, rostit înaintea parlamentului. Intre împinge să intri îti luptă cu dreptatea oamenilor. acestea,- din punctul de vedere al rezultatelor, Ie toată — Nu sînt hoț, și trăiesc din vieața semenilor miei. marea depărtare care desparte teoriea de practică. leată de ce, poate în dauna situației mele materiale — Duelist atunci? Un om c.are-și petrece vieața în omoruri, una din acele fiare sălbatece, în calea că­ și a viitorului inieu profesional, dar, negreșit, tocmai în interesul sarcineî, pe care, aproape singur, am întrerora ar trebui să se, întindă lațuri de lupi, un mer­ cenar plătit, ca să distrugă, în numele cinstei, a că­ prins’o în magistratură, declin încă o dată oferirea, cu măgulitoare, ce bine-voiți a-ml face. rui întreaga fală îe de; a face să fulgere vîrful unei totul In orl-ce caz, de alt-feliu, n’aș consimți nici o datiî, săbii. Spadasin, iești prea josnic pentru a-mi pune vi­ să leu locul unui republican de avant-gardă. eața, la îndămîna dibăciei tale. Președinte: Magxaud. — Nu sînt duelist, și trăiesc din vieața semenilor miei. Asta a înfîerbîntatpe le Tenrps. Cum, zice iei D-lui —Călău atunci? Fiară sîngeroasâ și plina de cruzime, unealtă ce spulberi opera timpului și a hunei, floare Magnaud, D-ta nu primești să întri în Cameră ? Inse abiea îmbobocită a vecinicei creații. Te-aî întrebat vre-o tocmai în Cameră și nicăeri aiurea se face opera ce data oare, cine a plăsmuit opera asta și cine ar mai fi zici c’o urmărești de pe scaunul D-tale de magistrat. în stare s’o plăsmuească, cine are dreptul de a o ni­ La Château-Thierry, în tribunalul D-tale, îți pierzi mici ? Nu, tu iești plătit de păcătoasa societate, pentru puterea în vorbe zgomotoase și sterpe. Pe cînd, în Ca­ a rupe firul, ce-1 țese oarba iei mînie. O, tu, cea mai mera... D-nu Magnaud a respuns dinainte la ironiile îngrozitoare unealtă... Călâule, tu faci să cadă capete, lui le Tcmps. Tocmai Ia Château-Thierry se crede iei mai folositor. Și D-nu Magnaud are dreptate. Pehfără a-1 primejdui vre-o dată pe a-1 tău. — Nu sînt călău, și trăiesc din vieața semenilor miei. tru-că acolo, dînsul dă pildă. Dacă iei face acolo ceea— Atunci, ce iești? ce ar trebui să se facă în Cameră, ieste că Camera — Sînt omul poliției secrete. nu face. Și întru cît Camera nu-și va face opera iei, ie — Departe de mine. Piei dinaintea mea, tu, care ră­ bine să fie președinți Magnaud, să facă op era aslaînlocu-i. pești omului mai mult de cît sîngele, mai mult de Gauloîs, nu stă atîta la vorbă. Iei n’ar voi să vadn cît vieața. Tu iești dintre cel ce lovesc în umbră, fără pe președintele Magnaud, nici în Cameră, nici la Châteaupirnejdie.., Tu, care, pătrunzi ori unde, în altarul fa­ Thierry, ci la dracu. De ce ? Fiind-ca, zice iei, «D-nu miliei și în sfintele adunări ale libertațeî. Tu care te Magnaud lărgește circumstanțele ușurătoare, și legea sprijini de brațul prietenului pe care îl vinzi. O, cî- Berenger nu ajunge să-i mulțumească dreptatea. Iei tu-i de dureros să vezi omul așa de înjosit. Ființă de­ scuzază delictele și îndreptățește crimele, cînd făcă­ căzută, în drumu-ți toți te ocolesc, ți se rostește torul de rele poate invoca în descărcare _______ ______ i miispitele mi­ numele în șoaptă și iești cunoscut numai printr’un relativ zeriei sau neînfrînta îmboldire a iunei“ pasiuni ’ ’ număr. Vederea unuia ca tine îți face groază. Tu-ți mărturisibilă». Lucru xpentru. carei ieu tocmai felicit vinzi tată și mamă, pe frații fraților tăi, pe cei pe pe președintele Magnaud. Gr. Clemenceau. cari nu i-ai cunoscut, și pe naivii cari ți-au încre­ Sîntem rocunoscătorî, tuturor acelor persoane, curij dințat tainele lor. Tu otrăvești aerul, tulburi apa, te ascunzi de lumina zilei. Femeea, care împărtășește neputîndu-se abona la revista noastră, s’au grăbit să așternutu-țî, ie pîngărită. Din lumea morților stră- ne înapoiască numărul ce au primit de la noi. Am vrou cliligenjă, din partea celor ce sînt hotărîti a »<! ,,r' bum-țî s’au ridicat în potrivă. Copiii tăi se leapădă aceea-șî mări serios, cît se atinge de achitarea abonamentului ' de tine. Pinea ce o mânînci iți va arde gîtlejul. pănă Ca să putem face, din capul loculuT, o distingere. Apoi, prie­ cmd polițiea te va arunca murilor de foame, după, tenii noștri îșî fac iluzii, se înșală amar, cînd socotesc ce te-a înglodat în rușine. Pleacă, mișelule. cum-că nc-ar fi tot una dacă s’’ar achita mai tîrziu. Nu . ----- ^4 E, COETODEROY. no aduc absolut nici o înlesnire prin asta. _______________________________ _________ REVISTA IPEȘbINSTITUTUL DE ARTE GRAFICE ȘI EDITURĂ <MINEBVA», STR. REGALĂ, 6.—BUCUREȘTI. î Th if 1902, lanuar. No. XIII. ISTA IDEEI 3. CUPRINSUL București, Strada Epurilor,’ 10. In cursul vreme! au existat campioni ai ideei și campioni străluciți, oameni cari-au trăit pentru idee. Dar, pe puțini, din trecut, avem să-î dăm ca pildă. Dreptul capitalist: A Loria. priJinolc 11-IlA SÂVULE8CU. Noi nu pricepem acel apostolat înfrînat, nici morti­ principiile adevilratcl filosofii - Pinus. ficarea aceea de carne, și nu pricepem nimica ce-ar Socială: Jacqufs semăna cu vre-o jertfă, prin care s’ar știrbi integri­ D0 co tnco tinerimea: I. Neagu. tatea ființei și simțurilor noastre. Atît, avem o călăuză Evoluție» Socială: E. FOJITIN Vediuî rasa: Elisee Reclus. in vieață, o călăuză ce ne îndeamnă la o vieață armo­ Fducatiea: C Issaurat. nioasă, complectă, și nimica mai mult. Și avuție și PribcpC B. LăZaIIEaNU. jjoto la abonați. glorie și tot, dacă luăm aceste ca năzuințî superioare, totul se concentrează aici. Trăeștî, îndestulat de toate, guști totul, cînd nervii ți-s mai simțitori. Ai bogăție, cînd poți s-o eheltuești cu folos. Ai glorie, cînd poți sa_fe. bucuri de iea. Te vestmîntezi cu purpură, cînd ți-i ținuta sveltă, păsul legănător, și vina viguroasă, și buza surîzîndă. Melancolii și întristări nu au de ce să __ Se știe cum se trăește pentru toate _______ mizeriile din te, cjiprindă. Tu eheltuești comorile vieței, clipă cu pn lume. Atîția au trăit, pentru avuție, cum și trăesc,, atî- clipăV o1’y". ț'jecum îți vin, le eheltuești pentru tine, cu P. atîțî il.tlti npnfrn mnrîin Tlnw cîte r>î+<. tur+.... ția pentru glorie, pentru măriri. Dar toate că solidar, cu toate că folosindu-se din aceasta ' mentări nu au avut să îndure și ce zadarnic a fost. și alții. Alții se folosesc, așa zicînd, din prisos, și n’au Luînd ca fundament al existenței, vieața, vieața com*- cum fsă-ți “ ~ ’”' plătească vre-o dată prin ingratitudinea lor. plectă', de toată clipa, am putea zice că nimeni n’a La urma urmei, nici n’aî să te aștepți la răsplată, cînd trăit-o, din cîți și-au pus un ideal în afară sau mai dai din bună voe și din prinosul inimei tale. O clipă presus de iea. Neguțătorul și-a amînat odihna, și-a să fi trăit ast-feliti, la o a doua poți renunța, cu toate mistuit cugetarea în calcule amăgitoare. Vînătorul de că s’ar putea formula o lege vădită, ca dintr’o armo­ glorie și-a petrecut vieața în lucruri efemere. Alergă­ nie să purceadă o alta, •'și-un echilibru, întreținut zi torul după mărire, s’a pomenit în abis. leată ce bine cu zi, să se păstreze nelimitat. schițază Lainartine, aceste vane năzuințî, în minuna­ Ie o iluzie, ie fericire visată ? Dar numai să priviți tele lui stanțe: Unul cată pe mări, comorile lui Mem- Vieața acelor cari și-au înțeles menirea ast-feliu. Nu­ non. Dar valurile îi înghite și năvile și așteptările lui. mai mărinimie, numai elan, numai abandonare, în vi­ In sinul gloriei, la care geniu-i tinde, altul se stinge, eața dintre sine, numai bună-vo:nță pentru ceilalți. Nici îmbătat de ecoul unui nume deșert. Din patimile noa­ ucenici, nici maiștri, nici tineri, nici bătrînî, toți, la 6 stre, alcătuind o întinsă rețea, unul clădește un tron, laltă, de-o vrîstă și de-un entuziasm, și dintr’o rasă pe care se înalță, să cadă. In categorica aceasta, de și clasă, fără desființare de sex. leată pleiada nemurivane năzuințî, Lamartine ar imai pune pe cel ce-i place toare, care înaintează în vieață, mîndră, cu gestul suve.—y dulce, cetinran. Sînt neajunsuri multiple, sînt stăvili nenumărate sa moară, cum zice iei, într’o rețea mai du și soarta în ochii unei femei. leată înse, din toate, în cale. Dar tot se pleacă și tot se farmă ]a picioa­ rele tale. In fața expanziunei vieței nu trebuie să fie ce nu-i un lucru van. Desigur că sînt pricini puternice, pricini fundamen­ zăgazuri și nici nu sînt. learba să crească, pentru îm­ tale, cari îndeamnă pe oameni, să-și ducă vieața în podobirea colinelor, florile să-și răspîndească mirosul, chipul cunoscut. Și, una din acele, cea mai de samă pentru îmbălsămarea naturei, izvoarele sa curgă în archiar, îe felini cum ie orînduită lumea, feliul ce face moniea lor, pămîntulsă rodească, păsările sase avînte, pe oameni să-și schimbe mijlocul în țel, să creadă cu sa cînte și să se drăgostească încrîng. Sfioasele că­ tărie, că fără avuție și fără glorie și slavă, nu se mai prioare și celelalte animale să sburde, prin munți și poate trăi, feliul ce-i fate să nu conceapă un traiu prin cîmpii, c’așa ie felini tuturor și datina naturei. fără aceste, pentru aceste însemnînd a trăi. De aici nu lear omul șă se înveselească de toate, adîncindu-le urmează nici cum, că leneșul, care ar adormi în bra- rostul,. trăindu-și vieața lui, să-și nobileze simțirea, ’peze cugetarea, să-și scuture rușinea unei în­ We foamei, ar fi mai fericit, sau cerșetorul care s’ar să-șî — aripi ^eza la răspînte. Savantul, numai savant, sau savantul jositoare jositoare . robii, vibrînd la toate duioșiile vieței. lear ngid, va duce, la urma urmei și iei, o vieața mărgi- omul sa iubească, să guste fericirea eternă, că ieară-și rită. Nu mai vorbim de răsboinic. De asemeni plu- ie datina naturei și felini lui. 8«nui și și muncitoriui muncitoriui robaciu, robaciu, putea-va putea-va să-șî sa-și alunge, miuige, Care mulțime sa nu se poarte la felin, cînd ie o gariul Ui__ « T-\ W biruească nevoea. Dar, în tot cazul, Val iei Yin nu XTfl va strălucită pleiada care să dee o asemenea pi da. Și ’ .... i — i..r cme sa se mai simtă stingher sau cme sa se mai sunta o vieață deplină, chiar potrivit adaptărilor lui. .,e'care va face ce-va, pentru exercitarea mușchilor stingheră, cînd a ajuns pănă la gradul să simtă mi­ facultăților lui. Dar, dacă-i vorba de alesun auxi- zeriile vieței, vieței mărginite și fără orizont de a-zî, 2?r> pentru vieața complectă, ie cultivarea unei idei. pănă la gradul de a căta din vieața aceasta scăpare. cînd vorbim 'de idee, nu înțelegem de cit una: Cînd ie o țintă ce-o întrevezi sau o idee conducătoare,, yea solidaritate! si fericire! universale. A fi un cam- îți și ajunge atît. Te vei lua după indicările iei, și nu P’on ai aceste^ însâmnă a cultiva ce-i nobil, a_ cultiva se poate să nu descoperi, să nu descoperi pe nimeni, lîngă care să găsești susținere și să găsești îndemn. ’ " _ x -----i cn gîndul acesta, te vei deprinde șă-ți afli refugiul și razemul cel mai sigur în tine. reft fie-cărui în parte. % ■ i^cSd,ci1 subvcnth-p- “«5OU,. J j ! i CUM SE TRĂEȘTE PENTRU IDEE i • 3 io - 1 1 • �REVISTA IDEEt 34 de nenrevederea săracului. Nu-i vina noastră dacă Și cu atît maî lesne și cu atît mai bine te vei putea într’o gaură abîea în destul de larga pentru doi, pe’ acorda, cînd va veni întîmplarea să-țî scoată un ales rechea nesocotită își samănă cu imbielșugare proK<1. în cale. Cine cetește aceste rîndurî și cine le simțește, nitura. dacă fie-care familie deprolet-ri aruncă jn neapărat, n’are nevoe de-o desvoltare mai mar". A vieată de cinci șase ori mai lunlr.i copii de cit poate trăi pentru idee, nu înseninează a înlătura dintr’o dată nu hrăni, dar măcar adăposti, nensipurindu-le alt pa! toate miile de neajunsuri, cari ne împresoară din toate trimoniu, chiar din momentul nașteri i, de v,îtștrean, părțile, ne înlănțuesc și ne. strîng, dar însemnează a gul spînzurătorc I sau pînea închisorei, pentru băețî înlătura pe cele maî multe, și a lupta cu restul, izbîn- fetelor, o carte de prostituați^. ditor. Făcînd o paralelă cu toate celelalte moduri de In adîncurile acestor vizuini, unde civilizațiea i8| traiu, înseamnă a trăi în chipul cel maî demn, maî îngroapă de vii desmoșteniții, se găsesc sălașurile d'e priitor pentru tine și mai normal. noapte. Iele împănează Londra și marile orașe llla. P. Mușoiu. nui’acturiere. Neapărat specimenele variază. Unul din aceste sălașurî, nu departe de răspîntiea Svcen Diuls, îmi fu semnalat ca modei în felini și, într’o sară, cam pe la zece ceasuri, mă rătăcii spre iei, prevăzut cu numele gazdei drapt pașaport.. Trebui să mă înfund într’o trecătoare, pe urmă într’o Scoborînd Drury-Lane sau Saint-Andrew Street, pentru ca să mergi fie în Stiand, fie la Channg Cro-S, hudiță, de unde apucai pe o altă trecătoare, după îndreptarea a trei micuțe —, - vînzătoare de chibrituri,> camzărești icî-colea, printre șirurile de case, niște hudiți cavile, cu nume să-mi ofere ltl. : lungi si înguste. Aceste hudiți pe cari le-ai putea lua între opt și zece_ ani, urmăriră tot drumul cu propum-tî drept intrări ale acestor case sărace, sint. niște tre­ ciferul lor, mă cători cari duc la niște case și maî mizerabile, la alte rușinoase. *• cam de vre-o zece Ajunsei îu sfîrșit într’o curte, trecători, la alte hudiți, cari dau în sfîrșit într’o curte, insul, după o firmă scrisa umedă, forul acestor stranii cetăți, pierdute >în marea metri patrați, și recunoscui sălașul, .tul de jos: Paturi bune cetate, lepre monstruoase cari rod picioarele colosu­ cu creta pe un oblon de la cat,.. cu 2 3 pence. lui britanic. . Sub ploaea măruntă care cădea, vre-o. zece femei, i Inghemuite, strivite de munți de pieatra, rasele cari se înmulțesc acolea cu o fecunditate îngrozitoare, nu una lîngă alta, ședeau înghemuite, cu capul acoperit de niște șaluri, îndesîndu-se în iele im număr de co­ se pot întinde la larg. Iele se grămădesc pe fie-ce zi maî mult, înăbușite de civilizație. In aceste, focare pii, cari căutau să se adăpostească sub un petec de de infecție, frigurile endemice bîntue cu turbare, se- zdreanță. Acestea ierau niște cliente cari n’aveau cu cerînd periodic jumătate din această 'vegetație ome­ ce să-și plătească în sara aceea patul. Așteptau sosirea neasca. ofilită fără de vreme. Acolea, vieaț.a prea fecundă vre-unui tovarăș mai fericit, bărbat sau femee, care să ie în chip regulat nivelată de moarte. Adevărat echi­ se învoească să plătească și pentru iele cei două-zecide libru al lucrurilor. După legile matematicește rigu- bani ceruți. La alte intrări ale curței, văzui alte gru\ cînd ' ' sălașull nu ie prea plin de muște­ roase, ale înmulțire! omenești, dacă nici o cauză n’ar< păli.. "J_Une-oii, gazda, mmiloasă, le lasă să se îngheîmpiedica înmulțirea aceasta, populațiea s’ar dubla de rii cari plătesc, ornada. trei ori și mai bine în cursul unui secol. Un miliou muiască în coridor. Alte-ori deschide ușa acestora, de oameni, la sfârșitul a o sută de ani, ar produce încet, bărbatul gazdei sau un fecior al său, cînd gazda opt milioane. Dar aici trebuie să îndoim cifra, și, mai doarme. Dar, dacă iea se trezește, se nud strigăte curînd de cît în 50 de ani, aceste scupuri încărcate și-ar turbate de mînie, pentr-că dînsa știe ce felin de plută revărsa necesar surplusul lor groaznic, dacă n'ar fi primește un bărbat pentru ospitalitatea ce dă. Femeile, se deteră la o parte, pentru a-mi face loc, prăpădirea aceasta anuală care să întîrzie această ame­ nințare îndepărtată și să înăbușască încă bubuitul tu­ și una din iele chiemă pe mistress Mac-Robson. 0 fe­ mee, ca de vre-o patru-zeci de uni, îmbrăcată prost, netului viitorului. Poate că chiar pe aceasta se și bizueLBurgheziea, se înfățișă numai de cît. Mirosea a rachiu, și fața-î căreia nu i-ar conveni să zugrume niște flămînzi. To- grosolană și buboasă, arătă de o cam dată ’o oaretu-și, dînsa îe gata pentru ori-ce întîmplare, și, tine­ care neliniște. Iea îmi mărturisi că mă luase drept rimea de prin birouri, de prin oficii și bănci, puternic un om al autoritâței. Inse accentul mieu strein o înarmată, deprinsă cu toate exercițiile aspre, streină asigură. *•- —— Veniți din partea itndcrtalecr-u]\ii, negustorului de trîndăviea de prin cafenele, unde lîngezește tine­ retul nostru, organizată în batalioane de voluntari, de sicriuri, mă întrebă iea. • cari manevrează tot așa de bine, dacă nu maî bine, — Nu. Vin să vă întreb dacă aveți aici o fenice. după mărturisirea chiar a ducelui de Cambridge, de numită Fauny Li ar. cît trupele reginei, ar scoate-o numai de cît la capăt, Spusei la întîmplare, acest nume al unei curtezane în numele sfînt al ordineî, cu aceste horde de golani. celebre, care, după ce avusese casteluri și trăsuri, se De aceea, iei sînt lăsați să mișune, să putrezească vindea acum, pentru un codru de pîne,' mateloților la o laltă, să crape de foame sau de desfrîu precoce, din Wdpping. — Fanny Lear? N’o cunosc. Chiriași! miei nu-wj în fundul bîrlogului lor. Apoi mai ie și o altă mare pricină, pentru aceste suflete de speculanți. Nu-i unul spun numele. Ie! se culcă, dorm, pleacă.'Destul să-uu din aceste focare de murdării, care să nu aducă pro­ plătească, alta nu mă privește. It is not my bușind prietarului un venit de 20% mai mult de cît chiar Nu poftiți un păhăruț de gin sau bere? marele hoteluri din West-End. Așa-că, landlorzii, somp— Good gracious. Un pahar de gin mi-ar plăcea tuoșii băcani, edilitatea districtelor, se împotrivesc, mai bine.^ Dar să-mi dai și un pahar de bere. cît mai mult la o asanare ce le-ar.micșora veniturile. — Daț! bani, trimet să cumpere. Penccle fac shilingii, shilingii fac guineele, și, cu cît — leată un shiling pentru băutură si altul pentru casa ie mai plina, cu atît se adună mai mult. ca să primești pe femeele astea. bit despre răspunderea ce cade asupra societate!, — Ah, atunci sînteți un lord deghizat. Un shiling; ea declari că-ȘÎSpa!a minele. .Noi nu p'utem, îmi zicea Am să le fac un pătișor bun în coridor. Ah, ah, '’â‘* un I din Saint.6illeSi 8ă 4 r^XstOrI îeu prea bine ce voiți, adăogă iea, făcîndu-mi cu Sălașurl de noapte HEVJ8TA 1DEEI închid cchu, și-mi reamintesc în toate amănuntele v5îîănna aceea, «nobUerul smăeinat, straniea înfăSe ' oaspeții^’ iei, in lumina fumegindă a unei lămpi „ petrol. r C LîngH foc, o bătrină prăpădita, șezînd p, Un scă­ unel, sorbea cu lăcomie nu știu ce zamă lacedemoSnă- U? Scirb0S 0(* <^, și mă între­ bam daca duhoniea aceasta venea de la grătarul de Ut carne, sau de la zdrențele bătrîuei. Dm tunp în imp, hălnna întindea mina, întorcea cu vîrful dege­ telor bucata negriciosa care se frigea încet, și-și lin«rea degetele cu o mulțumire vădită. Apoi o apuca un ’0i de tuse si cu o voce înecată și plîngătoare borhorosea: Ah ! doar mc! Ah! dcar mc! în fața sobei, și ocupîi d singur jumătate din oda?, ierii UI1 Pa& de *’er’ ’aro înalt. Se vedeau prin gău­ rile singurei raitele, trențele de lînă cari serveau să umple aici patimi? săracilor. Niște velințe cârpite, atîrnau pănă la păminr. Pe jumătate culcată, în mi­ jloc, o mică ființă, cam între nouă și zece am, slabă 5i palidă, pîndea cu ot hi! săi mat! și plini de lăco­ mie buca a care se frige . Ingenuchiatu, lingă pat. o foarte rînără femee, abîea ieșită din adolescență, fără cămașă, cu pieptul desvălit, cu o singură fustă prinsă in șolduri, spăla într’o albie cu apă căldicicâ, două fetițe mici. Haine murdare de bărbați și femei, atârnau pe ziduri q deasupra sobei. Lingă un ciob de oglindă,-lîngă oiște cești și farfurii hîrbuite, atîrnu un portret or­ dinar al’ reginei Victoria. Un enorm motan cenușiu, ghemuit lîngă foc, urmă­ rea cu o privirea vicleană friptura bătrîneî. — Scoulă-te, zise mistress Mac-Robson, dă scaunul. Fără să se întoarcă, bătrîna acoperi cu corpul său grătarul de fript, carne, scoțînd niște gemete răgușite. — Ie. cum dogită la cap, adăogă gazda, smucindu-i scaunul cu putere. Ședețl. Bețivul de bărbatu-mieu le-a stricat pe cele două ce maî rămăseseră. Mă grăbii să dau îndărăt scaunul bătrîneî, care miarunca priviri furioase, și mă rezema! de pat, pe cînd mistress Mac-Robson se duse să aducă gin. Tînăra femee își vedea înainte de treabă, fără să pară a bănui măcar că un strein o privește. Iea scoase una din fetițe din albie și o ștergea cu o fustă veche. Un moment'iea se îndreptă, dîndu-și corpul și minele înapoi, pentru a-șî ridica părul ce-i cădea pe gît, arătîndu-și ast-feliu sinul si puful roșietic al subsuorei. Cum ieu mă pierdusem în această priveliște, o ușoara lovitură de baghetă pe umăr, mă readuse în fire. Introeîndu-mă, văzui mica creatură din pat, care mă privea rîzînd. — Nu-ți !e somn, o întrebai. — Oh, nu, toată „L ziua stau culcată. — Iești bolnavă? —- Nu pot să umblu, am un picior maî scurt. Mi rupt tata cînd ieram mică. "■ Dur poți să umbli cu cîrjele. Cîrjele le-a rupt tata. ~~ Bătrîna asta ți-î bunică ? ■ "■Da, mama tatei. ■" Dar tînăra asta cine-î? . Ie soră-inea mai mare. Iea s’a întors acasă de Clțid a plecat tata. ■" Ie măritată ? de bărbați... Dacă n aș . Oh, are 0 mînlțime i Verl piciorul rupt, aș avea și îeu. Dar cîțî ani ai? "■ Aproape doi-spre-zece. 35 Mă depărtai de pat. Mi se părea acum că de acolo venea duhoarea îngrețoșătoare. — Tata pute așa, îmi spuse copila. — Tatăl tău? Unde-i? Spuneai că a plecat. — Da. pe lumea cealaltă.. Ie colo, sub pat. — Cum sub pat, striga! teu. — Da, în cutie. A-zîie a cincea zi, dar cred câ-1 vor îngropa nune. Vream să plec cît maî repede, dar mă opri în cale mistress Mac-Robson. — leată-mă, zise îea, maî a! puțină răbdare, poate ca veî găsi sus dama ce câutațî. leacă, bătrină, bea înghițitură, și, dacă Iești cuminte, adaogă îea, arătînd gîtul unei sticle plină de gin, am ce-va și maî bun pentru tine, în buzunar... Și, punînd mina pe lampă, cu toate țipetele bătrîneî, îea apucă înaintea mea pe scară. Un sgomot neînțeles de șoapte, de rîsete năbușite, ieșea^ din catul de sus. Mistress Mac-Robson împinse 0 UȘ&.ȘÎ zării un amestec de ființe culcate în toate pozițiile, pe niște saltele de pae, îngrămădite una în alta și înșirate de-a lungul pereților odăeî, lăsînd abîea la mijloc un locușor de trecere, acoperit de zdrențe, lera acolo ca la vre-o două-zecî, bărbați, femei, copii, bățrînî, fete, tineri, la o laltă, clae peste grămadă. Prin rupturile mari ale velințelor murdare, ieșeau ca­ pete, brațe, picioare. Intrarea noastră de-o dată, în­ trerupse îmbrățișări scirboase, opri pe loc împreunări nenaturale. Un băetan, cu fața lipită de sinul gol al unei femei cu părul cărunt, se făcea că doarme, și pațachina, rîdea nerușinat, hîținîndu-i capul. Intr'un ungher, niște fete și băețî, între zece și doi-spre-zece ani, dormeau îmbrățișați. — Aceștia sînt mușterii cu trei pence, îmi spuse hazaica. Se. îndeasă unul în altul ca sălefiemai cald. Ah, se întîmplă lucruri deșănțate aici, dar nu-I așa că doar aici nu vine să doarmă respectabilitatea'? — Dar paturile cu două pence, unde-s? — In odaeadin fund. Numai că acolo nu sînt sal­ tele. de pae. Voiți să vedeți daca dama ce cântați nu ie acolo ? t , de suraspîndită de aceste respirații și — Duhoarea __ promise doarea uitărilor acestor viețuitoare iera maî grozavă" de cît mirosul mortului de jos, și " cobori! --v—~eîn goană scara dărăpănată. Pe ușa întredeschisă a locuințe! particulare a gaz­ dei,, ieșea cumplit. Bătrîna țipa, urlau, . un zgomot „ . .. copiii . motanul miorlăia grozav. Și, în mijlocul acestui răboî, ............. se auzea . .............. o vocekxde .k.bărbat iși un felin ade .sgo­ mot de luptă, pe cînd mititica cu piciorul rupt, striga cît ii lua gura: Furie! Lucie! Fade! Vreau rirje! La lumina roșietică a focului de cărbuni, zării, bă­ trîna aplecată spre vatră, îmbucînd cu lăcomie, cu nasul iu grătar,"motanul, urcat pe umărul bătrîneî, incercînd să înhațe o bucată la întîmplare, fetițele, cele mici vîrîte sub pat, lingă sicriu, pe cînd, dea­ supra capului lor, în întuneric, o umbră de om se mișca, îmbrățișînd pe mama lor pe jumătate goală, chiar pe patul unde iera schiloada. Aceasta, lovind, înfuriată, cu bagheta, salteaua, cu privirea ațintită asupra pereche! în dragoste, se sălta din șolduri, repetînd ca o sălbatecă ieșită din minți: — Vreau cîrje! Facle! Facle! Facle! H. Feance. „REVISTA 1DEEI“ Pe an, IO numere, 5 lei Hettisia.se trimite csclusir numai hi abonați. Abonamentele se vor achita înainte. 10, Strada Epurilor — București. i! iH ii i l' i li ■ - li li - �REVISTA IDEEI 86 ....--------------------------------- ------ --------- ----- -------- REVISTA IDEEI Dreptul Capitalist In timpurile moderne, cînd proprietatea ^pitalista se întemeează pe apropnarea escluziva a pam n , si nu mai are trebuință de a suprima personalitatea juridică a muncitorului, dreptul cglmdește .SI“e q " racterul uzurpator care-î formeaza subst atu ; da pe fată purcederea din capital. Așta reese, uicrad văr, din statornica ocrotire data intereselor■proprfi tarilor, și din tot atît de statornica desinteresare pen­ tru interesele muncitorilor, din libertatea absoluta data proprietarei, in raporturile sale cu munca, care for­ mează un’ contrast isbitor față de mulțimea stavilelor puse rapoiturilor dintre proprietari. Din acest punctde vedere, comparație» dintre dreptul dm evul mediu și dreptul modern are un interes foarte mare, intr’adevar, în evul mediu, cînd capitalul ie mic, cînd munca scoate, din pămîntul liber, o forță puter­ nică, dreptul ajută capitalul, regulînd contractul muncei în chip protivnic muncitorului. In timpul nostru, din potrivă, cînd capitalul ie mare și muncitorul ieste fipsit de putința dc a alege, dreptul își împlinește menirea de gardian al proprietaței, ferindu-se de a regula contractul de închiriere, spre a-1 lăsa în voea capitalului. De unde urmează, că, cu trecerea de la economie» sistematică la economie» mecanică, con­ tractul de muncă cade .de Ia o regulamentare în sens capitalist, intr’o condiție afară din lege, care îl lasă la bunul plac al capitalului. Și oare nu știe ori-cine, cum-că codul civil ieste cu osebire inspirat în folosul clasei bogate? Intr’adevar, aici se văd regulate, cu îngrijirea cea mai minuțioasă, raporturile.de redistribuție, adică raporturile dintre proprietari. Dar rapor­ tul de distribuție, adică contractul de .închiriere, ieste lăsat,'înadins, ia bunul plac al clasei capitaliste, care poate exploata, ast-feliu, ciim'îi place,.clasa mai slabă a muncitorilor. Tăcerea lege! asupra cîtimei salariului, asupra mo­ dului, formei, timpului de plată, dă legalmente capi­ talistului puțin ța de-a-șipractica legalmente cămătăriile lui, și-i îngădue de-a plăti salariile cu produse stri­ cate, cu came împuțită și altele. Ăceea-și tăcere, în­ gădue stăpinului de a-șî lua dreptul de.judecător față de muncitor, de a-i impune arnende după placul său, fără nici un control, întrio măsură afară, din cale de mare. Juriștii au clasat aceste arnende printre dispo­ zițiile penale contractuale, înse, de fapt, acestea sînt adevărate penalități, și, de cele mai multe ori, mij­ loace necinstite, in scop de a reduceur. salariu în ori-ce caz prea mic. De unde urmează, cum-că, în aceste condiții, capitalistul ieste, în acela-ș! timp, și judecă­ tor și parte, loate silințele încercate de a se, asigura muncitorilor o despăgubire, în caz de nenorocire în timpul muncei,. s’au zdrobit de opoziție» sistematică a juriștilor, cari au făcut din formulele lor clasice, o armă înșelătoare în dauna muncitorilor. Ce-va maî mult. Toate discuțiile privitoare la vio­ lai eu contractului muncei, trădează, în chipul cel mai vădit, caracterul capitalist al dreptului si reaua sa voință către muncitor. Intr’adevar, în timpul intere­ santelor contraverse, cari avură loc, în privința aces­ tei chestiuni, în Germania, Lasker afirmă că, contrac­ tul fiind un fapt de drept civil, violarea contractului ieste de asemenea un fapt de drept civil, că, prin urmare, violarea contractului muncei nu trebuie să fie subiectul unei sancțiuni penale. Inse bandiții pro­ prietății n’au avut rușinea de a susținea teza con­ trara. pmșiî au zis, că violarea contractului din partea muncitorului, trebuie să fie obiectul unei sancțiuni INDICII sancțiune civilă, pentru-că iea nu compromite si * ranța socială și pentru-ca, capitalistul are to.tdeabU putința să repare daunele cășunate.^ Această U/tima Thule a sofismului, nu reuși să crăbim a spune, să triumfe in legislație» germană, si pană în timpul de față, aceasta/a opus să iea măSuJ formale împotriva muncitorului, care ar rupe contrai tul. Dar ceea-ce legislație» n’a voit să facă, jurispt/ dența a făcut. Unealtă pururea supusa voinței capi, talului, iea a știut să găsească aceste masuri, mulfâ. mită unei falșe interpretau a legei. Mai mult, s’a <lat capitaliștilor dreptul de a reținea pana la un sfert diQ salarii, pentru a se asigura la intimplan de violarea contractului muncei. Așa-că, rezultatul net al acest0ț. discuții savante și al acestor șicane advocățești, a fo3t pus voios în buzunar de către capitaliști, sub formă de creștere a profitului. întreaga legislație privitoare la seducere și Ja copiii nelegitimi, adică la violarea onoare! claselor sărace de către bogați, s’a inspirat numai și numai din folosul acestora si tinde, prin toate mijloacele cu putință, a-i scuti de unnările faptelor lor. Și reușește, oprind căutarea paternităței și refuzînd copiilor nelegitimi ori-ce drept asupra avere! tatălui lor. Relativ la aceasta, un fapt în special de observat și în acelaș timp de regretat, ie că, aceste drepturi ale claselor I sărace au fost apărate atîta timp cît a fost un guvern I absolut, care izbuti, cel puțin în parte, a înfrîna pre- ! tențiile burgheziei, în timp ce acestea dobîndesc o sa­ tisfacție deplină, o dată cu instituirea regimului libe­ ral din timpurile noi. Ast-feliu, dispozițiile dreptului teritorial prusian, puse la adăpostul putere! absolute și inspirate de mila femeei seduse, și a copiilor nele­ gitimi, stîrnesc reacțiea claselor bogate și a apărăto­ rilor lor plătiți, a juriștilor. Și de îndată ce acesjțe clase câștigară o influență politică, mulțamită institu­ ire! formelor reprezentative, iele s’au folsit .de a? ceasta, pentru a suprima aceste prescripții bine-voitoare și a le înlocui prin legea de fier și de sînge de la 20 Aprilie 1854. Pe cînd se caută a se apăra datornicii cei mai cu dare de mină împotriva contractelor uzurare, pentru clasele sărace nu s’a făcut nimic, de-a fi sustrase de la camăta cea mai neomenoasă. Pe cînd se supune la o riguroasă tutelă averile minorilor, nu s’a făcut nimic de a li se apăra persoana. leată de ce, copiii^’ raci, cari dispun numai de persoana-le, sînt lăsata fără de nici un sprijin în cele mai de plîns abuzuri și la exploatarea cea mui crudă. In fine, stabilind de acolea principiul, cum-că necunoștința legei, nu scuză,, fura să se fi luat vre-o ‘măsură ca legea să fie arătată .Ș1 claselor sărace, codul civil pune clasele cele mai nume­ roase ale societăței în condiție» cea mai uepriitoare, care le dă lesne pradă claselor superioare. De ast-fehu> cît se atinge de principiile generale ale drepțulu*» limbagiul nostru ar putea să fie încă și mai siințll> fiind-că se poate zice, cum-că toate sentințele juridic® au fost esclusiv întocmite în folosul celor ,bog«V V celor mai puternici, și în disprețul justiției și al țaței. S’ar putea adăoga chiar, că dreptul, în întregi016’ nu ieste de cît justificarea afirmare! lui Saint-Sin10 de Championiere, iei însu-și un jurist, și a țutu 1° scriitorilor imparțiali, cari văd, în juriști, -vrăju1^cei mai înverșunați ai claselor muncitoare, cei zeloși apărători ai uzurpărilor feodale și căpiță61 ’ A. LoRi^' subversive g0 știe, cum-că în timpul din urmii, avurăm cinstea < vizite administrative la noî. Nu ne așteptam nicî cum, dar d_e suprins nu ne-a surprins de loc. Știm în Ce țara trăim _Șl știm noi bine ce rol iujăm ” ee teren ne mișcăm pentru a fi fost din eapu Lului Șl P“">rea pregutlU De vizita aceasta nu am Ivut a ne “les. “ ne-a procurat n moment distractiv. Ziceți ca nu-i frumos, sa vezi venind la tine doi domni galanțî, învestiți de autoriznții judecătorești și plini de cele mai mari precauții, si cum ar fi voit s» fac» o descindere în infern, iiceți că nu-! frumos sa-î vezi ce mutră făcînd, dînd de o odăiță cocheta, fata de pliuri și fără poale lungi, tn car® totu-i străveziu, n’ai de dat la o parte nimic 4 mai puțin de pus mîna. Se poate o veselie mal mate. <le Clfc sa vez‘ derutarea și stîngăciea unor fuimeni. cari se așteptau la o atmosferă de arsenal, gj vadă puști și pumnale și revolvere atîrnate, sădea mașini 'infernale, și cari-au dat cu ochii de-un sanctuar, cu pereți tapetați ou cărți, de flori, de poezii, de plicuri parfumate peste tot locul, la căpătăiu? Luați numai singurul fapt, cum-că un general sr socoti să doarmă pe vîrful baionetelor Iui sau pe grămada de obuze _ ce ar putea exploda, și vă veți face o idee de persipicacitatea celor ce căutau să afle într’o căsuță intimă, de expanzie sufletească, material de cazarmă, un brut material de războiu. Dar nu de asta vrem să vorbim. Fără să fi fost indignați de vizita făcută, ce n’a avut nici o urmare, și fără vre-o invitare aparte, am căutat, la rîndul nostru, să facem o descindere și noi, anume tocmai la cei ce-au plănuit pe cea făcută nouă. Ierani încrediițați că-î vom rsurprinde, — ț:- -—* delict cel puțin în flagrant » afla lucruri z.cari n,.r vor face să fl c. cu­ de prostie și vom fie noscute. Ni s’a mai întîmplat. Firește că pornirăm vorba de la vizita făcută la noî. Am pus în evidența nepotrivirea, de a se suspecta un ins, care mai an și anul celalalt primise un bevret de bună conduită, care îera atuncea privit inofensiv. în urma unor cercetări serioase. Intr’adevar, cu prilejul unor vizite făcute nouă în lipsă, s’a găsit chiar cu cale să ni s’aducă laude și laude ___ oficiale, în „„„w, public, ______ cum-că _____ am ___ fi un ________ escelent bărbat, care nu are a face de cît cu somități, departe de a fi bănuit ca primejdios pentru stat. Vizita asta din urmă, nu știu a cîtea oaia făcută, s’a făcut oare tot cu acela-si' scop, să facă să palpite, cum am mai spus, sînul acelor nobile matroane, cari vînează o partidualeasă pentru odrasla lor? Nu că ar fi o amăgire cum-va. Dar noi nu avem obiceiul de a ne face ase­ menea reclamă și credem că n’ani putea respunde unei afecții ce ni s’ar areta, din pricină că administrație», Pe care n’am rugat-o, pe care n’o rugăm, a găsit iea te cale să ne acopere cu creditul iei și să ne recoteinde bine. Cu atîta mai mult, cu cît sîntem rezervați Pentru un suflet sau pentru suflete de-acele, ce. au Șțiut să ne aprecieze prin sine, fără intervenire streină, le datorim vigoarea de care ne putem bucura Ș1 căror vrem a le plăti, ca unor suflete pe cari le Ptețuim. și noi, c’o pasiune nemărginita. Dar, serios, crezut-a stăpînirea oare, cum-că ne va aprinde pe noi, că va afla în ființă acele fire prin noi transmitem, în cele patru părți iile lumea, ele ordine grozave, să se suprime tiranii ? Crezut-a stăpînirea, ca să1 descopere la noi urma acelor Zi‘s“ învălite în taina ut?-6 ?.e nu s’au petrecut și can-s car. ~ —mvaui t _ viitor? Vede într’adevăr în _ noi,” un ins primejașteaptă s ’ o prindă, a cărui stăruință iea se aș«^. 1 mainte de »• voi noi, s’o prindă sau surprindă, 37 cazînd sub previziunile legei? Ni s’a respuns aicea cu scuze, cu vorbe îngăimate. Dar, ripostarăm atuncea, ce însemnează toată desfășurarea de forțe și toată uneltirea infamă ? Și, mergînd mai departe, ce însem­ nează chiar zdruncinarea, unei mulțimi de tineri și unor muncitori blajini, cari, în diferite timpuri, au fost zvîrlițî peste graniți, dintre prietenii noștri. Făcutu-s’au iei vinovat! de fapte infamante? Cît se atinge de prietenii noștri, ni s’a aretat nu dosar cu... probe zdrobitoare. Intr’adevar, un număr de rapoarte, de la agenți numiți, vorbeau de imaginare comploturi, de uneltiri subversive. Și ca' dovezi, în sprijin, un număr de scrisori, parte adevărate, fiind-că cunoscurăm scrisul, iear parte inventate, după sezizarile noastre, cari dădeau indicii. Scrise de la amic la amic și de la țară la țară, în cele adevărate, se cuprind tânguiri, că ie .mișcarea slabă, că lumea dormitează, că nu se face nimic, cum-că 'ar trebui o mișcare mai vie, altă ce-va ar trebui de făcut... Și cugetarea, fiind în iele, adesea suspendată, neprecizîndu-se nimic, iera tocmai ce trebuea ca să se alarmeze, cei alarmați maî dina­ inte de fantaziea lor, să iee măsuri de rigoare. leată tocmai ce vream să precizăm. De învinuit nu vom învinui pe nimeni, chiar cînd din pricina unei neprevederî ar urma pentru unii și chiar pentru mai mulțî, rezultate funeste. Ieste în lume o înlănț’ure fatală, de la care nu ne putem sustrage cu totul, orîcît am căuta. Dar cînd se știe doza de rea credință ce animează stăpînirea și pe oamenii răi, de ce să nu se precizeze lucrul mai clar, cînd nu voim să facem anume finețe. De ce să se hrănească anume doza de rea credință. Ne facem oare idee că scrisul nostru remîne-va ascuns, fiind-că l’am închis într’un plic, nu mai ceți-l-va nimeni, nu mai interpreta-l-va în feliu de feliu de chip ? Nu numai c’ar fi o amăgire cît se atinge de scris, nu maî vorbim de acțiunea propriu zisă, cunoscută numai de cît de toți, dar însă-și cu­ getarea, cugetarea neexprimată chiar, are căile iei ca să se facă vădită. In cît, ie cazul, nu numai ca lucrul manifestat să fie limpede de tot, să nu primească de cît interpretări voite, indiferent de cum ni vrea să fie, dar însă-șî cugetarea să-ți fie limpezită, să-ți fie cu­ rățită de lucruri dubioase, de cari nu ai putea respunde senin. Nu că ne dă prilej stăpînirea, de care ,____ ____ 1_____ facem\abstracție noi, său vulgul ce o susține pe îea, care te osîndește pentru o^ exprimare neclară. Dar, dintr’un punct punct de de vedere vedere mai mai înalt, înalt, ie ie mult mult mai mai nimerit nimerit să să te te rostești precis, precis, să să întrebuințezi întrebuințezi un 'limbaj i;— rostești corect și finit, să să spui spui ce ce vrei vrei să să spui, spui, cu cu termeni termeni propui, proprii, nu finit, să te te mulțumești mulțămești că că lenea, lenea, cu cu trîndăyiea trîndăviea de de minte,~ minte^ să de a zvîrli la întâmplare o buche de hîrtie, cît mai fără nici un rost, ca și cum ar trebui îndată să o consume focul, să-și pîeardă ori-ce urmă. Asta nu se mai chieamă schimb de idei. Nu șe cultivă nici o idee prin asta, nu se îhipărtășesc sentimente, nu se deter­ mină nici o mișcare mai vie. In ochii noștri, chiar lucrul cel mai mic cată să aibă o durată monumentală și ca atare trebuește turnat. Avem o experiența cu noi. Avem o suma de idei, desigur că nu împărtășite de toți, poate că nici de mulțî. Dar nimeni nu ne maî întreabă de iele, cîtă vreme sînt clare și cîtă vreme, în iele se vede oglin­ dire» ezaetă a tot ce-am vrut sa spunem. In ori-ce caz, n’am să mă lupt cu nimeni ca să restabilesc în­ țelesuri greșite. Am să susțin lupte de front, cu ener­ gie» ce o comportă. Aceea ce susțin ie tocmai opiniea mea, tocmai convingerea mea, pe Care am adoptat-o, după mature delibeiărî și după cercetări de izvoare, convingerea cgrei mă conformez cinstit. Mi se va face o crimă. Nu mă voiu sperie» și nu voiu șdvai pentru asta. Voiu susținea înainte modul de-a fi, de-a cugeta îi! i yp >i bj MI 1 ■ J �REVISTA IDEEI 38 al mieii, pentru că-1 cred salutar, pentru oa alt-feliu ar trebui să renunț la prerogativele mele, ceea ce nu voia face, chiar de ar trebui să duc cea mai orinconu luptă cu cei ce m’ar forța, chiar de ar fi să cad o dată învins. Ie înse un neajuns mai mare. Cu toată exprimarea repetată și clară, cu toată manifestarea neîndoehiicu și vădiră, eu toate silințele ce-am pune să fim în cea mai pură lumină, totu-și, ni se vor puu în sarcină lucruri, la cari nu ne-aiu gîndit nici o dată., pe cari nu le-am spus, nu le-am făcut nici cînd. Ie că vor fi indivizi cari vor vrea să ne confunde anume, cari nti-și vor da nici cea mai mică silința să ne pri­ ceapă, să ne pătrundă, să ne distingă. Dar, ducă am făcut tot ce ne-a stat în putință spre perfecționarea noastră și îndrumarea noastră pe calea cuvenita, fa­ talitatea aceasta vom înfrunta-o cum vom putea. Vum înfrunta fatalitatea aceasta, avînd de sprijin, ne1 măgulim a crede, tot ce îe nobil și generos, tot ce ie rasă aleasă, tot ce respiră acela-și suflu de simpatie ce va să mîntuească lumea de rele. P. Mușoru. Pf?ICipiELE Acela-și spectacol nise prezintă după fie-care atentat. Cum se află de moartea unui personaj impozant, un vînt de nebunie suflă peste lumea burgeză, și jur­ naliștii, pentru a-și îndeplini în conștiință josnica lor meserie, cată să dee formă halucinațiilor bolnave, ale sărmanelor capete seci burghvzești. Unii, merg pană la a propune omorîrea tuturor anarhiștilor. Alții, cari au groază, fără îndoială, să vadă vărsîndu-se șînge, propun ca anarhiștii să fie surguniți, noi robinsoni, în care-va insulă deșartă, pentru ca să-și pună în practică, acolo, «vanele lor teorii Alții, văd unicul remediu într’o a doua conferință la Roma și într’un corolar de legi escepționale, ca și cum ar lipsi, ca singurul și cel mai bun leac, spre a se paraliza acți­ unea aceastei secte omucide. Unii, făcînd pe filosofii, dizertează- asupra teoriilor anarhiste, de cari n’au nici o idee, spre a ajunge, ca drept concluzie, la cele mai deșănțate bazaconii. Pentru toți înse, ie evidentă existența unui complot colosal. Și, făcînd, din cele mai nepomenite născociri, o ha­ rababură cumplită, ne vorbesc, nu fără gravitate, de. • școala din Paterson», unde se elaborează complotu­ rile, de școala de piroteenie anarhistă din Barcelona, unde se pregătesc și se afinează inșii desemnați a lovi. Pururea evenimentele au desraințit născocirile acestea, prostești, și, din nici un atentat anarhist, nu s’a putut dovedi și nici măcar bănui existența vre . , ---°nui complot, Pururea indivizii au Iner?*------ r fără s lucrat singuri, să pomenească nîniărui despre planurile ajile sau despre intențiile lor. Și asta le-a făcut puterea. Obicînuiți cu josniciea, slugarnicii jurnalismului nu poț admite înse, cum-că un individ ar putea să.se ri­ dice de sine și să devie răzbunător, și să devie jus­ . tițier. Totu-și, așa se întîmpla cu .toți. Capul'„ lui toți. Capul lui Vaillant aluea se rostogoli în coș. aruncat de Carnof, z un istrument docil în mîna jesuijilor, jesuiților, și și Caserio, Caserio, în în timpul unui ucigătoare munci, visa, la rîndu-i, de-a rîndu-i, de-a pedepsi crima cirmuitoruluî. Și într’o zi, lăsîndu-și zi, lăsîndu-și neisprăvită munca, o apucă cătrâ Lyon, mîncînd pă, _ ------roîutul, fără bani, nutrindu-se cu o „bucată bucata de de piue pine pe care^ pusese mîna. Și. pe cînd, nepotul convenționa ­■ —— ‘ ’ lului Carnot, îșl tira îmbuibarea în trăsurile R, F aclamat de un popor de imbecili .și muritori de foame, dinsul, jusțierul, cu picioarele sîngerate de goană, cu pîntecele deșert, ajungea în sfîrșit la Lyon șj deplinea op> ra ce avea. Se căută să se vadă și jn • acesta, ntît de simplu îndeplinit, rezultatul unui (.„ 1 plot. In fața neputinței, înse, de a se, întruni la 0 ii1'1; ce-va indicii, se vorbi de ațîțarea cîtor-va brosi a găsite In Cet.te, sub ( ăjiătăiul lui de brutar. ^Uvi Torturile unarliiștih r închiși în fortul Monțjuj,.. care domină Barcelona mai mult pentru a o strivi ]' cît pentru a o apăra, torturile acestea determin/p moartea lui Crtnovas, ministrul răspunzător de o at,n? crima. La auzirea cruzimilor petrecute, trebuința j(, tiției impuse lui Angiolillo repararea necesara'1*' Canovas, cu capul găurit de-un glonte, plăti datorie» pe cure cruzimea luî îl făcuse s’o contracteze. 11 Masacrele din Milan, armară brațul luî Breșei. Acel/ care nu știuse să facă pentru poporul său, de cît sî îndrepteze puștile soldaților săi asupra unei miilți^ dezarmate, acest rege avar îngrijat numai de jn. mulțirea imensei sale averi, care nu vedea în siipi^jj Săi de cît o materie din care putea să stoarcă cît inay mult aur, trebuitor slavei lui de rege parvenit, trebui să plătească și iei cu vieața cruzimea sentimentelor lui leată obîrșiea tuturor atentatelor. Acel de la Buffalo nu iese din legea generală. Cu toate zbieretele slugarnicilor, îngrășat! de plutocrnțien internațională, cu toate idioriile debitate de către jurnalele burghezeșfi. cu toate lacrămile iprocriților și tînguirile celor aleși prin sufragiul universal, care văd în moartea unul președinte, numit, de cătră popor, ca o amenințare pentru propriea lor zeitate, ca toată grămada de in­ jurii nepomenite, de infamii fără nume, un lucru rămîne sigur, nestrămutat, an mie. legătura intimă din­ tre atentat și truste și marea grevă a lucrătorilor de oțel, care fu rezultanta. SLic-Kinley, vasalul marilor capitaliști americani, ca Moore, Pierpont-Morgau, Rokfeller, Hanna, iei care puse armata la indămîna acestor mari canalii, a-i apăra împotriva muncitorilor, cari-și revindecuu un simplu drept de asociație, căzu lovit de-un glonte, pentru sprijinul, p • care în cea mai înaltă funcție a Uniuneî, dăduse alcătuitorilor de truste. înainte de izbucnirea revoluției franceze, înainte de întrunirea Stntelor-generale, acești oameni, pe cari istoricii îi calomniază, numindu-i •: bandiți ; , se ridicară, și, dintre acaparatorii de grîu, unii ispășiră în ștreang crima de n fi voit să facă să sufere de foame popo­ rul. Acești «bandiți’, pe cari însu-șî Michelet ii pone grește, nu fură nmi puțin cei dintâi inițiatori ai po­ porului, dîndu-i energiea pe care un lung regim de apăsare o stinsese. Dinșiî îi aretaru calea revoluțio­ nara, care conduse ia luarea Basiiliei. Deși mai mult de un secol se scurse, sub un guvern rjumit republican, totu-și acela-și banditism dt irineșt" '■ popoarele sînt afamate de către acaparatori, și tocniăi președintele republice!,ie acel care,abuzînd ’ ■ de prorog*; tivele sale, ceea-ce dovedește cu :ă republica republica nu exista de cît ci. .numede, acopere cu ffuncțiunea sa, crimele unui pumn de capitaliști. Toate produsele necesare i.alimentarei ”____ v_ . și vieței, ca: o umuua';, wu grîu, zahăr, cărbuni, Muviuvxu, antracit, bumbac, tot C6 pOft * să fie acaparat și apoi aruncat pe pieață, servi l°J°r' marea sindicatelor sinAion+dr».. de financiari, n». marea cari organizară l’e urmă frustele. trustele. Mica Mica industrie, ruinată în în profitul in; urmă industrie, ruinată dustriei mari, muncitorii, o adevărată turmă, ne n>81 avînd așa zicînd de cît un patron căruia să-șî ofert’ avînd așa zicînd de cît un p___ _ produsele și foițele, forțele, zugrumareu zugruniarea consumatoruliiL; consumatorului^’ leala rezultatul imediat. ' ' --.L—. Trustul otelurilor, oțelurilor, alcM al-- |lUl ■ a o : prin punerea în' valoare, sub o *aceeu-șl direcție, mulțime de fabrici de tunuri, tolede oțel, -----«w uui-suc u^«i, ne «*'- ...de’tuburi, de b«Ioane, posesor al minelor de fier, cu mai mult de 2°l de mari furnale, ocupînd mai m uit" d<" 385.000 de lu’ 39 REVISTA JDERI crătorî, trustul acesta fu opera cîtor-vu capitalist! cu Pierp<>nt-»lorg»p ni cap. pn-anșu, cu GreVa numita a oțelurilor, ce izbucni, avu drenf ' 1 i , :■ i ,de marii pricinuitori de mizerie, din plutocrație. S’a 'mers să se pledeze pană și pentru nevinovâțiea avere! mortului. Negreșit, nu pentru Colzgosz reclamă presa tiicumstanțe atenuante, puțin păsîndu-î acesteea de iei, ci pentru cel care, ori-ce s’ar zice, iera protectorul acaparatorilor, pe cari-î coperea cu slujba ce avea, cu prerogativele sale. Ast-feliu, atentatele împotriva vieței poporului, sînt pedepsite, la riadul lor, in ființa celor ce le-au pus la cale. Și, în acei, pe cari pîrliții de jurnaliști îi numesc nemernici, poporul vede pe răzbunătorii săî. Batjoco­ riți de către slugile burghezilor, dînșii vor ^glorifi­ cați de poporul pentru care iei și-au jertfit vieața. Ca și- bandiții;, precursori ai revoluției franceze,batjocoriți de către istoricii burghezi, «criminalii» și «nebuni!» anarhiști, vor da poporului încrederea în forțele lui și-l vor pregăti cum se cuvine pentru luptele viitoare, pe cari lupte le fac neaparate, numeroasele atentate săvîrșite împotriva populațiilor aduse la sapă de lemn, întocmai ca și acaparatorii dinainte de 1789, de către 1-- -------------- Zx-12-___ i._r :_x____ ______ i bestiea capitalismului internațional. Poate, bestiea asta, poate’-■ H. sâ încerce îr.____ îea o nouă ,—ț“ — diversiune în spirite, strigîna: «puneți mîiîna pe hoț». Jertfele trusturilor și monopolurilor nu vor mai fi în­ șelate. Numele lui Muc-Kinley va fi dispărut de mult de pe buzele muncitorilor americani, pe cînd ^numele lui Colzgosz va pluti necontenit, ca al unui justițier, nu pentru ca a omorît un om, ci pentru că a lovit la cap o clasă de exploatatori, îmbuibați în aur și bo­ gății din sudoarea poporului și pururea nesățioși. După UEVEIL^ăe D-mC Sâvulescu. „dată nu izbucni o grevă mai formidabilă. 200.000 de muncitori luani parte la iea, încetînd lucrul mai multe săptamim;w Din nenorocire, in America, ca și aiurea je ult-feliu, Imidtouul mai crede încă în lupta legală îel vrea sa nibu opimea burghezască cu iei. Dar cu tonte silințele puse în direcțiea asta, tot d^ge’aba pentru-că, în greva asta, se impută lucrătorilor, cuini n’au observat dispozițiile contractului cari-î legau de companie, cari specificau îndepărtarea d- ori-ce organizație muncitorească, fie-că ar fi fost sindicală sau de ori-ce altă natură. leată șarlutaniea bur"hegflscii în toată goliciunea. Lucrătorii americani mai avură slăbâciunea, de a lăs i să pătrundă, în rîndurile lor, oameni de ai bisericei, element pururea dizol­ vant și mișel, predicator de înfrînare, ale cărui rugi SC î~^lț ‘”’ la ceruri 1la ” 3aa..l,4rl.,,.A n i-naafînrv.. t.;irt^ rlj, îoălțau deschiderea meetingurilor de f-x" puraîhînd cepul locului locuim rezoluțiile ener ener-­ greviști, paralizînd din capul gice pe ccari in'i le-ar fi putut lua but jertfele cănit aii' capitalismului, & In America, ca și aiurea, nu-i lipsă de adormitori și toate grevele avură adormitorii lor. Greva din pittsburg nu se putea să fie lipsită. Stafter, șeful grevei, se temea, cu ori-ce șef, se temea de respund?re, ținînd în loc, prin nehotărîreasa, pe greviști. Lu­ crătorii trebuită să între ietiră-și în lucru, fără sâ fi obținut nimic. In 1882, robii capital ului, cari ierau atuncea un lucru al unui Carneggie, astă-zi trecut ca mare filantrop în ochii burgheziei, remas tot mare exploatator in ochii poporului, se puseră în grevă în număr de 150.000. Lupta fu foarte aprinsă atunci. Greviștii S3 făcură stăpîni pe uzinele apărate de mi­ liție și de «pinkertoni», un feliu de armată compusa din mercenari, după numele șefului și directorului iei, plătită de capitaliști, pentru apararea persoanei și uzinelor lor. Puștile trupei făcură minuni, la lumina cîtor-va ateliere incendiate. Dacă lucrătorii trebuiră sa­ și iee iearu-și lanțul mizeriei lor atunci, cel puțin aratară lui Carneggie, că nu ierau gata la o supunere dobitocească. Acuma, după atîtea săptumîni de luptă, muncitorii an trebuit să reintre în uzine, cu capul plecat. Sute de mii . e persoane, femei și copii, au suferit din pricina acestei greve, au suferit, înfometate de mîșelnicita capitalistă. Lucrătorii au putut să vadă, cum Mac-Kinle.y apăra interesele plutocratici industriale și cum înțelegea iei ordinea burgheză. Dar Colzgosz se ridică și Mac-Kinley, ocrotitorul frustelor, omul tari­ felor prohibitive, cari au îngăduit desvoltarea acestor vaste monopoluri, mobilizînd într’un singur an, prin trusturi de toate soiurile de produse, mai mult de 30 de miliarde, Mac-Kinley, reprezentantul plutocrației, muri lovit de-un glonte, toc ai în ceasul cînd triumfa cu zgomot. Jurnalele ne-au vorbit de groaza clasei burgheze. Inse, pentru noi ar fi mai interesant să cunoaștem mintalitatea muncitorilor americani, să știm în ce chip^ cu osebire greviștii oțelurilor, au primit vestea acestei lovituri fulgerătoare. Orî-cum ar fi, în momentul de I°ță, cea mai mure preocupare în America ie de a disculpa pe Ma« -Kinley și pe guvernul Uniuneî, de a-i disculpa de unire cu cei mai răi acaparatori. Roselvet, detv, după cîte-va zile de la moartea predecesorului sdu, un blam împotriva trusturilor^ pe cari le califica de speculații nerușinate. Vorbe do cîrmuiton, cari nmîne nu vor avea nici o valoare, de sigur, dar cari un arată mai puțin, cum-că guvernul american a simțit evoeu de a-și areta, față de popor, independența fața principiile adevăratei filosoju Omul este un dobitoc ca toate dobitoacele Temelia doctrinelor filosofice și religioase de până astăzi a format-o părerea, că omul ar fi un produs cu totul aparte pe lume, că Creatorul a toate ar fi pus pentru zămislirea omului o anume atenție și grijă. Tot ce imaginația a putut concepe ma!‘înalt și mai extraordinar a fost trecut asupra firei omului. In cîmpul puțin explorat, și poate pentru vecie nede­ plin cunoscut, al origine! și soartei finale a omului, fantazia se lasă pradă avînturilov celor mai bizare, și de acolo se iscă nenumăratele concepții, cari mai de cari mai curioase și mai absurde. Pană a nu fi știința în măsură de-a supune unei critici riguroase concepțiile asupra omului, bunul simț i’u mereu de pază ca mintea omenească să nu se rătăcească cu totul, să nu se lese în ispita fantas­ magoriilor fantastice. De acolo lupta între diversele concepții, de acolo predominarea, în măsura dozei bu­ nului simț al popoarelor, cînd a unei doctrine, cînd a alteia. De remarcat înse este că o doctrină filoso­ fică n’a predominat nici într’o vreme îu gradul cum au predominat și predominează doctrinele religioase. Și aceasta diu motivul că filosofi.! nu simbolîzază ideile așa precum o face religia. Filosofia, cași religia, se întemeează pe acelaș fond de curiozitate și de cugetare al firei omenești. Ceea ce în viața practică le deosebește sînt mijloacele de acțiune. Filosofia dă să i e refere pe cit posibil la fe­ nomenele mai în sinea lor, religia caută totdeauna să stabilească un raport concret. De aceea religia su­ gestionează mai lesne ca filosofia și de aceea se prinde mai cu putere. Filosofia este pentru mințile coapte, capabile să facă abstracție de fenomenele ce cad sub simțuri, religia, dimpotrivă, este pentru mințile re- i ! 1 îl i| li !i II j: I i ; 0 r 'H !« I! i �BEVISTA IDEEI 40 duse, copilăroase, cari nu se mișcă de cît lai senzația faptului brut. Mintea popoarelor, vorbind în general, este copilă­ roasă, redusă, de aceea pentru popoare religiile sînt bine venite. Numai așa ne esplicăm- cum, în ori-ce vreme pană astăzi, au predominat religii 1 și nici o dată filosofii. Mintea poporului seprinde de ceea ce-i gîdilă simțurile, de ceea ce are legătură cu instinc­ tele și pornirile lui. In bună parte poporul crede in reala existență a feților frumoși și a zinelor de prin povesti. In aceeași ordine de manifestare intelectuala poporul este lesne condus a crede în reala existența a Iadului, a Raiului, și a tuturor sfinților. Fatalminte urma ca filosofic să fie apanajul minți­ lor mai alese șl printr’a ceasta foarte puține. Ori-ce încercare- de generalizare a unei filosofii' trebuea să cadă, ori să se metamorfozeze într’o religie, ceea-ce în realitate era tot o cădere. De aceea răniîne bine stabilit că filosofia, ori-care ar fi, nu-i compatibilă de cît cu o minte largă și pătrunzătoare, pe cînd religia este compatibilă cu mintea cea mai mărginită. Se și vede chiar adesea cum o minte obtuză se traduce printr’o religiozitate exagerată, cum copii sînt mai re­ ligioși ca adulții. "Știința, prin desvoltarea ei, aruncă oare-care deșteptare’în spirite. In parte, ei se datoresc sciziunile din creștinism. Dar ea nu poate să arunce cu totul lumină în spirite, pentru-că, dacă ea progresază, nu progresează înse mintea omenească. Și din moment ce aceasta nu comportă o mai largă extindere, toată stradania științei remîne pierdută. De aceea mintea popoarelor fatalminte răniîne la nivelul religiilor. Fi­ losofia și secundanta ei, știința, găsesc loc numai în puține minți. Se. speră că aceste puține minți se vor înmulți, cuni-că popoarele vor deveni primitoare de filosofie și de știință. Principiile , adevăratei filosofii nu pot fi pricepute înse de cît de prea puține minți, pentru-că prea puține minți sînt cari să nu vrea și să nu tindă să se înșele. Minților înguste orî-cînd le va plăcea să se dea pradă închipuirilor. De aceea aceste rînduri sînt menite a fi pătrunse numai de spirite anumite. Cei mai mulți le vor găsi fără rost, pentru-că nu le hrănește spiri­ tul de înșălăciune. Cei mai mulți nu sînt amatori de adevăr, ci după aceea ce s’aii deprins a socoti ca adevăr, adecădupă înșelările celi-au devenit, cu vremea, aproape inerente. Cu toate aste, făcînd abstracție de ori-ce sentiment, căutând să ne întemeem numai pe ceea ce știința ne arată ca evident, principiile adevăratei filosofii sînt de neînfrînt. Că omul este un dobitoc ca toate do­ bitoacele, primul principiu, apare nu numai din cons­ tatările riguroase științifice, cari sînt duse pănă la extrem, parcă anume să convingă și pe cel mai ig­ norant individ, de cătră învățațiî cari se strădănuesc, ca și cum n’ar vedea zimbetul batjocoritor al naivu­ lui pentru naivitatea strădănuînței lor, acest principiu apare, din toate frenunțările zilnice. Se caută în general a se măguli năzuința omului către, o viată rațională, și de aceea cele mai anima­ lice lapte se* pun la adăpostul unei anumite formule. Așa se zice, și în școli se învață, și în întrunirile publice se trîmbițează, că făcînd serviciul militar, servim țara. Se entetizază anumite noțiuni abstracte’ cari nu sînt de cît raporturi între diverse fenomene’ apoi se prezintă ca niște puteri poruncitoare. Eu­ ropenii pornesc în China, că așa le ordonă civilizația, i atm-i dyce pe Englezi în Transvaal. Ca soldați roanroane n? '’"6 îC?dem frațH ?i lje ceî maî de’ rît acele 1’atna3 rOtnînă are alte vederî d© cit acele ale unei droae de mojici. Și ce mai înșelare în toate aste. Spulberă entitățile spulberă măștile și vezi ce răniîne. Acelaș sentinien' animalic care nu îngădue unei turme să se înipotriZ vească conducătorului ei, chiar cînd acesta o duce ]a tăetoare. domnește și în specia umană. Aceeași neput tință de-a se solidariza pentru a săvârși un iapt tim, în unanimitate aprobat, domnește și în specia umană. Frica individuală nu iartă solidarizarea pentru un scop strein de cel ce-i~ strînge pe inșii grămadă într’un moment. Pe această frică în realitate, și D)J pe aspirații îneîntator de mincinoase, pe acest animalism se întemeează puterea discreționară a unei păture restrînse de oameni Asta nu însemnează că membrii acelei păture sînt mai puțin animale: cînd se găsesc în grămadă, ci ju. crează la fel cu ceilalți, fiind tot atît de fricoși. Acest sentiment, al friceî, legat de conservarea personală este independent de puterea fizică și intelectuală chiar a cuiva. Frica a apărut o dată ca cea dintâi mani­ festare a vieței și ca atare precumpănește asupra ori­ cărui alt sentiment. Putem recunoaște că ni s’a făcut o nedreptate, sîntem în măsură a ne distoarce, cu toate aste de frică, bănuind posibilitatea că pe cine știe ce cale am fi înfrînți și poate uciși, ne lăsăm nedrep­ tățiți, numai să viețuim înainte. Viața își este sie-și scop, atît la animale cît și la om. Rafinarea intelectuala aspiră într’un senz sauîntr’altul, dar omul, ca ori-care dobitoc în general, se mulțumește cu ceea ce este. Nu se duce la oaste nici pentru țară, vorbesc în general, nici pentru dragostea ce are de-a apara privilegiile explotatorilor, ci pur și simplu se duce de frică. Cît de colosală este puterea acestui sentiment, se vede dintr’aceea că pană astăzi încă n’a fost exemplu în istorie de înfrînarea friceî și de îndreptarea unui întreg popor sau cel puțin a unei oștiri către aceea ce fie-care ins în parte socotea c’ar ii drept să facă. Și aceasta, precum se vede, are loc în alăturare cu o umbră cel puțin de conștiință și de rațiune. Dar cînd lipsesc ori-ce sentimente opuse și frica predomnește în tot largul, ceea ce se întâmplă cu marea mul­ țime în general. Atunci abundă exemplele animali­ tății. Și chiar manifestările ce s’ar părea în fond ca raționale, cu rezultate dintr’o chibzuință, trebuesc in­ terpretate în mod opus. In atare caz n’a fost de cît o întâlnire a unor porniri individuale raționale cti apucăturile animalice ale mulțimeî, și se pare numai că acțiunea colectivă a fost cu chibzuință făcuta. De aceea scopul revoluțiilor nu s’a putut nici o dată realiza, peutru-că mulțimea nu era pătrunsă de ceea ce se întreprindea. Exemple sînt numeroase cînd cu aceeași inconștiență se întorcea împotriva stare! de lucruri ce-o rînduise. Dacă la aceste manifestări adăugim pe acele ce zilnic le vedem : îngrămădirea la părăzi, la pomană, la spectacole : crîncena luptă pentru dobîndirea unui codru de pîne : predominarea vieței sufletești de o patimă oare-care... Dacă consi­ derăm că fondul acestor apucături îl formează însu-și organismul, apoi,~ se vădește deplin, firește pentru puținii cari cugetă, că omul a fost și este un dobitoc ca toate dobitoacele. PlNUS. 0 data cu numărul de față, s’a expediat la o parte, din abonațîî noștri, prin poștă, cile un exemplar din volumul apă­ rut de curînd al camaradului nostru, L Neagu: «Trudiții5Costul acestui volum, se va trvnetc, cum le notat pe dinsul, la Revista Ideei. Abonațu neachitaft, 11 vor adăoga într’aeela-și mandat, cu abonamentul Revistei. Cc7 cc doresc să-l nidi albă ne vor înștiința-. Tot așa ce-7ce ar dori exemplare ,ma7 multe- REVISTA IDEEI 41 CĂSĂTORIE A 1 libertate și își uneau fetele, cu voe, fără voe, cu un cutare bătrin, bogat, pe care acestea nu îl voeau de loc. Neapărat că slaba creatură nu se va apuca să;susție singură un asediu împotriva tatălui,; mamei, împotriva întregeî sale familii. Se va lăsa dominată, dusă la ziua fatală. Și ajunge aicea foarte rău pregătita. Iliada. 2 Toate mamele își fac iluzie, cu toatele zic cuunfeliude Nu-i un cuvînt de Andromaca, ieste ouvîntul etern fală: «Ah, oît îmi iubesc copila». Inse ce fac pentru ni femeei, în acest mure pasaj, Dînsa îl spune mai iea? Nimic. Iele nu-i pregătesc, pentru căsătorie, nici întâi din inima, dintr un avînt al haturei. Dar îl mai inima, nici trupul. -pune dintr’un sentiment drept,, adevărat, al situ­ Un singur punct ie de seamă, acela că în deobște ației sale. lea.își da samă bine, cum-că bărbatul i-i mama își păzește copila cu strașnicie.Voește să ajungă totul acum, unicul iei ocrotitor. Cît despre>ceremoniile, la căsătorie vergină, nouă, chiar ignoranții, dacă se nrin cari Biserica și legea par că ar ocroti-o, pentru poate, cu bărbatul să fie îneîntat de-a o găsi cu chipul (linsa nu însemnează nimic. acesta fetiță. Lucru ce de alt-feliu pe acesta îl miră, In realitate, puterea acestui act atît de grav ieste pe iei care n’a văzut în vieața de cît femei pierdute, c5 îea ie dată fără rezervă, fără garanție, fără retra­ îl miră întru atâta, în cît socoate că fata se preface. gere. Dacă la mijloc nu-i dragoste, dacă nu cade în Această ignoranță ie totu-și foarte naturală, cu o finele cele mai duioase, toate prevederile legale îi mamă cu grijă, geloasa, cu osebire dacă copila n’a vor îngreuea situațiea. Toate acele îngrădiri de hîrtie avut prietene tinere cari să o fi instruit. Inse ie o vor,fi zadarnice. Ce-va mai mult, zădărind pe cel în primejdie de a nu-și da sama de nimica: nevinovata minele căruia femeea a fost dată, iele vor pune fe- ie expusă la o mulțime de încercări. Mama ar trebui meea în primejdie. Idee foarte neghioabă de a consti­ s’o lumineze, s’o prevestească măcar după ce devine tui n anticipare un războiu în căsătorie și im pri w— • ’ de a femee. Dar cea maî sfîntă datorie a iei, ie de a o inicrede că legea ar putea interveni la ori-ce ceas din țiea pe deplin, mai înainte de căsătorie, să știe bine, zi°sau ---------------------------------------------------------------------noapte, de a veghea la căpătâiul patului soți­ roaj dinainte ceea ce va trebui să consimtă. Nici o consimțire nu-i liberă și valabilă de cît în lor. In potriva celui care posedă femeea, prin fatali­ tatea coabitației și care poate să-i impue munca, pri- lucrurile cunoscute mai dinainte. Știe oare fata, dimi­ mejdiea. maternităței, nimic, nimica nu s’a rezervat, neața, ceea ce făgăduește iea pentru sara? Ie oare iea o ființă consultată sag un lucru hărăzit? Știe iea jjici o altă garanție de cît dragostea. ■ Ceremoniea, solemnitatea, publicitatea, fără îndoială oare, mai cu samă, dreptul nemăsurat pe care- și-l va lua ’i, de u sînt minunate. Dar fondul lucrului, ie sufletul. Precum Buțu soțul, a se constitui, asupra unui semn îndoelnjc, • ■ ~ .. V« rl n nn nil + lll 117 CÎlll ITlATHI o spun jurisconsulții romani: Căsătoriea, ie un con- judecătorul trecutului său moral, al bunei sale, purtări, simțimînt, un act al voinței, al libertăței care se dă. al puritățeî și al virtuței sale ? Hărăzire mutuală a două inimi, dar mai cu samă sa­ * .* * crificiul celei mai slabe, care, abandonîndu-se trup Fata ie tot atît de pregătită fizicește ca și mora­ și suflet, celei mai tari, nerezervîndu-și nimic, dînd licește, sau tot atît de nepregătită. Cu toții se ocupă tqt, pune în rizic tot la sorții viitorului. prea mult de rochii, și nici de cum cît s’ar cădea de * fată. Tată, mamă, prietene și chiar logodnicul, cu toții, Contract foarte neegal... Nici legea Bisericei, nici în frămîntarea vanelor pregătiri și mulțimilor de ni­ legea Statului n’au încercat serios ca să-î modifice micuri, uită tocmai pe cea ce pare să fie obiectul a tot. Dar cum petrece fata în aceasta vreme de tulburare, natura. Amîndouă aceste legi, în realitate, sînt foarte în ajunul unei atare încercări ? Maî întâi iea nu în­ împotriva femeei. w , chide ochii nici cum. S’ar crede, poate, c’ar fi dm Biserica ie vădit împotrivă-i și-i păstrează ură dm pricina păcatului Evei. îea o privește ca întruparea nerăbdare. In de obște, ie tocmai din potrivă. Lucrul ispitei și prietena cea mai de aproape a diavolii- cel mai , dorit, cînd ie aproape,, umple adesea de tnca ' de ’ tnsteța,, ’ ’ ‘ cu osebire cînd ieste vorba de a desrălui. Biserica sufere căsătoriea, dar preferindu-i celi- și~ bătui, ca vieață de puritate, pentru-că femeea-i impu- dăcina dintr oj dată și de a părăsi toate .obiceiurile-!, cînd îe pe pragul unui atît de întins necunoscut. ră. Această doctrină ie cu atât de cu totd acea a cînd ie Pe P™ Fiind cu totul firește ca fata să fie neliniștita și vrîstei de mijloc, în cît acei cari voesc să-i înoiasca spiritul, susțin, împotriva Chimiei, că sîngele femeei, agitată, să fie cuprinsă adesea de o leacă de friguri, tocmai în perioada-i cea mai sfîntă, ie spurcat. După ca circulațiea sîngelui șu fie neregulată sau foarte fizică și legislație. Femeea, înjosită ast-feliu, ce poate iute, nutrițiea, înceată, ținevoe de săvîrșit, ar trebui din timp să se preîntâmpine toate acestea. Dar cine fi nlta de cît roaba și servitoarea^ ființei mai pure, se gîndeste la astea. Adesea fata ajung* la punctul care-i bărbatul ? lea-i trup, dînsul ie spirit. critic cu totul suferindă, fricoasă, într’o stare de Legea civilă nu-i nici de cum mai blajină. îea de­ pletoră dureroasă, care ar cere menajamente duioase. clară pe femee minoră pe toată vieața și rostește asupră-I o vecinică interzicere. Bărbatul ieste consti­ Băete, cetește bine ceea ce scriu, cetește singur, tuit epitropul iei. Dar cînd ie vorba de vre-o greșala ce ar putea s’o făptuiască și iea, sau de pedepsele ce nu cu acel zbucimat de camarad pe care ți-1 vad la spate, care-țî- cetește peste umăr. Cetind singur, putea îndura, iea ie tratată ca majora, cu totul vei ceti bine, îți vei pricepe inima.. Și sfmțemea narăspunzătoare, cu cea mai mare asprime. De alt-feliu, avem aice contrazicerea tuturor vechilor turei te va atinge. w leată religea, pura, adevărata religie. Daca tu vei legl barbare. Femeea ie dată ca lucru și pedepsita lua asta ca ce-va de petrecere, sau ca o jucărie... aș cu persoană. voi să te văd atuncea rîzînd la moartea maniei tale. * La căsătorie, tinere, fericirea-ți ieste nemărginită. . Dar cel puțin familiea Ie oare în favoarea femeei Dar cît de serioasă ie. Respecteaz-o. Deschideți inima ar voi s’o ocrotească serios? Nu vad. de loc. A la gravitatea sfîntă a adoptare! ce va să faci, la necunoscut o mulțime de prieteni, teoretici ai hbertaței, sfîrsita duioșie ce-o cere de . la tine acea ce vine la cari, ajunși aici,’ nu-șî mai aduceau aminte de nici o ! i I i 'I I ! ‘I i rH| In IM J Vi Iy y ii �REVISTA IIIFEI 42 tine, ce vine singură și c.’o nemărginită încredere. Singură, dragul niieu, pentru-că ai .văzut, Biserica nu o proteguește de loc șl Legea nici utît. C.it des­ pre familie, din nenorocire, n’a avut nici o grija_s o întur ască în această anevoioasă stare. Nici iamiliea n’o susține, dînsa, ți-o dă... în voea clnbztunței bile. Din partea mea, amice, am pentru fata încredere în tine. Sînt sigur că, lipsind totul, tu vei fi totul, patrie, priiot, marnă, că fata va găsi în tine garanție» acestui triplu pontificat. * ♦ .Asta i-i toată cugetarea, credința, speranța fetei, cînd iea înaintează șovăitoare șiurît de frumoasă de paloarea iei, în proaspăta-i toaletă. lea știe bine că nu mai ie la îea, și1 încă nu-i la tine. Plutește între două lumi. Unde apucă ș -.e se vrea cu iea? Iea nu-și dă samă cum se cuvine. Nu știe mai nimic, afară doar că se dă c’o mare devotare de inimă. Iea are fericii.ea de a gîndi că de aici înainte ie în niînele tale. Va fi în iele bine sau rău și în ce chip vei trata-o, te pri­ vește , pe tine. Drept armă și siguranță, Iea are să, nu-și rezerveze nimic, să vie la tine singură, fără protecție, să te. iubească, să se abandoneze... ’ * * * «Ceriul și pămîntul roage-se și p.lîngă pentru mine». Vorba lui Coluuib, întrînd în lumea necunoscută... J. Miciielet. Heinrich Heine și Chestiea Socială Desigur va fi frumoasă ziua, în care soarele, libertăței va încălzi pău.intui, mai bine de cit toți luce­ ferii aristocrației. 0 nouă speță va înflori ferice, purcesă din îmbrățoșeri libere, nu din căsătorii silite, supuse controlului yămilorspiritua’e. Omul, născîndu-se liber, va aduce cu sine, în lume, cugetări și simțiri libere, pe cari noi, aceștia, năsvuți sclavi, nici nu le întrevedem. *** ' Care-i marea problemă a acestei epoce? Emanciparea. Nu înse numai acea a irlandezilor, a grecilor, a evre­ ilor, a negrilor din Indii și a popoarelor similare ce zac în asuprire, ci emanciparea 1 urnei întregi,1 în spe­ cial a Europei, care, ajunsă mul matură, poate să-și scuture acuma lanțurile de fier ale tiraniei aristocrate. Cîțî-va filosofastri, apostați ăi libertăți, pot îndruga ce vor vrea, pentru a dovedi că milioane de oameni trebuie să muncească din greu, ca vitele de povară, pentru cîți-va cavaleri privilegiați, iei nu ne vor pu­ tea convinge, nu vor putea să ne. facă să credem, după cum zice Voltaire, că unii sînt născuți cu șeaua în spinare iear alții cu pinteni la picioare. , * Un poet a zis cînd-va, că primul rege a fost un soldat norocos. MaLcurînd putem zice despre fonda­ torul dinastiei financiare de a-zi, ce-i drept într’un mod mai prozaic, cnm-că primul bancher a fost un bandit norocos. In starea decrepită de a-zi, nu se poate pune teniciu de cît pe tinerime, care, aprinsa de o suflu re mai calda, purcegînd din cărțile vechi, simte pu­ rurea arzînd o flacără în inima iei. Tinerimea ie inai dezinteresată in idei și simțiri, iea cugetă și simte Revista mai adine adevărul, făcînd la nevoe afirmări jn drăznețe, pentru a trece la fapte. Bătrîniî, din trivă, sînt egoiști și mult mai grei la minte. Iei* ' gîndesc mai mult la interesele capitalului lor fie la interesele ouienireî, și plutesc, liniștiți, în luntre» lor, prin noroiul vieței, fără a se sinchisi cîtu-și puțin de marinarul care se luptă, cu furiea valurilor în largul mărci. Ici se tîrăsc, cu o neînfrîntă stăruim.? cătră înaltele posturi publice, sau tind lu președinți^ cluburilor lor, iear eroilor, cari se aruncă, prin vijelie spre țărmul gloriei, li întorc spatele. Une-ori pdves* țese, cum că în tinerețile lor, iernii adesea să sparg» zidul cu capul, dar mai apoi s’au împăcat eu z'iț]U] pentru-că reprezintă absolutul, absolutul cre-î în sjne’ și pentru sine și care are rațiunea de-a fi, de oare­ ce ie, adică reprezintă legea, care trebuie să fie pr^ vită ca un ce' absolut, neînfrînt, nestrămutat, )llaf mult de cît rațional. Acești renegați, cari voesc să ne conducă pe c-ale filosofică la o sclavie mai dulce, nu sînt de loc mai demni de stimă, de cît acei pierdut!, cari, în apărarea despotismului, nu se sprijinesc pe rațiune de loC> C1 sprijinesc despotismul ca un drept tradițional, istoric, cu care oamenii s’au obicinuit, puțin cîte puțin, me­ reu, în cursul vremei, ca o urmare autentică, legală si necontestată. Bietul popor, acest sărman rege zdrențuros, cîțî lingușitori a găsit, mult mai ndrașijiați de cît curte­ zanii din Bizanț și Versailles, pentru a-1 tămîea. Acești lachei, curtezani a! poporului, îi celebrează ne­ contenit escelența, virtutea, strigînd entuziaști: «Ce frumos ie poporul. Ce bun ie poporul. Ce inteligent ie poporul». Alințiți. . Sărmanul popor, nu-i frumos. Din potrivă, adesea-i foarte hîd. Hîzeniea aceasta purcede inse din murdărie, și va dispare o dată cu aceasta, cînd vom avea un popor care va fi spălat. Poporul, a cărui bunătate ie atit. de lăudată, nu ie bun nici de cum. A desea-i foarte rău, ca mu Iți din cei puternici. Dar răutatea-! purcede din foame. Să facem ca poporul suveran, să aibă vecinie de mîncare, și, îndată ce va fi nutrit și sătul, Alteța Sa ne va surîde, plin de mulțămire și gingășie. zldesea-ori, Majestat-ea Sa poporul, nu tocmai ie inteligent: poate Ie mai stupid de cît alții, tot așa de stupid ca și favonții lui. înse aceasta se datorește ignoranței, acestei boli naționale, pe care trebuie să încercăm a o nimici. Și, dacă fie-care, indiferent, de stare socială, ar lășpîndi, în mulțime, cunoștinți fo­ lositoare, în scurtă vreme, s’ar vedea, poporul, deve­ nind inteligent și iei. Un avantaj foarte mare, pentru socialism, ieste că vrăjmașul pe. care iei îl combate, din toate puterile sale, nu reprezintă nici o valoare morală. Societatea actuală se menține numai printr’un interes meschin, fără încredere in dn-ptu-i, fără considerație pentru sine, întocmai ca și societatea veche, stricată, ale că­ rei temelii șubrede s’au surpat la venirea fiulnr teșlarului. în ziua în care tontă lumea, marea mulțime a, desmoșteniților, se va scula împotriva aristocrației pr°; prietăței, nu se va mai vorbi nici de religiei de patrie. 0 singură patrie va răsări: pămîntul. singură religie: fericirea pe pămînt. Reproducere, de Jacques. Dc 43 IDEEI tace tinerimea Aplicând cele zise în cîntărirea tinerime!, am putea împârți-o, pi > a te că fără greș, cam în trei trepte, după felul pe ( e tace tinerimea, de la care ar trebui să ne ideilor, carî-au precumpănit asupră-i în timpul creș­ tere! sale. Priviți pe tînărul la modă, cît de trufaș cain așteptam a multe. înțelegem acolea, în deosebî ,e tinerimea ctudionsa S, par’rii ar fi și drept, să ne își desfășură ie] luxul pe trotuarele marilor orașe. Cu ^teptum la lucruri mari din part. r.-i. Intr’adevâr, prin ce ide! a fost hrănit? Crescut în luxul destrăbălat al Chiar cuvîntul de tinerime, so .u rî insî ngf familie! lui' îmbuibate, nimic lipsind»-!, înconjurat de slugi', să-! împlinească orî-ce nesăbuită plăcere, se tre­ la cea mai pruncioasă vrîștă, cînd spiritul s’anrinde cînd nazuinți mărețe, înaripează minte.., cînd liber­ zește de-o dată stăpîn pe cei din jur, cari-1 slăvesc tatea, dreptatea, sînt ținta luminoasă, cînd nedrep­ prin lingușire. In școală i se slăvăște neamul, toți îl tatea, încătușarea, induioșază, mișcă. Ie vrîsta, cînd încunjură smerit, ie desinerdat, pe cînd cei mai săraci sînt dați cu toții de-o parte. Ce idee să-și facă iei singele curge mai clocotitor ca ori-eînd în vinele tu­ despre sine?'Văzînd pe toți plecați, mai întăi înaintea turor, aprin șînd un dor de vieață mai mare în orî-ce părintelui lui,’ pe urmă înaintea-!, în casă ca și afară, organism sănătos. Ie, în sfîi'șit, vrîsta aceea cînd se că pretutindeni ieste mai bine primit ca alții, prinde manifestează orî-ce talent puternic, cînd își clădește a se scoate, că ie de-o altă viță, mai naltă, de-o viță opera sa nemuritoare.' De-aicî, din vrîsta asta, se ho­ mai aleasă, și ca atare, lumea cealaltă, mai josorita, tărăsc ideile și faptele omului, ce-l vor călăuzi și cătră trebuie toată ca să-i slujască lui. cari va fi plecat în restul vieței sate. Dar cîne-i tînărul, care, cu nădușeli pe frunte, strigă Neapărat. Dar trebue să se ție în samă, cum-că, cît îi iea gura, strigă prin întruniri, face pe patriotul asupra fie-cărui din n6i, lucrează atît. ideile stră­ grozav, vărsînd blesteme asupra altor neamuri? Ie moșilor noștri, i’dei ce noi 1le----1"' ' , .precum și , cele ’ moștenim, feciorul cutărui sau cutărui, interesat sau pervertit, ce ie-am fost dobîndit prin creșterea ce am avut în care, ca să ajungă, în vieață-i a făcut la feliîi. Firește, casă sau în societate. Și cu ideile acestea, ale trecu­ nu-i veți crede cuvîntul, înse nu-1 tulburați, ci dați-i tului, ideile de ieri, înrădăcinate în noî, trebuie vecinie pace, sărmanul, să-și facă loc la «carieră". Crescut să dee piept ideile de a-zi, ideile prezentului, însufle­ într’o casă, unde simțimîntul moralei sau simțimîntul țite și înoite pe toată clipa prin ideile întrevăzute, de cinstei n’a predomnit nici o dată, în care vecinie s’a niîne'. Ideile fie-cărui ins, în parte, nu-s de cît rezul­ vorbit de negoț, s’a vorbit de vînzare, unde sfatul tanta acestei lupte, dintre ideile ce trec și cele ce vin părinților fu: să fii viclean c’așa ie lumea: înșală ca necontenit cătră noi, din nemărginirea viitorului. In să nu fii înșelat, pilduindu-1 prin însă-și faptele lor, anumite stări, se mai întîmplă asemeni; oa o categorie ce cale se putea să urmeze și iei? Firește calea ce i de oameni, găsindu-și susținerea intereselor lor în ide­ s’a aretat. Și ieată-l ascuțindu-și .glasul și dîndu-se ile vechi, se împietresc pe loc, sînt refractari ori-cărei de partea ori-cărei idei, puitoare stăpânire! sau nu, idei noi, alcătuesc o stavilă, mai mult sau mai puțin ca să i se arunce apoi un codru urmărit, o situație rîvnită. Cîți politician! se oglindesc aici. cumplită, pentru progres. . j . ... Tăcut și sfiicios, alergînd să nu întîrzie de la me0 altă categorie de oameni, interesată, din contra, a sprijini progresul, nu ie în stare să înțeleagă ce se ditațiej singurul său mijloc de traiu, trece feciorul cuvine să facă. O vieață ticăloasă ce-a moștenit-o, pe Iui badea Gheorge, astu-z! student și iei. 0 da, ieacătă care-o duce poate și iea, a dus-o la tîmpire. Cei din ca­ omul, leată pe cel senin la minte și însetat de drep­ tegorica aceasta nu înțe eg nimic din marile idei cari tate, îeată eroul faptelor mari. Dar de ce tace eroul, • e i-i teamă ca să-și ridice glasul,, pe cînd iu safrămihtă veacul; Asemenea corăbiei fără de cîrmă. care de i 1 1__y___ ?_______ -- — XIîi « .' O onm Tin» se lasă dusă de vinturi. care-i amenințată în toată clipa tul lui se împușcă flămînzii? Uitasem. Dar cum puiei? Pep Hnd cînd îmbla la de-adîncurile măre!, să fie zdrobita de stînci sau nă- tea-r-ar să fie mai vrednic îa 1? P uiolită-n bancuri, niște asemene inși sînt prîida zbu- școală în satul lui, ciocoiul l’a fost bătut pe tatăl său, ciumărei. Și dacă din categonea do . sus se numără că n’a ieșit li plug: perceptorul le-a vîndut vaca din stăpînii, despoții de tot felini, din-categoriea a doua, bătătură, si taică-su a tăcut. Ba nu, iei a oftat și-a purceue ..uunvu precum ieste, zis: «Ce să le faci, iei sînt mai tari». Și cuvintele purcede .urma turma ceior celor mugura, slugarnici, numită drojdiea socială. Acolea se scaldă cu toții, cari nu sînt acestea pătruns’a in mima copilului. Iu școala pururi în stare să-și ne-avînd insă-și ducă ducă vieață vieață de de sinea sinea lor, lor, ne-avînd în- a fost umilit învățătorul 1 a bătut, ca-i atinsese haiua credere în a sine, sine, ne-avînd ne-avînd oo călăuză călăuză în în vieață, o țintă teciorului de boeyiu.^Rehgiea vecinie i-a zis. către care: să-și îndrepteze mersul, nici o idee condu­ Istoriea i-a dstiinuit ca mojicul a fost pururea robit. cătoare. Prostituați! de toată mina, cari trec vecinie Și profesorul i-a grăit, c’așa se cuvenea. Cum să mai • de partea celui mai tare, și care dă mai mult, acolea cerem să fie vrednic acel crescut in umilința? Dacă ne vom întoarce acum privirea de unde am sînt cuprinși'. - i Cît de restrîns ie mănunchiul acelor, cam, chib- purces, lesne vom putea înțelege din ce pricină, ti­ zuitori, își călăuzesc pașii, potrivit cu mersul firesc al nerimea, de la care, cu drept cuyînt, se așteaptă atit, lucrurilor, cu mersul firesc, al vieței. Intrevăzătorii din ce pricină tace, remîne nemișcată, față de-atîtea acelor zori, ce se ivesc pe orizontul, viitorului, iei rele, de-atîtea nedreptăți, cari apasă lumea, cari neapasă utît de strașnic pe toți. Ie îmbîcsită cu anumite pregătesc, neabătuți de nimenij netulburați,' senini, idei și pilde, ie fasonată printr’o creștere dată. I s’a calea pe care va să apuce lumea, să nainteze nesbu- format o stare particulară de suflet, de care nu numai riumată, împrăștiind toate acele neguri ce ascundeau, că nu se poate lepăda, dar care o încătușazâ și-i inîntunecau lumina. Au de luptat întreaga-le vieața, și, dreptează pașii pe căi prăpăstioase, piezișe. Numai o totu-și, ■ iei, setos! de adevăr și fermectiți de razele educație fireasca, și o morală care să susție frățiea și dreptate!, nu sovăesc. de loc. Stupim! și despoțai, a.iu: desrobirea tuturora din orî-ce jug, material și moral, tați de slugarnici, nu stau la cumpenș nici iei ca sa-și numai aceasta ar face din tinerime ce-va. Până atunci aleagă urmele lor, cu cari să lovească in prețioșn vecinie va fi cuprinsă de pofta stăpînirei și pururea apostoli, cari, pnmoveduiiid adevărul, h zdruncina se va adăposti sub pălămida vicleniei și a slugărniciei. domniea, clădită pe ignoranță șt pe minciuna Num Ce! înțelepți, înse vor fi, orî-cum, împuțiți de adevăr, de vndustre, cur! vor remănea de-a pururi ca pildă pilda do alege-s’e-vor singuri. tote, îeată cine-s acei cari au desvăluit adevărul, iara I. Neagu, Sft-și teamă jertfirea vieței. m I I ■ ■ ii i ■ ii ?; 1 îl J �REVISTA. IDEEI 44 Evoluțiea Socială Intregă istorie» civilizației ie dominată ie^nnul și acela-sj fapt. Diferitele etape ale acestei istorii, robie, servaj, șajariat, sînt însemnate prin împărțirea oame­ nilor înclase deosebit»:-stăpân.și. robi, .in vechime: seniori și, servi, în.,(vrîsta de muloc;.,capitaliști și salariați în vremea noastră. Formele, aspectele,.grade e acestei împărțiri, u oamenilor în clase, difer» de la țara la țară, din -generație în. generație. La ba?a, înse, rămîne unul și acela-și fapt: exploatarea muncei. 0 neiCesit-atV; primordială și .permanentă.:apasa,asu­ pra oamenilor si le țopiftndă tpațe manifestările' exis? tentei. Necesitatea, muncei, necesitatea producere!. . Atâta..vreme.-cît procedeurile munaeî: creșterea vi­ telor,, cultura cîmpuhri, ..-meșteșugurile,, atâta vreme cît astea sînt puțin dezvoltate și îngădue.abiea. să se producă ceea ce-i strict necesar pep.trui existența fie­ cărui,, nu. poate fi,..vorba de a șe-.exploata munca altuea.. In vremea asta oamenii se rășboes.c adesea, înse învinșii nu sînt-păstrați, ci uciși. Carnea lor de­ vine ospățul. învingătorilor. Antropofagiei domnește p? față, fără . perdea. Dar. forțele producătoare merg tot crescînd. Creș­ terea așta formează principaljiL motor al istoriei. De Îndată.ce omul .poate sa producă un ;prisos,t peste strictul ,-șău necesar, acest prisos ie ținta celorlalți, învinsul încetează de a mai fi prada directă a învin­ gătorului, iei îi. devine i sclav. De acolea, o clasă începe a munci -pentru o altă clasă,, după cum un cal îmblînzit merge-pentru- călă­ rețul..care-i-dă, pinteni, De acolea începe marea .luptă dintre exploatatori și exploatați.< Nu vom căta să po­ vestim acum i această luptă, nici vom căt-a să-i indi­ căm scenele , iei sfâșietoare. Nu vom reaminti gestu­ rile, atitudinile)! expresiile, .cuvintele de. ordine ale principalilor actori, religioși, politicij. juridici. Să ne amintim,, cu toate.astea, că lupta a fost dusă, foarte îndelungată vreme, în afară de domeniu-i «real», afară de. terenul munceî, că iea s’a petrecut în lu­ mea «ideală», a religiei, a politicei, a misticismului. Prin această strămutare extra-economică, «corpul delictului» nu se schimbă, înse rămîne mascat. Filoso­ fii antj.eităței consacrează s.c-laviea. Biblica di vinizază supra-muncă, cînd declară; «Iți vei cîștiga vieața în-r iru sudoarea frunței». Religiea legitimează suferințele pămîntești prin tăgăduirea iluzorie a fericirilor cerești. Dacă ' oamenii se lasă duși de toate născocirile acestea, dacă rătăcesc în toate aceste vagi, amăgitoare căi, și nu ajungeau nu se întorc de cît foarte încet la chestiea adevărată, cauza ie că condițiile materiale ale deslegărei acestei chestii, uriașa creștere a forțelor productive și puternica concentrare a tuturor mijloa­ celor de comunicație, nu se îndeplinesc de cît foarte încet în curgerea istoriei , Dar deslegarea se.apropie. Faptele economice s’au des voi tat, colosal și vederea contrazicerilor -produse de cătră regimul capitalist, devine pe fie-care zi tot mai clară. Exploatarea ascunsă sub-haina salariatului, devine pe fie-care zi tot mai vădită, pentru un nu­ măr din ce în ce mai mare de muncitori. Mijloacele materiale ale Revoluției muncitorilor sînt astă-zî în avans asupra mijloacelor iei personale, și ar fi o uto­ pie a cauta să se întârzie ceasul liberatei. Ceasul acesta va suna cînd proletariatul va vrea. Adune-se toate lucrurile consumate, utilizate -sau Kri fie'care an’ de oătră totalitatea unei C&r8e luorurile a^stea în elementele lor conSriea ultiina analiză,.se va găsi matenea) .puterea dată de natură și munca pusă de om. Nimic mai. mult. De la opera natureî nimeni nu p0ate pretinde cu osebire ce-va. Așa că munca omeneasca te singura care face valoarea sociala a lucrurilor. Acestea ar trebui, ast-feliu, să fie cu desăvîrșire numai a Iu, mei muncitoare. Cel. mai ignorant înse știe, ;că împăr­ țirea roadelor muncei nu se face în chipul .acesta de loc. Și cel mai orb, vede că cele , mtn gustoase din roadele acestea sînt consumate de cătră. clasă trîndavă și. privilegiată. In societatea noastră, ca și în societatea) feudala, ca și în societatea antică,! munca și suferința înnora, înseamnă libertatea și plăcerea altora. . Munca :se manifestează prin o cheltuire de puterij de mușchi, de nervi. A consuma munca unei ființț viețuitoare, ,-însamnă a-i consiuna pnterile, mușchi!, nervii, ■ însemnă a-i mânca carnea, a-i bea sîngele. In’ samnă1 a perpetua sub o formă nouă, forma modernă și mascată, antropofagiei primitivă. Burghejii, cari fură cu ghiotura și cari mînîncă atâta bănet, sînt deci curat, fără să facem v.re-o me­ taforă, niște vampiri. Risipa unora, zimbetele și vo­ luptățile altora, sînt țesute din adîncile mâhniri, din durerile clasei apăsate. In regimul exploatare!, nu pot fi de cît trei stări cu putință; de a primi mai mult, tocmai pe tocmai, sau mai puțin de cît munca depusă. Supra-producțiea, datorită cooperației sociale, care n’ar trebui să aparție anume nimărui, ci să se pue, la îndămînă tuturor, nu schimbă lucrul întru nimic. De unde, trei clase dis­ tincte: marea burghezie-, mica burghezie, proletaria­ tul. Starea dintâi și starea din urmă sînt singurile radicale. Starea de mijloc ieste mai mult teoretică. ;Fie-care știe cum-că, clasa intermediară, clasa de mij­ loc, mica industrie, mica proprietate, micul negoț, clasă odinioară tampon între cele două extreme, ie astă-zi tamponată viguros și redusă în pulbere prin concu­ rența marelui capital. Mica burghezie ie din ce în ce mai zdruncinată de cătră faliment și lichidarea judi­ ciară. In 'urcarea spre bogăție, iea cade și se răstăgolește -cumplit, cătră mulțimea osîndiților din prole­ tariat. N’are să treacă mult și nu vor mai remănea, față în față, de cît două clase: capitalistă și muncitoare. La fie-care clasă economică respunde un partid politic. Pe culme, partidul conservator, guvernamental, cu toate fracțiunile lui, întrunite într’o masă capitalistă: la bază, partidul socialist, transformator: ]a centru, partidul flotant și decimat al micei burghezii, parti­ dul a cărui bază economică se surpă neîncetat și care nu poate juca nici un rol radical, icu toată .titulatura lui. Nu remîn, în total, de cît două partide, partidul exploatare! și partidul emancipare! muncei. Existența noastră gravitează în jurul Muncei, după cum gravitează pămîntul în jurul soarelui; Fără ‘soare, nu-i vieață planetară. Fără muncă, nu-i vieață omenea­ scă. Fără muncă egală pentru toți cei valizi, nu poate fi justiție, nu poate fi solidaritate, nu poate fi fericire. Lumea capitalistă și partizanii iei, vor să perpetu­ eze, să universalizeze, să mărească exploatarea mun­ cei omenești. Lumea socialistă și partizanii iei, vor să distrugă orî-ce regim de exploatarea acestei munci. ■Partea întăi privește munca ca o pedeapsă, ca o încatenare, ca drept o umilință. Cei ce alcătuesc acea­ stă parte, nu vreu să fie nici pedepsiți, nici încatenați, nici umiliți. Mărirea și libertatea și demnitatea lor se razimă pe. munca altora. Partea a doua, privește munca ca o manifestare nor­ mală a vieței, ca o condiție neaparată a ori-cărei exis­ tent! omenești, ca mijlocitorul' circularei materiale dintre natură și om, cum se exprimă Marx, ca baza desvoltărei armonice a corpului și spiritului, ca un condiment al plăcere!. Cei ce alcătuese această parte, voesc, ca munca aceasta sa fie- în același timp- pen- REVISTA-țpgpj --------------------------- —-_____________ 45 tru toți și sa descrească necontenit, potrivit cu progreunei mari bălți»? In primul, caz, Finlandezii, Ungurii, * 1 tecnologiei și aplicărilor ieî practice. g Bascii, a căror parte Ie, cu toate acestea, mure în isto­ Nu poate fi așa dar nici o împăcare cu putință în­ rica progresului omenire!, ar fi în numărul națiilor de tre «ceste doua lumi și mtre partidele cari le re- origină inferioară, pe cînd, cel mal buni reprezentanți prezintă. Trebuie de ales. Trebuie de intrat în una sau al rasei alese, ar fi, în Europa noastră, acel Boemi sau n altft din aceste doua armate în luptă, în armata Țigani cari rătăcesc pe cîmpjl sau sâUșluesc la marginea marilor orașe, adesea-orl. goniți, necontenit priveghiațl Capitalului sau m armata Munceî. Lupta nu poate și nu trebuie să înceteze de cît în de aproape,’ temuți ca vrăjitori, dătători de foc și hoți de cai. In. al doilea caz, nobilii Aryas lui Sapța Sindhu, ziua în care nu va maî exista muncă exploatată. ar fi excluși din rasa aleasă, Iei cari cîntau epopee, scriAtunci nu vor mai exista clase, nici antagonisme eau grama'ticl, . străbateau tot ciclul filosofiilor, într’o de clase «Guvernammtul oamenilor va face loc ad­ epocă, cînd, populațiile Europei apusane nu lerau alcătu­ ministrației lucrurilor». lear proletariatul, emancipîn- ite încă de cit din barbari cari locuiau prin păduri. Dacă, du-se, va emancipa, tot o dată, societatea întreagă. pentru a simplifica clasificările, -se lea culoarea, ca un caracter deosebitor al raselor, cu gindul de a se pune pe albi în prima linie, se întâmplă că Europenii apuseni E. Fortdî. au de frați pe Alfurii idin Insulinda, fugari sau tăetorl de capete, cari trăesc în păduri. Dacă se lea limbagiul ca indiciu hotițrîtor, trebuie să socotim, în rasa privi­ legiată, pe toate popoarele supuse, cari au trebuit sa învețe limba. învingătorului. Ca să fim logici, ar trebui să mal adăogăm aici și pe fii sclavilor din St. Domingo. A fost un timp cînd istoricii abiea că se înjoseau să In fine, dacă împărțîin oamenii după forma craniului,, atingă chestiea influenței mediului asupra raselor, ches­ sau după secțiunea pufului, grupele omenești se constitie pe care 0 credeau iei că ar atinge, că ar jigni demni­ tuesc în alt chip, dar pururea cu juxtapunerile cele mai tatea omenească. Natura, dacă se scoborau iei pănăca să curioase. Dar aliapțeje, încrucișările de tot felini, indevorbească de lea în op “-i,a lor, nu Iera p'"'*-.' 1* plinite fde- ubunâ •perile pentru dî"; dînșil —:'.’vo'e -'•? sau de nevoe,. în comerț pacinic sau de cît teatrul unde trebuea îbuea să se îndeplinească o dramă ... în timp de răsboiu și de cucerire, cit n’au modificat și pregătită mai dinainte. Isvoarele și, rîurile, crîngurile, Iele, la nesfirșit, elementele prime, din ceea-ce numim stâncile și munții fuseseră create pentru folosința și plă­ acuma o rasă,’ șt care, jn. realitate nu le de cît d simpli cerea locuitorilor pămîntulul, după cum aleile unui parc grupare locală și vremelnică. sînt făcute pentru plimbările unui stăpîn. Ie drept că In scurt, ori-cîț ar atinge sau ar lovi mîndriea ome­ de la Montesquieu încoace, nici un scriitor n’armal în- neasca, de, a ne mărturisi ignoranța, și cu toate ciafirdrăsni să nege acțiunea mediului asupra raselor. Dar marea precisă Ie o nevoie a naturej noastre, clasificările fie-care se întreabă, care ieste partea exactă, a acestei actuale, în rase si sub rase omenești) trebuie să fie so­ acțiuni, și dacă Ie cu putință să se facă în privința cotite ca neavînA de cît o valoare trecătoare, propor­ aceasta o teorie precisă. Karl Bitter, Leibnitz al geo­ țională cu studiile de amănunt provocate de Iele. Nici grafiei, încearcă să scape de greutatea aceasta, admițînd im fapt nu îndreptățește , pe antropologi să susțină, pen­ între om și pămînt un felia de armonie prestabilită, la tru proprie'a lor familie etnică, privilegiul de a fi in tot fel cu acea pe care Leibnitz o concepu între suflet și corp. sau în parte independenți față de influențele mediului. «Rasa nu ci un efect». lea Ie «fiica pămîur După Uupu părerea piuciua marelui maiciui geograf, ^cu^ini, care Iera ivia tot w o dată mu ie .v o cauză, ... si un poet, orî-ce relief planetar, întregul corp pă- tulul». Mediul ie acela care o face, o transformă, o mo....mare ------ ---p 7* șl * * x . . .. -1. .... . 4--.. — .. __ _ V.««r» .. «î » r>r\Tv nrwrl *1 rlîflnA naonnlomf. M11 VpHpTTl mîntesc chiar, cu «osatura» și «membura» sa, ar concordai difică necontenit. Nu vedem oare în scurta noastă vieață, întocmai, prin acțiunea-I, cu geniul popoarelor cari tre-■ formîndu-se varietăți noi, pe cari nu ani sta la îndoială bueau să-1 locuiască. Influențele mutuale, ar lucra ne­ să le calificăm cu numele de «rase», dacă nu le-am cuiu pămîntul uuuuuuux asupra «urna popoarelor, de la po- noaște feliul de a evolua și origina, lor contimporană? contenit, de la țj Q U r* o c P ir* 1 & 4*14 i T X7 1*1^. piîmîntului. Și prin oacest joc Oalternativ de Condițiile speciale, proprii văilor stnmte și întunecoase, ctiunl, destinul omenirel s’ar îndeplini în nu au creat iele tipuri cretinului, care perpetuu ereditatea acțiuni și reacțiunl, ’ .............. si pe care un mediu sănătos,, o. hrana normala, îl. aduc conformitate cîi planul divin. Nu mai există astă-zi antropologiști și geografi, cari puțin cite puțin la constituțiea și înfățișarea .obicinuită să îndrăsnească să mai susțină, această teorie. Dar n’au a vecinilor săi mal favorizați? In fie-care țară, băști­ ajuns încă să înlocuiască teoriea aceasta. Chiar cei mai nașii ajung să se deosebească nu numai prin spiritul de mulțl din acei cari demonstra cu triumf-absurditatea clasă dar si prin tipul fizic, potrivit cu meșteșugul ce-1 concepțiilor unul Bossuet, care socotește un nuc oraș au. In orî-ce țară ai fi, deosebești pe fierar de manngr, din Iudeu ca centru al istoriei universale, au rămas tot de soldat, de omul de legi, de preot., Atât de mare e puterea «antropoplastică» a unui me­ la un punct de plecare asemănător. Dacă nu mai admit existența unui «popor ales», cel puțin, vorbesc de o diu particular, în cît călugărul, catolic,, din frumoasele ixm _ regiuni temperate ale Italiei, și lama Kalmuk, de pe m-, «rasă aleasă», care singură ar fi în stare, prin gemul i le pune, naltele platouri, friguroase ale Asiei Centrale, .pare că său propriu, de a utiliza toate mijloacele ce i ’• ’ ” ar fi frați din aceea-si rasă: fotografii luate după unu la îndămînă natura, și să răspundă la acțiunea mediului si după alții, te-ar face să-I amesteci, să-I Iei unul drept printr’o.reacție- inteligentă. . . „ Cu chipul acesta, chiar printre apărătorii teoriei.«evo­ altul. Si dacă ie drept cum-că în unele regiuni izolate, seiur, precum ar fi munții din centrul Franței, se văd încă ruluționiste», se proclamă o erarhieprimordială a raselor, aftiră măsițe din vechile populații, cari nu și-au schimbat tipul care acordă unei părți privilegiate a omenire!, in- i-să r se fiin’d-oă n’au schimbat nici o dată mediul, și daca le ve­ de influența mediului} avantajul capital de a putea sase dem păstrîndu-se neschimbate, cu toate că înconjurate desvolte progresiv, din epooă’în epocă. Partea acesteea de vîrtejul populațiilor mișcătoare de la cîmpie. nu ve­ ar fi civilizațiea, pe cînd celelalte rase ar trebui sa lin- dem oare pe. de altă parte, mar ales în orașele mari, gezească in barbarie-sau să se mențină intr o stare re­ formîndu-se cu totul o nouă rasă, sub înrâurirea mize­ lativ mal ridicată, dar fără putința de# mal maipta. riei si a unul anturaj păcătos? . Și de drept, această rasă care ocupă primul rang, ar fi Lombroso crede a fi descoperit, îu tipul «omului cri­ a noastră. Ie drept că nu se știe daca-i deosebită de la minal», o întoarcere atavică ciltre populațiile primitive origină de. celelalte si dacă se descompune chiar lea in din epoca de pieatră. Dar, fără să alergăm la aceasta diferite rase. Cuprinde lea oare toate ipoteză, ie de ajuns să constatăm, ca «rasa degradată burile numite de1 unii «ariane», de alții ’ naște sau renaște, dacă voițl, într’un mediu degradator». după cum in general se credea, în prima -jumătate a In feliurita complexitate a elementelor can ulcutuesc. mediul, elemente astronomice, fizice, climaterice, antro­ S D^, O și adoptat! de.un pologice, sînt unele cari rămîu statornice sau cel puțin de savanțl, grupul ales al omenirplj-ar fi rasa «mentei se schimbă cu o mare încetineală. Altele se modifică; si acestea-s acelea, cari, fie prin influența lor direcții runeană», după cum.o Pura oamenii cu niște .«broaște-îngramădite la-margmea {Vlediul și j^asa a t Ji �46 RBVJȘTA. IDEEI REVISTA IDEEI a zecea parte din apele de ploue din lume, nu’strfi. fie prin mii de combinări, de acțiuni și de reacțiuni re­ de în cursul său de cit regiuni nelocuite. In fine, unul ciproce, contribuesc cel mal mult să transforme pe in­ bate marile cursuri de apă, din zona temperată, Misisipj divizi si să ennstitue ceea ce numim rasă Ș> sud rasa. din care a căpătat o jatit de mare însemnătate economică Din zonă în zona, de la uscat la mare, de la cîmpieia munte, mediul se schimbă, si cu Iei și popal»!11le-.DaV în existența Statelor-Unite, n’a putut fi folosit, ca arteră de vieață, nici cum, cît timp agricultura nu exista de mediul se mal schimbă și dintr’un secol în altui, și, un fapt oare-care, care la o anumită epocă putea sa tuba cît în rare luminișuri, cît timp, în totalitatea mediului, o însemnătate considerabila asupra desvoltarel omenire!, acțiunea precumpănitoare iera acea a pădure!. Plejic< se gâseste, într’un alt stadiu al civilizației, Iară nii o Roșii, trăind mimai din vînătoare, nu aveau de deslegat valoare’sau chiar dăunător. Istorieanu Ie decit un lung problema, capitală de alt-feliu, de a se asociea, pentru siv de exemple de ale acestor a.ternative de utilitate a regula debitul fluviului și a canalelor de'irigație în sau dăinuire, pe cari le prezintă, pentru popoare, carac­ cîmpiile învecinate. Dan fără să atribuim fluviilor o; acțiune misterioasă, teristica planetei sau fenomenele Vieței iei. Asț-teliu, pentru n lua o pildă însemnată, oceanul, care acum fatală, asupra populațiilor de pe marginea lor, trebuie să recunoaștem faptul foarte de samă, cuin-că de la jn. apropie tonte națiile și care le face una. prin comerț și schimbul de idei,' a fost odinioară domeniul groazei, ha­ cepnturile istoriei tradiționale, transmisă prin Ieroglife osului, din care se ridicau spiritele rele. N’au trecut încă sau scris, civilizație» lume! vecin s’n pregătit pe țărmu­ cinci secole, de cînd se dădea groasnicului Atlantic nu­ rile fluviilor cari curg intre 20° si ‘40" latitudine. Nilul, în cursul său inferior. Tigrul și .Eufratul, Tndul și Gan­ mele de cmarea întunericului». Tot așa, puiul de pasăre, aplecat pe marginea cuibului său, se înspălmintă în fața gele, Hoang-lio, și într’o mal mică măsură Yang-tse-Kiang, au fost, prin oscilările lor anuale și prin aluviunile lor’ imensităței atmosferei care poartă aripa pasere! bătrâne. educatorii , riveranilor lor. In cuprinsurile inundate de Bogata desvoltare a coastelor, aceasta membrană a continentelor, caracter fizic, căruia Bitter îi atribuea apele acestea s’au alcătuit primele civilizații mari. Leon Metclmikoff, a descris minunat în opera sa, cQj. atît de mare însemnătate, și pentru care iei stabili ob­ servații comparate între diferitele continente, a fost de­ vilizațîea și. marile fluvii istorice», aceste perioade de­ osebite, cari au avuțfie-care un. fluviu ca arteră inițială. sigur un punct esențial al epopei, în care populațiile Asiei elenice, se încercau la navigație pe litoral și plu­ Ne-ă mai înfățișat, cu o limpezime foarte mure, cum di­ feritele culturi naționale, amesteeîndu-șe unele cu altele, teau către insulele arhipelagului. Această desvoltare avu au dat naștere civilizațiilor mediteraniene : la apus acea o foarte mare valoare si pentru Atica și Peloponez, cînd care s’a propagat, din Asia-mică, păuă în Galia; la ră­ marînarilacestoraseîndreptau spre Sicilia. Grecia mare și sărit acea care cuprinde China și Arhipelagul Japonez. Mediterana apusană. încrețiturile coastelor, largile.esTn sfîrșit, dînșul ne face să vedem desyoltarea civiliza­ tuare, făcură bogăție» Mare! Britanii. Dar ce folos, aduc ției omenești oceanice, universale, pe care a inaugurat-o acum aceste încrestări ale țărmului, cînd sînt de-ajuns populație» din America și Australia, ne face sa vedem cîte-va ceasuri unor vapoare, pentru a străbate distanțe, pentru cari corăbiile lui Ulîse rătăceau ani întregi,’și intrarea Enrppeilor în China si Japonia, să vedem sta­ cînd pe țărmurile nisipoase, odinioară de neatins, se pot bilirea liniilor de navigație cu aburi, stabilirea telegra­ felor electrice prin toate basenurile maritime. crea acum porturi în apă adîhcă, mal comode, mai bine fasonate de cit porturile naturale cu țărmuri joase și într’o operă istorică, Metchnikofl’, nu putea studie» fundul mocirlos. Așa că, mediul nu îndeplinește, ca atare, diferitele civilizații, de cîi din epoca in care starea po­ o influență fatală și pururea afceea-șl. Avem o’ pildă stră­ litică și socială ne ieste cunoscută prin documente au­ lucită in cîmpiile pe cari le udă Tigrul și Eufratul. Unde tentice, inscripții, cînteoe, rugăciuni, epopee,’temple,mor­ populații civilizate știută să pună zăgazuri, să canali­ minte. Dar timpurile pe cari istoriea scrisă le apropie zeze apele, să samene sămînța pe care natura le-o de n.oi, sînt niște; epoci de o civilizație foarte înaintată, reda însutit, Arabil, venit! din deșert, unde nu văzuseră chiar decadentă în unele, pnvințl, ’fiind-câ populațiile de cit nisip și sărăcăcioase plante păscute de cămile, au pierdut puterea creatoare pe care o dă libera aso­ încercară, pe cît putură mai bine, să reproducă în jurul ciate a forțelor^ și se găsesc grupate îii mari despotate, lor, în mijlocul Mesopotamiei, priveliștea natureî cu care în cari orl-ce inițiativă" ie controlată-lde cătră puterea Ierau obicinuițl: tăîeră arborii, lăsară apa inun daliilor să suverană a regilor sau preoților. Afară de India, isto­ se pleardă în mlaștini și dunele să se prăvălească peste rie» nu se coboară pună la comunitățile primitive cari vechea cultură. Nu trefeuie să căutăm in însu-și mediul se formară pe țărmiî fluviilor și cari învățată să se rațiunea de o fi a instituțiilor și a civilizației unui po­ ajute, pentru a lupta în comun, împotriva inundărilor, a por, ci in raporturile de acomodare ce prezintă acel po­ ridica zăgazuri peste zăgazuri, a săpa cnnaluri, a regula por cu fenomenele natureî împrejmuitoare. In aceste mersul inundare! și intrarea apei iti matcă. raporturi, cari alcătuesc întreaga civilizație, omul învață Această descriere a originilor ar fi din cele mai cu­ două lucruri, in aparență opuse. Pe de o parte se libe­ rioase și mai frumoase, dar nu se poate reconstitui de rează de dominarea absolută a unor anumite condiții ale cît prin studiul compărut a mii de popoare și triburi mediului: găsește, bună-oară, căldură si bielsugiearna, contimporane, împrăștiate în lume iu diferite’ stări de eu tonta lipsa recoltei, cu toată zăpada și ghiata. De civilizație și încă iie'uiiite, ca națiile civilizate,: într’un alta parte înmulțește la nesfârșit punctele de contact mare corp umanitar, conștient de existența-! colectivă: cu natura, și mii de lucruri cari îl ierau odinioară za­ Poate că Metecliknioff n’a arătat în destul meritul aces­ darnice, i-au devenit necesare. tor «p.opoare-natură», în.cele cîte-va lini! ce le con­ Tot așa Ie cu fluviile, ca și cu toate celelalte organe sacră lor, pentru-că și aceste șî-au avut partea în opera ^relui corp planetar. Valoarea fie-căruia din iele comună. Mersul înainte n’a avut nici de cum loc în linie anera foarte mult în Istoriea otnenirel. în raport cu dreaptă, de la grupă la grupă. Istoriea omenire! s’a fă­ zona in care se desvoltă cursul lor, cu condițiile fizice urit, printr’oi succesiune de spirale, de desvolturi, parți­ a țărmurilor lor și starea socială pe caro acțiunea an­ ale și alternative, de progrese și-regrese, de oscilații terioara a mediurilor a pus-o la îndămîna populațiilor continue. In fie-care trib’ ca și în puternicile națiuni țurmurene._Iu primul caz, toate râurile cari străbat țări cărora aparține acum» hegemonia, vedem pariudîndu-so înghețate, intro bună parte a anului, a căror curs ie cu perioadele de grupări, a căror serie de evoluție nor­ totul împiedicat de ghețurile femei, cum ie Petchora. mală ne-o dă Motchnikotf: grupări impuse, subordonate-, î„ «f Len?’ Mackensie, curg, ca să zicem a.sa, coordonate. In aceste umile triburi, se.reproduc în mjc, “ r « 2.0na’stoncă - iele aparțin numai domeniului fenomenele ce le .observâni în mare la națiunile zise SraSrii • \ce; asemenea, în zona tropicală, unde superioare, și ^însele au bunul că sînt într’un mediu cută enennpn6 61 1*? -°St de ”JUns Pentni <***»*- restrâns și nu oferă atîta complexitate și sînt mai lesne S’au ri(He?i i ’’ Unde’ J’rin lir,nare> populațiile nu de studiat Iele rezumă istoriea.în trăsături mal simpla n’au avit u - °C dea,s,,Pra sUrel lor naturale, fluviile nu mal .puțin adevărate înse. Care-! sărmanul trib, cit de nirel Ast tai.?* T ro *oarte secundar in analele ome- pierdut fie Iei în ghețuri sau păduri, ale cărui moravuri vSlÂmaloanlVrel mai raare curs de apă din lume, «flu- și. felru de vieață descrisă, cu metodă si sincer,-să nu v ui Amazoanelor», care cuprinde, in albie» sa mai mult ne facă să zicem: ele vorba chiar de noi». 47 evoluției armonice și progresive a organizație! noas­ tre,- a facultăților noastre fizice, intelectuale și1 morale, pentru realizare», nu pot îndestul să o repet, celei mal mari sume de fericire cu putință. Dar cum s’a petrecut ? De îndată ce omul, a trecut peste epoca în care viețuea ca-un simplu mamifer, îș! cree, îrkcetul cu încetul,«o mulțime de entități: Dumnezeu, darul cel mai funest... pe care și-l putea face, o vieață viitoare, suflete, umbre și alte himere, cari au făcut difi ființa omenească un feliu de monstruozitate, un compus din doua substanțe protivnice, ce nu se pot împăca, din cari, una zice da cînd cealaltă zice nu. Aceste enti­ tăți, cu tot progresul artelor, științelor, industriei, au rătăcit totdeauna pe pedagog în arta de a crește copiii. Ciți-va filosofi, suflaru asupra acestor fantome, omul iera pe cale de a-și găsi, în această privință, drumul cel drept, cînd Malherbe, vreau să zic Crist, veni și propovădui abnegarea, umilința, suferința, înjosirea, nimicirea, în lumea aceasta, pentru a cîștiga pe cea-' laltă. Dm timpul acesta natura omenească, fu socotita cu totul pervertită, și, această fiiință dublă, deveni încă:și măi neînțeleasă. Omul deveni t-ot o dată în­ ger. și bestie, liber și predestinat, ce-va ambiguu, am­ fibologie și amfiguric,‘pe care numai teologiea putea să-I creeze, să-l procreeze să-1 recreeze, să-l crească, să-l disciplineze, si-1 călăuzească, să-l povățuească, să-1 spovedească și mai ales 'să-I spovedească mai simțitor. •) Din aceste două substanțe, una, cea materială, sub­ stanța întinsă în* spațiu a Belisei, întruparea atît de dragă Chrysaleî, născută pentru rah, pururea vino­ Omul fiind un aniiual^superior, și, fără îndoială, ratiomil, deși într’o oare-care măsură, știința educației, vată, neputând face nici un pas fără să nu păcățueăscă, sau, dintr’un alt punct de vedere, arta de-a crește trebueu să fit pedepsită, ferecată, mortificată, mar­ oameni, trebuie să-și împrumute datele- cele mai în­ tirizată, pentru ca să măstreze curată, si întărească, semnate de la Antropologie, fiiud-că, în fond și în să glorifice, să sfințească pe cealaltă, substanța spiri­ ultima analiză, pedagogie» nu-i de cît o ramură a is­ tuală, care, după părerea unor :cazuiști logici, putea ast-feliu să se desfateze, castă și pură, într’un cer toriei naturale a omului. Cît se atinge de creșterea boilor, a cailor, se gă--> imaculat, în timp ce sora sa, cea materială, se tăvă­ sește. cu cale de către toți, să se observe ca tatăl și mama lea în sat-isfacțiea grosolană a unor iplăcerî murdare -. Ast-feliu, teologiea făcu din om ceea ce acesta făcu tă fie sănătoși, bine conformați, să întrunească carac­ iea îb- desbarbătă terele rasei sau varietăței voite. Nu se trece nimic din bou —: ... , și făcu din iei o pradă r k ‘i tiran. cu vederea, pentru ca o hrană potrivită, o higiena lesnicioasă pentru popa și Ac astă concepție, "a unei ființî a cărei caracteris­ specială, niște îngrijiri impuse de observații continue, A - ~''A" de experiențe repetate, să înlesnească la pui, dezvol­ tică ar li religiozitatea, a cărei principiu și scop ar tarea din ce în ce mai mare a atributelor, facultăților• fi religie», care fu osîndită la o vieață de ispășire prin muncă, lipsuri, chinuri și supunere oarbă stăpîși calităților ce se urmăresc. au servit, servit, de de obiceiu, obiceiu, de ae alte ane nulul, această concepție deșănțată, mișel ni ceas că, treFața de om înse.; toții ss’’au ierau mai puține piedici buea numai de cît să vadă în lipsă, în întristare, mijloace. Cu toate- că, aici r; . durere, chin, tortură, cele mai bune mijloace de per­ de învins. fecționare. Așa ca educațiea, deveni sinonimă cu băDresarea cînilor, creșterea porcilor, a berbecilor sau taea cu vergi, disciplina fu numele comun și al di­ altor animale, nu tinde nici de cum la perfecționarea individului, în vederea fericitei sale proprii. Nu. Aces­ recției morale, și al instrumentului cu noduri, cu care fu ferecat Tartufe. Regulele de gramatică ca și cele tora trebuie să li se contrarieze natura, să dobîudească !niX"bSurî“lSe:“^i^ de bună purtare se învățau cu riouragul. 0 stagii sau să exagereze i “\tarea libeA ne mai fiind îi măsura metodăJe bîvă^nîut: cătușele. Un mugur mijloc de cari le-ar dăuna în starea libera, ne — --L «de-a căuta- susținere» unei vieți muritoare'', trebuie In vremea de înflorire a acestei pedagogii, educa­ să li se atrofieze sau hipertrofieze cutare sau cutare țiea se numea chiar dojana, pedeapsă. Școala iera O1'gan, să li se mutileze, să li se deformeze, sa li se «o adevărata închisoare a tineretului captivunde transformeze, fabrieîndu-se o ființă anormala, un mons­ nu se auzea «de. cît sbierete și de copii chinuiți și tru, cum sar zice îu istoriea naturală, un monstru de profesori turbat! de minier, unde clasele ierau nefolositor lui însu-.și, dar foarte folositor omului pline «de frânturi de nuele pline de sînge». leată fon­ care va scoate de acolea qîștig și placerb -, dul adevărat al educației creștine. Creșterea... vreau să zic, educațiea ființei omenești, Cîte-va crîmpee de catechism, cîte-va exerciții re­ nin potrivă, are de scop principal buna stare a indi­ ligioase, rugăciuni, întregeau iuvațămîntul moral. cului, mulțumirea trebuințelor sale naturale și neaCît despre inteligență, cît despre științele profane, P.ărate, și, ast-feliîi, dobîndirea, desyoltarea perfepfost declarate la început ca atribute și onere ale tionarea tuturor organelor, tuturor facultăților să-î cari mă! diavolului, și decij proscrise, ~ Nu li s’a acordat, mai Pot să-i îmbunătățească starea, să-i asigure, sa-i nu târziu, în educație, lin loc oare-care, de cît cu de-a r^scă fericirea. Acolea nu avem de urmat de cit lemse. de «cerințele vremei». Chiar sila, de cît fiind inpu S’le propriei naturi omenești, legile sociologice cari astă-zi înse, creștinul nu se atinge de iele de cît de ■ determina mijloacele și condițiile cele mai prntoare încă sidhateci prin uUvism, dar semi-zel prin ideal, noi l S cum ș a indephmt lunga trecere de cînd strămosd •^t.i’i, cnmbab, dm caverne. Istoricul, judecător rcchîenmă, care învie secolele, fucindU-le s» defileze c, dinaintea noastrn Într’o procesiune infinită, ne arată- < pe l^ea 1\‘ptei 7U' îniu I'r,ua1^ Pentni existență, atît c." c mult înălțata de adoratori! izl.indeL.se subordonează de j. alte legi, acea îi grtipărei individualităților slabe unei J1" organisme din cern ce mai desvoltate, cari se deprind in învață să se apere împotriva forțelor vrăjmașe, să \ ‘nască foloasele ce pot trage din mediul lor .si chiar ă creeze altele noi. Ne dăm samă, cum-eă, dacii le va d-it urmașilor noștri ca- să-și atingă înalta lor menire, e stiintă și libertate, vor datori aceasta numai apro“icrei lor din ce in ce mal strânse, colaborare! neintreînpte, ajutorului reciproc, din care ua.ște, încet-incet-, frăție». Cl1 un sentiment de rușine, ascultăm încă, în urniți atîtor secol! cheltuit! Iu opera civilizație!, unele vocl lăudînd pe- coamenil pr<«viileiițiall.> sau c’guveruele „nternice», ca pe educatorii popoarelor. Istoriea își iea sarcina de-a desrninți aceste teorii de sclavi, și iea ne dovedește cum, chiar în sinul celui mal cumplit despo­ iat vie'ata nu s’a putut menține de cît prin munca coor­ donată a^tntnror^menibrilor corpului social, Elisee Reclus. EDUCAȚIEA ! ii •i 1 i i H I I H �48 REVISTA' IDEET' • la distanță» ■ de .cît. întovărășit de acest corectiv și pur­ gativ: religiea. Ascultați numai strigătele împotriva «școalei fără Dumnezeu». «Substanța întinsă în spațiu» • fiind inse și substanța senzibilă, a sfârșit a se răsyraty împotriva vergilor, și, în zilele noastre, trebuie sa pătrundem doar îu școalele congreganiste, pentru a mai găsi copii cărora să li se rupă urechile, cărora să li se învinețească posteriorul, atît de scump Jinor dascăli călugări, sau să găsim, ca la Tivoli, elevi cari să primească să fie bătuți, și cari să se laude că au avut asemenea favoare. Nu voiu vorbi de pedagogiea engleză, care, odinioară, aducea laude acestei disci­ pline a Jcdesgolirei», și declara că : cel maîbun mijloc pentru a face «o soție desăvîrșită», ar fi de a între­ buința biciul față de fetele de la cinci la opt spre zece ani. Nu vreau să spun nimic nici despre englezii cari vor.să păstreze obiceiul acesta,înici de oare-cari pedant! germani, cari discută încă asupra foloaselor bătăei. Gloată de smin.'ițî, cum zice. Rabelais, care ar face mai bine de a se da... prin Smărăcini, de cît să-și pieardă vremea bătând cîmpii cu vechituri de astea. Inteligența s’a răsvrătit și iea împotriva acestei educații «spirituale», care .schingiuea spiritul, după expresța lui Guy-Patin, care, în . fond, nu iera alta de cît arta de a surmena memoriea, de a comenta autorii, pentru a-i face săjzică ceea ce nici o dată nu gîndiseră, de a argumenta pană ]a nesfârșit asupra unor dobitocii, prostii, absurdități. Putem;să spunem oare, că, mulțumită progresului idgilor, mulțămită modifi­ cărilor și reformelor introduse în educație, care îndură acelea-rși fluctuații.și trece prin acelea-șitfaze ca și civilizațiea, a cărei unul din factorii principali ie și iea, putem să spunem. oare că n’a mai rămas nici o urmă din această pedagogie? barbară, nenaturală, ante-omenească, care făcea pe Gargantua «îngînfat, dobitoc, ignorant», care «făcea pe om nesimțitor, la rușine și la pedeapsă», după cum spune Montaigne, din această pedagogie pe care Revoluțiea a pus-o într’un sac cu religiea ? Aceasta din> urmă a ieșit cam'jumulită, dar încă tot în putere și încă și mai vicleană ca înainte. Pedagogiea, pe. care a galvanizat-o, i-a dat o nouă ; putere, universitatea imperială, mi se pare că-șî arată vîrful urechilor, îmi pir ce să cred că astă--zi nu s’ar maijputea zice despre învățământul, public: «mai bine ar fi să nu se învețe nimic, de cît asemenea , cărți și cu ast-feliu de dăscăli». Totu-și, cînd auzi fîlosofînd pe unii doctori ai Sorbonei, cînd .cercetezi programele în cari se dă < atîta loc și însemnătate studiilor nefolositoare și de a doua mînă, în cari-ordinea cunoștințelor nu .pare sa fie totdeauna ordinea'naturală .a ideilor sau . ordi­ nea utib’tăței lor practice, cum ar voi-o Diderot; și mai ales cînd te gîndești la metoda.și spiritul învățămân­ tului .oficial, nu. al oare dreptul să te întrebi, dacă s’a mîntuit: sau încă nu cusoolasticaj cu metafizica, cu ve­ chea rutină universitară ? Cînd vezi în ce chip guver­ nează,! legiferează, administrează «clasele cîrmuitoare», ieșite ~din colegii și licee, n’ai oarei întru cît-va drep­ tate să te - gîndești, că spiritul lor a putut foarte bine să fi fost în iele falșificat, că cel puțin n’a fost supus la direcțîea recomandată .de pedagogi-ca Rabelais, CondiUac, Diderot, iLakanal ?. Nu mai vor­ besc de elevii hrăniți, îndopați. cu silabarul, care de sigur,< nu părăsesc acest vade mecwn lapoartă, cînd intră Ia Saint-Cyr, la Brest, la școala Politehnică, chiar cînd li se încredințează comanda armatei, con­ ducerea administrației. De alt-feliu, pedepsele ca.: copiatul, oprirea la-scoală,! carcera, îndelungatele ore.de studiu, ce-s oare’de cît niște amintiri, și rămășițe ale disciplinei care morti­ fica carnea? 1 . Cînd ne lăsăm tîcîți așa de ușor de cuvinte, cînd primim ‘încă așa de repede ca argumente Strașnice ca fapte’ demonstrate, ideile de-a gata, banalității? vechile formule, entitățile, cînd guvernul ne găsește atîta de docili, cînd stăm cu capul plecat în fața\. utorităței abuzive și nelegale, cînd ori-ce idee noua ne găsește încă așa^de fricoși, nu-î oare drept să ere dem Jcă'educațiea publică n’a renunțat cu totul In moștenirea bătrîuei sale suiori, cu privire la supu. nerea slugarnică, la ascultarea oarbă, la reprimarea ori-cărei inițiative sau îndrăzneli, cu privire la marea însemnătate ce se dă cuvintelor și mitului, cu privire la negligența faptelor și realităței ? Ne tăgăduit, s’a făcut un pas, un pas mare, declarîndu-se instrucțiea primară gratuită, obligatoare și laică, închizîndu-se pope! poarta școalei, creînd colegii și licee de fete... Dar știm cu toții, că se poate învăța gratuit, obli­ gator și laic, multe erori și prostii. Programele, chiar cele mai încărcate, nu sînt o garanție mulțumitoare. Se poate ca cîne-va să fie instruit și să aibă spiritul pervertit. S’au văzut adunări compuse de licențiațî-, și doctori, adorînd pe un bandit încoronat, și tîrîn'd țara în prăpastie. Eroarea ie mai grozavă de cît ne­ știința, și ie de neînvins atunci cînd a trebuit un timp îndelungat și multă trudă pentru a se întări ca o a doua natură, le deci instrucție și instrucție, după cum • ie uscătură și uscătură. C. ISSAURAT. PRIBEGI Pornim. le’n Cîmpii. ni se Cîmpii verzi, Sărmane fețe amiază de vară: ’ntind sub priviri, ca fețele noastre, de martiri. Pe ’ntinsele șesurî îșl sapă Cărări cristaline pîrae, Cum rîurl de lacrimi, lungi albii, Pe fețele noastre îșl tae. Plăpîndu-l zefir, rătăcește Prin lanuri, prin crîng, prin huceag: Lipsitu-1 și dînsul de țară, Ca noi, le și dînsul pribeag. Și soarele rîde pe ceruri: Ce crud le și soarele sfînt. lei rîde colo ’n albastru, Noi plîngeni aici, pe pămînt. B. Lăzăreanu. 1 De astă dată avem să mulțumim tuturor, cari s’auios­ tenit să-și trimeată abonamentul si să mal facă cîte ce-va pentru vulgarizarea revistei. In special, interesul pe cari un număr de camarazi și bune camarade l’au aretat re­ vistei, îl socotim de cel - mal bun augur. Voim a crede că interesul acesta se va susține, si, pe lingă susține-' rea morală, cu toții, cei mal/aproape de noi, cel'mai aproape de inima și de sufletul nostru, vor căuta să in­ troducă revista mereu în alte .mînisi în cele mali bune. Va fi spre> lauda tuturor. REVISTA IDEEU INSTITUTUL DE ARTE GRAFICE ȘI EDITURĂ «MINERVA», STR. REGALĂ, 6.—BUCUREȘTI. REVISTA IDEEI 1902. Februar. .N„. X(V. 4. CUPRINSUL Gatilina K,, calicilor: Cu BAunrr.Aini:, P hicadoa ? variațiea în cultura intelectualii ■ M. Gdy’au. v'ie.qitiite absoluta - W. Korolenko. In Românește, de Gll. Goilav. Preocupările Noastre | Degeaba stiîngem atîta material de samă, degeaba facem atîta discuție adincă'și abordăm atîtea subiecte mari, dacă nu facem înainte de toate o aplicare la vieață. Erudițiea noastră devine o paradă, un adevă­ rat lux, și facem o operă Determinabilă, de trecere de vreme, sacă, eu adevărat de prisos, dacă ne măr­ ginim în sfera speculației pure și lăsăm vieața așa, să curgă în neștire, fără de nici o îndrumare. Ce ne-ar interesa pe noi, ie cum am dobîndi un sprijin, o sus­ ținere, în calea noastră grea, în acest pelerinagiu imens, prin această prăpăstioasă țară, care se chieamă vieață, plină de cele mai neașteptate, adesea de cele mai primejdioase surprize. Bătând pămîutul pe loc, căci la aceasta se reduce știința, filosofica, arta nea­ plicată, lăsînd de-o parte pe cei ce s’au culcat și dorm și nu se ostenesc cu nimic, facem ca acel călă­ tor, lipsit de prevedere, care-a întîrziăt în cale, pri­ vind așa la norii de pe ceriu, pe care-1 prinde noap­ tea în afară de murii cetăței, fără de nici un adă­ post, în cea mai mare nesiguranță. Keese luminos, din toate practicele noastre, că cel dintâi lucru ce ie să-1 facem, ieste acela de-a stabili o Solidaritate între toți călătorii vieței, să nu mai fie nimenea singur, lăsat la bântuitei restriște!, în prada tuturor încercărilor rele. Nesiguranța s’ar spulbera, n’ar mai fi loc pentru .mizantropie, chiar dacă, cercii! celor hotărîți a se susținea între sine, n’ar fi de o ''am dată păuă pe acolo de mare. Neapărat, indepen­ dența tuturor ie de susținut cu tot chipul, pentru-că mzemul cel mai fundamental trebuește să-1 c’i osebire în sine. Fără a fi independent tu, fără să-ți apartii si să-ți ajungi tu ție, nici vorbă să te solidariZezi cu alții. Sa te subordonezi altora, da. Dar asta ni1 folosește nimărui, pre cît ie vorba de interesele Independența subînțeleasă, pe ce se poate înenieea solidaritatea cu alții, care să fie punctul de pnjin pe care s’o putem cimenta? Unii ne vor vorbi de satisfacerea pasională, înțelegând f;rin asta te miri ce, din toată complexitatea de senJjnente ce sînt în stare a ne mișca. Izbînda intr o jeprindere, căpătarea unei poziții mai bune, saacerea unei oare-care plăceri. Intr’adevar, soli- București, Strada EpuriUr, 10. duritatea nu psclude nici cum nevoile simțite, iea chiar Ie presupune. Dar cît de efemeră ie solidarita­ tea aceasta, cînd nu îe susținută de cît de interese ce trec. O nevoemi-am împlinit-o, mi-am ajuns o oare­ care țintă, mi-am satisfăcut o plăcere Dar oare nu­ mai pentru atîta lucru, aveam a-mi face pelerinagiul prin lume? Și oare nevoile mele, se reduc iele oare numai la ceea ce uii-ar atinge pielea, ca să vorbim curat? leată cum se Introduce aicea alt element, ieată cum prinde solidaritatea să aibă un înțeles mai larg, leul mieu nu ie numai acela ce-i botezat c’un nume, leul mieu ie colectivitatea întreagă, care nu se simte satisfăcută de loc pentru-că o părticică din iea ar fi vremelnic satisfăcută. O solidaritate pentru atîta lucru, aproape n’are mai nici un înțeles. A ne întovărăși cu un altul, pen­ tru ce-va restrîns, cînd Ie o cauză mai mare, nu sim­ țiți oare că n’are nici o noimă? M’ai ajutat să mă ridic. Mulțămesc... Mi-aî împlinit o dorință. Ce mai susține unirea noastră? In cazul prim, nimic. Dar în cazul din urmă ? Să repetăm acela-șî gest? Cunosc... Și, dacă cunoștința mea a fost mai variată, a fost cum-va mai întinsă, în cercul din prejurul mieu, nu-mi mai remîne de cît... o mare silă. Nu vreu sa stărui cît îe de trist, ca să te mărginești la atît. Dar să vedem ce se întîmplă atunci, cînd vederile tale îți sînt ce-va mai largi, cînd idealul ți-i oare-cum mai înalt. Pornești să-1 cucerești. Cît de nevoe ie, ființa de-alăturea de tine. Lupta-î mai grea, lupta-i mai mare, pnvinle ți-s ațintite mai sus. Ce negrăită fericire, cu fie-care izbîndă, cu fie-care pas mai departe făcut. Ce dragoste imensă, nețărmurită, ți se revarsă asupra soțului de cale, cînd vezi că iea aceea-și parte la bucuriile și la luptele ta'e, cînd îți împărtășește elanul. Lucrurile acestea mai mult se simt- de cît se pot rosti. Dar fie-care poate să mediteze, dar fie-care pri­ cepe, că, combinând interesele prezente cu cele viitoare, interesele tale cu ale speciei întregi, din care iești o frîntură, o solidaritate mai r are își are înțelesul, face pe inși să-și ile necesari și garantează o fericire la adăpost de' durată. Practica poate să stabilească relațiile dintre oameni ori-cum. Nu trebuie să se scoată de-acplea nici o rigiditate, solidaritatea necuprinzînd nici o res­ trângere în sine și nici o libertate 'necondiționată. Așa înțelegîndu-se lucrul, vieața nu mai ie pentru nimeni o spaimă, cuprinsul iei nu mai ie un pustiu, prin care ar mișuna oamenii răzleți și tăcuți și apucați de fiori, așteptîndu-se necontenit la rele, și ia rele. Prind sase facă grupări, însoțiri cu temeiu, orizontul prinde a se însănina, lumea să fie scutită de frică, să vadă înain­ tea-! clar, să știe în ce parte să-și îndrepteze pașii, să-i îndrepteze ferm. Viețele toate, chiar cele zdrun­ cinate mai rău, prind să-și găsească o alinare, să-și uite rănile trecute, părerile de rău, părute odinioară eterne. Alt . înțeles prinde sa capete vieața. Ie vorba, cum să ajungem aici. Năzuind și luciînd. Cit se atinge de noi, duși de conștința aceasta, ne-am apucat să risipim necunoscutul din cale, să mieșurăm domeniul teroare!. Asta ne face tovarăși străluciți și dă un cîmp de lucru vrednic de iele, facultăților noastre, 1 J ! i i f I ’ i § i! •! II j I V. j ii I ;i î �REVISTA IDEF.I 60 REVISTA IDEEi cari nu se rezumează nici cum numai în funcțiea mecanică a mistuire! și încă a mistuire! rele, ori în vre-o funcție alta, cît mai aproape de animalitate. De prisos să ma! spunem că ie . o vieață pe care poate să o ducă orî-cine, ori-cine are în sine ce-va superior, superior ca simț, ca năzuința, dacă nu ca manifestare încă. Pentru viența aceasta nu sînt încatenări, nici stingheriri, nici stavile cari să nu fie înfrânte. Nu știu ce pildă mai mare de încatenare să dau. Dar totdeauna a găsit cine-va mijlocul ca să-și ajungă o țintă, cînd iea i-a fost obiectivul, în sfera vieței Tui., Și, în afară de sfera vieței, noi nu vom cere nimic. Pe treapta asta nu maisînt clase, toate distincțiile pier. Nu mai contează de cît o sumă de bune voinți, de cît o sumă de intelectualități, solid organizate, cari le și-au dat mina, s’au însoțit la o laltiî, să facă să dispară suferința din lume, acest aspect urît, care pătează pri­ veliștea naturef, răcește razele de soare, întunecă lu­ mina. Interesele omenire! sînt înțelese deplin, și nimeni n’are o năzuință mai mure de cît să vadă fericirea înotînd șirăvârsîndu-se peste tot, purcegînd de la bază. Fețe însănihate, trupuri pline de vlagă, inteligențl seînteetoare, armonie, deplinătate în toate, îmbă­ tate, transport. Ie oare ce-va mai sublim să-ți împle toată vremea, pentru care să merite să lupți? Cît de frumos trec clipele, trec anii, trece deceniea fără mă­ car să simți. Ce- zvon vrăjit vine de ne desmieardă auzul, ce entuziasmsuveran, în care ni se topește ființa... Ce- ochi surîd cînd mă cetesc? P. Nușoiu. CEASUL Ceasul anunjă biruințe, Cnfrîngeri,- vieată, moarte. Ce mai remîne înse după .fanfara lui? timbra unui ecou, fantasma unui glas. Ceasul kece surîzălor sau grav, Pliq de speranță sau învăluit de durere, par păsul lui nu lasă nici o urmă Și fericirea degrabă zămislește puterea. Ceasul sboară cu-aripî de foc. €șafpa-î, vîntului lăsată, tremură de iubire. Cnimile îndrăgostite zic: «Jq veci». cZq glas pare-a respunde: «JAdio ». Ceasul plînge, îq picuri, Su/larea-i scurtă, îq moartea nesfîrșită. Cine-l ascultă? eternitatea. par ceasul cîntă, sub mina noastră fidelă, ; Cel cîntă ^rla, zeitatea ce calcă îq picioare mormîntul. Și Teată ceasul, ajuns nemuritor, fixat pe calea timpului, ca o imensă faclă. După Mărie Kryșinska • Sorina. : Omul în luptă cu fatalitatea Dacă există un spectacol sublim, care să merite fi simbolizat intr’o dramă, ie spectacolul acestui * boiu fără sfârșit, neîntrerupt, dintre om și fatalit». Fatalitatea are alinți pe toate cîmpurile de bătae T în artă, are ca alinți blocul de marmoră rebel ia . forma rebelă culoare!, expresiea rebelă cugetare!, ?’ știință, iea are drept auxiliari, atomul rebel la anali,-11 aparența rebelă evidenței, problema rebelă deslegfir In politică, are ca auxiliari, ignoranța rebelă luininJizbînda rebelă probităței și geniului, forța rebelă p’ bertăței. In vieață, iea are drept complici, boalele, J" siunile, accidentele: firul de năsip care face să moL* Cromwel. frumuseța care înebune.ște pe Antoniu, Cll* rentul apei care îngheață pe Alexandru. In potriva acestei puteri nemărginite pe care o gil8. ține unirea tuturor piedicelor, o ființă cutează sî 6e" ridice, să lupte: această ființă ie singură, mică, prj. pădită, bicisnică, fără adăpost și fără ajutor. Iea n>w’ de cît o singură arma, și nici măcar o urmă, o unealtăvoința. Și, cu această armă, omul întră in luptă și ieată’ pe strașnicul vrăjmaș dînd înapoi. Omul voește și ieată, mistriea zidește, războiul sau stativele țese’ plugul brăzdează, manivela se îuvîrte, vidul aspiră, aburii se condensa, fluidul se degajă. Blocul se preface în statue, pînza se face imagine, ideea devine frază. Pavelele se mișcă. Cetățile, catedralele, pira. midele, cărțile, revoluțiile, apărînd. Ieata artiștii, ieată savanții, ieată eroii, ieată martini. Ieată Homer, Phidias, Fulton, Brutus, ieată necunoscutul. In această luptă seculară, sînt momente cînd ome­ nirea izbînditoare se oprește, sleită de puteri de chiar izbînzile iei. Neînduplecata fatalitate se folosește, re­ vine pe cîmpul părăsit de batae, mai aducînd cu sine pacostea ignoranței și pacostea minciunei. Cu chipul acesta reacțiile au loc din nou, dogmele întunecoase se reclădesc, artele lîngezesc, științele stau pe loc, despotismul se restabilește. Generațiile cari asistă la aceste dureroase tranziții, prind a se îndoi de propri- * ile lor puteri, renunță la munca începută de gene­ rațiile precedente, nu mai au încredeie în inițiativa, în voința, în ieul lor, se lasă iu prada unei sprnbre melancolii, și, ne mai îndrăznind a combate, se proster­ nează la picioarele inamicului în fatalism. Ah, tineri, tineri, voi toți, tovarășii, prietenii miei, nu vă lăsați abătuți de trecătoarele reacții ale ma­ teriei împotriva spiritului. Voi de asemenea aveți de îndeplinit lucruri mari. Nu maisînt oare rele de îndrep­ tat și de tămăduit? Nu mai sînt nedreptăți de nimicit? Nu mai sînt de combătut asupriri? Nu ma! sînt su­ flete de emancipat? Nu mai sînt oare ide! de aplicat ? Voi, cari reprezintați viitorul, nu vă dflți 1Ș o parte, să nu lipsiți de la clnemarea voastră. Nu vă descurajați. Nu vă lăsați a fi îndepărtați de. la ținta supremă, de stavilele pe cari lumea vi le pune în cale : interese, plăceri, necazuri, bucurii. Opuneți fatalităței tiranice, neobosita voință. Fiți credincioși puru­ rea sfintei cauze a progresului. Fiți statornici, între­ prinzători, mărinimoși. Si, dacă vre-o dată va fi să șo* văițT. în fața glorioasei voastre sarcini, întoarceți spa­ tele lașilor și trădătorilor și arnneați-vă privirea W orizont, spre partea soarelui apune, de unde pururea au purces pildele mari. Priviți cu luare aminte, șb >D’ tr’o rece noapte de Teamă, ]â palida lumină ă ceriu­ lui înstelat, veți vedea trecînd, armat de la creștej ]a tălpi, cu sceptrul de comandant în mînă, spectru* cu părul alb care se chieamă datorie. V. Huo0, 51 ■Camerele Săracilor un oaspete strein, o rudă, un prieten, pe cel dintâi venit care primește să împărtășască aceea-șî mizerie, mtr’un ungher al aceleea-și odăi prea plina încă. ' „clrn’murî, l>Aite°b’â'rbtaștt’si “fete* In vecinătatea manufacturilor, îngrămădeala ie așa de mare, în cît noul chiriaș se instalează înainte ca locu­ ința să fie curățită. Am văzut o familie, care aștepta Șlf —onse: copil fM parinffi t in stradă ridicarea unui cadavru, pentru a întră în stapînirea camerei în care mortul zăcea de-o săptămână. mele lor, l.i vooa intmplarei: ucenici aî furtulM jcsfrîulub parms, urmăriți de o gromvă fatalitate- Patul, fără a mai fi pus la aer, fu dat copiilor. v&ăul datează de multă vreme și se întinde,’ în loc tofI acei pe cari vițnle. lor propriu sau ntiile rasei să șcadu, după cum mărturisesc filantropii, cari, din aruncat in mocirlele sociale: sdrențele omenesfi pe cari pușcăriile le revarsă dimineața, pentru a le cabinetele lor, sondează adâncimea acestor prăpăstii fnghite din nou sara, după cum fluxul aruncă' si tî- și fac explorări în mizeriile sociale, după cum La râște din nou unda: tot ce-i rușine, tot ce-i murdar, Harpe își ' făcea călătoriile lui, în jurul călimărei. Leon Faucher, menționează o anchetă întreprinsă toata lepădătură... Ieata ceea-ce formează clientela de lordul Sandon, chiar în centrul din Vesl-End, în obicinuită a salașunlor de noapte. Inse, ’ afară de kstea, de nu m i mizerhbile cel parbhiea S-t George, Hanover-square, din care reeșea, puțin adăpostind nenorociți rriai demni, <fint carne- că peste o mie de familii n’aveau de cit o cameră, trei sferturi reduse la un singur pat. Tată, mamă, rele închiriate^ cu saptămîna, lucrătorilor sărmani. bunici, fete, băeți. împărtășiau acela-și așternut. Provinciea, numește cu dispreț Londra, un oraș D-r Toynbee pomenește alt fapt. Ie vorbade o cameră liouse-keepers, închirietor, și în adevăr, acolo unde din Peter Street, a cărei parte centrală și cămin iera curg atîtea mii de oameni pe fie-care zi, ușoara meserie ocupat de gazdă Celelalte trei părți, ierau ocupate, de gâzduitor ie îmbrățișată de cei mai rnulți. Ast-feliu, fie-care, de cîte o familie cu patru pănă la cinci persoane cel care nu poate plăti chiriea unei cam-re, se gră­ de pat. O chiriașă, a fernee bătrînâ, ocupa singură un bește să.îiwhirieze o casă. Iei sub-îneliiriazi1 în parte, pat. Dar cum iea n’avea cu ce să plătească chiriea, ceea-ce a închiriat în total, și se găsește, cu chipul sub închiriea jumătate, unui' băețandru, rudă a gazdei. acesta, cu locuința aproape gratis. Multe familii bur­ Se constată cu groază aceste mizerii, dar nu se gheze, ale căror venituri sînt mici, nu pot ave i un a- vede ce leacuri ar putea fi aduse răului, dacă se partament mai cum se cade de cît operîud în chipul mai gîndește cine-va la vremn leac. Și cu toate ahcesta: singura speranță a văduvelor și a fetelor bă- cestea, lucrul se petrece în centrul uuuea din cele mai trîne și fără nici o ocupație. bogate cartieruri din Londra, nu nici de cum prin văDar unde această speculă ie mai cu samă înflori­ găunele în cari mișună vagabonzii și pungașii, în case toare, ie în cartierul celor săraci. Nu-i o singură casă cu înfățișarea cinstită, locuite de muncitori, unde acolea, care să nu fie închiriată în chipul acesta și care mila trâmbițată a.bigotei, bisericoasei gentry, face atâta su nu adăpostească un n imăr groaznic de chiriași. sgomot, unde ajutorurile sînt mai îmblelșugate. Vamalele engleze, chiar și cele conservatoare, au Ce poate fi oare în vizuinile necunoscute, pierdute semnalat adesea această stare de lucruri și dat și ci­ în măhălăli fără nume? Cazul ară at de D-rul Toyn­ fre. «In cele mai multe din aceste case, alcătuite din bee ie cazul general. Moartea seceră acolea, ca și în patru odăi' și o bucătărie, locuesc, în mijlociu, între sălașurile de noapte. Copiii mor unul la doi. Femeile, cinci-spre-zece și opt-spre-zece persoane. Principalul cari mai mult de cît bărbații îndură influențele vătă­ chiriaș, hous-holder, ocupă cu fnniliea lui camera din mătoare, foarte rar trec peste vrîsta matură. De cu față, pdrlour, și bucătăriea: restul închiriază. O pere­ primăvara, pană la sfîrșitul toamnei, tifosul domnește che și cîte o dată 8—10 copiiy se grămădesc in cîți- aici: ravagiile sale sînt de o potrivă cu cele ale ho­ va metri pătruți. Aceste camere sînt închiriate cu 3 lerei din Smirna, sau cu a frigurilor galbene din până la la dshilingi fie-care. Dacă se mai află vre-o Senegal. In această înghesuială, boala se produce ca chilioară deasupra bucătăriei, se așează acolo un pat, și după putregiunile ce rămîn după un mare războia. Nu-Î contenire de cît în timpul iernei, dar și atunci, frigul și două și chiar trei paturi, pentru, burlaci». Corespondentul gazetei Daily T.alîyraph) recunoaște foamea continuă lulcrarea. Și num-u din statisticile spăibă toate aceste locuințe sînt murdare. Caselej cu toate mîntătoare ale acestor morți, cari nu lasă nici o dată că nouă, înlăuntru suit ruinate, n’au apă în de-ajuns, loc gol, își poate face cine-va idee de strașnica în­ plouă prin coperiș. Dar toate astea sînt lucruri obicinuite^ mulțire a celor ce trăesc. xlnvățați-mă, ceruri, prin care parte a corpului să-l Și proletarii din Londra^ acei cari oîștigâ un oure-care salariu si pot să4și plătească săptămînal culcușul, nu străpung»’, pune Shakespeare să strige pe crudul Achile. «Pe aici, pe colea, pe dincoace»? stau mai rău nici de cum de cît mulțî din lucrătorii Mizeriea, Ieata vrăjmașul neîmblânzit, care amenință Parisului. Aș putea cita, ast-feliîi, străzi din Montniartre și de prin vechile cartierul! din centru; unde pretutindeni pe cel învins. - Pe aici,; pe colea, pe din­ gospodăriile meseriașilor dau un preț mult mai-.mare, coace» ? Pe unde-1 va lovi? Mai furioasă de cît ePentru niște ,bitjde mult mai infecte, unde noțiu­ roul lui Homer, iea t-ăbărăște din toate părțile de o nile cele mai elementare de higiena; sînt încă și mai dată. Dînsa țintește !■ inimă, la burtă, la cap, ne fănecunoscute. Unde mai pui, că proprietarii din Lou- cînd din sărac, de cît o sclnloditură omenească. II în­ urni puțin lacomi de cît cei di:» Paris, nu măresc josește, îl idioțește, îi zdrobește fizicul, îi ucide mo­ ralul. Nu mai rîmîne nimic din ce ie om, nici chiar nici o dată chiriea. /Dar locuințele menționate de jurnalistul englez, acele instincte de brută, cari, în timpul puitului, pun. pare că sînt numai cele de pe. primele trepte ale geloziea în inima bărbatului, și, mai târziu, în inima \ ? mizeriei, si că a fost nevoit să se oprească la jumă- femeei, iubirea maternă. îngrozitoare comunitate. Nu departe de orăcăitu­ ^tea scărei. Iu Jlrhile Chapel și Saint Gillen, nu le ie rile noului născut, horcăe muribundul: alăturea de putință, la o mulțime de lucrători, cari au gloată, Sa plătească patru shilingi pe săptămînă» Așa că sînt. cosciugul mortului, siluirea soției. Comunitatea vieței. nev°iți, pentru a micșora cheltuiala, • de a lua cu iei intime, trage după sine pe acea a femeilor, și, în 1 J 'I II Fi HI h! I iI ■ �52 REVISTA IDEEI REVISTA IDEEI aceste împreunări publice, ori-ce sentiment se stinge. Ce va ajunge copila, care își vede mama trecind de la barbat la barbat și care nu știe la dreptul pe cai din desmățații cari o încalecă să-l numeasf-a papa In promiscuitatea așternuturilor, în noaptea unei u îm­ bete, plină de rachiu, cînd toată lumea se va s a fi în beție, îea însă-și beată, va ști îea oare cel puțin cine a deflorat-o? , â „ — Cine ți-a fost cel dintăi amant, întreba un ma­ gistrata! Police-Court, pe o fetiță de vr-o 13 ani, prinsa în flagrat delict de desfrînarea unui copil mai tinar de cît îea. . , , . . , / ' , — Nu știu, respunse dînsa. A fost intr o noapte, in Cambuse: papa, mania, frații miei și surorile mele șt toată lumea îera beată, și lumina s’a stîns... — Ce vrîstă aveai atunci? — 0, de atunci ie de mult. Nu știu, respunse copila. H. France. Dragostea în Omenire Ori ce-ar zice generațiea noastră afin de siecle», «fin de ciclu», ar fi zis Auguste Corate, dragostea nu se alcatuește numai dintr’un contact de mucoase. Ie, din potrivă, pasiunea ce întrupează și tot o dată pro­ duce punerea în acțiune a evoluției tuturor forțelor noastre psihice. Toate cugetările, toate visurile, toate dorințele noa­ stre sînt condensate în dragoste, în stare potențială, ar zice un fizic. în timpul dragostei ie că vieața apare, într’adevăr, după frumoasa formulă a lui Alfred de Vigny, «O cu­ getare de tinereță îndeplinită de vrîstă matură». Dragostea începe prin simpatie, sentiment complex, în care se află cuprins altruismul și simțul euritmic, încîntător, al frumusețe! femenine. Impătimindu-se să satifacă ființa ce i-i dragă, omul cunoaște și pune în practică acel egoism transcendent, care constă în a-ți pune plăcerea în îndeplinirea plă­ cere! altora. Ie endemonismul lui Leibnitz, cu faimoasa formulă din Teodicea lui: a iubi, însamnă a te de­ lecta de fericirea altuea. In pasiunea amoroasă, senzibilitutea se rafinează, cea mai mică șovăire din partea femeei dorite, ie privită, în fapt, ca o neagră tradare. Geloziea apare, acest termometru al dragostei. In timpul acesta, bărbatul cîntă cu o iuțală nepomenită din clavirul sentimente­ lor. Un zirabet sau o posomorite, îl fac să treacă de la o extremitate la alta a gamei posionale. De alta parte, farmecul frumusețe! ie cel dintăi rudiment al concepției artistice a formei, pentru-că, să ne dăm bine sama, în artă, ca și în religie, ca și în filosofie, ca și în tot, sîntem cu totul antropomorfi, ceea ce-î cu totul firesc. Dacă leul ar cugeta, idealul frumseței, pentru iei, ar fi leoaica. Pentru om îe cor­ pul femeei, care-i, într’o privire, tiparul estetic al fru­ moaselor arte, unitateasupremă cu care se măsură totul. Numai să putem crea, ceea-ce !e cea mai mare am­ biție a. noastră, am consimți, fără părere de rău, să trăim fie și numai o singură zi, ca efemerele, numai să fi putut, poeți, să ne creem poema, artiști, să ne modelăm visul. A crea, însamnă a te diviza. In alcă­ tuirea unei opere de artă, ca și în nașterea unei femei, Ie pururea o iință ce se dublează. Generațiea, îeat.ă marele act. Natura ne lasă volupta­ tea și-și rezervează pentru sine partea finală. Negreșit, fatalitatea lucrurilor apasă aici cu toată greutatea-i asupra faptelor noastre. Dar fără imboldul plăcere!, la urma urmei fără dragoste, rasa omenească ar fi f03t stinsă. Cu toate astea ”omul mai are un escitant. Iei șfcie cum-că, perpetuîndu-și rasa, trage pe sfoară moartea' face un pact cu durata, Dînsul, ființa cea cu vieațâ scurtă, poate, cu chipul acesta, poate să-și, transmită cugetările și aptitudinile la coboritorî. Facla se trans­ mite din rasă în rasă, udăogată necontenit în lumină prin contribuirea fie-cărei generații: moartea nu nive’ îează nimic. ,w w Lucru ciudat, pe cînd neo-idealiștii, căzînd în mis­ ticism, în magism, satanism, ajung unii la cele mai desgustătoare aberații de erotism, pe cînd alții ma! cumpătați,'.rămînînd îmbuibați în rutina jansenistă a lui Port-Royal, cu Nicole și Pascal, anatemizară dra­ gostea, privind-o ca ce-va murdar, noi, pornind de la materialismul epicurion, poate că încă chiar și de ma! departe, din riguroasele regiuni ale pesimismului lui Schopenhauer sau Hartman, conchidem la mobila­ rea operei de carne. Noi, privim opera aceasta ca ac­ tul ce asigură perpetuarea substratului material, ne­ cesar la transmiterea integrabila cugetare!. * * In starea socială embrionară, pe care o calificăm pe nedrept de civilizație, vrednicul de dispreț sistem bizantin al autorității, strivind totul sub o regulă ju­ ridică nestrămutată sau sub uu obiceiu trecător, dar. tot atît de tiranic, combinat cu apropriarea capitalistă a producere!, ne-a înlănțuit toate actele, într’o ase­ menea rețea, în cît ori-ce manifestare de "liberă na-1 tură, a devenit cu neputință. Omul modern ie trunchiat prin specializare, cercul ființelor cunoscute crește, înse sub acțiunea strașni­ ce! lupte pentru existență, cel al prietenilor descrește. Omul modern ie nerăbdător de-a ajunge cel mai dia­ tă! la osul atît de disputat. Nu vede nimic, nu aude ni­ mic, nu mai visază, nu iubește. N’are - timp pentru astea. Vremea îe bani, după cum zic Englezii. Partea sentimentală a dragostei s’a restrîns în fo-, losul părței fizice. Un neguțător face’j'nevestei sale un copil, gindindu-se la scadența de a doua zi. Deboșurile, destrăbălările noastre de simț, raărturiste de cătră casele de toleranță, nu dovedesc nici de cum puterea noastră virilă. Dovedesc simplu, cum-că ima­ ginației ne îe neputincioasă și că numai sadismul poate să ne dee un aer de vigoare. Deboșul nu-r nici o dată de cît mijlocul neputincioșilor. Raporturile îm­ potriva natureî se înmulțesc, dovedind de asemenea ciudata abatere genezică a epoceî noastre. Nu se mai procrează. De ce? De ce, că voluptatea singură nu ajunge, că dragostea, ca și toate pasiunile noastre, are nevoe de ideal, și că, dacă n’aveți un P deal, ori-cît de mic, macar speranța unei îmbunătățiri sociale^ toate remediile voastre nu-s de cît niște pă­ cătoase spoeli, niște nimicuri, niște născociri păcătoase de aiurători sau de retori, discuții idioate de sofiști, disputîndu-se în desert, după cum argumentau călu­ gării din Bizanț, asupra unor fleacuri, pe cîtă vreme Turcii năvăleau în cetate. Autoritatea a încovoiat așa feliu oamenii sub jug, în cît.aceștia au devenit niște simple automate, incapabile de vre-o inițiativă ce-va. Sentimentele sînt re­ glementate. Ieste oprit de a iubi,■. înainte, de anume vrîstă: de a se murdări mai înainte, ie voe. Autori­ tatea familială veni să dee sprijin, făcînd din căsătorie o escelentâ operație cofnercialâ. Din cînd în cînd, vin" duții și vîndutele protestează în chip tragic, preferind mai degrabă neantul, în locul înjosirilor noastre, b15® escepțiea nu înfrînge regula. Ah, fonnliea, cu ce nună brutală atinRe î..a amo r„l Dus<u..d, cum tulbură, cum sfarmă, ica, ’„n (|0bit0'-esc Șl ™ batjocuri proaste, neghioabe, tot ce [lăcăul poate avea de fraged în mimâ,.curn ne biciu­ ite instinctele poz.tmsmul Iei, cum îșî bate iea joc dragostea adevarata. In schimb cîtă îngăduință pinn,tl tânărul petrecator, care-șî împrăștie Stricăciunea care nu se lasă condus de sentimente și care î.șj va f^ce >n lume drum. 7 Lucru trist, o_ veclnica minciună desparte pe buet pi pe fata de părinți. Depravarea noastră a pervertit plină acolo totul, în cît a izbutit să pue desgustul și rușinea unde nu ie de cit un act normal. Si pururea, pretutindeni, tiraniea bărbatului. Femeeu jdol prea timpuriu căzut,_ devenită servitoare, suferjnd ca amanta, ca soața, ca îngreunată, ca mamă, creatură menită nefericire!, cărei, în loc de compăti­ mire sau dragoste, i se aruncă insulta galanteriei, această fățărnicie de respect. S-t Bernard, cel puțin, scoțind faimosu-î strigăt: «Ce poate fi mai josnic de cît femeea», iera sincer. Noi cugetăm ca și iei, și totu-și, pe trecem vremea cu acest lucru josnic. Apropierea normală a sexelor nu-i morală, în înțe­ lesul absolut al cuvîntulni, de cît acolo unde autonomiea, neatârnarea fie-cărei fîinți ie deplină. Ori-ce regulă, ori-ce lege, ori-ce const.rîngere, totul, ce-ar zice inimei omenești: «Oprește-te», ie imoral. Interesul speciei constă, ori-ce s’ar zice, în fericirea fie-cțirui, cu uite cuvinte în libertatea fie-cărui, libertatea sexu­ ală fiind cea mai întăi din toate, fiind-că dm aceasta purcede întrunirea simpatică a ființelor. Copihd ic rezultanta idealului combinat al (jenitorilor uiți. Și nu vreu să rostesc aice numai o simplă pă­ rere, ci o reilitate cu totul obiectivă, întemeiată pe datele cele mai nouă ale științei, dovedind puterea voinței, forță psihică, asupra materiei organizate sau uu. Ne ie îngăduit să credem, cum-că copilul dorit. adică conceput subiectiv de cătră progeniturii săi, înainte de a fi conceput fizicește, ie realminte modifi­ cat de gesțațiea cu totul morală, chiar dacă aceasta ie anterioară fecondației. Să ne rezumăm, ăla! mult de cît orî-cine, visă­ torul, făuritorul de planuri, adesea obosit, nici o dată descurgiat, a-e nevoe. de dragostea unei femei, care, ori-ce s’ar zice, nu esclude dragostea semenilor Din potrivă, iea dă o bază acestui vag cuvînt: Omenire. Cei săgetați de rănile amorului, nu sînt de loc în­ vinși, iei se pot ridica, înțelepțiți de durere, gata a îndeplini apostolatul viitor, pe care vremea îl cere, deveniți ma! buni, după ce au suferit. E. Renoult. Greva Sorțarilor Toate Statele înșală pe oameni cînd le zic: <Voî toți, cari sînteți guvernați de mine, sînteți în pri­ mejdiea de a fi subjugați de cătră alte popoare. Ieu veghez la bună starea voastră. In schimb, cer de la voi, să-mi duti, pe fie-care an, atîtea milioane, rodul muncel voastre, pe cari le voiiî cheltui pe puști, pe bunuri, pe pulbere, pe vase..., spre apărarea voastră. Jlai cer, înși-vă voi să întrați în aglomerațiile uglomerațiiie pe cari cun e-am organizat ieu. Veți deveni acolea niște părți iar judecata, dintr’o mare masă, armata, guvernata ue nn . blnd veți fi în această armată, veți înceta ae a mai °ameui, de-a mai avea o voință, veți face totul ce vo \oi ieu. Dar mai întăi de toate, ieu vreu sa ștupinesc, Jl mijlocul ce-1 întrebuințez, pentru a stapini, leomode aceea, vă voiu învăța a ucide». 53 Și cu toată absurditatea vădită, ce ie, de-a afirma că oamenii ar fi amenințați de cătră guvernele altor State, cari, cît le privește pe iele, declară a se găsi, cu toată dorința lor de pace, sub amenințarea aceleca-șî primejdii, cu toată robiea umilitoare pe care oameni! o îndură cînd întră în i.rmată, cu toată cru­ zimea faptelor la cari sînt chiemați, oamenii se lasă amăgiți, dau bani ea să se facă dintr’înșii robi, și însu-și iei fac pe alții să îndure robiea. Vin înse oameni cari să zică: «Ceea ce ne spuneți, despre primejdiea ce ne amenință și despre grija de-a ne scuti de îea, ie o înșelăciune. Toate statele zic că vreu pacea, și toatele se armează unele împotriva altora. Ce-va mai mult, după legea pe care înși-vă o admitețî, o profesați, toți oameni! sînt frați și n’are nimic a face de a aparținea cutărui sau cutărui Stat. Așa-ca, atacurile altor State, cu cari vreți să ne înfri­ coșați, nu ne spăîmîntă de loc și n’au pentru noi nici o însemnătate. Apoi, ceea ce-i și mai grav, legea lă­ sată de la D-zeu, pe care și voi o admiteți, voi cari ne cereți ca să luăm parte la omor, această lege oprește hotărît, nu numai omorul, ci chiar și ori-ce silnicie. Pentru care, noi nu putem împărtăși și nu vom împărtăși pregătirile voastre de omor. Noi nu vom da parale pentru asemenea scop și nu vom întră în aglomerările ce le-ați organizat voi. Acolea se per­ vertește judecata și conștiința oamenilor. Acolea se face din oameni niște unelte de violență, gata a se su­ pune orî-cărui descreerat ce va veni să Ies uneltele acestea în mînile lui». leată în ce constă celalt războiu, acel ce-1 duc cei mai buni oameni din universul întreg, împotriva re­ prezentanților forței brutale? Războiul acesta a izbuc­ nit, în timpul din urmă, cu o putere particulară, între «duchobori» și Statul rusesc. Statul rusesc a între­ buințat în potriva duchoborilor toate armele de cari a putut să se slujască în luptă, Aceste arme sînt: mă­ surile polițienești, sub formă de arestări, oprirea de a se strămuta în alt loc, oprirea de a comunica unii cu alții, prinderea scrisorilor, spionarea, oprirea fă­ cută jurnalelor de a publica știri privitoare la duchoborî, ponegrirea înserată în jurnale, corupției, pe­ depsele corporale, închisoarea, ruina familiilor. Din pUlbO{,-ic, <.duchoborii s’au slujit de singura lor armă partea-le, religioasă li : <o blinda chibzuință și o statornicie în­ □•—=«.—«. Iei zic: «Nu trebuie să ne supunem oameni­ durătoare». lor mai mult de cît lui D zeu. Și ori ce-ați face din noi, nu putem să ne supunem vouă și nu ne vom supune». Se copleșesc de laude eroii spaniol! și americani, pentru c elalt soiu de războiu, pentru războiul sălbatec, ctî cari, pentru a se distinge, a dobîndi o răsplată sau glorie, au omorît- o mulțime de oameni sau au murit iei înși-și, omorînd pe semenii lor. Dar nimeni nu vorbește și’ nimeni nici nu știe nimic despre acești eroi cari duc războiu împotriva războiului, cari, fără să fie văzuți sau auziți, au murit și mor încă sub vergi, în niște tăiniți infecte, sau în crudul surgun, rămînînd, pană la cea din urmă suflare, credincioși binelui și adevărului. Cunosc zecimi de acești martiri, cari au murit, și sutimi de acei cari, răspîndiți în lume, continuii a în­ dura martiriul, susținînd adevărul. Cunosc pe Drojine, învățâtor teran, carele fu martirizat pănă la moarte în batal\oliufdiscip]jnftr. Mai cunosc unul, Isiumtchensk, camarad cu Drojine, carele, după o trecere prin batahonul disciplinar, fu expediat la marginea lumei. CuOlkhovik, un țeran, care, opunîndu-se să facă armată, fu osîndit la batalionul disciplinar, și care, converti, făcînd călătoriea pe vapor, pe soldatul ce-1 i i |l I i i! 1 ii I Iii B li I! li r 1 îl II �54 REVISTA IDEBI 'escorta, numit Seredti. După ce și dădu samă de cele ce-i spuse Olkhov.ik, asupra păcatului ce săvirșea ră­ cind serviciul militar, Sereda se duse sa dee ochi cu autoritățile și zise, ceea-ce ziceau martirii din vechime: <Nu vjeu să fiu de partea celor ce inartinzaza^ pe alții, puneți-niă în rîndul martirilor». Și-începu sa he martirizat. Iei fu trimes mai întâi în batahonul dis­ ciplinar. după care în provmciea lakutsk. Cunosc zecimi de duchobori, din cari mulți au murit șvnu devenit orbi, dar cari, cu toate astea, n au voit sa se supue unor cerinți contrare lege! divine. Mi s’a intîmplat să cetesc în timpul din urma o scrisoare, in care-I vorba de un tînăr duchobor, expe­ diat singur singurel, fără de nici un camarad, într’un regiment, în garnizoană la Samarcauda. Acelea-șî cerinți din partea autorităților, urmate de acelea și respunsuri, simple și de necombătut. «Nu pot să fac ceea ce ie contrar credinței mele în D-zeu». - Te vom mar­ tiriza, te-om canoni pană la moarte». «Treaba voastră. Indepliniți-vă datoriea'voastră cum știți, ieu îmi voiu îndeplini dâtoriea .mea». Și acest flăcău de două-zeci de anî, nu se supuse și își îndeplini marea lui dato­ rie, aruncat singur pe tărîmuri străine, în mijlocul unor oameni cari-i .ierau vrăjmași, cari ierati puter­ nici, bogați, instniiți, și cari-și întrebuințau toate pu­ terile ca să-l supue. Se zice: «niște jertfe zadarnice; Oamenii se vor stinge și organizațiea vieței va remahea aceea-și». Tot acela-si lucru ar putea să se zică, mi se pare, și despre zădărnicită sacrificiului lui Grist și despre toți ceilalți martiri ai adevărului. Oamenii din vre­ mea noastră, mai cu samă savanții, au devenit atît de 'grosolani, în cit nu înțeleg și nici nu pot înțelege însemnătatea și influența forței morale.' O povară de 250 puduri de dinamită, aruncată într’o mulțime de oameni vii, asta o pricep iei și văd în asta o forță. Dar cugetarea, dar adevărul îndepliniudu-se. în vieață, primind o aplicare care să meargă păn Itt martiriu, devenind apanajul a milioane de inși, asta nu ie o forță în ochii lor. Nu se aud zgomote asurzitoare, nu se văd oase zdrobite, nici bălți de sînge. < Savanții, savanți păcătoși ce-î drept, întrebuințează toată puterea erudiției lor, pentru a demonstra, că omenirea vîețnește ca o turmă, călăuzită numai de condițiile.economice, și că rațiunea nu i-i dată de cît spre desfătare. Guvernele știu înse bine ce face să se miște lumea, și, fără să se înșele, din instinct de conservare,t veghează cu cea mai mare grijă la ma­ nifestările puterilor morale: existența sau peirea lor atîrnă de aici. In. special guvernul rusesc și-a dat și-și dă mereu toate silințele pentru a rîpi duchoborilor credința, a-i izola, a-i trimete cine știr unde. Inse, cu toate aceste silinți, lupta dusă de duchobori a deschis ochii la milioane de oameni. Cunosc sute de militari, tineri și butrinl. cari, văzînd prigonirile îndreptate împotriva duchoborilor, atît de blinziși atît de muncitori, s’au îndoit pentru întăea dată că. ceea-ce făceau iera bine. Cunosc oa­ meni, cari au începută medita pentru întăea dută asupra vieței creștinești și asupra insemnătățel creș­ tinismului, cînd au văzut și cunoscut vieata ducho­ borilor și prigonirea lor. Și guvernul, care cîrmueste milioane de oameni, o știe: simte lovitura la inimă. Acesta ie războiul ce are Joc acuma, și astea-I sînt urmările. Și nu numai pentru guvernul, rusesc sînt însemnate urmările acestea. Ori-ce guvern, care se intemtează pe violență, ie în acela-șî timp lovit iei insu-și - de arma de cure se servește. Hnstos a zis: «Am biruit lumea». Intr’adevăr iei. ar fi: biruit-o daca oamenii ar fi priceput puterea armei ce li s’a REVISTA ideei dat. Aceasta -arinii. constă, pentru, fie-care om, de w urma rațiunea și conștiința sa. Ie siniphi, hedisciitibii si chiar obligator pentru fie-care. cVoi vreți sjj. J! faceți să îen parte la orilor. îmi cereți bani pentru a pregăti unelte de omor și vreți ca- chiar și leu să fftp parte din aglomerațiile- organizate pentru asasinat zice un om cu chibzuință, care nu și-a vîndut și nu și-a întunecat, conștiința. Dar leu împărtășesc aCe* ea-și credință, pe care o împărtășiți asemenea șiyoj și care, de mult, foarte ‘de mult, a oprit nu nuiiaî omorul, ci cliîar și ori-ce simț de dușmănie,- De aceea nu pot să vă ascult, nu pot să mă supun vouă». R> mijlocul acesta, atît de simplu, îe singurul ce va ț. junge. riî biruească lumea. L? To'Estoj RECREATIVE Relativitatea valorilor Uri arab, careț'se ratlicăse ih pustie, iiu^mincase nimjc de două zile și se vedea amenințat să moară de foame Cînd ajunse la o fintînă, unde poposeau caravanele de-si adăpau cămilele, zări otruistă care sta pe nisip. Repede o ridică și o pipăi. «Slavă ție. Doamne, zi.se el, că am dat peste" niște curmale sau, alune». Plin de speranță se se grăbi desfacă traistă. Dur cînd văzu cuprinsul, oftâ: «Oh, nu-s de cît. perle». Neștiința învățaților JDuvul, vestit bibliotecar al Jiu Francisc 1, respuudea adeseă, la întrebările ce i se adresau în materie de ști­ ință : «Nu știu». — «Dar regele te plătește ca să știi», îl zise o dată un păre-care idiot.—Regele mă plătește pentru ’ ceea ce știu», răspunse cu modestie învățatul. «De-a'r fi să mă plătească pentru ceea ce nu știu, atunci n’ar fi de-ăjiihs nici tezaurul intregeî teri». Puterea exemplului Alexandru cel mare și armata lui, nu măi puteau de sete'iu vremea unui mâr.^lung și ostenitor, printr’6 țară pustie. Niște soldați,' triraC-șî in căutare, găsiră puțină apă iiitr’o gaură a unei stînci și o aduseră împăratului într’o cască. Alexandru, arătă apa soldaților, ca sil-i în­ curajeze să maî îndure setea, de oarp-ce se vedea că-i un isvor prin apropiere. Daria loc să bea apa, o aruncă jos, in fața, intregei. urinate. Macedonenii isb,ticniră în uralein fața acestei eroice îufrinărl, nu se mai gindira la sete și .ziseră 'împăratului, că poate să-i conducă pretutindeni, unde voește,' cu ei nici o data nu se vor simți osteniți a-1 urma. Părerea publicului Un vestit .pictor din vechime, se hotărî într’o zi să jncteze un tabloji cum să nu fieuu altul măi desăvîrsiț. El era cunoscut și distins în meseria lui'. Dar de diitn asta câiihVșă întreacă tot ce făcuse până atunci, și se hotărî sii picteze un tablou fără cusur. Cînd tabloul fu gata, cum el nu se socotea îndestul de chibzuit .judecător, il așeză intr'o piață și rugă pe privitori sâ-și dea părerea, spre care scop puse și un stilet, cu care dînșii să însemneze toate greșelile ce'le-ar descoperi întîmplătpr. ’ Fie-care însemnă ' ce i se păru greșit. Cînd pictdral se duse seara să-și aducă tabloul acasă, care nu-î fu mi­ rarea cînd observă că aproape fie-care trăsătură a feței și fie-care indoitnră a haln.c-I.erau desaprobatei Dar, pam el avea o părere bună despre tabloul lui, nu-si pierdu cumpătul și făcu o nouă încercare. ’ . .. A doua zi expuse learu-șl tabloul, fără să-I fi a^llS vre-o schimbare, și rugă pc’privito'ri să însemneze ca ■?> iu ziua trecută; cu stiletul, părțile ce le-ar găsii excelenteCînd veni sara, să vadă, găsi că publicul" aprobase fie­ care trăsătură, i, ,. x Aceasta ne arată limpede,- că cea ce place- unuia, tuea poate su nu-i placă, și că-i o nebunie din partea unul autor, de ori-ce brețașlă ur fi, să caqte a plăcea. , Din -nemțește, de Pin’U& 55 F&MÎLIEA in^ELECTUALA Aceste două feluri de relații trebuesc despărțite, mai ales dacă soții sînt de stări intelectuale 'diferite, au obiceiuri, idei și caractere deosebite. Relațiile se­ Wmiliea actuală nu poate fi considerată ca o insti,He. Insrițuțnte sînt cerute de legi, sociale sau na- xuale se pot continua atîta timp cît îele vor fi plă­ -ale, ohligâtoire, pe cînd cusătoriea, începutul si cute, și vor înceta îndată ce Vor pierde aceasta calitate. •l ‘ familiei, ieste numai voluntara. lea nu ie. în reâ- Purtarea aceasta ar purifica și înmulți speciea. Omul 'te de cît una din multele forme ale relațiilor ieste dator'să aleagă bine pa mintal și să nu-șî arunce ’Luaie. Barbutul, nu se căsătorește de cît după urnite în van sămînța, lucru ce nu se poate practica în fa­ milie cu una și' singură fertre. Sierienți pe acest tanm, femeea, pentru a se inițiea Relațiile intelectuale, schimbul de idei, aplicarea u la tel, tocmai in urma, după ce căsatoriea a fost principiilor îq vie ță, cari desigur cer o vieață co­ '„„tractata, intervine legea civilă, anume ca să in- mună între doi sau mai mulți indivizi de acelaș sau JX? natura, ca sa hotarasca purtările și îndatoririle de sex diferit, se pot practica aiurea. Afinitățile ab­ viitorilor soți. _ stracte exclud pe cele sexuale, și tovarașa mea, cu Forma, pe care căsătorie» voește s’o dea relațiilor c?re P°ezii, discutăm literatură, facem politica «exuiile, ieste monogamiea. Practica înse a dovedit-o, Și trăim împreună ca să aplicăm în vieață niște prin­ 0 știe ori-eine, cluar acei cari ar tăgădui, că cipii filosofice ce ne sînt comune, poate ori-eînd să L-est principiu, nu numai că ieste departe de a fi un primească pe simpaticul său sexual, în care ar găsi (apt real, dar din foarte multe considerații pe cari de pildă sănătatea ce mie îmi lipsește, pentru a tot pinctica te, scoate la iveală, ieste imposibil de conserva cu mine numai relații intelectuale, cari de­ ealizăt, ieste nenatural, brutal și tiranic. Relațiile vin cu atît mai pure și mal atrăgătoare cu cît lip.eXuale presupun predispoziții din ambele părți, ca ses». cele sexuale. lear pe acestea, bărbatul te va sa­ condiție principală a plăcere! și a perfecționare! nea­ tisface acolo unde va găsi de cuviință. Dragostea se­ mului. 1° familiile noastre, predispozițiile rare-ori xuala trebuie sa rănile libera de ori-ce alte conside­ coincid sau sînt înăbușite de felin de feliu de stinghereli, rații și practicată pe un tarim cît maî întins, pentru cari la urma urmei provoacă ab iteri, ori cît de as­ a satisface cît mai l.irg natura, care tinde Ia nemărpre ar.fi legile civile. Monogamiea ieste imposibil genita înmulțire a neamului omenesc. je realizat, deci trebuie s’avem curajul a o spune. CăDar vieața comună între afinități identice, ieste, o sătoi’iea ieste nu numai un mijloc greșit de a o rea­ necesitate a spiritului, o satisfacere intimă a instin­ liza, ieste o imoralitate. Prin urmare, scoasă din obi­ ctului sociabilitate! și tărîmul cel ma! propriu pentru educație» copiilor. Desigur că în acest caz, denumi­ ceiurile omenești. Intr’adevăr, principiul monogamic, întru cîtîel ser­ rea de familie se va margeni la aceea de o asociație vește la canalizarea relațiilor și la conservarea indi­ de caractere, de obiceiuri, de principii, cu scop de a viduală, revine în mod firesc, ca o necisitate a sufle- se perfecționa și propaga. Vieața comuna între indivizi cu acelea-și idei, cu acelea-și apucături și conceptnlui, de oare-ce., instinctul sexual, la om în general, g -’.—: fje acelaș sex sau de sex deosebit, nu poate |a cel ales iu special, ieste însoțit de oare-cări sentimente înălțătoare, cari năzuesc să se concentreze fi de cît fericita. In asemenea leagăne intelectuale asupra unei singure ființî, pentru a le- face mai vi- și morale, liber înjghebate, copii! își pot afla educa­ bpitoare. Dar sentimentele, ca și ori-ce alte conside- ție» ție; cea mai perfectă. Aici vor primi pildele cele mai de la părinții lor intelectuali, cari și-au luat rații, își pot trai traiul în timp. Contra acestui feno- sănătoase "~" men, cu și contra trecerei timpului însu-și, omul nu sarcina de a-i îngriji, nu din vre-o obligație externă, ;e su poate să facă nimic. Ieste criminal, a face să exisuc, existe, ci din dragostea de 'a propaga felini lor vieațăj. din tă- necesitatea ce simte- ori-ce om intelectual de a trans­ ciud iei a dispărut. Cel mult omul poate schimba s mite generațiilor viitoare ideile, obiceiurile și con­ 0' rimul, spre a-și reîmprospăta stinsele sentimente. cepțiile lui. Aici se poate aplica educație» individu­ Căsatoriea înse, poate fi ce-va mai mult de. cît o formă a relațiilor sexuale, ba poate, fi chiar cu to­ ală cu cel mai marc succes, înlăturînd relele efecte tul altă ce-va. Bărbatul, ca și femeea, caută în însoțire ale uniformităței din educațiea comuna, în care micite un numai r lății sexuale, ci și afinitate de caractere, ființi sînt lipsite de o atenție specială,^atît de trebu­ de idei, de obic iun, căci ieste, vot ba de vieață co­ incioasă la dezvoltarea caracterelor și la formarea inmună între doi indivizi. Ori, natura omenească ieste dividualităței. Tot aici, sentimentele părintești,1 de na­ de față, îea foarte rar ne. dă toate aceste balități întru­ tură intelectuală, vor înflori în toată curățiea lor, nenite. De ce dar nu le-am gusta ac do unde te găsim, la stingherite de considerații de natură străină. Nie! un copil nu va rămînea fără părinți, ori unde indivizi diferiți, și de ce aflarea uneia din aceste ca­ lități Ia o ființa, să ue oblige a renunța la căutarea s’ar ■ naște iei. Sentimentele omenești sînt în armonie, cînd sînt lăsate să se manifesteze în libertate într’un celorlalte la alte ființi? . Dar chiar dacă- natura ni-ar prezenta toate calită­ mediu prielnic, și precum iele provoacă nașteri, tot ast feliu dezvoltă dragostea de a îngriji de copii. Iubi­ țile întrunite, relațiile sexuale trebuesc despărțite de rea paternă, o știm cu toții, nu ieste de cît un obi„ ,___ _a le Cf,le intelectuale, tocmai pentru te face fuce mai eficace, ceiu care se formează după naștere, fie asupra copi­ perfecționa cele sexuale spre a p. .L.-v----- , -speciea, r • cete i- intelec- lului propriu, fie asupra aceluia al unui prieten, fie pilda, un burțuale pentru a perfecționa spiritul. De pildă, . chiar asupra unuia străin, prin prezența zilnica ami­ fe'inee, sănătate fizică și-o alege, cei ființi si din mulțămirea de a-i satisface trebuinbat găsește, într’o feinee, - • . -■’PXU'lle tUl luuv» - -------------------- --snu Se- aleg unu! pe altul, pentru relații^ ‘sexuale, " ’ vă se va naște sau Lucrul țete. Idee» că Iv.ce iești tatăl copilului Sau Eai bine zis, pentru propagarea speciei. L-desigur poate contribui la întărirea iubi’a născut, c’ ’--------------------acesta nu implică numai de cît vieață comuna, pen-- s1C i paterne, r«.uv, dar dar iea nu ieste singura baza asentimen­ ria'cii simpatiile sexuale nu durează cît vieața, 91și- rei tului. Și apoi zămislirea ne fiind un fenomen pipăibil, ^litâțile fizice nu produc vecinie’ acelea-și impresii ca -------sța, p nîerde din intenziS'Si* p^rn.Wa fizic., c« să zice, a început. Iubirea se transformă ------- n’” in 11 monotoanelor relații tatec iei. Cea intelectuala apare ini mult mai multă °cmai din cauza repetatelor si omenească, pe cele luminii, din însă-și natura omeneascl din necesitatea ®xualG) cari răcesc, ba chiar îinaușmani spiritului de a se propaga. Iubirea maternă, m poate are ’r telectuale. H ! ! 111; Ii f E ■ iH [’ I: hp i. �REVISTA IDEE! 56 o bază fizic» pană .după alăptare,, dar iea se piqrde cfad micul semen, dispare. Prezența lui o aprinde si o . dezvoltă, transformînd-o la urmă în pur intelec­ tuală. Iubirea intelectuală se poate lipsi de paternitatea sau maternitatea fizică, și numai dacă ie a exista în­ tâmplător, poate dezvolta mai mult, interesul de a ur­ mări. însușirile proprii, transmise noei ființi. Familiea intelectuală, în care femeea ar n un menir bru emancipat, liber, fără, umbră de inferioritate fața de sexul opus, în care obiceiurile vor fi purificate, ideile alese cultivate, vieața condusă în mod conștient și după anumite concepțiij va transforma desigur intelectualitatea generațiilor și va distruge forma ac­ tuală a familiei, în care s’a încuibat imoralitatea, lear relațiile sexuale vor lua forma dragostei libere, fără obligării, neînriurita de motive străine, crescînd ca o floare la lumina soarelui. Sexul, această însușire atît de măreață a naturei, a creat prejudecăți și provocat crime, cît timp i s’au constrîns manifestațiile: lăsat li­ ber, să se propage cît mai întins, desființîndu-i gra­ nițele familiare de a-zi, va purifica generațiile. Să nu uităm, că mediul actual, care ieste o pîedecă la dezvoltarea individului, tinde să se transforme, să lase omenirea liberă în propriea sa dezvoltare. Creș­ terea copiilor, care ieste un motiv al moralei fățar­ nice, spre a conserva familiea de a-zi, o dezleagă cu succes familiea intelectuală, care, neapărat, nu exclude, educațiea comună, care să complecteze neajunsurile educației, cînd iele s’ar ivi. A. Catilina. Moarte Calicilor 57 REVISTA. 1DEFJ de cit un demon proliibitor. Al mieu ie un pute afinnator, al mîeu îe un demon de acțiune, UQ mon de luptă. Iei îmi șopti cam acestea: «Numai Ucm poate fi egalul altuea, care o dovedeșl e. Numai aCPi ie vrednic de libertate, care știe s’o cucerească». a Numai de cît mă năpustii asupra cerșetorul^, repezii un pumn în ochiiî, care i se umflă cît o minpJ îmi rupse! o uughie, sfărăniîndu-i doi dinți. Și, CJ*nu mă simțiam destul de puternic ca să-1 zdrobe, dintr’o singură lovitură, fiind plăpînd^ dm fire și deprins cu boxul, îl înhață! cu o mînă de guler J cu cealaltă l’apucai de gît și începui să-1 izbesc cu ca pul de un zid. Trebuie să mărturisesc înse, că dintf * aruncătură de ochi cercetasem împrejurimile sj încredințasem cum-că în mahalaua aceea pustie, ieram pentru mult timp la adăpost de orî-ce supraveghere polițienească. în sfîrșit, trîntindu-l/la pămînt c’o singură lovitură de picior, ce-i opintii în spate cu atîta putere în cit să-i sfarîme ciolanele, apucai de|jos o cracă de copQC și îl bătui cu înverșunarea unui bucătar care vrea să frăgezască o fleică. De o ? dată,minune, îucîntare a filosofului care-și vede izbînda teoriei sale, văzui cum această mortăciune se întoarse, se ridică cu o putere ce n’aș fi bănuit nici o dată la o mașină atîta de hodorogită, șiîndreptîndu-mi o privire de ură, ce îmi păru semn bun, pun­ gașul de bătrîn se aruncă asupră-mi, îmi umflă amindoi ochii, îmi sfărâmă patru dinți, și, cu aceea-și cracă, mă bătu măr. Prin energica mea doctorie îi dădusem jnîndriea și îl rechemasem la vieață. Măjgrăuii să-i dau să înțeleagă, că socoteam dez­ baterea încheiată. Și, sculîndu-mă de jos, cu mulțurea unui sofist, îi spusei: «Domnule, îmi iești egalul inTeu. Fu-mi cinstea, săimpărțim amîndoî,ce am. Si, dacă iești într’adevăr filantrop, să-ți amintești ca trebuie sâ te folosești de teoriea ce am avut durerea să ți-o încerc pe spinare, față de toți acei cari îți vor cere pomană?, îmi jură că mi-a priceput teoriea și că va asculta de povețele mele. Vreme de cinci-spre-zece zile stătusem închis în casă și mă înconjurasem cu toate cărțile la modă pe atunci, vreau să zic cărțile cari tratau despre meșteșugul de a face popoarele fericite, înțelepte și bogate, în două­ zeci și patru de ceasuri, ,Am mistuit, m’am îndopat vreau să zic, cu toate aiuririle acelor antreprenori de fericire obștească, a celor cari îndeamnă pe săraci OH. BiXUDELAUlE, la robie, asigurindu-i totu-și că sînt cu toții niște regi cazați. Nu-i de mirare deci, că, după toate acestea, ajunsei într’o stare sufletească aproape de buimăceală sau de idioție. Mi se părea, totu-și, cum-că simțiam ascuns în adîncul minței mele grăuntele nelămurit al unei idei, superi­ Volumul .«Tradiții»,Val 'camaradului nostru I. îNeugu, oară tuturor acelor formule băbești, cu care îmi îmdupă cît s’a răspindit pămV acuma în public, ie în de puiasem capul Nu iera înse. de cît ideea unei idei, obște bine apreciat. Mulți ne spun personal, despre iei, , ce-va cu totul nehotărît. vorbe măgulitoare. Un camarad, din streinutate, ne scrie: Și am ieșit din casă, c’o foarte mare sete. Gustul ...«.Tare frumoase nuvelele acestea. Mi-au pricinuit mo­ nebun de a ceti cărți proaste, aduce în acela-și timp mente frumoase. De mult nu cetisem o carte in c-nre și o nevoe tot atât de mare de aer curat, de băuturi să se mal vorbească și alt ce-va de cit de Domnița R«xanda și de Vieața * lulj Milial Viteazul, de care sînt răcoritoare. pline revistele noastre».înse, pe cînd îeram gata să întru într’o circiumă, un De altă parte, escelenta revista «Forța Morală», de cerșetor îmi întinse pălăriea, cu una din acele căută­ turi vajnice care ar dărîma tronurile, daca spiritul ar sub conducerea escelentulul Al. Macedo’nski, cuprinde următoarea notiță: «Trudiți!» de I. Neagu, silit suferința mișca materiea și dacă ochiul unui magnetizator ar poporului romîii, a țeranuluî, a celor iniei, a celor u* face să se coacă strugurii. miliți. Din cele mal interesante sînt aceste schițe tran­ Numai de cît atunci, auzii o voace ce mi șoptea la spuse pe liîrtie în graiul moldovenesc de autor». ureche, o voace cunoscută. Iera șoapta unui înger O altă notă, ie că din cei căror li s’a expediat voim sau demon ocrotitor. De ce nu’mi-aș avea și leu un mul «Trudiți!» prin poștă, un număr s’a grăbit să-I a' înger ocrotitor? De ce să n’am și leu cinstea de a că­ chite de sine, I rimețînd’ costul prin mărci sau prin man­ păta, ca și Socrate, brevetul mieu de nebun, iscălit dat. Ieste aice și semnul unei constintiozitățl din PartțJ 1 • abonaților noștri, pe care ne place s’o notăm. Dar m . de nepătrunsul Lelut și de priceputul Baiilarger? nu mal puțin o dovadă, că, camaradul nostru I. Neag1 Ie înse o deosebire între demonul lui Socrate și a făcut o lucrare ce ib apreciată. al mieu. Al lui Socrate, nu se arăta de cît pentru ainfnna, a avertiza, a împiedica. Al mieu, bine voeste Trudiți! se găsesc la REVISTA IDEE1: a povațiu, a sugera, a convinge. Bietul Socrate n’avea Exemplarul 1 leu. Despre „Trudiții“ SCRISOARE din geneva a vorbit de armenii. Și a atins un punct, care, îmi pare mie, ar fi trebuit și la noi sa fi fost mat de mult re­ marcat. Ie chestiei că toți naționaliștii, acel ce strigă în Franța: Franța Francezilor, cum se strigă la noi: Romînia Romînilor, sînt, in politica internațională,-țientru China Europei, Transvaalul Englezilor. Lu, noi inse se strigă: Macedonia, lui Abdul-Hamid, Naționalismul acesta ie un semn trist In urma unei evoluții științifice și morale, mal mult sau mal puțin îndeplinite în spiritul popoarelor, s’ar credd că această reîntoarcere la sentimente înguste, de clasă, de castă, căci'nu putem zice de patriotism, această manifestație, Ie un semn de regresiune in mersul evolutiv al vremel. Dai noi, acei cari cunoaștem intru cît-va starea psi­ hica a popoarelor... și nu sintem simpli spectatori, ai acestui mare teatru* de păpușerii..n noi șțjm că în­ toarcerea aceasta spre naționalism... nu Ie ’de cit o re­ voltă lăuntrică, clocotul puternic al cazanului ce dă să se rdverse..,, nu Ie de cit ultima sforțare a paraliticului ge­ neral, care se va stinge de veci, in noaptea ultărel. Și noi nu șovăira.. In agitațiile și friimintările aceste..;, cum spuneam, vedem o mișcare care-și trasează neted drumul: mișcarea revoluției sociale.. Geneva. Acacias. 902. L Dan. oe-0 cunoaștem Șl trtan ln l60, cai) Elveti’a, ionfaride ele douii-trel libertăți ce le are, îe in orl-ce.caz încă eara persecutoare a proletariatului și a proletnriatalul conștient de rolul sau. Totu-și nu le maî puțin adevărat, că in Elveția mea se petrec lucruri ce în alte tari nu s’ar putea petrece. Asu de pildă le seriea de conferințe ce se piiriudează reglilat, de la un rind de vreme, in Geneva, și in cari se vorbește de tot și de toate. Și,, ce le maî mult, sub e,rida unei ohcialituțl oare-care. Așa, notez in treacăt, conferința lui H. Berenger asupra individualismului social-, ținută in aula Umversitățel, in urma invitației făcute (le ministerul instrucției publice. Berenger a expus in­ dividualismul său social, care nu îe, pentru cel ce an cetit aiurea ce-va de Kropot/.in, Grave, Becliis, ’■ de cit nnarhismul-socialist. Berenger se ridici! contra individualismului lui Nictsche si Stirncr, care nu va putea deveni nici o dată social, căci individualismul acestora negligeazu cel maî prin­ cipal factor, pe individ, căci individul, prin ereditate, pnn diferitele influențe, ie, fără îndoială, sociabil..., are . nevoe de a-și manifesta simpatii pentru ascedenții și descedențiî săî, are considerații pentru cei cari, ca si fel, muncesc, aspiră, iubesc. Și, individul, neputind ucide aceste sentimente, ie sociabil. Dar tot acest individ, Ie necesar, ca afară de necesitățile cari-1 determină a fi sociabil, spre pildă în diferitele ocazii cînd o muncă, uu plan, o întocmire nu o poate executa sau realiza fără concursul semenilor săî, ie necesar sâ rămîe o individualitale neatîrnată, căci' nici un progres, nici o evo­ luție nu s’a întocmit și realizat de cît din încontinuu luptă dată de individualități. Berenger numește, social, individualismul acesta, ceea-ce și anarhiștil-sociuliștî, nu­ mesc, la rîndul lor, anarhism-sooialist.’le o divergență de nume. In fond lucrul ie acela-și. După H. Berenger, au fost o serie de conferințe, de Liard-Courtois, asupra închisorilor din Franța... Ce fe drept, acestea fără patronajul miniștrilor de aci. Și ie un lucru frumos de notat și de ținut minte, mal ales pentru noi, cari, -în orî-ce ocazie, vorbim de Franța, cu ehtusiasm.... In nici o țeară regimul închisorilor nu Ie mal aspru ca în Franța și Anglia. Cînd, acum cîțl-va ani, ceteam la Fillc-Elisa de Goncourt, îmi părea că am în fața ochilor priveliștile fanteziilor unui romancier. Liard-Courtois mi-a stins această fantastică priveliște, înlocuind’o cu o adevărată icoană, ce îe pictată cu roșul sîngeluî ce s’a vărsat și se mai varsă. încă. Liard-Courtois le cunoaște destul de bine, închisorile aceste..., pe cari le-a suferit, din cauza c’a vrut să-șî spue și iei cuvîntul său entusîast si drept, pentru muncitorime. Dacii Liard-Cgurtois a fost nepatronat de cine-va, d. F, de. Pressensi1-, de la gazeta Aurore, în schimb, a fost și recomandat publicului, chiar de către d. Laton, pre­ ședintele republice! genoveze. Inchipuiți-vă vre unul din miniștrii romini, presidînd pe F. de Pressense, vor­ bind despre Chestiea. Armenească. Frumoasă perspectiva. Oare nu sîntem noi și cu Grecii, cari profită în schimb destul de bine nu sintem noi acel ce ara butut palma la Abtizzia, să'ținem în orient statul juo, sa ținem în frîu uneltirile ce MaccdoncnF și Armenii ar putea să fa că hi dauna amicului nostru Abdid-Hamid ? Gine altul ar fi putut’o face? Oare nu ie un lucru natural Ia_ noi, ca din conspiratori la Paris..., căci se zice ca d. StHidza a conspirat cu Orsini și alții, la Paris, m lui Napoleon, oare nu-I natural să devenim la^ Bucureșt susțiitoriî celui mai criminal tiran, Abdul-Hi ni d, cm fiu ie natural, cu din deputat socialist sa devjl ^puUt hberal, si, din revoluționar, surgdmt in s,b®n®’ dreaptă-’a unui ministru? Frumos de F de yedem pe unul dm guvernanții noștri, ah • j Pressense... Tare mi-1 teamă inse câ acestuia nu -ni con ■veni nici de cum ast-feliii de apropiere.. B. de I ressens , ■VB. Cum Ie rar să notăm o adesinne a vre unul ro­ mi u, la vre-o mișcare umanitară..., ar ti regretabil ca și atunci cînd avem ocaziea să o notăm, s’o trecem cu vederea. La Geneva, un tînar, compatriot al nostru, d. Andrei Chirii, a vorbit contra Războiului... Ac-sta. pa­ tronat nu de miniștri, ci de liga pentru pace. Nu v'oim să discutăm utilitatea acestei ligi..., trebuie să ne mulțămîm c’un lucru, că propaganda Iei ajută pe revolu­ ționari, pregătind pe mulțl indiferenți sau partizani ai armatei, spre idei mal umanitare. Dar ar fi de dorit un lucru, cu domnii cari fac această propagandă, să caute a fi mai in curent cu mersul progresiv al științeL Așa, d. Chirii crede că dacă individul fizic ic, determinat de a reacționa după aniiinite legi..., Individul - psihic îe liber, și că iei ar trebui să ceară abolfțîea războiului. Si nu invinuesc pe d. Chirii, de a dori să facă această distincție între individul psihic și fizic: sînt o mulțime cari o fac. Maî anul trecut ara ascultat la Lausanne, un profesor de naturale, fâcînd un determinism bio­ logic și un determinism psihologic, religios. Indivi­ dul, și’prin individ noi înțelegem acel complex de., ce­ lule ce constițue mașina omenească..., individul reac­ ționează sub impulsul* exterior sau lăuntric... al împre­ jurărilor. Iei nu va fi alt- ce-va- de cît rezultatul acestor împrejurări. Dacă individul fizic ie o brută, cute iu­ bește crima, bătaea, tot ieliul de spectacole șrngeroase si 'simulacre de crimă, aceasta grație eredîtiițeî sau educației... ori-cît ar dori, a doua a sa parte, îmlividul psihic, ori cît ar dori pacea, nu o va putea nici .o dată avea. Educațiea voinței se face cu încetul... Dar se va face o dată..’. Și, conferențiarul a și atras atențiea ma­ melor, asupra‘acestei educații, cărora le Ieste, în primul rind, le ieste dat să dee o direcție copilului și voinței sale. In orî-ce caz, d. Chirii îe un eutusiast... Ture ne ie fricii înse, că, întorcîhdu-se în teară, va face ca mulți alții, va lupta pentru Drapel și Patrie..., așa cum înțeleg verii lui Deorulede din România, „REVISTA IDEEI» Pe an, 10 numere. 5 lei Jlecista se trimctc wlmw nnmaî la abonați. Abonamentele se vor aohild inuitiic. restim pe reî Cari primesc de o cam dală, din partea noastră, mi număr mul rteJiif, chin-cit îi se curerpedua ncaparat și iiumcrile din urmă, îndată ce-și ror trimctc plata. , 10, Strada Epurilor — București. I I' I 1 ).! L i i n I! ii I.1 ’ i! iî I! us �REVISTA lOEfcl 58 —------------------------ — ...______ * • k . t -r . V - “ • * ' leazu sub diferite steagdrî, c’o mult mai mare ffurie de cît dacă ar fi fost ațîțați de dorința ‘■ •a sfi-șî bune niște rele ce li s’ar fi făcut lor. Ie nimerit de asemenea să căutăm a ne da samâ După cum mi' se pare, numărul oamenilor aflători cum-că împărțirea, artificială u oamenilor, în societăfpe păruîntyie socotit ca la 500 de milioane cel-mult. deosebite, ieste în sine un izvor nesecat de ură H ‘ Măcelurile omenești1 se urcă înse peste de .70 de oVÎ încăerări, între Iei. Numele ce-î deosebesc, sînt mai mult de cît numărul vîețiiițorilor. ajuns, sa le insufle ură și vrăjmășie. Cercetați istoriea Vpesc să dovedesc, cum-că se poate- imputa, cu drept fndreptați-vfi la experiența actuală, și veți vedea ca ceâ cuvint, maî mult de cjt prî-cuî, sopietăței politice; cea mai mare parte din neînțelegerile dintre diferitele mai mare parte din aceasta distrugere,,a speciei. Și, naț-î, vin aproape pururea din pricină că națiile acestea pentru a pune, cît mai în lumină această chestie, voiu sînt niște alcătuiri dif<,-rite de oameni, numite cu nume admite cum-că se află în natura omenească o trufie și b diferite. Pentru un Englez, numele de Francez, Ue violență, care va pricinui fără doar nenumărate neîn­ Spaniol, de Italian, mult mai mult de cît acela de țelegeri, orî în ce stare oamenii ar fi puși. Dar, ndfniTurc sau de Tătar, trezește firește ideea de ură Sl tînd aceasta, totu-.șî voiu stărui să imput reglementă­ rilor-politice, faptul că aceste neînțelegeri se întîmplă de dispreț. Daca ai vrea să inspiri, tii englez; unui compatriot atît de des, că sînt atît de crude și-s întovărășite de al1 tău, milă sau respect pentru vre-until din oamenii atît de triste urmări. aceștia, nu-i vei ascunde oare mai întâi naționalitatea? In starea de natură, ar fi fost cu neputință se se găsască un număr îndestulător de oameni,' pentru o Nu veî ruga pe compatriotul tău nici de cum să aibă măcelărire, uniți pentru ucela-și scop sîngeros. Dar milă de sărmanul Francez snu de bietul German, De­ chiar admițînd că un număr de oameni ar fi putut să parte d.e ac.olen, tu vei vorbi de acesta cu de-un str,itli ajungă la o asemenea înțelegere, presupunere falșa, cu întâmplare la care cu toții sîntem supuși. 11 vei în! toate astea, mijloacele pe cări'1 simpla- natură h li-ar fățișa ca om, ca copărtaș al acelea-și naturi, supus fi pus la îndamînă, iflar fi fost nici de cum proprii aceleeâ-și legi. In deosebirile acestea politice, artifici­ perltru un atare sfirșit. Z<jîriețurî multe, stîlciri cîte ale, ie ce-va care ne insultă o pasiune de-așa natura, voițî, negreșit, ar fi , avut Ioc dș toate părțile. Dar ,n’ar în cît nu mai îe nevoe de alurniă, pentru a ne face fi fpsț de cîț puțini, foarte puțini morți. Societatea să ardem de nerăbdare, de a pleca la războiu, de-a și politica caii ne-au dat năzuințele distrugătoare, nc-au alerga la distrugere... E. Burke. dat și mijloacele de a le satisface. Din cele dintâi li­ căriri ale politicei, pană astă-zi, născocirile oamenilor au perfecționat și ‘au făcut să progreseze meșteșugul războiului, de la cele dintâi încercări rudimentare ale ghioagelor și ale pietrelor, pana la perfecției! de a-zî Dăinuirea unei rase într’o aceea-și condiție socială, Ie ii' artileriei, cu caponade, boiqțiardărî, ruini, cu toate soiurile de cruzime artificială, învățată și rafinată, în în de obște fatala pentru vieața acestei rase. Intr’adevnr, cari.sinfem acuma atît de expprți și cari sînt una orî-ce condiție socială cuprinde ce-va convențional, și din materiile de căpetenie, pe rare, după părerea poli- dacă totalitatea convențiilor ie contrară numai îiitr’un ticianilot, o socotim ca cea mar m ire glorie a noastră. punct desvoltăreî normale a vieței, fie favorabilă în Pană'unde ar fi putut să ne ducă simpla natură, toate celelalte, această acțiune vătămătoare, multipli­ putem să ne dăm samă, după pildele acelor animale cata cu vremea, v;i dezechilibra rasa cu atîta mai cari se mai călăuzesc după legilA îei, și chiar a celor sigur,, cu cît, lea va fi fost acomodată mai bine în cărora natura le.-a dat o fire mâi crudă și arme mai acest mediu artificial; Ast-feliu, afară dacă s’ar întîlni grozave de. cît ne'-ar :fi pus vre-o dată la îndăipîna un mediu social cu totul higienic, din toate punctele noastră. Ie un adevăr netăgăduit, cum-tcă oamenii fac de vedere, nu-i alt mijloc pentru vitalitatea unei rase, mult nj|u multe măceluri de oameni într’un an, de cît de cît în schimbarea de mediu, care îndreaptă o in­ au făcut leii, tigrii, panterele, jaguarii, leoparzii, hie­ fluență rea prin influențe în senz contrar. Progresul nele, rinocerii, elefanții, urșii și lupii, în speciile lor căilor de comunicație, înlesnini, ca, să zicem așa, respective, de la începutul lume! și pană a-zi. Și cu combusțiuuea și tirajul în marile furnale sociale, face toate acesțeii, animalele astea, se împacă destul de primejdiei) și mai simțită. Unul din rezultatele acestui rău între iele, și aii o cîtime mult mai mare de tur- progres ie creșterea grozavă a nebuniei in .orașe. Tot bffciuhe și de furie, în firea lor, de cît Dar, în iu noi. uvj. yai, in ast-feliu, sinuciderile se înmulțesc pe fie-care zi... Abuz afară de respectul ce vi se datoreste votmă, legislatori, al luptei pentru traiîi, muncă în ateliere nesănătoase, civilizatori ai omenirei, Orfei, Moise, Minos? Soloni, nr. a~i r’ alcoolisrn, destrăbălarea făcută lesnicioasă, contagiune Tesei, Licurgi, Numas, și tot neamul, reglementările nervoasă, atmosferă stricată: îeată atîtea primejdii. voastre au făcut cu mult mai mult rău, cu sînge-recr. Vieața organismului social, ca și a tuturor organismelor, de cit au făcut vre-o dată sau a putut să facă toate se menține prin combustiune. Dar, ceea ce arde în turbările celor mai crude animale, în groaza sau fu- furnalele cele mai active ale viețeî, nu sînt niște ninriea lor cea mai mare. terialuri streine, sînt însă-și celulele vii. Alcătuirea Relele astea nu sînt întîmplătoare. Orî-cine își va sociala de ast crează pe de o parle trîndaoi, 7ear pe de da osteneala de a scruta natura societăței, va vedea alta surmenați, sau, cum am zice, istoviți, și dă ca ideal cum-că sînt rezultatul direct al alcătuire! acestei so­ al acestor d:n urma, starea trîndavilor, starea unei clase cietăți. Căci, după cum subordonarea, sau, cu alte cu­ sociale întregi. Cel mai bun mijloc de-a limita și re­ vinte, reciprocațiea tiraniei și robiei, ie îndestulătoare gula pasiunea, îe acțiunea continuă, si tot o dată, ie pentru a face să~ dăinuiască societățile, tot așa inte­ mijlocul de a o satisface în.ceea ce are’de rațional și de resul, ambițiea, răutatea sau răzbunarea, chiar fantaziea conform legilor naturale. snu câpnțiul unui șef, unui conducător de oameni, ie Poate că nu-i tocmai superioritatea intelectuală, care-i ue-ajuns să facă pe unii să pue mina pe arme, fără primejdioasă unei rase, pentru-că, din potrivă, îeu n Scop Pnvatsau individual, pentru cele mai crează un avantaj în selecțiea naturală. Primejdiea nu > cele mai negre .scopuri^ Și, nenoro iții, se înro- stă nici într’o superioritate, ci în ispitele- de tot feliul Războiul ’ Educațiea și variațiea în cultura intelectuală REVISTA, ideei 50 |B 0<luc suMTiorițațile cu iele., Ispita la care Je ce, '\ «re« « rezista, in so.uelntea noastrămo.kmii, ît8t‘ bogățiî, dormind. Astă-zi,fînnerăbdarea noastră, noi 'Ca <le ";V L ,cu desaviișire talentul, de o nu , mai știm să dormift: noi vbitn sa- vedem genera­ '■‘“ale dintr’insul tot. Moșul prnet.c, de-al transforma țiile pururea deșteptate, necontenit în trudă. Singurul fC" ra ,u“r'' SU1"/1 'nSrire ce poate mijloc, . încă o dată, de a îngădui această neciiririată ?n' rdxploatar,ea ^ceasta\mia mășura, a superiorităților, silință, aceasta necurmată cheltuire, ie. dea o variCa J cea care le îace Pnn*.ldjoase. Luciul ie atît de necurmat: trebuie’ să ne mulțămitn ca copiii noștri să fie alta de cît noi, sau să nu fie. ’tfuiriid11**’ 1D iClt l,u . ,su 1 o verificare pana Ținta ori-cărei reforme sociale și p^aagogicej nii în formele (ie superioritate rari par semnul cel mai trebuie să fie de a mieșura în societate omenească ^âit al moștenim: cele alo puterii fizice și->de'pusilința, condițiea neapărată a orî-căriiî progres, ci,'din s reî musculare. Daca un om are o forță atît de în­ potriva, de a mări silința productivă, printr’o mai tinata, ca să gindească a scoate dintr’insa folos, si, buna organizare și distribuire de forțe, cuiri se mătește & se face, bună oara, atlet, iei-scade-mult sortii adesea cîtimea de muncă produsă într’o zi, coborând, Ip existență pentru șine, si deci, și pentru rasâ-i. Cu de la două-spre-zece la zece,, ceasurile de muncă; Pentru tmite astea, forța fizica se confundă, în oare-care mă- .aceasta, cel dintâi luerd de făcut, ic a se pUne’’ome­ ,rî chiar cu condițiile viețeî. Dar a voi să exploatezi nirea și mai cu-samă copiii în cele mai bune condiții „Jitiile viețeî, însamnă d le pierde. 'Ce! mai bun higienice: purificare de case, de locuri demuncă, scădere nncipitt al ori-cărei higiene morale, ar fi, asMeliu, de muncă și scădere destudiu. Al doilea, trebuie de sub­ •j a îndemna pe individ sil se cruțe p^sine, să nu pri- stituit, pentru un timp, la-mase, o muncă'intelectuală, -eâscă/ia sine sau la copiii'săi, un‘talent oare-care, bine cumpănită, înlocui muncei materiale. La clasele o găină cu ouăle de aur ce trebuie tăeată, să vadă avute, trebuie, din potrivă, de compensat printr’un mi­ în sfîrșit vieața ca trebuind nu să fie • exploatuia, ci nim de muncă materială, desechilibrarea ce o aduce, 'c(lUgervatu, îmbunătățită și propagată. fie munca esclusiv intelectualii, fie trîndăvieâJ Din nefeUrniai'ea acestui principiu, de cruțare fiziologică, în ricire, în zilele noastre, creștei?rea prevedere! sociale are educație, ie arta de-a cumpăni și dirigia cultura, cu loc inaî cu samă în sfera economică. Prevederea eco­ osebire cultura intelectuală, de-a nu o face prea intensiva, nomică ie înse adesea-orî în opunere cu prevederea ea limitată la un singur punct al inteligenței, ci1 de cu adevărat socială și higenică. A aduna un capital a nroporționă totdeauna extensiunea cir intensitatea. în băni șl chiar în slavă, ie adesea contrarul de-a Un principiu nu mai puțin important, trebuie să fie aduna sănătate și putere pentru rasă. Uitați-vâ la nn chiar alternanța cult.urelor în rasă;/ Variațiea în educație tînăr sărac. Ca să se poată1 însuTa, dînsul așteaptă ur trebui să fie o regulă tot atît de elementară ca și ca pozițieahii socială să fie îndestul de înaltă; Se co­ io agricultură, petitru că îe cu totul cu neputință de-a pleșește-‘de muncă:' examene, preparați! în’sboalele cultiva necontenit, cu izbîfidă, o plantă în ncela-șî statului. Iei se însoară în vrîstă, cu un sistem nervos pămînt, o aptitudine în aceea-si rasă. Poate'că va veni surmenat, în condițiile cele mai proprii pentru dege. ... .. fi nerarei*. Tasei. Maî mult, în virtutea-prevedere! econoo zi, cînd se va distinge ocupațiile susceptibile de-a de-o rasa, precum distingi mice, care l’a călăuzit până airi, i^t. v«- reslrluge și nuebuizate sau îmbiinătutitei... . , • 'j ---------in agricultură plantele cari istovesc sau cari îmbu­ murul copiilor, alt prilej de degenerire, c°i întâi născuți fiind departe, în in mijlociu, ae de an a fi cei mu nn.i bine mue mz.eb-r.iLi, înzestrați, nătățesc pămîntul. Ocupuțiea sănătoasa, în toată puterea puterea rund ri«o r •• * • ’ — Concliiziea, ie că- adesea îe antinomie între prevederea cuvîutului, îe ocupuțiea plugarului sau omuluii de de tară, t și mijlocul de-a conserva un șir f de. ’ generații J ț2' robuste economică, care are doi termini, a cruța bana cu. cea și tot o dată strălucite, ar fil di de-a face face că. să alterneze niaJ )nars\ înverșunare, a-ț7 cheltui puterile fara nici o -' 'la țară, , ”, de-a ' ’le’ cruțare, între prevederea economică și prevederea hipentru iele șederea la oraș și- șederea scîilde în vieața vegetativă a țeranulur, de gienică și inoî-ală, care constă în u-ț7 cruța săhătdtea Mare Bă se scalde în vieața vegetativă a țeranuluî, de , ,x_ intelectuală ------ 1? și nervoasă a mi.ți cheltui puterile de cît în• niăitira^n ctirc chel­ cîte ori s’ar -V. fi sleit în vieața a locuitorilor de oraș. Acest ideal, de - cari sin tem tuirea, ’foartP- curlnd reparabilu, conslițue un exercițiu '' departe la noi,’ ar fi lesne de îndeplinit, fiind-că îl în loc de; epuizare. n vedem îndeplinit adesea în Englitera, unde- însemnăDupă cele ce preced, creșterea- prea repede a ețotatea pronrietățeî teritoriale, unde deprinderile unei nomiei, ceea ce reprezintă o cîtime eitime de munc munca fizica ’ 'vJi—r ,'a1 nn^popot? vieți ma! sălbatece fac. ca aristocrației! și burghezi ea făcută inutilă, ie purureaprimejdioasa engleză ă s treacă cea mai mare parteJ existenței vaaiu. cînd nu s’a produs -o creștere creștere proporțională proporțiom â capa­ lor Xlare ■ în manuare, într’un siiu de castele în citate! îm intelectuale Rl si morale, cate care Să să -im ingădr.e de a case țărănești, în ocupațiile de țară, cari sînt o dis- întrebuința . în alt chip puterea fizică pusă in libertate prin economie. Ori-ce cruțare economică pout^ fi un tindere; o discordare. d< ori-căruî organism'. . prilej de risipă «morală. Adevăratul progres Țonstă' in Fără a voi să tragem o eîtu-și de mică linie de transformarea metodică a muncei fizice în muncă inte­ purtare, in conjecturile atît de complicate caalegerea lectuală bine orînduita, nu în încetarea sau in scăderea unei profesii, credem că ie o datorie pentru educator, muncii. Idealul social ar sta într’o producere absoluta, de-a nu sili nici o dată pe- fiu, de a urma profesia adăogîndă, mu ltărnit bine înțeles, variației, pe cînd imulțămită, Părintelui, orî de cîte ori, cel puțin, profesiea aceasta, ntbPeoiomic ■ ■ ' ;nu îe de cît scăderea1 neixsitîîțrî ac aduce, cele, maî dese ori, o scădere'-de fapt-în producere. Ie v.-rbii-dp u substitui nec^iedfiâ>r cxtirnc, foame și mizerie,' cari au silit-păra acunift r om la o muncă adese nemăsar itft, o sene de »/•cine-va. Calitățile reale ale unei Vase nu se pierd, p ^esitutl ini Chv, dc tri buintl întileclmdn} șt n.Urul^ cdresdin pricina - ca-nu au fost-puse în lumina. numai de puuzi’nd unor capăcuâți nouă, cafi te vor împinge la o cît Iele mai curîiid se a'cumuleapâ, și geniu ... muncă > ct/uiații,■proporțitmulu1puterii-r tulc^ t-eea-ee 11 de loc de cît din găurile în -cari săracii au g™™™ fi, .traiisfonimreu silințeiorfizice și tensiunei moscul ave. 21 cu zi talentul, fără a-1 cheltui în nebunii. Ni tara în tensiuhe. nervoasă și fu atenție, dar în'atenție ■ re­ oare-o re rațiune, Chinezii decorează V?-^ nis^e gulată, variată, uplicîndu-s-, asupra a diferite-obiecte, P-rințt în licalul copiilor: • copiii «kbn f » rnș cu intervale «de -odihițu. ■ r CoP>î risipitori, si, capitalul pe care ret fl cli£ltu.. '* -M. GrvĂu. •' ni' vine de la■ d’însii. Natura cîștigă iele mai mari tsEssssxs »."e: ! 'I i I > 1 ij ! I|h I 1 ■ Î3| i ii I I I I ti •li 1 h* �REVISTA IDEEI 60 Necesitate Absolută O dată, cei trei bătrâni, Ulaya, Darnu și Purana, pe cînd ședeau pe pragul căminului lor obștesc, tînărul Ca­ sana, fiul rajah-lei Likavi, se apropie și se așeză în tă­ cere alăturea de iei. Fața flăcăului iera palidă, ochi-i pierduseră strălucirea tinerețe!, ierau întunecați de o mâhnire mocnită. Bătrînii schimbară o privire și bunul Ulaya luă cuvin tul. — Ascultă-mă, Casana, destaînuește acestor trei bă­ trâni, cari-țî doresc ție binele, ce-ți apasă sufletul tău, ce ai de c-ît-va vreme. Din leagăn soarta te-a copleșit cu darurile iei. și totii-și, pari ntît de nenorocit, ca cel dm urmă din robii tatălui tău, .ca sărmanul Djevaka, carele și chiar ieri a putut să.simțească greutatea mînei logofătului vostru... —, Sărmanul Djevaka, ne-a arătat rănile de pe spa­ tele -Iui, zise cumpătatul, Darnu, iear. Purana milos­ tivul adaogă■ . . „ ' ■ — Intr’atît, că voim să-ți ațintim băgarea de sumă asupra acestei, drugă Casana. La aceasta, flăcăul, săltă din locul său și spuse, c’o viociune pe. care n’ar fi fost de bănuit c’o are. — Nu-mi mai faceți dojeni răutăcioase, iubiți bătiîni. Pe cît văd, mă credeți răspunzător pe mine de toate rănile de pe spatele robului Djevaka, făcute de cătră logofăt. Și ieu mă îndoesc foarte, de-a fi răs­ punzător chiar și de. însu-și faptele mele Bătrînii schimbară din nou o privire și Ulaya urmă: — Zi fiule înainte, de vrei. De vreu, îl întrerupse flăcăul, cu un zîmbet amar. Rămîne de știut, dacă am vre-o voință. După care, tăcu. Tăcerea iera desăvîrșită. Numai vîntul mișca vîrful unui copac, smulse o frunză din iei și frunza căzu la picioarele lui Purana. Și, pe cînd Casana o urmărea cu o privire posomorită, o pieatră se deslipi din stînca arsă de. soare și se rostogoli în jos, pănă la malul gîrlei, unde tocmai se .odihnea o șopîrlă mare. In toate.zilele, la aceea-și vreme, aceasta se tîra pană la locul acela, și, ridieîndu-se pe picioa­ rele dinapoi, își închidea ploapele ochilor iei holbați, pârind a asculta tîlcul bătrinilor înțelepți. S’ar fi putut crede că trupul verde al tîrîtoarei cuprindea vre un brahman înțelept. De. asta-d.ată, pieatra izbăvi acest suflet din verdele-i înveliș, spre alte transmigrărî. Un zimbet amar oțărî fața lui Casana. —■■ Ei, dragii miei bătrîni, întrebați frunza asta, dacă de bună voe s’a desprins de pe cracă, sau pieatra asta, dacă de bună voe s’a deslipit din stînca, sau pe șo­ pîrlă, dacă dorise iea să se găsească sub bucata de pieatră. A sunat ceasul, și frunza a căzut, șopîrla nu va mai asculta la. tîlcurile voastre. Ceea ce știa, ie că~ așa trebuea sa fie. Poate mi-ți spunp, cum-că aceste toate trebueau și puteau sa se petreacă alt-feliu. I — Nu, ziseră ce- s- ’a- — întîmplat,, tre„ A bătrînu. Tot w —săvîrșească. după rostul înlănțuire! obștești a întîmplărilor. ,»or* — Singuri voi ziceți. Atuncea, rănile de pe spatele lui Djevaka, trebuie să fi fost cuprinse în lanțul obștesc al întîmplărilor, și, fie-care din iele, își avea locul’insemnat, de la începutul veacurilor, în cartea Necesitătei absolute. Și voiți ca ieu, care nu sînt ni- i ieu mal mult de cît o pieatră, de cît o frunză de pe pomul obștesc al vieței și de cît o șopîrlă, de cît o picătură de apă dm pîrăul acesta, dusă, de o putere necunos­ cută, de la izvor pănă la revărsare..., voiți să mă îm­ potrivesc putere! cursului care mă duce cu iel..v Dînsul împinse cu piciorul pieatra sîngerată, care căzu in apa, așezi ndu-se ieara-și lîngă bătrînî. Ochii Jui ț/»Wna își luară din nou înfățoșarea de mâhnire REVISTA IDEEI mocnită. Bătrînul Darnu tăcea, bătrînul Purhna (]ă. din cap. Singur Ulaya porni să rida și zise: — In cartea Necesități» absolute, fără îndoiau . scris ca ieu sii-țî povestesc, Casana, ceea ee 6>a tîmplat cînd-va acestor doi bătrînî, Darnu șipur ’«* pe chre-i vezi înaintea-ți... Tot în această carte scris, că tu trebuie să asculți aceasta povestire. 16 Și povesti ciudata întîmplnre, a celor doi teyarS L ai sâi, pe caro ceî doi înțelepți o ascultară zîmbin? fără a zice nici da, nici ba. (1 ■ ,1 ’ ’r 1 * * In țara unde înflorește lotus și unde rîul sfînt în­ tremară valurile lui, nu se cunonșten brahman mai în țelept cu Darnu și ca Purana. Nimeni nu adînci cha^ trele, mai bine de cît iei, și nici pătruns’» mai niultîn înțelepciunea străveche. Dar cînd amîndoi pășiră pesț marginea vere! din vieața lor, și cele dintâi vijelii n]g îerr.ei, li-mpestrițară părul cu fulgi de zăpadă, iei to|. nu se aflam mulțumiți. Anii treceau, mormînțul se a. propiea și adevărul părea a se depărta tot mai mujț Atunci, știind prea bine că nu Ie sta în putință ca să îndepărteze mormînțul, se hotărîră să se apropie de adevăr. Darnu, întâiul, îmbrăcă haina de hagiu, atîrnă o ploscă plină cu apă la,șold, își luă un toiag șj 0 porni la drum. După o călătorie anevoioasă, de vre-o doi ani, ajunse la poalele unui munte înalt și zarj hăt sus, pe unul dintre vîrfuri, pe unde norii trec slobozi în timp de noapte, zări ruinele unui templu. In pajiștile de pe- lîngă drum, păstorii își pășteau tur­ mele. Dan u îi întrebă, ce felin de templu iera acela, ce felia de oameni își aduceau acolo jertfele lor, și cărui zeu le prinoseau? Păstorii, își întorceau numai privirile, de la munte spre Darnu, carele-i cerceta, și nu știeau ce să răspundă. In sîîrșit, ziseră: — Locuitori ai văei, noi nu putem să-ți spunem nimic. Dur se află între noi bătrînul păstor Anuruja, care-și păzea, odinioară, turmele pe înalțimele acelea. Poate să știe iei. Și iei chiernară pe bătrîn. — Nici ieu, zise acesta, nu pot să-ți lămuresc, ce felin de oameni au fost acei , și pe ce timpuri și căror zei își aduceau jertfele lor. Dar tata a auzit din gura bunicului, cum-că străbunul mieii povestea, cum-că coastele acestor munți ierau locuite odinioară de-un neam de înțelepți, care-a r perit cu desăvârșire în ziua. cînd a durat templul acesta. Iear zeul se numea iVece, -'f sitate, abufiliitU. — Necesitate absolută, strigă Darnu. Au nu știi tu cum-va, dragă bădica, ce înfățișare avea dumnezeirea ceea și dacă mai sălășluește cum-va în acest templu? — Ie nnevoe pentru noi, oamenii simpli, zise bă­ trînul, de a răspunde la înțeleptele tale întrebări. In tinerețele mele, dar ie de mult de-atunci, îmi mînam turmele la pășune pe coastele acestea. Pe vremea ceea, se mai vedea un zeu, de pieatră lucitoare, neagră. Cîte 0 dată, cînd ieram prins de vre-o furtună, și furtunile sînt strașnice în jidovinile acestea, îmi adăposteam turma în dărîmăturele acestui tempul vechiu. Și pu arare se vedea, alergînd de pe coasta învecinată, păstoreasa Angapali, cuprinsă de fiori, înspăimântată. 0 încălzeam în brațele mele, pe cînd bătrînul zeu ne privea cu un zîmbet ciudat. Dar nu ne-a făcut nici o dată vre-un rău, fiind-că poate Angapali îl împodobea în tot rîndul cu flori. Totu-și, se spune de unii... Aci păstorul se opri, privind cu bănueală pe Darnu, pare că i-ar fi fost rușine, de a urma înaintea-i istorisirea. ’ .i — Se spune, ce ? Nu te sîi și spune, îl zise înțeleptul — Merge vestea, cum-că, închinătorii bătrînului zeu nu au pierit cu toții, și că, cîți-va, împrăștiatu-s’au in lume... Și, cîte-o dată, într’adevar prea rar, iei vin 61 întipărească chipu-i în minte. După aceea, descoperîndu-și burta își aținti privirea asupra locului unde “ 1 einpbb dădeau de niște chipuri, de.niște stîlpi ce buricul îl legase, înainte de naștere, de sinul maiceî ’>% r.nttu a oameni cari ședeau, acoperiri de ederă sale, pentru-că se știe că între ființă și neființi se așază 5 nlaute cățărătoare. Pe cele mai multe din aceste toatele ce sînt de cunoscut. Tot de acolea trebuie să ^Ârile ÎȘ» fticea? cu,buri- Apoi, încetul cu încetul se nască ori-ce desvălire pentru cel ce contemplă. Amurgul zilei dintâi și zorii cele! de-al doilea îl Cfăoeau în praf. Ppovestea asta făcu pe Darnu să cadă cam pe gînduri. găsiră în starea asta. Apoi, amiaza arzătoare făcu loc de multe ori răcoare! serei și negurilor nopței și ra­ Au nu cum-va ajung acuma la capăt, cugeta iei. c<rJ5 ieste: cel ce nu vede, ca un orb, ce nu aude, zelor soarelui ce resărea. Dar Darnu ședea mereu tot „un surd, ce ie nesimțitor și nemișcat, ca un pom, într’aceea-și stare, întinzînd arare-ori plosca Ia apele curgătoare ale izvorului sau ridicînd fără să-și dee pla « aJuns lu bniștea și la știința deplină. samă vre-o poamă. Ochii înțeleptului i se păinjiniră nCgi întoreîndu-se cătră păstor ii zise: și modulările i se înțepeniră. Dînsul simți la început 'J. pa bine de-mi arată calea spre templu. dureri din pricina nemișcărei, apoi simțirile acestea piePăstorul i-o arată, și, pe cînd Darnu se apucă să urce rire în adîncimea neconștiințeî sale, și, înaintea ochi­ înicește poteca, întrețesută de iearbă,. iei se uită lor pironiți ai înțeleptului, o altă lume, lumea contem­ hng după înțelept și zise cătră tinerii săi tovarăși: plare!, își înșiră vedeniile și chipurile sale imaginare. Dacă omul acesta n’are să fie o nouă, jertfă a Astea nu mai aveau nici o legătură acum cu cele ce ■eeliiulu! zeu, atuncea în loc de baciu, să mă socotiți le simțea înțeleptul în contemplare. Desinteresate și \ pe cel mai tînăr dintre mieii sugari. Să mă în- absolute iele își ajungeau lor înși-le, habar n’aveau, și 'igați ca pe un bou și să mă împovărați ca pe un nu se îngrijau de alta, și Durnu socotea că-i vor descatîr. daca vechiul templu nu va mai număra >un zeu... vului fără doar adevărul... păstorii, ascultară sfiicioși, pe bătrîn, apoi se îmNu se știe cît timp trecu așa. Apa din ploscă se usca, rastiară prin pajiști... Iear turmele urmau a paște în finicul își mișca încetișor frunzele, poamele coapte pace, plugarul urma a merge după plug, soarele a se desfăceau și cădeau chiar la picioarele înțeleptu­ lumina, noaptea a se coborî pe pămînt și oamenii ur­ lui, fără ca acesta să se plece să le culeagă. Iei se mau wu„ a-și căuta de nevoile lor, fără a se m;ia! gîndila simțea aproape isbăvit de sete și de foame... Soarele înțeleptul Darnu. Nu mult după aceea, alt călător sosi de âniiază nu-1 mai încălzea, răcoarea nopței nu-1 mai la'poala întrebă și de noian calea care duce trudea. La urma urmei, nu mai deosebea lumina zilei . i_ muntelui -------+-oij,î și c, țnffaKn ci iei Toi ric. nova/înna la templu. Și după ce-i fu deslușit de cătră bătrînul de negurile nopței. păstor, porni la rîndu-i a se urca voios. Iear bătrînul Atunci, privireî lăuntrice a lui Darnu, se înfățoșa desvălirea atît de mult așteptată; O tulpină verjie clătină din cap și zise: de bambu îi purcese din burtă, sfirșindu-se, ca o r- Iacă și altul. mlădiță simplă, doar printr’un nod, care dădu alt Iera Purana, care călca pe urmele înțeleptului Darnu nod, crescîud ast-feliu pană la al cinci-zecelea nod, gîndind în sinea lui: ° — Să nu se zică, că Darnu a aflat adevărul la care numărul anilor lui. In vîrf, în chip de foî și de flori, se ivi ce-va' ce se- asemăna cu zeitatea din templu. Acest Purana nu a putut ajunge. ce-va, îndreptînd asupta lui Darnu niște ochi batjo­ * * coritori, zise înțeleptului, după o scurtă tăcere-: Darnu în vremea ceea, ajunsese pe culme, plin de — Sărmane Daruu, de ce-ai venit pănă aicea, cu cele mai înalte gînduri. Suișul fusese anevoios. Picio­ prețul atâtor chinuri ? Ce cauți tu, sărmane Darnu ? rul omului, se vede, nu prea călca pe cărările astea mîn— Cat adevărul, răspunse înțeleptul. cate de verdeață. Dar Darnu înfrînse toatejjiedicele, — II ai în față, căci ieu sînt ceea ce cauți. Dar vitejește, și, în sfîrșit, ajunse la intrarea pe jumătate văd, după căutătura ta, cum-că nu prea-ți sînt drag. dărîmată a templului, de-asupra cărei se mai cetea — Nu te pricep, răspunse Darnu. această veche inscripție: «leu sînt Necesitatea absoluta, — Asculta, Darnu. Vezi tu cele cinci-zeoi de no­ stăpîna suverană a ori-cărei mișcări». Zidurile n’ayeau duri ale acestui trunchiu? drept ori-ce altă împodobire de cît niște frînturi de — Aceste cincl-zeci de noduri îmi înfățișază vnsta, oare-cari numere și de tainice socoteli. zise înțeleptul. A Darnu întră înăuntru. Din zidurile vechi se îoalța l»" — Și stau așezat în vîrful lor, pentr_u-ca ieu sînt niștea cea mai desăvîrșită a unei vechi distrugeri, In»»- Necesitatea absolută, stăpîna suverană a ori-cărei Șteamortei. Dar si distrugerea însă-și părea încremenită, mișcări. Tot ce ființează, tot ce trăește, totul ie slab, lăsînd în pace dărâmăturile seculare. Intr’un zid gros, fără putere, și, sub înriurirea Necesitătei, ie dus fatal se aflu o boltă. Cîte-va trepte duceau la altarul in spre tiuta existenței sale: moartea. Ieu sînt care am care se afla un zeu de pieatră lucitoare, neagră, care călăuzit cele cinci-zeci de noduri ale vieței tale, de Privea cu un zîmbet ciudat, această priveliște de mo- la leagăn pănă în clipa de față. Tu n’ai făcut nimica “orită părăsire. Un izvor se strecura printre pietrele în toriă vieața ta, nici o faptă bună, nici una rea... de pe jos, împlînd tăcerea răsunătoare de murmurul In pornirile tale de compătimire, tu n’ai dat tiu sin­ idelor sale. Cîți-va finici se înălțau catra înaltul ce- gur obol unui cerșetor, nici o singură lovitură, dtn ce se vedea de-a dreptul prin copenșul dararaat, răutate de inimă... Tu n’ai crescut un singur trandafir trandafir jos un singui în orădîna împrejmuire! tale, nici ai dat jos singur §l*si hrăneau radăcinele din apa răcoroasa. . °arnu fu cuprins fără voe de farmecu! ciudat al copac din pădure. Tu n’ai prăsit un singur dobitoc, te-au tocului acestuea si se hotărî a întreba zeitatea tainica, nici ai strivit măcar unul din țînțarn cari _te-au 51 cărei duh pare că se simțea încă în templul dan- supt. Tu n’ai făcut, în toată vieața ta, o singura miș­ ,n“t. După ce luă apă proaspătă din isvor și culese care, fără ca iea să nu fi fost mai dinamte socotita riin cele ce5 .uuuouu. .bătrînul smochin r- lașa. sa-i . de mine, care sînt Necesitatea absolută. Purtările cu îmbîelșuffare din vîrfu-I, înțeleptul P°tm tak, bune te umpleau de mindrie și greșalele taie ÎH pn“ce pregătirile, după regulele prescrise in cartea co inneaa grozave remușcan. Inima ta se zbatea de dratoci l?mplărel. Mai întrlî, se așeză în fata zeului, cu jn sau vr5i,niișie, ?1 îeu, iea îmi r.deam de tine, C1°?tele îndoite sub iei, ști privi lung, catind sa-și 5? !i|! 1 1 ! ■ i i | i '! I țț �G2 REVISTA JDEEI REVISTA IDEE! peptru-că ieu sînt Necesitatea: absolută, care soco­ grijea. Slăbi, se-uscă, amorți. Pierdu-noțiunea de r tește și regulează toate., Cînd învățaî în maidan, pe și loc, nu-'inaî1 deosebea ziua 'de noapte șj Jt : -p niște nepricepuțî ca și tine, ceea-ce t-rebueau să faca mereu : <Iea acuma îr mine-s' liber». De la nn ofr i sau să .se ferească de-a .face, ieu rîdeam și-mi ziceam: vreme, păsările,- obicinuite- cu nemișcarea-!, v/ uite. înțeleptul.Darnu, care-și d<ș.fășurii înțelepciunea,, în zborul lor, de se așezară .pe dînsul. Apoi, o per°,r^ unor gura-cască și,proști» și-și împărtășește sfințeniea de turturele,' făcură cuib pe capul înțeleptului «*Cl,e sa cu păcătoșii. Dar, dacă Darnu,face așa, no face crescură, fără hJbar. puii, în cutele turbanului i, Jî> — Paseri neroade, cugeta înțeleptul Dnrnu, cînd *’ nici din sfințenie, nici din înțelepciune, ci pentru-că ieu, Necesitatei absolută, sînt ca un val, iear Damu întâi gunguritul soților, apoi ciripitul puilor îî a:’,Uai’ ca firanza luată de vajul acesta... Tu crezi că iești adus la cunoștință prin 'vălul libertăței sale luuntriie p’5 aice de căutarea adevăiului. Dar,.s’o știi bine, că pș cînd așa, iele st? supun Necesităței'absolute, pentm aceste ziduri, în socotelele mele, sînt scrise ziua și Iele nu-s libere. • . " .. « ceasul, în cari tu trebueai să pășești pragul acesta. Și chiar cînd umerii i se acoperirii, cu ... WWUMI/ ue încetul, de.) Sărmane. înțelept. < 'i ' ■ strat de găinați, lel totu-ri își zicea: . , a — îmi ie de tine greață, zise înțeleptul cu scirba. — ...Iele și -asta fac, fiind-că’nu sînt libere...' — Știu,.pentru-că tu te credeai liber..și afli acum Iei da, ie],; se vedea liber, cît sO poate de mu|t de la.mine, că îeu, Necesitatea absolută, sînt stăpîna aproape He-asemenea cu zeii.:. Din păniîntul pietro-’ suverană a acțiune! tale. se ridicară tulpinele subțiri a plantelor acățâtătoare Atuncea Darnu, furios, apucă cele cinci-zeci de no- cari se-încolăcirii în jurul mădulărilor sale nemișcate, j.._y li- x._i_:_-r 1- -t-e---------J i- --î-i: -i--------j_ Js----------- 1 duri ale tulpineî, le frînse și le zvîrli, departe de dînsul. — leatăce fac cucele cinci-zeci de noduri,ale vieței .mele, zise iei, pentru-că toți’ acești cinci-zeci O singură dată, înțeleptul Damu fu- pe jumătate de ara am fost jwărica Necesităței,ml cărei jug voesc. scos din idesăvîrșita sa..Recunoștință și resimți; chîar să-1 scutur acuma,, cînd o cunosc, ca să-mi redobîn- în cutele cele mai adinei ale inimei'sale, oare-ciu desc libertatea. , i ușoară mirare: ivirea înțeleptului Purana îeru pricina. Necesitatea, nevăzută, în întunericul care învăluea Răcind în toatele întocmai ca și Dnrnu, Purana se ochii paenjiniți. ai înțeleptului, zbucni în rîs : apropie de templu și-i păși pragul, după ce-î ceti Cu. toate astea, tu iești al mieu, sărmane Darnu, inscripție» din^-față. .Iei nu prea s.imăna cu înfrînatu-j pentru .că ieu sînt Necesitatea. - . . . . tovarăș: fața-i rotundă respira bunătate. Mijlocul tru­ . Atuncea, Darnu, deschise ane-voe ochii și simți de pului său se « rotunjea în chip phieut privire!, ochii o dată dureri în picioarele sale amorțite. Cerc-înd a se îi- străluceau și buzele-i zimbeau. In înțelepciunea sa scula, căzu numai de. cît înapoi,. pentru-că, în . clipa iei nu icra nici, o dată mândru ca Darnu. Iei c-inta cînd vroea să-și distindă mădularele, văzii că faptul mai curiud liniștea fericită de cît dibertateâ-. Du.ij acesta șe și afla notat în socptelele înscrise pe ziduri, ce făcu înconjurul templului, se apropie den boltă, a căror noimă acum o prinse. Și, ca venind din altă se închină înaintea zeului, și, zărind izvorul, izărmd lume, glasul Necesităței ajunse pănă la iei: smochinul zise : I- ui — Hai, scoală-te, sărmane Darnu, zicea, aceasta, tu — Jeată o Zeitate cu zimbetul plăcut, și leafă un ale cărui mădulare.-sînt amorțite. Țu vezi, 999,998 din izvor de apă dulce și un smochin. Tot ce trebuiecunuî 1.000.000 din frații tăi o fac, pentru că aceasta ie necesar. om pentru o contemplare plăcută. .Și iaca și Darnu. Darnu, cuprins de ciudă, păstră aceea-șî poziție, care-i, Se vede că-i acuma atît de fericit, că paserjle i scpricinui și mai grozave dureri. Dar Iei își zise-: cuibaresc în cap. , , rr- Voiu fi singurul din acel milion, care nu se. va Totu-șr.’priveliștea înțeleptului său tovarăș nu i?ra supune Necesităței, pentru-că-s slobod. .' din cele mai înveselitoare. Dar Purana, după ce îl Ou toate astea, soarele, ureîndu-se pănă la zenit, ra­ privi lung, cu venerare, îi zise : zele,sale, răzbătînd prin spărtura, coperișului, îi ar­ — Rară , îndo ea]a, dîn-ul se bucură de fericirea cea deau trupul, pe cura hainele nu-1 mai acopereau. Darnu mai înaltă, pentru-că iei li’a alergat nici o datfhde întins*?, mîna.pentru a lua plosca, dar văzu îndată că cît la mijloiv-ele cele îmi aspre ale cont^mplărei. 'Cit această mișcare Iera de-asemenea notată în numărul de, mă privește pe mine, nu nazuesc lu treptele cele mai 999,998, șijînuceia-și timp, auzijNecesifatea cârca îi zise: nalte ale fericire!, și am de' gînd sa povestesc Lovh— Sărmane înțelept, trebuie neapărat -să bei. rășilor miei ceea ce voiu vedea pe treptele de jps,. Dar, Darnu, far,a atinge plosca: Apoi, bău cu poftă din izvor, gustă cîte-va poame,, — N’am să beu, pentrurcă-s liber. Atuncqa, din ungherul cel mai îndepărtat al templu­ se așeză cum îî verii mai îndămîniî.aproape de Darnu lui, se auzi, un rîș, și, în acela-șl tjmp, o poamă coaptă, și se apucă să-și facă contemplarea în regulă, Adicăli după, ce-și descoperi pîritecele, își aținti ,dchiî asupra din smochin, se,desfăcu din creangă și că?u aproape de mîna înțeleptului. Darnu își dete sama, că aceasta buricului, după, chipul înțeleptului dintâi. Timpul trecea asț-feliu, totu-și mai încet de cît leni o, noua ispită: a Necesităței absolute, împotriva tru Darnu,adesea, pentru-că bunul Puran-i își,întrerupea coiilibertăței sale lăuntrice.. - , , templarea pentru templarea adesea,Dar, pentru -r- N’am să.^mînînc,-zise ie], pentru-că-s liber. poAme guetoasc. Li a se întrama cu apa și clJ gustoase.' Dar,purcese în sfîrșit, .' îeară-și un rîs în fundul templului, și înțe- poame de-al doilea înțelept de și diu pinteede cehă da.nl 2 14 asemenea o tulpiD1i' leptului i se păru ,că Rude izvorul murmurînd ‘ nvoo' fn'tJ- „ i ■ care avea tot cincî-zeci de noduri, potrivit cu vîrito-JSărmane Darnu. In vîrf se ivi, îeară-și, Necesitatea, pe care Puf an'1.-■ Dînsul se mînie- de-al binelea și repetîndu-și în sine, necontenit, cuvintele : «sînt Jiber, liber, liber-», remase toropeala semi-fiiuț'ei sale, credea că o vede ziinbin11 nemișcat,, fără a asculta glasul ispititor al izvorului, drăgălaș și cărei'îel îi respuriclea c’un zițnbet dale®— -Cine iești tu, plăcută zeitate, fără a se uita la poamele ce cădeau., Și pentru ca -------uusoiuui,întrebă îel.,: _ . — cinci leu sînt Necesitatea poame-lejjri ciuda,libertăței sale, să nu ajungă să-I.cadă cele zepi de noduri aie absolută, vietei tali care a c51.««?,t . le cinci zeci de nAdm-r «în *rie. Toate m gura cum-va, iei o ținu închisă, cu dinții încleștați, tale au fost făcute nu de tine, Ai de ... a r.ori-cnr?! —, ... .XX. n mine, pentru c* l.ndel,]n&ata vre,«« starea asta: foamea și ieu sînt stăpîna H absolută sînt absolută a. ori-cărei miSciirî. , • ‘dnvîrH i m-a- mun5eau- turnai singurul gînd, de a ieu1Să stupina fii 1— fts «V blagoslovită —uș, 7jSg puranil) văd cum-ca n , urnei întregi, cum-că iera cu totul liber, îl în- degeaba am Venit ieu î‘ la tine. Urmează1 și:n viitor Jin cînd in.cmd la izvor, sau rukgînd o poama S zutu 10 “ sal'- Ceea-ce iei Lea din “e in X tU m»i I-utin» plăcere, de oaro-ce toropeala confemnla Ware >1 eoVKjea tot mm m„lt, ; 'oa aind in .apropiere de mîna-î, trebuea să tacă oar“S cure S1lmț.a, sa le culeagă din pom. In cele din urmă j<i zise: ' _ Intr’adevar, ieu sînt un înțelept nerod car? pentru ca sa depărtat de adevăr, ie prada unor copilărești. Au nu pentru aceasta dulcea zeitate întîrzie de-a nn face destăinuirile sale? Uite o poama coaptă în pom și stomacul mi-i gol. Trebuie oare ca mai mtai sa iac o silință a voinței mele, și să-mi obosesc, apoi mușchii, s o am ? Dar legea Ne< esităței nll spune oare limpede : acolo unde se află un stomac flăminzit, în fața unei poame, asta din urmă trebuie neapărat să fie atrasă- de stomac... Deci, bună Nece­ sitate, mă las în voea ta. Nu-i oare asta cea mai sublimă din fericiri ? Și ieată-l, adîneindu-se într’o. contemplare deplină, după chipul lui Darnu, așteptînd ea Necesitatea să-i împlinească dorința. Și, pentru a-i înlesni sarcina acesstea, dînsul deschise gura cătră smochin. Si așteptă „ zi, așteptă două, așteptă trei. încetul cu îAcetul ziinbetu-i împietri, rotuugimea dragalașu a mijlocului Său pieri, grăsimea de sub pirlea-i i se slei și vinele i se iveau. Cind ceasul să cadă poama sună în cele din urmă pentru Iea, și cînd, căzînd, lovi n tsul lui Purana, înțeleptul nu o mai auzi, nici nu o mai simți. O altă pereche de turturele își făcu cuib și-n cutele turba­ nului său, găngurirea puilor se auzi în curînd, și umerii lui Purana, se coperiră, la rindul lor, de un strat de găinați. Cînd vlâstarri de ederă și plante acățătoare, pline de suc, se colăciră în juru-i, nu se mai putea deosebi înțeleptul cel înfrînat, care lupta cu Necesi­ tatea absolută, de tovarășul său, blajin, supus cu totul voinței sale. 0 tăcere adîncă domnea în templul, în ca're zeul strălucitor urma a privi la cei doi înțelepți, c’un ciudat zimbet tainic pe buze... Poamele se desprindeau și cădeau, apele curgătoare ale izvorului își umflau sunetele lor de cristal, nourii albi fugeau pe tăriea al­ bastră, alunecând cîte-o ochire în lăuntrul templului, iear înțelepții ședeau, pururea nemișcați, fără să dee vre-uri semn de vieață, unul în îrhbătarea libertăței sale lăuntrice, celalț, în fericirea supunere! sale Necesităței absolute... ** 0 noapte vecinică își întinsese aripele iei negre asupră-le, și nici o ființă viețuitoare n’ar fi știut vre-o dată adevărul ce se desvălui celor doi înțelepți, în culmea celor cinci-zeci de noduri de bambu... Dar înainte de a se stinge cea din urină rază, care arunca numai o slabă licărire în conștiința întunecată a jui Darnu, aceea-și voce care-o mai auzise, ajunse pună la iei: mra Necesitatea care rîdea, în întunerecul care-1 încunjura, și acest rîs, înăbușit și surd, pătrunse pe Darnu cu fiorii moi tei. . _ „ — Sărmane Darnu, zise strașnica zeitate, păcătos înțelept. Credeai că vei putea să scapi de rame, sa te liberezi de jugu-nri și să dobîndești libertatea lă­ untrică, dacă te-i face o deșănțată pocitură... — Da, sînt liber, își zise în sine înțeleptul mda«taie. Din multimek slugilor tale, sînt smgurul care. se împotrivește de-a împlini poruncele NecesiUței. Dar iea aruncă-ți privirea încoace, sărmane arn ... 63 Și de o data se desvăli privire! lăuntrice a lui Darnu înțelesul tuturor inscripțiilor șl tuturor socotelelor de p^ zidurile templului. Numerile se schimbau cu încetul, apăreau și dispărem de lu sine și-unul din acestea îi atrase mai cu deosebire luarea lui aminte», lern. numărul 999.998... In vremea cad privea,, două imitați căzură de o dată pe zid și lunga socoteală se prefăcu cu încetul. Damu se cutremură în fundul inimei sale și Necesitatea zbucni în rîs. — Iți dai tu samă acuma, sărmane înțelept ? Dintr’o mie-de mii de slugi oarbe, îmi trebufea un îndărătnic ca~ tine și un leneș ca Purana. Și, ascultători chiemăre! mele, ați venit aice amîndoi, voi, cei, mai buni din slujitorii miei, aleșii din mulțime. Salutare vouă, înțepților, cari-mî încheiați socotelele. Atunci, din ochii stinși ai înțeleptului, două iacrămi mari se rostogoliră de-a lungul obrajilor sui veștejiți, căzînd la păinînt, ca două poame coapte din pomul bătrînei sale înțelepciuni... , Dincolo de zidurile templului, totul își urma mersul obicinuit: sc-arele strălucea, vîntul sufla, oamenii din vale să dădeau grijilor lor de toata ziua, norii se adunau ceruri... Trecîad pe deasupra munților, se cobo­ rî™ și căzură in ploae. O furtună izbucni pe nălțimi... Și,11 ca și altă dată, un păstor, de pe coastele ve­ cine, se adăposti în ruine cu turma-!. Din părțile ^>puse, o tîuără, naivă păstoriță, veni cu- turma îeL slintîluîră ăpro’ape7eVvor“ , x.. , nu departe de boltă, din fnndnl o„ cu zimbet. - tainic. Și, fundul cărei ,-y îi privea r.zeul pe cînd furtuna btibuea, dînșii se îmbrățișară și gun­ guriră, cu desavîrșire în voe, pe placul lor, cum fac* 999,999 de perechi în aceea-șî- stare. Dacă înțeleptul Dnrnu ar fi putut sâ-i vadă și să-i -audă, ier ar fi zis negreșit, în mîndriea înțelepciune! sale: — Nerozii, parcă fac pentru iei, ceea ce fac, fac pentru placul Necesității. Furtuna încetă, razele soarelui se jucau ieara-șl prin verdeața încă plina de stropi sclipitori de ploae, căzînd și în lăuntrul întunecos al templului. — lea uite, zise păstorița, iaca alte două chipuri, cari nu se aflau ocolea pană acum. — Sst, făcu păstorul. Bătrinîi spun că acștia-s închinătorii' vechei zeități. Dar n’au să-ți facă nici un rău Rămîî cu iei până ți-oiu căuta oile tale rătăcite. Dînsul plecă și iea rămase singură cu cei doi în­ țelepți. Din firea’-i cam fricoasă și plină încă de avînturile tinerei sale iubiri, nu-și găsea locul și alerga încolo și-ncoace prin templu, cîntîudu-șt cu glas tare bucuriea și dragostea. Cînd furtuna încetă și norii cu margeni întunecoase pieriră in dosul titlurilor depăr­ tate a lanțului de munți, se apucă de culese Hori, umede încă-de ploae, ca să împodobească-cu iele pe zeu. Și pentru a'-i coperi zimbetul lui displăcut, îi puse în gură o ramură de nuc de munte, cu frunze și cu poame cu tot. După aceasta privi la îel și izbucni în rîs. Dar nu numai atît: îî veni poftă ca să împodobească cu flori, de-asemenea și pe cei doi înțelepți. Și fiind­ că bunul Purana își avea în cap cuibul cu pui, tea dădu îngrijirile sale lui Damu cel cumpătat, al cărui cuib iera gol. Iea îl- luă, îi cttrăți turbanul, părul și umerii, de pătura de găinați, și-î spălă fața cu apă de izvor, Gîndea ca cu chipul acesta să mulțumească zeilor, pentru fericirea ce-i dase. Puțin mulțumită încă și cu atît, și transportată, cura iera, se plecă, și, de-o dată, bătrînul Darnu, care iera acuma chiar pe pragul Nirvaneî, simți, pe buzele sale uscate, caldul sărut-al naivei femei... ' w Nu trecu mult, păstorul se întoarse cu oile găsite și amîndoi! plecară cîntînd voios. - ijl ’I i H j j Pi I ii . [ti' i �P4' REVISTA ÎDEE1 Sîașa, cea din urmă scîntee, gata a se stinge, a conștiinței înțeleptului Darnu, învie sub sărutarea neroadă, si prinse cu încetul a licări. Oft sub un acopereinîht/ unde toate ființele dorm adînc, cugetarea se deșteptă cea în tăi, mișcindu-se în întuneric. înțeleptul Darnu cugeta un ceas între'g, ca să găsească aceasta singură frază: — Iei s’aii supus Necesităței. După alt ceas, dînsul putu rosti următoarea: — La urma urmei, și ieu îi sînt supus... Oașul al treilea îi aduse, următoarea judecata : _ n- Culegînd o poamă, ascult de legea Necesităței. — Impotr^vindu-mă s’o culeg, ieară-și mă supun iei. stele conducătoare... înțelepții priveau din jJraguj v chiului templu icoana viețeî. e‘ — In cotro să ne îndreptăm oare pașii, priete Darnu, întrebă Purana, nedumerit. Nu vom gflsi ® oare, cîte-va indicări pe zidurile templului ? 1 — Dă bună pace templului și zeirăței, resplJns_ Darnu. De o lua-vom spre dreapta, urmăm Necesita țel. De ne vom îndruma spre stingă, încă vom fi j" înțelegere cu iea. Nu-ți dai tu samă, prietene Purana că zeitatea asta face a trece ca niște legi ale țJ ceea ce ne hotărăște alegerea. Necesitatea, departe de a fi stăpînă, nu-i de cît contabilul neînsuflețit al al mișcărilor noastre. Contabilul n’are altă treabă de cit să noteze ce s’a petrecut. lear ceea ce are sa se pe. treacă atîrnă numai de voința jnoustra.. — Adică... 1 — Adică, să lăsăm Necesitatea să-și aibă grija Iei cum va găsi cu cale. Cît despre noi, să luăm calea ce ne va duce apolo unde trăesc frații noștri; .Și cei doi înțelepți porniră a coborî voioși, din înălțimile munților în vale, unde oamenii își petrec zilele în chinuri, în dragoste și jale, unde se pliuge... ...Și unde logofătul vostru, Casana, acopere cu răni spatele robului Djevaka. Al cincilea: — Cei simpli trăesc și iubesc, pe cmd înțeleptul Purana și ieu, murim... Al șeselea: , — Lucru care poate ie necesar, dar ieste fără rost. ■ După care, cugetarea se deșteptă cu totul și prinse a însufleți șl celelalte simțiri adormite. Dacă Purana și cu mine, murim, își zise înțeleptul Darnu, asta va fi de neînlăturat, dar prostesc. Dacă voiu izbuti să scap,, cu tovarășul mieu, ieară-și va fi de ne­ înlăturat, inse va fi cu cale. Să ne hotărîin mai bine leată ce povesti veselul batrîu Ulaya despre cei pentru scăpare, să dăm dovadă de bună voință. Iei mai găsi în sine o mică scîntee de voință, care doi, înțelepți, Darnu și Purana. Ascultînd povestirea, Casana, adîncit în gînduri, se îndreptă spre casa iera aproape să se stingă și care-1 făcu să-și deschidă pleoapele îngreuiate. Lumina zilei îi copleși conștiința, părintelui său, puternicul raja Likavi. tot cu aceea-și iuțală cu care pătrunde într’o odae, W. Korolenko. •ale cărei perdele se ridică. Mai întâi îi căzu sub ochi In Românește, de Gr. Goilav. trupul fără de vieață ajlui Purana, cu fața-i înlemnită, cu o lacrimă de agonie pe obraz, și inima i se umplu Abonați Achitați de-o mila atît de mare pentru nefericitul tovarăș al înțelepciune! sale, în cît voința i se manifestă cu și București : Al. Plâhuță, .1. PoporicI-Biznoșeanu, M-me mai multă tărie. lea i se aruncă în mîni, spre a le Baltazar, B. Hilbergher, C. llamangiu, Const: Popocict, pune în mișcare, acestea dădură ajutor picioarelor, D. Jliescu, D. 7. Periau, G. Macarie, G. Panii, Georgcseu Rouinc, D-ra Haber, I. D. Atanasiu, Ilie Dimitrescu, lancu lucru pentru care trebui mai mult timp de cît pentru lonescu, I. Litman, I. Misirliu, Dr. 7 Tonta Tomescu, chibzuite. Totu-șî, plosca plină de apă proaspătă a Jack Lobel, Jack Pauher, D-ra Grigorescu, M. Blanc, lui .©arnu, se află a doua zi dimineață Ia buzele lui Mateiiî Corbescu, D-ra Paraschw, Marin Stocncscu, Mihail Purana, și o bucată de poamă gustoasă ajunse în șfîrșit SfSnccscu, M. Șarban, Dr. N. Duma, N. Marinescu, Paîn gura bunului înțelept.' pasol Constantin, P. Ilaneș, I. Marinescu Pictor, Petrii NeaFălcile lui Purana se mișcară de sine și iei gîndi: goc, Petre Vasilescu, D-r Uadovici, Ilafarl Rang, D-ra «0, binefăcătoare Necesitate, văd că te miști acum. Dar Sitvitlescii, D-ra Șapira. JK. Zinbcl d'- Pappo. cindibăgă de seamă, cum-că iera îngrijit de Darnu și Botoșani: Dr. A. Savm, B. LazitroniM, Gr. Goilav, M-nunu de zeitate, iei se simți întru cît-va jignit și zise: Lazăreanu, N. liautit, Octan Lupașcu, V. Aiulrceseu. — Opt șiruri de munți, șapte, mări, soarele, sfinții Hîrluu: 7. Breaza, M. /. Gitlan. zei, tu, iep, universul întreg, totul ie pus în mișcare Brăila: M. Mayersohn. de catră Necesitatea absolută. De cemădeștepți, Darnu? Buzeu: Matciu 1. Dimitriii. Cătină: C. Niculcscii-G^wd, Meteleu: M-me DascSlc-sini, Mă apropiam acum de pacea fericită. Constanța: Eugenia Gros, Seimeni. . r—, Dar semănai c’un mort, prietene Purana. Dorohoiu: D-ra Bălăne-scu,Zvoriștea. D-ra losuporic7,Siwent — Să iei aminte, cel ce nu vede, ca orbul, nu aude, Focșani: 7. Neaga. ca surd ul^ ieste me ’nsuflețit, nesimțitor ca pomul,.acela Galați: Cristea Dimitriu, Ștefan Muifat. se bucură de-.liniștea supremă. Mai dă-mi să beau, IașiM-wie Emilian, D-ra Gaigber, Dr. Ghdcrtcr, M. prietene Darnu. , Rusii, D-ra Diana Solomon. — Vină-ți în fire, Purana. Mai văd o lacrimă curgînd Ilfov : P. Păunescu, Maia. pe fața ta. Au nu-i iea oare pricinuită de fericirea Neamț: M. Rabinovicf, Vlâdiceni. Pașcani': Clubul de lectui'ă «Unirea». liiiiștei depline? Ca să-și redobîndească puterile, înțelepții bătrîni Pldești: M-nic Popp, D, I. Siglcr, D-ra Antonescil. Roman: Dr. J. Vasiliu, Sache Altcrescii-Buzeiaiui. își petrecurâ trei zile, până ce să-și deprindă gura cu Slatina: Ion Sterian, Marin Mihalcea, D-ra Sorina mîncare .și băutură și mădulările cu mișcare, trei nopți, Suceava: Ion lonescii, Găineșți. pan a se încălzi unul pe altul cu căldura trupului lor. Tulcea: Ion lonescu-Boancă, Pardina. A patra , zi, stăteau pe pragul templului dărîmat. Vilcea: D-ra Mihuilescu, Sutcștt. M-mc StaișovicI, Drăgășant La picioarele lor, coastele înverzite se coborau în Vlașca: jY. Armă^cscu, Coinana. clinurî spre vale. Un rîu șerpuea în depărtare, și se Dayton-Ohio : 77. Morgenthal, J. Pagner. Freiberg': Const. Hdîsescu. zăreau casele albe ale satelor și orașelor, unde vi’eața Geneva: 7. Dan. omenească se scurge în griji, în patimi, în dragoste Hildesheim: A. Lebovict, și ură, unde bucuriea face ioc întristărei, unde o durere Paris : Natan Jagcr. ieste tămăduită printr’o bucurie noua, unde oamenii, in sfîrșit, asurziți de șuvoiul năvalnic, al existenței Rugăm stăruitor pe top prietenii noștri, precum și Pe ’2.r*.la__clrid’ cu nădejdea de a găsi acolea abonafff rentași în urmă cu plata, să se puc imediat la curcnțl INSTITUTUL DE ARTE GRAFICE ȘI EDITURĂ* «MINERVAt, STR. REGALĂ 6.—BUCUREȘTI. REVISTA IDEEI 1902, Mart. No. XV. 5. București, Strada Epurilor, 10. CUPRINSUL Î! ViitoHil civlîizațiel modeme- lî. HfeNAX. Emanciparea cugotftrel.: c. Vogt. Eduoatica copiilor în societatea burgheză: M, Pujo ^Trudiți!’. Icoane din norod-. A. Catilina. Morala independenții: L. X. de Ricahd. Funețiea capitaliștii n.creștinismului: A. LoniA. Rezistența individuala ; Colomha. Tramvaiul din Bcrdicev : Șui.OIM ALEICHEM. Debuturile Neraycl; H. Francb, Din America : O. LBoNaRD. Bibliografie. ___ ;____ ___ REMARCĂ Degeaba s’ar ridica unii și ne-ar întimpina, între toate, cum-că chestiile pe cari le tratăm noi sînt în de obște uniforme. Dacă sînt uniforme sau nu, pot spune cei cari au urmărit activitate^ noastră, mani­ festată de-atîta vreme prin scris, pot spune cei cari au urmărit multiplele noastre publicații de pa tărîmul literar-social. Dar dacă uniformitatea ie un cusur, ținem să declarăm, cum-că n’am căutat nici o dată varietatea aceea, care să n’aibă alt rezultat de cît de a distra imaginațiea, cui-va. Știm foarte bine că sînt atâția, cari s’avîntă în cele mai variate domenii, abordează cele mai feliurite subiecte, cari trec de la una la alta, răstăgolindu-se după nou. De ce n’arfî... Aceștiea înse nu se pot lăuda nici de cum, că’n vasta lor peregrinare, ar avea vre-o normă de orien­ tare, ce-va. Tot ce prezintă, prezintă disparat, fără de nici o legătură firească. Din toate, înfățoșază frînturî. Din expunerea lor, nu se poate face nici o gru­ pare, nici o clasare, nimic, ca să putem trage concluzii clare și mai cu samă de vre-un folos. Am observat prea bine zădărniciea unei asemenea purtări, pentru a năzui șaua rîvni la cinstea să mai cădem și noi în păcatele iei. Pe noi ne interesază priveliștea reală a viețeî, cariată sau uniformă, cum ie. Ceea ce și voim să punem într’o lumină mai vie. Deci și acuma, ce ne lovește mai tare pe noi ? Aceea-și mizerie socială, pe care o vedem, mai mult sau mai puțin chiar o simțim cu toții, aceea-și apăsare cum­ stînjinește plită, din partea regimului aflător,: care ne ?ț îr,j' . ayîntul, ne stinge entuziasmul, toată plăcerea" de traiu. ‘Și poeți, cîntănimicuri geniale, sărăciea simțului lor: înyățați reputați, își mărginesc orizontul într’un do­ meniu restrîns, farade nici o aplicate mai largă: lup­ tători sociali... șe zbuciuma, în mare parte, sase afirme ca buni echilibrișți, de vorbă și de condeiu, negreșit, Nil vorliesc de mistificatori. lear necesitățile vieței sînt JbSjițe de-o parte, chestiile vitale uitate, practica părăsită. Lucruri instructive, utile, avem destule fixate, nu ar fi de cît de reprodus, fîind-că inițiarea celor maî mulțî ar cere. Dar cît ie vorba despre creat, fara a statornici numai de cît să nu se mai descopere msa se rectifice ce-va, să nu se speculeze chiar, C1Pd sînt la mijloc contraverse, n’am voi tocmai, in ^emea actuala, a ne îndepărta de la necesitați simW Așa-că, sub aspectul acesta, primim sa hm priv,ț* Și . chiar țintim să fim uniformi. Poate sa fie frumo. a duce lumea ce sufere, bîntuitâ de rele, să caște gura la panorame. Dar mi se pare deșănțat. Ieu ard în para cea mai nestinsă, și tu mă duci la priveliști și faci, să-mi sune în auz cele mai bizare și maî ne­ înțelese combinații de limbă. Au fost și oameni, nu le putem zice ușori, cari să ne facă imputări într’un senz, uitând că activitatea noastră nu-i simplu un exercițiu literar. Noi urmărim un scop utilitar, și ie firește ca, cît îe vorba de vavietate, spre pildă, ca toate să se prezinte într’o așa lănțuire, în cît să pară ca variante ale aceluia-și lu­ cru, cum pot în realitate și fi, fără să izvorască de-acolea cel mai mic neajuns. Nu vrem să'umilim pe nimeni, dar, cînd ie vorba de a se stabili valoarea operei noa­ stre, dacă cine-va ar avea cunoștință de activitatea ce se desfășură în momentul acesta, în diferite părți ale globului, și-ar da deplină samă, cum-că activita­ tea susținută de noi ie una din cele mai distinse ce au loc unde-va, în momentul acesta, unde ie o miș­ care conștientă, de alungarea ignoranței din mase și de îndemnul cătră emancipare. Ținem chiar să fixăm luarea aminte a celor ce ne urmăresc, cum-că ne-ar răsplăti cum nu se poate mai rău, și, chiar din pun­ ctul lor de vedere, ar cîștiga foarte puțin, n’ar câștiga nimic, dacă ne-ar urmări pe de-asupra, și-ar căuta să ne găsască cusururi superficiale în loc să se coboare la fond. Opera noastră trebuie urmărită cu o bună-voință, c’o pasiune aparte, cu buna-voința, cu pasiunea cu care îe alcătuită, ca să-și dea roadele ce le cu­ prinde în îea și ca să fie gustată. Nu face nimic dacă lucrurile acestea au mai putut fi spuse: trebuie ațintită privii ea asupra lor maî bine. Ca chestie de îndemn, de întețire la muncă, în senzul vederilor noastre, nu pretindem de loc ca t-oțî urmă­ ritorii să între în activitatea desfășurată de noi. Mulți se vor socoti achitați numai prin faptul ca urmăresc ce facem și fac aplicare la iei. Tot ie un bine, chiar îe un bine* mare, ca omul să vegheze fie și numai la interesele lui, să fie pregătit mai bine Tel. De multe ori ie foarte mare absorbire în asta. Dar știm că sînt o sumă, cari-ar putea lucra asemeni la pregătirea al­ tor, în ori-ce caz paralel cu pregătirea lor. Organul nostru, le-ar fi un mijloc, după cum, ptntru asemenea treabă, ie prilej, lei io deschis tocmai acelor manifesțări serioase și acelor creații, cari din felurite motive, cunoscute sau nu, nu pot să-și aibă locul aiurea. Și, organul acesta, voim să fie o mărturie vie, întru cît au fost silința superioare, în epoca aceasta, la noi, și întru cît au , ținut să se afirme prin iei. Cît se atinge ---------____________ ‘ w în diferite pături, despre pătrunderea acestui organ, unde ar fi de nevoe, ca bun sfătuitor, ieară-și va fi o notă, întru cît s’au manifestat silința, să-i înlesnea­ scă — calea. ------- Din partea noastră, ne prezentăm cu-atîta .t------ cu afc jta căldură, cu-atîta simț de colegiadragoste, cu litate, in -.t cit nu știm cine nu s’ar simți îneîntat, din cei cu - calități distinse, în conlucrare cu noi. P. Mușoru. ~ „REVISTA IDEEI“ Pe an, 10 numere, 5 lei. I■ 1 i 1 a iii ii ! �revista ideei 66 REVISTA IDEEI ie literatul acela, care nu se ocupă de moral și d filosofie fiind-că ie la mijloc natura omenească, 4 fiind-că sînt lucrări asupra acestui subiect, ca și e * ditul, care nu se ocupă de agricultură sau dei ăzbofi; Invaziile și vrîsta de mijloc nu sînt_în realitate de de cît fiind-că sînt poeme asupra agriculturei și Oper ’ cît criza provocată prin introdu erea unor elemen e asupra războiului. Lucrul spus sau povestit ie 0 * nouă, cari veneau să învieze și să lărgească vechiul mai serios de cît ceea ce există^ în realitate? Arta cerc al vieței. Astea nu sîut de cît niște accidente in literatura, elocința, nu sînt adevărate de cît întru cît marele voiaj, accidente cari au putut șa pricinuiască nu-s numai forme goale, ci servesc și exprimă o catriste întârzieri, compensate cu totul prin neprețuitele uză umană. Dacă poetul n’ar fi, de cît un rînduitQr foloase pe cari omenirea le-a tras din iele. de silabe, dacă literatura n’ar fi de cît un exercițiu Lucrul acest poate să se aplice punct cu pun. la o încercare de-a face artificial, ceea ce bătrînii sau atb viitorul civilizației modeme. In cazul, cu totul nepro­ ticii au făcut natural, atunci mărturisesc, ar fi Un' babil, cînd barbarii,- barbari cari, bine înțeles, nu tre­ neajuns foarte mic dacă n’ar putea să fie inițiațl cu buie căutat! printre noi, ar nimici civilizațiea asta în iea. de-o dată, fără ca iea să fi avut vremea a și-i asimila, toții Trebuie să ajungem, ast-feliu, de a concepe posibi­ ’ nici vorbă că, după ce vor fi nimicit-o, aceștia se vor litatea unei vieți intelectuale pentru toți, nu în în. îndrepta spre ruinele iei, pentru a căuta în iele ma­ țelesul ca toți să iee parte la munca științifică, cj jn terialul pentru clădirea viitoare. Nici vorbă că noi înțelesul ca toți să iee parte la rezultatele muncei vom deveni față de iei, niște clasici și educatori, că științifice. Trebuie, prin urmare să se conceapă posiretorii veche! societăți vor ti acei cari-i vor inițiea bilitatea de a asociea filosofica și cultura spiritului la vieața intelectuala, fiind prilejul unei alte Renaș­ cu o artă mecanică, ceea-ce îndeplinea minunat so­ teri. Nici vorbă cum-cu vor fi alți Capela, alți Boetie, cietatea greacă, atît de dreaptă, atît de naturală, atît Cassiodor, Isidor de Sevila, cari vor strînge într’un de puțin artificială. Grecia nu cunoștea prejudecățile potir portativ, lesne de mânuit, datele civilizatoare noastre aristocratice, cari privesc ca înjosit pe cel’ce ale veche! culturi, pentru a face din iele hrana inte­ exercitează o profesie manuală, și îl exclud, din ceea lectuală a societaței nouă. Dar Ie cu totul probabil, ce se poate numi lumea distinsă. Se putea ajunge la cum-că civilizațiea modernă va fi destul de puternică, vieața cea mai nobilă, cea mai înaltă, cu toate-că fiind ca sa-și asimileze acești noi barbari, ce bat la poarta sărac și lucrînd cu mînele, cu alte cuvinte, morali­ iei, va fi atît de puternică ca să-și urmeze calea cu dînșii. Vedeți într’adevăr, cum iubesc barbarii civi­ tatea persoanei îi ștergea întru atît ocupațiea, profesiea, în cît nu se vedea mai întăi de cît persoana, lizațiea aceasta, cum i se grămădesc înjur, cum caută pe cînd acuma se vede mai întăi profesiea. Amonius s’o priceapă, cu simțul lor naiv și delicat, cu ce cu­ nu îera un hamal care iera filosof, iera un filosof care riozitate o studiază, cit de satisfăcut! sînt, cum-c’ati întrevăzut-o. Cine să nu fie mișcat adînc, văzînd in­ din întâmplare iera hamal. Nu putem oare crede că omenirea se va întoTce într’o zi la această fru­ teresul pe care clasele noastre ignorante îl pun pentru moasă și adevărată concepție a vieței, în care spiritul această civilizație, care-! în mijlocul lor, înse nu pen­ tru iele. Asta îmi amintește naiva uimire a barbarilor, ie totul, în care nimeni nu-i definit prin meșteșugul îșl-c, ți luamuoc» ce are> *n care profesiea manuală nu va fi de cît un înaintea prelațiilor cari vorbeau latinește, și înaintea Negreșit, ar fi' accesoriu la care abiea se va gîndi, cam ce iera penacestei mașini a organizației romane, ca acele spirite tru Spinoza meșteșugul de lustruitor de sticle de ochifost anevoe ca Sîdoniu Apolinarul și ( înalte ale Galilor, să strige: «Traieasca barbarii». lari, ce-va ce-am face cu parte i cea mai neînsemnată Cu toate astea s’ar fi căzut s’o facă, dacă ar fi avut din noi, .fără să ne gîhdim atîta la ce facem și fără' simțul viitorului. Noi, cari vedem mai bine lucrurile,- ca alții să se gîndească mai mult,. O asemenea operă nu va fi nici de cum atuncea mai înjositoare, după după patrusprezece secole, noi, sîntem pentru barbari. Ce cereau iei? Pămînt, soare, civilizație. Fie bine-ve- cum nu-i înjositor ca, scriind aceste rîndurî, să-mi nit cel ce nu vr.ea de cît să mărească familiea fiilor mișc condeiul și degetele. Ceea-ce face că un meșteșug ‘ manual ieste acuma luminei. Barbari, sînt cei cari primesc pc acești noi oaspeți, prin lovituri de suliță, de teamă- să nu cum-va să îndobitocitor, ie că absoarbe întreg individul și îi de­ vine ieul, totul. Definițiea, senno expheans essehtiatn li sc mieșurtze partea. rci, a acelui sărman, însamnă, într’adevăr, cizmarț tîinInse, mi se va zice, așteptările D-tale se razimă pe-o plar. Cuvîntul acesta îi spune natura, esența. Nu Ie contrazicere. D-ta recunoști cum-că cultura intelectu­ de cît atît, o mașină omenească ce face mobiie, cizme. ală, ca să devie, civilizatoare,- cere o vieață întreagă Să vedem, să definiți la feliîi pe Spinoza, un fabricant de aplicare și de studiu. Imensa majoritate a genului de sticle de ochilarî, pe Mendelsohn, un băet d6 omenesc, osîndită la munca manuală, nu va putea oare nici o dată, ast-feliu, să guste din roadele ci­ prăvălie... Individualitatea profesională nu șterge individuali­ vilizației? Nici o data, dacă cultura intelectuală va tatea morală și intelectuală, de cît cînd asta ieste remănea pururea ceea ce ie acum, o profesie aparte, o specialitate. In cazul acesta, ar trebui să desperăm într’adevăr fără valoare. Presupuneți un om instruit de a o mai vedea vre-o dată fiind universală. Un și cu inima mare, exercitînd unul din meșteșugurile stat în care nimeni n’ar avea altă profesie de cît acea cari nu cer de cît cîte-va ceasuri de muncă. Departe de poet, de literat, de filosof, ar fi cea mai deșăn­ ca vieața superioară să. fie închisă pentru omul acesta,, dînsul se va afla într’o stare de o mie de ori mai wțată caricatură. Cultura intelectuală ie pentru omenire vorabilă desvoltărei filosofice, de cît trei sferturi din ca și cum n’ar fi, cînd nu se studiază de cît ca să cei cari acaparează poziții zise liberale. Cea mai mare se scrie. Literatura serioasă nu-i cea a retorului, care parte din pozițiile liberale, într’adevăr, absorb.toate face literatură pentru literatură, care se interesază momentele, și, ceea ce-i mai rău, toate cugetările, P® de lucrurile spuse sau scrise, și nu de lucrurile în cîtă, vreme meșteșugul, ne cerîhd nici-o reflecție, alCi jSine, cărui nu-i place natura, plăcîndu-i o descripție, o atenție, lasă pe cel care’-l exercitează să trăeasca. care, rece în fața unui sentiment moral, nu-1 înțelege ne <ut expnnnt într’un vers sonor. Bunătatea ieste în lumea purelor spirite. Cît mu privește pe mmei am cugetat * adesea, ca dacă mi s’ar da un meșteșug in lucrun, literatura ieste imagine și parabolă. Ciudat Viitorul Civilizației Moderne ^nual, car\s\ra,ă îndestuleze, în schimbul a patru Siui cinci ceasuri de ocupație pe zi, aș renunța,pen­ tru meșteșugul acesta, la titlul mieu de agregat de liilosofle- Meșteșugul acesta, care nu ini-ar ocupa de cît minele, mi-ar deturna mai puțin cugetarea de cit necesitatea de a vorbi doua ceasuri, despre ceea cenu-i obiectul actual al preocupărilor melș. Ar fi patru-cinci easuri de admirabila petrecere și aș avea tot restul .* de timp pentru exercițiile spiritului cari exclud ori-ce ocupație manuala. Aș dobmdi în aceste ceasuri de odihnă, cunoștințele pozitive aș rumega în celelalte ceea ce aș fi dGbindit. Sint unele meșteșuguri cari ar tre­ bui să fie meșteșugurile rezervate ale filosofilor, ca plugar, cioplitor de pieatra, țesător, și altele cari nu cer nici de cum alta de cît mișcarea mînei. Ori-ce complicație, ori-ce ar cere cea mai mică atenție, ar fi o răpire adusă cugetare! tale. Credeți cum-că un om în situațiea asta, n’ar fi mai liber ca să filosofeze de cît un advocat, un doctor, un bancher, un slujbaș ? Ori-ce situație oficială ie un tipar mai mult sau mai puțin mărginit: ca să întri în iei, trebuie să-ți zdrobești și să-ți înăbuși cu forța ori-ce originalitate. Invățămîntul ieste acuma aproape singura rezervă a^ celor cari, avînd înclinarea lucră­ rilor spirituale, sint nevoiți de necesitate, să aibă o profesie exterioară. Invățămîntul înse ie foarte dău­ nător marilor calități spirituale. Invățămîntul absoarbe, uzază, ocupă nemăsurat de mult mai mult de cît un meșteșug manual. Ne amintim de lolarzii din vrîsta de mijloc, acești țesători mistici, cari, lucrînd, lălătau în cadență, și combinau ritmul inimei cu ritmul suveicei. Beguarzii din Flandra, acei humiliati din Italiea, ajunseră de asemenea la o mare exaltare mistică și poetică, sub presiunea vie a acestui arcuș misterios, care face să vibreze atît de puternic sufletele nevi­ novate și naive. Dacă cea mai mare parte din cei cari îndeplinesc funcțiile privite ca înjositoare, sînt cu adevărat abru­ tizați, ie din pricină că capul li-i deșert, ie că nu-s; puși să se ocupe cu astea de cît pentru-că nu-s buni de altă ce-va, ie că funcțiea lor, curat animală, orîcît de neînsemnată ar fi, îi absoarbe și-i tîmpește șii mai mult. Dar, dacă aceștia ar avea capul plin de li­ teratură, de istorie, de filosofie, de umanism, în scurt,, dacă ar putea, lucrînd, să vorbească între iei de lu­ cruri superioare, cită deosebire ar fi. O mulțime de oameni devotați lucrărilor spirituale, își impun zilnic cîte-va ceasuri de exerciții higienice, une-ori foarte puțin deosebite de cele pe cari lucrătorii le îndepli­ nesc de nevoe, ceea-ce, cum se vede, nu-i abrutizază de loc. In starea astă, pe care o visez ieu, meșteșu­ gul manual ar fi recreațiea muncei spirituale. Dacă mi s’ar întimpina, cum-că nu ie nici un meș­ teșug în cari să te simți achitat cu paru-cinci ceasuri de ocupație pe zi, voiii răspunde, cum-că într?o socie­ tate, organizata rațional, din care pierderile de timp inutile' și lucrurile neproducătoare, de prisos, ar fi înlăturate, în care toată lumea ar lucra serios, și, mai cu samă în care mașinele ar fi întrebuințate nu pen­ tru a se scuti de lucrători, ci pentru a le înlesni acestora brațele și a le scurta ceasurile de muncă, întro asemenea societate, sînt încredințat, cu toate că n?-s hici de cum compentent în asemanea materie, S1nt încredințat, cum-că un foarte mic număr dc ceade munca ar fi de-ajuns, pentru binele societaței .^.Pentru trebuințele individului. Restul ar fi pentru ^nt. «Dacă fie-care uneltă, ■ zice Aristot, ar putea ‘n arma unei porunci primite sau- presimțite, sa ueze de sine, ca statuele lui Dedal sau trepiedele lui mcan, cari se duceau singure, zice poetul, la intru- 67 nirile zeilor, dacă suveica ar țese de sine, dacă arcu­ șul ar cîntu singur din vioară, antreprinorii n’ar mai avea nevoe de lucrători, ca și stăpînii de robi». Această simultaneitate a două vieți, cari au au ni­ mic a face una cu alta, din pricina nemărginire! ce le despart, nu-i nici de cum fără exemplu, leu am simțit adesea, că n’am trăit nici o data mai intens, prin imaginație și prin senzibihtate, de cît atuncea cînd mă dedani la ceea ce știința are mai tecnic și în aparență mai arid. Cînd obiectul științific are prin sine un oare-care interes estetic sau moral, dînsul ocupă cu totul pe cel ce i se dedă: cînd, din potrivă, nu spune imaginației nici inimei nimic, iei lasă aceste două fa­ cultăți libere, să plutească în voe. leu văd, în erudit, o vieață de inimă foarte activă, cu atît mai activă cu cît obiectul erudiției sale va da senzibilităței mai puțin nutriment. Avem acolea două încordări cu to­ tul neatîrnate una de alta. Ceea ce omoară. Ie țărmurirea la una. Filosoful ie cu putință, într’o stare ce nu reclamă de cît cooperațiea mînei, ca munca cîmpului, bună oară. Iei ie cu neputință, într’o stare în care trebuie să-și cheltuească din spirit și să se ocupe se­ rios de lucruri neînsemnate, precum ar fi negoțul, banca, și altele. într’adevăr, aceste profesii n’au pro­ dus un singur om, care să însemneze ce-va în istoriea spiritului omenesc. Orl-cît de himerică s’ar părea, din puncțul de ve­ dere al moravurilor noastre actuale, ieu susțin cu pu­ tința simultaneitatea vieței intelectuale și muncei pro­ fesionale. Grecia, în privința aceasta, îmi ie o pildă ilustră. Nu vorbesc de societățile mai naive, ca societatea indiană, societatea ebț.ee. Brahmanul în pădure, învestmîntat cu oare-care țrențe, nutrindu-se cu foî adesea-ori uscate, ajunge la un grad de speculație in­ telectuală, la o înălțime de concepție, la o nobleță de vieață, necunoscută încă imensei majorități a celor ce se numesc printre noi civilizați. Sînt oameni cu totul bine înzestrați de natură. înse puțin favorizați de noroc, cari devin de o inîndrie nepomenită, aproape neîmpăcațî, și cari mai degrabă primesesă moară de cît sa primească, ca să trăieușcă. ceea ce s’ar privi ca o umilire exterioară. Verther își pă­ răsește ambasadorul lui^ fiind-că vede în salonulacestuea idioți și trufași. Chatterton se sinucide, din pricină că lordul primar i-a oferit un loc de fecior în casă, Această extremă senzibilitate pentru exterior, dovedește o oare-care micime de suflet și mărturisește că cei cari o încearcă n’au atins încă înaltele culmi ale fi­ losofi ei. Aceștia sînt chiar la limita unui suprem ridicol, pentru-că dacă nu sînt într’adevăr niște genii, și cine-î asigură că nu-s, după cum sînt o mulține cari se cred, fără să fie, riscă u fi asemănați cu cei mai proști, cu cei mai ridicoli, cu cei mai de nimic oameni, cu acei Chatterton avortați, cu acei tineri de geniu neapreciați, cari găsesec totul mai prejos de iei, și cari blastâmă societatea, fiind-că societatea nu asigurează un venit cuvenit celor ce se dedau ,1a cugetârel su­ blime. Geniul nu-i nici d'e cum umilit dacă lucrează cu brațele. Neaparat, nu se poate cere din partea-i ca să se dee cu tot sufletul unui meșteșug, să se ab­ soarbă într’un biurou sau într’un atelier. Inse n cu­ geta nu-i nici de cum o profesie, și ie o greșală a se crede, că muții scriitori ar fi cugetat mai mult, dacă n’ar fi avut alta ce-va de făcut de cît să cugete. Ge­ niul ie răbdător și viu, aș zice aproape robust și ță­ ran. Forța de a trăi face meu cu deosebire parte din geniu. In cursul luptelor pentru o situație exterioară s’au desvoltat marile genii, și, daca n’ar fi avut o altă profesie de cît aceea de cugetători, poate ca n’ar fi fost atît de mari. E. Renan; i i ! . | j : I I> f �RiiVlSl'A IDEEI 69 Lucrarea ce va să fie reprodusă maT jos, Te un dis­ curs rostit deCarl Vogt, la Institutul Național'Genovez, discurs imprimat mai apoi ca prefață in fruntea curței lut Darwin: <Ltț Desccndance de VHomthe». .traducerea aceasta se 'datorește camaradului nostru Ii Neagu^ carele a voit să fie util cetitorilor noștri studioșT. TocmaT civur■ murim mat cu deosebire prin publicațiea noastră de față.. P. M. Emanciparea Bugetarei In toate științele naturale, putem să deosebim, o îndoită pornire a silinților puse, să le împingă maî departe și să le facă să dee roadele pe cari societatea îe în drept să le aștepte de la iele. Pe de o parte, cercetarea amănunțită, însoțită de intemeerea de expe­ riențe, pre cît se poate maî scutite de perturbării și de greșeli. De altă parte, alipirea’ resultatelor dobîuditei la' unele principii generale, a căror însemnătate îe cu atît maî mare, cu cît îndeamnă la noî cercetări, în ramurile științei în aparență cu totul străine de cea din care’purced, în primul rînd. In sfîrșit, la te­ meliea acestei mișcări, ce predomnește în științi și prin urmare și în societate, căcî astă-zî nu se maî poate tăgădui, cum-că științele nu merg în fruntea întregeî omeniri, la temeliea acestei mișcări, se simte acea nevoe de emanciparea cugetăreî, lupta necon­ tenită împotriva autoritățeî și credinței transmise, moștenite și autoritare, luptă care agita, sub inii de forme deosebite, care agită lumea și ține spiritele în încordare. Privim asemeni, acest curent de libertate, de emancipare și de independență, la temeliea tuturor chestiilor ce se ivesc, unele după altele, în lumea politică, religioasă, socială, literară și științifică. Ici, îl veri vedea opărind ca tendință spre self-government, colo ca critică a textelor așa numite sfinte. Uniî ca­ ută să statornicească, pentru condițiile de existență ale societăfceî și ale diferitelor ■ clase ce o alcătuesc, legi asemănătoare cu cele ce cîrmuesc lumea fizică, pe cînd alții supun la proba faptelor și a experien­ țelor, părerile și întăririle înaintașilor lor, ca, cele mai dese ori, să le gasască protivnice, cu ceea ce arată noile cercetări. Pretutindeni se alcătuesc două tabere, una de împotrivire și alta de atac, pretutin­ deni sîntem martori la lupte înverșunate, în cari va triumfa, negreșit, rațiunea omenească, scutită de pre­ judecățile și greșelele înrădăcinate în creer prin moș­ tenire și prin învățămîntul din vremea copilăriei. Aceste lupte, pururea folositoare omenireî, dau la lu­ mină legăturile, ce ființează între diferitele ramuri ale cunoștințelor omenești. Nici una nu maî poate zice că are domeniul îeî absolut, și armele ofensive și defensive adesea trebuesc căutate într’un arsenal așezat, în aparență, departe de cîmpul în care ne-am înrolat la început. Tot o dată, suma cunoștinților noa­ stre dobîndite, crește cu o așa de mare iuțală, în cît cea, maî bine^ înzestrată organizare omenească nu maî poate să îmbrățișeze în totul, chiar nici o ramură izolată, aparte. Cum se manifestează, în studiul știinților biologice, care se ocupă cu ființile organizate și cu vieață, cum se manifestează spiritul de independență, tendința de a rupe legăturile cari au împiedicat pană acum libera desyoltare a acestor științi? Simplu. Nu se mai crede îotr’o forță vitală particulară, care ar stăpini toate celelalte fenomene organice și care ar atrage în do­ meniul său de neatins, totul ce nu se potrivește, la prima vedere, cu faptele cunoscute în corpurile neorgamce. Nu mai plecăm ca de la o axiomă, în alara de on-ce demonstrare, de la ideea unui principiu nfematerial al viețeî, care nu-î combinat cu trupul rt cît vremelnic, și care îșî continuă existența chîar du2? peirea acestui organism, prin care numaî șe manife;.?? Nu. Lăsăm cu desăvârșire la o parte aceste cheSH: si aceste așa zi8e principii, scoase dm altă ordine a' ideî, si purcedem la analiza corpului organizat și funcțiilor luî, cumani purcede la acea a unei mașini f0La complicate, in carej nu-î nicî o forță ocultă, nipj efect fără cauză bine cuvîntată. într’un cuvînt, plecu/ de la principiul că forță și materie sînt una, că totuf în corpurile organice, ca și neorganice, nu-ț de cît o necontenită transformare și transpunere,' o’vecinia compensare. Și aplicînd priifoipiul acesta la studiai corpurilor organizate, einancipîndu-ne, într’un cuvînt de orî-ce idee preconcepută și înrădăcinată, ajungem nu numaî la rezultate și îbcheerî ce trebuesc, neaparat, să se întindă și asupra altor domenii, sîntem condusî la concepțiea unor experiențe și observații cari-ar fi fost cu neputință, de ne închipuit, într’o epocj anterioară, cînd toate cugetărileîeraustăpînite de ideea uneî forțe vitale particulare. In vremurile acelea, 0 mișcare îera urmarea uneî voințî dictate de aceasta forță vitală. Astă-zî, mișcarea a ajuns urmarea necesară a uneîiritărîa sistemului nervos, penare, spre a osăvîrși, organismul nu cheltueșțe forță vitaln, ci o cîtime cu desăvîrșire determinată și măsurabilă de căldură, is, cată din arderea uneî cîtimî, tot așa de determinate de combustibil, pe care-lj introducem sub formă de hrana. Mușchiul, ce se contractă, nu-î astă-zî de cît o mașină, ale căreî efecte de^forță sînt determinate tot cu atîta rigoare, ca și cele ale unui cablu de ma­ cara. Și, mașina aceasta, lucrează atîta vreme cît'îea nu-î zdruncinată,"și tot cu atîta'’ ezactitate ca și un cablu neînsuflețit. Astă-zî,’scoatem un mușchiu de la o broască vie, îl punem în condițiile necesare pentru a fi păstrat, împiedieîndu-î uscarea^șf’descompnnerea, îi dăm din cînd în cînd, ca uneî mașine, carbujiî, sîngele necesar, pentru a înlocui materiea'-arsă de catră oxigenul din aer, și, mușchiul acesta, izolat, sub glob, despărțiț’de organism, nu vreme de ceasuri si zile, ci chiar <de săptă'mîni, mușchiul acesta lucrează, la orî-ce iritare, ce îî transmitem prin electricitate, tot așa de ezăct, ca și spirala unuî ceasornic întors. Astă-zî decapităm un animal, îl lăsăm să moară cu desăvîrșire, după moartea aceasta îî injectăm îa cnp sînge de la un alt animal de aceea-șî specie, bătut și încălzit pană ia gradul necesar, și capul acesta reînvie, îșîdeschide ochiî, îear mișcările sale ne dovedesc, ' că crieru-î, organ al cugetăreî, funcționează din nou și Ia feliu, ca înainte de decapitare. ' Nu vreu să mă întind asupra urmărilor, cari s’ar putea trage din experiențele acestea. Fizica neorga­ nică ne învață, cum-că căldură șî mișcare sînt una și aceea-și forță, cum-că căldura poate fi transformată, în mișcare și dimpotrivă. Fizica organică, căcî așa ?e poate numi astă-zî această ramură ăjbioldgiei, ne do­ vedește, cum-că acelea-șî legi cîrmuesc organismulMăsurăm mișcarea cugetăreî, determinăm viteza, de âlt-feliu nu prea mare, cu care se transmite, și.pre’ țuim căldbră degajată în creer de această mișțP^' Dar, o repet, n’ahi fi putut ajunge la experiențele o; cestea și la rezultatele lor, atît de uimitoare, daca observatorii și experimentatorii, n’ar fi lucrați înainte de toate, întru emanciparea propriei lor Qu' getări, dacă n’ar fi înlăturat din capul locului, on-c® idee transmisă' de cătră autorități, pentru a se.cajahF numai de faptele și legile purcese, din, îele. Cînd-b^ voisier luă întăea-șî dată balanța în mîha;ca să constat.? cum-că-produsul ardere! îera maî .greu de cît substaol arsă, înainte de această'operație, și că, prin urinar ’ ------------------------------------------ ---------------Revista ideei 6!) .piere» tel? °) combinare ,i „„ „ dialr d pleca necesar dc la principiul nedestructibflitățeî rnn- Forța îe schimbătoare îu calitatea, dar nu în cantita­ ferieî și rugea în acela-și timp, acest fluid ima­ tea îeî. Ca și materiea, iea ie nedestructibilă. De fie­ ginar, aceasta forța oculta, nedemonstrabilă, care fu care moleculă, de fie-care cîtime apreciabilă de materie, mvocaU, spre a se tălmăci o mulțime de fenomene ie legata, în chip neperitor și vecinie, o cîtime cores­ „le lumej neorganice, mtocmai după cum se invoacă punzătoare de forță. Manifestările exterioare ale forței, <d astă-?» aceasta forța vitala, ale cărei ascunzători pot înhrăca tot atîtea forme diferite ca și materiea. Dar cîtimea cheltuită într’o lucrare sau o schimbare întunecoase sint pătrunse și luminate, din ce în ce oare-care, trebuie să șe găsească într’o altă lucrare le. către facla investigarej, 5 ’ precedentă sau următoare, și trebuie să rămînă identic Dacă constatăm acolea, în domeniul fisiologieî rainu „tul efect al emancipare! metodei învestigăreî, nu- aceea-și, în întreaga serie a fenomenelor cari s’au pe­ tem sări mai vedem o manifestare strălucită'în dome­ trecut anterior sau cari trebuie să urmeze îu cursul vremei. Să nu uităm, că principiul acesta, conceput de Mayer, niul zoologiei și al botanicei propriu zise. Vreau să vorbesc de noua direcție dată acestor științi, ca și ne-a dat determinarea echivalentului în forța căldureî, identificarea căldureî și a mișcăreî, în sfîrșit toate antropologiei, de către Darwin. f v aceste descoperiri și aplicări mărețe, cari se succeIntr’adeyăr, ce vrea această nouă direcție, ce se dează de la o vreme, cu o iuțală atît de uimitoare. înteineeaza, ca orî-ce inovație, pe precedente, pe pre­ Nu putem oare crede, cum-că aplicarea aceluia-și prin­ cedente, ce-i drept, în mare parte uitate și neglijate? cipiu la științele organice și descriptive, se va vădi înainte de toate, vrea să combată opiniile transmise, tot atît de rodnic după cum s’a vădit în științele fizice? autoritare, dictate cu totul de-o altă ordine de ideî,i Intr’adevăr, ce voim noi? Să dovedim, că formele si adoptate, cum se adoptă mii de lucruri, fără să liL atît de numeroase ale naturei organizate, nu sînt de se cerceteze fondul. cît schimbările unui fond neperitor, al unei cîtimî „Speciile, a zis Linn6, sînt tipurile create din înce­ dețerminate de materie și forță: să dovedim, că fie­ putul începuturilor». Și se adoptă, de bine de rău, care. formă organică, îe rezultatul necesar al tuturor această definiție, ce presupune un creator, un număr manifestărilor organice ce-au precedat-o, și baza ne­ foarte mare de tipuri, independente unele de altele, cesară a tuturor celor ce vor urma-o: să dovedim, și o reînoire succesivă a vestmîntuluî organic al pă- prin urmare, că toate formele actuale sînt legate la mîntuluî, dacă mă pot rosti ast-feliu, după un plan o laltă prin rădăcinile din cari au purces, în istoriea hotărât maî dinainte,^ în diferitele epoci ale istoriei pămîntuluî și în diferitele perioade de evoluție pe sale. Această axioma admisă de fapt, nu maî îera cari le-a străbătut planeta noastră: în sfîrșit, să dove­ nevoe să se examineze raporturile dintre diferitele dim. că forțele ce se manifestează în aparițiea acest-or organisme, între îele, nici dintre organismele acestea forme, au rămas pururea acelea-șî, și că nu-î loc, nicî cu cele dinainte. Fie-care specie fiind o creație in­ în lumea neorganică, n.cî în lumea organică, pentru dependentă în sine, îera indiferent dacă lupul semăna o a treia forță independentă a materiei, care să poată cu cinele sau cu balena. fasona materiea cum i-ar plăcea. Acesta îe, socotesc, adevăratul miez a ceea ce ne-am Dacă maî mulțî predecesori aî luî Darwin au cu­ tezat, să se ridice, în parte, împotriva cutărui sau învoit a nunii Darwinism. După mine, nu poate fi de­ cutărui punct al acestei axiome, glasul lor n’a avut finită alt-feliu esența intimă a Darwinismuluî. N’are răsunet. Aceste răsvrătirî neisbutite, n’au contribuit, a face, dacă uniî urmează această direcție, ca sa zicem ca și în politică, de cît să întărească, mai bine gu­ așa, în chip instinctiv, fără să-șî dee samă de cele din urma rezultate, la cari direcțiea aceasta trebuie ne­ vernul aflător, să facă șă se creadă că-î maî pre sus de greșală. Dar, mulțumită lui Darwin, astă-zî cesar să ducă, pe cîtă vreme alții văd limpede tînța s’a îndeplinit o revoluție deșăvîrșița, și, partizanii gu­ spre care tind. Lucru de samă îe, că această direcție, vernului căzut, se află aproape în aceea-șî stare, ca se află, cum s’ar zice, în aer, că se întipărește tutu­ și căpeteniile unor revoluții. Cu nicî un chip nu se ror lucrărilor, prin mediul spirituil în care trăește pot întoarce la vechile rătăciri, înse nu știu ce să pună omul ștințific, și că se pune chîar de partea adver­ în loc. Nimenea, cel puțin în Europa, nu mai îndrăz­ sarului, pentru a-î îndrepta corecturile, mai înainte nește să susție crearea independentă și dintr'o dată a de a ieși de la tipar. Moștenirea și transmiterea caracterelor, ieste în lu­ speciilor. Se stă numai la cumpene, cînd ie vorba să se urmeze o cale nouă, a căreî capăt nu se cunoaște încă. mea organică, ceea-ce, în lumea neorganică, ieste continuarea forței. Fie-care ființă, îe, așa dar, rezulta­ «Trebuie să primim teoriea aceasta, a zis un om de foarte mare bun simț, numai pentru-că n’avem tul necesar al tuturor strămoșilor ce-au precedat-o, nimica maî bun. Ce puteți oare sări puneți în loc» ? și, pentru a-î pricepe organizarea și combinarea va­ Noua direcție, dată științelor zoologice de către riată a organelor, trebuie să ținem socoteală de toate Darwin, precum am sp’us-o, nu îe atît dș însemnată modificările, de toate formele trecute, cari, prin moș­ în sine, de cît ca manifestare a acestui spirit liber ce tenire, au adus contingentul lor, în noua combinare, tinde a se desrobi de legăturile impuse și care vrea aflătoare. Și, după cum forța primitivă se arată în lu­ să sboare prin propriul său avînt. Această direcție vrea mea fizică, după condițiile exterioare, cînd ca mișcare, sa lege nenumăratele forme, în cari s’a manifestat vi- cînd ca căldură, lumină, electricitate, magnetism, eața organică, de circularea generală ce animează tot așa, aceste condiții exterioare, înrîuresc asupra întreaga lume. Ca să-î traducem tendința, printr'un rezultatului moștenire! și aduc variații și transfor­ cuvînt împrumutat de la fizică, iea vrea să privească mări, cari se;transmit,la rîndul lor, formelor consecutive. Așa dar, o sarcină nemărginită cade astă-zî în sama Orgănisinele, ca niște manifestări, înlănțuite între îele științelor naturale. In vremurile trecute, îera de-ajuns, Je una și aceea-sî forță, și nu ca forțe independente. pentru scopurile mărginte ale științei, studiul forme­ Dacă? toate stiințile noastre ezacte, fără deosebire, lor exterioare. Maî tîrziu trebui, sa se adaoge studiul sînt întemeea'te, de la Lavoisier încoace, pe pnnci- organizăreî lăuntrice, atît în amănunțimile niicroscopiul materiei neperitoare, uimitoarele descoperiri a e pîce, cît si în orânduirile văzute cu ochiul liber. Un luî Mayer și ale succesorilor săi, au izvorât dm conpas maî departe, a dus necesar la înțelegerea ana­ CePțiea forței neperitoare. In toate modificările forlogiilor, raporturilor și deosebirilor din creațiea acW, cîtimea de forță cheltuita, rămîne pururea aceea-și. i ’! ! ii I I ' I ;-l i îi 1 î �70 REVISTA IDEEI —----------------------------- -------- ---------- BEVISTA IDEEI EDUCAȚIA COPIILOR ÎN SOCIETATEA BURGHEZĂ tuală, a diis la embriogeniea comparată, a dus a sfe cunoaște comparațiea diferitelor chipuri în cari sa clădit si s’a desăvîrsit organismul, din germene pana Cine sînt ieu? Voiu ști-o mai tîrziu. Dacă a f08tB; In desvoltare. In sfîrșit, trebui să recurgem In paleon­ tologie, la studiul ființelor fosile, cari au precedat sufăr, nu-i oare din pricină c’ain căutat atît fle r 8? să-mi dau samă? De unde viu? Iinî voiu aduc© ș, T formele actuale, și asta în scopul de a pricepe înru­ direa, mai mult sau mai puțin depărtată, ce leaga aceasta aminte, căci , am făcut o cale lungă. Ie înse oare de vre-un folos să ne aducem aminte? TotuJ? între dînsele ființele acestea. Astă-zi, trebuie sa mai adăogăm, pe lingă toate elementele acestea, luminate dacă mă întrebați, dacă vă minunați că nu m’am oprit în lumea în care hălăduiți voi, îmi pare c’ani pe\ de o lumină nouă, studiul limitelor cu putința va­ rietăților ce poate înfățișa un tip,' să mai adăogam în- trecut-o de timpuriu, că numai străbătînd prin îea L' riurirea, cu totul variabilă a mediul înconjuuitor, asupra făcut leu acea cursă amețitoare care m’a ofelit. Dac’am diferitelor tipuri, și să clădim ast-feliu, parte cu parte, ieșit din Tea, ie din pricină că nu m’a satisfăcut, nn organismele definitive, dar variabile, ce le avem in fața. mi-a fost de ajuns. Fără îndoială, ar fi fost mult’maț bine ca să fî fost lăsat călăuzit de lucruri, ca să fi fOst Așa fiind, se poate oare crede cum-va, ca singur 0mul,’ să nu fie supus acestor mari legi ale naturei, că aruncat în brațele lor, lăsînd ca iele să întocmească vieața... Dar ce imagine a luat naștere în mine, în primul dînsul singur, dintre ființele organizate, ar avea o origină, fundamental deosebită de-a lor, cu singur timp, ce amintire mi s’a fixat, în zorile conștiința iei să n’aibă nici forme înrudite, nici predecesori în mele, despre un suflet care ar fî al mieu și pe care l’as istoriea pâmîntuluî, ca existența lui să nu se lege de mai putea regăsi? Acest suflet, Fam văzut pronunță», nici o alta? Intradevăr, pusă ast-feliu, chestiea mi du-se, luînd proporții în mine, adesea cu plăcere se pare deslegată din capul locului. Dar, concluziei», adesea cu desgust, dar fără să poată împiedica cm»»' ce decurge necesar din aceste premise, ie că asupra va puterea neînfrîntă a dezvoltărei sale. înlănțuirea antropologiei cade aceea-și sarcină, ca și asupra tutu­ lui mi-a întunecat lumea voastră, care, din capul lo­ ror celor lalte ramuri aie istoriei naturale, a nu se cului, a început cu dînsul o luptă, care s’a prelungit, mulțumi să studieze omul, în sine și sub diferitele îndelungată vreme, lumea aceasta îl apăsă, fără°să forme ce le înfățișază pe suprafața pămîntului, cifre-' izbutească înse a-1 supune cînd-va. Această lupta, în bule a-i căuta originile, a-î cerceta trecutul depărtat, care inteligența se încăeră cu ideile, inima cu senti­ a culege cu îngrijire toate datele ce i le pot da func­ mentele obștești, această luptă fu intimă și dureroasă. țiile lui. orgftnizareâ-i, desvoltarea-i individuală, îstori- Cu toate înse că iea îl cam slei, acest suflet se poate ea-i, nu numai în înțelesul obicinuit al cuvîntuluî, privi ca învingător, că a ieșit la capăt, avînd în ochi ci raportîndu-se la un trecut cu mult mai anterior, imaginea unei lumi nouă. trebuie să reconstituească, ast-feliu, precum o face ști­ Voi nu i-ați făcut vieața destul de îndămînoasă, ința, cu toate celelalte forme organice, arborele genea­ destul de largă, și iei a resimțit-o de mult, din tim­ logic, până la ramurile congenere, susținute de acelea-și pul nedeslușit al copilăriei, cînd voi nici vă gîndeațî rădăcini, cu toate că desvoltate în chip deosebit. la dînsul. Pentru-că voi nu cunoșteați copilul, v’ați Descoperirile din urmă au deschis un orizont ne­ mulțămit a-1 vedea prin mijlocirea cărților de lectură. mărginit studiilor privitoate la om. In toate țările Ca și cînd toți pedagogii, toți poeții și toți roman­ vedem o aprindere foarte mare, a se urca pană la ori- cierii ar fi complotat ca să vă dea despre iei o idee ginele omului, ascunse în straturile pămîntului. Din convențională, nu se putea mai greșită. Cînd va veni toate părțile’ se aduc dovezile unei vechimi, cu mult oare scriitorul destul de puternic, să-și amintească, mai îndepărtate a tipului om, de cît ar fi putut să destul de sincer, să vă amintească și vouă sufletul și-o închipue vre-o dată cele mai exaltate imaginații. copilului, cu bucuriile și durerile lui, cu pasiunile lui Pe fie-care zi, aceasta Europă, atît de răscolită de de dragoste și ură, cu toată vieața lui morală, aproape cătră generațiile trecute, îșî deschide sînul, pentru a tot atît de complexă, și în de obște mult mai intensă ne arăta comori noi, sau pentru a ne da, prin fapte, de cît vieața atît de ștearsă, de șolticării și urît, pe necunoscute pănă acum, cheea unei mulțimi de enigme, care o vedem astă-zi la vrîsta tinerețe! ca și la vrîsta pe cari nu le puteam deslega. Asistăm la epoca aceea, maturitate!? Voi n’ați luat copilul în serios, societatea cînd, omul sălbatec, îhfățișînd inferiorități foarte vă­ voastră nu i-a dat locul ce i se cuvenea, și n’a văzut dite în organizarea-! trupească, vina, în plaiurile conti­ ciim-că din pricina nepricepere!, asprime!, ne luare! Iei nentuluieuropean și ale Engliterei, vina mamutul și rino­ în serios, o mulțime de lucruri născînde s’au stîns în cerul, renul și calul sălbatec. Urmărim acestomînciviliza- iei, sau că, ca să vieze, a trebuit să se revolte, să su­ țiea-iprogresîndă, cînd ajunge nomad, păstor, agricultor, fere. Copilul n’a fost pentru voi de cît un obiect, pană industriaș, comerciant, traficant și turnător de metale. ce, cu vrîsta, i s’a îngăduit să fie om. Acolo, unde istoriea și tradițiea nti ne mai ajută, cetim Păn la majoritate, voi l’ați lăsat să crească, departe în pietre și lemne, faptele și mișcările acestei anticități de voi, în de obște în unul din acele așezăminte obș­ preistorice. Și, pe cînd «curioșii naturii-, precum ierau tești, unde se predau acelea-și știința, aceea-și lățind numiți într’o academie celebră, învățații cercetători, ur­ și cinat acelea-și principii morale, și cari, ca niște măresc ast-felju, din strat în strat, rămășițele activităței omenești, alții, nu mai puțiu curioși, cercetează organi­ mușini bine regulate, trebueau să-l dee lume! voastre, gata să-și îndeplinească în iea funcțiunea lui. Nu v’ați zarea omului, prinzindu-i, unul cîteunul,toatecaracterele, z pănă în cele mai mici amănunțimi, studiindu-le desvolta­ gîndit, cum-ca avea nevde de ce-va mai mult, de alte rea în cursul vieței, de la obîrșie pănă la capăt, sau cele de cît de afecțiea egoistă, meschină, cu care l’ați îndreptîndu-se la rase, la particularitățile lor, pentru încunjurat, că sufletul care putea să nască în Tel aven a găsi dovezile unei inferiorități sau superiorități re­ nevoesă fie înțeles, susținut, că trebuea, pentru ai Șe sprijini desvoltarea, un respect și-o dragoste mai mare. lative, însemnînd, calea străbătută de cătră tipul om. Alții, mdică drumul pe care tipul acesta va să-1 L’ați lipsit de educațiea, care nu ie o aservire a co­ pilului, care nu-i, din potrivă, de cît grija și ocrotirea urmeze, progresînd și schimbîndu-se... ce trebuea să i se dea, să poată să-și desvolte, fără i. , , 0, Vogt. durere, libertatea și omeniea. Dacă-și' aduce aminte» matur, de a fî cunoscut, această grijă și ocrotire, î?1 lțu; su se, despartă de-aj lui, fără ca voi să vTdatl s&10ă ce însemnează despărțirea aceasta, ce înseninează jacrimele, tnsteța nemărginită, presimțirile lui... Nea­ părat cu trebuea sa renunțe la vieața'morală, sau să se formeze singur, in suferință, mergînd pe dibuite, într’o lume, in care voi i-ați întunecat soaiele, inima i-ațî închis-o, i-ați răpit încrederea, împiedicîndu-se, lovindu-se de lucruri, in desperarea de-a le putea simți de-n le PuJea P^cepe, și ridicîndu-li-se în potrivă, din capul locului refractar, din capul locului rănit L’ați părăsit sub arborii unei mari curți, într’o sară de începerea cursurilor, într’o casă de educație, aleasă de voi, laica sau religioasă, după opiniile voastre. Acolea, dînsul o cunoscut vieața, mai puțin ipocrită poate, dar în schimb mai brutală de cît acea pe care voi o duceți în lume. L’ați pus acolea, în mijlocul semenilor lui, gîndind, cum-că va dobîndi în societatea acestora prima experiență. Pentru-că, cum se pare, știeați că pregătiți oameni pentru o lume rea. De dobîndit «experiența». Aceasta ie pentru voi adevărata țintă, și educația nu-i altă ce-va de cît arta de-a amăgi. Nu v’ați înșelat nici de cum, pentru-că nu putea să fie alt mijloc pentru a ajunge la asta, de cît acest internat, forma cea mai obicinuită și tot o dată cea mai logică a educației actuale. Copilul învață acolea vieața, în chipul celor ce-s aruncați în apă ca să învețe a înota. Cea mai mare parte se îneacă, iear cei ce ies la suprafață, ajung la mal istoviți. Acolea a cunoscut copilul lupta, legea supremă a societăței copilărești ca și a societăței omenești, și din capul locului a trebuit să lee parte la iea. Aco­ lea a văzut dînsul izbînda forței materiale asupra for­ ței intelectuale, morale, gloriea și respectul decernate celei .dintâi, și reprobarea, pare că inerentă celei de-a doua, ridicolul și disprețul de care iera coperită aceasta, de îndată ce căuta să apară în raporturile dintre camarazi, fie și numai pentru a pune, în ra­ porturile astea, o oare-care generozitate sau milă, ru­ șinea ce o silea să se ascundă și-o mesteca cu nimi­ curile clasei. Acolea a văzut, copilul, izbînda celor puternici asupra celor slabi, privită ca luciri cel mai firesc, răutățile fie-cărui desfășurindu-se slobod, îndeplinindu-se ca niște drepturi. Aici a văzut răutatea tuturor, acest suflu de cruzime întețind împotriva unei acelea-și jertfe, întețind mulțimea acestor mici fiiuți, prefăcute hidoase și crude numai prin faptul întru­ nire! lor la o laltă, prin acest panurgisin, prin acea lege de imitație, pe care par a o îndura fatal, la care i-ați adus, osîndindu-i să se poarte la felin cu mediul în care se află. Această lege, veți găsi-o pretutindeni în lumea copilărească, dar nici o dată în jurul unui fapt inteligent sau curagios, pentru-că mai cu samă Prin fapte de acestea spiritele se izolează, înălțînduse. In schimb, veți vedea pe copii aprobînd și legitb niînd cuvintele cele mai ordinare, faptele cele mai brutale din încăerările și zburdăciunile lor. Voi ați făcut să fie odioasă până și zburdăciunea copilului. 'Acolea a văzut mai cu samă, copilul, monstruoasa ’Wulire a celor slabi, în fața celor puternici, venerarea °are domnește în. jurul celor mai stricați, josniciile c?ri se țin de iei, cari îi însoțesc, să le aplaude isprăvile, 8a*Șîbatăjoc de victimele lor. Acolea a văzut pe unii, sibndu-se să se cobore la rolul de slugi, de buloni, pentru a înteți un surîs pe fața unorprigomton, pe cina ace?tia, împietriți în atitudinea lor, repetînd, fura nici 0 plăcere, acelea-și cuvinte stupide, acelea-și gesturi 71 crude, primite de acela-și ecou lingușitor, de cătră acela-și grup slugarnic din jurul lor. Și aceștia, nu păreau osîndiții cei mai puțin de plina din iadul acesta. Acolea, copilul a văzut chiar pe dascăli, lăsiudu-l fără nici o altă apărare, materială sau morală, de cît punerea Ia bașcă sau oprirea de a ieși in oraș, sau, ne interve­ nind, adesea, de cît să consacreze dreptul putere» și numărului, dîndu-se adesea de partea, prigonitorilor, pentru a apăsa pe cel ce se împotrivea a se supune lor, ne dîndu-și samă cum, un singur cuvint din parte-le, un singur zîmbet, putea să jignească și mai du­ reros, și: mai cumplit de cit toate suferințele mate­ riale, purul sentiment de dreptate din inima fragedă a copilului. Vai lui, daca copilul nu s’a născut sclav, dacă se opune de a primi această stare de lucruri, de a lia parte'la iea, de-a fi apăsător sau apăsat, după pute­ rea sau după îndămînarea lui. In pragul vîeței iei își alege durerea. Trecerea aspră prin cei dintâi ani, va trebui s’o facă în tovărăsiea durerei. Va trebui să ducă războiu, în potriva unei lumi întregi, ridicată în contra-î, cu singurile sale puteri. In curte, în tim­ pul recreațiilor pline de fiori, va trebui, cu spatele la un zid, va trebui să se apere de jumătate de cerc de chipuri rele și batjocoritoare. Vor fi revoltele ne­ putincioase și fără nici o scăpare, apelurile despe­ rate la o dreptate cu neputință, indignările cari zvîcnesc în vine, turbat, cari sbuciumă pieptul par’că spre a-1 zdrobi. Vor fi vegherile în plins, cu capul în pernă, din dormitor, visurile nebune de scăpare, sau răzbu­ nare, pornirea prea precoce și prea violentă a unei imaginații, în care își vor găsi refugiu, ca în singura țară liberă și blajină, toate speranțele copilului, toate cugetările și toate sentimentele lui personale, cari-i vor cășuna, atît de timpuriu, despărțirea vieței inte­ rioare de vieața reală din juru-i. Dar pentru asta îî va trebui un suflet destul de pu­ ternic, pentru a îndura cu tărie această contrazicere față de lumea exterioară. Acestui suflet îi va trebui mult dispreț, din ce în ce mai mult, cu cît va înainta, ca să se apere pe fie-care clipă, ca să renunțe de a se manifesta în afară, dacă nu va voi să fie silit să se retragă în sine, și mai îndurerat și mai jignit. Ii va trebui, copilului, un suflet destul de bogat, ca sa nu sufere de izolarea-i, ca să nu-și sece comoara visurilor sale, sa le păstreze pană la timpuri mai bune, cînd va putea spera să le realizeze. Va tre­ bui, să-și apere inteligența împotriva amețelei este, ar putea-o prinde față de-o lume neînțeleasă. Va tre­ bui să-și apere inima, împotriva sleire! trufiei în care a fost să-și formeze personalitatea, pentru a o păstra. Dar pentru asta are nevoe de toată mîndriea cu care a putut fi înzăstrat. Și trebuie să se înalțe mereu. In vremea tulbure, de la treisprezece ani, inima poate i s’a deșteptat. S’a întîmplat, fără îndoială, în vremea vacanțelor, unul din acele dulci visuri copilărești de dragoste, ce umple vieața de necunoscute speranțe, unul din acele dulci visuri de ciri sufletul poate remînea adesea purificat și salvat pentru întreaga ado^ lescență. Dar cum v’ați bătut joc de iei, din pricîha aceasta, cum ați căutat să roșască pentru asta, copi­ lul, să faceți să nască într’însul rușinea de simțirea aceasta, ca de un lucru anormal, ce trebuește ascuns. Cu ce ușurătate v’ați făcut de petrecere cu fericirile și întristările lui, fără sa vă dațî samă că vă jucați c’o inimă, c’o inimă naivă și stângace, negreșit, înse c’o inimă reală, capabilă de-a fi rănită. Față de inima suferindă, voi ați întrebuințat o ironie brutală, pe cînd ar fi trebuit un tact deosebit, bunătate și une-ori niîngăerî. Ast-feliu, în jurul spiritului în desvoltare voi 1 J ii i! I ii i. i! 1! H li li h I! ■! �UEVISTA IDE EI 72 __________ _____________ ____ _____ __________ ^JUmSTA. IDEEI ati acumulat tot ce putea să-l descurajeze. Asupra voinței, tinzînd să se afirme, ați făcut să apese o lume, ce nu putea de cît s’o distrugă, de cît s o ni­ micească. Pare că s’a făcut un complot, cum-că în zorii vieței morale, aceasta să nu găsască în toate lucrurile din jur de cît o invitare să nu se nască, să n aibă loo^ Dacă v’ați priceput înse ca să închideți inima, voi n’ați făcut nimica, ca să împiedicați simțurile. Copi­ lul se va întoarce la pension, fiind-că-î vorba ca sa cunoască vieața. Iei va cunoaște-o, va dobîndi știința deplină, maî înainte da a i-o da instinctul. Orî-cine ar fi, spiritu-i va trebui să-î păstreze pata, ca un botez, va trebui înse să se armeze cu tot desgustul, pentru n-și apăra spiritul și corpul, pentru-că-n juru-i va fi numai corupție. Mai în tăi, o va întrevedea, în chip nedeslușit, agitîndu-se și șoptind în taină, înse, încetîncet, iea se va da pe față, în juru-i din toate păr­ țile. Va vedea vițiul, nu ca o abatere, ci ca o lege generală, fatală. Pentru-că, castitatea, în comunitățile copilărești, ie aproape tot atît de rară ca și virgini­ tatea printre oameni. Va vedea priveliștea unei în­ treg! prostituții organizate, fie de plac, fie venale. Dar, mai îngrijitor de cît depravațiea fizică, răul moral, care decurge din iea, se va petrece aproape de iei. Ală­ turea de iei, pasiuni nebunești, vor avea loc, duse la desperare. Groaznice remușcări, se vor vîrcoli în tînguirea vană a sufletelor cari se stîng pe veci, și, în groaza nopților de isoinnie, une-ori, zgomotul surd al suspinurilor va ajunge până la inima-i. Părinți și dascăli pleacă, asigurați, încrezători, odihnindu-și privirea și conștiința la priveliștea veseliei, recreațiilor, la priveliștea liniște! mancei. Oare să fi uitat ce se petrece în lipsă sau ie la mijloc ce-va nou de cure n’au idee? La întrebarea aceasta, respund că as':ea-s lucruri necesare, pe cari nu voesc să le știe. Cel care le va denunța, va vedea întoreîndu-se în po­ trivă-! dezaprobarea tuturor pudorilor. Pentru-că ve­ chea societate ie pudică și virtutea iei se revoltă cînd i se pune sub ochi unul din relele iei cele mai cum­ plite și cele mai hidoase. Ast-feliu, copilului, i se pune alternativa, încă din început, de a primi lumea aceaita ce voi îi oferiți sau de a renunța la iea. Alegerea-I trebuie să dateze din capul locului. Dacă primește lumea aceasta, meargă pe drumul tras, fără șovăire și fără desgust, și uite, dacă voește sa fie fericit, uite că altă existență ar fi fost cu putință Cît se atinge de tine, copilașule gin­ gaș, carele te-ai oprit pe marginea vieței, cărui ți s’a întîmplat să rămîi uimit în fața acestor lucruri, tinde în potrivă-le din toate puterile tale, pentru-că iele pururea te vor ispiti. Dar înarmează-te cu curaj, pen­ tru-că lupta ce cută s’o începi nu se va termina poate nici cînd. Nutrește-ți soarele în tine, pentru-că, după aceste orizonturi întunecoase, va trebui să stră­ bați prin alte cuprinsuri, cu ceriul și mai jos. Dar va veni poate ceasul cînd lumina acestui soare va putea străluci peste lume. Pană atuncea, înse, închide-ți ini­ ma, cată a-ți face vieața singur și strîugeți mii bine în juru-ți marginele mantalei albe în care te-ai înfă­ șurat, chiar dacă ar trebui ca sufletul tău să pălească intru cit-va în iea, și, poate, să se stingă într’însa, ca într un lințoliu, cînd-va. Puj0. „Trudiții" Icoane din Norod DE I. Neagu t-fi cu'.. H2 in nh La iltecisla IdcciA. Un leu. Cliestiea socială, mai înainte dea1 fi rezultatul Un6 adinei cercetări, ieste răsunetul unor adînci s»iferiJ.7 Multora, li s’au făurit convingerile la vederea sau î„* duraren amărăciunilor vieței. Dar durerea Ie variat' și ascunsă în sufletul fie-căruia, și, fie-care, simț.îndL numai pe a sa, o mîngăecu nădejdea vecinie n©.*? plinită. Artist ieste acela, care știe să' întrunească să comunice, suferința unui popor întreg. î* Se scriu necontenit pagini, și încă pagini măestre cari te fac să simți niște dureri abstracte, fatale, cauză. In «Tradiții», simți înse durerea reală, durerea socială a omului muncitor, a țăranului' fără justiție a femee! fără liman, a oropsitului fără crezămînt. Ce’ tind «Trudiții», răinîi cu impresiea, că ai făcut o adîncă cercetare asupra vieței, asupra munceî, și ales asupra soartei celor nechemați la masă. Subiectele acestea, scurte și crude, după ce pe alocureaa ți-au în. fipt pumnalul amărăciune!, te revoltă cu trup și suflet', în contra lume! din care au fost zmulse aceste «icoane»’ cari îți tulbură spiritul năzuitor de armonie și iubitor de artă frumoasă, Une-ori, te revoltă chiar contra victimei, care nu știe să-și caute dreptate de cele îndurate. Și asta ie o convingere înse, ba încă una din cele mai răspîndite, că «dreptatea de a-zi Ie sluga ciocoiască». Au căutat-o cercetătorii, scrutători de fe; nomene sociale, și abiea aîi întrezări t-o într’un depăr­ tat viitor. Unde’ ar putea-o, deci, găsi trudiții? Un muncitor, moare,schilodit,la treer,de mașină. Gospodăria i se stinge și femeea i se prostituește, iear autorul, punînd punct nuvelei, îți apare de o dată neantul mizeriei, drept ori-ce satisfacere a setei tale de jus­ tiție. O altă femee, se prostituește pe-ascuns, ca să-și hrănească copiii, cum și bărbatu-i bolnav; Acesta, înse, într’un timp o surprinde, și ieată că femeea aleargă să-și.vecinicească păcatul în bordel. Unde-i judecă­ torul, care să judece aceste procese, unde-i? Niște gospodari, cad în păcatul furtului, din cauza lipsei, și Iei sînt duși acolo unde se duc toate jertfele Sociale. Ieată deci dreptatea, ar striga satisfăcut un procu­ ror. Și mul ți l-ar crede, dacă a doua-zi n’am ceti . în ziare, că țăranii din Rusia, împinși de foame, aii de­ șertat hambarele proprietărești, că muncitorii din. Berlin au golit brutăriile; și -că greviștii de la dru­ murile de fier din America, au sfărămat mașinile; fiicînd o pagubă de nu știu cîte milioane. Poate că aici, ie un început de dreptate. Si, une-ori, cetind «Tradiții», ideea asta îți vine s’o dai victimelor. Dar, în «Răzbu­ narea lui Ciortan», care a dat foc avuției ciocoești, simți amărăciunea deziluziei, simți că dreptătea-ți scapă; zboară în alte sferi. Ori-cît de’ sus s’ar înălța acele flăcări, iele nu te satisfac. Cine ar putea răzbuna suferințele generațiilor alcătuitoare de averi ciocoești, și cum? Prin foc și sabie? Nici un dicționar nu scoate' din înțelesul Revoluției Sociale aceste arme primejdi­ oase, înse. Moș Dănilă, din «Pe brazdă», care «nu-șî aduce aminte să fi proorocit, în vieța lui, minciuni»» maî fericit inspirat de cît Ciortan, ne deschide un orizont răzbunător mai mare, mai frumos, cînd, «într’o zi de Mai, soarele va răsări peste satul acesta fericit. Pămînturile din preajma lui, fi-vor în stăpînirea-i obștească. Și nevoe de cele dregătorii ale stapîj nirei de astă-zi, oamenii n’or mai simți. Intre dînșii s’or avea frățește, că buna înțelegere va domni ptste oameni, nu vrajba... Toți tor trăi ca frații;... munca n’o să mai fie un chin de iad, căci roadele iei n’au să mai fie supte de despoetori»... Dacă-I așa de frumoasă lumea lui Moș Dănilă, cui ce-i pasă că iea s’ar făuri «în zgomotul dărămăr®1 galerelor capitaliste și la lumina incendiilor palatelor administrative». ■A, CatiliN-V: Morala Independentă 73 cu atît mai mult, cu cît ie oare-care spaima în ceea ce m’ai făcut să simt. Spui lucruri nîmitoare, c’o li­ niște de conștiință, o certitudine de convingere, cari îmi spulberă toate prejudecățile mele, cum zici, și toate argumentele. Mi se pare ca ai cu desăvîrșire dreptate, și; tot o dată, că iești absurdă. Ciudat, nu-i așa? Cum, inse nu-țî voiîi putea respunde de cit prin întâmpi­ nări,-pe cari le vei privi ca foarte slabe, știu foarte bine, îmi place să te ieu precum iești. Dacă voiu fi osîndită, vei fi asemenea, negreșit, și, dacă vom fi lăsate ală­ turea una de alta, am să-ți imput întreaga eternitate. — Atîta că imputarea aceasta va fi cam sarbădă. — Nu-i adevărat cum-că vei fi întru cît-va pedep­ sită mai mult de cît mine, pe care-i fi pierdut-o ? Dar să venim la don Rafael... Precum mărturisești, n’ai pen­ tru, iei așa grozavă, respingere fizică. — Intr’adevăr, așa ie. -— Bine, rosti dona Tereza, cu tonul satisfăcut al unui judecător de instrucție, al cărui interogator a mers atît de -minunat în cît a făcut pe-un vinovat să mărturisască. Bine, ieată ce-i stabilit. Inse, ți-i frică să nu cedezi unui om mediocru. Dorești ast-ieliu, a-1 Atunceft, Clara, analiză cu de amănuntul, în fat: r» tinerel văduve; senea de senzații, de sentimente, prin 'ftri trecuse, cît se atinge de Corentin. întâi o plictisise, ‘i o intrigase puțin, și, după ce întîmplarea îi făcu fi® alăturea în tramvaiii, dînsa simți pentru dînsiil b oare-care atracție, caret i se împotrivi de alt-feliu flind-că nu și-o explica îndestul. Negreșit, iea nu poza „ici de cum, 'fața de dona Tereza, ca o' mistică, care “ iubește de cît capul și sufletul. Iea se interesa de întreaga' fifeța> general, în pasiunea ce simțea, fără să-și bată capul să cîntărească, cîtă anume parte purcesă din simțuri, cîtă din spirit, se cuprindea în guma de plăcere ce-i procura pasiunea aceasta. Această distingere subtilă i se părea neînțeleasă. Ce ne inter resază pricina și origina unei plăceri? Orî-care ar fi ies. î®a nu afectă numai simțul care-o percepe: iea jjjjqcă, înlănțuește și leagă în vibrări ■ prelungite or­ ganismul întreg. nici wo mpcic rupere uc de uuutiiuuibauc, continuitate, cțanismui muicg. Nu-i mv.* cunoaște mai mult și mai bine. In senzații la facultăți.'Dînsa nu-și aducea aminte — Am exprimat ieu oare dorința aceasta atîta de de nici o voluptate, la carece-va din iea n’ar fi luat precis? Mi se pare că simpatiea ce-o ai pentru proferici parte, ar fi -----remas- strein. Vieața cea i ieste' tejatu-ți, te face să — cam forțezi deducerile. — Ie din pricină, drăguța Clara, ie din pricină că aceea; care are cu obiectele exterioare cele .mai multe , cum-că. Rafael nu-! un om mediocru.1 Nu te-ar si mai intense raporturi. Noi nu cunoaștem lucrurile știu, \ dunn întinări ri 1 «a no nn înjosi nici .de cum. Ie un-caracter foarte nobil. Și cu (le cît după întipăririle ce ne fac., Oiim-no Cum-că or ar fifi v-ilnplăi îm'nc ceri îngăduite și plăceri neîngăduite, trebuinți; nobile toate că nu pot judeca prin mine, cari nu mă pricep si trebuinți vulgare, nu admitea 'nici de. cum, după în chestiile astea, am auzit necontenit, cum-că se aș­ cum nu se credea alcătuită din două părți opuse, su­ teaptă din partea-i, lucruri și fapte mari. — De ce natură? ' fletul și trupul, unite la o laltă vremelnîcește. Inse, — Iți spun, n’am idee, drăguța mea amică. Intîldacă gîndea ast-feliu, nu iera nici de cum un cuvînt, sâ se abandoneze tuturor pornirilor iei, fără să cal­ nește-te și vorbește cu iei. Iți vei da samă mai bine. ; Clara prinse se rida: — Mă trimeți la don Rafael, culezeurmările cu putință ale acestei abandonări... Se afla tocmai într’un timp cînd nu știea ce să facă, cînd căuta ca . să ieu de la iei relații asupra lui. Intîlnirea ar fi să-și. dee samă. Poate pornirea ce o simțea, în chip cam primejdioasa. .Nu primesc. Ar fi să se înceapă sincer cătră don Rafael, nu iera de cît o surpriză a de la sfîrșiri — Te-am prins, zise triumfător dona Tereza, bătînd simțurilor iei, față de un bărbat frumos. Negreșit, din punctul de vedere, moral, nu vedea, nici greșală, nici din palme. II iubești. — Clara voisă vorbească. —St-... crimă, în satisfacerea unei trebuinți atît de naturale, st... Cel puțin îl dorești, și îutr’atît, în cît n’ai fi în bună oară, ca a mînca sau a bea., Iera. convinsă că va stare să i te opui, găsindu-te singură cu iei, dacă ar veni lin timp, cînd ast-feliu de relații nu vor fi pri­ fi.îndrăzneț, și, te p re rin că va fi. Spune, nu ie așa? __ Ar fi primejdios, dona Tereza. Numai atît am zis. vite alt-feliu de cît o strîngere de .mînă schimbată c’un — Iești o problemă, o enigmă, un mister. Indură-te, prieten său o invitare la prînz.Tnse, cum n’am ajunsîncă acolo, și cum nu putem trăi cu desăvîrșire în afară te rog, amica mea. De-adinioarea, nu te mai înțeleg de mediul în care ne aflăm, iea nu voea să cedeze de loc. Nu vrei.să cunoști maî bine pe Rafael? — Unde vrei înse să-1 studiez, să-1 cunosc? tuturor înclinărilor temperamentului iei. Dînsa își im­ Dona Tereza remase, o clipi, pe ginduri. Apoi, cu pusese vieței un scop practic, anume, , de-a fi utilă, viociune: —La urma urmei, ce-mi pasă ce-va să zică cît cu putință, ideilor pe care iea <le privea ca drepte, lumea? Fiind-că sîntem prietene, trebuie să te jmitez ca bune. Și ce nu poate femeea pentru* propagandă? întru cît-va. Las să bîrfească oamenii, las să vor­ Toate revoluțiile sau îndeplinit prin femee. Femeea bească. Ai să te îutîlnești cu don Rafael la mine. Vei n’are nevoe să pue mîna. pe arme, să construiască ba­ avea timpul stî~l studiezi, cum zici atît de caraghios. ricade, să faci dinamita să cînte. Mijloacele iei sînt cu mult mai puternice. Ori-ce femee, în vieața iei, Dar să-mî împărtășești impresiile și mie. — Bine... Dar să .nu-! spui lui don Rafael. poate înriuri asupra unui bărbat sau asupra mai mul­ Asta, murmură, rîzînd, dona Tereza, care își puse tor. Dacă iea are idei marR iea va înriuri. nu numai ii sH-sj abagii oamenii. Cal mai bun lucrător face ~ Ast-feliu adresindu-se Proastă, cu o uueltă rea. Ast-feliu adresindu-se oătră catra dona Tereza, conchise: iubi un om medio-r— Mi-i teamă să nu mă las ,dusă a i-— -- -yk ■ '' -» cru. Nu cunoso pe don Rafael de cît din eleve ir hî Jean. Desigur ca nu ie de-ajuns. - Te privesc din ce in ce ou o surprindere mai ^are, amica mea. Știi că mă interesezi r . ■ - Ca un roman de Paul de Kock, riposta Clara, rizind. - A, nu, neaparat, răutăcioasă. Romanu-ț, tare tem că nu va fi atît de vesel. Ți-o spun, ma captnezi - Vom vedea. — Iți spun- ca da. Dona Tereza deveni de-o dată serioasa: —-Poate că i vei lua sfatul mieu în s?nz rau. Prevăd. On-cum, dona Clara, ieu știu că iești atît de dragă lui Rafael, in cîtarfî instare sâ facă ori-ce. De ce nu te-ai manta cu iei? Sprincenele Clarei se încruntară: Vrei oare să mă încerci? . — Iei te-ar lua, întări Mana-Tereza. — Oare l’ai’sfătui si fa?ă una ca asta? Și Clara, | 1 1 i ij ' i 1 ! ■■ �74 REVISTA IDEEI punîndu-i această întrebare, i se uita drept în ochi. Argentina îi susținu privirea, foarte serios. — Cu toate... greșelele mele, zise, zimbind ironic, — Mărturisindu-le, se vor șterge. Și nici de cum nu vei fi o femee care să nu-și ție cuvintul nat. — Zi mai bine, dona Tereza, că nu voiu fi nici de cum o femee care să-mi dau cuvintul. Și vei avea mai . multă dreptate. Inse vorbești și cugeți cum înțelegi. D-nu Bedoya poate să fie cu totul de alta părere. „ , m — De loc, respunse, cu viociune, dona lereza. Clara dădu din umeri, necredincioasă: — De unde știi, întimpină iea. — Știu, Știu, zise Argentina, însuflețmdu-se, .nu-a spus — chiar Iei. _ ' — înainte de a fi auzit pe D-nu Vautne, se poate. De atunci și-a fi schimbat părerea. , _ Vezi oă te’nșeli,.zise izbînditor Tereza: pentru-ca chiar și dimineață mi-a spus-o. Ei? 1 — leu, să mă mărit, făcu cu dispreț Clara. Din toate robiile din cari se alcătuește . societatea aceasta, de cari am cea mar. mare oroare, căsătoriea ie cea pe care oidispretuesc mai mult. Și să mă arunc în iea? Se vede că-ți'bați joc de mine, senora. Dînsa se sculă ațițată cumplit și făcu cîți-va pași în odae.-Apoi, întoreîndu-se cătră prietena-i, care rămăsesexu gura c-ascată, nedomerită și cu ochii holbați: — Dona Tereza, protejatu-ți i-un prost. Cum a putut să mă iubească, după cum spui, înainte de a întreve-. dea, măcar cît de cît, ce feliu de - femee sînt îmi dau samă. Iei mă socoate ca o aventurieră europeană, care umblă după poziție socială, după avere. Ascultă, dona Tereza, nici o femee n’are mai .mult de cît inine mîndriea sexului iei, și nimeni n’are mai multă milă de ceea ce sîntem. Mi-i rușine de femee, cum ie, cu tre­ cătoarele-! ademeniri, prin cari ațiță pofta bărbatului, cu acele împotriviri prefăcute, prin cari-b îmboldește și-l minte, cu prefăcutele-i slăbăciuni, prin cari își făgăduește căderea, pe care o amînă pănă la un timp calculat. Desgustătoare ipocrizie, pentru a da aruncărei noastre în brațele unui bărbat, înfățoșarea unei abandonări. Cădem, nu pentru propriea noastră plă­ cere, ci pentru interes. Sîntem cu toatele niște pros­ tituate. Prețul și chipul diferă. Faptele, sînt acelea-și. învinuim pe bărbați că ne înșală, și noi nu învățăm de cît un lucru în tot decursul vieței noastre: su-i mințim. Ii acuzăm că ne seduc, și toată vieața noa­ stră nu ie de cît un complot, țesut cu cea mai mare fineță, împotriva ..lor* Strigăm că-s niște criminali, atuncea cînd ne lasă, după, ce ne-au luat... Luat. Mi­ nunată și nimerită vorbă, ca și cum ne-ar fi luat fără plac-rea noastră... Le imputăm chiar plăcerile ce Ii le-am dat, fără să ținem socoteală de plăcerile ce le-am primit de la iei. Dragostea ie un schimb, în care un sex nu datorește nimic celuilalt. Dacă n’a fost un schimb,, dacă n’am simțit partea noastră de plăcere, însamnă că ne-am dat fără dor nță, ca niște prostitu­ ate cari sămuesc' voluptatea, cari se prefac aprinse de tot. Ah, ce infam sau ce infamă ie,..în cazul acesta, bărbatul sau femeea. împotriva tuturor acestor min­ ciuni, dona Tereza, sînt revoltată ieu, și căsătoriea și familiea sînt. cele mai păcătoase din toate minciu­ nile. înainte de tdate, cît mă privește pe mine, ieu vreu să-mi pun sinceritate în vieața mea. ’ Dînsa se așeza lîngă tinăra văduviță. T ~ Să mă mărit cu iei?... Cum a putut oare don Kafael, să aibă asemenea idee? Sînt două soiuri de temei cu care nu te poți însura: mai întăi, cele cari ___ _____________ ____ ____ __________________ JREVISTA IDEE! sînt a cui le plătește, și, ttpoi, cele cari nu se vîn. chiar în fața primarului și notarului. — Acolea, draga mea, te găsesc foarte exagerar chiar din punctul de vedere din care te puî. să supunem cum-că iubești pe don Rafael și i — Ieu nu mă dau, mă împrumut. — Cum poți să zici una ca asta, iubita mea, 2is juna femee, zbucnind în rîsi ■ . , e — Un dar nu se întoarce: nu se dau de cît luCru rile. Ieu sînt ființă. Sentimentele mele nu atîrnă fl mine, așa că nu pot răspunde^ de iele. Pentru o pta cere actuală, pe care poate mîne voiu regreta-o, n’tnn dreptul nici de cum ca să-mi înstrăinez, viitorul, a te promite în totul,-pe totdeauna, însamnă sau a te sacrifica sau a minți. Nu vreu să fac nici una, njcț alta. Ieu mă împrumut, fiind-că vreu să mă ieu înapoi ■. — Bine, admit, zise dona Tereza. Dar, cîtă vreme iești metresa sau concubina lui don Rafael, cuvintul mi se pare baroc, ieartă-mi expresiea... — De ce: baroc? Iei definiște întocmai situațiea. — Ah, teribila. In timpul acesta vei cosimți, nea* parat, să trăești în acela-și chip ca și iubitu-ți, aă te folosești de averea lui, fiind-oă ie bogat. ■i-i-. Nu știu. Atîrnă. In principiu, nu. - leu nu pun preț pe avere: ieu visez o stare socială care se va des­ ființa avuțiea, o stare socială în care femeea, egalizată.cu bărbatul, va trăi cu totul independentă de iei, atît din punct de vedere material cît și din punct de vedere civil și politic. > Acuma, poate. — Totu-și, dacă, icît te privește, vei face-o, nu te vei- crede cum-că te-ai fi vîndut. — Fără îndoială că nu. Inse, vorbind la dreptul vor,crede alții. Știu foarte bine. r —Atunci,’ ce deosebire va fi între situațiea-ți de metresă care se împrumută, și Maria-Tereza apăsă, rîzînd, asupra cuvîntului, și între situațiea unei'Temei, unei neveste.;, obicinuite. In cazul din urmă îe tot atîta vînzare, ca și în cazul dintâi: nu ie nici o vînzare. — Pardon. Căsătoriea nu se face fără o consacrare, pe . care, mai întăi, tăgăduesc dreptul societățeî. de a o face, pentru-că societatea n’are nevoe să cunoască amorurile noastre, după cum n’are nevoe să ne cu­ noască prieteniile. Apoi, această simplă consacrare, în formula actuală a legei, nu-i, nici mai mult nici mai puțin, de cît un contract de vînzare pentru fe­ mee, atît din punctul de vedere al dependenței în care iea o pune, cît și din punctul de vedere chiar al foloaselor ce i le dă. Nu vreu nimic din toate astea. — Consacrarea aceasta ieste o chezășie pentru fe­ mee, îe o protecție... scliimbări— Chezășie împotriva a ce? împotriva r lor bărbrtului? Acesta-i înse un drept, pe care* ieu nu voesc să i-1 tăgăduesc nici de cum; fiind-că îl-re­ clam pentru mine. Nu primesc o protecție care ie o robie pentru altul. —1 Dar dacă vine un copil? ' — In regim echitabil, respunse Clara, copilul tre­ buie sa fie crescut pe socoteala colectivităței. Educație* copilului ie în interesul tuturor: trebuie să fie, ast-feliU) în sarcina tuturor. De o cam ■ dată înse, din ceea.ee ie, după natură, cea mai mare fericire a vieței, socie-, tatea a făcut, pentru femee, cea mai mare, cea mo1 grozavă povară: Numai în cazul acesta, aș primi sus­ ținerea/bărbatului, pentru-că asociațiea, chiar rupta între noi doi, va continua, totu-și, în rodul care arii purces din iea. Ori-ce bărbat s’ar sustrage de la «aj toriea aceasta, ieste un mizerabil. Ieu înse nu voiu pune în cazul de a iubi un mizerabil. L. X. de RjoabD. 75 fnnețiea capitalistă a Creștinismului 1 rilor, dar care nu le cunoaște substratul, încearcă să * explice morala eppbei lui Machiâvi-1, ca produsul ar­ mercenare, pe cînd Adam' Smith, da acestei jlarea funcție capitalistă a creștinismului ie de a matelor i 0 îotrodus pentru intaea dată, ca mijloc de constrîn- 'morale o întrepretare mai serioasă. Pentru-că, zice iei, într’o epocă în care marile crime sînt obicinuite și pere Proprietăței, sancțiunea ?eligi°ftsa’ c0,vir?ind religiile anterioare, în ne stare răinîn nepedepsite, iele nu suvîrșesc nici o imprudență, rla atinge Vnta aceasta. Și, într’adevăr, cele maia- vițiu pe care opiniea publică din această epocă, îl de­ făima mai pre sus de toate. Așa dar, nimica de mirat, Hesea sancțiunea paminteasca prin care aceste religii amenințau acțiunile imorale, nu se îndeplinea, ceea-ce, d >că aceste crime sînt, nu numai tolerate ci în de obște cll vremea, trebuea sa slabeasca însă-șî .puterea și in­ încurajate, slăvite. O esplicare, cure, la cea dirităi fluența moralei. Creștinismul, din contra, transpor- privire, pare superficială, absurdă, pentru-că pururea ramîne întrebarea, de ce într’o atît de lungă perioadă tîndu-și sancțiunea m vieața viitoare, făcea cu neputință marile crime sînt obicinuite și scapă ori-cărei sancțiuni? siguranța nepedepsirei râului, și, deci, zădărniciea a- Toleranța societățeî pentru marile crime, găsește fata jjjenințărei- Armat de-un blăstăm, ale cărui urmări nu îndoială o explicare, în faptul vădit, că ori-ce sancțiune puteau fi știute, și care, din pricina aceasta, nu putea morală sau juridică î? absolut de prisos față de cei fl nici criticat nici înlăturat de nimeni, creșt -’**'---- 1 .,ix sîndrăzneală _ca s- le găyîrșască. Dar îștinismul cari au destulă ge adresă muncitorilor, sclavilor, servilor și le impuse rațiunea adevărată, hotărâtoare, ie că aceste crime, un șir de acțiuni contrarii interesului lor real, ame­ departe de a primejdui proprietatea, sînt .eradnațiea iei nințând cu pedepse grozave, pe lumea cealaltă, pe acei normală și necesară, purced din îea i crimele astea sînt cari nu le-ar fi împlinit. Inse, supunerea servului la chiar o condiție neaparată a existenței proprietăței. apăsarea ce-1 stăpînea, se^ asigură și mai bine, prin Entusiasraul lui Machiavel pentru Cezar Borgiaj nu dogma largă ce predica, că cerul se va deschide nu­ se poate esplica de cît pentru cine h înțeles natura mai pentru săraci. Mulțumită acestei doctrine, servul, proprietăței feodale, necesitatea- intimă a jafurilor, a văzîndu-și supunerea răsplătită prin cea mai splendidă despoerilor și criinelorcari formează urzala violentă și coroană, prin fericirea în vieața viitoare, privea c’un moralitatea istorică a acțiunilor ce favorizează dăi­ zimbet, plin de dispreț, bunurile trecătoare ale celui nuirea formei sociale domnitoare. bogat, care remînea sclavul, față de plăcerile eternită­ Ast-feliu, prigonirile evului mediu, în potriva evre­ ții. Acest raport invers, între iericirea pământească și ilor, sînt tolerate și întețite, pentru-că iele sînt impuse fericirea viitoare, cu totul necunoscut de cătră religi­ de o reacțiune a proprietăței feodale în potriva- pro­ ile antice, care formează tocmai o antiteză între aceste prietăței mobiliare. Chiar indulgența societățeî moderne religii și creștinism, alcătuește cea mai puternică uneltă pentru loviturile-de stat, se datorește faptului că, de­ de împăcare a celor mizeri cu sistemul care-i exploatează, parte de a compromite trăiniciea bunurilor capitaliste, alcătuește titlul cel mai de samă ce și l’a dobîndit creș­ iele le întăresc, din contra, și le favorizează desvbltarea. Așa-că, religiea, constitue, în tot timpul epocei tinismul pe lîngă clasele stapînitoare. Inse, noua religie, cu dogma-i genială, se adresa de feodale, o puternică mașină de constrângere morală, o potrivă și claselor dominante, nu cu mai puțină iz- care impune, proprietarilor, unele acțiuni contrarii in­ bîndă, dînd acțiunilor lor direcțiea cea mai conformă teresului lor conștient, lucrătorilor, unele acțiuni con­ interesului lor real. Și într’adevăr, dacă aceasta, dogma, trarii interesului lor real. A. Loiua. pretindea a se veghea cu îngrijire la bunul traiu al muncitorului, fie pentru a înlătura o revoltă din par­ tea-!, fie ca producțiea, nimicită prin sclavie, să ca­ REZISTENȚA INDIVIDUALA pete un mai mare’ avînt, religiea creștină vorbea și inimeî bogatului și-i impunea milosteniea, ca singurul mijloc prin care omul, lipsit de pașaportul sărăciei, .„Să-ml facă imputare orl-cine, dacă voește, pentru care nu iera mizer, putea să între în împărățiea lui această vina de provocare la crimă, care Te upa din cele Crist, să iee parte la fericirea viitoare. Tot asemenea, mal. strașnice arme ale codului penal. Inse, o spun sus religiea, căută să țină în oare-cari limite raporturile și tare: dacă cine-va m’ar ținea- zece luni în închisoare, dintre proprietari, și să abată violențele grozave cari fără nici- un motiv, din nebăgare de samă, din ultgre ar fi lovit în trăiniciea proprietăței. Dar tot~ această sau răutate, aș lăsa să-nu crească unghiile, ș<, în lipsa religie, care împiedica, cu atîta stăruință, ori-ce acți­ unei mîpl viguroase, de barbatj și-ar dalei samă ce pot une dăunătoare proprietarilor, lăsa' cîmp liber uzur­ ghiarelc unei femei, Lața de barbariea legel, nii-1 de părilor celor mai neînfrînate, ale acestor din urmă, opus de cît legitima sălbătăcie a rezistenței individuale. numai să nu fi fost de natură să compromită sistemul Știu foarte bine, cum-că ar fi mal bine daca s’arcere, în capitalist. De acolea cele mai mizerabile nelegiuiri, mod paclnic,. reforma abuzurilor monstruoase .cari^ne cari s’au săvîrșit sub auspiciile religiei, în timpul amenință pe toți și pe tqate. Inse- experiența-! făcută și întregului ev mediu, și cari trag o brazdă sinistră peste ' toată lumea a "putut să-șl dec, samă, că nu slujește la această tristă perioadă. într’adevăr, religiea fngadue nimic, de. a pune răbdarea în slujba drcptățel. Puterea ca stăpînii să pună o botnița servului hămesit, care Te, din ce in ce mai mult, în nunele despoelorilor și se­ macină grîu, ca să nu poată duce la gura puțintică căturilor, cari șe înțeleg ca pungașii la iarmaroc. Ca-^ mină. Religie a nu se opune violențelor, măceluri or, ja­ printr'o rețea aruncată asuprațăreTîntregi, sîntem prinși burilor, cari, atît de îndelungată vreme, au zbuciumat în ochiurile unei pînze, pe cari numai «burtoșir> sini în Occidentul Europei și al Asiei. lea îngadue, in Europa stare s'o riipă. Atît amar de slujbași, de păcatgșT, evului mediu ca și în Rusia modernă, care ie reprodu­ trăesc pe spinarea noastră, tirani ncsuferiți, adevărafi cea istorică a acestei din urmă, îngădue războiul capi- bașbuzucl, ce sînt știlpînff a tot-, pentru cari muncim sine strădănuiin, de cari, îmi dau samă bme că nu ne vom țjhștilor creștini în potriva adversarilor lor descotorosi de cit printr’o hotărir.e desperată. Atît inal ^®ljgiea cea mai cucernică, prezida la cele mai i rău pentru acel cari vor'fi voit așa. . , aceasta? ™ COLOSLBA. pricină se obicinuita-i eleganță, care plutește la supraf ița lucru Z �76 REVISTA IDEEI HEVIfiTA IDEEI zitiul, cel cu biciul și cu caftanul rupt. Șuloim Âleichem, sau, cn alt dialect, $olonn Altichem, — Da’ ce? Te-a lua dracu, dăcă-î fuma tnâhorpie pseudonimttl lui RabinovicI, din Ițicv, unul dm cei jupîne Casriel, îl dădu peste nas los'l conductorul S mai talentați și mai cuțtofcufj scriitori evrei, cari scriu tem că, ferească D-zău, să nu te apuce durere, de’CatU în adt cărata limbă a poporului: in jargonul ordinar. dacă-i fuma tutun bun. Pe lîngă o limbă cu adevărat frumoasă, uatițrală, po­ - Ia nu umbla cu fleacuri, mucosule, și adă ’nco. pulară, pe lingă un spirit de observație dc foarte mare o țigară, face Casriel vizitiul. putere, Șuloim Âleichem, formula ebraică: «Binc-ați ve-. Șt amîndoi încep a-și răsuci cîte o țigară. nit», sub o formă adevărat spirituală fi artistica, șție — Cînd pronim ? întreb din nou pe conductor. să arate mizeried in care înoată poporul, neștiința lui — A-zi, răspunde iei cu nepăsare și dă vizitiu]^ să-și aprindă țigara. dcsăoirfită fi durerile lui mici și mari. «Berdicev», ie o, serie de 7 schițe, in care autorul Aștept și tot aștept, pană încep a se strînge pasa_ descrie sărăcită fi neștiința ce domnefie in acest tîrg, geri, încetul cu încetul. situat in apropiere de Kiev, avînd o populație de rre-o Mai întâi se vîră un jidan, într’un cojoc scurt, cu' 50.000 dc locuitori. Unele lucruri pot părea exagerate, ~ un fel de blană, greu de recunoscut ce felin de’di. dar, din nenorocire, autorul le-a văzut cu ochii, si iei hanie va fi purtat-o. Zi-i vulpe, iera prea albă; n’a căutat sa fa-a schițe de distracție, ci a vrut să zu­ miță, iera prea .roșie: zi-î urs, iera prea scurta lu pjr. grăvească, in toată realitatea iei, mizerieg. tuturor insti­ zi-i cine, iera prea mare părul: zi-i lup, iera prea aă-* tuțiilor din acela-și oraș: Iramvaud, hotelurile, teatrul, răcăcioasă... După cel cu cojocul scurt, se vîră alt jidan' bandiții si celelalte. fără cojoc, mai degerat. Săracu, își rotește privirea în Schița ce apare aicea iesle. tradusă din original, după toate părțile, oftează, caută un loc și se așază într’un colț foiletoanele revistei săptămînale, scrise în jargonul corc­ lîngă ușă... După cel înghețat, se yîră un coș cu mere, esc, <Der Jude», din Krafcâu. și, îndată, după dînsul, o femee învălită în trei șaluri’ m. k. , ;toate ferfenițe : se vedea cît de colo că-i iera. frig’ săraca. , , 't — Hai, jupîne Casriel, pașol. Zice conductorul către vizitiu, flueră, și tramvaiul urnește din loc. Facecîtva drum și se oprește numai de cît. Ușa vagonului se deschide, și se arată un cap. Sosii cu trenul, în Berdicev, cam după sărbătoarea -Nu-i cum-va aici, Moișă,? corturilor, într’o dimineață, înainte de rugăciune. Afară — Care Moișă ?■ întreabă los’l conductorul. ,,, 4— Moișă Fițihes, răspunde capul. cădea o ploae mărunțică, și se făcea o sloată foarte mare. — Un flăcău cu șapcă veche ? întreabă los’l con­ La gară mă năpădi o întreagă herghelie de comi­ ductorul. sionari cu bărbi galbene, cu caftane galbene, și cu — Un flăcău cu șapcă veche, răspunde capul. . tăblițe galbene la șăpcile galbene și roase. — Cu coj’oc rupt ? întreabă los’l. — Jupîne, Grand-Otel. — Cu cojoc rupt, răspunde capul. — Otel Franța,- jupîne. — Slujbaș la o ferărie? întreabă los’l. — Jupîne, Italia, jupîne. — La o ferărie, răspunde capul. — Aproape, curat, cușcr. — II cunosc,face los’l conductorul. Flueră și strigă: Slavă Domnului, scăpat teafăr djn mîna bandei, dă­ Hui, jupîne Casriel, pașol. dui de-o altă adunătură de harabagii, cu ciubote Și pornim înainte. . mari și cu bice lungi. Cît pe ce să mă rupă în bu­ — Bilet. Face către mine conductorul... Par’că nu căți, nu alta. Un hojmalău imi zmulse cu de-a sîla gia- v’aș prea cunoaște. Nu sînteți de aici ? O să stat! mandanul, iear ieu începui să zbeir: «Scrierile mele, mult aici ? Pot să vă duc ]a o gaz lă bună, nu hotel, hârtiile mele». Și-atunci, alțî doi harabagii aproape dar curățică,, fără ploșniță... Și, pentru mîncare, am să să-mi ție luminarea..., vrînd să,mă iee cu dînșiiși în- vă îndrept într’un loc, unde , o să vă coste ieftin și o cingînd între iei o batae. Pănă una alta, ieu pusei să, vă placă... , , . mîna pe giamandan și șterseî putina, îndreptîndu-mă Ii mulțumesc frumușel și-i spun că am cnnoscuți. către tramvai. Iei mă’ntreabă că cine-s și ce meserie au... Ii năspo— Aici, frățioare, aici. Numai cinci capeîci. cesc niște nume din lună, și scap de iei... Mă lasă pe Iera chiar conductorul în persoană, un domnișor mine, se,îndreptează cătră cel cu cojocu. scurt, șh cu bărbuță galbână, cu o geantă la șold, cu un bumb spune să iee bilet. Omul cu cojocu scurt, dă, din ui.neri. Ia șapcă, și cu un glas răgușit. Pe lîngă dînsul iera —r-, Știu ieu. Par’că am ieu pară , chioară în pungii un altul: vizitiul tramvaiului. ~ — Asta-i a treia oară, săptămîna asta, că mergi Amîndoi, îmi aratara din mînă im feliu de clădire, fără bilet, îi zice înciudat los’l conductoru. ce sta cam înclinată într’o parte, cu giamurile sparte, — Ei și ? Din pricina asta să merg pe jos ? Ori ci-că iera vagon. La o oiște lungă iera înhămată o să mă duc unde-va să fur pentru tine ? Ii răspunde mîrțoagă albă, cu coada rară, cu botul întins, care omul cu cojocu scurt, înciudat și iei. dormita. los’l conductorul face un semn din mînă și se în* — încet, încet, făcu către mine conductorul, să nu dreaptă cătră omul înghețat, cel fără cojoc. Acela se te împedici, lipsește o seîndură de la podea. face că doarme, încetișor, mă așăz în vagon, pun giamandanul lîngă — Hei, ia-n ascultă, domnule: bilet. ; mine, și aștept. Iera cam frig. îmi bat un picior de Omul se face că n’ande. Conductoru ■ îl dăruitJȘte celălalt. c’un bobîrnac peste nas, . . . Hei conductor, îi spun domnișorului, pornim — Jupîne, ia-n ascultă: bilet. o dată ori ba? — Șumăti, am auzit, îi răspunde omul, ca trezit — A da Dumnezeu și-om porni, îmi răspunde con­ chipurile din somn, și-și freacă mînile una într’alta< ductorul, — Bilet, răspunde los’l conductorul. — Ia-n ad’o leacă de tutun, mă tu los'l, îi zice vi— Șunnăli, răspunde iear omu, suflînd în pumni- Tramvaiul din Berdicev __ c© mii bun «șumati» al d-tale, f ‘ îî zice aspru los’l conductoru. Fri bun și scoa" te" cinci ~.:z5i capeîci, și Lftim bilet». F _ Sst, sst, face cel înghețat. Ce-i atîta supărare? Toi’te la dîl'-su> raure boier. inj câpeM£aCe n“2“rî’ ZiC“ conductotll,',i adă c,n" He, face cel degerat, îi maî lăsi t„ din' , — ^ucazurile mele pot să-ți la3) zice Ioslj + ductoru. — Fii sănătos cu dresele, îi răspunde cel înghețat Las’ ca am ieu destule pe ale-mele. b v c — Apoi am să te poftesc, dom’le, să fu așa de bun să te dai jos... Iear, cătră vizitiu: Jupîne Cas­ riel, .. . ' Casnel vizitiul, oprește tramvaiul și îi rîde inima de bucurie: de cal nici mai ie vorbă. Mă rog matale, cu picioru drept..., zice los’l conductoru, celui degerat. Omul șede locului, bate din picioare, își freacă mînile și nici nu se urnește din loc. — Aștepți să te poftesc? Face cătră dînsul los’l conductoru. Vrei să te-apuc de gît și să te scot pe brînci... Să vie controleru, și-o să-ți dee iei... Jupîne Casriel, pașol. Face Iei cătră vizitiu, și tramvaiul 'pornește. — Nu mai ieste dreptate pe lumea asta, face de o dată femeea cu mere... Cu ce-i mai rău omu ista de cit celalt? Ce? Cela poate umbla fără bilet și ista nu? Fiind-că aceln-i cu cojoc și ista golan? Aa, are să-ți mînîvce banca ? Ori crezi că după moarte o să ți se înalțe monumente. — Cine mi te poftește să mi te faci apărătoare ? Zice los’l conductoru. Pe acela-I cunosc, ie om gos­ podar, scăpătat săracul, dar dumnealui, arată pe cel înghețat, da, știu ieu cine-i. Un calic, un prăpădit. — Ei, și dacă-i sărac, face femeea cu mere. Trebuie să-l zvîrli? Ce ? loî-te, ce-a păcătuit? Calu, ori-cuni merge în tîrg: o să mai fie unu. Inchipuește-ți că aî luat gologanu. Ei, și o să-ți îngraș! supa cu asta? — Da cine te cere martoră? Face cătră dînsa los’l conductoru. Maî bine adă cinci capeîci și poftim biletu. — Iaca, face femeea, alta acum. Știam ieu’că o să vie și la mine, parcă-mi spunea inima. — D’apoi ce credeai mată, zice Ics’l conductoru. 0 să te duc degeaba ? Cum «o să mă duci»? Zice femeea. Mă duce harabaua, nu tu. Și-o pus un bumb de alamă, și-î mare și tare. Da, te țiu minte cînd ierâi belfer la Leizer Herș Darke, cînd duceai copiii în spate, cu cîte o ulcică cu’mîncare. Și acu ce bați teapa cu bilet-smilet ? — Va să zică vrei să te dau jos, cu coș cu tot,’ strigă înfuriat los’l conductoru și fluieră cătră vizitiu. Jupîne Casriel,' stop. Casriel vizitiul, opri tramvaiul. — Dacă Iești așa de buna..., face los’l conductoru cătră femee, și vrea să se atingă de. coș. — Ce ? O iei în-serios ? Zice femeea cu coș. Haide hai, să te văd. Aș vra să te văd că ridici mina asu­ pra unei văduve sărmane, cu Șese copii, unu mai mic de cît altul. Tu știi ce' mere sînt astea ? Numai- unu D-zău știe, cît sînt datoare pe iele, n’am păr în cap. Mă prostule, să te atingi numai de niine, că-ți sare tot tîrgu împotrivă, nici moartea nu te scapă. AI fi nevoit să fugi din Berdicev, tocmai unde a înțărcat dracu copii. Hai, jupîne Casriel, pașol. Face los 1 conductoru cătră vizitiu. Si pornim «înainte. „ _ « — Cum îți plac daraverile mele ma ntreaba los 1 îi vezi, oșa-s toți dșezîndu-se lîngă mine. Iac’ așa, cum î. . - , , 77 pasagerii. Cine are parale, merge pe jos, și cine nu poate plăti, umblă cu tramvaiu, și fă-li ce-va, dacă poți. _ Tramvaiul șe opri de la sine, și nici n’apucă los’l să spuie ce-va, că întră în vagon un evreu bătrîn, orb, Și P fetiță care-1 ducea de mînă. Orbul Iera stricat de vărsat, fața-I iera arămie și avea albeață pe ochi. Fe­ tița, tinerică de tot, iera într’un surtuc bărbătesc, si avea niște mînî uscățive. Orbul întinse gîtul și începu să cînte : Ascultați a mea durere A-zI sînt orb fur’ de vedere : A-zI sînt orb. Altă dată vedeam’ bine. LuațI pildă de la miue: A-zI sint orb. — Oameni buni, zice fetița, dațî de pomană. Cel cu cojoc pune mîna la buzunar, dar răpede o re­ trage. Chipurile n’are^ mărunte. Cel degerat se face a dormita. Femeea cu coșul scormolește de unde-va, dintr’o Jiasma, un groș, și-i întinde orbului, ca și cum i-ar da^o medalie de aur. — Eî, ați căpătat d’e pomană, face los’l conducterul cătră calici, îi petrece afară și flueră cătră vizitiu. Ju­ pîne Casriel, pașol. Și pornim înainte. — Ei, cum îți place, îmi zice los’l conductoru așezîndu-se lîngă mine. Ia să cerc și să le zic ce-va, că irii-ar da cu pietre în cap. Te joci cu calicii din Ber­ dicev ? Drept îți spun: de cît conductor aici, de mii de ori maî bine, nu belfer, dar și oher. Par’că știi d-ta ce meserie cîneaScă ie și conductoriea asta? Mai întăi de toate iești mai înjosit de cît cel m.i înjosit. Insă-șl soră-mea, am o soră în Berdicev, nu vra să vorbească cu mine: «Li te-aî vîndut lor, zice îea, ca șmonducțor, scoțrgologanujdin punga bieților oa­ meni, și iei bucata pîne din gura harabagiilor»... Și bieții harabagii, ce fac? In fie-care zi ni otrăvesc cîte un cal. Apoi, de palme nu maî vorbesc. Au jurat, ca ori sa-mî frîngă coastele și să mă calicească, ori sâ-mi joace un renghiu, ca să-l țiu minte cît oiu trăi... «Ce aveți cu mine, zic ieu, nu maî sînt alțî conductori.’ ? «La toți, zic iei,, o să vă frîngem mînile și picioarele. Noi n’avem nevoe de traican în Bcdripcci.pSlosi-strâ.moșii noștri au dus-o cu harabagii și copiii noștri or putea și Iei trăi fără tramvai...» Ei, acu fă-te conduc­ tor, dâcă-ți. dă mîna. Și-aî să crezi d-ta, poate, că cine știe ce am de-aicî. Atîta să aibă stăpîniî tramvaiului, cît am ieii. Trebuie să știi d-ta, că primesc Zghil'n, 30 capeîci sau,80 banî, pe zi, cu mîncarea mea, cu hainele. mele, cu tot al mieu. _Și apoi, cînd mai dă bunul D-zău de vine vre-un controlor și prinde pe cine-va fără bilet, maî plătesc și amendă. Așa-î ca că dintr’astă poți trăi și să mai ții și o mamă bătrînă ?... Sss, mi se pare că îaca vine FeZt-7 controlorii. Vine de la dlfutic casîeru... de la botez. Jupîne Casriel. dră- ’ guță, ia dă vre-o două bice calului, s’o îee maî repegior, ca dracu l-a adus pe controlor. Pașol. Pașol... Casriel trage ’n marțoagă ca într’un poloboc deșert, îear Velv’l controloru aleargă după vagon, dînd din amîndduă mînile către conductor, ca să oprească. los’l conductoru se face niznai, și tramvaiul zboară. De-o dată... De-o dată’ se aude un pocnit, o lovi­ tură a două oiști, răsuflarea a doî conductori, sudălmi ce se pot auzi numai prin Berdicev. — Holera, ciuma, lua-to-ar dracu să te îee, cu tata-tu și cu măta și cu bunicu-tu și eh răzbunicu-tu, pană la Adani. — Vîrî-ți-s’ar oiștea în gît*să ți se vîre, și strîmba-ți-s’ar gura să ți-se strîmbe... mama matei. 1 ■li I i ii I 1 . i j 'î 1 �78 revista — Un’ ți-s ochii, pui de lele ce iești ? Cînd vezi ca îeu-s pe dreapta, ce n’ai apucat pe stînga ? — Da’ unde-i'scris, niangbsjtule, 6ă tu trebuie, să mergi cehia și ieu hăisu ? Poate-i cojoeu pe dos, mă ? Ieu ceala și tu hăisa ? r— Vită proastă ce iești. Apoi de ce-s două linii? Tu încoace și îeu încolo. — Măgarule, da’ unde-i scris că tu trebuie să mergi încolo și ieu încoace ? — Știi una, lua-i-ar dracii ou liniile, cu vagoanele și cu tramvai cu toț. la-n adă, Casriel dragă, o țigară, dacă ai. — Arde-i-ar focu cu tramvaiu lor cu tot. Da unde am tutun ? Tocmai credeam că ai tu. Ia cată colo’n buzunar, Azriel dragă, tu iești băiet cum se cade, zău. Ce-ți mai face baba ? S’o mai liniștit ? — Atîta s’o bată biciu. Atî a doar tace, cît doarme. Pe In tine ce se mai aude ? — ,Tot așa. — Da’ rabla de cal ce-țî mai face? — ’Dțică-să dracului sâ se ducă. Se teme de biciu ca de foc... N’ai un chibrit? Și-așa, se adîncesc amîndoî vizitiii în vorbă, ea ceimai buni prieteni. Tot așa și cei doi conducători, stau prie­ tenește de vorbă, până ce sosește Velv'l controloru, vesel, de la botez, și face gălăgie. — Bată-v'ar norocu să vă bată. Iear v’ați schimbat... cojoacele ? Aveți noroc că-s a-zi cam cu chef, de la botezu casierului nostru MoCie. Dar a făcut un botez, mă băieți, halal să-i fie. Doar nu degeaba ie iei ca­ sier... M’aș prinde și ieu. Mult mai bine de cît con­ trolor, s’alergi ca un eîne după tramvai... Da’ trebuie să porniți, măi băieți... Jupîne Casriel drpgă, fii bun și pune calu îh ceea parte și întoarce-te la gară, iear jupînu Azriel o sâ vie în urmă... — De ce tocmai îeu, întreabă Casriel. Las’ Să se întoarcă jupînu Azriel în tîrg, și să viu ieu în urma lui. Jupîi.e Azriel, face controlorul. întoarce calu și haidem înapoi în tîjg. — Mai pune-țî pofta în cui, face Azriel. Să întoarcă jupînu Casriel la gară. — Da’ să știu că crăp aici, zice Casriel, că nu mă ’ntorc. • — Da’ să știu că mă . lungesc aici, face Azriel, că nu mă urnesc din loc. — Vai de Capu. x , capu Iui, lor, ss’uiucstc aniestecă femeea,, apucă cosu tAo Halal ET., 1..! Ar. cu mere și șe> rlS da jos. de -------mers. Gologani să li dai. Să fi apucat pe jos, făceam păn’acum de șese ori drumuîn tîrg. Trfâodn li-o trebuit, ptiu, la dracu... Și femeea cu cqșu o iea apostolește. — Cine-i femeea asta, întreabă Velv’I controloru. — Nefiha, Nețiha vadana, n’o știi, răspupde los’l conductorii., — Ei, ce facem, fac ieu cătră conductor. Aici o să rămfr>em pe Sâmbătă ? — Așa se vede, raspupde iei aprinzîndu-și o țigara. Pe semne, gîndesc ieu, că trebuie s’o luăm pe jos... îmi iau gîamandanu și-o apuc frumușel pe jos, iear după mine banda de harabagii, cu chiote și rîsete. '— Aha. Sfințiea sa n’o vrut să mînînce tâițej cu fa­ sole ?... N’ai vrut să mergi cu un hârabagiu de rînd. Ți-o venit pofta de. Iraîvan, hai? Fii mulțămit c’ai scăpat teafăr, că nu te-a făcut plăcintă... Hai, sui în’haraba jupîne, suie în care vrei, tot una.... Hiii, baietani, huni. Mă suiu cu. gîamandanu într’o haraba, și întru în Berdicev cu mare pompă. Șuloim Aleichem. ------- - Debuturile Mercyei --------- -------- ------------------ --------------- REVISTA n>EEI 79 . hrana și Mercy n’avea măcar trei nence st într’însa pe-o poartă rea. Să fii frumoasă nu-i de-ajuns, trebuie să ai noroc. Pe pavajul Londrei, fetele fru­ moase cresc tot atît de strașnic ca și mîzeriea sau ca și ploaea ce cade pe pavajul acesta, din cer. Uriașa cetate Ieste Edenul desfrîului. La dreapta sau la stingă, brTlteIfigea iea bine pe această mizerabilă, ânse hs trîna avea dreptate. La urma urmei nuri X!£ poți să întinzi la întîinplare mîna, cu ochii închiși, ea Pîne0’ ^U8? Ceani’ nu dormise în patul iei și și iești sigur cu, peste două minute, vei pune degetul, eilteaua iei de cîqie. Da îî va plăti, trebuea să-i pe-o fată proaspătă, care dorește să învețe meseriea mai bine. Jlâteasca, și iea privea pe bărbați în față. Dar aceștia Trecînd pe la oglinda unui magazin, Mercy se privi. P.o vedeau sau întorceau capul. Apoi, prea multe Iea se înspăimîntă de paliditatea feței și sărăciea îm­ fete se adunau in pai tea luminată a trotuarului, și brăcămintei sale, .și-și zise că trebuea să spuîmînte Bele nununat de frumoase, mari și mici, fructe coapte, pe alții dacă chiar iei îi iera groază de iea. Impletitrufandale, fructe verzi. Și acestea din urmă, cu fuscindu-se, șe întoarse îndărăt, tîrîndu-se spre Tamiza. tele lor scurte, cu tahea subțire, cu părul lor bogat De-a lungul cheiurilor mai întunecoase, nu i se va câzîndu-le pe umeri, cu ochii lor mari, îndrăzneți, putea deosebi scofîlcirea obrajilor, nici noroiul după aproape 0 inspaimintau, cuci iele își arătau, una alteia fustă. Vînatul vr’unui bărbat va fi mai. lesnicios. sărmana iei fustă de institutoare, bătîndu-și joc de îea. Podul Westminster o atrase. La mijloc, se sprijini poate mai bine ar fi făcut să fi. mers în Leicester de parapet, neputînd merge mai departe. Sunau unSnii'are, locul de întîlnire al prostituatelor streine. spre-zece ceasuri la turnul gotic al Parlamentului. Mer­ Acolea-și găsesc azil rămășițele noroiului de pe con­ gea de șase ceasuri și simțea un gol în minte ca și tinent. Acele enorme Normande, Bretonele acelea co­ cum și-ar fi pierdut conștiința lucrurilor și ar fi fost mune, acele Belgiene ordinare, acele slute Elvețiene, să moară. Loviturile sonore ale uriașului ceasornic, ră­ acele Germane din topor, toate avînd cîte un media­ sunau în inima iei, în creerul iei, și i se părea că-și tor, ies la iveală, făcînd o pată, ca niște ploșniți, în aude ceasul din urmă. Da, da, Iera ceasul care-i anunța moartea tinerețe!, înmormîntarea trecutului iei, ce mijlocul frumoaselor fete ale Albiomilui. Se întoarse pe Saint-Martin’slone. Pămîntul vîscos, o repeta cele o sută de turnuri vecine. Ce să. mai facă de-acuma cu vieața? Și, plecată ploae măruntă, îi uda poalele, îi murdărea brațele. Ghetele-! rupte, deschideau gura în noroi și iea își de-așupra apei negre, care curgea tăcută, sinistră, dînsa •'"■'hise ochii. Inse, acolo, în umbră, luci, de-o dată, incbipuea că trecătorii auzeau zgomotul picioarelor închise luv^-f------. -o * iei ude, cari făceau, în încălțările-! sparte: fiac, flac, flac, un drăgălaș cap blond. Copilul își întindea micuțele lui flac. Apoi se întreba cu gț-oază, dacă omul care o va brațe: și o striga cu vocea sa duioasă: «mamă, mama a. lua, o va sili să se desculțe, și dacă va trebui să-și Trebuea să trăească, pentru iei, trebuea să trăească. scoată, față de iei, ciorapii iei murdari. Omul care o Și, celui dintăi om ce trecu, îi puse mîna pe braț : «Domnule... ascultă». Vocea îi tremura atît de tare, va lua... Unde iera acela oare ? Batea paveaua de trei ceasuri și iera obosită cu totul Nu băuse în ziua că omul se opri. Iera un gentleman, de vre-o cinci-zecî aceea de cît un ceai, dimineață, cu o tartină cu unt, și ele ani, îmbrăcat bine și cu înfățișarea cinstită. «Ți-i foame» ? O întrebă iei. Iea nu răspunse, dar fața îi simțea că-i vine leșinul. Veseliea și bețiea umpleau străzile. De prin public- vorbea destul. Dînsul îi puse în mînă o piesă de doî shilingi. Cum înse iea ședea nemișcată și mută, înă­ houses, ieșeau femei împleticindu-se, cu cîntecul si surisul pe buze. Ar fi voit să fie beată, ca femeile a- bușită de rușine, dînsul se aplecă, și vâzînd-o atît de cestea, pentru ca să uite o clipă, să uite, să uite... Ah, tînără, atît de plînsă, și atît de frumoasă, opri un da, ar fi voit să-și înece trecutul, prezentul și viito­ cab care tocmai trecea. rul în beție. Inse n’avea' nici un pitac. Ultimul ban1 Mistress Christall fu foarte plăcut surprinsă, auzind i-1 luase în ajun tigroaica care îi îngrijea de copil, txwși, .j 0 trăsură oprindu-se la poartă. Se grăbi să deschidă, ne fiind deprinsă, ca, cele lalte, cu toate manevrele înfă- Șb introduse, cu mare stimă, pe gentleman in parlour. vițiului, nu îndrăznea să oprească trecătorii cu î.Ză «Felicitările mele, zise iea Mercyei, trăgînd’o de-o țoșarea mai blajină, să le zică: «Tare mi-i sete, puiule, parte în coridor. N’ai de cît să voeștî. Acest gentle­ da-mi, dacă vrei, un pahar de bitter-ale». Se poate spune man ie cît se poate de bine, și strălucirea guineelor cum-că ți-i sete, dar nici o dată cum-că ți-i foame. lui va colora în blond părul lui sur. A, ai o scri­ Bîntuită de foame, iea prinse să zimbească în fine. soare»... O scrisoare. Poate că de la tatăl iei. A, de-ar Zinibea mai cu samă bătrînilor, căci auzise de la o fi chiemat-o acasă, hsiceethome, pentru a sărbători cră­ prietenă a iei de ',’pension, cum-că bătrînii se lasă ciunul. Dacă în sfîrșit ar fi îertat-o... Palidă și tremuprinși în cursă mai lesne de zîmbetul tinerelor. Li se rînd, iea rupse plicul și se apropie de becul de gaz pare, șe vede, că vor găsi și culege de pe carnea lor din coridor: «Copilul a murit a-zi dimineață, sărmanul fragedă, florile iubire!' risipite, odinioară în desfrîu. mititel. Trebuie numai de cît o guinee». Și Mercey iera tînără. Avea dinți albi, ochi albaștri,buze lei, ceri, ce ai, făcu, certînd-o, mistress Christall, rumene, și de micuță prietenii tatălui său îi admirau grape Mercy că leșină. Fii tare. Uîte-te. Gentle­ țieași blondul strălucitor al părului iei des. Dar, în sara vazin^ manul așteaptă. Par'că n’ai ști cum trebuie să te porți. “ceea, nici ceriul ochilor iei, nici aurul cozilor, nici pur­ Scoala-te, scoală-te». Si, aruneînd o privire pe scrisoare : pura buzelor, nici perna moale a sinului, nici șoldurile-i «Oh, disgusțing. Aveai un copil. Și mai făceai mofturi. de hurie, nici pulpa iei de fee, nu atingeau, nici tineri, Ei, ă murit. Nu se putea mai bine. Haide, desbra“>cî bătrînî. In ajunul lui Christmos trebuie sa cumperi că-te-, iești atît de murdară, de desgustat lumea. Iți darurî pentru soție, fice, surori, nepoți, nepoate, ve- voiu voiu împrumuta împrumuta un capot, și caută să fii gentilă. Gin^oare, amante sau logodnice, și nu ie timp dește-te că ai să-mi dai trei guinee...» amorurilor de stradă. Din toți acești oameni, .cari m îl, France. ahe împrejurări ar fi cerșit o privire din parte-i, nici ^l nuri hărăzi măcar un shiling. . . g . Mercy nu știea că ie atît de greu m unelei zi sa 16 prostituezi. Meseriea aceasta“ie grea, și iea intra frumoasa, ie 85 dat°«K i Mercy ieși de-acasă pe la cinci. Ceaiul iera dat * parlour, dar îen nici nu voi sâ-și atingă ceașca si punse lui mistress Christhall ceea-ce-i răspunsese și ț prînz: «Nu mi-i foame». a «Cum bine voești, fiiiss, zise house-keeper, înlățîn(i din umeri: șase pence mai mult sau mai puțin la oV coteală de trei livre, Ia o socoteală de 75 de franci, nu.y lucru mare. Dar nu voesc să te silesc. Izbîndu buni și mery Christmos: Crăciunul cu bine. De-un ceas, marele căi ale orașului străluceau de lu. mină, și, pe la tărăbi, se vedeau spînzurate căpățîni de porc, încununate cu flori artificiale și cu cîte o'lăuiie în gură, boi spintecați, împodobiți cu brad. Străzile ierau niște rîuri de lumină. Vedeai figuri vesele și în. cîntate de copii, și urechile ți se asurzeau de strigătele negustorilor: Buy, bity, buy. Poftiți, poftiți, poftiți. Mercy coborî Tottcnham court Iload, îndreptîndu-se spre Ștrand. Auzise și iea că acolo iera locul de aretare din centrul Wcst-cnd. O dată chiar, la brațul logod­ nicului iei, în cele din tăi zile ale iubitei lor, pe cîndieșea de la teatru, sprijinindu-se iubitoare și plină de în­ credere în brațul care trebuea s’o susție în vieața, văzuse, cu groază și uimire, practicele lucrătoarelor de noapte^ cari umblau după muncă. Iea știea bine ce trebuea să facă. Iera de-ajuns să privească bărbații în față, să meargă sau să se oprească într’un anumit chip, fără să mai aibă nevoe de alta. Dar meșteșugul acesta așa de simplu, iera mai greu de cît își închipuise, 'Dînsa pălea și tremura, își pleca ochii fără să vree, și, fără să-și dee sama, iuțea pasul. Străbătu de do ătrei ari Ștrandul, în toată lungimeaschimbînd trotuarul, oprindu-se Ia magazinele de biju, terii, cum fac fetele, așteptînd ca un domn bătrîn să le zică: «Vrei să-ți alegi ce-va,drăguță» ? Dar iea privea, fără să vadă, cu gîndul aiurea, departe, de cealaltă parte a Tamisei , în hudițile Deptfort-ului, unde, un baby rumen și blond ca un înger de a lui Rafael, în­ tindea către dînsa micuțele lui brațe, strigînd-o mamă. Mamă, mamă. Numele acesta dulce îi umplea inima și o stăpînea cu atîtaputereîncîto înecăplînsul și două lacrămi i se prelinseră încet pe fața iei slăbită. Dacă ar fi avut și Iea o mamă, i-ar fi destăinuit taina-I și tatăl iei, asprul presbiterian, păstorul satului Kent, nu i-ar li închis pentru totdeauna ușa., Dar omul domnului'avea zece fete, dintre cari iea iera cea mai mare, și, fiind îm surat a doua oară cu o ferneee tînără, nu voea să aibă o pildă rea în casă. «Să-șiîngroape rușinea, răspunse iei la o scri­ soare a iei de iertare, și să-și ispășească greșala prin rugăciune și muncă». Munca? De ce să se apuce? Nedeprinsă, ca toate. ținerile, misses, cu nici o muncă manuală, nu se pricepea de cît să dee lecții. Piano, desen, gramatică, limbi. Avea mai multe coarde la arc. leată ce i se tot zicea, și iea se adresă : agenților școlari, Dar birourile lor ierau pline de insti­ tutoare, precum șoșeaua iera plină de fete de petre­ cere. Apoi îi trebueau certificate de bună purtare, și ce certificate putea să dea această fată-mamă, care își alăpta copilul? Pentru ca să trăească iea și să-și poată întreținea copjlul, trebuea să-1 dee în mîni streineAșa cerea morala. Cu chipul acesta, putu să găseașca o locuință respcctibilU și cîte-va lecții prost plătite? atît de prost plătite în cît nu putea să-și plătească nici gazda, și asta, în ajun, îi prezentase pentru a treea oară, socoteala. Trei săptămîni de plătit odaea ( ■ ii ii ?! �REVISTA IDEE! 80 al oamenilor buni, al muncitorilor. Am făcut-o . oamenii buni, pentru muncitori». Aceste au f0A , mele-I cuvinte. Ou asta ne-a lămurit pozițiqa no„ ni' față de Iei. Am înțeles, atuncea, că Czolgosz «ie PrtetenuluÎ I. Marixesou. noștri», că dînsul și-a dat vieața pentru noi muncit, M că ’decl avem să-l înscriem și pe Iei în cartea ndn,?1' îmi pare bine că iu sfirșit mi-aî scris o scrisoare și în cartda noastră de aur. .. încă o scrisoare minunată. Nici nu-tl închipui ce in Astă-zl, ca un rezultat al persecuțiilor îndreptat» ț mi-a făcut cetirea acestei scrisori. Tu al perfecta drep­ contra noastră, stă mișcarea anarhistă mal bine Oa .5.“ tate, cînd zici câ starea muncitorilor Ie aceea-și ori-unde. poate. Toate ziarele noastre apar mal îmbimDa, dragul mîeu, peste tot Ie mizerie, peste tot sintsu- deauna tățite, cu mai multe pagini. Prietenii care stăteau fenntî, peste tot sînt contraste. Aice înse toate-s la culme. de o parte s’au apropiat, lupta și-a luat un avînt mal mar leatâ-mă iear în New-York, .în acest colqș, _ unde se poate vedea urie șiea contrastelor în toata goliciunea lor. pună si dușmanii noștri încep a recunoaște?,, că ie periculos pentru dinșil orl-ce mișcare a lor în *?al Aici vel vedea mizeriea cea mai colosalii pe deoparte, tra noastră. DînșiI au observat, că persecuțiea ne adw si pe de alta vel vedea bogilțiea cea mal colosala. . ne unește, ne concentrează. Parlamentele discută le ! ’ America Ie țara ..trusturilor», a marilor uniuni capi­ taliste. America, sau mai bine zis Stutele-Unite, suit în contra noastră. Rezultatul va fi desigur nul, cele mal de samă cîmpil, atît de roditoare, pentru capi­ chiar acel cari cereau asemenea legi, strigă a-zUnă f tal. Aice controlează capitalul toate, nimic nu ie care periculos, că Ie fără rezultat favorabil. Asta, ie cam pe scurt, foasta și actuala noastră 8itD să nu fie controlat și exploatat de capital și exploatat la culmo. Asa fiind, poți să-țî daîsamă că răni nule aice. ație, înainte și după afacerea Mac-Kinley. Toate grea tățile si persecuțiile au trecut și noi am remas și Vo * Capitalul ’a conrupt, a înăbușit pri-pe avînt bărbă­ tesc în om. Asta a fâcut-o peste tot, dar aice, în Ame­ remănea în luptă, atîta timp cît vă exista mizerie s rica, mal mult de cit orl-unde. Nimic nu Ie serios aice, asuprire. Menirea'și datoriea noastră ie să luptăm păii’ii nimenea nu Ie sincer. Totul Ie conrupt, Ie stricat. Oa­ ce lumea ne va înțelege, și, înțelegîndu-ne pe'hbi meni, cari in Rusia au luptat, punîndu-șî vieața în joc se va înțelege pe sine, va înțelege cît Ie de înjositor pentru binele obștesc, venind aice.au dezertat din miș­ de a fi rob sub orl-ce formă. Vom lupta pună ce din care, sau au ajuns conrupți, fără simț, oameni de pungă toate piepturile va Ieși strigătul: «Vrenv libertate jn. și nn de inimă. Acela care nule încă «american»,adică treagă, nețărmurită de nici o lege făcută de oameni nu Ie conrupt, Ie numit «naiv», chiar de cătră acei cari numai legilor, juaturel voim să ne supunem, nu altora/ în alte teri au fost cei mal va jnici luptători. Lupța pen­ De cînd sînt aice am învățat binișor limba engleză tru pine fiind mai strașnică aice de cît ori-unde, Ie na­ am și tradus din Iea cite ce-va. Chiar iți trimet o mici tural, se poate zice, ca sil fie așa. traducere, pe care te rog să o dai prietenului. M.„ j|u Acesta Ie, cam în scurt, spiritul pare1 domnește aice. i-am trimes-o direct, fiind-că ubjea săptămîna viitoare Acesta Ie, în trăsături generale, spiritul' New-Yorkului mă voiu'duce la lucru, și, dacă nu lucrezi,înțelegi, că ie în special. Poporul Ie mințit, amăgit mal cumplit ca cam greu de cheltuit pe multe mărci... orl-unde, chiar și de cît în China..Ziarele otrăvesc aice O. IiEONARD. opiniea publică, o adorm cu cele mai tari narcotice. Ntw-Jorl^ Februar. Asta se vede și se simțește zilnic, sista ș’a văzut mai cu samă cu cîte-va luni iii urmă, cînd cu'cliestiea MacKinley, cînd, în mijlocul sărbărilor expoziției, în mijlo­ cul petrecerilor, a răsunat revolverul lui Czolgosz, un tînâr, necunoscut ta revoluționar de nimeni, un tînăr care pună mai an a votat pentru partidul republican, partidul lui Mac-Kinley, și poate pentru Mac-Kinley* jVîușoiu șiPiJZosîA: Mișcarea Socială, colecția complectă ■ 5— Atît a fost de-ajuns, pentru ca ziarele să înceapă să p. jrîușoiu: itemsta-Idcă, dela n. 1-10, colecția complectă 5— zbiere in cor, împotriva libertăților,ce le avem pe-aice. Ceă de făcut, roman, de iCernișevsky . ." â— Cît privește minciunile spuse pe seama lui Czolgosz, ,ț— Despre minie, de Seneca .... .................... 2-J pe seama anarhiștilor, nu Ie mai povestesc căci ar fi ru­ — Manifestul. Conin>\ist,, de Marx și Engels șinos și chiar revoltător. S’au dat atîtea minciuni drept — . Socialismul șit caracterele sale, de Deniș. . -t-50 declarații ale luî Czolgosz, în cît nu știam nici noi ce — Socialism ulopicși socialism științific, de Engelș3 -59 atitudine să avem față de Iei. - ’ llusia Itecoliifionară, de D-iia Nikitiria .1 . -50 Ziarele scrieau și cereau legi în contra anarhiștilor, • Liberlatca dec-ifgct'âre șidefiiscuție, de St. Mill1. -69 ațîțau mulțimea împotriva noastră. întrunirile ni se o-W 1 — ’ - Pușcăriile, de' Kropotkin ' . . ;. . '-i preau, ziarele niîerau refuzate la poșta, oamenii au fost ' Metoda er-perimentală in-politica. . . * . i—50 bătut!, omorîțl chiar de acest monstru c’u multe capete, po­ .— ■ Determinismul- Social. Socialismul Belgian .■ -50 porul cum îl numește Șchakespeare.Presa,biserica,polițiea,. , • r— . ( Propaga mi-a in- .Mișcarea , Socială. • . ( ’ ‘755o pună și școala, predicau moartea, ^ucigașilor?, adică a — (bun se explică Aparliiștu . . . . anarhiștilor, Cit-va timp, anarhiștii nu maiierau oameni. — Emanciparea Feineel . . .... . Anarhistul Iera o fieară, pe care Ieră dator să o,doboare — Intime . . . . ... . . , . . orl-cine. Se arestau în masă, ca în Rusia, oameni cari p. ^osîq 1 Substratul patologic ut pesimismul conteinjioran ‘l-" îndrăzneau să rostească în favoarea anarhiștilor măcar — Despre influența biiprejururilor, de Lainurk 1-" o vorba. Hiena scăpase din cușcă si alerga să sfăsie, — 1 Idealul Tinerimii. Viitorul științei. Traducere —20 să bee sîime, alerga să se întreacă și să întreacă’pe — ■ Determinismul . i ... . . .. 20 toate fiearele, să arăte că Iea ie mal sălbatică de cît toate. r—. Medicina Socială . ,, . —l "’*1 Cu încetul, înse, toate s’au liniștit. Ca formalitate, s’a J. jSkagu: ȚpudițiT: icoane dim.norod ; . . . .. adunat un juriu de doisprezece, să-l judece pe Czolgosz. , —,y iCiuma religioasă, de Most. . ... Că aceștiea știeau dinainte ce aveau să iacă, asta ie — J'remurt jioT} de Kropotkin . . . • cuno scut de toți. Procesul a trecut cît se poate de iute. Gh. Vârlanr-Gljijesca': Jertfele I.'ardlni, de Askinnssii . 4In această «țară liberă», nu s,’a permis lui' Czolgosz să . 2Gr. Goilav: Lumina zlsiri, db Edtvhi Arhold . vorbească, pe cind în Rusia absolută se știe ce 'discur­ }\nn’a' jViaria jMen'zthiCătre fele- . ■ .' ; . . , . suri s’au ținut înaintea judecătorilor. Procesul a trecut, Sn .fecior de țeran: Noua epistolie pentru mucitorlși■icrină'^-'-^ ziarele au mai mințit cît-va, până ce ziua fatală a eze- Solornon /bram: Destăinuirile unui' expulzat ’ cutărei sosi. Iu ziua aceea ablea am putut auzi cîte-va Jernard bazare: Despre. Antisemitism. . . . . vorbe din gura osînditulul. Atuncea nu se mal putea Grupul.SludeniiigrSocialișn, Paris:Antisemitism minți, pentru-ca Ierau mulți oameni de fată. Czolgosz ceru /lușoiu și /osîn: Școala libcfă. ... . . . '• , • FI' să i se îngădue să spue cîte-va cuvinte, inse, fiind într’o Cererile, însoțite de cuvenitul cost, se^vor^.țriineț®?. țara liberă, nu i se învoi. Totu-șl putu zice aceste: «wu-mijare n-lu de fapta mea. Am omorît un dușman La Revista Ideel, 10, str. Epurilor, București* Din America BIBLIOGRAFIE INSTITUTUL DE ARTE GRAFICE și SI EDITUR/1 EDH a MINER VA», STR. REGALĂ G.—BUCUREȘTL REVISTA IDEEI 1902, April. No XVI. 6. București,- Strada Epurilor, 10. CUPRINSUL juste, perfect îndreptățite. Iei au destul teren, ca să-și ezerciteze verva, să-și pue în vază talentul și să-și arete imensitatea și adîncimea gîndireî. Să creadă oare Hn scop viatei. Â'EMis, cum-că se vor distinge mai mult și că-i va prinde flutura: Goltiie. Xote din societatea de a-zl: Petroniu. mai bine, daca se vor pune la luptă pe tărimul ad­ pro^rosul: SCHILLER. versarilor lor, și dacă vor alege, ca subiect de tratat, Războiul și omul : O. Ml'IR.BEAU. tot felul de bizarerii, în loc de subiecte referitoare Idcon do patrie în cursul il vrcmel: Cu. Ricuet. la vieață, la interese vitale ? Așa fac cei mai mulți, Incendiarul Berty. Militarism A. France. socotind poate că fac un lucru distins. Dar nu cunoaș­ jln plebiscit. tem ce-va mai fără rost, ce-va care să caracterizeze mai bine o inferioritate mintală. Va sa zică, dacăn’ar arunca unul o vorbă, de care să te poți anina, tu n’ai avea ce spune. Și chestii palpitante, privitoare la ne­ cazurile și la durerile noastre, la trebuințele noastre Trebuie o stăruință neîntreruptă, aparte, pentru a de toată ziua, la aspirațiile noastre, nu mai fîințază scoate din întrebuințare, pentru a scoate din deprin­ în lume. Și nu mai trebuesc pregătite spiritele să le derile oamenilor, toate acele practici ce fac ca ac­ priceapă, să caute să le deslege. Nu mai sînt chestii țiunea lor să fie cu desăvîrșire sterilă. Și dacă masa reale și chestii serioase, trebuie să ne scăldăm în lu­ ie mai inertă și-i greu de scos din rutină, în împre­ cruri ușurele și-n diferite abstracții. Intr’adevăr, în­ tre abstract și glumă și dispută, i’eata cercul în care jurările actuale de vieață, privirile noastre sînt îndrep­ tate cătră acea mică minoritate, ce pare a avea o che­ se învîrtesc cei mai mulți. Ni se va spune, cum-că sînt atîtea mijloace, prin care mare aparte, tocmai în aceste împrejurări. Inse ce observăm la aceasta? O lipsă de control fără samăn se poate ajunge tot la acela-și rezultat. Necontestat. Și n ’ am avea să zicem nimic, dacă n’am vedea făcîndu-se și o naivitate nespusă. Pe de o parte iea afișază prin­ abuz și dacă calea normală, n’ar avea pentru^noi nu cipii și unele reforme, iear pe de alta, se lasă dusă dublu avantaj. Intr’adevăr, prin asta, nu se expune de ori și ce, afară de afirmare de principii și urmă­ numai mai clar o opinie dată, ci se doboară, firește, ori­ rire de reforme, în mod stăruitor. Destul ca un ad­ ce opinie contrară. Ceea-ce lipsește, în metodul acesta, versar iscusit, iscusit tocmai prin faptul mărginire! ieste acel spectacol ce-1 urmărește lumea și după care sale, destul ca un asemenea adversar, să arunce o piea- se prăpădește. Nu ie nimic deșănțat, caîiea'să facă tră de încercare, să lanseze „ „ wo, nerozie, pentru-ca, , • cam. haz. nu-i nici o luptă spectaculoasă. Dar noi nu vrem de pionii concepțiilor noi, sa-și lese campaniea lor pozi- }oc să dăm reprezentată si nu voim să provocăm distrac­ tivă, de propagarea concepțiilor lor, și sa alunece pe _ nimăruî;In speciâi voim să instruire, să dăm mulun teren strein, să se năpustească asupra unui adver- *imeî o hran- esențială( nu spunuL ș1? dacă avem de dus sar, neapărat să-1 doboare, asupra unui adversar, a ca- ’rre un războif, războiul acesta avem să-l ducem în rui nerozie, tocmai prin faptul c’a fo*t lua. a in serios triva ignoranței care hălăduim cu toții, Ci totale, LULULU, în iu U.UIC uuiuumm uu vuyu, și și i s’a dat atenție, s’a prefăcut într’o cursă, sau mtr o nici de cum tn ttq onirovîlni* în v-i. potriva aiurărilor iînrw unor annmo anume inci inși. stratagemă. Aceștia pot să adune în jurul lor partizani cît- de Ce mijloc altul putea să fie mai bun, de a deturna mulți și pot să determine curente. Dar nu-î nimic niște oameni, voim să zicem aleși, de la o îndeletni­ alarmant aice, pentru că curentele lor sînt cu desăcire cu totul serioasă și cu totul utilă. Iei au pornit, vîrșire factice. La o parte, ast-feliu, toate acele mijdin capul locului, cu hotărîrea fermă, de a ajunge la L loace ușoare, ce- pot să ne impresioneze o clipă, dar un liman, la anumită țintă, și ieată-i, de o dată, opriți cari nu lasă nici o întipăriră adîncă, nu fixază te­ pe loc și abătuți din cale, uitînd cu totul obiectivul meinic nici cum un mod de a vedea. lor. A fost destul o întețire, o zădărire neroadă sau P. SRișoiu. vicleană, un cuvînt asvîrlit în vînt, pentru-ca, oamenii noștri să se apuce la harță, să înceapă o nesfîrșită UN PLEBISCIT dispută, fără a mai ieși la vre-un capăt. In alt limbaj, & ----Nu știm ce renu felin ue de cuicuie calcule îșl fac, um dar vedem că mare practica asta, se zice că însemnă polemică, și, cîte-o iNU iși mc, Iror ie trimetem revista, nu se grăbesc dată, critică Inse schimbarea vorbei nu schimbă fon- pnrte 'din cei căror le revista, cum ca»..lsă-și achite abonamentul lor. Propunem iul, care răroîne rău. Dacă caracteristica asta ar fi nu- nici de ------------mai a unor inși inconștienți, nu am avea nimic de zis. cetitorilor noștri, celor mal devotați, următoarea pro­ blemă : Care cir fi mijlocul ccl mal bun, sau ce mijloace- mal ■Dar cînd vedem că practica aceasta ie proprie chiar bune ar fi, ca ccl rămași în urmii cu plata să fie aduși la acelor oameni ce au menirea să orienteze pe alții, curent. Din partea noastră, înainte de a publica o listă lucrul apare cu totul deșănțat. Pe de o parte sa re- generală, ținem la îndemîna amicilor noștri de pretu­ spingi parlamentarismul, din pricină că-i numai prilej tindeni, cî'te o listă aparte, de toți neachitațil, din loca­ de vorbe goale si prilej de dispută, iear pe de alta litățile lor. Cel ce vor socoti cu cale, să se ocupe, să-I s* te angajezi în dispută tu însu-ți, lăsind de-o parte vadă, vor fi atît de buni să ne scrie. Desigur că altă ce-va de cît reaua voință va fi împiedicat pe unii, pana riispîndirea salutarelor tale idei, însamna nu numai acuma, să fie punctuali, pentru-că alt-feliu, n’am îndrăzni a face parlamentarism ordinar, cum se face, ci par­ să punem pe nimeni în comunicare cu niște oameni cu lamentarism de cea mai proastă speța. _ dispoziții rele. Și nu ne-ar face nici o plăcere nici nouă Camarazii noștri au o concepție de vieața a lor, să ne mai ocupăm de lei. Revista Ideel asupra relațiilor actuale iei au opinn aparte, opinii H I SPIRITUL DE DISPUTA ! ”! i �REVISTA IDEEI 82 REVISTA. ibeei Libera Cugetare Nici o dată, ca în ziua de a-zî, nici’ o data, n’a fost sugrumat-o într’un cerc prea restiîns, in nnpo rivp cu înțelesul ieî, ce presupune lărgimea cea mai mare de vederi, pornita din libera si d:n.necontenita cer­ cetare. într’adevăr, astă-zî, cînd lumina științei o po­ zitive pătrunde tot mai mult manifestările mtiege vieți, a fi liber-cugetâtoi nu-î .de.^“ț “ J* 1 ateu, cum se putea socoti în veacul al X\ UL.ea. Acum, cînd notiunea de cauză și efect nu-i mărginită numai la fenomenele fizice, cînd psihologica determinist» a dovedit cu izbîndă înrîurirea mediului, mriunren îm­ prejurărilor asupra cugetărei umane, mlaturind libe­ rul arbitru, cînd istorica la o laltă cu sociologica ne înfățișază faptele sociale, nu ca stupimte de voința cezarilor, ci determinate de împrejurările economice ale vremeî, cînd arta nu mai ieste nălucirea unor spi­ rite inspirate, ci răsunetul de durere sau bucurie al vremeî, a fi liber-cugetător acum însamnă a fi ce-va mai mult de cît în veacurilor din urma. Idolul întunericului, pentru științele atît de desvoltate, de astă-zî, nu-î numai idolul cerurilor, ci toțî acei idoli păminteștî, pe cari în slăbăciunea minței noastre, ni i-am putea făuri. Doctrina, ce ne-a încă­ tușat gîndirea, maestrul, ce ne-a însuflețit cînd-va, socotindu-1 de absolut in părerile lui, însă-șî Teul nostru, cînd l’am socoti de absolut, ieată idolii întunericului de a-zi, cari stăpînesc mințile atîtoro, primejduind propășirea umană, prin răstrîngerea liberei cercetări. Căci, dacă o doctrină morală sau socială, nu-i de cît închegarea cerințelor unei anumite vremi, oare nu-i cea mai neertată greșala de-a rămînea vecinie închiși într’insa? Ce-ar fi ajuns omenirea, dacă de-apururi ar fi fost călăuzită, bună-oară, de doctrina aristoteliană, ce nu înțelegea ființarea unei societăți fără robi? Va fi fost de înțeles doctrina aceasta pe vremea lui Aristot, cînd anumite împrejurări dau naștere unor astfeliu de cerinți, pe care le întruchipa ideile acestui fiilosof.In curgerea vremeiînse, împrejurările s’au schim­ bat: cerințile cu Iele. Și vecinie între văzătorii, cei cari s’au resimțit mai întăi de vîntul propășire!, au fost liberii cercetători, neîndoctrinații, revoluționarii. Dar, dacă-i neînțelept să te țintuești într’o doctrină, cu atît mai mult îe fără judecată să-ți făurești un idol, dm acel care, întâmplător, a fost resimțit mai înainte de cerințele unei vremi noî, ce prinde a se zămisli în sinul celeî ce merge către amurg. Opera acestuia nu purcede dintr’o pornire a însă-șî cugetărei sale, ci pu­ rurea-! zămislirea altor păreri,’ înaintașe lui. într’un cuvînt, acesta nu-i de cît lupa, care răstrînge într’un tot, mai lămurit, ceea ce se zisese mai mult ori maî puțin vag înnințea-i, și care, tot o dată,^făsi tărîmulși vremea în care ideile lui putură sâ priudă. Au putut foarte bine să fie și înainte de dînsul inși, cari să fi înțeles tot atît de bine cerințele vremeî sale, dar cari nu au putut avea răsunet, pentru-că omenirea prea îera sugrumată de cătușa vremilor ce se stingeau, Pănă nu-i pregătit ogorul, zadarnic arunci sămînța: nu prinde, sau o înăbușă spinii. Ie hotărît, în natură nimica nu ființază răsleț, totul se leagă, se determină. A te în­ china înaintea maestrului, care a putut prinde și în­ fățișa firul vieței, într’o anumită vreme, însamnă să te lipsești de putința ta de cercetare, șă-ți încătușezi cugetarea, și, fără a pricepe prin tine, să înghiți nerumegat zisele altuea. Nu mi.î puțin fără judecată ie să ducem încrederea în leul nostru pănă la absolut, căci ar urma atuncy să Hm stapînițî de noi însi-ne. Intr adevăr, firește-î * fie-care din noi să avem deplina conștiința a îeul Uo stru. Numai atunci simțumîntul, care deosebește ne' om de vită, libertatea, numai atunci putea-va fi înf*e> leasă, dorită. înțelegem prin libertate, neatîrnarea nu. rală și materială a ființei noastre de un altul, nu și ne, socotirea celor în afară de noi. Pentru-că ființa nonsorj nu-i de cit o rezultantă, nu-i de cit răsfrîngerea obiec. tivului, a mediului, ce ne înconjură. A nu ținea socq. teală de obiectiv, de lumea din afară de noi, însamnă a cădea în greșala transcedentalilor, socotindu-ne ieuj în afară de fizic, de materie. Șțiințile pozitive au do­ vedit înse isbînditoiiu, că subiectivul nu-i ce-va în afară de materie, nu-î alta de cît manifestarea acesteia, la felii! cu imaginea din oglindă, care nu-î alta de cît răsfrîngerea luminei corpului care îî stă înainte’ Numai în armonizarea leului nostru cu lumea din a’ fără, ne vom putea afla libertatea. Alegînd o extre­ mitate, vom cădea în robiea altuia sau a îeului însu-și. Vom încheeo, zicînd, că după cum idolul certurilor nu poate sta în legătură cu libera cugetare, tot astfeliu, doctrina, maestrul și Teul însu-șî, acești idolî mo­ derni, sînt protivnicî liberei cugetări, cînd s’ar lua în absolut,neîngăduindu-ne cercetarea. A primi o părere, fără să fi cercetat prin noî părerile înaintașe și cauzele ce-au zămislit-o, însamnă să nu căutăm a ne pătrunde de adevărul întruchipat în îea, ci s’o primim incon­ știent, ca mai curînd sau maî târziii s’o părăsim, sau să cădem în idolatrizarea celor ce-au conceput-o. A cerceta prin noî înși-ne, ieară-și, nu însemnează ane țărmuri în părerile noastre proprii, nesocotind păre­ rile altora, ci a ne deprinde cu cumpănirea faptelor ce. bat la poarta minței noastre, spre o mai luminată pătrundere a noastră. A cădea în una din extremi­ tăți, rămînînd țintuiți pe loc, îe dovadă că sîntem prinși de boala slăbireî cugetărei, de bigotism. Șj se cunosc urmările bigotismului. Robiți! de dînsul, fug, se tem de tot ce-î nou, ne îngaduindu-șî, fiind-că nu pricep, de cît ceea ce zice magistrul, de cît ceea ce stă scris într’un cod, ceea-ce rumegă în neștire, fără să cunoască adîncul. Cugetarea îndoctrinatului, bigotului, nu poate fi de cît răstrînsă, mărginită la. biblica ce i-a întunecat min­ tea. Unde lipsește cumpănirea faptelor, domnește cre­ dința oarbă, robirea minților la dogma, la doctrina admisă. Libera cugetare, nu poate fi de cît în împo­ trivire cu dogma, cu doctrina, ce-și făurește pururea un ideal țărmurit, nepotrivit cu schimbările vremeî. Numai printr’o cercetare neîngrădită a faptelor vie­ ței, fără prejudecată, mintea ni se va avînta întru aflarea adevărului, inima ni se va deschide în fața-i, și, seninî, fără vre-o legătură pătimașă, ne vom pu­ tea socoti, cu drept cuvînt, cum-că cugetarea ni-î liberă. Numai purtîndu-ne ast-feliu, ne vom putea socoti pu­ rurea mai în aproprierea adevărului. Și, numai acolo, unde cugetarea na îe înlănțuită, ca însă-și firea, omul îe liber într’adevăr, și făcliea propășire! nu-î stinsă. I. NeagD. „REVISTA IDEEI“ Pe an, IO numere, 5 lei» Revista- se, trimite exclusiv numdT la abonafȚ. Abotiauii'iilcb se ror erpediea pe adresa revistei: 10, Strada Epurilur — Bucuroși’* 83 UN SCOP VIEȚEI te fi vorba... Asemenea, cugetătorul Nordului, Tolstoi, a avut lupte sufletești și gînduri de sinucidere... Iei spune, relativ la aceasta:De cîtă-va vreme, vieța îmi' îera o povoară, deși ierarn în vigoare și sănătos... Zile întregi nu făceam nimic. Mă tirani prin grădină și cugetam... Vedeam că-mi lipsea ce-va și nu știeam tom, o®111’ n“ J.ns i'nmi nimic in virtejul asurzitor dar raCu timpul începui a slabi și u deveni maî palid... gulat al infinitului. Știința inse ie prea rece, prea ce^.. Mă cuprinsese o melancolie amară... Vedeam că ceea-ce rigidă... Suit unele chestii cari nu se mulțămesp făcusem până-acum nu maî avea rost pentru mine, ° rigiditatea științifica, cu formulele concrete alelei Vieața care o dusesem pănă acum, arta care.o făcusem, OlUul, deși atom, ieste mare la rîndul lui, in infini- nici una nici alta nu mă maî satisfăceau... Cu timpul, tflt,ea atomilor din care ieste format. Privindu-1 relativ, gînduri _____de . sinucidere wxx îmi ^ruuuuuru străbătură p. prin cap... Din 01ntil ie c.dre 511 Știință ieste o clipă fericite îmi căzu îu mini, Bibliea, si.... îmi dete un a infinitului de timp, insamna mult... Vieața ieste totul scop vieței... Da... Isi găsi scopul, cugeti , :opul, cugetătorul Nordupentru om, si, sufletește vorbind, îea își are un scop. Cît și, o dată cu iel, iei, îel schimbă si iei îșî îșî schimbă și m modul de-a trăi timp *e?tl copil, _ vieața trece, fără să bagi de seamă... S1 modul dea scrie. In frumoasa copilărie: jocurile, naivitatea, predomina­ Din cea mai adîncă antichitate și pănă în zilele rea prea mare a. imaginației și-a sentimentului, toate noastre, oamenii cu oare-care cultură, au căutat sa-șî aCeslea fac ca zilele sa treacă repeio și nebăgate in dee un «u Oscop uup vieței. viei.ei. Intemeetoril intemeetorn de religii, ca: Crist seama... Lai fiuinoasa și mult ciutața copilărie îșî Zarathustra, Rtr;i Muhomed... Mnhnma.i. cînd eî«.4 ss’’au aa reh'as în munți, ca un termen... Ajungi la o vrista, cînd jocurile nu Zarathustra, " sau în pustii, ca Christ, n’au făcut de cît nlOi au rost, cînd vieața se schimbă atît psilnceste cît au cugetat la un scop al vieței... Toțî și l-au găsit și fizicește... Pe cînd te jucai, pe cînd îeraî pe băn­ și la mai toți constă in lupta peucru fericirea gene­ cile școaleî, ceteai haiduci și basme... Mai pe urmă vin rală... «Iubește pe aproapele tău ca pe tine însu-ți», romanele senzaționale și literatura ușoară... Cu timpul zis’a sublimul Nazaritnean... Din antichitate și pănă încetează și romanele senzaționale și literatura ușoară... în zilele noastre, mai toți cugetătorii si-au făurit un leată-te adolescent, plin de vlagă șicu oare-cure cultură. scop vieței și au fost conștii de iei... Nu ironie și nici Nu-i așa că zilele nu mai trec ca în timpul cînd ce­ egoism îera ceea-ce făcuse Socrate... Un lucru îl chiteai haiducii? Nu-i așa că vieața îți pare- mai grea, nuea și plana de-asupra tuturor și acesta iera ade­ călești mai plin de griji?... Acum îe timpul filozofiei, tim­ vărul și binele... Toți aceștia șimulțî alții, au avut un pul cugetărei, timpul luptelor sufletești... Acum îe pe­ scop al vieței... rioada de stagnare, de ezitare... Care-i drumul? Cu Să vedem acum, bine înțeles relativ, care ieste sco­ ce scop să mergi mai departe. în vieața? Rară scop? pul cel mai bun, scopul care să dea cel mai mare Ieste aproape imposibil... Te-ar di’.ce chiar la sinuci­ Quantum de fericire... Dm capul locului putem spune dere lipsa unui scop în vieața, dată fiind o anume că nu poate consta în egoism, calea care duce la floa­ conformație psiho-fîzică... Exemplele sînt destule... Se rea exotică numită fericire. Omul Teste o fiiiif'i socia­ știe momentele de ezitare, de dubiu ale lui Mill. A- bilă si scopul l>ii nu poate fi de cît in societăți si pen­ cesta, nu îera departe de sinucidere, dm cauza lipsei tru societate. Pentru a se vedea mu bine aceasta, sa unui scop în vieață. Apoi, cazul filozofului-poet Ni- presupunem cazul unui om retras îutv’un loc, unde să etzsche. Acesta ieară-și îera gata să se sinucidă, dm nu vadă nici o ființă omenească. Va trăi, dar... cu ce aceea-șî cauză. Un scop, un scop vieței îi trebuea- și scop? Cu nicii unul, desigur. Va vegeta pur și sim­ fiilozofuluî-poet... Nietzsche, în aceste lupte sufletești, plu... Deci, r'"’ îu "iei însu-și omul nu-și poate găsi un s :op părăsește muzica, în care îera un compozitor, și în­ vieței. Acesta, ca să fie, trebuie să se resfrîngă în cepe a devora tot ce s’a scris maî de seamă... Dm societate, în omenire... Ast-feliu fiind lucrurile, se vede, ce în ce îe maî singur... De la o vreme părăsește șt aproape ca o axioma-, că scopul nu ponte fi de cît în pe scumpul lui Wagner... Nu după multă vreme îl ve­ lupta pentru fericirea obștească, îu care lupta îți gă­ dem scriind într’una și agitînd lumea... îșî găsise un sești fericirea ta proprie... Scopul fiind îu societate, ie un non-sens a-1 pune în însu-și distrugerea acestei scop vieței... Un scop înalt, sublim, ieste cel pe care și-l croi societăți, cum fac blazați! și mizantropii. Omul, prin Nietzsche, deși unora le pare egoist... Priviți-î chipul, faptul că se naște, trebuie să trăească... Nu urmează “cum cînd calea i-i făurită... Un cap mare, c’o frunte de-acoleu îuse că trebuie sa trăească în detrimentul al­ înaltă și falnică, ca o citadelă, cum zice Zola, cu un păr tora... Nu. Se înșală amar cei cari clipesc șirețî din neregulat și cu doi ochi extrem de serioși, de supe­ ochi și se netezesc ușor pe burtă, crezînd c’au găsit riori . Ah, ochii ceia... Seriozitatea nebună din iei ieste cheea vieței, care, după ieî, constă îu cel mai josnic ego­ finită c’o bunătate sfintă... Nu... Sînt greșiți cei cari ism. Iei zic: bunătate, fericirea generală?... Ce visuri... 11 cred pe filozoful-poet, egoist... Cugetătorul Lichten- Se înșală înse amar cei cari clipesc șirețî din ochi. JȘrger spuse despre iei: Nietzsche îe tipul Brand Nu... Iei n’au găsit cheea vieței, ci mijlocul de a dis­ J1» Ibsen. Nietzsche ie omul sublim, care și-a sacri- truge vieaf-ti. Repet, repet încă ’o dată, că uu in egoism, ucat totul și toate pentru fericirea universală. A pă­ în a trăi exclusiv pentru sine, ci în altruism și bunătate, răsit arta muzicală, a îndepărtat iubirea, mila și tot constă vieața și fericirea, atît individuală cît și socială. Se vor mai netezi ieî cît-va pe burtă, oamenii din Ceea-ce îl putea opri din cale, și... cu inima sîngerindă •l cu picioarele sdrobite, a mers înainte, mereu îua- rpeța aceasta, dar, de la o vreme, vor prinde a slăbi, pe calea făurită de iei... Nu... Filozoful-poet Niet- căci' inconștiență lucrează la distrugerea lor... Acest scop, Jche nu ieste egoist, strigă Lichtenberger. Și, într ade- care constă în lupta pentru fericirea obștească, din ab Lichtenberger are dreptate. Prea marea înălțime care rezultă vieața și fericirea ta proprie, ieste foarte eteascu a unor oameni, ie luată drept egoism. Niet- bine schițat de Tolstoi, într’un tip al romanului său «Resurection». Ie vorba de acel Necludow. Un prinț, ?cllfc înse, asemenea acelei apariții par’că transcedeutale, ^romanul «Ce-î de făcut», a luiCernișevsky, asemenea care îșî petrece vremea prin saloane, cu nimicuri, cu flea­ ]- e uî -Rachmetoff, în fața căruia tremuri și admiri, curi. Acesta, aflîndu-se, odată, dm întîmplare, la o mă­ te un om sublim, la care numai de egoism nu poa­ tușă a lui, face cunoștință cu o copilă tânără, numita 1 *l 4- i; l-j ’■ jl I ■! �8-1 REVISTA IDEF.I Natura Katușa. Dînsul începe să-i facă curte, cu scop de-a o aven... încetul cu încetul, Katușa, prinde a-1 iubi, și... într’o dimineață, în pornirea iubitei, copila i se dă. Necludow înse, odată ce și-a satisfăcut animalul, aproape nu mai dă nici o băgare de samă acelei tinere copile, Natura... Iea ne’mpresoară, ne cernește, Tea ne a,} a cărei inimă batea pentru iei. La plecare, îi dă, ca din toate părțile. De o potrivă de neputincioși «î^ celei din urmă prostituate, o sumă de bani, voind a-i fie de a-T înlătura constrîngerea, fio de a pătrunde plăti carnea. Dînsa roșește, refuză^ dar... iei îi lasă adine în sinu-T. Fără să ne întrebe, fără să ne dee^i banii în sîn și pleacă într’ua răsboiu din Caucaz, fără știre, Tea ne Urăște în vecTnieu-T vîrtej, unnîndu-șt n, a fi mișcat de lacrimale iei... Katușa, fiind aproape ’feliu calea, și, nelăsîndu-ne de cît atunci cînd ne afiăm . să nască, se pregătește să plece de la mătușa lui. Nu de obosală. Pururea Tea creează forme nouă-. ceea^ ființază nu a mai ființat nici cînd: ceea ce-a fost nn 'Ce după multă vreme Necludow se întoarse. Și, după ce stătu cît-va timp iear la mătușa lui, se găti mai fi nicT o dată: totul Te nou, fără ca pentru acea^ de plecare. Katușa, alergă cu copilul la gară. Prințul nu-i să înceteze de a fi vechia. Iea pare a fi orînduit tot? aruncă nici cel puțin o privire, și se urcă în vagonul pentru individualitate și n’are nici o grijă de indiobj luxos care avea să-l ducă în vieața lui plină de viții... lea pururea clădește, necontenit distruge, și nimeni nul Katușa desperată, pătrunsă de durere, fugi să seagațe de cunoaște atelierul. tren, dar... căzu lapămînt cu copilul...pierzîndu-și cuno­ Natura se manifestă prin copii. Dar mama, oare unde-T» ștința. Ast-felius’au despărțit. Iei aplecatîn centrele mari ale țărei, iea în lume, după pînea iei și după pînen co­ Artistă fără pereche, Tea trece de la materiea cea pilului. Unde-a ajuns? La bordel, unde ajung toate de simplă la contrastele cele maT felurite, atingînd, far{i sama iei, și de copil iu mai întrebați... Acum nu o nici o sforțare vădită, desăcîrșirca supremă, dobîndind mai chiema Katușa, ci Maslowa... Ca să scurtăm, din perfecțica cea mai îngrijită printr’o procedare pururea ce in ce decade, și... ajunge pe banca acuzaților, între gingașă. Toate operele Tel îșT au caracterul lor propriu criminali... Fusese învinuită de-o crimă care n’o făptuise toate 'fenomenele ici exprimă, în parte, o idee originali iea... Necludow, din întâmplare, face parte dintre jurați. și, totu-șT, toate creațiile Tel poartă pecetea unităței. ’ Iea, Na slova de a-zi, nu mai cunoaște pe prințul de Natura are într'însa o vieață, o prefacere, o eterna odinioară. Ii crescuse barba și se schimbase mult. Iei înse o cunoscu, și... ca prin farmec, văzu, cu ochii mișcare, și, totu-șl, nu înaintează nici cum. lea se pre. schimbă necontenit, Tea nu cunoaște odihna, n’ure idee înțeleptului, tot ceea-ce făcuse pănă-acnm... Văzu că, dacă acea nenorocită ieste între criminali, asta se da- de asta, i-T groază de odihnă. Iea ie ni strămutată: pasul torește numai lui. Da... Iei, iei a stins vieața unei fi- i-T măsurat, abaterelc-T rari, legile lei sînt fixe. Iea lași inți, a unui copil... Se hotărăște s’o scape. Cu toată s’o modeleze ori-ce copil, orT-ce nebun s’o critice, să treacă munca lui, nu izbutește înse de cît să-i ușureze pedeapsa, prostește de mii de ori peste Tea, fără să vadă ce-ra. care consta în deportare la Siberia. In rimpul jude- Iotul o mulțumește, pretutindeni Tea Te la Tea acasă. căței și înainte chiar o vede dese-orî, și... încetul cu Te supui legilor NatureT chiar împotrivmdu -te lor. Aîncetul îi ridică moralul, moralul iei. care, la început, l’a juțl Natura chiar și atuncea cînd o contrariezl. Totul primit ca o prostituată, cu zîmbetul pe buze, lovindu-1 ce face Tea, ie cît se poate de bine, pentru-că, ori-ce act peste pulpe și cerîndu-i bani de tutun. Iei nu se descura­ al TeT Te necesar. Iea zăbovește, pentru a se face dorită: jează și isbutește a o face din nou să-l iubească. A- Tea fuge, să nu te saturi de Tea. Graiul și cuvintele îi juns aici se decide a o urma în Siberia și a o lua de sînt necunoscute, dar făurește limbi și făurește inimi soție. Iu timpul acesta, lui Necludow i se arată, ca prin ajutorul căror dînsa vorbește ș> simte. Iubirea fi fntr’un tablou, toată vieața absurdă care a dus’o pană Teste coroana. Numai prin iubire te poți apropiea de Tea. acum. Se mira cum de-a putut trăi ast-feliu, și... încercă Iea lasă lipsuri între ființe, dur voește să împărăcheze to­ o schimbare radicală. Iși face un jurnal intim, de­ tul. Dînsa a izolat totul, pentru ca- totul, să reuneased. vorează tot ce se scrie, de seamă, se retrage din In ochii TeT, cîte-va picături sorbite din cupa dragostei lumea în care a trăit pană acum și întră în lumea o- răsplătesc cu desăvîrșire o întreagă vieață de muncă. ropsiților... în lupta pentru binele obștesc.. Moșiile și le împarte ț rănilor, după teoriealuiHenry Georges... Natura-T totul. Dînsa se răsplătește, se pedepsește înoprind pentru sine numai ceea-ce ierajde absolută nevoe... să-și. Iea îșT ajunge sie-șT în bucurieșiîn durere. Ie aprigii Cînd a fost oare mai fericit acest prinț: cînd fre- și iertătoare, blajină și grozavă, neputincioasă Și-a M quenta saloanele, sau acum cînd a ajuns om conști­ puternică. Pururea dînsa cuprinde totul. Pentru Tea mei ent, conștient de vieața lui, de rostul lui pe pămînt ?... trecut, niciviitor: pentru dînsa prezentul Te etern. Dînsa Negreșit că acum, pentru-că acum trăește.'pună acum ie bună. O proslăvesc în toate operele TeT. Ic înțolea]^ a vegetat... Iei spune, relativ la aceasta: Nici odată și pacTnică. Nu i se poate smulge nici o învățătură, nid nu m’am simțit atît de fericit și nu mi-a fost vieața un dar, pe care n’ar fi gata să-l dea cu dragă tniniaatît de intensă ca acum... Și mai adaogă: înainte, car­ Iea le vicleană, dar cu intenții bune, și cel mai bun netele mele ierau goale și căutam să-mi omor vremea cru Te de a nu lua aminte la vicleniea Tel. Dînsa-l eoni’ în cărți de joc... Acuma înse, acum carnetele mele sînt plectă și cu toate acestea pururea neisprăvită. Ceea-cețacc^ pline de note și timpul mi-î foarte scump... Ast-feliu poate face orT-cînd. lea se arată fie-căruT sub o ieste acest regenerat... Și-acum, ridicați-vă, tineri, din aparte. Iea se ascunde sub mii de nume, sub mu melancolie și stagnare, căci nu ie vreme de pierdut... denumiri, și-T pururea aceea-șl. Ridicaț-vâ, ndicați-vă într’una, tineri ai viitorului, voi Natura m'a adus pe lume, natura mă va face să l,^e cari ați găsit cheea vieței, cari ați văzut cu ochii în­ țeleptului ce ieste vieața... Ridicați-vă, ridicați-vă și din lea. Am toată încrederea într’însa: Tea poate disp^^ mergeți de luminați noroadele și întinde-ți mînă de de mine orT-cum: nici o dală dînsa nu va putea « » ajutor oropsiților. Haide tineri, cuci nu ieste vnnee de disprețuească sau să-șl urască opera. Nu-s Teu acela ea pierdut... Da... Mergeți, mergeți, tineri ai viitorului, vorbit de Tea: nu, drept sau nedrept, lea Te aceea rac/, cu voi și prin voi Tesle fericirea... spus tot. Toată vina și tot meritul Te al Tel. Nemis. Revista flote din societatea de a-zi gocie^ll^®tt de u-^i cu mizeriile unora Și păcatele al- întunecoasa dispare. Ie netăgăduit, că munca a fost arma ce» mai Sigura prin care omul a învins toate gre­ utățile din cale și sa ridicat la treapta de civilizație. je DStă-zi, ca adevărul i-a servit de călăuză în desv0|tare, și ori de cite ori adevărul a fost învăluit de „orii ignoranței și ratucirei, nu după multă vreme, i apărut strălucind cu mai multă putere. In societatea je ustă zi, se. constată, că tocmai aceste principii fun­ damentale sînt călcate în picioare. Cum dar să mai „uteni admite tăinuirea unei societăți, cure ie șubredă ji atacată la temelie? • Qbservînd mai cu luare aminte, diferitele ramuri de activitate ale societăței noastre, vedem că în unele bîntue boala ignoranței și-a egoismului ordinar, cu în altele bîntue boala lipsei de conștiință, iear cînd ie vorba de mașina guvernamentală, iea sufere de toate. Funcționarul, fie mare sau mic, fiind mai optimiști, să presupunem că ie în stare să priceapă rațiunea de-a li a funcției lui, înse iei pierde din vedere lucrul acesta încă de la început, și nu mai știe altă ce-va, de cît cum să speculeze pe nefericitul pe care nevoea și întâmpla­ rea l’a adus să aibă de-a face cu iei. Și ie îndreptă­ țit să facă toate astea, și să se folosească de ori-ce împrejurare care-i produce ce-va, fiind-că peste cît-va timp cade guvernul, și cu iei și bieata slujbă, și-n opoziție ie greu, dacă nu ieste asigurat cu nimic. Reprezentanții poporului, îi promit cîte-n lună și-n soare, înainte de alegeri. Iei vin aproape la fie-care alegător acasă, îmbrățișindu-1 și sărutîndu-i copiii, de crezi că sînt rude sau prieteni de cînd lumea. Și cînd te gîndești, că toate astea țin numai pănă la alegerî. După alegere, s’a schimbat ordinea lucrurilor: acum d-1 mandatar nu mai recunoaște pe alegător, iear cînd ie vorba de interesele luî... o, ie o copilă­ rie să mai voibim de iele. D-1 mandatar știe acum, ca are să fie salutat și arătat cu degetul pe stradă, știe, că are de căpătuit cîți-va nepoți stupizi și le­ neși, cu ce-va slujbe plătite bine, și mai știe, și asta mai bine de cît toate, că are să-și încaseze re­ gulat diurna, fiind-că, dacă a uitat așa de repede pe nenorocitul, pe care l’a mințit, l’a înșelat, nu uită să-și iea plata... ininciunei, înșelăciune! lui. Civilizațiea tinde să îmblînzască așa zisa «luptă pen­ tru existență», s’o facă să dispară dintre om și om, s’o reducă numai între om și natura înconjurătoare. Și lucru curios, nici o dată poate nu s’a văzut luptă mai violentă ca în societatea de astă-zi» Descoperirile Științei, în alcătuirea de astă zi, dacă aduc vre-o îne8nire în traiu, acea înlesnire nu ieste adusă de cit b°gaților... Pentru mulțime, toate aceste descoperiri, “u, sînt de cît arme, cari se îndreaptă _xR eîn ------— iei. contra ^ăci, la urma urmei, ce sînt concurențele și falimenesplică faptul așa de răspândit, că fieCum se neguțător,, fie-care meseriaș, luptă cît poate mai — — să înlăture pe alții de a întră f„ în hrAncln-i'. breasla-i, îenră leara J® ceiintrați, dacă nu cată să-i zugrume, apoi îi dușaRește și le dorește moartea în tot ceasul ? . In Societatea noastră se iea ca mijloc de-a piețui,^ se ea ca noțiune, prin ajutorul căreia poți sa traducii in 5“htate ori-ce voești, banul. Banul ieste idolul adorat, în fața căruia se prosternează cei mai mulți. ideei 85 Dacă munca ta, producțiea ta, n’o poți transforma nu­ mai de cit în ban, mori de foame cu iea. Intr’atît s’a în­ tins domniea banului, în cît și producțiile intelectuale, creațiile de imaginație sînt cuprinse în stâpînirea lui k tot puternică. Astă-zi se pune stavilă învățâturei, sub pretext că nu se mai caută, îe prea multă marfă pe pieață, în raport cu numărul cererilor... Dacă Și de~ învățătură se poate speriea cine-va, că ie prea multă, că se prea raspîndește. Din contra, ar trebui să ne căinăm, că nu ie cîtă trebuie. Se caută să se speculeze învățătura, să se vîndă ca marfă, această îndeletnicire nobilă cu năzuința excluzivă a binelui general, și așa de nepotrivit ie cuvînțul^ marfă, pe lingă cuvîntul învățătură, că nemijlocit îmi vine în minte admirabilul pasagiu din Elisee Re­ dus... «La cîte miliarde ar fi avut drept Descartes și Bacon, pentru căile pe cari au îndrumat lumea știin­ ței? Vechimea ne-a lăsat o legendă minunată, aceea a lui Archimed, care, aflîndu-se în bae, și măsurînd gradul de afundare a unui corp, rămase ca trăsnit, de concepțiea legei sale, asupra greutăței specifice a corpurilor... Socotiți, că Archimede gîndește la talanții de aur, cari ar fi putut să se ducă să-i ceară ti­ ranului Hieron, ca răsplată a geniului său ? Iei sare din cadă, aleargă pe ulițile Siracusei și strigă: «am găsit, am găsit»... Ecoul acestui strigăt de bucurie ajunge pănă la noi. Cu cît un fapt stă mai sus în or­ dinea intelectuală și morală, cu atît îți vine mai greu să ceri plată pentru iei. Ce să zici de-un medic, care ține o vieață de om în vîrful scalpelului său, și care începe prin a întinde mîna, ca suferindu-1 să-i pue în mînă o mpnedă ? Dar poetul, care, în prada unei gân­ diri, învățatul, care nu mai poate de bucuriea unei născociri, aștepta-vor oare hotărârea fiscului și stator­ nicirea unui tarif, ca sa li se declame versurile ori să li se vestească noul adevăr» ? Se subvenționează înse întreprinderile josnice, se întrețin pe contul sta­ tului lingușitori și slugarnici. Școala sărbătorește pe cei istoviți de examene, pe mașinele reproducătoare de formule, pe inepți și pe cei lipsiți de-o individua­ litate proprie. Idealul iei ie supunerea oarbă, fanatis­ mul pentru formele actuale. Iea pregătește din tine­ ret acele legiuni docile și fără suflet, ale statului. Unde-i înse gîndirea liberă și cultul adevărului? Unde-î admirațiea și entusiasmul pentru a tot ce-i mare și frumos? Incotro-i templul în care se predică despre aceste lucruri sfinte? Cînd dar, în pătura orășănească se petrec ast-feliu de lucruri, să nu ne mire, că elementul de la țară, marea masă populară, pe spatele căreia se înalță și se susține tot edificiul statului, ieste ținută în igno­ ranță. Țăranul înșelat și disprețuit la oraș, necinstit și speculat de ciocoiu și autoritate acasă, înfundă cir­ ciuma, și bea, dacă mai are ce, pănă își bea și min­ tea. La urma urmei, numai circiuma ieste singurul li­ man pentru iei. Și se vorbesc atâtea, de cătră vînturătorii de vorbe goale, că țăranul ie leneș, că țăranul ie putred de viții, tîmpit din patima băuturei, iei biciu­ itul, oropsitul de toți, exploatatul. Dacă cercetăm me­ diul intelectual, de la care ar putea să învețe și iei cîte ce-va, găsim, că ie format, acest mediu, din tot ce-i pleavă, din tot ce-i drojdie în societate. Preotul, care-i atît de respectat și ascultat, ar putea să învețe, să moralizeze: îi trebuie numai bună voință și pricepere, învățătorul, în zilele de lucru cu școlarii, în cele de sărbătoare, cu oamenii mari, ar putea să facă tot ce-ar trebui să facă și preotul. Pe unde, din norocire, a început cîte-un învățător priceput și harnic, se văd schimbări uimitoare. Dar unde-î acel stimulent nobil, acel scru­ pul sufletesc, care se chieamă împlinirea datore! ? Fiind- �revista tdeei 86 revista ideet tîmpește, mai mult de cît. lunrine?ză. , lear cînd se găsesc oameni, minați de dorn _ -ș împlini datoriea. cînd se găs-se onmtni cu apostolica misiune de-a propaga adevărul, statul găsește de cu­ viință să-i oprească, siî-i amenințe, sub pretext, i arăspîndesc- idei subversive. Firește, 5a ulei e u'spnidite, aduc inevitabil după-sine lumina, și lumini, cin dreptate si desrobire. Regimul actual ie regimul, pri­ vilegiului,’ regimul exploatare!, și exploata și pri­ vilegiul nu pot să dăinuiască de cit unde-i ignoranța. Lipsa e pîn-, înse, se resimte dm ce m ce mai mult, mizeriea devine spăinuntă ton re, munca dm cale afara, munca nesănătoasă, înghite < ' într’un mormint. in floarea vieței. sute de mii de oameni. Durerea, muta pană acum, capătă glas și cere schimbare. Cupa su­ ferinței si-a mizeriei, cere dulceața și fericire. Și va veni neaparat acea lume, în care nu se va cunoaște de cît binele și înfrățirea... Semne prevestitoare, suit pretutindeni, trebuește numai pregătire. Petroniu. Un Dialog — Ce curioasă se arată nursa, de acolea, de sus. Pare că ai lua-o într’o mină. Cînd veți șterge-o de pe fața pămîntuluî, de-o dată? — De cenevoe? Voi vă dis'rugeți singuri. Di, da, voi lucrați pentru noi, fără să băuniți... Sînteți vre-o cîți-va uzurpatori, cari expropriați m-asa poporului. CÎnd vă va fi de-ajuns, nu vom avea de cit să vă expropriere și noi... Ori-ce acaparare, ori-ce centrali­ zare duce la colectivism. Ne dati o lecție practică, după cum marile proprietari, cari absorb peticele de pamînt, marii producători, cari înghit pe lucrătorii pri­ vați, marile case de credit și marile magazine, cari omoară ori-ce concurență și cari se îngrașă din ru­ ina micilor bănci și micilor prăvălii, sînt o îndrumare înceată, dar sigură, spre noua stare socială... Aștep­ tăm să putrezască totul, ca modul de producție ac­ tual să ii ajuns la starea nesuferită a celor din urmă consecinți. Atuncen, și burgheji și țărani ne vor veni în sprijin. — Dar, în sfîrșit, spune-mi și mie ce îe colecti­ vismul acela? — Colectivismul, ie transformarea capitalurilor pri­ vate, cari trăesc din luptele concurenței, într’un capital social unitar, exploatat prin munca tuturor... închi­ puiți o societate în care uneltele de producție sînt proprietatea tuturor, în care toată lumea lucrează, după priceperea și puterea ce are, și în care roadele acestei cooperări sociale sînt împărțite între toți, după muncă. Nimic mai simplu, nu-î așa ? O producție comună în uzine, în atelierele nației. După aceea un schimb, o plată în natură. Dacă se întîrnpla un plus de producție, se păstrează în depozitul public, de un de se iea pentru u umplea neajunsurile- cari se pot ivi. Ie de făcut o balanță... Și asta, ca dintr’o lovitură, dă jos copacul putred. Nn mai ie. concurență, nici capital privat? nici așa dar vre-un oare-care soiu de afaceri, co­ merț, sau tîrgurî, sau burse. Ideea de cîștig nu mai are nici un înțeles. Isvorele speculați.-f, veniturile dobîndite fără muncă, sînt secate. — Ho, ho, asta ar schimba obiceiurile multora. Dar cei cari au venituri acum, ce-avcți să faceri eu dînșii? Bună-oară cutărui bogătaș, ii veți lua miliardul? — De loc. Ii vom rescu npăra miliardul prin bo­ nuri de îndestulare, împărțite în anuități. Și r ată, aceri capital imens, înlocuit printr o bogăție de mij|On de consumație. In mai puțin de o suta de ailî boritorii unui atare bogătaș, vor fi reduși, ca și lalți muritori, la munca personala, pentru-că an ,-* tățile se vor epuiza o dată, no mai putîndu-se caJ* taliza economiile silite, prisosul acestor colosale UrP1' vizii, admitînd chiar că s’ar păstra neatins dremri de moștenire... leată ceea-ce șterge de-o data n numai afacerile individuale, societățile de acționari ? somațiile de capitaluri private, ci toate isvoarele directe de venituri, toate sistemele de credit, înintll' muluri, chirii, arende... Ca măsură de valoare nu-, J' cît munca. Salarul, firește ie suprimat, în starea câni talistă de a-zi ne fiind nici de. cum echivalent cu dul ezact al muncei, de oare-ce salariul nu reprezintă‘ nici o dată de cît ceea ce-i strict necesar muncito jiului pentru întreținerea zilnică. Și trebuie să rec^ noaștem că starea actuală ie. singură de vină, daej patronul cel mai cinstit ie nevoit să se supue la as. pra lege a concurenței, de a-.și exploata lucrătorii d că vrea să trăiască, le de distrus întregul nostul sistem social... Ah, bogătașul, copleșit de grămada bonurilor sale de îndestulare. Urmași-i. ne dovedind să mînînce totul, siliți să dee și altora și săpuemînn pe sapă sau pe o altă un altă ca și ceilalți. — Bine, dar toate astea n’au să se întîmple doar mîne, — Negreșit. Sîntem în perioada de trecere, în perii oada de agitați?-. Poate vor fi violențe revoluționare. Astea-s adesea de neînlăturat. Inse exagerările, furiile, sînt trecătoare. Nu scap din vedere de loc marile greutăți imediate. Acest, viitor visat, pare cu neputință, nu poți da oamenilor o idee rațională de această socie­ tate viitoare, această societate de muncă dreaptă, ale cărei moravuri vor fi atît de deosebite de ale noastre. Ie ca o altă lume, într’o altă planetă... Dar vom în­ vinge, fiind-că cu noi ie dreptatea. Uite, vezi înainte-ți acest monument. II vezi? — Bursa? Neaparat, o văd. — Ar fi prost lucru de a o face să sară în aer. fiind-că s’ar zidi aiurea... Dar îți prezic, cum-că va sări în aer de sine, cînd va expropria-o societatea, cînd va ajunge, firește, unica și universala bancă a nației. Și, cine știe, iea va servi atuncea ca un depozit pu­ blic, pentru bogățiile noastre prea mari, unul din grînarele de bielșug, din cari nepoții noștri își vor lua cele de prisos, pentru zilele lor de sărbătoare. E. Zola. IProgresul Războiul și Omul nează omorul, precum s’ar fasona niște jucării, unde se modelează distrugerea, ca niște mobile de preț. Spre mine tind toate silințele omenești : pentru mine OMENIREA Tu n’ai să treci, caliciile. Uite-te înapoi și vezi că­ se scurge măduva tuturor patriilor. Industriea, știința, ile cari le-ai străbătut. Pretutindenea noapte, neno- urto, poeziea, se fac zeloșii, complicii miei voluntari, spre a mă face, pe tie-care zi, mai crud, mai mons­ rotire, jale. Casele ș.nt distruse, cetățile incendiate, truos, mai de neînlăturat. Trofeele mele ornează ca­ și, În cunpnle rase, in pădurile date la pămînt, putrd tedralele, și, toate popoarele ÎDgenuchiate, în fața itrezesc leșuri. Poți pașii iți sînt însemnați de cite un maginei mele, au intonat Te Deumurf- și Imnuri Na­ nlorniînt,în care dorm, pe veci, cei mai buni, cei mai ționale. Uite, natura-i a-zi în sărbătoare. Auru' grînelor puternici din fin oamenilor. Tu nu distrugi numai pre­ cade sub coasa veselă, parfumurile se urcă din gra­ zentul, ci distrugi viitorul, depozitul luminei sacre. dinele pacinice... Ce auzi? Cioturi de dragoste?... As­ Tu n’ai să treci. cultă... Nu... Vibrații de mînie, ciocniri de săbii, su­ războiul nete de trîmbiti, de armate în marș, de tunuri cari Ba am să trec, hîrcă bătrînâ ce iești, nu m’or opri se rastagolesc, păsuri de cai, descărcaturi de puști, doar scînciturile tale. Trebuie ca părnintul întreg să de cari se cutremură pămîntul. se lumineze de la soarele mieu de sînge, să boe, până OMENIREA ja cea din urmă picăturii, rouă amară a 1lacrimelor acrimei or pe Tu minți. Și n’ai să treci. Toată lumea te blastămă. cari le voiîi face să curgă. Voiu repezi împotrivă-i Nu se găsește om, care să nu fugă de tine. pieptul înspumat al cailor miei și voiu zdrobi totul RĂZBOIUL sub roatele tunurilor mele. Pe cîtă vreme vor ființa Mă facî,~într’adevăr, să rid. Dar pot să te conving, în lume nu numai două popoare, ci chiar doi oameni, îcu voiu sufla în trîmbițele mele și iei se vor ucide, din potrivă. Ascultă ce-mi zic oamenii. lear corbii miei, frumoșii miei corbi, nesățioși de sîn­ ȚĂRANUL ge. și morraîntali, se vor ingrășa din hoiturile lor. Salutare ție, războiu, drag războia. Iești bun pen­ OMENIREA tru sărmanul țăran și te iubesc, cu toate că-mi iei Oare n’ai obosit tot ucigînd mereu, mergînd mereu fiii... Inse coșarul mi-i plin și nu știu ce să fac cu bu­ într’o mocirlă de sînge, incunjurat de tînguirî sfâșie­ catele din iei. Mulțumită ție, am să le vînd mai toare, de fumul roș al tunurilor? Nu poți să te mai scump... Am să cîștig nsemei i de la cai, si am să mă odihnești, să zimbești? Nu poți, măcar o clipă, să-ți desfac de boi cu folos... Providența mea iești tu. răcorești, la aerul liber, plămînii arși de praf de pușcă, BANCHERUL să-ți răcorești, la izvoarele ce cîntă sub liane, gîtleleu am să fac împrumuturi, minunate împrumuturi. jul răgușit de zbierete'? Uite la prive.liștele ce le am Și am să speculez asupra veștilor răle, precum și-asu­ înainte, ce minunate sînt. Vieața zvîcnește în artere, pra celor bune. Războiu, drag războiu, războiu sfînt, frumuseța strălucește pe fețele pline de dragoste, și te iubesc, ce frumos iești. fericirea răsare, ca o răsadă cerească, din germeni. RĂZBOIUL Palavrele tale au haz, dar tu nu iești de cît o do­ bitoacă bătrîna. Păstrează-ți mai bine toiagul, pielea de oae și llueru-ți virgilic. Cunosc ieu oamenii, mai bine de cît tine, și oamenii mă cunosc. Iei iubesc moartea, și mirosul de stîrv și îmbătarea de sînge, le place. Am răsturnat tronuri, am dărîinat altare, și, din toți zeii rătăcitori, singur am rămas în picioare, leu sînt necesitatea necesară, neînduplecată, eternă, leu m’am născut cu vieața... Și vieața va pieri o dată cu mine. OMENIREA Alinți. RĂZBOIUL Toate perioadele trecute s’au strădănuit atît, fără să-și dee samă și fură să se bucure de rodul stradă* nuinței lor. numai pentru a da naștere acestui secol, atît de adine omenesc. Toate comorile pe care silipța și geniul, rațiunea și experiența, le-au produs, în cl.11' sul întregei vieți omenești, sînt ale noastre. IstoriM ne va învăța inse să apreciem mai bine valoarea a* cestor bunuri, de cari ne bucurăm a-zi, fără destu recunoștință, obicinuit!, cum sîntem, să le avem necon testai: bunuri scumpe, bunuri prețioase, stropite c sîngele celor mai buni, celor mai nobili fii nj t.ului, bunuri cari au trebuit să fie cîștigate prin niun grea a atitor generații. Și cine-i acela, care, avm minte să priceapă, o inimă să simtă, s’ar putea gW oare la aceasta supremă îndatorire, fără să simtă 0 rinț-ă adîncă de a se achita, fața de generațîea v ..^.p de datoriea pe care nu o mai poate plăti strămoși SchilleR' 87 Mint leu?... Dar uite-te în juru-ți, ascultă ce auziVezi tu pe oamenii aceștia, plecați de șele, cari mun­ cesc, muncesc fără răsuflet, și mor zdrobiți de-aceea-și muncă neschimbată ? Pentru ce sînt oare aceste mine grozave, aceste forje- urlătoare, aceste infernale uzine, “ceste fonte topite, de nu pentrn tunurile, pentru puștile, pentru obuzurile mele ? Pentru ce năvile astea, ce spintecă pustietatea mărilor? Pășunele acestea, ni cari mi se îngrașă caii, acești arbori din cari mi se v°r făuri afetele bateriilor targele ambulanțelor îllOr- și ? baloane generâlipele? De ce se dă aul. ,"Va’cămin ■ bîațX ----------Xere și ; , De ce se smulg de la w»™» ¥— . ' ’ “ savanți, meh^le viguroase? Uite, acești bătrim ?aî» pururea pe cifre, pe planuri, pe Pulb5r* “lbî’ țjcolore liquide, pentru cine destileaza ieii moartea ? se mai ridică acum temple de cit lui D-zeu. Noînse forturile, bastioanale, cazărmile, areenaiurde, toate acele șantiere spăimîntătoare, in cari se faso- FAMTLiEA Te bine-cuvîntez, drag războiu; frații și verii mi-s în armată. N’au să se mai întoarcă, desigur. Și partea mea de moștenire va fi mai mare. C0.MERCI.VNTUL Ieram să dau faliment. Dar tu veniși. Am în ma­ gazinele mele pînză putredă, conserve stricate, posta­ vuri mîucate de molii... Fii bine venit. UZINIERUL Trebuea oare să-mi opresc mașinele, să las să-mi ruginească uneltele?... Tu mă scapi de ruină, războiu ocr- -titor. Am să-mi înzăstrez fetele și am să fac din iele neveste de marchiji. ARTISTUL leu voiu turna în bronz chipul eroilor cazuri. POETUL leu voiîi imortaliza hecatombele în versuri, și astea se vor vinde și voiu putea să-mi cumpăr un castel. BURGHEZUL Mă plictisam... Tu îmi ocupi serile- mele de iearnă .și lungile- mele ceasuri de lîngezală. Cu piciorele calde, cu burta plină, afundat într’un fotoliu moale, voiîi palpit la novestîrile povestirile tale, si și voiu urmări urinări pe o hartă, nnlnitn însemnată cu bolduri și steaguri, trecerea ta ta jprin țeri. GENKILkLUL Mă voiîi întoarce ca împărat. OFIȚETUL Tu vei broda chipul mîeu cu aur, tu îmi vei coase o foae de stejar la guler. �83 REVISTA TDEE1 REVISTA ideei n’ar putea să-ți folosească cînd-va? Dacă un Jenn SOLDATUL sau un Shakespeare, sau un, Watt ar fi printre nai,’ îmi vei lua ranița din spinare, care mă dihănește, fragiați, oare n’ai suferi, n’ai suferi și tu, de mutila^ și îmi vei da o sabie. aceasta, care ar face sa sufere omenirea întreagă? Sîntem atît de covârșiți de ideile comune ce ne îm. STRICATUL Sînt foarte frumoase femei, pe acolo pe unde treci tu* prejmuesc, în cît ni-i foarte anevoe să concepem ]a cei ce vor veni după noi, o stare sufletească c’are BANDITUL ne-ar trata ideile de absurde. Nu ne dăm samă cît de relativ ie întregul nostru domeniu intelectual. Acuma Sînt foarte frumoase palate... două veacuri, tortura iera privită ca cel mai de că. desperatul petenie element al unei instrucții judiciare. Acum trei Tu-mi vei aduce moartea... și ieu te voiîi iubi. veacuri, se ardeau vrăjitorii, și, cei mai buni oameni din vremea ceea, priveau arderile vrăjitorilor .și celor RĂZBOIUL stăpîniți de diavol, ca unul din stîlpii justiției, Ca Ai auzit?... Mai vrai să mi te pui de-a curmeziș mîntuirea Statului. în cale? Lasă-mă să-mi îndeplinesc opera, sa bucur Să presupunem o societate de antropofagi, în care cure puzderiea asta de oameni. antropofagiea ar fi o instituție venerabila, consacrată Omenirea tșX acopere fața și plînge năbușit. prin tradiție, prescrisă prin lege, predată prin școli recomandată de cătră preoți, celebrată de cătră poeți O. Mirbeau. și filosofi, predicată prin saloane și prin ateliere, pnb academii și prin circiume. Neapărat, nimeni n’ar cu­ teza să cîrtească împotriva unui asemenea obiceiu. Ne­ norocitul, care ar avea îndrăzneala să găsască, cum-că mîncarea de om ie criminală, ar fi țintuit la stâlpul infamiei publice, privit ca trădător al religiei și al uma­ Ne dăm noi oare samă, cum-că ideea de patrie ie o nitate!. Sub pedeapsă de cele mai strașnice defăimări, idee cu totul ocazională,schimbătoare,după locuriși timp? sub pedeapsă de surgunire și închisoare poate, fie-care Acuma patru veacuri, în Italia, Pisa iera patriea Pi- ar fi silit să aducă laude acestui obiceiu. sanilor, Lucania, cea a Lucanilor. Un Gascon n’avea Concepțiea noastră belicoasă de patrie, nu-i mai su­ aceea-și patrie ca un Normand. Un Bavarez și un Si- perioară de cit concepțiea antropofagilor. Și chiar, a lesian ierau din două țări cu totul diferite. Dar no­ mînca un om, cînd ți-i foame, ie un fapt mult mai țiunea de patrie crescu încet-încet. A-zi ie o Franță puțin grav și mult mai puțin dobitocesc, de cît de a și o patrie franceză, o Germanie și o patrie germană, împinge, la o ucidere starpă, o mulțime de mii de oa­ o Italie și o patrie Italiană. De cene-am opri oare aici? meni. Dar, așa sînt moravurile, și, în virtutea lor, sîn­ Știu foarte bine că, dacă acum patru veacuri, s’ar tem siliți să admirăm pe cuceritori și războinici. Dacă, fi zis oamenilor din Pisa: «Oamenii din Lucania n’au din întâmplare, cîte o voce discordantă se ridica să spue să vă maî fie vrăjmași, și voi îi veți iubi ca și pe con­ că noțiunea unei patrii cuceritoare și războinice ie o cetățenii voștri'-’, oamenii din Pisa ar fi văzut în asta noțiune barbară, numai de cît se strigă că ie un parun sacrilegiu. Tot ast-feliu, dacă unui Francez, unui cid, o infamie. După cum, în societățile de antropo­ German, unui Italian de a-zi li s’ar zice: «Vecinii ce-î fagi, cel care se revoltă împotriva acestui vechiu obi­ aveți, acești vecini, împotriva căror sînteți atît de în­ ceiu, ie tratat de mizerabil și trădător. verșunați, peste patru veacuri vor fi concetățenii voș­ Sărmani antropofagi, noi n’avem dreptul să ne ri­ tri, supuși acel ora-și legi, vorbind poate aceea-și limbă, dicăm împotriva voastră, peutru-că ospețele noastre și voi veți fi datori de a-i iubi și susține-», ce strigăte patriotice sînt mult mai sîngeroase de cît’ale voastre, n’ar scoate, așa numiți! patrioțî? și voi sînteți niște slăbături față de noi. Cu toate as­ Unul din marii istorici aî vremei noastre, Victor tea, dacă aș fi printre canibali, cu riscul de a scula Duruy, scriea odinioară Societăței Franceze de Pace, pe toată lumea în contra mea, le-aș înfiera obiceiurile. cum-că iera cu desăvîrșire cu Franța, convins că se Tot, așa, astă-zi, în societatea noastră actuală, nu va face unitatea Europei, după cum s’a făcut unita­ mă voiu sfii de a-mi spune opiniea, sus și tare. Cu . tea Franței. Oare, în veacul al cincisprezecelea, Pro­ riscul de a părea un monstru, voiu afirma, că moartea vensalii, Loreni'i, Gasconii, Bretonii, Flamanzii, aveau unui gospodar German, sau unui gospodar Englez, sau iei noțiunea unei patrii franceze? Ar trebui să-i tri- cea a unui gospodar Italian, îmi par curate crime. metem la școala, pe cei ce ne împuiază urechile cu Acești oameni, cu toate-că trăesc peste graniță, sînt noțiunea unei patrii neschimbătoare, nestrămutate. Ideea de familie, ie un lucru foarte frumos, ideea de oameni ca și mine. Au tată, mamă, copii. Sîngele lor are aceea-și coloare ca și a mea, și nu mă pot bucura patrie ie de asemenea un lucru foarte frumos, dar cînd văd pe acești oameni cinstiți, suferind, plîngînd, ideea de umanitate nu-i mai puțin un lucru frumos. Și ie cu totul copilăresc, să credem, cum-că ar fi deza­ murind. într’un cuvînt, rog pe apostolii moderni ai pa­ triotismului, să mă ierte, nu mă bucur de loc de rnicord între aceste trei sentimente, foarte curate și foarte zeriea lor. Și măcelărirea acestor bieți țerani vecini, nobile. leu îmi iubesc familiea. Ie oare un un cuvînt nu-mi umple inima nici de mîndrie, nici de plăcere. ca să-mi urăsc patriea? îmi iubesc patriea. Ie oare Am ajuns chiar la acel grad de infamie, în cît am un cuvînt să pornesc la războiîi împotriva patriilor pentru dînșii, ca și pentru frații miei din Franța, cea vecine ? Merg mai departe. leu cred, cum-că aceste mai adîncă compătimire, căutînd să-mi deprind elevii, trei iubiri, în loc de a se contrazice, converg, se complectează. lubindu-mi familiea, iubesc o parte din pa­ prietenii, copiii, să respecteze vieațu omenească, fie ca ar fi vorba de un străin, fie că ar fi de-un Francez. Am trie, iubindu-mi patriea, iubesc o parte din omenire. Cel care strigă, aflînd că o navă engleză a pierit chiar nădejdea, poate ciudată, cum-că, într’o zi, nu ieu cu desăvîrșire în valuri, cel care strigă: «Bravo, două- voiu fi acela care să fiu tratat de barbar. sute de engleji mai puțin>, acela îe un foarte rău pa­ Ch. Richet. triot, lăsînd că-i un om rău, și pe de-asupra un idiot, barmanul. Oare acești oameni nu-s frații tăi? Oare 33eea De patrie în cursul vremei Momente Aripate 89 16 lanuar. J suave aniic Sorine d un incffabie bonheur. ’ w» souoenir A la vcillo do nouvello aude 1002. Drăguț" ‘mea, 8 lanuar. J ! Am scris doua articole, sub inspirațiea ta, plin întru totul de tine, două articole, din cari unul îl isprăvesc chiar în momentul acesta. Dacă aî fi aicea, ți-ai da tu samă de ce însumnă expanziea mea, după o treabă sfîrșită. Acuma inse sînt puțin deprimat, ca înaintea unei așteptări de vizită, ce văd că întîrzie, știi, mi­ titică cochetă. Mai că îmi vine să mă las pe pat, am vrut să zic să visez. Dar îes puțin să mă plimb. Drăguța mea, gonește vremea, că mă va doborî, trecînd așa cum trece. Pururea iubitorul tău. po-mi voe să-ți ies întru întimpinare și să-ți urez buuă venire. Sa nu te miri de surpriză, pentru-că se întîniplii firește. Luat m atmosfera tu, călătorind cu tine, te las puțin la sțațiea dm urma și mă avînt înainte, 21 lanuar. ca-țj inspectezi locuința sa samăn puțină gingășie în Ce faci tu, drăguța mea, ce faci la ceasul acesta ■ ]e, să bag un manunchel de raze în casă si să te înaintat din noapte? leu, ieată, singuratec, cum mă gă­ intimp^n Geniul iubitei poate să facă minuni de astea: să sesc, trimetu-mi gîndurile spre tine. Mi-am mîntuit dedubleze sau să multiplice inșii, să micșureze sau să expedierea revistei și îmi clasez acuma scrisorile la reducă distanțele, să facă abstracție de timp. Ce bun cari am de răspuns. Mi-i căldicel în casă, mi-am fă­ cut puțintel ceaiu, am și băut o cănuță și mă uit la ie acest geniu că ne-a luat sub ocrotirile lui. Ceriul ie a doua. De ce nu iești acolea s’o bei și să-mi rostești, niohorît, dar ce lumină ie. Timpul ie aspru, și, totu-sî, atît de gingaș, că-ți place. ,ît îe de. cald și bine. Zilele astea din urmă le-am petrecut în încordare V Dar tu mai ai de împlinit formalități de revedere mare. A fost ca o năvală. Cîte-va nopți aproape n’am cu alții. Bagă-mă atuncea la sin, fiind-că-mî vine mie dormit. Dar am putut să biruesc toată munca, fără să mai bine și să vorbim mai pe urmă. Ochii miei sînt mă resimt de loc. Pururea te-am avut pe tine de față, aicea, iei sînt senini și lasă-i să-ți spue în voe, cît și totul a fost ca o neîntreruptă, ca o senină petrecere. iești de mult, duioasă, obiectul pasiunei lor. Cînd ai ști tu, drăguță, cum te asociez la toate gîndu­ rile mele, cum iei tu parte la toate cele ce fac. 11 lanuar. Un înger păzitor mi te-a trimes în cale, tu însu-țî Tu iești nemuritoare. Prin chipul tău și prin expre­ înger păzitor. Și așa bună, tu nu mă părăsești de loc, siile tale și prin simțirea ta, îmi dai ’o satisfacție nu te evaporezi ca o nălucă. Stai lîugă mine, blîndă, infinita. Sufletul mi-i în zbor și inima-mi plutește în duioasă, în atmosfera mea te simți tu însu-ți bine, nu pari de loc grăbită și nu te supără de loc iubirea sferi de armonii. Tu știi fericirile mele trecute, adînci, mea prea caldă. Iubirea mea prea caldă... Iubirea nu voluminoase. Palpit și acuma de iele, dar pot fă zic ie de cît iubire. Iea nu se măsură cu gradul, Mai că ie întăea dată cînd pasiunea mea se simte echili­ mică, iea nu mai ie iubire. Mai mare... Iubirea nu ie brată deplin, printr’o pasiune la feliu, tot pe atît de nici o dată prea mare. uriașă, tot pe atît de mare. Iți place ție, îți place să asculți accente de acestea? în asemenea caz, nu mai încap neliniști, nu mai Pune-te atuncea, drăguța mea, în pat, închide ochii încape tristeță. După atîta fericire gustată și după și-asculta, ascultă bine tot murmurul de șoapte care-ți un acord atît de suveran, atîta de adine, ar fi a da vibrează în preajmă. Ie cîntul mieu etern, ie cînt de dovadă de cea mai mare ingratitudine, dacă ne-am adieri, ie cîntec de colori, îe cînt de forme armoni­ plînge, cu toate că acuma sîntem puțin departe. Cînd oase, care se face simțit, ca să-ți dezmîerde făptura. ai vedea cu cîtă pasiune îmi caut de treburile mele, Imaginează-te, acuma, crăiasă, cu o hlamidăpe umeri, cu ce entuziasm dau ochi cu cei ce am a face, cînd pe un tron de verdeață, de unde nu domnești,^ de ai vedea cum se înveselește strada cînd trec, ai tre­ unde înse primești, bucuroasă, închinăciunea unui po­ saltă de cele mai vii emoții, pentru-că tot farmecul por de prieteni, prieteni cari văd în tine pe o aleasă acesta și toată încântarea aceasta numai de la tine a lor. Imaginează-te pe-un tron, de unde împărți iubire, purcede. de unde împărți simpatie. Și variază tabloul și-1 împle Să te lipesc de suflet.... Pană la contopire. Și înăl­ cu toate încîntănle ce pot avea ființă. țată ai fost și te înalț! prin propriea-ți putere. Tu ai Mi-ai face o plăcere nespusă, dac-ai traduce, din Laaripi viguroase și o îndămînare de zbor ce mă avîntă rrousse, poeziea ce ți-am citit: Lcs hcures, din fascicula chiar și pe mine, fără să mai fac vre-o silință. Tu ți-ai ce ți-ai luat cu tine. Vreu să-mi dau samă de n ar fi. Jntins aripele tale, ai făcut Jsă vibreze văzduhul, și bine a apărea în Revistă, mai avînd încă un nume Ondulările atmosferei mă duce și ne duc, spre regiuni sub iea, unul atît de gingaș. Să-mi copiezi înse să-mi albastre, spre regiuni senine, cătră lumina cea mai cu­ copiezi ezact și textul franțuzesc. Mi-ai face mare rată, spre sfeii de armonii. plăcere. Până să ne vedem din nou, vreu să-ți propun un 25 lanuar. mijloc. leți obiceiul și fă-ți un mic jurnal. Scrie-ți într‘nsul, ziua sau noaptea, cînd ai pornire tu, întipărinle Socot că grija și teama pot fi înainte de timp. In a!e ?i duiosiea ta, și-o dată cu trimesul corespodeni fond nici nu prea vad de ce să fie vre-o grijă și teamă, ’eb să am foițele să le. sorb. leu voi face la feliu, ,1 cînd tu cunoșt pasiunea mea. Afară de aceasta, leu singura deosebire, că întipărinle mele vor fi.nomă mai și pot devota. Pe lîngă pasiunea de a iubi, ‘ate mai nimerit în revistă. Aceasta, nu va cuprinde de a iubi fără margini, de-a fi numai într’un contact rînd, fără să fie îndreptat cu osebire spre tine. de delicii, ieu mai simțesc nevoea de a fi devotat, de J^dacă întrerup rîndurile acestea aici, ie sa conti- a aduce îngrijirile mele de toata ziua, de toată clipa, Scrisoarea* ta, de-o duioșie și de-o nobleță atît de unei ființi suverane, care m a alipit de iea. Ceea-ce îe la mine tot un felin de deliciu, chiar cel mai mare J^.îți reflectează chipul, îți reflectează ochii, pe deliciu. Formele ideale, de raport eterat, se confundă h ți-i sărut, ca să mă împlu de lummele lor. î| t’ r' i -I I ii 1 li I !•: l| iV i �90 REVISTA IDEEI RRVI8TA IDEEI la mine cu celelalte forme, și nu cred ca acestea să mă împovăreze mai mult și să-mi răpească saninatotea. Vcesc să-ți spun, să n’ai nici un habar, să faci ce crezi, dar sa nu ți vatămi sănătatea cum-va. Lumea ieste cum ie . Cauți să n’o jignești prin purtările tale, pre cit se poate. Dar cînd se erijază într’o judecătoare, supremă și vrea să-ți impue pănă acolo rigori, atuncea... nu te superi pe iea, dar îi întorci spatele frumușel și te retragi din mijlocul iei, te retragi frumușel acolo, de unde purtările tale să fie regiile pentru lume și lumea să se închine la iele, fără să poată cîrti. Crezi tu că într’o împrejurare critica, de alt-feliu ca și în ori-ce altă împrejurare, nu ți-ar sta ție bine ală­ turea de mine și crezi că n’am putea dura, n’am pu­ tea întemeea noi, mai bine, o lume mai sublimă, din răsuflarea noastră apropiată, în locul lumei în mijlo­ cul cărei sîntem nevoiți să ne mișcăm, fie-care aparte? leată susținerea cea mare ce sînt în stare să-ți dau. Tu iești, drăguța mea, tu iești o fată ideală, iești capabilă de avînt, ai pasiune mare și aî în tine destul devotament, ai o comoară de virtuți. Tu te-ai acomoda cea mai bine c’o vieață ideală. Așa că, nici într’un caz, nu ai de ce despera. Alt sfat particular sînt incapabil a-țî da. Sînt ca un simplu, care se bu­ cură de clipele de față, care nu știe ce s.ă dorească mai bine, care nu știe de cît să se devoteze, de cît să lupte, cînd vin momentele mari, găsind în luptă un soiu de voluptate. Ie un moment de acelea acum? leată, îți stau la îndămîna ta, cu toata pasiunea, cu tot devotamentul ce am, și, cu nobleță, cu prevederea ta, tu poți dis­ pune de mine cum vrei. Cu așa dispoziții, întâmplările vremeî nu mai sînt o enigmă. Aducă timpul ce va voi. Și nu cred de nevoe să-mi întrerup acuma și nici o dată cîntecul mieu, să nu-ți aduc ție slavă, laudă ție, prinos de dragoste supremă, drăguța mea. O rugăminte, de care aș vrea să ții cu osebire saraa> ie să_ nu lași să treacă zile la mijloc pănă 8A"mJ vie răspunsul tău. Știu că-mi pricepi tu starea, ca ma simțești pe negrăite, că iești în totdeauna gata să-mi satisfaci interesul, plăcerea, așteptarea. Dar tu m^J76] ierta dacă nerăbdarea ce-o am, mă duce pănă să-țî formulez o asemenea rugă. Aș vrea să-mi scrii acuma °w scrisoar senină, să nu aștept cu frică răspunsul ^u! să nu. mă prindă fiorii, aflîndu-mă pe punctul de a_ți deschide plicul, precum s’a întîmplat, nu știu din ce pricină, în dimineața asta. Să văd, de-asupra, adresa surîzătore, clară. Cruță-mi senzibilitatea, drăguța mea, și pnmește, în schimb, îmbrățoșarea caldă, susținătoare, 30 lanuar. _ . Ce frumos se începe și se închee o zi. Dimineața, deschizînd ochii, te întimpină un răvaș, un răvaș drăgălaș, care-țî înseninează fața și care-țî dă avînt și cea maî bună dispoziție, pe toată ziua, de muncă. Un răvaș drăgălaș, pe care-1 recetești sara, ca pe o ru­ găciune, în pat, și care, după cum ți-a ocrotit tim­ pul de veghe, îți ocrotește de-asemenea odihna, somnul, ca o bine-cuvîntare cerească. Ce fericire, să aJ un suflet, care să se gîndească la tine, J să ci _ ai c,o mină adorată, care să-ți încrusteze rînduri? j -x—x. sa-ți pue drăguțe, pe hîrtie drăgălașii, vibrații sufletești, cari să te poată maî mult ae de citcît devot, în co­ mișca. TIe" a- fi ii uevenib mai —devenit -•* municare cu zeii. De vestea ce-mî comunici, mă bucur, dacă te bucuri tu, mă bucur că întâmplări neprevăzute nu au venit să ne înirîngă cum-va, să ne trădeze voința. Cu toate că îeu m’aș fi bucurat ori și cum, stăpîn pe pasiunea mea. Vieața noastră nu ie atît de lungă, să mai cunri și întristări în iea. Și, pentru variație, nu văd de 1 * nevoea ca întristarea să alterneze cu bucuriea q!?c că plăcerea adesea crește, cînd vine după întrigtn Sînt chiar și practici ce urmăresc, anume, prilej de ' ’ tristare, cu chip să vie pe urma o fericire mai m Dar ieu cunosc o variație în însă-și fericirea. Aceast pentru mine, nu-i monotonă de loc. Aî auzit tu vr U| dată un cînt fermecător, niște note sublime scoase di tr’o vioară? Accente de intenzități diferite, de c mai mare complexitate, dar fără nici un ton djSc ea dant. Armoniea cea mai deplină, cea mai încîntatoa/* domnește. De-o dată, din mijlocul tăcerei, 0 adier’ îți gîdilă auzul, o adiere te încălzește și-ți dă o adiere a cărei farmec se prelungește în tine, adîj’ cît o eternitate. leată cum înțeleg îeu vieața, cum du ’ vieața naturile alese, cum trebui-vom s’o ducem no/ drăguța mea. _ ’ Cu toate astea, nu am de ce-ți ascunde, că în momentul acesta sînt puțin abătut. Firește, că tu nu Wj lîngă mine, să te încunjur cu desmierdările mele. Dar alta nu maî văd ce m’ar neliniști. . Nu văd ce te-ar neliniști pe tine, cînd sînt ca o senzitivă, pentru avînturile tale de suflet, pentru expanziile tale de simț cînd ori-ce anevoință tu poți să o înlături și poțî s’o curmi, știindu-te în legătură adîncă cu mine. Să fim cu totul înțeleși în privința aceasta, și să nu-mi aduci vre-o dată durerea de a te întrista, de ori-ce, de-a te simți nefericită, cînd știi că pururi plutesc în preajma ta. Atuncea, tu ai fi nefericită și întristată sau nu, dar ieu aș fi pozitiv. Și, înainte de-a aștepta raîngîerî pen­ tru durerile tale, va trebui ca tu să aduci mîngîeri. Dar n’am de gînd să predic acolea nimic. Nu vreu să fiu nici filosof, nici nimica, față de tine. Tu iești prea înțeleaptă și aî găsit și calea, ai găsit raza pe care te-ai întridus în sufletul mieu, și tu cunoști prea bine ce simt și ce-aș putea să cuget cu privire 1q tine. Maî bine află că gazda mi-a făcut astă zi niște dulcețî, dulcețî de portocale, din care am gustat ne­ greșit, pe cari înse le păstrez pentru tine, cum voiu păstra și alte lucruri bune, pănă la Paști. Oare mai ieste mult ? Socot să aștept cu răbdare. Cu toate că nu pricep de ce să am răbdare. Inima prinde să-mi bată acum mai cu putere, să mă cam doară. Lasă-mă să-mi culc puțintel capul pe sinul tău și cîntă-mî puțintel, drăguța mea, știi cîntecul ce-mi place mie. •1 Februar. Nu ți-am spus, cum că poeziea Lcs Itcurcs, nu Ie nevoe numai de cît să fie tradusă în versuri. Dacă vel fi făcut-o, nu ie nimic. Dar ieu m’aș mulțămi, și poate chiar mal bine, s’o am în proză. Ieste și-n proza destulă gingășiegingășie. Dar, Dar, cum cum ți-am ți-am spus, spus, să-ini să-mi copiezi copiezi și și textul textul francez. francez. leu Ieu combin acuma N°4. Lucrez cu mare drag și cu spor, și-mi place atît de mult în cuibușorul acesta, unde al’ respirat *tu, unde " ........ J mi-ai ’lăsat """x un suvenir de imagini fermecătoare, neșterse, un suvenir de parfum, visul ochi­ lor tăi, zimbetul' tău ceresc, în cît mai nu mă îndur să Ies din Iei, une-ori și cu treabă. Cînd simți vre-un dor aparte, de mine, privește-mă aicea, la masa’mea, scriind, sau stînd în pat și cetind, aș putea zice la toate cea­ surile din zi și negreșit toată noaptea. Sigură că mă vei răgăsi orl-cînd, maî totdeauna singur, și pururea g*n" — dindu-mă la +: tine. Am isprăvit pe Lamartine. Nu Fam mai cetit, sărma­ nul, cu glas tare, fiind-că mi-a lipsit auzul delicat, p® care să-l pot gîdila cu armoniea versurilor lui. îmi par® inse bine, că tot ce-a fost mai vibrant, mai mișcător, mal duios, ți-am cetit ție. Acum cetesc alte cele, st-uu* mai serioase, mai mult’sau mai puțin aride, nu pr®a. delectare. N’ai și tu vreme să te pui pe cetit. Aș voi să-ț1 - 1et’an roinnn âe A^m: «Rătăcire». Apoi o carte mitri11 - ce o aveam împrumutată în provincie, unde-va nbaeb. Și cure inl‘n veait. Nu vreu să-țî întrerup! Aiitiea tll> P®»tru asta, dar ca o variație sau ca ola intervale date. ‘'‘nn-i'niț, din partea ta, foarte drăguț, că te gindestl incruri frumușele, să-mi faci mie "surprize. Rămuri’ca 111 .ntfl din scrisoarea trecută, cerneala combinată din Floarea aceasta, sînt lucruri drăgălașe, ce mă ating, sC1• mu mișca cu desăvîrșire plăcut. Cu o asemenea fec®1?.comoară, cu o comoară ca tine, pe care voiu avea-o ’’’ .nasta n>en> voifl îndePîini negreșit acele lucruri mai liV y ne cari le plămădesc în minte de mult, de cari nu atins pănă acum, fiind-că mi-a lipsit păuă acuma 111 îndemn sau acel punct de razem, de susținere, vonCe nos si statornic, de care leu am absolută nevoe. Nu ^"T'ain nici de cum, pe de o parte să caut punctul de ^"tinere prin stele, iear pe de alta să mă dedau unei sQS ci mal mult de cît intense, absorbitoare. Acuma lua1U| va schimba, întri in scenă și tu, și vel avea o parte crlU poate că cea mai mare, în'toate’producerile mele. m Visul tău, minunat, tradeazii o preocupare. Va fi rear t neoresit. Atâta doar că noi vom face poate o apli’ p si mai’ frumoasă. Știi tu că pungulița cu «Iris de Siorence», a remas de atuncea la mine? Am pus o și-a %mas la căpătâiul mieu, unde vei regăsi-o. Inclm-acunia capul puțin și caută spre ceriu, ca să-ți sărute ochii, drăguțul tău. 0 Februar. In sar.i asta, am avut aicea, la mine, o ședință solemnă. Am avut focul din sobă, care a fost aprins si a ars ra­ dios, lumina lămpel, portocalie precum Ie colorată de hîrtieadin jur, cîte-va cunișoarede ceaiii, cari s’auperindat pe masă și le-am sorbit, căldișoare și dulci. Am avut pe Krysinska, cu poeziea Iei, dată în românește superb. Cam cirnă, bleata, cu gura puțintel cam strâmbă, cu ochii nu știu cum, uitîndu-se la mine. Inse nu face nimic, n’avea veleități a se mișca de pe foița pe care al desenat-o tu. Am avut pe Sorina, în fine, prin delegație, nici vorbă, dar printr'o delegație aleasă, prin rîndurile Iei. Și-așa, a fost serată mare. Tocmai aveam început un articol', ultimul cu care îmi complectez revista. In so­ cietatea aceasta, m’am pus să-l recetesc, și, drăgălașa Sorina, cu nobilul leî suflet, cu darul Iei de-a inspira, m’a ajutat și acuma ca să-l încheiu, ca să-l încheiii să-mi placă. De asemenea, articolul acesta, ieste o dedicație ție. In așa companie, timpul s’a scurs, și ieată-mă, acuma, cam după miezul nopței, sau cam aproape de ziuă, cum văd, cu treaba niîntuitu, de a-zl, gata să mă cam dau visărel. Musafirii rămîn și dînșii la mine. Focul va arde, pănă i se va face somn,' luminel de la lampă nu știu să-i precizez încă de pe acuma vegherea, pe Krysinska o pun să doarmă în saltar, va fi durîud-o ochii de cînd se uită, mereu,sărmănica, In mine. lear pe Sorina o ieu s’o mal cetesc în pat și să mi-o culc după aceea la cap. Mînl ie Duminecă. Am să mă duc dimineață la poștă, să primesc un mandat, ani să mă duc la bae, și am să mă fudulesc o leacă pe Calea Victoriei, cu paltonul mieu, negru și fain, cumpărat de curînd. Ce crezi ? Voiu da articolul la tipar, și, după aceea acasă, să văd corespon­ dența care-mi va fi venit, poate să mă și apuc să răs­ pund, și să maî văd ce-a urma. îmi pare rău că drăgălașa •Sorina’n’are să vie să-mi facă o surpriză, să-mldee, cu prezența-i, puțini fiori. Inse pare c’o văd. N’are să vie mine, dar vine în curînd și le tot inîne. . Lipește-mi-te, acuma, drăguța mea, lipsește-mi-te de jlu> Și stai asa să te desmierd, să te sărut pe unde te doare. Are să-ți treacă, drăguță Puțină surmeuare. 18 Februar. din I?rez~ ^11Ca emoțiile ce mi-au produs rîndurile tale mele^T1^’ 1111 te lași mal prea jos, față de-avînturile santa' n° cursa întrecere, în cure nu contează disși ar ieatu-ne mereu paralel, la o aceea-șlînălțime sufjn/1 Urmă de obosală. Înfocarea nu ne-a împhit de > ®a să fim năbușiți’. leată ce însemnează de a fi fost 91 plecați, unul spre altul, din imbold spontaneu, fără de nici un calcul, simplu din ordonarea unul ochiu, ce ne-a privit de sus, care-a trimes cite o rază aprinsa spre noi ?i ne-a apropriat. Privește unghiul;'ce ie de-asupra noa­ stră. Pururea razele ce ne-au condus îșl vor;'găsi întâl­ nirea în Iei și pururea va fi pentru noi un punct de co­ municare și ’de unire. Iei reprezintă idealul. Tu al avut o idee genialii, să-mi trimet! mie duiosu-țl chip. Deslușesc bine privirea ta, care mi-! îndreptată mie, care se pierde în adîncimea privirel mele. Nemărginire preserata de stele, în al cărei cuprins plutim. Deslușesc bine zîmbetul'tău, cu care mă desmlerzi. Cuprind prea bine singurul gînd, ce-țl stăpînește ființa, acela de a mă incinta, acela de a-ml face plăcere. Nu ie nevoe să-mi spui, o văd prea bine, o simt. Pe micul cartonaș, Ie con­ centrat, la mijloc, un suflet, care-I cu totul topit, Ie tran­ sportat în al mieu, unde să vede îmbrățoșat. Ai văzut rodul ostenelelor mele din urmă, voesc să zic Revista. Masa mi-i descărcată acum. Expedierea, co­ respondența sfîrșită. Sînt un moment cu totul degajat, și mi-ațn ales anume momentul acesta, ca să mă întrețin cu tine, drăguța mea. Afară-Î cald, Ie soare, i-o atmos­ feră dulce, îe ziua în de sară, Ie sărbătoare în fine. Sufle­ tul mîeu, duios, cum îl știi tu, se simte fermecat, că i-â fost dat să se bucure' de podoabele firel, în chip ne­ mărginit. Tu l’al făcut acum atît de simțitor și iei îți datorește tot ce simțește, ție, izvorul tuturor încîntărilor lui. Ai văzut ce frumos s’a încadrat poeziea, în aceea-șl coloană. Și cît de lesne se poate trece de la un nume la altul. Ni-i favorabil și spațiul. Să nu fii întristată, dacă din cînd în cînd Ies la plim­ bare. Nu pierde din vedere că nu o fac nici o dată sin­ gur. Te ieu mereu cu mine. Și, cînd vorbești de petreceri, c’o ironie drăguță, chiar dacă trece de cele ce-ți scriu ieu, ține necontenit samă, că nu lipsești nici o dată din cadru. Tu lei chiar corp din privirile mele, lucru care se simte și care face ca totul să se petreacă, ca față de-un tovarăș,Tfuță;de care se pot petrece mici gingă­ șii, dar se impun’și rezerve. Firește, îmi convine de mi­ nune situațiea asta, pentru-că vreu, cu tot dinadinsul, cît mă privește pe mine, vreu să-mi păstrez întreaga mea expanz’e’ pentru tine. Nu-i nici de cum o înfrinare naivă. Dar omul liber știe și Iei sâ-.șî menajeze simțirea si să-si rezerve plăceri’superioare. Nu ți-am respuns la întrebare? Puțin atent mu vrei crede ‘atuncea. Dar întrebarea sau întrebările, tale, nu-și presupun răspunsul în rîndurile mele? Sau vrei să-țî spun că mu simt îneîntat de micile tale figuri, de simbolîsmele tale ? Dar văd că corespondența aceasta, prinde să fie... să fie:asa feliu, in cît să nu îndure obscuritatea unul saltar. Vel’ suporta tu, dacă cînd-va și poate nu târziu, dacă rîndurile mele vor fi așa dispuse ca să te celebreze pe tine? Se va vedea o pagină senină, o pa­ gină plină de soare, din care se va detașa o figură du­ ioasă, figura ta, drăguță. 21 Februar. Nu pot să te las sub stăpînirea impresiilor tale triste, leu nu cunosc ce va să zică bîrfirea și răul ce poate să-ți aducă. Prin felini viețel mele aparte, ani fost la adăpost nu numai de mizeriea aceasta. Din povesti­ rile ce mi s’au făcut adesea de alții, din cele ce am ob­ servat însu-ml în cursul vremeî, știu’înse cum-că biriirea i-o armă otrăvită, care rănește pe cine-va de moarte. Dar cine îndatoreste pe omul simțitor să se preteze la lo­ viturile Iei. Cine mă îndatoreste pe mine, să am a face cu toate soiurile de oameni, să prelungesc relațiile mele cu cine nu se cade și să nu fac o selecție între priete­ niile mele ? Și dacă inși stricați, găsesc să spue basme pe socoteala mea, ce-mi pasă. Slabă reputație ar fi aceea, care s’ar clătina lâ cea mai neroadA scornire și slab su­ port moral. Purtările mele sînt, mal la urmă, cum sînt, nu rog pe nimeni să le îndreptățască sau să le judece cum-va, si, nu pot de cit să rid, cind cine-va și-ar aroga cum-va dreptul de a mă cenzura sau a-mi prescrie regiile mie Nu-mi pasă chiar atuncea cind s’ar părea cum-că atîm de alții. Cind am o pasiune mare, în care să mă pot răzăma, nu numai la extrem ci ori și cind aș vrea, �92 REVISTA IDEEI nimica nu mă mai poate clăti, nu mai atîrn de nimeni, nunate de delectare, dar pururea nceea-sl lipsă de uav» cu cine să te găsești într un schimb delicat de senzat^ nimeni nu mai are imperiu asupra mea. Contezi tu oare că ai pasiunea aceea? Atuncea nu pricep senzibilitatea de a avea cu cine să împărtășești, cînd te copleJ*. frumosul. Cit am dorit să te am lingă mine, în vi’eiJ_e’ ta pentru atacuri ce nu te pot atinge, ce cad Ia picioarele asta, si cît doresc necontenit, pentru-că pururea suflefiu tale ca niște moarte săgeți. mi-i deschis la lucruri demne, frumoase, și pururea sin,! In privința distanțierei, tu știi prea bine că nu pot crede de cît ca tine. Și, împrejurarea aceasta Ie încă una, o nevoe nepotolită să pot împărtăși cu tine, atît de care ar trebui sate ajute, să te siisție, să-ți petreci vre­ titoare In toate, tot ce mă mișcă mai mult. leată cit sună de frumos nota entuziastă pe care cinfmea puțin păsîndu-ți de ori-ce intrigi. Iești înțeleasa de­ “ plin cu simțul, năzuința cea mal aleasă o ni, ya fi de acum. Să n’o mai schimbi nici o dată. Al dat de nota prins un prilej priincios, prilej ce va fi prins, și nimica adevărată. Și nu-mi aduce laude mie, cum-că aș d nia( destoinic a stărui în nota aceasta. Ie măgulitor ’ pentru mai mult. In așteptare, poți foarte bine să te ocupi cu ce ai, să te ocupi normal, fură silă și spaima, că n ai mine, cînd cauți tu să mă distingi, dar să nu faci par “ de ce să ai, si poți să-ți invristezi ocupațiea cu ce vrei, lele si nu voesc nici o distingere cu prețul reducere! leu nu voiu preciza nici un timp, înse cred pozitiv, cum-ca tale. ’Nu vreu să fie deosebiri intre noi, chiar în ace? va trebui să utilizezi limba ta cea frumoasă, să dai în lucruri, ca educațiea de voință și înțelegerea clară, De cari ieu le-am cultivat cu interes mal mare. Tu poțr« românește o operă de samă. Pentru a-ți face cinste și precieu ori-ce, tot atîta de bine, să fii stăruitoare la felii,' ati aduce plăcere, iți voiu recomanda ieu. N’are să tot utit de lipsită de temeri, cînd stil că spiritul mie< fie pentru tine o operă prea grea, înse, in ori-ce caz, te voiu putea ajuta, putea-vom face o operă comuna, ți-i atîta de-aproape și ie atit de înfrățit cu al tău. In. si cu atît mal frumos va fi să ne unească și asta. Nu doeli asupra unei concepții, unui aranjament de vieată ină aștept la nici o întâmpinare, știind că pentru tine tu n’al, nu trebuie să ai. Tu știi ce trebuie să v rel si ie prea de-ajuns să întrevezi din parte-mf un îndemn. știi să vrei. Și atît Ie destul. Visezi idile, căminul tău Dar as avea o ultima resursă, că apucarea cu sîrguință Tu știi că visurile noastre sînt tot atit de reale. Ce poate de treabă, arată ca totu-i cu putință și totul are farmec. fi prea mult să năzuini noi, să nu putem îndeplini? Ieu De alt-feliu avem să ne vedem și avem să vorbim. De totdeauna am zis: greutatea cea mare nu ie atît în na­ tură, cît o purtam in noi. Cît ne privește, tu ai o pilda pregătit numai dispozițiea pentru asta. Acum i-s îngrijit de sănătatea ta. Din cartonașul tri­ suverană. Tu ai dorit su te apropii de-un suflet, pe care mes. la care caut, nu văd să fii slăbită, nici rău dispusă l'ai simpatizat din instinct, și te-al apropiat. La început nu văd. Dar aș voi să veghezi. Schițarea ta ie alarmantă. lucrul ar fi putut să fie problematic. Dar acum, cînd su­ Caută de mîuî'ncă gospodărește și cată să-ți prienscu și fletul acela iți Ie deschis, nu cred să fie sferi îndestul cam mâsură-ți munca. Apoi ce supărări, ce socoteli ne­ de înalte, să nu te poți avînta în spre iele, cu iei. Doar reușite, ce înșelări la tot pasul, ce calcule te tulbură să dorești a-țî întinde aripele, sâ zbori; sferile iți vor pe tine, drăguța mea. Iea sama, să nu voești a-țî com­ deschide calea. Ie vorba doar de înălțare, de predomplica de prisos vieața, să nu țintești la lucruri fără de nit peste cuprinsuri, de ridicat de-asupra păcătoșeniilor nici un folos, sau s’a nu vrei a te' precipita. De ce se lumei. Dorința ta ie suverană, dorința ta Ie lege. Arăți o mică șovăire, relativ la propunerea mea. Tu întîmplă cu mine din contra. De ce nu mă trădează ni­ mic, de ce nuzuințile inele sînt susținute și se îndepli­ n’ai mai încercat... Știu foarte bine, că n’am a face cn nesc pe rînd. De ce se desfășură toate cum ie mai bine, o împotrivire, vad din potrivă că ie abandonare, de-a de ce-mi ajunge oare o simplă pasiune și sînt complect face, numai nu cu destula credință. Voesc să-ți spun că și sînt un suveran? Voescsă fii la acela-și nivel, să te dacă în prieteniea sau în tovărășiea mea ar fi să bați ridici din mediul tău mai pre sus. Pană vor prinde de acelea-și căi, sau să te mărginești la practici cunoscute, veste, inșii din jurul tău, vor socoti că au a face tot cu aș fi, ți-o mărturisesc, dezolat. Ieu vreu să guști senza­ o cunoștința a lor, c’o cunoștință veche. Nu te vei osteni ții noi', vreu să te minunezi tu insu-ți de adincimea ce a-I face să priceapă contrarul. Dar vor simți numai de vei vedea în tine, de ce te vei simți in stare. Cit de încît, de sine, după distanța la care te'vel ținea de toți. tețitoare ie atmosfera ce mă învăluește pe mine, chiar Unii vor crede că te mai pot jigni. Vor mai fi poate și până acum tu ai putut să-ți faci o oare-care idee. Să de acești perverși. Tu vei fi generoasă și vei uita sau dobindești încrederea deplină, cum-că in atmosfera anici vei da atenție. ceasta ființa ta s’a multiplicat, a dobîndit puteri necu­ Fiind-că-rai dai prilejul să fiu acuma grav, las ca să noscute și nu există nimica să vrei a încerca și să re­ predomnească nota aceasta. Vreu a-ți mărturisi numai, ziste. Ar fi să-ți dau poate o asigurare mai puțin și să că am ajuns departe prin forța care-am dobîudit-o de exalt mai puțin această atmosferă miraculoasa a mea, a te evoca, prin arta de a te rechîema și reținea lîngă dacă n’ai ii venit chiar tu să-I dai o vieață si o putere mine, drăguța mea. Buzele tale și ochii. nouă. Din contactul cu tine chiar ieu ain doLindit o pu­ tere mai mare. Alt-feliu, desigur, nu aș fi fost, în pe­ rioada aceasta, atît de’nsuflețit, activitatea mea, probabil, 25 Februar. ar fi fost mai redusă sau aș fi desfușurat-o penibil. Tu Miezul nopței, vremea cînd liniștea cea mai netulbu­ vezi în mine atâtea calități, Iea bine sama ca ceea ce rată domnește, cind șoapta încunjură fură obstacol pă- apreciezi în mine să nu fie calitățile tale. Și dacă ro­ mintnl, cînd spiritele ce se simpatizază sînt în comuni­ lurile s’ar întoarce, și-ar fi, la rîndul mieu, să văd în care deplină și stau la sfat, precum ar face-o de la un tine calitățile mele, ar fi destul de frumos, fiind-cu leu prag la altul, orl-cîtâ depărtare reală s’ar afla între Iele. nu cobor nici de cum calitățile astea. Ceea ce știu po­ Ți-ai ales bine vremea aceasta, ca să-mi trimeți mie din zitiv, ie că, din alăturarea însușirilor noastre, au să parte-ți grniu. Ie vremea tainelor, vremea năzuințelor purceadă lucruri distinse. In cît,'drăguța mea, nu-I loc pure, vremea elanului curat. Tot într’u asemenea vreme de nici o stare la cumpeni și nu împiedica nimica o si leu trimetu-mi glasul spre tine. Vin de la o conferință conlucrare perfectă. a D-ruluI Marinescu, ținută la Institutul de bacteriolo­ Acuma sînt în combinarea Revistei, din nou. Cît de dră­ gic: Despre ereditate. D-rul Marinescu, cu toate că un guță iești tu, care îmi stai acolea, în preajmă, care stal savant, cum se vede, nu mi-a înfățoșat nimic nou, să-ți lingă mine, în retragerea mea, inii aripezl cugetarea și-nu pot împărtăși. îmi place vorba lui, cu tnate-că une-ori sufli peste rînduri și le dai vieață. Dacă se degajază ii vine greu cuvintul și schilodește rostirea, Ie inse o din revistă, acuma, mai mult entuziasm, entuziasm careta vorbire care distinge pe gînditor. Dai* vreu să-ți spun trecut în spirite, împătimindu-le, cum mi se spune dm ce fericire nespusă aș fi simțit, dacă aș fi pășit in sala diferite părți și după cum observ, va trebui să se~ ș“® amfiteatrului, în care s’a ținut conferința, în vasta, și că ți se datorește ție. Minuneze-se cine vrea, dar leata magnifica sală, înțesată de lume, dacă aș fi pășit în rea­ cum se transformă o pasiune, în lucruri mari, în lucruri litate cu tine, nu numai să te port în suflet. In timpul serioase, leată momente de fericire fixate, momente nedin urmă am mai fost la o reprezentație, la teatru, în peritoare, cari vor remănea de-a pururi ca cel mai tr'U^ care a jucat escelenta Birsasca. Și Duminecă acuma, am nic monument. Ie foarte rar sâ-ți consumi și să-ți caPU fost la un concert la Ateneu. Pretutindeni prilejuri mi- talizezi tot o dată vremea, să-ți cheltuești și să-ți conserv REVISTA ideei 93 „nsiunea- leată înse o practică ce-am încercat n £re va trebui s’o urmărim, cu aprindere"™ cu b,’?' mult, pentru-cănumai iea asigură o feric ,1J g Paști, dacă-I avea puțina vr^ne să facem o mica plimbare a unul din prietenii m?e■ i tu ai mai avut să suferi de exigențele ocupației tale, poate că de unele reminiscenți triste și poate și de caprițiile mediului în care trăeștî. Ieste o fericire mare să fii afară de-o situație, cărei să fii robit, liber de amintiri obsedante, neatîrnat de mediu. Absorbirea unui momet de fericire actuală, înalță pe om mai pre sus. Absorbirea acestui moment a și avut un efect sa­ senină, cereasca, sub ocini lăcrămat ori, de fericire nes­ lutar, după cum cred și văd, asupră-ți, pentru-că, fără pusă, de sus, in sanctuarul mieu sau într’un sanctuar asta, zbuciumul tău ar fi fost, probabil, mal mare. Dar ne care îl vom sfinți noi, mă voiu simți deplin, fericit nu se triumfă cu-atîta înlesnire de rele, cînd stai mereu, că te siint» cfiJ111’1 s,ca1^ în adîncnl privire! tale, că-ți văd cînd perziști a trăi în lănțuirea lor. Deosebirea între încîntătoarea figura... Suit nevoit ca celelalte rindurl să tine și mine, ieste că leu trăiesc, ca într’o oază calmă, las să le trimet prin cuget, pentru-că, în văpaea porni­ nebîntuită nici de-o intemperie, pe cîtă vreme tu, pare re! actuale, n aș mai sfirși să le’nșir. Și, poate vre-un c’ai fi într’o răspînte, unde se încrucișază tot feliul de ochiu indiscret, cu toate că leu nu acopăr cu nici o taină curente, unde te latră cînil, te bate zăpada și ploaea, sentimentele mele, cu cari, din potrivă, mă pot, mă voiu oamenii răi se anină de tine, oamenii răi bîrfesc, și putea mîndn, poate mi-ar imputa, că nu cadrează cu seriozitatea unui cugetător și om de acțiune atâta sen­ răutatea și bîrfirea unor atari, pare că te mai pot atinge. Cît de puternic trebuie să ți fie visul, ca să nu timentalitate. Se vede bine caracteristica unor anume cftri, dacă n’au fost bogațl in vervă, bogați iu duioșie, te trezască din iei, asemenea calamități. Deosebirea an’au fost nici înzestrați, drept compensare, cu calități ceasta va trebui să dispară. Alăturea de turnul mieu mal mari. Se vede bine caracteristica unor oameni, cari de fildeș va trebui să clădim un turn de fildeș al tău. habar nu au că baza cugetare! și baza acțiune! ie tocmai Ceea-ce va fi cu putință și nu va fi nici o greutate, sentimentalitatea. leu n’am nevoe de nici o îndreptățire, strîngînd materialul pentru acest sfîrșit. Natura, în cu­ dar, dac-ar fi ori-cum, cred că mi-ani dobîudit dreptul, prinsul acesta ie largă, și, nu vom avea a ne plînge prin felini mieu de vieață, a mă manifesta cum sînt, cu absolut de nimic, dacă vom îngriji de confort. Vezi toată pasiunea mea, cînd am găsit mai cu samă ființa că-s într’acela-și cuget cu tine, și nu știu dacă ideea ideală, în care pasiunea mea' să-și găsască cel mai îți aparține ție mai mult de cît îmi aparține mie. deplin ecou. Nu știu de ce acuma sînt o leacă cam trist. Me­ Miezul nopței nu-I numai purtător de șoapte, Iei poate transporta chiar corpuri de la un loc la altul. Ce-ar fi diul încunjurător și starea atmosferei nu sînt de loc dac-aș calatori pe negurile lui și te-ai trezi cu mine, în în joc. Dar pasiunea își are delicatețele iei, cari re­ zorii zilei, la tine. clamă o menajare aparte. Mi-a plăcut totdeauna puțină așteptare, puțină înfiorare, produsă, une-orî, de cîte o mică rafinărie. începe înse să fie dureros cînd se cam 5 Mart. trece de margini, cînd se întinde coarda prea tare. Duminică acum, fiind o zi călduță, am făcut o plim­ Nu mai ie o gîdilitură gingașă, o desmierdare, ci ie bare frumoasă, la șosea. Ce minunată întipărite, pa­ o lovitură care atinge prea tare coardele noastre fine, care produce zguduituri. N’aș voi nici o dată să simt jiștea schimbîndu-și vestmîntul, din verdele vestejit, asemeni lovituri. îmi plac emoțiile calde, cari se spadin anotimpul trecut, în verdele crud, viu, purces din țiază în timp, cari înse se reproduc, tocmai cînd prind vegetațiea prinsă să se desamorțască, din anotimpul a fi simțite de nevoe din nou, fără să lese în inimă acesta. Mugurii pomilor, bobocii florilor prinzînd să vre-un gol, printr’o spațiere prea mare. Voesc să zic, se afirme, și glasul paserilor, încercînd ciripirea învă­ că prind a avea simțirea, că necesitatea de a ne separa păiată, nervoasă. leată o iearnă trecuta, fără să prind până la vacanța de Paști, dacă ar fi fost o hotărâre de veste, una din cele mai minunate ierni, pe cari deliberată a noastră, ar fi fost prea eroică, n’am fi le-am petrecut cînd-va, o iearnă care n’a fost numai apreciat depărtarea destul de bine. Apoi, în timpul o iearnă caldă, ca cea ce-am petrecut-o în Italia, sub acesta, prind a avea și ieu niște dureri de cap. Vieața ceriul iei senin și în apropiere de munți și mare, care mi-i foarte cumpătată, cum știi, nu-mî recunosc nici a fost una din cele mai delicioase ierni, de care va un abuz, pe care aș putea să-1 calific de vițiu și să rămânea pururea legată amintirea duioasei noastre deduc de acolea că sufăr. Dar prea cuminte stai lîngă prietenii. Un timp trăit, fără să-ți fi lăsat în schimb tu, așa cum stai, ideal, nu vii să-mi întrerup! escesul nici o povară, un timp, obicinuit mai aspru, fără să-ți mieu-de muncă, nu vine să mă distreze o gingășie, apese pe umeri și fără să-ți brăzdeze sufletul cu vre-un o gentileță, zburdălniciea ta, care mi-ar susținea, cum creț. De o bucată de vreme, în femele din urmă, am nu se poate mai bine, higiena mintală. Oare ce-am tot fost suferind. Intr’o iearnă, am fost, mai toată, bol­ putea face, să treacă vremea mai iute și să te văd nav, și bolnav aproape să-mi caut nu știu ce tovarăși în brațele mele calde? Mina care mi-a pus în plic dră­ prin stele. Si chiar și iearna trecută, a anului 900-901, guțele floricele, o bag la sin. m’a bintuit o durere, cărei chiar mă abandonasem, care, cu toată natura mea viguroasă, credeam că mă va trece 11 Mart. hotarul... Merită să fie notată aparte iearna aceasta, Spune drept, îți pare ție că ți-i înstrăinată cum-va, iearna aceasta, care, cu toate că urcat pe-o treaptă _ mai înaltă, pe scara vieței mele, cu toate că într o re- ca ți-i furata, o parte din pasiunea ce-țî ieste dato­ giune ce-va mai riguroasă, a vrîstei, îmi lasă mie im­ rită ție, cănu-s destul de tandru, cit aș putea, cu tine? presii dulci, de tară caldă, scăldată pururea în soare. Tu mă spăitnînți. Nu cred sa fie cu putința una ca Tot farmacul acesta, îmi dau prea bine suma, ți-1 da- asta, pentru-că tu vezi bine, cum-că din pasiunea acea­ sta nu fac nici o rezervă, și-t toată îndreptară spre toresc numai tie, și vreu s’o știi, drăguța mea, și vreu tine. Atuncea, de ce îți place ție să mă cam șicanezi să rămîe fixat. Tu m’ai scăldat în dragostea, in pa­ cu och7 găiești simți tu că trebuea să existe unde-va siunea ta mare, și totul a fost caid, o atmosfera din Oxlămurire de. mine, mai clară, asupra relațiilor mele ? °de mai blajine, din cele mai clemente, m a alinta. Mă folosesc cu plăcere, cu bucurie, de întețirea ce-mi ln brațele iei. , rT .. „„ dai, geniul mieu bun, pentru-că mai cu samă voesc, . Cum aș fi vrut să simți aceln-și lucru. Un tunp cu să nu existe asupră-mi legende, pe cită vreme, cit mă ‘urruec aparte, a fost și pentru tine timpul acesta. Dar ii i I ;'î i ■ ■I l i i! �94 REVISTA IDEE! privește pe mine, însă-și realitatea, în care obicinuit plutesc, poate să fie luată ca cea mai frumoasă legenda. Foarte pasionat și adesea foarte senzibil, relațiile mele au fost și sînt, într’adevăr, multiple, înse de-o puritate și de-o nobleță pot s’o numesc ideală. Expnnzn sufle­ tești, expanzii inimale, au avut loc și au, pentru-ca-ș în natură. Inse de curteniri ieu n’am avut nevoe și n’am. Relațiile mele pure, mi-au fost în totdeauna deajuns, date condițiile în cari m’am mișcat și~ rolul ce mi-am atribuit. Donjuanismul nu ie de loc în carac­ teristica mea. Nu vreu a enunța aice nici o opinie fixă asupra feliului de a se comporta al altora, asupra trecere! de vreme, asupra acelor relații îndoelmce cari adesea te compromit și-ți înjosesc demnitatea de om, tin numai să fac o constatare personală. ’ Tin foarte mult ca tu să mă cunoști deplin, sub adevărata mea formă, să nu mă confunzi nici de cum, să știi că nu mi-aș îngădui nici o dată, să necinstesc, să tăvălesc amorul acelor fragede inimi, ce fac un caz de mine, să necinstesc, să tăvălesc acest amor, de-atît de pură esență, în cuceriri efemere, cari n’au pentru mine absolut nici un farmec. Și mai cu samă, în senzul în care ai vrea să faci aluzie tu, tu uiți că nici nu mi-ar fi cu putință, cînd mă învălui cu pasiunea ta,"'cu pasiunea ta arzătoare, cu pasiunea ta mare, care mă satisface in totul, mă ține cu totul înlănțuit. Te îndoești tu, de ce ? Ar fi curat de prisos. Și să-mi dai voe să protestez aice blajin, chiar împotriva unei gîndîrî neexprimate, să protestez blajin, în numele pasi­ une! amîndurora, pentru-că chiar o gîndire neexprimată, cînd iea există și presupune lucruri ce n’au ființa, iea ieste atingătoare pentru o pasiune fixată, înrădăcinată adînc. Drăguțele mele prietene, chiar cele cu ochi ga­ leși, știu foarte bine de pasiunea mea, șî-s din potrivă entuziaste, pentru-că sînt modeste. Și dacă au de re­ vărsat vre-o iubire aparte, iele au s’o reverse asupra ta întâi, pentru-că pe tine te întâlnesc întăi în privi­ rile mele. Cînd vin adesea în sanctuarul mieu sau în atingere cu mine, au totdeauna in fața lor un preot, un preot inspirat, care vibrează, care palpită la toate duioșiile vieței, dar care mai pre sus de toate își are zeitatea lui. Scrisoarea ta din urmă m’a împlut de cea mai mare săninatate. Numai mi-nchipui, ce soare ai să-mi aduci cu tine, ce soare mîndru și cald, și cît voiu fi de fe­ ricit simțind bătaea tinerei tale inemi aproape. Nu îndrăznesc să-ți propun nimica, pentru-că totul atârnă de combinarea ta, de calculele tale. Dar par’că m’ar satisface mai bine, știindu-te instalată la mine. Cînd mă gîndesc c’ar fi să împli cu căldura respirației tale un alt cămin, să-ți răspîndești parfumul ființei, cum s’ar cinema, în drum, și chiar asupra pleoapelor tale închise s’apese o atmosferă grea, îți mărturisesc, mă cutremur. Delicateța simțurilor mele pare c’ar fi jig­ nită, și nu-ți mai dau o altă rațiune mai mare. Pe urmă, să nu crezi că ie o amintire peste care se poate trece, de care ne-am putea lipsi, fără să facem vre-un caz, chiar amintirea odihnei împreună. Negreșit, mă rețin de-a merge mai departe, pentru-că n’aș voi să am aerul că vreu să impietez asupra dispozițiilor tale, și nici nu vreu să presupun că dispozițiile acestea ar ii în discordanță cum-va cu năzuințele mele, chiar șiatuncea cînd năzuințele mele nu ar fi fost rostite. Tu arzi de-aceea-și pasiune, de care ard și ieu, și, mai m’aș prinde, că, în momentul acesta, acelea-și gîndurisînt închegate înăuntrul frumoasei tale bolți. Scrisoarea ce-ți comunic aparte, ți-arută că se anunță în București, o prietenă veche. Ie un eveniment pe care ascund. leată ce am de gind. Mai întăi îi voiu spune ce fericită cunoștință am avut par- REVISTA IDEEI tea să fac cu tine, și ce relații duioase am stabilu Tot am fost întrebat într’o scrisoare trecuta. leală îmi pare mie tot cea mai practică și1 Bea ~ M demnă din toate, și mi se pai^e că nici o data voiîi putea acomoda cu ialta. Să-mi spui ce socoteai^ drăguța, nobila mea, nu (despre calea aceasta le..p’ ce socotești să combinam, ca să primim, amica noaJ’ se întâmple «pguiri jigniri pp tră, bine. Ce socotești, să nu ~ cari, te încredințez, nu le merită nimeni din ceî cei ’rceîn relații de intimitate cu mine, nu vreu să le înti ntim‘Ș. pine nimeni dintre prietenii și dintre prietenele mele din partea mea. Unii și unele au fost de-o gentilețe aparte. Apoi, cînd zic prieteni, poți presupune că îe la mijloc un ideal comun, ceea-ce și explică, mai mult de cît ori-ce, apropierea ce are loc între noî, Neapu. rat, planul nostru, al nostru personal, al tău si aj mieu, va remănea fixat. Vom face vizita la țară7 vor prezista acelea-și bune împrejurări, și vom petrece toată vremea, în transportare sufletească și în expan. zie de simț. Ah, primăvara ochilor tăi, vină și mi-0 fixază mie, neperitor, în suflet, și răcorește-mi’ aprinderea, că mi-i atît de sete... 14 Mart. Camera pregătită. Curaj, curaj, geniul mieu bun, Totu-î surîzutor. Și, pentru genii bune, nu-î nici o si­ tuație rea. Cum mă găsesc acuma la poștă și nu voesc să mai aștept până s’ajung acasă, risc cartea asta, s’o ai susținătoare. Dacă ai timp, scrie-mi încă cîte-va rînduri și scrie-mi încă de la concurs. Sînt vălmășit acuma de corecturi, de scrieri de adrese, de cîte toate. Fii pururea voioasă, că mare răsplătire vei pentru asta. 7 April, 7 April... 22 Mart. De vre-o cîte-va zile sînt prins de-un neastâmpăr, sînt obsedat să-ți scriu, și mi-a părut rău că ți-am ce­ rut ca sa-mi mai scrii o scrisoare tu. Am fost nevoit s’o aștept, pentru-că vream să știu la ce dispoziție de suflet am să mă adresez. Acuma văd. Și nu te pot îndestul liniști și îndestul conjura, să-ți păstrezi echi­ librul. Tu nici nu știi ce folos au împrejurările astea «nefavorabile». Iele concură tocmai a pune omul la locul lui, în situațiea care-i convine mai bine... Am să-ți povestesc, lucruri foarte conchizătoare, în privința aceasta, și, cred, te vei convinge. De o cam dată, ceea-ce aș putea să-ți spun, ie cu tocmai împrejurările astea sînt cele ce ne apropie, ce ne alătură mai mult. Vestea că poți sosi mai curînd, mă împle de o bu­ curie nespusă. Vei vedea cum îți va reveni sănatatea și de ce bună dispoziție vei avea să te bucuri. Tu și prevezi aceasta și nu te amăgești de loc. Tu știi prea bine de ce prisos de sănătate mă bucur ieu și cit de bucuros mă aflu să împărtășesc prisosul acesta cu tine. Sănătatea ie tot ce se poate comunica mai lesne. Nu va fi nevoe nici de vre-o operație complicată, sînt sigur, nici de vre-un tratament prelungit. Va fi destul ca să mă uit la tine., să simți văpaea căutăturei mele, pentru-ca vieața cea mai deplină să te încingă, să se pogoare în tine. Și nu-i nici o minune. Iubirea, poate să învieze și morții, nu numai să sădească o energie mai mare într’un corp din care energiea nici nu lipsește. Scrisorile tale din urmă, mi-au fost de susținere mare. Tocmai îmi ierau de nevoe, să-mi complectez lucrarea. Mi-aș fi complectat-o ori-cum, dar aș fi lipsit de acele emoții, de cari sînt încunjurat, de obiceiu, chiar cînd ie vorba să mă ocup de amănunte. ,ru mi le-aî procurat, emoțiile acestea, și a Iost M un !von fermecat» a fost ca un zimbet, pe care l’am Svărsat ln J?atB corespondențele și în toate relații® Se. Și ieivta cu™ as°ciezi tu la o lucrare, care-s meredințaț, aIe sa-ți procure și ție nespuse bucurii, Jăcerl voluminoase. Ieu n am nevoe de sănătate, că nă bucur de iea, am inse o senzibilitate aparte, ce tre­ buie susținută mereu și susținută viu. Ai înțeles, și-ți Xt recunoscător pentru toate accentele tale duioase . gă-ini anunți^ hotant ziua sosirei tăie, precum și -easul, să pot sa-ți ies intru întâmpinare, precum ți-am "pus la plecare, ca sa te văd c’o clipă mai curînd. Să-mi spui și clasa in care vii, să-mi ieu bilet la fe­ lia. De vorbit pentru casa, am vorbit pentru odăița din curte. Nu vreu să te contrariez nici de cum, cred . se că în primul moment, va fi mai bine ca să des­ cinzi la mine. Va fi și o mi(m experiență de acomo­ dare, care își are avantajele iei. De Paști mai scot un nuniăr de revistă și a! să-mi fii utilă. Iu numărul nCesta cred că voiu pune și scrisorile, cari ți le-am trimes ție, pentru-că, dacă-i imporlant, pentru unii, ca sâ știe cum cuget, ie tot atît de important, cred ,eu, să se știe cum simt. Și nu voesc să fie nici o lacună în manifestările mele. Adormi în brațele mele, drăguța mea, te lasă vi­ sărilor sublime, în paza dragostei prea iubitorului tău. 20 Mart. Tu ții cu ori-ce chip să mă aduci să fac dizertați! întinse asupra unor subiecte, interesante ce-i drept, asupra cărora înse îmi rezervez să ne întreținem prm graiu. Nu trebuie să uiți, că întrețirerile mele cu tine, prin scris, sînt mai mult niște recreații mintale, în cari inima mai mult își varsă dintr’însa prea plinul și-și cîntă înfiorarea ce simte. Să lăsăm sănătatea de-o parte, pentru-că sănătatea deplină sau cam puțin zdrun­ cinată, nu influențază întru nimica asupra legăturilor sfinte-, cari-au unit, atât de trainic, două suflete iu­ bitoare. In de obște s’ar crede, că cel dintâi imbold de întovărășire, la oameni, ie să-și înipărtășască vi­ goarea, emoțiile, senzațiile plăcute. Dar ie destul să pre­ supunem, cum-că, lipsind împărtășirea aceasta, omul ar suferi, pentru a ne da samă, că omul se lighezaă, în­ tră în legătură cu altul, tocmai pentru a face gardă și a se apăra în contra suferinței. Atunci ce senz mai are, ca să ne supere cum-va, cînd suferința vine, întîmplător, cînd iea ie un prilej, ca soțul în vigoare su-și arete talentul, să-și dee osteneala să infiltreze vieața și să reverse săuinătate, în corpul celuilalt, poate că puțintel cam șubred. Devotamentul cel mare acoha-ș! are și rațiunea. Și, fără asta n’ar exista cuvîntul sau ar trebui șters. Pricep, tu iești duioasă și porți o mare grijă să nu mă tulburi peta, mine. te rostești cumvina-nu te înțamnă inima inimaPricep, ta preatu bună. Dar numai 95 frumoasele pilde, ce le vom da celor ce se vor apropiea de noi. Noi ne vom delecta, vom face mici escursii, poate că vizite drăguțe, vom ceti din Mttsset superbele lui nopți, și alte fermecătoare bucăți, din alții. Și cred ca va mai rernănea puțin timp, să încercăm să tra­ ducem din minunata lucrare de Dostoiewski: «Souvenirs de la maison des morts», care va trebui să fie predilecției! ta. Dacă, acuma, cei ce-au avut prilejul de a ne urmări în notițele astea, n’au mai departe cum sa urmeze șirul, n’avem ce să le facem. Distanța dintre noî s’a șters, ieu o privesc ca ștearsă, nu mai vorbim ca de Pe o terasă pe alta, să poată auzi trecătorii, cei ce ș au strîns la gard. Nu că ne-ar fi de aceasta vre-o jenă. Din potrivă, de-acuma noi vom avea să ne spu­ nem și mai interesante lucruri, mult maî interesante chiar. Inse, cînd mergem pe o aceea-și alee, atît de-aproape imul de altul, n’avem cum să innălțăm glasul Pre& tare. Ar fi să facem poză, să ne fățărnicim. De alt-feliu, nimenea nu va fi păgubit cu nimic, dacă va urmări, de aproape, toate acele lucrări, cari vor apă­ rea, rodul vădit al întreținerilor noastre discrete... In răstimpul acesta, trebuește să știi, cum-că aproape mi-am pregătit revista. Va fi chiar gata zilele astea. Nu-i vorbă, asaltul ce l’am dat mi-a cam adus din nou niște dureri de cap. Dar nu face nimic. Am vrut să-mi rezervez cu totul liberă vremea, să fiu cu totul al tău, să nu mă tulbure nici o preocupare alta, tind te-oi avea în brațele mele și cînd voi fi scăldat în flacăra aprinsei tale iubiri... Tu mi-i mai scrie, și, mai la urmă mi-i da o telegramă, dacă va fi nevoe, să-mi precizezi mai bine data sosirei. Și de o cam dată, pecetluesc seriea corespondenței mele cu tine, cu pasiunea cu care am deschis-o și întreținut toată vremea. i 1 ' ; ■ ;l ! P. Mușoiu. femeea Sclavă Afară dacă nu credem cum-că sintem aruncați pepămînt pentru a ne purifica ucolea prin suferință, mai înainte de a ne așeza pe ospățul eternelor fericiri, cum să admitem alt-feliu intervenirea unei Providențe in destinele noastre? Ce feliu de ochiu părintesc veghea asupra rasei omenești, atuncea cînd aceasta găsi cu cale să se desfacă în două, punînd un sex sub stapînirea altuea? Nu-i oare o lăcomie sălbatecă care făcu din femee sclava și proprietatea bărbatului? Ce inst nete de dragoste curată, ce noțiuni de neprihănită credință au putut rezista acestei lovituri mortale? Ce altă legătură, de cît a forței, va putea ființa de acum înainte între acel ce are dreptul de a pretinde totul și cea ce n’are dreptul de-a refuza nimic? Ce lucrări și ce idei pot să le fie comune sau cel puțin tot atît de simpatice ? Ce schimb de sentimente, ce contopire de ^^Faplica^ cea mri blîndăa dSptiirilor sale,' băr- alaturi, sa vezi ce feliu de tulburare mi-i face. Mi se batul ie^ncfi fată de femeej ca un epitrop față de un pare cu n’are să fie 0 fericire mai mare ce mi-ai puRelațille bărbatulului cu un copil sînt însă mărdărui, și o căldură mai mare ce m ar putea cu• ite yin'e 0 vrenie cind copilul întră în vrîsta Prinde^ Căsuța ta se curăță, se scutura, se spala, se eniancjpăref își reclamă, la rîndul său, drepturile de împle de lumină. Și gazda, care o prega- Ast-feliu, nu poate avea loc o adevărată aso/’-’ad că se trudește pentru ciare în dragostea diutre sexe) pentru-că femeea joacă jSk ieste entuziastă, știind e«ța ceea drăguță, cum se rostește i__ , chiar iea. £*MUU, acoiea roiui copilulului, și ceasul einanicipărei nu suna mUni fie te-aa prins cu ochii și te-a lipit de —imma-i. ------ q pentru iea. Dar care-i crima anti-naturam, , mai văzut asemeni nu știu cine si și^ a rernas fer ier-­ ge o jumatate din genul omenesc într’o eternă ecat. de privirile tale. Intr’adevăr, tu ai în tine ce;va, copilărie? Pata celui dintâi păcat apasă, după legenda nu trebuie cine-va să te vadă mai mult și sa iudaică, asupra capuluifemeei, de unde purcede sclavistee h cumpene, pentru a te iubi de-o data. In- ea-i. I s’a făgăduit înse că va zdrobi capul șarpelui. '“Wți tu acuma, ce simpatie vom aduna in jurul Dar cînd tind se va îndeplini oare făgăduința aceasta ? i°stra Și cît va trebui să cîștige cauza noastra, din M-me G. Sand. nele îndrumări și îndemnuri, din nălțătoarele și p ; | O i! �REVISTA IDEEI 96 INCENDIARUL — Așa dar, zice președintele, recunoști cum-că ai dat foc la gireada de grîu? — Trebuie să recunosc, de vreme ce am fost prins. Dar orî si cum n’am făcut rău, fimd-ca m plătită. — CuA), întrebă președintele mirat, cumie plătită? Ce înțelegi prin cuvintele astea, acuzat? — înțeleg ca-i plătită. Da ie plătită. Si bietul om, zăpăcit, în mijlocul acestor robe ro­ șii’si negre, în mijlocul unei mulțimi pe care o simțea 'dușmană, în nestnre să fie înțeles sau să se facă înțeles,’ se îndărătnici în ideea-î. . _ _ — Da, ie plătită, repetă iei într una, și mea cit nu face. Chiar cît nu face. o Alai mormăi încă de cîte-va on vorba asta. Apoi se așeză, răzămîndu-și coatele pe genunchi, cu acea pri­ vire chiorîșă, care-i înstreină, din capul locului buna voința juriului... Ce înfățoșare urîtă are, își zise fie­ care din cei doisprezece Miuos improvizați. Și. de fapt, avea chiar o înfățoșare urîtă. — Vedeți, domnilor jurați, zise președintele, cu o voce insinuantă, acuzatul nu vrea să spue nimic. — Și domnii jurați, apăsă procurorul general, un slăbănog chel, domnii jurați vor ști să ție samă. In timpul acesta, acuzatul, ca tîmpit, își mișca ca­ pul ca sub un duș. ... — Acuzatul, continuă președintele, urmîndu-ȘȚ in­ terogatorul, ie tată de familie. Acuzat, cîți copii ai? Nenorocitul păru o clipă că iese.din toropeala lui. Privirea i se aprinse. Fu numai o licărire înse, pe care o lacrimă o stinse. C’o voce trăgănată, dînsul răspunse: —Aveam trei, trei micuți, fragezi de tot, cel mai mare iera de șapte ani. — Și nici măcar nu te-ai gîndit la iei înainte de a-ți sâvîrsi nelegiuirea, uu te-ai gîndit la necinstea care va cădea asupra capului lor? — Muriseră, muriseră de foame. — Tată de familie, și să-ți lași copiii să-ți moară de foame?... Veți ține socoteală și de asta, domnilor jurați. Sub această nouă acuzare, făcută cu o voce liniș­ tită de cătră președinte, în mijlocul penumbrei unei audiențe somnoroase, omul, trezit de o dată, se revoltă: — Cum, ieu mi-am lăsat copiii să moară de foame? zi mai bine că mi i-au omorît. De ce n’am fost plă­ tit? Recolta ce-am ars-o în gireada, ieu am semănat-o. De ce n’am fost plătit? Ci-că proprietarul a dat fali­ ment. Mi s’a spus să mă adresez la un advocat. Așa am făcut. Am dat chiar două-zecî și cinci de franci înainte, pentru cheltueli, tot ce mai aveam pus de-o parte, și chiar ce-va de împrumut. De ce n’am fost plătit nici atunci? Ci-că iera un proprietar nou. Ce mă privea pe mine? Nu iera tot griul pe care-1 semănasem ieu? Mi s’a tot spus, și advocatul mieu m’a asigurat cel dintâi, cum-că voiu fi plătit. Dar prea se tărăgănau lucrurile. Și acasă copiii nu mai puteau, da, nu mai puteau de foame. Nu i-am omorît ieu, ci foamea. Și cine a adus foamea? Vezi bine că nu ieu. Am așteptat, am așteptat până la capăt. Nu mi-am pierdut răbdarea. Dar, cînd mi-am văzut copiii, cu pîntecele deșert, pierind de lipsă, ce să fac, nu m’am mai putut stăpîni. Gireada, pe care, la urma urmei, ieu o făcusem, pe care o semănasem ieu... Ce vreți? A fost ce-va ]a care nu mă puteam împotrivi... La urma urmei ce iera să fac? Tot îmi muriseră copiii. Tăeți-mi capul acuma, dacă voiți. N’am ce mai spune alta. Și, nenorocitul, fără o lacrimă, cu cugetul împăcat că spusese tot, se așeză din nou pe bancă. Ce se mai maximul pedepsei. Avocatul ceru circumstanțe > nuanțe. Niște formalități. Ce i pasa lui de asteii mânui? Iei se gîndea la sărmanii lui micuți, mort?? foame, pe cari gireada ceea de grîu i-ar fi săturat« întregi... II treziră din gînduri, pentru a-i face cut că iera osîndit la zece ani de închisoare. Iear djS' sul, fură să-și dec bine sama de ce, răspunse cu g2n' renie: «Mulțumesc, Domnilor». Berty. MILITARISM Cazarma ieste o născocire hidoasă a timpurilor na0. derne. Iea nu-i mai veche de cît din veacul al șep’ tesprezecelea. Mai înainte nu ființa de cît un corp (je gardă, în care deșca juca carul, spunea povești. Ludovic al XlV-lea ie un premergător al Convenției și a lui Bo. napnrte. Dar răul și-a ajuns culmea de la instituirea serviciului pentru toți. A se face o obligație pentru oameni, de a ucide, ie rușinea împăraților și republi­ cilor, ie crima crimelor. In vrîsta care se zice barbară, cetățile și prinții își încredințau paza unor mercenari, cari făceau războiu, ca niște oameni chibzuiți: nu ierau, une-orî, de cît cinci-șese morți, într’o bătălie mare. Și cînd cavalerii se duceau la războiu, cel puțin nu ierau nevoiți de nimeni: făceau să fie uciși de buna lor plăcere. Fără îndoială nu ierau buni de cît de-atîta lucru. Nimeni, în vremea lui Ludovic, n’ar fi avut ideea de a trimete la bătălie un om de știință sau un cugetător. Tot așa nu se răpea nici de cum plugariul de la glebe, de la povara lui, ca să fie trimes în luptă, Acuma, se îndatorește pe cel mai serman țeran ca să se facă soldat. Acesta-i depărtat de casa al cărei coperiș fumegă în tăcerea aurie a serei, ie depărtat de cîmpul în care pasc turmele, ie depărtat de oogorul și de pădurea părintească. Ie instruit, în curtea unei păcătoase cazărmi, cum să omoare mai bine oa­ meni. Ie amenințat, înjurat, băgat la închisoare. Ise spune că asta ie o onoare, și, dacă acesta nu vroește de loc să se onoreze ast-feliu, ie împușcat. Dînsul as­ cultă, fiind-că ie supus friceî, și, din toate animalele domestice, cel mai blînd, cel mai plecat, cel mai blajin, Iu Franța, sîntem militari și tot o dată cetățeni, alt motiv de mîndrie, de a fi cetățean. Asta însamnă, pentru săraci, de-a susținea și conserva pe bogați, în puterea și trîndăviea lor. Iei trebuie să conlucreze la asta, în fața majestoasei egalități a legilor, care in­ terzice bogaților ca și săracilor, de-a se culca pe sub poduri, de a cerși pe stradă și de-a fura o pine. Așta ie una din bine-facerile Revoluției. Cum revoluție» aceasta n’a fost făcută de cît de niște nebuni și piți, în favoarea acaparatorilor de bunuri naționale, ș n’a ajuns la urma urmei de cît la îmbogățirea țera' nilor șmecheri și burghejilor cămătari, iea înălță su numele de egalitate, domniea bogăției. Iea dete FraQț pe mina oamenilor de bani, cari, de o sută de ani» sfâșie. Iei sînt întrînsa stăpîni și domni. Guvernul vi zut, alcătuit din diferiți pîrliți, ie supus lor. De> sută de ani, în țara asta 1 ustruită, cine iubește pe raci ie privit ca un trădător al societăței. Și 5ey om primejdios, cînd spui că Iești dintre sărmani. . lărnciei făcut chiar o lege împotriva indigenței, a saVlgrj, cumpliteși milei. Și ceea cespun aice nu s’ar putea tip INSTITUTUL DE ARTE GRAFICE ȘI EDITURĂ îfflNERVAJ, STR. REGAL2I G. — BUCUREȘTI A. FrăNOK- REVISTA IDEEI ----- -- .. București, Strada Epurilor, 10. CONFISCAREA REVISTEI NOASTRE Cetitorii noștri mai noi cari nu știu solicitudinea de care ne bucuram noi dm partea stăpînirei, vor rcuiănea surprinși, cînd le vom face cunoscut, cum-că revista noastră ieste împiedicată de a mai merge la târă. In urma unei reclamați! făcute, Directorul geJeral al poștelor, un domn puțin urban, după cum Dj se pare puțin scrupulos, ne-a declarat formal, că asa a luat dispoziție iei, fiind-că revista noastră ie subversivă. Cetitorii noștri pricep : o publicație, în care somitățile europene își dau întîlnire, cu ’ce au Jele, ca cugetare, mai bun, o publicație, pentru care premiile academiilor n’ar fi de loc de-ajuns s’o răs­ plătească, dacă ar fi făcută de creatura cui-va, o pu­ blicație ca asta, cum se putea să fie alt-feliu, de cît subversivă, desigur. In dispozițiea noastră actuală de suflet, firește, nu ne vom înjosi nici de cum ca să caracterizăm nea­ junsul ce ni se face. Și, orî și cum, nu putem să re­ curgem la vorbe ce nu se cuprind nici într’undicți­ onar, pentru a califica abuzul unui om, cum ni se pare c’ar merita. Desigur, nn ie un lucru de nimic, de a se căuta să ni se întrerupă comunicarea intelectuală ce o avem cu lumea, și nu ar fi un lucru de puțină importanță, de a ni se răpi niște stricte mijloace, presupunînd că întreprinderea noastră ar fi o curată afa­ cere, ca toate celelalte. Dur asta ieste de-un interes atît de general. în cît ne mărginim numai să notăm faptul și să vedem ce vor zice acei cari se laudă că liber­ tățile publice, aceste mari, minciuni, sînt religiea lori •Ce poate fi mai grav, de cît să pui sub interdicție o populație atît de numeroasă, presupunînd că revista noastră nu ar fi adresată numai la o sumă de aleși. Va su, zică, dacă trăești la țară, nu mai ai dreptul de a comunica cu. lumea, de a te împărtăși din pro­ ducerile minței omenești: între civilizație și ține s’a pus o barieră. Pentru că, revista noastră, ieste împie­ dicată, de o cam dată, numai de-a merge la țară. Nu discutăm nici o întimpinare, pentru-că, drept vorbindj nici o întimpinare, nu are loc aice. Idei subversive, huatizare de spirite, siguranță de stat, totul se poate spune. Dar, nici din punct de vedere legal, nici din punct de vedere rațional, nu se îndreptățește nimic ?l totul se reduce lâ arbitrar. Dar, toate astea ie treaba altor de a le releva. Noi nu vom pierde vremea în protestări zadarnice și nu sta la vorbă, ca să convingem noi pe făcățorii u°-rele, cum-că au procedat nedemn în faptul. ce l’au lăcut cu premeditare. Abonați! noștri, cari au fost J'gnițî, vor ști că nu-î din vina noastră dacă n au ■ pnmit numerile expediate cu atîta îngrijire și reSu3 ar‘tate de noi, cari au fost confiscate de poșta, iei >7 să sc acomodeze alt-feliu, pentru a continua .e,ațiile cu noi. Situațiea nouă reclamă o ascuțime ?beiuinte, o silință și interesare mai mare din partea tu?r°r. Pentru că, la curmarea activităței noastre, sa 8,s S’guri cu toții și mai-sigură de_ cit toți sa fie 1 ^pinirea, nu ne va reduce nici o măsura a iei. P. Mușoiu. CUPRINSUL edu“,le,: p- * l'îk .Pre 8U?i dc COr'el° Boeial° ■ H- LEYRF.T. LUta femeilor: Soare. &,UHT8<-h\ploViBclt^ no«trui I Neago. țmin iți fiid calea: Voltairk. inXl!nZl\ e ■ p'.ct??ulul Marlnescu: C. D.-AuGES. ' ReliHe-/llK^1'r* ’re-J conflsclrel revistei: LUCREȚIA BăLanescu. &£ ,L PaAKcE- Ui ignia nefericire! oamenilor ; Mirabeau. Aclevâratii egalitate': egalîta E. About.. buacțtea capitaliști a opiniei publice: A. Loria. Abona.I achitați. itațl. IN CHESTIEA EDUCAȚIEI De cîte orî ie în chestie orînduirea vieței, de atîtee ori revine în discuție însă-și însemnătatea vieței. Ia foarte drept, vieața se practică- ori-cum, silinți pentru păstrarea, pentru perpetuarea, 'pentru ameliorarea îei, se fac necontenit. Și, nu-i nevoe 'să amintim nimica, drept dovadă, de cît priveliștea vieței. Dar, față cu multiplele neajunsuri, ce au izbit și izbesc existența, fatal, față cu jignirea senzibilităței omenești, în vreme, oamenii au clădit atîtea sisteme, atîteâ regule, așa nu­ mite morale, unele ce conchid la nimicire, că vieața nu-1! un ideal... Suma nevoilor întrece și va întrece pururi, în univers, cîtimea de plăcere. Răul întrece bi­ nele. S iu, ce putere să aibă o acțiune omenească, față dc univers? Pentru natură, binele și răul ie de aceea-și esență, ca și căldura și frigul pentru fizic. Toate sînt grade de temperatură morală, și,'poate că-i trebuitor, ca și cu căldura și frigul, sâ se facă echilibra în uni­ vers; De unde, după pesimiști, nevoea de a corija natura, care, creind vieața, cree nefericirea, de-a nimici, printdo frumoasă desperare, de-a nimici vieața înșine, pentru a face să între însă-și natura în odihna incon­ știentului... După indiferentiștî, de-a sta cu brațele în­ crucișate, dă a fi resignați și de-a privi, nesimțitori, la toate, de a ne înfrîna orî și ce izbucnire de euergie. Căci, mai la urma urmei, noi nu putem schimba nimicii, tot forța uriașă a valurilor mărei, va să aibă, o dată, cel mai din urma cuvînt... Nu că morala opti­ mistă, ca să enumerăm curentele mai mari, în ale căror concluzii se varsă mai toate celelalte curente, nu că morala aceasta ar fi superioară și mai îndreptățită, lea, care iea de bune și de predestinate, așa să fie, toate ce sînt, și care, dacă nu speră într’un bine mai mare, acolea, pe pămînt, speră în binele suveran din ceriurî... Voim să scoatem în lumină, că toate aceste sisteme, în feliul lor, susțin cu toatele vieața. Totul ce se pe­ trece, așa a fost să fie, susțin că-i bine, și, în defi­ nitiv, nu pot nimica, să fie alt-feliu, să hu rene tot acolea, susțin, să am o îndreptățire mai mult; de .a trăi precum trăesc... Susțin indiferența naturei, susțin că răul întrece binele, ca să mă pun într’o regulă ob­ ștească, să treacă unele clipe grele, și să continuu să -------- ^REVISTĂ IDEEI“ Pe an, IO numere, 5 lei. �98 - REVISTA IDEEI trăesc, ieară-și precum trăesc... In toate aceste curente de gîndire, rodul unor împrejurări, unor relații anumite, rodul unor anume stări de spirit, predomnitoare în di* ferite epoci, în toate aceste sisteme, ce supr.>viețuesc. mai mult ori mai puțin la o laltă, la vreme de grea cumpăna; oamenii și-au găsit un sprijin foarte de nevoe si, foarte eficace, ieî și-au găsit o^almare... Durerea mi se micșorează, filosofind că nsta-i soarta tuturora, că răul întrece în lume binele, că stingerea-! menirea vieței, că ie un fapt ireparabil. Răul ieste întimpinat maî cu răceală, momentul critic trece și existența ie salvată. lear dacă se ^profesează și pe urmă, de pe ca­ tedră, morala nimicire! și persistenței răului, sau a indiferenței, asta nu împiedică nici pe profesor, după cum nu împiedică nici pe ascultătorii sau pe discipolii săi, și nici pe cei ce-1 vor ceti, de-a întrerupe cursul la un capitol, de-a merge să se desfăteze sau să se reculeagă în cercul unor prieteni, la. vre-un ospăț. îmbielșugăt, să se dee visăreî în armoniep unor note maestre, să-și gîdile sensibilitatea în brațele unei ado­ rate, în brațele unei nemuritoare curtezane. Și nu știu dacă, din marii inventatori și mari artiști și maiștri ai gîndirei,' n’au fost, cum-va, o mare parte, pesimiști sau cel. puțin părtași ni indiferenței naturei. Putem purtă și doliul cel mai strict, putem să-fim învestmîntați în rasa cea mai neagră, fără a fi prin asta mai puțin robuști, și. fără' a absorbi mai puțin vieața prin toți porii, fără*a renunța la necesitățile iei, chiar la rafinăiiea vieței... Leopardi, se găsea afectat, privind necontenit acelea-și stele, lucind deasupra-î, în tărie. I se, părea nesuferit, ca ziua și noaptea să se părindeze ;cu ațîta regularitate, ca luna să se înalțe mereu și să colinde mereu acelea-și și. aeelea-și plaiuri și să con­ temple acelea-și văi... Dar stelele puteau să fie și stînse, putea, în docul lor, să fie o vecinică întunecime, puteau să fie toate ori-cît de .mohoțoane, și să. tot zică iei că vieața îe un râu,, că ziua natală ieste funestă celui ce naște,: și iei . tot ar fi, găsit farmec și îmboldite la vieață și avînt, și explicare la toate, cînd îl copleși din nou dulcile zbuciumuri ale tinerețe!, dulcileiZbuciumărî, duioasele, adîncile avînturi ale inimeî, pe cari le credea sfîrșite în floarea vîrștei. Aerul infinit și adîncimea ceriului, singurătatea nemărginită, slujea acuma la ce-va.,., Lăcașul acesta nemărginit, mulțimea de ființă pari hălăd.uesc în iei,, activitatea aceasta, mișcarea tutu­ ror corpurilor cerești, cari se învârtesc necurmat,, ca .să -revie la punctul de plecare, cu toate astea, avea acum o țintă, avea un rost și o utilitate. Luminele d.e sus aveau..și. Jele senz. Tînguirea îî sluji înse ca o luare și trecere de vreme... Apoi, oît ie de drept, apoi cine nu știe, cît ie de dulce, cîte o dată, o strîngere de inimă. Sînt puncte, precum o, spune G-uyan, în cari durerea și plăcerea par a se confunda. Și, spasmul ago­ niei și cel al dragostei, după vorba apestui filosof, nu-s fără-oare-care analogie. Inimele șe topesc in bucurie ca și-n durere. Suferințele fecunde, sînt însoțite de-o bucu­ rie nepomenită. Samănă cu acele hohote de plîns, cari, puse pe muzică, ajung o armonie... ,Cjt. despre aceea, că. progresul ne va duce la nimicire, că, o dată, la un semnal al • electricitaței, toți oamenii, într’o părere, vor îndeplini marele , fapt al liberărei universale și toate se ivor stinge.,., de o cam dată vedem, că progresul acesta ne,poate folosi, că unora chiar folosește, bine iCă. de-o..cam,dată., stăruim în progres. Și,.dacă vom ajunge, vre.-o dată, atîta de puternici, de-a nimici uni­ versul, cred mai degrabă, cred ,cu Fouillee, că vom utiliza, mai bine, puterea, așta, pentru a organiza un univers locuibil... Voim să stabilim, căt o silință ob­ ștească susține, lumea în perzistența de a tiai. Omul se tîngue, £ș! rade capul sau șade la pămînt, vrînd să-și împuțineze răul de care-i copleșit, să-1 pOats. dura mai lesne, să-și prelungească existența. Ișj , “,T>* tează, cum s’ar prinde, își reflectează durerea w* micșoreze intenzital ea și să și-o nimicească. Inșj.șț A și căștii și nirvuniștii, cum li s’a zis, tot alipi^ții vieață mărturisesc, stîngîndu-se. Au vrut o vieată ♦ ricită, curățită de chin, și, ne avînd-o, ne stărui^ , aibă, au renunțat la iea, și, piintr’o înverșunare 0 gerată, au voit să tăgăduiască însă-și voința viet ■ nu numai vieața. Cu toate că, prin purtarea lor ce ce afirmă mai mult, ie tot vieața și tot voința vieto Și noi, vom fi cu atît mai îndreptățiți, cînd, fU L atribui vieței vre-un scop final, fără a ne lipi de dîn<»a mai mult de oît se cade, și fără a căuta într’însa n? mai plăcere sau fericire, o preferim pentru surnflî' derile iei, surprinderi, pe cari, ce-i dreptul, din însă< îmboldirea vieței, voim să ni le facem tot mai lipsite de întipărirî dureroase, tot- mai plăcute, sau, ca să jjj. cern mni propriu, măcar mai conștiente... S’a precizat mai bine. S’a urmărit adaptarea la sine, la adevăratele condiții interioare de existență și de desvoltare a fie-Că. rui ins... Maximum de putere pentru activitate, maximum de conștiință și cunoștință universală pentru inteligență maximum de mulțumire pentru senzibilitate... ' Vine în chestie educațiea. Din moșî-strănioși, «m dobîndit un caracter, precum am dobîndit. un tic, un felin de-a fi, care ni-i propriu. Am dobîndit aprindere ori lîngezală, ascuțime de minte sau minte puțintică. Dar toate însușirile acestea, în genere vorbind, sînt susceptibile de cultivare, de-a se manifesta în maî puțin sau de-u se stimula, în minus sau în plus, sînt sus­ ceptibile de a se adapta unor necesități actuale de vieață. Sînt învățațî cari susțin, fără s’avem nevoe să-! ducem cu totul în absolut, să-i ducem la absurd, că omul ar fi cîrmuit cu totul de strămoși, că poartă nu­ mai pecetea ereditate!, că nu mai poate schimba nimica din ceea, ce i-au lăsat ca moștenire părinții, cari susțin, în tot cazul; cum-că ereditatea, joacă, ori-cum, un rol predomnitor.. Nu știu ce vor să dovedească, cu asta, învățații aceștia, sau nu știu dacă dovedesc ce vor. Și nu știu de ce alții tăgăduesc, că omul ar veni pe lume cu vre un felin, de pornire-, c’o înclinare oare-care, c’o aptitudine ce-va. Noi îl vedem, pe acesta, înțr'adevăr, din capul locului, înzestrat cu porniri, șj cu porniri irezistibile adesea. De netăgăduit. Dar mai ve­ dem, ca, printr’o oare-care inoculare, omul ajunge imun, să fie neatins, nevătămat de oare-cari boale, cu toate că susceptibil de a le contracta. Și, din potrivă, cu toate că din naștere, așa zicînd, imun, pus într’un medul vițiat, îșî face o cultură proprie, boala îl copleșește și organismul .cel mai rezistent se resimte. Cazon de refractari, se află, de acele, pe1 cari, neputindule fasona un mediu, le aruncă afară, în mediul lor prielnj'» precum aruncă marea, atîtea corpuri^ la suprafață. D«r noi vorbim de generalitate;.. Nimeni nu spune că toa® astea nu stau în firea unui organism, că nu ierau, da voiți, predispozițiiîntr’o stare latentă... In calitatea^ de ființă cu judecată, omul, ne spune liant, vrea, n cesar, sa-i. fie desvoltate toate facultățile, fiind-ca^ slujesc- și i-au fost date pentru toate sfârșiturile a putință... Nu că o spune liant, cure cam abuzaza c o data de vorbe mari, cir senz puțin precis. ]-Psere. poate. Dar atuncea, să nu se mai limiteze, ast-feliuj e ditatea, să nu i se mai atribuie niște caractere atl < fixe; și, în tot cazul, atît de bine cunoscute... gător dintr’o întemeere primară, care l’a așezat în * regn distinct, și care,- chiar în regnul său, i-a- da loc aparte, sub apăsarea sau sub înrîurirea rărilor, în cari s’a desvoltat și a trăit, omul a dit atîtea însușiri, multiple. Prîvindu-1, într’o oC REVISTA IDEEI * trata în desvoltanle acestea. Aprig, războiaIc, plecat re nimicire și prada, cna deosebire pănă la omul patriarhul, purees sa-și are cîmpul, purces să-și pnScă ‘urma ș> sa sivleasra dragoste in jurul locuinței sale 1L;i(ă deosebire, «ie la pornii ea vnlmâșască, de a te pimici, pentru nimica toată sa: pentru ori și ce, m „iină la privirea blajina de imputare, cînd ie de i,nputare, ce îndreptam acumagreșiților noștri? Un săl­ batec, o bruta, un primitiv, te-ar fi făcut in bucăți pentru o zadanre ce-va, pe cînd, un om de lume, îți vn răspunde, la un atac, printr’un spirit, la o injurie un înțelept, nu-ți va răspunde nimic... Au fost condiții de adaptare și de cultură. Ce-a fost, a fost, cu un ter­ men, ni șe pare mai propriu, noi zicem că omul Ca educat, și a avut putința să-și părăsască, chiar de ar ti la mijloc mai mult sau mai puțin, să-și părăsascii 0 caracteristică veche. Că chiar acuma vedem, pe-alocurea, porniri mai tumultoase, nu dovedește de cît, că nlllî trăim la o laltă cu strămoșii, și cu 'strămoșii mai depărtați, sau cu moștenitorii lor mai direcți, că-n vre­ mea asta mai sînt fărîme din vremea de demult, fărîme ruginite, fără a urma de acolea că fărîmele. astea vor dăinui cum-va în veac, și nu s’or șterge, neapărat, o dată... Necesități știute, fac acuma pe om să înțe­ leagă alt-feliu vieața și s’o trăiască ult-feliu. Apucă­ turile vechi, nu va să-și pieardă tot imperiul asupra-i, situațiea în care se va afla îl va îmboldi într’un senz, momentul actual va îndeplini asupră-i o influență hotăritoare, iear perspectiva unei stări, va fi o rezultantă... Greu să previi toate împrejurările solicitatoare... Noi, ne vom ataca de ce ne vine mai la îndămînă, de ce ni se pare, tot o dată, ca mai fundamental, după întemeerea unui mediu prielnic nouă, de ce ni pare mai în puteiea noastră: de educațiea simțîrei, de educațiea voinței, de educațiea omului întreg. Sînt cazuri, cînd, omul educat sta neclintit la locu-i, nu dezertează de la datorie, și face ce se cade, stă mîndru, ca un su­ veran, care nu-și părăsește sceptrul chiar în restriște... Și, pentru susținerea vieței, cazuri de astea sînt de dorit mai multe. Poate că alte împrejurări nu solicită pe om mai mult, și mediul aflător nu-1 varsă afară din sînu-i. Dar, nu vedem de nicăeri, că educarea.ar fi cum-va de prisos, ar fi un lucru rău, chiar dacă n’am vedea silințele obștești ce se fac pentru asta. In orî-ce caz, ie o orientare, ie o busolă, care, dacă nu determina o direcție împotriva unul curent, marchează măcar declinativitatea... Unul din criticii din urmă ai l’u Spencer, îe mai afirmativ. Iei dovedește, că însă-și conștiința anui instinct, fie c’ar fi acela instinct organic, ajunge a ne pune în stare să ne emancipăm de de in­ stinctul acesta, încet-încet, de a dezorganiza progresiv ceea ce au organizat în .noi, obicinuința, ereditatea, mijlocul social... Din capul locului, avea-vom dar de făcut atîtea si lin ti, de-a șterge atîtea cusururi cari ne fac odioși și cari lasă în inimele celor de-aproape, celor cy cari împărtășim vieața și-avem de viețuit,^ atîtea răni nevindecabile, atîtea răni deschise... Nu ați simțit aici o dată greutatea unui cuvînt, pe care 1 ați adresat Unui intim, pe care nu-1 mai putut-ați retrage și nici Patnt-ați a-l șterge. Nu ați simțit povara unui gest, P® care trebuea să-l rețineți, povara unei înălțări de £‘«8, ce a săpat, între doi dragi, o prăpastie, o prăpastie Ce ^u se mai poate împlea. cu nimic, nu se mai poate A fi blajini, a fi umani, sau, mai cu adevarat, ? oameni, ieatâ o stăruință care va fi imbielșugata Ș roade bune, un felin de-a fi mai propriu omului... *JDt oameni prigoniți,. exploatați cu cruzime, supuși a V1®ață cruntă,'îe jumătate din omenire supusa unui 99 jug rușinos, nesuferit... Să fim pentru emanciparea obștească, pentru o deplină împărtășire la vieață a tuturor ființelor... Neapărat, no! nu vom urmări peirea păcătoșilor, a celor ce nu vor fi putut să se mănțină, cu stricteță, în marginele, unor regul.e date... Ceea ce s'a făcut, s’:| furut, Râul moral remîne, cu tot răul fizic, ce s’**r putea adăoga.„ Educațiea a putut să fie com­ plectă, făcută cu multă îngrijire, fără să fi putut ,șâ triumfe, numai de cît, prin asta, de toate împre-, .|Ui urile, fără să se fi putut înălța peste valoarea unu! deziderat. Richet o spune, cum-că sînt oameni, cari, .nețrfle.etîndii-șl faptele, a căror acțiuni fiind mai mult reflexe, merită să fie nimiciți, desființați, fără nici o înduioșare, fură de nici o milă... După o sumă de dez­ voltări remarcabile, cari îî contrazic cu totul încheerea, îel spune literal: Nu, vrem de felin. să tindem la nerespunderea moridă. Ponte, dacă un D-zeu ar judeca faptele oamenilor, ar fi de o supremă și de-o nestră­ mutata îngăduință. Dar, din punctul de vedere juri­ dic și social, Ie de netăgăduit, cum-că societatea trebuie sa se apere împotriva acelor ce n’au putința să-și înfrîneze acțiunile criminale, și ale căror bune instincte nu-ș întru atîta de tari, cu să împiedice desfășurarea patimelor rele... Ie foarte semnicativ acest: din pun­ ctul de vedere... Ca psicholog, și maieu samă capsicholog de frunte, Richet nu -ayra dreptul să tragă numai de cît concluzii, să facă aplicări, să meargă atîta de departe. Dacă a mers, ca partizan al unei clase, regula lui ar veni, mai curînd, ca să îndreptățască o altă se­ rie de fapte. Și, psîndițiî de dînsul, ar fi tocmai acei pe care dînsul îi prepusese ca să îndeplinească osînda... Dar, înainte de a luneca pe povîrnișul acesta, pe care ne-ar împinge priveliștea vieței, vedem că, chiar pen­ tru a Iun o parte în încăerarea. obștească, ce are loc acuma, îîi care cu toată nevoința, sîntem, firește prinși, vedem ca poate avea loc dublarea devotamentului, sprijinul reciproc, vedem că poate să fie cultivată sim­ patica, iubirea.de oameni și iubirea de vieață... Sînt condiții neaparate ca tiăsnetul să izbucnească, să se descarce. Dar trăsnetul poate să izbucnească, se poate descărca și-n regiuni îndepărtate, unde n’aduce nici o vătămare la nimeni, și unde-1, din potrivă, atît de strălucit, tivind, c’o dunguliță frîntă, de aur, tivind tăriea, .firmamentul. Și/trăsnetul, poate să fie făcut să se scurgă chiar nesimțit... In fondul cu adevărat ome­ nesc, nu sînt nici rase, nu sînt nici clase, nici vre-o distincție de sexe, să învestească pe cine-va cu pri­ vilegii deosebite.;. Și, cît de înțelepțesc ie, de-a nu ne crede atît de în afară de alții, că numai noi trebuim ocrotiți, numai noi să dictăm, de capriciile sau. nazu­ rile noastre numai să fie să se țină samă, noi să fim centrul de îngrijire al tuturor... Fără a împărtăși nu­ mai de cît pasivitatea sau resignarea, ce pagini ad­ mirabile are. Seneca, cînd recomandă liniștea, ca leacul cel mai suprem al relelor ce ne bîntueși ca virtutea cea maî mare, pentru noi ținta la care va să ajungă un om cu chibzuință, cu educație deplină... Dacă soarta iysțe mai tare, poyățuește Seneca, și cată să-ți zădărnic.eusr.fi mijloacele de lucrare, n’aî să te dai, de-o dată, îndărăt, nu ' vei fugi lepădînd armele, sa câți a te ascunde unde-va, ca și cînd ar fi unde-va vre-un loc ’ unde soarta nu te-ar putea atinge. Te vei amesteca mai cii cumpătare în întrepinderi și vei chibzui alt® cele, prin care să-ți poți îndeplini, menirea. Nu poți să fii ostaș? Intoiirnă-te spre slujbele obștești. Iești nevoit să trăeștîfără slujbe? Fă-te orator. Iești nevoit să taci? Ap.ită-ț! aproapele în tăcere. Ți-i primejdi­ oasă chiar intrarea în for ? Fă pe prietenul credincios, în casă, la priveliști, la prînzuri, fă pe tovarășul bun, I ! ) j £ I �REVISTA IDF.EI 100 pe soțul cumpătat. Dacă ți s’au răpit slujbele de ce­ tățean, îndeplinește-țî datoriile de om. Și, în avîntul cugetului nostru, în’ loc a ne închide între zidurile unei singure cetăți, ne vom pune în legătură cu lu­ mea întreagă, vom socoti ca patrie lumea întreagă, ca să putem da un cîmp mai larg virtuțilol cu cari sîntem înzestrați. Sîntem împiedicați să fim judecă­ tori, nu ni se dă pas ca să urcăm tribuna, nu putem întră in comiții, uîtă-te înapoi, și vezi vite cuprinsuri, - din cele mai nemărginite, ne sînt deschise, cîte popoare, gata să ne îmbruțoșeze. Nici o dată n’are să ne fie închisă o parte atît de mare de pămînt, să nu ne ră­ nile o alta și mai mare. De pretutindeni, ne vom lupta, cu sfatul, cu îndemnul, cu pilda, cu îndrăzneala. Chiar și cu mînile tăete, tot vom putea să folosim în bătă­ lie, dacă ne vom păstra locul și dacă vom îndemna cu glasul. Vom folosi ori-cum, dacă sîntem nestrămu­ tați și dacă vom înălța glasul spre binele obștesc. Și, dacă cine-va ne va închide gura, putea-vom folosi chiar prin tăcere. Nici o dată nu ieste fără folos munca unui bun cetățean: chiar prin auz, prin vedere, prin fața, prin semne, prin înfățoșare, folosește... Seneca își îndreptează povețele acestea spre cei neisprăviți, cum zice iei, spre cei cu învățătură de mijloc, cu ju­ decata mai slabă, nu cătră înțelept... înțeleptul, nu are să îmbie cu sfială și încetinel: atît de mare trebuie să-i fie încrederea în sine, că n’are să stea la euro­ pene a merge chiar împotriva soartei, n’are să dee în­ dărăt nici cînd din fața-i, și nu are să aibă de ce să-i poarte frica. Iei nu-și socoate numai ceata servilor, numai proprietățile și rangurile, ci, până și trupu-i, pună și ochi-i și brațele, și tot ce face vieațamai scumpă, chiar și pe sine însu-și, totul privește ca trecător, trăește, pare că s’ar fi luat cu împrumut, gata, fără mâh­ nire, să se întoarcă îndărăt la cerere... Seneca, cel mai modern din filosofii vechi, după expresiea unui comentator al său, Seneca face distincție. Noi, punem, la o laltă, în vederea obștească... Conștiința, s’a afir­ mat, nu-î de cît o deschizătura, făcută în imensitatea travaliului intelectual... Noi, vom căta să facem des­ chizătura aceasta din ce în ce mai mare... Conștiința, ie încă o părere, nu are calitatea de a dirigui o ener­ gie, și treaba iei ie numai de a o reflecta... Destul chiar și atît... Noi vom căta de a apropiea momentele, de-a face ca energica să se manifesteze cît mai aproape de reflecție, să coincidă, dacă se poate... Să facem, totdeauna, aceea ce bine cugetăm a face, cu hotărîre nestrămutată și senini... Să zicem, încaltea, cu Hugo, dacă ajungem la necesitatea aceea: Harmodiu?, c’est Theure: tu peu frapper cethomme avec tranquilite... ________ P. Mușoiu. ISTORIEA UNEI ZILE MARI Un proletar, cure dormise noaptea sub un pod, îmi povestea a doua zi, îera tocmai întâiu Maiu, cum că, deșteptîndu-se din somn, is’a părut că vede, spînzurate de grinda podului, patru trupuri omenești și un altul zăcînd mort îutr’o ceață. Proletarul, avea aiurări năzăriri. Pe la răsăritul soarelui, i se părea că vede generali în poziție, auzea goarne de foc, vedea bari­ cade și sămuea bubuitul tunului. Abiea spre sară, obo­ sit de umblet și cîrceet de foame, se reîntoarse la locuin­ ța sa, sub pod, puse capul pe un bolovan și adormi,morraaind: ne-o veni și nouă, o dată, zi de plată și răsplată. Istoriea înse nu aiurează. Acum cincispre-zece ani, în America, țara miliardarilor și-a proletarilor, spre ziua de întăiii Maiu, începuse o agitație încordată, în favoarea unei greve generale, pentru obține, ea unor reforme minime. Ierau, în această mișcare, pron™ disti înfocați, cari ținteau de-a dreptul hi expronF011' Unele societăți de muncitori făceau exerciții de a ' și pregăteau necesarele pentru un războiu în toată gala. Dar, capitalul, întinzîndu-și mrejele, greva nui>\e' fi generală. Puțini! greviști, cîți s’au afirmat, au f ,l împrăștiați de trupele înarmate ale. capitaliștilor °rSt meetingul de la Haymarket, diu Chicago, se uru‘1? de către un necunoscut, o bombă, cu care fu prjS polițâea, sosind nechiemută la fața locului. Aceasta^ fost’de ajuns, ca acei propagandiști, cari căutau să 1 * mineze poporul spre adevărata mîntuire, să fie prinU-' închiși, să li se însceneze un proces de învinuire îu urmă, patru din iei, Parsons, Spies, Fisher si E?1 gel, să fie spînzurați, după ce un altul, Ling, se nucise în închisoare, prevăzînd unde avea să ajunJ infamiea puternicilor de atunci. Intr’adevăr, îDs£ narea s’a dovedit, în urmă, făcută înadins, cu scop a nimici energiile cîtor-va revoluționari și a nubusi năzuințele muncitorilor. Inse iera zadarnic, căci capi taliștii’americani își mînjise mînile de sînge și fruntea de infamie, infamie pe care abiea Revoiuțiea socială și triumful desăvîrșit al proletariatului, ar putea să o șteargă. Ast-feliu a fost consacrată ziua de întâia Maifi și sîngele cu cari a fost stropită, i-a dat acea solem­ nitate, pe care o capătă datele mari. In urmă, ziua de întării Maiu a fost introdusă și in Europa. La 1888, Dormoy, propune la congresul Fe­ derației Naționale a sindicatelor și societăților corpora­ tive de muncitori din Franța, congres ținut la Bordeaux, ca să se facă o manifestație, în toate orașele Franței^ la aceea-și dată, spre ase atrage ast-feliu atențiea Iumei asupra hotărîrilor Congresului. Secretarul acelei Federații, Raymond Lavigne, fu însărcinat cu organi­ zarea acestei manifestații, pentru zilele de 10 și 24 Februarie 1889. Succesul a fost enorm și mai pre sus de toate aș­ teptările. Ideea, de a manifesta în modul acesta, s’a răspîndit, repede, în toate părțile. Cît-va timp, înaintea Congresului din Paris, ținut la 14 Iulie 1889, avu loc, la Haga, o conferință pregătitoare, unde s’a discutat mult asupra acestei manifestări și s’a pronunțat ideea de a i se da o întindere universală. La Congresul din Paris, acela-și Raymond Lavigne, propune, în numele Federației Naționale, un proect de manifestație inter­ națională la dată fixă. Congresul pi unește proectulși fixaza ziua de întăiu Maiu, în amintirea evenimente­ lor din Chicago. Tot Congresul, determină, ca scop al acestei manifestări, cererea zilei de munca de opt ore. Dar iea, mult timp în urma, și-a păstrat tot ca­ racterul său revoluționar, și chiar astă-zi, această data, servește a cristaliza mișcarea socială din lumea întrengăPrecum se vede, ziua de l-iu Maiu, are o dublă origină: una veche, revoluționară, și uita mai Două, reformată. Ori-cum ar fi, faptul că la aceea-și datăi muncitorii părăsesc fabricile și apar în stradă, umăr In umăr, ieste de-ajnns, pentru ca ziua aceasta să aibă o_oare-care însemnătate în mișcarea socială. Lucrul de căpe­ tenie, înse, ieste că baza acestei manifestații, fie ie» reducerea orelor de muncă, mărirea salariilor, sau expropierea mijloacelor de muncă, ie de natură economicaDacă, mai în urmă, pe ici pe colea, baza aceasta a i°s atinsă de considerații electorale și politice, acestea nu mai pot avea precumpănire la l-iu Maiu, în acefl" stă enormă mișcare, care, în cele maî multe centre, aW în vedere revindecări economice. Ideea unei greve generale, departe de a pierde tarîmul, cîștigă toate lagărele muncitoare, și, desigur’ nu va răni în ea mult timp o simplă năzuință. A. CatiliNA. REVISTA IDEE] Jos Armele \ciun opt ani, îeșia din condeiul oțelit al lui Oc tave Mirbeau, acest portret realist, inspirat de pociturile £ gls"°o pretutindeni- caniotrupi!'‘zii ™Ht«rismul și ’ < Aceste frunți înguste și brobonate, acești oclri naenjii-H’î de d?ve"’t'î1 m;°PÎ de prea multele jncursii «n Anuar neciophtele fâlcî, cari au proferat fltîtea înjuraturi la instrucție, pe cîmpul de manevre, tonte aceste di formari vorbitoare și uniforme, cari mar­ chează, pe /«ceste diferite fețe de eroi, îndelungați! 0Di de disciplina abrutizâtoare, de comandamente ri­ guroase, de crude, gelozii, de absinturi neîntrerupte, 5pun mai mult de cît orî-ce aș putea spune îeu». Iu tabloul acesta, fie-care își va și fi recunoscut, aproape, vre un șef de armată de prin apropiere de iei. întreaga jnintniitate a profesioniștilor căzărmei, se rezumeaza de alt-feliu în scurt, și, colonelul elvețian, Perrot, față de evenimentele din Savaton, pe cari le vom istorisi, i-a dat, în Elvețiea Liberalii, cu asentimentul tacit al tolegdor săi, adevărata expresie: «Dacă inferiorul ra­ ționează și are dreptul de a raționa, armata nu mai poate avea ființă». Ceea-ce complectează de minune, răspunsul dat unui medic civil, de cătră un ofițer pru­ sian: «Trebuie să știi, Domnule, cum-ca o autoritate militară are în totdeuna dreptate». Vai nu, acești eroi cu fruntea îngustă și brobonată, au totdeauna dreptate, fiind-că iei comandă... A?a dar, pentru inferiori, armata esclude cugetarea și persona­ litatea: iea ie azilul nătângilor, al blegilor. Pentru galonați, armata însemnează autoritate absolută: iea ie raiul despoților. Ne dăm sama cu toții. Și, diferiți ofițeri, vin să confirme aceasta, din cînd în cînd, ceea-ce justifică și mai bine disprețul ce avem pentru această instituție degradatoare. Cu toate astea, din cînd îu cînd, inferiorii își îngădue să raționeze și să găsască cu autoritatea militară n’are în totdeauna dreptate. Spiritul de revoltă copleșește armata. Am fi nedrepți dac-am tăgădui. In timpul din urmă, la Bex, batalionul 103 sosi în întârziere, din pricina întârziere! trenului. 160 de sol­ dați, cari, neținînd samă că sînt in uniformă, voiră, totu-și ca să-și astâmpere foamea. Colonelul Greilniger, ii primi inse cu delicatul epitet de porci, ii amenință câ-i va pedepsi aspru și-i osîndi pe dată la instrucție, la pîne uscată și apă. Numai de,cît înse, soldați! în­ cepură să murmure și să strige: «Jos armata». Un sol­ dat, amenință chiar pe tîrîtorul de sabie cu pușca. Co­ lonelul, văzînd întorsătura lucrurilor, duce numai de cit pe oameni la Savatan, unde primiră pîne proaspătă 9 supă caldă. Din nenorocire, nu îndestul de nume­ roși sau îndestul de conștienți, soldați! mr se simțiră in stare casă reziste mai mult și afacerea se termină prin scuze din ambele părți. Cazul acesta, care-î de­ parte de a fi izolat, arată că «inferiorii», cmd vor, Put să fie stăpâni. Ie bine să ne dăm samă de asta. Belgia, ne aducem aminte de guarzii din Aucari, de o mulțime de ori, ridicară armele, ainelllnțîiidu-si foarte serios pe comandanții lor, băgați în JPariețî. Nu de mult, orașul resună chiar de cîntecele Or revoluționare. , Strasburg, în timpul unei manevre recente, pe a urechea unui colonel șuerară trei gloanțe, ceea-ce cît ie™ de iubit. De alt-feliu, cel puțin o treime, îr? ,ofiter*i unei armate, ar trebui să-și dee sama, ca-s r atît de detestați, în cît Ie sigur, că, la caz de agi*le» îeî se vor coborî în mormînt, pentru a se urca 101 la ceriu, înaintea vrăjmașului, O mulțime de soldați francezi, germani, elvețieni, mi-au făcut ast-feliu de în­ tăriri, și nu-i nici un cuvînt spre a ne îndoi. Să ne aducem aminte că, în Italia, în timpul răs­ coalelor foamei, din Maiu 1898, o secție de 30 de pe­ destrași, trimeasă într’un sat, se uni cu plebea răs­ culată, în contra stăpînirei. ~ 'Cine nu-șî aduce aminte, cum-ca în timpul Comunei, în Franța, mai multe batalioane luară partea federa­ ților, între altele batalionul 248, care, sub direcțiea prudonistuluiLonguet. construi baricadele din pieața Panteonului ? La Dunkerqne, la începutul lui 1901, soldați! se ab­ ținură de lâ orî-ce manifestație protivnică greviștilor și refuzară să tragă, după pilda dată de un sergent. La Creusot., tot în acela-și timp, pedestrași, cu giberna îțnplută de cartușe, fură înghesuițî în vagoane și porniți cătră mină, ca niște gardieni ai capitalului. Dar, cînd ajunseră la locul de «operație», mici bile­ țele sburară în aer. Lucrătorii în greva, cetiră în Iele aceste: «Frați de mizerie, să nu vă fie nici o frică, Sîntem cu voî. Avem să tragem în aer sau nu vom trage de loc». Regimentul primi un contra-ordin și trebu? să se întoarcă numai de cît la cazarmă. In timpul din urmă, aproape simultan, în regimen­ tele 38, 99 și 101 de linie, alcătuite din rezerviști și tineri, oamenii au prins sâ-și dee samă de rolul prost, înjositor, pe care ierau aduși să-l joace. Obosiți de îndelungate marșuri, pătrunși de-o ploae mare, jigniți de niște ofițeri înfumurați, un mare număr de soldați, un întreg batalion, din regimentul 38, îsi manifestă nemulțumirea prin strigătul de «Dimisie... Dimisie»... După care, Cui maniola și Internaționala fură cîntatv în cor: «Sculați, osîndiții pămîntului»... In Franța. Ast-feliu, iu locul resignatei și al pasivităței, s’a ivit gestul revoluționar. Soldați! proletari au apărat îndes­ tul această patrie, care ie patrimoniul «altora». Acum, aceștiea se ridică, pentru a-șijevindeca drepturile lor personale, pentru a-și afirma individualitatea lor. Două mijloace distrug armata, moi mult de cît orî-ce propagandă prin broșuri, discursuri, ziare sau cărți. Pe de o parte, rezistența individuală, care ie o calitate a spiritelor energice, rezistență care, după Tolstoi, consta în refuzul sistematic de a intra în cazarmă, unde te exercitezi la omor. De altă parte, rezistența in masă, despre care am dat cîte-va pilde, in fața căreia, «supe­ riorii» nu pot de cît să se plece. Ceea-ce îe, la urma urmei, un feliu de grevă. Față de asemenea fapte, izolate și colective, ade­ vărată propagandă prin fapt, a cărei ^contagiune ie sigura, stnpînitorii finanțe! și cei ai statului, vor tre­ mura de frică, sperieți de forța renovatoare. Jos armele, asta ie tactica pe care trebuie s’o punem în practică tot mai mult. Și vom ajunge neaparat acolea, instruind tinerii în senz antimilitarist, mai drept, curat omenesc, înainte de a întră în serviciu. Apoi, întinzîndu-ne propaganda în cazarmă, unde, cu toate grilele, cu toate zidurile și consemnele, scrierile noa­ stre libertare trebuie neaparat să pătrundă. Confederațiea Muncei din Franța, a și instituit gologanul solda­ tului, «le son du soldat», pentru a se veni în ajuto­ rul soldaților refractari. Să continuăm opera începută, și, grevele militare și grevele parțiale, se vor contopi în greva generală. Jos armele, jos târnăcopul. După ’FEVEIL, de D-ila Săvulescu. 1 i <1 ii �REVISTA 1DEEI 102 SOCIETATEA Trebuie să punem mai pre sus de toate reformele, naționale sau politice, reforma societăței, în direrțiea progresului. Intr’adevăr, de ce folos, de ce bunătate sînt, pentru individ, toate libertățile politice, daca apă­ sarea socială ii scoate sufletul în schimb, si il împie­ dică ase bucura de iele? Ori-ce progres politic, ieste si remîne o nălucire, atîta timp cît societatea ya fi pă­ trunsă de nemulțumire și durere pănă în măduva oa­ selor, cită vreme popoarele nu vor dobîndi pacea și nu se vor putea bucura cu sănjnătate de_ vieață, cîtă vreme emanciparea sociala nu va deșăvirși emanci­ parea politică. Nici o dată, în omenire, lupta pentru traiu nu s’a deslănțuit cu o mai mare furie, de cît din clipa din care asta s’a transportat, cu osebire, pe terenul moral sau intelectual. Nici o dată acțiune j-i distrugătoare, n’a lăsat mai groaznice urme. Din ne­ fericire, nervii noștri sînt, întru cît-va, tociți de obicinuința zilnică și de priveliștea necurmată a atîtor mizerii. leată de ce neegalitatea, lupta socială pentru traiu, nu ne mai atinge de loc și ni se pare tot atît de naturală ca și lupta cumplită și fără preget care se dă pe terenul naturei. In cazul acesta, uităm ce mare deosebire ieste între legea naturală, care nil îngădue excepții și care dă, de obiceiu, unei victime, o moarte fulgerătoare, neașteptată, și între lupta pen­ tru traiu, dusă cu buna știință, de omul care se su­ pune unor instituții, unor condiții omenești, cu putință să fie îmbunătățite. Desigur, aceste instituții, aceste condiții sînt pro­ dusul unor evoluții istorice, foarte‘asemănătoare cu evoluțiea naturală, și, libera cooperare a omului nu le poate influența de cît în oare-care măsură. Dar, cu cît omenirea înaintează, cu atît devine mai în stare de a înlocui asprimea condițiilor naturale, prin deter­ minări libere și raționale, cu atît poate și trebuie să se întrebe, dacă această neegalitate, această nedrep­ tate socială, pe care o vedem exercitîndu-se, aproape fără nici o stavilă, sînt fatale, sau^ mai mult sau mai puțin întîmplătoare, și,dacă nu s’ar putea să se reac­ ționeze, prin însu-și jocul instituțiilor sociale, împo­ triva urmărilor acestei stări de lucruri, urmări vătă­ mătoare atît individului cît. și colectivitățeî. A trebuit să recunoaștem din capul locului, că baza temeinică, nestrămutată, a politicei viitoare, trebuie să o alcă­ tuiască marele principii de egalitate și libertate. Nu-i de loc îndoelnic, așa dar, cum-ca constituțiea socială trebuie să se întemeeze tot pe aceea-și bază. Fără îndoială, ie încă foarte .inie numărul oamenilor, căror să le pară tot atît de vădită nevoea reformei sociale, ca și, a celei politice. Adesea, chiar printre politicianii liberali, se găsesc tocmai adversarii, cei mai înverșunați ai năzuințelor către o îmbunătățire socială. Cu toate astea, cine ar cuteza să susțină, că apăsarea și exploatarea ar fi mai puțin dăunătoare socialminte, de cît politicește. La întrebarea: Dacă [ie-carc om n’are, in momentul naștere!, un drept asupra tutu­ ror bunurilor materiale și intelectuale ale omenircl, și, in special, asupra acelor a poporului său sau a nației sale, cine ar cuteza sa răspundă prin un nu catctjoric ? Nimeni n’ar cuteza sa conteste acest drept, care, în starea actuală de lucruri, nu-i totu-și de cît o crudă batjocură. Așa, un oare-care, se naște cu o coroană pe cap, sau, chiar din leagăn se scaldă în milioane, l-a fost de-ajuns să respire, pentru ca să aibă în stăpinire, o mare parte din acest pămîot, pe care ne-am născut cu toții, și care ar trebui să fie, pe drept, patrimoniul comun al tuturor. Iei nici nu poate giudr;' și trebuie să-și aibă rang, bogăție, onoruri, stfinp trebuie să stăpîneuscă pe concetățeni..., Un altui * naște gol și sărac... u’are unde să-și odihnească Pa‘8.e Chiar păraîntul ce l’a născut, pare, a-1 privi ca uu □, 1 gunit sau un întârziat, le nevoit mai întăi să_qj ,r' bilească dreptul la o existență mizerabilă, îmhindu-și altuea, pentru toata vieața, puterea fizi..^ ? intelectuală cu care l’a înzestrat natura. Chiar în Co^ dițiile astea, și chiar sacrifîcîndu-și vieața și sănătatea' unei asemenea sclavii, societatea, de obiceiu, îl c ’ strînge, pe iei și pe ai săi, să, duca vieața cea rna' păcătoasă. Iea le. impune, in mijlocul unei bogate u 1 blice nepomenite, chinul miticului Tantal, privită vecinie al ospățului' la care iei nu poate fi părtJ Exces de sărăcie și exces de bogăție,, exces de Oj și exces de neputință, exces de fericire și exces de mizeri , exces de bielșug și exces de lipsă, o științ» fabuloasă și-o ignoranță de asenienî fabuloasă, inuuca cea mai anevoioasă și desfătarea fără de nici o trudă toate feliurile de. frumuseți, de străluciri și cea maf adîncă înjosire a existenței, și a ființei. Acestea sînt trăsăturile caracteristice ale societăței actuale, care prin mărimea contrastelor, întrece cele mai grozave timpuri de apăsare politică și de sclavie. Pe fie-care zi, tragediile cele mai mișcătoare, rod al acestor con­ traste, se petrec, în fața ochilor noștri, fără ca noi să le putemjpreveni, să nu se mai repete. Așa-că, sîntem nevoiți să constatăm, cum-că, pe fie-care zi, pe fie-care oră, o mulțime de oameni, lipsiți de cele mal trebuitoare viețeî, se pierd, cu încetul sau o dută, pe cînd, alăturea de iei, partea mai bine favorizată din societate, înoată în bielșug și mulțumire pe cîntl pro­ pășirea națională a luat un sbor necunoscut. Să stră­ batem marile orașe din lume și principalele districte manufacturiere, și ne va fi de ajuns pentru a vedea, alăturea de mesele îmbielșugate și de stomahurile ghif­ tuite, foamea, cu ochii în fundul capului, îndurîndu-și tăcuta iei tortură, pentru a vedea, alăturea de toate feliurile de lux și de trufie, lipsa fără nădejde, ghemuindu-se, temătoare și amantă, într’un colț mohorit, sau, în prada unei adinei desperări, plănuind lucruri grozave. De cîte-ori, cu fărimiturile căzute de la masa bogatului, fărimituri neținute în seamă nici de cîni, de cîte-ori sărmanul muncitor n’ar putea să-și smulgă, de la cea mai grozavă moarte, copiii flămînzi și în­ ghețați. Cutare felin de mîncare, pe care îl refusă cu desgust stomahul ghiftuit al unui mîncăcios, ar fi M deliciu pentru un om care mînîncă ca să și astîmpere foamea. Cît se atinge de hrana intelectuală, de plăcerea inte­ ligenței, repartițiea ie, ieară-și, întru atît de nedreapta, în cît, adesea, cea mai mică părticică, din cele ce i-s date unui sus pus sau bogat, ar face fericirea unui spirit lipsit de mijloace, dar doritor de-a cunoaște, și poate că ai- fi de-ajuns, ca să-î arate o țintă mai bună in vieață. Cîte talente, cîte genii dorm poate, în gloata, îm­ piedicate de a-și lua avîntul cuvenit, nevoite de-a trage plugul mancei zilnice, pe cînd pe scaunul potentatu­ lui, pe catedra științei, se răsfață incapacitatea și gustimea de spirit. Cită sete intelectuala și fizică «'• P astînipărată, fără nici o anevoință, pi~in o împărțire cu viincioasă a proprietuțcl și a educației. Cum ar l>ilt mînca și învăța cu toții în voe, ducă atîția oameni munci numai pt.ntru unul singur sau pentru cîți-vft‘ . Toate aceste neegalități, toate aceste monstruoz^ tați, trebuie, după cum am zis, să le punem pe luptei sociale pentru traiu, luptă necondusă încă ' rațiune și dreptate, și menținută, cu osebire, de nenumăratele acte de apăsare politică, de violența» despoere, de cmerire, cari1 umplu istorieu trecuta HEV1STA IDEBI ; cari par, în ochii spiritelor neluminate ale oontim’oranilor, o consecință inevitabilă a mișcărei sociale, qtnreii socială a.timpului nostru, repartizarea actuală. nroprietiiJțw, nu's> ^uPn cum cred atîția, nu-s numai ‘eziiltateJe evoluției naturale,, ci o înlănțuire de îmnreiui’ări și de cauze, printre cari, munca cinstită si ■îrffiiința fie-cărui uu jucat un rol important, neuresit j n? totu-și, în general secundar. . U ? ’ ' Iu locul vechei violențe politice, se ivi o furie de npăsare și exploatare socială, avînd ca singur scop je a te îmbogăți, a poseda cît mai repede, în paguba ultnra, Și, nedînd îndărăt, pentru a ajunge la scopul ftcesta, de la nici un mijloc, pentru a întrece .și vătăina pe «Iții- Se înțelege de la sine, că cri cari au fost. întrecuți sau atinși, se opun, prin toate mijloa­ cele, prin înșelăciune sau violență, cu toate că, dată neegalitatea puterilor, li-i foarte anevoe de dobîndit jzbîuda. Cumpătarea, mila, sînt tot atît de necunos­ tuturora contra„ cute, de. obiceiu, în acest _riizboiu, al ... ... . tuturor, după cum îe în r"’---’ natural. ’ TIe, *.într’’un ruzboiul, feliu, o fugă generală, o g goană universală, în fața fricei de sărăcie, de mizerie. ’Vunei asemenea fugi, cea ini‘i mare parte abîea fibiea dacă dană pot nnt arunca nrnnr.^ o 0 p_ privire de milă, foaite rar dacă pot întinde, o mină , de ajutor celor ce. cad pe cale. Furtuna se deslănțuește,, cu o furie oarba, asupra nenorociților, .asupra celor, ce cad, și strigătul de luptă generală ieste: {Scape cine poate, cadă cine trebuie, să cadă. , ; L. Buchner. 108 idoli efemeri. Respectul trecutului dă idolii.că moștenire prezentului. ’Raț’udeă, fiind supusă dogmelor, individul ie fasonat pentru servitudine. Tradiție, religie: prin astea s’a pierdut libertatea... Trebuie să fie respinse. .Știința, din potrivă, învață a iubi adevăru’,. Dînsftj. aduce toate acțiunile omenești la legilenaturei.Dmsa ' denunță nebuniea societăților, organizate pentru iz*, bînda celor mai tari. Dînsa ,îe forța care 'introduce, lumina în spiritele aservite... Trebuie răspîndită. Ideea ie suverană. Din omul cel mai păcătos, iea face egalul celui mai îngînfat puternic. Iei o supune la cercetare, ,p critică, își bate joc de iea, ;O omoară;» Ori-cît și-ar-îinulți. societatea legile, jandarmii, pușcă­ riile, caznele,, iea va remînea pururea, necontenit,;chiar dacă lumea ar trai milioane de ani, milioane, de vea­ curi, va.remănea.,dezarmată în veac, împotriva Ideeî. Ideea trebuie să fie singura regulă a o inului liber... Trebuie, șușținuta. • . , , .. ; .Forța ie marele npstru vrăjmaș. Iea ie negarea inteljgepței. Dîpsa reclamă, din partea colectivităților, o ascultare pasivă și absolută. Iea le-o impune prin vio* lentă, în. disprețul drepturilor înăscute, cari ar trebui, să: facă pe individ invulnerabil, sacru. Forța ie întru* pareai crimei... Trebuie combătută cu înverșunare. . Fie c’ar fi împodobită cu scule strălucitoare, cu pene, cu cruci, cu galoane, forța rămîne vrednică, de dispreț. Serviciul patriei nuri , pici o scuză. Â-ți .întrebuința vipața, pentțu a. pregăti omorul semenilpr tâi, ie o ne­ cinste adusă omenire!.' Ie meserie de călău. Și, care ctfiițiian'' s’ar făli, să fie călău? cPatriea:>,,nu se .înalță prin hecatombe,; prin movile de cadavre. Adevărata iei glorie și?o trage de .la savanți, de la cugetători, de la artiști, de la educatorii tinerime!, Cea mai mi<ă Urăsc societatea. Iea ie, triumful hipocrizieî, al vio­ descoperire, are mai .mult efect .de cit cea mai for­ lenței, al minciunei, al crimei; Fariseii și prevariea- midabilă bătălie., Cel mai mare cucerii or, ie mai puțin torii sau șarlatanii,. o cîrmuesc, împotriva ori-cărui vrednic de,.stimă de cit cel mai obscur plugar. Mibdrept, împotriva ori-cărui adevăr. Isus, ie țintuit, în-i- țarismul ie o. instituție nefastă,‘vătămătoare progrvpublice, libertății... Trebuietr’însa, pe < ruce, în toate ziltle...Trebuie s’o distrugem.i. sului,, vătămătoare liniște! , primat, restniiS,--anihilat. -, Societatea ne iea totul, ne dutorește totul: noi nu-i suprimat, re$țrîns, ?-anihilat, A nu se, respecta nici sabiea, nici toga, și, tot. așa, datorim iei nimic. Pactul social ieste o amăgire. Iei j‘ ~ , .rrș-rdin.telri sau redingote parlamentarului, ni se. impune, prin forță,.de cum deschidem ochii pană nici h.™."' haina “președintelui Iu cea din urmă suflare. II acceptăm din ignoranță. să se respecte singură «Rațiunea, Conștiința^ Ideea». Numai cu chipul acesta va veni mântuirea.. Soldatul II îndurăm din lașitate... Trebuie să-l sfășiem. După cum nu sîntem răspunzători de greșelile, pă­ îe servitorul forței: noi îl .desprețuim. Magistratul ir, rinților noștri, tot așa nu sîntem răspunzători de su­ executorul răzbunărilor societăței: noi nu recunoaș* punerea lor spiritului de sclavie. Afară de afecție, dacă tem unui om dreptul;să-și judece, semenul. Parlamen­ au știut să o merite, n’avem să le păstrăm nici un tarul. Ie șprvițoru} patimilor, oarbe ale mulțime!: nir’I sentiment, care să fie- de natură a ne înlănțui,. a ne nu putem să pp împăcăm cu asemenea lași. Președinr reduce, A împărtăși anumite opinii,. a practica o tele. țe sluga poîiticiunilor: reprezentîndu-i pe iei^ și, anumită religie, fiind-cu părinții noștri au avut apli­ tot 6, dată, shijindu-i, iei întrupează cele mai josnic.^ care s’o facă, asta ie pur și simplu ridicol: cu mult patimi ale lor, în vreme ce, pus în culmea^ erarhieî mal grav ar li să îndurăm jugul social, fiind-că l’au sociale, iei personifică crima socială... Trebuie să,dis-r prețuim asemenea oameni, pentru a ne. deprinde mai îndurat și părinții noștri... Trebuie să-l scuturăm. ■ J^J<i io «-m *<■ V liberi, 1>1« .*.«•?' rî Născuți trebuie cisă trăim r*n ca mmPni oameni liben. bine .sa ne scutim de iei. ■ omlnateaza’ «Bile sînt sini lanțuri. lanțuri. îndreptățiri îndreptățirea lor ar fi, să ne apere Acești onmem, s,nt cei can profit» Legile ------apasă. .Iei Iei ne îpșală, ■npotriva bunului plan ipșata, ne pradă, pe așasyueaza împotriva plac al apăsătorilor noțtr.. noștri. Inse, cari apasa. fura nici o teren lor arbitrară arbitrara ie rodul societăței... societăței. lei sînt smț ceea fura nici o nedeanaă pedeapsă, iei iei nesocotesc nesocotesc orî-ce orî-ce lege, lege, de de U la tarea “nnnistru “nistru pănă pănă la la lel ’ mal nemeruio funcționar, fără ca ce-I societatfia. Și, ce-i face .societatea. Ș.i, cum iaceasta nepoate. țW cel mai nemernic funcționar, fără ca cit prin'nedreptate și prin minciuna, iei se unesc pu­ V—' • - • -’--1 vte-un magistrat să poată avea curajul, să aplice vre rurea, împo.triya dreptâței și împotriva a^levarplui. De una în contra lor... .Trebuie Trebuie să le suprimăm. C ' " TIndividul, ” Omul liber, ieste virtuos din firea lui. care aceea, a-i combate pe iei, ie a duce razboiu îpipotrna societăței, ai cărei sprijin direct sînt: ie un bun mdqit, nu mi ie virtuos de cît de frica jandarmului, ie cel mai Asț-feliu, oamenii. independenți, nu trebuie sa stee.ia rau criminal. A MOl-UlUU asculta XCMBA»..* numai de conștiința ta, tara cumpene, cînd se , întâmplă să isl^ucnșasca •,vye-un .Iiu], XI —, 8u te gîndesti la prescrierile speietăței, ie cea mai sa gîndești societăței, conflict .între spiritele libere și susținătorii autorității. mare virtute. Conștiința trebuie să fie singurul in- Revoltați, prin rațiune șau prin temperament,, trebuie ‘leinn al faptelor noastre. Dînsa se stînge. sub greu- să se pue alăturea cu spiritele libșțe, mai,pre suș,de “tea tradițiilor, prejudecăților, sofismelor... Trebuie s o forțele sociale: ceeatce însamnâ, ceitit.uainpți de,a 1 n,r“m’ s’° luminăm. , servi, omenirea, dreptate», forța revoluționară. , t ]radiție, religie, izvor de greșală, școală de robie. , , - ' ■ • H. Leyret, -? Adorarea zeilor, dispune popoarele la respectul unor , | ! J/îai pre sus Os Jorțela sociale i i H ■i I �,REVISTA IDEEI 104 106 REVISTA IDEEI ELITA FEMEILOR Iti societatea noastră, zisă civilizată, femeea ie foarte decobsiderată. Ceea-ce constitue o mare și trișta ne­ dreptate. In toate timpurile, soața a fost supusa băr­ batului, ca și cum acesta ar fi fost de-o obirșie su­ perioară. Această superioritate nu furată, bărbatului asupra femeei, ie una din acele, banalități ce stapine.se încă o mulțime de capete. Și nu trebuie să contenim de a combate asemenea greșală, care' ie tot atât de stupidă, ca și acea ce face din Papă, un fehu de Dum­ nezeu pămîntesc, ca și acea ce face un Tot, dm cele trei elemente neexistente, cari ar reprezenta, fie-care, cîte o divinitate. . w Dar să rie întoarcem la bărbat. Acesta, nedindu-și samă de rolul său înjositor, în loc să se unească cu tovarășa lui, să sfarme lanțurile ce-i încatenează pe amindoi, bărbatul, rob al altor bărbați, n’a găsit ni­ mica mai bun, de cît, să se facă, la rîndul lui,’stăpîn, stăpînul tovarășei sale de mizerie. Ast-feliu, în timp de secole, bărbatul și femeea, nu numai că n’au lucrat împreună la salvarea lor comună, inconștient, chiar au întîrziat această salvare. Cu toate astea', evoluriea și-a urmat calea iei înainte. Și, cu cit bărbatul, liberîndu-Se tot mai mult din ignoranță, a devenit mai uman, cu atît femeea a devenit mai liberă. Să vedem, acuma, în ce constă actuala independență a femeei. Să luăm, bună-oară, Franța, nu de alta’, dâr pentru a arăta, că în democrațiea acestei țerî, unde poporul se crede suveran, unde totul se crede că se face după voința mulțime!, mulțime! bărbaților, se în­ țelege, să luăm această democratică țară, și vom vedea, că femeea, în virtutea moravurilor și în virtutea legilorj cari nu sînt de cît răsfrîngerea moravurilor, vom vedea, că femeea ie pururea sub stăpînirea directă a bărbatului. Pare să fie un vis. Inse acolea, din neno­ rocire, visul'și realitatea se confundă. Ceea-ce dove­ dește, pe lîngă altele, că, dacă Franța ar merge în ca­ pul civilizației, precum de obiceiu se zice, apoi lumea ar fi departe de-a fi civilizată în adevăratul înțeles al cu vintul ui. Cît t mp prejudecățile și superstițiile vor înlănțui omenirea, femeea va fi mult mai nefericită de cît bărbatul, și va fi cu atît-mai nefericită, 'cu cît vă'sta în nemișcare. Dar, ceea-ce ne raîngîe, ie că vedem mișcarea femenină crescînd neîncetat și propăgîndu-se. Femeile, apostoli aî cugetare! libere, femeile însetate dt- independență, nu cer numai să fie egale bărbaților: iele năzuesc, din toate puterile lor, cătră emanciparea definitivă a genului omenesc. Iele' se contopesc cu bărbații, pentru a cuceri viitorul și împotriva'trecutu­ lui. Șî noi, slăvim cu atît mai mult această elită, cu cît ne dăm sama bine, cîte silinți i-a trebuit, să ieasă la lumină, din bezna cea adîncă. Da, femeea nouă'iese din întunericul trecutului. Să nu cătăm să facem ab­ stracție de trecut. Ori-cît de dureroase ar fi amintirile ce dînsul le trezește, să le împrospătăm, fiind-că, din nenorocire, în multe capete a mai rămas din iele urmă. Vfîiid-nevrind, sîntem, prin atavism, moștenitorii trecutului. Acesta se manifestează în noi, în cele din­ tâi fapte ale noastre, și iei ie acela care-i motorul tu­ turor mișcărilor inconștiente săvîrșite de mințile înguste și strimte. Adevăratele inteligențe, ajung să se scu­ ture, să se emancipeze curînd, de rămășițele trecu­ tului, cu toate-că, pentru emanciparea aceasta, ie neyoe de un concurs de împrejurări priincioase, sau, mai bine, de un mediu apropriat. Mediul care învălue femeea,urmînd legile transformismuluilucrurilor, tinde, ai» ce în. ce, să o susție în lupta-i pentru emancipare. Viea dorință, de a ajunge la nivelul bărbatului ” născută în femee. Ne întrebăm acuma, dacă L,leîl)' dorință i-ar fi venit, dacă ar fi adevărat că'hu8^ i-ar fi destinat iei un rol secundar. Mai mult, g’u tatat, că femeea, a devenit, de cînd educațiea a ț s* put a deveni aceea-și pentru ambele sexe, a dev din ce în ce mai destoinică pentru cercetările stracte, speculative. ab' Aceste date, ne face să afirmăm, că va veni 0 poate nu tocmai depărtată, cînd femeile vor avea Zi, bărbații, aceea-și putință de cercetare sau de ’ ca și Createîn abstract, țintă pe care nu au putut să o i pană acum, cu toate că au avut facultățile necesi cari înse n’au fost destul de desvoltate. Totu-șf 'are, t&. bloul acesta are o umbră, umbră care vine de-acof* că, dintre femeile înclinate cătră ideile nouă, sînt une?’ cari nu au deplină' conștiință de rolul lor social. î)6 ce? Să luăm cazul unei fentei, cu spiritul deschis 'do 6 trinelor înalte, diir o femee cu cultură de mijloc. Ca" zul acesta, din nenorocire, ie cel mai des, pentr'u-câ' afară de aceea că educațiea dată fetelor a rămas destul de necomplectă, nu ie îngăduit în totdeauna fetelor du muncitori de a lupta împotriva ignoranței. Intr’adevăr bună-oară, acest escelent Stat-Providență, acest dă­ tător de toate bunătățile, nu refuză iei oare, fără de nici o milă, nu refuză iei pînea inteligenței cui îi fin. sește pînea materială? Și de ce să lipsască cui-vaplnea materială, cînd lîngezește atîta avuție ? Cu toate măsurile luate, cele mai adesea, de cătră instructorii femei, oare-cari licăriri de adevăr, la în­ ceput foarte palide, au purces să lucească în crie­ rul iei fraged de copil. Apoi, încetul cu încetul, desvoltîndu-se judecata-i, a prins să între în luptă cu dogma, Știința cu Religiea, determinismul cu fanatis­ mul religios. Devenind, după aceea, femee, își dete samă deplin de nedreptățile sociale, și, mai cu samă, de nenorocirile sexului său, și vru să lupte împotriva stărei aflătoare de lucruri. Dar, fie că întîlni împotrivire , din partea a lor săi, împotrivire pe care n’a putut s’o învingă, fie că nu s’a priceput cum să se scutească de influențele unui mediu rău,1 femeea nu s’a înălțat, din pricina șovăirilor conștiinței sale, nu s’a înălțat atît de sus, cît ar fi,trebuit. Pe de altă parte, ie constatat, că. un spirit, ieșit abiea din neguri, cu greu se poate orienta în cotro să apuce, după cum ochii întemnița­ tului, abiea ieșit din întunecoasa-î celulă, cu greu se pot obicinui cu lumina vie a zilei. Cu toate astea, ar fi cu desăvîrșire nedrept, de-a zice, despte femeea de astă-zi, cum-că n’ar fi în stare să-și îndrepteze cu­ getările, ideile și sentimentele, cătră acela-și scop. Sarcina iei, nici vorbă, Ie mai anevoioasă, fiind-că in­ fluențele încunjurătoare tind, aproape pururea, să ni­ micească, la femee, urmările silințelor ce face cătră cătra progres. Aceasta să nu se descurajeze înse. Să meargă, din potrivă, fără a șovăi, pe calea emancipare!, Pe care a apucat: Să calce îp picioare toate prejudecății0» ori de ce natură ar fi, să iubească simplicitatea, să dis^ prețuiască adulările trecutului, cari ne amintesc de timpuri prea-întunecate. Femee, cată de susține viitorul cu bărbăție, și Pă­ șește cu noi, egalii tăi, să cucerim timpuri apropiat0» fericite. . , SoABE. Rugam pe abonați? noștri, cari n'gu primit vierile, să ne înștiințeze imediat, înaintându-ne tot o da > abonamentul, tot? cei neachitați. Revista Idcei: io, striida «purilor - Bucuri Răspuns la Plebiscitul Nostru Dragă Mușoiu, oară, leu socotesc de întemeiate spusele prietenului din Buzeu, cum-că Prefectul, yoește sâ nu i se mineze cum-va județul, de idei umanitare, dînd ordine în consecință. Acuma, înțeleg de ce, cu toate greutățile ce le întimpini în întreprinderea Revistei, iești totu-șî atît de senin în tot . ce scrii. Ie muza, ie Sorina, ce te vrăjește cu focul dragostei iei, îndepărtîndu-ți negurile cari be­ at copleși și ți-ar întuneca mintea. In privința chipului celui mai nimerit, întru încasarea abonamentelor, ieată părerea mea: £)e oare-ce, printre cei ce nu și-au achitat abona­ mentul, cătra Revista Idee?, pană acum, sînt mulți, cari deși au buna-voință de a plăti,, totu-și nu catadisesc sflU chiar h-y neindamînă să- facă un mandat, ori, ceea-ce Ie mai de crezut, așteaptă venirea vre unui încasator, obicinuiți fiind ast-feliu, poate, de la alte publicații periodice, pentru asta, camarazii, de prin deosebite localități, să ceară, de la redacție, lista de cei de prin cuprinsul lor, căror li se trimite Revista, mcrgînd la fie-care în parte, pentru a-i încasa. Toț o dulăi ar putea să facă abonați noi, să plaseze broșuri și să ceară numerile revistei înapoi, de la cel rău năraviți, cari vor să se foloseascăă degeaba, de-o publicație, la care se cheltuește nu numai nai bani, ,Ai ci,'' atîta simțite, atîta muncă și vieață. S’ar mai putea pune, în serviciul Idee?; lin camarad sau doi, dintre acei așa ziși devotați, cari, sau își pierd vremea, prăpădindu-și și vieața, în stăruința vre unei zadarnice diplome, sau lîngezesc, pur și simplu, fără, să facă nimica, nici pentru dînșii, nici pentru cauza, de care se . tot fălesc, că sînt împătimiți. Aceștia, ar lua-o în cele două părți ale țerei, mergînd, din oraș în oraș, din sat în sat, cățînd să încaseze ‘pe cei rămași în urmă, să facă abonați noi,.plasînd, pe la librării Și pe hi abonați, din suma publicațiilor hostre, cari, mulțămită activităței celor convinși, așteaptă resemnate, în rafturile depozitului din Epurilor, așteaptă vre un Mesia, spre a le insufla celor săraci cu duhul, pe cari, prietenii lor i-au dat uitărei, lăsîndu-se în prada ne­ păsare! și lîngezelei. In aceeh-și vreme, vor îngriji, să iee, cu stăruință, socoteala, de pe la librării, de publicațiile depuse odinioară. Și, ca un încercat pe calea asta, voiu ținea să dau oare-cari indicii. Camarani «voiajori», vbr avea un îndoit folos, dintr’o colătorie cu asta. Vor fi mulțămiți, că și-au îndeplinit o bună datorie cătră Idee, și apoi, își vor simți spiritul mai plin, ca urmare a atîtor privelișinoi văzute, a atîtor fapte, moravuri, cunosculite, îh-­ și a atîtor prietenii cîștigate. Vor căuta, ca toate în casările, dintr’o localitate, să le și expedieze la Revistă, oprindu-și, la nevoe, numai pentru costul biletului de tren, pănă la noul punct,' unde ar trebui să meargă, pnstrîndu-se a ținea o socoteală exactă, de toate resur­ sele mișcărti. Cît despre găsduire, vor întîlni atî ea bune-voințe, cari să-i ■ primească c’o dulce prietenie, pe care nu vor uita-o nici o dată. Le voiu luai spuite, a se feri cît mai mult, de cercurile unor palavragii, tari se dau drept prieteni, cari, înse, de 'fapt, n’au cercetat nici o broșură măcar și cun pururea n vor antrena de la treabă. , . , . ■ Toate astea, iubite Mușoiu, le spun, din încercarea ce am făcut-o, în vremea cît meisei prin Moldova, intru chUger-ia^ab- namen*el0Ă.’ b^^Xită avu fn'ln=”’iCa ata'ieîar“’ ^0?1 m nm o exneriență făcută si iei ?acn a'tul întru aceasta, ? Ș fi mai în stare, de cit on-ca^ ~ > fnsu-nri, daca acuma, în loc sa zbor ^’P^^^nutincios, de Pnn toate unghiurile țerei, stau ca un nvpi dau numai la sfaturi, tu știi de ce, știi jte o care mă găsesc și care mu zugium» l - » P du-ma de la ori-ce activitate, _ sacațuindu-ma, acum ln urmă,.pănă să-mi stingă însa-și vieața. Revista, n'am primit-o de cît pe cea triineesu a doua Din inimă, I, Neagu. Meteleu, 3 Haiti, 1902. Cum îți faci caiea • Stăpînnl unui castel, ieta o dată unul din cei Arabi pe cari îi numim bandiți. Dar iei făcea, une-ori, și fapt.e bune, printre o mulțime de rele. Fura nemilostiv, și tot o dată dădea cu niînățargă. întreprinzător în acțiune, destul de blînd îh 'relații, necumpătat la masă, vesel în necumpătare și mai. cu samă cu inima deschisă. Zadig, îi plăcea dînsului mult. întreținerea acestuia, tot m ii însuflețită, făcu să ție, o dată, masa, cam mult. In sfîrșit, Arbogad, îi zise lui Zadig:- «Te povățuesc, ca să te bagi la mine. Tot ce ai fiice mai minunat. Mește­ șugul . ce-1 am, nu-i rău, și, într’o zi, ai putea să ajungi ca și mine». «Aș putea, inse, să te întreb, zise Zadig, de cîtă vreme ai d-ta acest minunat meșteșug» ? d)in cea mai fragedă copilărie, făcu Arbogad, mă tocmii sluga la un Arab iscusit. Starea-mi iera nesuferită. Ieram desperat, văzînd că, pe toată fața pămîntului, care aparține tuturor oamenilor, soarta nu mi-a păstrat și mie o bucățică, a mea. îmi mărturisii necazul, unui Arab bătrîn,, carele-mi zise: «Fiule,, __nu .prăpădi răbdarea. , . Iera o dată un'fir de năsip, care so tînguea, că-i o fărîmă nebăgată în seamă de nimeni, uitată în deserturi. r-Usu.-* jPeste un număr de ani, ajunse diamant, și acum ie ___________ i..r 1 cea mai frumoasa podoabă din coroana regelui Indiilor». Această vorbă mă mișcă. leu ieram firul de năsip și mă hotărî! să ajung diamant. îmi luai vre-o cîți-va tovarăși și mă apucai de prădat micile caravane. Astfeliu, făcui să se șt?argă, încetul cu încetul, deosebirea care iera între oameni și mine. Imî aveam și ieu partea din bunurile liimei acesteea, și chiar îuî despăgubit cu prisos.' Fui foarte- băgat în seamă și devenii magnațbandit. Palatul acesta, îl dobîndii prin fapt; Satrapul Si­ riei, voi să mă deposedeze.Inse.ieram prea bogat-, casămă tem de ce-va. Dădui parale satrapului, și, prin mijlocul acesta, îmi păstrai și castelul și-mi mai mării și domeniile. Fui chiar numit strîngător al tributurilor, pe cari Arabiea Pietroasă le plătea regelui regilor. îmi îndeplinii sar­ cina de de strîngător, sterham dur nici de cum pe cea de plătitor. Marele j 1 desterham, din Babilon, trimese acolea, in nu’ ’ '■ iar, un mic satrap, ca să mă spînzure. me e rege ui a oa i Omul acesta, veni cu ordinul, ce avea, lucru despre care ieram înștiințat. Pusei să se spînzure în fața-î, cei patru < inși, ce-i adusese cu dinsul pentru a-mi stringe juvățu’h După aceea,’îl întrebă!, că*ce folos put-a să-i aducă însărcinarea de a mă spînzura. Iei îmi răspunse, că plata lui putea să se urce pănă la trei sute de piese de aur. Ii arătă! vădit, cum-că, cu mine, avea de cîștigat mai mult. II făcui sub-bandit. Astă-zi îe uuul ’diQ cei maî bogațL Daoii ma creaîj ttî izbuti ca o dat„ n,a {ost UQ timp maî b|in de priidat} * d Moabdar a fo6fc ucis de cind domnește zăla ÎQ BabilonSo. • VOltairIj. ---------------- ii i II I 1 V 1 ' i I VT ill I i 1 �REVISTA IPEE1 106 REVISTA JTjEEI Espozițiea pictorului jtfarinescu Pentru a judeca în deplină cunoștință de cauză și mai ales pentru a pricepe și a gusta operile unui artist, nu le. nici cum destul a te’ duce să-i vezi expuse lucrările. Marele public, adesea-on, rău format în educațiea sa artistică, neavînd nici o indicație asupra artistului, asu­ pra idealului si a educației sale, daca din intimplare svonul public hu-1 recomandă, vorbind de România, ca a văzut Parisul si-i ucenicul cutărui maestru, daca fisionomiea si costuniul nu-i sînt originale și galante, atuncea, omul artei Ie condamnat cu producțiunile Sale cu tot, orf-cit de geniale ar fl acestea, și condamnat cele mai adesea pe vieață. Nu-I dar de-ajuns a avea mari predispoziții artistice, multă energie si putere de muncii, mult devotament și o aprinsă pasiune de artă, ci trebuie de a mai avea și norocul de a te înțelege publicitatea, presa, oamenii de litere, acei ce influențează asupra opiniei publice. Arta nu poate trăi fără publicitate. Operile de artă, mai mult ca pri-ce, fiind niște simboluri, au absolută nevoe, Iele inierpretînd natura, să fie la rindu-lș, interpretate, pen­ tru a fi înțelese si gustatei Se știe că, obicinuința ie una diii marile puteri ale civilizației și ale progresului. Obicinuința ieste aseme­ nea o mare prietenă a artei. Pe un artist poți să-I vezi;! lucrînd, să-I vezi expuse producerile și să nu ai obicinuința a-1 gusta: îți ya ră­ mânea indiferent și vei trece peste dînsul, nedreptățindu-1 și pe dînsul și nedreptățindu-te și pe tine. Ciți artiști' celebri n’au suferit această nedreptate, acest dispreț, această indiferență, pană ce, cu mult mai tîfzm, s’a recunoscut marea valoare a bperilor lor. Un Tiirner, putea rămânea pentru vecinicie îngropat in uitare, dacă marele Ruskin nu-1 scotea la iveală. Fără un William Morris și Ruskin, poporul englez ar fi con­ tinuat încă a fi cel mai rece și mai disprețuitor de artă, precum fusese in trecut. Ci; e nu știe cum .un Milles, un Corrot, un. Courbet, un Th. Rousseau, la început nu Ierau nici-cum admiși în exp'Z;țiea oficială. A trebuit timp și publicitate, ca ope­ rile lor sâ fie apreciate la justa valoare. Lumea se teme de necunoscut, nu se încrede în ceea ce n’u mai văzut, îi place ceea ce-I ie recomandat. Ori, talentele originale sînt tocmai, prin firea lor, note noi, de aceea au de luptat cu nepăsarea tuturor. Am un exemplu viu și de actualitate înaintea-mi: Ar­ tiștii noștri mal vechi, și o mulțime dintre contimporani, cari, prin răul funest d’e care Sufăr micile națiuni, de, a imita in toate pe cele mari, artiștii noștri, fac, aduc și prezintă societățel românești, numai exerciții de școală, copil și imitații ale marilor maeștri din Europa. Iei au obicinuit lumea numai cu aceste genuri. Și, deci, tot ce Iese din norma aceasta, fie orl-cît de original, de genial, nu ie luat in samă si nu ie valorat. leată cu ce piedici teribile, au de luptat artiștii ori­ ginali, proprii rasei, singurii în stare de a crea’o artă. Anul trecut, toată presa din Capitală, apoi cea din provincie și cîte-va ziare streine, semnalară aparițiea unyl artist nou, a unul pictor romîn, care a frapat în chip deosebit ochii tuturor, care a fascinat pe artiștii condeiului, care a plăcut tuturora, a plăcut mult, prin factura, prin maniera sa. Dările de seamă ale Presei, sînt un un adevărat imn, o sărbătoare a artei, o manifestație care a tinut mai mult de două luni ca să fi fost numai o iluzie. Ie vorba de expoziție» organizată în «Rotonda Ate­ neului», de pictorul Marinescu, un fiu de țăran din co­ muna Mălureni-Argeș. Peripețiile prin care a trecut acest om, pentru a ajunge să expună la Ateneu, se apropie și une-ori întrec pe acelea ale altor iluștri reprCzintanți al artei: mizerie,lupte, piedici, dificultăți colosale, deziluzii, dușmănii... Dar, prin toate trecînd și biruind, arta Iui s a purificat, împreună cu inima, voința si carac­ terul i s au oțetit, cîștigînd în fine convingerea ’că, ase­ meni încercări și ispite sînt un adevărat, purgator al artei și al talentului, necesare pentru a-i asigura rei mele si nemuriri1». u Marinescu Ie un artist în adevur singular. iesjlul totul din rîndul celorlalți. Consacrat esclus.. a’rteI nu se vede nici o dată în adunările colegilor săi, nici localuri de petrecere, nici pe strade, ci numai in a. ,n lier, cînd timpul ii ie dușman : numai in mijlocul natn rei, ori de cîte-ori vremea ie bună. Sentimentul fle rilK licitate, Ie cu mult mai puternic la dînsul. de cît la sarro, farmecul pitorescului, mai, viu ca la Renoir, pOp‘ ziea. mai pronunțată ca la Cazin, sinceritatea do artft mai energică ca la Lebourg. Un peisagiu, zice Amiel, Ieste o stare sufletească Apoi, peisagele lui Marinescu, prin ce ne impresionează iele, mai ales, dacă nu prin cele mai tăetoare stări sufli testi? Unele, șînt de-o tristețe si de o melancolie atj2 de’sugestive, că ajung cîte-va clipe, șa cazi sub înrîurirea lor. In de obște, locuințele sale țărănești, acele coșare -’e vite, acele pătule de fin, acele sloane așa numite, aceK portițe pitice, acele fetițe și copilași cari păicesc vitele în atitudinile și mișcările în- cari le-a prins artistul, S-Ui£ iresistibile. în înfățișarea lor. Pe cît de sumbre, de rpcl, de umede și de friguroase par tablourile sale de iearnă, că, văzindu-le numai, ai iluziea deplină a realităței, pe atît de vesele, de vioae de clare, de calde si de expansive de vieață sînt tablou’ rile sale de primă-vâră. înaintea lor,iești reținut fără voe ca înaintea unui lucru ce face parte din ființa ta intimă' din sufletul tău. Treci la tablourile de vară, pentru a vedea, de o parte, căzînd valuri oe lumină și de căldură. Simți, pare că, aburii ieșind din pămînt, ai ideea înăbu.șirel de zăduf, ca, alături, la umbra deasă a sălciilor sale favorite, dacă ie pe zăvoare și lunci, a fagilor,,dacă ie în pădure, să te răcorești, mulțumit numai văzind verdeață, curentul de aer și’provocarea ce-ți face locul ales de odihnii, Sînt minunate pilcurile sale de arbori răcoritori, livezile de iearbă, adumbrite de tufe de alun, aleele sale de mis­ terioși mesteceni. Se'simte mirosul finului pe cositurile artistului, se vede jucind căldura în aer. lear cînd artistul arată fur­ tuna apropiindu-se, un sentiment de teamă te cuprinde și instinctul de conservare ni se deșteaptă fără voe. Și ce dezolate, ce jalnice sînt toamnele sale, în căderea frunzelor. Cită poezie de tristețe, cît regret simțim după vara care s’a dus, după verdeața care a pierit. Ie ce-va din noi care pleacă, care se smulge. Marinescu arej înse, ca preferințe ale sale, tablourile făcute în apusul soarelui. Dînsul se pierde a picta cea din urmă oră a zilei, atunci cînd verdeața arborilor apare aproape neagră, cînd cărnurile devin albe, cînd toate lucrurile exprimă liniștea, și poeziea. Dar acele tablouri prinse dimineața, mult înainte de răsăritul soarelui..» De un farmec negrăit, de un senti­ ment profund ieste tabloul prins pe muscelul Cărbunele-, descris în Sultănica lui Delavrancea. Cu pădurea sa de mesteceni, cu crucea sa de piatră în drumul părăsit. Nu știu dacă proza literatului se menține la efectul.covîrșitor al tabloului lui Marinescu. Aceea ce voim înse, a st.abili aici, ieste raportul strîns, neseparabil, ce totdeauna găsim între vieața artistului și între arta sa. Arta, ie o amantă din cele mai absor­ bante, poate singura cea mai geloasă, cea măi esclusivu, care te cere întreg, pe tot momentul a te deda numai Iei, a lucra numai pentru dînsa, a trăi prin iea și Pan' tm Iea, a nu o vedea de cit pe iea și a-i jertfi iei to­ tul. Marinescu a făcut jertfirea aceasta. De aceeaop6' rile sale sînt atît de impresionabile, lele sînt izvorițe numai din inspirație» spontanee, luate, npma.I din na­ tură, din natura cu frumusețile sale stranii, sjllb_1wct’ neprihănite. Operile acestea, vor trebui- într’o zi. să iftc o întreagă revoluție în arta romanească, ca metodă, c manieră, ca inspirație. Iele vor trebui să impună ar.*j tilor reîntoarcerea la adevărata tradiție a artei, ca nici o dată artistul nu va putea să servească la domni: și artei și lumei profane... • O. D.-ArgSȘ* 107 5n jurul răspînDireî și confiscare! revistei aș avea, ca să trimet pe cel ce-njl dau prilejul să scriu, să-I trimet cu, bobocii miei la păscut, căci fot ie primă­ vară și îrumuseța verdeaței .de pe toloaca satului rateu desigur că i-ar ispiti. Vara scris, încă, mai mult de cît Domnului P. Musditr ciedeam. Voiu cercetă și vă voiu înștiința pe dată, fiind­ că, cred că am dreptul’și leu, ca toată lumea, să pri­ Trimet în murei, costul volumului de nuvele «T.rudi- mesc ori-ce jurnal sau revistă îmi place, și cred că voiu pi;. un leu, și mal trimet încă un leu si cinci, pentru și izbuti să mi se trimeatâ.• pe propiea-ml adresă. Nu u-nil mai trimete meft un exemplar, din aceia-sl «Trudi- poate să-I oprească nimeni, să nu cetească o publicație, tii", pentru o persoana, care crede, cum-câ s’ar compro­ pe cei prin mina cărora, trece, dacă-I pe mina lor, dar mite, de oare-ce- cartea va veni de la redacțiea Anei nimeni nu le dă voe s’o oprească, o dată ce du le ie reviste anarhiste. ' proprietate. Cit de curînd vă voiu scrie. leu, pentru-că n’am de ce mă teme, m’am oferit să servesc de paravan, pentru-că știu, că nu-mî va lua ni­ Mată 4 . Lucreția Bălânescu. meni galonul de la mîna, nici nu mal sînt în scoală, ca ȘerbăneștI-Zvorăștea. ’ • să mă tem de tunea vre unul neîmblînzit superior Aș don ca revista s’o introduc si in alte mini si-ml dau silința pentru aceasta, inse aici, cel ce-ar putea sacri­ fica cinci lei, abonamentul, sînt stupînitt de teama de-a nn se compromite... cetind... par’că ar ii în Rusia, să se teamă de spînzurătoare. Religiea, ieste iluziea care atribue lucrurilor, fiin­ Cit despre mine, țin să vă mulțămesc mult, pentru-că mi s'a prezentat ocaziea de a ceti și a-mi îmbogăți mintea, țelor și fenomenelor naturei, vedeniilor, faptelor, fa­ cu atît de frumoase și serioase lucruri. cultăților și conceptelor °mului, intenții, voință și per­ 7.902, Februar, 21. sonalitate... Formula asta îe foarte largă și tqt odată foarte precisă. Toate definițiile întră în iea. Dînsa do­ Am primit trei numere din «Revista Ideei, adică mină și îmbrățișează manifestările cele mai diferite Noembre, Decembre și lauuar, și de atunci nimic. Sîntem acum în April, și mu mir, cum se face dș n’am primii ale sentimentului religios, credințele și miturile, prac­ ticele și doctrinele. Dă cheea tuturor panteonurilor, pănă acum nimic. Atn ținut să vă comunic, aceasta, pentru-că se poate de la informa și confuza grămadă de superstiții ani­ prea lesne sa mi se confiște unde-va... Și atunci să știu miste, pănă la edificiile cele mai ingenioase și cele mai impunătoare, înfrumusețate prin artă și poezie, toate ce aș putea su fac. Aș dori mult să cunosc adevărul. clădite în gol, cu golul unei logice delirante. Iea are April 25. bunul, de-a prezida, zicînd așa, la întreaga evoluție, de Mi-ați spus,.să cercetez și apoi să vă scriu, El bine, a o însoți în toate coriturile, în toate abaterile iei, de n’am cercetat încă, și totu-și, vă pomeniți cu răspunsul, a-i caracteriza de asemenea toate fazele, împrejuiările, pentru-că n’am mai avut răbdare. cauzele și efectele, începutul și sfîrșitul. îmi închipuiam că trebuie să fie p cauză la mijloc, 1 Distanța pare mare între conceptele abstracte, întțe alta, și m’am hotârit s’o aflu. Cum te desgustă purtarea unor âst-feliu de oameni. Ce găsesc Iei oare, rău sau tipuri, categorii, universalități, cari mai stăpîueyc ra­ bănuitor, în a primi o revistă? Mi-am închipuit: Le-a țiunea modernă, și între nălucile evocate de cătră imadat de bănuit, au oprit-o, au cetit-o și apoi o vor tri­ ginațiea primitivă. Cînd, după ce am cules de la țară mete. Dar au trecut la mijloc luni, și nimic. Sărmană sau din colecțiile de basme, nenumăratele istorii de revistă. Și, cînd te gîndești, că poate ’șede unde-va arun­ strigoi, de areturi, de zine, de prevestiri, de vrăjitori, cată, fără a fi tăeată, pe’ cînd alții o’așteaptă atît. transmise din tată în fiu la toate popoarele pămîntuDar oare ce să-i facă su procedeze ast-feliu ? Sărmane iui, asistăm la oare-care Sorbonă, la vie-o dizertație trupuri. Val de capetele voastre. Numele D-v, zărit iu scolastică,. asupra nematerialităței sufletului, asupra treacăt, poate, s’a transformat într’o mare caua, bună esenței frumosului, asupra monadelor.sau numenului, de speriat copiii bătrîni. Numai așa îmi explic. Dar de ce tocmai, numai pe cei de-aicea să-I îngrozesc» păn nu ne vine în -minte de loc, cum-că o înrudire secretă într’atît ? Mii de întrebări îmi viii, la cari rine îmi poate leagă tdouă producte atît de diferite ale problemei ce­ respunde acum? Și-au.închipuit ca ideile dintr’o revistă, rebrale. Cu.toate astea, avem acolea două inele ale ca cea a D-v, să nu găsască teren favorabil ? Se poate. aceleea-și serii, punctul de plecare și capătul unui ac.eDar de. ce nu se confiscă, bună oară, atîteaalte gazete, hiia-și ciclu: în straturile adinei .ale ignoranței copi­ ce ar veni pe o adresă sau alta? Peiitru că,a ceti alte lărești, vegetațiile tenace ale animismului difus: în gazete însamnă a fi om la locul tău'. Și cîte nu mi se aerul mai rar;- în care rațiunea se aseuțește, chintemal părindează prin minte. Dar trec. De alt-feliîî, cred sențele 'reci ale animismului condensat. Deosebire dp că se mai întîmplă asemenea lucru și altora. Știu ieu - nu de ordin. Totul se leagă. Nici o întrerupere, ce-as arunca in fata celor de cari mă ocup, dată ar fi să dau ochi cu Iei.' De o cam dată înse mă mărginesc nici sj o desfacere ie continuitate în înlănțuirea aceiista. De la spirite la zei, de la zei la entități, purcede firul să-mi revărs indignarea aici. Voiu cerceta și cred cu voiu ajunge la oare-care .rezultat, rezultat bun sau râu, unei neîntrerupte- descendențe. Conceptele astea, se succedează fără să se distrugă și fără să se mai re­ pe care vi-1 voiu comunica. _. Ziceți, despre b :adresă în oraș. Asta mă face sa crtd, cunoască. Iele se tăgăduesc unele pe altele, pe rînd. c» însu-sl D-v, vă închipuiți, c», pe o altă adresă, revista Iea ascultați-le cum se anatemizază: Superstiții de­ mi-ar veni.Si ieu n’am făcut pănă actima nimic, care su-mi gradatoare, erezii, prejudecăți, ce-i de comun între însemneze numele si să mă facă cunoscut. Că cetesc, mine și voi, între .mine religie, între mine adevăr, în­ aceasta Ie un păcat? A-ți îmbogăți mintea cu cunoștinți tre mine rațiune... Cînd înse vine critica, și, cu dovezi folositoare, a te familiariza cu ideile înalte, ale acelora serioase, le pune sub ochi titlul lor.de familie, cînd ce au știut si simțit mal mult de cit masa comuna, aceasta-i neiiigâduit ? fn timpul liber cetesc. Dar, la ce știința, le strînge la o laltăși le du la gunoiu, le veți tt'ur pune să fac, în acest’ timp liber, mințea Jjcdora vedea, de voe de nevoe, făcînd cauza comună și făcînd ce lucrează în feliul ce-mi dă prilejul să scriu 9 foță vrăjmașului. — -Printr --------’o ciudată , și vădită evoluție i la ce. Dar am zis, că numai timpul liber mi-1 petrec așa regrt>sivfi> veț vețiî vedea, metafizica razamiudu-se, răzăiuîudu-se, la nefelin, restul mi-1 ocupat tocmai de ceea cern ar povațui voe, pe deism, deismul, .... > invocînd vechimea »î și univer­ salitatea sentimentului religios, rr-Iigi-n cea mai mînmințile lor j V'am scris acum, pentru-că n’am mai avut ni areisu dră de puritatea iei, agățindu-se dr. supeistițiile. cele aȘtept. Și nu vă vă puteți puteți închipui, închipui) ce nemărginită plucae Religiea I il I U ! 11 I ' ; i ! �108 REVISTA IDEE1 măr infime, făcindii-Și o păvăză' din ffetițn inepți, din relicvh, ciolane vecin, din inimisîngerînde, făcind ape la fantome, bătînd monedă cu litanii și genuncheri, coborîndu-se. în sfîrșit, la cultul fiu rinelor, ca un liuviu, care și-ar descoperi izvorul, întorcîndu-se înapoi, urcîndu-se spre iei. „ w j, . Heligieu ie, ceea ce se numește a-zi, o rămășiță, un caput niortuuni. Iea a remas credincioasa principiului său vital, subștanței săle elementare.' Inta.ea iei con­ diție ie ignoranța, conditiea din urma, tăgăduirea, sau, și mai rău, falsificarea științei. Pretutindeni unde spi ritul se luminează, și în măsura în care rațiunea progresază, puterea factorilor mitici descrește, elementul religios se șterge și se subtilizază. Pretutindeni, unde rațiunea se tulbură, unde ignoranța se îngroașă în acela-și timp și în aceea-și țară, vedem persistând și revenind cele mai grosolane mobile d credulitate. Avem acolea două legi, fără abatere, și nu fără în­ semnătate. Ie oare trebuință să tragem consecinți.din iele? Superstițiile, sînt religiile, unui regim mintal, an­ terior și inferior. Religiile, sînt drojdiile strecurate ale superstițiilor. Sentimentul religios descrește^ cînd re­ ligiei se simplifică. Valoarea unei civilizații, ieste în senz invers cu zelul religios. Orî-ce progres intelec­ tual, corespunde unei descreșteri, unerî pieriri a su­ pranaturalului din lume. Cum a putut religiea să supravețuească totului, ce trebuea și trebuie să o desființeze. Cum a putut iea să falșifice și sa întoarcă întru folosul iei, toate armele inconștiente sau voluntare ce i s’au îndreptat împo­ trivă, să se servească de iele. Cum a putut, învinsă la fie care pas de omul îndrumat spre cunoștința obiec­ tivă, cum a putut combate, sincer și prin minciună, prin dialectică ca și prin fier și foc, progresele expe­ rienței și ale rațiune! ? îeată ce vom câta să punem în lumină. Omul a fost, două spre zece mii d,e ani, un animal religios. Două spre zece mii de ani... Pe­ rioadă atît de lungă în istoriea lucrurilor omenești, atît de scurtă față de imensa durată a vrîstelor side­ rale, solare și geologice» Amintiți-vă, că nu-i unul din straturile ascunse sub pămînt, pe carisăle cercetăm, a cănii îngustime să nu reprezinte două zeci și trei­ zeci de mii de ani. Cîte religii n’au trecut, acoperind cu depozitele lor fosile, germenii stinși ai altor re­ ligii mai primitive. Mitologica Egiptului, mitologica Chaldeeî, au dăinuit cinci mii de ani. Cariera politeismului greco-roman, cariera parsismului,. brahmanismului, budismului, au fost mai scurte, cu o treime sau jumătate. Cîți ani de grație mai sînt-.făgăduiți oare diferitelor variante creștinești ? Decreptitudinea acestora, nu se> arată oare sub avîn? turile factice, încurajate de scepticismul orb al celor pe cari iele îi amenință? Ce au a.face cu cugetarea modernă, cu nevoile și cu problemele sociale, dog­ mele astea, înmormîntate în prăfuitele catacombe ale bibliotecelor, aceste goale. declamații ale catedrei, ,a•ceste practici copilărești, de care roșește chiar și ru­ șinea fățarnică a devoților? Lumea ie laica. Nălucirile visului pier. Zeii se duc. Omul, armat de experiență, se pomenește singur, dar deșteptat, în fați; naturei impasibile, în fața realităței goale. Destul și-a închi­ puit Iei universul: îl vede, îl studiază, îl’pătrunde limpede : și, mersu-i îndrăzneț, împinge, face să se re­ tragă necunoscutul, negura în care se adăpostește ig­ noranța, spaima ereditară. Imperiul religiei descrește necontenit. Trecutu-i aparține, prezentul îi rezistă, vi­ itorul, o leapădă, nu vrea să mai știe de iea. Viitorul ie al științei. A. Lefevre. REVISTA IDEE! Bătrînul cărui i s’au furat fetele S’a făcut mare larmă în lumea literară, la c5j rirea ficeî lui Paul Feval, și, Edmond Lepelletier, în(ir' articol înflăcărat, și-a dat, părerea, despre acest bătrh cavaler al condeiului, care, pentru bani, a Căut^ g.facă un compromis cu conștiința-T, compromis care u urma urmei, a remas carne din carnea sa. Meritată pe deapsă. Iei a fost pedepsit prin ceea ce-a păcătuit. ,iej a voit, zice Lepelletier, grație încîntărei povestireU sale și atracției talentului său, să facă, din fiii și cele noastre, niște cucernici și jesuiți, și, propriea ]ut fică, cade, cea dintâi, victimă cernelei sale sfințite. Bravo. Ochii îmi sînt fără lacrimi în fața durere! sale' după cum inima îmi renume rece, față de nenorocirile renegaților sau păcătoșilor cari îșl calcă datoriea, A trebuie pîne, pînea de toate zilele. De frica mizeriei,’ acești renegați, aprind tămîe în fața idolului de care își bat joc, acopăr cu lingușiri josnice, cădelnițează ffluata ce o disprețuesc, spun alb și cugetă negru. Foarte bine. Trăițî, trăițî bine, îndopați-vă, pănă în ziua cînd neno­ rocirea, pe care ați chiemat-o, se va ivi, cînd groapa săpată de voi, vă va înghite pe voi și pe ai voștri, înțovărășiți, în loc de cuvîntări funebre, de scîrba luțnei, Trăițî, risipiți, bucurați-vă, domniți, pănă în ziua cînd, cîntecul cocoșului vă va pătrunde auzul, amintindu-vă că v’ați întors de trei ori căciula pe dos, că v’ațî re­ negat conștiința și v’ați vîndut cinstea de-atîtea ori. Așa zicea, sau cam așa, acum vre-o zece ani, bă­ trînul proletar, cărui i s’au furat fetele. Pe atunci nu îera bătrîn. Bine încălțat, bine îmbrăcat, bine hrănit, purta pe fața sa părintească mulțumirea unui om fe­ ricit. Și-ți iera mai mare dragul să-l privești, pentrucă-și c’îștigase cu drept, această bucurie a maturităței. Luptător la 48, proscris în 52, lucrător dibaciu, ne­ obosit muncitor, devenit șef într’un mare atelier din Londra, adunnse, după două-zeci de ani de muncă, cu ce să dea o creștere aleasă fetelor, pentru-că, cel din­ tâi vis al lucrătoriului, care se vede mai înțolit, ieste să facă, din copiii ce-i are, niște burghezi. Și ierau niște încîntătoare mici burgheze, aceste fice ale’ tâmplarului, «Mc pretly French misses», cum le nu­ meau în Hammersmith, vioae, blonde, elegante, cu pie­ lea ca crinul și trandafirul, cu frumuseța Albionului și grațiile Parisianei. Mîndriea și bucuriea ochilor ta­ tălui lor, speranța zilelor sale de bătrânețe. Lipsite de mamă, iele ajutau, cu munca lor, la bună starea comună. Cea mai mare, abiea de 20 de ani, dădea lecții de fran­ țuzește și de desen. A doua, desăvârșită muzicantă, da lecții de piano. A treia, de 12 ani, ajuta la gospodări^ și, învățată de surorile sale, creștea, plină de vieață și de făgăduința. „ Așa-că, fericitul tată, se și grăbea, după muncă, sa se întoarcă în mica sa locuință din Hammersmith, drăguță și veselă, unde bunui gust francez se armo­ niza cu confortul britanic. Acolea, privirea i se oprea» cu încântare, asupra capetelor iubite ale fetelor sale, cari, vesele de bucuriea lui, umpleau casa de cintece și rîs. Și, trebuea să-și adune tot curajul, să-și pue toata stăruința, pentru ca să se smulgă, o sară pe săptămina> din farmecul acestui cuib, să meargă în mijlocul noroios al Londrei, să se așeze în loja masonică din Spread-JSagle, al cărei unul din demnitari iera, ț unde, după propunerea sa, se șterse dintre rituri. Marele arhitect al Universului, pentru a i se.pun® loc, spre marele scandal al lojelor engleze, scoți6 și franceze, Dreptatea și Rațiunea. a „ -n Iera un liber cugetător practicant, cu ura sfîntu a potriva potcapului. Imitînd jurnalul Secolul, iei ar fi înghițit bucuros, în fie-care dimineață, cîte un popa. drept, cum-ca, odinioară, dinsul se căsătorise la bi­ serică. Dar iera așa de mult de-atunci. Familiea Katei de altminteri o declarase hotărît: «Fără cununie, nu capeți pe Kate»,. Și iei, parodiind cuvîntul luiEnric al Jv-lea, își zise că, Kate, făcea o cununie. Apoi, avusese grozav de luptă, în casă, pentru ca să împiedice bote­ zarea copiilor. Dacă a trebuit să cedeze, toți cei cari au cunoscut pe Kate, vor mărturisi, cu, a făcut-o fără vo-’a lui, Căci Kate, iera, pe cît de îndărătnică engle­ zoaică, pe atît de fanatică catolică. Dar, de cînd iera văduv, își răsbuna, schimbînd propaganda ateistă într’un curat apostolat. «Pune mina pe dînsul, dacă poți», mur­ mura iei amintire! neveste-sei, de cîte ori căpătă cîte un nou adept pentru lojă: «încă unul, pune-l si pe acesta în sac». Negreșit, voea să zică sicriu, și-și’freca minele, rizînd. Dar rasbunarea umbrei întărițate, venea încet-încet. într’o seară, găsi cuibul mai vesel ca de obiceiu. Mary §i Jane, surpau prin parlour, pe cînd mica Clara le cînta un cîntec vesel. O damă bătrînă, foarte respec­ tabilă, din vecinătate, venise după prînz, și, ca zinele cele bune a lui Perault, aducea cu iea norocul:, o po­ ziție sigură, într’un mare pension, pentru cele două fete mari, și numai două ore de lecție, dimineața. Nu mai iera nevoe să alerge, de colo până colo, după lecții. — A, zise tatăl. — Dar ie un lucru neplăcut, Jape va fi ocupată aproape toată Duminica, căci va cînta cu orga la capelă. — La capelă. Ce capelă? — A pensionului. Da, tată. Nu mai încrunta sprincenile. Ie mănăstirea din High-street, știi bine: mănastjrea Sacre-Coeur. Acolo se plătește bine. — La mănăstire, nici o dată, strigă tatăl. — Cu toate astea, tată... — Nici o dată. Nici o dată. Fetele, bine crescute, nu mai stârniră, își făcură chiar semn cu cotul, să tacă. Inse a doua zi reîncepură, — Un loc așa de bun. Un viitor asigurat pentru două, — Să nu-mi mai vorbiți de asta. Totu-și, iele vorbiră în fie-care seară, toată săptămina, și încă și mai mult. Dama cea bătrînă se întoarse. Trebueau să se hotărască. Alt-feliu, se va câta aiur.ea și-ar. fi păcat să pieardă .asa de bună ocazie. Ar maicîștiga, pe de-asupra, și pentru sora cea mică. Destul muncise șprnianul tata. A venit vremea să se mai odihnească și iei; Le-a venit rîndul,-să-i răsplătească tot ce-a făcut pentru iele. Să dai lecție, acolo sau în altă parte. Nu trebuea șă fie atît de netolerant. Par-că vor­ bești de Dumnezeu în gramatică? Pai-că reciți catechismul la orgă? Cei dintâi artiști din Paris, stau oare la îndoială să cînte sau nu la marile slujbe de la Notre-Darae? Sînt oare mai devoți.din. pricina aceasta? Bătrînă damă, foarte respectabilă, de altmintreleu le cunoștea bine. Iea le știea c& sînt fete de republican, de proscris, de liber-cugetător și franc­ mason. Bine ar mai fi primit iele pe cine le-ar fi vor­ bit lor de religie... ; . Tatăl, se duse să culeagă informații. II conduseră la siuipiu juwaw., -mănăstire, unde fu primit, iei, simplu lucrător, cu resmlirâ. Dar, zice pact, cu onoruri, cari îl măguliră. Dar, ce ce vor v ? la 1 o ia din suread-Dagle prietenii săi? Ce se va crede la Icja ,? ’ sale 1 pîne, nici n o ■Doar n’au să dee prietenii, fetelor să-i.țină Loja cînd n’or avea ce nrinca. Trebuie sa te gîndești întru cît-va și la ai tăi și la tine, oe dracu. se’ asvîrie norocul așa. _ Începură cu două ore pe zi, apoi patru, și, in, curÎQd, călugărițele se arătară atî: de raulțamite de tine­ re profesoare, că le ținură toată ziua, ofennducblur să le crească și sora cea mai mică, fara de nici o 109 plătii. Ce noroc. Du-te și refuzi așa ce-va. Bătrînul lucrător republican, liber cugetător, cam rușinat, trebui să cedeze. «Viitorul copiilor, înainte de toate», zicea iei. Și îeată pe cele trei pretty French misses, la mănă-tirea bunelor dame. De altminteri, asta nu-1 stin­ gherea de loc. In fie-care seară îel le găsea, acasă, dră­ gălașe și iubitoare, pănă cînd, într’o seară, cea mare devenise majoră, găsi casa goală. Bietul om așteptă. Poate că fuseseră ținute pentru vre-o ora suplimentară. Totu-și Iele șe întorseseră pe-acasă, punîqd masa pen­ tru o singură persoană. Un singur țacîm, pentru ce? Mai așteptă. Nu-I iera foame și nu mîncă. Ascultă ceasu­ rile bătînd, trist, în liniștea casdî: zece, unsprezece. Unde să fie oare? Se urcă în odaea la iele. Totul Iera ca de obiceiu, cu toate astea lucruri pe cari nu le văzuse încă îi isbiră privirea. 0 carte de rugăciuni, una cu chipul feșioarcl Mariea, icoane de sfinți: <0, o, oare n’au de gînd sase facă credincioase ? Voiu pune leu treaba aștn la cale. 0, o». Da, omule, dar. treaba a,fost pusă la cale mai înainte de tine. O carte de vizită,.stătea trântită pe jos’: P. S. S. Părintele Aquilin din C. lui J. 0 alta, într’un colț: Părintele,Sensibil. Ie,umbra moartei care își bate joc: «In,ca unul, pupe-1 în sacp. Și, pe-o bucata de carton de, pălărie, rupt, cetește,, cu. parul sbîrlit de groază, aceste cuvinte, mășgălițe cu creionul, în grabă: «Tată dragă, nu te îngriji.,'Deslușirile mîne». Iei alergă la mănăstire, bate, face sgomot, sună: «pe cauți, omule? Nu se dă nimica la asemenea ceas, ,cată-ți de drum». După făgăduială, a doua zi, deslușirile veniră... ștam­ pilate din Boulogne: .®«Voiainsă Voiam să ne găsim mântuirea, și la D-ta n’o puteam. leartă-ne, am trebuit să alegem calea Clara aa dorit dorit să sa ne ne urmeze. urmeze. Nu Nu te calea aceasta, aceasta, șiși Clara îîngriji, "j‘( sîntem * ' " ' " Iți vom scrie și ne vom foarte fericite. rugapentru pentruD-ta. D-ta.Adio, Adio,draga dragatată,întoarce-telaD-zi tată,întoarce-te laD-zeu>. ruga Și atît. D' Din” timp în timp îi1 mai veniră traci-v vești, <cînd din Nord, cînd, de la Sud,, din Nancy^Clermont, Bordeaux, Bruxelles, Roma, Madrid. Mim pioase dădeau la la poștă poștă scrisorile scrisorile ce-i ce-i ierau ierau adresate. adresate. Nu Nu trebuea trebuea să li se dee de urmă. Apoi, scrisorile devenită mai ,rari, și, în. sfîrșit, încetară,. Fetele, ii ierau fericite cu iri, și, în. sfîrșit, încetară,. Fetele, Purjntele Sensibil și Părintele A^uîlin. Pentru a pune .mina pe acești doi mizerabili, iei își vîndu- mobila, K:’“ ceasul, zdrențele ce ce avea. avea. Se Se adresă adresă la la toate toate Curții» Curțile. ceasul,.zdrențele Ii rîseră pretutindeni la j" mănăstirea j; rîccră prctutmd? ”' în nas, ca și 7 lo n"uc4-’'roQ bunelor surori: «Par-că ierau iele răspunzătoare de reaua purtare a ficelor sale ? Părintele Aquilin anmlmm și PărintelesenPărintele sen­ sibil... Nimeninu-i cunoștea. Cată-țide drum, prietene». Am mai întîlnit de atunci pe bătrîn: capul ii iera alb, ca zăpada de pe muntele Etna: iera murdar, lipos, în zdrențe, își plimba nemîngăerea, noaptea. Din ce trăea ? Nimeni nu-și dădea samă, dar lacrimile-î săpării pe față două brazde adinei. Cînd rătăcea pe străzi, . plîngînd și vorbind 'cinrrn» singur, într’o limbă străină, mi­ cii ștrengari fi- ar aruncau cu pietre și noroiu. -------- - ai Londrei n Iacă bătrînul, Frenclnnan, cărui i s’au furat fetele, ziceau aceștia, rîzînd. Pe iei, băețî». Iei se ferpa instinctiv de vechea sa mahala, Țotu-șî, o dată, îl duseră picioarele spre-acolo, pomenindu-șe, de-o dată în fața mănăstire! Sacre-Coeur de Ș1, Cinn se oprise, plîngînd și privind poarta sphda, un șuflet bun .deschise ferestruica și-i de.te un gologan. lei îl luă, fără sătșî dee samă, apoi, scoțind un țipat de groază, îl aruncă în apa. Dar seara se,întoarse din nou, plîngînd la poarta mare. Și, cum stătea acolo de-un ceas, adunînd trecătorii în juru-i, acela-și sunet bun deschise ferestruica, și-i zise, cq mînie: — Hai, cară-te de- aici, bătrîn pungaș. Ce mai vrei ? 1 U. France. ■ i F I I r1 I �REVISTA IDEEI 110 REVISTA IDEEI Războiul Cînd mă gîndesc numai la cuvîntul acesta, razboiu, mă cuprinde m fior, pare că mi s’ar vorbi de far­ mece, de inchiziție, de ce-va de demult, isprăvit, scîrbos, monstruos, nefiresc. , . Cînd se vorbește de antropofagie, zimbim cu tain, sustiiiînd sus și tare cum-că sîntem mai superiori de cît sălbatecii. Dar care sînt sălbatecii, adevărațu săl­ bateci? Cei cari se bat pentru a minca pe învinși, saii cei cari se bat pentru a omorî și numai pentru u omorî? 1 . Biețn soldați, cari se duc la bătălie, sînt- meniți morte!, ca turmele de miei pe cari-î mîna pe ulițî un măcelar... Dînșii se duc, să cadă pe-o cîmpie, cu ca­ pul despicat de-o lovitură de sabie, cu pieptul găurit de gloanțe. Și toți aceștia sînt tineri, cari-ar putea munci, produce, fi folositori... Părinții li-s bătrîn! și săraci. Mamele lor, cari, vreme de două-zeci de ani, i-au iubit, i-au adorat, cum adora mamele, vor afla peste șase luni sau un an poate, că fiul, copilul, co­ pilul lor cel mari, crescut cu-atîta dragoste, a fost aruncat întrio groapă, ca un cîne, după ce O ghiulea i-u sfărâmat pieptul, după ce a fost călcat, zdrobit, terciuit în picioarele cailor... De ce i s’a ucis băiatul, frumosul Tei băiat, singura iei nădejde, mîndriea, vieața iei? N’o știe. Așa, de ce? Războiul... A lupta... a ucide... a măcelări oameni... Și a-zi, în vremurile noastre, cu civilizațiea noastră, cu întinderea științei, cu gradul de filosofie la care se crede că a ajuns genul omenesc, a-zi avem școli în cari; se învață a ucide, a ucide foarte de departe, fără greș, lume multa, de-o dată, a ucide niște bieți oameni nevinovați, împovărați de familii, și fără nici o vină. Cee-ce îe mai uimitor, ie că poporul nu se ridica împotriva stăpînirei. Ceea ce-i uimitor, ie că societa­ tea întreagă nu se revoltă numai la acest cuvînt de războiîi. '1 ' Se vede că ni-i dat sa trăim vecinie sub povară obiceiurilor vechi, blăstămat’e, a prejudecăților nele­ giuite, a ideilor sălbatice ale străbunilor noștri bar­ bari, jientru-ca suntem niște bestii pe cari le stăpîneșth instinctul și pe cari nu le schimbă nimic. N’ar fi fost oare hulit, ori-care altul, afară de Vic­ tor Hugb, dacă1 ar fi scos strigătul acesta, pe care l’a scos iei, de mîntuire și adevăr? Astă-zî, puterea se chieamă violență și începe să fie scrutată: războiul ie dat în judecată., Civilizațiea, după plîngerea neamului omenesc, ’instruește procesul și dresază marele dosar criminal al cuceritorilor, al că­ pitanilor. Popoarele încep să înțeleagă, cum-că mări­ mea unei nelegiuiri nu o poate îndreptăți, că, dacă a ucide ie o crima, a ucide mai mulți nu poate fi ce-va mai de iertat, că daca a fura ie o rușine, a năvăli nu poate fi o glorie... Să proclamăm aceste adevăruri absolute, să înfie­ răm războiul... Zadarnică mînie, indignare de poet... Războiul ie mai slăvit acum de cît ori-eînd. Un artist, meșter în treaba asta, un măcelăritor de geniu, de Moltke, a răspuns, într’o zi, delegărilor păcei universale, urmă­ toarele cuvinte ciudate: Războiul ie sfînt, iei îe lăsat de la D-zeu ; ie una din legile cele mai sacre ale omenire!: îel hrănește ui oameni toate sentimentele mari, nobile: onoarea dezinteresarea, virtutea, curagiul: într’un cuvînt, împieu.ca pe pameiu de a cădea în materialismul cel mai hidos. Asa dar, a te întruni în grămezi de patru sute a mii de oameni, a merge zi și noapte fura răga2j u gîndi la nimic, a nu cerceta nimic, a nu învăța ni^i a nu ceti nimic, a nu fi de folos nimănui, a c> în murdărie, a dormi în gunoiîi, a trăi ca vitele, înteJ' idioțenie vecinică, a prada~ orașele, a arde satele ° ruina popoarele, apoi a întîlni o altă grăniudă ’ carne omenească, fi te năpusti asupra-î, a vărsa țî. c' de sînge, a împlea cîmpii de carne hăcuită, amestecat? cu țărihă noroioasă și roșită jie sînge, a face movi? de cadavre, a răinînea fără mini și picioare, cu creer'risipitl, fără vre-un folos pentru cine-va, și a.țî J’1 duhni în vre-un ungher, în vreme ce bătrînii tai i.fi rinți, femeea și copii! îți mor de foame : ieată ceea c se chieamă a nu cădea în materialismul cel mai hirlnȚ Oamenii de războiu, sînt plaga omenire!. Noi ltlpt{i| ‘ împotriva naturei, u neștiinței, împotriva stavilelor de tot feliul, pentru a ne face mai puțin grea, păcătoasa noastră de vieață... Atîția oameni, atîția bine-făcătofi atîția cărturari, își tocesc vieața muncind, căutînd ceea’ ce poate ajuta, sprijini, ceea-ce poate ușura pe frațjj lor... înverșunați în munca lor folositoare, îngrăinâ. dese descoperirile, lărgesc spiritul omenesc, măresc domeniul științei, dau pe zi ce trece, inteligenței, o n-^ă sumă de cunoștinți, dan patriei bună stare, îndestulare, putere. Vine războiul. In șase luni, generalii distrug două-zeci de ani de strădanie, de răbdare, de geniul Ieată ce se chieamă a nu cădea în materialismul cel mai hidos. Am văzut ce ie aceea războiul. Am văzut pe oameni prefăcuțî ieară-și în fieare, turbați, ucigînd de plăcere, de groază,' ca să arate că sînt puternici, de ială. Cînd dreptul nu mai ființază, cînd legea ie moartă, cînd ori­ ce noțiune de drept dispare. Am văzut împușeîndu-se oameni nevinovați, cari au fost întîlniți pe drum și cari dădeau de bănuit fnnd-că le it ra frică... Am văzut ucigîndu-se cîni, legați în lanț la ușa stăpînilor lor, pentru ca să se încerce niște revolvere noi. Am văzut îrnpușcîndu-se, de gust, vaci culcate pe cîmp, împușeîndu-se fără nici un motiv, numai pentru a trage focuri, de joacă... Ieată ce se chieamă a nu cădea în materialis­ mul cel mai hidos. Să intri într’o țară, să ucizi pe omul ce-și apără casa, pentru ca îe îmbrăcat cu o bluză și n’are chipiu în cap : să dai foc loi'uin|,elor unor nenorociți, cari nu mai aii pîhe, să le fărîmî lucrurile clin casă, în mare parte să le furi, să bei vinul găsit în pivnițe, să necinstești femeile găsite pe drum, să consumi milioane, în pul­ bere, și sa lași în urma ta mizeriea și ciuma... Ieată ce se chieamă a nu cădea în materialismul cel mai hidos. Ce-au făcut oare oamenii războiului, pentru a da o dovadă cîtde mică de inteligență? Nimic. Ce-au năs­ cocit ? Tunuri, puști. Atîta tot... Oare inventatorul roiiipla bei, n’a făcut pentru om mai mult, prin ideea simpla și practică de a pune, d roată între două bețe, de cit inventatorul fortificațiilor moderne ? Ce ne-a rămas din Grecia? Cărți și marmore. P»’11 ce ieste iea mare? Prin aceea că a învins, sau pr,n aceea că a produs ?... Oare năvălirea Perșilor a oprit-o de a cădea în materialismul cel mai hidos ?... Ofit® năvălirile barbarilor au scăpat și înviorac Rouia?^Oare. Napoleon I a urmat marea mișcare intelectul începută de filosofii de la sfrîșitul secolului al XVIII'len Neapărat, de vreme ce stăpînirile își iau, asț-i®1,n’ dreptul de moarte asupra popoarelor nu-i de mirăt c și popoarele, cît.e o dată, își iau dreptul de mcaSp asupra stăpînirilori Iele se apără. Și au drepturi. meni nn are dreptul absolut de-a stăpîni pe a a‘V Guy de MaupassaHT* 111 ORIGINA NEFERICIRE! OAMENILOR cele ni ii vădite drepturi ale sale, despre adevărurile cele mal limpezi. Iu toate țările, omul nu ie de cit un rob josnic, lipsit de înălțime de suflet, lipsit de ra­ Omul ie nefericit, din pricină că nu cunoaște "Na­ țiune, lipsit de virtute, cărueu, închisorile barbare, tura. Spiritul său, ie într’atît de îmbîcsit de preju­ nu-i mai îngădue de a vedea lumina. Să încercam, decăți, în cît s ar putea crede, că pururea iei fi-va o- așa dar, de a înlătura noni, cari împiedică pe om de sîndit s%fie înglodat în greșală. Mănunchiul lui de a înainta, cu-n pas sigur, în calea vieței, Să-i insuflam, opinii i-i într’atît de înrădăcinat, îh cît cu anevoe i acestuia, curaj și respect pentru rațiunea-i proprie, s’ar putea preface. Un sîmbure primejdios i se stre­ să-l învățăm a-șî cunoaște firea și drepturile ce i se coară în toate cunoștințele ce are și i Ie face șovăi­ cuvin, să se povățuiască după experiență și nn după toare, obscure, falșe. Din nefericire,’iei vrea să treacă imaginea rătăcită a autorităței, să-și lepede prejude­ peste marginele sferei în care se află, cearcă să se cățile copilăriei, să se întemeeze pe morala și pe na­ avînte, fără prea multă osteneală, în afară de lumea tura-! proprie, pe trebuințele sale, pe avantagiile reale văzută. lear grozavele sale căderi, repetate adesea, ce i le dă societatea, să îndrăznească a se iubi pe nu i-au putut arăta încă zădărniciea nebunelor sule sine, să lucreze pentru fericirea sa proprie, făcînd și silință. Iei ar voi să fie metafizic, mai înainte de a fi fericirea altor... fizic. Disprețuește realitatea, pentru ca să viseze hi­ Mirabeau. mere : lasă experiența de-o parte, pentru a se hrăni cu presupuneri și cu sisteme. Nu îndrăznește să-și cultive rațiunea, asupra căreia i s’a atras luarea aminte la timp, susținînd că-și cunoaște iei soarta, în regiunile imaginare ale altei vieți, înainte de a se gîndi să-și facă fericirea în vieața aceasta. Egalul tău. Da, egalul tău, susțin: egalul tău. Acest într’un cuvînt, omul, lasă de-o parte studiul uiui Matu Kuvu-­ negru, bătrîn, în zdrențe, ignorant, bețiv, tîmpir, virei, ca să alerge după fantasme, cari, ca șl și focurile '___ t'os> criminal chiar, pentru că a îndurat doua-trei con■' în * ­ damnărîj ți-i egal. imaginare, pe cari călătorul le zărește noaptea, îl Ține socoteală, amice. Dacă tu iești egalul tuturor fiorează, îl orbesc, și-1 fac să părăsească calea dreaptă a adevărului, fără de care nu va ajunge la fericire. celorlalți oameni, urinează necesar, cum-că toți cei­ Ie așa dar un lucru foarte însemnat, de a se distruge lalți oameni iți sînt egali. Ie un adevăr matematic. prejudecățile, cari nu slujesc la altă ce-va de cît de Nu se poate ca A să fie egal cu B, fără ca B să fie a face pe om să se abată din calea dreaptă. Ie tim- ®Sa^1 cu A, printr’o dreaptă reciprocitate. Principiul, pul de a lua de la Natură leacurile împotriva relelor în î~ virtutea cărui tu n’ai pe nimeni asupra capului, cășunate de o pornire absurdă. Rațiunea, călăuzită de nu-țî 1 . dă voe să' .pui pe . nimeni sub picioare. Fii bun experiență, trebuie, în sfîrșit, să cate să stârpească mărturisește, că acest negru îe un suveran legitim, din temelie prejudecățile, cari au stăpînit atît de multă inviolabil și sacru, daca țiijă-ți păstrezi propnea ta vreme genul omenesc. Ie timpul ci rațiunea aceasta, coroană. Ferește-te, să nu-ți pledezi împotrivă. Penatît de pe nedrept degradată, să părăsască tonul jos- tru-că, în sfîrșit, fie zis fără nici un bănat, tu nu iești nic, care ar face-o complice cu minciuna și cu abce^ mai a^> njcJ 'niaj frumos^ nici cel mai surdul. Adevărul ie unul.]Ade.vărul ie foarte trebuitor bogat, nici cel mai învățat, nici cel mai spiritual, nici omului, iei nu-i poate vătăma ni. î o dată, iear pu- cel ppl mai mnî virtuos vîrbinC! din oameni. nnmpnî. Dacă DarA tu, tu. reduci pe negrul nem-nl terea-i de n-învins, mai de vreme sau mai mai țîrziu, acesta la stare de robie, tu aparțil celui dintâi Antinaus, celui dintâi Rothschild, celui dintâi Humboldt, se va face simțită. celui dintâi Voltâîre, celui dintâi Socrate, care va voi Trebuie, așa dar, să destăinuim muritorilor, adevă­ să pue mîna pe tine. Te vei bizui pe putere? Avem rul, trebuie să-i facem să-i înțeleagă frumusețele, înse nil, inse pe Rabasson ixauassun și ^rpiu, Arpin, grozavul giu^uvui uo Savoyard, »vjoiu, cari van pentru a-i desgusta și întoarce de la acel cult ruși- nu vor avea face cu tine, c’o mina, mîna. Te întemeeajpe ivea ce tace re vei imemeeajpi ’ răpește naștere ? In almanachul de Gotha sînt înse miu mai mult de di nos, ce-1 au pentru greșală, care, adesea, le accente de admirare, ascunzîndu-se sub masca ade­ cinci sute de nobili germani, cari te vor pofti să bați vărului. Splendoarea adevărului nu poate să lovească apa din văgăunile lor. Cea mai mică privilegiată din de oît pe dușmanii omenire!, a căror putere nu poate Barrire, are mai mult de șeisprezece sau șepteprezece mai mult de cît Cel mai bun lucru ie dăinui fără întunericul ce învălue conștiințele. Dar cartiere ________ --- tine... kCUUriSCȘLl, CU uu-l UC lUV» V ui.vajj<.a în «vum» adevărul nu trebuie să se îndrepte cătră acești oameni să mărturisești, că nu-i de 1UV loc nici o treaptă demni-’ perverși. Glasul acestuea nu poate, fi cuprins de cît tatea tatea omenească, omenească, că că nimenea nimenea din din noi noi nu nu poate, poate, legilegi­ tim să să pue pue piciorul piciorul nici nici mîna mîna pe pe altul. altul. _ de sufletele cinstite, obicinuite a cugeta, destul de tim — rCum, nu comande?9 TNici simțitoare, pentru a plînge nenumăratele calamități pe ’ -“ nimeni ----- - să "" " “ chiar cel cari’ tiranica religioasă și politică le varsă pe pămînt, mai înțelept și mai bun ? — Nici. Dacă cine-va-i înțelept-, să he povățuiască. destul de luminate, pentru a întrevedea lanțul nemă­ surat de rele, de cari, greșală, a făcut să sufere, în Dacă-i bun, să ne întindă mîna. Inse nu-î dau dreptul, toate timpurile, pe oameni. Lanțurile apăsătoare, pe de loc, să ne silească la ce-va, fără voe. Ar fi ca și cari le-au făurit, pretutindeni, preoții și tiranii, se da- cum ne-ain supune despotismului părintesc, cari, spre toresc greșelei. Tot greșelei se datorește robiea în care a ne îngrășa, ar vrea să ne pue la cușcă. Ori-ce om, bun sau rău, înțelept sau nebun, are, cel au căzut aproape toate țările, ale căror popoare au fost menite de natu ă să muncească în libertate și întru mai nemărginit drept asupra naturei întregi, iei n’are fericirea lor. Greseki sînt datorite încă, acele înră­ nici un drept asupra persoanei altuea. O silnicie, o dăcinate uri, acele prigoniri barbare, acele necontenite jignire, ie jn adevărat atentat împotriva a ceea ce măceluri, acele drame revoltătoare, cari, în numele ie mai măreț pe pămîht. Chiar intențiea cea mai bună, cea mai curată, nu îndreptățește o nelegiuire ca asta. an or interese cerești, s’au desfășurat pe pămînt. Adevărata Egalitate In sfîrșit, greșelelor consacrate de cătră religie, se datorește ignoranța și nesiguranța ce are omul despre E. Abqnt. �112 REVISTA. IDREI FUNCțiEA CAPITALISTĂ A OPINIEI PUBLICE Opiniea publică, mulțămită unui șir de mijloace psihologice si unii șir de idei inspirate cu abilitate, a ajuns a face să fie privită ca desonoranta, ca ne­ cinstită, ca blamabilă, orî-ce acțiune, care ar aduce VTft- O atingere pro'prietățep Prin acest mijloc, dinsa înfrînează pe om. ‘ Opiniea publică, impune clasei muncitoare sa se plece, să adereze, să consimțască la dominarea capi­ talului, să se împace cu dominarea aceasta. Dinsa se ădresăzu intelegenței acestei clase, dar pentru a-i fal­ sifica judecata, pentru a o împinge la fapte, la supu­ neri, la cari o face să rîvnească, încunjurîndu-le, pe acestea, cu aprobarea persoanelor sus puse, de vița, cu toate că, acestea, de fapt, ar fi în opunere cu in­ teresul său real. In acela-și timp, dînsa prescrie, clasei capitaliste, să-și restrângă uzurpările, în margini cari să nu compromită soarta proprietățeî. Ast-feliu, această opinie publică, ajunsă arbitrul despotic al judecăței, al chibzuințe! și purtărei oamenilor, blamează cea mai timidă reacțiune a muncitorilor, împotriva sistemului care-i apasă, pe cînd îngădue, uzurpările și violențele cele mai nerușinate, ale proprietarului îm­ potriva muncitorului, și ’favorizază acaparările necins­ tite, ale unui capitalist în , paguba altuea, întru cît astea nu amenință însă-și închegarea societăței capi­ taliste. Ducă, pentru doctrinarii contemporani, esența moralei moderne, ie o carte cu șepte peceți. iea nu a fost nici de cum o taină, pentru teoreticianii din se­ colul trecut, și, mai cu samă, pentru fundatorul științei economice, care o proclamă sus și tare, într’o nemu­ ritoare operă. Căci, teoriea simpatiei, pe care o pțopovedui Adam Smith, respunde, cum nu se poate mai bine, condițiilor istorice ale economiei cu. salariați și condițiilor moralei, care comandă în economiea aceasta. Această doctrină, după care acțiunile oamenilor sînt inspirate de cățră dorința de a plăcea, spectatorilor, teorie ce poate părea apta a forma numai un popor de șarlatani, ie o brutală reprezentare a ceea ce ie morala noastră, supusă escluziv unui caprițios verdict, determinată riguros. Intr’adeyăr, nu explică rațiunea, pentru care opiniea publicîj. . favoriz iză cu simpatica iei unele acți ni, pe cînd pe altele le condamnă, și nu spune ce motiv determină curentul de simpatie, carele inspiră gradul la care ajunge morala. Toate astea rămân fără explicare, pe cită vreme nu se apropie fenomenele mdrale de cauza lor primă, egoismul cla­ sei capitaliste, carele, singur, ieste inspiratorul mut al opiniei publice, și carele se servește de aceasta, spre a impune, claselor proprietare, acele acțiuni con­ forme egoismului lor real, claselor muncitoare, acele acțiuni contrare interesului lor. Adam Smith a remas incapabil de a pricepe caracterul constrîngător, al moralei din tpate timpurile, din pricină că n’a ținut socoteală de acest caracter esențial capitalist al mo­ ralei. Dacă, într’adevăr, un instinct natural face pe fie-care^ om să îndeplinească fapte de acele, cari să trezască simpatica spectatorului imparțial, de ce, în timpul atâtor lungi perioade, a fost nevoe să se re­ curgă Ja o constrîngere religioasă, ca să se aducă pe oameni de a îndeplini niște fapte pe . cari simpatiea universală le-ar fi încununat. ce, chiar în societatea modernă, ie un așa de mare număr de indivizi, cari disprețuesc de a ’îndeP acțiunile cari ar fi plăcute opiniei publice, și *2 ^ebuie să fie siliți la aceasta printr’o constrînK e materială? De altă parte, de ce ar îndeplini omul, în chip spontaneu, acțiunile cari ar fi plr altora, și nu, mai bine pe cele cari var fi plll lui însu-și? De ce mobilul acțiunilor sale nu ar Ț mu! curînd egoismul de cît simpatiea ? Conclllzi U opusă ie încă mai ciudată, din parte i scriitorului c„ a trebuea, mai tîrziu, să construeiiscă un întreg Si8tej! de economie politică, pe teoriea : că, egoismul care « desveltă fără stavilă in activitatea economică, ® la armoniea socială, deplină. Intr’adevăr, dacă-i vârât aceasta, insu-și egoismul ar trebui să îndrug* lumea, spre acțiuni cari să așigureze echilibrul moral fără ca, pentru a șe asigura echilibrul acesta, să Se’ mai recurgă la o sancțiune exterioară, la simpatiea mulțime! față de unele acțiuni determinate. Mai mult Insu și Smith, are observații luminoase asupra îunu‘ rirei asociației, pentru a face acțiunile binevoitoare conforme cu interesul agentului, și face sâ se observe că, numai în societatea comerciantă, esențial desa. gregată, conformitatea aceasta dispare dintr’o dată Ceea-ce însemnează că, într’o formă socială, deosebita de-a noastră, ie, o morală ce are cu totul o alta bază, de cît simpatiea spectatorului, și care se apropie de egoismul real al omului, că, în forma socială modernă, egoismul real al omului nu poate duce la acțiuni mo’ rale, fiind-că chiar totalitatea raporturilor, în. care dînsul se mișcă, face uzurparea sau revolta, mai con­ forme cu egoismul de cît bunăvoința, și că, pentru motivul acesta, omul trebuie adus la o acțiune bine­ voitoare, mulțumită unei constrîngeri morale care îi vițiază. egoismul și.-l pervertește în mod artificial. Această constrîngere, și, acolea, sînteni de aceea-șî părere cu Adam Smith, se îndeplinește, iu vrem -a noastră, prin mijlocul opiniei publice. Numai în vremea noastră înse, pentru-că, altă-dată, ar fi recurs la sanc­ țiuni cu totul de altă natură și cu mult mai solemne. A. Loria. Abonați Achitați URMARE DE LA NO. 4 București: JZ. Boda, J. Florean, .1. GrUnfeld, Al Ii. Sldîan, Ă Wacher, C. Christescu, C. Ntcolau, En; D. lonescu, Evghenie-Arhimandrit, Gr. Untu, II. Biitoianu, II. Lobel, I. B. Cega, I. Colin, I. G. Dem'ctriade, I. C. Friinii, I. Marinescn,' I. Molse-, I. G. Numoloiu, Jack- Balicr, ■ Karol Waclavih, L. Volnca, Marcel Bernhard, M. Bromberg, Mărcii losef, Mircea Demetriud, Moriss Maior, Niță lonescu, S. Most, Valerian d': lo/iescu, Vasiliii Gheorghe, Vasiliu Grigori, Z., Solonion. Bacău: G. Papadopol: Comănești. Botoșani: D-relc Blattsteîn, Daniel Alicii, I. Mâlbits, M. Ilerrnan, N. Marcussohn, Șae Segtil, 1^. D. KasiliU’ II. Goldenbcrg: Hîrlâu. Brăila: Herș Șeier, Vasilescu loan. Radu M. Boantă'. Uhnu. Constanța: I. Adam. Craiova: G. D. Pciicioiu. Focșani: Th. Irofii: Putna S. Galați.: J. Obcrman. Iași: Al. S, Vasiliu, B. L. Meger, D ra Dr. 'francii, D. Gol; denbanm, II. Horooitz, I. X Eiscnstein, Neamț: A. Baciul: Mastacun. PI o ești: I. Ncdclcoric'i. Tg. .Jiu: J. Minoff. Vîlcea : N. P. Driigaganu. Loverch — Bulgaria: Dr. P. Stoiannff. Czernowitz: H. Rosentzoeig. Geneva: Barbat Virgil. Chicago; A. Weissman. _ INSTITUTUL DE ARTE GRAFICE ȘI EDITURĂ. «MINERVA», STIL REGALĂ 6.— BUCUREȘTI REVISTA IDEE! 1902, luniu. No XVIII. _ 8. CUPRINSUL Un Un somn ni timpului: P. Mușoiu. Ccuzurn : T. Teodorescm. Cer Gospodliriea micului Dick : H. France. Sclavul: Nestor. Imn Morțcl: H. Heine. Din strofele în proza alo lui E. Verhaeren . Sorina Feinocii și iamiliea . Arabela. Comunismul primitiv: Elis^e Reclus. Sclecțioa militară : E. HaECKEL. Către o generație viitoare: Colins. Iubito!: 1. NeaOU. fio luat aminte. îi 111 1 UN SEMN AL TIMPULUI Ieste un semn al timpului, grija ce a cuprins gu­ vernele, să nu li se sfîrșască domniea. Măsurile ce ieu aceste guverne, dovedesc că decrepitudinea la care au ajuns ieste înaintată foarte. Și noi, nu ne pricepem în socoteli de feliu, cînd amînăm cu sutele de ani, catastrofa ce trebuie să se întîmple pentru aceste gu­ verne. Zbuciumul lor necurmat, neliniștea ce le bîntue, vădește mai mult de cît ori-ce, desnodămîntul fatal. Și, fenomenul acesta nu ieste propriu numai unui singur guvern. Toate guvernele sînt într’o stare de surescitare cumplită, de surescitare agonisantă, dovadă concertările lor, dovadă măsurile desperate ce ieu, împotriva celor mai slabe, celor mai nevinovate și mai firești tendinți, de traiu neatîrnat, manifestate de cătră supușii lor. Că, catastrofa care așteaptă guvernele trebuie să se întîmple fatal, ie mai pre sus de ori-ce îndoială. In societatea omenească s’au produs fapte, s’au întâmplat prefaceri de acele, ce cer o premenire generală. In so­ cietatea aceasta s’au desvoltat organe, ce cer neapă­ rat a fi exercitate, organe ce nu mai pot degenera și nici nu pot lîngezi, fiind-c’au izvorît din trebuință imperioase, fiind-că trebuinți imperioase le guvernează și le împing cătră determinismul lor. Neapărat că ie o nebunie curată, de a voi să înăbuși liberul exerci­ țiu al acestor organe, cînd iele sînt condiționate a se manifesta într’un feliu și a-și crea un mediu pro­ priu. Ar fi ca și cura ai voi să nu se răstăgolească la vale o bilă, pusă pe un plan înclinat, cînd ie o lege că trebuie a se răstăgoli. Dar să vedem ce măsuri s’au ingeniat guvernele să îee, ca să împiedice manifestarea tendințelor nonă. Mai întâi, pretutindeni, cată să se proscrie manifestarea cugetare! care susține tendințele nouă. Dar, cîtă vreme certe împrejurări dăinuesc, ori-ce proscriere de cugetare ie pur și simplu nulă. Cugetarea nu-i nici de cum un fapt primitiv. Manifestată sau nu, iea nu suprimă fapte determinate fatal. Iea poate să clarifice o situație dată, să facă înțelese niște întâmplări date. Dar cît’e lucruri nu s’au petrecut oare în cursul vre’Uei, făr’ a fi fost prevăzute sau susținute de cugetorea cui-va. Și ce departe am fi rămas în urma, daca Sar fi contat sau s’ar fi pus temeiu numai pe spriji­ nul cugetărei, manifestate sau nu. Nu numai cugetarea înse intra în prevedeiea guveia fi încătușată. Aceste urmăresc de »Pr°țP®1 §l e manifestări ale oamenilor. Iele proscriu coalițiile, y» c. c București, Strada Epunlor, 10. nu lasă slobod întrunirea oamenilor la o laltă, împie­ dică înțelegerea lor. Dar nici acestea nu-s fapte pri­ mitive. Sînt împrejurări mai adînci, și, cînd împreju­ rările astea, de natură complexă, au ajuns la un stadiu, cînd se impune o schimbare de fapt, oamenii, prea­ labil coalizați și înțeleși sau nu, sînt de o dată elec­ trizați, puși pe picior de bâtae, și săvîrșesc, neaparat, ceea-ce împrejurările cer. Din punctul acesta de ve­ dere, a se împiedica coalițiile sau nu, nu are nic! o importanța. Atît cu se jenează o practica civilizată. Sînt alte împrejurări, mai mari, de cari atîrnă toate cîte vedem că se petrec. Se va ajunge atuncea să se suprime împrejurările însă-șî, dacă din iele decurg pricinele ce amenință or­ dinea aflătoare, precum șl vieața guvernelor însă-și. Ar însemna atuncea să se suprime toată desvoltarea istorică, ceea-ce ie absurd. In vieața socială, silințele oamenilor pot să însemne mult, dar în determinismul general al lucrurilor, oameni! sînt niște factori secondarî, în ori-ce caz sînt factori determinați de alt! factori. Măsuri ca să ne adăpostim de căldură și să ne apărăm de frig, putem lua, negreșit. Dar nu putem nimica, să suprimăm din natură aceste stăiî sau evo­ luții ale naturei. Fără îndoială că ce vom suprima va fi chiar pielea noastră, dacă ne vom expune cu pie­ lea, să nimicim ce-i ma! pre sus de noi, ceea-ce se impune ca un fapt necesar. Dar, sînt tendinți vătămătoare, cari-ar aduce în lume tulburări. Mai întăi, din partea cu! aveți in vedere, n’aveți nici o dovadă. Tulburări împotriva mersului lucrurilor nu-s mai întăi cu putință. Și nici un răzvrătit n’ar fi atît de fără minte, să se încerce s’aducă tul­ burări de-asemenea natură, Apoi, disciplina socială, de sine, ajunge să ție un echilibru strict. Vă ie în­ găduit tuturora, să spuneți ce gîndiți, să fasonau chiar cugetarea mulț’mei, cum vreți, indiferent, fiindc’aveți atîtea mijloace. Nu vi-î îngăduit înse a face din aceasta numai un privilegiu al vostru, de cît cu riscul de a schimba un concurs de forțe utile, ce vor să se producă, în izbucniri distrugătoare. Pentru-că, iz­ bucnirile acestea nu au nici o nevoe să fie. o importație străină, nici rodul unor doctrine nesănătoase, cînd sînt constrîngeri locale cari le nasc necesar. Toate acestea sînt lucruri cu desăvîrșire vădite. Dar ie ciudată îngustimea de minte și încăpăținarea acestui decrepit, care nu vrea a renunța cu nici un chip la vieață, cu toate că și-a isprăvit rolul și a ajuns la capătul zilelor lui, și-a isprăvit, cum s’ar chiema, veleat.il. In loc să-și cruțe urmașii, să-și iee rămas bun de la iei, omenește, să lese în sufletul lor o dulce amintire, un sentiment de pietate, un sentiment du­ ios, preferă să le facă vieața amară, să-i tortureze cu arbitruritățile lui, să-i ție necontenit sub călcăiu, să le reglementeze iei nevoile și vieața cum se pricepe mai rău. Nu ie nici o mirare atuncea, dacă în loc să fie lăs* t să-și dee duhul în pace, nu ie nici o mirare să se trezască asasinat. In categoriea aceasta sînt pă­ cătoasele guverne cari și-au pierdut orî-ce rațiune și abuzoză de puterile lor. p. Mușoiu. ,,RE’vlsfÂTDEEI“' Pe an, 10 numere, 5 lei. i �REVISTA^IDEEI 114 CENZURA Cu privire la confiscarea revistei noastre și la împie­ dicarea iei de-a mai pătrunde la tară,«Adevărul», cu data dt Fineri 17 Mută, 1902, publică următorul articol: Pe când cele bune se pierd una cîte una, cele rele prind 7.\ cu zi rădăcini în țara românească. Evoluție», pe dos, pe care am început-o, îșl urinează calea in mod hotărit. Cenzura în presă, ca un semn al timpului, se stabilește încetul cu încetul. După scandalul cu tele­ gramele, avem a-zi oprirea unul ziar de a merge la sate, oprire făcută de direcție» poștelor, cu de la sine putere și cu un curaj ce nu se vede de obiceiu cind ie vorba de ce-va bun și legal. . , x_-x . x- t» • * 0 publicație a d-lui PanaiteMușoiu, intitulata «Revista Ideeii-, a fost oprită de poștă de-a pătrunde la țara. Cetitl bine: de- poștă. Nici justiție», nici guvernul direct, n’au intervenit. Constituție» și codul au fost anulate pur si simplu de direcție» poștelor Cind d. Mușoîu i-a cerut su-I înapoeze numerele stampilate dar neexpediate, di­ recție» nu s’a sfiit de a o face printr’un act oficial, printr’o adresă in regulă, certificind ast-feliă, în mod indubitabil, actul ilegal și anticonstituțional pe care-1 savirșise. Loviturile ’ce se dan legilor, abuzurile, călcările drep­ turilor cetățenești și ale pactului fundamenta), nu se mai comit a-zl din umfiril, ca altă dată: masca ipocriziei a fost aruncată cit colo. Ie un progres în felini lui, dacă voițî, dar le curios de constatat, că progresul, în senzul acest», se face sub un guvern pretins liberal. După cum se vede, minciuna legilor .și a Constituției, apare, cu modul acesta, clară și luminoasă. Nu Iera par’că indicat ca libertățile publice să fie călcate și suprimate chiar de descen’denții acelora cari-au luptat cu mari jertfe pentru dobîuuirea lor? Așa cum se prezintă lucrurile în țară, în zilele noastre, in mijlocul anarhiei morale in care ne-am prăbușit, iera indicat, fără îndoială, ca asa­ sinii legilor și ai Constituției, să fie înșiși pretinșii li­ berali. După’ce au uzat și abuzat de libertățile cîștigate de predecesori, după ce le-au tăvălit prin noroiu, după ce și-au agonisit de pe urma lor glorie, avere, putere, iera natural ca să ajungă sâ le confiște pentru dînșii, interzicindu-le celorlalți. OrI-ce fapt, care se produce, îșl are utilitatea lui. O fără de lege, o infamie, o crimă,'o monstruozitate, încă îșl au urmările lor bune. Cenzurarea presei, și mai ales împiedecarea iei de a merge la sate, sub un guvern li­ beral, le pentru noi un fapt cu mult mai important și conține in lei cu mult mai mari învățăminte de cît toată politica bizantină, stupidă și mincinoasă ce se face în țară peste an. A stabili in mod hotărit, că legile și Constituțiea, sînt o ficțiune, ie un bine în felini său. Necredincioșii sau indiferenții, cari taxau de exagerate sau de incliipuite spusele noastre în această privință, au a-zi un fapt înaiutea ochilor. Și ie cunoscut că faptele conving mai mult ca vorbele. Am spus necontenit, că în România legile si Consti­ tuțiea nu se aplică de cit numai întru cît pot fi folo­ sitoare intereselor personale ale acelor ce pot si trebuie să le aplice, că în afară de aceasta totul Ie’ anarhie, capriț, domnie u bunului plac. Am mai spus că în România sînt două țări, cu totul deosebite una de alta; țara orașelor si tura satelor. Cea din urmă ie pusă în afară de legi. Civilizațiea si toate cuceririle moderne se opresc Li bariera orașelor,’adesea la maiginele cartierului lor central. Dincolo ie Africa, ie pămîntul și poporul cucerit, sînt robii ținuți în lanțuri de o mină de venetici uzurpatori. Trebuie să ne ducem înapoi, până în miezul epocei feudale din occident, pentru a găsi o stare asemănătoare cu aceea ce domnește în România din zilele noastre, sau să ne raportăm la starea ae lucruri ce dăinuea in partea meridională a Statelorumte, înainte de 1862, de dezrobirea negrilor. aii cel.care îndrăznea să se apropie de acești negri, s e alle năcazurile, să le aducă o mingăere', nu mal existau nici legi, nici măsură, nici sentimente crestinPQiy Nenorocitul, Iera prins și pe loc spînzurat de' , copac ce se găsea în cale. lU La noi, nu se spînzurâ cel ce încearcă a pătrunde • sate cu alte dispoziții de cît acelea de a exploata muu1,1 țăranului, fiind-că pedeapsa cu moarte nu există în mânia, dar sînt tratați cum se poate mal râu. B.»tiu?’' arestarea, condamnarea îl așteaptă. Lucrul s’a vâm' Condamnarea lui Banghereanu și Ficșinescu, faptul c i care caracterizează mai bine epoca prin care trecem ie prea bine cunoscut. n> Iear ducă cine-va vrea să pătrundă la sate, cu scrieri cu publicații, poșta Ie aici pentru a i le confisca. Neere șit că publicațieu Ie confiscată nu fiind-câ ie ilegal», prob" că la orașe circulă liber, că justiție» n’o urmărește /■ numai fiind-că merge la sate, la robi. Robii trâesc sub un regim special Ceea-ce ie bun și legal la orașe, ie culmea abommației pentru sate, Ie subversiv, ie revoluționar ° Actul direcției poștelor, a venit să se adaoge la o su­ medenie de alte acte, cari probează adevărul celor de mai sus. li.se iei Ie mai caracteristic ca toate cele de până acum, căci pănă a-zl denegarea de justiție si de drepturi cetățenești, ce se făcea țăranilor, se ascundea sub masca legilor', sau se suvir.șea cel puțin de agenții administrativi și politici al guvernelor. Dar leată că până și poșta, instituție comercială în definitiv și pus^ la dispoziție» tuturor locuitorilor, face nete ilegale si anticonstituționale, cu un curaj, cu o francheți și cub candoare adorabilă. Ie cel mai interesant semn al timpului din cîte ni s'au arătat pană astă-zi. După o scurtă încercare de propășire, țara revine,în fine, la vremurile dinaintea lui 1848, cind starea de fapt nu se mai ascunde sub nici o minciună, sub nici o formă. Absolutismul se arată la lumina zilei, în toată goliciunea lui. și se laudă cu această goliciune. Ce ie de făcut? Credem că ori-ce protestări, ori-ce indignare, Ie de prisos, cită vreme durează dărîmarea zeilor falși, inaugurați la 1848 și 1866. Poporul, ținut de­ parte de 'binefacerile instituțiilor moderne, de libertăți și de instrucție, nu Ie în stare să simtă noua stare de lu­ cruri ce se creiazu. Din contra, acei cari-șl pot da seama de ce se întîmplfi, mai curînd se bucură. De ce s’ar întrista poporul, de ne­ socotirea și de suprimarea legilor în numele cărora a fost asuprit mai rău ca ori cînd? Nu știm că Constitufiea a intrat în cîntecele populare ca un cuvînt de groază? Dacă boerii o calcă, calce-o, să mult rău a văzut și a suferit mulțimea de pe urma iei. Incit n’avem la cine apela, cel puțin de-o cam dată. Cei de sus, suprimă niște forme goale pe cari nici o dată nu le-au aplicat, peatrîi a restabili, fura ipocrizie, starea adevărată de fapt. Cel de jos nu înțeleg și nici nu le pare râu de aceasta, căci lor tot una’ le Ieste. Rămîuem la mijloc noi, cîțl-va intelectuali și idealiști, cari singuri pricepem răul ce se comite, dar sîntem’ prea puțini și prea sceptici ca să putem reagiza. Unica noastră speranță, stă numai în mersul general al 1 urnei. Nu se poate să nu ne ajungă o dată rîndul civi­ lizației, cure duce înainte lumea apuseană. Prin forța lucrurilor, cînd-va România va întră și iea în concertul țârilor civilizate. Până atunci să lăsăm pe anarhiștii ce ne guvernă să-ș* facă de cap. Opera lor are și o parte bună. Pe ruinele ce le îngrămădesc, nu se poate sâ nu răsară o dată ce-va, căci ruină absolută și vecinie sterilă nu există și I1U poate exista. Anarhiștii propiu ziși cred că prima lucrare, indisp®®* sabilă, ie’ dărîmarea lume! actuale din temelii, pentru c să se reclădească apoi o alta, mal frumoasă si mai dre8Ptu’ pe cîmpul neted. Anarhiștii cari conduc 'România, f»* a-și propune alt ideal de cît de a-și satisface interese lor generale, dărîmă și iei ceea ce există, ceea ce clădit părinții lor. Legile sînt rele, Constituție» î® n. J culă, organizație» statului Ie defectuoasă. leată că ins», cei ce le aplica și sînt însărcinați să le păzească, le cu piciorul, îșl 6at joc de Iele. De ce ne-am desper8 d^1 ' ’ lor? Opera Aceasta, de di7tX:rraTe,ilnrPf- fi 0 oper“ revo|uțlnnnră, in felini Iei. Ie drent J» d„ 6e f«ce cu? amf don ”oî’ adica Prin reformară dar -““definitiv tot se face, prin abuz, prin dărîmare»?’nr?n ’ psocotiuța și batjocura ce există pe hîrtie. ’ P ,U 11 Ast-feliu, guvernanții de a-zl lucrează, fără voen lor nre prohtld unei viitoare revoluții. Ceea ce inseamn? toate căile duc la Romii. Să așteptăm deci, să avem Jjbdare, că alta, de-o cam dată, nu putem face. rjbdare' I. Teodorescu. gospofiăriea micului Sick Micul Dick s’a născut, nici Iei nu știe știe unde, unde, din din nârinț* Pe crri nu i"i văzufc nicî 0 dtttă- De cînd tinea ' : I ' ) fel minte știe că se culca prin ganguri, prin desișurile parcurilor sau pe sub poduri. Somnul ii iera tul­ burat de visuri grozave, în cari îi apărea chipul spăiniintiitor al polițistului. Micul Dick se scula numai de cît și o luft ln goană, din toate puterile, pană cînd nea<rra siluetă se pierdea în noapte. Sărmanul, fără cămin, nu putea dormi singur: trebuea să-și împărtășească cu altul mizeriea. Cit timp unul dormea, celalt veghea. Apoi, între doi, frigul nu ie atît de aspru. Dick își prinse un tovarăș: lipindu-se unul de altul, se încălziau unul pe altul, stînd fie-care de pază pe rînd, cu ochiul deschis și cu ureclica 1» pîndă. Și, de zece ori pe noapte, cei care ve­ ghea, deștepta pe celălalt: — Scoală-te, scoală-te, uite Bobby. Și amîndoi, fugeau pe străzi ca niște scăpat! din ocnă. Căci ie o crimă să dormi pe stradă cînd n’ai nici un adăpost. Trebuie să mergi, să mergi, sub pe­ deapsa de-a fi, alt-feliu, închis. Și copiii, mai mult chiar de cît cei vrîstnici, au groază de închisoare. Ast-feliu, micul Dick și tovarășul său alergau cît puteau, și, cînd își pierdeau răsuflarea, cînd nu mai auziaut eribilul pas al policemanuliu, răsunînd în tăcerea nopței, cădeau din nou în vre un colț, zdrobiți de obo­ seală, reîncepînd chinuita lor pîndă și somnul lor tulburat. Dacă de dormit iera foarte greu, de mîncat iera o problemă. Dar pîntecul hămesit are o mulțime de mijloace, pentru-că n’are delicateța celui obicinuit a fi încărcat regulat. In noroiul străzei se găsesc multe lucruri de ros. Școlarii îmbuibați, aruncă la poarta școahibucățile lor de pîne. Apoi, cîte o dată, pe marginea vre-unei ferestre, pe zidul grilajului vre unei grădini, ?e găsește, învelită într’un jurnal, o bucată de carne iDVecliită și o coajă de pîne, pe care o inimă miloasa Ș* îndopată, a pus-o pentru săraci. Dar, în timpul maî r călduri, cînd la fishmongerst peștele începe să se 1EQpută, ierau adevărate zile de praznic. ^gustorul care, din zori de zi își spală necontenit Și seara vede că din ce în ce infectează mai Dint Vecinatatea, se hotărăște s’o arunce. Desculții, cu troS -deȘ-ert’ §tiu’ și’ ÎDȘiraț‘ pe c,ealaltă parte -a nerăi iP*ndesc momentul cu mare băgare desama, Dath aator*« Se strîng ca la vre-o două-zeci, trei-zeci, < ghtt®?’ tinerî Și bătrînî, băieți și fete, dîndu-și altora, pentru-că pe fie-care clipă numărul minu2*Jor crește, iear porțiea scade mereu. Luați ași Curk- un semn dat, gloata golanilor se năpustește rii ,-^ă ca în palmă taraba infectă, pe cînd pescasițî t 8|agile lor, strigă la lume și ceartă pe hămeaicL/'ffit'l de pierderea mărfei, dar mîndn de dărîa/i e Inârinimiea lor. . ^icu)Va S°litâ, fie-care pleacă, strîngîndu-și prada. Dick avea și iei, așa din timp în timp, cîte o pleașcă de astea. Iera atît de subțirel și mic, că lu­ neca printre picioarele calicilor mari, și, zdrobit, ajun­ gea printre cei dintâi la tarabă. Apoi pleca repede, aprindea, in niște oare-cari ruini, cîte-va jurnale adu­ nate de pe drum, și rumenea peștele la pară. Ospețele acestea ierau rari. Pe vremea căldurilor fishmongersil cumpără cantități mici. lear iearna, cu toate că peștele vine totdeauna din bîeșlug, nu ajungea pentru a hrăni 20 de milioane de flămînzi. lear negustorii mari din Billingsgate, pentru-ca s nu provoace o scădere de preț, cînd luntrile cu pește veneau prea în­ cărcate, în loc să se dee în consumare, îngropau bo­ gățiile mărei, pentru a face din iele îngrășăminte. Micul Dick, în momentele de foame grozavă, mer­ gea asemenea pe malurile Tamisei, pe vremea cînd fluxul sau retragerea apei lăsa să i se vadă fundul iei noroios. Și acolo, băgîndu-se pană la mijloc, ruga pe cok neys su-i arunce un penny. Și cînd gologănașul, aruncat cu putere, se îngloda în mocirlă, iei își vira micile lui brațe până la umeri, și se bucura foarte cînd îl găsea. Ambiție» lui iera să vîndă chibrituri. Cu asta poți să-ți duci traiul. Dar n’a putut nici o dată să adune un capital prim de 6 pence, pentru-că iera foarte mîncăcios, și cum avea un penny, alerga la brutar. Iși imputa foarte lăcomiea aceasta, inse n’avea ce face. Și apoi, unde și-ar fi pus iei stockul, depozitul nevîndut, iei care se culctf în ce colț apuca, în nopțile ploioase. Se înțelege că la unsprezece ani, micul Dick părea abiea de opt, obrajii ii ierau supți, fără carne, și ochii vineți: «Canalie mică, zice grosul lohn Bill, pasăre de spîn '.urătoare, vînat de închisoare^. Dard aceste injurii nu se sinchisea micul Dick. O rază de soare luci în vieața-i și inima-! de copil, pentru intăea oara se deschise speranței. Iei avea o femee, avea un meșteșug. Pe drumul OldKent-Road, unde se încrucișează necontenit tramvi iu­ nie de la Londra la Greenwich, își stabili iei centrul afacerilor sale. Se învîrtea împrejurul tramvaiului și rar se întâmpla să nu i se arunce cîți-va bani de pe im­ perială Și cum lui îi iera pururea foame, și nu se în­ crede» în iei, da banii unei fetițe mici, de opt ani, care vindea flori bețivilor ce ieșeau din public house. Aceasta iera femeea lui Dick. Și de cîte ori venea la iea, dînsa, cu colțul șorțului, îi ștergea cu îngrijire fața plină de sudoare: «O, cît i-i de cald mititelului Dick. Bagă de seamă să nu răcești, drăguțuleȘi îl sorbea din ochi, foarte mîndră, că iei știea mai bme de cît toți să dea tîrcoale tramvaiului. Am văzut gospodărie» micului Dick. Iera o gaură pentru cărbuni, sub o scară, pe care o bătrină le-o învhiriasă cu 6 pence pe săptămînă, cu învoiala ca să nu facă foc. Nu aveau nici un pat, dar Dick și tovarășa lui n’aveaunevoe de pat 0 rămășița dintr’unvechiu covor, găsit pe un maidan, le ținea loc de mindir. Mica Jenny munci o zi întreagă, bătîndu-1, scuturîndu-1, spălîndu-1. Iea coperi pereții măcinațî, cu figuri diu jurnalele adunate de pe nu știu unde, cumpără o oglindă de cinci parale, un lighian și o cană de apă. Și noapte», cînd casa întreagă dormea, iei aprindeau luminarea, și, amîndoi, strînși unul în altul, culcați pe sdrențele lor, deschideau ochii mari și se priveau încîntațî, fericiți. Părăsiți de toți, știură să-și afle razemul în sine, ierau 1» iei acasă, aveau un borne al lor pe care îl plăteau. Puteau sâ doarmă în pace, fără ca unul din iei să fie nevoit să vegheze, și fără ca cel adormit, zguduit de o dată, repede, sâ audă stri­ gătul de alarmă: scoală, scoală, uite Bobby. H. France. I •: i î I 1 I �REVISTA IDEE! 116 SCLAVUL Ni se istorisește din America o fntîmplare foarte ciudată. Un biet* nenorocit, ajuns la sapă de lemn, șia pus în minte ca să-și întrebuințeze cei dm urmă dolari, ce-i mai avea, să publice în jurnale un anunț. In anunțul acesta iei se vindea pe sine și se punea la mezat, ca sclav. Lucrul nu prea iera regulat, Yankeii sămuind, pre pilda națiilor europenești, de a fi ființat sclavajul. Totu-șî, în această escentrică țară, omul nostru primi oferte și se adjudecă, în schimbul unei sume de dolari, unui director de jurnal. Acesta, se grăbi de a emancipa pe voluntarul sclav și și-l opri ca servitor de biurou. Pare că asta fu o minunată reclamă și toată lumea vru să se duca să vadă, cmnpărîrid un număr din jurnal, pe omul care făcuse atît de puțin caz de libertatea lui, cel mai de samă din toate bunurile, precum se obicinuește să se zică în discursurile politice. Omul acesta, în ori-ce caz, făcînduse că renunță la libertate, își salvă vieața și scăpa de a pieri de foame, libertatea cea mai netă­ găduită, din cîte ne acordă frumoasa noastră civilizație. Această întîmplare, la cea dintâi vedere, poate să fie luată, nici maî mult, nici mai puțin, de cît ca drept o farsă, ca drept o glumă, precum le place cu osebire Americanilor. Dar, dacă prvim lucrul mai de aproape, dacă îi căutăm înțelesul simbolic, ie un fapt de-o gra­ vitate foarte mare și de-o însemnătate colosală. Inchipuiți-vă, într’adevăr, că lucrul acesta s’ar putea face, că un om ar putea să se vîndă, cu condiție ca cumpărătorul să-i dee cele trebuitoare de traiu, și veți găsi un număr foarte mare de oameni, al căror interes bine înțeles ar fi1 să-și scoată pe dată persoana lor la licitație. Pentru o mulțime de oameni, din țările noastre, civilizate, din liberile noastre republici, sclavajul, cu aplicarea, cît se atinge de sclavi, a simplei legi care proteguește animalele, nu zic mai mult, ar fi o stare socială cu mult superioară celei în care se află a-zi. Nu cat de loc să glumesc, într’o chestie unde nu se încape nici o gluma. Ie cugetarea mea întreagă, ieste ideea mea bine chibzuită ce-o dau. Sclavagiul, practicat cu oare-care umanitate, ar fi o îmbunătățire a soartei pentru o mulțime de ființi omenești din vremea noastră. Ar zice cine-va cum-că acestea n’ar mai avea libertate. Dar, oare omul contemporan are vre-o alta li­ bertate reală, de cît o vană aparență și-un drept ironic de care nu se poate folosi? Această libertate teoretica, îi ie încătușata tocmai din sînul ma-sei. La naștere, i se pune un nume, care poate să fie o pată. După cum cei cari l’au procreat au trecut sau nu prin oare-cari formalități, mai înainte de-a se iubi, copilul îndură o cădere morală si niște incapacități civile pe cari nu le cunosc alți noi nascuți. Iei ie nematriculat, într’o societate, Care, prin faptul acestei nematriculărî, îi impune niște sarcini, c:»ri, pentru copiii săraci, nu vor putea să fie precumpănite prin nimic. Celui ce n’are nimic, ce-i pasă, bună-oară, că ființază jan­ darmi și judecători să apere pe cei ce au? Imbucatățirea pămîntului, care-i în contra lege! naturale, constrînge pe noul venit pe lume, la o muncă care-i ne­ garea absolută și definitivă a libertăței sale. In loc de a fi sclavul unui om, care ar putea să fie un stăpîn bun, ie sclavul legilor cari sînt crude, cu impasibilita­ tea, cu nepăsarea a ceea ce ie impersonal. In schimbul muncei lui, sclavul are un adăpost asigurat și hrana asigurată, într’adevăr, legea naturală are cruzimea naturei. Iea osîndește să dispară pe cei slabi. Dar legea so­ cială contemporană nu ajunge oare, adesea, să întreacă cruzimea naturei și nu osîndește iea, oare, chiar și pe cei mai tari, la durere, Iu desperare, la moarte? Liberi. Ce ironie. Trebuie să plătești aerul ce-1 > apa ce-o bei, rodul ce dă copacii, animalul n pui raîna să-1 mînînci, dragostea pe care instinc?.a c?h impune ca o trebuință, vestmîntul pe care ]eJ V-o silește să-l porți. Și nu-i nimica gratis, în 80cSa U noastră, de cît pușcăriea, în cari se bagă nenor ■ a ce n’au nici un azil. Și societatea nu asigurează munca ce se cere în schimbul lucrurilor de prini °ar cesitate. Adesea chiar face îndeplinirea acestei in cu desăvîrșire anevoioasă, cu toată bună-voința nilor. Aș fi voit să știu, dacă se simțea liber J11116' rocitul de vecinii profesor, care s’a omorît mai dăun?0.' după ce a încercat, în zădar, ca să-și cîștige vieața ca*’ misionar de stradă și ca deschizător de portiere Nu nosc nimica mai tragic de cît sinuciderea asta. Uite011' om de care nu și-a bătut joc natura. lea l’a făcut sânăt*11 la trup și la minte. Sinuciderea lui nu-i datorită n nebuniei, nici acelor suferinți fizice pe cari nu le JC! poți îndura și căror ie foarte cuminte ca să le /l o dată capăt, grăbind ceasul morței pe cari iek! vestesc. Iei nu iera nici victima patimilor, nici victima greșelelor sale. N’avem acolea nici desperare din dra* goste, pricinuită, de alt-feliu, de nouă ori din zece de către legile și convențiile sociale. N’avem nici re’ mușcarea vre unei fapte rele, sau frica de vre-o pe. ! deapsă ce o asemenea faptă ar fi tîrît după sine. Omul acesta voea să trăească, și să trăească muncind. Fără orgoliu, fără mîndrie, iei nu se încăpâțina să gasaseâ din munca oamenilor, o erarhie, să găsască o slujba aleasă. Profesor diplomat, iei deschidea ușile la cupele, primind un gologan de la un marțafoiu. Inteligența i-a fost perfecționată și cultivată mai presus de mij­ locie, pe cînd buna-î voință se cobora la toate so-'j iutile de trebi. Iei nu ieru nici bolnav, nici incapabil/! nici leneș, nici răzvrătit. Și a murit c’o resignaresu- ‘ blimă. Murind, iei a adus omagiu acestei societăți în care n’a mai putut avea nici un loc. Ca să se spînzure sau să se otrăvească, s’a pus în ținută corecta: cu cea din urmă redingotă, cu cea din urmă cravată3 albă ce avea. Privilegiat pin educație, se îmbrăeăcu haina privilegiaților. Și ca învins al vieței, iei se execută. Numărul acestor învinși ai vieței ie colosal. Față de unul, care are curagîul să-și pne capăt zilelor, cîțîj zac în agonie, pe cari-i știm și pe cari nu-i știm. Căci, dacă sărmanii cărora le lipsește o bucată de pîne pentru prînz, sufăr dureri fizice, cari îi fac vrednici de milă, cu cît mai dureroase sînt mizeriile inșilor cu vlagă, sîrguitori, cari simt că se pierd, în legăturile în cori lumea le strînge toată energiea inteligenței lor. In lumea de afaceri, în lumea cugetărei și artei, pre‘u* tindenî, în juru-ne, nu vedem de cît niște sărmani sclavi. Ființa socială, reputată ca liberă, prin chad® și constituții, se asamănă cu mn de fire de catra Lihputiem. Nici unul dm Ji*l aceste supțiri nu iera ta să nu poată să fie rupt cu mîna, dar iele iera atît de multe, în cît uriașul trebui să fie prizonierul piticilor. Numai avem nici un satrap și nici un faraon, să ne silească să zidim piro®1 ' sub gîrbaciul privighetorilor lor. Dar, fîind-că-iJ mascată, constrîngerea existenței noastre ie °^relDfl[1 cît-va mai mică ? Nu cred să fie măcar o zi P® ■ în care, un «civilizat», să nu fie silit a îndepl”1^. 9 acțiune, pe care liberul său arbitru să n’o Pr\veauDj ca inutilă sau jignitoare. Nu ne dăm samă totde de asta, fiind-că naștem sclavi. Inse, învinșii vj r nu pot să-și facă mereu iluzii. Iei rumegă cu ll^.. minciunile sociale, cari n’au putut să le asigure cirea. Pricep ca iei să cauteî n moarte, singura J tate, definitivă, reală, singurul lor refugiu, sing lor repaos. NesT°f‘ REVISTA IDEEI Imn Morței vfoartea-I revoluționară. Tea rezumează ființa, iea o Jlo; C7-* 0 compune și-o descompune, fură curmare. Tea unește de cît spre-a despărți, iea — nu creează de cit n‘‘ _a nimici. spTea ridică mormîntul piln la nălțimea tronurilor, si otrii dispar la cea dintâi lovitură a iei, Ca si cum i-âr },n viatul. Tea îl apuca de urechi, și regii o urmează ; niște păcătoși de pungași și iea îi culcă in lung sub Spatrâ sepulcrală. Regii mor: ce le pasă popoarelor, P rî mor cu muie pe cîmpul de bătae, cari au îndurat Mirul î° Iernele asPre’ Pe cînd cîrmuitoril îsi încălzeau Iurta în budoarele palatelor lor, cari au stat la strîmmire în pușcării, pe cînd stăpinitorii se preumblau căînre Pe întinsele lor domenii. Ce are a face dacă mor JîrmuitoriI aceștia. Cu ajutorul curtezanilor lor, Iei s'au umflat de diljdil, ne cînd popoarele sorbeau din cupa mizeriei. Moartea Le nodul intereselor omenești. Stăpînul nu mai are tre­ buință de slugi: slugilor nu le mai ieste frică de stăpîn. proletarului nu trebuie să-I fie frică de moarte. Iea-I slabă ca și iei. Ca și iei Iea muncește, seceră și revo­ luționează lumea și zi și noapte. Tea se asamănă cu îel. Moartea are totul de cîștigat, nimica de pierdut. Tot ceea ce nu cutează să iee, i se refuză. lea-ți ieste ali.ta ta muncitor. Minîncă și bea, ca iea. Impărtășește-te din ospețe, pretutindenea unde poți. Sîngele bogatului ieste sîngele tău, carnea bogatului îți ieste carnea ta. Oase­ lor tale li-I frig: acopere-țl oasele. Răsculați-vă apăsați. In vieața lor, regi, cînn tutori, stâpînitori, fac o dată și iei o acțiune bună, aceea de-a muri. Teară neobositul timp îsi urmează înainte cursul. Iei ar putea să spună, dacă rămîne măcar cenușă în sepulturele familiilor re­ gale cari au comandat națiunilor. ° Prințul Amedeu de Savoia ie mort. Iera un mare și puternic senior. Iei are dreptul să lese să-i putrezească oasele în basilica din Supergu, în acest monument care domină Statele culcate la picioarele sale. Ah, mi-i ru­ șine de idioțeniea speciei mele. Și mă întreb, cine va vindeca vre o dată pe regi de orgoliu și pe popoare de supunere, pe oameni de orbire. Vom furniza noi oare, necontenit, vinul și sîngele pen­ tru prinzurile celor nesățioși, ale acestor Gargantua? Monumentul acesta susține 'doar un pumn de oase. Un mic cutremur de pămînt și această rămășiță venerată se va amesteca cu țărîna. ’ Un trăsnet, și toate inscripțiile pompoase, toată mar­ mura lucitoare și toate săbiile și coroanele și tot ce Ie sub iele, ce prețuește și mai puțin, toate aceste resturi regale, vor fi spulberate în vînt. Și dacă fluviul, care desmienrdă aceste umbre de mă­ rire, de înfumurări deșănțate, de testamente și titluri adesea-orl distruse, își va umfla apele cursului său, ya aco­ peri muntele căruia îi va minca baza, putreziciunea regală, amestecată cu năsipul și cu mîlul albiei sale, va hrăni niște pești hulpavi'. lear dacă bolțile basilicei se vor surpa de ger sau de căldură, aceste resturi de măreție de suverani, acești riermi tîrîtorî, aceste hoituri împuțite, și cele mai tru­ dite din rămășițele mai marilor, măruntaele și părțile lor nobile, toate acestea vor fi absorbite în porii granitului. Moartea seceră și în lanuariu, o . , J-'dr ce ne pasă de moartea regilor și de suferințele Or. Nici o dată, regi, domnitori, stâpînitori, nu vor suatîta cît fac să sufere pe alții. Moartea unor ase'jenea oameni mă lasă rece. Iei se înlocuesc atît de SDe- Și au coroane, scule, serbări, poeți, cît vreu, ca sVe consoleze... .Jîrîn, frumoasa cetate, ieste in doliu, doliu regal. _ in Ur&°anele se înșiră, drapelele fîlfîesc, desfășurîndu-și, n voea votului, lungile lor crepuri. Ferestrele sînt pline cn nnscr*Pții funebre. Un popor de soldați staționează, buh,rnia la Picior, în tot lungul porticelor. Tunul își vfiTe urlotul de la un munte la altul. Din adincimea caiinr’ clopotele lugubre, muzicele de doliu, nechezarea Pinnw raspunde la semnalul bronzului de bătae. Susale agoniilor prințiare, urlați, urlați... 117 Pan ie mort... Teată ce cîntă, cu vocile lor ipocrite, popi, magistrațl, demnitari, în bogate și deșănțate cos­ tume. Femeile și copiii țipă de-asemenl: femeile și co­ piii sînt nota ascuțită în concertul mulțime!. leâr lu­ crătorul se plimbă, lipsit de muncă, de cite ori moare vre-im prinț. Țear prințul, pus între patru scindări, târăște după caru-I funebru, un lung convoi»: slugi, generali, aca­ demicieni, miniștri, cerșetori, călugări, prelați, fi boci­ tori. Dar nici o lacrimă în toți acești ochi uscațl. Ce nesfirșit lanț de exploatatori, ce leagă pe ministru de lacheu. Și ce capete de burghezi. Nu-I nici o întris­ tare, nu-f nici o simpatie de cit din ordinul stăpînirel. Augustul mort Ie depus la Supergu. Fiul înlocuește pe tată, și totul Ie și rămîne în regulă. Teu inse cuget la timpul fericit, la timpul de iubire, cînd moartea nu va mal fi o liberare, cînds ocietățile vor aduce un cult artelor și durerel. Ah, frumoasă, sublimă societate anarhistă, în carenimăruî nu i se va mai urî, în care nimeni nu va mai fi doborit de povara viețel. Nu vor mai ființa crize, războae, nu vor mai ființa doctori, advocați, savanți, cîrmuitori, neguțători, antreprinorî, proprietari. Cînd vel distruge tu oare, toată această vermină, o, moarte, o, cea mai necesară din toate revoluțiile. H. Hedîe. Din strofele in proza ale lui B. Verhaeren Un cerșetor ce te împlea de groază, mă opri de o dată în mijlocul drumului, și, respingîndu-mi pomana ce mă găteam să-i dau: «Ține-țT, îmi zise, ai mai multă nevoe ca mine. leu mă învălui c’o umbră de manta, ca și tine, luna își cerne nebuniea-i în crierul mieu, ca și în creierul tău. Dar, mai mult de cît tine, ieu mă simt liniștit, fiind-că-s ignorant. Nici inima, nici mintea, nu mi-s de loc chinuite, și ieu n’arunc de loc, așa degeaba, cu bolovani în baltă. Nu cercetez nimic, nu mă gîndesc la nimic, ci dorm. Bat drumurile, spre sară, în fie-care zi, cu pași rari. Ieu sînt a tot puter­ nic, fiind-că pot muri, fără de nici o remușcares. Apoi se depărta, ducîndu-se cine știe unde. Rantiea-i roasă, dar toată par’că de aur, colo, în soare, îl mărea par’că, îi da înfățoșarea unui personaj mitic, din Biblie sau Evanghelie. In ritmul mersului său și cu cît se adîncea mai mult în orizontul lui, care nu va fi nici o dată al mieu, mă simțeam copleșit de vaga amenințare, de adevărul crud al accentului gla­ sului său. Vorbele lui mi se lipiseră de inimă și mă sugeau ca niște ventuze. Simțeam toată mîndriea parăsindu-mă cu încetul, săcîndu-mi toată știința, toată puterea sleindu-mi-se. Omul acesta prorocitor, fatal, mă săgetase cu gestu-i. De teama să nu-i mai întîlnesc cum-va ținuta lui și fața, mă hotărîi sa nu mai calc nici o dată cetatea unde-și avea laița lui, în fața unei biserici, laița lui soioasă, de umbră. 0 spaimă mare mă cuprinsese. Cu gura-i ca o rană vînătă, cu ochi-i ca niște pietre fărmate, cu fruntea-i seculară, plină de brazde, de sbîrciturî, pururea îmi apărea înainte, îl vedeam pururea, dușmănos. Negreșit, numai pe dînsul l’aș fi văzut pe toate cărările. L’aș fi simțit venind în urmă-mi, m’aș fi lovit de iei la ori-ce cotitură. Cuvintele lui din urmă, mă urmăreau necontenit, ca o fatalitate: «Să mori, fiind-că poți, să mori, fără de nici o remușcare». Astă-zi, distanțe enorme mă separă de amenințarea lui, și, totu-șî, astă’sară, ie iei, jur căi e iei. Din luntrea gîndurilor mele, i-am pescuit cadavrul din rîu și l’am adus la mine, și-aud, acuma, ca un tic tac de cea­ sornic, aud: 'Să mori, să mori lipsit de remușcări». Sorina. 1 �REVISTA 1DEEI 118 REVISTA IDEEI FEMEEA Șl FAMILIEA In Societate totul ie egoism, interes, calcul. Fami­ liea, să facă oare abatere de la regula ? Chestiea asta ie una din cele mai însemnate, pentru-că alcătuirea familiei, pe cită vreme ie întruchipată după modelul societăței, îndeplinește, la rîndu-i, asupra organizatei sociale, o influență mare. După cum ie societatea, așa îe și gruparea familiei. Nu se va ajunge să se schimbe organizarea socie­ tate!, fără să se aducă modificări serioase în organi­ zarea familiei. Acelea-și cauze, cari înăspresc relațiile dintre clase și dau naștere privilegiilor și apasarei în societate, lucrează și în sînul familiei, întețind discordiea, vițiul, reaua dispoziție sau neplăcerea, acolo unde ar trebui să domnească solidaritatea, iubirea. Familiea ie un refugiu al egoismului, o fortăreață a proprietâței individuale. Iea ie adesea o școală de corupție și pururea o stavilă ce desparte, pe oameni, si îngădue despoților de a domni peste. iei. Cu° familiea ie ’ca și cu patriea și ca și cu religiea : cei ce o predică altora, n’o au. Sau, mai curînd, ie cu iea ca și cu legile, cari au fost asemănate c’o pînză de paiojen, în care musculițele se prind, pe cînd bon­ darii, muscoii, trec prin iea. Bogății și puternicii știu foarte bine să se desfacă de ori-ce legătură, cînd cere interesul sau ambițiea lor. Morala burghezască ie fă­ cută numai pentru săracii de stare și săracii cu duhul. Ast-feliu, la o parte, jos cu morala aceasta, cu le­ gile, cu credințele și cu prejudecățile acestea. Să ne deprindem a le cunoaște și a le judeca, să ni le desrădăcinăm din noi, dacă voim să progresăm. * Netăgăduit, ne vom grăbi a recunoaște, familiea îe» une-orî, în deșertul Societăței actuale, o oază. Ieste o mică comunitate, în care fie-care lucrează după pu­ terile sale și consumă după trebuință. Cel puternic lu­ crează pentru cel slab, adultul îngrijește de copil, cel sănătos se devotează celui bolnav. Toți se iubesc, se ajutorează, șî găsesc, în îndeplinirea datoriei de soli­ daritate, cea mai curată răsplată. Cîte nopți își petrece mama la căpătâiul copilului. De cîte ori dînsa sau o soră mai mare renunță la somn, pentru a face o rochiță nouă drăguțului micuț. Dacă ar trebui să se evalueze, după regulele econo­ miei politice, munca pe care o face mama în casă, prețul ar fi necalculabil. Atuncea, inse, munca aceasta și-ar pierde ori-ce farmec. Nici o femee n’ar vrea să facă nici a două-zecea parte, dacă i-ar fi plătită altde cît prin dragoste. Nici un părinte nu s’ar supune la sclayiea uzinei, la stînjinirile și la jignirile, șefului de atelier, la toate îndurările situației lui, dacă n’ar fi răsplătit prin dragostea celor cari-i sînt scumpi, pentru tot ce-i răpește avarițiea stăpînului. Dar dragostea, devotamentul, solidaritatea, nu le găsim de loc într’o familie legală: din contra. O soție nelegitimă, o fată-mamă, un prieten, sînt capabili de toate astea tot pe atît, ba chiar mai mult de cît acei însnrați. Cu cît mai mare ie trebuința, cu cît mai mare ie lipsa, cu atît dragostea și devotamentul se rafi­ nează și se apropie de eroism. Să nu uităm, cum-că familiea legala presupune o oare-care stare: lipsiți! de mijloace nu se însoară. Căsătoriea, ori-cît de puțin ar costa, ie un lux ce nu ți-1 poți plăti. Și cei mai mizeri, sînt cei cari ne dau adesea pildele cele mai atmgătoare, pilde de devotament frățesc, de sacrificii reciproce, de solidaritate eroică. O bi.?ată fată, lăsată de cătră cel ce a scos-o din minte, cu rodul dragostei sale în brațe, dîndu-și vieața, vînzîndu-și trupul ca sa-1 hrănească, ie 0 mult mai măreață de cit a celei mai devotat?^ f1 Cită depărtare, între micile virtuți burghezești, u cărora descoperim pururea^ ayanțiea și egoism.,?^ sublima imoralitate a cestei biete fete. % și * ♦ * Dar, pentru cîte-va fapte de devotament Ca . loc în sînul familiei, chiar în sînul familiei legnfe neajunsuri și cîte răutăți. Cîte fățărnicii și ’ în căsătorie. Cîte trădări apoi. Cite certe, cîte »• ]ențe și c.îte crime chiar, ale căror răsunet nu răzb-1?’ afară din căminul domestic. Cu cît urcăm scara r) selor sociale, cu cît trecem de la săraci la bogat) | avuți, cu cît familiea ie mai întemeeată pe stare?! atît virtuțile devin mai rari și vițiile mai numeros Dragostea dă loc fățărniciei, devotamentul, egoi3niul| Familiea, la obîrșie, fu un mijloc de ase perpetm' proprietatea în coborîtorii uzurpatorilor. Familiea s’.‘ născut pentiu moștenire. Ce izvor de sentimente rele j de viții și de crime. Cu toate astea, moștenirea un i ie mai sigură astă-zi de cît odinioară. Averile trăesc ■ cît trăesc rozele: o dimineață. Neguțătorii, bancheri; și chiar proprietarii, nu sînt de loc siguri de-a duce ’ pană la capăt educațiea copiilor lor. Falimentul i.a?.. teaptă. O speculație neizbutită poate sale nimicească! averea și să le compromită tot viitorul. Adesea, după i o ruină/familiea se desface: femeea își iea un alt băr-1 bat, copiii sînt culeși de rude sau internați în aziluri' sau că împrăștiați în toate părțile. Așa că, fami iea [ burgheză piere dintr’aceea-și pricină din care s’a for; mat. Interesul a creat-o, tot interesul o distruge, i *** La muncitori, ie alta. Exploatarea capitalistă ani-' micit familiea muncitorului. Bărbatul ie la uzină sao la atelier, femeea la prăvălie, ziua amîndurora ît cumpărata de cătră capitalist. Nu poate avea loc nici un menaj. Bărbatul, ie nevoit sa se mulțumească ci P o bubatâ pe pîne, mîncată în grabă la poarta atelie­ rului : femeea, se sleește, își pierde vlaga, într’o munca nepotrivită cu organismul iei: copiii, sînt osîndiți la un traiu vagabond și rătăcesc pe drumuri. Familiea, pentru muncitor, nu are nici o bucurie, nu are nici un farmec. Vatra ie rece, masa ie goa­ lă, copiii n’au întreținere, adesea nu se bucură mă­ car de o sărutare părintească. Familiea, pentru mun­ citor, n’are de cît dureri. Ce chin îndură . sermanul, văzînd, cînd n’are de lucru, în timp de criză, yăzînd stîngîndu-i-se copiii, murind din pricina lipsei, «« să poată să le vie într’aju tor. Mai adăogați cazul, cin bărbatul, pentru a-șî uita necazurile, se da la băutura, cînd copiii, femeea, sînt bolnavi, cînd nu-i acasă bi»' bătui, fie că-i bolnav, fie că i s’a întîmplat ce-vașiju’i și veți avea un tablou complect de ce-i familiea ustn-z-, * Trebuințele sexuale variază foarte mult de la bat la femee și de la un ins la altul. Cazul în c^. doi inși, de sex diferit, se iubesc esclusiv între ieste cu toiul rar. Cu atîta mai rar ie cazul C1D iubesc toată vieața. In de obște, dragostea, nre>^ toate lucrurile omenești, o durată. După ac.eea’te|>’ nu iubim pururea tot într’acela-și felin: sentin»6^fli noastre se schimbă sau se perfecționează. Ceea mișcă și ne place în tinereță, ne devine cu totu ! ferent la maturitate. In schimb, la maturitate, mai mult farmecul unor calități neobservate în tm j; A-st-feliu, nu ie nimic de mirare, totul eVO*ul 0/ om, ca să evolueze și dragostea, ca dragoste» simțit-o pentru o ființă, să se transforme, lfl 0 în prietenie sau stimă, și ca o altă dragoste sa- locul în inima noastră. Nu îe nimic mai absurd ca nedesfacerea căsătoriei, nimica mai factice si mai con­ trar naturei omenești. *** 119 Comunismul primitiv In afară de Rusia, Ungaria slavă ieste regiunea con­ Adevărul ie că, în de obște, nu îe iubirea, cea ce tinentului, în care țăranii au păstrat mai bine obice­ unește doi inși de sex deosebit, în familiea actuală iul de a cultiva in comun pămîntul, obiceiîî ce iera ci, după cum am zis, interesul. O femee nu poate tot­ deauna ca să-și agonisească mijloacele de traiu- iea practicat, în de obște, în Europa medievală. Cu toate că dreptul roman sprijinește proprietatea se razimă în bărbat, atîrnă de iei, se vinde, silit’ răindividuală în dauna celei comune, aproape toți țâ­ mînînd în sarcina lui și alipită de iei, ca lanțul de ocnaș Bărbatul ie vita de povară a familiei. Trebuie sa-î țânii slavi, din Croația și țările mărginașe, nu înce­ leasă sufletul la muncă, ca să aducă o bucată de pine tează să-și cultive pămînturile în devălmășie, devălmășie care ie consfințită de diferite, legi făcute de curînd. copiilor. Cînd nu are de lucru, cînd o grevă sau o Proprietatea obștească, care se întinde în mijlociu pe o criză comercială îl aruncă pe drumuri, dînsul se crede suprafață de. la 15 la 30 de hectare, cuprinde: locuri vinovat de mizeriea celor ai săi, și adesea, din pricina de arătură, păduri, imașurî, și ie bogată în turme de durerei, își pune capăt zilelor. Bărbatal ie astă-zi tot vite, mari și mici, precum și în păsări de casă. Roa­ atît de atîrnat de femee și poate chiar mai atîmat de dele pămîntului și ale. turmelor ajung să îndestuleze cît ie atîrnată femeea de bărbat. Familiea îi răpește toate trebuințele obște! Devălmășiea aceasta, cum i ori și ce libertate. Dacă voește sa se închine unei se zice, zadruga^ alcătuită din zece pănă la două-zeci cauze, trebuie să treacă peste cadavrul a lor săi. sau chiar dm cinci-zeci pănă șase-zeci de inși, nu-i de La rîndul iei, femeea, în căsătorie și în familie, își loc o familie patriarchală, ie o mică republică, desbăpierde toată individualitatea. Nu mai există de cît tîndu—i liberă interesele și numindu-și singură cîrmapentru bărbat. lear acesta, cumpărîndu-și marfa în ciul, . , domacinul sau gospodarul,? și. cîrmnitoarea gospoîn pieață, și ținînd cheltueala casei, se crede în drept dariei AărUT obștești. «Kel-aotr Adesea, Ie srk chemat ca COndUCă dâde-a cere de la femee supunere fără cîrtire, o supunere raverile obștei, cel „_re — mai în vîrstă. n Cînd înse inteligența oarbă. își duce stăpînirea pănă la tiranie. Legea îi acestuea slăbește, i se dă un înlocuitor. vine în sprijin, îngăduindu-l, în unele împrejurări, să Fie-care gospodărie își are căsuța iei în împrejmu­ săvîrșească și crime. lear opiniea publică, si mai bar­ ire. La mijloc, se află casa gospodarului, care cuprinde bară de cît legea, dă bărbatului drepturi de proprie­ sala obștească de mîncare, și sala de sfat. Arbori rodi­ tate și o poziție privilegiată, și în familie și în societate. tori încunjură casele și clădirile comunităței. Cîndo ob­ Ori-ce privilegiu aduce înse împotrivire și răzbunare. ște se face prea numeroasă, se împarte și dă naștere Femeea se răzbună de tiraniea bărbatului prin o mul­ unei devălmășii nouă. De alt-feliu, toate zadrugele țime de mici trageri pe sfoara, de faceri în necaz, aceluiaș ținut, se ajutorează între dînsele cu voe bună. împingîndu-șî cîte o dată revolta pană la turbare. Și Cînd ie vorba de-o muncă grabnică, mai multe familii nu ie nici o ură care să fie egală cu ura ce au unele se unesc într’o mică ceată, așa-că lucrul ie repede femei în potriva bărbaților lor. Din starea aceasta de isprăvit, în mijlocul cîntecelor și strigătelor de bu­ lucruri, sufăr cu osebire bărbații simțitori. Un bărbat cii rie. Așa sînt devălmășiile agricole slave, din miază­ de inimă nu-și va lăsa femeea, chiar de-ar avea mo­ zi. Iele dau, în acelaș timp, țăranului foloasele’și tive, fiind-că își dă samă, cum-că abandonarea lui ar marei și micei proprietăți: iele îngădue împărțirea fi pentru iea sărăciea, sărăciea. prostituțiea, moartea. Femeea muncei ’și ușurează cultura intensivă, dacă, din nenorode inimă, va fi, la rîndu-i, prada celui dintâi destră- cire, rutina nu se confundă cu respectul pentru traCc d? prefăcut, pe atîta de crud. Ce diție. In sfîrșit, sărăciea nu poate să se desvolte în băiat venit, pr: pre cît de r------------ d._ J -------------------------------- =--------------------nu va înd'-ra o mamă sau un părinte, ce și-ar iubi copiii, devălmășiile acestea, petru-că iele asigură murcapentru "înainte • ■ de 1 a se ’hotărî să -goțu obștei, pîne pentru toți muncitorii. se desfacă de ’bărbatul sau Ar fi foarte de dorit ca zadrugele să se poată păs­ de femeea, a cărui sau cărei tovărășie ar fi o calamitate? tra, cu toate că schimbîndu-se, pentru a se deschide Așa dar, pururea, cel mai iubitor și cel mai bun din soți, va fi victima celuialalt. Și, dacă părinții vor fi libere și altor soți streini. Dar totul face să se pre­ furioși, caprițioși, porniți cătră mînie, copiii vor fi acei vadă, că forma aceasta, străveche, a proprietâței devălmășești, nu va putea ținea piept ambițiilor individu­ ce vor îndura povara greșelelor și vițiilor lor. ale și lucrărei de descompunere, pe care o sprijinește *** dreptul obștesc al Europei. Prin împrejurimea orașe­ Nu, o familie ast-feliu alcătuită nu poate dăinui de lor mai de căpetenie, regimul proprietâței individuale ipte, barba: cît în mijlocul acestei societăți stricate, corupte,barbare. a înlocuit aproape cu totul pe cel al vechilor devăl­ Născută din proprietatea individuală, iea va pieri cu iea. mășii. Totu-și, obiceiurile moștenite au atîta putere, Femei liberezi independente, voi sînteți mai res- că chiar în orașele aproape italienești de pe coasta pectabile în ochii noștri de «îtcît anula acele nnvj cari fndltră 0- dalmată și în insulele Adriaticei, se intîlnesc. bogate case de comerț, întemeeate după modelul devălmăși­ dioasa conlocuire impusă de lege și se prostituează pr ilor slave. In unele din devălmășiile acestea, trăesc ------- ---unei ființi pe care n’o iubesc. de ;suflet, a căror iubiți-vă, respectați-va, înse nu vă supuneți frații adoptivi, cum s’ar chiema, icuiu, uc Tineri, iubiți-vă, re ... ie mult mai puternică, mai sfîntă, de frăție de cruce fățărniciei căsătoriei. . sînge. Frățiea aceasta coprinde trei Și voi, cu toatele, fete mame, surori, ajutați-ne sal cît a fraților <de , ------o— — vași ci frățiea prin nrîn -v burgheze. o Răsculînne revoltăm împotriva societăței Kăscuhn- grade: mica frăție, frățiea de nenorocire, iaî sfîntă dintre toate. Aceasta ie consdu-vă îm- împărtășire, cea mai . o, împotriva jjMuvuu va căsătoriei, împotriva ------ proprietâței, r v . -potriva ■ • Statului, ~ - ---------J împotriva tuturor nedreptăților aces­ fînțită de-un popă, afară numai dacă cei ce-și jură cre­ tei societăți, veți face mult mai mult, pentru emanci­ dință sînt de alte religii, ceea ce se întîmplă mai cu parea sexului vostru, de cît toate femeile savante, fe­ samă în Bosnia. Fetele se unesc și iele, prin jurămîntul meile doctor, femeile avocat, femeile consilier și de iubire, fie între iele, fie cu flăcău. femeile deputat. Elisee Reclus. Arabela. I I !! H �120 REVISTA IDEEI SELECȚIEA MILITARĂ f Spartanii ne oferă un minunat exemplu de selecție artificială, aplicată la om și încă pe o scara întinsa. La Spartani, în virtutea unei legi speciale, copiii .erau supuși, îndată după naștere, la o cercetare amănunțita, la o alegere. Toți copiii slabi, bolnăvicioși, atinși de vre­ un defect corporal, iernu d..țl morței. Numai copiii cu desăvîgîre sănătoși și voinici aveau dreptul la vieața, si numai ieimaî tîrziu se reproduceau. Prin acest mijloc, nu numai că rasa Spartană se păstra intr o stare ex­ cepțională de forță și vigoare, cu fie-care generație nouă îea cîștiga tot mai mult în perfecție corporala. Desigur că numai acestei selecții artificiale, a datorit, poporul Spartan, acel înalt grad de forță virilă și de riguroasă virtute eroică, prin care s’a distins în istonea anticitățeî. . ,u Multe din triburile de Indieni, Piei-Roșn, din Ame­ rica de Nord, cari acum sînt învinse în lupta pentru existență, pun întăetatea rasei albe, cu toată eroica lor rezistență, și-au datorat marea putere corporală și vitejîea răsboinică tot unei alegeri îngrijite a noilor născuți. La triburile acestea, ieară-șî, toți copiii slabi sau atinșî de vre-un defect corporal, îerau uciși. Numai indivizii cu desăvîrșire voinici, îerau cruțați și îngă­ duiți ca să perpetueze rasa. Ie neîndoios lucru, că numai in urma acestei selecții artificiale, continuată timp de maî multe generații, s’a întărit atît de strașnic rasa. Ceea-ce îe cu totul dovedit de o mulțime de fapte știute. Alegerea indivizilor, pentru recrutare a armatelor per­ manente, în statele noastre militare moderne, se face tocmai contrar cu selecțiea artificială a Indienilor și vechilor Spartani. Noi vom privi alegerea aceasta ca o formă specială dc selecție, și îi vom da numele, foarte potrivit, de «selecție militară». Din nenorocire, în vremea noastră, mai mult de cît orî-cînd, milita­ rismul joacă cel dintâi rol în ceea ce se numește ci­ vilizație. Cea mai mare parte din forța și bogățiea celor mai îmbielșugate state civilizate, se risipește pentru a ridica acest militarism la cel mai înalt grad de perfecție. Pe cînd, educațiea tinerime!, instrucțiea publică, cele mai puternice baze ale adevăratei pros­ perități a statelor și ale înobilărei omului, sînt neso­ cotite, jertfite în chipul cel mai de plîns. Și asta se petrece la acele popoare, ce se pretind reprezentantele cele mai distinse ale celei mai înalte culturi intelec­ tuale, cari se cred în fruntea civilizației. Se știe că, pentru a se mări cît mai mult armatele permanente, se aleg, printr’o recrutare riguroasă, toți tinerii sănătoși și voinici. Și, cu cît un tîr.ăr ie mai plin de vigoare, mai sănătos, mai normal constituit, cu atit are mai mulți sorți de a fi ucis de baionete, de tunurile ghintuite și de alte unelte civilizatoare de soiul acesta. Dimpotrivă, toți tinerii bolnavi, slabi, atinși de defecte corporale, sînt nesocotiți de selecțiea militară. Aceștia, în timp de răsboiu râmîn acasă, se căsătoresc, se reproduc. Și cu cît un tînăr ie mai schilod, mai slab și prăpădit, cu atît are mai mulți sorți de a scăpa de recrutare și de a întemeea o familie. Și, pe cînd floarea tinerime! își varsă sîjgele si-și pierde vieața pî cîmpul de luptă, rămășița nesocotită, beneficiind de nedestoiniciea iei, poate să se reproducă m voe și să transmită urmașilor toate slăbaciunele, toate infirmitățile iei. Ast-feliu, în virtutea legilor cari cîrmuesc ereditatea, urmează necesar, din feliul acesta de slăbăciuni,e corporale și cele intelec5Snț ^despărțite, trebuie nu numai să se îmulțeasca, ci sa se agraveze maî tare. Prin acest felin țeasca, de selecție artificială, cum și prin altele, se explicg destul, faptul întristător, dar real, cu, in statele noas ?* civilizate, slubăciunea corporala și slabaciunea cnj? teruiui sînt pe cale de creștere, pe cînd împăreche/' unui spirit liber și independet cu un corp sănătos • voinic devine din ce în ce mai rara. Șl Pe lingă progresul slăbire!, la popoarele civili^ moderne, ca urmare neapărată a selecției militare vine să se adaoge alt rău: acela ca medicina Con’ timporană, cu toate perfecțiile iei, !e încă adesJ’ în nestare să vindece ca totul boalele, fiind a mult mai în stare de cît odinioară de-a prelungi anii boalele lungi, cronice. Și tocmai boalele de fe]jui acesta, foarte periculoase, ca atacul, scrofula, sifiljSul si o mulțime de boli mintale, sînt maî ales ereditare și trec, de la părinții bolnavi la o parte din copii, Une ori la toți. Așa-că, cu cît părinții bolnăvicioși, ajuUr/ mulțumită artei medicale, să-și prelungească mai mult nenorocita lor existență, cu atît vlăstarii lor au sortii de a le moșteni boala lor fără leac. Numărul indivizilor din generațiea următoare, cari vor fi atinși, mulțumită acestei selecții medicale, de vițiul ereditar părintesc, crește, ast-feliu, într’una. Dacă cine-va ar cuteza să propună să se dea morței de la naștere, după pilda Spartanilor și cea a Indienilor Piei Roșii, copiii slabi și sărmani, cărora li s’ar putea profetiza cu siguranță o vieața nenorocita, de cît să fie lăsați a trăi în dauna lor și cea a colectivități, desigur că civilizațiea noastră, așa zisă umanitară, ar scoate, cu tot dreptul, un strigăt de indignare. Dar, această «civilizație umanitară», găsește foarte cu cale și admite fără de nici un murmur, ca, la fie-care izbuc­ nire de războia, sute și mii de tineri voinici, cei mai de frunte dintr’o generație, să fie jertfiți în jocul de ha­ zard al bătăliilor. Și mă întreb, pentru ce ie jertfită oare, această floare a populației. Pentru niște interese di­ nastice, cu totul streine de interesele popoarelor, cari-s împinse să se măcelărească fără cruțare. Natural că, cu progresul necontenit al civilizației în perfecționarea armatelor permanente, războaele vor deveni diu ce în ce maî dese. Și maî auzim a-zi, pe aceasta «civilizație umanitară», trîmbițînd desființarea pedepsei cu moarte ca o «măsură liberală» . g. Haeckel, REVISTA IDEEI t 1 revista ide®1. morală reală nu există, totul ie prejudecată, pănă chiar Și virtutea. Cu chipul acesta, ori-ce încercare făcută, de a despoea pe, individ de rugina ,ignoranței sale, i-î chiar mai dureroasă de cît dacă ar fi fost despoeat de pîelea-i materială. De alt-feliu, întreaga mea lucrare nu tinde de cît să despoae pe individ de a doua piele. Seînțelegeca, pentru individ va fi cu totul neplăcut: foarte puțin distractiv. Tot atît de cu neputință mî-ar fi, să-mi instruesc cetitorii contimporani, tot atît de cu neputință, ca și P. M. de a-i distra sau de a-î face să petreacă. Intr’adevăr, la cîțî-va indivizi, atît de rari în omenire, mai rari de cît regulata întoarcere a cometelor pe PREFAȚĂ DEDICĂTOARE ceriu, la cîți-vu indivizi, tăriea uneltei și puterea mînei, ar putea, poate, să ajungă, să șteargă oare-care rugină de pe scoarța de prejudecăți care-i învălue. La ase­ menea oameni, instrucțiea întru cît-va s’ar prinde. Dar, I întru cît scoarța nu va fi smulsă cu totul, rugina ștearsă se va prinde din nou, și, instrucțiea întîmplător dobînOri-ce autor, scrie, în general, sau să distreze, sau dită, va fi numai de cît spulberată. pentru instruirea contimporanilor săi. Asta i-î cea din Ce. încheere trebuie să tragem, înse, din neputința urmă speranță, dacă nu poate să mai aibă o alta. aceasta, de a ne introduce în realitate și maî adine, Afară dacă nu mă înșel, îeu sînt încredințat că nu în spiritul cetitorilor noștri contimporani? Că, nu voia face nici una, nici alta. trebuește de loc, să încercăm a-i instrui pe iei, că, înluȘi, fiind-că ori-ce cetitor, căruia nu i-î dedicatăi o crarea noastră, dînșii nu vor putea găsi, nicî distracție, lucrare, caută să contrazică pe autor, cu (osebire, ’ ' cînd petrecere sau amuza ment, nici instrucție. Afară dacă nu acesta, în dedicație, l-a cam atins, precum î._„ pun r____în va fi din greșală: fără să vrem. Pâră îndoeală, ar fi m îmi minte a face îeu, vo u fi nevoit sa mă îeu la’ ~încăerare - --tot atît de zadarnic, ca și a vrea să faci să înțeleagă, cu cetitoriul mîeu contimporan, să-i dovedesc chiar luî, pe niște orbi, toată frumuseța ce poate izvorî din sau, cel puțin, puținului lui bun simț, dacă nu îe cu armoniea culorii or. Voim să înșirăm, acolea, și numai totul lipsit, că, dînsul,nu va găsi în lucrarea mea nicî pentru o altă generație, vre-o cîte-va dovezi, despre distracție, nicî instrucție. nepuunța aceasta, pentru ca această altă generație să Si asa, să începem. nu ducă atît de departe disprețul pentru generațiea n actuală. Această viitoare generație va trebui să-și dee Dintru început, oamenii, maî întâi ignoranți din fire, seamă, cum-că, în locul generației de a-zi ieaarfifost ignoranți cum sînt și acum, au fost, necesar, întru tot atît de încăpățînată în ignoranța iei, ca și generaatît de pătrunși de prejudecăți, pe cari le-au privit ca țiea de a-zi. Și, .dînsa va conchide, cum-că, generațiea adevăruri, în cît dacă li s-ar fi înfățișat adevărul ade­ actuală ie- cu mult mai vrednică de milă de cîtde dispreț. m vărat, le-ar fi fost cu totul cu neputință să-l recu­ De la începutul omei irei, judecata și experiența au noască. Și îe atît de adevărat lucrul acesta, că, pănă dovedit, că orilhica, vieața socială, nu se poate întemeea a-zî, un singur adevăr măcar n’a fost recunoscut ca atare. Orî-cît de usturătoare ar părea afirmarea aceasta, de cît pe-o sancțiune superioară ori-cărei forțe tîmpopentru vanitatea pretinsei științe actuale, nu-i mai rale cu putință,pe-o sancțiune eternă, extra-vitalâ, pe-o puțin de netăgăduit, pentru-că, de la începutul ome­ sancțiune religioasă. Și, întru cît nu s’a putut dovedi de loc, științific și nire! pe glob, nu s’au găsit măcar doi indivizi, cari să social, cum-că această sancțiune poate exista, în eter­ se înțeleagă asupra valoare! cuvîntuluî adevăr. Și tocmai această afirmare usturătoare, cu totul nitate, de sine, cum-că se poate aplica, în eternitate, jignitoare pentru vanitatea ignoranților cari se cred de sine, cum-că fatalitatea acestei eterne sancțiuni savanți, va fi fondul lucrăreî mele. Ținta mea ieste care să se armonizeze cu libertatea timporală a indi­ de a desrădăcina, din spiritul generației de a-zi, preju­ vizilor, cari alcătuesc ordinea morală, ordinea drep­ decățile, cari îi fac, așa zicînd, scoarța intelectuală. A tate!, întru cît, această fatalitate a sancțiune!,care sase despoea un om de viu, desigur că îe puțin distractiv : armonizeze cu libertatea indivizilor, n’a putut fi de loc a despoea înse viu, spiritul unei întregi generații, ieste, științific, și social dovedită, a fost de neapărata nevoe, pentru-ca ordinea, vieața socială, să pontă exista, să fără îndoială, și maî puțin distractiv. să se atribue această sancțiune, Intr’adevăr, cetitorii mîei contimporani, vor avea poată r. 1 ii ndăinui, -precum r» V t t « <.■ V T + .A lilil YA II 1 V 1 n 11 111 □ CI nt" T*/") FT A — o portiță de scăpare, afirmînd, că nu se simt despoeați și aplicarea iei, unei ființe ete1 nne, individuale, antropode loc. Ca și cum s-ar zice, că sînt lipsiți de. preju- morfe. Ceea ce-i necesar, absolut necesar, sa ramie așa, pe cîtă vreme eterna sancțiune, ca atribuită fimtei ființei deeățî, și ca, ast-feliu, scalpelul mîeu nu i-ar atinge. — Ăceastă portiță de scăpare, va fi cu atît maî nimerită, antropomorfe, nu va ajunge, cum-va, necompatibilă, în cît, nicî o dată, vre-un om, nu s’a putut crede stă- opunere cu existeța ordinei, vieței sociale, vieței pînit de vre-o prejudecată. Intr’adevăr, de îndată ce umanitare. L-cusiii, Cum s’ar putea. înse, ca sancțiunea eternă, necesară Un individ s’ar crede atins de vre-o prejudecată, aceasta, existențe,îordinei, vieței sociale, care a putut să conserve Sumai prin faptul de a fi fost recunoscută, ar înceta îz"t" vieața omenire!, de lă începutul iei până a-zi, cum s’ar de-a maî avea ființă la iei. Dar, spiritul acehiea-și ’udivid, fie iei tot. atît de îngroșat de prejudecăți, cit putea, ca această sancțiune eternă să devie necompa­ poate fi trupul unuî crocodil de scoarța-!, nu-î maî puțin tibilă cu existența omenire!, numai prin faptul că sancadevărat că, întru cît individul acesta nu va putea ț,i mea aceasta ar fi atribuită unei ființe antropomorfe? Tu-ți vei da samă, generație viitoare. Dar, pune-te îu sa-ȘÎ dee seamă, din ce i se alcătuește învâlitonrea spiritului, iei se va crede tot atît de lipsit de preju­ locul generației de a-zî, și vezi maî întâi, cît trebuie să-i fie de greu'să recunoască această necompatăbilitate. decăți ca și un prunc. Cu toate astea, întru cît știința CĂTRE 0 GENERAȚIE VIITOARE 1 DE LUAT AMINTE Pentru înțelegerea î clară, a unora din cetitorii noștri, iacem cunoscut ce urmează . : Revista ..a nu s’a suspendat nirnărul, din citor li s’a trimes vrt-° dată, cai oameni de ispravă Nu s’a suspendat nirnărul, afară do șcelor cai ari-au găsit cu cale a no-o întoarce singuri. Celoralalțl u8 ’ trimes absolut i tuturor și absolut regulat. Drept aceea, bine vorlaco să se achite ____ ac. cu toții, celI co ce mal sînt în categorica aceasta, neanimic... să li se compleetcze, chitațl, rămînind desigur, unele numere co r •• unii nu le vor fi primit j imit sau unij s:u. le vor il având lipsă. . « Măsura ----- de 2------a nu a nii se expedii expedioa revista la țară, nu s’a ridicat inc ___ Și, col cce locucsc ic la țară și ș' cari au primit-o, trebuie să știe ca » pi primit-o prin înșelarea saii prin mistificarea poștei, în urma a r petato L.cercări, inct fie-că li s’a expediat de-a dreptul prin punerea tren, fle că li s’a expediat din provincie, fie că li s’a înfășur® vre-o gazetă streină. in egreșit, cel ce voesc cu tot dinadinsul să no cetească, sa 110 Nep cornimnicare intelectuală cu noi, se vor grăbi să vie în un nel noastre i . .. voințî, dîndu-ne, mult mal bine, o adresă, la vr i"stll prietenal ____ lor în __ oraș, sau scriindu-ne nouă, să le trimetem ro> ine la vre-un prieteni de^al noștri. Cel ce vor il rnepăsători, crezînd că lucrurile merg așa do W 8 . s fără osteneală și fără cheltueulă, în special crezînd că nu-I .nl >or, dacă vor aminai mal departe plata abonamentului sau datoriuor sau că n’are afa face nimica dacă ne vor frusta cu sumo cit do 1 ce însamnă a se cc coaliza cu stăpinirea, ii a ravn loviturile ’n*anlentul ni se dau din partea acostcea, ou chip de a înfrînge devota™e nostru și de-a zădărnici ^opera^ salvatoare cc facem. Lucru cu nu credem că so potani camarazi șt bune camarade,, calculul și abjțjf Pentru ceilalți, buni camarazi șt bune rățui co trebuie să facă, zuința lor ii va' povățui fac. pentru a susținea . . •inderea noastră. Din partea noastră, ț*?en» c. îndestulător întreprinderea p: dămina tuturor, din publicațiile publicații și din „lecțiile ce avem și colt nltc să", circule, la îndămîna ti iror cari vor ști să împăitășasc tutur cinele în îi oare-carc măsură c" cu no) Sbitem depui te, la noi în (ară, de a < unouste bmh i. oride cugetătorilor mari, cari s’aii ocupat în cursul vremi# de mersul progresului social. Dintre toate acestea, vred­ nice de știut unt teoriile cugelătoruhă belgian Colin* re­ zumate într u n chip admirabil, în paginelc ce imprimăm aice, scoase dtn operele postume ale aceștia cugetător Colin* ie cunoscut ca capul f/ interne, torul aedci scoale ce s'a numit Socialism raționalist. Cu tradusul’ acestor pagini s a ocupat amicul nostru Nifmoloiu. Ide se, dau cu titlu dc meditare celor ce vor să'se instruiască mai mult. , , 121 �122 REVISTA IDEEI După aceea, dacă antropomorfismul trebuie sa fie Prn \. ca o prejudecată, pentru ca omenirea sa nu poa a pieri, vezi, cît de anevoe va fi, să se desia acin această prejudecată din societatea întreagă. chiar dacă această necompatibilitate ar fi d ea reală, de-un individ. m Omul se simte personal. Pentru iei, esența ființei sale î-i personalitatea. Și, ceea-ce, pen.ru iei, i-i esența ființei sale, tot aceea ie, pentru iei, esența tuturor ființelor, inferioare și superioare. Omul, persanahza.a, ast-feliu, totul ce are mișcare. Și, fiind-ca totul are mișcare, până si ideile, omul personahzază totul. Așa<-u, dacă eterna sancțiune i se impune ca necesara, omul personalizazâ pană și eternitatea. Și leafa Dumnezeul personal, necesar născocit. IV Omni nu poate fi de cît personal, pentru-că are ud început. Infr’adevăr, omul nu ie etern. Dacă se crede nemuritor, numai necesitatea socială îl face să se creadă ast-feliu. Și dacii premisele acestea sînt drepte, și iele trebuie să i se pară drepte, întru cît necesitatea socială nu silește de loc să fie dovedite ca falșe, eter­ nitatea personificată, ie necesar creatoare, ființa an­ tropomorfă ie, necesar, creatoare. V O regulă de ce ie drept și nedrept, regulă ne­ strămutata, nea turnătoare de nici o putere timporală, regulă purcegînd din eternitate, ie necesară pentru niște ființe, cari se cred libere, și pentru existența ordine!, pentru vieața omenirei. Și așa, ființa antro­ pomorfă ie, necesar, revelatoare. VI Negreșit, sînt o mulțime de rațiuni de dat în potriva realitaței antropomorfismului, chiar rațiuni rațional necontestabile. Dar ie vorba de ordinea, de vieața omenirei, și vieața omenirei,ie cea dintâi ne­ cesitate. Ast-feliu, legiuitorul, a tot puternicul, conducă­ torul, conservatorul societaței, subordonează rațiunea care dărîmă antropomorfismul, credinței care susține antropomorfismul. Așa-că,ori-cine ar pune rațiunea mai pre sus de credință, trebuește dat morței, și foarte lo­ gic: mai bine să moară cîți-va indivizi; de cît să moară omenirea. Această subordonare, a raționamentului, credinței; ie universală în omenire. Ie, fără nici o excepție, pretu­ tindeni unde ie cu putință. Și cine ar putea oare, numai singur, face această subordonare cu neputință? Precum am aretat-o aiurea, și de prisos să mai des­ fășor dovezile aice, ceea ce face această subordonare cu neputință ic: incompresibilitatea socială a examenului. Dar, ceea-ce face această subordonare cu nepu­ tință, nu face nici de cum, tot o dată, cu neputință existența ființei antropomorfe, cu toate-că devenită absurdă, chiar prin această incompresibilitate, necom­ patibilă cu existența ordineî, cu vieața omenirei. Vom vedea chiar, pentru ca disprețul față de generațiea de a-zi, să se prefacă în mda, vom vedea ca. această in­ compresibilitate face, tot. o dată, din ce în ce mai necesară pentru existența ordinei, existența ființei an­ tropomorfe. Necesară și absurda, față de incompresibilitatea examenului. Pricepi acuma, generație vii­ toare, cît Ie de jalnică această situație pentru genera­ țiea actuală. Intr’adeyăr, în timpul incompresibilitățeî sociale a examenului, și înainte ca rațiunea, știința, să poată să demonstreze realitatea sancțiune! eterne, care să fiin­ țeze și să se aplice de sine, și care să se armonizeze cu libertatea individualităților personale și timporale în timpul acesta, raționamentul, știința, duc Ia ne eternei sancțiuni, și dar, la moartea omenirei. Vez?area dar, că sacnțiunea antropomorfică ie încă de nev0 ’ chipue-ți acum, generație viitoare, ce greutate trai?1* să aibă legiuitorul, de-u susținea, din ce în Ce mult, realitatea antropomorfismului, tocmai în mentul cînd devine cu atît mai necesar, cu cît n?0' mai absurd. . .. par* Tu-ți, vei du samă, generație viitoare, cum u , . omenirea din încurcătura aceasta. Dar, pune-te, 0 clin’1 în starea de ignoranță în care se găsește geneij' de a-zi și te întreabă, dacă iera cu putință, CaȚ* cietateu să recunoască necompatibilitutea antron° morfismului cu existența ordinei, or! să respingă’0' tropomorfismul, fără să fie dusă la moarte pdn „ ' garea sancțiunei extra-vitale, întemeiată numai antropomorfism. Fără îndoială că asta va fi cu putință, și vei vedea nentru-că tu vei trăi în ordine, într’o ordine netull burată, neatîrnată de. ori-ce sancțiune antropomorfică' Dar, amintește-ți cu cîtă greutate s’a întîmplat aceasta și cît a fost de aproape de imposibilitate greutatea aceasta. Trebuie să-ți amintești cu osebire de greutatea aceasta, spre a deplînge și nu disprețul bieata gene­ rație de a-zi. VII Pentru ca antropomorfismul, să fie recunoscut, cialminte, necompatibil cu existența ordinei, și să poată fi socialminte respins, trebue două lucruri. Ca sancți­ unea eternă să poata fi științificește demonstrată reală, independentă de antropomorfism, și ca necompntibilă cu iei. Ca demonstrarea aceasta să poată fi socialminte vulgarizată, și admisă științificește de toți. La întăea privire, aceasta pare simplu, ușor, afară de ori-ce discuție, numai ca demonstrațiea să fie cu putință, limpede, de netăgăduit raționalicește. Demonstrațiea ie cu putință, limpede, de netăgăduit raționalicește. Tu-țî vei da samă, în vremea ta, generație viitoare. Dar, aminteșt.e-țî, cum-că adoptarea so­ cială a acestei demonstrații a fost aproape cu neputință Cetitori contimporani, mă adresez un i generații vi­ itoare, și o repet. Cît se atinge de voi, aruncați-mi cartea în colo, nici doi măcar dintre voi, poate, nu mă vor înțelege. VIII Din momentul în care pretinsa știință a ridicat în stare de pseudo-demonstrație negarea sancțiune! extra-vitale, pentru-că, pană la îea, această sancțiune n’a fost întemeeată de cît pe antropomorfism, închipuindu-și) această pretinsă știință, cum-că sancțiunea aceasta nu se poate întemeea de cît pe antropomorfism, din mo­ mentul acesta, realitatea acestei sancțiuni a fost so­ cotită tot atît de absurdă ca și realitatea antropoid* fismului însu-și. Logic. H Cum să mai umble societatea, atunci, să caute o sacțiune pe care știința o socotește absurdă? , Ast-feliu, și necesar, o p irte din societate susține c omenirea poate să existe și să persiste, fără ca sa bazată pe o sancțiune extra-vitală.' Asta-i majorita e • O altă parte, minoritatea, susține contrariul. Dar aceos minoritate, complimentară majorităței, nu admite 0 sa țiune eternă de cît întemecată pe antropomorfism E antropomorfismul demonstrat, absurd prin incoinpre bilitatea examenului. . Ce rezultă, necesar, din această pretinsă an^n<jjnei, Că sancțiunea eternă, fiind necesară existenței $ viețeî sociale, anarhiea progresează în rațiune dl g8 cu credința materialistă, a cărei esență ie de-a realitateasancțiuneiextra-vitale, și, contrar cu cre antropomorfistă, a cărei esență ie de-a nu recuno 9 REVISTA JDEEI 123 sancțiunea extra-vitală de cît bazată pe existența fiintri mai repede, cu cît imoralitatea, izvorîtă din lipsa unei sancțiuni eterne, chiar presupuse, și pauperismul, izvorît din lipsa unei sancțiuni eterne reale, vor da mai mare avînt anarhiei. De acolea, forța, care, pană aici, a guvernat exclu­ fara numai daca vre o împrejurare, părută cu neputință siv omenirea noastră, vine să se unească, încet-incet, la intaea vedere nu va interveni ca să salveze omenirea cu știința reală, și, din această unire va naște, necesar, Intradevar, l.i ce-ar sluji, afară de această împre­ jurare, de care vom vorbi numai de cît, la ce ar sluji într’o pai te oare-care a globului, o autocrație destul de puternică, nu pentru a lumina generațiea contim­ descoperirea realitaței sancțiunei eterne, de-un inporană. ceea-ce ie cu neputință, ci destul de puternică d’j1-*’- Chiar C1, d®mons^rarea acestei realități ar fi de a lua asupră-și educațiea și instrucțiea generației vădita ca soarele? Soarele ie vădit oare pentru orbi? născînde, neorbită încă intelectualicește de copleșirea Și, generațiea actuală nu-I oare intelectualicește. oarbă? prejudecăților, pentru a-i insufla adevărul prin edu­ A.narhiea, ce-i drept, mieșurează sau smulge perdeaua cație, pentru a-i vădi realitatea prin instrucție, pentru orbirei intelectuale. Dar, dacă numai o operație ie de a asigura generalizarea educației și instrucției, gene­ ajuns, și trebuie chiar să fie de ajuns, pentru a tă­ rațiilor viitoare, și, mai cu seamă, pentru a pune sta­ mădui orbirea corporală, nu-i tot așa cu orbirea in­ vilă generației contimporane și a împiedica ca inepțiea, telectuală. Aici trebuie un număr nedeterminat de ope­ ca tîtnpenien iei să poată pune stavilă întemeereî feri­ rații, și, fără împrejurarea în chestie, numărul opera­ cire! omnnești. Cu chipul acesta, fericirea care va izvorî țiilor necesare ar duce omenirea la moarte, înainte din întronarea adevărului în aceea pnrte a globului, de-a fi putut ajunge să se vindece. se va răspîndi, nu ca picătura de untdelemn, ci, cu leată, generație viitoare, amintește-ți numai vre-o repegiunea fulgerului. cîte-va din greutățile ce se opun la reușita operației. X Mai intui, pentru ca să nu fie de loc anarhică, deNu ie numai prejudecata antropornofismului, care se monstrațiea trebuie sa fie universal admisă. Pentru a opune la întronarea adevărului, chiar individual desco­ fi universal admisă; demonstrațiea trebuie să fie rațio- perit, și tu îți vei da samă, generație viitoare. Mai sînt o nalicește de netăgăduit, adică cu adevărat științifică. O mulțime de prejudecăți, cari se opun la aceasta, aproape demonstrație, cu adevărat științifică, nu se poate să fie tot cu aceea-și putere. Cînd vei fi ieșit din eternitate, înțeleasă de cît de niște adevărați învăț iți. descopere, generațiilor viitoare, cum chiar aceste preDemonstrațiea științifica a realitaței sancțiunei extra- judecăți au ținut lumea în iadul ignoranței, cu tot a„ . . vitale, independentă 1 :a de ele ori-ce on-ce antropomorfism, antropomorfism, ---nu ponte ’devărul individual descoperit. Cit mă privește pe mine, fi, deci, universal admisă, ' învățațî, voifi presupune, că poți să mă inspiri, că scriu după admisa, de cît cit de adevăi adevărați și noi văzurăm, cum-că im-că generațiea actuală ie universal dictarea ta, că așa zisiî savanți mă vor ceti, că păignorantă. Nu-Î cum-va oare acolea un cerc vițios, cețoasa loi vanitate îi va împiedica de ase folosi de um-va oare^aeolea care-i aproape cu neputință de nimicit, și generațiea ceea-ce-mi fi vei dictat tu, și că, în îața dreptâței eterne, actuală, nu-i oare îea cu mult mai vrednică de. plîns iei vor avea răspunderea, a ceea-ce libertatea lor ii va de cît de disprețuit? fi oprit să admită, răspunderea relelor ce le vor fi cășunat. Și nu ar fi numai atîta destul, de-a face să se adopte, Să mergem iute. în totalitate, de-o generație, realitatea demonstrărei. XI Ar mai trebui, ca generațiile viitoare, să fie ferite de După prejudecata antropomorfismului și prejudecata ignoranță, să nu mai poată să cadă în greșală nici panteismului, cari, față de judecata, sînt una și ace­ cînd, și scoarța de prejudecăți să fie cu totul și pentru ea-și prejudecată, prejudecata care se împotrivește mai totdeauna smulsă din sinul omenire!. mult la întronarea adevărului chiar individual descope­ Ținta aceasta, generație viitoare, desigur ai fi cre­ rit, ie aceea a unei amintiri ce ar lega vieața actuală zut-o cu neputință de atins, de n’ai și fi depășit-o tu. cu vieața viitoare. Dacă, precum susțin antropomorfiștii, sufletele sînt IX Din pricină că nu ie cu putință să însuflețimi lumea create, iele-s mașini, sînt materie, ca tot cuprinsul crealîngezeala .morală, țiunei, nu sînt. nemuritoare și libere-de cîtîn fața creactuală, spre a o fface ,,'’“ să '*•“ ieasă din Knn.an.ooia -----------------în care o dreaptă ispășire a cufundat omenirea noastră dinței. Așa-că, rațional, a crea libertate, a crea ne­ pană a-zi, spune, generație viitoare, spune fericitelor murire, imortalitate, ie acela-șî lucru, ca a crea un generații cari te vor urma, spune-le, fiind-ca noi nu baston care să n’aibă de cît un capăt. De unde, raloichc chiar vuxax uuv^u^-... _______ am. nutea înțelege, dacă tu ue-ai putea-o destui- țional, nici o vieață viitoare,~ după antrepomorifism. r \ 3 ________ i • — în * ochii ignoran- Și, nefiind vieață viitoare, nici amintire după moarte. nuij prin ce împrejurare, ~fmiraculoasă ------- — Dacă, după cum susțin panteiștii, sufletele, sînt reței, înse neapărată, de ^nî-r.is+i.vn+ neînlăturat, -fn+s față rit» de varîTnîna vecinica :iune, față fată de de eterna eterna dreptate, dreptate, prin prin ce ce împrejurare împrejurare zultatul organismului, sufletele și corpurile sîntjeararațiune, scăpat starea de ignoranță, de și muritoare De unde nici o.vieața ™fcoa™’ *“Pa Pan' aî scăpat tu, a-i __." v ‘ de J ._rea animalică?. Spune-o, ie de nevoe. Tu, și feri- teiști. Șl nefiind vieața viitoare, nici amintire dup. starea animalică? Spune-o, ie de . ceri te vor urmii, urm», yțj_ citele generații cari veți ^ebu^s^deplfatrebui să deplin- moarte. geți pe strămoșii voștri ignoranți, dar să-i disprețuiți, independent de corpuri, iele sînt. individuale, eterne, nici o dată. * . „ . Demonstrarea realitaței eternei sancțiuni, indepen­ nemateriale. Dacă-s nemateriale, sînt simple, fără în­ dentă de antropomorfism, fiind descoperită de-un in­ sușiri. Dacă-s simple, fără însușiri, nu pot, fiind izolate, divid, ie cu neputință, ca sancțiunea aceasta, sa fie în­ nici să se modifice, nici să fie modificate. Dacă, izolate, nu pot nici să se modifice, nici tronată socialminte, în afară de împrejurarea, m apa­ rență miraculoasă, de care am vorbit. Dar, din pricina fie modificate, iele nu pot, nici gîndi, nici să-și aducă aminte, nici să voeascâ, nici să lucreze: cugetarea, nedistructibilităței presei, ieste cu neputința, leara-și, memoriea, voința și acțiunea, fiind, sau modificări, din această descoperire • _ ______ iilnV CIL C&KC ^v?;S3;?X5aVnceput foarte inert, ea picătura de organismul ie- unit, sau modificări din partea sufletu­ untdelemn pe o bucată de hirtie, după aceea cu atita lui asupra organismului cu care sufletul ie unit. șTîaștssSffîăs:;;- , • , < | i �124 f REVISTA IDEEI Așa dar, în toate cazurile cu putință,^ și e rațiune, nici o amintire după moarte, nici o tfuim >re după despărțirea sufletului de organism, nici o amin­ tire după încetarea personalităței timporale pun esențiv In ultimă analiză, credința în antropomorfism, nu-i de cît credința într’o altă vieața, credința impusa de necesitatea socială, prin mijlocul unei oarbe credinți, întru cît cunoaștere.. realitSței altor vreți nu ponte si nu tiebuie să fie impusă de Știința.^ ~ ■ CrM.ta în mai multe vieți, implica inse într’o amintire, care ar lega intre iele aceste difeiite vieți. Ie vădit, netăgăduit pentru on-ce credința. Aceasta ie, pentru ori-ce antropornorfist origina primitivă si necesară a acestei prejudecăți. Ie vădit, cum-că știința reală, și mai ales, fiind-ca întronarea iei a devenit necesară, sub pedeapsa de moarte so­ cială, singură poate, să dovedească, atât realitatea altor vieți, cît "si absurditatea și inutilitatea unei amintiri ce ar lega diferitele vieți între iele. .Această prejudecată mai are în sprijinul iei o cauză secundară, deși nu absolut necesară. Ori-ce credință, impusă ca bază a ordine.!, trebuie să oprească examenul, cercetarea, sub pedeapsă de moarte socială. lear această oprire, necesitează supu­ nerea cea mai desăvîrșita sub jugul unui sacerdoțiu, tâhnaciu al revelare! și mijlocitor între omenire și dumnezeire. Pentru a supune masele, acestui jug, nici un mijloc n’a putut fi atît de puternic, ca credința într’o vieață vii­ toare, care ar păstra amintirea vieței prezente, vieață vi­ itoare, pururea fericită sau nefericită, precum va fi rînduit sacerdoțiul, după supunerea la preceptele lui, supunere, de care morțiî i or fi dat dovadă în vieață, sau, după ispășirea pe care, cei ce iubesc pe morți, vor face-o, în locul lipsei lor de supunere, prin o supunere deplina. Ie vădit, că această măsură de ordine, o amintire, care să lege vieata aceasta trecătoare cu vieața eternă, trebuea să fie întrebuințată, de ori-ce. sacerdoțiu. Apoi, fîind-că în epoca de ignoranță, credința religioasă ie necesară pentru conservarea vieței omenești de pe glob, și fîind-că un sacerdoțiu ie necesar, pentru păstrarea ori-cărei credințe religioase, născocirea unei amintiri, care să lege vieața prezentă cu cea eternă trebuieă să fie întrebuințată pentru conservarea credinței. Pre­ judecata acestei amintiri așa a și fost întrebuințată, de la începutul omenire!, fără nici o escepție. _ Acuma, să vedem neajunsurile științe! reale, care în­ lătura prejudecata necesităței unei amintiri ce ar lega diferitele vieți între iele. întru cît această știință nu-i de cît individual stăpînită, întru cît nu-i, nici de cum, chiar iea, socialminte și științificește întronată. Dovedirea neexistenței unei amintiri după moarte, înlătură antropomorfismul. Antropomorfismul înse ie singura bază cu putință a moralei, întru cît nu-i, nici de cum, chiar iei, socialminte și științificește înlăturat. Ieată un nou cerc vițios. Cu chipul acesta, știința reală, adevărul descoperit și stăpînit individual, trebuie să fie socialminte alun­ gat de prejudecată, întru cît necesitatea socială, de a întrona acest; adevăr, nu există, întru cît această necesitate nu ie recunoscută socialminte, intru cît împrejurarea, enunțată mai sus, miraculoasă în apa­ rență, nu va fi făcut cu putință această întronare. leată, cum prejudecata necesităței unei amintiri după moarte, pentru ca alte vieți să poată exista, se opune, la antropomorfîșri, la întronarea adevărului, chiar individual descoperit. ’ Cit despre panteiști, tăgăduitori a! ori-cărei alte vieți, nu pot avea prejudecata amintire! după moarte. Dar au și iei prejudecata necesităței acestei amintiri^ REVIST/X 1DEFJ pentru ca demonstrarea realităței altor vieți să socialminte utilă. Intr’adevăr, panteiști!, cari se laudă că raționeajță panteiști!, cari n’au credință religioasă, întocmii! ca Ca/ bonarii cari nu credință religioasă, panteiști!, CflJ sînt materialist! numai fiind-că zisa știință îe. maț. rialistă, în sfîrșit acei cari sînt materiaiiștl orînd-ni vrînd, precum nu se feresc a o spune, vă zic: «Ce folosește sancțiunea voastră extra-vitală, într’o vieață posterioară, dară nu avem amintirea de-a fi meritat sau nu, într’o vieață anterioară. Și ce ne folosește iea în vieața actuală și cît se atinge de vieața anterioară’ dacă n’avem amintirea de a fi meritat sau nu în vieața aceasta anterioară'» ? Așa-că, prejudecata necesităței unei amintiri, ce. ar legaviețele între iele, îi împiedică de a studiea și înțelege realitatea eternei sancțiuni, fără o legătură de amintire de la o vieață la alta. Apoi, supunînd admiterea eternei sancțiuni, admitere! prealabile a unei amintiri ce ar lega vieței* între iele, privesc sancți­ unea religioasă, numită științifică, ca nefiind științifică de loc, ci numai ipotetică, precum a fost sancțiunea antropomorfică. După care, socotindu-se logicieni mari, spun: vom rămînea malerialiștt, vrîud-novriiid. Și ieată cum, prejudecata necesităței unei amintiri după moarte, pentru ca alte vieți să poată exiști, se. opune, la panteiști, la întronarea adevărului, chiar individual descoperit. Și, fiind-că atîta timp cît știința reală nu va fi în­ tronată. nu-s cu putință de cît antropornorfist! și pan­ teiști, ieată cum prejudecata necesităței unei amintiri după moarte, pentru ca alte vieți să poată exista, se opune, pretutindeni, la întronarea adevărului chiar in­ dividual descoperit. Dacă, independent de prejudecata în chestie, acești domni ar fi binevoit să studieze realitatea sancțiune! religioase, științificește demonstrată, ar fi recunoscut: 1. Că, sufletele fiind individuale, eterne, nemateriale, ori-ce amintire aparține organismt lui și dispare cii iei. 2. Că, față de rațiune, sufletele trebuesc, științifi­ cește, să fie demonstrate individuale, eterne, nema­ teriale, pentru ca libertatea persoanelor să poată exis­ ta, pentru ca chiar libertatea aceasta să nu fie de loc numai iluzorie, automatică. 3. Că, abstracție făcînd de-o persoană sau alta, li­ bertatea, eterna libertate, eternă ca și fz sufletele nu ie altă ce-va de cît eterna rațiune. 4. Că, rațiunea eterna, nu-i alta de cît eterna dreptate. 5. Că, eterna dreptate, avînd o existență reală și demonstrată, acțiunile reale, acțiunile neiluzorii, neautomatice, sînt necesar răsplătite sau pedepsite, după cum iele vor fi fost făptuite, potrivit său nepotrivit cu judecata, cu conștiința făptuitorului. Realitatea acestei ordine morale, demonstrată de rațiune, libertatea, ca trebuind să fie necesar așa și nu alt-feliu, ie nemăsurat maî lesne de înțeles, ca necesară, de cît ordinea fiizică, care există dintr’o necesitate, care ar putea să fie alta, care ie, poate, pentru alte lumi, alta, pe cînd ordinea morală ie ne­ cesar aceea-și, pentru toate lumile cu putință. 6. Că, acțiunile ce nu vor fi fost răsplătite sau pedep­ site de loc în vieața actuală, vor fi, și iele, necesar, într’o vieață viitoare, vieața sufletelor 'fiind eternă^ Realitatea ’acestei ordine morale, demonstrată de rațiune, libertatea, ca trebuind să fie necesar așa și nu alt-feliu, ie nemăsura tmaî lesne de înțeles, ca necesar»» de cît ordinea fizică, care există dintr’o necesitate, care ar putea să fie alta, care ie, poate, pentru alte lumi, alta, pe cînd ordinea morală, ie necesar aceea-și, pen' tru toate «lumile» cu putință. 7. Că, bunurile sau relele îndurate și meritate sau > 125 tinse! rațiuni, statornicire care ar fi dus omenirea la rioare: vieața sufletelor fiind eternă. V fc moarte, tot! legiuitorii, cari s’au dat de revelatori ai Realitatea acestei ordine morale, demonstrată de ra- lege! și menținători ai omenire!, pentru a opune aces­ țiUIie>Ctt fcrebuind să fie necesar așa și nu tei statorniciri, au trebuit iei să supue rațiunea cre­ alt-fehu, ie nemăsurat maî lesne de înțeles, ca nece­ dinței, și trebuie să mențină această supunere, cît se sară, de cit ordinea fizică, care există dintr’o nece­ va putea maî mult. Așa-că, revelațiile, neputînd spune: A'miho! omul le sitate, care ar putea șă fie alta, care ie, poate, pentru alte lumi, alta, pe cind ordinea morală, îe necesar sensibil, ceea-ce, fură altă dovadă, afară de simpla afirmare, ar fi părut absurd, iele au spus: Numai omul aceea-și, pentru toate «lumile», cu putință. 8. Cu, ast-feliîi, și în ce privește folosul social al are suflet, ceea-ce !e acela-și lucru față de rațiune, dar nu-i acela-și lucru pentru credința supusă rațiune!, și sancțiunei, amintirile de la o vieață la alta sînt cu ceea-ce, cu toate acestea, înlătură afirmarea ce-arduce desăvirșire nefolositoare, știința reală demonstrînd. că la moartea socială: Omul are tot atîta suflet ca și ani­ sufletele sînt eterne după cum ie și dreptatea. malul, animalul n’are mai puțin suflet de ctt omul. Realitatea acestei ordine morale, demonstrată de Cîtă vreme afirmarea: Numai omul are suflet, poate rațiune, libertatea, ca trebuind să fie necesar așa și să rămînă socialminte netăgăduită, prin putința de a nu alt-feliu, îe nemăsurat mai lesne de înțeles, ca ne­ se împiedica socialminte examenul, ordinea, vieața so­ cesară, de cît ordinea fizică, care există dintr’o nece­ cială poate exista. Inse, îndată ce rațiunea, prin ne­ sitate, care ar putea să fie alta, care ie, poate, pentru putința de a împiedica socialminte examenul, poate alte lumi, alta, pe cînd ordinea morală, ie necesar sfărâma jugul credinței, fără a sfărîma jugul ignoran­ aceea-și, pentru toate lumile cu putință. ței, afirmarea: Omul are tot atîta suflet ca și animalul, 9. Că, admiterea acestor amintiri, cari ar lega vie- își căpătă toată puterea, și, societatea merge la moarte, țele între iele, ar fi, chiar în fața examenului” vătă­ dacă această afirmare, din partea ignoranței, nu poate mătoare existenței ordine!, mărginind numărul viețe- minte înlăturată. lor numai la două. Vieața actuală s’ar trage, atunci, Pentru ca această afirmare din partea ignoranței să sau dintr’o creație antropomorfică, sau una panteistă, poată fi socialminte înlăturată, nu-i de ajuns ca fulșitatea fiind-că noi nu avem nici o amintire de vre-o vieață iei să fie individual și științific demonstrată. Afirmai ea, anterioară. Atuncea, vieața eternă va avea neapărat ex nihilo nihil, ie științificește și individual netăgă­ nevoe de-un paradis, etern și stupid, ca un adaos la duită, de la origina omenire!, și nici o dată, până acum, un infern etern și groaznic. n’a fost adoptată, socialminte. Ar fi trebuit, cu toate Și, acești domni, nu ar mai zice, cu atîta stupidi­ acestea, ca iea să înlăture ori-ce antropomorfism, dacă tate și încăpațînare: Vom rămîne matcrialișt'l, vrînd- incontestabihtatea științifică, expusă individual, ar nevrînd. fi fost de-ajuns, în privința aceasta. Asta se înțelege, de alt-feliu, pentru epoca posibilitate! de a împiedica XII Din miile de prejudecăți, chiar individual descope­ examenul și cea de ignoranță socială, cînd necesitatea socială silește ca această afirmare să fie respinsa. Dar rite, cari se opun la întronarea adevărului, una din iea n’a înlăturat antropomorfismul, chiar după incomcele mai însemnate ie credința în sensibilitatea reală presibilita! ea examenului. S’ar putea zice chiar, că s’a a animalelor. întîmplat din potrivă. Intr’adevăr, chiar acu! cari, mai Să desvoltăm această afirmare. Omul se simte per­ înainte, nu credeau în antropomorfism, și cari, une-ori, sonal. De prisos să o mai repetăm. Personalitatea sa îndrăzneau a o spune chiar înaintea inchizitorilor, ai-i esența. Esența personalităței sale ie deci sensi­ cuina se prefac că cred, cu toate că de prisos, ne­ bilitatea. greșit față de incompersibilitatea examenului. Dar, îe! Omul neștiutor, ignorant, personalizazătot ce are apa. , t----- ' o x -'.* x x j „ “ ; își închipuesc că trebuie, în interesul omenirei, să se r?;a.deTm>1S-f-re sP°nt,a.na> ce are “par-ntA“,?„V n.in prefacă, că cred. Așa-că, dacă închizițiea ar putea 11 bihtate. Iei își personabzaza femeea, copiii. Apoi, pun }-est.abihtă ,arfi întiebuințată, desigur, cu mai multă furie analogie, personnlizază, maimuța, cinele, calul. In urma, c-tra anteistî cit de cătră antropomorfiști. Pancu cîtise desvoltă inteligența, in mijlocul ignoranței, Qr ^.ea s’a fie> chîar) ca în Chinaj singuri închicu atît mai mult senea continua de sensibilitate n aAtuncea ca îu China, ie! n’ar cruța de loc pe pare ca universală, de netăgăduit, reala. san-benitos. Ce tribunal de inchizitori ar fi, Doamne, o Această confundare a analogiilor cu identitățile, aca(Jemie de tiuite raoraie și politice. Ar fi un adeaceastă confundare a aparențelor cu realitatea, ie ceeatribunai je rituri, un tribunal chinez. Cît despre ce constitue ignoranța ispășitoare, in care omenirea autroponiurfis(ii de bună credință, iei nu-s atît de cruzi, noastră a suferit, de la origina-i pe glob.^ _ Ieî . . închipuesc, căie de-ajuns ca cine-va să studieze Acuma, sensibilitatea, baza personalităței, ie sulie- anțropomorfismul, pentru a fi convins de realitatea lui. tul: numele de suflet fiind dat la ceea-ce sufere și Vorbind de D-zeui personal, iei spun, din toată inima, se bucură. . , cind spun: O semi-.știință duce la ateism, știința deAșa-că, și față de rațiune, sen rn de sensibilitate tuna . duce D.zeu> In privința aceasta, panteiști! sînt continuă și universală, totul are un suflet, he-care sumaț instruiri. Așa-că, dacă ar avea iei puterea, flet ie un’produs o emanare din sensibilitatea uniarde . luubr; neciediDțeî. Afară de fanatici,. versală, din sufletul universal. Deci sensibilitatea i«- -eî tiu cutoțiî ca 0 religie ie necesară, cel puțin pentru inerentă organismului, deci, sufletul ie ineren org - pOpOr după cum zic. Așa-că, după iei, cu cît o religie nismului, deci, după moartea organismului, nu mai ie £ absurafu Cu atît ie. mai bună. Căci, zic ieară-și; suflet, dec!, post mortem, nihil: după moarte, nimic. cum-va religiea ar fi rațională, științifica, poCeea-ce însemnează : Omul are lot atîta suflet ca și an putea.o înțelege, nici adopta. Apucați-vă malul: animalul nu are mai puțin suflet de cit omui. d sâ ex nețîf untroponiorfîștilor, fie panteiștilor, Ieată ce, nătăgăduit, spune rațiunea, întru cit tgnorațională| științifică. înainte de a-i putea face f anța, privitoare la deosebirea dintre analogii și iaenpărereIl) ÎQ deobște veți fi fluerați. tități, între sensibilitatea aparentă și cea rea a, n nefericire pentru prezept, și din fericire pen““ase opune acestei—ieiri din partea pre- tru v.itor, frigarea inclusei a deven.t tot atît de I i �f 126 revista ideei REVISTA IDEEI neputîncioasă, după cum 1trebuie să fie pentru generațiea de a-zî demonstrarea științifică, individual demonstrată și părăsită sie-șî, desprej nesensibilitatea reală a animalelor. Așa-că, .,i și necesar, afirmarea : animalul, sau animalul Omul are tot atita suflet ca și an::., n’tire mai puțin suflet de cil omul, capătă forță, vi]u :moarte, dacă n’ar goare. și societatea ar mergeî la _ putea fi scăpată de o autocrație a forței, unită cu știința. XIII Prejudecata antropomorfismului ie că .‘judecata reală, judecata neiluzorie, neautomatic’, libertatea neiluzorie, neautomatică, ceea-ce- le tot una, poate să existe, fără ca sufletele să fie individuale, eterne, nematenale. Prejudecata panteismului ie că : judecata reală, ju­ decata neiluzorie, neaulomatică, libertatea neiluzorie^ neautomatică, ceea-ce 7e tof una, poate să existe, fără cu sufletele să fie individuale, eterne, nemateriale. Antropomorfismul și panteismul, față de rațiune, ie nevoe de repetat necontenit, sînt una șl aeeoa-și doctrină. Ie vădit, că aceste două doctrine, cari nu tac de cît una, trebuie să se opună de- o potrivă la întronarea științei reale, care trebuie să le înlăture pe amindouă. Antropomorfismul zice: D-zeu ie ființa ființelor, crea­ torul tuturor lucrurilor. Omul a fost creat inteligent șiliber, di pâ chipul și asemănarea creatorului său. Ceea ce-i un mister: inteligența, libertatea, se pun, fură a se proba. Panteismul zice : Natura, materiea, ie ființa ființe­ lor, creatoarea tuturor lucrurilor. Omul a fost creat in­ teligent și liber, după chipul și asemănarea creatoarei sale. Ceea ce i un mister : inteligența, libertatea, se pun, i'ără a se proba. înlăturați, socii’.lmlnte, prejudecata credinței în sensibilitatea reală a animalelor : antropomorfismul și panteismul vor fi de o potrivă înlăturate : inteligența, libertatea, vor fi demonstrate că există în realitate, și orî-ce misticism va înceta de a fi necesar. Dar, pentru-ca prejudecata credinței în sensibilita­ tea reală a animalelor, să poată fi socialminte înlă­ turată și să nu mai poată avea loc, trebuie nu numai ca adevărul, contrar acestei prejudecăți, să fie șdințificește descoperit de-un individ, mai trebuie, să fie socialminte verificat, socialminte adoptat și întronat socialminte, pentru ca prejudecata contrară să nu mai poată avea loc nici o dată. Dar, cum ar putea să se întîmp'.p una ca asta, cînd toți indivizii, fără excepție, zicînd așa, se opun, prin o prejudecată oare-care, ca adevărul să fie socialminte verificat, socialminte adop­ tat, socialminte întronat. Nu pare lucrul acesta cu totul cu neputință? Și n’ar fi oare așa, fără împreju­ rarea, în aparență miraculoasă, a unei autocrații a forței, unită cu știința. X!V Una din prejudecățile, cari se opun mai mult la ve­ rificarea, la adoptarea și întronarea adevărului, chiar individual descoperit, ie aceasta : că pururea vor fi să­ raci, că pauperismul ie inerent omenirei, că nimenea, fără nici o excepție, nu poate fi scutit de Tel, să fie, necesar, mai mult sau mai puțin bogat, prin simplul fapt, c-ar lace parte diutr’o omenire din care ignoranța ar fi înlăturata. De unde vine și cum se opune această prejudecată la întronarea adevărului, chiar individual descoperit? Cită vreme ignoranța asupra realităței etemei sancțiuni nu ie cu totul înlăturată, necesitatea socială întronează antropomorfismul, pentru ca omenirea sa nu he cu totul nimicită de cătră panteism. Acuma, domniea socială a antropomorfismului necesiteaza împiedicarea examenului: împiedicarea exa­ menului necesitează existența pauperismului: existenta pauperismului nocesiteuzâ înstrăinarea solului ]a divizi: înstrănarea solului la indivizi necesitează dominarea celor puternici, posesori ai solului sau aî capitalului ce reprezintă solul, dominarea asupra celor slabi, lipsiți de pătnînt sau de capitalul ce reprezintă solul,- și, de vreme ce dominarea celor puternici, po. sesori ai materiei, asupra celor slabi, ce n’au de cit inteligența, ie stabilită, pauperismul apare ca inerent omenirei Și, pauperismul, intr’adevăr, ie inerent omenirei, în­ tru cît necesitatea socială nu obligă de loc a-1 înia. tura, sub pedeapsă de moartea omenirei. Dar cum ar recunoaște întreaga omenire necesitatea de a înlătura pauperismul, sub pedeapsă de moartea ome­ nire!, cînd omenirea întreagă îșl închipue, că a voi înlăturarea pauperismului, ie a voi moartea omenirei? leată origina acestei prejudecăți, ieată puterea re­ zistenței sale. Acum, această prejudecată se opune la întronarea adevărului chiar individual descoperit, din două însemnate puncte de vedere. Mai întâi, pentru a se întrona adevărul, prin înlă­ turarea pauperismului, ar trebui să se cunoască pri­ cina pauperismului, care ie ignoranța omenească asupra realităței sancțiune! eterne, independentă de orî-ce antropomorfism și de orî-ce panteism. Inse, prin acest mijloc omenirea ie atît de puțin în stare să întroneze adevărul, chiar individual desco­ perit, în cît iea privește aceasta eternă sancțiune, ca absolut chimerică. Așa-că i-i tot atit de cu neputința a voi să verifice, să adopteze, să întroneze, un adevăr, care, pentru iea, ie o absurditate. Apoi, pentru a voi înlăturarea pauperismului, ar tre­ bui cunoscute mijloacele materiale. Ei bine, aceste mijloace sînt: intrarea în proprie­ tatea colectivă, a pămiaturilor și capitalurilor dobîndite de cătră generațiile trecute. Inse, întreaga ome­ nire privește aceste mijloace, nu ca trebuind să în­ lăture pauperismul, ci ca tinzînd să nimicească întreaga omenire. Prejudecata, că pururea vor fi săraci, se va opune deci, în chipul cel mai absolut, la întronarea adevă­ rului, chiar individual descoperit, fără împrejurarea, într’adevăr miraculoasă, a unei autocrații, care să unească știința cu forța. XV Credința, că pauperismul ie absolut inerent omeni­ rei, Ie obirșiea altor prejudecăți, cari se opun, cu tot atîta tărie, la întronarea adevărului, chiar individual descoperit. Prejudecata, că proprietarii, fie ai solului fie ai capitalului, trebuesc totdeauna să poată să-și asocieze proprietățile, și că aceste asocieri, sînt totdeauna utile existenței ordine!, vieței sociale, prejudecata aceasta ie uua din cele mai înrădăcinate și cele mai grele de distrus, mult mai grele, poate, de cît toate celelalte prejudecăți. Asociarea numai a proprietăților individuale și fon­ dare, asociare cu putință numai atunci, cînd aceste proprietăți sînt declarate neîn'itrăinabile, neîmpărțibile și trecute prin moștenire, în ordinea celui dintâi născut, constitue feodalitatea nobiliară. Această spe­ cie de asociare, a proprietăților individuale, ie uțiln existenței ordinei, cîtă vreme examenul poate fi socialminte împiedicat, și ie utilă existenței ordinei, pen­ tru-că face ca pauperismul să fie inerent omenirei* Așa-că, proprietarii individuali ai solului, domină și asupra proprietarilor de capitaluri și asupra proletari­ lor, mai mult sau mai puțin lipsiți de proprietate. )1 I , Cînd, în urmă, examenul devine liber, dominarea nujnai a proprietarilor individuali ai solului se pierde cu dreptul celui dintăi născut, solul și capitalul nu mai fac de cît unul și acelaș feliu de proprietate, în ce privește dreptul. Și, dominarea numai a proprie­ tarilor individuali ai solului, asupra proprietarilor in­ dividuali ai capitalurilor și asupra proletarilor, mai mult sau mai puții* lipsiți de ori-ce proprietate, de­ vine, dominarea proprietarilor individuali aî capita­ lurilor, asupra proletarilor mai mult sau mai puțin lipsiți de proprietate. Intr’un cuvînt, dominarea so­ lului se transformă în dominarea capitalului. Asociarea, numai a proprietarilor individuali ai so­ lului, transmițindu-și proprietatea aceasta în ordinea primului născut, constitue dominațiea solului, iear asociațiea proprietarilor individuali, fură deosebire de sol sau capital, transmițindu-și proprietatea fură deose­ bire de cel dintăi născut, constitue dominațiea ca­ pitalului. După cum, mai întăi asociațiea proprietarilor indivi­ duali, oi pumîntului, ai feodalitățeî nobiliare, a fost utilă, fiind-că asigura permanența pauperismului, ne­ cesar existenței despotismului, după cum această spe­ cie de asociare a fost opriră, în urma incompresibilităței examenului, tocmai pentru-că asigura, prea fă­ țiș, vecinicirea pauperismului, devenit anarhic, tot așa asociarea proprietarilor individuali de capitaluri sau feodalitatea financiară, a fost folositoare, pentrucă masca dăinuirea, încă necesară, a pauperismului, tot așa această specie de asociare va fi oprită, cînd masca va fi smulsă, prin aceea-și incompresibilitate a exame­ nului. Pentru-că, asociarea capitaliștilor sau dominarea capitalului asigură sclăviea maselor sau vecinicirea pau­ perismului, mult mai bine, de cum le asigura numai dominarea solului. Intr’adevăr, numai sub dominarea solului, cît se atinge de îngrijirea săracilor, iera rivalitate, între sacerdoțiu, reprezentantul spiritual, feodalitatea nobiliară, care reprezenta timporalul, și Mammon, repre­ zentantul uzurei și eamătei : iera întrecere. Dar, între cele două specii de dominație, a solului și a capita­ lului, ie o deosebire, zicînd așa, nemărginită. Sub dominarea capitalului, Mammon nu mai are rivali, și proletarii sînt exploatați pănă la cele din urmă mar­ gini cu putință. Și nu numai în punctul acesta se mărginește i “ J deo- -----maselor 1— sebirea. Sub dominațiea solului, exploatarea sau pauperismul, ie de nevoe pentru existența ordinei, a vieței sociale. Sub dominațiea capitalului, din con­ tra, exploatarea maselor sau pauperismul, ie un isvor nesecat de revoluții. Ast-feliu, dominarea solului, păs­ trează vieața omenirei în tot cuprinsul epocei cînd îera cu putință de a se comprima examenul, pe cînd, dominarea capitalului ar duce omenirea la moarte, dacă această dominare n’ar putea fi înlăturată, p *iu nimicirea ori-cărei posibilități de asociare de capitaluri individuale, după cum ori-ce posibilitate de aso­ ciare numai între proprietarii individuali ai solului, a trebuit să fie înlăturată, pentru ca dominarea solului, devenită prea pe față anarhică, să nu'mai fie cu putință. Ast-feliii, dominarea solului, din capul locului, ie necesară, din pricina ignoranței sociale, iear domina­ ta capitalului devine necesară, pentru-că, dominarea solului nu mai poate păstra ordinea, și ignoranța so­ cială nu ie încă înlătur >tă, ceea-ce ar fi necesar, pentju ca inteligența tuturor să poată domina matenea. ^-Șa-că, dominarea capitalului asupra inteligenței, do­ minarea proprietarilor particulari ai materiei asupra lnteligenței în general, cere înlăturarea feodalitățeî Mobiliare, după cum dominarea inteligenței asupra ma- 127 teriei, dominarea tuturor asupra materiei, va cere, înlăturarea feodalitățeî financiare, care constă în aso­ cierea capitaliștilor. Dar apucați-vă d? vorbiți de necesitatea, sub pe­ deapsă de moartea omenirei, de a se împiedica asociarea capitalurilor individuale, după cum a fost nevoe de a se împiedica restabilirea dreptului cehă dintâi născut, pentru a se împiedica restabilirea asociere! proprietarilor individuali de pămint numai, apucați-vă de vorbiți de ereziea aceasta în potriva ortodoxiei dominărei proprietarilor individuali ai materiei, și veți fi duși la balamuc, dacă nu veți fi dați pe mîna călăilor. Dar de ce oare omenirea întreagă are atîta groază, și de nimicirea feodalitățeî nobiliare, pretutindeni unde aceasta mai ființază, și de nimicirea feodalităței finan­ ciare, pretutindeni unde aceasta a înlocuit feodalitatea nobiliara ? Adică, de ce oare are atita groaza de în­ lăturarea ori-cărei asocieri de proprietăți individuale ? Omenirea are atîta groază de asta, din pricină că empirismul, sau un raționament de care ignoranța nu-șî poate da limpede nici o samă, raționament, pe care filosofii, misticii, l-au numit intuiție, face să se între­ vadă, cum-câ înlăturarea feodalitățeî însamnă înlătu­ rarea despotismului, cum-câ înlăturarea despotismului duce necesar la revoluție, isvorul morț^i omenirei, întru cît ignoranța asupra realităței libertăței. nu va fi înlăturată, din pricină că empirismul face să se în­ trevadă, de-asenienea, cum-câ nimicirea feodalitățeî financiare, nnnr.înrPj cu toate că această feodalitate ie un isvor esențial de anarhie, trebuind să ducă omenirea la moarte, omenirea ar fi dusă și mai repede la moarte, dacă societatea ar pretinde sâ stabilească dominarea inteligenței tuturora asupra materiei, înainte ca igno­ ranța tuturor să poată fi sorialmuitr înlăturată. Cu alte cuvinte, din pricină că empirismul face să se întrevadă, că, dacă dominarea proprietarilor indi­ viduali ai solului, asupra proprietarilor de capita­ luri în particular, și asupra inteligenței tuturora în general, a fost necesarii, din pricina ignoranței sociale asupra realităței unei sancțiuni superioare forței și independentă de orî-ce antropomorfism, și, că, dacă această dominare a solului asupra inteligenței tutu­ rora n’a putut să fie înlăturată, de cît. prin incompresibilitatea examenului, întronînd dominarea proprieta­ rilor materiei asupra inteligenței tuturora in general, dominarea omului asupra materiei, dominarea tuturora, excepție, asupra materiei, nu poate ti întemeeată de cît prin înlăturarea însă-și a acestei ignoranțe so­ ciale, asupra realităței unei sancțiuni superioara forței și independentă de orî-ce antropomorfism. Până atunci, dominarea proprietarilor individuali de capitaluri, domi­ narea feodalitățeî financiare, dominarea capitalurilor asociate asupra inteligenței tuturora, rămîne necesară, cu toate că uuvo duce uturuuca omenirea la moarte, și această necesi......a se înlătura feodaliratea tate implica, imposibilitatea financiară, de a se împiedica asociarea capitalurilor ««»"«»«•••« individuale. leată ceeea ce face, empirismul, să întrevadă întreaga omenire, și. ceea-ce o face, pe aceasta, să aibă în oroare, ori-ce gîndire de a înlătura asociarea de capitaluri individuale. Pe de altă parte, am văzut, cu pentru a feri ome­ nirea de moarte, împiedicarea asociere! capitalurilor individuale, sau nimicirea feodalitățeî financiare, a devenit și mai neapărată chiar de cît oprirea de a asasina. Necesitate și imposibilitate. leată situațiea în care s’ar găsi omenirea, fără împrejurarea, în aparență mi­ raculoasă, a unei autocrații, care să unească știința cu foțța. �REVISTA IDE El 1*28 XVI O prejudecăți, care purcede ieară-și din credința, ca pauperismul ie inerent, omenirii, ie aceea ce a, ea nea parat, de ti lăsa pe suma familiilor, educațica, ins~ (■ țita, întreținerea copiilor, de la naștere ș< păna la "’leVu'desăvîrșire vădit, că, această lăsare, ieste cu totul necesară, întru cît pauperismul ie insn-și nece­ sar existențe! omenire!. Dar ie de asemenea cu desavîrșire vădit, ca această lăsare, trebuie sa pncinueuscâ moartea omenire!, de vreme ce paupensmul tre­ buie să fie înlăturat, sub pedeapsa de mooitea omenirei. Apucnți-vu, usl-feliu, de vorbiți, mtregei omeniri, de necesitatea, pentru societate, de a se îngriji de copii, din vrîsta cea mai frageda, de a da tuturora, și cu aceea-si îngrijire, educație, instrucție, locuința, întreținere, de a desvolta la toți, și pururea cu aceen-și grijă, corpul și inteligența, de-a-i înzestra pe toți, și dr-o potrivă, la intrarea lor in societate, de a asigura tuturora, fără cea mai mică abatere, și munca și li­ bertate de muncă, fără ca, vre-o dată, cea mai mica pie­ dică să li se pue în cale, în fine de a menține în în­ destulare si bună stare, chiar pe acri, pe- cari, vre-o nenorocire’ sau propnea lor nechibzumță, i-ar pune în stare de a nu mai putea munci cu folos pentru sine. Apucați-vă de spuneți asemenea vorbe. întreaga omenire, vă va trimete la balamuc, dacă nu vă va da pe mina călăilor. Deci nu se poate, ea generațiea de a-zi să pontă înlătura prejudecata aceasta. Și, cu toate astea, această prejudecată, trebuie, necesar, să fie înlăturată, sub pe­ deapsă de moartea omenire!. Necesitate și imposibilitate. leată situațiea în care s’ar găsi omenirea, fără împrejurarea, în aparență mi­ raculoasă, a unei autocrații, care să unească știința cu forța. xvn O prejudecată, și mai vădit absurdă, poate că, cel puțin, tot atît de absurdă ca și cele precedente, poate că înse mai grea de nimicit, ieste aceea, de-a crede, nu numai că naționalitățile nu pot să fie nimicite, ci că, naționalitățile, față de incomprcsibilitatea socială a exa­ menului și față de ignoranța socială asupra altui drept de cît ocel al forței, nu trebuiesc să fie nimicite de loc, sub pedeapsă de moartea omenirei. Cu toate astea, ie cu totul vădit, cu totul netăgăduit: 1. Că, față de împrejurările arătate mai sus, o na­ ționalitate, față de ori care alta, nu-i alt-ceva de cît 0 agregație de indivizi, sub un drept particular, avînd, exclusiv, drept sancțiune, propriea-i forță brutală. 2. Că, de vreme ce toate naționalitățile sînt în contact neapărat, și sînt ast-feliu,’ necesar, față de incumpresibilitatea examenului, forța brutală,’în sinul naționalităților, ie singura sancțiune posibilă a drep­ tului, pururea față de ignoranța socială asupra realitâței unui alt drept de cir al forței. 3. Că. atita vreme cît forța brutală va fi singura sancțiune posibilă a dreptului, în totalitatea naționa­ lităților, forța brutală va fi de asemenea singura sanc­ țiune posibilă a dreptului, in fie-care din iele. 4. Că, față de incompresibilitatea examenului, și de contactul neapărat al naționalităților, forța brutală trebuie să poată fi înlăturată, ca singura sancțiune posibilă a dreptului, în omenirea întreagă, sub pe­ deapsă pe moarte socială, în prăpastiea anarhiei. 5. Că, forța brutala, ca singura sancțiune posibilă a dreptului, m omenirea întreagă, poate să fie înlă­ turata numai prin întronarea, în omenirea întreagă, singurei sancțiuni posibile, ca superioară forței bru> pnn întronarea sancțiune! religioase, științificește demonstrată reală, sancțiune, a cărei realitate t să fie mai întâi individual descoperită, apoi PSe sociulminte, după care, socialmihte adoptata ati‘ i nitar întronată. l”Ua. ' 6. Că, această întronare, necesară existenței 0> rei, va nimici naționalitățile, cari nu-s de cît e . siea drepturilor particulare, avînd necesar, f0Tt„ tală, drept, singura sancțiune posibilă. v brU7. Ca, prin urmare, naționalitățile trebuiesc, nec să fie nimicite, sau, ieară-și necesar, omenirea tr*?î> să dispară de pe glob. bie Apucați-vă de vorbiți, acuma, omenirei întregi 1 pre necesitatea nimicire! naționalităților, sub ped^--' , aPsi de moartea omenirei. întreaga societate vă va trhnT la balamuc, daca nu vă va da pe mîna călăilor. -te’ Ie dar cu neputință, ca generațiea de a-zi, $a’ po r nimici naționalitățile. Și, cu toate astea, repet, Jaf ualitățile, trebuiesc neapărat nimicite, sub pedean°* de moartea omenirei. P3tt Necesitato și imposibilitate. leată situațiea în Car s’ar găsi omenirea, f.iră împrejurarea, în ap.irent-e miraculoasă, a unei autocrații care să unească știink cu forti. ’ xvm O prejudecată... Mulțămesc, generație viitoare. Masele generației de u-zi sînt desvinovățite. Să lăsăm pe socoteala drentăței eterne, vanitatea ignorantă, care menține oarbă această nenorocită generație, și să lăsam să moară această generație în pace, dacă-i va fi cu putință... După această expunere, generație viitoare, tu mă vei plînge, de-a fi trăit, așa zicînd singur savant, în mijlocul unui balamuc social, incapabil de a mă în­ țelege. Vei zice, că-i chinul lui Mezane, acel al unui om, trăind nedislipit de-un cadavru. Tu mă vei plînge, dacă, cînd vei exista tu, nu-ți vei da samă, că relele îndurate, adevăratul savant are convingerea de a le fi meritat, că astă-zi, și ca ispășitoare, relele îndurate sînt aproape o fericire, și-s pururea o fericire, cînd iele sînt îndurate pentru a mîntui omenirea. Colins. IUBITEI j\rii vreu să-mi fii, drăguță, cu aur poleita. Căci auru-i trufie și șterge-ori-ce simțire, Din mimă și minte, voind să stăpincască, Disprețaind ce-i sincer, slăvind ce-i lingușire. Ru vreu să-mi fii, dc-asemeni, din plebea proletară, In care-ori-ce nădejde, de neguri ie cuprinsă, Ca vasul între ghețuri, în mările polare, In care-ori-ce dorință de re’nviere-i stinsă. Ci vreu, să-mi fii, drăguță, ca frunza de plăp^' La ori-ce adiere de vaete Simțirea să ți tresalte. .Și De dorul libertății și-a unei lumi de îngeri. Așa te vreu, iubită, să se răsfrîngă-n tine A lumei vieață-ntreagă. Și-n jurul tău să suinei > Cum Aurora zilei presară bobi de rouă, Sămința libertăței și-a dragostei de oameni. I. Neag* Rugăm pe cei căror li s’a expediat cîte un --- /iM pau cLcIlitat sq ne trimeatU C'° din- rn Trudiți!, sau și mai bine prin ma-ndut-^__ . neapărat, in ttimbre :- INSTITUTUL DE ARTE GRAFICE ȘI EDITURA «AI1NERVA», STR. REGALA 0. — BUCUREȘTI REVISTA IDEEI 1902, luliu. No. XIX. 9. București, StradaJEpurilor, 10. CUPRINSUL a Simplificarea chestiei < socialo . P. Musoiu. ....... ° !,0Cie‘Ut0 h,,"lU d0 Kuvern H. SPENCER ip’il: H. France melc - Cir, Letolrneau. Pucca LuiucI . L. Tolstoi. Cinteci:ul Albatrosului: M. Gorki. ceti buni : D. Mhnteanu. revoluțieu : A, Catilina. CriminaliIul iuâscut : A. Loria, P- K"O-OT«.K. Zjltatuli. Io procurat. 85» G. SIMPLIFICAREA CHESTIEI SOCIALE Neînțelegerea dintre oameni, cît se atinge de deslegarea unor anume chestii, are ființă adesea, din pricină că chestiile se tratează în bloc, că nu se face nici o clasare, că se amestecă fără nici o măsură. Din torte, neînțelegerea cea mai mare și tot o dată mai gravă există asupra chestiei sociale. Această chestie socială ie cît se poate de complicată. Dînsa cuprinde în sine o mulțime de ramuri, nu de nediscurcat desigur, dar oamenii sînt departe de a se acorda între iei, cît se atinge de deslegarea ce chestiea aceasta trebui ște să aibă. Nu-i vorba de oamenii de rînd, cari nu au nici un criteriu de orientare, nu-i vorba de acei pentru cari toate sînt par’că într’un haos, în care nu ar mai fi nici o normă, în caie par’că te-ai pierde. Chiar cei mai luminați oameni, văd deslegearea aceasta sub di­ ferite aspecte și au asupra-i cele mai curioase concepții. Cu toate că deslegarea acestei chestii atîrnă de factori hotărîți și trebuie să aibă loc, necesar, într’un feliu, în feliul determinare! iei, ca aspect general, cu toata diversitatea de opinii, totu-și ie par’că de inte­ res vital, ca deslegarea aceasta să fie cunoscută sub adevărata iei fațade cît mai mulți și chiar să fie sus­ ținută. In mersul lucrurilor lumești, niște silința con­ stante, diriguite într’o direcție dată, tot pot să folosască mai mult. Și ie o chestie de amor propriu, nu de nesocotit, de a ne îndrepta activitatea în direcțiea spre care lucrurile curg, să nu fim nevoițî de a ieși la liman tocmai cine știe unde la vale, unde ne va scoate curentul, cu toate ca noi ne-am fi împotrivit pururea acestui curent și am fi înotat la deal. Inse, de ce nu se înțeleg oamenii nici cum și nu-și îndreaptă silințele cu toții cătră aceea-șî țintă ? Pen­ tru-că unii ieau din chestiea socială o parte și fac dintr’însa un cap de susținere și un cap escluziv. Ieau bună oară familiea. Observînd anomaliile acesteea, _e a-zî, nu numai că ajung să tăgăduească familiea, in forma-i actuală, dar ajung să prescrie care va fi forma familiei viitoare sau feliul de împărechere al 0?menilor, într’un mod hotărît. Ajung să prescrie pre?s> cum se vor crește și educa copiii și o mulțime e alte lucruri, cu cari alții nu se unesc de loc. Și eunindu-se în privința aceasta, ajung să nu se mai P°ută uni jn alte privinți, neînțelegînd că s ar Rea prea bine să fie o unire, o înțelegere deplină foarte multe privinți, cu toate că înțelegerea nu avea loc într’o privință. Asupra proprietate!, alt element, alt ram al chestiei sociale, unii susțin cum-că forma acesteea trebuie să fie reglementată într’un anume feliu, nestrămutat și hotărît așa, precum le-ar conveni lor. Să fie într’un feliu sau altul, să se transmită la descendenț! într’un feliu, să fie posedată de unii și de alții în virtutea unor unume titluri. Firește cum-că alții nu vor putea să se unească de loc, dacă ie vorba pe convenire, sau, cum s’ar prinde, pe o plăcere personală a noastră. Firește cum-că alții nu vor putea să se unească de loc, cînd se arată mai mult de cît o indicare geperală sau o tendință neapărată, firească, o tendință a proprietaței de a evolua. Și neunindu-se oamenii în privința aceasta, cred că nu ar mai putea să fie cu putință nici o unire în celelalte privinți. Cu religiea tot așa se întîmplă. Religiea ajutorează și iea_ sau crește neînțelegerea dintre oameni. Unii o vor tăgădui sau vor prescrie o religie nouă, vor fi în fine cu totul hotărîți și vor prescrie formă și fond, cum li se pare lor c’ar trebui să fie. Vremea ie plină de asemenea practici, chiar vremea actuală desigur, și nu avem nevoe să facem presupuneri. Neapărat că în fața unei păreri poate să fie o altă părere, precum în fața unei voinți poate să fie altă voință, dacă ie vorba așa pe părere și pe voință. Și ie firește ca oa­ menii, cu mintalitateu ce-o au, în situațiea de a-zi, ie firește ca neînțelegîndu-se, aflîndu-se antagonist! în­ tr’un punct, să nu mai vadă putința de a cădea de acord, cu nici un chip, în vre-un punct. Cît se atinge încaltea de stat, de forma generală în care ie cercuită și se manifestează vieața socială, neînțelegerile dintre oameni, pe lingă că sînt multe au consecință foarte grave. Forma de stat va fi re­ publicană, va fi federativă sau nu știu cum, precum ne-ar conveni nouă mai nimerit să fie. La o concep­ ție se va opune o alta, și, oamenii, neînțelegîndu-se asupra unui punct, vor socoti cu cale că ie cu nepu­ tință, că nu se mai pot înțelege nici într’un punct Se vor privi chiar ca ce! mai vajnici vrăjmași. Și de unde ne-am fi putut aștepta la o combinare de forțe, spre susținerea progresului social, ne pomenim c’o luptă înverșunată, c’o luptă cruntă, încinsă între oameni. Și tot așa, în toate celelalte ramuri cari alcătuesc problema, chestiea socială. Oamenii se hărțuesc între sine, se îneaeră și se luptă, nu se împacă de loc. Asta ca indivizi și ca grupe, fără escepție de naționalitate și sex. Crează par’că anume puncte deosebitoare, puncte de dezacord și se complac într’un zbucium cumplit, par’că fără nici o ieșire. lear vremea-i duce, îi duce în neștire, nu în neștirea vremei, care își are normele, legile iei bine statornicite, ci în neștirea lor. Și cînd deschid o dată ochii și se întîmplă să deslușască ce-va, văd foarte bine că lupta și împotrivirea lor nu a avut nici un senz, pentru-că împrejurările i-au scos cu totul aiurea, la un liman strein, tot atât de puțin prevăzut de ambele sau de multiplele părți. Se înțelege că-i un păcat, un păcat colosal, ca niște forțe utilizabile în sensul evoluției generale, ie un păcat colosal, ca niște forțe, la urma urme! utile, să se risipească în vînt, ca acest mortier, cîte o dată de calitate bună, să se pieardă în van, cînd ar putea să lege cărămizile ce se întrebumțază să se refacă clă- �REVISTA IDEEI 130 REVISTA IDEEI lalte. Atacăm mai cu samă partea aceasta, sigUrcelelalte vor cădea de la sine sau se vor mOd-rcă Că potrivit, vor lua forma corespunzătoare. Făcînd oi ducere riguroasă, putem să atacăm și alte părți dinr-’ dacă ne interesază mai mult, după situație» noastră n ’ ticulară, puțin mai nuanțată în vre-o privință po»t . dacă practica ne îndeamnă mai bine. Trebuie înse sn’^ dăm samă care ie clieea adevărată de boltă și să vim mai cu samă în iea, dacă avem de dărîmat ce- °" In chestiea socială, chestiea vieței, chestiea sur’ nerei sau persistărei noastre ca speță, ca neam . indivizi, care să fie oare cheea adevărată de boltfiC? Ara si rostit cuvîntul: ie însă-șî susținerea hoastr Și, sîntem susținuți, manifestîndu-ne dună pornii?’ facultăților noastre, avînd cu osebire la îridămînă ace materie primă, care să întreție și să permită din ca* pul locului și în tot cursul vremei, desvoltarea și Cl£ tivarea acestor facultăți. In ordinea actuală materie' primă ie monopolizată de unii, nu vrem să ziCe|f trîndavl sau harnici, destul că această materie primă ie monopolizată în dauna mare! mulțimi, care îndură toate înfrînarile și tonte umilirile. Ie vorba ca această materie primă să fie pusă la îndămîna tuturor, cum cer necesitățile vremei. Și-i vorba ca oamenii să nu mai fie miopi, să vadă lucrul neted, cura-că va trebui să se întîmple neaparat așa. ___ P- Mușdlu. direa socială. Afara de aceasta, ie~ foarte jignitor pentru demnitatea noastră de oameni, de oameni cu gîndire, ca puterile noastre să fie întrebuințate de vreme, tot în direcție» mersului iei, negreșit, cu toata opunerea noastră, cînd puterile astea ar fi putut sa se dea voluntar. Ie foarte jignitor pentru noi, ca vre­ mea să se slujască de puterile noastre șt sa le între­ buințeze tot pentru scopurile iei, cum se slujește vre­ me» de iele și întrebuințez» forțele oarbe ale naturei. Dacă privim lucrurile în fond, anomalie» aceasta își are explicarea iei. Oamenii nu pot să se desbrace nici cum, nu pot să se desbrace de subiectivitatea lor și amestecă subiectivitatea aceasta chiar și acolo unde ie vorba de-o simplă constatare, unde ie vorba de-un calcul pozitiv și de deduceri riguroase, cu totul obiec­ tive. Din chestiea socială iea fie-care partea ce îl pri­ vește pe iei, partea ce-1 impresionează mai mult, care-1 atinge sau îl pasionează mai mult, după temperament, după vrîstă și feliu de viețuire. Face din partea asta un punct fundamental, un punct de sine stătător, strein de orî-ce înlănțuire par’că, susținînd ceea-ce năzuința personală, ce pasiunea lui i-arată că l’ar sa­ tisface mai bine. La un mod de vedere, firește se opune un altul, și părți fundamentale, zise fundamentale, opuse, pot să se născocească ori-cîte. Și la o deslegare dată ca po­ zitivă și ca nestrămutat să-se întîmple așa, se poate opune o altă deslegare tot atît de positiv dată și tot atît de nestrămutat să se întîmple așa. Și ieută atîtea motive, atîtea puncte ireductibile, ce fac pe oameni vrăjmași, ce fac cu totul cu neputință o înțelegere, o cooperare deplină, precum ar trebui să fie. leată p.jdușoiu și p.^osîn: Mișcarea Socială, colecția complectă 5atîtea motive, ca o mulțime de forțe utilizabile, la p. jlîușoiu : Revista IdeeI, de la u. 1-10, colecția complectă 5— — Ce-7 de făcut, roman, de Cermșevsky . ... 5— urma urmei utile, să se risipească în vînt, sau să fie — Despre mlnie, de Seneca ’2— utilizate de vreme, oți-cum, întru folosul iei, precum — Manifestul Comunist, de Marx și Engels . 1utilizazâ vremea mai toate sau toate forțele naturei. — Socialismul și caracterele sale, de Deiiis . . — 50 Neapărat că ie un mijloc sigur de a se stabili o — Socialism utopic și socialism.științific, de Engels —50 normă, de a se face între oameni o împăcare, o în­ — Rusia Revoluționară, de D-na Nikitiua . . —50 țelegere, măcar între acei de-o stare, cu toate că teo­ — Libertateadecugetare șidediscuție, de St.Mill.50 .. — —R6l)" retic nu ie exclusă posibilitatea de a se face o în­ — Pușcăriile, de ICropotkin țelegere între toți. N’ar fi să se verifice, cu nici un — Metoda experimentală in politică. . . . . -50 instrument altul, de cît adesea cu bunul simț sau cu — Determinismul Social. Socialismul Belgian . -50 . -50 — Propaganda în Mișcarea Socială. . . o minte nepervertită, să se verifice dacă chestiea pusă . -50 — Cum se explică Anarhiștii în discuție ieste fundamentală sau nu. N’ar fi de cît — Emanciparea Nemeși ........ să se verifice, dacă are sau nu un teren propriu pe — Intime................................................ . . care să se miște, sau că se mișcă pe un teren strein, : Substratul patologic in pesimismul contemporan 4— ie în înlănțuire, decurge de aiurea. In asemenea caz, p. Xosîq — Despre influența împrejurărilor, de Laniark 4— pănă la o deducere riguroasă, vom putea să admitem, — Idealul Tinerimii. Viitorul Științei. Traducere -20 -20 ca simplă hipoteză sau ca posibilă, ori-ce deslegare — Determinismul ....... . . • -50 s’ar da, cu osebire cînd deslegarea aceasta atîrnă de-o — Medicina Socială ..... sancțiune ulterioară. J. /leagă: Tradiții: icoane din norod —20 Firește că nu vom putea de cît să fim de acord, — Ciuma religioasa, de Most. ...•••; —50 cînd vom vedea cu se susține o chestie clar, cînd — Vremuri noi, de Kropotkin vom putea să ne încredințăm că se prezintă sub ade­ Gh. Variau]-,6lu|escu: Jertfele Țarului, de Askinassi . 2vărata iei față. Firește că nu vom putea de cît să fim Gr. Goilay: Lumina Asiei, de Edwin Arjiold. . • • J20 de acord, ori-care ar fi sentimentul nostru aparte, )\nna jvfaria /Vîanzoru : Către fete . . . . . • • • ori-care ar fi înclinarea personală sau pasiunea ce ne- Qn fecior de |eran : Noua epistolie cătră muncitori și țerani — -20in ar călăuzi cuin-va. De alt-feliu, în niște împrejurări Solornon }\bram: Destăinuirile unui expulzat . . 1 -20 Xazare: Despre Antisemitism • -20 < normale, năzuințele noastre nu-a nici de cum, nu pot Jlernard Grupul SludenfilorSocialiști, Paris -.Antisemitism și Sionist -20 să fie în luptă, de loc, nu-s nici de cum opuse, opuse și 2osîn : Școala liberă ■ - ‘ cu starea generală socială de fapt. Năzuințele noas­ /riușoiu Cererile, însoțite de cuvenitul cost, se vor trimetetre, fiind o emanare, o purcedere neapărată, cu toate La Revista Idael, 10, str. Epurilor, București* că une-ori poate că nu într’atît de imediată sau atît de directă, se acordă perfect cu rînduirea socială reală. Se acordu perfect cu modificările ce această rînduire „REVISTA IDEEI“ socială ie susceptibilă să le realizeze, cu modificările Pe an, 10 numere, 5 lei.o. cari i-s inerente iei. Cu chipul acesta lucrul se simplifică mult și ches­ Rugăm pe~abonați! rămași în urmă cu platVi s’^'j tiea socială re apare mai sezizabilă, mai clară. Ca să contribuim mai cu samă la deslegarea ieî, căutăm mai trimeată abonamentul pe dată. Cu numărul 10, ce cu sumă partea fundamentală, din care purced cele- te să apară, colecțiea revistei se complectează. Lucrări de procurai ADAPTAREA OMULUI 131 agregat, alcătuit în mare parte din unități inferioare. Nu le vom face cinstea dea discuta cu asemenea inși. Sistemul acesta mai implică următoarea dilemă : sau nu există nici un procedeu natural, in virtutea carnea Jntr’o serie de articole, am constatat, cuin-că, stabi­ cetățenii să fie pe cale de adaptare, sau că-l mal bine lind, progresiv, drepturile deduse de cătră etică, legea ca procedeul acesta natural să fie înlocuit printr’un pro­ scrisă a consfințit libera dispunere de sine, pentru ori­ cedeu artificial. A afirma că nu există nici o adaptare care individ, un numai față de uiți indivizi, ci, intr’o naturala, însamnă a afirma, cum-^că, contrar a ceea-ce mulțime de pnviuți chiar și față de Stat. Fără a renunța se petrece cu celelalte ființi, cari tind necurmat de a să-l apere în potriva atacurilor altora, Statul a renun­ se adapta la împrejurările incunjurătoare, ființa ome­ țat și iei intr’o mulțime de pnvințl, de a mal îndrepta nească nu tinde nici să se adapteze la împrejurările țre-un atac in potriva individului. Intr’o stare ae pace astea, nici să îndure modificările cari ar face-o in stare permanent i, corolarul Ie vădit: răsturnarea relațiilor sa ducă vieața pe care împrejurările i-ar impune-o. aflătoare ar fi complectă. Ceea-ce-ar însemna, a susține, eiim-cu varietățile genu­ Ce înriurire oare îndeplini-va concluzie» aceasta, a- lui omenesc sînt niște efecte fără cauza, sau cari au stipru chestiei ce,ne preocupă? Aceea că, pe cîud, odi­ avut de cauză acțiunea guvernamentală. Afară da asta, nioară, societatea avea să fasoneze pe individ, să-l adap­ trebuie să admitem că oamenii se fasonează necontenit teze scopurilor Iei, acuma individul, Iei Ie acel ce are și firește după cerințele unei stări sociale mal desvolde fasonat Societatea, s’o adapteze 1» ținta ce-o urmă­ tate. Și toți cari admit acest punct, vor sta la cumpene rește Tel- Societatea nu mal îe un corp politic solidifi­ de-a afirma c’o adaptare artificială ar fi mal preferabilă cat, care să împingă la acțiune masa unităților sale com­ de cit o adaptare naturală. binate : Iea și-a pierdut organizarea constrîiigutoare, si, Să trecem de la aceste trăsături abstracte ale chestiei, ne mai ținîndu-șl lipite unitățile, de cit prin legăturile la trăsăturile concrete. Să presupunem că s'ar fi liocooperare! pacînice, Iea nu mal ie de cit mediul în care tărît a se crea niște cetățeni, cari ar avea forma 'îm­ se desfășură activitatea acestora. Repet, și stărui asupra brăcată de cătră vieața Societâței din care lei ar face acestui punct: iiind-că Societatea, cu însușirea-i corpo­ parte. De unde ar trenui să purc“adă concepțiea acestei rativă, nu-i înzestrată de facultatea de a simți, și lîind-cu forme ? Oamenii nu primesc, ca moștenire, numai cons­ această facultate constă numai în unitățile lei, singura tituție» fizică și mintală a strămoșilor lor, lei moștenesc rațiune care ar îndreptăți subordonarea viețelor sim­ de-asemenea din totalitatea ideilorși credințelor acestora. țitoare a unităților, vieței nesimțitoare a Soci'etățel, nu Concepțiea curentă, de ceea ce ar trebui să fie un ce­ poate fi invocată de cît sub regimul militar, și, numai tățean, va fi deci un produs al trecutului, ușor modifi­ fiiud-că atunci subordonarea aceasta oferă cel mal bun cat de prezent.. adică, trecutul și prezentul i’și vor im­ mijloc de-a ocroti viețile simțitoare ale unităților. Această pune concepțiea lor viitoi ului. 6rl-ce persoană, care ar rațiune descrește cu declinul militarismului și dispare privi chestiea din punct de vedere impersonal, nu va cu progresul regimului industrial nelimitat. Dreptul So- putea ca să nu-și dee samă, cnm-că ar n a ne pregăti cietățel, de a disciplina pe cetățeni, pl-re de-o dată și să repetăm in altă sferă; nebuniile săvârșite. în toate nu rămîne nici o autoritate, care să albă calitate de a timpurile și la toate popoarele, cu privire la credințele religioase. Pretutindeni .și pururea, omul de rind își inprescrie forma ce trebuie s’o lee vieața individuală. Desigur, inse, ni se va zice, Societatea, lucrînd în nu­ chipue, cum-ril credința in care iei a fost crescut, ie 'singura adevărată. Cu toate că va fi silit să admită, mele capacituțel sale corporative și călăuzită de cătră inteligențele combinate ale elitei membrilor Iei, va cmn-că, neapărat, toate credințele cin au fost profe­ aduce un serviciu, elaborînd concepțiea naturel indivi­ sate cu o încredere egală cu a sa, trebuie, afară de una, duale celei inal bine adaptate hi o vieața industrială să fie falșe, totii-șî, după pilda celorlalți oameni, dînsul armonioasă, cum și concepțiea disciplinei care va fi pro­ va fi convins, c’um-că tocmai credința lui constitne prie de a realiza această natură. Această susținere, sub­ excepțiea. Oamenii, cari ar voi să impue viitorului înțelege dreptul comunităței, de a-șl impune planurile, idealul lor de cetățean, sînt îmbuibați de-o prezumție prin mijlocirea agenților iei, vorba’vine, de drept, care tot ațît de absurdă. Iei habar n’au că tipul ce-1 con­ cep, pe care l’au făurit necesitățile trecutului, cum și îe in contrazicere formală cu concluziile deduse din cele stabilite de noi. Dar, fără a ne opri la asta, să vedem necesitățile prezentului, n’ar fi un tip potrivit cu tim­ dacă societatea Ie aptă să hotărască asupra caracterului purile viitoare. Dar caracterele pe cari trecutul le so­ ce ar fi nimerit de urmărit la individ, și să aleagă mij­ cotea potrivite, se deosebesc foarte mult de cele pe cari le privim noi ca atare. Pentru a ne convinge, ie loacele proprii ca să creeze caracterul acesta. Fie că idealul ales, sau procedeul ales, de a realiza destul de a ne întoarce la trecutul îndepărtat, care desidealul acesta, ar fi bun sau rău, faptul de a alege im­ prețuea munca, și pentru care virtutea Iera sinonimă plică trei conseciuțl neapărate, din cari, fie-care ajunge cu îndrăzneala, cu valoarea personală si cu bravura. Mai de a osîndi asemenea sistem. Sistemul acesta duce ne­ aproape de noi, un om de naștere înaltă iera privit ca cesar la uniformitate. Dacă măsurile adoptate vor avea nobil, pe cînd muncitor și mojic ierau numiri ecldvavre-un efect, efectul va fi de a produce o oare-care ase­ lunte. Cea dintâi datorie’, iera supunerea odioasă a fie­ mănare între indivizi. A tăgădui aceasta, ar fi a tăgă­ cărui rang cătră rangul imediat superior, și cetățeanul, dui acțiunea măsurilor ce se voesc sa se lee. Cu chipul ori din ce clasă ar ti făcut parte, iera ținut să adopte, cu supunere, credința care i-o prescrisa Statul. Ceea-ce acesta, progresul va fi întîrziat, potrivit cu gradul de uniformitate dobîndit. Orl-cine a studiat ordinea naturel, nu împiedică pe reprezentanții neisprâviți, al unor ale­ Știe că, fără varietate nii-I nici un progres cu putință, gători, aproape în totalitate ingnoriinți, de a se pregăti, Și cu numai varietatea a îngăduit vieței de a evolua. cu o trufie cu adevărat pontificală, să promulge care Concluzie necesară: împiedicarea izvorului de varietate, va fi forma unei naturi omenești de dorit, să fasoneze generație» viitoare in vederea unei asemenea forme. implică împiedicarea ori-cărui progres ulterior. Aceștia, sînt tot atît de afirmativi, atit asupra mijloa­ •Sistemul, acesta, mai are ca urmare producerea, jeceptivitâței pasive a orl-cărel forme i-nr plăcea Statului celor de întrebuințat, cit și asupra scopului de ajuns, cu toate că trecutul ne dă o dovadă de neizbîbda com­ Je a întipări individului. Fie-Că spiritul de supunere ar plectă tuturor metoadelor adoptate, din veac in veac. lace sau nu parte din natura pe care Societatea încor­ In sinula unei creștinătăți copleșită de biserici și preoți, porată îsî propune s’o dee unităților Iei, Societatea nu ia de cărți pioase, de regale destinate a insufla o religie Putea su-si aducă la îndeplinire planurile, de cît cind de iubire, care lăuda milostenie» și predica ertarea greva întîlni sau va crea acest spirit. In chip ț' salelor, zbucni spiritul de atac și de răzbunare pe, care-1 po’zitfA11 «1U’ -cai?cte.r-ul dOrij SnunVsau^sI supuue intîlnim wuuuu-și în m fie-care ue-uare intîlnim pretutinitenea pretutindeuea ia la saiuatevi. sâlbateci.^Cetindu-șI conilîT» fir‘C“r!'î Cetttțe8n’i-dnp^nkîr cetățeni mai mult zi Bibliea, asistînd la slujbele de dimineață, conșacrind 2 L* dls,clPlnia ce va placea altor cețațe U, mai sâptaminî’întregl rugâcinnel,I. aceia-și oameni trimet L la IiontT putin num.e,ro?b sa leimpue^ uni P P } inferioare solii de pace, după cari urmează expediții de mercenari oficiali, cari le despoae necontenit ... .......... la o societate lipsita de guvern �1;J'J fijiVISTA. HlEhil de pămînturi. Originarii cari rezistă, sînt £e «rebeli», morțile pe cari aceștia le dau, sînt numite «asasinate». Și tot sistemul acest rire violentă se numește «pacificare.» Avem,, ^asc-ieiiu, foarte mtemeete motive, de a respinge, ca £greșită, . - atît ca scop pre cît și ca mijloc, metoda, car s ț fasoneze oamenii artificial. Tot «tit de in . ,, tive avem, pentru a ne încrede in metoda naturala a adaptare! oamenilor, în chip spontaneu, la vieața sociala. Priveliștea totalitate! lumef organice, nc arată, pun pilde infinite, atît ca varietate cit și ca inunur• cțui-ca evoluții directe sau indirecte, adupteaza facultățile tu­ turor speciilor la necesitățile viețet, și ca, exercițiul fie-cărei facultăți adaptate, devine apoi uu izvor de plăcere. In ordinea normală, nu numai ca pentru fie­ care funcțiune se prezintă un agent, dai sentimentul conștient se alcâtueste din sentimentele mal mult sau mai* puțin plăcute, cărora le dă naștere activitatea aces­ tor ugenti. Această organizație mai implica, cum-ca. in urma unei tulburări, armoniea se restabilește gradat și de sine S'a intimplat, ca o schimbare de împrejurări sâ pue discordanță intre facultăți și necesități.. Acestea revin a se acorda din nou, cu încetul, fie prin supra­ viețuirea celor mai bine adaptați, fie prin transmiterea ereditară a efectelor de obicînuințu și de desuetudine, de nul efect, fie prin concursul a amîndouă aceste operații. Stupmind deopotrivă toate ființele omenești, această lege implică, că, dacă nu i se pun stăvili, natura, care ne^a transmis un trecut necivilizat, și care nu se adap­ tează încă de cît foarte imperfect la prezentul civili­ zat în parte, se va adapta de sine, încet-încot, la ne­ cesitățile unui viitor cu totul civilizat. Această lege mai implică, cum-că, pe lingă facultățile, capacitățile, gus­ turile diferite, ce se vor fi întemeiat gradat, se vor ivi și satisfacțiile pe cari le aduce îndeplinirea diferitelor datorii, pe’ cari Ie cere vieața socială. Societățile civi­ lizate au dobindit, asupra societăților sălbatece, avan­ tajul unei sume însemnate de aptitudine la muncă. Fa­ cultatea cooperare! bine- ordonate, în ițrma unu! acord voluntar, s’a desvoltat. Oamenii sînt capabili de o mul­ țime de înfrinări, așa-cii, cea mal mare parte, pot foarte bine să-și dacă vieața fără serioase vătămări reciproce. Interesul altruist, pe cari cetățenii îl au pentru aface­ rile sociale în general, determină combinarea spontanee a silințelor individuale, în vederea îndeplinire! nevoilor de interes obștesc. Simpatiile oamenilor au devenit în­ destul de acrive, pentru a da naștere unei mulțimi, poate prea mari, de întreprinderi filantropice. Find-că disciplina vieței sociale a ajuns să îndeplinească atît de mari rezultate, în cîte-va mii de ani, nu-i oare lucru nebunesc, de a o crede acuma sleită de puteri și a ne închipui, că nu va izbuti, cu ajutorul vremei, de a ajunge să-și ducă sarcina pana la capăt? Ma! remine de enunțat un adevăr. Adaptarea artifi­ cială nu Ie în stare a dobindi, ceea ce po.ite dobîndi adaptarea naturala. Chiar în virtutea esenței adaptărel spontanee, aptitudinea iie-cârel facultăți la propriea iei funcție, crește pe măsură ce lea-șl îndeplinește funcțiea asta. Dacă funcțiea se îndeplinește de câtră un agent strein, ajustarea naturel nu va avea loc, pentru-că na­ tura se va deforma, spre a se adapta la întocmirile ar­ tificiale cari vor ii puse in locul întocmirilor naturale. Mai mult, întreținerea agenților substituiri, streini, o vor epuiza și slei. Va rezulta de acolea, nu numai o natură scliiloadă, atrofiată, lipsită de plăcerile ce le pro­ cură îndeplinirea sarcinel împlinite, dar, cum subsistenta instrumentaJităților diriguitoare răpește subținerea fiin­ țelor diriguite,^ existența acestora Ie minata si adap­ tarea lor îndură o stavilă nouă. Insist, deci, încă o dată asupra deosebire! fundamentale ce Ie de observat Cită vreme războiul va ii unica îndeletnicire a vieței, coope­ rarea impusă ce-o cere, implică, cum-că agregatul va fasona unitățile potrivit cu propriile sale planuri. Dar, după desvoltarea și precumpănirea. cooperației volun­ tare, care caractenzază industrialismul, adaptarea spon­ tanee a insului la vieața de cooperație voluntară, va fi aceea care va trebui sâ îndeplinească fasonarea aceasta. general, pe care l'am enunțat la început. noscut netemelniciea tuturor motivelor invc—; triva lege! primare a vieței sociale. Nu-i mîn‘n; cit în conformarea la această lege. •U1lf' e de . Ducă am putea face, ca vre unul din politiciail:r pătimiți de ingerința Statului, să-și dee samă de ins 1 îip. tatea proectelor lui, sentimentul propriei lui (•••■ieX .®ute4 l’ar paraliza pe vecie. Ceea-ce ar voi Iei, le să susn ’" ‘r| într’o privire si până la un punct oare-care, mersul care ori-ce vieața evoluează, ie să pronunțe divorț f”1* acțiune și urmare. Călcînd în parte legea vietefj, e rale, diiisul voește, cu osebire, s’o culce sub’ fOreU(!' sociala. Opunindu-șl ingerința lui, principiului de iUS‘f comun tuturor lucrurilor viețuitoare, iei se înversun ,1’le mal cu deosebire, să se împotrivească principiulufjUs^â, omenești, care cere ca ori-ce individ să se bucur/1?1 avantagiile dobîndite, respectînd limitele necesare i acțiune!, și vrea să procedeze la o repartiție nou' avantagiiibr dobindite. Rezultatele experiențelor aCJt a late în ori-ce societate civilizată, cari, îuiernstrt' în legi, au stabilit, din epocă în epocă, drepturi] omenești, cu o claritate din ce în ce mai mare, poij.• cianul 'nostru crede că le poate ignora după ’voe ■ crede, că poate atinge drepturile acestea Fe cți,^1 -1 cursul veacurilor, puterile regulatoare ale societăților au ocrotit, din ce in ce mal mult, drepturile reciproce ale oamenilor, și s’au ferit, din ce in ce mal mult, ale aduce vre-o vătămare, făcătorul nostru de proecte legiuitoare, vrea să. răstoarne curentul și să restrîngj iț* bertatea de acțiune, care a mers toc crescînd. Ne fi' nînd nici o socoteală de cel dintâi principiu ai Vieței in general, nici de cel dintâi principiu al vieței în parte politica acestueu nu ține samă, cu preciigetare, de ge' neralizările scoase din observațiile și din experiențele de mii de ani. Și ce titlu invoacu ? Nici unul, afara de unele motive de utilitate aparența. Dar noi am cons­ tatat, cum-că nici uu motiv diu acestea nu-I vrednic de a ne insufla încredere. La ce bun inse a le combate in parte ? Ce absurditate poate sa fie mai mare de cit aceea de a-țf propune să îmbunătățești vieața socială, incepind prin a călca legea fundamentală ce guvernează această vieața ? H. Spencer, RĂZBOIUL La ce bun să te mai strădănuești ? La ce bun sâ mai întreprinzi ce-va? Și cum sâ mai iubești pe oameni, în aste timpuri tulburi, în cari ziua de mîne apare ca o amenințare?... Tot ce am început, ideile noastre cari se deslușesc, operile noastre întrezărite, puținul bine ce ni 1 am fi putut face, toate aceste nu vor fi oare spul­ berate de vijeliea care se pregătește ? Pretutindeni părnîntul ni se cutremură sub picioare. De-ar fi s’avem a ne teme numai de revoiuțiea pe care unii ne-o înfățoșază ca pe un spectru... In nestare să­ nii închipui o societate mai mizerabilă de cît a noastra, cea viitoare îmi inspiră mai curînd neîncredere de ca teamă. Dacă în transformarea aceasta va trebui sa sufăr, m’aș mîngăea gîndind, cum-că călăii zilei siu victimele din ajun și că în așteptarea unui bine mare poți suporta un rău mai mare. Dar nu-i puriuolu acesta depărtat care mă înspâimîntă, ieu văd un alW» mai apropiat dar mai cu samă mai crud, PeD^?’jC că n’are nici o îndreptățire, pentru că ie absurd. Zi W se cîntăresc sortii războiului de mîne, și zilnic șorț aceștia apar mai nemiloși... „ , e Cugetarea se înșpăimîntă în fața catastrofei c° apare ca o încununare a progresului epoce.i noas > și, totu-și, trebuie să te obicinuești cu iea. De c^e je decenii toate forțele științei se pierd în inventa^e8tun unelte de distrugere, și, în curînd, cîte-va salve de vor ajunge, să spulbere o armată. S’au înglobat arme, nu numai, ca odinioară, mii de nenoroci?» REVISTA IDEEI căror sînge li' se plutea, ci popoare întregi care se Vor nimici între sine. Acestora li se răpește timpul îndatorindu-le sa se înroleze, pentru a li se răpi inul cu siguranță vieaț.n. Ca să fie pregătite mai bine sau mai dispuse spre măcel, li se ațiță ura, băgîndu-lpse fn minte cum-că ar fi dușmănite. Și, oameni buni, blajini vor cădea desigur în cursă și vom vedea aruncînduse, una asupra alteea, cu o cruzime de fieară, cete furionse de cetățeni liniștiți, cărora un ordin idiot le va nune arma în mînă, D-zeu știe pentru ce Intîmplare ridicola de granița sau pentru ce interese comerciale. Oameni cum se cade, vor merge ca oile la tăere înse știind unde, merg, știind că-și părăsesc femeile^ știind că copiii lor vor cere pîne, neliniștiți și totu-și îmbătați de cuvintele sonore și mințitoare, trîmbițate la urechile lor. Vor inerție fără opun,re, pasivi si resemnați, cindfeJ sînt umlțimea și puterea, cînd ar putea, dacă ar sli să se înțeleayă, să facă să domnească bunul simț și ’frăfiea, în locul șurubăriilor sălbatece ale diplomației. Vor merge într’atît de înșelați, într’atît de orbiți, in cît vor crede măcelul o -datorie și vor ruga pe Dum­ nezeu să le. bine-cuvînteze sîngeronsele lor porniri. Vor merge, călcînd în picioare lanurile semănate de iei, dînd foc orașelor zidite de iei, în cîntece entusîaste, în strigăte de bucurie, în sunetul muzicilor de săr bătoure. Și fiii lor vor ridica monument?, vor înălța statui, celor cari îi vor fi masacrat mai bine. Soarta unei întregi generații atîrnă de ora în care vre-un politician funest va da semnalul ce va fi as­ cultat. Știm că cei mai buni dintre noi vor fi secerați și că opera noastră va fi distrusă în germene. O știm și tremurăm de- mînie și totu-și nu putem face nimic. Sîntem prinși în rețeaua biurourilor și a hîrțoagelor, din care nu vom putea ieși de cît cu mari sforțări. Sîntem supușii legilor pe cari le-am înființat noi să ne proteagă și cari din potrivă ne apasă. Nu mai sîntem de cît uneltele acestei antinomice abstracții, numită Stat, care face din fie-care individ un rob, în numele voinței tuturor, al tuturor cari, luați în parte, ar voi tocmai contrariul de ceea ce li se impune să facă. Și cel puțin dacă ar fi să fie sacrificată numai o generație... Dar sînt înjoc, interese mai mări. Frazeologii cari făgăduesc ori-ce, ambițioșii exploatatori ai încli­ nărilor rele și ai celor săraci cu duhul, pe carî-i înșală sonoritatea cuvintelor, au înveninat într-atîta ura de naționalitate, în cît războiul de mîne va pune în joc chiar existența unei rase. Celrce va fi învins, va tre­ bui să dispară moralicește, și oii-care ar fi acel ele­ ment, se va vedea că dispare o forță, ca și cînd ar fi o forță prea mult pentru bine, se va vedea alcătuindu-se o Europă nouă, pe niște baze atît de ne­ drepte, atît de brutale, murdărită de o pată atît de monstruoasă, în cît va fi cu mult mai rea de cît acea de a-zî, mult mai nedreaptă, mai barbară, mai violentă. Adesea simți cum te apasă o descurajare nemăr­ ginită. Ne vînzolim parcă într’o strîmtoare, în care de pe toate acoperișurile puștile sînt îndreptate asu­ pra noastră. Munca noastră ie munca marinarilor cari execută ultimele manevrări de scăpare, cînd corabiea ,ncepe să se cufunde. Plăcerile, noastre sînt plăcerile condamnatului, cărue.a, în sfertul de ceas, de înainte oe executare,! se satisfac o parte din dorinți. Amarul 116 paralizează cugetarea, și cea mai mare silință de care țeasta ie capabilă, ie ca să calculeze, descifrînd vagile ^cursuri ale miniștrilor, sucind înțelesul cuvintelor ’^’eranilor, răsucind cuvintele puse pe sama diplo^țdor și colportate de ziare printre informațiile lor ^sigure. Cea mai mare silință de care cugetarea ie g P^ilă, ie să calculeze dacă vom fi nimiciți mine u poimîne, anul acesta sau la anul. E. Rod. 133 TRAMP1Î Nieăeii nu se află așa ce-va. și, printre ciudatele particularități ale Angliei, nu asta-i cea mai mica. De aceea și cuvîntul ie foarte de greu tîlcuit și ni se pare cum-că nu-și are corespondentul în nici o limbă. 7b irump, în limba ordinara, înseamnă a merge în silă, a face pe jos un drum greu, p»ntru a ajunge la o țintă. Acolea călătorul ie un sărac: ținta, sâ mîe o noapte într’un azil și să capete opt uncii, un sfert de pîne. Opt uncii ie porțiea pentru bărbații adulți, șase pentru femei, și patru uncii și o jumătate de pintă, o jumătate de gamelă de-un feliu de zamă, pentru copiii de la 7 ani în jos. Și, pentru u căpăta această păcătoasă hrană, mii de nenorociți bat drumurile Angliei. Merg mereu, toată ziua, pană după apunerea soarelui. De multe ori locul de poposire-î departe și ziua scurtă. Atuncea trebuie de grăbit, pentru-că adăpostul se deschide numai de la șapte la nouă, după care în zădar ar mai încerca cine-va să bată lu poarta-i grea. A-zi ici, mîne colo, poimîne dincolo, și așa mai departe, iei calcă zilnic brîul întins al unui nou drum. Ca jidovul rătăcitor din poveste iei merg fără curmare, fără să poată să­ lășlui unde-va, pentru-că nun de plîns de cit acesta, nu au măcar nici obicinuiții doi gologani. Aceștia sînt trampiî. Fără familie, fără mijloace, fără cămin, iei merg în vieață singuri, strâbătînd-o din popas în popas, dîndu-i, zilnic, tributul zadarnicei lor oboseli, pănă cînd, în sfîrșit, se opresc, cu picioarele înlemnite, cil genunchii înțepeniți, cu tălpile sîngerînde, lihniți de foame, re mai puțind face un pas. Mașina omenească tocită, peste măsură întrebuințată, nu se mai poate urni. Hodorogită, se prăbușește în marginea unui șanț, la rădăcina batonului copac de pe cale, care a văzut trecîndu-I pe dinainte atîtea mari mizerii. Și trampul, lungit pe spate, cu o picatră sub șalele-î rupte, cu fața-i scofilcită, întoarsă către stele, cu ochii înfundați, adoarme som-vecieî. Alphonse Legros, acest Holbein modern, pe care Anglia l’a smuls Franței, a săpat în aramă această ultimă și groaznică pagină din jalnica epopee a săr­ manului vagabond. Cu toate astea, trampul n’are nimic a face cu va­ gabondul nostru de rind. Produs indigen, produs al țârei sule, iei crește și nu poate crește de cît pe păinînful britanic. Nu poate avea ființă aiurea. Derbedeii cari ațin calea la drumurile mari, hai­ manalele de pe la barierele, marilor orașe, scursorî ale canalurilor noastre, nu sînt de- cît într’o stare de bancrută socială trecătoare. Pungași, tembeli, oameni certați, stricați cu justițiea, străbat cum pot .o fază critică a vieței, așteptînd o soartă mai bună, și adăogînd, in de obște, pe lingă starea de vagabond, pe acea mai producătoare, de cerșitor și pungaș. Polițiea îî hărțuește, jandarmul îi întreabă de hîrtii de drum, și, în cele din urmă, îi pune în cătușe. leșiți din în­ chisori sau ocne, se reîntorc în iele fatal. Trampul ie cu totul, altă-ce-va. Policemanul îl lasă în pace. Se știe de unde vine și unde se duce, unde a dormit și unde are. să doarmă. Dînsnl nu ie jnici hoț, nici un hoinar pleșcar, nici codoș. Atît că își iubește libertatea peste măsură. Meșteșugul lui ie să nu aibă nici un meșteșug, și nu cerșește de cît îm­ pins de foame. Iei știe numai să meargă, și merge pururea. lera menit să aptyție biblicei Anglii, ciudațeniea de a face din vagabondaj un mijloc de traiîi pentru �134 REVISTA IDEEI REVISTA IDEEI cei lipsiți, și, de-a preface axioma romană : De. mi- fie-care din Regatnl-ITnit, se înalță cite o mare clădî-e mohonta, cit mănăstire, cit închisoare. Clopotul mănăstirei nisuna aici ames­ tecat cu zornăitul cheilor de temnița. Asta ie Umunea, adăpostul celor săraci, numită rău casă de lucru, Horkhouse. Cînd un tîrg m prea mie, pentru a-si avea un Workhouse propriu, se întovărășește cu altele, de unde numele de Union, dat oficial. w _ Anglia, împreuna cu tara Galilor, fara sa mai pu­ nem la socoteală Scoția și Irlanda, are GoO de clădiri de astea mohorîte. Fie-care din iele.cuprinde de la 50 până la 3000 de săraci. leată unde se scutura John BulI de o parte din nenorociți! săi, de cei notați bine, de cinstirii recomandați de cătră parohii, de săracii mpectubăl și pioși, cari au căpătat de la vicar un cer­ tificat de virtute. Femei, copii, bătrîni, sînt îmbîcsiți ucolea, și mizeriea lor nu mai supară vederea nimănui. Fata părăsită vine de naște aici, și lucrătorul, doborît de atât amar de muncă, tot aici vine să moară. Tot Ie mai bine de cit într’o răspînte. Aceștia sînt așa numiții Inniațî, pensionarii, oaspe!iî. acestor localuri. La vreme de alegeri, sînt o putere, sînt duși doi cîte doi, ca să voteze pentru candidatul guvernului. Dar în afară de acești privilegiați, mai sînt aici săraci din întâmplare, casual paupers, meșteșugari cari caută de lucru, străini cari nu au cu ce să-și plătească o gazdă, trecători, muri­ tori de foame, desculți, trampî. Ii vezi curgînd, pe înserate, de pe toate cărările. Dînșii se razi mă cu spatele de marele zid negru, și așteaptă. Ochii lor duși în fundul capului și fațele lor supte, spun mai mult de cit ori-ce, mai mult de cîl zdrențele lor pline de praf și de noroiu, starea de ticăloșie în care se găsesc. Tăcuți, posomoriți, se uită cum trec feri­ cirii, ce au un home al lor, și cari, după o zi de muncă, se grăbesc să se întoarcă .acasă, unde sînt așteptați. La șapte ceasuri, poarta se deschide. Trampii se afundă înăuntru, umil cîte unul. Inspectorul trampilor, un sărac din Workhouse, aduce un hărdău și-i pune pe aceștia să-și scuture buzunarele în îel, să se încredințeze că n’au nici două pence, ca să mîe aiurea, după care-s primiți. 0 bae caldă, opt uncii de pine, o cană de apă și o chilie, asta ie partea fie­ cărui. Nici asta înse nu.se. dă pe degeaba, căci, dimineața, li se aruncă o livră de. odgon vechii! de corabie, întă­ rit și năclăit de smoală, din care trebuie să scoată o livră de cîlți, sau li se dă să zdrumice o grămadă de pietre. Lucrul acesta cere aproape trei ceasuri. Cît despre femei, dacă nu sînt odogoane năclăite cu smoală, sînt puse la frecat, la curățit, la cusut, tot cam atîtea ceasuri. Lucrul o dată sfîrșit, Ii să dă să mănânce cele opt uncii de pine și pinta ceea de zamă. Nu-i mult, dar asta ține pana seara unor stomahuri cumpătate. _ După aceea, Ia drum. La drum către Workhousul tîrgului vecin. Căci Uniunea nu primește de două ori de-a rîndul pe unul și acela-și călător. Trebuie de bătut la alta poarta. Fie-care parohie trebuie să-si ducă povara iei. Trebuie să treacă o lună până cînd să te poți întoarce, să ți se deschidă din nou. De alt-feliu, de deschis se deschide ori-cum, inse ți se impune trei zile de muncă silnică. Murea Britani© are mai mult de 900 de Workhouse. Și trampului îi trebuie trei ani. să le colinde pe toate. Orî-cît de ticălos ar fi sălașul ce-I aflu cine-va si on-cit de mică porțiea dobîndită prin trei ceasuri de munca silnică, totu-și, acestea ispitesc inii de neno­ rociți. Ciți sint oare aceștia ? Numai statistica Uni­ unilor ar putea să ne-o spue. Dar sînt o legiune. Iei umblă singurateci, une ori cîte. doi, rar nuilți. Cu spatele încovoiate, cu umerii înainte 'haî mînile în buzunar, merg cu ochii țintiți în nr ’ ca și cum ar căuta să găsească în noroiu sai pulbere urma pașilor lor de altă dată. Dînșii, ompe trecător: «Boerule, zic iei, dă cîți-vu' butii , aramă, some coppers, unui sărman fără lucru». <e Vorbă să fie, trampul nu mai cată de lucru. p0 a căutat cînd-va. Lucrător fără lucru iei n cerșitrfușă în ușă dreptul la vieață : «I’une-mă, stăpîne J‘n ne-mă să-ți muncesc măcar pentru mîncare». parpe tot i s’a răspuns: «N’aiu la ce să te pun, sîit pr multe brațe». Și iei s’a săturat de-atîtea, r.ugămuțdeșerte. Acuma chiar să i se dee. de lucru, n’ar ln ■ primi. Iei a gustat din libertate, din cerul liber, șU asigurat vieața cu bucățica de pîne care-J așteaptă seara pe scândurile chiliei unde se duce să doarmă' prizonier de bună voe. Dealtmințrelea, nimic pentru nimic. Dînsul nu-i cerșetor. Dacă lohnBull ieste mă­ rinimos cu trampul, mărinimiea lui îi aduce cîștig Trampul își plătește cu livra de cîlți sau cu grămada de pietre fărâmate, ospitalitatea ce i se dă. Trampul i-un filosof, se mulțumește cu puțin. Cele șaisprezece uncii de pîne sau cele două gamele cu zamă i-s de ajuns. Stomahul său s’a obicinuit cu acest puțin. Noi mîncăra prea mult, noi iștia. Schakeșpeare a ; spus-o : « Cei mai săraci cerșitori au încă de prisos, Dacă n’am da naturei de cît ceea ce-i trebuie într’a devăr, omul ar trăi tot cu atîta cu cît trăește un animal». Și, îndelunga mizerie ucigând totul în Iei, i trampul trăește ca un animal. Cînd ghioceii înfloresc pe marginea pădurilor, cînd mărgăritarele se deschid prin livezi, cînd ciucurii albi de păducel se înșiră de-alungul potecelor înverzitului Albion, trampii, ca și animalele, simt trebu­ ința iubitului. Femeea-i colo, culcată lingă șanț, cu sînurile goale, ispititoare. lea face semn bărbatului ce trece. Și, după adăpoaste, prin crânguri, prin burueni, prin tufișuri, călătorul rătăcit aude îmbrățișări brutale, rîsete sălbatece, suspin uri înăbușite. Sînt trampii cari se însoară. Apoi, fie-care pleacă în cîte-o parte. cDruni bun, iubite». «La revedere, draga». Rare ori trampul se împovorează cu familie. Trebue să-și tîrască femeea după iei, să-și ducă copiii în spate. Fie-care pentru sine, Workhousul pentru toți. Dînșii s’au întîlnit. Vîntul batea a goană. S’au dat și iei după vînt, și au. făcut cele-a poruncit fireaBărbatul a fecundat femeea, fără să-i mai datorească nimic. Femeea știe și nici nu-i cere nimic.. Are și iea, ca și. dînsul Workhousul. Și, într’adevăr, acolo se va duce g-i nască, dacă muncile facere! nu o vor apuca pe neașteptate într’un crîng, precum a. zămisliț In vremea lehuziei Uniunea, îi va pune la înde.mînă pat bun, foc bun și hrană in de-ajuns. După care, într’o bună dimineață, va plecă iear, cu copilul la8in’ ca să înceapă, din nou, drumul fără sfîrșit. Iea se va mai împreuna leară-și cu vre-un oecU' noscut, și, rodnică ca pământul bun, va semăna sa" mînța mizeriei de-alungul tuturor căilor. Și-așa se împuiază trampii. Fără vre-o legătUR* civilă, fără familie, fără nume, fără vre-un meșteșug iei au readus starea de natură în mijlocul civilizat1* Neamul lor dăinuește de mult, și odinioară, iera a»1 de iei. Pe la 1388 curgeau edictele de reprimare contra lor. Bătuți, închiși, vînduți, iei acopereau totu-Ș drumurile mari. Enric aî VU-lea și Enric al VlU-lea speriară de numărul lor și mai măriră pedepsele Pre3C de cătră Richard al H-lea. Un edict din 1536 ie brr0,zaa’ «Ori-ce vagabond sănătos, întăi să fie biciuit, a ț oară să i se tae urechea dreaptă, și,, dacă )’a 3 în vagabopdaj, să fie spînzurat ca trădător și du- nl binelui obștesc». Edicte sterpe. Totul a fost în zadar. Rasa saxonă îe tot :atît. de tenace pe cît de prăsitoare, și' trampii, ca hoardele lui lacob, s’au îmulțit sub lovituri. lohn Bull, devenit mai uman, și, ne știind ce să mai facă cu mi, ne putînd nici să-i ucidă, nici să-i vîndă, s’a hoțărît să-i hrănească. H France COMUNELE ; . Toată organizarea primitivă a societuței feudale pa­ vea alcătuită, ca să nu se nuu schimbe. De-asupra nu­ meroasei caste a mojicilor, meniți pe veci șerbiei, se înălța ierarhiea feudală, pornind de ]a simplul senior până la rege, Afară de acesta din urmă, ori-ce nobil iera vasal pe de. o parte, iear pe de alta suveran. Drepturile și datoriile fie-căruia, ierau determinate preeia o dată, pentru tot-deauna și se transmiteau din> tată.în fiu. Sistemul, acesta, nu presupunea în sine nici îmbunătățire, nici înrăutățire. Ar fi putut să dăinuească nesfîrșit, dacă moravurile și-ar fi putut păstra simplicitatea lor primitivă. Dar mai ales două pricinl îl surpară și isbutiră ca să-l distrugă: iubirea de bani ȘÎ desvoltarea industriei. Aceste două înrâuriri de cari societățile noastre contimporane sufer atît de mult, de cari vor pieri, supară societatea feudală de la bază. Seniorii găsiră folositor să-și desrobeasca iobagii, în în schimbul unei răscumpărări prin bani și une ori în schimbul unor anumite servicii industriale. Se creară orașe libere, în cari o mulțime de cei scapați de serbie, își căutată și își aflară azil. In parte, fie-care din acești fugari n’aveau nici o putere: grupați, asociați în ghilde, dînșii alcătuită unități colective de care trebuea să se țină samă. Aceste asociații, ajunseră să .trateze cu seniorii de la egal la egal. Nu că ar fi avut pretcnțîea de a răsturna ordinea feudală: toată năzuința lor ie^a să-și facă, în ordinea aceasta, un loc. Iele pretindeau numai a fi vasalele contelui, prela­ tului, baronului, în schimbul unor condiții de cens, de dijme, de miliții puse la îndămîna suzeranului, în­ tocmai cum se practica între seniori. Afară de înda­ toririle acestea, înse, comunele înțelegeau să fie libere, în condițiile obicinuite ale vasalităței feudale, să-și aibă zidurile lor, tribunalele lor, chiar și blazoanele lor. Toate aceste condiții ierau așternute negru pe alb, într’o chartă, pe care comuna jura să o respecte și pe care suzeranul găsea cu cale s’o încuviințeze. «Comuna, dese-ori, nu iera de cît desvoltarea a ceea ce.se numea «bunele obiceiuri», adică a .unor anume privilegii și practici de dată foarte veche și îngădui­ te tacit de cătră suzeran. Aceste obiceiuri, ierau codificate, consfințindu-se, cu chipul acesta, privilegiul personal, privilegiu) dreptului de-a testa, înlocuirea sarcinelor și dărilor printr’un număr oare-care de taxe, fixate o dată pentru totdeauna. Comuna Iera o asociație închisă, ce-va asemănător cu cetatea greacă.. Pentru a fi primit ca membrului unei comune, un străin trebuea să locuiască în iea ujucar. un an de zile, și să-și cumpere acolea o casa. Chiar comunele aliate, unite, care își dădeau reciproc dreptul de burghezie, Ierau ținute de-a deveni, unele b.‘ altele, proprietare. Aceea-și îndatorire iera impusa Și micilor seniori, megieși .cu comuna, can doreau sa devină într’însa burghezi. Pentru semom de rang urni mare, cari cereau titlul de burghez, condițiile lejau mai ușoare. Nu se cerea numai de cit ca oinșii sa fi avut reședința în comuna sau ' să fi dat. dovadă de alte servicii personale. Une-ori aceea-și toleranță 135 se acorda și acelor persoane cari exercitau u artă liberalfi ucraln, căci comunele, cu toate că posedau adesea pămînturi și țărani, ierau cu osebire cetăți industriale și comerciale. Organizarea lăuntrică a comunelor iera departe de a fi liberală. Organizarea aceasta se îngrijea foarte puțin de libertatea individuală a membrilor comunei. Totul iera regulamentat și burghezii ierau grupați în ghilde, neegale în bogăție și putere. In cetățile fla­ mande, marile ghilde puneau mîna pe putere, formau o aristocrație, și, membrii lor, învestmântați în pur­ pura municipală, guvernau cetatea. Democrațiea co­ munelor se apăra cum putea. lea își avea chiar ma­ gistrali săi, însărcinați de a supraveghea guvernul cetăței. De țăranii de pe domeniul comunal, burghezii nu se sinchiseau mai mult de cît baronii, și, adesea îi tratau pe aceștia foarte crud. Corporațiile indus­ triale aveau asemenea o ierarhie internă și o mul­ țime de regule tiranice. Iși aveau ucenicii, calfele, maiștrii. Numărul ucenicilor iera limitat: nutrebuea să fie mai mult de unul pentru fie-care meșteșugar. Afară de aceasta, pentru a deveni ucenic trebuea - să . ,’iez sau fecior de burghez, și, in în sfîrșit să bur£hez dajdie orașului. orașului. Cu Cu timpul timpul, cei cei mai mai rmulțî Pplătești lăteȘ? 0o dajdie , ne mai putînd să se facă meșteri, se formă un proleprole­ Re tariat industrial. Acești meșteșugari inspirară teamă. L. . . . , Li se in interzise *erz]Șe de de aa se se întruni, întruni, de de a purta arme, de a-și purta chiar uneltele lor, afară de atuncea cînd se duceau la muncă, li se interzise de a se înțele&e 'n vre‘° privință. Toate acestea sub amenințaiea de foarte aspre pedepse: de amenzi mari, de pierderea meșteșugului, de închisoare, de surgunire pe vieață. Singur faptul de-a nu avea de lucru, te făcea vinovat de surgun. Alte reglementări aveau de scop de-a ega­ liza situațiea fabricanților, de-a împiedica concurența, de-a menține nivelul fabricărei, de-a se împotrivi ori­ cărei fabricări afară din oraș. In. multe comune, corporațiile industriale dobîndiră o foarte mare putere. In unele iele apăsară la rîndul lor nobilimea. La Florența, seniorii trebuită să ceară, ca o grație, să fie înscriși într’o corporație: titlul de grand, de nobil, deveni infamant și escluziv de orî-ce drept politic. Băștinașii comunelor ierau oameni aî timpului lor. Afară de aceasta iei ierau șerbi scapați din înlăn­ țuirea feudală. Le iera greu de a concepe, vre o idee de justiție și de umanitate, de care nimeni habar n’avea pe atunci. Cetățile lor ierau niște adăposturi în potriva violenței de-afară: nu te puteai aștepta să vezi înflorind în iele sentimente umanitare. însemnătatea mișcare! comunale nu scăpă neob­ servată de loc de către clasele superioare cele, mai pricepute: de cătră nobilime și cler. Un arhiepiscop ________ din Reims, califică de blăstămată, această instituție a comuneior' *prin comunelor, «prin care care șerbii șerbii se se sustrag, sustrag, în în contra contra ort ort șf ruT drept, cu violență, de pe clurrivtmnși c^ cărui domeniul oi stăpinilor •>■. — ’ ■ 1 ----L ° --------------------------tgj j n gen ­ g.ujbert, abate de Nagent-Sous-Couci, scrie, iul al Xll-lea : «Comuna Ieste un nume nou și detestabil. Jeată ce se înțelege prin cuvîntul acesta : oameni da­ tori de a plăti dijmă, nu mai plătesc de cît o dată pe an seniorilor lor chiriea ce li-o datoresc. Dacă- savîrșesc vre-un fapt, scapă cu o amendă fixată legab. Dar masa seniorilor n’avea desigur o privire atît de^pă­ trunzătoare. Mișcarea comunală, dar, nu fu împiedi­ cată atît de serios, de unde rezultă o mare desvoltare industrială și comercială, alcătuirea marilor bo­ gății neatîrnate de ierarhiea feudală, de unde rezultă, în sfîrșit, alcătuirea stărei a treea și intrarea acestei stări în adunările deliberante, cînd ceasul iei sună. Ch. Letourneau. r �REVISTA 1DEEI 136 REVISTA IDEE! PACEA LUMEI Ma? mulți bărbafî eminenfl din Suedia, din cari unit membri ai Parlamentului, au trimes, hi timpul din urmă, lui Tolstoi, o scrisoare colectivă, prin care 1l întrebau, de nu găsea cu cule, ca să propună conferinței interna­ ționale de pare, propusă de cătră guvernul rusesc sau publicului european, chestiea iransformărci serviendui mi­ litar obligatoriu, într’un felin de serviciu public, pentru indivizii a căror conștiință i-ar impudica de a servi m armată. La scrisoarea aceasta, Tolstoi a răspuns prin următoarea scrisoare. Scumpii miei domni, ideea exprimată în frumoasa voastră scrisoare, cum-că mijlocul cel mai lesnicios, mai sigur, de a ajunge la dezarmarea generala, ieste refuzul indivizilor de a lua parte la serviciul militar, ie cu desăvîrșire dreaptă. Voiu merge mai departe, ie singurul mijloc prin care popoarele pot fi scăpate de mizeriile serviciului militar, necontenit creecînd. Inse, opiniea voastră, că chestiea: «Cum și prin ce mij’oace serviciul militar ar putea fi schimbat în vre-o muncă utilă, pentru indivizii cari ar refuza să-și omoare aproapele», că chestiea aceasta ar trebui pro­ pusă la conferința internațională de pace, și opiniea voastră, că această chestie ar putea fi discutată la con­ ferința aceasta, mi se pare cu totul greșită. Mai întâi, fiind-că, această conferință internațională, nu va fi, nu vu putea fi nimic, alta de cît una din acele instituții hipocrite, cari, nu numai că nu are de scop să ajungă la pace și la împuținarea relelor mi­ litarismului, ci, din contra, are drept scop adevărat, de a ascunde oamenilor aceste rele, insuflîndu-le mij­ loace falșe de liberare, făcîndu-i să pieardă din vedere adevăratele mijloace. Conferința propusa, pretinde a avea ca țintă, dacă nu dezarmarea, cel puțin împiedicarea creștere! înar­ mărilor. Ceea-ce însamnă a presupune, că, la conferința aceasta, guvernele s u reprezentanții lor vor ajunge la o înțelegere, să nu-și mai mărească înarmările ce au. In cazul acesta, chestiea, fără să vrei, se pune : Ce vor face guvernele țări’or, cari, în momentul acesta, se vor afla mai slabe de cît vecinele lor ? Nu-i nici de cum probabil, cum-că, guvernele acestea, vor con­ simți a rămînea și pentru viitor tot în condițiile lor nepriitoare. Dară s’ar învoi la una ca asta, crezînd, în mod sincer, în eficacitatea reglementărilor confe­ rinței, atunci, ar putea foarte bine ca să devie și mai slabe și să nu mai cheltuească pentru armată nimic. Să presupunem că grija conferinței ar fi, ca să egalei.e forțele militare a diferitelor guverne, să le fixez» i'.jrmaiea într’o măsură dată. Chiar de-ar ajunge la această egalizare, aproape cu neputință, chestiea, vrînd-nevrînd, s’ar pune: De ce guvernele s’ar opri la o treaptă a scărei înarmărilor și nu la alta ma! jos ? De ce nevoe, ea Germania. Franța si Rusia, să aibă, bună-oară, 1.000.000 de soldați si nu 999.000. De ce 900.000 și nu 400.000 sau 300.000. De ce nu numai 1 soldat ? Daca ie cu'putință să se reducă înarmările, de ce să nu se reducă la minimum ? Sau de ce să nu se înlocueascâ armatele prin luptători? Să hotărască m daraverile internaționale, David și Goli it, rămînind izbînda, după rezultatul luptei, celui ce va fi cîștigat. In timpul asediului Sebastopolului, un oare-care prinți • S’ VT0*’ un ofiter cnîioscut pentru curajul său,' Și unul din cei mai buni jucători de șah din Europa, propuse generalului Saken, comandantul garnizoanei, Se lupta prin ^anturî> fața celui al cinceiea bastion, care, de o mulțime de ori luat și reluat, partida det,°ah1Ur S& ,UÎDtQe dnravera Printr’° Neaparat, ar fi fost nemăsurat de mult mai bi o juca reduta sau întăritura în șah, de cît să se oameni să poată fi luată. Firește că generalul s?45 nu primi propunerea prințului Urusoff, fiind-că ep că chiar dacă ar fi cîștigat iei partida, nimic n> a' împiedicat pe comandantul armatei engleze de fl trimete batalioanele lui, să cucerească reduta din * ’•* dacă soldați! să! n’ar fi putut s’o apere. n°a> Acela-șî caz !e cu puterile. Nu voesc să se înțe]p ca să-și reducă armatele, fiind-că nu pot fi încrerg* țațe de loc, că, într’o zi sau alta, nu se va ivi no Napoleon sau un nou Bismarck, care să-și bată *’°U de tratate, și care să iee cu forța totul pe ce putut pune mîna. 1 11 Cîtă vreme vor fi armate, iele sînt necesare d nu pentru a cuceri posesiuni nouă, cel puțin pentr a conserva prin forță pe cele cucerite. Pentru^? ceea-ce s’a dobîndit prin forță, trebuie conservat prin forță. Acum, nu-i cu putință a dobîndi și conserva ce-va prin forță, de cît fiind învingător. Și, învin_ gătorii sînt pururea marile batalioane. Așa’-că, dacă guvernul trebuie să aibă o armată, trebuie să o aibă pre cît mai mare și pre cît mai tare cu putință. Asta ie ținta ori-cărui guvern, îndreptățirea existenței sale Un guvern poate face mult, cu privire la organii zarea interioară a țârei ce guvernează: poate eman­ cipa, educa, îmbogăți populați ea, iei poate construi căi de comunicație, canaluri, poate face «să înflorească deșertul ca o roză». Un lucru nu poate face, și Q. nume acela pentru care s’a adunat congresul, adică să reducă puterea militară a Statului. Guvernele nu pot, din propriea lor voință, nici să reducă armatele, nici să inenție pe loc înarmările. Asta-i cu atît maî cu neputință acum, cu cît cu toatele sînt în curs să-și cheltuească toate puterile, pentru a cîștiga posesiuni nouă, fie în Asia, fie în Africa, fie în Europa, cu cît cu toatele sînt nevoite a-și con­ serva prin forță partea lor de posesiuni ai căror locuitori voesc să fie liberi. Acesta ie întâiul motiv. Al doilea, conferința in­ ternațională de pace, nu se poate însărcina, de-a ho­ tărî chestiea refuzului serviciului militar, acelor per­ soane, ale căror convingeri le împiedică de a îndrepta armele asupra fraților lor, fiind-că din asta ar re­ zulta o reducere a armatelor, și o reducere a arma­ telor în potriva voinței guvernelor, ar surpa puterea fundamentală a fie-cărui guvern. Toate guvernele, tratează la feliu pe cei, cari, din pricina convingerilor lor, refuză serviciul militar, cu toate că unele guverne sînt mai puțin brutale de cît s’a arătat guvernul rusesc față de Duhoboii. Chiar în momentul cînd guvernul rusesc proclama în wț-ț lume! acele așa numite măsuri de pace și iubire, iei tortura, ruina și exila pe cei mai liniștiți oameni, pe oa­ meni! cei mai împătimiți de pace ce-au existat în Rusi&i numai fiind-că au refuzat serviciul militar. Toate gu; vernele europene au procedat la feliu, și continua tot așa, fața de cei-ce refuză a servi în armată. Aș^ a procedat guvernul austriac, prusian, francez, sU^ edez, olandez. Așa vor proceda pururea toate,® pot să procedeze alt-feliu. Nu pot să procedeze alt-f®11 ’ fiind-că iele își guvernează supușii prin forța care cons într’o armată dresată. Nu pot să lase săli se reducă foțVj militară și deci să li se reducă puterea, după caPj1L;| unor inși particulari, cu atîta mai mult, cu cît, proba dacă s’ar admite asemenea refuzuri, marea majon_ a oamenilor, nimenea ne dorind să omoare sau sa omorît, ar prefera munca, serviciului militar. Ast-f® dacă s’ar admite refuzul serviciului militar și Pjopn nerea de a se schimba acest serviciu în munca, 137 atâția muncitori și atît de putini peste mult ar fi atiția ar fi aclamat de către lumea întreagă, ca o pildă soldați» în cît nu ar mai fi nimeni ca să silească’pe cut, de-un fapt cu adevărat vitejesc, din partea celor ce muncitori a munci. sufăr pentru cauza libertăței și progresului omenire!, înșelați de propriile lor palavre, liberalii și alți leiită motivele pentru cari socot'cu totul dreaptă, politician!, așa numiți progresiști, își îuchipue, cum- opiniea voastră, cum-că refuzul de a lua parte la că, discursurile lor din Parlament, întrunirile lor, li­ serviciul militar, ie un fenomen de foarte mare în­ gile și alianțele lor, statutele, clauzele și broșurile semnătate, care poate libera oamenii de serviciul lor, sînt foarte importante pentru progresul omeni­ militar obligator, și cu totul greșită opiniea că con­ re!, pe cînd refuzul inșilor de a lua parte la serviciul ferința de pace poate contribui sa se ajungă la ase­ militar ieste un fenomen fură însemnătate. Guvernele menea scop. Conferința aceasta nu poate face alta, de știu tare bine, înse, ce le vine și nu la socoteală. cît să deturneze privirile popoarelor de la adevăra­ Și sînt prea fericite ca să îngădue discursuri umflate tele mijloace de emancipare, de mîntuire. fn Reichstaguri, sau demonstrații progresiste, știind L. Tolstoi. că toate astea sînt niște fenomene foarte utile, în genzul că deturnează atențiea oamenilor de la aceea ce-i cu adevărat vătămător intereselor guvernelor, adică de la mijloacele de emancipare. Dar, mai mult de cît de orî-ce, guvernele se tem să nu se deștepte în indivizi simțul de demnitate omenească, și, ca ur­ Peste întinderea vînătă a valurilor, vîntul îngrămă­ mare imediată, se tem de refuzul serviciului militar dește nouri. Albatrosul, vestitorul furtuneî, planează sau de refuzul plutire! taxelor militare. Guvernele, nu mîn Iru, între nouri și mare, ca o săgeată neagră. vor îngădui nici o dată, pe față, asemenea refuzuri, Cînd atingînd valurile ca aripa-i, cînd îndreptîndu-se îear în ascuns iele vor pedepsi pe cei ce le vor face, spie ceriu, ca un fulger, iei scoate un țipăt sălbatec. gonindu-i din societatea lor. Și nourii aud bncuriea ce se cuprinde în acest țipat Cîtă vreme guvernele vor căuta, nu numai de-a cutezător al pasere!. cîștiga posesiuni nouă, ca Filipinele, Port-Arthur și Acest țipăt, vădește dorința de furtună. In acest altele, ci să conserve pe cele cucerite, ca Polonia, țipăt nourii văd a tot puterniciea mînieî, aprinderea Indiea, Alsacia-Lorena, Algeria, Egiptul, și altele, și pasiune!, siguranța izbîndei. altele, atîta vreme armatele Statelor vor continua Nagîțiî gem, cînd se apropia furtuna, gem, se agită, să crească. Cîtă vreme guvernele vor continua să-și zăpăciți, deasupra valurilor. Ar voi să se arunce în guverneze supușii prin forță, nu vor îngădui refuzul fundul măre!, ca să-și ascundă acolo groaza de vijelie. de a lua parte la serviciul militar. Armatele vor fi Tot așa se. tînguesc și Grebele. Grebele nu pricep cît reduse și desființate, numai cînd popoarele nu vor ie de îmbătătoare lupta: bubuitul tunetului le spăimîntă. mai îngădui celorlalte popoare de a le face sclave, Proștii de Pinguini, greoi la trup, se ascund, înfri­ cînd nu se vor mai supune de sine la educarea animală, coșați, în stînci. Singur Albatrosul, mărețul vestitor numită serviciu militar și disciplină. Și popoarele nu al furtuneî, plutește cutezător și liber, pe deasupra se vor mai supune acestei educații, cînd simțul valoare! undelor albe de spumă. omenești va fi în iele deșteptat, cînd spiritul ome­ Necontenit mai groși, necontenit mai negri, nourii nesc va fi luminat de adevărata lumină, nu de lu- _______ se cobor spie mare. Valurile cîntă și năvălesc în sus, mina prin care omul, cunoscând toate științele și fo- parcă să pue fulgerului piept, losindu-se de toate invențiile, să recunoască dreptul Tunetul izbucnește. lem vai mic plîng, puug, fierb u«u de uc leat valirile unui popor de-a controla actele altuea, îngăduind mînie, mînie, se se iau iau la la ceartă ceartă cu vîntul. Și îeată că vijeliea, apoi a se îndeplini fapte rele, ci de lumina care de-o de-o dată, dată, ca ca într într’’oo îmbrățișare îmbrățișare turbată, turbată, îea îea valurile valurile face pe om de-a refuza să-și înstrăineze libertatea, ppe e SU gf și, sus, și, în în avîntul avîntul unei furii nebune, le lasă să baza valoare! sale ca ființă omenească, în mînile al- CQ dă asupra cadă asupra stîncelor, stîncelor, pe cari le stropesc c’o ploae tora, recunoscîndu-se ca singur stâpîn pe faptele da smaralde. sale. Numai atunci, cînd această lumină va fi râsAlbatrosul, planează, pururi, ca o săgeată neagră, pîndită, armatele vor fi reduse și desființate și iele scoțîndu-șîv țipătul r' T-’ --*•---»« *în ---------sălbatec. Iei se afundă nouri și vor fi reduse și desființate nu prin, ci împotriva netezește spuma cu coasta aripei sale. Ieată-I, sburînd ca un demon trufaș, rîzînd și desvoințe! guvernelor. S’a publicat nu de mult istoriea unui regiment a- perîndu-se tot o dată. Iși bate joc de nouri și hoho­ merican, care refuză să înainteze împotriva lui Ulo- tește de bucurie. Ilo. Vestea asta a fost citată ca și cum ar fi fost Demon pătrunzător, iei presimțește o oboseală în ce-va extraordinar. Ceea-ce ie cu adevărat extra­ bubuitul tunetului, lei ie încredințat că nourii nu vor ordinar ie că regimentele de Ruși, de Germani, de putea să întunece soarele. Nu, uu-1 vor putea acoperi Francezi, de Italieni și de Americani, în loc de a de tot. face acela-și lucru, fie supun capnțiului unor oameni Vîntul Vîntul urlă urlă necontenit necontenit șiși tunetul tunetul bubuește bubuește mereu. Nourii, grămădiți, grămădiți, se se brăzdează brăzdează de de lumini Irmizi albastre, ; cari le sînt indiferenți, merg să omoare supușii altor Nourii, neamuri, cari nu le-au făcut nici un rău. Neapărat, deasupra prăpastie! măre!. ^că oamenii, în zilele noastre, merg la războiu sau Marea prinde trăsnetele din ..... mers, stîngîndu-le t» în îndură servi iul militar, supunîndu-se sclaviei unor fundul valurilor. Trăsnetele seînteează, ca niște șerpi de foc, cari se oameni pentru cari n’au nici o considerație, ie nu^ai^fiind-că asemenea oameni trăesc într’o stare gro- vîrcolesc, dispar și reapar în adîncîmea apei. Furtuna... Curînd va izbucni furtuna. zaYa de ignoranță morală. „ Curagiosul vestitor al furtuneî, planează mîndru Daca adevărata lumină, precumi am spus, va ii fi rasiferinței de pace n ’ ar printre săgețile din nouri, deasupra oceanului ce mu­ plndiță între popoare, vestea conf rn n*c* un răsunet simpatic și și nici — o- vagă spe- gește. Iei ie profetul izbîndei^și îeată ce trimbițează iei: Vie furtuna. Deslanțuească-se mai tare, jarea în bat- Vie uraganul. V auța^ Din •.otrivă, ar întîlni disprețul, lui refuzul de a tot mai tare. tare, ■l°cUră, dacă nu indignarea, pe cînd, r^u-.. M. Gorki, ervi în armată, cu îngrijire ascuns, dar bine> cunos- Cîntecul Albatrosului �REVISTA 1DEEI 188 Flacăra cea bună Sînt rnî oamenii din satul Vlăsceni, de sceea u tot pedepsește Dumnezeu. De bețiu, unn» m»i ie voita. Pe lingă asta, n.nl to(î sî: t săraci, lipiți painîntului. Copiii le mor, vitele le cad de loame, nașele hodoiogitl, neîngrijita și nespoite, stau șa șe darapeue In incul pomilor, pe cari i-au ars ca_ să i-a»a din leninip au crescut in gradinele lor andini și seaeh. Cei mai mulți, ca să scape de nevoi și-au arendat, locurile pe nimic, la alții mal bogațl. _ Femeile, în zilele de lucru, de o potriva ca in cele de. sărbătoare, se strîng roata pe la porți. iși pierd vreriiea stînd de vorbă, fără să se învrednicească mă­ car să tac bălăriile și mărăcinii ce cresc cu nemiluita prin bătături. Nit! chiar hora, du îe. ca în alte sate: lăutarul cîntă a jale, iear flăcăilor și-fetelor nu le mai arde de sbeguit. ~ . Biserica.ie pe ducă, șindrila i-i ciuruita, ploua in năuntrii' cn afară. Zugrăveala s’a șters de mult, și abiea ici-colo a mai rămas cîte o urmă, fără înse să poți deosebi ce sfînt a vrut să înfățișeze^ zugravul. Dumineca și sărbătoarea, abîea vre-o două-trei babe stau înaintea altarului, trîntite cu fața la păniint, as­ cultând sfiuta slujba. Nainte vreme, acest sat Tt ra cu totul în altă stare. Preotul care a repnusat, îera om bun și cu inima cu­ rată. Cînd un creștin Tera năpăstuit sau în strîmtoare, ]r iei afla ajutor. Cînd îera o nemulțumire între ță­ rani, iei le iera judecător. Vorba lui iera sfîntă. Cum zicea, așa se făcea. Și toți îl ascultau, pentru-că. iera om înțelept și judeca drept, Fostul proprietar îera milos și de ispravă. Iei ajuta pe țărani, aci cu porumb, aci cu făină, ba chiar, și c.i bani fără camătă. Păcat că a rămas în supă de- lemn. Logofătul, omul lui de încredere, Pa furat de l’ă stins. De la un cîrd de vreme, oamenii nu mai ți­ neau nici sărbătorile. In săptămîna patimilor, toată sâptamîia au arat: par’că iera să se isprăvească vre­ mea, ușa de zoriți s’ărătau. Lumea din pite sate, cînd trecea pe acolo, se uita la iei și se crucea. Moș Ion,, oui cu chi.ig, umbHnd prin țarină,îi văzu și dînsul arînd. Mîniat, se apropie și le zise: — Da ce,'nu vă ie de-a bună, măi creștini, să arați voi în Vinerea mare ? Da lasați-1 naibei de arat, că n’o să vă procopsiți așa. Eacă: neam de neamul mieii, n’a lucrat în ziua asta, și, slavă Domnului, nici unul r.’am murit de foame. ’ Țăranii, cu păcatul, statură rușinați, înse Matei, mai țanțoș, răspunse: — Ai dreptate, moș Ioane, vorbind așa. Da d-ta șt'i bine că nii arăm la noî, fiind-că'pâmînțul 1-am în­ chiriat lui Kir Stamate, și tot lui îi arăm ca să ne dea ce-va de ziua asta. Moș Ion, se vede ea ri s’a, supărat și in’âi tare, că n’a mai zis nimic și a plecat, din cap. 1,1 clătinînd ,11-. ' Kir Stamate iera un om fără inimă. Iei sărăcise pe toți Vlăscenii. Mai toți își arendaseră lui pămintul, pe mai mulți ani, și acum nu mai aveiiir ce face, ierau pe mina lui. Cu toate astea, Starnate îera bisericbs. La biserică pleca cu slugi cu tot, și totdeauna dăruea unt de lemn pentru candeiî... *' ' Oamenii spun că venise în sat gol pușcă șî cu s’a băgat întâi logofăt la boier, unde a și stat mult, pană ce, treburile ne mai mei eîmlu-i boierului, a făcut ce-a făcut Stamate de-a cumpărat într’o zi hanul Mihalăcnioaeî... De atunci in colo s’u procopsit repede, iear la urmă boierul sărăcind, Stamate i-a cumpărat moșiea. Lașele din Vlăscenî sînt risipite, ba pe deaî-, ba pe vale. Casa boierească, în care .ședea Kir Stamate, îera Creștiuiij hi început,ierau coțnuniștî. Orî-ce bun'ere- agricole, precum ne-o afirmă însă-șî evenimentele cari dincios, trebuea să-și pue averea în comun, l- dispo- au însoțit sfîrșîttd veacului trecut și încununează în­ zițiea tuturor. Comunitățile; creștine înse, nefîind or­ ceputul cehii de față. ganizate decît în vederea unei vieți simple spirituale, Existența, in conștiința proletariatului, a idee! clare, jjesvoltaiiea comerțului și a producției, face inițiativa de a purcede direct la țintă, precum și titudînea ame­ nriviită din ce în ce mai necesară, o grămudire de nințătoare ii proletariatului. în tot timpul de pregătire bogăt11 începe să ia naștere, creditul devine indis­ pentru noua vieapî, îl scutește, pe acesta, de compro­ pensabil, și, toate acele principii de abnegație, dispar misuri,Ipen.tru tăpătarea îmbunătățirilor necesare luptei, încetul cu încetul, pană cînd oficializarea creștinismului, îmbunătățiri cari se obțin, în fața simptomelor Revo­ dă lovitura de moarte idealului creștin. luției, Sociale, prin însă-șî tactica capitalismului ae u-șî Nu mai departe: pană mai dăuniizi, și mai ales .îna­ prelungi domniea prin reforme. Datorieă conștiințelor limpezi, Ieste de a reîmpros­ intea hotărîrei congresului din Paris, îera o zi, care se aștepta cu o nerăbdare plină de emoții, și, la so­ păta, la orî-ce ocazie, scopul final ăl socialismului, sirea iei, entuziasmul și (speranța într’o’Iunie nouă, socializarea, prin expropriere. n mijloacelor de produ­ căpăta acea intenzitate, care .de obiemu'apare hu.nai cere, idee cure să formeze farul luminător al drumului hi mari evenimente. O mică propagandă în altă direc­ de. emancipare șî să concretizeze viitorul. Pe cînd, deci, .Revoluției Socială? A. Catilina. ție, un mic apel la lașitatea omenească. In perspectiva pierdere! pînei cotidiene, și ziua aceasta a devenit un felifi de sărbătoare pascala, cu mîncărî gustoase și băuturi excelente, plină de veselie. Trebuie să revenim ]a vechiul și fundamentalui prin­ cipiu al socialismului: socializarea mijloacelor de pro­ Sîut unii antropologi cari susțin, și acesta ie ar­ ducție. Bogățiile, acumulare, perfecționarea modului de producere și de transport, invențiile, experiențele gumentul lor cel mai puternic, cum-căexistă o clasă de criminali înăscuți, cari-s împinși la crimă de cătră si cunoștințele formulate, sînt opera generațiilor, a fatalitatea conformației lor fiziologice; Asupra acestei concursului infinit și indefinit de forțe și împrejurări, clase, de criminali înăscuți, o transformare a mediului pentru care nimeni nu și-a luat răsplata, răsplată care economic nu ar avea nici o acțiune bine-fâcătoare. nu poate să fie alta, de cît folosința de iele, în coniun, Mayhew zice: S’a observat că îu orașele noastre, cla­ a întregului neam omenesc. Prin însu-și teoriea drep­ sele primejdioase, vagabonde și sălbatice, prezintă tului de proprietate, demonstrațiea ieste gata, că‘ opera acelea-și caractere antropologice ca și triburile nomade, trecutului, opera societății, la care fie-căre a contri­ precum sînt Kafrii, Felah'i. In special, craniul lor pre­ buit, conștient sau inconștient, după puterile sale, nu zintă o desvoltare a fălcilor... Ie lesne de observat poate aparține, de cît societățel, generațiilor, actuale înse, că încercările făcute de a reduce fenomenele și viitoare, afară numai daca o minoritate, prmtr’o criminale la o cauză pur antropologică, trădează o uzurpare lentă sau brusca, nu și-ar însuși și conserva analiză necomplectă a faptelor. O cercetare mai in­ cu forța, roadele civilizației, căpătate cu ntîtă trudă dependentă, dovedește că fenomenele acestea, departe Și jertfe. ■ de a fi un efect al unor cauze individuale, sînt pro­ Toate școalele sociale sînt de acord, că mijloacele dusul unor cauze generale, cari influențează. asupra de producere trebuesc trecute în posesiunea societa- întregei societăți. Intr’udevăr, chiar și acelor cari voesc ței,.a asociațiilor de .producători. Dacă . a . sînt divergințe, - - • să- admită un tip criminal, dotat cu caractere fixe, un asupra modului 1 posesiune, acestea de- studiu puțintel maî profund, nu întârzie să le arate uhu de *a întră -în parte de a stingheri ‘ idealul socialismului, îi curăță căj caracterele fizice ale criminalului nu-s cîtu-și de călea de șovăiri, detoșază, din j grosuli mișcării, ramuri. pațin produsul unei necesități naturale, nestrămutate, accesibile de putere și lasă gloatele să-și continue'dru­ ci opera unor cauze economice, cari au determinat, în mul istoric, spre expropriere, cu ’prqpiile sale forțe. timpul unei lungi perioade, degenerarea criminalului S’a dovedit, o data pentru totdeauna, că desvolta- sau a strămoșilor lui. Mizeriea îndelungată, munca rea capitalului ieste strîns legată cu desvoltiirea pu­ grea a femeilor în timpul sarcinei, locuințele infecte, tere! statului. Starea eeonbmică, fiind cheea vieței nesănătoase, hrana neîndest datoare șî nehigienică, sociale și individuale, nu s’ar fi putut nici o dătades- alcoolismul, corolar neînlăturat al trîndăviei bogatuvolta în profitul unei singure H ..se, fără ojjujiuiu sprijinul unei tr, tuia uu-. ieav ja sărac al unei munci nebune, istovitoare, puteri, care, sub o aparență 'sau alta, să favorizeze în- ș| a| unuț salariu-schimbător si nesigur, și celelalte grăinădirea bogățiilor și domniea capitalului. Fără înrîurirî vătămătoare din partea, burgheziei indolențe, _ Pfi r.anitnbihiî. această putere, care nu poate fi de cît a statului, clasa inerte, contribue șă pregătească, o adincă degradare, nedreptățită, de la prunele simptonîe de uzurpare, ar care, înrăutățindu-se, din generație în generație, poate fi împiedicat cu forța numerică, această revoltătoare foarte bine șă se manifesteze prin caractere exteriore, expropriere n producătorilor de rindele propriei lor prin anomalii antropologice, și trebuie să ducă fatal munci. la, criminalitate. Ieste deci clar, că pentru_----a reintru în limitele drep-Antropologica criminală nu cunoaște de cît craniul tului, ieste cu neputință a căpătă ... concursul . sincer al asimetric, sau urechea mare, sau epilepsiea și atri----- y- a exploațato’-"/.Ț bue criminalitatea, acestor cauze. Inse imperfeețiea ttutorităței, compuse din aceea-șiesența plor înarmați, .care a patronat ț fortificarea capitalului' feliuluî iei de-a procede iese numai de cît ja iveala, ouă fază m dauna muncei. O nouă raza economică, econuuuuu, cere i«c o nouă pentru-că nu se întreabă de loc de unde, provine craniul -1-— Lză politică, care, distrugînd puterea statului, săfa- ă acesta asimetric și celelalte particulari tați antropo­ ?c liberului concurs, a regula relațiile dintre oameni logice, cari, pentru iea, sîut fenomene misterioase, pur­ Ș* R orgăniza producțiea conform cerințelor sociale. cese dintr'o pervertire atavică, mult ma! de nepă­ I?ăra acest scop, bine lămurit în conștiința gloate- truns de cît Trimarta indiană. lea nu vfcde cu aceste Orj revoluțiea nu poate, fi de loc socială. Și nu se fenomene antropologice, sînt tocmai ultimele resturi P°ute spune ca' ie o iluzie observnțiea, că ideea expro- si indiciul exterior al unei îndelungate elaborări, în­ Jr,^eî și mai ales acea a distrugere! paterei opresive deplinite de către raporturile economice, asupra unui statului, a pătruns adine în masele industriale și material omqnqsc .martirizat farn.de nit! o milă, . A. Lori a. Criminalul înăscut Pe cînd Revoluțiea ? Nici unul din agitatorii revoluționari, poate din sim­ patica și respectul ce au pentru firea omenească, n’au putut observa, că a urmări șaua contribui la mișca­ rea socială, la progresul societății, sau mai bine zis a trăi o vieață publică, ieste o înclinare care nu apar­ ține fie-earei firi. Fie din cauze izvorîte din mediul social, fie din natura esenței individuale, lucrul fiind pretutindeni adevărat, socialismul poate ajunge, și a ajuns în unele centre^ la un maximum de desvoltare, la o culme de expanziune, cînd, a-i mai; repeta prin­ cipiile, în afară de banalitatea cu care se îmbracă, riscă a-și pierde din eficacitate în opera de transformare socială, a-și slăbi intenzitate.i și a trece în rîndul ace­ lor teorii, cari numai în timpul de mari maladii sociale, ies din albiea .actuali țaței/ Socialismul, din cauza multiplelor sale. variații șia cerințelor diverse ce reprezintă, învălue pe zi ce merge, într’o negurji de principii laterale, scopul final ce are. și creează, în drumu-i, cotituri artificiale, care de ȘinU par a-i schimba direcțiea, îl fac capabil, ca, în n>Șe împrejurări -neprevăzute și extraordinare, să pentru mult timp de a ajunge la.țintii. O mică izbind»' cu aparențe promițătoare, ieste de-ajuns ca să produc» iluziea unei izbînzi definitive. . In revoluțiea cea mare franceză, nici o dată domn^ capitalismului burgez, n’a .format idealul mișcărilor P pulare. Burgheziea, în lupta iei cu fepdalitatea ș1 galitaten, s’a folosit de revoltele poporului,și a eXl . tat năzuințele muncei de a se scutura de lanțul rob» j pentru a se întrona într’un regim priincios sie-ȘJ» în urmă să înăbușe cu forța,pri-ce alte aspirat11» ar fi trecut peste drepturile iei declasa. Isț°Pe“» ?-rg cum a dovedit că o revoluție ieste.cu neputința . sprijinul gloatelor, tot așa a arătat ca aspirați11® . buloase ale popoarelor, pot fi exploatate de o c conștientă, cari sa-șî' asirnilezp. .progresul șoc-wț' interesele sale proprii. , 139 JIEVIȘTA JDEE1 tocmai la marginea satului. Biserica-! lțngă iear astea nmîndouă BÎnt așezate tot la ; dar la ceii din potrivă. CaSa boierească, îe o casă?”6' îngrijită. Are patru odăi, sofragerie, pivniță și ridor de geamlîcuri. Alăturea sînt pătule vecinie nr°' cu porumb și grîu, pe cari Stamate îl vinde cu preț oamenilor,'cînd aceștia sînt la strîmtoare. Si acum, în Vinerea patimilor, a plecat Kir s'tnni la biserică, a plecat cu nevasta și cu copiii, cu 8ju J e și oamenii de casă, u plecat, ca iei, Kir Stamate asculte prohodul și să ocolească biserica... ’ 8a Unii săteni, în noaptea aceea, ierau înse la cîrciun,.prea puțini la biserică, iear alții, pe acasă, cufundJJi în somn. Afară iera senin și răcoare, vîntul clăti» ramurile înverzite și o liniște tainică domnea Pesta sat. Aproape de miezul nopț-i. clopotele începu^ 6 tragă: preotul ieși cu Domnul Hristos. După ie] ț? șiră copiii, bătrînii, bărbații și femeile, iear fie-care' cu cîte o luminare aprinsă... Luminările cele, cîntecij preotului și sunetul trăgănăt al clopotelor, păreau în umbra nopței, o priveliște de basm. Dar toată mulțimea, o rupe de-o dată la fugă și a. leargă spre capul satului... Christos n’a mai răbdat pe blestemat. Casa acestuea, vechea casă a boierului ie acuma întreagă, din tălpi la creștet, cu pivniță și pod, cu pătule și grajduri, unul și acela-și munte de flăcări. Și averea cea rea se preface în scrum, și ]tt. crimile sărmanilor, sînt uscate de flacăra cerească, de flacăra cea bună. «Forța Morală». D. Munteanu, I ' • | �HKVJSTA WEF.l REVISTA IDEEI 140 Organizarea VenBictei așa numită Justiție Saint-simonianul Blanqui aa avut Saint-sinionianul Blanqui avut cu desăvîrșire d eptnte, punînd în evidență în a sa Istone a net Politice, însemnătatea’ce au avut formele ec™™100 în istoriea omenire!, pentru a determina formele poli­ tice ale sorictăței și chiar concepții e-i asupi a drep tuluî, moralei filosofici. Pe vremea ha Blanqui, libe­ ralii și radicalii își îndreptau toate privirile asupra regimului politic și nu dădeau nici o atenție urmă­ rilor regimului burghez, care se întemeea atunci m Franța, pe ruinele celei dintăi republici. Iera deci cu totul firesc cn, -pentru a pune in evidența însemnăta­ tea factorului economic, și pentru a atrage privirile asupra unui subiect nesocotit de către cele mai de samă spirite, cum și asupra unei uriașe mișcări so­ cialiste, care abiea începea, ie vorba de anul lbd7, îera firește ca iei să exagereze chiar însemnătatea fac­ torului economic și chiar să caute- a clădi întreaga istorie, ca o suprastructură, pe relațiile economice. Iera necesar să se întâmple așa, în ori-ce caz iera neevita­ bil. Ceea-ce în istoriea științelor se repetă necontenit. Rămîne pe socoteala altora, trebui iei să-și zică, sar­ cina de a face să ieasă la lumină însemnătatea celor­ lalți factori: formele politice de guvern, ideile asupra justiției, concepțiile teologice și celelalte. De datoriea mea ie să pun în lumină toată însemnătatea su­ biectului miau. Importanța c lorlalțî factori ie îndes­ tul de cunoscută... Se știe pănă la ce exagerări fu dusă această idee, de atuncea încoace, de cătră școala 'social-democrata germană, și se cunosc silințele pe cari le fac anar­ hiștii, pentru a atrage privirea și cercetarea asupra celuilalt fact-r al vieței societăților, Statul. Cu toate acestea trebuie să recunoaștem, că înși-șî anarhiștii, luptând pentru desființarea structurei necesar anar­ hică, centralizată, jacobină și antilibertară din prin­ cipiu, ce se numește Stat, că înși-și anarhiștii, vrîndnevrînd, n’au luat în samă, pănă la un oare-care punct-, în critica instituțiiilor de a-zi, ceea-ce s?a numit justiție. S’a vorbit adesea de asta, ziarele anarhiste nu înce­ tează de a o critico, cu toate astea n’au atacat-o încă destul în chîar temeliile iei. * * Studiul desvbltărei instituțiilor duce neapărat la încheerea, că Statul și Justițiea, adică judecătorul, tribu­ nalul, a cărora menire Ieste anume să stabilească jus­ tițiea în societate, Justițiea și Statul sînt două in­ stituții, cari, nu numai coexistă în istorie, ci sînt le­ gate strîns între iele prin legături de cauză și efect. Instituțiea judecătorilor menită anume pentru a aplica pedepsele legei, acelor cari ai fi violat legea, duce neapărat la constituirea Statului. Și cine admite ne­ cesitatea judecătorului și tribunalului, a căror menire ie să stabilească justițiea, cu tot sistemul de legi și de pedepse, cari purced de acolea, admite de asemenea necesitatea Statului. Aresta are nevoe de-un corp care să e'dicteze legi, de uniformitatea codurilor, de univer­ sitate, unde să se învețe interpretarea și fabricarea legilor, de un sistem de pușcării, de călău, de poliție și de-o urmată la ordinele Statului. Intriadevăr, tribul primitiv, pururea comunist, nu știe ce-i judecătorul. In sinul tribului, între membrii aceluea-șî trib, furtul, omucidul, rănirile, nu există. Da­ tina ie de-ajuns să înlăture toate astea. Inse, în ca* zul cu totul rar, cînd ine-va s’ar fi abătut de la obi­ ceiurile consfințite ale tribului, iera lapidat de iot tribul, iera ucis sau ars. Fie-care trebuea să-î ar pieatra, fie-care trebuea să-și aducă sarcina de le^nCe ca să nu fie unul ori altul, ci întreg tribul care - ’ fi dat morței. Și dacă un om dintr’un alt trib aSU‘l lovit pe unul de-ai noștri, să zicem, l’ar fi rănit, îm fl gul nostru trib trebuea sau să omoare pe cine apnC!l J?‘ tribul acela, sau să facă unuea din tribul acela, o rană totul de acela-și felin și de aceea-și mărime, nicî un bob de grîu, milimetrul de pe atuncea, maîlm- sau mai adîncă. Asta Tern concepțiea de justiție a tribului primitiv * Mai târziu, în comuna rural i din cele dintâi veacuf ale erei noastre, concepțiile asupra justiției se schimbă1 Ideea de răsbunare ie părăsită puțin cîte puțin, Cu multă încetineală ce-i drept, și mai ales la agricul, tori, neaparat persistând la bandele militare, ideea de răsbunare ie părăsita, răspîndindn-se ideea conipensărei- individului sau familiei ce ar fi îndurat vre-o vă­ tămare. Cu aparițiea familiei deosebite, patriarhale ri înstărite, acută în turme de vite sau sclavi răpiți de h alte triburi, compensarea, despăgubirea, iea mai mult caracterul de prețuire, cît «face», în bunuri, omul rănit, vătămat în vre-un chip sau ucis: atâta pentru sclav, atâta pentru țăran, atâta pentru șeful militar sau craiii pe care o anume familie l’ar fi pierdut. Această pre­ țuire a oamenilor constitue esența celor dintăi coduri barbare. Comuna satului se reunește, constată -faptul, prin întărirea a șase sau doisprezece jurați, de fie-care din cele două părți, cari voesc să împiedece să se pe­ treacă o răsbunare brutală, cari preferă să plăteas­ că și să primească o oare-care despăgubire. BătrîniT comunei sau barzii, cari aveau notată legea, prețuirea oamenilor de diferite clase, în cîntecele lor, sau mai bine judecătorii cinemafl de comuna, determină prețui vătămare!: atîtea vite pentru cutare rană sau pentru cutare omor. Pentru fuit, iera simplu înapoirea lucru­ lui furat sau a echivalentului său, plus o amenda plă­ tită zeilor locali sau comunei. încetul cu încetul, înse, prin mijlocul năvălirilor și1 cuceririlor, comunele libere ale mai multor populații sînt aservite, triburile și federațiile cu obiceiuri dife­ rite se amestecă, pe un acela-și teritoriu trăesc cuce ritori și cuceriți. Afară de asta, mai ie călugărul sau popa, vrăjitori temerari, aparținând religiei creștine, cari se stabilesc printre iei. Și, cu încetul, în local bardului, în locul judecătorului chiemat, în locul.batrînilor cari evaluau odinioară cîtimea despăgubire»! se pune judecătorul trimes de episcop, șeful bandei militare a cuceritorilor, seniorul sau craiul. Acești, cari au învățat cîte ce-va în mănăstiri sau pe tea crailor și cari s’au inspirat din pildele ^r®c11111. Testament, devin, încetul cu încetul, judecători i sensul modern al cuvîntului. Amenda, care 0(1111 oară iera plătită zeilor locali, comunei, se duce acu în punga episcopului, în punga craiului, în punga ’0C0V torilor acestuea sau în punga seniorului. Amenda vine lucrul cel mai de căpetenie, pe cînd despag.u01^^ acordată celor vătămați, pentru răul care ]e-a fost ia își pierde din însemnătate față de amenda plătită «ce. germene, acestui sîmbure de Stat. Ideea de pc<W începe a se introduce, pe urmă să domine. ^isejeg. creștină mai ales nu vrea să se mulțumească cu 0_ păgubire, iea vrea .să pedepsească, să-și impum1 ritatea, să terorizeze, să îngrozăscă, după pimft jer . moșilor iei ebraici. O rană făcută unui om y1?.. te, nu ie o simplă rană, ie o crimă de Pe lîngă despăgubire trebuie pedeapsă, și pedepsei merge crescînd. Puterea seculară tot așa procedează. Iji veacul al zecelea și al unsprezecelea isbucnește revoluțiea comunelor urbane. Acestea încep prin a 15jroni P” judecătorii episcopului, seniorului sau craiu­ lui și fQC ° «conjurație». Burghezii jură mai întâi sa pârflsască toate certurile ivite din legea talionului. Si cînd se vor ivi alte certuri, să nu alerge nici o dată la judecătorul episcopului sau al seniorului, ci «u se adreseze la guildă, la parohie, la comună. Sin­ dicii aleși de cătră guildă, uliță, parohie, comună, sau, jn' cazuri mai grave, guildă, parohie», comuna, întru­ nite în adunare plenară, vor hotărî despăgubirea ce trebuie, să se dee persoanei vătămate. Afară de asta, arbitrajul de toate gradele, între particulari, între guilde, între comune, iea o întindere întriadevăr foarte mare. De altă parte, creștinismul și studiul luat din nou al dreptului roman își fac de asemene cale în concep­ țiile populare. Preotul nu vorbește de cît de răzbu­ narea unui Dumne '.eu rău, răzbunător. Argumentul cel mai de samă al acestuea, rămas ast-feliu pană în zi­ lele noastre, ie răzbunarea vecinică, care va fi apli­ cată aceluea care va fi păcătuit față de prescriirile clerului. Și, întemeindu-se pe cuvintele evangeliei, pri­ vitoare la stăpîniții de diavol, iei vede un stăpîait de diavol în fie-care criminal și născocește toate caz­ nele pentru a isgoni pe diavol din trupul «crimina­ lului». La nevoe iei îl și arde. Și cum, din cele din­ tăi veacuri, preotul închee alianță cu seniorul, și în­ tru cît preotul însu-și ieste adesea un senior laic’, iear papa uri rege, preotul amenință și iei și urmărește cu răsbunarea-i pe cel ce ar fi călcat legea laică, impusă de către șeful militar, senior, rege, preotul-senior, regele papă. Insu-și Papa, la care se adresază lumea necontenit, ca la un arbitru suprem, se împresoară de legiști, versațî în dreptul imperial și seniorial roman. Bunul simț omenesc, cunoașterea.datinelor și obiceiu­ rilor, înțelegerea oamenilor, egalilor, cari făceau odi­ nioară bunătatea tribunalelor populare, sînt declarate de nefolositoare, vătămătoare, că ar favoriza patimele rele, inspirațiile diavolului, spiritului rebel. «Prece­ dentul», deciziea cutăm! judecător, face lege, și, pen­ tru a-i da maimultâ putere asupra spirit elor, se merge până la a se căuta precedentul în epoci din ce în ce mai depărtate, în deciziile și legile Romei împărați­ lor și a Imperiului ebraic. Arbitrajul dispare din ce în ce, pe măsură ce siniorul, prințul, regele, episcopul și papa ajung din ce în ce mai puternici, și cu cît alianța puterei tempo­ rale și clericale ajunge din ce în ce mai strînsă. Aceștiea nu mai îngaduesc arbitrului de a interveni, și nnpune prin forță, ca părțile în litigiu, în cauză, să Șe înfățoșeze dinaintea locoțiitorilor și judecătorilor l°r- Despăgubirea părței vătămate dispare aproape cu totul diu afacerile «criminale», îulocuindu-se foarte cuJlnd, aproape cu desăvîrșire, prin răzbunare, prin răzbunarea îndeplinită în numele D-zeului creștin sau cel al Statului roman. Sub înrîurirea Orientului, pedep­ sele ajung din ce în ce mai cumplite. Biserica și după Jea puterea temporală, ajung la o rafinare de cruzime !n pedepse^ în cît cetirea sau reproducerea pedepse°r aplicate în veacul al cinci-spre-zecelea și al șasePre-zecelea, ie aproape cu neputință pentru un cetiOr modern. * 1* , Ideile fundamentale asupra acestui punct esențial, UI propriu orî-cărei grupări omenești, s’au schimbat cu totul din veacul al un-spre-zecelea pană în veacul al șase-spre-zecelea. Și, cînd Statul, în virtutea cauzelor pe cari arn căutat să le lămurim in studiul nostru despre Statul și rolul său istoric, cînd Statul pune stăpînire pe comune, cari și renunțaseră chiar, ca idee, la principiile federative de arbitraj și de justiție coiopensutiv.i populară, esența comunei din veacul al doi­ sprezecelea, cucerirea ie relativ ușoară. Comunele sub înrîurîrea creștinismul u și dreptului roman, chîar și ierau mici state, chîar și ierau etariste în concepțiile lor domnitoare. Negreșit, ie foarte interesant de a descrie, in ce chip schimbările economice, cari au avut loc în vre­ mea acestor cinei veacuri, în ce chip comerțul de­ părtat, exportul, crearea bâncei și împrumuturile co­ munale, războaele, colonizarea și germenii producției, sub conducerea unui antrepriuor capitalist, punîndu-se în locul producției, consumăreiși comerțului co­ munal, ie foarte interesant de a descrie în ce chip acești diferiți și numeroși factori economici au influen­ țat asupra ideilor domnitoare ale veacului. Admirabile cercetări în sensul acesta au fost răspîndite într’adevăr de cătră istoricii comunelor, în operele lor, după cum’ se mai găsesc răspîndite în aceste opere și cîte-va cercetări, cu mult mai grele, cu toate acestea, și pu­ rurea eterodoxe, asupra înrîurirei ideilor domnitoare creștine și romane. Dar ar fi tot atita de falș și anteștiințifîc de a atribui o înrîurire exagerată, deter­ minantă, celui dintăi din acești factori, după cum ar fi falș în botanică de a zice că suma de căldură pri­ mită de cătră o plantă, determină singură sau mai cu deosebire, determină creșterea plantei, uitînd înrîurirea luminei și umidităței. Ar fi cu atita mai falș cînd ar fi vorba de a se preciza factorii cari determină va­ riațiile în o anume speță. *** Această scurtă schița istorică îngădue de a se între­ vedea până la ce punct instituțiea pentru răzbunarea societară, așa numită justiție, și Statul, sînt două in­ stituții corelative, susținîndu-se îu chip mutual, producîndu-se una pe alta, istoricește nedespărțite. Și ar ajunge o cugetare senină, pentru a se pricepe că ainîndouă aceste instituții sînt logiccșle nedespărțite, că amîndouă au o origină comună, în acela-și cerc de idei asupra autoriiâței care veghează la siguranța socîetăței și care aplică răzbunarea asupra acelor cari calcă precedentele stabilite, Legea. Dați-ne judecători, numiți anume de cătră voi sau de cătră guvernanții voștri, pentru a vă răzbuna îm­ potriva acelora cari vor fi călcat precedentele legale întrunite în coduri, sau numai pentru a răzbuna So­ cietatea, în numele legei, împotriva infracțiilor la obi­ ceiurile sociabile, și Statul va lua neaparat naștere, va fi o consecință logică. De altă parte, păstrați in­ stituțiea piramidală, centralizată, care se amesteca în vieața societăților, pe care o numim Stat, și veți avea necesar judecătorii numiți sau consfințiți de cătră Stat, susținuți de cătră puterea executivă, pentru a se răzbuna, în numele statului, împotriva acelor cari îi vor fi călcat regulamentele. * Astă-zi trăim într’o epocă cînd se face o revizuire complectă a tuturor bazelor, a tuturor ideilor funda­ mentale, pe cari serazimă societatea modernă. Califi­ căm de hoție sau uzurpare legalizată, dreptul de proprietate asupra pămîntuliu și capitalului social. Noi făgăduim asemenea drepturi. Calificăm de mono* �71 142 REVISTA IDEEI pol,'constituit de cătră o Mafia stăpînitonre, dreptiil cîștigat de catra societățile de ucțiopuri, de cai .ferate, de gaz. Calificam de uzurpatori pe stapinilorii noștri organizat! foarte puternic pentru a ne ținta sub tutela lor. Și calificăm de brigande. Sta­ tele cari năvălesc unele asupra altora pu gin<l de cuct?rirc« . Si atârna asta-zi de noi, sau de a ne opri la ju­ mătatea căei, și, plătind tribut educației noastre, de nubiinare creștină și romana, sa respectam cop ilIul bastard al acestor două curente de idei, așa numita justiție, sau să îndreptăm critica noastră înverșunată asupra acestei instituții, care ie adevărata baza a ca- P' Sau * că,1'plini "de prejudițiile de răzbunarea unui k r D-zeu răzbunător, răruea noi trebuie să-i ușurăm sar­ cina, de prejudițiile unui Stat divinizat pună la punc­ tul de a-1 socoti ca întruparea justiției, vom păstra instituțiea, brațul secular al lui D-zeu, pe care o nu­ mim Justiție. Ne vom da judecători, numiți de cătră noi înși-ne’sau de cătră stăpînitorii noștri, și le vom zice: VeghiațI ca datiuele. și obiceiurile și preceden­ tele judiciarej cunoscute sub numele de. Lege, să fie respectate. Loviți, voi, întruparea, justiției, pe jicei cari vor ti călcat datinele' sociale, ale comunitate!. Vă vom da mijloacele fizice de constrângere necesară, precum și sprijinul nostru moral. Cu chipul acesta Statul, forța care ie pusa mai pre sus de Societate și care în. chip fatal .caută să centra­ lizeze, să-și mărească puterile, cu chipul acesta statul se află constitui! și va dura pănă cînd o nouă revo­ luție nu va veni șă-1 nimicească. Arbitrul putea să judece și ar fi judecat după cum pricepea iei justițiea, îu fie care caz aparte, după cu­ noașterea și înțeleg- rea raporturilor omenești, după coocepțiea ce avea despre conștiința individuală și so­ cietară. Judecătorul numit pentru a judeca, cel spe­ cializat pentru a pedepsi, trebuie să aibă un cod. Tre­ buie deci o mașină legislativă, o organizație pentru a fabrica codul, pentru a’alege între diferitele prece­ dente si a cristaliza sub formă de lege pe ace le pe cari aceasta le va găsi bune de păstrat. Guvernămîntul direct, adică națiea, întrebai ă asupra chipului da a- formula precedentul obligatoriu, legea, ie neapărat o himeră in care nu cred nici chiar, partizanii guvernământului direct. Ie nevoe de guvernământul indirect, de oa­ menii superiori, de UebenneuscJi-n, de eroii' lui Nietzache. pentru a formula legile. Mai ae nevoe de oa­ meni, pentru a interpreta formulele legilor, de univer­ sități de legiști. Și aoești oameni vor deveni neapă­ rat maniacii cuvântului și slovei, vor face, să apese asupra Societăței toată’ greutatea rămășițelor moște­ nite de l i strămoși. Ne vor striga «înapoi», cînd vom voi să mergem înainte. Mai ie nevoe apoi de lictorul armat de nuele și bardă, de puterea executivă, de forța pusă în servi­ ciul «Dreptului»,. cum spun apologiștii propriilor lor virtuți. Trebuie poliție, spioni, «genți provocatori, pro­ stituate, trebuie călău, trebuie pușcării, temniceri, mun<ă silnică, și altele, toată mîrșnveniea neînchipuită, ce împresoară și face o pută n-ștearsă împrejurul univer­ sităților crimei, în jurul pepinierilor d« tendințe anti­ sociale, cari ajung, fătul, toate pușcăriile. Și ie nevoe în sfîrșit de guvern, pentru a supraveghea, o ganiza, grada armata de supraveghetori. Trebuie un impozit formidabil pentru a menține această mașină, o legis­ lație pentru a o face să meargă, și îear judecători, poliție, pușcării, pentru a face să se respecte lecrislațiea penitenciară. /^ecatoru1 aduce ca îel Statul, și ori-cine va voi sa studieze în istorie desvoltarea Statelor, va vedea ce parte imensă, fundamentală, primordiala a av decatorul în constituirea Statului centralizat m'? jl« JJrî. după ce nc-.un revoluționat ideile asim^ rntor puncte fundamentale, cari credeam în rjj,a °th cer că constituie baza ori-carei societăți, asupr? 8ia* prietăței, asupra misiune! divine a regilor, ne vorn^0’ borî și mai mult, pună la fondul, până la obîrșie °* turor împilărilor. Vom duce torța criticei noastre!11' la aplicarea justiției încredințată unei caste snec?*1?^ pană la restul precedentelor antice: Codul. - Clale> Vom vedea atuncea, cu, codul, toate codurile prezintă o adunare de precedente, de formule îm/6' mutate de la concepțiile de servitudine econom,c- ? intelectuală, cu totul nesuferită de concepțiile Car?a trund printre noi, socialiști de ori-ce școală, forinul cristalizate, «rămășiți», pe care trecutul nostru de 8cp vie. vo.aște să ni le unpue, pentru a ne împiedeca de*' voi tarea. Noi disprețuim codul, toate codurile. pu?' ne pasă că ar cuprinde oare-cari afirmări de i'noj a căror idee generală o împărtășim chiar noi. 0 dir ce impun pedepse pentru a le afirma, respingem ori-c cod. Nu* mai'vorbim de numeroasele afirmări servil ce fie-care cod le amestecă in opera sa de moraliza^ omului prin biciu. Ori-ce cod ie o cristalizare a trecu, tuluî, ie scris pentru a stăvili dezvoltarea viitorului Ducând mai departe critica noastră, vom descoperi fără doară, că ori-ce pedepsire legală ie o. răzbunare legalizată, dată obligatoriu, și ne vom întreba dacă răz­ bunarea ie. necesară. Ajută- iea oare a se păstra datinele sociabile? împiedică iei oare mica minoritate de oameni, înclinați să violeze aceste datini, de a lucra îm­ potriva lor? Proclamind datoriea răzbiinărei, nu servește oare, pedeapsa, tocmai să menție în societate obiceiu­ rile antisociabile? Și cind ne vom întreba dacă siste­ mul de pedepse legale, cu poliție, mărturisire, falșă, spion, educație criminală în pușcărie, cu maniacul codului și celelalte,nu servește oare pedeapsa, să reverse asupra societăței un val de perversitate intelectuală și morală mult măi vătămătoare de cît actele anti-socialelale «cri­ minalilor», cînd ne vom fi pus întrebarea aceasta și vom fi căutat răspunsul îu studiul.actual itiiței, vom vedea, numai de cît, cum-că asupra răspunsului, nu poate li șovăire. Și vom înlătura sistemul de pedepsiri, d’pă cum vom înlătura și codurile. Desrobiți intelectualicește de această rămășiță, cea mai rea dintre toate, vom putea să studiem atuncea, fără să ne preocupăm de.ceea ce au făcut pen­ tru aceasta Biserica și Statul, cari sînt mijloacele cele mai practice, dat fiind oamenii, așa cum sînt-, pentru a dezvolta iu iei sentimentele sociabile și a împiedeca dezvoltarea sentimentelor antisociabile. Orî-cinș va ii făcut acest studiu, după ce se va fi emancipat de tra- , dițîea judiciară, cu siguranță nu va ajunge să con­ chidă în favoarea judecătorului și în favoarea siste­ mului penitenciar. ’ . Vom vedea că arbitrajul unui al treilea, ales Iu­ tile în cauza, ar fi cu mult mai îndestulător, în cele ,®'n multe cazuri. Ne vom da samă cunrica neintervenir celor cari asistă la o îuvălmășală, sau la o încăeri’ _ care se pregătește, ie simplu un .obiceiu rau..Je care l-am dobîndit de cînd avem judecători, P.’U preoțiși Stat, și căiiitervenirea prietenilo”și vecin u împiedica foarte multe conflicte brutale. Ne vom ‘ de aăemenea samă, cum-că înființînd poliție, ja călăi, temniceri și judecători, numai pentru a aduce deplinire răzbunarea legală asupra micei m*norlt?ITjni oameni, cari ar călca obiceiurile sociabile sau ar . n, agresivi, în loc să vegheze cu toții pentru sine ș> I re tru fie-care, ca să împiedece atacurile sau să r Pj,, relele, ne vom da samă, că, alucra ast-feliu, ie,a satli3 fara rațiune și anti-economic,' ca și a lăsa pe BEVJSTA IBF.Fj 143 natronilor grija să dirijeze induatriea, îu loc să se Grupeze fie-enre pentru a-și satisface trebuințele. Și jacâ credem pe om îu știre de a ajunge o dată să se lipsească de patroni, numai din obiceiu și: trîndăvie je minte n’am ajuns încă să ne dăm samă, cum-că Vechiul castel stâ pe o colină păduroasă. Arbor! onmenii cari se vor lipsi de patr.onî, vor fi destul de >gigantici îl înconjoară cu o verdeață închina. îear inteligent* Peiltru 0 se fipsi Și de patroni în morală, ! parcul iiesîîrșit își întinde vederile cînd cătră adinde judecători și poliție. Și, după cum, cercetând, vor cimele pădure!, cînd cătră cuprinsul din prejlir. La rrăsi mijloacele de u-ș! satisface trebuințele furi pa­ cîți-va pași din față, ie uu baseu depîeatrăîn țârele troni, vor găsi și mijloacele, cari-s și indicate limpede, se oglindesc femei de marmora. Alte 1 basenuri se dea mări sociabilitatea omenească și de-a împiedica succed, din ce în ce mai jos, pănă la poalele coastei. pe cei prea furioși sau antisociali. din fin-, dacă ar Și un isvor își răstăgolește cascadele de la unul la altul. exista cum-va, de a ii o primejdie pentru societate. De la castelul grațios ca o cochetă bătrînă, pună la Educațiea, traiul mai mult sau mai puțin asigurat- grotele încrustate cu scoici, în cari dorm amoruri din contactul mai strîns dintre oameni și mai ales îndulci­ alt veac, totul, in acesc antic domeniu, a conservat în­ rea pedepselor, au și îndeplinit o mulțime de schim­ fățișarea unor vremuri trecute. Totul pare că vorbește bări isbitoare, în această direcție. Fi-vom, într’o so­ încă de obiceiurile vechi, de moravurile de idtă-dată, cietate colectivistă sau comunistă, socialistă sau anar­ de- gingășiile trecute, de elegarițele ușoare cu cari se histă, mai puțin destoinici de a duce și mai departe îndeletniceau strămoșii noștri. aceste schimbări? Fi-vom inferiori întru aceasta scum­ Intr un salonaș Louis XV, ale cărui muri sînt copilor noștri stăpînitorî de a-zî ? periți cu păstori, glumind cu păstorițe, cu dame nostime, cu domni galanțî și frezați, o femee bă­ * .« trînă, părînd câ-i moartă cînd șede nemișcată sta, a♦ proape culcată într’un fotoliu mare, lăsând să-i spîfiRăzbunarea societară organizată, așa numita Justi­ zure de fie-care parte mînile sale uscate, de momîe. Privifea-i visătoare se pierde în depărtare, peste ție, ie o rămășiță a unui trecut de servitudine, desvoltată pe de o parte din interesele claselor priveli- cîmpie, ca pentru a-șî urmări peste parc nălucile ti­ giate.și pe de alta de ideile dreptului roman și ale nerețe!. O adiere ușoară întră din cînd în cînd prin răzbunare! divine, din cari purcede și esența, crești­ fereastra deschisă, adurind un miros de iearbă și nismului, cu ideile sale de iertare și de negarea răz­ parfumurî de flori Iea îî resfiră părul iei alb, în jurul franței sale zbîrcite și iî trezește vechi suveniruri bunare! umane. Organizarea răzbunare! societare sub numele de Jus-, în minte. Alăturea de iea, pe-un taburet tapisat, o fată cu tiție, ie corelativa în istorie cu faz-i Stat. Logicește, acestea sînt nedespărțite. Judecătorul, implică. Statul păr bogat si blond, lăsat pe spate, brodează o sculă oare-care. Ochii i-s visători, și, pe cînd degetele-i centralizat, jacobin, și Statul implică judecătorul, nu­ mit anume.ca să îndeplinească răzbunarea legală asu­ îndămînatece lucrează, se vede că se giiuLște aiurea. Bătrîna întoarce capul. pra acelor cari s’ar face vinovațî de fapte anti-sociale. — Berta, îi zice iea, cetește-mi ce-va din gazete, să Născută dintr’un trecut de s.ervaj economie, politic și intelectual, această instituție servește a perpetua mai aflu și ieu ce se mai petrece în lume. Fata iea un jurnal și își aruncă pe dînsul privirea. servajul acesta. Servește să menție în societate ideea — Ie foarte multă politică, bunica. S'o tfec ? de răzbunare obligatorie, înălțată la rangul de virtu­ — Da, da, drăguță. Nu i vre-o istorie de dragoste ? te. Servește de școală de pasiuni antisociale în puș­ cării. Revarsă în societate un val de depravare, .care • A murit oarn galanteriea în Franța, de nu se mai po­ gistește în jurul tribunalelor și închisorilor, prin poli­ menește nici de-o răpire, de nici o aventură ca altă­ țist, călău, spion, agent provocator, prin birourile pen­ dată? Fata caută o mulțim.. tru spionajul privat, val care crește pe zi ce trece. — leaca, zise aceasta. ' Sub titlul: «Drama de Răul întrece în ori-ce caz binele pe care justițiea se presupune ca.l’ar îndeplini prin amenințarea pedepsei. dragoste». — Bătrîna zîmbi în zbîrciturile iei. 0 societate care va găsi anti-economic și societa-- Iea cetește. ricește vătămătoare organizarea aflătoare a vieței eco­ Și Berta începu. Iera o istorie de vitriol. O femee, nomice, lăsată pe niîna patronului capitalist, își va da de asemenea samă, negreșit, ca a lăsa desvoltarea pentru a-și răzbuna împotriva unei amante a bărba­ tului iei, îî arse f ița și ochii. Dînsa ieșise de lă ju­ sentimentelor sociabile pe mina unei, organizații de răzbunare judiciară, ie tot atît de anti-economic și anti- rați achitata, desvinuita, în aplausele inul.țimei. Bătrîna nu-și afla locul pe scaun. Iea repetă: libertar. O; asemenea societate va înțelege că, Codul — îngrozitor, asta-i îngrozitor. Caută alta ce-va, ie. de cît o cristalizare, o divinizare a obiceiuridrăguța. *Ol‘și concepțiilor cari aparțin, unui trecut pe care Berta caută, și, mai departe, tot la rubrica jude­ t^țî socialiștii îl resping. Dîusa va ști să se lipsească de instituțiea judiciară. Iea va găsi mijloacele^ de-a cătoreasca, ceti: <0 dramă îngrozitoare;-. O vânză­ toare de magazin, cam trecuțică, se lăsă să cada în frece la arbitrajul voluntar, de-a strînge tot mai mult ^gaturile cari vor avea loc între toți cetățenii, și. se va brațele Imul tinăr. După aceea, spre a se răzbuna împotriva amantului, a cărui inimă icra cam flutu°losi de toate apele mijloace de educație puternică, de ratecă, îi trase un glonte de revolver. Jurații, oameni . . va dispune ««pune op societate, soi•jevuvf, care iu nu va lăsa pe soco- morali, dîndu-se de pai tea dragostei nelegitime a uci­ eeula ula jandarmului grija higienei higiem șale morale. gașe!, au achitat-o fără multă discuție. De astă diită bătrîna se revolta de tot, și zise cu P. Kropotkin vocea tremurîndă : — Ați înebunit oare a-zi? Ați înebunit fără doar. In Românește, de M. Ddutrio. D-zeu v’a dat dragostea, singurul farmec al viețeî. Omul a măi adăogat pe lîngă dragoste gingășiea, singura pe­ trecere a clipelor noastre, și voi amestecați dragos- Odinioară �144 revista tea și gingășiea cu vitriol, cu revolvere, ca și cum s’ar pune noroiu într’o sticlă de vin de Spania^ Berta părea că nu pricepe indignarea batnnei. — Inse, bunică, femeea ceea s’a răzbunat. Gîndește-te, iea iera măritată și bărbatul iei o înșela. Băirîna tresări. w — Ah, ce idei vi se dă, vouă, fetelor, astă-zi. Berta respunse. w „ — Dar căsătoriea ie sfîntă, bunica. Bătrîna fu atinsă în inima iei de fernee născută în marele secol al gingășiei. — Sfîntă ie dragostea, zise iea. Asculta, fata, as­ cultă pe-o bătrînă care a văzut trei generații și care știe multe, multe despre bărbați și femei. Casatoriea și dragostea nu au nimic atace una cu alta. Te^ că­ sătorești ca să întemeezi o familie, și întemeezi familiea’ca să alcătuești societatea. Societatea nu sa poate lipsi de căsătorie. Dacă societatea ieste un lanț, fie-care familie ie un inel de lanț. Pentru a contopi, a îmbina aceste ii ele, se caută în totdeauna metale asemănătoare. Cînd te căsătorești, trebuie să împaci conveniențele, să calculezi averea, să împreu­ nezi rasă cu rasă, să lucrezi pentru interesul co­ mun, care constă în bogăție și în copii. De căsăto­ rit nu te căsătorești de cît o dată, fetiță dragă, dar de iubit poți să iubești de două-zeci de ori în vieață, fiind-căașa ne-a făcut natura. Căsătoriea-io lege pe cînd iubirea ie un instinct, care ne împinge cînd la dreapta cînd la stingă. S’au făcut legi cari ne lovesc în in­ stincte, și poate trebueau. Dar instinctele sînt pu­ rurea mai tari, și n’ar trebui să ne împotrivim lor atât, fiind-că instinctele vin de la D-zeu, pe cînd le­ gile purced de la oameni. Dacă nu s’ar parfuma vieața cu dragoste, cu cît mai multă dragoste, fetiță, ca zahărul ce se pune în doctoriile copiilor, nimeni n’ar voi să iee vieața așa cum ie. Berta, surprinsă, deschise ochii mari. Iea murmură: — Vai, bunică, bunică, nu poți iubi de cît o dată. Bătrîna ridică mînele-i tremurînde spre ceriu, ca pentru a invoca încă o dată pe D-zeul mort al gin­ gășiei. Și zise indignată: — Voi ați, ajuns o rasă de mojici, o rasă ordinară. De la Revoluție, lumea nu mai ieste de cunoscut. Ați pus cuvinte mari în toate acțiunile, și datorii plicti­ sitoare în toate părțile existenței. Voi credeți în egalitate și pasiunea vecinică. Unii au făcut versuri, ca să vă spue că poți muii de dragoste. Pe vremea mea, se făceau versuri pentru a învăța pe bărbați să iubească toate femeile. lear noi... Cînd ne plăcea un cavaler, fată, îi trimeteam un paj. Și dacă ne venea alt caprițiu, alt gust, iute dădeam răvaș de drum celui diu urmă amant... afară dacă nu voeam să-i păstrăm pe amîndoi... Bătrîna surîdea, c’un zîmbet fiu. Și-n ochii iei căprii, lucea o ironie, ironiea spirituală și sceptică a oa­ menilor cari nu se socot de loc tot dintPun aluat cu alții, cari trăesc ca niște suverani, pentru cari nu-s făcute de loc credințele comune. Fata, palidă de tot, îngînă: -- Așa dar femeile ierau lipsite de cinste. Bătrîna încetă de-a surîde. Dacă iea mai păstrase în suflet ce-va din ironiea lui Voltaire, avea și ce-va din filozofîea aprinsă a lui Jean-Jaques. Lipsite de cinste, fiind-că iubeau, fiind-că aveau îndrăsneala să spue că iubesc și chiar să se mîndrească ? Inse, fetiță, dacă vre-una din noi, din cele mai mari dame ale Franței, ar fi remas fără amant, toată curtea ar fi ris-o. Cele cari vroeau să trăească alt-feliu, n’aveau de cîț să între la mînăstire. Și îți închipui, poate, cum-ca bărbații voștri, vă vor iubi numai pe voi, în inFEi 1EIISTA IDEEI toată vieața? Ca și cînd s’ar putea. Ascultă-mă Pe căsătoriea ie ce-va necesar, pentru a dăinui societ !ne> Dar asta nu-i în natura rasei noastre, du-ți San Laț<-‘a. In vieață nu ie de cît un bun : iubirea. Și cît D1te. țelegeți de rău, cît o conrupeți de mult. Faceți A tr’însa ce-va solemn, ca o religie, sau ce-va cumpără ca o haină. ~ s6 Fata apucă în mînile sale tremurătoare, mî* zbîrcite ale bătrînei. e‘e — Nu mai vorbi așa, bunică, te rog. Și, în genunchi, cu lacrămile în ochi se ruo. riului să-i dee o mare pasiune, o singură pasi ^e' eternă, după visul poeților moderni. Pe cînd bătrî ’ sărutînd-o pe frunte și pătrunsă încă cu totul ceastă încîntătoare și sănătoasă rațiune, cu care fi' lozofii cavaleri ilustrară veacul al XVLI-lea, niurmu — Iea sama, sărmana mea drăguță: dacă crezi* asemenea nebunii, foarte nenorocită vei fi. ln Din Guy de Maupassant de Carmencita. 1902, August. No. XX. Cuvînl de încheere Cu numărul de față se închee o altă colecție din «Re­ vista Ideei». Firește, nu ie acuma timpul de ane entu­ ziasma și a ne măguli atît, pentru-că nu slutein încă la capătul operei ce ne-am propus să facem. Și pănă să ne descărcăm aproape de cit avem pe suflet, simțim prea bine că mal avem. In fața stavilelor ce le vedem în cale si ni se pun la tot pasul, ne prinde mal curînd un simt (le înfiorare, gîndind la drumul ce-1 avem încă de stră­ bătut înainte. Totu-șl, nu putem să ascundem satisface­ rea ideală ce ne cuprinde acum, privind la drumul stră­ bătut, la stavilele înfrînte, la o lucrare închegată, ori-cum. Vom fi întrebați de folosul și deînsemnătatea acestellucrări. Cu toate că întrebarea ar veni poate de la acei ce nu ne-au urmărit de loc sau ne-au urmărit prea pu­ țin, ținem să precizăm. Folosul și însemnătatea lucrărel noastre, avem prezumțiea a crede, a fost a unei opere de cugetare cinstită, care a avut poate darul să dee prilej la mulțl, să cugete serios, să cugete adînc, să în­ țeleagă poate rostul vieței mai bine, să întrevadă pen­ tru această vieață îmbunătățiri cu putință și bucurii de simțit. A avut poate darul să îndrumeze pe unii pe-o cale mai normală, mai potrivită poate cu înclinările lor. In ori-ce caz, folosul și însemnătatea lucrărel noastre, a fost de-a ocupa un muncitor cinstit, de-al ocupa cu ce i-a fost mai drag, de-ai da adesea senzații delicioase, senzații de transport, vuzînd Ieșind din mînile sale, curat, ce-I plăzmuise mintea si ce'-i dictase simțirea pură. Cine ar putea să dee o îndreptățire mal mare operei sale, am vrea să ni se facă cunoscut. Desigur, n’au să ne leasă înainte acel ce fac o operă de silă, acei ce-și fal­ sifică cugetarea și simțul și muncesc la stăpîni. Opera acestora poate să fie apreciabilă, dintr’un punct de vedere. Inse nu credem ca cine-va să se măgulească atîta cu iea. Nu vrem să consemnam aice, ca tînguire, tot neajun­ sul ce am avut de îndurat, în cursul acesta de vreme. Se știe încercai ea ce s’a făcut de cătră stăpînire, să ni se tae comunicarea cu partea cea mal însemnată din publicul cetitor. Firește, că o asemenea dispoziție nu ne-a lăsat nesimțitori, luse nu ne privește tocmai pe CUGETĂRI Examinînd o operă de artă, apreciind o acțiune mare judecind o cugetare rostită, mă întreb totdeauna; Ce s’a petrecut oare în sufletul artistului, în sufletul eronlui sau cel al filosofului, ca să creeze acest idea), să realizeze acțiunea aceasta, să plămădească această cugetare, dîndu-i o formă ca idee ? Adică, mă întreb, cum a fost fecundat sufletul, ce împrejurări au întovărășit oare conceperea și nașterea ideei. Istoriea unei concepții mari îmi amintește pu­ rurea zicătoarea: Vei naște în dureri. Dacă un grăunte ar putea să vorbească, ar spune că germinarea sau încolțirea se face în durere. Eroi, artiști, filosofi, vor înțelege cugetarea' mea, și vor pricepe tînguirea grăuntelui. O fată cuminte, religioasă și bună gospodină, fu dusă de cătră familiea iei la o casă de sănătate. 0 damă, care iera acolo supraveghietoare, zise familiei: «Prescrierii? noastre sînt din cele mai simple. Cel mai întâi ie trebuință de blîndeță. După aceea, se iu- , țelege, trebuește, lumină, aer, muncă, mișcare, dis­ tracții alese»... La întoarcere acasă prescriirile acestea fiind discu­ tate în familiea nenorocitei bolnave, sora mai mică zise tatălui iei. — Lumină, aer, muncă, mișcare... distracții alese. De ce n’am început oare prin asta, tata, mai înainte de-a fi înebunit bieata soră ? Nu știu ce-a putut să răspundă tatăl. A afla adevărul, adică a ne apropiea de adevăp n’ar fi atît de greu, dacă am fi mai puțin lași. Inw ° mulțime de cazuri nu cutezăm să cunoaștem ce-i adevăr* Pentru a înțelege moravurile și legile, ie beceaur să ne închipuim, cît se poate de ezact, împrejurai* ' cari au făcut aceste legi necesare și moda genera • Studiul ieste frumos, iei înse ne arată că interes personal călăuzi pe cel ce propuse legile astea, pe ■ ce introduse moda și-o aplică. Croitoresele dinla^ au stabilit, bună oară moda crinolinei. Nu am n*ID.1.C rjî croitoresele astea, înse m’aș indigna dacă leguR . și cenzorii publici s’ar apuca să susție cum-ca , apără legile, moda lor, pentru binele rasei umaoe' MULTATfi^’ INSTITUTUL DE ARTE GRAFICE ȘI EDITURĂ «M1NERVA», STR. REGALĂ 6. — BUCUREȘTI 10. ; trare, fie chiar subversive, ie samavolniciea. Astamărturisește gradul de civilizație la care am ajuns, mărturisește capacitatea și tactul stăpîuitorilor noștri și cultul ce-1 au iei pentru libertatea de gînd, în numele căreia jură. Neaparat, stăpînirea nu iera să se oprească aice. Iea a găsit cu cale să ne atace și libertatea de-a ne mișca. Pe acest bine-cuvîntat pămînt al țerei, pămînt al țerei «noastre», pasul nu ne putea fi îngăduit de a culca m yoe. De-a lungul drumurilor, stăpînirea ne-a presărat jandarmi, această burueană care posomorăște plaiul. Și chîur o călătorie mai mult de agrement, făcută într o companie duioasă, la țară, a trebuit să se sfîrșască sau șe curme cu escortări. Faptul a putut să producă o ’ndignare mare, să miște o inimă generoasă și să o facă su mtervie. Ie înse cu desăvîrsire firește, să se intimple a?a> într’o țară unde a cugeta' ie o crimă, unde criminal maț mare și mai primejdios de cît cugetătorul nu Ieste. , .De alte s'tingheriri nu vom mai pomeni nimic. In absor­ bea noastră, aproape nici nu prea am avut vreme să le băgăm în samă. Urcați pe schela și ocupați la cladice vrem să înălțăm, putut-am noi să tot întoarcem ®apul Și să-1 plecăm casă cutăm la toate micile mizerii, vn^lte a ne distra de la treabă? Cu atîtamai mult nu ti?? <Sta Rfi ne întoarcem privirea către Iele acum,, cind aht de degrabă ca să marcăm, cum s’ar dilema, o culme. București, Strada Epurilor, 10. Nu putem'spune câ nu suntem satisfucuți acum. Dar par’că ne cuprinde un feliu de părere de rău, că nu pu­ tem să utilizăm mal in scurt bogatul material ce-1 mal avem adunat, atît de folositor, socotim, pentru mulțl. Avem inse speranța cum-că urmăritorii noștri^ vor fi din ce in ce mal zeloși, mal la nivelul zelulul’ce~ne simțim în stare' de a-1 desfășura noi. P. Mușoiu. Către cetitorii, colaboratorii și susținătorii revistei Vrem să avem o dală cu toții o înțelegere dară. După o stăruință neîntreruptă, de ani, în propagarea unor idei salu­ tare, credem că a sosit în sfirșit timpul ca să ne punem la o contribuție mai mare cu toții. Un cetitor care ne urmărește, întru cît-va, fiind-că-l vine Revista, poate să fie un cetitor escelent, chiar nici nu punem la îndoială că Ieste. Tot așa un colaborator, care, în urma unul în­ demn stăruitor, se ezecută de âlcătuește ce-va.'Șifnegreșit, nu poate fi escelent mal puțin, acel solicitat, cînd Îsî trimece un mic obol. Inse, asemenea tipuri, de ce n’am spune-o deschis, nu tocmai sînt un ideal pentru noi. Un principiu cu mult mal activ am vrea să-1 pătrundă și să-1 miște pe toți. Cetitorul, coldboratorul^susținStorul, nu trebuie să aștepte imbolduri particulare, cari, cîte o data, din zel sau din necesitate și din relațiile cari fa­ tal ne leagă de Iei, leu chiar o formă supărătoare, ce­ titorul, colaboratorul, susținătorul, trebuie să fie diligent de l(L sine. Cu chipul acesta, întreprinderea noastră nu ar mal fi o întreprindere personală, cu toate că nu-1 nici o nevrednicie chiar și fiind, n’ar fi adesea o povară, și nu ar fi o întreprindere colectivă mal.mult în apa­ rență, ci chiar colectivă în fond. Și-t cu atît mal bine să ne asociem la opera aceasta cu toții, cu cît cu toții tom trage 70i0(^e din cultura maipnare mai,marc cene-am ccne-am apropria-o, aprop'ria-o, îndepli îndepli-­ foloase, nind-o, din culfura cultura mal mQre mare care s’ar răsptudi răspîndi, cu cu chi chi_­ pul acesta, in jurul nostru, ralicește mult mai satisfacufî, ștundu-ne asociafi la o operă demna. demnă. Ce Ce trebuie trebuie sa să făcu facă anume anume jie-care, fie-care, cum opera să-și arate interesul mal bine ? Am fi în culmea întrisoameni carinu-șl turei dacă am ști că ne adresăm unor oameni po( păni singuri forțele de cari dispun și nu și le pot cum cumpăni sim-­ știu Cheltui cheltui spre susținerea unui organ ce-l au în sim ’patie na>;c șșiț poate nOate fi presupus presupus ca unei ca al al lor. lor, spre spre, susținerea unei ' 1 se presupune r cauze * ce 1 implicit c■’o apără. Incheeată colecțiea de față, pentru începerea alteea nouă, expediem tuturora, o data cu numărul de față, expediem cîte o listă de abonament. Iea va trebui com­ plectată cu cele mal bune cunoscute nume. Pe Ungă asta, intențiea noastră Ie de-a mal scoate, în cursul cremei, si oare-carl lucrări particulare. Se va nota, în lista res­ pectivă, numărul de exemplare ce va voi fie-care să-l albă. De prisos să mal spunem că listele acestea ne trcbuesc întoarse fără nici o zăbavă, să știm anume pe ce teren ne mișcăm și cc angajamente putem lua, întru îndepli­ nirea celor ce-avcm de gînd. REVISTA IDEEI 10, Str. Epurilor, București. �REVISTA TDEEÎ 146 Despre Femee «Forța primează dreptul», a zis Bismark, ceee-ce, .lin nenorocire, i-o constatare ce-o poate face fie-care. Asta nu împiedică înse pe reprezentanții unei filan­ tropii josnice sau ai unui sentimentalism fațarme, de a ne îmbuiba urechile cu declamările or egalitare Cu toate astea, pururea femeea a fost sclava bărbatului. Slăbăciunea iei musculară îndreptăți totul: se începu prin răpire, pentru a se continua prin domesticitate. ~ Religiea, pururea de partea celui mai tare, declara prin gura slujitorilor iei, cum-că femeea-i impură. Și nu ie’tocmni mult de cînd acești domni, popii, îi hă­ răzirii un suflet, ceea-ce neapărat, nu-i tocmai mare lucru, dar care înșamnă că nu mai ie privita cu totul ca un animal. După Biserică, vine* guvernul, care, chiar și în democrațiile noastre, ca și în despoțiile orientale, su­ pune pururea, în codurile sale, supune pe femee băr­ batului. In Germania, această clasică situație a femeei a fost rezumată, zicîndu-se că dînsa trebuie să se în­ chine următorilor patru K: Kilclic^Klcider^Kiiidei\Kirche: bucătăriei, îmbrăcămintei, copiilor, bisericei. Ne prin­ dem, de alt-feliu, că puțini părinți de familie, fie iei chiar din acei cu opinii înaintate, puțini s’ar ridica îm­ potriva unei asemeni subjugări. Situațiea lor de pater fuintlîas le place, precum îi place regelui tronul. Răpirea, dogma, legea: numai frazeologiea științifică mai lipsea. Niște savanți masculini veniră să ne spue, cum-că conformațiea lobulară a cree-ruluifemenin fiind mai puțin complexă de cît acea a bărbatului, femeea nu putea fi de cît inferioară. Inse de ce se uită să ni se spue, cum-că oaea, cu toată bogățiea circonvoluțiilor iei, ieste uu animal stupid ? De alt-feliu, astă-zi, ca și odinioară, femeea pri­ mește tocmai edueațiea cea mai în stare ca să-î atrofieze creerul. Până la vrîsta ad’*.ltă, iea ie lăsată aproape în afară de ori și ce contact cu lumea reala. Pe cind băeții, de pe la vîrsta de doisprezece ani, ating o mul­ țime de chestii științifice și își deprind spiritul c’un oure-care pozitivism, destul de slab ce-i drept, fata se mărginește la lucrul iei de mfr<ă, cel mult la lec­ țiile de economie domestică, de desemn, de literatură, lecții date cu o bună voință despre care mulțime de femei păstrează triste amintiri. Pe cînd băeții aleargă, adesea, aproape în libertate, pe drumuri și prin can­ guri, fetițele merg blajine, sfioase, alăturea de mamă sau guvernantă. «O domnișoaiă nu se cade să facă cu­ tare și cutare lucru: nu-î cuviincios ca o fată mare sa se oprească și să se uite așa. La urma urmei, co­ pila nu vă va supării cu nimic, vă va lăsa în pace, dar nici nu va vedea nimic. Va fi trecut prin toate părțile fără să fi privit alte cele, afară doar de pălări­ oarele, rochițele, pantofioni fetițelor de vrîsta iei. Nu­ mai un creer de fetiță educată ast-feliu, Ia adăpostul patern și matern, poate primi cu atîta ușurință toată drojdie:; nepricepere! burghezești. Așa dar, ce poate fi de mirare, dacă, după o ast-feliu de comprimare siste­ matică, timp de cinci spre zece, două zeci, două zeci și cinci de ani, creeru-isufere? Dacă un creț, o brazdă, mai mult sau mai puțin problematică, lipsește encefalului său, să ne dăm samă cum-că educatorii săi tatăl și mama, bărbatul, dascălul, popa, și-au dat toată osteneala pentru aceasta. In știință, fiind-că vorba aceasta mare s’a pus îna­ inte în știința, nu putem, de altminteri, să ne dăm samă de desvoltarea reală a două organisme ce sînt de com?*nfc puse în Qcelca-Ș* condiții. Din i-nini -P de .vederc> reproducem concluziile apos­ tolului . Educației integrale», ale lui Paul Robin, caie, timp de patru spre zece ani sa ocupat cu mai ini,u două sute de copii, de amîndouă sexele. Iei ziCe- r e se atinge de egalitatea intelectuală dintre celei sexe, în marginile în care a fost cu putință să , serve, adică între cinci și șeisprezece ani t®?1»erea concordă cu cea care s’a scos dincolo de Atln • Exarninînd, cu foarte mare scrupulozitate, educat^ din Cempuis, crezură că întrevăd o mică deosSv* întâi de-o parte, apoi de alta. In total, oscilnre Us°lte> iear, în cele din uimă, în toate, balanțare». Trebui^’ spunem, că la Cempuis, băeții și fetele primesc8® ceea-și instrucție, pot să se distreze cu acel exerciții pot să se joace la o laită. Această experin?^1 tare în plină natură, prețuește, desigur, mai mult cît concluziile tuturor gravilor antropologi de cabină Departe de noi, foarte departe, ideea, contrazisă d fapte, cum-că femeea ar fi mtele: tualicește cu toi i deopotrivă cu bărbatul. După cum metoda de a CU ționa se deosebește, une-ori simțitor, la un France8' la un Englez, la uu German, tot așa femeea se /' osebește de bărbat. Dar ie o deosebire de calitate nici cum de cantitate. Nu poate fi vorba de superjol sau de interior. Și această distincție nu ie de loc fără însemnătate. Se zice că femeea ar fi o ființă senzibilă pe cînd bărbatul una rațională, ceea ce-ar ii ,nj)j superior. Asta ie cel puțin o încheere pripită, pentrucă faptul în sine ie cît se poate de relativ. Să ne aducem aminte că senzibilit iteaa ie un semn de per­ fecție, că boul, Hotentotul sînt foarte puțin înzestrați cu iea. De alt-feliu, ceea-ce ne deosebește de sălbateci și de burghezi, nu-i oare sensibilitatea și facultatea noastră de a simți mai puternic nedreptățile sociale, nu-i aptitudinea ce avem de a vibra mai intens cu tot ce ie frumos ? Fără îndoială că da. Femeea iubește poate abstractul mai puțin de cît bărbatul. Nu vedem nici un rău. Din potrivă, ar fi din partea-i un semn de pozitivism natural. Și, după atîți Aristote, Descartes, Victor Cousin, și alți rezonatori și abstractori de chintesență ca dînșil, cari, de patru zeci de secole, au făcut pe oameni să-și bată capul cu niște himere cerești, ar fi și timpul de a de scuti de o parte din această calitate bărbătească, nu­ mită abstracție. Nici științele, nici artele, nu ar avea nimic de pierdut. Noi înse am fi cucerit, întru cît-va mai mult, pămîntul pe care locuim, și, orî-cît de jos- ; nică ar fi această cucerire, ni-i de-ajuns. Dacă femeile au mai multă atenție pentru amănunțimi, cu atîta mai bine, știința are foarte mare nevoe de acest spirit-mi­ nuțios, care ie un factor puternic de necredulitate. Liber-cugetătorii atribue femeei prea multă religia zitate. Faptul acesta nu se poate susține, nu-i probator, pentru-că, dacă vedem pe femei dueîndu-se încă multe la biserică, asta nu ie, probabil, de cît un semn m ignoranței în care le lasă instrucțiea, care, desigur» m; se predă tocmai atît de bine la bucătărie sau m salon. De alt-feliu, religiea, în Europa ca și aiurea, iei în de obște, pentru femee, singurul domeniu intelec­ tual ce i-i îngăduit. Simțind trebuința de a g*nd,{ in lipsă de ce-va mai brn, femeea își găsește refugn1'1® religie. Ie de notat, cum-că bărbații civilizați, atei sau materialist], se păzesc, cele mai adesea, se păzesc ca foc, de-a ataca religiea în fața femeei lor, pentru c riea n’ar înțelege nimic», de unde știu, sau».Pen.fer?"e|. voesc oameniisă aibă «liniște în casă», acea liniște de feri, leneși sau ignoranți, căror li-i frică de întimp,D Femeile sînt învinuite cum-că ar fi mai credule cît bărbații, cum-că ar crede prea ușor toate. Nl1 , cern ba, dar reaua educație cum și starea i subor nată, sînt adevărata pricină. In ziua cînd fetiț4 . fi deprinsă să nu creadă de cît aceea ce vede și P REVISTA IDEEÎ cepe, în ziua cînd va fi rea, nu va crede mai lesne ca fratele-i. ți, mtr adevăr, cei mai mari mistici ai vreme! n’au fost oare bărbați? «-Respectul puterei și al autorităței, zice Speneer precumpănește la femee, înrîurindu-i ideile și senti­ mentele fațade toate instituțiile». Femeea are spiritul conservator ce-i drept, și voturile in Englitera, în ches­ tie» municipala, și cele din Suedia, par a.o dovedi. Dar și aici joacă rol edueațiea. De alt-feliu, iubitul nostru Guynu a zis: «Spiritul conservator se poate aplica atît la adevăr cît și la greșala. Totul atirnă de ceea ce i se dă de conservat». La urma urmei, nu ne datorim noi oare vieața instinctului de conservare ? Si dacă deosebirea de sex sau de funcții aferente îa sex dă naștere la deosebiri de caracter, trebuie oare să vedem în asta o incapacitate religioasă sau civilă nelimitată ? Fără îndoială că nu. Căci, după cum am zis> dacă dogma va face loc criticei, dacă vom instrui femeea în idei mai științifice și nu vom mai privi-o ca pe-o păpușă sau ca pe-o simplă menageră, carac­ terele-! proprii, desvoltate normal, vor face din iea o tovarășă a noastră, nimic mai mult, nimic mai pu­ țin. Și, dacă se va întâmpla să apucăm cu dînsa, la rîndul nostru, să apucăm tigaea de coadă, și după aceea să ne apucăm de munca noastră intelectuală ori manuală, ce mare nenorocire ar fi. Ar naște de acolea o intimi­ tate mai mare, și, fără îndoială, o fericire mai mare. Știm că sînt femei, cari, printr’o ciudată rătăcire, socot că, pentru a se emancipa, nu trebuie să mai păs­ treze nimica femeesc, nici sentiment, nici duioșie, că trebuie să-și însușască alure, să-și dee aere băr­ bătești. Aceste femei privesc încă pe bărbat ca pe o ființă superioară, de vreme ce-1 maimuțăresc. Falșificînd natura, individualitatea li se va pierde. Logic dar și chiar în interesul nostru ie ca femeea să ne fie tovarășă, camarr.dă, afară do ir dacă nu ți­ nem să facem să mai domnească încă cine știe cît tradițiile de nedreptate și violență. N’avem nevoe să spunem tot înțelesul acestei vorbe de camaradă. Cei ce vor vrea să înțeleagă, vor înțelege, și asta ne interesază pe noi. La această operă de renovare, fie-care mai mult prin pildă sau prin purtare de cît prin vorbe, poate contribui. O dată cu emanciparea femeei, paraziții și apăsații vor dispărea. Crescute în medii cele vor respecta libertatea, surorile, ficele, soțiile noastre, na vor mai voi să le mai cadă ieară-și copiii în servitudinea materială și morală- a veacurilor trecute. Iele vor pregăti o întreagă generație de pioneri ai revoluției. leută, poate, un rezultat ce nu-i de desprețuit nici de cum. După REVEIL, de Lesig. Lupta economică Mijlocul cel mai lesnicios de ați procura celei de le dobîndi pe trebuință, ie de a le face singur sau a 1~ J a, care oare le cel mai calea schimbului. Dar mijlocul acesta, ia! lesnicios. Pare ftsnicios, nu pare totdeauna ca cel ma. cu mult mai lesne de a răpi ceea-ce alții și-au dat oseneala~ de a produce. Urmînd ast-feliu. socoți să te scutești de osteneală, socoți că-ți vei putea mări cu ^ult mai repede buna stare. Așa-că, din cea mai uuincă a.nticitate, de îndată ce omul a văzut putința ® a răpi de la semenii săi, prin viclenie sau violență, j le ce rîvnea de la Iei, preferi mijlocul acesta în ccul celui de a produce. Firește că feliul acesta de piopri*re nu fu în totdeauna cu putință și produA,?,Se impuse ori-cărei societăți, îrtr’o măsură dată, indouă aceste mijloace, fură întrebuințate pe rînd. 147 Fie-care grupă lucra, dar nu pierdea nici privilegiul de a jefui grupele vecine. De unde, un șir de lupte economice, cari, sub formele cele mai variate, se părîndară pană în zilele noastre, avînd loc, nu numai printre sălbateci dar chiar și printre popoarele așa zise civilizate. Firește că materiile de hrană fură cele mai prețuite în perioada primitivă. Pe iele se puse mîna, din capul locului. A răpi înse unei societăți lucrurile de hrană sau a o sili să locuească o regiune mai săraca, ieste acela-și lucru. Asemenea, între lupta alimentară, prin mijlocul înlăturărei, și luptele economice, nu-î nici o deosebire. Intăea contopindu-se cu cele din urmă. Cind produsele muncei omenești se îmulțiră, cînd, pe lingă hrană, oamenii se înzestrară cu îmbrăcăminte, cu tot feliul de unelte, chiar cu obiecte pentru folo­ sințele psihice, se stabili, între aceste produse, un feliu de erarhie. Cele mai grele de dobîndit, părură cele mai prețioase, și, firește, fură cele mai râvnite. Războaele luară naștere mai cu samăpentru apropriarea acestora, de cit pentru apropriarea substanțelor de hrană, cari deveniseră comune, și caracterul economic al lup­ telor se accentură tot mai mult. Cînd, în sfîrșit, me­ talele prețioase și moneda fură puse în circulație, aurul și argintul, cu care iera ușor de procurat cele­ lalte obiecte, aurul și argintul fu ținta de căpetenie a luptelor dintre oameni. Și, cum învinșii nu puteau fur­ niza de-o dată atîta aur și argint, cît ar fi putut fur­ niza în mai multe rînduri, învingătorul impuse învin­ sului un tribut permanent, adică, lupta, luă, încet-încet, un caracter politic. «A se face incursii sau a se năvăli asupra străinilor, pentru a-i jefui, nu se privește de loc ca o faptă ne­ cinstită printre Germani, zice Cesar. Unul din mai mari, se ridică într’o adunare, publică și anunță că vrea să conducă o expediție, anume într’o parte. Cei ce voesc, se ridică și îl urmează». Cesar ne zugrăvește aicea organizațiea cea mai primitivă a hoardelor de jafuri. Aces­ tea sînt niște asociații timporare. îndată ce expedițiea se sfîrsea și se împărțeau prăzile, nimeni nu mai asculta de conducător și fie-care făcea ceea-ce vrea. Aceasta-i forma cea mai rudimentară a luptelor economice. Popoarele invadate, asupra căror se năvălește, opun, firește, rezistență. Năvălitorii pot fi învingători sau învinși, după împrejurări, dar, în tot cazul, victimele sînt numeroase din amîndouă părți. In perioada primitivă, a expedițiilor de jafuri, pe lîngă că năvălitorul iera destul de rău organizat, uneltele militare se reduceau la armele ce fie-care putea să poarte asupră-i. Echipamente militare mai complexe, cari să cuprindă trenuri, echipage, aparate de balis­ tică,.. cereau silinți combinate, deci o organizație mi' litărească permanentă. Hoarda sau banda vremelnică, trecătoare, cu greu putea să pue stăpînire pe niște locuri întărite și să răpească alte cele de cît bogățiile mobiliare ale învinșilor, ca produse alimentare, unelte diferite, vestminte, obiecte prețioase, în sfîrșit vițe. Și, cum cei ce nu luau parte la luptă, ca femeile și copiii învinșilor, puteau să fugă, trebui o desfășurare mai mare de forțe, din partea năvălitorilor, pentru a face prizonieri. Ășa-că, reducerea la sclavaj trebui să se producă într’o perioadă mai înaintată a evoluției sociale, de cît perioada în care se răpeau bogățiile mobiliare. Cînd se ajunse aici, prizonierii fură siliți să locuească pe pămîntul învingătorului. Dar, pentru a se scoate un oare-care folos din turma asta de oameni, iea trebuea să fie nutrită. In epoca de sălbătăcie complectă, cînd hrana iera rarii, prizonierii ar fi fost mai mult o po­ vară de cît un folos. Așa-că, învinșii cari nu putuseră fugi, ierau părăsiți sau uciși, cu atît mai vîrtos cu �148 REVISTA TDEE1 cît ierâ mai mare teama de răzbunările lor. leafă d alta rațiune pentru care robiea desemnează o faza mai înaintată a luptelor economice. Netăgăduit, iea alcatui si pentru învins un oare-care avantagiu. Mai prefera­ bilă ie robiea de cît moartea prin masacrare sau moartea lentă, înceată, prin inaniție sau lipsă de hrană. Expedițiile de jăfuire sau prudă, fura practicate pană in zilele noastre chiar și de cătră popoarele ci­ vilizate. Iele au îmbrăcat adesea un aparat mihtaresc atît do impunător, în cît scopul lor adevărat a fost mascat în ochii oanîfenilor. Iele au fost calificate cu pomposul nume de invazii, și, și-au atras, foarte adesea, cea miri adîncâ admirație, din partea maselor. Condu­ cătorii jefuitorilor, cintați de cei mai mari poeți, se bucură de o glorie, de o faimă, ce merge pună la legendă. Invaziile din Indii de cătră Mahmud Gaznevidul, din 1002, de cătră Tamerlan, din 1339, de cătră Nadir Șah, din 1738, au fost toata simple ex­ pediții de jaf. Nici unul din acești suverani nu a avut intențiea de a se stabili in Indii : toți n’au cătat de cît să pue mîna pe-o pradă. Prada pe care puse mina Nadir fu foarte mare: iea se urcă la peste două miliarde. Bonaparte ie din familiea Mahmuzilor, Tamerlanilor și Nadirilor. Faimoasa proclamație, cătră armata din Italia, din 1796, ie în privința aceasta o dovadă: «Soldați, zice iei, sînteți flămînzi și goi aproape... Vă voiu conduce în plaiurile cele mai îmbielșugate dm lume. Acolo veți găsi onoare, glorie, bogăție». Ceea ce însemnează curat: «Soldați, haideți, săjâfuim Italia». Bunurile mobiliare nu constituesc bogățiea cea mai însemnată a oamenilor. Proprietățile imobiliare, lo­ cuințele, atelierele de producție, pămînturile desțelenite și cultivate, sînt cu mult mai prețioase, cu osebire liind-că dau un venit permanent, și de aceea se căută să se pună mîna și pe dînsele. Dar, pentru a se pune mîna pe bogățiile imobiliare, trebuea un aparat milităresc cu mult mai însemnat. Mai întâi, pentru a se ajunge la sfîrșitul acesta, banda cuceritoare trebuea să numai fie timporară, trebuea să-și dee o organizație per­ manentă. Această transformare ceru, firește, mai multe veacuri. De îndată, înse, ce se putu îndeplini, avu loc o foarte însemnată schimbare, în procedeurile luptei economice. Se năvălea pe un pămînt vrăjmaș. Dacă năvălitorii ierau izbînditorî, iei nu se mai ret ăgeau după sfîrșitul campaniei. Cele cucerite se luau în stăpînire, învinșii ierau goniți din locuințele lor, șpre a fi ocupate de cătră învingători, învingătorii puneau mîna pe păminturi, fie pentru u le cultiva iei direct, fie pentru a le face să fie cultivate prin sclavi. De unde luară naștere o mulțime de relații foarte complexe. învinsul putea să fie redus la o sclavie complectă, să devie un simplu animal. Putea să i se lase să se bucure de o parte din bunurile mobiliare și imobiliare, cerîndu-i-se în sch’mb anumite servicii. De unde luară naștere formele cele mai variate de stăpînirea pămîntului. învinsul, putea să dee stăpinului o parte din re­ coltă, pentru pămintul de care iera lăsat să se bucure sau să-i lucreze un număr oare-care de zile, sau să-i plătească o arendă în bani... Acestea fură urmările cucerire! economice. Cît despre mijloacele cari trebuiră să se întrebuințeze, pentru a ajunge aici, fură de asemenea foarte variate. Au putut să fie masacrați toți învinșii, pană ]a unul, punîndu-se stăpînirs pe bunurile lor imobiliare. Au putut să fie ma­ sacrați numai acei cari împotriveau o opunere sau de la care se aștepta o opunere, cruțîndu-se numaîfemeile și copiii, cari deveneau sclavi. Au putut să lie goniți în­ vinșii din vechea lor patrie și nevoiți să emigreze. Sau au putut să fie siliți să se stabilească pe un pămînt, înfățoșind condiții mai puțin priincioase de cît cel vec-hiu. REVISTA IDEEÎ Asemenea transplantări fură pe rînd, generale și n țialc. Cînd învinsul părea mai puțin de temut î destul a se face să emigreze elementele cele mai burătoare, lăsînd locului populațiile mai supuse .ll‘* feliu, în 1784, Irokejii, fură siliți să părăsească Pp silvania, în 1836, Chirokii și Seminolii, fură strămutai din Georgia și Alabama, dincolo de Misisipi. Istori . ne da o mulțime de pilde de asemenea deplasări fo*4 țațe, cari au fost practicate de către toate popoare/* Fără a isgoni pe locuitori, învingătorul putea să le con’ fîște simplu o parte sau totalitatea bunurilor l0* Ceea-ce făcu, în Anglia, Vilhelm cuceritorul. r* Toate răsboaele, cari au avut ca țintă apropriere bunurilor mobiliare sau imobiliare ale unui popor, sînt speculații economice. Ca atare, iele cuprind toate elementele necesare producere!: antreprenorul, sau șeful militar, care a conceput ideea expediției, și mijloacele capitalul, sau utilajul militar și aprovizionarea neapă’ rată pentru campanie, în sfîrșit munca, silința fie­ cărui soldat. învinsul opune o rezistență cu atît mai puternică, cu cît sacrificiul ce i se impune după că­ dere ie mai mare. Această rezistență ajunge la cuhne ducă învinsul voește să fie masacrat pănă la cel in urmă om. Firește că pericolul întreprindere! crește, cu cît învinsul opune o rezistență nuri mare. Prin ur­ mare, o speculație militară, poate fi mai avantngioasă ducă se mulțumește a se cere de la învins mai puțin sacrificiu. Considerațiea aceasta a îndulcit foarte mult, în cur­ sul vreme!, cruzimea razboaelor economice. Cînd so­ cietățile omenești ocupară pănrinturi mai întinse, cînd iele se alcătueau dintr’un număr mai mare de inși, sînt unele cari cuprind astă-zi sute de milioane, cînd instituțiile deveniri mai perfecte și mai stabile și cînd cohesiunea socială deveni mai puternică, învingăto­ rului îi fu cu neputință să-și aproprie toate bunurile mobiliare și imobiliare ale învinsului. învingătorul se mulțumi cu cîte-va avantagii, mai lesne de dobîndit, bună oară cu un tribut, cu dreptul esclusiv de a vinde o marfă sau de a face un serviciu plătit, în scurt cu oare-cari monopoluri și privilegii. J. Novicow. BOALA MIZERIEI CÎNTECUL URE! Izbîndă bună, izbîndă buna. Străbateți munți Și op», îndreptîndu-vă spre senin. D ițî sărutarea (lin urmii credincioasei voastre soții și apucați-oă sabiea credin­ cioasă. Cit timp mina nu m se va j/reface in ptdberf, leu trebuc să siringă puternic spada. Ani iubit îndestul, j voim acum să urîm. Nu dragostea ie ceea ce ne ponte salva, nu dragostea ne va putea desrobi. Ură, grăbește a-țl rosti puh‘cata din urină, grăbește a ne sfărîma lanțurile, ură. Și, Pr6" tutindenl unde mai răsuflă tiran?, fă să-i zdrobim. A»* iubit îndestul, voim acum să urîm. Cel ce mai are într’însul o inimă, să nu o b'SO 91 bată de cit de ură. Pretutindeni sînt îndestule uscatar > ; sa ne nutrească, să ne mărească focul. Voi, toți, n'ați părăsit cauza libertății, cintați pe toate cărăruc‘ Ați iubit îndestul, deprindeți-vă acum să urîți. ~ t Luptați fără curmare în contra tiraniei de pe pun111!,' ■și ura voastră va fi mai sfîntă de cît ne le iubirea. timp mîna nu ni se va preface în pulbere, iea trebms strîngă puternic spada. Am iubit îndestul, voim aCl1 să urîm. După q. HerWEOH Sorina. Doi copii vin pe lume tot într’aceea-și zi, tot într’acela-și ceas. Tot într’acela-șî timp își’scot cel din­ tâi țipăfc în murele concert de plînsete omenești. Sta­ rea civilă le poartă aceea-și dată inițială. Și, ’ieatu-î pe-amîndoi, culcați în leagănele lor, gata s’adoarmă dnborîți de-aceea-și obosalâ. Să ne apropiem puțin’ dacă vreți, de aceste fragede și mititele ființî, să le observăm cele dintâi mișcări ale pieptului, care aspira și dă afară aerul, regulat, să le numărăm bătălie ininieiși să cercăm, ca ursitoarele, să prezicem, fie-cureea soarta ce i-o rezervă viitorul. Acești copii, nu înfățișază privire! celui care-i exa­ minează nici o deosebire vădită. Iei sînt într’atît de asemănători, în cît n’am putea să-i deosebim nici de cum, dacă nu ne-ar veni în sprijin vestmîntul ce-i aco­ pere, care nu ie numai o etichetă a fie-cărui, ci ie și uni­ forma clarei sociale ce le deschide rîndurile.Să aibă oare măcar vre-o deosebire care scapă vedetei și care tre­ buie căutată în constituțiea lor interioară sau în in­ timitatea structurei lor ? De loc. Fisiologia, întrebată în privința aceasta, afirmă, din potrivă, deplina lor egalitate, fisiologia care a fost martora infirmitaței origine! amîndurora, care a constatat necurmat aceea­ și identitate în alcătuirea lor moleculară și în funcțio­ narea organelor lor. Logicește, sîntem conduși, ast-feliu, a crede, cum ca, acestor copilași, atît de asemănători în toiul, ce s’au născut într’acela-și ceas, acela-ș! ceas le va însemna, în viitor, moartea. Ne închipuim, cum-că, veniți îm­ preună pe lume, tot împreună vor și.pleco, cum-că limba pendulului, care scandează timpul, le datorește ainîndurorn acela-ș! număr de oscilări. Cu toate astea nu ie de loc așa. Condițiile naștere! lor, le-a însemnat din capul locului, data cînd va muri fie-care. Unul ie născut într’un palat din mahalaua boerească, într’un lux, într’un bielșug din cele mai nepomenite. De (a cele dintăi dureri ale mamei, s’a trimes după savantul mamoș cel mai în vază, a cărui docta asis­ tență și ilustru renume nu costă mai puțin de cît o mie de lei. Slugile, sînt la post, gata la cele mai mici porunci. Camerierele, grăbite, aleargă svelte pe covoarele de Smirna și pregătesc cu mare rivnă, scufiea împodobită cu broderii, festoane și panglici, ce aștepta de mult, într’o mobilă scumpă. Leagănul, căp­ tușit ca o cutioară de juvaeruri, îe pus la îndămînă de cine știe cînd, și, pe cînd copilul ie culcat în iei, iear marna, palidă și slăbită, zîmbește ușurel în dantelele iei, tatăl, vesel, de acea veselie liniștită și plină de asigu­ rare, proprie bogăției, anunță rudelor și prietenilm cari nu și sosit, gata să aducă felicitări, anunță fericita naștere a acestui nou vlăstar al clasei stăpînitoare. Celalalt, din potrivă, ie născut, hăt. departe, într’o mahala păcătoasă, într’un bordeiu. De-cum s’au arătat muncile facere!, lăsînd în grija unei îndueșetoare ve­ cine, femeea zăcîndă, cuprinsă de dureri, tatăl a aler6at, aproape gol, cum a apucat, să caute moașa ma­ halalei, a cărei tăbliță, prost zugrăvită, abiea se poate distinge la colțul unei străzi, a alergat, să caute yre-un hmt medic de mahala, vre-un proletar al medicinal, ce-și huce vieața printre nenorociți, nenorocit și ici. CoPflul, venit pe lume, de bine de rău, ie înfășat intr un scutec de pînză, rupt dintr’o fustă veche a mamei, și ’e culcat în obicinuita covată, pusă la îndămma, de cîte-va zile, într’un colț al cocioabei. In cama*e Wg, frig strașnic sub coperișul bătut de p oae, jehuza tremurîndă ie învălită cu tonte cele cîte-va ț°aje ce are, copilul ie învelit și iei c’un petec de Vellntă, ieară bărbatul, și înduioșat și trist, își pune, 149 ca un stîngaciu, mintenașul în spate. «Sărmanii oa­ meni, sărman micuț.», îngînă medicul, departîndu-se de acest focar de mizerie. Și cugetarea i se închee cu trista vorbă : «încă un răzvrătit». Cel dintâi va crește și progresa, forte, de sănăta­ tea care se clrîeamă bogăție. Și, cînd va fi de patru­ zeci' de ani, în puterea vrîsteî, ajuns în culmea fericireî omnnești, al doilea, șubred din leagăn, îmbătrînit înainte de vreme, simțind apăsîndu-i asupra ca­ pului, greu, anii pe cari i-a socotit după supărările și necazurile ce-a îndurat, se va sânge, în urma unei boule grozave, de cure a zăcut chiar de cînd s’ă năs­ cut, boală care se chieamă: Bo du Mizeriei. H. Napias. RUBEZAHL Ce bine-mi pare, prind să ’nverzasca cărările, Uite o viorica. Ce~ minunat, zise un biet copil de țesător, care se furișa din casă, îndreptindu-se spre pădure și ducînd în spinare o legătura de pînză. Acoleu-i locul, am să încerc. «Rubezahl»! Dacă m’a auzi, n’are să-nu fie frică și am să mă uit drept în ochi-i: dînsul nu-i rău. Am să-mi pun legătura de pînză pe stîncn asta. I-o bucată întreagă, foarte frumoasă. Nu mi-i rușine cu dînsa. Nu țese ni­ meni în sat o alta mai frumoasă. Dar nu mai vine. Sn mai aștept. «Rubezahl»! Tot nimica. Am venit în pădure ca să ne scape din nevoe. Mama i-așa de galbenă la față. In toată casa nu-i nici o bucățică de pîne. Tata a plecat la tîrg, înjurînd. Are să găsească iei oare vre-un mușteriu? leu am să-mî încerc norocul cu Rubezahl. Dar unde întîrziază oare atît? «Rubezahl»! Odinioară a ajutat atîți nenorociți. Bunica mi a po­ vestit adesea. Știu bine, dînsul ie bun pentru lumea sărmană, pe care o apasă mizeriea. Am alergat acolea, vesel, cu o bucată de pînză, drept măsurată. Nu vreu să cer de pomană, vreu să vînd. Dar nu mai vine. «Rubezahl» 1 De i-a plăcea bucata asta, poate-a mai cere și al­ tele, lucru ce mi-ar veni la socoteală strașnic. Avem destule acasă, tot atît de frumoase. Tel are să le îee pe toate, pănă la una. Atuncea am să scot și pe cele ce au fost puse amanet. Ce fericire. «Rubezahl»! «Rubezahl»! Și am să întru vesel, în căsuța noastră, strigînd: «Tată, iaca parale». Și tata n’are să mai înjure și n’are să moi zică: «leu nu țes pentru voi de cit cămașa mizeriei». Și mama are să zimbească și dînsa din nou șt are sa ne gătească mîncare bună. Și frățiorii miei, cum au să miri zburde. Dar vie, vie o dată. «Rubezahl»! «Rubezahl»! Așa strigă copilul de treisprezece ani. Dînsul stă neclintit, pe loc, galben, aproape sa cadă diu picioare, strigînd mereu, înse strigînd în vrn. Din cînd în cînd, un corb străbate singur peste cuprinsul ce-1 stăpînește bătrînul duh. Copilul stă tot neclintit. Dînsul așteaptă, clipă cu clipa, până se lasă negurile peste vale. Atunci, mușeîndu-ș! buzele, încet, mai strigă o dată, oftînd: «Rubezahl»! După aceea, tăcut și tremurînd, latâ făgașul în care se afla și se întoarce cu legătura-I de pînză spre săraciea căminului. Dînsul se odihnește adesea pe pietrile acoperite de mușchiu, zdrobit de greutatea sarcinei sale. leu cred că tatăl va țese, în curînd, pentru bietu-i copil, nu numai cămașa mizeriei, ci chiar giul­ giul de moarte: «Rubezahl». Freiligrath. �REVISTA IDEEf 150 O bună dispoziție Primesc de la camaradul A. Birnbaum, din țarii, scț isoa rea ce public mai la rate. 0 public pcntru-ca ricșa din Tea disposițica unui om de a se interesa de lucruri și tic a țaca ce-va serios. Poale sluji de pildă. P.M. Camarade, Sînt sigur, că nu vă veți mira de aceasta intrare în vorbă cu un om pe care nu-1 cunosc încă per­ sonal. N’nm nevoe de introduceri pentru ca sa faceți cunoștința mea. leu pe a D-tale am fucut-o, prm ideile ce a-’ți exprimat in .Revista Ideeb, pe caro am cetit-o în timpul sederel mele hi Paiis. Acolo, iun fost la Școala Normala Orientală si am avut de camarazi cunoștinți de ale D-tale: pe Rabinovici, un scurt timp, un an de zile, si pe Jliger, până la sfârșit. Și, după ce fui biue inițiat în cugetările noastre de vieață și de bme, întâlnii «Revista IdeeI». Ce mulțărcit ful atunci, ce bucu­ rie simții. Ceasuri întregi remăneam s’o cetesc.^ Bucuriea mea fu cu atît mai mare, cu cît constatai că Ie singura scriere bună și folositoare ce se elaborează în România, scriere pe’ care o datorăm unul camarad sau unor camarazi de-al noștri. Vă declar, că «Re­ vista IdeeI'.’, nu numai că nu-și găsește păreche în Ro­ mânia, ceea-ce nu ie de mirare, dar nici în Franța nu ieste o revistă superioară iei, prin filosofica, prin since­ ritatea, prin dezinteresarea-!. Camarade, după_o ședere de vre-o trei ani la Paris, am revenit în țară și’ mii găsesc, astâ-zî, în acest tîrgușor, ca directorul’școalei mixte, isr.-rom. Am părăsit băncile scoale!, pe cari puteam să mai rămîu cel puțin un an, pentru-că-ml iera sete de o acțiune mai energică, mai dătătoare de vieață. Dar și acuma tot teoriea pre­ domina în ocupațiile mele. Cu greu am reușit să for­ mez un club de lectură, la care vin cunoștinți de-ale mele și prietenii pe care am reușit să mi-i fac. Bani de la 'iei încă nu voiu sa cer, pentru cumpărarea de cărți, de frică să nu mă păiasască. Clubul le la școa­ lă, în odaea mea chiar. Mi-am adus din Paris cărți din literatura noastră, pentru vre-o 70 de franci. Dar cine afară de mine și de vre-un alt tânăr le va ceti? Totul ce fac ceilalți ie că cetesc cite-o broșură, un pa­ saj frumos dintr’o carte, cîte-un articol din «T. N.» pe care-1 primesc feu și li-1 traduc. Dar asta nu ajunge. Trebue și cărți romanești, reviste. Trimeteți mî, pentru aceasta, o lista amănunțită de broșurile și curțile ce se găsesc de vânzare la D-ta. In acela-șl timp, vă rog, de-a face vre-o donație, dacă vă ieste cu putință, cu vre-o carte sau vre-o revistă. Cît privește «Revista Idee!?, trimetiți-mi-o și considerați-mă ca abonat, Trimete-ți-ml în acela-șl timp și numerile apărute până acuma, din anul acesta. Banii,’ îndată ce primesc salarul lunar, îi trimet. Va rog, să luați precauțiuni la expediarea revistei, cît și la acea a pachetului. Revista, dacă s’ar putea pune într’alt jurnal. In fine, cum crezi D-ta mai bine. Aici sînt absolut liber. Nu depind nici de comunitate, nici de opiniea publică. Sînt numit aici de cătră Alianța Universală și leu redigez programul, orînduesc studiile, fac toate. ’ Nimeni n’are a-mi spune ce-va. Vă rog, scrieți-ml ce curți didactice mal conforme.cu ideile noastre cunoașteți și care- să fie aprobate de Minister. Cărțile lasă să fie în scoală. Acuma, modul cum voiu preda leu ie cu totul deosebit. Examene, copiii miel, nu vor avea a depune. Tind, camarade, cum le o școală mixtă, să aplic unele din ideile mele asupra coeducațiunel. Dar am multe greutăți de întimpinat. Aș dori, camarade, să mal cetesc cîte ce-va din scrie­ rile D-tale. Colecțiea «Mișcărei Sociale» si a «Revistei laeel? din anul trecut, cît mii va costa? costa ? ’ Trimeteți-mi Trimeteți-mî «Icoane din norod», de Neagu. Oare aș putea colabora cu cîte ce-va la «Revista IdeeI» ? Ruspunde-inl la aceasta, camarade. Aș dori, in acela-si timp, să știu cum stă Revista: cîți lectori are, si altele. Și dacă în București mai sint camarazi cari s’ă iacă întruniri, cari să lucreze mal serios. As dori, după aceasta, să corespund cu unii din Iei. Sper ’în sprijinul D-tale. O strîngere de mina cordială. Al D-tale, A. Birnbaum. Răscoalajrampilor Se știe cum-că sub numele de trampi se înț.rl nenorociți! cari n’au altă meserie de cât aceea d e cutreera drumurile de la un oraș la altul, Ul)(jP u dată cu căderea nopței, aleargă de se grămădesc’i° poarta așezămintelor așa numite icork fmuse. La ' Ja se deschide, se face cercetarea și sînt lusați seim?1 Pe urmă se desbracă și fac cîte o bae. Li se ®‘ niforma Uniuneu, trențele lor fiind puse să se desin' fecteze, li se dă opt uncii de pîne și^ o pintă de fie^ tură, așa numită gruel. După care, sânt închiși întp' sală comună, unde, pe un pat păcătos, pe-un pa^ chingi sau pe o mână de pae, sint găzduiți o noapte în schimbul unei munci, care constă în sfărâmare fle’ pietre sau facere de cîlți, muncă ce-i ține u doua zi pană pe-aproape de amiază, cînd, după ce li se da 0 mîncare tot așa de măsurată ca și cea din ajun> jse îuapoesc trențele si li se dă drumul. Duminica ierau lăsați să plece de vreme, fără să li se nuii ceară munca obicinuită. Sâmbăta, iera iearu-și ziua bine-cuvîntată a trampilor. Iei aveau adăpostul și cele două rânduri de mîncare, gratis. Parlamentul găsi că prea sînt favorizați nenorociți! aceștia. Jei decretă cum-că săracii de pasaj, casual paupers, pri­ miți Sâmbăta în vagrand-ward, cartierul vagabonzi­ lor’, să fie reținuți pană Luni, să-și facă munca reglementară. într’o Duminică ierau în vagrand-wardul Uniune! din Croydon, sudul Londrei, ierau vre-o patru-zeci de oa­ meni și clopotul de la work house suna vesel de deș­ teptare. Trampii, culcați unul lângă altul, de-alungulși de-a picioarele, pe doua, rînduri de paturi, făcute din pânză legată la capete de patru drugi de fier, fixați în lung, tremurau sub vechile și roasele lor velinți. Un gardian deschisese, de-afară, ferestrele de sus și aerul rece al dimineței pătrundea în sală, făcând să tre­ mure ceata golanilor. Clopotul suna mereu. Cîți-va sămuiră curn-că ar vrea să se scoale, dibuindu-și hai­ nele, ca și cînd ar fi uitat cum-că le-au fost luate în ajun pentru desinfectare și că nu au la îndămâna de cît cămașa de pînză groasă, ce li s’a dat de către administrație. Iei se întinseră din nou sub velințele lor, căutând să adoarmă din nou, ascultînd flaconrea orfanelor Uniune!, înveselite de sosirea Duminicei, o flecărire care se auzea ca un ciripit de păsări, de la un dormitor din partea opusă a wardului. Peste un ceas, clopotul sună de masă. Trecu ca la un sfert de ceas de adâncă tăcere, apoi se auziră în curie pașii săracilor, ieșiți sa se încălzească o leuca 1» soare, pană să se împaxtă mîncarea. Clopotul suna ieara-și, și cetatea aceasta, de două mii de suflete, iera tăcută ca un mormânt. Cu toate acestea truniph ierau deștepțiși stomachul le chiorăea cumplit, răugainisit cum iera din ajun. Dînșii căscau, aproape s»-V desfacă fălcile, cînd, către ceasurile zece, intră un gardian, urmat de patru săraci, aducând un cazan cu fiertură, străchini și linguri. „ s — Gentlemen, strigă ironic gardianul, să ya 1 plîngeți, aveți sii fiți serviți la pat, ca lorz i. asta te face să dorești să te faci vagabond. am să-mi părăsesc și ieu slujba și plec cu voi la clrUI : Gardianul ridea, săracii rîdeau, râdeau asemenea ș trampii cari-șî cerura trențele. — Nu-i trebuință de nădragi, să poți să-ți îuipl’ niistU' burta, răspunse gardianul. Neîncinși aveți sa iți mai bine. Și trampii, așezîndu-se, cu picioarele încruciș ai dou» sub velinți, gardianul trecu, de-nlnngul celor rânduri de p.Auri, supraveghind impăițirea. De fie' REVISTA TDEEl care cîte o strachină din fiertura apoasa. Servitorii împârteau tuturora ezact, nici mai mult nici mai ’ uțin,’ sa nu se plângă nimeni. Timp de cîte-va miSute se mizi, nu zic 'gomotul fălcilor, căci nu iera nimic de mestecat, nu se auzi de cît zgomotul gurilor hămesite, cari horpăeau cu lăcomie o zeamă limpede. Cînd străchinele fură golite, rase și în sfirdt linse ca și degetele șt'lingurile, cei patru să­ raci le strânseră și gardianul, închizând ușa, zise tra ju­ nilor noapte bună. 1 _ Dar hainele, strigară trampii. __ Dragii miei, a-zi ie Duminică. Și fiind-că a-zi nu lucrați și nu sînteți destul de bine puși ca să vă duceți la biserică, să vă înfățoșați înaintea lui Dum­ nezeu, Și fiind-că aiurea, administrația n’are de gînd sfi vă dee de cheltueală ca să petreceți, a găsit nemerit și mult mai economic să nu vă dee hainele. Stînd culcați, nu vă tociți încălțările și vă și odih­ nit! de oboseala săptămînei. Alt-feliu nu veți mai fi buni dimineață să sfărîmați pietre și să porniți după masă la drum. __ Somn bun. _ Nu ne mai ieste somn, vrem hainele. Dar gardianul, în loc de. alt răspuns, închise ușa, facînd să scarție cheea în broască, ceea ce păru mai limpede de cît^ori-ce răspuns mai lung prin graiu. Trampii n’avura ce face și se hotărîră să-și mistuiască mîncarea, dormind. Peste un cens se deșteptară de o dată, cu toții, ca și cînd le-ar fi sunat o trîinbiță la urechi. Cu toate astea iei nu auziseră nimic. Dar, prin fereastra deschisă, venea de la bucătăriea vecină un miros foarte gustos. Iera de la mîncarea săracilor de Duminică, ce se scotea de prin tingiri. Ochii li se deschiseră mari, ci acei ai pisicilor cari trebaluesc prin cămara, pe cînd, cu nările lor um­ flate, sorbeau mirosna mîncărei. O clipă li se părură că au să iee și dînșii parte la ospăț. Gardianul de alt-feliu îi făcea să nădăjduiască. Și așteptară în pat, abiea ținîndu-și suflarea. Trecu înse un ceas, trecu două, și, în cele din urmă, li se stinse ori-ce nădejde, cu itîta mai mult cu cît clopotul plictisitor se apucă sii sune năbădăios de predică. Atuncea, într’un glas, se apucară să strige, sa strige cît le lua gura. Alte strigăte ascuțite și furioase răspunseră. Ierau strigă­ tele trampelor, închise într’o sală de-nlăturî, în nu­ măr de vre-o două-zeci, și cari, silite și iele să doarmă, mirosind aburii poftitori cari veneau de. la bucătărie, nu-și aflau locul. — Ei, ce-i băețî, zise gardianul, întrînd ca o vije­ lie la iei. Nu sînteți mulțumiți de cocoleală ? Uitați se vede că black hole ie la doi pași de aici. Fiți cu­ minți, iepurașilor, știți că labușcănu se mănîncă iahnie. Gardianul numea iahnie, terciuîala cec le-o da în loc de mîncare. Trampii cari simțiseră înse mirosul celeilalte iahnii, se indignară și mai tare și se apu­ cară să strige: ~~ Hainele! Vrem hainele! Din mijlocul gălăgie!, se ridicară înse și alte glasuri: Pine, mîncare. După care porniră să strige cu toții, cît ce puteau: . Fiind-că sîntem opriți fără voe, să fim măcar trațaț.i ca sftraciî< R Fine, mîncare. „ . ■Ț1 de au, îmbătîndu-se la ideea că ar fi putut sa ne atațl și iej ca sarilcij rînd, dîndu-li-se pine și ^care de-a lor. Și sărind jos din paturi, înconjuram Lf-^rdian, strigînd și gesticulând. Pe jumătate gol, cu lor •>! pîr!lte’ brăzdate, acoperite cu stigmatele vițiisî J?enei’ice și ale veche! și nesfârșitei mizerii, tineri * bătrto. hatrînî, cu bărbile încâlcite și frunțile le zbârcite, cu 151 cămășile ce jucau pe scheletele lor uscate, cu ochii holbați, ca gperiați parcă de propriea lor furie, bă­ gată în boale pe gardian, care, pentru o clipă âsi pierdu sîngele-i rece. ’ — Prieteni, îngînă iei, prieteni... Dariei, închizând ușa, îl împinseră în mijlocul salei, grămădindu-se în .jurul lui, amenînțîndu-1 și strigînd la dînsul ca niște turbați: «Mîncare bună sau hainele, mîncare bună sau hainele», pe cînd lovituri pu­ ternice zguduiau ușa de la sala femeilor, cari strigau : — Sâ-1 jupim, să-l jupim,deschideți, deschideți... Zgomotul clopotului de la work hoase și carilionul unei biserici din apropiere, împiedic-a ca tumultul să străbată în afară de zidurile v.igrand-wardnluî. Mai punând lipsa unei părți din personal, plecată Dumi­ nica în oraș, și ducerea celeilalte părți la capela, se esplică cum a putut să se petreacă o asemenea scenă. îngrămădirea din jurul gardianului făcîndu-se tot mai mare, cei mai aproape de dînsul, ca să nu cadă, fura nevoiți să se sprijine de iei. De atins nu îndrăsnise încă nimenea să-l atingă. De-o dată, înse, îl apasară yre-o zece mîni, ceea-ce îl înfurie cumplit. In fața indignare!, îi trecu zăpăceala dintâi: «Ce, un ofițer al parohiei, să îndure atingerea murdara a unor vagabonzi, a unor nemernici? Și, lovind cu picioarele și cu pumnii, căută șa-și facă drum cătră ușa. Mare și puternic. cum iera, fie-eare lovitură ce da făcea minuni. Picioarele goale trosneau sub ciobotoaele lui potcovite. Iar în urma îndămînatecelor lui lovituri, ochii se învinețeau, nasurile se turteau, fălcile se strâmbau. Și dăi și dai. In pielea săracului si poate ori și cît lovi, ca într’un cap de turc: ie tot atît de plăcut. La rândul lor, îns<>, se înfuriată și trampii și prinseră și iei a lovi. Când sîngele curge din. nas, cînd sar măselele din gură și cînd se umflă ochiul, respectul de autoritate se duce dracului. Robii își ridicară capul, cîniî bătuți se repeziră și mușcară; Zdrobit de numărul lor și de ploaea de lovituri, gar­ dianul căzu la pământ, târând cu sine vre-o patrucinci luptători: «A, nemernicilor, urlă iei, turfaă de Prusaci... Patru-zeci pe unul. Ne mai pomenit». De la războiul franco-german, cauza izbîndei Prusiei ră­ măsese proverbială la poporul englez... 0 grămadă hidoasă se agita de-asupra acestui om, și toți, care mai de care, îl loveau, huiduindu-l sălbatec, și înăbușindu-i glasul, care striga zadarnic: help, help, murder: ajutor, ajutor, ucigașii. In sala vecină, femeile, auzind galăgiea și arzînd 'le dorința de a se. amesteca și iele în vnlmășeală, își zdrobeau pumnii în ușă, îndoindu-șî strigătele lor furioase. — Deschideți o data, deschideți. Voim să facem din pîelea-î, un Irish stew. Se smulseră cheile de la gardian și se dădu dru­ mul femeilor. Dintru’ntai, acestea nu intrară. Chib­ zuite, fiindu-le frică, stăteau de se uitau. Ierau aproape trei ceasuri, soarele de iearnă, arnncîndu-și razele prin ferestrele de sus, lumina grămada^ jucîndu-sc pe golătatea trampilor. O hârcă bătrâna, a că­ rei față tăbăcită de cei șeizecî de ani de alergătură pe drumuri, sămăna cu scoarța cărților vechi, în­ drăzni cea dintâi. Părul iei încîlcit, în care, cine știe de cîți ani, nu pătrunsese un dinte de pieptene, se­ măna cu șuvițele de cîlți, pe cari, poate de patruzeci de ani, administrațiea săracilor o silea, în fie-eare di­ mineață, să le desfacă, cu unghiile, din odgoanele ve-lu, de’la corăbiile britanice. înmărmurită și cum liindu-î frică și iei, dînsa privi cît-va,dar, văzând grămada despuinților, sub care abien sufla dușmanul, porni într’un ho­ hot de rîs și se4năpusti și dinSa, zbierând. După iea nă- * �152 REVISTA IDEEl pădiră si celelalte, vre-o două zeci aproape, de toate vîrstele,’ deja fetița de opt uni, agățata de poala masei, pana la tnrtorița fără de nici un in e in gură, ca sibila lui Panzoust. Și cu torțele, fete, mei, matroane, babe, arse de soaie, bătute e vmturi, pătrunse de ploile ce biciuesc bălăriile de^ pe drumiVri,și neuscate încă bine de adierile vin ului, cu toate astea pline de putere și sănătate, ar.itind, in pofida oboselelor și zilelor fără pine, de sub bluza albastră din work house, singura haina ce aveau, o piele albă si sănătoasă, cu toatele, turbate, se apu­ cară de mînă și încinseră o horă amețitoare. La priveliștea aceasta, bărbații își ui tara necazul. Dînșii se ridicară, pentru a se prinde și dmșn la danț, și, timp de < îte-va minute, în jurul gardianu­ lui, întins la pămînt, aproape fără suflare, se invirti o horă nebună, de vrăjitoare și strigoi, cu sucituri, răscăcarări, schimonosiri, obscenități, cu apucături de ducă-se pe pustii, ca într’o noapte de sabat, pe cînd, de la capela din work house veneau răsunetele orgei și cîntecile pe nas ale săracilor, par’că să ție isonul acestei petreceri diaboleștî. In sfîrșit, abîea mai putînd răsufla, ațîțați de reci­ proca lor golătate, împinși de desfrînare, țapi și ca­ pre, tăbărîră, clae peste grămadă, în toate colțurile, amesteeîndu-se într’o promiscuitate hidoasă. Zăpăcit și cu privirea rătăcită, cinstitul gardian asistă la scena asta, ne mai pomenită. Dînsul se ridică într’un cot. cătînd să-si vie în fire. Cercînd să se ridice, o babă slo­ bodă, ce rămăsese neocupată, îl văzu și dădu de veste. Femeile se năpustiră asupra-i. — Acum ie rîndul să fie-al nostru, strigară iele. Să-l ducem la noi. Trebuie să iea și dînsul parte la chef. Și, care de cap, care de mini, care de picioare, iele tărîră pe reprezentantul ordine! în sala lor, închizînd ușa și gonind pe bărbații ce se țineau de iele, rîzînd, voind să vadă și ir! ce-avea să se petreacă. — Pe lucru, zise bătrina cu părul încîlcit. Ie rîn­ dul tinerelor mis. Ciuguliți-l, găinușele maică!, ciu­ guliți-] și morgă să se pfingă pe urmă ]a papa governo, dacă-i dă mîna. Și, pe cînd două matroane vînjoase îl țineau țapăn de mîni și de picioare, două vlajgance de vre-o două­ zeci, două-zeci și cinci de ani, îl desbrăcară pe jumătate. Iei se împotrivea din toate puterile, se sucea, se vîrcolea, vărsa sudori, se sbătea strașnic, dînd cu capul, cu coatele, să scape de răzîlicul acestor desfrînate, să înlăture atingerea lor. Inse, ca niște caracatițe, acestea îl ștrîngeau, se acățau de iei, cu poalele cămeșilor ridicate, întmzîndu-se, ca niște bacante bete, descoperindu-șî cărnurile lor foarte curate, fiind-că în vagrand-ivard ierau îndatorate să facă zilnic bae, se cramponau, se lipeau de membrele lui, muncindu-1. Doborît de lupta cu bărbații, redus acum la neputință de toate aceste puteri unite, gardianul, căruea doar rreerul singur îi mai rămăsese liber, chiemă în ajutor, ca o evocare antidiabolică, chiemă icoana nevestei sale, o demnă nnstresses Pinch. virtute înverșunată și aspră, și icoana fetelor sale, micele mis Pinch, mielu­ șele sfioase, și, nebun de indignare și de rușine strigă : — Ticăloaselor, vînat de pușcărie. Să tratați asa un ofițer al parochiei, un funcționar cu leafă și numit după merit de prea cinstiți! vestrymeni. Să tratați asa un tată de familie... Shocking. Inse drumețele rîdeau, sau, mai degrabă, nu-1 as­ cultau, aceste omide de mărăcini. lele-și vedeau de treabă. Aceste ploșniț.i de taverne, îl mușcau. Aceste sugătoare de sînge, îl istoveau cu încetul, aceste • lupoaice nesățioase de carne bărbătească. Dîi sul sim­ țea cum i se pierde mintea, i se slăbesc puterile, pu­ terile sale de gardian virtuos. P — Ajutor, ajutor... — Stai, stai, are să-ți vie ajutor îndată. Si-o fetișcană de vre-o opt-spre-zece-doUg ani, echipată ca de războiu, cu un sîn de doică deză si cu niște buci de eapă normandă, în'iîJ!-^ Bliicher la Waterloo, pentru a da lovitura dâ & u lea se întinse peste iei, astupîndu-i gura cu — E, canărelul mieu, gardianul ininu-î mel'nU' ca o scroafă junghietă. Taci, taci, nu vrem cern nici un rău, din potrivă, drăguțule. Auzi tii în capelă, glasul săracilor? Iți cîntă cheful Cu »C?lfl> de drumul mare. Și noi nici nu sîntem atît. de ” de mărăcinii din crînguii. Dacă trențele ne sînt n € și murdare și pielea de pe fețele noastre arsă, trun?îe ne prețuesc tot ca și cele ale ladilor. Ia te uftă î? femeiușcă mi ți-1 strîngea în brațe. Iear strigătul ce • ■ după aceea din două-zecl de guri, vesti învin?»/1 bărbatului. După ce, furios și rușinat, își drese neorînduiala j. brăcâmintei, conformîndu-se regulei scrise în loc reservat pentru bărbați de către decenta numr? palitate:* Please adjust your dress befare leavino femeile ii strigară, rizîn I: «Du-te de te plînge, acinn»’ A doua zi, după munca obicinuită, trampii șj trampele plecară fără de nici o supărare, în drumul lor. Iear trecătorul, inirar,, putu să le audă hohotele de rîs, de-a lungul șanțurilor și tufelor de pe marginea drumului De pe acolea am auzit și ieu istoriea aceasta, pentru că nici overseersii, nici mașterul Workhousr.ini, nici polițiea din Croydon, nici ofițerii Uniuneî, n’au aflat nici o dată nimic despre răscoala trampilor. H. France. Abonați Achitați URMARE DE LA NO. 4 Șl 7 București: Dr. X. Urbeanu, Const. Hurtnuzachi, Cri.it. Tunmlcsr.it, D. Voinor, G. Ignat, I, Biilăncsctt, I. M. Nurcii,! Stefihiescit,L, Mihuilescu, Mafeiii Corbcscu, M. D. Cliinilescv, Miliiatle h'iculescu, Osias Safir, Tacite Policrut, K. C. Drancu, F. Nicolesctt. Argeș: Ion H. Rădulcscu, S. Gartcnberg: Pitești, /oii'/'î Vasilcscu • Corbenî. Bacău : D-ra Alina Tisscscu, Chiriac Dragoinir; Grozrștf. Botoșani: Dr. A. Cithănescu, Ion P. Darie. Brăila: StSnescu Elcfteric, Victor Stefănescu. Buzeu : Diacon T. Popcscu. Caracal: C. lonescu. Covurlui: N. Nechita: BereștL Dîmbovița: N. Sâvulcscu: Lucieni. A’. Popeștii: Boteșli. DiAyJI.Labil, Al. Popesc «.Craiova./jr.Corfrrf.’Siliștea CrucriGalați: T. Aburci. Gorj : Gh. Popcscu : Tismana. . .. Ialomița: I. Georgescu: Grindu. D-ra Vasiltii: Arn'ij?^ • Iași: A. D. Atanasiu, B. Brandntarck, Bcnjaptcn 'H.-ji D-ra Einkclstein, Goldncr-Giordano, Gh. Mttșoiu, nesett, J, Apostol, I. Horga, I. NaftoloricT, Dr. . Muscel: St. I. Goilor: Leorilenî. C. l'ocăncscit: B-"Je« Neamț: V. Pică. Budeștii-Ghicui. ., Prahova: D-ra Eiifrosina Diinitriu: Cerașu-Sla«lu Victoria Papazolu: Vălenii' de Munte. Putna: FI. Iflimcscu: Vidra. V. Marca: Mera. Roman: D. Rohugcr, Spira Hasnaș. R.-Sărat: D-na Cornelia Pclla^ r l{">ăiwii'’ Slatina : D-ra Eugenia Constantincami, D-na Zoc .(.7j. Suceava -, N. Vcisclbcrg: Fălticeni. J. Birnbaitnn G. I, Nicolcscu: Mălinl-Stăuișoava. Tecuciu: Dr. Const. Petraqc. Vaslui.* I. Ncculuu: Coropceni. Berlin: Const. Buchncr. Paris : N. Vaschidc. Monroe, La. America : 0. Leibovitz. vor ține» lu plătii. (’rpdcm cil ubvnuțiî noștri, rcuu.J in urmă i o datorie de conștiință sa so-acbitu cit, mai curinu. REVISTA JDEEf 153 înțelegerea pentru vieață călcînd erarhiea muncei, pentru a-ș! urmări fie-care satisfacerile egoiste, înjosind toate instituțiile, ptntru Lipsiți d? orî ce mijloace, atît de apărare precum a nu visa de cît prefaceri și prefaceri, văzurăm izbucsi de atac, în prada tuturor intemperiilor, oamenii n’ar nind, din toate părțile, tot soiul de dușmănii, și-am fi putut să-și înfrunte nici o dată primejdiile si greu­ fost aduși, cu chipul acesta, să credem sincer că lupta tățile origine!, dacă ar fi stăruit să se lupte mereu pentru vieață ar fi o necesitate a existenței. între dînșii. Daca ne coborîm pană ]a locuitorul caver­ Prin înțelegerea lor, oamenii și-au învins toate greu­ nelor sau al comunelor lacustre, dacă vizităm pe cei tățile obîrșiei, au supus o mulțime de puteri naturale mai cruzi sălbateci din Africa Centrală, ne dăm sama precum și stăvili omenești. Dînșii și-aii inaugurat pro­ că pretutindeni siguranța vieței oamenilor și înlesni­ gresul, au întemeiat civilizațiile. Și, tot prin înțele­ rile existenței lor sînt expresiea strict ezactă a înțe­ gerea lor, se conservară, cu toate luptele lor exte­ legere! ce au izbutit a întexneea între dînșii. Pretu­ rioare și intestine. In căderea lor morală și intelectuală, tindeni unde această înțelegere piere din sînul familiei dînșiiau proclamat lupta tuturora în contra tuturor.Dar sau al tribului, la popoarele primitive ca și în statele numai prin organizarea forțelor lor militare au izbutit civilizate, pretutindeni unde lupta pentru vieață pre­ să-și apere siguranța, numai prin organizarea lor ad­ cumpănește, omul devine ienră-și un animal, ca în cele ministrativă au izbutit să-și păstreze relațiile, și numai măi depărtate timpuri ale istoriei. Cînd unele spirite alcătuind tot soiul de asociații au izbutit să susție superficiale sînt pe de o parte lovite de grozăviea luptele întreprinse de unii contra altora. Ambițiosul lăzboaelor, de luptele de clase, iear pe alta văd pănă cel mai egoist nu parvine de cît dacă găsește mij­ și în raporturile cele mai pacînice ale oamenilor opu­ locul să se facă înțeles. Cel mai necinstit negustor, nerea intereselor lor, aceste spirite nu văd de cît < ^aca nvere> trebuie să se înțeleagă cu altul. Po­ partea exterioară a faptelor, fără să pătrundă pănă la liticianul cel mai m-rușinat, ca să-și creeze nn partid, adevărata lor condiție de existență. ie nev; i să facă făgăduell, profesii de crerlință. Cu înțelegerea pentru vieață ie pentru omenire marele toții, pentru a izbuti, trebuie să pue la o laltă cu rincipiu de forță și de progres. De îndată ce înce- interesele lor și interesele altora. Chiar ca să facă aza înțelegerea aceasta, lupta începe, nemiloasă, rău, oamenii trebuie să se înțeleagă și să se pue de acord. Lupta pentru existență ie legea animalelor: cea a ergînd pănă la exterminare, cînd combatanții n’ajung le fie lehamite de atîta războiu, să facă pace. Să umanităței ie înțelegerea pentru vieață. Numai punîn“ acă pace. Dar oare o fieară după ce s’a mîncut cu du-ne din acest punct de vedere, putem ajunge la o Ita, face cu dînsa pace ? Dacă lupta pentru vieață adevărată soluție. Noi ne bucurăm de toate afccțiile r constitui legea existenței umane, oamenii nu s’ar ce le simțnn pentru alții, și ne folosim de toate si­ fi putut ridica din neputința și din mizeriea lor pri­ lințele ce alții fac pentru noi din afecție. De ase­ mitivă, ar fi rămas ca fiarele. înțelegerea pentru vieață menea pătimim de toate neajunsurile ce ne fac alții, și nu-i numai taina tuturor forțelor și tuturor progrese­ alții sufăr de toate relele ce le pricinuim. Ie absurd nuci ici. de a voi să judecăm despre bunătatea sau răutatea lor onienirei, ie chiar condițiea de existență a omenire!. lumeb după propriea noastră stare mintală. Această Putem deplînge dușmăniile cari separă pe indivizi* i opunerile ce di muză Statele, animozitățile cari ridică, stare ieste urmarea sănătăței fizice care ne-a fost trans­ cari răscoală națiile. Fără o înțelegere adîncă, aceste misă de către alții, a educației care ne-au dat-o alții, nații n’ar exista, fără comunitatea muncei nu s’ar fi a instrucției care ni s’a dat. Toate aceste efecte ale alcătuit clasele, și fără identitatea de interese chiar actelor și caracterelor altora, le concentrăm în opiniea dușmăniile și-ar pierde rațiunea de-a fi. Dar oamenii noastră individuală. Lumea ie, a-a dar, pentru fie-care, fac pe fie-care clipă experiența gradului de înțelegere bună sau rea, dureroasă sau plăcută, după educațieu și la care au ajuns, și, în toate împrejurările, particulare instrucțiea ce a primit fie-care, după rasa din care se uuurejurarue m sau publice, în toate împrejurările în rare care uunu-ss w în trage. Aeeutt rMit, fose, această educație, «ceusui inmai deplină, lupta ^'e, a“ste °Plnu Penale, smt rezultatul grastare să se ridice la o înțelegere î_;.’._ o.._ — ' k.‘ ar ii legea existenței oaie■"țelegere pe care au ajuns sa-1 staMeasea izbucnește, nu că lupta ar ii legea existenței oame­ dulul Qirm+hu se cp oamenii intre dmșn. Cu cit aceasta înțelegere crește, cu nilor, ci tocmai că nu ie. Statele națiile ta. Statale dispar, națnle 0(^enil()r se ^^„uj/iustrucțiea lor se sting, civilizațiile pier, și asta pentru cuvîntul că întinde, educațiea li se perfecționează, judecata li se oamenii n’au știut să-șî înăbușe dușmăniile, să-.și stîngă îmbunătățește. Cu cît, din contra, slăbește îațel gerea, neînțelegerile dintre dînșii. Și lupta ie o lege, dar nu judecata li se tulbură, educațiea și instrucțiea li se o lege de vieață, ci o lege de moarte, de. degradare vițiază, afecțiile li se slăbesc, și rasa li degenerează. pentru indivizi’în parte, de stingere pentru state, de De acolea urmează, că lumea ie precum o merită nimicire pentru popoare. Sub or!-ce formă s’ar înfă­ oamenii. Totul, în afară de îeî. ie fatalitate, necesitate. țoșa, lupta ie dureroasa și cruda consecință a nepu­ Nimica nu-i nici mai bun, nici mai rău. Nuiuai din tinței oamenilor de a urma adevărata lege a existenței om și prin om purcede binele și răul. Și, chipul omului lor : înțelegerea pentru vieață. ' - . .vi c,de a privi lumea în totalitatea iei, nu-i de cît rezulAceastă lege eternă ne stL r... . dm ‘^gan,. .<. stapinește fatul chi luî cum nierită. îel și semenii Ini, după înne urmărește pănă și în izbînzile pe cari le dimzile ne p țelegerca lor reciprocă, să fie pentru iei. Sălbatecii, în asupra semenilor noștri. Pricina viol" ' 5”nJ; £. pădurile lor vergine, la voea tuturor rigorilor vreme!, inilor săvîrsite ne urmărește pănă și chiar în uzul pe sufăr de foame și de sete, se dedau la revoltătoare rare ne închipuim a-1 face de izbînda noastrii. leata cruzimi, sînt supuși la înfricoșeri și superstiții fură de (-e lege, nu cea a luptei, ie nemiloasă, hind'^n lvft ’t nici o noimă. Lumea ie pentru iei precum o merită, Expresiea ezactă si absolută a naturii și înțelegere! după înțelegerea ce au izbutit a întemeea între iei omenești. Cît. despre credința ce avem că lupta pentru spre a învinge greutățile existenței. V1eață, transportată din lumea naturala, ie fatala in Popoarele civilizate au ajuns la îndestulare și bo­ «latiile oamenilor si ar putea să le. reguleze purtarea, găție, mulțumită înțelegere! lor. Mulțămita acestei în­ credința asta nu ie 'de cît un trist simptom al adîncei țelegeri, afecțiile și plăcerile loi s’au înmulțit la neJtărî de dezorganizare socială și de neînțelegere mu- sfîrșit. Dar, dacă sălbatecul se lasă în prada unor în care am căzut. Rupînd toate legaturile nte- răzbunări sîngerouse pentru a-și satisface resentimentectuale, pentru a ne lăsa în prada a mu de paradoxe, i �REVISTA IDEEI 154 REVISt,\. idee! tele, omul civilizat va savîrși atîtea revoltătoare ne­ dreptăți pentru a-și satisface egoismul. Inse, și răzbu­ nările ca și nedreptățile ca și buna stare și bogățiea, ca și lipsa și mizeriea, vor fi expreșiea riguroasă a gra­ dului de înțelegere pe care și unii și alții vor fi știut să-1 atingă. Și pretutindeni, omenirea va trăi precum va merita. Legea aceasta ie absolută. Iea sa întinde pănă și la speranțele și iluziile noastre. Fie-care din astea își va avea efectele iei, și fie-care va fi urmarea familiei din care ne vom trage, urmarea educației care vom fi primit, a cunoștințelor reale ce le vom poseda. Nu-i nici o nedreptate acolea, ie înse binele și răul, precum vor fi știut să-1 merite oamenii... Cînd ne vom da oare samă, că omul ie care face binele, iei care face răul, ca dacă lumea ar putea fi pentru om alta de cît o face iei, dinsul n’ar fi nici mai bun, nici mai rău, iei nu ar fi de loc. Th. Funk-Brentano. DEZERTORUL —... Și nu ți-i dor ție de loc de-acasă, măi Apostol. — Și dacă mi-i dor, ce să fac... Cum să nu-mi fie. De bună samă că mi se topește inima de dor, cînd mă gîndesc la surioarele mele, rămase singure pe lume, fără de nici un sprijin, fără de nici o mîngîere, lăsate ’n mini străine... — Păi, n’ai părinți? — Am avut și ieu, dar taica a murit, sărmanul, de cum m’a luat pe mine în oaste și mamă n’am de mult. — Oi fi rămas de țîță, se vede. — Ba am apucat-o, sărmana. M’a alăptat, m’a cres­ cut și cînd ieram flăcăiandru a prins a-i ieși niște pete roșii pe trup, vre-o doi ani de-a rîndul. Și vezi d-ta, dintr'asta venea de i se usca pielea și i se jupuia, ca solzii. — Și nu s’a mai lecuit ? — Aș. — Și-a murit? — Nu. — Păi, atunci? — Din ce i-o fi venit, din vis, din ce, ieu îeu nu știu, că într’o bună noapte a ieșit din casă și nu s’a mai întors. — Și n’ați mai aflat de dînsa, de- loc ? — Ba nu. A doua zi ne-am pomenit, c’o aduc niște oameni... moartă. — Taci, măi. — Păi. Zicea c’a dat de iea îea într’o fîntînă a lor. — Ferească sfîntul... —... Măi Apostol, cum ți-a venit ție să dezertezi, măi. Nu iera mai bine să fi stat acolo și-apoi te-ai fi dus și tu la tine acasă și n’ai fi mai rătăcit prin munte, lătrat de cînii stînilor. — Ce stai tu de vorbeși, Ioane. Parca n’ai minte, zău. — Oare, să fi fost așa de rău în armată, măi? — Iei... — Mai stai,, rogu-te, mai stai o leacă, să mai abat oile încoace și-apoi nu te-01 mai slăbi, pănă nu mi-i povesti lot. — Cînd am intrat întăea-și dată pe poarta cazărmei, parcă se prăbuși cerul pe mine, nu alta. Ian auzi aco­ lea. Trei ani, trei ani de zile, măi, nu mai puțin, să stai tu departe de lume și fără nici un sprijin, să nn-ți mai auză urechile cuvînt de mîngăere, ci pururea po­ runci. Ți-î greu, ți-i amar sa stai slugă un an, că se chieamâ că iei leafă, darămite trei ani de zile să nu mai fii tu stupîn pe tino, ci pururea tăvălit ca o 0- bieală... și vrerea ta, și sufletul tău sănuți-1 raa-nimeni, nimeni în samă. Uha, mi se cutremură s:1 le° ma trupul. Am fost dat Iu o companie. Acolea n*01’' am ieu să simt amarul vieței de rob din cazarmă^8* Acolea, încotro te ’ntorcea!, dai numai de stă^°Căprarii, sergenții, majorul și ofițerii, toți te ’nh?111’' toți te bateau pentru ori-ce nimica, își făceau rî,' toții de tine, ca de-o bătae de joc. Uite, vezi ti? milă de oaea ceea, celor de la cazarmă de oara înse, ba. In fața lor, măi, nu mai iești om, s’a hotW Iest! ca o roată, ce vor s’o învîrteasca în care nn » le ’place. C-ai fi avînd și tu voință, c-ai fi avînd gi f inimă ’n tine să simți, lor prea puțin le pasă. S’amtuit, te țin ca pe-o batjocură și pace bună. n* — Și ce lucrați voi toată ziua acolo, măi Apostol 5 — Ce să lucrezi, bre. Ne deștepta din zori, ne pu neam ranița ’n spate, luam pușca pe umăr, ne puneau pe două rînduri, știi cum pui boii la jug, și, păn^ prînz, ne sucea la dreapta, ne ’nvîrtea la stingă, ne mai puneau să stăm drepți și vai de mămulica celui ce-ar fi mișcat. — Și de ce așa ? — De. Ziceau că, militarul atunci se chieamă ca-î militar, cînd știe să stee cît mai neclintit lu comanda de drepți. «Sa’nu clipiri nici din ochi, că vine colonela.. mamelor voastre». Așa ne zicea căpitanul, cînd se âpropiea colonelul. Și stăm așa înlemniți. Apoi, mai duceam pușca de pe umăr la picior, de la picior la umăr, mai ochiam așa ’n vînt. Și-ar fi fost ușor, să fac! toate astea din capul tău, că ce lucru ma’re-i,8e cerea, înse, să le faci ca o mașină, cu mișcări tăete și ca bătut în pămînt. Și cui greșea «mișcarea», ser­ gentul de la spate îi rupea junghetura gîtului cu pum­ nii. Și iac’așa, în toate zilele. Nu-i doar vre-o munca de samă, dar te’ndobitocește, bre, îți stînge ori-ce vlagă în tine, mănuindu-te ca pe-o unealtă, batjocorindu-ți tot ce mai ai și tu mai drag, mai sfînt pe lume... La oaste, măi Ioane, n’ai crezămînt la nimica. Să vezi. Ne pomenim într’una din zile, că ne face maiorul in­ specție. Și, dă, s’a ’ntîmplat să găsească păduchi la vre-o zece din noi. Apoi de-acoleu, să te ții băete, că se sfîrșise cu noi. Nu lipsea zi, nu lipsea sară, să nu ni se găsească vre-un cusur, ca să aibă prilej că­ prarii și sergenții să ne batjocorească și să ne bata ca pe niște tâlhari. Și unde ne mai pomenim, măi bă­ ete, că într’o sară întră majoru beat în cameră și cere lista celor «cu păduchi». Ne-a chiemat unu cîte unu, după listă, ne-a lungit jos și ne-a dat cîte două-zeci de laturi de sabie, pe trupul gol. Ceilalți, ce-or fi pătimit nu știu, dar atîta țin minte că ieu m’am po­ menit într’un lac de apă. Se vede că leșinasem din bătae și mă trezise udîndu-mă cu apă. Am stat după asta vre-o două săptămîiri și mai bine în spital, pana să-mi viu în fire, și am scuipat multă vreme sînge. — Și de ce va bătu calicul acela așa de crunt, măi Apostol. — De ce. Zicea că de ce-am avut păduchi. Păi, cum dracii nu-i avea, cînd rufa ta ți-o speli numai în apa rece, și-ți dă ori ba săpun, și cînd trupul nuți-lp®? curați cum trebuie. Și chiar săpun cînd îți dă, tot de­ geaba. Că domnul sergent vrea să-i speli, domnul ca; prar asemeni și tot din porțiea ta, și vremea trece rufele tale abiea ce ai răgaz să ți le moi o leaca •» iacă că sună teoriea, alt început de chin. — La teorie ce vă ’nvața, măi Apostol? ..» — D’apoi multe tot spălau căprarii și ser=> din gură, dar cine să le mai țină minte. Doar nuiera gîndul numai la iei. — Și n’ai prins nimica? — Ba da. Pe cît mi-aduc aminte, ne tot bătea 155 nlll că oastea-i pavăza țărei împotriva «pornirilor din taîca-i rău bolnav. Am Ieșit la căpitan să-mi dee dru­ "fără ȘÎ a dezordinilor dinăuntru». mul cîte-va zile, cu să mă duc să-1 văd. a_ Adică cum, că nu pricep cum vine asta. '— Și ți-a dat? _ Să vezi, ca ne lămurea. Adică, ne zicea, vra să — Aș. Mi-a spus, ca să și moară, tot nu-mi dă dru­ riefi, că os111?” sîut _dat0P 9a apere hotarele țărei îm­ mul. Zicea că sînt recrut și trebuie să stau sa ’nvaț potriva națiilor streine și în aceea-și vreme s’aducă la instrucție, nu să mă plimb pe-acasă. Parcă-i ardea lupunere pe băștinașii, cari, firește, simțindu-se prea cui-va de plimbare. ymrrumațî de dările și legile țărei, s’ar răscula. — Auzi acolea, ce inimă de cine. Păi, să știu îeu - Tot nu pricep. că trăiesc așa cu scutarul nostru, măi, dar m’aș arunca __ Iei, uite, măi. Adică, dacă lui taică-tău, lui taica după stînca ceea, ori i-aș crăpa lui capul. Că noi sîn: la toți oamenii din sat, ar vrea preceptorul, să li tem tovarăși, cu dragoste legați între noi, devălmașî Le vitele și tot avutul, ori dacă boierii i-ar tot în- pe toate turmele, cîte le-avem, și n’atîrnfim unul de jrreuea cu angaralele lor și oamenii noștri n’ar vroi altul, cura n’atîrnă căprioarele între iele și totu-șî tră­ să se se supună la astea, atuncea ieu, tu și toți cari am iesc la o laltă. Ne întovărășim mai cîte mulți, nu ca g ostași, să mergem după comanda ofițerilor și să-i să ne facem unii stăpîni și alții slugi, ci ca să ne ago­ silim a se supune, lăsîndu-se de bună voe să fie je- nisim mai cu lesnire hrana de toate zilele. Și dacă ce­ fuițî; Iear c‘nd oam®nîi noștri tot ar mai stărui în vre­ lui mai vrîsnic dintre noi îi zicem scutar și se pare rile lor, noi să-i străpungem cu baioneta și să-i cul- c’ar fi mai marele nostru, asta-i numai o părere. Fa­ cinn la pămînt cu gloanțe. cem ast-feliu, pentru-că mai avem de-a face și cu lu­ __ Și, la adică vorbind, cine-ar face treaba asta? mea cealaltă și ieaî deprinsă urît. Vrea să se înțe­ _Păi, dacă te prostește cu toate ticăloșiile, atît leagă c’un cap și pace bună, nu-i deprinsă cu tovăamar de vreme, prin cazărmi, stîngînd ori-ce simțire rășiea. Dar iea întreabă-1 pe. scutar, face ce-va pană (lin tine, întuneeîndu-ți mintea și făcîndu-te vită, să nu ne sfătuim cu toții la o laltă? Feritu-l-a sfîntul. mergi mînat de stăpîni, uite te duci și faci și nele­ In afară de noi ie mai mare, dur întie noi tovarăș giuiri de astea, ucigînd lume nevinovată, după placul de-o potrivă. După cura spui tu, înse, în cazarma stăpiailor. Pentru-că, știi tu, mai Ioane, care ie talis- ceea-i zăpăceală curată, măi. Ce vietăți s’ar mai stă­ manul cel mai bun în oaste? pîni așa de hain și dușmănește între iele? Uite oițele, — De unde. cît de bine se ’ngăduesc. Intre dînsele nici o stăpî— Ti l-oi spune.. .Ci-că-i «disciplina». nire. Care cum vrea merge, care cum vrea paște. Și, — de mai ie și aceea? ian aruncă-ți ochii colo pe culmea dealului. Vezi sto­ — După cît am învățat de la teorie, ci-că-i supu­ lul cela de.porumbei? nerea oarbă a inferiorului, a soldatului, cătră supe­ — Ii văd. riori, către mai marii lor. — Privește-Î bine. Oare să aibă stăpîni, iei dintre — Și-ar fi atît de. proști soldați!, să se ’ndobito- iei?.. De feliu, Apostol. Pentru-că-i știu de mititei. cească’ pănă ’ntr’atîta? S’adună și iei, că li-i drag așa, pentru că, mă gîndesc — Uite că sîut, că-i înfricoșază, măi, nu de alta. Pen­ la noi, le-ar fi tare gru răzlețiți, atît întru a-și căuta tru c-au făurit iei legi, ușa feliu, că, cel ce nu ascultă hrana, cît și de-a se apăra de păsările răpitoare. Tot poruncile superiorului, pușcăriea-1 mănîncă, și, une-ori, așa fac și cerbii și găinușile, mă rog, mai toate pa­ mai marii, pe un atare au chiar și dreptul să-1 osîu- sările și dobitoacele ce știu cum că-și duc traiul prin pădurile de făget și de brad. S’adună, se întovără­ dească la moarte. șesc, uu nu ca osă se asuprească între iele, nu, ci din— Mă miram și ieu. Tot auziam zicîudu-se, că în șese, .... plăr._ petrivă, și ducă mai cu ușurință traiul. Și adică, ziua de a-zi merg feciorii la oaste din buna lor potrivă, să-și arcautd, să fie oamenii mai răi șisă nu poată trăi fără cere și nu mai ie ca odinioară să-iprinză cu 2?. fi? ’ , , . wstăpîni . - ? De și auzeam că-s tare mîndri de asta. Cînd colo, după bună samă c’ar putea, măi Apostol. 0 pilda sîntem cît văd, se duc de frică, nu de plăcere, vaidedînșii. — leu nu văd ca și tine, măi Iot ne, dar dacăi ne— De frică, sărăcuții. au încălicaț mai marii, ce-î de făcut? ’ n « ____ -_____ , —iîiîs 1a-mi mă­ — ni-Trintiții la pămînt... OJ-kî Stăî. n,,+ Du-te3 O? și nwnrl prinde-mi — Păi bine măi, ce feliii de temei aș pune ieu pe tine, cînd aș ști că m’asculți, nu că“ așa socotești "tu garul și încalecă-1. Dacă te-o cam simți că vrai să-1 de bine, ci de teamă? Nu m’aș teme ieu, oare, pe necăjești, apoi să fii tu cît de voinic, că te-aruncă toc­ ___ și ______ J iei inima ’n mai în dumbrava ceea, din spate. Faceți și voi ca toată clipa, cv’o„ dată o dată o_ să-ți '* ’, cu stăpîuii și cu mai marii voștri, daca vroiți dinți, ori mi-i m: - simți Lî cînd-va --J — mai slab și mi-i răpune dînsul, să va bucurați în bună pace de vieața voastră. de-a binele ? — Bune vorbe, ai, Ioane, dar dacă n’ai. cu cine face ? — Se vede că de una ca asta i_... s’au. temut și călăii, — Atît amar de lume și ci-că n’are cu cine. Sfapentru-ca, să vezi tu, măi Ioane, au alcătuit așa feliu tuiți-vă și voi între voi, pentru-că numai din sfat pur­ lucrurile, în cît soldați! să se teamă unul do altul și să se spioneze. De aceea făcut-au atîtea grade prin­ cede lumina și buna înțelegere... Iei, și tu ce-aî făcut tre soldați, să scoată din rîndul lor pa unii, cari, mă­ dacă n’a vrut căpitanul să-ți dee drumul? — Ce să fac. Am plecat fără voe. guliți de galoane, să fie iscoade ofițerești. Pe lingă — Biue-ai făcut. "sta s’a mai făcut obiceiul, ca leaturile, după vechi­ — Și, cu chin și amar, m’am dus păun acasă, în mea lor, să se socotească mai mare unul de cît altul, Ctt să fie cît mai învrăjbiți soldați! între, iei, si nu se vre-o săptămînă. Dar taica murise de vre-o patru zile. — încaltea, ai apucat să-l mai vezi? P^ută uni. De-astu-i stăpînesc și-ischingiuesc cum vreau. — Doar țarina mormăitului. II îngropase. — Ira, măi Apostol, cînd aș ști ieu c’ar vrea cine— Sărmanul flăcău... Și te-ai mai întors înapoi ? a> să-mî pne călcâiul după ceafa asta, păî, sărăcuț — Nu zici c’abiea sosisem și primarul a și trimes 7 ‘naica lui, de-aș ști de bine, că mă sting și ieu un străjer, să mă ridice. 0 dată cu dînsul, dar nici suflet nu i-aș mai lașa. — Ce mai avea cu tine și cinele ăsta. Uite-așa-i în armată. — Ii bătuse telegraful de Ir regiment, pre cum Atunci mă mir, că nu pleacă de-acolo cu toții, c’am dezertat. — Iei, dar știi că au bune lanțuri, să vă stapîn„p'' toate astea, bătaea majorului tot nu mă făc a Sa plec. Dar primesc într’o zi^vestea de-acasa, ca ească, stăpînii. �156 REVISTA IDEEÎ — M’a dus străierul pană In primărie, și am fost închis într’o cameră, după ce-și făcu primarul gustul eu mine, batiocorindu-mă. Am păzit și ieu» J*Jse’ -»1 rînd simții c’a rămas numai străjerii! in primărie, am sărit pe-o fereastră. Ani fugit și m’am ascuns în po­ dul surei la noi, sub niște foi de porumb. Strajerul, înse, a zărit c’ain fugit și s’a dus la primar și l-a spus. N’am stat mult sub foi și numai ce-aud gălă­ gie de oameni prin ograda casei și pe-aldo surorile mele plîngînd. Le înjura primarul, să spue unde sînt. Mi se rupea rărunchii în mine, măi Ioane, de plînsuj lor si-mi venea să sar din loc, să iau un par, sa ina lăpăd asupra cînelui, care nu se îndura de niște bie­ te fete orfane. — Și-au dat de tine ? — Au căutat iei mult-, prin casă, peste tot. S au urcat și în pod, au răscolit iei foile și de o dată nu dăduse de mine. Dar, numai ce-aud gura primarului, zicînd către străjer: Da ’n colțul cela n’ai cercetat, măi Gîrneața, ian caută. Acolea ieram ieu și m’au gă­ sit M’au legat și m’au dus ca pe-un tîlhar la pri­ mărie... Sărmanele surorile mele, nu le iera de-ajuns jalea lui taica, mai trebueau sa-și mai amărească su­ fletul și pentrn mine... Dar, ce ieram ieu de vină. Ve­ nisem doar să-mi văd părintele. N’am cerut voe, de ce numi s’a dat? Ce, dacă se chieama, că ieram mi­ litar, ieu nu mai aveam inimă ’n mine, nu muî pur­ tam dorul nimărui, ieram singur pe lume ?... Și cum mă mai arde și cum mă mai frige colea la inimă, do­ rul surorilor mele, că mult au mai rămas iele fără de nici un sprijin și mult au mai rămas străine și sin­ gure în lume...' Frate Ioane, fă-ți pomană, frate Ioane, și dă-mi una ’n cap, dă-mi să mor, să nu mă mai chinuească, să nu mă mai usuce dorul așa... — Sărmanul Apostol. — Și m’au dat, frățioare, cînii, pe mina unui jan­ darm, care, din sat și pană la tîrg, m’a dus tot într’o goana,' că iei iera călare, și i'eu pe jos, cu mînile le­ gate Ia spate și cu un ștreang după gît, legat de oblîncui șelei. Iear dacă oboseam, frate Ioane, și nu mai puteam merge la goana, se pleca cinele de pe cal și-mi da cu pumnul după ceafă, pană mă amețea. Și iear o lua la trap cu calul și ieu mergeam tot la goană, pană ce, în sfîrșit, istovit,’ ura căzut jos și am fost dus mai mult tîrîș. — Mai, dar afurisită inimă și la jandarm. — Așa, frate Ioane. Iei și de Ia târg m’a pus în tren și m’a pornit la regiment. Aș fi sărit, din tren, dar hoțul de jandarm mă priponise de piciorul unui scăunaș din vagon. Cînd m’a văzut căpitanul a doua zi, măiculița mea, voea să mă mănînce nu alta. înjura de s’aprindea cerul și sbiera ca o fiară, că de ce să-i fac companiea lui de ocară, să dezertez. Șî da și cu dreapta și cu stinge, de mă năucise de tot. Am’ mai stat cit am mai stat, apoi m’au judecat, dîndu-mi trei luni de închisoare. într’o zi, ne-a scos, din închisoare, că doar ieram mai mulțî, și, cu pază bună, am fost îrimeși la un crîng, în marginea orașului, să tăiem niște lemne. Ieu m’am tot răslețit, m’am tot lăslețit, pană m’am depărtat de cîrd. M’am ascuns într’o vîlcea și noaptea mi-am luat drumul, cu ochii țintă la munte. M’or fi căutat mî mult, dar văd că nu mi-au dat de urmă. Și de-oi găsi șî leu niscai oameni de-ai lui D-zeu, pe la vre-o .‘•tînă, pe-aici, i-oi sluji cum oi putea mai bine, numai să mii primească între dînșii. — Lasă, măi Apostol, c’om merge disară la stîuă, sa ne sfătuim cu toții, și-oi stărui ieu, să te luăm în­ tre noi, că-i păcat și de tine, să mai cazi ieară-și în gmarele călăilor... Măi, Apostol, dar ieu, cu vorba noas­ tră am și uitat să te ’ntreb, ai mîncat tu ce-va a-zi, măi? — De vrei să mă crezi, frate Ioane, de Vr zile numai cu burueni mă hrănesc. e'° trej — Și să nu-mi spui tu de loc. Ce om. iea , colo și desfă-o, că ie. o bucată de brînză și 1 HAZBOIUL ...Văzîndu-i facuți după acela-și chip și nsemn știindu-i opera aceluea-și creator, firește puteam după tonte datele umanităței si rațiune!, cuin-c“ ’ s’au întrunit de cît cu gînduri bune și să se înHk nu prietenește. ’ ea8« Nu trecu înse mult, și, spre marea noastră mir descoperirăm că întâlnirea și salutările lor îerau deni?' de-a fi prietenești. Iei ierau violent! și amenintăt0luînd poziție la fie-care demonstrație vrăjmașascîj mijlocul zgomotului de săbii și de încrucișări de sna i'0 Inse chiar pus în acesta stare de plîns, de crimă cruzime, omul arată că ie făcut pentru ce-va mai băn­ iei ie activ, ie înzestrat cu curagiu, c’o stăruință ne­ țărmurită, și are în primejdii o istețime mare. Aceste' trăsături de caracter, ar putea fi aplicate la întreprin. den mari. Iele sînt aplicate înse pentru a grăbi opera de distrugere, a doborî pe adversar, pentru a face se scurgă izvoarele vieței, pentru a împinge înainte valul îngrozitor al războiului. Nu trecu mai nimic și gloatele se și încăerară. Și auzirăm zăngănitul armelor, bubuitul tunului, zgomotul vălmășelei, strigătele de izbîndă, gemetele raniților și ale celor în agonie. De văzut nu se vedea nimic, pfarii de cîte-va linii învălmășite. Peste puțin fumul se ridică cu încetul, pierind, și, în lumina scînteetorului, dar bolnăviciosului soare, contemplarăm plaiul întreg acoperit de trupuri omenești: mulțime îerau moarte, iear celelalte sufereau cumplit de rănile ce aveau. Ducă am încerca să facem socoteala tuturor, singura înșirare ar mări doborîtoarea senzație pe care numai privirea tinde să o inspire. Pe cîmpul de batae de la Austerlitz, 20.000, pe cel de la Bautzen, 25.000, la Dresda, 30.000, la Borodino, 80.000. și așa mai departe. Cînd ne aruncăm privirea asupra cîmpului de batae acoperit de-atît amar de morți și răniți, nu ne poate cuprinde de cît mirarea și groaza, cu osebire cînd ne dăm samă, că luptătorii sînt copiii cei mai preferiți ai Domnului, care i-aîn­ vățat să se iubească unii pe alții. lentă ce, negreșit, simțește, uimit și abătut, cel ce-și aruncă privirea pe cîmpul de bătae. Iei simte cum-c» s’a săvârșit o crimă îngrozitoare și că această crima pleacă de unde-va. Iei ie înmărmurit și abiea poate să-și dee samă ce caracter să atribue omului, car® gădue sa fie împins în asemenna întreprinderi. Cu ton asteaiel nu se poate îndoi,cum-că efectul scenelor pe c» le are dinaintea ochilor ie micșorat de căti'ă Pr0Pț?' sale întinderi, întinderi micșorate prin vastitatea ° • Cel care cugetă la suferințele a 40—50.000 oameni, poate prea bine să du-șî prea dee sama suferințele unui singur individ din această ’niuț1^’ Dacă ar putea avea o idee limpede și deplină a ferințele fie-cărui ins din această mare mulțimi ar putea vedea lacrimile și agoniea fie-cărui ap șî ar putea, prin vre-un mijloc, să le adune total și să le pue în fața cugetărei, pe toate la 0 ce ce colosală sumă ar fi, ce neasemănată mizerietortură i s’ar umplea sufletul unui asemenea om-T, REVISTA IDEEi 167 ASALTUL de libertate. Acum a-țî devenit, roabe». După care, se trag de-o parte. Marea înmărmurește... Soarele străluce radios. Un vînt ușor adie. Marea Valurile bătrîne, puternice, se dau la fund, s’asc-ind ÎP liniștită. Corabiea alunecă lin pe valuri. înaintea Listră, nețărmurite întinderi. Vîslim cătră o stîncă în fundul mărei. Pe iele nu le mai trezește mama ■zdrobită, înse cu totul îndepărtată. Valurile isbesc cu furtuna și nici nu le maî chieamă tatăl vijelie. Numai valurile tinere, plutesc înainte, triste. Nu se „utere în zidul de pieatra și curg apoi voioase si fi­ mai aud cioturi, nici rîsuri pline de veselie. Chiar ere prin scorburile stîncei. sMarea nu poate s.i îndure stăvili», spune condu­ soarele privește trist la ținerile valuri, iear ceriul ie nourat si închis. cătorul inieu, un marinar bătrin .și plin de vlagă. Sătule de strînsu înlănțuire, ținerile valuri năvălesc, «Cită vreme să fie oare, de cînd ie stîncă asta atît .ie fărîmată», întrebaiu ieu, neputînd să-mi închipuiu asupra vrăjmașului, cu puteri întrunite, cu toate că se întâmplă cam rar. Rînd pe rîud se lovesc, de stîncile niiterea năvălitoare a cursului de apă, care a putut ascuțite. Dar nemișcat, nebiruit rărnîue zidul. Numai - fiirîme zidul acesta de stîncă. ? l«Socot că-i mult do atunci»..., răspunse gînditor ma­ un vaet dureros străbate prin văzduh. Ie vaelul de durere al luptătorilor pe moarte... rinarul. Nu cunoaști oare vechea poveste a marina­ Marea bocește... rilor, povestea luptei valurilor cu stîncile? Am să ți-o Vremea trece... povestec atunci». Se scurg tnulți ani... Ca și paserile din înălțimea cerului, așa de libere Valuri nenumărate iși sparg pieptul lor tînâr de au fost odinioară și valurile mărei. Cîntînd, le ador­ puternicile stînci. Și tot maî întunecos, tot mai poso­ mea mama lor, furtuna. Ierau ca niște veseli copii, morit se face împrejur... înamtînd departe, departe, fără răgaz și fără stăvili. Printre valuri isbucnește revolta. <Nu se poate să Un crunt tiran, invidios de soarta lor, hotărî înse dăinuească înainte așa. Și ceasul nostru trebuie să sune să le răpească libertatea, să nu mai stăpînească cu o dată. Vom aștepta, dar vrem să adunăm puteri». atîta mîndrie adâncurile mărei, să nu mai înfrunte Si ieară-și trece îndelungată vreme... npoi cu-ntîtft zgomot ceriul ulbiistru ’ji soarele frumos. Valurile tinere devin acum puternice, puternice de Și trimete, puternicul, slujitori credincioși. Aceștia tot și dîndu-și samă de puterile lor. Carierii aleargă smulg din adîncul pămîntului stîuci și li aruncă, ca în toate părțile, ca să deștepte pe adormițî la luptă, în contra stîncilor. Către adîncul mărei, spre valurile bănisipul, în valuri. Irîne, se îndreptează iei dintiu’ntăi. «Nu, nu», respund Gîlgăe marea. Valurile privesc voioase cum stîncile cad în adînc, acestea, «n’avem nici o putere, n’avem nici un îndemn cum se îngrămădesc și se încalecă una peste alta, și de luptă și de incăerare. Cum am putea noi oare să ne luptăm cu stîncile, cum să le biruim»? valurile desmieardă posomoritele stîuci. Trimeșii valurilor își văd de drum înainte, cătră Ce frumos, ce frumos, îngînă iele. Ne-au venit oas­ peți din adîncul pămîntului. Să ie urăm bună venire. mama furtună și tatăl vijelie. Iei cercetează multă Lăsați să răsune cintece vesele, de bucuroasă pri- vreme. Pe mare nu se află. Și dau de iei în peșterile mire. De-acuma are să fie frumos pe mare. Lăsați să din munți. «Bine v’am găsit, bătrânilor», strigă tri­ grăsune imnuri de veselie, prinos luminei și libertăței. meșii. «Lăsați strîmtoarea munților, venind la largul ...Și valurile tinere sînt pline de-o veselie mare,... mărei. Sfărîinați rușinoasele lanțuri, cari incătușazu Numai mama furtuna și tatăl vijelie întîmpină pe spiritul fraților noștri. Insuflat! vieață nouă și dor de libertate bătrînelor valuri. Strîngețî masele la o laltă oaspeți urlînd, inustrîndu-i cu priviri încruntate. lear stîncile cad, stîncă peste stîncă, fără curmare, și îndreptați-vă cu iele în contra stîncilor. Nouă nu ni-i în mare. Acum formează ziduri dese, prind a împie­ teamă de moarte și nu ne dăm înapoi de la luptă, pentru că ie în joc libertatea fraților noștri». dica cursul valurilor și le resping îndărăpt. Inima mamei furtuna prinde acum a bate puternic, Valurile sînt cuprinse de spaimă, și îngrozite privesc iear sîngele tatălui vijelie clocotește. Iei își aduc ala zidul înalt și negru. Pentru întăea dată le ie îm­ niinte de zilele frumose de odinioară și caută cu drag piedicat cursul lor liber. Sfioase, șovăind, iele înaintează. Iși sfarmă pieptul la tinerii trimeși. Și de pe nălțimele munților răsuna zgomotos, departe, peste nețărmuita mare, strigătul tînăr de stînci și cad gemînd îndărăpt... viu: «Venim, venim, venim. Să luptăm pentru liber­ Rece, rece, ie zidul, neînvins... tate, să cucerim libertatea. Deșteptați-vă puternice Se cutremură marea... Valurile luptă, șovăesc, cuprinse de fiori, și se sfarmă valuri, sculați-vâ, să zdrobiți lanțurile robiei». Puternic răsună strigătul acesta. Dînsul deșteaptă va­ de zidul întunecoaselor stînci. lurile adormite și face să întinerească valurile bătrîne, gePuî . ,._J ',ie. Și valurile seri- cu buourie ?i “c,nn îel8 ne indreaptă, clocotind, sTr,gaWpu “;spre p partea de unde Mama furtun"a' plîn"? iear tatăl vijelie se aruncă ^upra zidului întunecos. «Stînci blăstamate, cum puteți r«pi oare libertatea copiilor miei? N’ați fost și voi odini°ara libere și n’ați iubit și voi libertatea? Cum puteți °are să ne răpiți libertatea»? ‘Noi nu lucrăm din buna noastră voința», raspunîntunecoasele stînci. «Ce ni se poruncește, aceea lacem», adăogară, mormăind, iele, și privind posomorite 8Pre valuri. Urlă, mama furtuna și vîjie tatăl vijelie, peste mare, J^Părtășind, valurilor, în gemete și plînsej, aceasta trista veste: «Sărmanelor, au trecut timpurile de aur, ca plumbul, plutesc Genul se întuneca. Non grei, ct de-asupra mărei, strigătul răsună. De la Răsărit murei, cînd stngatul rust la Apus, din Miază-noapte în Miază-zi, năvălesc valu. ’îvțjși se înșiră în rînduri de batae. . Inima tinerilor valuri, cari se grămădesc cele dintâi la asalt, arde de aprinderea luptei. Străbate aerul un fulger. Tatăl vijelie aleargă în sprijinul mamei furtuna. «Sus scutul, sus scutul. Sau moarte, sauisbîndă», strigă dînșii puternic și se arunca asupra întunecosului zidi Stîncile se cutremură. Sc apropie acum și furtunoa­ sele valuri. Iele-s aproape, se isbesc cu pieptul de �158 REVISTA IDEEl stînci și cad apoi sîngerate, grămadă. lear sîngele lor, sînge de luptător fără sfială, stropește stîncele. «Dragi copiii-, strigă, geinind, mama fui tuna, au căzut cei dintâi și încă mulți vor cădea, dar trebuie sa nimicim acum dușmanul». Spumegă- marea. Luptători noi. vin, vin mereu,^ in locul celor căzuți... Ce îndrăzneți și ce puternici sint. Urlîud si vîjiind se aruncă asupra zidului întunecos, cad îndărăpt, se avîntă la luptă din nou, și, murind, îndeamnă pe frații lor la luptă. „ Stîncele sint neclintite încă. Totu-și, alte mulțimi, vin cu curaj, năvalnice, la luptă. Nenumărate și neînfrico­ șate sînt furioasele valuri. ~ ’ Marea se depărtează de la țermuri. Se leaga val de val. De mugete și zgomote văzduhul se cutremură. Puternici, vijelioși ca leii, înaintează, în locul tine­ rilor, bătrînii. Părul lor alb fîlfîește. întreg pămîntul se cutremură la asaltul în contra stincelor. Vine dimineața. O dimineață cenușie și nouroasu, si stîncile tot neclintite stau. Furtuna urlă mereu și va­ lurile se sparg și se pierd, zdrobindu-și pieptul de stînci. Cuprinși de groază, aleargă oamenii să vadă ce-i îndurerați, privesc pescarii moartea atîtor frumoase valuri. Li se strînge mima de atâta amară durere. Plîng întristați! oameni și se roagă lui D-zeu ca să grăbească sfîrșitul luptei și să den valurilor biruința. Și chiar tiranul, care a aruncat stîncile în mare, ieste cuprins de spaimă. Inima lui înmărmurită, tresare la vederea suferinței și morței atîtor valuri. Cu cîtă bucurie ar înlătura iei stîncile acum, să dee valurilor libertatea. Inse ie prea tîrziu. Acuma uu mai plîng, nu se mai roagă valurile. Prea multe din ale lor au căzut și ie prea dulce să răzbuni pe căzuți. Gata de jertfă, valurile înaintează mereu, călăuzite de strigătul puternic de luptă. Și-i hotărît: sau că izbînda ya fi a lor, sau marea le va fi la toate mormînt. Lupta durează înainte. Stîncile se cutremură de nă­ vălirea turbată a forțelor unite... Valurile obosesc, inse numai o clipă. Cad îndărăpt și năvălesc din nou, c’o furie nebună... Ie o învălmășală cumplită...Urlete, mugete, umplu văz­ duhul și par’că marea se înalță și se face una cu ceriul. Dar ieată că, de-o dată... la cel din urmă asalt, stîn­ cile nu mai pot, se sfarmă, se desprind, cad în bucăți și se prăvălesc în adînc, în mormîntul valurilor moarte, «înapoi, înapoi, cadavre rușinoase», strigă marea cătră stîncile prăvălite în adînc. «Acolea ie monuîntul va­ lurilor tinere, mormîntul luptătorilor pentru libertate». Și prăpastiea mărei se deschide și înghite, blestemînd, . întunecoasele stînci. Marea geme. A doborît puterea uriașă a inamicului, lear valurile curg vesele, întonînd imnuri luptătorilor căzuți, cari le-au cucerit libertatea. «Ferice de căzuți... Libertate celor în vieață»... Fermecat, ascultaiu frumoasa povestire.Și îneîntat pri­ veam valurile libere, pline de putere și' vieața. Deasupra-mi se întindea un ceriu albastru, iear înaintea-mi se întindea nețărmuita mare, scăldată în lumina soa­ relui de Mai. In depărtare răsună sgomotul variat al vieței de oraș răsună accentele pline de mulțumire ale celor sătui, răsună vîjîitul de cnut, răsună zangănitul de lanțuri și se aud gemete jalnice... ...Și presimțesc că departe, departe, în zarea albăs­ trie, se va deslănțui o furtună... Vai, oameni, ticăloși și mizerabili oameni. Din M. Gorki, de Jaques. Vestim po cetitorii noștitri, că am luat mături de a tiiraiiote, unora, pnn poștă, din lucrărilej co lo avem publicate. Răraîne, ca fle-caro sa ne tomnată. costul cuvenit, prin mandat: lu, Strada Epurllor. — București. REVISTA IDEEt TIRANIEA STATULUI Fiind-că Revoluțiea se anunță, ca ’ trebuind e «socială», cu alte cuvinte ca trebuind să echilih fle cele două declarații, declaruțiea drepturilor și j rațiea datoriilor, partidul revoluționar propriu Zl3\c a* buie să fie anarhist. Acesla trebuie sâ se declftre te' adversarul cutare! sau cutărei forme de Stat, h n1’1 versatul Statului chiar. Pentru-că, cine ziStat ’ privilegiu, mizerie, stăpînitori și stăpîniți, clase muitoare și clase desmoștenite, politică nu drepte?* coduri nu drepturi, cultură predomnitoare nu velini' armată nu apărate, lux la extrem și calicie hi extrem Pontifice, rege, președinte, director, dictator,... p, 5 Statul care împarte comunitatea în două tabere Si acolo unde împarte mai mult, sub un nume sau altul acolo domnește mai mult. împovărător pentru supuși, pizmuitor al vecinului Statul ie, în lăuntru, tiranie, războiu. In afară, sub cuvînt că ie organul ocrotire! intreeselor publice, lle. cesar, ievine despoetor și brutal. Și, sub cuvînt dea mănținea pa. ea printre cetățeni și~ între partide, ie| provoacă războae, mai mult sau mai puțin îndepărtata, Statul numește bunătate, supunerea: numește ordine, tăcerea : expauzie măcelul, civilizație prefăeătociea! Ca și Biserica, iei ie născut din ignoranța obștească, purcede din slăbăciunea mulțime!. Față cu oamenii adulți iei se manifestează drept ceea ce ie în reali­ tate : vrăjmașul cel mai vajnic al omului, de la naș­ tere pană la moarte. Ori-cîtă primejdie ar face să circule oamenii anar­ hiei, priinejdiea aceasta vi fi mai m că pururea de cît poverile Statului. Oamenii își dau bine șaina de asta, și cu toate că schimbind periodic forma Statului, iei constată că ie mutare chtellas : forma poate schimba volumul, iea nu ușurează povara. Această schimbare de formă, poate că ar putea să fie bună, fața de niște revindecărî speciale, înse cînd nu lupți pentru un drept, sau altul, pentru o datorie sau alta, ci pentru suma drepturilor și datoriilor, toate formele sînt neîndes­ tulătoare, și Statul ie mai pre jos de țintă. Anarhiștii lovesc cu osebire în St t. Iei nu voesc să se întoarcă de loc la teoriea lui Rousseau. Iei nil voesc să refacă natura, ci s’o interpreteze, fiind-că, după opiniea lor, ordinea firească ieste în anarhie. După cum se organizază moleculele între iele, prin legile afinităței și cohesiunei, tot așa oamenii nu au nici o nevoe de vre-o putere amăgitoare pentru a se susținea în societate. Și asta, tocmai fiind-că Suita, ieste un lucru de prisos, care devine omnivor. Daca oamenii ar fi lăsuț! în voea lor, fie-care ar apăra W’ teresele altora, apărîndu-și și interesele sale,’ acuma, fie-care trebuie să se apere de Stat. Cu^rU tocliet cusfodem? ■ i isCugetarea este anarhică și cătră anarhie tinde * toriea. Cugetarea fie-cărui om ie autonoma^ și astea toate cugetările fie-cărui om se organizaza' cugetare colectivă, care mișcă istoriea. Și im hie merge vădit istoriea, istovind vitalitatea bea și desvălind antinomiea inevitabilă dintre puterea . trală și libertatea omului. Ast-feliu, justificați b cît vreți, consacrați-1, transportând într’însul pe nezeul sustras Bisericei, faceți-1 guelf, gibelm, zan al papei sau partizan al cezarului, burghez, g0 cratic, monarhic, republican, constatarea urma cava impune pururea, cum-că ie un tiran, împotn ruea veți protesta necontenit în numele cugetar , numele ’nntureî. BqVI0; Oc peste ocean -‘Vcu'-l'ur/.-, s< iunH lno.jt Dragii Mușoiu, 159 bord și mii uitam la luxul nebun care Iera răspîndit în clasa I și a Il-a. Unde priveai cu ochii, vedeai numai matasu. Un miros de mîncdrurl gustoase se ruspindea pretutindeni. Treceau chelnerii cu mîncărurile pentru clasele prime. Mii cobor jos, sperînd că și nouă ni seva da o mîncare mal bună. De unde? Nici măcar a ze­ cea parte din cel cari plecaseră cu clasa a IlI-a nu au putut mînca din mîncarea ce se gătea pe vapor. Mie mi se făcea scîrbă cînd vedeam numai vasele. Niște vase de tinichea, ruginite. Fie-care pasager Iera dator să-si spele singur vasele și să meargă singur să-și lee de mîn­ care. Am minc.it tot timpul niște scrumbiîj pe cari le-am cumpărat de pe bord. In tot timpul călătoriei, aproape toată clasa a IH-a a fost bolnavă, dar nu de «boala de mare», ci de «boala de infecție». Dar șă încheiă. Am trecut drumul și înă aflu de două săptămini în New-York. Până acum nu m’am prea dus in multe locuri. Țotu-șl am fost la «Clubul Anarhist», ,m a,n întîlnit cu Heller și cu alții. Asemenea m’am intiluit cu un anume Finkelștein. Dînsul ml-a spus să-ți scriu ca să tnmeți cîte-va broșuri romanești, și anume: cite-va exemplare «Cum se explică Anarliistiî», cîte-va .,u ^Ciuma Religioasă», din ale lui Kropotfcin, în sfîrșit din^ acele ce socotești mal bine. Iei iți va trimete vre-o 25 de fr., pentru diferitele curți ce vrea să si le aducă. Mișcarea aice în New-York Ie escelentă. Intr’o altă scrisoare mai pe larg despre mișcarea din New-York. Acuma sînt arestați, Most, pentru articolul său xMord contra mord», Mc. Guin și Grossman, arestați la Paterson pentru niște cuviutârl pe care le-au ținut greviștilor de-acol°. S. Most. jn sfirșit mă aflu în New-York, după un voiaj de două păptăminl, un voiaj mizerabil m care am văzut pună unde me-rge netrebnieiea clasei stâpînitoare fața de cel ț,e care-l stăpinește. După ce stăpînitorii, prin feliul lor li,. u ne stăpînx, ne silesc să emigrăm de bi un loc la altul, depurtindu-ne ast-feliu de tot ce ne ieste mal drag, prieteni, rude, de ci te un colțișor cu amintiri plăcut? Sună ce ne fac sa plecam, cu speranța cu vom găsi o altă țară unde vom putea trăi mal liberi, dar unde, de­ sigur, găsim aceea-și robie, căci stăpînil au ocupat în­ treaga lume și înainte încă de a sosi în vre-un loc, scla­ vul, depărtat de caminu-I, ie așteptat de-un alt stăpîn să-l robească, zic, după ce ne fac mizerica aceasta, npol si pe drum cată, pre cit se poate, să ne despoae si să ue stoarcă. Voiajul de la București la New-York, costă 25(1 fr., sumă care-pentru un muncitor îe colosală. Căci, ca să cîștige un muncitor 250 fr. trebuie cel puțin sâ producă de 1000, ca >50 să întye în punga stăpinulul. EI bine, pentru suma de 250 fr.,ne-a tratat pe drum ca pe niște animale. In tren ne-a îngrămădit, că nici nu aveam loc să ne mișcăm. Am cerut să se mai adauge un vagon două, dar nici n’am fost ascultat. Iți poți încliipui ce plăcere am gustat, vreme de sase zile, într’o așa stnmtoare, trecind prin țările cele mai frumoase din Europa. In alte condiții, desigur că miar ii procurat o mare plăcere asemenea voiaj. Aș fi fost cu totul absorbit, observînd frumusețile natu’rel. Dar, în codițiile in care, mă aflam, puțin înn ardea mie de asemenea lucru. Adevăratul infern începu inse delaurcarea pe vapor, pe acest «iad plutitor», cum l’am bo­ p. /dușoiu și p .2osîn: Mișcarea , . , Socială, colecția complectă 5— tezat leu. Am plecat cu vaporul «La Touraine», care a- p./dușoiu: Revista IdecI, ddela n. 1-10, colecția complectă 5— parține «Companiei Generale Transatlantice», o compa­ Revista IdeeI, de la n.11-20, colecția complectă 5— nie franceză. Ie un vapor colosul. Ne aflam pe dînsul — Ce-I de făcut, roman, de Cemișevsky . . 5— ca la două mii de persoane. Sălile de dormit îerau jos, — Despre mtnie, de Seneca........................... 2— pe -fundul vaporului. Cînd am intrat pentru întăea oară — Manifestul Comunist, de Marx și Engels . 1— in una din aceste cuști, numite «sale de dormit», am — Socialismul Socialismul șiși caracterele caracterele sale, sale, de de Denis Denis. . . . — —50 50 rămas speriat. Chiar de pe scări m’a lovit o duhoare de — Socialism utopicși socialismștiintifie, deEngels —50 nesuferit, m’a lovit un aer stătut, din care cea mai mare — Rusia Revoluționară, de D-na Nikitina . . —50 parte de oxigen iera consumată. Și in’au lovit niște va— Libertatea dc cugetare și de discuție, de St. ilill. —50 ete, cari veneau de jos. \li-ain amintit de unele romane — Pușcăriile, de Kropotkin " . ................ . —50 pe cari le-am cetit acum vre-o cîți-va ani, în care iera — Metoda experimentală în politică. . . . . —50 descrisă intrarea în niște celule s'ub-pămîntene, în niște — Determinismul Social. Socialismul Belgian . —50 închisori de ale stâpînirei. îmi părea cu și ieu intru in­ — Propaganda In Mișcarea Socială. . . . . —50 tr’o asemenea celulă, dar nu subpămînteană ci sub-ma— Cum se explica Anarhiștii...... . —50 rină. De aceasta ieram conștient, căci auzeam deslușit — Emanciparea Femeet ....... 1— zgomotul ce-1 făceau valurile, lovindu-se de coastele va­ 1— — Intinlc ................................ porului, zgomot care-mi părea ca un cîntec de moarte. p. 2osîq : Substratul patologic în pesimismul contemporan 4— y Cînd am ajuns jos, am văzut niște femei_ cari se tăvă­ — Expertiza psihiatrică.... leau în paturi, ținînd fie-care cîte-un copil sau doi lingă —50 — Medicina Socială .... iele. De la femeile acestea porneau vaetele auzite. Unele —20 — Determinismul ..... cereau să li se dee puțină apă, dar în zadar, căci până J t j " " , de Lamark 1— — Despre influența împrejurărilor, la împărțirea porțiilor de apă nu căpăta nimeni, măcar Idealul Tinerime!. Viitorul Știință. Traducere —20 să fi murit. Am vorbit cu vre-o două din iele. Se aflai! J. Neaqu: jNeagu: Trudiți!: icoane din norod . ... . . 1— pe vapor de opt zile, în care timp se îmbolnăviseră ............ —15 — /nIndevălmășie devălmășie. . din pricina prostului tratament și din pricina infecției din — Ciumareligioasă, religioasă,dedeMost. Most. ..... ..... . —20 — Ciuma șalele de dormit. M’am dus sus și am cerut sa mi se — Vremuri Vremuri noi, noi, de de Kropotkin Kropotkin . . . . . . . . . • . —50 dee puțină apă. Dar mi se refuză. In sfirșit, după re- <3h. Varia(q-6qi|cscu Varia(q-6qi|cscu:: Jertfele Jertfele Țarului, Țarului, de de Askinassi Askinassi . 4— clamați! și cercetări, am căpătat o porție de apa, pe g r Goilav: 6r. 6oilav: Lumina MsieT, .Tsîi’7, de Edwin Arnold. . . . 2— care am împărtit-o femeilor. Am stat apoi și m’am ui- ^ nna jVîaria fete. . . . • • • • - —20 }\nna Mar>a Jâanzoqî Manzoqi: Către fete tl»t la săli. In iele îerau așezate niște scindări lung-, u- dn jfecior ecior ddee ț|eran cran:: Noua Xoua epistolie cătră muncitori și țerani —20 ■iele peste altele, pentru că.uni! trebueau sâ doarmă sus sSoloiqoa o|orQon }\bram 20 )\bram :: Destăinuirile Destăinuirile unul unul expulzat expulzat .... . . *ear alții jos. Aceste seîndurî îerau de abiea despărțite cu Rjrnard JJernard <£azare <£azare:: Despre Despre Antisemitism Antisemitism. . . . . —20 —20 “>?te seîndurî mici, fie-care despărțituri! purtind numele 6rupul studenților Socialiști, Paris: Antisemitism și Siontsm Ue pat. Mie îmî păreau aceste paturi, ca niște cosciuge, ^ușoiu și .Sosîn : Școala liberă. . ....... —20 "Șezate unele de-asupra altora într’o criptă. Inse, inii Cererile, însoțite de cuvenitul cost, se vor trimete: pnntesc cum-că, aflindu-mă încă în București, am fost ijaaT m Pmirilnr București vizitez o criptă’ Dar cripta ceeaIera de-o curățenie exemLa Revista Idoel, IO, str. Epurllor, București. Juma? cr Î6a îefft ’Sew Măr” Vestim pe cetitorii noștri, cum-că ne-am rezervat și din covoit?a.f ?rieam ce sâ cuget de sălile ce vedeam. iua re i t).eciltif a tRet>ustcT idccU, un t,aFa. cum-oil sînta" W r4!^ToI daca & dc pc cari Jrofai. I., fi"lK aes,eur de oit mort'li b°8at'lor! c“" c « (« bMcuca r.- <„■ cri pcocacc. ca cile 5 lei rim, smtem aruncați în vre-o groapa, hu.» >«£*£ ca ne» Rial mic semn să arete că zace cine-vu acolo. Ieși! p 1 Lucrări de procurat �. I CUPRINSUL COLECȚIEI DE LA No. XI—XX E. About: Adevărata egalitate, p. 111, n. 7. Sidoim Aleichem: Tramvaiul din Berdicev, p. 76. n. 5. Arabela: Feineea și familie», p. 118, n. 8. C. D.-Ar<7^;Ex‘ ozițiea pictoruluiMarînescu,p. 106,n. t. Ch. liaudclaire: Moarte calicilor, p. 56, ri. 4. D-ra Băltinescu: In. jurul răspîndirei revistei, p. 10/. Berty: Incendiarul, p. 96, n, 6. A. Birnbaum : O bună dispoziție, p. loU, n. IU. P. Bonnetain: Goană de femei, p. 23, n. 2. G. Bovio: Proectul în contra anarhiștilor, p. -8, n. 2. Tiranie» statului, p. 158. n. 10. L. Buchner: Societatea, p. 102, n, /. E. Burke: Războiul, p. 58, n. 4. A. Catilina: Instrucție» Anarhista, p. 10, n. 1. Uamiliea inteleetu dă, p.55, n. 4. «Trudiți!», icoane din norod, p. 72, n. 5. Istoriea unei zile mari, p. 100, 11. 7. Pe cînd revoluțiea, p. 138, n. 9. £?. Cltmenceau :jPreședintele Magnaud, p. 32, n. 2. — E.. Coeurderoy: Spionii, p. 31, u. 2. Colins: Prefață dedicatoare, p. 121, n. 8. Columba■ : Rezistența individuală, p. 75, n. 5. C. Cornelissen: Buna stare materială și morală, p, 21, n. 2. ” ~ I. Dan: Scrisoare din\Geneva, p. 57, n. 4. Ed. Demolins: Cum să ne creștem copiii, p. 3. n. 1. 2. D. Dewamps: Măcelărie» capitalistă, _ p. n-r 27, E. Fortiti: Evoluție» socialii, p. 44, n. 3. J. France: Militarism, p. 9G, n. 6. //. France: Cifre, p. 11, n. l.jTîrg de copii, p. 24, n. 2. gulașuri de noapte, p. 34, n. 3. Camerile săracilor, p, 51, n. 4. Debuturile Mtrcyei, p. 78, n. 5. Bătrînul cărui i s’au furat fetele, p. 108, n. 7. Gospodăiiea micului Dick, p. 115, n. 8, Trampii.p.l33;n.9.Răscoalatrampilor,p.l50,n.l0. Freiligrath .^Rubezahl, p. 149, n. 10. Th.Funch-Breidano:Ințe]egereopentru vieață,p.l53n.10. Goethe: Natura, p. 84, n. 6. Gr. Godac:Necesitate absolută, de Korolenko, p. 60,p. 4. D-ra Goilav: Frumuseță și farmec, de Spring-Rice, p. 9. M. Gorki: Cîiitecul Albatrosului, p. 137, n, 9. Asaltul, p. 157, n. 10. M. Guyau : Educațiea și variațiea în cultura intelec­ tuală, p. 58, n. 4. E. Jlaeckel: Selecțfra militară, p. 120, n. 8. H. lleine : Imn Morte!, p. 117, n. 8. Hugo: Omul în luptă cu fatalitatea, p. 50, n. 4. Jluxlcy: O educație liberală, p. 26, n. 2. C. Issaurut: Educațiea, p. 47, n. 3. Jacques: Heinrich Heine și chestiea socială, p. 42, n. 3. A. Karr: Istoriea lume!, p. 13, n. 1. l)r. Kordlenko: Necesitate absolută, p. 60. n. 4. P. Kropotkin: Organizarea vendictei, p. 140, n. 9. Ii. Lazareanu: Unui poet, p. 2, n. 1. Asemănare, p. 18, n. 2. Pribegi, p. 48, m 3. A. Leftere: Religiea, p. 107, n. 7. O. Leonard: Din America, p. 80, n. 5. Leslg: Despre femee, p. 146, n. 10. Ch. Letourneau: Comunele, p. 135, n. 9. H. Leyret: Mai pe sus de forțele sociale, p. 103, n. 7. J. Loria: Constituție» economică, p, 14, n. 1. Drep­ tul capitalist, p. 36, n. 3. Funcție» capitalistă a creștinismului, p. 75, n. 5. Funcție a capita­ listă a opiniei publice, p. 112, n. 7. Criminalul înăscut, p. 139, n. 9. Moriss Maier: Muzica veacurilor moderne, p. 18, n. 2. E. Mtdatesta : Cu privire la atentatul din Buffalo, p. 7. L. Manouvrier: Imoralitatea ocazională a oamenilor cinstiți, p. 21, n. 2. Giiy de Maupassant: Rlwbohil, p. 110. O linioară, p. 143. L. Metehnicoff: Influența mediului asupra omului, p. 16. J. MiMel: Casatoriea, p. 41, n. 3. Mirabeati: Origina nefericire! oamenilor, p. m O. Mirbeau : Războiul și omul, p. 87, n. G. ’ M. G. de Molinari: Starea de războiu, p. 30, tli 2 IK. Morris: O lecție practică, p. 5, n. 1. & Most: De peste ocean, p. 159, n. 10, Midtatuli: Cugetări, p. 144, n. 9. D. E. Muntean u : Flacăra cea bună, p. 138, n. 9 H. Napias: Boala Mizeriei, p. 149, n. 10. ’ ’ I. Neagil: De ce tace tinerimea, p. 43, n. 3. ni tatea de cugetare, p. 82, n. 6. Respuns In ,T' biscit, p. 105, n. 7. Iubitei, p. 128, n. 8. Dezerta. p. 154, n. 10. Ofnl> Nentis: Un scop vieței, p. 83, 1:. G. Nestor: Sclavul, p. 116, 11. 8. J. Nooicow: Lupta economică, p. 147, n. 10. Petroniu : Note din societatea de a-zi, p. 85, n. G Pinus : Transformarea individuală, p. 29, n. o. pr’:n cipiile adevărate! filosofii, p. 39, n. 3. Recr*»" tive, p. 54, n. 4. * ; M. P11J0: Educație» copiilor în societatea burgheză p. 79 Eliseo Redus: Mediul’și rasa: p. 45, n. 3. Comunis­ mul primitiv, p. 119, n. 8. E. Renan: Viitorul civilizației moderne, p. 6G, n. 5 E. Renault: Dragostea în omenire, p. 52, *11. 4.' L. X. de Ricard: Morala independentă, p, 73, n. 5. Eileen Spring-Rice: Frumuseță și farmec, p. 9, n. 1. Ch. Richet: Ideea de patrie în cursul vremei, p.83 n.G.' E. Rod: Războiul, p. 133, n. 9. «A Stimdesr.u.: 1. IIUJIIUIC, p. D-ra Pricinele, p. OO, 38, 1Jn. 3. Jos arineb*, p. 101. Schiller: Progresul, p. 86, n. 6. Sevei ina: Singuratecul, p. 30, n. 2. Sorina: Ceasul, după Mărie Kryșinska, p. 50, n. 4. Elita femeilor, p. 104, n. 7. Din strofele în proză ale lui E. Verlnsren, p. 117, n. 8. Cintecul urei, după S. Hervegh, p. 148, n. 10. A. Spencer: Adaptarea omului la o societate lipsită de guvern, p. 131, n. 9. 1. Teodorescu: Cenzura, p. 114, n. 8. L, lolstoi: Greva sortărilor, p. 53, n. 4. Pacea lume!, p. 136, n. 9. 2. Vphan: Războiul, p. 156, n. 10. A. Vaisman-: Către America, p. 22, n. 2. C. Vogi : Emanciparea cugetare!, p. 68, 11. 5. Voltaire: Războiul, p. 12, n. 1. Cum iți faci calea, p. 105. Rina van Zandt: In amintirea martirilor din Chicago, p. 20, n. 2. E. Zola: Un dialog, p. 86, n. 6. D-r Zosîn: Criminalitate și prostituție, p. 8, 11. 1. P. Mușoiti: O lămurire și Colaboratorii noștri, p. 1> n. 1. Domnului Ministru de Interne, P. S. «relian, p. 17, Politică melioristă, p. 25, n. 2. Cum se trăește pentru idee, p. 33, Indicii sub­ versive, p. 37, n. 3. Preocupările noastre, pn. 4. Remarcă, p. 65, n. 5. Spiritul de disputa, p. 81, Momente aripate, p. 89, n. 6. Confiscaie revistei noastre și In chestiea educației, p-J ' n. 7. Un semn al timpului, p. 113, n. 8. 8^ plifîcarea chestiei sociale, p. 129, n. 9. • de încheere și Cătră cetitorii, colaboratoin ? susținătorii Revistei, p. 145, n. 10. .n Abonați achitați: p. 64, n. 4. p. 112, n. 7. p. 152, nBibliografie: p. 16, n. 1, p. 80, n. 5, p. D‘ p. 159, n. 10. Despre lirudițifr^ p. 56, n. 4. De luat, aminte : p. 120, n. 8. <ng Note la abonați: p. 32, n. 1. p. 40 și 48, n. 2. Pn. 8. p. 130 n. 9. p. 152, 158, 159, n. 19Vn plebiscit : p. 81, n. 6. -------- I 1 •' ■ 1 � Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Colecție reviste secolul XX (1901-1947) Subject The topic of the resource Reviste Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Revista Ideei (1901-1902) Subject The topic of the resource Revista Ideei, anul II editor Panait Mușoiu Description An account of the resource nr. XI-XX Source A related resource from which the described resource is derived colecție personală Publisher An entity responsible for making the resource available Panait Mușoiu Date A point or period of time associated with an event in the lifecycle of the resource noiembrie 1901 - august 1902 Format The file format, physical medium, or dimensions of the resource scanare OCR Language A language of the resource română Type The nature or genre of the resource revistă Coverage The spatial or temporal topic of the resource, the spatial applicability of the resource, or the jurisdiction under which the resource is relevant 1901-1902 București 1901 1902 A. Catilina anarhism Anatole France Barbu Lăzăreanu București Charles Baudelaire Élisée Reclus (1830-1905) Emile Zola Ernest Coeurderoy Ernst Haeckel Errico Malatesta Grigore Goilav Iuliu Neagu-Negulescu Lev Tolstoi Moriss Maier O. Leonard Octave Mirbeau Panait Mușoiu Panait Zosîn (1873-1942) Piotr Kropotkin Revista Ideei S. Most Victor Hugo William Morris https://anarhiva.com/files/original/b6ad7bf42cebc94ad9869edc75526f04.pdf 27f7858b2dcb57e228fc5b50d1e781b2 PDF Text Text REVISTA IDEE1 K q I A 1900, Noeinbre. No. 1. a CA SĂ NE FACEM ÎNȚELEȘI I I ” ■ 2 § - c ! 3 i 3 I % S- o. O1 *• ■ i i s ■ - București: Strada Epurilor, 10, v'd toată libertatea ca să colinde. Dar știm că stăpînim principii, ce-ar fi. să facă fericirea obștel întregi, de-ar fi să fie aplicate. Mal puțină După atîtea silințl făcute, să se deștepte, lumea alergătură după adevăruri necunoscute Încă și ce lîngozeștc, la vieață, să se împrăștie în lume mal puțină dezbatere a celor cunoscute și vieață un ideal mal omenesc de traifl, să se normali­ mai adîncă. Vieața Ie ce ne interesază în primul zeze purtările, nu-I oare de prisos să vil și să rind pe noi. Toți merită să trăiască și eă tră­ mai starul tot într’aceea-șl calo. Blocul acesta iască bine, și vieața să nu mal fie o lotărie minenorm, înverșunat să pătimească mereu și să ciunoasă și cu eîștigur! puține, sau o încăerare îndure toate și par’că să nu simtă și par’că să cruntă, care să lese răniți pe cîmp. Și cu ce știm, nu. știe nimic, să-l mai trezaseă cine-va vre-o putem să ne conducem destul de bine, după dată și să-l mai mișto, să-și puo capăt suferin­ cum ne și putem îndestula admirabil, cu bogă­ țelor lui, să simtă dezmierdarea și harul și far­ țiile, cu roadele ce sînt, cu mușchii ce-I avem, mecul unor zile senine-și să se bucure și iei? puși în lucrare. Pot să o mărturisască atîțl. Vecinie va fi să dăinuiască în starea ce se află, Dar ce va zice guvernul de acțiunea noastră. și vecinie se vor frînge acele energii răzlețe, ce Unul cuminte, dacă din întîmplare Ie vre-un gu­ se vor pune la mijloc, să facă să se îndrepte vern cuminte, că n’are cetățeni mal de samă, cari toate, precum s’ar cuveni să fie. Luînd-o pe să urmărească, paralel, fericirea obștească. Cu deasupra, cam pare. Dar existența trebuie trăită prilejul distribuire! recompenselor acordate, celor ori-cum și noi nu măsurăm numai de cît rezul­ ce aă expus la Paris, Loubet, președintele repu­ tatele practice și nu pretindem ca totul să se blice! franceze, rosti un însemnat discurs, în schimbe de astă-zl pană mîne, bătînd din palme, chintesență, cam cum reducem. Iei își exprimă de-o dată, ca prin farmec, cu toată urieșioa mi­ speranța, că expozițiea va da naștere unui spi­ zeriei ce bintuo. Nu vom putea să spunem că rit de solidaritate populației neguțătoare și un stăruințele noastre sînt chiar cu totul fără nici nod avînt comerțului, că va impune regularea o urmare, cum că ideile propagate de noi nu conflictelor internaționale pe cale prietenească, va să-și facă drum, n’ati să se. asimileze, în fe- că va consolida pacea, ceea ce va îngădui să se li ul lor, în mintea cui vor întilni-o deschisă, că privească mai de aproape țelul cătră care tind nu se vor preface, la rîndul lor, în simțiri, în inimele generoase, pentru reducerea mizeriei și forțe, că nu se vor traduce în fapte. Dar, dacă-1 realizarea principiului de înfrățire... O așteptare îndemnul foarte frumoasă, și-un plan de. îndeplinit admivorba, nu ie numai de-acolea întreg îndemnul nostru. Ochi! V/UUJLL £11 ni văd, VUll, OllXiyiLUCț simțirea LLL ni-I -1 atinsă, ULJULOClț priMiirabil. Ca Ms’Vo luăm așa, ce înțelegere mai deXCXkJUL* veliștea, cum Ie, voliștoa, ie, ni sugerează idei, fineța fire! plină cu cei ce-șl îndreptează privirile chiar de 1 A x ’ noastre aspiră spre frumos, aspiră vieață dulce, pe-acuma, pentru reducerea mizeriei și pentru aspiră armonie, și noi ne agităm potrivit. celelalte. Ie împărțire de muncă. Guvernul își aspira Alții vor face tulburare mai mare, vor crește urmează o cale și inimele generoase, calea ce li-I tumultul social, fără sa se preocupe în totdea­ obicinuită, ca să ajungă tot la aceea-șl țintă, s’auna de bună starea semenilor. Alții se vor stre­ jungă mal curînd. De unde să urmeze conflicte, cura po tăcute, și se vor prinde de-o rădăcină, cînd Ie un guvern serios și care nu se joacă de-a do caro să se țic. Face fie-caro co poate. Noi nu vorbe de paradă. De ce vor zice celelalte gu­ vom stingheri pe nimeni. Nu ic menirea noastră verne, cele fără busolă. Cine să știe ? Legile lor să no amestecăm in lupte de acestea. Vom trage nu no rostesc nimica, pentru-că acțiunea noastră numai folosul din starea noastră, zicînd așa, de lese din prevederile lor, și subalternii, cari ni-aăl ne șicaneze, privitori. Vom scoate înțelopțirile cuvenite din fost+trimeși, -:’—r,Y din cînd în cînd, ca să «« colo ce vedem, lo vom zvîrli în lume, în cole nu ne-aîi putut da nici o lămurire. Inimi gene­ patru vînturl, culeaga-le cino va vrea, serveas- roase, idei, reducerea mizeriei, înfrățire ce-ya, că-se ori-cum. Și de nu astă-zi toate, vor fi cu­ atita știm că nu pricep nimica. OrI-cum, asta nu lese și mîne, pentru-că nu se va mînțui doar ne va face, cu nici un chip, să înj umătățim noi adevărul în șoaptă. Și tocmai toată vieața astă-zl, pontru-că pururi vieața are glasul,z să spunem novoo să fio ajutată. Potrivit situației noastre și pentru-că pot să fie guverne retrograde, detescelei a căror soartă ne interesază mal mult, vom tabile, rele, no proclamăm organul celor mai nalte urmări mai puțin, acuma, descoperirea do ade­ aspirații, celor mai înaintate concepții. Mal ieste însă și lumea ceealaltă. Purtarea văruri nouă, cît să vulgarizăm ce se știe. Nea­ părat, nu no vom pune cugetărei stăvili: avea- noastră va fi mal naturală, mal simplă, mal nor- �nftVlSTA IDEE*. i i R ’ t g l 3 'A Ș-- ■ • 4 mală. pin tebny^tâbm^smul ce minte, ce rătă­ cește po mulțî, noi vom reduce o parte mare, îl vom reduce de tot, de ne va sta în putere. Vedea-vompe cirutf-va, că tinde spre emancipare, că rujie'cu rutina. Cuvinte do încurajare. Așa yom face și noL așa și facem și vom cuta în txfiiieauriă; Do norrtio, de rățele, de rogule presci’ise, pururi no vom feri... Ca să admir imensi­ tatea, să laud măcstrica firel, dacă-I o trebuință cum-va a ■spiritului mloil, voiri face-o în cîntu- rile, mele, în șoapte fermecate co le voiii spune oui mi-a fi drag. Nu mă voia pune ca să repet povești, năzdrăvane, să celebrez un cult, far de cahficaro, calificare, în în fața fața unor unor deșănțate, deșănțate, unor imagini moaiîte. A tot putut, să fie cultul stâămoșilor iwșfiL Să-mifim'ștcscpornirile duioase, și setea mea, i ?i setea mea cea mare, de-a eorilucra sa curgă izvoarele vieței, nu mu voia duce legat, la ochi, ca săruri aleg păreche, s’o cumpăr de la alții. Lu sînt aice, o liberă mă vede, o libera mă nimerește. Voiii nimeri-o leii, cînd se va face vestită. Și toată punerea la cale vom face-o între noi.... Simți-voifi trebuința ca să mă plimb într’o livada, sa gust ce-va din roadele ce le văd atâr­ nate. Aieoa/ce sil zic, voiii cam întră în tratări, sait, dacă gustul acesta 11 vor avea mai mulți și cam s’ar face greutate, ne-om satisface, cred, de la sine, fie cu am forța intrările puțin. S’a rtițtetat de mult: forța' constitui un drept... Cît despre indi­ cările, date în grija tuturora să fie respectate, do regalele așeză re I de stat, n’am nici o trebuință in.relațiile mele-cu alții și mai eurînd le ocolesc... Lumea cealaltă, cînd nu se poartă la folia, să vadă și sa tacă sau să .rămîe uimită. Zîmbetele mele nhia de ce să fie posomorîrl pentru dînsa, nici, fredonările mele să fie cîntece de jale. leu nu-mă scol dimineața ca să-I fac întristare Iei, și uu-ml fac planui’ilc mele să-I fac cum-va ne­ cinste și să-i aduc turmentări. Cat, pre cît pot să-mi satisfac simțirea și chibzuință mea, și nu hatjocumsc nimica: nici sfinte, nici nesfinte. P. Mușoiu. Ce-i ce rețin numărul de față, vor fi așa de buni să-și și achite abonamentul prin mandat. Cine .nu găsește să se aboneze, ne va trimete, neapărat, numărul înapoi. Fără nici o zăbavă. O RUGĂ i ' ,| 4! i; REVISTA IDEEI întuneric și lumină 2 'Doainne, de ce. cile o dată chinueșll sufletele noastre, că o recoltă, ne cuprinde și cîrtim împotriva a lot ce-a șămislit puterea ta. D^-ice, copiilor tăi, sorlitu-le-al fie cărui o altă vîeață. Uiud are de toate, alini nare măcar puterea de-a îndura popara lipsei. a , ‘boatnne, nu cirtesc împotriva voinței tale. Dar, cînd îăipins de 'foame, voiii pune nună' și leii pe-o p'îne, apără-mă și întărește-mă Doamne. Dă-mf,ȚDoanme, alunei, puterea să pot îndura hula g^ăviea copiilor tăi aleși. Făcîndu-l să priceapă, pre dinșîi, că toate se fac după voca ta. I. Lostopan. Tovarășului t>n„tln0 Si nogura cuprinse pămîntu'i cet, treptat. Mai neagră ca minciuna puternică de Stat. Și apele sub neguri păreau că sînt cerneală. Și arbori-mbrăcase a groazei primeneală. Și-n bozna nopței, graiul' răsunet nu găsea: zădarnic.. obosea. Iear ochiu' cătînd zarea ; Pe~acest pămînt de groază, ca marmura de albă, _ Cu och/I .... stinși sub gene, cw' păru! ca o salbă îeî înaltă și plină și semeață, Pe fruntea i......... ipul drept și nobil, rătund și plin de viată: Cu truj -3 o stătu o de-atîta nepăsare, Se pare > strînge Deși o 4 w lanțul și-o ține-n nemișcare. ' , o ’ndreaptă Spre buzele IeT, crucea, roșită-n foc, Un preot, în odăjdii, cu vorba înțeleaptă: — „Sărută trupul celui jertfit pe? astă cruce, te aduce*. Cu gîndu! ca în lume pe tinu-a " Și buza sfîrîește sub crucea mîntuirei, Slujind cu resemnare la faptul chinuirei. Cu glas puternic strigă, un Jude: — „Ți so cade Osînda îngropăref de vie. Ce! ce cade Cu ură contra LcgeȚ, să pieară-i hotărît: Și Legea vrea ’ntuneric. In minte ai vîrît, Popoarelor, Lumina. Lumină răspîndești... Lumina va prin moarte de-acuma s'o spășești. t Armată, pregătită să fi/. Iear tu, Calau, Te-arată cu gialațiî, de-acum ie rindu! tău*. Murdar, hidos, co față rînjind de răutate, Cu fruntea ’ngustă, gîrbov de ani și lașitate, S'arată. Inainte-i și-apteacă toți grumajii Femeri, de mînie, s'aprind treptat obraj!i. Și rîsul ironirisubție-cle iei buze Spre toa își îndreptează privirile-i ursuze, Grăindu-î: — „Supus Legii, îmi fac doar datoriea*. — „O știu... Răspunde dînsa, măreață. ... /ești Prostiea*. Și fruntea-i strălucește de raze, într'o clipă, Ce bezna de o clipă o sparg și o disipa. Cei tineri, far de von tresar, redeșteptați. Și caută spre raze cu ochi înlăcrămați. S'ardică.,. vor să zboare spre mîndra Condamnata... ■ Dar repede, o mină, pe fruntea luminată Aruncă lung zăbranic... Și noaptea iear se face. Minuta de iubire, in ori-ce suflet tace. Iear mîna. criminală s’ardică în spre gloată... Pierdută-n întuneric, loa ieste prinsă toată, De frica ba'onetei, de ochii furioși Ai șef lor de oaste, de carnea iei setoși., lea stă înmărmurită și fără de voință, Trăind din milogiră, din furt, din neputință. Stăpinul mînei, strigă: — „Fiți orbi... Să nu cătați La palida lumină. De dînsa înșelați, Peri-veți sub bătae, prin foc sau închisoare: le crimă strigătoare, să cauți cătră Soare. Grăirea mi-ascultați-o, vă sînt învățător. Supuneți-vă Logot, al Castei creator, Părinților și mie, jandarmilor, la toate, Că noî sîntem Voința, iear voi, sărmana gloate* lei tace. Un lung ura s'ardică 'n depărtare. In față i s'arată, trimeșî de Adunare, Cu drag să-i mulțămească de vorbele ce-a spus, Doi trîntori, grași și rumeni, ce-n saci plini au adus Bănet, să răsplătească a lui învățătură, Ce-n capete ’nfiltrează tîmpenie și ură. Un trîntor, cu obrazul semitic și ohilav, Conducător ie, rege, deși se crede sclav. Celalt, creștin, ce merge s’asculte-al tău cuvînt, Martir al înfrățire!și păceî pe pămînt, Și care-n urmă cere războiul, să-i producă Averi, din morți și sînge... Ce-i gata că aducă O molimă de ciumă pe țara lui, de-ar ști Că poate pe un altul prin iea a-l moșteni. Și frați la interese, tovarășii resursei, lei sînt reprezentanții bancherilor și Bursot Un ropot lung de tobe detună. . și-ncetează. Spre locul de osîndă, femeea naintează. Dar ioată, că în fața, în zdronțe i s'arată Un tînăr, cu o față ca ceara, ’nsăninată De-o flacără divină, ascunsă pentru proști. Răzb’t-a, iei, cu harpa, prin gloată și prin oști. Și toți îl huîduiră, îl rîseră... lei mrrse. Scuipatul de pe haine, zîmbind milos, îl șterse... Și-ajuns în fața blondă, a bietei Condamnate, Instrună harpa... mîna pe coarde i s'abate : — „Zadarnic stavilarul stă Respingător de ape, Zădarnic dînsul adăsta, Cimpiî întinse vrînd să scape. Cînd apele s'au revărsat, Ududuind din stînci în vale, Cu stavilarul au plecat, Umplînd cîmpiile de jale. Zadarnic, voi, cari tîmpiți De veacuri, omenirea, Cu legi și arme năbușiți, Asupritori, în oameni firea, Cînd veacul vieței va suna, O să so 'nalțe Vijeliea. Și glasul iei va răsuna: Să pieară tiraniea. Zădarnic, Lege, te frămînțî. Zădarnic Capitalul In fel de forme l-învestmînți: S'apropie de-acum finalul. Și marea dramă ie vestită Prin glasul mieu răsunător: In sus, mulțime osîndită... Tresari Popor*. Precum oceanele se'nalță, înghițitoare do vapoare, Si cum se nalță vijeliea, de munți înalț! doboritoare, Așa, așa, de cătră Nord vuesc mii glasuri răsvrătite : Un cor nespus, sublim, imens l-acele himnurirăzlețite. 3 Pigmeii tremură. Armata, se'nșiră ’n rînduri do bătae, Puterea vrînd să și-o încerce, cu spada'n came vor sa tae. Jandarmii vor ca să apuce, pe cîntărețu ’ndrăznitor: Dar două aripe desface, de un alb de cer, luminător, Și se înalță și zîmbește mulțime!, mută de mirare, Ce cată'n ochii lui, mari, limpezi, revărsători de raze clareProstiea, cade, îngenuche. Și Legea strigă la oștire: Dar toți oștenii, prinși de farmec, sînt strinși de-o sfintă [mărmurire. — „Zădarnic vreți lumina, voi. Pe veacuri s'o ’ngropați. Cătați o clipă înapoi: Vedeți copii, femei, bărbați, Cu puști și coase și securi; Sînt purtătorii de noi glorii. Prigonitori de legi și uri: Sînt toți copiii Aurorii. Din lanț, te smulge, Libertate, împrăștie al tău soare. De-acuma ori-ce om ie frate, Zdrobită ori-ce închisoare. Mergi, Omenire, înainte... Pe Statul mort ți-nalți ființa: De-a-zi am pătruns în a ta minte: Sînt Conștiința*. Din mînă-i cade arma soldatului, și plînge. Sau trage 'n șeful, care se zbate-n caldu-I sînge. Sub pari, zdrobit! de moarte, cad, rînd pe rînd, ca snopii: Bancheri, Judecă orii, magiștr i, regii, popii, Gialațiî și Călăul, bătrin de vremi, Prostiea, Și baza 'ntunecimei și-a crimei: Burghezită. In flăcări arde legea... Iear tînăra femee. Cu fruntea străbătută de-a geniului seîntee, Cu brațele vînjoase, ca marmora de albă, Cu părul rupt din soare, pe fruntea Iei, o salbă. Pe-o frunte naltă, plină de raze și semeață. Cu trupul drept și nobil, rătund și plin de vieață: Se pare o statue, de-atita nepăsare. Din piepturi milioane, se 'nalță, înir'un cor, Se'nalța ’n feliurite limbi, himnuri de-adorare, Spre ceea ce surîde spre vecinicul popor. Ca valurile mărei, vin gloatele năvala, Atrdse de privirea femeeî ideală. Și 1EUL, mort de veacuri, tresare, plin de foc, Spre ioa înaintează, cuprinde-al iei mijloc: O face sa palpite sub strînsa ’mpreunare... Șî negura se stinge, și soarele răsare, Cînd fulgerul străbate prin trupul fecioresc. Prin veacuri se iubise, și-acuma se unesc. Și-a lor iubire-aduce, în lume, rodniciea: Din sinul Lîhortuțol ra naște Anarhica. Mircea Demetriad. REVISTA IDEEI ■ lunara c— PE AN, 10 NUMERE, 5 LEI — Abonamentul se plătește înainte. 10, Strada Epttrilor. — București. �revista IDEE! 4 din carnetul unui Sti August. 7 dezertor ■Ml. ^K^ “ ri^UtarăIe3te datorie și glorie. salvelor de puști, ale f L 1 ? ■t ■ s J 9 ore '/2 wl- L ‘ - se audă. Bubuinie în­ focărilor de m-va locuitori ce nurilor își încrDC,^x-Hr Credința lor ieste, că înlilnim, ne sP.un. P |’^in ofițeri văzindu-I cu5 toe,cUm^ N’o să murim tOtL° ArolfeDomnule, așa o fi, respunde un moșneag, scărpinîndu-se în cap, dar de ce sa murim Și teranîi își urmează drumul spre Dunăre. Acest de ?e sa murim cu zileu, al moșneagului n a mișcat pe nimeni, inse pe mine mă pune pe gniduri. h ore. — Lovirile de tun nu se mai aud, cu toate că ne apropiem de Plevna. Inse cum ne oprim, iz­ bucnește dintr’un nor de praf o răpăire de cai ce aleargă către noi și sosește, val-virtej, împreuna cu căruțele „Crucei Roșii". Doamne, Dumnezeule. De sub coviltirele lor nu se ridica de cit gemete sfâșietoare. Cînd trăsurele trec pe dinaintea noastră, prezintăm armele ca un singur om. întruna din iele, zărim lungit pe un băiat ca de vre-o 22 de ani. Iei ie galben ca moartea și are două decorații pe piept. — Unde-i rănit, întreabă căpitanul nostru. — Să trăiți, Domnule Căpitan, un obuz i-a luat amîndouă picioarele. Și trăsura cu băiatul fără amindouă picioarele și cu două decorații pe piept, trece. 27 August, 8 ore seara. — Detașamentul nostru a sosit de ieri, și generalul, după ce ne-a trecut in in­ specție, ne-a spus cîte-va cuvinte foarte bine simțite, urmă, său major, a reinîear ia 1----\ incunjurat' de 1 statul ............. ; trat în baraca de scindări în care și-a stabilit cumtierul. Peste un sfert de oră, ieu șfun alt soldat, am £__ L £_?.__ _•<* _ -T • 1 •• • . fost tcimeșl să schimbăm sentinelele de la ușa baracei. ^•'"' ” •'1"' Generalul prinzea, incunjurat de statul său major Pe la trei ore, sentinele noi au venit să ne înlo­ cuiască, ear pe la patru, Colonelul, ne-a scos în front și ne-a cetit o poezie războinică, pe care D Alexan­ dri-a scris-o la moșiea sa Mirceștf. Cuvintele de dor vammut,r’ U™plut auzurile în timp de citea. m. — ce -am ieri n»29qo August, ««ni ’ 10 oreȚȚ,.. , Tot - văzut WU nn SP nnnl/3 onn'MA ITX21. .1 i ... sint 6j Vâ* î’ *-*\-»*» dea,lVAXJrile’ LIII albiea apelor. • i îmnrJUSJn .* sint împestrițate de Ca cadavre. Membre ghiulX Pzae tntefAni xaJfe' M ,enibre burate de gniuiele îz. L, 1 ‘ G păr^ e’ co ea c,^eUQ Picior, dincoace-o mină dincoace-o mină. Londra, 20 20 Octoinl» Octamhn» i • j« Londra, Ionelul, ne-a aduni o d Z‘Ua 30 August’ G°Ionelul, ne-a adunat o dau eu vărsatul zorilor 5i cmm că ceasul hotărîtor a sunat, că trebui "urinfpentr" ara, pănă la cel din urmi <„ mar atunci?-) Că, dacS vom sa murim nu »; ; ( nu va fi uitat, ca ne așteaptă gloriea și "ă ne facem demni de Mihal Viteazul și de ■ “preda0 un soldat volnic, a Ieșit din front și a Colonelului, că să trăiască dar ca are copU acasf că cine o să îngrijască de dmșd daca o muri fel. — Va să zică, cutezi să-mi spui că Iești un i fost respunsul Colonelului. Apoi a poruncit să-l pun* la asalt în cele dintâi rîndurl. Și printre D-nii ofițeri, nu somai auzea de „țară0, „glorie’, „onoare militară0. Preda înse, mă întreba, ca ce ieste laș. lear dacă * i-am spus ca laș va să zică fricos, a stat de s’a gindil j ce s’a gîndit. — Apoi, ce să zic, i-a fost respunsul, de mi-I frică, că de moarte cum să nu ți se facă părui măciucă. ... , Mirat, nu i-am mai zis nimica, dar iei tot nu m’a i lăsat în pace: — Da bine, Domnule, da de bătut, de ce ne batem? i întrebarea lui mi-a dat de furcă, cu toate astea ; m’am încercat să-i lămuresc treburile. — „Țara“, „Onoarea militară", „Gloriea". 1 Preda înse, s’a dus mișcând din cap, ip, și cînd s’a •' dat semnalul atacului, ia-ne, pe Preda și pe mine, de 1 unde nu ieram. Cum s'a întîmplat, lucrul ie complicat. Tot ce mi-aduc aminte, ieste că, cu cît se apropiea ceasul hotărît, cu atît mă simțeam cuprins de o neliniște mai mare. 0 tremurare nervoasă mă scutură în sfîrșil din creștet în tălpi. O sudoare rece mă trecu. Inima începu să-mi bată, în cît credeam că are să-mi sară | din piept. Timplele îmi zvîcneau. Revedeam copilă- ' riea mea, pe mama și pe tata. Imî reînfățoșam stră- i daniea pe care mi-o pusesemjpenlru a studiea: du- | cerile la liceu, pe ger, pe ploae, pe zăduf: clasele pe j cari le cucerisem ora cu oră și zi cu zi: examenul de bacalaureat, această culme la caro ajunsesem conjugînd pe „tipto, tiptis, tipti, liptomen, tiptete, tiptusi“: speranțele mele, aspirările melc, tot ce fusese în mine viu și nălucilor. Și ideea de a mâ jertfi pen­ tru țară, nu mă încălzea. „Onoarea militară“ mă lăsa rece. Gloriea de a face partejdintc’o hecatombă cil de colosală, fie chiar pentru a înzestra Europa cu îmi1 Iptff.T 1 un Regat nou, îmi înmărmurea picioarele, îmi lega j brate]e> paraliza limba. Minteat mea înse, remv ; îim ia .| nea liberă, împrejurările o ridicau: «o clipire ------de-ajuns, ca să-mi dau sama despre întreaga falși*1' I care a educației omenești, îndreptată cum ieste i*1" j pâtriva simțirilor naturale. , , : Ei da: îmi ?era frica și nu-mi iera rușine ca în11 : ie frică. Ce va mai mult: Chiar astă-zi, cînd înă aflu , la adăpostul distanței ce am pus între mine și laurl câmpului de bătae, vitejiea conștientă a soldatului ce SG dllce moara, mi se pare un sentiment de dȘ' ; !?entă» folositor guvernelor și tronurilor, dar inSJJPjor pentru starea intelectuală a omenire!, caz bisterie eroică, ce ar trebui să atragă asupra-f t°a 1 bagarca de saraa a specialiștilor. Sâ ne inchipuim ÎQ uBuI REVISTA IDEEI stat atăcat ar face ca mine. S’ar întîmpla alt-ce-va de mt că statul năvălitor și-ai-întinde granițele? Și opol ?... Un tron, un guvern și o firmă mai puțin. Daca voiu largi acum cadrul, hipotezeî, Europa, lear mai.la urmă lumea întreagă ar ajunge să nu mai întocmească de cit o singură națiune. Și dacă tot s.e ,țme la „Imperii", care altul ar fi nial frumos de cit acel al „OmenireT0 ? Paginele din carnet so sfîrșesc aici. Alex. Macedonski. SCRISOARE DESCHISĂ MINISTERULUI OE RĂZDOIU Iși face o so oteală greșită, autoritatea militară ra-e îmi mai trimate mie avertisimehte, și care crede că poate sa mal compteze pe mine la vre-o mobilizare. H sî.,t multămitor. că, în adolescența mea, mi-a dat prilejul să întrerup'o carieră, care ihama instruit în multe, dar care mai departe îea mi ar. fi stînjinit. jdesigur, activitatea și avîntul firesc, că mi-a deschi: orizonturi noua, gestul ds a călători, de-a cerceta mai mult, că rn'a pus în societatea unei mulțimi, ce mi-a slujit de studiu și de experiență, că mi-a mai da' pri/e ul de a cu­ noaște cîțî-va camarazi, în so ietatea cărora am petrecut atîtea clipe neuitate și do prieteniea căror mă bucur până astă-zi. In vremurile acelea, tocmai avam nevoe de un prilej, casă-mi recapitulez studiile făcute și să mai fac altele nouă tocmai îmi fu util, să am la îndămînă un laboratoriu omenesc, atît de yas\care s^~m' >ncerc mai temeinic puterea de convingere Și să revers din cunoștințele mele. Nu că m'am bucurat de fa­ voruri deosebite, dar comandanții companiilor mele din Geniu, aii avut atita delicateță și creșterea aleasă, de a nu stînjeni peatri om co îșT vedea cuviincios de treabă, de a lăsa să i se strecoare liber cursurile ce le făcea cu oamenii, de alt-feliu foarte puțin zgomotoase și foarte pline de rezultate bune Ar­ deam do dorința de a fixa unde-va afară din memorie, pe Căpitan Chirițescu, din a XV!-a, telegraf, București, pe. pe atunci Lt. Sănescu, din a XH-a, pontonieri. Brăila, pe Lt. guard Demetrascu, din afara de rîndurî, Focșani. Maiorul Oteleșanu, ore și Tel un litiu la simpat/ea mea, apoi Căpitan Calotescu, cu care am petrecut la Nămoloasa o manevră, și socotesc că mai sînt. Dar dacă cei doi ani de oaste, mi-au pus la îndămînă atîtea bunuri, mi-au luat grija unui adăpost, grija de îmbrăcăminte și do hrană, cu toate că ast a nu m'au prea apăsat nici o dată at ta de cumplit, mi-au dat chiar bani de buzunar, și-o libertate de școală caro mi-a fost destulă, singurul lucru ch pot să-l fac acuma, Te să renunț de-a mai avea vre-o pretenție, de a maî reclama ce-va de la așezămîntul oștirei Cunosc prea bine starea finanțiară a țere>, cr za prin care trecem, și maieu samă starea deplîns a ni uițimei, care are nevoe de atîtea îmbunătățiri^ pentru ca echipamentul și hrana co mi-ar fi afectate mie, și alte ne­ cesare, sa treacă la economie. Apoi cunosc prea bine mediul, arta milităreascâ mi-a relevat tainele iei, de marșuri pitorești, în gloată, de construiri sau de improvizări de poduri, de navigăripe rîjrT, cu comandanți la spate, nu mă mai simt atras, și oa­ menii, cu cari pururea îmi va plăcea să mă văd și să mă în­ trețin și chiar să conlucrez, acuma s'au prins nadă și-i pot găsipe-acasă. Dar dacă stăpînîrea ieste prevăzătoare a toate, și-și are suma afectată, anume pentru mine, și nu o poate cu nipî un chip alt-feliu .înstrăina, să facă bunătate și să mă creadă detașai la treburile mele, și să-mi acorde totul in nu­ merar. îmbrăcămintea se uzază, un adăpost trebuește plătit, 5 hrana îe necesară, și sînt și alte trebuitoare. Și dacă tocmai teu, voiu fi în stare a face față la toate, cît mă privește, comptez o sumă de tovarăși. căror le-aș face o surpriză plă­ cută dacă le-aș procura o înlesnire ca asta. Și-n locul prafului risipit cu tragerea la țintă, Teu cred să am co-va mai bun pe ce să dau parale. Cît se atinge de ochit, sa nu se teamă ni­ meni; am învățat și știu: numai naș vrea să fiu adus la probă. Poate că, însă, autoritatea militară, mă crede angajat, sau mă socoato ca om al Tei, cum poate socoti pe clțiT, că-Ț sînt dator cu libertatea sau chiar cu viața mea. Țin ca cinsit, din parte-mi, să o dezamăgesc cu un ceas mai curînd. Las că din capul loculuiri ar fi avut și n'a avut în mine un instrument dicil, dar mai ales acum. Întreprinderile militărimeî mi-s cu desăvîrșire streine și mi-s cu totul odioase. Daca ar fi să suspendez pe-o vreme îndelet­ nicirile mele de predilecție, sau să renunț la iele, mai curînd și cu entuziasm m'aș apuca să ar fa cîmp, să mă cobor m mină. Atîtea roade cari așteaptă să germineze sub o brazdă, atîtea minerale de care-T greu pămîntul, bune spre folosința obștească. 0 activitate întreagă și feliurită, care se cere sus­ ținuta, în care se manifestează, prin escelență, vieața. Să gă­ uresc inima unui vrăjmaș, caldă pentru al săî, caldă pentru-o ubită, vrăjmaș al nu știu cui, să fărâm țeasta unui semen, cuprins de dragostea de-aproape, să sting din viața unul popor ce n'are încă destui copii. Am cutreerat țări, am colindat pe mări, am dat de feliurite limbi, m’am afundat printre streini și nicăeri n'am întîlnit vrăjmași Cu unii nu m'am putut înțelege de cît prin semne, dar tot am putut împărtăși la o laltă o pajiște molcuță și o bucată de pine și fericiri nespuse. Și am avut destul pămînt, să apucăm fie-care în cîte-o parte, cînd ni s’au încrucișat cărările, și am avut atita ceriu, să stăpînim fie­ care ori-cît ne-ar fi plăcut. Războiul ieste o tristă necesitate.. Războiul Te cea mai uriașă inconștiență și cea mai crudă barbarie, leu nu-l aprob nici de la om la om, nici de la neam la neam, le numai stricător și nu aduce nici un bine, nu hotărește nimic. Nici o morală nu-mi prescrie, nici un precept învă­ țat. Toate simțurile îmi comandă însă, să nu mă fac unealta tur P. Moșoiu. - SĂ LOTTÎ 3 Frumos și nobil ie să lupți, Să lupți ca un eroii, cu dor, Cu-avînt, spre-un ideal măreț: Spre fericirea tuturor. Pe brațe gloatele te duc, Te duc în cîntec de fanfară: Pe cap cu lauri te’ncunun Și flori do mîndră primăvară. Dar dacă adevăru-1 spui, Cu asta ’n lume faci minuni: Căci spargi cuibarul celor răi Și spulberi gașca de minciuni. w Acuma gloatole-ți plătesc Și-s mult mai recunoscătoare : To duc pe brațe... în triumf, De-a dreptul la... spînzurătoare. Gh. Marinescu. �i i rEVISTăJDEEI 6 FEMEEA ■ revista ideei , j-.or.fnl lor, sint împins să le zic pacăt efndu-le Hi.-p1 t , ucigași... 1 barbari, șarlatan., hofc ------Soarta-I nenorocita în societatea actuala OaWțile, titlurile și drepturile Jel dc femeile din popor safi de Femeea... A, dacă ,?ond^£ YoatăaVmirațiea, prime toate senzațiile suAfim to < toată recunoștința toata afecțiea, tot r p tru femee in dea^ta‘'jihitî ce tiuUrI, ce drepturi are... spune leu ce cald., creatoare>. SV^i oine^î, alcătuind în femeile ProlfarG‘îzerie pe pae, neprimind de la Ci e ^^‘^n’^ snge stricat și de la mamă d rintele 1°defJ’^^niător, tîrîndu-se de la £ de cit un țap n deprinzîndu-se ast-feliu J dinta! pa I «jjpele. 1 cit iți face de rău să ve* —> saâ bătU cîț ttI face d? Xăr jumătatea Genului omenesc. X aJeta-0 ca pe cea dinlȘI l°Tar;X “rie n ”eg înttea lui asociată, sau mai de graba pai te in rțgi oare din iei, parte cătră care natura îl mina pnnir o ^ar’ea asta atit de protmncfr gingașulor 5i frumusejel sale. Nn roiu iuta nici o data dureros j1 jmî pricinui la Londra, vederea une| mbp.. tinere iriandeze, abiea coperită de cîte- 7 care neegalitate produce, firește, îmbXel^urjarea peste p Dacâ atîtea femei nasc in mizer ]îg pai», îri'nomăsură pentru p minoritate și mizeria pentru inajo- roiu, Te vina lor- oare, sau far de legea feocietățe! ? ' ritate... leată adevărata pricină, leală Satana sau dia­ Dacă atîția nevinovațl copilași cresc irî murdărie, volul care ține pe femee înlr’un adevărat infern... Și acoperiț! de trențe, sărnănînd aproape cu micile ani­ ca să ne încredințăm, să judecăm puțin. Din timp ce Ie o minoritate aristocrată, privile­ male ce rimă prin necurățenii, £înd copilița boga­ tului Ie atit de curată,atll de bine pieptănată’ atît de giată, îmblelșugată din cale afară, lea nu se poate bine îmbrăcată,, atit de fragedă și atit de drăgălașă, scuti de a fi egoistă, lacomă, nedreaptă, neomenoasă. Ie vina lor oare, sau crima organizare! sociale ? Minoritățe! acesteia ÎI trebuie neapărat robi, slugi, îi Dacă atîtea femei sînt lipsite de educație și’de in­ trebuie supuși, lucrători și proletari, sărac! și mizeri. strucție, proaste, lesne crezătoare, superstițioase, ddIe o trebuință neapărată, pentru minoritatea acc_ ’ seasta, voie sau bigote, oare Ie vina lor, a lor cari nu cereau să țic pe proletari în ignoranță, în îndobitocire, în de cit cultură ca să strălucească poate prin-mieiimizerie și în r”------- ---ț* 1 ’ r . S5°^n.c;u’e SL!^e5uJ Pr*n gență, rațiune, capacitate? muncă. Și privilegiațil sau stăp’înil, nu pot să facă aFemeea asta, galbănă-vînătă, desfigurată, pocită, balere în privința femeilor. De acolea, o masă de fe- nu-I. oare crima sociețăței dacă .. abuzul MC de xouuua muncă aă me! tratate apioape ca niște roabe, lipsite de orl-ce paralizat Natura, care o destinase să strălucească educație, abiea învestmintate sau vestmîntate rău, p« 5" frăgezimea-!, —- ■=■ — *- gingășiea ■-« -• prin prin trăsăturelor, prin vlăguite sau sluțite din copilărie, de o muncă împo- mârețieă înfățoșere! sale? ‘ triva fire!, părăsite tutulor oboselelor, tutulor infrînăn Ce---priveliște mai umilitoare pentru Omenire; de rilor, tutulor suferințelor, tutulor umilirilor... cit o femee beată. Gind însă o nenorocită Ie redusă Și mizeriea poate oare să nu aducă celibatul ? Ce­ la niște munci bărbătești, șă trăiască în mijlocul libatul, la rîndul lui, poate oare să nu aducă neapă­ unor bețivi, să asculte o limbă ordinară, murdară; rat o mulțime de destrăbălări, desfrîul, prostituțiea, cind mizeriea o osîndește să nu cunoască nici1 un infanticidul?... soiu de rușine, de cumpătare, nu-i oare de* învinuit Cînd zeitatea socială Ie aurul, se poate oare să nu Societatea că necinstește ast-feliu Natura? vedem o mulțime de căsătorit contractate numai în Copila asta ie leneșă... Ie! i-ar, plăcea poate o vederea zestrei, fără nici o luare aminte asupra pri­ muncă ce și-ar alege-o lea, potrivită, răsplătită, res­ cinelor de nepotrivire ce pot avea loc între soți? pectată... De ce să te miri că nu-1 place o muncă sîȘi cînd zestrea !e aproape singura temelie a casă- litl, prea împovărătoare, disprețuită și. aproape-fără loriei,”, cînd atft\ de des ca un'* tînărM. să !ee " 1 vedem .1 ’)de nici o răsplată? nevastă pe o balrînă, numai din pricina avere! ce-o lastalaltă Ie cochetă, vanitoasă, ambițioasă...Năs­ are, sau o tînără și frumoasă copilă sa se mărite cu cută înse în îndestulare sau într’o Societate bine orun bătrîn, din pricina bogăției lui, cînd dragostea și ganizată, lea ar fi fost numai curată, distinsă, îngrijită-, armoniea sînt materialicește cu neputință în atîtea muncitoare, cătind să placă la'toată lumea-și mal cu nimărul, pe cînd, în mijlocul uhu! căsnicii, cînd femeea măritată !e supusă la asaltul sună să nu displacă t . POpOr de C.VX oameni cari nu ----------------------------------------------atîtor burlaci șl chiar a atitor bărbați însurați, ne* Popor cinstesc de cît ceea ce ieamulțămiți la iei acasă, cari îngroașă rîndurile beche- ochi!, cari disprețuesc virtutea modestă; cari nu aduc rilor, ca să atace și ie! femeile și fetele, cum să ma! laude de cit femeilor tinere și frumoase, toaletei, po­ fte cu putință ca destrăbălarea să nu fie pretutin- doabei, luxului, nenorocita vrea casă strălucească, să placă. Și Și dacă dacă cochetăriea cochetăriea ooaruncă aruncăîntr într’o’o prăpastie prăpastiedeni, în căsătorii ca și în afară din căsătorii, la bo- placă. gaț! ca și la sărac!? ('de destrăbălare, nu-! oare crima acestei Societăți, care Mal puneți că o Aristocrație huzuritoare, trîndavă, face să degenereze calitățile în viții? •’ " egoistă, care îș! jerfește toate plăcerile, și care nu-și Una Ie galantă, aprinsă după bărbați'și plăceri, pune fericirea de cit în vanitate, orgoliu, lux, stărue Plîngeți-o dinainte...îndură neînfrânta inriurire a Nanecontenit ca să seducă femeea sau fata proletarului, turei, se supune lege! <■.*!., sale supreme. Are -înirin^-war. intrinsa ger­ și răspîndește pretutindeni corupțiea, cu auru-I, ați- menul tuturor calităților sale duioase, a tuturor smițînd la cochetărie, deșteptînd toate patimele rele, timenteloc generoase...Dacă întâmplarea ar fi. făcut-să‘ deslănț.uind asupra Societăței toate nenorocitele ur­ se nască într’o Societate bine organizată, ce i-ar. fi dat mări ale acestor patimi rele. Și, dați-va bine sama, creștere, îndestulare prin muncă, și un bărbat pe plac, ar fi fost o femee iubitoare, senzibilă, devotată, bună, cele dintăî jertfe, sînt pururea femeile nenorocite. Sînt destul de cunoscut, pentru a nu se aștepta umană, iubită de bărbatul său, adorată'de •topii, iuc o. bita de toți, fericită...Dăr într’o societate «are mi-îda: cine-va din partea mea,tcum că aș vrea să încurajez destrăbălarea și vițiul. Am susținut adesea princi- nici o educație, care o lasă sau o-cufundă în mizerie, ‘ " piui, că, cu cît o femee ie mai nefericită, cu atît îș!- care o osîndește la o munuă de ocnaș, care np-Tîn-‘ face nefericirea ma! mare, lăsîndu-se în prada pasiu- gădue să se mărite, în mijlocul unu! Popor de celibacă pentru psztri tari, nelor Ie!, și.i că, binele, pentru liniștea, în ce-î in- dau asalt, o scot din minto,o inșală șiodisteresul ieljea ’trebuie să-ș! caute un leac la rele, în prețuesc apoi, dacă nenorocita Ie țîrîtă în destrăbălare. muncă, în înfrînare și răbdare, în înțelepciune și vir- in desfrîu, în doboș, in prostituție,.., dacă teama de iute. Insă pururea x i am luat, tot o dată, apărarea fefe­ necinste o duce la avort, la infanticid,...nu-î oarejte meilor, desvinuindu-le, plingîndu-le, și sprijinind că plîns, că-ș! vatămă existența în vijelii, în zbuciumați, • greșalele și vițiile lor, slăbăciunile și nesocotințele lor, in umiliri și-n chinuri ? Nu-i oare crima bărbaților și sînt în deobște vina și crima bărbaților și a unei a Societăței, cea care pervertește și conrupe cea nVa! păcătoase organizări sociale... fundamentală din legile Naturei? j HÎSfiS. - "’S JXrele însuflețite, eâ A5 zugravi-o caPe cea “«s-l-™*,.-™ Din cea mai crudă copilărie, sint copleșite, in casa CaP3onS părintească sau în atelier, de cele mal grele munci, Kormîi frumoase ale lui inspirații, al celor mai respingătoare sau nesănătoase, cari, pentru ciți-va dulci plăceri ale lui. Incîntându-I, din leagăn, prin cel gologani pe zi, le nimicesc frăgezimea, grațiile, gratiile, sănăsănadmtăi surfe al Iei, prin cele dintăî ale Iei alintări, prin tatea. Cite copilije diforme, din pricina ca au purtat iții' ale copilăriei sale. Răpindu-1 prin vitejește în brațe pe frații lor mai mici mic! sau pe mai minespusele gratii . • M . _ !■_. l __1_ 1„_ PA TTIO Hi 9 li YaVÎI 1 □ milO/lX frumuseta-I 51 și “pm* prin nespusa gingășie tinerețe! cele------lor surori,' î rtînTTnrWYir. vreme li iera la irumusei-a-b s-----a---------j,— sale,’ „ . ice mama r> i r - j muncă. . . _ t ,,„„«î«a.i_l Subjugindu-1 prin bunătatca-i, ușurîndu-1o.; șiennr>înscăpin- Fr.Cenvlvnllclc» privelișteHndevSynl văzut,1.9 laRnlngna. Bologna,ffimfii femeidpdefont^ toată i i ____ : mnot-nctirTi-il rla lînmnlî no rînrl hnrh>»_ dud în boală, susținîndu-1 în primejdie, mîngîindu-l vrîsta, fâcînd meșteșugul de hamali, pe cînd bărbaîn căderi, prin blajinătatea-! și prin devotamentul ie!, ții sînt prinși [a pescuit, și ducînd cele mai grele S i-i jj 6 vi o I n T in răl3cîar*e în senzibilitate, egala-1 _î ^c?ht*i niimotn buccele r^.-v de «izx ale călătorilor, in în niște ocoșuri atîrnate ir» în spate, cu niște curele groase car! le curmă pieptul. în inteligență și în drepturi. Aș areta-o prefăcută în zeitate, la vechile popoare Cîte femei lipsite, din pricina mizeriei, de fericirea civilizate ale Orientului, adorată sub numirile de Ju~ de a fi soții, de a fi mame. Cite atîtea osîndite la twn, Minerea, Venus,Diana. Hebe, Flora.. mii de neajunsuri, la mii de primejdii, din pricina Voiu înfiera apăsarea ce a îndurat-o la Popoarele alipirilor de-o clipă. barbare, cari, prin cel mai păcătos abuz de putere, Nu mal vorbesc de pacostea desfrîului, în care, aau redus-o la starea do rob, însușindu-și asupră-i mestecul celor două sexe din marile manufacturi, dreptul de vieață și de moarte, sau de vînzare, sau aruncă pe fata copilă, nici de pacostea prostituției, de alungare, îndată ce s’ar fi năzărit cul-va ce-va. la care mizeriea osîndește mi! de nenorocite. Voiu înfiera chiar așa numita civilizație modernă, Chiar pentru femeea măritată, cite cazne, cînd are care mal tratează pe fenice ca pe un soiu de rob, un bărbat brutal, bețiv, risipitor, stricat. Cite griji, voiu înfiera nerușinatul despotism al bărbatului, care, cîte chinuri, cînd are o familie numeroasă, un barabuzînd pururea de puterea-I și impunîndu-și le­ bat bolnav. Cită neliniște, cît amar, cînd induslriea gile lui femeei, statornicește .și declară că îea îl și comerțul nu merg înfloritor. dațorește lui supunere. Nu-i fericită chiar nici femeea bogată, pe care o Voiu înfiera mal cu samă ingratitudinea, nedrep­ tatea, tiranica unei societăți care osîndește ma! mult antrenează pasiunile, pe care o orbesc plăcerile Iude jumătate din femei la ignoranță, la Inizerie, la mei, și pe care o chinuește sau conștiința-i proprie, mund din cale afară de grele, cari le mînîncă sănă­ sau geloziea, sau invidiea. ie desfigurează și le ucid. ucid... Da S ? CUr.raă,m aicL” N’a§ ma‘ sfirȘb dacă aș vrea tatea, cari le ~ cînd - - văd►purită de murdară, trăgînd căruțe ?a.poveftesa toale nenor°cirile femeilor și toate vio femee cop J. trențe, 1 are, subgreutatea greutatea ce ce oo ^uie can„la facjnenoroclte: să vedem, cu deosebire, dnepCîn^nn 01 sau îndoindu-se bUU 1P sau in snatP. m3 cî^ CG. ° car‘‘ ar ^ul: / SaU ,n spate’ mă silnt cuprins de-o in-------- Wiuawu 1U puu-iva urganizărei mi - Să- ?asimJr;se *.eaculî trebuie să descoperim n^ân au Natura^ Umanitaima raU‘Ul §l să ne dăm bine seama de dinsa> Prin asi-urări^înr n G’ ° a le SCOate din miate fâgiduințl, lăsînduT100^ ^" în§eIăEoara>a : l 1 I i j j j tv*XV^>V4< ! Pricina răului Pricina purcegătoare, radicală, cea mai de căpete­ nie, care dă naștere tuturor pricinelor WWUUrtlv secondate,, & I anstocrațiea sau privilegiul, sau neegalitateade stare, I V*V.*^fc**^ V1 - --------------------- — —- —, X 1 1 ' 'i ■ 1 ; �revista ideei 8, ----------------------------- -— Dar to efenide, tea vedejt urmările nenorocite ale al, cel mat fericit dintre oameni n am să de ctrtire, de iritare, nici urmă dc-d.scu 10 s“u d® “ ' Â’răftrUț fericit! pe toțf ce te.r!ncunjură. Nu ca aș zice, curii ca S Sun fnger;de bîindeță, de bunătate, chiar cind al viețui in mijlocul diavolilor, în care caz desigur că a! merita să ti se laude virtutea,..Dar dacă vecinele sînt mal puțin fericite, daca una-i avară, lacomă, ambi­ țioasă, tristă, posomorită, gilcevitoare, pentru că-i in mizerie §i-Tplină de neliniște pentru existența lei și a copiilor, dacă una Ie aspră și tirană, geloasă, fiind-că are un bărbat păcătos sau stricat, dacă asta are cutare cusur, cealaltă cutare vițiu, pentru-că nu s’au măritat, din pricina avere! lor, de cit cu niște bărbați cari le fac nefericite, toate greșelele, toate vițiile, toate ne­ norocirile acestor femei, nu-s oare urmarea neînlătu­ rată a relei organizări a Căsătoriei și a Societăței? Merg mal departe. Dumneata, Doamnă, Iești cu­ minte, credincioasă... Ce merit însă al, cind ai un bărbat cum se cade, un bărbat ce te adoreazășicare nu trăește de cit pentru D-ta? Ceastălaltă femee, tînăiă și frumoasă ca și D-ta, cu sufletul duios și inima aprinsă, care ca și D-ta ar fi fost un model de femee și de mamă, dacă ar fi avut un bărbat ca al D-tale, dar pe care un bărbat brutal, mizerabil, stricat, o face cea mai nefericită dintre femei, pe cind bărbatul cel mal ispititor o urmărește cu dragostea-!... leată care ar fi virtute, dacă ar avea bărbățiea să-și stăpînească înclinarea ce-o îmboldește... Și dacă va cădea, dacă o va împinge căderea-! într’o prăpastia de dureri și de nenorociri, cine se va putea împiedica să nu o plîngă să nu învinuiască bărbați! și Societatea ce au pie rdut-o? Prefăcătoriea, minciuna, înșelăciunea, ce o împărechere nenorocită impune atît de des femee!, cari îî fac rușinea, nu sînt și Iele vina organizare! sociale ? . Pană și romanele licențioase sau amoroase, sînt tot vma Societăței, romane pe cari numai dorința ba­ nului Ie dictează autorilor lor, cari aduc atîta tulbu­ rare in imagmațiea imprudentelor lor cetitoare. REVISTA Experiența veacurilor dovedește că Biserica cu spQ vedanieași canoanele!e!, cu făgăduința unu! raiu si c.~ amenințarea iadului, Morala cu preceptele și C1f u vețele Iei, Justițiea cu celulele, cu chinurile Iei, de cit leacuri neputincioase. Leacul reulul Fiind-că aristocrațiea saii privilegiul, neogalitate de bogăție, șau dăinuirea într’acela-șl timp a priSQa suhu și a mizeriei, Ie pricina tutulor nenorociril0* femeilor, adevăratul leac îe nimicirea aceste! pricinr și intemeerea egalității De aceea cer cu atîi1* tărie, distrugerea tutulorsociale. cătușelor, a căror țintă de-a împiedica orl-ce reformă, orl-ce îmbunătățit. ° ori-ce sistem egalitar. u e> i al. Cadet, UN PLAN DE LUCRU REVISTA IDEEI, urmărind, între toate, îmbogfc. țiroa literatura! românești eu ce s’a scris mai d0 eamă în literaturole streine, du cetitorilor iei o idee. De a-I nota, fio-care, opera sirii operile moritorii, din ori-co limbi ar fi, și cari ar întru în cadrul preocupărilor sale. Fie-care a cetit în vieața-i o operă măeaBtrâ, de care s’a împătimit, ce a lăsat asupru-i o întipurire adâncă, și care, cu toată trecerea de vreme, și-a păstrat neștirbită puterea! de înrîarire. De la lucrări de educație generală, de izvodiri de moravuri, pană la cele de pură agitare. Do ce să fie pecetluite acestea pentru mulțimea românilor, să nu se bucure și aceștia de luminele ce se revarsă din iele, de tot efectul lor salutar. Neapărat, o întreprindere uriașă ca asta, cere tribut de munci, colaborarea atîtora. Nimic nu ne face înse să ne îndoim, că nu se vor ivi cel puțin cîte-va talente, să facă începutul, măcar eâ o încerce. Voluntarii și voluntarele co mănuesc vre-o limbă, de acord în privința aceasta cu noi, vor face să ne știm. Vom châbzui la o laltă, vom repărți asupra fie-cărui ce i-ar veni mai bine, și vom purcede, poate, să dăm și noi, în celelalte limbi, ce s’a putut produce mai de samă la, no!, de interes omenesc. Tot ce țintește la îmbogățirea minței, la nobilarea înimei, la întețirea sufletelor obosite la vieață, voim să facem să circule, ob acele apo mănoase, ce curg prin șanțurile amonajato bine, dintr’o grădină ideală, și fac să propășască cultura. Cit ne privește, noi și sîntem pe cale, și așteptăm ou brațele deschise ori ce bună-voință. Revista Ideei. In prMnța sprijinului material, in afară du abonamm1, y cari vor trebui achitate do toată lumea în chipul col mal gra nic ifi riguros, sînt unii cavi s’ar putea puno do sine la e_° tribiițli suplimontaro. Planurile noastre sînt mult mat nian cît acolo co lo putem îndeplini cu mijloacele noastre ordina /Șl n’avem vremo să alorgâm qi să descoperim noi pe cel da samă că opera ce tntreprindom trebuie niăl v INTĂEA MEA REVOLTĂ In tonte \ merilo, după scmtn plimbare ce o făceam prin parc, guvernanta mea, o domnișoară bătrină. un felin dc cucuvae, machiema in sa a dc studiu să-mî dec o lecție de catechism De obiceiu mă duceam fără tragere de inimă. Articolele Simbolului și / oruncele lui D-^eu, flerbeau în jurul urechilor mele, îmi asurzeau sărmana mea inteligență do copilita Cu toate că pătrunsa de un principiu susținut vecinie dc cci din jurul nneu: că la opt ani nu mai iești copil si că trebuie să te piu senos pe carte, ieu nu simțeam încă do cit puțină plă­ cere pentru știință. Totu-și, îmi jertf mai dragă lecțioa mea de catechism de cît celelalte lecții: dc cit acea $lo istorie univer­ sal.', bună oara, plină de nume barbare, de nesfîrsito șiruri de ani. Iuți Artaxerxii, Epamiuonzii, Cirus, amestecați de cifre pe cari mintea urna se împotrivea cu îndărătnicie de .ale des­ curca, îmi parcau foarte puțin vrednici do interes. Nu price­ peam do loc, las ca, vorbind la dreptul, nu cam pricep nici acum, de co mă sileau, pe mine, bicată nevinovată, să învăț pe diniifiiru și să povestec cine știe cît, peripețiile tuturor acestor fără noimă si strașnice întâmplări. împărtășirea sfinților, Iertarea păcatelor, nu mă interesau tocmai mult nici iele, înse, inteligența mea,’ ca o pusăruici închisa într’o cușcă, so măngăen, zărind prin z‘ bielele ncmlădioase ale dogmelor, spațiul albastru. Cătră sfirșitul fie-cărei lecții, guvernanta îmi povestea minunelo cerești, îmi vorbea de îngeri cu aripi de mai multe culori, de heruvimi cîntînd dnmnezecștele cîntări alo ciuturilor. Ceea ce mă distra cu mult mai mult de cît cuceririle Romanilor, sau îufrîngerea lui Marina Cartaginezul. într’o Vineri, se intîmplă un caz ce tulbură cu totul liniștea întreținerilor noastre asupra lucrurilor divine. D-ra Varvara, mă puse să spun articolele Simbolului, „cari nu fac să cunoașterii cele din urmă sfârșituri ale omului". leu respnnsel mal întâi mecanicește. — Cele din urmă sfîr.șiturî ale omului, sînt: Moartea, Ju­ decata, Ceriul sau Iadul.’ — Cine va merge în Ceriu, urmă să mă întrebe, după ca­ | techism, guvernanta. Haide?... Din partea mea, tăcere. — Ei, spune... stărui D-ra Varvara, cu glasul ci pe nas. Hai, iute... Așa ți-ai pregătit mata lecțiea?... Nu știi de loc?... leii îmi știe, m lecțiea, memoriea mă dădea rar de sminteală. N’aveam dc cît să recitesc pagina de două ori, sara, înainte ! de culcare, și cînd trebuea să o spun, toate cuvintele mi se oglindeau în cap, ca prin minune. Dacă nu răspunsei D-reî Varvara, iera că fui lovită de-o dată de o idee. Și cind o tiretare do astea so petrecea în capul micu de copil cu voință, mă făcea cu totul nesimțitoare la ori-ce s’ar fi. zis saii pe­ trecut în preajma mea. „Ideea" asta mă muncea de alt-feliu de cîte-va zile, în urma unei înlîmplări grave, care marcă cea dintâi întristare serioasă din vieața mea. Copila morarului nostru, micuța Mirka, o admirabilă blondinctâ, do cinci ani, muri. O cunoșteam bine, pentru-că tatăl iei, foarte mîndru dc drugălășiea ici, o aducea adesea In curte, împodobită cu cea mai frumoasă rochiță. In. urma stăruințelor mele, mi se îngăduia une-orf să o duc în odao la mine, ca să-i arăt unele jucării. Ochii iei îerau ca de r-afir, și avea un snrîs delicios, care îmi pătrundea la inimă. I-aș li dat bucuros tot ceea ce aveam: pâpușelo,monngcric.a, • rochiile, numai s'o văd zâmbind așa. Și o nepomenită emoție 1 mă cuprindea, cînd mi so răpea din brațe micuții mea prie­ | tenă, sub cuvînt că nu se cade ca o domnișoară bine crescută, să îmbrățișeze o mică morăreasă. Mai ioram ținută do rou și din pricina pornirilor melc prea blajine. In calitatea mea de ■ fiică unică, cea din urmă supraviețuitoare și moștenitoare a unei nobile familii, so căuta să-mi formeze din capul locului caracterul, luîndu-mi sama cu foarte mare grije. Lucru ce ; nu-mi plăcea de loc. M’nș 11 împăcat mai bine cu părăsirea, cu libertetea do-a alerga, do-a mă juca, de-a sburda în, voe. . Plimbată în trăsură, pururea însoțita de guvernantă, invi­ diam starea micilor desculți cari făceau gcainbășarii în mij­ locul drumului. Mi se păreau cu mult mai fericiți de cit mi­ cile domnișoare do familie mare, bine crescute și vcsțmîntatc bine, dar pururea strunite. Putea să mi se laude privilegiul naștere-), să mi so insufle de a uri pe „mojici8, simțeam pentru j toți copiii o prietenie aprinsă, și o adevărată împătimire pentru Mirka, despre care mi se spunea, cu toate aste», că ar fi fost mai râu dc cît o țărancă: această mititică, ca fiică a unei ideei disKețulaT^Vl’ 9 â°Uă °ri BUpU8ri rasei m®le> iera ™enită Toate astea mi se spuneați adesea, dar nu făceau de cît să-mi mărească dragostea pentru îneîntătoarea copilă. De uite ori remîneam, ceasuri întregi, cugetînd că, o data, cînd mă voia face marc și voiu ajunge atăptnă pe voința mea, voiu lua lingă mine pe Mirk >, ca o soră mal mică, și no vom duce departe... departe... nu știu unde. Departe mai cu geamă dc D-ra Varvara ți de gala de studiu în care ioa trona lu masa lei enormă, neagrt. Și ieatâ cum visurile mele îmi fură spulberate de-o dată, prin disparițiea micei mele companioane, Mirka,.. moartă „Sfir șiturile din urmă ale ornulniu, ini-au adu» aminte de acest lucra tainic și crud, pe care imaginațiea meanu putea să-l conceapă. La întrebarea D-rel Varvara, despre „cei ce se duc iu Ceriu", o nouă și grozavă tulburare se ivi în spiritul mieu chinuit de durere. — ..Cei ce se duc in Ceriu, îmi sufla guvernanta, scoasă din fire de mutismul micu, sînt cei - Hui... adă*ți aminte ce vine. Sint cci ce mor iertați... leată. Pe urmă? .. Și cari au respuns în totul justiției lui D-zeu. Ieatâ. Vrei să spui și mata? In loc să spun, ara întrebat la rîudul mieu: — Ce-i aceea gă mori iertat? — Să fi primit împărtășirea, să te fi mărturisit, să liprimit bine-cuvîntarea supremă. — Dar nu-s de cît oamenii în Tristă cari se duc sâ se mârturisascu, întimpinaî. Cu toate astea sînt și copii co mor... — Copiii merg în Ceriu, numai săli f-st cuminți și botezați. Tulburarea mea cres- u. Cu degetele melc, care îmi tre­ murau, îmi mototoleam dantela de la manșete, neentezind si mai întreb mai mult. Și totu-și, simțeam că nu mă pu­ team opri aici. — Ce-ți ieste oaie astă-zi, întrebă D-ra Varvara, dindu-.și în sfîrșit samă de tulburarea mea. — Vream.. Vream sâ știu cc-va... — Ce?... — Oare.. Mirka s’a dus în Ceriu ? — Mica jidancă ? Dariea nuiera botezată, strigă guvernanta. — Atunci... jidanii nu se duc în cuiu? — De loc, întări D-ra Varvara cu o oare care mulțămirc, ridicând cu riociuno capul. — Unde se duc atuncea?.., — Se duc în lud — In Iad... Și în mintea mea credincioasă, mi se oglindi de-o dată lecțiea care sfîrșea ast-feliu: „Iadul ic un ioc de chinuri, unde osindiții sînt pentru vecie deosebiți de D-zeu, și sufăr cu diavolii chiniuj co nu se vor mai sfîrși nici o dată". Așa dar, Mirka, această dulce și dră­ gălașe făptură, va suferi, chinuită, arsă de flăcări, biciuită de diavoli. Această copilă atît de dulce?... Acest heruvim, care zîmbea atît dc gingaș...Inima mi se strinse de durere. — D-ră, strigaiu împlută dc suflet, domnișoară... — Ei, ce-i ?... — Cu toate astea nu a fost vina iei că a murit jidanca... D-zeu trebuea s’o știe, și să n o lase să se ducă în Iad. — Numai creștinii pot să între în raiu, caie-î un loc de plăcere, păstrat anume pentru sfinți și pentru îngeri. Cit despre ceilalți, necredincioși, eretici, jidani, cu atît mai rău p ntru iei, se duc îu Iad. Cu o mișcare asprii, dînsa părea că respinge pc cine-va,fărâ milă. Crezui că văd micuțul trup al sărmanei mele Mirka, în groaznica prăpastie care se chiamuinfern. Hidicalbrațele, sțrigind: — Nu... nu... te rog..Nu...Nu vreau să fie așa...'Mirka se va duce îu Ceriu... sau, de nu... de nu... Și micii’ miei pumnij so strînseră de la sine. De nu, D-zou nu-i bun, nu vreau să 1 iubesc. — Mică nenorocită, zbieră D-ra Varvara, apueîndu-mă de braț. In genunchi. Cere iertare creatorului, că l’ai jignit astfeliu... Privește, dînsul ie supărat, te osîndește... Și-mi aretă cu degetul îndrept’;t aspru, chipul lui Christ, atîrnat de perete. Voea sâ mă câesc, și zicea câ Doinnul nostru, rănit de făr dc legea mea, iera cu ochii plini do lacrihni. Furișai o privire asupra tabloului, șî-î văzul ochii stinși și uscați ca do obiceiu. Înțelesei că D-ra Varvara îșl bătea joc de naivitatea mea, și cu inima plină de ciudă, ii aruncai, în plhisul micn cu hohot, cel dintâi strigăt de nesocotire .și de dispreț: — Spui minciuni... Marya Ciieliga. �REVISTA ideei bevista ideei ■ --a de dobitoc, că, sigură d0 a?a de din moment în moment J"6 )abdă de a c-. însă-mi și riscă un pic nătîngule, cred că să-i spun: „0ar ' Intoxicația amoroasă Cste (*f venea iu Dar el nu nsca de atîta...1 poate fi mai paralizant scrisoaro de la el, ce °h‘ o .șiMduzi ^^ ^ cura an, pâs.ral-n — .-. . șia°?'ceda, a respectuos 10 UN JOC de pasiune Scrisoarea unei dame, dupS Aho"cc în Nedicinî: „Substratul patologic în pesi Din teza do HfiSnțS >ntcmporan“. aceea dinsul nu nevasta unui protînăr sa van', D-rul ,a unul din labora- Printr'o unică întimplare, căci pe vremea <esor de la faeoMea de Marcel T..., preparator ta Muzeu , toarele Institutului Pasteur. seducăto-, 35 de nici frumos ", Meree. 7... „e^ltă fl ani, cu ochelari, parul ca Claris 9 o redingotă ne mai pomenita, cump fj af oare-care. li steteau toate așa de rad ca pare . Ia sardei Se ac f Iis,m .erbinde-se de el M timpul unul pr.nz. D« ecml a, i^de nu eonteneud sărbâlerea^ n,er t. scrisoare ioarlț. știe, și nde, p* ° /e scriii cu nu mar exist ScUfnpQ o milă generoasă pontru caliciea lui de student. Aș fi dorit să-i fac un frumos cabinet de lucru, vast, măreț și comod, o bi­ bliotecă enormă, bine aranjată, confortabila, și mă gindeam foarte vag, dar mă gîndeam la singurul mijloc cu putință de ai împărtăși luxul mieu. Fără să mă mai în do esc, aranjam mintaliceșfe pentru dînsu! a! doilea etaj întreg a! otelului mică. Și tăceam, pironită în fotoliul mieu, do o putero absurdă și ne­ învinsă. Dînsu! pălăvrăgea ca o coțofană. „Și iată că începu să-mi vorbească de dragoste. Dar nu ca odi­ nioară, de dragostea pasională, de vis. Imi mărturisea aproapo brutal, deadreptul, cu veselie, dorința nebună ce-i sugera, sub dulcea țpmină a lampei sale iubite, prezența aceleia pe care o iubise atîta Nu mai era de fol. dar absolut de fe‘, acelaș Dîn­ su/, așa de timid și așa de sfios, devenea îndrăzneț, ca un paj. Și înțelesei atunci, că aceasta era vioaea și sănătoasa dragoste, aceea caro ne stăpînește și face din noi sclave supuse...a «Q Q- semenea cazuri, „ P meleu, erau opt sau zecn lâplură este Mispe^^^^ li, tino, o» devii ^olebrn, ți t«o alilt> i mari ’a*. fi dorit să depun la picioarele tale puțin4 mari. Aș fi lucruri man. {arinec< Dar de cînd te iubesc salvă, n1V^niipentru ,ienîtîlljur că nu mai pot lucra. Mai totdeauna ochii’ întunecați de lacrămî și gîndirea nu-mi mai cste linb "X Trăesc ca într’o ceafă, în care nimic numai Supra,îo. do oîi eoniinuă a ebipulnl tău iubit N„ ,M inteligent, ți n» »• P™ astSz' în“nt0 “U vo! ">» fl bon do nimic. Dacă ai țU “ <l1Spcraro e jo un om Clt( „•are altă rațiune do cit croorul lut. Al m.ou este deSo,ien. tat Mi-i frică, văd negru înaintea ochilor, și cu toate astea aș da ambițiunea tinerofei mele numai sa fiu sigur că P. ZOSÎN. de cenetătnr: spuneau că-f pe cale ea ,epraueaeea amare lucrare de-un coneiderabU Mereu asupra microbului a mșIm ca. Si nu sini numai pielii cari atrag curiozitatea femeilor moderne. Tinerii savanți destinați unei înalte faime,șt ei nu-s disprfțuițî. și cînd, după cererea mea, amicul mieu îmi prezenta* pe acest domn așa de rău îmbrăcat, o vie dorință ma apuca să știu la ce maș aștepta de la farmecul spiritului și aprin­ derea inimală a acestor soi de oameni. Sînt văduvă, absolut Hberât nu unită, elegantă, și-mi pusei în gînd să mă amuzez. „începutul fu conform cu cea ce se știe și discutăm m de obște. Marcel T... fu deodată absolut amețit de curtenirea mea. Departe de a fi sedus, ii era frică de mine, li cerul în mod plăcut, cu cea mai grațioasă insistență, să-i vizitez laboratorul: ceea ce el refuză, ca și cum l-aș fi propus un grozav sacrilegiu. Abia îndrăzni să-mi spue că-1 plăcea muzica. Cit despre dragoste, nu pricepea nimic și nu se sinchesia a ști mai mult. „Trebui o altă intîmplare, care să ne apropie din nou, și îl cucerii pe cît este posibil de repede unei femei cinstite. De data asta nu trebui mult. Ca să-l îmîlnesc la zi anumită, toată iar­ na făcui să fiu invitat într'o mulțime de case amice, și avui dulcea bucurie să constat că acest muncitor neobosit, acest cenobit selbatec, se căznea, pentru a-l place, să devie om de lume. Nu cunosc ceva mai înveselitor ca metamorfoza progresiva a ținutei lui-. își tăiă părul, își parfumă barba, își înlocui apeluri nebune, de cinci ori șase ori.. apoi scrisorile lui, tot triste, s'au rărit încet-încet și apoi... nimic. Durerea contenise, că se Izolarea lucrase cum trebuia. Se potolise și fără doar ca vindecase. Printr'un prieten pe care-l însărcinai să-l supraveghieze d aproape, știam că Marcel, după două luni de măh- ochelarii printr’un ușurel lorgnon, fără să meargă până la mo­ noclu. Ișl făcu haine noi și botine lustruite. Cu toate aste era stîngaci... Și aerul smerit cu care-mi debita melancolia sufle­ tului său făcea hazul prietenelor mele. Rîdeam cu ele, cu oare­ care reutate, trebue s'o spun, despre „momița savantă^, cum îi ziceam cu toatele. întreg corpul medical H tachina și abia dacă se mal ducea Marco! pe la laborator, unde devenise legendar. nire grozavă, se pusese încet-încet pe lucru și acum mă uita I ’ e'l'zlX audă cuvinte, să simtă. pentru buna lui prietenă, știința. țTlUll r.’t-z.ot-.Unul chiar cn se T-/-X rostește: „Cîntați mai bine cu vorbe, „Eram îhcîntată de asta, dar nu de tot cu toate astea. Cînd rămîne în urmă o gratituj să se învioreze inimele, sau să se’nduioșeze". un bărbat a suferit pentru noi, ne Un lăutar face un semn cu mina. Ceilalți aii înd ne duioasă. Și cînd acest bărbat ne uită, chiar dacă am dorit aceasta, un fel de gol ne cuprinde și nu ne gîndim nepăsătoare, i cetat să cînte, instrumentele au încetat să răsune. De oare-ce se vindecase, puteam să-l revăd acum și să devin I Și dinsul zise : ieată am să vă cînt din gură: „După o lună-două, de așa regim, amorezul meu devt-ni in­ suportabil. Nu puteam vorbi cinci minute cu un alt bărbat, să iau acele aerb de confidență intimă, cari dau aparența flirtu­ lui: nu puteam nici măcar să strîng cordial mina unui amic, fără ca dinsul să nu fie torturat, și ce era mai rău, că se pentru dînsu! anica bine-făcătoare și leală ce-î făgăduisem să-l dădea pe față Ca toți naivii, ca toți oamenii prea sinceri, nu știa sa-și prefacă impresiile Deodată îl vedeam venind spre mine cu ochii tulburați: îmi făcea scene, ori pleca, părăsea doodata casa ca un copil care fuge să plîngă. „Nu sînt un monstru, și totuși nu mă simtiam mi” ’ -mit mișcata, Dorian, ,/ sufere mu!puțin., h eri-ee eaz nu cSlam ei-iln- M n.,1 „uile dmz,t fiB cH - 'neprum... 0e dueă-trel uri mi /a mine, de ,reme ca ’ S PUI'" dga du deiieal, așa de ruzereal, iubești putin“. IDIGNAȚII „ lată un frumos caz de intoxicație amoroasa. Dar de data asta înțelesesem. Era prea grav. Eram nemulțumita de mine ș poate o minută îmi desprețuii sexul în cocheta ce eran ei. !i răspunsei: — „lartă-mă: ți-am făcut rău și sînt măhmta de asta. P/ec as”tă-seară și am luat precauție ca să nu știi unde mă duc. E inutil chiar să-mi scrii■. scrisorile nu mar găsi. Uîfa-mi, vindecă-te repede și lucrează. Mai tîrziu, and* te vei fi mîntuit cu totul, îți voi fi poate o excelentă amică, amica intehgenței și frumoaselor tale ambițiuni”. jj „Jarna ___ se sfir.rise: stătusem ascunsă trei luni ta părinții miei, j: Ceriul ie coperit de nori. Totul pare învăluit în tristeții. Numai colo, în casa ceea largă, a mai remas un rest de veselie. Sînt împreună, oameni ce au venit să serbeze, o sărbătoare a vinului, ce lor li-I scumpă, și să aducă osanale zeului Bachus. Oameni de diferite soiuri: bărbați, femei, copii: totu-șî de-un soiu : robi, supuși, despoețî de stăpînl, fie-care în parte. ‘ '' Aii venit venit să să simtă simtă bucurie, bucurie, sau sau mai mai curat curat să să uite uite necazurile, căci necazurile copleșesc inima. Un păhar J- vin le poate alunga. ’ de Unii cu cei din urmă gologani, alții împrumu­ tîndu-se, toți au venit acolo, durerile în bucurii să-și , schimbe. i Bărbații au dinainte vin sau bere, femeile stad și privesc, privesc cum tinerii se pregătesc la danț, le voea tuturora, să fie veselie... , ' Mai sînt acolo și lăutari, și cîntă, din instrumente, , cîntece diferite. Sînt înse și nemulțumiți, ce vor să ți Anglia. Mi-a mai scris el rugăminți de o mișcătoare lașitate, , fiu odată. Și fără să spun cui-va, într’o sară, îmbrăcată simplu și fără cochetărie, sunai la ușă, la al cincilea etaj, strada Gay-Lussac, în micul apartament de băiat, unde știam că-l gd‘ sesc la lucru. în mini, fără guler, cu un con- * „Dînsu! îmi deschise- cu lampa lampa în mint, fără guler, cu un condei între dinți. Și ținuta aceasta necăutată, mă tulbură mai „Voi ați venit acolea, să gustați bucurii, să îne­ cați amarul într’un păhar de vin. Și nu voiți să ve­ deți, nu voiți să’nțelegeți că asta vă adoarme. „Da,, vă adoarme. Vouă vă pare că asta-i bucurie, a bea și a juca, cînd inimele voastre crapă de ncc zu_rJ chin. „Și v.oi dormiți, și nu voiți să vă deșteptați, să vă dați samă: că nu cu cîntatul de cîntece vă veți mult de cît hainele lui noi de odinioară și botinele lui lustruiteputea libera din nevoi și durere. Marcel remase surprins .. dar își reveni pe dată și, foarte la. „Orî-care din voi, să mi răspundă îndată: Dacă locul lui, foarte gentil, mă primi în cabinetul lui de lucru, îmi nu are în inimă vre-o taină, cc-va ascuns, ce-1 doare : dădu micul fotoliu-, cum scaunele erau prinse cu cărți, el se „Ce-va ce-1 roade, ce-1 sacă, și-i trezește dureri așeză pe masă, cu o familiaritate veselă de student. grozave, strigăte de jale, și un izvor de lacrătni"... „Aici trebue să fiu sinceră. // găsii prea vindecat, prea la ' Lăutarul se opri din cînt, privi în fața lor, și în locul Iul, prea vesel. Cît ,-pe3 ce să-mi vie lacrimi, atît mă ultase* ! ochii lor zări lăcrămi, născute de relele cc-i apăsau. Mă emoționa acea odae liniștită, acel sanctuar de muncă ;d ’,i i prindea un curios respect pentru acest spirit stăpîn pe «-•••sine " 11 Unul iși aminti de unicul copil, care-î muri nu de mult, că. nu avu cu ce să cumpere Ia timp re­ țeta. Sărmana jertfă. Altul, de-un frate, ce, in vălmășala unei greve, fu omorît de bandiții stăpînirei, cari veniră să păzască, să nu se facă scandal. lear un al treilea, de iubita, ce ÎI dăduse avînt... Dar care, de nevoe, căci le lipsea și pînea, trebui să se vîndă bogaților. Un altul, îeară-șî, un biet pribeag, de casa-î scumpă, scumpă. pe care o părăsi, de tată, mamă, pe cari îî lăsă, ca să nu fie soldat. Tear unul, de un prieten al lui, de cel mai bun prieten, închis la pușcărie, pentru că a împrăștiat și lățit ideea: Libertate pentru popor. lear unul, sărman de tot, că mine copiii îi vor cere pine sati ce-va de mîncare și iei nu avea nici de unele. lear toți, de libertatea lor, își amintiră de liber­ tatea lor, robită,, încătușată de vampirii cari-I înădușă, îi subjugă, îi spînzură, iî împușcă. Lăutarul își dete samă de astea toate, dînsul le cunoscu durerea, simți că-n inimele lor se petrecea ce-va grozav, - Iei începu să cînte iear, cu și mai mult curaj. Cu ură chiar, cu răutate, începu să răsune cîntecul lui: „Cunoașteți cine-s vinovății, pe ticăloșii ce vă aduc durerile acestea ? Din a căror pricină vă mor copiii, cari vă omoară frații, cari vă cumpără iubitele ? „Cari vă prigonesc, cari vă arestează, cari vă ro­ besc? Cari vă spînzură, cari vă nimicesc, cari vă subjugă? „Da, îl cunoașteți, căci voi îi încoronați, voi i-ați ridicat: munciți pentru iei, pătimiți pentru iei, fără - să vă alegeți pentru voi cu ce-va. „Ați clădit palate în cari să locuiască iei, con­ trast al locuințelor voastre, morminte. Tear voi, pu­ rurea cu nevoile ați căutat să vă obicinuiți14... Ar mai fi cîntat curagiosul lăutar, dar unul, se ridică, luă cu aprindere cuvîntul și începu să ră. sune, nu, să tumulte, ca un tunet: „Da, arc dreptate ce spune. Totu-și nu trebuie să plîngețî. Ci, din potrivă, mînie, spirit de distrugere, trebuie să se aprindă în voi. „Trebuie să căutăm să ne liberăm din aspra noastră sclavie. Și dacă nu vom putea, cel puțin să ne răzbunăm asupra stăpînirei crude. „Destul am robit, producînd toate bunătățile pen­ tru despoetorii noștri. Ajuuge: să luăm înapoi de la bandiții ce ne-au furat, ce Ie al nostru11. „Nu se poate, strigă un altul. Cu neputință de izbutit acuma: mulțimea poporului doarme14... „Atunci să se distrugă totul"... Strigă mulțimea deșteptată. Masele indignate Ieșiră în stradă: bărbați, femei, copii. Și, într’o mare învălmășală, năvăliră asupra tronurilor despoetorilor lor. Norii s’au spart, n’au mai putut să se oprească. A început să fulgere grozav... Mulțimea-dădea foc, ruina totul. O ploae de sînge porni să curgă. Masele indignate, încununară, ast-feliu, în stradă, cu tumult, zeița răzbunăreî. Cînd totul ie pierdut și nu mai ie de așteptat nimica, Nemesis pururea apare. Moriss Maier. �------------------------------------ ------------------------------------ REVISTA JDEEI RĂZBOlC SoaroJo « rfisărit , l pgmîntul s’a cu* ,nS i K’^rĂbiitut- do semne do t0 . y0donn grozave, femeile, otita do a olflnțit roșu, J’’sipgt?rnț. In pnoea noptel s au auzi -g x—a s=,awgsas Msssa’sssa-*"-"-* la urma urmulHiSzboîti. Toațfi lumea paro RasK, Patrie, «ii dai nutriaî un singur steag sa Ș din minți. Onoare. do moarto, ca lamei- ?i ț s0 sfg?j0 priv^iin.0, ea o eoatd de lopl eSrora 10 curg baleloPcînd lo miroase a hoit. Ziua le întunecata de-un zbor do P.țfi«țVhffă se^Urie5 si zitoaroa Distrugere, oa o prostituata, beată, se Uine, și, setoșl să se arunce pe pradă, lupii se țin de lea. Pămîntu-I copleșit de oști, ielo se năpustesc p.retu tindenl t in văl, In munți, pe valurile amare, mișună oțelul armatelor nenumărate, oa niște lătfuste neador­ mite și întețite, cari rod sămftnăturl puternice pmă la rădăcină. Pflmîntu-I copleșit, se năpustesc pretutindeni. — Dacă-1 .muri, dragul mamei, mor și Ied, zice Bătrina.—Cinstea rosei noastre grăiește: Prindă-te moartea In luptă, in mijlocul color mal puternici, lovind fără de groș, oîntînd, ou bucuriea In inimă, zico bătrînul... Dar blăstăniat să fii, dacă, oa un nemernic, tu voi cădea lovit în spate. — Ah, suspină Bătrina. In vlrful unor pari Iei au înfipt cuțitoae. Toată su­ flarea ce poate să poarte o armă, Ie în picioare. Tine­ rimea, in frunte( ține căile prinse. loar femeile, ramase în sate, la poarta țarinei, așteaptă țnfiorbîntate, cu pumnii strlnșl. La tocilă bătrînil ascut, alte cuțitoao. Goarne, fără sfîrșit, zbucnesc oa niște tunâtel Nu vă lăsațl.., Cît se doboară de iute cele două jumătăți do lume. La cea dintâi ciocnire, pămintul Io înecat în sîngo. La a doua ciocnire, al fi crezut că soarele a apus. La a treia ciocnire, pnr’că s’ar fi prăbușit Ceriul. Și goarnele, fără sfîrșit, zbucnesc că'niște tunete, ^într’o mare do sînge, ce i se urcă pănă la creștet, tăcută, Moartea-Vampir, seceră, seceră într'un răsuflet. In brazde mari, ca griul. oopt, armatele se pleacă. Pămîntu-i așternut de trupuri întinate: o rouă de sînge se vărsă do pe frunți. Și douăzeci de zile și -doua zeci de nopți, ținu uria șui rpițool. Nimeni nu mal scăpă dintr'însul să-I spus grozăviea. O jale grea, ca în amurg un zbor de păserl de pradă iriunecînd prin aerul tulburat, se întinde asupra lumel înmărmurită do spaimă. Și în a două zecea zi sa sfîrșit uriașul măcel. S’a sfîrșit. nicovala oa să-și îndrepte , Hîrca și-a așezat . . ____ r._ coasa, și sa pus să se odihnească ■ mari scorbu^u»!, {* " n fan.A.iA. vi , • • • •■ Îndrepte flerul știrbit al coasei, cu cu oaso oaso fără fără carne dinsa lovește în nicovală. neSimde d8Un fi°y năPrasnie- ou mormaintr’o ploa^^tonitXm°nr?. 8În^ cade agâțiȘSS-® întinsă. lV\^înrimef r-iU8’ 2ar0ft‘1’ 0 boInit'« B#lrlnrt.?W“d’X’vr“ undo li slnț «op^- Și căuta printre oadrt'r , jnd sinurl]0 nmniolor i„n .PRIVIRI ASUPRA MIȘCARE! SOCIALE LA NOI tjcă de lupta: nu se marchează nuanțe dc gințiire fundamental opuse, cu toți, așa zicînd, avind aproape Luptelo sociale în Romănia, ca pretutindeni de aceea și psichologie de stare, adăpîndu-se, în întreg, la ma! acela-șl izvor de cunoștinți, realitatea însă-și altminteri, datează cu mult mai înainte de a fi fost fiind puțin sau nefiindatît de1 complicată, sau apărînd Blient^-'de^id’^au'aMpirat bunnrV’Z-a^lS-aU-C0T-' a5t’felia’ vâdifâ mat talurora la‘ ’In ast-feliu, vădită mal tuturora la feliu. In perioada S de cînd s’a intopStîn ,na’ra,na8 <*» «t bătrînil, fein011°nȘ|i(£r năbușă lăorăirelo. Și din t O durere cu A.D%e bătao, bătrînil, n’islețin!j?lto piirf î InS «pot '"asura ou.ni,!;° ui'hV10 “»< deNoaptea răzbunare n,itrînil crisnind din dinți aimn(T so lasă. B«rini^c J do coase, d.° țoro , ar i j g t0 străbunii,>vu f'aI vinjoșl duoîndu șl In larg dQ xgo|not vUța ■‘««‘«Au Pindii, pornea sil crișiloasQdT<.t nu-t Tot nU’1 "J'UDS ,0ad“vr.0'0 ’raPutito. Tinnto taro Iaoăt-o gata do un nod seemiș A, ouln 8 T . Snln încăerarea. Păuă la cea din urină Bullar® X e “1C «“ști sfașio ou toth... Soarele Ms^ “sl,p're acestui .nnsacru și d.n razele lui se evaporez un singo puturos. , Co-a mal rămas acuma? Femeile și pruncii fotul adus la poiro, zbhtîndu-so in agonio. Wamolo, zbierîQ(j( înebunosc. Do-asupra celorlalte cadavre, ide iși raji. colăresc frumoșii lor copilași. După aceea, tristă și 8tingindu.se, se audo simfonica color din urmă sușplno alo ooloi din urmă femei. -Si aerul s’a încărcat do-un nor de putrognm și ciuma, pătrunzătoare, încununează opera l ot ce tr&. oste pe păraint Ie molipsit de reu, tot co truește in aor cado la pămînt, mort Izvoarele viețoi sînt de o dată socato. Lumea întreagă so preface in putregiuno. In căile ceriului, unde, ca niște Sfinx!, lumile rin. duite, dorm în taină, acum, drojdie blăstămată, bobiți inontruoasă, pămînt ciumat, schelet do hor, înfricoșat imperiu al ciumei și al morțel, pămînt, vecinică rușino pe fruntea marelui Sfinx, carele, novăzut. părător al spnțiurilor fără sfîrșit, duce cu săninătate, ca un a tut stăpimtor Păstor, la nosfirșițo pășuni, marca-i turmă do astre, acuma, o pămînt criminal, pămînt afurisit, mergi in veolnioio, plimbîndu-țl chiagul, ca o Lepră, și intinind fără siirsitelo spațiurl. Valeriu Bernaiw. și de femei, se dau la studiul nevoilor sociale, Încep muncei, de cînd s’au diferențiat clasele, de cînd su­ a tipări broșuri, a tipări reviste, jurnale, manifeste, pușii și neavuj.ii, cu osebire, prin faptul unei neînlăcărți, să lumineze pe cel interesați, să-i lumineze pe turabile tot ma! crîneene apăsări, au fost^ f ' reduși ’ să toți. Și-atît de marc Ieste avîntul unora, în cît nu mat îndure un regim Lot mai aspru, maf aspru de cît acela așteaptă putința imprimare! prin ,preșa, își impriîn care deschiseseră ochii, Ia care, într’o privire, iei mează ideile în fol centigrafiate, cu un ceas ma! cuse putuseră adapta. Intăile manifestări ale acestor rînd să pleară rălile din lurne. lupte, fiind mai curind faptul unor reacții curat orga­ Lupta a conlinuat înainte, continuă, poate ma! nice, neaparat, că iele, se Alipesc de prima constituire aprigă și poate mai îmbielșugată ea ori-eînd. Cu a societăței și se pierd în fluctuarea formelor ici. Sînt vremea, inse, se întîmplă o diferențiare cam mare, mult mai vechi de cît constituirea Statului Romîn, între ace! pe cari lumea se obicinuise să-! vadă la o care le-amoștenit, care s’a plămădit cu Iele. Dar, dacă laltă, uniți în luptă, uniți in gînd, precum, intr’adevăr, ar fi important, de coborît cit mai adine, în vreme, de mai mult sau mai puțin, ierau: o diferențiare cam studiat aceste începuturi, lipsa de date dale destul de si- mare intre luptători! fruntași. Am fi plecați să credem gure, destul de pozitive, și un încunjur prea- mare, ne că îe Ia mijloc o imitare, o decalchiare a diferenție— gjj, __ ______ avuț |oc, cu osgțjjp^ jn Germania, care a nuvoește sa ne fixăm privirea mai pe aproape, 3să ordor ce purcedem, de o cam cdată, 1"1" din 45-------■>- -«-jde>-— perioada cînd lup- devenit, cu vremea, un punct de orientare statornic > tcle acestea sînt corespunzătoare «n cu » o oare-care ­ pentruagi mișcarea noastră. S’avem și noi disciplinați! tație și luptă literară mai pronunțată. și nedisciplinați! noștri: cu toate că n’ar fi prea fost Originale acestea pot ca să fie urmărite mai lesne. nevoe. Am fi plecați s’o credem, dacă natura ome­ La noi, Iele purced cu agitațiea întreprinsă pentru nească, in împrejurări anumite, nu s’ar manifesta de emanciparea națională: din preajma anului patruzeci sinea ie! la feliu, dacă interese feliurite și feliuiite mo­ și opt. Bărbați iluștri, educați în Apus, cu toate că tive, mărturisibile sau nu, la urma urmei vădite, nu neaparținînd clasei desmoștenite, în agitarea pentru ar lucra pe oameni tot într’acela-ș! chip. Aprinderea reforma așezămintelor ce dăinuiau pe atuncea, așe­ unora S’a mai răcit, vieața li s’a împovorat unora mă!. zăminte decrepite, vădesc inspirarea cea ma! directă, mult, unii au devenit ma! practic!. Ceea ce-î inse de­ inspirarea de la ideile acelor gînditori, cunoscuț!, în șănțat la unii, !e blamul ce-1 arunca asupra trecutului de obște, sub numele generic de Utopiști. De la ideile lor, înverșunarea cu carej ne ridică împotriva acelora acestora, cari ținteau o transformare generala, adincă, ce mai' țin, l"' se pare că mai țin, de tradițiile acelui ne­ rnal degrabă o regenerare a organismului social în­ norocit trecut. Practica din Germania, ar veni doar treg, idei de cari iera plin veacul, se inspirară și lup­ să dea o sancțiune. Gît despre vre o convingere nouă, oare-cum ma! solidă, chiar, cînd ai’ invoca-o intere­ tătorii noștri. Avîutul lor lu mare, generozitatea lor fără margini, dar lotul se închee într’o reformă res- sați!, nu poate fi la mijloc. Căci, chiar din capul lo­ trinsă, indiferentă pentru mase, care favoriza numai cului, avem a face cu niște oameni destul de circums-; interesele unora, favorizați mai dinainte chiar, inte- pecți, am putea zice destul de învățați, cari nu se leu rusele clasei ce s’a numit burghezime, ajunsă domni- după umbre și după visuri. n-' ’ Reforma asta, ' Din capul locului, avem a face cu niște firi destul toare oficial. spre» a se săvîrși, avu și agitațiea aceasta de bine echilibrate, după cum nu avem a face cu niște nevoeîinse de-o ■’ - agitație 'f puternică, ș ‘ ,, 3U u hubwidui, oyiijh.Jcu sprijinul firi dezechilibrate, cît se atinge de antagoniștii acesa avut să. se ' facă și ‘se făcu, sub uu imboldul, r-în escelență. pcpplpnîă In nrpst spnz. tora, de presupușii antagonișlf, acum. O deopotrivă ideilor extreme, sociale prin acest senz, în afara de manifeste și de articole și de memorii, în înțelegere a .starel reale îl caracterizază pe ce! dintăi țară și afara, au ieșit la iveală diverse publicați!, bro- atuncea, precum îi caracterizază pe ceștialalți acum, șuri, volume, mai mult sau mal puțin clandestine. Și Ce poate fi la mijloc,șa lămurească disensiunea, dacă multe sînt de mărturie. 'îc vorba să ducem lucrul‘ mai adine, ie simplu “ o chestie de perspectivă, de, cum am zice, de perso­ O grupa du oameni, cari sa cultive, înse, și să agite, în deosebi, ideile acestea, sa dee o limpezime mai nalizarea,: de individualizarea mișcare! obștești, o chestie de mai mult sau mal. ipuțin autoritarism, din mare, o uireuuvu, directivă, lupiuiur luptelor mviuac încinse xauu fatal muc între «. avuț! și iiitue, u uji -j* neavuțî, între stăpîni și slăpiniți, independent de în- partea unora, fapt care prodiluse zizanil. deosebiri și velișuf politic, sub care noi ne-ăm fi aflat, care să îee, lupte, chiar între membrii cel mai iluștri ai veche! incu hotărîre și cu deplină pricepere, în luptă, partea ternaționale. Se înțelege că lucrul trebuie să dobîncelor din urmă, o asemenea grupă se alcătueșle abiea dească apoi o sancțiune teoretică... Dar, în sfîrșit, ca mai tîrziu, acum, cu osebire, din contactul cu unii fapt de consemnat, am avut o mișcare a căruțașilor luptători, trăiți în țara țarilor, ce-i drept, instruiți și din Brăila, a lucrătorilor din porturi, a mur lucrăaceia din nevoile vreme! și din ideile importate tot tor! tor! mecanic! mecanici de de la la Galați, Galați, mișcarea mișcarea lucrătorilor lucrătorilor cudin Apus, în parte din filosofica Germană, în mare relari din București, a lucrătorilor cizmari, a celor de vogă pe vremile acelea... Din capul locului, la noi, sînt la Gara de Nord și de la Căile Ferate, mișcarea luinsuflați, cutoții, de-acelea-ș!năzuinț!,de-aceea și tac- crătorilor tipografi, eu osebire din București și Iași, ! . ; | j . ! | PROBLEMELE NOASTRE Propunem cetitorilor noștri, ■ deprins* să se îll- ! delehiicească mai serios cu problemele vietei, pro- 1 punem pentru dezlegare următoarele puncte: i. Care ar fi să fie purtarea unui individ, luat i in parte și după starea în care s’ar afia, pentru i a fi. conform părerilor ce le are, numească-și P\ i rerile acestea, radicale, socialiste sau anarhiste, seu j pur și simplu libertare, sau fără nici un nume. ’ 3. Care ar fi purtarea unui individ, față de CO' lectivitate, de imboldirile de toată clipa. Ce felin . «fi lume in de obște, fața de cei dui clasa sa. Vor<nr ;; bind de sexe, cum s’ar comporta in de iele. 3. Ce atitudine s’ar socoti să aibă colectivitate mulțimea, ca să-și îndeplinească idealul, să pbat^ ; să-și asigure, să-și ușurele traiul, ce atitudine ; de revoluțiea socială. Cum să înlăture stavilele ce i se pun în cale și cari-o stingheresc ? Bărbați, femei, adolescenți, vor adinei chestiile cesțea, și ne vor da respunsuri. Studii, articole, scrr sori, vom face să fie cunoscute, saîi ne vor fi Revista Ide#- 13 "■ ......... ......., ■....... �.REVISTA IDEE! REVISTA IDEEI 14 .“-'s -EE'taiîȘ splVXiSIL în dezbatere, eu toate că nu cu totul streină de Iele. cercurî nizarf de bresle, de âsș»*— din universități, închideri mal mult sau mal puțin în­ delungate, cu judecată și fără judecata, sub cele mai feliurite motive, au fost atacuri banditești, atacuri crunte, extra-legale, desigur din partea stăpmirei. Despre o îmbunătățire serioasă, în starea maselor, nu a putut fi încă vorba,, cu toate că toataagitarea și tot ------------------- făcut,tinde neapărat mir acolo. Dm șirut am or waa* urmăjîntr'un concert Ccu ” mai toate, ™ din cu tntihmplptoate celelalte guverne, guvernul a operat și la noi atitea perchizîtil, aa operat operat arestări, arestări, a a expulzat chizițil, expulzat oo sumă suma oare-care tT. •• v —î• -i1 - J « /-»-,I-xv4-11 rvT> ri/vor»Tnc* nAomf fnnîV mi demșl,prietenide-ai desmo5teniților, desmoșteniți iei înși-șî.’Și, în tot cazul, căzui, o priveghere mal aspra, aspră, am înși-șl. putea zice o șicanare, ie îndreptată asupra celor ceie știut, sau doar se presupune că au idei înaintate, că sînt intransigenți și sînt mai aprigi în lupta de emancipare. Gu Cu asta, înse, mișcarea nu ie oprită pe loc: devotamentele sint in expanziune, pașii celor bine cugetători stat pururea în mers. Luptele își urmează cursul firesc, Iele fiind fatale. • • M anarhi s. g?,Tc; w IOh. Letouniean: Găteala și Danțul. Buc., 84, 150 p, în 12 A T 11 ___________________ _____ 1______ ________ Elise’o Redus: Evoluție si revoluție. Iași, 85, 16 p. în 8 p0 Lanessan: Lupta pentru existență. Focșani 87, 90 » în 61 A p. Brăescu: Studii sociologice. Focșani, 88, 64 p.în 8. ' Partidele politice în România ; Conservatorii. Iași, 88.32 n. 16. I. Vi'siliu : Chestiea țorăneiiscă. București, 90, 40 p. in 16. Lolica Arbure: Id« i noi și vechi despre stat. Buc., 90, 52 p. în f 6 p. Lafargue: Evoluției proprietăței. Buc, 90, 48 p. în 16. Klara Zetkin: Chestiea lucrătoarelor. Buc., 91, 48 p. in 16, Dr. Stîncă : Chestiea evreascâ. București, 92, 52 p in 16. Anton Bacalbașa. Grevele. Ploeștî, 92. 38 p, în 16 p Mușoiu. Metoda experimentală în politică Iași, 93, 4 p în fol. Spiridon Popcscu: Din viața țeranului romîn. Iași, 93,34 p. în 16. Z. Filotti: Chestia agrară în România. Galați, 93,132 p. în 12. A. Bebel: Fenicea în trecut, prezent și viitor Buc ,93,453 p. in 16. j Sagnol: Egalitatea sexelor. Roman, 94, 32 p. în 8. Lamarck: Influența împrejurărilor. Buc., 94, 84 p. în 16. G. Renard. Ieste omul liber? Iași, 2 voL, 95, 218 p. în 16. M. Berthelot: Viitorul științei. București, 95, 8 p. în 16. De la Olt: Legea minelor și socialiștii. Buc., 95, 68 p. in 16. Geny: Gondițiea israiliților pâmînteni. Buc,98, 32 p, în 16. P. Kropotkin: Pușcăriile. București, 98, 64 p. în 16. Bernard Lazare: Despre Antisemitism. Buc., 99, 32 p. în 16. rl. Robiea Femeei. București, 95, 190 p. în 16. I. Sniart Mul ? Ljbortatea jc cuget, și de discuție. B. 900,61 p.16. Determinismul. București, 95, 32 p. în 16. P. Zosîn: Medicina Socială. București, 97, 64 p. in 16. Substratul patologic în pesimismul contemp. B., 900, 172 p, 8. So nuanlă, darcarenu cadrează strict, sinet, anu^ nici cu una. _ . Pentru o istorie a dezvoltare; idedor ?i a sociale la noi, notăm publicabile următoare: Expunere de idei agitarea electo- J?ra. ‘in mi fnqf că’uniî s’au văzut prigoniți, jigniți “s 1 fața mișcărilor țerăneft urmările au . rala. r puțin în uz ce-f drepi. J Bucure«tl, mișcarea de de cartonaje dm Ploeștî, ZnbonCodrennu: Opag.din soeinlismnlro.nin Iași. 79,48p.12. PrTSn> Fmtnoj; 811624 p. în 16 noștri. Iași, 84, 108 p. î„ i2. 14 Co î«b> tonstilntiea. Bucuroșii, 84, 48 p. in la. p' Lafargue: Materialismul economic. Paus, 8o, 78 p. in I2 M. Bakuniu: D-zeu și Statul. Focșani, 85, 110 p. !„ l2. Ce ror socialiștii rommi. Iași,,86, 130 P- >“ 8Robiea și Socialismul, Iași, 86, 54 p. în 8. Jean Grave: Societatea după revoluție, Buu, 87, 3b p, îu jg Dr. Stîncă: Mediul social ca factor patologic. Buc., 91,128 p.îng, Fr En^els: Socialism utopic și soc. științific. Buc., 91, 40p.în8 Karl Marș și Fr. Engols: Manifestul comunist. Iași, 92,64 p.io n Ed. de Amicis : Chestiea socială. București, 92, 38 p in 16, C. D.-Gherea: Concepția materialistă a istoriei. B., 92,42p. iq. P.’Zosîn: Știința socială. Iași, 92, 32 p. în 16. _ H. Dcnis: Socialismul și caractenle sale. Buc., 93, 3b p. in 8 Varvara Nikitino: Rusia revoluționară. București, 93,32 p. în8 i. stern: Ce ieste și ce vrea socialismul. Craiova, 96, 64 p.în 16. Mn -u r. Zosin, Școala liber.v București, 97, 16 p. în 16. A Bebel: Statul viitor Șl social-democrațiea. Buc, 98,58 p.în 16. E. Vandervelde; Scrisori colectiviste. Buc.,. 99, 16 p. în 16. p- Kropotkin .• Vremuri noi. București, 99, 6-1 p in 16. r> ' Dotoriiiinisin bociul. Socialism Bclgiun. B,,9oJ32p. 8 P.Mușoiu: Gum SQ Idei și tactică P.Mușoiu : Propaganda în Mișcarea Socială. Buc. 1891,52 p.inl6. , . Intre țerani. București, 91, 40 p. în 12. E. Malatesta. jQ jG a]egerj București, 92, 2(J p. în 12. Fr. Engels: Tactica Social-Democrației. Buc. 95,44 p. în 12. Un Social-deniocrat; Tactica Social-Dcinocratu. Buc., 97,28p. 12. G. Diamundi: Tactica Socialistă. București, 98, 26 p, în 12. lică Anariliștiî. Buc., 900, G4 p. în 16. Literatură-Critieă-Morală Polemică — Satiră Rusei: Un studiu psihiatric. Iași, 1880, 34 p. în 12. Mircea G. A. Rosetti: Nuvele. București, 1882,216 p. în 8. w. Bracke: nJos Socialiștii". Iași, 82, 48 p. în 16. B. Mnlon: Spartncus, resboiulrobilor,roman. Iași, 82,152p.în 12. CaiusGrachus: Unrespunslui I.G. Brăteanu. B., 83,40 p. în 12. ' F. Gesticono: Rostand saă copilul lepădat. Ploeștî, 82,88p.în 16 ! Al. A. Macedonski: Poezii. București, 82, -112 p. în 8. P-Mușoiu: Fățarnicii. Roman, 89, 28 p. în 12. D. N. Safir: Cavalul, cîntece. București, 83, 134 p în 12. R Zosln: Rcsp“n5 lu< N5li’]<le- Buc-' 9ti’ 16 p' 16' n• j Fabule. București, 83, 74 p. în 12. Mircea Dimitnado. Vefsuri Bucureștî> S4> 152 p. în 8. Agitatorice ” ’ /................... Z? În8. Scrisoarea unui bătrîn pandur, către studenți. Buc., 80, 24 p. în ...3. CZi* Muutoanu: MnnlAnnn • Opt scrisori cătră țerani. Iași, 82, 28 OO p. în Cn 12. 10. mmțeșetoni intereselor maselor deposedate și a ideeî Gr. Iași, 83,' 16 p. în 8. de transformare socială la noi. In prima fază, înfă- Al. Brăescu : Un discurs socialist. Iași. țeșetorii aceștia, îerau priviți ca niște revoluționari r . n.,.x. împușcarea BnPu?careili osîndiților. Buc., 82, 88, p în 8. teta gener/ Sor M? H S? S- leze,^rn Qenere, chiar lor. Mal lirziu ișl ziseră sociannm»Lm„°Âra11’ ^PÎ “ ° Vreme> CU numele generic de socialiști. Titulatura nu implică, că pentru evoluțiea șocietățel s'ar fi descoperit alte legi, și pentru relațiile dintre oameni s’ar fi putut scoate, cum-va, în acord cu ideile, vre o deducere nouă. Chestie de vocabular, și atît. In faza asta se declara acele învrăjbiri și lupte personale, cari au ? h^^ca-a pîuniît CUm că ar fl Ia miJIoc eStU ce onfc',nă ? ce motive au. Incăerarea uLLCclSitl. . tu S St-ar Care a amărît Pe_ ..mu, V» care, pe unii, a rnH- taptă*nuai C. A, Filitis: Torturelo de la Bordeni, Buc.. 83, 88 p. în 8 '"' ” 8. Bătăi și tnrț.nrT CO!HÎse de n ®* P. 24 p. 8. P. Kropotkin Kropotkin:: Către Către tineri. tineri. Iași, Iași, 86, 86, 24 p. în în 8. RaduȘerban:'«“î Dialog 87,> 32 l>r. 1’8. între “muncitori. 'n'uoitori- Buc., 87 Const. Gonst Miile l-hlle:: Scrisori Scnsori cătră țerani. București, București. 94, 94. 32 p. în 1616. în 16Anton Bacalbașa: Bataea în armată. Buc., 94, 32 p. 16' P. Zosîn: Gătrâ studenți. București, 95. 4 p în fol. Elisee Redus: Idealul tinerime!. Buc., 95, 24 p. în 16. ( arte de citire socialistă. Ploeștî, 96, 64 p. în 16. Primejdia Națională. București, 96, 64 p. în 10. Dezbaterile congreselor II, III, IV. B., 94,96,97: 80,16,50 p. 16. Anna Maria Manzoni: Cătră fete. Buc., 97, 32 p. în 16. John Most; Ciuma religioasă. București, 98, 32 p. in 16. Dezrobirea Muncitorilor. București, 98^ 32 p. în 16. Cluburile țeraneșt). București, 99, 144 op. în lb> __ . i ihocTian Ir.wvrkrînr'nX T,.„r nn nr\ p-^ușoia: Chestiea Evreească. Iași, 92, 20 p.’ *în 112. d‘n £atechi7tV^ doclnQâ, mal mult sau mai puțin genepuyu gene 15 Studii P* îa Î6 r’ fle 1lu,nină- București, 900, 32 p. în 16. G. Renard: Cătră studențî. Buzeu, 900, 34 p. în 16. I !’■ i i ; ! ■ ' Versuri. Iași, 83, 184 p. în 8. Const. Miile: Dinu Milian, roman. București, 87,302 p. în8. Feciorul Popei. București, 87, 380 p. în 8. A. C. Guza : Versuri, Iași, 87, 212 p. în 8. Deputatul pălmuit, piesă. Roman, 82,82 p. 16. Pascal Fargeau, dramă. Roman, 82, 40 p în 16. V. G. Morțun ‘ Zulnieallîncu,piesi. Bu- ureștî, 91,80p în 16, Ștefan Hudici, piesă. București, 91, 48 p. in 16. Ed. Bellamv: In anul 2000. București, 91, 464 p. în 12. 92? p. în 16. no ^, 91, oi 64 ni y,. nii ’.rnnloeim •: Radu R n.ln 'Zcrnrnnnn. Focșani. 92. Gh A.f. Âlărculescu Zgureanu, nwvp.lii. nuvelă.Focșani, 92,60 p în 16. Glasul desraoșteuiților: Gîn'eco socialiste. Buc. 93,32 p. în 12. Intâin Maiu, versuri. București, 90, foae voi. Al. Gonst Alcon: In ore- de odihnă, versuri. Buc. 91, 32 p, în 8. Flori de Maiu, versuri. Buc. 94, 64 pag. în 8. Literatură și Știință. București 2 voi, 93—94: 294, 320 p. în 8. Almanach Social-Democrat. București, 94, 88 p. în 16^ P. Zosîn: Ion al Marnndei, nuvelă. București, 94, 84 p. în 12. Gr. Mălinescu: Proletarii. București, 94, 48 p. în 8. . Amintire de la balulSoc.-Deni. din Craiova.Craiova,95,Ibp.îu 16. Max Nordau-. Minciuni Convenționale. Buc., 95,.423p.în 16. M. Askinasi: Jertfele Țarului, roman. Fălticeni, 95, 404 p. în l‘J. loncscu Raicu-Rion: Scrieri literare. Iași, 95, 248 p. in 8. EdwinArnold: Lumina Asiei. București, 95, 174 p. în 16. N. G, Gernișevsky: Ge-1 de făcut, romanBuc. 94—96,446 p. în 12. I. Păun: Proză și versuri. București, 96. 152 p. in 8 G. D.-Gherea: Studii critice. Buc. 3 v. 90,91,97:400,360, b90p.l— , 9’ ,cxiL 194,226 p. în 16. Z-mfir C. Arbure: Nihiliștii. București, 96, 98 p. în 16. In exil. Craiova. 97, 428 p. în 16. In temniță. Craiova, 97, 168 p. îo 16. Al. Pet/Jfi: \oez,‘ ,al,es<J- Craiova, 96, 84 p. în 16. t?. -i . AP°stoluI București, 97, 104 p. în ic .mde Zola: Germinai, romau. Craiova, 97, 600 p. în 16. G Z. Buzdugan: Singurătate, versuri. Buc., 97, 112 u. in 8 Geihart Hauptman: Țesătorii Iași, 97, 128 p. în 16.P O iubire la țară, dramă. Iași, 88,76 p. iu 8. Sofia Nădejde: J^vele. Iași, 93, 216 p. în 8 h io care la rîndul său, nuvele. Or 95,236 p. 16. Fr ră nor< c, piesă. București, 98, 72 p. în 16. H. Ibsen: dușman al poporului. Iași, 95, 160 p. în 12. p s m .btllP‘^oc»etăței-Nora, drame Craiova,98,235 p.în 12. G A Teodoru: Tablouri și reflecții. T.-Severiii, 98, 24 p. în 8. cltniUArSx11Jc-:nn.r-nia« Focș*ni,98,104p.în 16. r "Ui»r ?lcn(les '■ Nihilista, roman. București, 98, 114 p. in 16. Liu Maiu, cîntece socialiste. București, 99, 32 p. in 16. Pușcăriașul și Dezrobirea muncei, piesă Buc. 99, 32 p. în 16. Senecar Despre Mîuie. București, 99, 160 p. în 16 P. Mușoiut Intime. București, 99, 120 p in 32. ZaSÎ?r: Dulci Amare, versuri. București, 900, 96p.în 12. Al. bt.Ierncscn: Romamțe, versuri. București,900,128 p.în 12 Manifeste Manifestul nostru: In numele partide, socialiste iașane: loan Nădejde, V. G. Morțun. Iași, 1887, April 19, foae voi. Manifestul Partidei Muncitorilor București, 91, 16 p. in 16. Manifest către țerani: In numele comitetului electoral al par­ tidei.’ Nădejde, Morțun, Miile, Iași, 91, 32 p. în 12. Către congresul internațional studențesc din Zurich 21 sem­ naturi. București, 91, D bre. Text autografiat, 8 p. in 12. Raport prezentat congresului internațional socialist al mun­ citorilor din Bruxelles, de către delegații partidei Muncito­ rilor din România, Paris, 91, 16 p. in 8. In franțuzește. Cătră muncitorii de la țara: Din partea Clubului Muncitorilor din Botoșani. Botoșani, 92, April 16, foae volantă. ( ătre orășeni. Botoșani, 92, April 16, foae volantă. Raport prezentat do către delegații partidului social-democrat al muncitorilor din România, congresului socialist al mun­ citorilor din Zurich. Zurich, 93, 12 p. în. 8. In franțuzește. Jos Călăii: Liga Anti-Cazonă. București, 97, August, foae voi. Infrățiți-vă noroade. Focșani, 97, Decembrie, foae volantă. Dreptate și frăție. Din partea unui grup de evrei. B. 98, luniu, f. v. Cătră alegătorii colegiului al ill-lea de Olt Două manifeste, București, 99, Maiu. Sănătate săteni, un manifest. Bucu­ rești, 99, Decembre. Foi volante, de Al. Bogdau-Pitcștî. Manifeste electorale, Manifeste de breaslă. Pentru serbarea de l-iu Maiu. Statute de cluburi și de diverse bresle. Reviste și siare Besarabia. Iași, 1879. 4 iu fol. (No,.,15, 25 Noembre'l. Solidaritatea, ziar al lucratorilor tipografi. București, 15 lu­ niu 80,-30 Noombre 84, 65 n. 4 în fol. România Viitoare, revistă Buc., D-bre 80. Un No.42 p. în 8. Contemporana■, revistă’șt-lit Iași, Iul. 81—Maiu 91, în 8.7 ani. Vocea lucrat, tipograf Buc. 1 Sept. 81—1 lan. 82. 16 n. 4 în fol. Dacia Viitoare. Paris-Brux. 1 Feb. —15 Aug. 83,14 n. 244 p. in 8. Emanciparea. București, 15 April—1 August 83. 7 n. in 4 Săceala. Iași, 29 lanuar—1 N-bro 84. 12 n 4 în fol. Revista Socială. Iași, April 84—luniu 88. 17 n. în 8. Drepturile Omului, revistă. Buc., luniu—D-bre 84. 4 n. în 8. Drepturile Omului. Ziar politic-socîal. Bncorcști, 1 Februar— 11 Decembre 85. 217 n. 4 în Col. Tipografia, ziar al intereselor tipografice. București, Joi 7 Februar—Vineri 19 luliu 85. 10 n. 4 în fol. Gutenbe-rg, organ al lucratorilor tipografi. 'București, 22 Au­ gust 86—15 Februar 90. 4 în fol. 4 ani. Lampa. Brăila, 9 N-bro 86—26 April 87. 14 n. în fol. Muncitorul, organ al partidei muncitorilor. Iași, 1 N-bre 87— 13 August 89. 63 n. 4 în fol. Dezrobirea, organ al partidei muncitorilor București, 18 D-bre 87—9 August 88. 17 n. 4 în fol Remania Viitoare, 2 serii. Brăila, lanuor 88—23 Maiu 90. 21 n. 4 în fol. și în 4. �REVISTA »DEEț_____________ _ -- ------------- - ------ , LUPTA PÂNĂ L-A CAPAt 16 «“rtio88- SoeWWnl. . . ♦iintrinrl diu Cap Town, so anunță următorul dn/tGcncralul Dur, Dovet, cind fu diCCuțiOa r> pU? ’ dî,lXl cu Englezii și Ici să so predea : 8,‘ >nt orgjn.d p.rlMd rnuneitorilor. Brilila, 3 Septembro 88. un n 4 m toi. București, * - •> r,1- Școala Nonă. Roman. Iphn«89 Iun 89-Mniu 90. 5 n. în 4. Dunărea, rev. lit. și ?b‘“;. btoate breslele. București Revolta, organ nl ! Octombre—21 4 în fol. braldc. B w R.?"rți 25 9°-23 W 21 IuHa-1 Sep- C Avutul n>i s’a nindoit, casele mi s’au incendiat, proJ)rî . file ini s’aii U^at. Fiii îmi sîut uciși în luptfl, soției 1 „rif do un atac do inimă. leu nu nră vom preda nici o dni? S voi 1 lupta pănă la capăt, lupți aceasta să nu so Cu aU Cetitorinle, nu-ți vine oare sa mibra o en pe acostat sft-1 sărați pentru purtarea J Dravă ? Nu face oare, (ic af. cuvint, ca singelo să-ți circule mai iute pan vine? Dach «sa te-aș ruga ca să cugcți, dacă în propnea ta staro ni> pori rosti tot acelea-și cuvinte. H O cetitorinle, cu nnma atît de largă, cm i-i așa de .]t 'i sn! să verse lacrămi pentru durerile altuea, de ce nu-ți , V02i fermțele proprii? 0, tu omule, care admiri eroismnl Inl nit, aline, de ce n’ai puțin curaj bărbătesc, cînd iești' și tu ht felia. u ’ Uite, avutul ți s’a nimicit, de ce, fiind-cii nu l’QJ avutnfa o chtă fiind-că fi s’a răpit pămîntul înainte do a te fi >,/ aut Tu ai venit pc lume, dar nl venit „streinu, totul mai dinainte luat in stfipîniro de alții. 6 ' . REVISTA IDEEI București, Strada Epurilor, 10. 1000, Decembre. No. 2. I “’ ! i j : • 1 f i j 27 Inliu—15 N-bre, 9‘k 6 n O casă? Avut-ai oare proprica-ți casă? Poți fu cbie®. 1 Oct.—7 Oct. 90. 4 »■ cele două sau trei dulapuri, ce ți se închiriază, o casă pro. I 4 in fol., foae au tografi ut?*n fu Cu Noi. Botoșani, 90, 4 în 8 prio? Nu trebuie să împărtășești oare locuința cu insectele ■ Critica Socială. Iași, Decembre 91 — August 92. 8 n. în b. înainte ziar s.-d., Roman, 29 D-bro 91 —16 F. 92. 9 n. 4 m fol. mici, ce nu te Jasă. liniștit deși iele nu plătesc chirie, ci nu. ' 91-16 De jiocrația Socială. Ploești, 5 Ian —27 D-bro 92.52 n. 4 in fol. mm pontru-că și iele pretind acola-.și drept, c’aiî fost în. I Proletarul, ziar social. Botoșani, 1—la Mart 92. 2 n 4 in fol. tr'însa mai înaintea ta? O casă? Vor rîde și strigoii. ț Lucrătorul, organ social-democrat. Galați, 18 Septerabre Proprietate ? Dar care ți-i proprietatea ta ? Oare corpul îți aparține ție? Nu, nici de cum. Ta trebuie să-l închiriezi, să-l 92—14 Februar 93. 16 n. 4 în fol. Gufenberg, organ oficial al societățoi lucrătorilor tipografi vinzi, dacă vrei să fii lăsat să trâești. Dar oare spiritul, București, 2 serii: I, 1 August 93-22 lanuar 94. 12 fieful ie al tău? Gite lingușiri și cîte vorbe falșe. Trebuie si n. II, August 90-1 Octombre 900. 4 în fol. 5 ani. fii fățarnic, să-ți prefaci firea, să poți trăi îu lume. Curierul de Luni. Iași, 15 N-bre 93—9 Maiu 94. 26 n. 4 în fol. Fiii nu ți-s uciși în războia. Inse nu i-ai trimis de micuți Evenimentul Literar. lași-București, 20 Decembre 93—2-1 Ocîn fabrici, undo corpul și sufletul li-a fost ucis încet îucet toinbre 94.45 n. 4 în fol. pănă ce aii devenit șubrezi} ca morții, cadavre vii? Munca literară și științifică. Buc. 26 Febr.—16 Oct. 94. 8n.în4. Și dacă menirea ți-i ca a generalului Devei, de ce nu scoți Lumea Nouă, organ al social-democrației Romine. 3 serii. acela și strigăt: nIeu nu mă voiu Țireda, îeu voia lupta pănă București, 2 Noembre 94—1 Octombre 900. 4 iu fol. 6 ani. la capăt, lupta aceasta să nn se curme, pănă cînd ieu sau Glasul Țăranului. Buc., 22 Ian.—12 Febr. 95. No. 19—22,4 în fol. nemernicii miei asupritori, cădea-vom morțp. Lumea Nouă, lit.-ilus. Buc., 12 Iun. 95—22 Ian. 96.32 n. în 4. O, cetitoriule, dacă ni simți o seîntee din spiritul acesta, Lumina, organ al cercului de propagandă social democrată, ‘ nu ai mai sta nicî o clipă la gîuduri și-ai pregăti sfîrsituî 3 serii. Iași, luliu 95—15 Octombre 97. 27 n. 4 in fol. și in 4. tutulor tiraniilor. Carmen Sylva. București, 12N-bro —3 D-bre 95. 4 n. în 4. Bos-Col. Munca, ziar social-democrat. B.,21 Ia-'.—18 Febr. 96.5 n.4 fol. Lumea Nouii,lit.șiștiin.B.,2S Ian.96—23 Febr.97,58n.în 4. Munca escepțională. București, 25 Febr. 96. Un n. 4 în fol. Der Vecker, organ al grupului social-democrat „Lumina11. DIN PUBLICAȚIILE NOASTRE Iași, 19 Maiu—27 Septembro 96. 23 n. 4 in fol. In jargon. Desrobirea. Focșani, 9 Octombre 9G. Un număr, în 4. Mișcarea socială. București, 16 Febr.—14Dec.97.35 n.4în fol.' P, Llușoiuși P. Zostn: Mișcarea Socială, broșată. . . 5 — Tipograful, organ ul lucrătorilor tipografi. Iași, luniu —Sep— Ce-i de făcut, roman, de Comișevsky . . . e5tembre 97. 4 n. 4 In fol. 2— — Despre Mînie, de Seneca ...... Jos Vandalii. București, 28 N-bro 97. Un n. 4 în fol. - — Manifestul Comunist, de Marx și Engels . 1Socmla Meteleu, jud. Buzen, 15 Febr. -1 Maia 98. 5 n. în 8. — Socialismul și caracterele sale, de Denin . -50 . Revoluția Sooa u organ pregătitor al Comunei Universale. — Socialism utopic și socialism științ.,(\e Engds. ‘ — 50 j Craioya 14 Mart—15 Noembre 98. 36 n. 4 în ful. — Rusiea Revoluționară, de D-na Barbe Gendre. —5® ' Trompeta Socialistă, organ al noului club social-democrat. •— Libertatoado cugetare si de discuție, deSt. Mill. —50 < Bocureșt1, 19 April 98—10 luniu 99, 30 n 4 in fu] _ ___ .i ■ ’ —50, Pușcăriile, de .ir. Kropotkin “ Mta-12 S'P‘- 99- 5 n. ■! in toi. Vremuri noi, idem ...... ■ ’ — 50 ; -60 1 Metoda experimentală in politică . ”. . ’ Determinismul Social. Socialism Belgian Gn,att Gahp’ " * —50 | Propaganda in Mișcarea Socială . . . Cum se explică Anarhiștii -6° Emanciparea Femeef ’ . 1 -; a Revista Idcvl' ., din pricini bine-ciu lntatp, im sc depune nicăerT pentru desfacere- hi purlc. ('hipul de a o dubindi Ic simplu de a se abona la dhtsa. Cetitorii rar7 ne nrmărese și au o trăgii e de inimii mu7 mure, pot siî împrăștie resti’u, pot face rh7ar oare-car7 sih'nji pentru plusare in medial lor. Nu mad notam, in deosvb7r cd dr. stingheritor lucrh 7c, cind sint (itițiu, in definiție oameni car7 pricep, ce nit-ș7 achita abo......... • -•>d......... >,,l,,,,nt preem. <dtu »«/./... abonamente «..*fi.7r.#z.i.rr datori!•..z.T mai >'«u»7iT rcch7, 0«și cit ui se răpește aminte “și■ să ' crrmea, silindu-nr sa ■ " tot 'le-aduecm ’ întreținem corespondențe iuti usc, pod, u un lucru <dHde simplu. I'unerea iu regulă a tuturora, pe lingă că neapărată și cinstită, nc-ar da și libertatea de a ne deda miiiiecf noastre cu cea ma7 mare ardoare. REVISTA IDEEI. O înlănțuire de fapte cu nevoea. Foarte judicios ne scrie în privința aceasta un prieten. Dar cine stă să judece. Pentru înlăturarea celor petrecute acuma, s’ar fi putut face mai dinainte desbateri, s’ar fi pu­ tut convinge lumea, să dee tot ce poate, fiind-că ie vorba de dări, dacă mai are ce-va de dat, să-si facă legile direct. Dar nu-i acesta sistemul de guvern al țerei și nici nevoea n’a dat răgaz. Atunci ie o greșală de. tact din partea țerănimei. Îndată ce au văzut țeranii că vine să li . se -facă impuneri nouă, puteau să-și lese toată sărăciea, să meargă su se sălăsluiască în instala­ țiile comode, făcute tot din munca lor. Guvernul vrea să le schimbe soarta, iei le și dă indicări si iei nu vor să priceapă. ,r ’ De prisos să deplingein jertfele făcute acurna de curind. la Rîmniu Buzeu și incă nu știu unde. Țeranii împușcată, că s au mișcai să-și apere avutuî, să-si apere vieața, nfor să se scoale din moriiiinturi. De prisos »ă înfieram stăpînirea pentru asemenea, fapta și s'o amenințăm cupuinnul. Guvernul și-a făcut datoriea: dînsul a prezen­ tat o lege, reprezentanții națiune! au votat-o. cx.eciitarca treimea să urmeze neapărat, ori si prin ce mijloace. După îndeplinirea atîtor forme, împotrivirile nu mai au rațiune, nici pot să fie înțelese. .Reprezentanții țeranilor au iscălit și iei. Ar zice cint-va i u cheli uelile statului puteau să fie mai cumpătate, să nu intreacu o oare-caremargine, cu să nu fie supărătoare și o povară prea grea pe birnici. De n’ar ii fost născocită rîsîpa și pe de-asupra rășluiala. Inse mulțimea n a îndurat lea doară numai de-acuma gloabe. Dacă s’a ajuns cu guvernul să fie alta de cît mulțimea, dacă reprezenlanții mulțime! habar nu au de interesele iei și nu-s de cît samsarii celor avuți, cum să nu se mlădie la toate orînduirile rele, cînd astea le asigurează gheliruri însi-le lor. Dar să unii zicem că sînt reprezentanți? Qe-i trist, în încăerarea și în măcelul care s’a petrecut, ie că au fost duși în fața țeraniloj, înși-ș! copii de-ai lor, copii orbiți, care nu știu de’ cît să iee la ouhiu, sâ vîre spaga în carne, Intime“ .................................. . . . . neX’-ÎE POPOrMÎSt Gala"’ 3 S'P‘--8 0et 900.6 n. 4 fol. T» rz 9 7"'" fiind-că în gloată și au în mină' o pușcă. fiind-cti se se află o F. 4j0£>în: Despre influența împrejurărilor, doLamarck. l'' -t ■ iIn ferbințeula lor nu și-au mai cunoscut părinții. — Idealul Tmerimeî. Viitorul Stiintoi. Traducere. —20 P. Mușoip. Nenorociți! soldați de-acuma, ce s’au supus ne­ — Determinismul.................. ‘......................... — 20 . — Medicina Socială . . săbuitelor porunci si au tras, uîtat-au că cei din Socială . ...... ... I.Nsagn: Ciuma religioasă, de Most r 88, cari au reprimat revoltele de-atuncea, cari SSociala, °ci^' revistă. rcvistă- Numere colecționate1’ . . sși-au ^aiI împușcat semenii, Pentru cetitorii cari voesc să ne fie utili, Iei știu că noi " —” ria ■ împușcat semenii, au au fost fval uciși din din iei la Manzonl: Către fete f Slatina, pe-aiurea, tot de coborîtori de-ai lor nu Uccni operă de speculație pură, nici pure exerciții lite­ Un fecior de țej:a.ir. Noua epistolie către munc. și țerani •— — - —x.-_- 1.. «lurnalni’itî fi Solomnn Ahrnm • n^A-sn. cei activi la Slatina.... au-£^64-. fost macUauț1 au rare. No plac lucrările cu fond, bine legate și scrise într’o Solomon Abram: Destăinuirile unuf expulzat. . . Eornard bazare: Despre Antisemitism .............. Uitat-au •■bravii’ de-acuma, cu mși-și iu au tremurare. Mușolu Și ZosîP.: Școala liberă tot aceea-si soartă, că dau o pildă rea, ca n au CererileC «« u Revista . Ideei, 10, ' r.uaștepte nicî iei. cînd sc vor întoarce SC vnr a?rcs« la str. £p u' , Jft ce g------ Șt vor trebui însoțite întotdeanuade^l i la vetre și vor începe și vor avea să lupte Institutul de arte grafice „EMINESOU“. ~ 1 1 P. Mușoiu. Cînîec Haiducesc Fler, dcificiiptaStrigăt de bătae a! Arabilor. La codru, copii, ca vulturul, Să stoarcein pc cei venetici De aur: iear noi, bieți calici, In plumb să Ic'ntoarcem cusurul. Riibdat-am atîta de-a surda: Ciocoiu, tu n’ai vrut să ne-asculțî. Ci goi nc-ai lăsat .și desculți: De-acum să grăiască durda. Ica singură păsul ne știe, lea știc cit rău uni răbdat: Cu lacrămi amarc-am spălat Rugina-i, în vremi de urgie. De-acuma și ica să le-aratc C’ajuns ic cuțitul la os: De cîntccul ici nemilos Să dîrdîe Uftafn palate... Și foc le vom da la castele, Ca șoareci să ardă de vii. Cu jar de pe'ncinsc moșii S'aprindun a noastre lulele. Prin patere, ca uraganul Ne-om face cu jlintele vad. Lear de mi-o fi scris ca să cad: Să mor învîrtind buzduganul. Tu. mîndro, să pui să mă'ugroape, Dc-oi trece de-al lumei hotar. Supt umbră de falnic stejar: De dragul mieii codru aproape. S’aud duduitul de armă Și tropot de vii armasari: M’or plinge bătrînii stejari, Cu freamătul lor să mfadoarmă. Sergiu Cujbă. �VIST IDEEl Corsi e Ricorsi soCuvtntul «Sociologie» >cs‘e/^‘c/vMh'ime, uiiuic, de eiologiea dateaza d.n cea oku a.bn. nlință de oare-ce chiar <Politrca» j Prjntr€ cugetăa închega legile evo uț.e soc a e torii cari au mers pe^ «nnele^ îq] - - £uSe o taci proo-rerivă, nici regresivă: ie ciclică, cietațdornu-imci P^er%v0’luții|e. Tâzboaele, au ca ■ M . ■ f ' J $ 1 r - ii rea la punctul de unde au plecat, mer^in progreJ la cădere de la cădere la P^, de ^a mari speranțe la desperare și din contra, /adai nice duceri și întoarceri, niște corsi e silințele succeswe ale generațiilor și tot așa va li, fatal, până la stingerea neamului omenesc, in cea dintâi lucrare a sa, Chateaubriand, inca tinar de tot, adoptă cu căldură întristătoarea formula a lut Vico, ternă frumoasă pentru tînguiri literare si. pentru un pesimism de paradă. ’ Totu-si, teoriea lui Vico.-cuprinde un oare-care sîmbure’ de adevăr. Da, dacă îmbrățoșezi într’o ochire evoluțiea socială, de la anarhiea primitiva pănă la civilizațiile părute rafinate, vezi societă­ țile. mature sau îmbătrânite, sbuciumî'ndu-se sub greutatea unei nesuferite boli, de care ca să scape, năzuesc spre instituții, spre forme sociale, ce amin­ tesc de începuturi. Dar, dacă cine-va vrea să pă­ trundă în fondul lucrurilor, vede numai de cît că asemănarea ieste cu totul exterioară și că nu-î vorba de dat înapoi. Socialismul popoarelor dez­ voltate, se_ deosebește de cel al sălbaticilor, după cum ateismul raționat al unui Lucrețiu diferă de ateismul inconștient al unul Cafru. Atit că socia­ lismul, care a ocrotit copilăriea tuturor societăți­ lor, tinde necontenit să apară spre a le salva vrîsta lor coaptă, de decădere și de moarte. Pretutinden! și pururea, celula ovulară a societăților a fost clanul,clanulconsanguin, mică adunare în’ care soli­ daritatea. ie strînsăj în care tot ie a tuturor, în care nimeni nu-! părăsit, dar unde nimeni nu-i liber, - căci obiceiuri aspre, avînd putere de lege, regu­ lează toate faptele netei și individualismul nu-i \ nici măcar întrevăzut. La toate rasele, în toate tim­ purile, clanul acesta'comunitar, fu cea dintâi uni­ tate socială și nu putea să fie alt-fehu. Goi, rău înarmați, foarte aproape încă de anima­ litate, cel dintâi oameni, siliți să-șî disputeze vicața cu mu de dușmani, cu nesfârșite primejdii, n’au zbutrt șa-și sustie dreptul la vieață de cît unind DentruTf11? J ?ePutinte,e l°r individuale: pentru iei, izolarea, însemna moarte. Fu toarte Sătortot ’o^r^ 1 TCgim a! Clanuluî’ ocrot’tor si f r tot data’ Pentru-că formele sociale se Schimba cu atît mai încet, cu cît sînt X ■=>»-iior’i" 1 • nul c.m^i ;‘'“iMdSn-daini,'<,Sîă f°arte mult claintunerecXrXtori , P‘\° “'abilâ durat-i «te dur încTCil ’ r?nul’ schimbat fAra înde tiW"nloris?0riCeteS:S0d1‘‘lar-.s? regăsește în zorii delwgale, instituțiile ™ B.nuireî int m sociale creaza m creerul 0- REVISTA IDEEl • -tinete sentimente corelative din acea.; menesc inbtnlC‘iL’1-f.1..y pierdută in ochii noștri în stă fază conlutoî nîircede cea mai limpede d * i noaptea trecutului, purce jn gin | năzJințe^ahnn^^^ ? -lungă caii ți|e noastre .n c. . e dintr’o parte, toată odihna și toate desfătările de' alta, ca unii să moară de foame și de mizerie, spre a îngădui altora să crape de sătul. Valul năvălitor al ideilor socialiste nu se va opri la jumătatea căeî: iei va pătrunde până la capăt, vrînd, nevrînd. Dar, pentru asta, silniciile, zgudui­ rile, frământările, nu-s numai de cît trebuitoare. Chestiea socială se pune: Iea trebuie deslegată și poate fi dezlegatăftpacinic, dacă, în toate taberile, oamenii vor ști, îndestul, să-și înalțe spiritul și să-șî lărgească inima. Cu. Letourneau. sSSSsSiBS C'et:i'for de'tot felini, cari li amenințau sălașul. Ci^ ; nshXu î”an'«p‘a r'% i ,ltr dimul' Si în cursul cremei, ajunse să-1 răp^ ^sa că în locui veche! regule: «loț> pentru un„| si’U.S pentru toți- , se înălța egoist,ca dcv.2S, ’Toți contra unuia și unul contra tuturor... Toate marile societăți din trecut, au ajuns la a. I ceasta stare de dezorganizare morala, și toate • trăsit pierderea acolea, • pentru-ca dezor anjzarea ' aceasta atacă putenle ’.vn ale corpulm social Șlut | unele, cari, mai înainte de a cadea, au tacul tirzij i silintî ca să învie în inimi frățiea timpurilor vechi, în sînul decădere! greco-romane, creștinismul fu 0 I încercare de astea, și izbînda acestuia, izbîndjL slabă, purcede din spiritul de cantate, de egalitate, care-I servește dintru început de nimb. Pururea suferința socială, dusă pana la o anumită maro-ine, trezește în creerul omenesc vechile^ senti­ mente altruiste, latente, părînd că-s șterse în tim-j pul‘propășire!. Amintirea nedeslușită a unei vremi în care insul nevoiaș sau în primejdie putea să pue temeiu pe sprijinul tovarășilor sai. plutește nedeslușit în mintea omenire! zise civilizate, ca cea a unei vrîste de aur pierdute. Tn una din aceste perioade de întoarcere, se afla prinse astă-zi societățile noastre, cu ciulizațieindividualistă, negustorească, fiind pentru acestea o chestie de vieață sau de moarte. Ie acolea, în oare­ care măsură, unul din aceste ricorsi aretate de) Vico. Dar cît Ie de. departe idealul comunitar, hi care noi pornim a năzui, față de organizarea strimtă; a clanului primitiv. In. lupta lor crîncenă, cu tot feliul de vrăjmași, j foarte îndepărtați! noștri străbuni nu puteau să ailiâj de cît o singură grijă: să trăiască cu ori-ce preț. Inj ochii lor, individul n’avea altă rațiune de a fi de cit cu titlul de membru al comunități.!: nici vorbă de. cîmp liber pentru .desvoltarea lui personală. Dar omul contemporan a gustat din libertatea individualăadesea chiar s’a și îmbătat de iea: a renunța h iea cu totul i-ar fi cu neputință. De altmintrelea, a- ■ ceasta libertate ie- neapărată progresului artelob j științelor, ideilor; să se răpească în întregime, dcj alt-feliu nici nu ie de nevoe. In zilele noastre, u’j neltăriea si înarmarea societăților civilizate au așa putere, în cît, spre a trăi, spre a o duce, « progresa, iele nu mai au trebuință să absoarbă ț°*; talitatea silințelor individuale, să’jertfească PeIs°. ; nahtatea, comunităței. Tocmai pentru a se asigiiraj fie-căruî cetățean o cîtime îndestulătoare de odih™ de vreme liberă, de libertate fizică, morală telectuală, tocmai de aceea socialismul nostru ce i o dreaptă împărțire a muncei și a mijloacelor. • Ș cere ca fie-care să-și dee comunitate! o parte activitate, dar numai partea strict necesară la ! pășirea comună. Iei vrea ca fie-care să-și ducă 5 . cina proprie, ca nimeni să nu fie strivit. I se Pa. • ■nedrept și tot o dată absurd, ca toată silința sa j } 0 pagină măiastră din Machiavel In de obște nu se cunoaște Machiavel de cil din al său Principe, și nu sînt de cît foarte puțini literațî, .cari să se ti avînturat în opurile, sale complecte, foarte ciudate în felini lor, dar cari cuprind lucruri fără șaman de in­ teresante, cite o dată nașagiî de- psichologie, filosofic și critică sociala dc-un adevăr și de o îndrăzneala uimitoare. Nu cred că dând pc față, precum o face iei, cu o sin­ ceritate despoiata ck ori și ce meșteșugite, schimbarea sirnțhnintclor omenești asupra faptelor săvîrșite, după cum au fost izbinditoare sau nu, nu cred ca dînd pe față ipocrizica oamenilor și realitatea lucrurilor, nu se aduce mai mare serviciu omenire i de cît cînd s’ar ascunde, precum o fac cea mai marc parte din filosofi, cari au învăluit realitatea prin tirade sentimentale, întiuinusețind-o cu iot felini de minciuni. Numai cvrcctind bine boala unui om și relele unei so­ cietăți, se. poate ajunge a le vindeca. Tiradi Îl .lucratei ului revoltat, pe cari le luăm din is­ torica Florenței de Machiavel, se potrivesc și se aplică tuturor cpocelor de apasare și de exploatare omenească. .Mulți gânditori și folosnfi au cugetat adesea ca Machiavi 1., in acelea-șî împrejurări, inse n’au cutezat să se rosscă cu atita curaj. Jc.ită de ce privim pe Machiavel pe-un observator iară șaman și ca pe-un geniu din cele maî mari Ceteascâ-sc, drept probă, fragmentul ur­ mător, luat din a sa Istorica Florenței. ... Și așa, acești oameni, din clasa cea mai de jos a poporului, atit acei supuși breslei țesiîtoriei pre cit și celorlalte bresle, plini de nemulțumire acuimi din pricinvle. cunoscute, mai fură îngrijorați de urmările cari puteau să le aibă incendiile și prădăciunile la cari se dăduseră. Dînșii s’au întrunit de mal multe ori, noaptea, pentru a se ocupa de intimplările cari se petrecuseră, și pentru a-.șî areta. unul altuea primejdiile la cari ierau să se aștepte. Imul dintre dînșiî, atuncca, mal îndrăz­ neț și tot o data mai luminat, le vorbi cam așa, să le însuiicțiască curagiul: ... Dacă am avea de. chibzuit acuma asupra acestei chestii: «Trebuie oare să luăm armele, să ardem, să jefiiim casele cetățenilor și să prădăm bisericele ? Aș fi intuiții care aș privi aceasta ca o încercare ce merită chibzuință, și poate aș aproba să se prefere mai bine o sărăcie paclnicu de cît un cîștig primejdios. Inse, fiind­ că am săvârșit de-acumâ atita ren cu iele, la ce trebuie sn cugetăm’acuma, ie de-a vedea cum su le putem păstra, .și cum să ne punem la adăpost față de urmările neorînduelilor pe cari le-am siîvhșit. Cred cu tărie, că dacă sfatul acesta nu ne-ar veni de loc de aiurea, ni-l va impune necesitatea. Vedeți întreg orașul aprins în contra noastră de ură și inînie: cetățenii își uită dușmâniile, șenioriea Ie neîncetat împreună cu magistrații: dați-vă samă că sc urzește împotriva noastră -vre-o cursă, cu vre-o primejdie, mare ne amenință capetele. Trebuie să căutăm atuncea două lucruri, să ne propu­ nem două ținte in cliibzuirile noastre; să înlăturăm pe­ deapsa a tot ce s’a făcut în zilele din urmă și să pu­ tem trăi mai liberi și mai fericiți de cît în -trecut. Trebuie, după părerea mea, dacă voim șă dobîndini ier­ tarea vecliilor noastre greșeli, să săvîrșim altele noua, să îndoim escescle, să ducem pretutindeni prada și 11acura. să creștem numărul părtașilor noștri. Cînd vino- 19 vații sînt prea nuilți, nu se pedepsește pe nimeni; se pedepsește un simplu delict: crimele- mari se răsplă­ tesc. Cînd toată lumea sufere, puțini caută să se răz­ bune, fiind-ciî Tnai ușor se rabdă un rău obștesc de cit ' o jignire particulară, Iertarea noastră, precum si calea de-a dobândi ceea ce ni-l 'trebuitor pentru libertate, va s’6 găsim în cea mai strașnică neorîndueală. leu cred că mergem spre o cucerire sigură, pentrn-că, cel ce ar putea să se împotrivească planurilor noastre, sînt bogațl si desbinați : dezbinarea lor ne va aduce izbinda, bogățiile lor, cînd fi vor ale noastre, vor ști xft uî-o păstreze. Nu vă lâsați intimidați prin vechimea rangu­ lui lor, din care ișl vor face o armă în contra voastră. Toți oamenii avînd aceea-și obîrșie, sînt toți de aceea-sl vechime, și natura i-a alcătuit 'pe toți după aceea-și formă. Desbrăcați-vă gol, vom semăna cu toții; imbrăcați-yă, voi cu hainele lor și iei cu ale noastre, și fără îndoială, noi vom părea nobilii și Iei poporul: pentrij că nu-î alta de cit bogățiea și sârăciea ce fac deose­ birea. Sînt cu adevărat mâhnit, cînd văd pe mulți din-" tre voi imputîndu-și în conștiința lor, ceea ce-au săvirșit, și vrînd să se oprească de la alte întreprinderi. Netăgăduit, dacfi-î așa, nu sinteți oamenii ce leu cre­ deam că trebuie să fiți, și nu trebuie să vă fie teamă nici de remușcări, nici' de fără de lege: căci ’nu-î nici o dată fură de lege pentru învingători, ori iu ce chip ar fi învins. Nu trebuie să ținem mâl multă socoteală de mustrările conștiinței, fiind-că. pretutindeni unde are loc. ca la noi, frica de. foame și de închisoare, cea a iadului nu poate să mai aibă ființă. Dacii veți cerceta purtările oamenilor, veți găsi că toți cari au. dobîndit bogății mari șan o mare autoritate,’ nu au ajuns acolea de cît prin forță sau viclenie, și apoi tot ce au răpit prin înșelăciune sau violență, au coperit în chip cinstit _ cu falsul, titlu de cîștig, pentru -a ’ ascunde infamiea obârșiei. Cei cari, din prea puțină prudență sau prea marea dobitocie, nu îndrăznesc a întrebuința aceste mijloace, se afunda pe zi ce merge mai mult în supu­ nere și sărăcie, căci servitorii credincioși rumân puru­ rea robi, și cei buni sînt pururea săraci: numai necre­ dincioșii și îndrăzneții știu să-și sfarme lanțurile, și hoții și înșelătorii ce știu să scape de sărăcie. Dumne­ zeu .și natura nu pus bogățiea la îndămîna tuturor oa­ menilor. Dar iea ie mai curînd partea răpirei de cit a industriei, a unei meserii infame de cît a unei munci cinstite: ieatn de ce se mînîncâ oamenii.între Iei, și de ce soarta celui slab se înrăutățește, pe fie-care zi. Să ne folosim dar de forța cînd înprejurarea ne îngădue: norocul nu ne poate da una mai princioasă: ce­ tățenii sînt încă desbinatî, seniorii stau la cumpene, magistrațil buimaci: înainte de a se întruni și a-șiveni în fire, lesne să fie zdrobiți. Vom căuta dar sau să ne fa­ cem stăpânii absolut! aî orașului, sau să dobîndini o parte atât de mare în cârmuire, ca nu numai să ni se ierte greșelelc trecute, ci să avem puterea de a ne amenința dușmanii cu noi nenorociri. Mărturisesc că pla­ nul acesta ie'cutezător și primejdios, dar. cînd necesi­ tatea mină pe oameni, îndrăzneala devine, prudență, și in marile întreprinderi, sufletele curagîoase nu țin so­ coteală nici o data de primejdie: căci pururea, între­ prinderile cari încep prin primejdie o sfârșesc prin răs­ plată. Și nici o dată fără primejdie să poți scăpa de primejdie. Sînt încredințat de altmintrelea că, cina vezi pregățindu-se închisorile, turturele, caznele, o așteptare pacinicu ieste mai de temut de cît stăruințele de a scăpa de toate astea: în cazul întâi nenorocirele sînt sigurer __ _____________ _____ în al doilea iele sînt îndoioase. De__cite ori nu v’am auzit plîngindu-va de zgîrceniea stăpânilor și ." _O1----- ..i de ne­ drA-ntnton dreptatea magistralilor voștri. tâ Ie vremea astă-zf să ne scăpăm de toți și să ne ridicăm întru atâta* de-asupra lor, ca să alba, mai mult de cît am avîrt vre-o dată noi din parte-le, de ce să se plingilde noi si să le fie teamă. Prilejul ce ni-l du norocul piere: cînd va pieri, vom căuta în van Să-l prindem. Pregătirile vrăjmașilor voștri le vedeți: sâ le preîntâmpinăm săvârșirea: cei cari vor pune mina pe arme dintâi, sînt asigurați de-o izbîndă din care va naște ruina vrăjmașilor și propriea lor mă­ rire. lea va ii, pentru mulțime din noi, izvor de cinste: și pentru toți siguranța... SlMZI^NA. �1 BEVTSTzVflDEET JI-1 20 Congresul Feminist Ș Nimic uu-î iniu ’ 1 . us.;zS';S ssa avulon înl878,laPanS,nu vo «zice > dar sub rinjirea presei pubhc^ două-zeci de am, al cincei gmeer îsi ține șenațional al starețși( Ir P « -n numârul dințele sale, și. dac a i ' femeilor brave, ,or a scăzut cui mult. fk bîr. S, voeso să trăiască fără o oare-care "^Xăriie X bărbați mai rău de rifcuVse tnitează iei intre sine. Ceea-ee ie, soco­ tim că se vede, de-o îndrăzneala și de-o obiaznicie nXupratciiestieT rnuncei femeilor, congresul a emis părerea, ca orî-ce munca egala sa fie răsplătitacu un salar egal, ori-care ar li sexul muncitonului. Ce bi­ ciuire singeroasă în această simpli părere. Motiv u invocat de obiceiu, pentru a îndreptăți inferioritatea salariului femeesc, ie că femeea n’are atitea trebuința ca bărbatul. Fără îndoială că se are în vedere tu­ tunul, țuica si lupanarul. In schimb nu se tine seama de mititeii, pe cari, părăsită de nesimțite nul iei to­ varăș. mama renane adesea îea singură să-i creasca. Acest cuvint neînsemnat nu poate fi pus în cumpănă cu trebuințele atît de serioase, ca tutunul, țuica și lupanarul. Să nune mirăm de nimic: într’o societate alcătuită de cel mai tare spre folosința-i proprie, legea Teste firește: «Vai celui mai slab-'. Asupra chesHeî morale, congresul a adoptat în unanimitate, părerea: «să fie desființate toate măsurile de escepție privitoare la femee, în materie de mora­ vuri». Trebuie de lăudat foarte mult aceste femei, cari au avut curagiul, fără acea rușine prefăcută, să Tee apărarea sărmanelor lor surori prostituate, și cari au dezlegat problema, în senzul libertăței individuale. Dacă prostit uțiea constă în venalitatea dragostei, bărbatul luînd parte la tîrguială ca cumpărător, se prostituează in aceea-și măsură ca și femeea. Ie tot aceea-și rușine, trebuie să fie- tot aceea-și tratare. Pentru-ee dar pofițieu de moravuri nu arestează pe bărbatul ce se anină de femei, nu-i trece și pe dînsul la condica și nu-i impune să fie vizitat regulat? Pu­ rurea. vai celor slabi. Dar spiritul de dreptate se re­ voltă, în cele din urmă: trebuie ea bărbatul și femeei;a să fie egali în sclavie, sau- egali în libertate'. In ceea ce privește educațiea, congresul feminist a adoptat niște rezoluții foarte interesante. A fost de partea 'educației integrale și pentru educarea sexe­ lor la o lultă, pentru coeducarea ambelor sexe. Pro­ pune, -ca in toate școalele, publice sau private frequentate de catră adolescenți, pe lingi invățămîntui special și profesional, sa se adaoge un învățămînt general dat tuturora si comun pentru ambele sexe ’X stu Sîtni " îniW; J’ide a asi"lira Inn k d,ț,i esentlalfl a adevăratei libertăți, 11 care REVISTA IDEE1 deosebire m eleni 1 , adniirărei marilor cuce, făcătorilor oniennm, n icm uluî,? ritori, călcătoriiJu ; ,s.-t se înființeze un învă. Notăm aseine , cnprnizînd: A. StiiuA țămînt comphmei kcopilMi pisi logi^ despre copil; ; Metoda raționala de edu. i si psic-hologiea cop^luliu. * Ceft maî cație inăritîndu-se, nu știu ce-i un copil. parte din len., n-inusă, nimica alt. Intr’n tînd fac, ie pentru .ele o să |ie societate i-aționa prive?te feiologiea și pato. struite, nu ■ asupra fenomenului repr0< logiea copikdm t > ai Șl a p . 1 t^Lneă .nat nudt. de eît Siiî“înh coeducație, predarea la copii a anatomiei J ■ ■ organelor sexuale, a funeț.ei reproduc^ I și bigi' respunderel morale ce decurge din asta, ne pațe . si a -ro^i .......în .......măsură„ de , a crea niște generații de ’ir într’adevăr în măsura de a cari să aibă despre dragoste o idee j Xloasă^s/nobi^ a timpului . ........ îea nu de fată, se opune la așa ce-va:: îea nu pricepe pricepe morala morala î de cît întemeeată pe ignoranță și pe stupiditate. Mo­ rală dobitoceascu. . : Asupra căsătoriei, congresistele cer, ea toate legile ; cari impun femeei supunere barbutului, sa fie des- ; ființate: ca toate legile de escepție împotriva ierneei, în materie de adulter, să fie abolite, și mai cu .sania, să fie abolit, articolul din cod, care, declara scuzabil.., omorul săvîrșit de soț asupra soției și complicelui iei, ( în clipa cînd’i-ar prinde în flagrant delict iu ea sacou- | iugală. Ca articolele din cod, privitoare la reprimarea J delictului de adulter, de cătră bărbat sau de cătră j femee, să fie abrogate. Ca femeea sa poala primi, ' fără presența și concursul bărbatului, răsplata cuvenită muncei sale și să se poată folosi de îea în voe. Simpla cetire a acestor păsuri, cităm numai cîte-va din multe altele, vădește ce lucru groaznic fu ego­ ismul bărbătesc ce întocmi un asemenea cod. Căutând a-1 îmbunătăți, socotim ca femeile se cam. înșală, și •că o propagandă care s’ar face pentru a .se îmbună­ tăți de-a dreptul moravurile, ar ii maî prilucioasă. Multe rezoluții votate, la congresul acesta, arată o încredere în reglementare, ce nu ne pare îndreptățită. Dar nu atît prin apelul la legiuitor, cît prin critică indirectă a stărei actuale de lucruri si prin proteș- I tarea ce se cuprinde în iele, găsim aceste rezoluții însemnate. Asemeni, nu sînt atîta părerile emise ce trebuesc avute în vedere, cît desbaterile. ce au avut loc. Cît se atinge de căsătorie, luînd o pildă, putea zice că discuțiea s’a învîrtit în jurul unirei libere, unde a tins mereu, unde ar ii ajuns, dacă par; tiranele legalităței și .reprezentantele parlamentarismului j n’ar fi înfrînat spiritele mai îndrăznețe și nu ar ij ; avut grijă să nu se depășască societatea de astă-?-'; j ^Majoritatea congresului le-a dat dreptate, pentru-eft . majoritatea se alcătuește pururea din becisnicî. „ . ] Cele din urmă păreri au fost,, «ca toate funcțiilr I publice, administrative, municipale, si altele, și ca- ; toate profesiile liberale sau altele, precum si toate j școlile guvernului, speciale sau alt-feliu, să. fie deschise ; tuturor, iară alegere, de sex», ceea ce-i foarte drepb I și, - ca drepturile civile, cetățenești și politice, să h® ; deopotrivă pentru ambele sexe».' Generalitatea femeilor feministe, pare a aștept ! marea cu sarea de la dreptul de alegere si cel <leasf J alege. Noi îndrăznim a le prooroci ce-va dezamăgi^j ; Cu toate astea privim că au cu totul dreptate, Jj însene aceste ilesidcralc în programul revindicării0! j lor, fie și numai ca să le vadă respinse, sa vadă Pă°a! ,i unde merge egoismul celor puternici. Noi unii, sîntem încredințați, că. egalitatea și libertatea viitoare, pe care noi o dorim deplină, trebuie să izvorască din cu totul alte cele de cît din făurirea de legi. Inse nu-i vorba de asta, cel puțin pentru a-zi. Ne acordînd femeei drepturile politice pe cari le-a cerut pentru sine, bărbatul a făcut un act de apăsare bru­ tală: reclamînd acelea-șî drepturi, la rîndu-i, femeea pune în lumină, o dată mai mult, trufiea călăului iei. Nici un motiv liine-cuvîntat să se împiedice fe­ meile să voteze, dacă le place lor. Politici în sine ieste un lucru rău, n’are să fie în mînele femeilor mai rea de cum ie îu minele bărbaților. Dacă iele n’or face mai bine de cît bărbații, cu siguranță n’au să facă mai rău. Dee-li-se deci mai curînd acest buletin atît de dorit: vor face, pe urmă cu îel ce-or vrea. I) vor lăsa să cadă cu naivitate într’o urnă, sau își vor face din îel cârlionți. Pentru-că, atît pentru femee cît și pentru bărbat, Teste un rol mai frumos de cît acela de-a face legi: acela de-a se deprinde obicinuit să se lipsască de iele. R. Chaugbi. SURPRIZE ANUALE Plăcute, neplăcute, destul că sînt surprize, să nu le zicem năravuri rele, sau mal curînd apucături nebune Mă rog, nu-i an lăsat de la Domnul, să mă abat pe vară, o lună-dbuă, la țară, la diferiți prieteni, să . nu aud că-n urmă, oameni de-ai stăpinirei m'au căutat pe-acasâ, câ une-ori, în lipsă, mi-au și pătruns înuntru. De cîți-va ani, de-a rîndul, io drept câ, cîți-va suverani ne tot cam lasă adio, îmbulziți cam cu sila la fastul bunurilor ce­ rești, < a niște bine credincioși și drepți. Dar ce re­ lații putc-ar da cui-va, rafturile mele cu cărți, de o solemnitate mută? Sau mare lucru află, dacă îmi îeu de pe. vravurile mele de gazete, niște biete manuscripte, publicate deja, ce nu avusem vremea să le ard si nici nevoe nu avusesem, și dacă varsă sudori, să pue (ilicită lingă fi uliță, să afle înțelesul ce se ascunde în iele, sau esplicarea unor fapte, petrecute recent, pe niște târimuri streine? Nu am nevoe să fac nici o profesie nimărui, cu atît mai puțin stăpînirei, obicinuit de rea credință. Dar, cînd cine-va îsi face o normă, de a spune ceea ce știe, ce știe și crede de folos, de a spune deschis, cînd are la activ un șir de ani ele muncă cumpătată, trebuie să fii, tu, autoritate, puțin fără simțire, a vrea să afli mai multe, anume prin mij­ loace mișelnice. Un nu știu cine, spunea, plătitul unei împărății, cum ca anume Iei m'ar ii descope­ rit cînd-va si m’ar fi denunțat autorităților noastre. Acela își dă aere, cu toate că aere infame, sau baihuește pur și simplu. Ca și cum chiar atuncea aș fi umblat cum-va în taină. Noroc că mult mai înainte autoritățile noastre m’avuseseră în vedere, și asta fără altă indicare de cît prezența mea în întruniri muncitorești, peregrinările mele prin țară, ouvintările mele, iscălitura mea în foi. Nu vreu să zic că n'au motive și nu-s îndreptă­ țiți cei ce se concertează în taină : îndreptățirea acestora nici n’am nevoe, la toată urma, a le-o da ieu, cum n’am puterea să le-o retrag. Dar ieu nu urmăresc decapitarea unui anume om, ori-cît de 21 cu multă slavă fi-ar. Nu văd nici Unul, care să facă atîta umbră singur, să fure soarele, mulțime!, atîta îel și iei. Planurile mele sînt mult mai mari. Și pentru îndeplinirea lor ie nevoe de școală, școală întinsă, ceea ce o șt fac. Am spus’o totdeauna desr chts. Și dacă-T' ce-va grav, gata să îndur consecin­ țele, fără nevoe să mă esplic maî mult. Dacă sînt scripte ,și lucruri evidente. Toate sînt cunoscute și sînt aflate nevinovate. De ce să afectați atuncea că ați făcut o descoperire nouă, descoperire de prilej, ce se repeta mereu, c’ați dat de-un terorist, venit de nu știu unde, care s'a abătut ca din senin asupra țerei noastre. Un cum îl chîeamă, în ferbințala, în starea lui particulară, crede cu cale să facă o idilă, pe malul unui lac, să șuguească c’o babă, și șuguește puțin cam aspru, .și baba moare. Se face zarvă mare, se întîmplase împărăteasă. Dar ce apropiere, ce vină să am Teu, care mă plimb la Rotopănești printre brazi, care mă scald în Brădățel, care vorbesc c’un general descoperiri, călătorii, politică generală, cu prietenul ce mă găzduește filosofie, sociologie, eco­ nomie, artă, cu escelenta D-nă lucruri de educație, de simț, la urma urmei idei. Aflu de întîmplare tîrziu: la țară ieu nu cetesc gazete, la țară iele chiar și răzbat tîrziu. Prietenul mieu ieste un om al zilei, dar are favoarea și iei ca să primească corespon­ dența după ce-I vine expeditorul care se anunța. Aflu de întîmplare și nu tresalt de bucurie, pentru că, cum ie treaba, ie de așteptat la mai mult. Altă dată, un rege, un rege bun, un rege blînd, generos, mare, om cu copii, cu nevastă, numai n* aș zice săracul, săracul cu știința, cu sancțiunea cărui se fac expediții nenorocite, în cari se sting legiuni, se fac masacre în Sici li a, la Mi lan, în tot cuprin­ sul Italiei, se expediază atîția inși la domiciliurî forțate. Dar, în sfîrșit, un rege cu epitete multe, cade răpus de niște gloanțe, a căror vîjiire ie mu­ zica ce-mi place, vorba unui oare-care Chinez. leu mă găsesc lîngă Botoșani, la vie. Mînînc la fructe, mă tolănesc pe iearbă, sub umbra cireșului de pe muche, cetesc pe Gumploxvicz, pe Ribot, pe Grant Allen, pe Spencer, și nici mă doare capul că la mine acasă, foesc agenții și-mi plănuesc arestarea. Cine să mă înștiințeze pe mine că a murit un rege. Apoi ce’nsamnă asta, să moară cînd și cînd, așa cu țîrîita. Ie chiar supărător. Acuma, înse, nimeni n’a mai intrat în casă. Pofta de descilcit manuscripte se vede le-a trecut. Și au văzut de pe fereastra că rafturile mele sînt tot așa de majestoase cu cărți, patul mi-i strîns fru­ mos, masa curată, condeiul pus pe călămări, nu­ mai să-l îeu în mînă, în casă măturat și-un miros de parfum, înmărmurit de-o nobilă desigur. Aflatumi-au chiliea zveltă, îneîntătoare. Și s’au simțit achitați cu atît. Mersi, c'au fost așa de buni, ca să niL-mi facă neorîndueli de prisos și să mă reco­ mande atît de bine hunei. Dacă aș fi candidat la favoarea unei inimi gentile, desigur aș avea să prezint un prea frumos atestat, de-ar fi niște pă­ rinți cum-va cam dificili... Mușoiu, Livezeanu, Zosîn, stau în relații numai cu idealiștii din Elveția, Paris și Londra,.. Numai... Ne face cinste. Dar cine v'a întrebat, mă rog. P. Mușoiu. �IIEVTSTA IDEEI 22 Unire și Disciplină primite de cătră toți, pentiiitir|itrariulascun- ■LKawsiiCA- — dlîntcle tuturora șt'e silințele tiitmnra spre spre o aceea-și țintii, pouiv “raSta-XpePUTte “ oligarhie oUsnrhie.aa tot T pupi'-‘ potisin, iear pe de alta neputința, robiea și subju^Ditciphna a iscodit armatele, mînăstirile, je_zn^’ riile; ordinele, castele, așezănnntele monarhice și ohcrarhice, colegiile și tronurile, iea iscodește asta-zi atâtea scoale sociale. .. Noi respingem disciplina, principiu de neegahtate, uneltii a tiraniei, mijloc de înjosire a demmtaței și a inteligenței omenești. lentă (le ce, cît ne privește, am refuzat pururea de a ne înrola în vre-o tabără oare-care, alta de cît acea a ideei. . _ . . Supunerea cuprinde in iea, abuzul celui puternic și lașitatea slabului. Iu educație, a crește și a instrui, trebuie să fie de a convinge, nimica alta. Mergem cu un partid, pe cită vreme îi împărtășim .tinderile, năzuințele, așteptările, pe cîtă vreme prin­ cipiile sale sînt ale noastre, pre cît putem să ne dăm sama. Ne unim cu membrii săi, ea să gîndim. să lu­ cram, să înaintăm, dar nu primim disciplina acestui partid, pentru-că disciplina ie tăgăduirea libertățeî, înăbușirea demnitate! omenești, o piedică cugetare!, libere' și ueatîrnate. Cu disciplina se zdrobește doar viețele omenești în războae, se înfrânează ideile în stradă, se înjosesc în acela-și timp și cei. ce dau poruncă și cei ce se supun, și cei ce ezecută și cei ce indura. . Disciplina ie ceea ce-a întețit războaele naționale, războaele. religioase, ce a făcut măcelurile și repri­ mările sîngeroase. Noi ne alăturăm lingă steagul unor drepte revindecărî, pentru-că a urma ceea ce ni se pare calea cea dreaptă, nu însemnează a asculta, ci a face un pas cătră dreptate. leată de ce sîntem socialiști, fiind-că programul sociahst ni se pare drept în trăsăturile lui generale, fimd-că-i vremea sa se sfirșască inicliitatea privilegii­ lor și despotismul capitalului. leată de ce, ieară-și, noi nu sîntem sexualiștî, să ne ocupam numai de-un singur sex, din pricină că socotim, cum ca protivnicu acordare! de drepturi egale feuieei cabărbatului, în sociologie si in po­ litică, spmrmnțați de mersul crescând uf ideei celei drepțe au ridicat m grabă o ultimă baricadă. femei S eon^*le lor vin spre - fac:Ldjn ieie adevăratele lor tovarășe în minte Tînd T e*?lele lor în politică si ’gocial ™ dreptatea “an ° ÎU Sfîr?ît Câ una, revindS urolf L,Hl,',e penhu ,ie'care sex» in cucerirc i viitorimii? S r^mdlcarilor lor, și că deosebire de se£ m, lnnmei-g lnntele omenești fără meeuscă se ConVund't c» acuma\ cind cauza feonnmua cu cauza revindecărilor ome- 11EVISTA IDEEI de- ales să se înalțe di0 fenrne. — - omenirea bate 11 u. °“upa rostirea unri t......i acuma iea s’a con. m!lî lintr'o aripă. De aceea pnmi cearcă sexualistii să leg, ' :e Z atît de răn. De e»“ aripa ce prinde-a se desface. Eugenie P. p. Cele dona prostituția Filosofii si literarii civilizați, se simt făcuți pentru ... 1^» asta ntitn />cr /wi. o bo-riitie mare, iei vreu să ajunga la O t „XI Si, știind bine că probitatea nu duce de °e cît la ruină iei se aruncă cu totul m depravare. Sfii o legiune de destrăbălați, toți partizani ai comerțuluî, cari își vînd condeiul, părerea, celui ce dă mai mult, tîrîndu-se iei însu-și m noroiu prin prostituirea, schimbarea de drapel, scandalurile lor politice si literare. Kotzebue, persecutat in Rusia, trimes la Siberia, se vinde pe urma Rusiei pe 15.000 de lei, si se face denunțatoriul colegilor lui. Prostituirea femeilor ie un vițiu pe care corn o-resul filosofic de la Toulouse vrea sa-1 desființeze. Are să isbutească, precum a izbutit și cel de la Poitiers să facă să strălucească civihzațiea care nu strălucește de cît din zdrențe-, trageri pe sfoară, agiotaj, fiscalitate și din șarlatanisniul științific asupra progresului. Prostituțiea ie o izbucnire a dragostei inlrînate. Moraliștii,'în înțelepciunea lor, au hotărît ca o fată ie vinovată dacă iubește pe-un flăcău fără îngăduirea primăriei: Chloris și Galatea nu trebuie să iubească de. cît virtutea, economica, morala și ruga. O fată, după filosofi, ie o mașină făcută, să iee spuma de pe oale, să șteargă nasul țingăilor și să dreagă nădragii adevărațîlor republicani, pană cînd vre-un unchiaș Cassandre, ce are în favoarea lui greutatea paralelor, se va milostivi s’o ceară în căsătorie. Fata, în civilizație progresivă, ie o marfă exjpusă spre vîhzare, ca marfa de mîncare din hale .șii ca scriitorii politici. Asta-i nobila destinare pe care morala o hotârește dragostei. Natura ie cu totul de altă părere: iea vrea să întrebuințeze dragostea, să iacă far­ mecul industriei precum și farmecul celor două, sexe. Iea a înlesnit dragostei diferite cariere de celebritate, după feliurimea caracterelor, înclinînd spre statornicie sau nu. Ie pentru ori și cine o cale de distingere și de înaintare. La noi, femeea, ne avînd altă carieră de cît să spele blidele sau să lucreze șeisprezece ceasuri pe zi la cusut la dantele, ca să cîștige cu ce să-și cumpere o pine neagră, pornirea iei spre vieață, indignează, marea-î menire i-i înfrînată. Dînsa. se indignc^L își simte înjosirea, aruncă jugul filosofilor or .și .si pleacă urechea la un bogat ce-i zice’: Mata nu iești făcută făcutăpentru o soartă atît de păcătoasă. Asț-feliu-naște prostituțiea de toate gradele, pe”' tru-că prostituțiea are, o mulțime de trepte, de la aceea a unei Pompadour, care ajunge să guverneze Franța, pană la cea a unei curtezane. Una ca asta nu va putea trăi cu cinci zeci de bani pe zi, să-Ș* intreție o mamă neputincioasă: iea n’a avut ce face, a trebuit să asculte propunerile amatorilor cari i-au ofezit zece lei-pe vizită, zece napoleoni pe lună, și au liberat-o de-o muncă doborîtoare, ae-o caznă vecinică. Pe cîtă vreme nu se vor deschide cariere de înaintare grabnică și de înavuțire strălucită dife­ ritelor caractere de dragoste, se va vedea fie-care din caracterele acestea, lăsîndu-se, în taină sau des­ chis^ lăsîndu-se pornirilor naturei: nu se va îm­ piedica prostituțiea de cît prin violență sau prin morală, care-i un felin de violență mascată. De ce, în starea viitoare, nu vor mai ființa nici femei, nici literați, cari să se prostitueze? Fiind-că, amîndouă aceste clase, vor avea, în cariere cinstite, atîția sorți de avere, în cît venalitatea, vînzarea, va fi disprețuită. Dacă aceasta din urmă poate aduce 1.000 de lei de rentă, și dacă o ca­ rieră cinstită aduce 3.000, dă bogăție și plăcere, fie-care va prefera mai degrabă cinstea. Fourier. i j • ( j f , j < 11 NOEJVIBSE , In ziua de 11 Noembie, 1887, Statul urmăritor a implicai în Chicago cinci oameni: Albert R. Parsons, August Spies, Adolf Fi.scher, Louis Ling și George G. Engek Statul judecător i-a judecat și osîndit la moarte. Statul executor i-a si jertfit prin ștreang. In 11 Noembre 98, R. Roker, publică ur­ mătorul articol, în jurnalul «The Worker’s Friend», din Londra, in amintirea acestor martiri. j VOCI DIN MORMINTE ■ fefp'it roi inorfi' din mormintele ro/istre, Cfir'i cm rit nu «u cur 'ayiul să se libereze, VICTOR HURO. | . { j i I : , j ' i Unsprezece ani au trecut, de cînd burghezia ne-a sugrumat, în groaznicele spînzurători din Chicago, lent o dimineață înourata și tristă, dimineața dileî de 11 Noembre, căci ceriul și pămîntul jăleau din pricina blăstămăției oamenilor. Dar pentru noi înși-ne, ziua de 11 Noembrie îera cea mai frumoasa zi din vieața noastră. Cu o mare, deschisă inimă, plină de iubire și de entuziasm pen­ tru sfinta cauză a libertuțeî, ne-ain pus în ștreangu­ rile din închisoarea din Chicago. Călăul ue-a pus frânghiile în gît-, £noi nu am tre­ murat, fiind încredințați că moartea noastră vă va aduce vouă, celor^viî, fericire și libertate. x! m uitat, de soțiile noastre și de copiii noștri, gîndurileTii ierau prinse numai cu voi, cu despoiata și cu supusa omenire. In^inimele. noastre ardea o flacără descurajași moartea ne îera o plăcere. Ca o aurită, luminoasă stea, stătea înaintea ochi­ lor noștri idealul: iubirea aproapelui și Anarhiea. Am luat, acest ideal cu noi în mormînt, crezînd în apro­ priata libertate a omenire!. Unsprezece ani au trecut, de cînd ochii noștri au văzut pentru cea din urmă dară lumina lumei. Unsprezece ani. Și tot stăpînește minciuna și despoerea, tiranica și exploatarea pe pămînt. Tot mai sînteți căleați, bătuți, subjugați, chinuiri. Mii de noi jertfe coborîra,în mormînt în urma mortei noastre: spînzurați, decapitați, împușcați: și sclăviea voastră tot n’a luat sfîrșit. O, voi, oameni din lume, ascultați strigătele omoriților voștri frați. Am plîns de suferiiița voastră, du­ rerile voastre ne ardeau inimele, căci ieram carne din carnea voastră, os din oasele voastre. Am simțit nenorocirea și nevoea voastră, de oare-ce ieram copiii aceleea-și clase. Cu cuvintele noastre, noastre am deșteptat în piepturile 23 voastre spiritul răzvrătire! și-am propagat marea idee ; liberalei popoarelor, de cătru anarhie și revoluție. a Ne-au aruncat în închisori. Noî speram că frații noștri ne vor libera. Vpî ați dormit. Ne-au osîndit la moarte. Noi speram că frații noș­ tri nu vor răbda sa se îndeplinească osînda. Voi ați dormit. Călăii ne tîrîră la spînzurutori. Noî speram că fra­ ’ ții noștri ne vor răzbuna. Voi ați dormit. In Barcelona se împușcă, la Paris se decapitează, in Rusia se spînzură, în Monțjuich se supune la caz­ ne, în Xeres se garotează, în Milan se omoară. Voi ați tăcut. Copiii voștri se nasc cu lanțuri in picioare, cu lanțuri îi bagă în sicriu. Voi tăceți. Femeile voastre sînt silite să-și ’vînza corpurile pe străzi. Voi tăceți Voi înși-vă vă pierdeți în murdărie si corupție. Și tăceți. Minciuna și ipocriziea întărește vieața oficială. Voi tăceți, voi dormiți. O oameni, oameni, oare nu ie libertatea de cît un vis, un vis frumos? Oare nu-i adevărul de cît o vorbă deșartă? Proletari, frați, deșteptați-vă din nepăsarea voas­ tră. Treziți-vă din somnul nepăsare! și al nevred­ niciei. Luptați ca pămîntul ce ne acopere oasele, să fie liber, ca să putem dormi liniștiți in mormin­ tele noastre tăcute. O, fraților, ăscultați-ne glasul. Nu putem sa vor­ bim atît, simțim încă frînghiea rece în jurul gîturilor noastre. Tiranii se unesc. Reacțiunea ridică nuna să dea o violentă lovitură în contra libertate! și amintire! mar­ tirilor omoriți. Voiri să mai dormiți, puteți să mai tăceți? Ducă veți mai tăcea, atuncea vom organiza inși-ne lupta în contra tiraniei. Vom deștepta, cu’ gla­ surile noastre, pe toți cei spânzurați, decapitați, uciși, la sfânta luptăjpentru libertate. O, va fi o manifestație îngrozitoare, manifestariea inerților în contra celor vii. Noi sîntem mulți, ca ni­ sipul mărei. Vom ieși din morminte, și oasele noas­ tre putrezite vă vor cîntațun eîntec ce nici un rege nu l’a audit. Sculați-vă morți, cei vii au devenit lași. Aretați-le rănile voastre^sîngerînde, oasele voastre rupte. Vai lumei, cînd va veni marea manifestație a iner­ ților. Tremurați tirani, înaintea acestei manifestații. Noi cinci din Chicago, vom merge înainte, ducînd steagul negru al sîngeroasei ghilotine. Ne vor urma cei 35.000 de comunarzi, cazuri la Paris, cei vre-o 300 pe care reacțiunea i-a omorât la Milan, jertfele din .Sicilia si Masacarara, țeraniî împușcați pe- cîmpiile Ungariei și cei din România. Umbrele lui Ravachol,- Vaillant, Henri, Caserio, Pallas și Angiolilo, nihiliștiî spînzurați din Petersburg. Toți vor înainta cu noi, pe ruinele lumei de a-zi. Jertfele din Monțjuich, cei cinci bărbați îngropări în mormintele închisorilor din Barcelona, prinșii ce au murit în temniți, dege­ rați! din ghețurile Siberiei, nici unul nu va lipsi. Vai hunei: cu lemnele spînzurătorilor noastre, vOm distruge tronurile și palatele; peste ruinele bisericelor și cazărmilor, a parlamentelor și reședințelor re­ gale, va trece manifestațiea noastră. Morți! vor judeca pe vii. vSculați-vă morți, părăsiți mormintele, voastre,'căci oamenii nu au curagiul singuri să se libereze?. R. Roker, �I *1. : revista 24 înțelepciunea Creațiunel - finW ceriul si pămintul cu toate cît» se D-zeu a înființat cernu fi P‘ .-„hirile. afla în iele. ^.f^^rîin Izvor netăgăduit. leata ce mai știm „pt^că. Dumnezeu cel ‘despre aceasta zidire .Du - ' 'luinfle fu toată mămare, D-zeu cel puternic, a am f Uf (le rețiea lor. După ce zidise ciudate de cit de făpturi șt de hj , piiniînt, unde a zidit Lnt Finanțai si cum au fost odinioară Mastodonții. Pe unele le-a făcut cu gîtul lung, de-o poșta, cum sînt ffirafele. Pe alții lungi și întinși, cu sfieliiu la vfrf, « bietele, Unora le-a rinduit să se culce in aer, altora la fundul apei, unele agațate de crengi cu picioarele sub iele, precum sînt paserile, altora să s’agațe de crengi cu capul în jos, cum sînt liliecii și vampirii. Ce mai gusturi ciudate a avut și D-zeu hi împodo­ birea creațjunei. Unele făpturi le-a făcut dintro carne mai moale și fragedă, altele din alta mai vîrtoasă. Pe unele le-a menit Dumnezeu, sa poarte, hrana in pîntecele lor și să îmbie parte pe uscat, parte în apă, cum sînt animalele și-peștii, îear parte, să se plimbe prin aer, cum sînt paserile. La unele făpturi le-a luat acest drept, lipind pe fie-care vietate de jnîmînt, cum sînt bureții și coraliul în fundul mărilor și scoicile de stîncă. Unora din făpturi le-a sortit să se hrănească din însă-și munca lor, iear altor le-a sortit să se hrănească din pielea celor dintâi, cum sînt oamenii cari se hrănesc din carnea și pielea dobitoacelor, pă­ duchii cari se hrănesc din pielea omului, puricii din sînge, microbii de tot soiul din organismul viețuitoa­ relor, hienele și șacalii cari se hrănesc din hoituri de animale, nobilii și toate pățurele sociale de deasupra, cari se hrănesc din sudoarea și din sîngele muncitoriuhii, popii, vrednicii soți ai domnilor, regilor, îm­ păraților, împreună cu judecătorii, cari se hrănesc, din prostiea omenirei. Ce mozaic de ființT și ce ciudățenii de gusturi și de apucături, din partea unei făpturi zise mai pre sus de celelalte. Și sil zici că toate lighioile acestea : oameni, hiene, păduchi, împărați și altele, au fost făcute cu o chibzuință și o prevedere cum numai lui Unul Dumnezeu i-a fost iertat să fie așa de risipitor în închipuire, așa de chibzuitor și de înțelept în toata orînduirea fâpturelor sale. A mers cu înalta sa pre­ vedere atîta de departe, că a făcut dobitoacele dintr o came moale și gustoasă, ca la vreme de nevoe omul, lupul, leul, tigrul si celelalte dobitoace răpitoare sa se poată, la foamete, fotei din carnea si sîn­ gele convețuitoarelor'pămintești. Fu eu adevărat o prevedere dumnezeiască. Mai mult de cît atît. Pe. cîtă mpie la celelalte dobitoace, si nici chiar la fiarele răpitoare, nu le--i deșteptat simțul să se, poată, mînca între iele adică unele pe alte e și din aceșa-și familie, omului ca fiiutmai pre sus de celelalte în zidire ea Xiv. aX"esi?U,1-neZe<ÎSt;’ “a 'l,'t h4nZ"de Uite doblfoaw sau a’ăe'tolosi'’ îe t°“te la împrejurări T i wn»» S n,aear_ de pielea lor unei prea mari trriii m -u.'nevoe’, din pricina Sus, omul nu ar^ai ^.1™'^”2^1 cătră tel de «îhd din pricina ■1»1 intr-o triadă^ IDEEI .. .«-astfi.'ssis REVISTA 1PEEI _____________ __ ____ __ ____ - n-C'< 0 tr6u,jă’ sau fi Și scop qifintesență, cum s’ar prinde ca cuhne a ; Ca ulcentii . înalte, care sa-arete și mai xadit tei concepții șirele firești caii sr deosebească pe om de dobjtoace j omului i-a pe care nu i una din Ce|H omului i-a dat dat onuînsușire lalte dobitoace a atins-o nici număr pe depMJ Pe cita vreme dobitoacele, sau mai bine zis ha^. j sălbatice, mi sfâșie de cît numai cnid 1i-j gol pîlltJ cui, adică cînd foamea le roade stomacul, și atunci, acela-si neam de fiare nu se mnuncii in(J sine, ci mița pe șoarec, vulpea pe icpuie, lupul oae. tigrul o căprioară sau un cerb, leul un bou un cal,'si asa mai in colo, adica fie-caie după put i rea si giisturele-i deosebite, omul, ca cea mai ina^ zidire a Dumnezeire!, croit după chipul și asemăna, rea lui D-zeu, are însușirea, ca fund întocmit, m 8oJ cietate civilizată, să se ucidă unu pe alții cu ghi. inada, fără ca la aceasta să fi fost împinși de nevoea de hrana, cînd pămintul ie larg si ajunge cu priȘ(J pentru tot!. Omului, ca făptură ridic ita cu nuntea deasupra celorlalte dobitoace, care ie f irul după cliU pul și asemănarea lui D-zeu, i-a hărăzit darul, să-șd ascuțiască înțelepciunea, făcînd munți de hoituri ome­ nești. adică din trupurile a lor săi, uciși pentru guSJ tul' numai de a-i ucide și îngropîndu-î cu îmbrăcă-! minte cu tot, în pămintul udat de sîngele omenesc,.cafe a curs în șiroae... Gr. Va.i;l.ul-Oi)1țescu. Ne poarl'aceea-șî punte priq ceața de pe larg: Jiu ne vederp noi singuri, nici pînze, nici catarg, 'par vasu’nainlează, pe nesimțite dus pe valuri, cari-aleargă spre qoaptea din apus. plutim așa’n tăcere de cine știe cîqd: Și valuri după valuri văd vasul luqecîqd Ca umbra unui qour, trist vas rătăcitor Jn care anii tineri se ofilesc și mor. le sfărâmi sau în năsip să zaci, brațe și cîrmaci. ne plîngcrq, de soartă și de vîqt. mulle. par inimi nu [pai sînl. .... Și vasu'nainlează priq ceața de pe larg Și nimerii qu zăreșle nici pînze, qici catarg, pici alt liman, afară de noaptea din apus Spre care'q voea soarlei ie vasul nostru dus. II Qq freanqăl se aude, se deslușesc cînlărî, S’apropie faqfare, rup ceața’nliqsei mări: Și trec alîl de~aproape cu luntre și lopeți jn cît zărim YÎslașii prin pînza desei ceți. O SGtySOA^E DUIOASĂ Jar trec... Vibrări mai surd tresaltă și se stîng pe. cînd puleri ascunse în alte părți qe'mping: jNoî, rătăcind, qe ducem ori-unde marea vrea, Jei unde vor, acolo, cînlînd vor ancora. țin /i'rsl «hx/H/i, 'C.șil dmlf " inimii idrnbiții ți ra,-c ie •itlilii de-nșT ’i^ta miclmit, rfittiitdn~>i:. . Xn le ei’-irn ■ iiijesc. . insj nc mișeii, și no pune pe "înduri. Sînt în Tnrnn Severin, de douîi săptămin î. Am soiptti ce! puțin de grija: «ce va fî iiiîne-. Im suferii atît de mult. Iear, p' lingă suferințele mah riale, celt morale întrec ori-ce închipuire. Totul parc a se Ji rd> vrătit împotrivă-mi. Pană ți cei mal buni ai miei, inii dau iluziea unor conspiratori, cari nu vor sâ mă cruțe de loc, chiar nici în izolarea mea. Cu o răutăcioasă milă, ating coardele cele mai simțifoare ale unei amintiri dureroase. Trei scrisori primi­ te, acela-tfi stil sarcastic, ironic. Pare Pa fost o înțelegeri comună. Dur de la Eintu mea: «te rog, nu da iiifăreîțt mama-p, care sufere, dacă tu ești fericita .. Ie o impu­ tare cruda. Dac-aș putea-o face, și-a^ ști că află (ilinare, aș cruța oare ari și ce jertfii? Mă aflu la malul Dunărei privind acum Halcană, cum stau nesimțitori, întocmai ca și soarta la. suferin­ țele mele. Cel puțin, dacă munții aceștia ar putea ți des-; c/zz-jf, cn privirea să-mi rătăcească, dincolo, in depărtâ-\ rde albastre. Poate acolo imaginea- ncpăsiiret prc<loni’\ nește în spirite, poate acolo durerea mi-ar fi cum-w ^°'\ pita in vcseliea obștească. Ruinai luna palidă, simbolul mamei, ca dînsa de de parte, se oglindește blinda, în valurile spumoase ale | per Iear niicele joi galbene, în luptă cu curentii, schițază puținătatea Jorțele noastre, micimea noastră, < fața de -mâță. Ie atît de ușor de a spune că- toți oart>'- j nu supăr, dar întrebarea ie : durerea ie într'accla-șigr(u1 i de marc și o^ îndură la felin cu toții ? Iți scriu rîudurile aceste, în niște momente de a» P^ l simtsm revoltător. Mă întorc tocmai de fle marginea j fugind de-aici înfricoșată. Mi se pare a-zi niai"': trayatore dc eît ori-cind, și sar putea ca îubiread Jie mui mare de cît plăcerea de a trăi... Dar las i»i]»'c; ! sule acestea: vreii să jiu veselă, căci ie plăcut de ' ‘""P M îe g‘'lbăn f‘ ma pi mde: vom lua haina vieței... pRLBEAGAt IN TINE STĂ MINTUIREA TA PE MARE pe slînci poți să Corabie lipsită de jNoi știm doar să jNoi lacrămi avem ( 25 Ce cîqlec de izbîndă cîntau cei dispăruți... ploi fără nici o luptă sîqlem deja căzuți: «Cipsiți de ori-ce țiqtă, ori încotro plutim Și qici a ’nviqge soarta, nici a muri nu știm. 111 pluluiq așa’q tăcere, dar înlr o clipă, leală, Suflarea vijeliei pe marea’qfurială: Și trăsqele, și muget și clocot de furtună... C(n strigăt diq lot vasul ca dintr’un piept răsuqă: <£a cîrrqă, la Yiqlrsle... Vieața'n iqimi bale: Ochi ageri, piepturi pliqe și brațe îqcordate Se’mpotrivesc furluqei și vitejește mîqă: Corabiea, de-acunța, pe valuri ie slăpînă. ......... prirqqdii, qouri, ceată și griji se’mprăștiară: Cărările speraqlei prind să lucească leară.’ Și primăvara qoiiă, ce qe’ncălzeșle fruqfea, Jnundă de lumiqă strălucitoare, punica... Cu bine, îqaiqtc. £a qoi izbînde, navă, pe-acum qici gîqduri triste, nici iqimă bolnavă, Ci qumai voe buqă și cîqtece și lupte pe valurile mărei și-a vremei qe'nlreruple. O. Carp. lentă un titlu, care,necomentat, ar rezuma, admi­ rabil, tuatd doctrina, pe care de un .șir de ani, se strâduesc sa. o întruchipeze și s’o propage in lume, pleiada acelor oameni cunoscuțî in de obște \sub numele de revoluționari. Ie titlul adoptat de marele scriitor rus Tolstoi, pentru o lucrarea sa, pu­ blicată in anii din urmă, în care tocmai discută și Iei vieața si manifestările iei. In de obște, criticele ce le aduce Tolstoi așezămintelor de a-zl, ni-1 înfățoșază ca pe un gigante, prin forța și prin talen­ tul lui, în stare să facă să vibreze natura. Cînd vorbește iei de calamitatea reprimare! acelor fapte numite anti-sociale, de chipul sîngeros in care clasa stăpînitoare se poartă față de clasa stăpînitâ, cînd demonstrează iei calamitatea războiului și-a repri­ mare! maselor prin torturi și prin gloanțe, cînd ne arată .șirul fără de legilor săvirșite de toată erarhiea conducătoare, faptele se prefac în icoane, icoanele se însuflețesc .și se mișcă, alcătuesc prive­ liști la cari asistăm, în mijlocul căror sîntem cuprinși, și îndurăm toate emoțiile ce comportă : în general deprimătoare. N’am trebuință sâ fac in privința aceasta citate. O carte de valoare nu se vulgarizază prin citate, cum nu se rezumează: o carte de asemenea natură se cetește. Nenorocul acelor ce nu cunosc o altă limbă, căror puțin le pasă că sînt bune voinți cari se străduesc să îmbogățească literatura românească, cu capo d’operile streine. Tolstoi, văzînd relele ce ne bîntue, mișcat fiind de iele și urmărind să le stârpească, s’a pus să rege­ nereze doctrina lui Cristos, falsificată, pervertită, de cătră oficialii cari au adoptat-o și cari au facut-o ca scut să cîrmuiascâ cu iea. Nimic mai magistral ca partea critică din Tolstoi. Cit se atinge inse de partea pozitivă, de ce-i de introdus in vieața, Tolstoi propoveduește renunța­ rea, mijlocul lui suprem ie a nu te împotrivi prin violență la rău. Cel mai de seamă criteriu pe care se intemeează iei, Ie Predica de pe Munte, de care creștinii de acuma nu fac mai nici un caz. Tolstoi, iei însu-si se depărtează de creștinismul vechiu, prin faptul că neîmpotrivirea prin violență la râu, la dînsul are o semnificare revoluționară. Dar iei păstrează -renunțarea, lucru ce se pretează la se­ rioase întiinpinărî. Dacă s’ar adresa unor cu totul simpli, cari și-ar duce vieața într’ur mediu cu to­ tul primitiv, în care n'ar exista nimic din ce ne face fala, ne face strălucirea, doctrina lui ar fi de înțeles. Dar renunțarea, în vremea noastră, cu bu­ nurile, cu invențiile iei, cu organismul nostru adap­ tat la împrejurări anumite, ar însemna firește, sau întronarea definitivă a unora, preste a tot ce-i bun și mare, părtași ai unor doctrine streine, sau nimi­ ci rea civilizației întregi. Aceasta cere folosință, con­ ducere, și noi, ca drepți creștini, fugim de asta cum am fugi de diavol. Existînd. toate, așa precum se află, noi renunțînd să ne apropiem din bunuri, pă­ trunsă toată lumea de acel altruism, de altruis­ mul de care pomenește Spencer, ferindu-se fie­ care de-a consuma produsele mecanice, de-a pune forțele mecanice în mișcare, sigur că toate ar trebui să. lîngezască. Nu urmează înse de nicăerl, că desfrîn.ata acaparare de a-zi trebuie să. dăinuiascăînainte așa, și erarhiea socială de a-zt să fie neschimbată. Inse nu renunțarea la bunuri si renunțarea de a respunde prin violență la rău va fi în stare s’aducă vre-o schimbare. Mai întâi câ bogății, în starea lor de a-zl, sînt surzi, sînt neclintiți, și nu se va avea ț ! �RE VlStA 1DEEI 26 nici o inriurire asupraJor’c{}™ jac^rint creștini, Tolstol: fohea prcdicăr. cu religia lor. găsesc Iei imj!ocul să se < J bogați, ieara Dar mai la urmă smt p % Săracii vor fi mai fîgiea lor îe c,ea a e iea un imboldlesne convinși, lor inse h e u)j senz presDar mai la urma urmei a \asca.se religii, crierile unor doctrine yech « p Noi știm cum în daraverile omeneșh d6 ‘stea. Avem vestigii au luat naștere docUin^l%fn.-Jsitele așezămintelor în limba în moravun> ’1 pilde vii trecute, descoperite 1 » Qniul primitiv și-a cari mai dăinuesc P.e’a.^U^,datiln ale lui, după născoci, faptele compficmdu-i-se, ueindu- . e sul în vieață. Idolatri ea, corespunde acelei perioade, cîud oamenii se află organizați, and se deosebesc în rang, cînd castele nu-s închegate inse deplin rămînind șă se mai complecteze ca și numărul zeilor, în cari oamenii cred acum, care ramine ne­ limitat, Pentru politeism ie proprie starea cînd po­ poarele .sînt acuma alcătuite, cînd fie-care iși știe stăpînii hotâriți ce-i are: numărul zeilor fiind și iei . mărgenit, consacrîndu-se un număr hotărît. Vin mo-s narhiile mari, micele aglomerații și micele popoare sînt înglobate sub o stăpînire, prinții devin vasali, îeată monoteismul, cu D-zeul unicfbu ceata lui de sfinți. La Panteism și Materialism ne duce o ob­ servare a fire! mai adîncă, ne duce ‘desvoltarea științei, care ne deschide orizonturi mai vaste. Vor fi împrejurări, poate și sînt, sâ ne avînte și mai de­ parte. Regele, împăratul, nu mai joacă acuma un rol atît de mare. A tot puterniciea lui s’a șters: o boală îl repune, un biet nemernic îî curmă zilele, cum ar ucide un vierme. îeată atîtea în­ drumări car! esefad ori-ce revelație cari arată că toate doctrinele, car! au stăpînit mințele atîta, sînt de o obîrșie cu totul pămîntească și chiar cu to­ tul naivă. Se înțelege că halucinațiile și iluziile, ajutorate de starea particulară a omului, de pe vremuri, a jucat un rol însemnat. Rămînînd stabilif ast-feliu, dacă numai de cît se vrea, cum că di­ feriți! fundatori de religii, fie și reformatori so­ ciali, au predicat doctrinele lor, și partizanii lor le-au adoptat, pentru că condițiile politice, sociale și inai cu samă economice ale popoarelor în mijlocul cărora aceste doctrine au apărut, Ierau favorabile ivire! și desvoltărei lor. ,se atinge de creștinism. O categorie de oa­ meni, vazmd că au de suferit atît, si nici un chip de mapare nu Ie, vâzind de altă parte că imparasi niWnAdtdr Ve‘°i nele^ulre’ îeste nestrămutat ș pilduește fapta, adoptară o doctrină de mîngîere, al cărei fond ie resemnarea, erezînd într’o dren- & X°Xe-'ddCînd -Se’, aS,l,t lyng5^0 “faciatitaPe"‘™ cetLî °ne nevoile tae “pUsul altuî> care te vinde, care te ^^X^eni“i-’p,aC!>,CÎnd "’aî Pt'tințaca mai tare, să te faci rnh 1P r ? ocrot,rea U1™i doctrină ierasă te înAfi -bUnă V?e’ ce felia de atare oameni, cînd chiar a^r Cmd iea Privea „ r acei cu o propoveduiră REVISTA IDE EI întM Ierau tot <*o de morala lei a. s‘‘ ina cealaltă, a 'răzbunări' rală de .scla'K, A ie feliului nostru de privire, vineși.lepădeetanej^ organizare Monoteista și i ;a, c morala resamnărei, monarhica, Iea iea nu . _ fi,^d cu tQtul alta Q ir au ce drept o tUaț-arfrî°J Pcălăuză, înconjurați și asal, Fi “îs.1 rindu“le rămînînd ca numai in resortul delegat drepte ’ la ,ei. Și stârnesc în morala d" Oclriăpenîru ochiu și'dinte pentru dinte, corespunde perfect acelei situații date. Fala pentru un DP eu blînd și hula pentru unul răzbunător, Se vede acuma ce sancțiune are, se vede cazul ce trebuie Sî SC facă de iea, de toți Dumnezeu aceș­ tia Dacă ar fi să formulez o definiție pentru rclicrif la o laltă, ar fi curat : ridicarea la rangul dc' sistem a hnboldirilor instinctului nostru deconservarc. lele corespund unei perioade istorice date, categoriei sociale în care sînt clasați credincioșii, într’un cuvînt mijloacelor de lupta pentru existența . ce credincioșii au la îndămînă sau perspectivei ce întrevăd s’o aibă-Din datele acestea, niciodată iele nu iese afară. De altă parte, clasele sociale, nici n’au cu toatele aceea-și concepție,^ chiar daca sînt din acela-ș! popor sau din acela-ș! neam. I e cînd robul va crede în răbdare, în resemnare, clasele mijlocii vor fi mai mult sau mai puțin stoice, se înțelege că bogătașii vor fi epicureiști. D-zeu, pri­ mind pentru fie-care atribute diverse. Domnii și împărații, sigur că n’au, nu pot să aiba, de cît religiea h tot puterniciei lor. Vrem să ajungem acolo, că n’avem la ce sa mai aducem vre-un D-zeu, sau vre-o religie ce-va, re- velată ori nu, să ne descurce daraverile noastre, să întervie, să ne susție, să ne călăuzască in lup­ tele noastre de a-zi. Clasele bogate, stăpînitoni, chiar dacă mai fățăresc pe creștinii, în schimb nu fac nici un caz de credință, credința neangajîndu-i pe dînșii la nimic. Iși satisfac instinctul de conser­ vare, pornirile ce.au, potrivit situației în care se găsesc și încolo nimic. Dacă acestea cer să supue lumea la dări, să o supue la un anume feliu de vieață, s’o țintuiască în ignoranță și-n înjosire, s’o înroleze în armată și s’o trimeată la războiiî sau să-și omoare părinții, vor face-o fără de nici un scru­ pul, vor face lucruri de batjocură dacă ar cere in­ stinctele lor pervertite. Robii de astă-zi, pot iei să se afle în starea robilor antici, orizontul lor, de unde sînt îngenunchiați, din mine, din ateliere in­ fecte, să fie tot atît de mărginit, pot să nu vadă încă din starea lor scăpare,. a-i mai orbi cu o religie nouă, ori cît de purificată să fie, însamnă a-i dezarma mai tare, cu atîta mai mult. Cum vor scăpa iei din robiea industrială, fiind mereu resem­ nați, și cum, prin neîmpotrivirea prin violența la rău, vor triumfa de siluirile jandarmilor, cari le fac .. grevele iluzorii, vor dezarma în cele din urmă stăpinii și-i vor aduce să înceteze exploatarea, 1 a pocăință șî la frăție? La fabrică, la muncile stăpînului nici nu-i nevoe de vre-o tratare rea, anume de tortură, de caznă. Destulă-i supranumea, infecțiea din jur, lipsa de libertate, salariul păcătos, starea înjositoare. Astea pentru creștin sînt înse natu­ rale, nu-s nici de cum un rău, creștinul nu le îndură mi ^semnaIeț c.’le suportă cu voe buhă, sînt idealui la care iei țintește. Idealul cel mai mare pe»' } | j ' ■ j ! j i j | J ; i tru bogați, n’ar fi de cît să aibă un popor de creș­ tini, care să le rupă pielea prin resemnare, care să renunțe a răspunde prin violență la râu. N’ar avea nevoe de alta ca să-și asigureze domniea, anume pe vecie. De violențe extra-ordinare, la urma ur­ mei, stăpînii s’ar și putea lipsi, astea fiind pen­ tru dînșii un lux, o rafinărie care nu mai distrează. Iei s’ar putea lipsi, să nu mai dce motiv supușilor creștini, de a reacționa cum știu ici... prin neîmpotrivire, Aice am ajunge dacă s’ar mai putea lua acuma lumea cu vorba, de s’ar putea prosti, dacă s’ar adopta resemnarea, acea faimoasă și dechizată cale legală?. Luînd ca normă creștinismul, afară de opera de mîngîere pură, neapărată, proprie acelei stări de restriște în care iei s’a prins, nu stabilește altă ni­ mica, ce să se practice firește, să izvorască din fire, chiar pentru vremurile lui, pentru a chezășui mai cu siguranță vicața, proprietatea libertatea și -feri­ cirea oamenilor : pentru a face voea celui de sus, poate. Prescrierile lui, nu numai nu-s conserva­ toare, precum s’ar aștepta să fie, sînt chiar racționare. In înțelesul că o doctrină nouă, pe lîngă ca­ racteristica ce are, de a li proprie vreme! în care iea iea corp, are frînturi și resturi dfn cele dina­ inte. Creștinismul, ca rînduire de vieață, putea să se propage într’un popor, într’un popor de oameni cari ar fi cunoscut păstoriea, chiar și agricultura, chiar și ce-va industrie casnica, unui popor patri­ arhal, care nu ar fi fost încă împărțit în caste, și ar fi încremenit ast-feliii. Iei a putut să se propage și după, se poate propaga și astă-zi, înse se vede cu ce izbîndă. Iubește pe aproapele tău, reprezintă formula sohdarităței primitive, atit de necesară pentru a triumfa în vieață, cînd nici un sprijin nu se putea aștepta de aiurea. Iubește pe aproapele tău și celelalte comandamente, în vremea noastră n'au nici o sancțiune. Emancipați, precum sîntera, de mediu, cel natural și social, vorbesc aicea ca oameni ce ne putem bucura de tot progresul vre­ me!, Ieste cu totul facultativ ca să iubesc sau nu pe cine-va, și cînd iubesc, mai mult că sînt socia­ bil, iu?i mult de agrement de cît din interes stra­ tegic. Morala vrem ui noastre, sigur morala supe­ rioară, iu mult mai potrivită cu firea : vezi-ii sim­ plu de tine. Vor face gură unii, vor lua înțelesul pe dos, nu-i înse un adevăr mai vădit. Ie alta so­ lidaritatea ce cată să o aibă oamenii în perioada asta de tranziție. Reminiscențele din Budism și din alte doctrine mai vechi, bune au putut să fie la locul și la vremea lor,cînd ierau întrupate în sîngele poporului, cînd ierau practicate chiar fără a fi formulate. Bune putut-au să fie, la urma urmei aceste utopii încintătoare, nepractice, cum le nu­ mește Renan, pentru popoarele pe jumătate sălba­ tece cari trăiau în Galilea acuma două mii de ani. Nu facem dificultate că a putut s existe un Crist, de alt-feliu a cărui legendă ie împrumutată din religiile Indiei, c’a fost crucificat dacă vreți, că au murit atîtea jertfe pentru doctrina propagată de iei. La ce ne pot angaja înse martirii aceștia pe pol. Ce alinări pot să ne aducă iei la nevoile noas­ tre de a-zi, ce susțineri în lupte. Bogății iși vor bate joc de cele mai esențiale prescrieri ale re­ ligiei lor. Sigur că noi vom fi interiorizați și prin aceea că ne-am ținea de iele. Nu stăruim în privința acestora mai mult, pen­ tru că ar fi atuncea să pregătim o carte. Subiec­ tul ne pasionează și am avea de făcut atîtea pere­ grinări în sufletul, în situațiea popoarelor, dc-atitea veacuri și veacuri stinse. Avut-am înse destul 27 răgaz chiar pentru schița aceasta ? 0 carte... Ce delectare supremă, de ni-ar îngădui-o învălmășala vieței. Va remănea și asta, cum au remas atîtea. abiea notată. Ne-am mulțumi ca cetitorii să fi putut pătrunde în șirul dezvoltărilor noastre: lămuririle s’ar adăoga de la sine, șiruri nouă ar lua ast-feiiu ființă si cartea s’ar întruchipa de sine, fie-care și-ar face-o. Dar cum remîne cu purtările inșilor, ce' ra­ țiuni superioare dăm noi oamenilor, sâ le că- . lăuzască pașii. Voițî ca tuturora, -sau celor dintr’o clasă ? Ne adresăm la toți, atit ca subju­ gați! să fie mai atenți : vor fi și critici mai pe urmă. Dăm noL. Nu dăm nimica: Noi cercetăm sa vedem și deducem. Organismul omenesc are o ma­ șinărie foarte complicată. Căldura, electricitatea, combinări chimice diverse, gravitatea, influențază asupră-î ca și asupra celorlalte corpuri din natură. Tntr’o măsură dată, toate îl stimulează pe om, ca să se miște pe-o rezultantă. Puterea lui de inhi­ biție, de poprire, de stăpînire cum am zice, Ieste cuprinsă «-într’o măsură dată.'. In colo iei purcede mecanicește. Cu inșii, ie să-și cultive pomirele fun­ damentale ce au, acestea purcegînd din trebuința de a se susținea fie-care, de a se reproduce, într’un cuvînt de a se conserva. Cînd vor fi cazuri, să li se stingherească finalitatea aceasta, sigur că inșii vor reacționa și la prilejuri cît mai viu. In ter­ men! aplicați, să cate fie-care ce-i vine la soco­ teală mai bine, pentru desăvîrșirea, îndestularea și libera-i manifestare. Zăgazurile artificiale, stavilele create de oameni ce le vor întîlni în cale, nu-s de luat în samă. In tecnică, se fac construcții uriașe, de o tărie uimitoare, pentru-că se calculează, cu cea mai mare precizie, puterea de rezistență a fie­ cărei piese și se observă să n’o întreacă presiunea întregului. Dacă neisprăviți! arhitect!, cari au uzurpat stăpînirea în lume, nu au nici o idee de calcul și nu țin nici o socoteală că omul Ie chiar mal mult de cît o piesă brută, cu atît mai rău pentru dînșii dacă-i așteaptă b catastrofă. P. Mușoiu. AJUNȘI! S’a vorbit, în timpul din urmă, foarte mult rău de căzuțl. Negreșit, s’a făcut bine lovindu-se în ie!, fiind-că au fost învins! în lupta pentru exis­ tență și fiind-că învinșii n au nici o dată dreptate. Nu am să-i apăr nici ieu: nu trebuie să fie apă­ rați de cît puternicii. Aș voi numai să adresez cîte-va cuvinte, fericiților, ajunșilor. Se înțelege de la sine, iubite cetitor, și D-ta, cri­ tic blajin, că sînteți aniîndoi oameni • ajunși. leu înse, v’o spui în șoaptă, spre a vă scuti de oste­ neala de a o crainici voi, îeu nu-s de cît un că­ zut: prietenii miei intimi iși vor face o plăcere s’o recunoască, doar să nu fiu de față. Și, într’adevăr, am patru-zeci de anî, nu sînt nici Sub-prefect, nici decorat, nici șef de masă, nici milionar, nici con­ silier muncțpal al comunei mele: n’am fost nici executat la bursă, nici qsîndit la moarte: n’o să fac nici o dată ce-va de samă. Cu toate astea, dacă nu am nimic în burtă, precum se zice, de-asemeni în stilul zilei, am ce-va pe suflet, și îeată de ce, după o mărturisire atît de crudă, îmi vdiu îngădui de-a înălța vocea. Aș, vrea, și oare să fie o cerere prea mare, ca ajunși! să nu se poarte ca niște parveniți. �1 REVISTA WEEl REVISTA IDKE1 cel ora ce it și prin Nu mă adresez mai — «atît prin dreptul t jc,âsudomnesc dreptul de naștere», celor. a munceî, tăpra tuturora prin putere. fn ceft mai rici lor de caracter. Aceț't11j :if bine-voitori: iei K* parte sW acces.bbun.lt.lte fără Știu să alba m,n'h,.eL se vor înjosi cobonndu-se ăispreț: iei nu se ^.^^^^pătimesc sufedin înălțimea brlorlc‘ k rJ ebuni fiind-că sînt purința, fnnd-c'au su "f’fauri un rival, atermei: iei nu tel ’- j cn acel războinic, care jutîncl un debutant. .. . • capul unui ziinc„ o singură 1^'turu Je p 1,rU«™ "âcă acela-ți lucru, și. atip: An. dat ieu sabiea, zise, clar brațul l’am pastraL Dar Cil despre D-ta, H I prețul maî puți|| mult tablourile D-ta e, fi ai fl raai pictura „ curac ertd Dfaie,.^^ M aspru cu pictot . ț. ? teaza alt-fehu de cil l).t n’au un nume. Dm., 1 vremea cînd cele ie drept. Dar scandal ? dintâi pînze ale _ . lc scoală. In val f]e Ieri întâlnesc "^^ă^\ibrează iu mi^ suveniruri de-o data. M.i di J e îel, Cu brațele deschise, cll tutu|t gura.-B^^ “d s: : . f°t fmîdt Inse într’adevăr, nu putea oare sa-f,,, t ^în’tr un chip nraî puțin arogant « j Gît prețuește un cuceritor Felini miraculosului cel mal nenorocit fu totdeauna strălucirea cuceririlor. Două zeci de mii de oameni au urinat pe unul singur la măcel. Mai intui, un singur om în capul a două zeci de mii alții, li oi urî ți și ascultători, întreprinzători și supuși, desigur că a uimit mulțimea. Capul lor a avut indrăsneala să zică: «Am luptat, sînt învingător». Universul a repetat: -A luptat, îe învin­ gător»'. De acolea miraculosul și glorica cuceririlor. Ăsta-I puterea miraculosului asupra spiritelor. Binele se îndeplinește adesea cu încetul, și nu ne minunează de feliii. Răul Ie iute si zgomotos: îl punem în rîndul mi­ nunilor. Cîte-va zile sînt de ajuns pentru a pustii o provincie: trebuie zeci de ani spre a. o face roditoare. Se admiră distrugătoriul, nu se gîndește nimeni la cel ce face bine. Alceu. Epistola unui tata cătră împăratul german ce se șt.e, despre oanreni, i un nume făcut, o avuție adunata, ieii nau cît osteneala să nască și plăcerea de-a nWe’ț‘_Unii si-au dobîndit mărirea pnntr o mulțime de mici mijloace: s au înălțat în puterea înjosirilor: s'aii făcut robi că să ajungă stăpim: au fost lin­ gușitori, să fie lingușiți intro zi: au stiabatut in genunchi și pe burtă până la înălțimea la caretionează cu măreție. Alții ieară-și, și-s cei mai mulți, au fost modele de răbdare ascultătoare și de regularitate mași­ nală: iei au luat la școală premii de bună conduită si continuă să merite și-acuma. Sînt tineri cum se cade, cari nau făcut nici o dată umbră cui-va: nici cea mai mică pornire de independență sau de ori­ ginalitate: nici o opinie liotărîtă într'un feliii sau in altul: nici vițiu, nici virtute: o mulțime de ca­ lități negative. Au intrat tineri într’o administra­ ție oare-care și n’au mai ieșit nici cum din iea. O administrație, inse, se știe că îe un ascensor. Ajunge să te ții bine, mașina se mișcă în locul tău, și, într'un mers încet, dar sigur, te urci, tot urci fără să faci ce-va: la al patrulea rînd, pui mîna pe atitea mii de franci, la al cincelea iești decorat, și, încet-incet te vezi tocmai sus, ca și cînd ai fi avut aripele unei paseri sau indămînarea șoarecelui. Ori-care ar fi drumul urmat, cu toții sînt ajunși. Au ast-feliiî merit și trebuie tratați cu o conside­ rație respectuoasă. Totu-și, afară de respectul care li-1 datoresc și pe care li-1 dau, precum vedeți, le voiu da bucuros cîte-va mici consilii: D-lor, le voiu zice, luați sama. Nu vă tot înălțați atita. Văzîndu-vă săltînd ast-feliu, de frica să nu pierdeți vre-un deget din talie, s’ar crede că va simțiți mititei. Dacă vă prinde amețeala, aveți grijă de a o as­ cunde: ați putea fi bănuiți că nu sînteți obisnuiți cu înălțimile. ’ ' D-ta, D-le om de Finanța, care, într’o trăsură capitonată, îți resfeți burta și insolența, de ce te "u 2ăre^tî trecîitorii cari te .încrucișazâ Frp li Sa he c.a țI-1 teama să nu recunoști prin- .«ș ș ra?*” - de soare de rampă ș?cama “d -1"01 mai bUn ’’ ° leacâ bra D-tale? Si o ue Care Se stî,^e la un> icșu oare atît de puțin sigură de tro- de litere si despre jurnaliști. Ie lucru cunoscut ca-n ; lumea asta domnește bună-vomța, modestii.», fra- } țiea cea mai deplină. Directorul politic al unui jur- ; nai, lasă o independență aproape fara margem ce- j lor ce scriu sub iei. Nici o dată un redactor-șef j nu mutilează sau nu arunca la pagina a tieia, pnntre faptele diverse, articolele unui nou venit care-1 neliniștește. Tinerii găsesc pretutindeni porțile deschise și mijlocul să se producă. Nu-i pilda de cri­ tic cu înriurire, care să omoare în patru rîndurî, cartea unui confrate, care îi pare sa arete maî mult talent de cît s’ar cuveni. Dar ce priveliște, vai, cînd privesc restul societațeî. Cum își întind coatele, camarazii așezați la banchetul vieței, să nu mai lese loc noilor venițî. Cum disputează acestor morți de foame, pană — ir*--------- 1^. î.-w,l-~.-.1 ennvP .și fărâmăturile îmbielșugatei lor mese. Nu vreu să le doresc vre-un rău: inînince și niistueasca in pace. Dar, D-lor fericiți, nu fiți atit de inîndri c’aveți stomacul plin, nu fiți f’ț- de loc maî cu samă atît dc cruzi cu cei cari postesc. Voi ați străbătut fură piedici o lungă și grea coasta: vă felicit. Aș putea să văî zic: intindețî j mîna celor ce-s încă pe cale. Inse asemenea gege­ I/ I » fi f-'.l 11 -l.tC'l IvO- ' nerozități nu sînt de felin de V1THY1 vremea noastră. Ro: gu-vă, cel puțin, în numele trecutului vostru, nQ abuzați de avantagiul poziției: nu faceți sa ploae | pietre și sarcazme asupra fraților voștri mal puți” ' fericiți, carî se cațără cu anevoe. Știți voi dacă â* j cela ce se trudește colo, pe povîrniș. n’ar fi tot < așa de sus, dacă ar fi plecat de la acela-și nivel t j Sînteți voi siguri că celălalt nu s’ar ii ridicat ca j voi, cu pasul zvelt, dacă ar fi consimțit să-și lese : în cale familie, inîndrie, scrupule și alte greutăți incomode? încă o dată, luați sama. Fiți prudenți, dacă 11U j drepți. Nu siliți pe oameni să se întrebe cum ș> Pe | unde ați ajuns. In numele a ceea ce aveți niaj ! scump) în lume, în numele interesului vostru, biaV ‘ înfățișaiarea de-a 11 modești, și chiar, la anumite date- i aveți o - leacă de milă pentru acești sărmani cfiZltțb { cari, la urma urmei, nu-s vinovați, ______ . dacă nu j ,i cari sînt și pitfuf, si si mai puțin, dacă nu au voit sa ’ ajungă ca mulți din voi. a ii G. RenaRP- Intre numeroșii soldați din imperiul german, cari au fost trimeșl iu China, se afla și unicul copil al unui bătrin strungar, Hugo lleller, din orașul Essling. Tînurul Heller inse a fost împușcat din ordinul comandantului său, pentru ca n’a fost destul de nemilos față de răsculați. lear sărmanul bătrîn, a cărui unică speranță îi iera fiu-suu, in desperarea lui, se gindi la un lucru mare. Anume, bătriuul, cu mina tremurîndă scrise o epistolă domnitoriul său, împăratul Wilhelm al II-lea. leată-i cuprinsul. Mi-an dus Jeciorul la miliție, și ie.u, sărmanul de mine, om sărac și injrînt de bătrînețe, am re.inas în atelier Nimeni nu m'a întrebat cum pot să niă hrănesc Iară lei. L'au- dus în China la războia, și nu m'au între­ bai. de mă ’nvoesc și im. Sau de voește iei să meargă. Al cui ic hui mîeu ? \u ie al mîeu, al părintelui rare i-a dat viață. care l’a crescut cu atîlea jertfe ? Cu tocite astea Pau dus. Si pentru ce ? Pentru ca cîți-va specu­ lanți și lijeranți de-ui împăratului să .se îmbogățească mai mult. Ni-au omorit copilul. Nu inimicul l’a omorît, în coli­ lia căruia l'au dus, ci chiar aceia cu cari împreună se lupta după porunca impura!ului. Ce mă voiu face acuma ? Cine va îngriji de mine, cînd voiu cădea în brîncî lingă tejgheaua de lucru ? Cine-mi va da pe țiul mîeu ? Cine va ispăși sîngele nevinovatului? Dacă cine-va îmi omoară un puia de. găină, îl dau în judecată, icar dacă-mi omoară copilul, acela să nu fie tras la răspundere?... Ce, noi, milioanele de popoare, de aceea trăim, de. aceea ne scăldam în sudori, ca împăratul să cheltuiască atîlea milioane, fân nu mai poate? Milioanele de popoare, lucru toate pentru împăratullear acesta numai pentru sine? Poporul dă împăiatului putere, avuție, și, uilîndii-și dc demnitatea omenească, îl ridică sus pre-ste. iei, ca pe o zeitate.. Împăratul, jură milioanele de popoare, le un pribeag, o ființă ridicolă, un nimica. Ca și Nilau, /ostul rege al Sîrbilbr.. Șl cu cc plătești asta, împărate? Cu aceea, că ne răpești copiii de lingă noi și-i trimeți în China, ca să măcelărească pe niște oameni, ce nu ne-ait greșit absolut cu nimic, și casă-ți jăfuiasciî ? Puternice împărate. Dacă nu știi ce însemnează cînd_ unei familii i se răpește, lumina ochilor, copilul, atunci trimeteți copilul tău în războia. >ȘV dacă nu știi ce lea fi în luptă, mergi însu-țî tu în China, siăi in șirurile de băt-ac. Alt-fehu ie. și păcat strigător la ceriu, să trimcți atîtea mii de oameni la locul de pierzare, pentru interesele talc. Și pe cînd aceia/îșî varsă sîngele, îear pe­ ni lor îi nenorocesc, tu riîmîi (leasă, ții cuvîntări și te sărbătorești pe tine însu-ți?... 1-IUGO Hiî.LLER. singu 29 O SEN TINȚ GhatEAC-ThiERY. Ședința dc Vineri1 AUgull 11)00. Președința d-luf Magnaud. Tribunal ul, Avînd în vedere că, în urma dezbaterilor, se adeve­ rește că, in noaptea de 5 spre G In] iu 1900, Marie-Julie V... a dat naștere, la Vilny, comuna Saint-Gengonlpb, unul copil viabil. Avînd în vedere că, din lipsa Jegăturel cordonului, acest copil a murit, in urma unpr mari scurgeri de singe. Avînd în vedere că, născînd într’ascuns și nechlemînd în ajutor, în așa împrejurare grea, pe nimeni din pă­ rinții lei, cari, cu toate astea, îeruii acasă, împricinata a săvîrșit- o nebăgare de samă și o nesocotință pe care neîncercarea și durerile celei dintâi nașteri nu pot să o desvinuiască deplin. Avînd în vedere că asemenea fapte alcătuesc delictul de omucidere din greșală, prevăzut și pedepsit de art. 319 din cod., penal.. Dar, avînd în vedere că înainte de-a pedepsi, dreptul și datoriea jndecătoriuluî Ieste să-și dee samă cu cea mai mare grijă, de adevăratele pricini, de pricinele din cari purced călcările de legi a căror infrînare societatea o cere. Că, în chestie, tocmai în sarcina societățel, cum ieste iea organizată, cade cea mal mare răspundere a delic­ tului săvîrșit de către Mărie V... Că, într’adevăr, aceasta mărturisește, că ascunzîndu-și însărcinarea și nașterea, chiar față de familiea sa, îea n’a făcut-o de cit de frica vrăjmășiei încarnate și a păcătpsei si crudei osîndiri, la carî sînt supuse, în de obște, fetele mame, ca și cum faptul firesc, de n fi mamă, n’ar șterge toate infracțiile legale și n’ar ridica moralicește, pe ori-ce fenice care simțește durerile și bucuriile maternitățel. Că, dacă societatea actuală n’ar fi „băgat și n’ar băga în capul generațiilor ce o alcătuesc. disprețul fetelor marne, acestea nu ar avea de ce să le fie rușine de starea lor și n’ar fi nevoite să o ascundă. Că, deci, în sarcina societățel, care defalmă fetele mame și ie. atît de plină de îngăduință fața de seducă­ torii lor, cade cea mal mare răspundere pentru urmă­ rile nașterilor și însărcinărilor ascunse, atît de adesea funeste’ pentru copil. Avînd în vedere că greșala de netăgăduit a societă­ țel urmăritoare micsurează cu foarte mult pe a ființei urmărite de îea. Că, prin urinare, în toate privințele, sînt, în favoarea împricinatei, circumstanțe cu totul ușurătoare, și cu ie cazul de a o face să se folosascâ, cît mal mult de dis­ pozițiile blajine ale art. 4G3 din cod. penal și de art. 1 și 2 din legea de la 2G Mart 1891. Că îe numai trist, că Mărie V..., care pricepe lucrul acuma, nu a avut destulă tărie de caracter și de inima pentru a se ridica ‘de-asupra unor asemenea prejudecăți de plîns, pricina atâtor crime și delicte față de copil, și să-și dec samă cu fata mamă, cari practică toate virtuțile materne, merită cu atît mai mult respectată, cu cît ie mai totdeauna singură a îndura toate sarcinele maternitățel. Mal mult, tribunalul, avînd in vedere, că atît. cît femeea va ociipa in societate o situație inferioară celei a bărbatului, dînsa nu poate, după dreptate, să îndure atît de grele respunderl ca cel ce o ține în supunere; Pentru aceste motive: Condamnă pe Mărie V... la 16 lei amendă. O con­ damnă la cheltneli. Suspendă executarea osîndel. �! REVISTA WEEl «SU 80 Frate țerane, Adertot îe, toetu Că camarazii tăi. lucratoi i de a jCe pămîntul, acest pâini ■ C(J.r dar (.:m. îmi ‘1* a pe tată-mieu, pe care totu-și nu le da', 1 g. c iîr^luîeî vor scoate tatăl tutuim mieii, ș1 pMt . 4(jevfirrtt Ie că cînd-va din iei un codrișor 1 - ' (pn coliba, :• "■ "ifti i înaintea copilului născut din leejțuru păstră, bt.iuineste-ti brazda in toata voea, stapmește-ți sapa și plS casa întorci pămîntul Învârtoșat, stapînește-ți iămmta ca să rodească pămîntul. Nimica nu ie mai sfint de cit mnnea-țî. și blăstămat de. o mie de ori fie acela care ar vrea să-ți răpească pămîntul, pretacut nutritbr prin strădaniea ta. Inse ceea ce îți spun ție, n’oi spune-o altora, cari se zic cultivatori și cari nu-s. Cari sînt acești așa po­ recliți muncitori, acești îngrășătorl de pămînt? Unul îe născut boeriă mare. Cînd a fost pus în leagăn, niffișurar îu linuri scumpe și în mătăsuri moi la pipăit și vedere, preotul, judecătoriul, notarial și alte nalte personagii, veniră să salute pe noul născut ca pe un viitor stăpîn al pămîntului. Curtezani, bărbați și femei, alergară de pretutindeni ca să-i aducă daruri, stofe țesute cu fire deargînt și de aur. Și pecînd îeast-feliu îmbuibat de daruri, piseriî scriu în marile catastife că păpușica, că mototolul are acolea izvoare, dincoace rîuii, mai departe păduri, eîmpii,- finețe, aiurea niște grădini și niște alte eîmpii, alte- păduri, alte finețe. Are de toate, și-n munți și-n șesurî: pană și sub pămînt mai ie stăpînul unor ținuturi mari, în cari oa­ menii muncesc, cu sutele, cu miile. Cînd se va face mare, poate, cînd-va, se-va duce și iei să vadă ceea ce-a moștenit ieșind din pîntecile masei, sau poate nu-și va da măcar atîta osteneală, să vadă toate astea: va face înse să se culeagă, să li se vîndă roadele. Din toare părțile, pe șosele, cu drumul de fier, prin bărci pe rîulețe și pe corăbii pe ocean, curge-i-vor saci întregi de bănet, veniturile moșiilor sale. Cînd vom avea putere, lăsa-vom oare toate aceste roade a- muncei omenești, lăsa-le-vom oare în lăzile de fier ale moștenitoriuhu ? Ținea-vom noi ca sfîntă proprie­ tatea asta? Nu, dragii miel, vom pune mîna pe toate. Xom rupe toate liîrtiile și planurile, vom farama porțile curților boerești, vom pune stăpânire pe toate cupnnsunle astea. Muncește, dacă nei să mmmcN, zice-vom noi ăstui numit cultivator. «Nimic din bogățiile astea nu mar ieste al tău?. Dar celălalt boeriă, născut sărac, fără titluri de nfir^n1’6 1,lCÎ a venit să-1 ad­ mire m cocioaba sau chilioara musel, dar care avu S t;r/N’±giIțeaSCd prin ’--^sa,Xtî neimstjta ? A avea macar o movilită de pămînt ne ți ■ gafă de altul prin muncă T-^ril--lue?te J^ea cîștiastă de-al doilea n 2;? de sfîntă și nu-și muncește de loc. n imînh1!6 i care lucreze niște „fini roP|‘,*5“^’ d.ar c«re pune să i-1 e roh f‘P°l țice că ie al său ? Nu, do.. sfînta-de cit- pe c put ere, vom caut celui ce se socoate tu:lî știut «« liEVISTA IDEE! 31 J 1 } neJ mum pe iea, spUîî^j ! cioclovina. Fiind.cJ ' unceStmunc. e mai departe. Vr- ’I inse păuJ'J tK care B cultivă ultiț n- îeste al «“• Nu “’si’Sa noISX'h>«Jl>ă''dnt'd. <kl’ v.0,.n i ’ «iphi ceî cari-1 stăpinesc'fără ca sa-1 inunceasc.ț’ S dăm ace or ce îl muncesc și celor căror nu h co aținea de iei. Cu toatea astea, nu njci spre a futea exploata la rhulu-le, pe al f nenoroc ’ti. Bucata de pămînt la. care insul, grupa flb mS sau comunitatea de prieteni vor avea drept firește va fi cuprinsă de munca lor individuala Sau colectivă. De îndată ce o bucata de pamint va trece de întinderea celei ce o vor putea cultiva, nu Vor avea nici un cuvînt motivat să ceara partea ce întrece. Rămîne altor muncitori, ca sa se folosească de partea . asta Hotarul se însamnă feliurit, intre culturile. inșfior | saucele ale grupurilor, după punerea lor in stare să ; rodească. Ceea ce tu cultivi, trate, ie al tau, și noi te i vom ajuta să-ți păstrezi, prin toate mijloacele noastre; j ceea ce înse nu cultivi, ieste a alt-cui-va. l’a-i loc ace­ luia. Se va pricepe si iei să facă să rodească pannntul. Dar dacă fie-care are dreptul la o parte de pămînt, fî-veți atît de nesocotiți să rămîneți răzlețiți ? Singur, singurel, țeranul mie cultivator ie prea slab sa lupte de *0 dată si împotriva naturei și împotriva apăsători­ lor. Dacă va isbuti să trăiască, va fi printr’o voință strașnică. Va trebui să se împace cu toate nazurile vreme!, să se supue într’atîtea rîuduri la chin de bună voe. Dacă ie ger de crapă pietrele, de arde soarele, de cade ploaea sau urlă vîntul, iei pururea la muncă. Cînd revărsarea apelor îi va îneca recol­ tele, seceta le va usca, dînsul va aduna cu mâhnire ce va mai fi remas și care nu va fi de ajuns nici de cum, să poată să-1 hrănească. Ce se va întâmpla la o sămănătură nouă?Ișiva luă grăuntele de la gură, ca să-1 arunce pe arătură. Cu toată desperarea, credința îi rămîne: iei își jertfește o parte din săracuța-i re­ coltă, atîta de trebuitoare, cu nădejde că după o ieamă aspră, după înșelătoarea si trădătoarea prinuV vară, după arzătoarea vară, grîul se va coace negre­ șit și se va îndoi, întrei, poate chiar înzeci săniînța. Ce dragoste mare are Iei pentru acest pămîntT care îl face să se strădănuiască atîta cu munca, să sufere atîta din pricina fricei și a desannigirei, să | tresalte de bucurie cînd paiul pliu de spice se inia- ■ die. Nu-i nici o dragoste pe lume mai mare de cît ! acea a țeranului pentru pămîntul ce-1 desțelenește, pe ! care-1 sămînțează, din care ie născut si* în care se ! va întoarce. Cu toate astea ce de-a vrăjmași îl î®* i prejmuesc și-i pizmuesc avutul acestui pămînt' pe care j fi adoară. Perceptorul îl pune la dare pentru pl«P ' șî-i iea o parte din strînsură, neguțătorul îi iea o alta, , drumul de fier îl mai frustrează s’i îel în transporta- ! rea bucatelor. De pretutindeni ie înșelat. Si-am tot ; putut să-i strigăm : «Nu plăti dare, nu plăti arenda’- ' Dînsul plătește ca popa, pentru că-î singur, pentru j că n’are încredere în vecinii lui, ceilalți teranî, n1^' 1 proprietari sau arendași, și nu cutează să se I leaga cu dînșii. Sînt ținuți aserviți, iei ca si ceihdțb > prin frică și prin dezbinare. Netăgăduit, dacă toți țeraniî din acela-si județ ?i'ar h dat seamă cît poate să mărească unirea, pute*®* ’ împotriva unui asupritor, n’ar li lăsat nici cît S!* ) pieara comunitățile din timpurile vechi, «Ziulriuja S1\ '-grupa de prieteni’, Mirulsau «micul universcu® 11 se zice în Rusia și îu alte țeri slave. Proprietate i j colectivă a acestor asociații nu-i împărțită de loc într’atîtea ocoluri, prin brazde-, ziduri sau șanțuri. To­ varășii n’au să sc certe de loc, să știe dacă un spic, »V, răsărit la dreapta sau la stînga brazdei, ieste ori ba al lor. Nici un portărel, nici un advocat, nici un no­ tar să reguleze interesele între camarazi. După recolta, înainte de vremea pentru prinsul la muncă din nou, se adună cu să pue la cale daraverile obștești. Tînărul care s’a însurat, familiea ce a mai dobîndit un copil sau la care a venit vre-un oaspe, îșî deșfășoară starea lor nouă și îeu o parte mai mare din avutul comun, să-și mulțumească trebuințele lor mai mari. Se mai apropie sau se mai depărtează distanțele, după întinderea pămîntului și după numărul membrilor, și fie-care îșî muncește ogorul său, fericit să -trăiască în pace cu frații, cari lucrează din partea lor pe pă­ mîntul măsurat după nevoile tuturor. La cazuri grab­ nice, camarazii îșî dau o mînă de ajutor: un foc a nimicit cutare bordeiu, toți se îndeletnicesc ca să-l în­ jghebe la loc: un jpuhoiu a mîncat un mal si-a ninricit o bucată de cîmp, o alta pentru "— se „„ pregătește ------................................. două deținătoriul vătămat. Unul singur paște turmele comunităței, și sara, oile, vacile, știu să se’ndrepte pe calea spre staulul lor, fără să le mâe cine-va spre iei. Comuna ie intr’acela-și timp proprietatea tuturora și-a fie-cămi în parte. Da, înse comuna, ca și insul, ie încă slabă dacă remîne în izolare. Poate să n’aibă destul pămînt pen­ tru totalul compuitorilor iei, și atunci toți trebuie să sufere de foame. Aproape pururea ie în luptă cu vre-un proprietar mai bogat de cît iea, care zice că cutare si cutare pămînt ie al lui, cutare pădure, cu­ tare loc de imaș. Iea se împotrivește cu tărie, și dacă proprietariul ar fi singur, iute ar dobîndi izbîndă asupra neobrăzatului personaj. Inse proprietariul nu-i singur, are de partea lui pe prefect, pe sub-prefect, de partea lui pe judecători și pe popi, de partea lui ocîrmuirea toată cu legile și cu armata iei. La nevoe, are la îndămînă tunul, să spulbere pe cei ce s’ar în­ tâmpla să-i dispute pămîntul cu pricina. Așa că, co­ muna va putea să aibă hăt și bine dreptate, iea va avea toțisorții, ca cei puternici să o găsească de vină. Și-am tot putut să-i strigăm ca și birniculuî răzleț : «Nu te lăsa'. Trebuie să se supue musai și iea, jertfa a izolare! și-a slăbăciunei sale. Veți fi ast-feliu foarte slabi, voi toți, mici proprie­ tari, răzleți sau asociat! în comune, veți fi cu totul slabi împotriva tuturor celor ce vor cătușă vă îngenunche, proprietari mari, rășluitorî, cari își vor fi pus ochii pe pe­ tecul vostru de pămînt, cîrmuitorî, cari vor căuta să-i iee tot produsul. Dacă nu veți ști a vă uni, nu numai de la individ la individ și de la comună la comună, ei chiar de la țară la țară, într’o mare asociație, internațională a muncitorilor, veți împărtăși nesmintit, soarta milioanelor și milioanelor de oa­ meni, cari și sînt despoeți de ori-ce drept la semănă­ tură și la recoltă și cari trăesc în roliiea salariatu­ lui, găsînd de lucru cînd stăpînil au interes să le dee, pururea nevoiți să cerșetoriască, sub feliurite forme, cînd c.erînd cu umilință să fie tocmiți, cînd întinzînd chiar mîna pentru a dobîndi un codruleț de mămă­ ligă. Cum au fost rășluiți de pămînt aceștia, tot așa veți putea păți și voi inîne. Ie așa dar, atît de mare deo­ sebire între soarea lor și a. voastră ? Amenințarea pe dînșii i-a ajuns, pe voi vă cruță încă o zi sau două. Uniți-vu cu toții în nefericirea sau în primejdea voas­ tră. Apărați ceea ce v’a mai remas, și cuceriți din nou ceea ce ați ' pierdut. De unde nu, soarta ce vă așteaptă ie grozavă, pentru că sîntem într’o vrîstă de știință și de metodă și cînnuitoriî noștri, ajutorați de armata clumiștilor și profesorilor, vă pregătește o organisare socială în care totul'se va regala ca într’o fabrică mare, în care mașina va dirigui totul, chiar oamenii, unde aceștia vor fi niște simple șuruburi, cari se vor schimba ca niște fier uzat, cînd se vor amesteca să judece și sa voiască. Așa se face că în pustietățilej Marelui Apus-Ame­ rican, niște companii de speculatori, în foarte bune relații cu guvernul, după cum sînt toți bogătașii sau cei pe cale să devie, așa se face că au putut/ duce treaba să lise cedeze niște domeniurî întinse, în păr­ țile cele mai roditoare, și fac din acestea, prin mijlo­ cirea brațelor și-a capitalurilor, uzine de cereale. Cu­ tare cîmp de cultură are întinderea unei provincii. Această întindere mare îe încredințată unui soiu de general, învățat, încercat, agricultor bun și bun ne­ guțător, dibaciu în meșteșugul de a prețului cît face puterea de rodire a terenurilor și cea a mușchilor. Omul acesta se așază înt-r’un palat în mijlocul moșiei sale. Are sub șoproanele sale o sută de pluguri, o 'sută de mașini de sămănzt, o sută de săcerătorî, zeci de batoze: vre-o cinci zeci de vagoane, trase de locomotive, se duc și vin, neîncetat, pe șinele de fier, între gările moșiei și portul cel mai apropiat, ale cărui pontoane și vapoare sînt ieară-șî ale lui. O re­ țea de telefon pornește de la curte la toate clădirile domeniului: glasul stăpînului îe auzit pretutindeni: aude toate zgomotele, privirea i-i la tot ce se pe­ trece : nimica nu se săvârșește fără poruncile sale și departe de privegherea sa. Dar ce ajunge lucrătoriul, țeranul, în această lume atît de bine organizată ? Mașine, cai și oameni se utilizază la felin : se vede în toate atîta forță, prețăluită în cifre, ce trebuie să se întrebuințeze cit mai spre folosul stăpînului, cu cît mai multă roadă și cit mai puține cheltuelî cu putință. Grajdurile sînt. așa felin aranjate, că chiar Ieșind din iele animalele în­ cep a întinde brazda de cîte-va kilometre lungime, ce au s’o tragă pană la marginea moșiei : fie-care pas li-i socotit, fie-care pas vîrăce-va în punga stăpînului. De asemenea, toate mișcările lucrătorilor sînt regulate de la ieșirea din sala comună de culcare. Nici o femee, nici un copil să tulbure treaba printr’o dezmier­ dare, printr’un sărut. Muncitorii sînt puși pe căpra­ rii, avînd fie-care sergentul, căpitanul și nelipsitul lor spion. Datoriea fie-căruî ieste să facă metodic munca poruncită și să păstreze tăcerea în rîndurL Cînd o mașină se strică, ie dată la o parte, de nu se poate repara. Cînd un cal cade și-și rupe un picior, i se trage un glonț de revolver în ureche, apoi se dă de rîpă. Cînd un om moare muncind, cînd îșl rupe vre-o mînă sau cade doborât de friguri, nu-i lasă inima să-i pue capăt zilelor, înse se descotoreseșc totu-și de dînsul: moară de-o parte, fără să trudească pe nimeni eu tînguirele lui. La sfârșitul marilor munci, cînd natura se odihnește, se odihnește și directoriul și îșî concediază armata, dă socoteala. La anul va găsi iear o sumă îndestulătoare de oase și de mușchi de tocmit, dar se va păzi cît va putea de a întrebuința pe munci­ torii de anul trecut. Iei ar putea vorbi de încerca­ rea, de experiența lor, să-și îpchipue că știu atîta cît și stăpînul, să asculte cam fără voe, cine știe, poate să se alipească de pămîntul cultivat de cătră iei și să creadă că ie al lor. Nici vorbă, dacă fericirea omenire! ar sta în a crea cîți-va miliardari, cari să adune comori în folosul pa­ timilor și nazurilor lor, din roadele grămădite de că­ tră toți muncitorii subjugați, această exploatare știin­ țifică a pămîntului de cătră un paznic de ocnași,’ar fi idealul visat. Rezultatele iinanțiare ale unor ast-feliu de întreprinderi, sînt uriașe cînd speculațiea nu rui­ nează ceea ce a creat speculațiea. Anume câtime de �r I în 80 pag., în 16. griu dobînditâ prin manca a ciud sute de oamem, “o H. devLareu cîe producere. Ie drept eu dacii “?1t'“f’“i“"Xarte rilol, lipsita de muneS «i de salariu va ajunge foarte săracă iea nu va mai putea cumpăra toate ateste producte, si, osîndită să moară de toarne, nu va mai îmbogăți pe speculatori. Dar aceștia nu-și batcapul de loc cu viitorul îndepărtat: mai întâi sa cișhge, sa meargă pe cale pavată de argint, și se va, vedea ce-a fi maî încolo. Copiii se vor descurca iei cum voi putea. -După noi, potopul». , leacă-tă, camarazi muncitori, cariv va....... iubiți brazda în care ati văzut pentru întăea-și dată minunea spiciișoruluî ’de gria sfredelind bulgărele vîrtos de pă'niînt, îeatiî ce soartă vi se pregătește. Vi se va lua cîmpul și recolta, veți fi luați chiar voi, vii vor alatura de vre-o mașină de fier, fumegătoare și ascuțită, și cu totul învăluiți de fumul de cărbuni, veți avea â vă învîrti brațele pe-o pirghie, de zece-douaspre zece mii de ori pe zi. Astn-j ceea ce se va cinema agricultura. Și nu te mai gîndi atunci să faci dra­ goste, cînd inima-ți vu zice să te apropii de o femee : nu întoarce capul după fetișcana ce trece: zapciul ini pricepe să se îrustexe munca stăpinului. Dacă îi va veni acestuia să vă îngădue căsătoriea, ca să creați progenitură, ie că-i veți fi favorit!: că veți aven acel suflet de rob ce și dorea să-l fasoneze, veți fi destul de înjosiți ca iei si învoească această rasă pă­ cătoasă să poată să se înmulțească. Viitoriul ce vă așteaptă ie cel al lucrătoriului, al lucrătoarei, al copilului de uzină. Nici cînd robie antică n’a stors mal metodic și fasonat materiea omenească, să o re­ ducă la starea de unelti. Qe mai rămîne de omenesc in ființa scofilcitu, gheboșată, scrofuloasă, care n’a respirat nici o dată o altă atmosferă de cît acea de sudoare, de grăsimi și de praf? Păziți-vă de asemenea moarte, camarazi, păziți-vă pre cît puteți. Păstrați-vă cu înfocare- păinintul. voi ce aveți o palmă: iei vă ie vieața, a voastră, a soții­ lor voastre și a copiilor pe cari ii iubiți. Intovarășiți-va cu tovarășii al căror pămînt ie amenințat ca și_ al vostru de catriî uzinierî, de cătră amatorii de vinatoare, de cătră împrumutătorii de bani - uitat! toate micele voastre certe de la vecin la vecin, și intnmiți-va la o lalta, ca toate interesele să vă fie solidare, ca fie-care pajiște să aibă pe toată obștea vp°HareT lni niUmi‘r de 0 de*° niiezece inii O lalta cu dînsii, veți ataca vpH h- ?pit' La de împrejmuiri: la eV\vet?1’- rT2U!i,e marea comună a oamenilor în n u Intemeiați degere, pentru a da vie iă n’ ?Va lucra •" înfrumuseța și a trăi fericiți ne lientni Q-’ c.e Ile d& pine. De nu veți Ace însf^ ^un Pnmint Pierdut. Aveți, să uîeriti n S, totuJ va fi .a I nrWtn----- Euiank,iparea Femeei, op «Revista Idee!». Un • Scrisoare cătră autQ),t 1901, lanuar. No. 3. După cererea generală mulul nu-sstrălucitoare pricina. Ie prea poeziea ce ’nvălue atît L gingaș adevărurile cuprinse acolea, ca să mi S(J • poată ghici pornirea sufletească, dragostea ce-țijlb atîta tărie se revarsă djn călzeste inima și care cu a.Emancipare! . Poeziea neperitoarele rîndurî ale « asta m’a încîntat și fără îndoiala va incinta încă multe, foarte, multe inimi. Ai căutat să dovedești înrîurirea femeei, dînd pc alții de pildă. Dar ce pildă mai vădită despre asta, de. cît «Emanciparea», de cît autoriul iei? Ce] care-și va mai propune un atare subiect, despre înrîurirea fericită a femeei asupra omului, în ge­ nere a omului înaintat, desigur, va avea în vedere și opera ce-ai făcut. Dar inspiratoarea acelor pagini, cită fericire nu va simți, cetindule și simțind în iele gingășiea simțirilor sale. Cine știe, înse, dacă zăgazurile lumeî, mîr.șavci lumi de a-zî, nu va fi zădărnicit ajungerea sub razele.ochilor, ochilor ce le-au inspirat, ajun­ gerea acelor pagini, din cari farmecul privii ei lor se ’nalță atît de mîndru. Cît despre adevărurile expuse, voiu spune doar, ca sînt atît de limpezi și de pătrunzătoare, în cît nu ori-ce strimt la minte va fi în stare să le pri­ ceapă. Acestora li trebuesc iraze întunecoase, fărâ ■ * • i, că se * rost înșirate, căci în asta socotesc strîmțu I ascunde adevărul. Simplitatea nu <o pricep, nu o pricep în ruptul capului. Sfîrșesc, zicînd că, «Emanciparea Perne ei ', valii pururea mîndreța literaturei noastre libertare. Nn j poate fi o expunere mai clară si mai vădită. Și 0 j mai încîntătoare poezie, de cît -Emanciparea -. Ș1 j mă îndoesc să mai fi fost .susținută atît de siste* j matic, atît de vrednic, atît de competent, eniam'i' j parea femeei, în vre-o altă limbă. I. Neaov. j i ■ ! î „REVISTA IDEEIC< LUNARĂ V* PE AN, 70 NUMERE, 5 L.H/ Abonamentul se plătește înainte. bec(.us. ,_________ ,10, Strada ___Epurilor, ________ 10. INSTITUTUL DE* ARTE | Am mai cetit articolul și conferințele Ce|6 dintm, cuprinse în .Emaniciparea Femeei.; îear Ct., din urmă am auzit-o chiar. Dar atîta farmec produs asupra mea, ca acum cînd le cetii adUnaie . în volum, dînd foae după foae. Dar nici adunarea lor la o laltă, nici forma atît de drăguță a volu Bucuref11:- GRAFICE ȘI EDIDURă ^EINERVA^9^. isV0R 80. ~ BUCUKEȘTL ~ Nu-i nici o dată o osteneală prea mare și nici o dată prea mult, să se izvodească mereu și să se pue în lumină, mrejele ce le întind stăpînitoril, cei actuali sau cei în perspectivă, să domineze lumea, întrebuințarea forței nu ie de loc părăsită, ie chiar în floare astă-zi. Dar idealul la care tinde să se ajungă, ie de a domina numai printr’un soiu de curent, de-a dobîndi puterea doar printr’un simu­ lacru de luptă. Ie mult mai simplu și mai puțin primejdios. Ceea ce se chieamă opinie publică, a și ajuns acum o armă destul de puternică și ic deajuns ca să îndreptățească un șir nenumărat de fapte. Se provoacă încăerărl între neamuri, din pri­ cină că opiniea generală reclamă. Se Introduc în țară cîte parascovcnii toate, pentru-că cere opiniea generală. Precum s’ar repeta o piesă, după cererea generală. Ciudat că această cerere generală, respunde totdeauna cu interesul cîtor-va, puțin pătîndu-i, habar ne-avind de interesul tuturora, de interesul celor mai mulți. Cererea generală nu mai puțin există. “Mulțimea se pasionează și strigă și agită. Dar dacă nu se folo­ sește- după aceasta cu nimic, ieste că nu și-a dat samă că a servit de uneltă, că cei pe cari i-a tot pus înainte, au tot mințit-o necontenit și și-au vă­ zut pur și simplu de interesele lor. Fleva trîmbițînd cît îi lua gura, că talpa țărei ieste ce ieste, cum că asupra acesteia ie să se îndrepteze privi­ rile tuturor, că prosperarea țărei ie crezul lui po­ litic, prosperate amenințată de niște răi conducă­ tori, firește că iera indicat să fie ridicat la pu­ tere,... după cererea generală. Dar cum vorbește tribunul, in momentul acela solemn, cînd se desbate în Cameră despre măcelul din Olt? Intr’adevăr, l’am auzit zicînd, nimeni nu ie mai mult de cît mine apărătorul poporului. Dar trebuie să în­ țeleagă țeranii, că nu se poate ca cine-va să se scoale împotriva legilor, a lucrurilor stabilite și îm­ potriva autorităței... Ca și cum locuitorii s’ar fi aflat în cazul acesta. Iei care propoveduise, la urma urmei, cu gura lui, cum că răscoala în contra asuprirei ieste un lucru sfînt. Desigur, pentru că ce feliu de reprezentant al forței putea fi iei atuncea, și ce răgaz putea să aibă ca să se infle în pene, să se îngînfe, ca să nu vorbim de cît de cel mai neînsemnat interes. Carp, critică cu cea din urmă înverșunare guvernul care-1 precedase, pentru-că săvîrșise nenorocitul măcel din Olt, pe care Fleva l’a consfințit, Și alte bunătăți va face să se reverse iei, în locul relelor ce bîntuesc, atît de strașnic, țara. Un nou erou de marcă. Cererea generală îl chieamă la pu­ tere. Și vine. Și sub acest neprihănit, fapte la ieliu se părîndează, ba încă chiar mai odioase. Un co­ mandant de oaste, pune locuitori la tortură, în vă­ zul tuturor, într’un sat, și în disprețul brî-căreî legi. Și D-l Carp, sufere, ca de pe aceea-șî bancă cu îel, un general înfumurat și crud, să se rostească București, Strada Epurilor, 10. în bătae de joc, cum-că bătaea ieste în tradițiile noastre și că ie semnul de vitalitate al rasei. Su­ fere, D-l Carp, ca un Ministru de Justiție, acesta din ramolisment, să spue că s’a bătut din duioșie de inimă, tortura schimbîndu-se în ochii acestor conducători sălbateci într'o simplă batae, că s’a bătut ca să se facă pildă și, să nu se împuște, cu toate că se și împușcă în plin. Nu mai lipsea de cîfc Regele, de cît popularul, blajinul și milos­ tivul rege, acest jucător de păpuși, care să zică, că datoriea unei represiuni imediate se impunea, cu toate că nimeni nu o regretă mai mult de cît iei. Apanaje, ce-va, după cererea generală, pen­ tru-că merită și pentru-că regretă omul. Sumanul din spinare la picioarele lui. Dar cu partidele politice, cari fac agitații și trîmbițază reforme? La întrunirile noastre au fost atîția cetățeni iluștri, atîția demnitari, profesioniști în­ semnați, oameni de cultură, de marcă, tot ce are capitala și țara mai distins... Atîția derbedei, atîtea haimanale pentru partidul advers, haimanale și derbedei chiar pentru partidul ajuns, după ce s’a format și-a triumfat curentul. Un neofit, un bote­ zat în altă lege, care și-a părăsit partidul, văzînd că nu-1 poate mistifica, să-1 bage în buzunar la dînsul, pentru a-1 pune în slujba noilor săi tova­ răși, cu cari iera în relații și conlucra pe sub mină de mult, discută înfocat și înfierează pe cei de la putere. Sînt trădători, sînt vînzătorî de țară, au complotat cu streinii și ne-au îngenuchiat și ne-au făcut neamul de ocară. Lucruri știute și drepte. Ce-mi pasă inse mie că oamenii aceștia s’au in­ stalat la putere prin sfruntatele calomnii aduse șe­ fului tău, veneratului, ilustrului tău șef? Nu ai voi oare să mă îeu, pentru asta, după vorbele tale și să votez pentru partidul tău, să vie la putere iei, după cererea generală? Ciocoii sau boerii tăi, pot fi odioși întru toate. Dar democrații tăi, nu-s nici de cum mai breji, ba tocmai din potrivă. Cine a lovit mai cumplit organizațiile muncitorești din țară, cine a ruinat mai mult viitorul atîtor oameni,, creind din unii niște curat martiri? Nu zicem, se află ici și colo și unii oameni de inimă. Vorbim cam larg cînd zicem unii. Dar treacă. Fixați prin împrejurări de-familie și de stare, prin antrenări de școală, sau printr’o altă împrejurare hotărîtoare, fixați în mijlocul unor partide, al ce­ lor de guvern, iei sînt curat prizonieri. Cu starea și cu renumele lor, dau poleială partidului, de fapt n’au înse nici o înrîurire, nici o înrîurire de samă. Faptele se petrec cu totul după o altă normă, de cît după sentimentele lor. Putem să cultivăm prieteniea unor atarî, cînd nu-s desigur nuli, putem să fim in schimb de sentimente cu dînșii, să conlucrăm împreună în sfera intelectuală înaltă. Dar pană la a cădea în mrejele politice ce îi mistifică și-i amărăște chiar și pe iei, ie încă hăt departe. Și dacă nu putem face plăcerea unor atarî, bărbați de un avînt sincer, adesea mitîunat, cu atît mai puțin mă voiu lua după vorbele tale, neofite, care ai și de­ clarat-o precis, cum că aî renunțat complebt la �revista 34 n»EEi REVISTA IDEEI îl subordona cînd-va înainte. Nu idealuri streine, uwjni partid nici ține sanlă cum. ci simplu de manitare sau democratice reprczintâ. jȘi iinteresele de clasa, ai- re3 se vor zbuciuma dealiștiî,malmmeni nan , p ]Qr în vînt, cînd nu vor fi I desăvârșire multe. Chipurile pentru a se prefac Aceia-și partizani se prt persouaiitățe fic-care î stăpini m grupe, fi J nu l teau stăpini nidi pe care sale ce-va, blocul pe ca i rs,aru aceștia improlaltă. a Adversarii cum întruniți Ia o laltă. e adver’ i dc. vizațî, se ataca adesea mm: rău - — ți se fure erei rnuTduc nS" dată^a^fapte Le-om ar^a noi, vîntnl sUrue sa e în oare-care băgare £ publică începe sa ne caopimea accash samă, cînd se rea]ă. Ie vorba, s4 ; reprezintă «oeje-^e'opiniae noastre cu^ ; tăm ca îea sa repru imperioasa, be vor cod 1 să facem ^mă de dîi?sa, dar, dacă vor ; mai marii sa pe s inează în jurul lor, ca plebea ! n“e mTdă nîcî un sprijin, vor trebui să abdiCe. ; Desigur, după cererea generala. P. Mușoiu. ; Dragoste și Căsătorie I Marile leiîi ale naturel sînt. atracțiea și dragostea. | Dragostea flnâ pentru ființele organrzste, ceea « Ie »ț 3; maiPstrinse legături cu bogății, cari nu se iormalizază de loc de nici o înfierare, au dimpotrivă, innurirea mare, ca aduc plebea la umilință, u sting într’însa on-ce avint de buna stare, cu «fericiți cei flămilizD, cu «fericiți cel ce nliun-?, o fac să se lese exploatată mereu, de ca- tre păcătdșn, ce se vor duce în iad pentni păcatele lor. Bieții umiliri, nu-șî dau samă că, cu sudoarea ce li se fură, bogății pot să rescumpere chiar mult zise cu scopuri culturale. Toate acestea te-atrag, te luphiptw »nnri rnltiirnle. noti ază, fără a-ți da bine sama că se ocupă un teren, pentru a nu-1 lucra cultivatorii sîrguițorl și harnici, cind vor veni, adevărații cultivatori. Ți se exaltă calitățile, să intri în rinduri și tu, pentru a-țî paraliza , energiea și deviea virtuțile. Să lupți în contra ignoranței și a curentelor nesănătoase, mai cu samă a curentelor nesănătoase, cari se îhtîmplă să fie tocmai curentele ce le favorizezi tu, cu toate că de-o cam dată pare a nu â vorba de iele. O carte în mîna celui de Ia țară, o cărticica morală, utilă, patriotică, recte un basm, un cate• chism ce-va, ca să-i ocupe mintea și să-i întoarcă privirea de Ia vieață. A, ce iești prost că ți-I foame și ai atîtea de lipsă. Uite ce povești năzdrăvane, uite ce zmei și ce balauri, ce feți frumoși și Cosinzene, și ce prăpăstii. Și dacă iești la oraș, uîte-te ce palate, ce bulevarde mari, uite ce cate­ drală, ce locuri cu verdeață și de plimbare, ce ape țîșnitoare și ce de-a bunătăți, ce de-a minunății pe lume. Cască gura, flămîndule, la iele, și are să-ti cada mana dm ceriurî. Și ce stai. A-zî ie sărbătoare națională, ie ziua regelui, ziua reginei, aniversarea vre unei date solemne, hai la paradă. Urmează, deci, ca nimeni să nu se mai încreadă s-a nu fe maî Potrivească la nimeni, să-și yada singur de nevoi ? Urmează, cădacâi-am c^zăt°n,uluî luarea lui aminte, cunoaște iei mai bine ce trebuie să facă. Dacă va dobindi o oare-care încredere în sine si îșl va recunoaște crsă-Mnjuffcralt'“diCiCe at m3Î a$tePta adică, pricepe pXCo 2^^ Ș^ar luCra cura s’^ înse, cuLceX S‘fîr"Pr'e-CeC.a Ce va trebui> cfl‘P» facă, va fi, să lepede cultul ce atoS“irgTm«irttauî S'iufioîulă înaltei sale ia. j prin^neî^ociețâței se pocește ?iss ! diformă. Civilizație» moderna u «Jiins apioape sa ni- . miceascii dragostea, fie bătindu-șijoc. de îea, Im lovind^ | în umurl; adîcâ anmcînd o lumină rea asupra unirilor .... d drept imbold libere, aproape singurile cari au van • in1 >n 1 •dragon ’pnn,n" tea, si plinind olire-cum afară afară din — lege pe copiii' uaScuți din unirile acestea. ... Dacă societatea n’ar trăi dm minciuna, si nu trâește va„a|-lOndfl> a lăsat după dinsul copii. Se întâmplă, intr’o zi, să se întâlnească cu vechea lui, metresă: îl pune pe masă, cînd ii nune, umil sau două bilete de clte o mie si-i zice c’un’ton liber: «Acuma, draga, fă ce știi, leu întru în societate, am găsit o zestre mare, vreu si mă căpătuesc. Fă cu copilul ce vrei, nu mă privește». Și du fapt, în ochii societăței, leată uu ora cuni ss cade, foarte cinstit și moral, care va ajunge intr’o zi magistrat, și va fi fără milă față de-o fată care-și va fi ucis sau părăsit copilul. Cit despre viitorul socru, cure s’a purtat poate ia felin în tinerețea lui, ce vreți să facă. După dejun, între o țigară și un pahar de vin, va zice: A, che3' tiea ceea, iubite, socot câ-I regulată și nu se va mai auzi vorbindu-se de nimic. Nimic: Ie mama și copilul. Cu chipul acesta,’ un bărbat iși părăsește copiii b I voea caritnței publice, leapădă femeea ca pe o haină [ veche, aruncă cu știință pe drumuri niște mici nefen* ț citi, și se însoară, cumpăra o zestre mare, vinz>ndu-ș* I numele, și Ieată-1 om cu desăvârșire cinstit. , i ■Și să nu-I spuneți societăței câ-I un pungaș, o fi>Dr j de disprețuit, ca banii nu-1 spală de loc de crimă, peU' | tru cu Ie o crima, de a-șl fi părăsit copiii: vel trece, tu drept circotaș, drept ’riiu crescut și care nu-șî cU'' noaste lumea în caro trăește. II Din punctul de vedere practip, trebuie să privii» sutoriea sub trei aspecte diferite. jj| In popor, la oamenii sărmani, căsătoriea Ie cu ' mai morală. Neavînd nici o avere, nici unul nici banii nu joacă mai nici un rol în unirile lor: fact°nn) de căpetenie ie dragostea, și fără îndoială acolea vo” găsi perechile cele mai unite si cele mal fericite- .. In schimb, în clasa mijlocie,’in mica burghezi, c ■ sutoriea. se înfățoșează sub aspectul cel mal PaC&t ! Părinții au făcut jertfe pentru a-șl crește fata, trebuie cu orl-ce chip să se distoarcă- Tatu, mamă, fată, stau la prudă să pue mina pe vânat, adică pe-un bărbat. Toate șmichiriile sînt puse în lucrare: mama, cu ex­ periența iei de matroană, îșl dresază fata pentru toate mofturile, toate cochetăriile’, și o învață cu toate ma­ nevrele meșteșugului. leu cade in rîndul unei media­ toare ordinare’. Bulevardul, în odae. In lumea mare, sau așa zisă mare, rolurile sînt schim­ bate. Vînatul, după care toți vuiătoril aleargă, Ie fata, bogata moștenitoare. Și cine va izbuti, prin meșteșuguri, să jumulească pa­ serea rară, îșl va asigura un viitor liniștit-, scutit de orl-ce mancă și de ori și ce grijă. Dar nu le fie cu bănat, frumoșilor domni, domnilor cu camelii la piept, cari și-au pupat averea in companii plăcute, în ziua iu care se vor însura ast-felin, in ziua în cure îșl vor vinde numeje sau titlul, o dată cu persoana lor, pe prețul unei zestre mari, din cari ișl îșl vor plăti datoriile, vree sau nu, vor cădea in categoriea tegonea subținuților. ■ Vor putea să spue orl-ce,, să invoace r.........? ’sfin’teniea căsatorieî, actul primăriei și toate mofturile sociale, nu va fi mai puțin adevărat, că C“ iei vor .fi u întreținuți de cătră femeile lor, că vor trăi din întreținerea aceasta, și că, vorbirea verde, are un cuvânt propriu, pentru a caracteriza ast-feliu de existență. Cu foarte rari abateri, se ponte zice, aproape, cum că în toate căsătoriile, se drămăluește sacul cu bani mal înainte de-a se cunoaște fata. Ați auzit cînd-va, pe cine-va, intrebînd de ’cari-s însușirile morale ale fetei? Nu. Cea dintâi întrebare ie: ce zestre are? Mai înainte chiar ca tinerii logodnici să se ii intîluit, toate chestiile băneștî sînt desbutute și hotărâte. Ceea ce imsumnă, a se observa conveniențele. Societatea Ie pururea meșteră să ascundă păcătpșeniea, sub termeni) cel mai vagi, sau cei mai prețîoși Sub cuvînt că chestiile bănești au pururea o parte ortlinară, ce-va iritutor sau puțin vrednic, se începe prin a se pune la cale acestea, se afectează că vreu să se descotorosască de-o grijă stih de comună Și leală cum, sub masca demnitățeî și delicateței, se cugetă mai întâi pe îndelete la daraveru. bănească, singura, în fond, care mteresază. Căsătoriea na mai Ie unirea a două ființî, înclinate una spre alta printr’o dragoste reciprocă, ci însoțirea a doi interesați, cari, mal înainte de toate, îșl asigurenză o existență cum se cade: Ie o afacere’ in care cei doi asociaț.1,’ puși în relație, de cătră un misit, care îșl îea bari.șniciea, aduc unul averea, altul un titlu sau o’ situație, care va da colorit acestei rațiuni sociale. Un bătrin bogat, sus pus, întră intr’o zi într’o casă, după înfățoșate cinstită, unde ie primit- cu o deosebită onoare de’ cătră o damă cu mina respectabilă, puțin cam solemnă, precum se șede. Ie pus in mod discret in relație cu o fată. Afac’erea-I făcută. Bătrîn debușat, mediatoare, prostituată, situațiea-i limpede. A doua zi, acela-șl bătrîn întră intr’un salon, într’un salon adevărat: stupina casei, o bătrînâ avută, care nu Ie intru nimic mai pre jos, cit se atinge de amabilitate și de proveniențe, de cit matroana din ajun, îl primește cu acela-șî surâs curtenitor. Un roifi de daduiți mișună în jurul caraghiosului moșneag. Gîndiți-vâ: poate-i un duce sau pair, sau un coman­ dant de armată, sau un ministru. Ceea ce măgulește pu­ rurea amorul propriu al unei femei, de-a i se zice Du­ cesă sau Escelenții. Afară de asta, Ie foarte bogat, strașnic do bogat, batrinul. Și blănurile, rnutăsunle si dantelele sint neprețuite. Treaba nu trâgănează mult. Dânsul aruncă batista, și se oferă o bucățică de gust. Fata se vinde ca cea din urmă prostituată. Care-i deosebirea între cele două situații? Va putea foarte bine să se zică, că, în al doilea caz, oamenii sînt însurațl. Căsătoriea nu va putea împiedica ca în principiu, să nu'fie acolea un bătrîn dșboșat și o tînără pierdută, cari au făcut o tocmeală rușinoasă, precum se face in fie-care sară în colțul stradelor. Răul cel mare i'e înse, că la această nuntă, ca la atâtea altele de acela-și felin, un magistrat a prezidat la toc­ meală, i-a rpdijat clausele: 85 ’ «înaintea noastră..,, magistrat, a compărut D-ra X..., care a declarat că n'are drept zestre de cit virginitatea-I, al cărei uzufrut il cedează d-lul Y.,., în schimbul prețului fixat prin contractul de față, datat din ziua In­ trare I 5n stăpânirea. Cit despre preot, lei consfințește totul, dind bine­ cuvântarea lui acestei perechi, ale cărei virtuți și înalte tradiții de cinste le lingușește:. «Domnule, giudiți-vâ că lîiațl de soție o tânără, ale cărei înșușirl, de inimă, sînt la înălțimea tuturor ha­ rurilor spiritului iei... Biserica vă încredințază această floare delicată, a cărei candoare și nespusă puritate veți fi în stare a o aprecia, sînt sigur. Fie ca.., Și D-ta, Domnișoară, sănătoasele și puternicele virtuți ce au făcut să crească in D-tu, povețele unei mame creștine, îți vor îngădui să te razeml cu încredere în brațul unul bărbat, unul soldat, a cărui îndelungă experiența asu­ pra lucrurilor, nu înlătură... frăgezimea sentimentelor...* Ie complect. Și acești doi tovarăși, magistratul și popa, au jucat, cu toate măsurile lor oratorice, un rol do pezevenchl, îngrășindu-se din prețul, mîrșavulul tîrg, ce Iei au înlesnit să se facă. Și leată ceea ce societatea, degradată sau inconștientă și oarbă, numește o frumoasă căsătorie. Im! plac mai bine cele urite. III Ne vom grăbi s’o spunem; din punctul . de vedere moral și avînd în vedere urmările, aceste căsătorii, cu foarte rari abateri, din popor, din burghezie, din cla­ sele înalte, aceste căsătorii, nu-s una mai brează de cit alta, sau, mai bine zicind, așezământul căsătoriei dă naștere la aoela-și viții in toate aste trei categorii. Intr’adevăr, foarte’ puține din unirile acestea rezistă uzărel, cea mal mare parte nu întârzie să se rupă, fie pe față, fie pe-ascuns, cu toate că salvindu-se aparen­ țele, de ochii lumel. Cu toatele au o tară, un vierme care le roade, și poți să numeri pe degete, căsătoriile cu totul fericite păuă la capăt, și ale. căror principii uu fost respectate de amludouă părțile. Căsătoriea, pentru a fi cinstită, morală și să-și atingă ținta, ar cere o egalitate deplină intre contractantă și un respect absolut al legel adoptate. Să vedem înse cum stă cazul. Ceri însurindu-te, ca femeea să-ți fie vergină, sau te prefaci a crede că Ie. De ce;să n’aibă și femeea^aceea-și pretenție? Inse, cu toate că’ o statistică ar fi foarte anevoe să se facă intr’o asemenea materie, nu ie de loc prea mult a se zice, că dintr’o mie de bărbați, in vrîstă de 25 de ani. doar unul, dacă va fi și acela, să se însoare vergin. Dintr’o mie de fete, multe îșl dau castitatea cui n'au la dînsa nici un drept. leafă deci legea căsătoriei violată chiar în esența Iei. Căsătoriea ie făcută. Spuneți, cu mina pe conștiință, cîțl bărbați și cît-e femei respectă credința jurată. Nu numai cu-s departe de a o respecta, dar, pentru bărbatul care îșl calcă jurâmîntul, nu se mai sfirșesc îndreptățirile, și necredința lui nn-I de cit un capnțiu, o joacă, fără nici o urmare. Adesea necredința aceasta ie chiar premeditată, ie un calcul de părinte econom, care nu vrea să mieșureze partea copiilor ce-i are, prin venirea neașteptată' a unul nou moștenitor. Prostiile de-afară, înlătură prostiile din casă, vorba lui Taine.^ Să zicem că soții se despart. Aveți pretenție» să ce­ reți ca soții desfucuțl să se înfrâneze? Poate s’aveți asemenea pretenție, inse de fapt știți foarte bine că-i o curată utopie. Pentru-că a împiedica pe cine-va să se supue legilor dragostei, de a îndeplini funcțiile de reproducere, Ie ca și cum al vrea să-1 îm­ piedici de a mînca si a bea. Ie chiar cu mult mal grav și mult mai imoral, pen­ tru că satisfacerea foamei și * setei, n’are ca țintă de cit conservarea Imlivid.ttkiî. Pe cînd, satisfacerea tre­ buințelor sexuale, are do obiect conservarea Speciei, �REVISTA IDElîI VECINICA REVOLUȚIE 90 REVISTA IDEE! Dragostea le o ftmeție trebuie satisfăcută după, o instituție care in starea ?ir6t"?lrâece voi/să imponeț! socictățel. Netăgăduit, Ie absurd. pentru a se vedea Ar ti destul să se judece pentru că tu, Moralitatea unM temenea insht^, .ț. Societate, Iești imoralle pe care bunul simț membrii tăi să se supne unei reguie F o condamnă. . /trao-ostea, ce mal miA, dacă s'ar putea ’ chiar amicală, ar nunată instituție comerciahi, P ‘ t iui0I1iaiă. Cum inse pntea să fie această «sociaț’e ™atnmon ai e tea in fundul inimei, sa și fi;nîȚ-c\ ie o"funcție umană «ÂfSTiT” - putea opun, dn ortul ca 'leac al ’ tuturor acestor metehne, voni jW spune, ££,’vortie divorțul »« se apliceeh etectelor, nu intervine, nu poate interveni de cit dup. ce toate cusururile instituției au Ieșit la iveala. Necesitatea divorțului ie însă-și osindnea casătouei- Nici o insulă ^u^și saluUta^de iubireșipîa3 dată de razele soare . sa izbucnire, fâr5 e' „u s’a întemeiat fara o mgio^ ;n g;nul piinițntul| revoluție a elenie t l rezultavul uneî mari lup(; ;ntreHpă ioc ți nenumăratele elfc mente revoltătoare. Geologii ne urata ca -nu o mulțime deq locuri globul pumintesc, de nicî un fir | ftrida: fără de nici ’Ucere, o liniște dobori, i iearbaLși unde> o -ÎQtîmplnfc în prmă 0 toare ier» a _ P m’întul, afrămîntat pustietatea ! msa sa? ■■ «■ i mete cari planează și zboară: iele sau închegat • nrint’r’o revoluție în eter, se mănțin pnntr o revolu. Se n elementelor lor, capătă vieața pnntro revol*. Nkî’un ‘luSu uu se statornicește și^nu apare, fă^ | ca înainte să nu fie o izbucnire yiolen.a, o ieyoluție> j împotriva elementelor ce împiedica și stinjinesc. ; Respirație» și inspirație» aerului, ie o vecinica lupu între dementele de vieață si de moarte. Moartea^. , vino-e vieața, vieața învinge learași moartea, această j IV vecînică luptă, războire, revoluție, ie vieața. ie în- ) Căsătoria, ieste ast-feliu o instituție fură de nici o lorică, ce,contrazice toate faptele de ordin moral, fi­ să-și existența în natură. De cînd a ajuns să se cunoască omul pe sine, să j zic și intelectual, falsificată in principiu-i și toarta rar se simțască, si a început, prin propriea-i cunoaștere, respectată în cuprins. . . . După cum sînt intre oameni deosebiri fizice, «.or să întreprindă lupta pentru existență, iei a devenit așa sînt si deosebiri morale: sînt firi, de felin constante, im revoluționar, un luptător, un războinic. Și fie-care • altele scliimbătoare, sînt firi aprinse, altele cumpătate. pas ce l’a făcut înainte, a lăsat înapoi urme de sînge, ! Sili-vețl aceste diferite tipuri să se plece unul de distrugere, de nimicire, de revoluție. acela-șî modus t>ivendit felin de u fi? Ca și cum ați voi să Cînd omul locuea încă în peșteri, și drumul spre siliți pe toți oamenii să fie blonzi sau de aceea-șl statură. Cusutoriea du naștere la prostituție, sao, schimbînd locuința luî subterană îera oprit de vechii smei, ri­ termenii, prostituțiea, precum s’a zis adesea, ieste su­ noceri, lei, leoparzî și alte fieare sălbatece, iei apucă papa de siguranță u cusătoriei. în mînă toporul său de pîeatră și se porni la luptă. Făru de nici un scrupul, pentru a asigura, într’o mă­ Nu, dinsul nu încercă să propage toleranța, cît presură foarte restrînsu, liniștea și siguranța căsniciei, so­ țuește vieața, fiearelor însetate, de sîng? : știea iei cietatea nu stă la cumpeue sâ jertfească, pe fie-care an, mii de femei, cari in dauna sănătățel și demnitate! instinctiv, că nu avea să-i ajute. Omul luptă înainte. Revoluțiea îi aduse coniodi- i și chiar a libertățef lor, sînt aruncate zilnic în prada poftelor brutale ale deboșaților, sau ale tinerilor cari tate, fericire. Liniște după munca, vieață. Iei nu se ; iiu se pot gîndi încă la căsătorie. revoltă numai împotriva fieateler sălbatece, ci și im- j Toate aceste vergine sacrificate, sînt atîtea jertfe ce potriva elementelor naturei. își clădi o căsuță pe o j se aruncă monstrului, spre paza cinstei caselor noastre. stîncă, in ciuda apelor, cari nu o dată ii înecară- soȘi cu toate astea, ce contrazicere grozavă, persoa­ nele cinstite cari fug ori desgust de o prostituată, iei țiea și copiii. I.și întări pereții casei cu pietre de granit, în ciuda vîntului care l-o distrugea. ii datorase siguranța' și prin urmare recunoștința lor. Familiea omenească se stabili. Robiea și șerbiea. Dacă clasele burgheze sînt atîta de aspre, atît de desprețnitonre față de prostituate, ie că prostitutiea îsî veniră împreună cu Tea. Apăru după aceea mai tu­ recrutează preotesele Iei mal totdeauna din popor, ’ rcie și mal grozavul și deveni stăpîn. Și își luă în Dar, dată burghezul care se împacă fără habar c’un mic sprijin toate mijloacele cu putință, ca să susțin a- < debos extra-conjngal, dacă și-ar găsi într’o zi copila în ceasta stăpînire. Iei se sluji de credulitatea supuși- ! lupanar, fiți încredințați, că nu va fi atît de îngăduitor •?x țipa cît va pueta împotriva imoralităteî vrrnnel. lor, și-î spăîmîntă cu umbra închipuirilor lor. In; ! N avem pretențea de a trata în toată întinderea acea­ ventă pentru dînșii zei, îngeri și draci. Se zugravi ■ sta parte însemnată a chestiei sociale. o lume după mormînt, lucru ce nici un. credincios» ) rJi«aĂe, C5 ,acoleitpurcede infantacidul, paori-cit de strașnic ar fi, nu poate să-l adeverească) j pentru-că nimeni nu s’a întors de acolo, din liuneft ' ceea,^ să povestească ce ie. Stăpînul porunci și stăpîni. Iei se înconjură"de j ni?eaCLCdăto0riea fc ° instit?t’e -falsificată în principopi, se încunjură de soldați, și cele două 'clase . TfitUmăh»^ aproa,Pe fu neputința de respectat, daeu-I întrupară: stapînitoare, haină, impunătoare: stăpi'! nită, maltratată, supusă. Al doilea element, potrivit fire! sale născute, p^ I sa se revolte. Și dălnuește de mult această revolt ’ ție. Dar revoluțiea ie bună, frumoasă, ie plăcuți, 0 ' J. PressiGny. dragoșțe arzătoare de irieață. Puținul bun ce ie în omenire, puținul frumos Șl î J plăcut, ie rezultatul revoluției. Revoluției! distrugă­ toare, nimicitoare, ie și îndreptătoare, creatoare. Deschideți istoria luniei și studiata, și veți găsi, că nici un punct din credința oarbă,'nici o reformă, nici un privilegiu nu s’a clintit, fără o sîugeroasă și îngrozitoare revoluție. Cu cit mai tare fu izbucnirea, cu cît mai groaznică exploziea, tot mai puternic, mai bun fu rezultatul. Trăiească Revoluțiea. D. M. HeICIALIN. W HITECH RPEh Cine străbate Londra, cel mai bogat oraș și cel ma! comersant din lume, își dă samă’de ce* mizerii îngrozitoare se ascund, în anumite cartiere, unde se grămădesc muritorii de foame din uriașa cetate, Leproseriilo, locurile de minuni din vrista de mij­ loc, sînt întrecute de cătră aceste aziluri a tuturor durerilor, in cari' mii de ființi strivite de cătră bo­ găție- și de civilizație, își ascund înceata lor agonie. Sînt foarte numeroase refugiile suferinței și a ca­ lamităților sociale. Whitecbapel, de crîncenata faimă, ieste aproape singurul mai in de obște știut, dar Wapping, Shoredith, Clerkemvell, Drury-Lins, nu sînt de loc mai pre jos de cit aceasta metropolă a celei mai strașnice calicii. Acestea în de obște nu-s cunoscute de străini. Asta-Î toată deosebirea. Acelea-șT prăpădite cocioabe, acelea-și tainiți, acelea-și hudițî infecte, ală­ turea de strade vaste. Aceea-și dezolată priveliște, pri­ veliște de plîus. In toate aceste blăstâmate locuri, nefericiți!, îngră­ mădiți ca niște vite, n’au nici îndestul loc să moară, dar de cum să trăiască. Whitechapel, care se află la Nord-Estnl Londrei, ie inima nemărginitului ocean, în care aleargă să- se înece la o lalta mii de desinoșteni ți, de înfrînțî, de scoși afară din lege, ce se înverșunează a trăi, ca sii se vadă sufe­ rind. Acolea, mai cu samă, trebuie să-ți lași ori-ce nă­ dejde. Cei ce-au ajuns acolea, nu mat Iese de cît pen­ tru Newgate sau pentru Tamiza. Doar unii pentru în­ chisoare, pentru workhouse. Aceștia-s jirivilegiații. In niște curți cu glod pan la genunchi, iearna, nabușitoare de praf, vara, infecte pururea, ase-meni unor spectre, se tîrăsc nauiragiații vieței. Foamea îi stinge cu încetul, pană societatea denaturată, care i-a silit să se întoarcă la starea de natură, alege dintre dînșii pe cei ce-i liberează de vieață. N’are de ce să le pară atît de rău, cu toată forța de rezistență ce o desfă­ șură împotriva celor mai crude înfrînărî. Cine nu s’ar simți adînc mișcat, în fata sărmanului copilaș fără adăpost, a acelui Zan/ vagabond, tragic și inîudru, progeniturii nenorocită a mizerabililor ce rătăcesc prin aceste sinistre cotituri în căutarea unei păcătoase bucăți de pine. Cît despre adăpost, părăsiți! dorm prin fundul curți­ lor, desvățați poate de mult de-un pat, pe care nici nu l’au cunoscut nici o dată. Cine ar putea privi fără să fie zguduit, mizerabi­ lele femei cari aleargă încotro văd cu ochii, fără să-și dee nici o samă, fără de nici o țintă, îngînînd chip o arie, cu balele la gură, cari au socotit să-și găsască uitarea durerilor îu ijin, fără- sa pohtă sa se îm­ bete îndestul ,de puternic, să nu mai simtă oboseala și cîrceii foamei. Cine ar remănea nepăsător, trecînd pe lîngă acești sărmani de plîns, uscați la față, cu ochii rătăciți, și cari n’au drept îmbrăcăminte, de cît niște mizerabile zdrențe, niște zdrențe murdare ? Nimeni nu va putea vedea fără înduioșare aceste jertfe 37 ale unei raințitoare civilizații și ale unei societăți ipo­ crite, ce, împîngîndu-le la crimă, le zdrobesc, totu-și, atuncea cînd o săvîrșesc, cînd nu, le lasă în părăsire. Jertfele astea sînt dezarmate. Asta li-i toată vina. Și cine știe de nu și-or da samă o dată. Unul din cele mai curioase locuri, din aste dezo­ late regiuni, ie fără îndoială Pettitcoat Lane. In strada sa de căpetenie, numită Hudița Fustei, se ține Duminica, împotriva tuturor uzurilor engleze, se ține tîrgul săptăinînal al mizerilor din Londra. Acolea, nici un negustor nu ar putea să spue de unde-și are marfa. Dintre mulțimea de vizitatori și de cumpărători, ce circulă grăbiți, mal mult de jumă­ tate, au făcut cunoștință cu tribunalele. Mizeriea^cea mai mare nu-î oare pururea învinuită și pedepsită de tot a ceea ce iea ie jertfă și nu pricină ? Toate industriile se găsesc la Pettitcoat Lane: se vînd vestminte vechi și noua, lucruri la modă, altele, ai putea crede, vechi de. o sută de ani: încălțăminte purtate de o lady, altele pe cari picoarele trudite ale unui pribeag le-au zmăcinat. dar cari pot sa se mai tîrîe încă: pălării, de toate formele, de la hogeag pană la ciupercă: bijuterii falșe, și, une-ori, chiar ve­ ritabile. Se povestește, în privința aceasta, ca un gentlemen, jucător și bețiv, care-șî trecu toată averea în jocul de criqiict, cumpără logodnicei sale, de la Pet­ titcoat Lane, un inel, și luă, cu un schelling, un atît de frumos diamant, în cît nu se însura, apueîndu-se din nou de băut și de joc, pană nu cheltui valoarea scalei, pe care norocul orb i-o scosese în cale. Cei ce voesc să-și schimbe hainele sau sil îmbrace o altă haină, nu au de ce să se ferească, sau să le fie rușine: întregul tîrg slujește de cabinet de toaletă, în care nimeni nu are grija nimărui și nu își vede de cît de sine, de interesele sale. Acolea se și bea, se și mînîncă: cei cari au ferici­ rea să aibă un penny, pot dobîndi, cu suma asta, o farfurie de peste prăjit, scoici: o mulțime de alte lu­ cruri cari nii-s cunoscute în cea mai mare parte de cît de cei obicinuiți: poți avea ceai sau cafea, sau alte cele, tot cu atît. Pe fața consumatorilor, lacomi să-și înghită îmbu­ cătura ce au în gură, cetești zilele de post, după cum mersul șovăitor, li dă pe față nopțile nedormite, tre­ cute în cutreerărî, spre a găsi un colț destul de rău socotit, ca nimeni să nu-1 fi ocupat încă. La tîrgul din Pettitcoat Lane, se vînd, strigîndu-se, de toate, mai mult de cît de toate. Mulțujnită unor oameni de geniu, inventatori scăputați, cu vocea stinsă de foame își striga mașinăriile lor, a un penny. Unii ar li fi putut înzestra omenirea cu descoperiri utile, mizeriea i-a țintuit în acest colț blestemat. Micile tablouri, pe cari le strigă, a șese pence bu­ cata, un pictor, cu ochii paenjiniți de friguri, sînt niște drăgălașe schițe: efecte de ceară, sparte ici colo de licăriri de lumini. Și dacă vinde' să aibă să bee puțina bere păcătoasă. Doar nu mai are de îndurat atîta. Și face dată în vieața lui, ie întîmplare mare, cînd poate- să-și stingă setea ce-1 arde. La urma urmei, dacă mizeriea se arata acolea mar neagră de cît aiurea, vezi de asemenea voința, inte­ ligența, luptînd fără să se dee răpusă, luptînd împo­ triva stavilelor. Și, după cum într’o schiță, o licărire se întrezărește prin ceață, se speră în viitorul ome­ nire!, se vrea a se crede că poate în curînd, atît de mare-î suferința, nici un refugiu nu va mai fi plin de zdrențe și de lacrămi, ci tot pămîntul acoperit de oameni fericiți și liberi. Chahlotte Vauvelle. �REVISTA IPEEI Impunerea mea la <*are Să nu socoată cinc-va că puc la dare. A câstăpînirea s’a hotant m cu vedcre.i, stat ce-a stat și s a gmdit, ț at£se n-H mai avut ce de-a rândul ani, in cele di resursă, se vede, tace, m’a nimerit pe mme, u sJrniana și strașnic La greu aman trebuie să h aj adujjă sa trebuie să o mai stnnga eniî) într’o zi, tacă și ,ceI77\^?^zuiieu scris în iea un nume cam acasa c o hîrtie albă. \ azu bi cum ca deșpocit, inse nu cari nu m’au găsit pe mine, au tepțil ce mi-au 1&><iL0 si . zece vrut si scrie mune e nne». £ ^rece o oare-care vreme, lei. De loc vre-un lucru maii trcî-zeci și o hîrtie galbena., buma sa mai urcat, c Zc înapoi a dată. Mi-a părut râu. Aștept de-acuma Se o lirtie roșă sau de o altă culoare, cu data regailata ca lumea, și cimi că sînt dator suta in cap sau doua, i ■ !r te- i ■ ■ '1 SaȘi am deVndSă plătesc, văd că mă’ntreabă dm toate părțile. Am de gînd să plătesc.. Se vede că voi nu sînteți patrioțî, cei-ce va năpustiți spre nune sa va dau deslușiri, nu consimțițî la nevoile patriei. Să nu plătesc, se poate, cum să nu, mal ie vorbă? Ma mir numai ca pe vremea aceasta de criză, stăpîmrea strica așa degeaba hîrtie. Aș înțelege ca dînsa să uite orî-ce, și, cînd ie strinsă cu usa, să facă ca datornicul strimtorat, care, ca să achite o poliță maî presanta, aleargă să mai ceara cui încă mai are de dat; vrea să se împrumute mereu de la cine s’a mai împrumutat în diferite rînduri, cu toate că nu si-a achitat nici o dată nimic din datorie. Dar să nu aibă nici un povățuitor mai cuminte... După ce singurică ne scoate, diferite ponoase, cum că am fi așa și așa, cum afectează dînsa să creadă, oameni cu por­ niri stricătoare, vine să ne cerșească dare. Ca și\ cind ne-ar fi făcut o foarte frumoasă reclamă si ne-ar fi adus mare cîștig prin asta. Să ne cerșească dare, ca ce? Noi n’am făcut nici o dată vre-un credit, vre unei stăpînirî. Inse nevoile patriei... Cînd nu-s nevoile mele, să mi se Ierte să nu mă pot interesa de iele. Și, dacă-i vorba, sînt lucruri și mai grave pe cari le putem pune înainte. Cît se atinge, de ponoase, nu-i nu­ mai așa o vorbă pusă pe sama noastră, liberi naivii rio creadă: guvernul a procedat sistematic și ne-a adus vă­ tămări serioase. Ințăî și întâi, pe cine a voit și i-a dat urina să pieardă, dintr'un motiv sau altul, mărturisibil au ba, mereu am tot fost un. cal de bătae. Dacă îeram cunoșcuți cu vre unul, nu iera un altul motivul: cine-va iera înlăturat din slujbă sau expulzat din țară, supus la neajunsuri multiple, din pricină că se alia în relație cu noi, sau numai cît ne cunoștea, sau și pe bănueală. Că se afla, să zicem, în legături cu noi, cari ne plimbam hben, neștingheriți, prin țară, ăl căror cuvînt iera nc’ncațusaț și șens nesupărat să îeasă de sub teascuri. Cu noi, bărbați eșcelenți după rostirea acelea-și stăpîniri, "LaXT,te Pnleiun De unde, o răzlețirc. o spaimă în­ tre ahți, oameni alt-feliu de inimă, firește interesați să-si part? S^rStâr hb-™°rb-’ a,?Cnintani atuncea 1J’,n K ne sî .h hb,rrtatea ?l neincatenarca noastră n’avea să ne slujasca la nimic, dacă avea să se facă, cu mi:™Preju™1 nostru. Voim să zicem ca Kr ■ “ toate cS sis‘ema noastră de“ fi înconjurați șt cu toate că sînt destui, căror nutin să Ie pese șt can să ne îndriturască nouă un rol. P ’ După ce d'e.Vpolu'Jue ,,esfîr«i‘«cn grămada, vortl ie k « !’3Chete’ Se Pî,:id cele mai umile colihî P l' -e ,,rrnaresc pănă in colibe. Se răpesc de’h 10 Cele ’n‘‘‘ Umile se găsesc, casa romînuluî fiind < C Pe.coard*l> vnde se tiraște omul ne druminî d ^i*1 r‘‘U 0 răsPîr»*e, H,cații de a8iM' Xpi%upcue- REVISTA 39 JLDEEJ năbădăile, în cabb,Ș^J.a°V’fiS/sTfacă mse v^’ ’• cel ce le avea in p« » g. -eu curat cu asalt .C’ . țiune pe utma. Dn * I .Rprefecți, cu jandarmi Se ' fac expediții in ieg • > ■ nană si chiar copile i zapciii, să ni plătim j onh S ni plătim toți rău, ce ni se țin de urne, ; nătrund în casă, cc ni atacă prietenii și cunosepțij ’j muma, ce ni atacă,cinstea. Chiar daca sar hotărî a^ț ații noștri cei răi de plată, ca D-nu Dclavrancea, Cj, prințiiSturza,cănițiCantacuzcni iluștnși secretaii generali’ foști ca să-și achite datoriile lor, mea nur intra o Cen tiine’in punga stâpînirei. Doar sft-î plateasca dinsii di. rect, ca să ne facă nouă în ciuda. Cu-atit mai mult, ieil unul n’as deturna un han, chiar cînd și-ai lua de samă! să se achite de tot, cei ce au socotit ca apropie revolutiea sociala, ca fac să propășasca ideile, și ne aduc nouă servicii însemnate, încasând de ici-colo, o sumă, une-on suta și mai bine, două zeci, treizeci zece și cincisprezece și sumusoare de astea, și reț.imnd pentru interesele lor. Pentru-că au fost abonați de aceia, precum si sînt, căror le-a fost anevoe să se servească de un mandat si de poștă, care n’a ajuns încă în halul să ne frus­ treze și. banii. Cit despre alții, ce-au mai remas în urmă așa din grațiea lor, plăti-vor iei o dată, lasă, nu-s doară paralele pierdute. A pune în.se temeîu pe dînșii, să scapi din vre-o încurcătură sau ca să întreprinzi ce-ya de samă, nu vrem să zicem vorbă mare, dar socotim de prisos. Ne-or tingui după întâmplare sau își vor areh părerile de rău după căderea întreprindere!, și atît. In totdeauna după. A, cât îmi pare de rău... Atîția și atîția lei, adică să-î dam statului, căruia ne i-am dat nici o însărcinare, cu toate că dînsul îsi iea și drepturi, chiar și asupra noastră. Atîția lei, și adică Îm să-mi port tot legendarul mieu palton, ce ține minte de țeri cu portocali, de frecături cu săptămînele prin tre­ nuri', de tăvâliri pe funduri de corăbii, să-l port ca pe-o manta glorioasă, să mânânc tot cele două feliuri la cele două prânzuri, felini de fie-care, la zile mari doar trd afară de cînd sînt invitat la prieteni, să plătesc toi Ș°pfe lei și jumătate chiriea casei mele, să fac eco­ nomii la tipografie și să-mi restrâng tipăritura, și, din ce aș avea de prisos, să nu îmbunătățesc mai bine toate i* cestea, ci să dau stăpînirei dare. Strașnici calculatori, C® ce s’au adresat la mine. Neapărat, situațiea noastră nu îndrituește pe nimeni, de a ne crede umiliți, nentru-ri, dacă-i vorba,. nici n’am schimba-o cu nimeni. Cunoștea® noi amarul și negrul ce ie sub poleială și înjosirea c{ copcre atîtea frunți, cari s’arată mândre si cari par radi­ oase. Și știm cît vrednici de milă sînt, cei ce ne-ar cu nula pe noi. Desigur că merităm ori-cum o situaț® mai bună, precum o merită atîți. Ne și luptăm pentrt asta. Dar nu pricepem compromisuri și nu pricepem, îl nu pricepem umilinți. Dar ori și cum ar fi, să am la îndămînă ori-cît, i'eUJ tot naș înstrăina o para, ca să-mi plătesc călăii și sHj’j plătesc stapmii, chiar de ar ii momificați, să num»)5}'.1 virșasca nimica, adică nici un rău. Cu dînșii am răM de principii: nu Jc-am dat roluri ieu si ieu le tăgă^ : existența. Lucrul n’are să se isprăvească aice, știu « vlie-‘ ,S*aPinirea aceasta-i tatară, ie turcă, notenW^ Nu-i dan iți împlinește iea. Aice inse are să fie moșul. Sa vie și să împlinească. O furculiță două $ niște simple tacâmuri, o farfurie dată de proprietar^ rVrr-v1 Cind face dln*îa ,Prdznic. o tigăiță în care frr1 * -C Ce*v? merinde, cînd sînt prea îmbulzi* % unelte ? nU.m‘l1Pf?t răPezi de-acasă, alte vre-o unelte și niște ulcelu.se de apă, n'or fi atîf de PreV tilcare^mîel?‘ Masa ca’ămara și patul de ‘ • kmneîe e e melu’ *ubreda sobusoară din J Pirite 1 1"Caiî- SUb îea’ fl cam stingherit daca n răpite, dar m tot cazul se mai găsesc. Cît hainele ce sc adună la noi, în colectă, de pe la cei ce au mai multe și vin să le depue, în urma unei datine vechi, cei ce-au avut nevoe să-și încălzească trupul, n’aveau iei sa aștepte, să fie scoase la mezat, spre achi­ tarea birului mieu. Arc să vie vorba la cărți, la cele tipărite de mine, că celelalte sint aparte și pentru astea ne mai putem și bate. Și vom vedea pe această stăpînire, atîta de zeloasă să apere ordinea de a-zi, atîta de ahotnică de a stârpi clandestin orî-ce samînță de îndrumare nouă, pe care o apucă năbădăile, fiorii, gândind că ordinea de a-zi poate fi zdruncinată, vom vedea stăpânirea, venind, pentru pa­ rale, să nu mai facem nici o asămănare, pentru parale, să vîndă săinînfa răzvrătirei, chiar iea, cu dărăbana. Emanciparea Femeei, Noua Epistolie, Ciuma Religioasă, Propaganda, Cum se explică Anarhiștii, Vremuri Noi, Metodă experimentală în politică, Pușcăriile, Despre Mînie, Lumina Asiei, dedicată Prințesei, pe care mi-a lă­ sat-o Goilav in depozit, și toate cele notate în biblio­ grafia noastră, Una mai teribilă de cit alta, în defa­ voarea rutinei. Mișcarea Socială, cu studiile și cu arti­ colele iei. Cine să mai aibă teamă, să nu profite de pri­ lej, să nu se furnizeze din plin. Șt cine să mai aibă obrazul șă caute cîrcioburi, ce cauta la cutare o armă, cînd stăpânirea insă-si le-a scos din arsenal și le-a vîndut în pieață. Numai să se amestece iea mai bine, să vezi de-acolea mișcare mare. Doar ne-a mai dat stăpâni­ rea concurs. Frumos din partea iei. P. Mușoiu. îndoiala îe rară, io.se imaginație-a contemplativă, cea care se nutrește necontenit din priveliștile ce-i Țese înainte, aproape ie universală. Și hrana cea mai de samă a imaginației ie miraculosul. A crede, ie, pentru sulletul omenesc, o plăcere șî o trebuință: tot ceea ce-1 uimește, tot ceea, ce-i mărește sfera obicinuită a ideilor, tot ceea ce împinge mai departe granițele universului în care iei se sinte încătușat, îl farmecă. Stavilele posibilului îl revolta, iei trece peste iele, cu aceea-șî plăcere, ca o pasere ce scapă din cușcă. Și motivul ce are, să creadă opiniile ce le cuprjnde cu lăcomie, ie locnni ca sînt de necrezut. Puterea supremă, atribuită unui om, ieste în sine ce-vp. de miraculos, și-i poate una din marile rațiuni, a adorare! popoarelor pentru regi. Noi am făcut zei pe pămînt, și ne prosternem înaintea idolului minelor noastre. Un rege prigonit, făcut prizonier, dus la șpînznrătoare , ieste o zeitate ce- sufere: ie miraculosul dus în realitate la gradul cel mai înalt: ie cel ma! puternic model de entuziasm. Din toate întîmp’ările omenești, cea care favorește mai mult miraculosul, îe războiul. De acolea purcede prejudecata, atît de universală, a oamenilor, asupra talentului ce li-î mai mult fatal, admirarea ce au pentru cuceritori, și en­ tuziasmul ce deșteaptă în iei gloriea militară. O duș­ mănie ascunsă, asupra puterilor naturei ce-i aservesc-, înriurește pururea asupra judecatei lor. Ie că se simt slabi, ca forța îi îneîntă, și a tot puterr.iciea unui om li se pare că li înalță speța, pe cînd, din contra, iea înjosește pe egalii celui ce-a dobîndit-o. Miracu­ Se dă numirea aceasta, tuturor opiniilor admise, mai losul, în fine, ie ridicat la caa mai înaltă treaptă, în înainte cu chibzuință să le fi desbătut și să le fi în­ credințele religioase. Cum astea au de obiect lucruri ««coTQx motivelor cari axuew pregătesc j, a - & pc can 1‘ațiunea nu le poate concepe, nici să le cîntărit. judecății .: tuturor credința și cari nu purced din împrejurările subiec- tăreisca, !e uu motiv părut să, șe excludă orî-ce râ­ tului tuluî ce ne preocupă pe noi no! tocmai. Opiniile acestea pot țiune țțul din domeniul lor. Deosebirea între ceea ce-ra­ să fie pricini," sau dăunătoare: iele pot să ne spriji- Vunea nu poate concepe și ceea ce rațiunea concepe -----o,.. că nu poate fi, pare, la cea mai mare parte din neuscă bunele noastre înclinări, sau să ue stînjinească rațiunea. Nu trebuie inse să le respingem, de-o dată, cu oameni, prea adîncă, ca să se încumeată a se opri Ia dispreț, după cum uu trebuie să ne supunem lor cu dînșii. In cele mai multe religii, credința cuprinde încredere. Judecata trebuie să rămîe neatîrnată de nu numai ceea ce scapă pricepere! omenești, ci ceea prejudecată. Iea nu trebuie să se ridice împotriva pre- ce îi ie contrar. Graba de-a crede, setea de mira­ judeeăței, nici să o pue în locul chibzuințe!, trebuie culos, se manifestează îu adoptarea, pe rînd, a cre­ să-și dee samă de dinsa ce ie. 0 opinie nu poate de dințelor din cari se alcătuește fie-care religie. Cu cît o dogmă particulară ie mai contrară sim­ loc să fie limpezită îndestul, daca toate prejudecățile ce o încunjură n’au fost analizate, și nu te-ai coborît țurilor, rațiunei, tutulor mijloacelor de a cunoaște pan la priciuele lor, și dacă nu le-ai cîntărit cum se adevărul, cu atît ie adoptată mai cu zel șî susprejudecăți, ținută mai cu înverșunare. Vorbele cu două înțecade. Toate facultățile no.lastre hrănesc ’ J ’ -■ prin stăruințele, lor de a îndeplini- o acțiune cit*■ — mai leșuri, unul potrivit, altul contrar rațiunei noastre, complectă. Prejudecata, își întinde ast-feliu domeniul pururea au fost luate în înțelesul cel mai misterios, în de la o facultate la alta, și uzurpează locul rațiune!. cel mai nedeslușit, fiiud-ca cereau un mai mare sacri­ Memoriea opune la ceea ce există, ceea ce are ficiu din partea inteligenței noastre. Dragostea de miraculos, vițiază ori-ce soiu de do­ adunat în depozitul său. Și cu cît are mai multă pu­ tere asupra noastră, cu atît dă avantaj lamei amin­ vadă. Cu cît un om are mai multă bogăție de spirit, o-- , cu htîț caută să dee mai mult șic, mai mult efect tirilor, asupra celei a observației. Silința imaginației povestirilor lui, fără să creadă u fi alterat cum-va ie de-o natura la feliu: tot așa iea își îț’ întinde domeniul —”;”1 m.iî mult, adevărul. Ca să ajungă aici, înlătură împrejurările pe în paguba rațiunei, și cu cit ne stăpînește mai cu atîta ne dă plecare spre lumea minunilor, și punei cari le socoate neînsemnate-,-<c£ri cu toate astea ar fi făcut să nască îndoeli, grăbește evenimentele, leagă in locul a ceea ce simțurile noastre au recunoscut, i iluziile iei. Dragostea de miraculos, ieste într’adevăr ceea ce y crede ca efect, de ceea ce crede cauză, alcăal doilea izvor universal și statornic al prejudecăților tuește; un tot, din ceea ce nu iera mai înainte de cît noastre, prin aceea că purcede de la a doua din facultă­ fapte răzlețe, și îndreaptă asupra unei singure cuge­ țile noastre, cari, într’un grad mai mult sau mai puțin tări întipărirea care se răspândește asupra mai multora. înalt, se află în fie-care om. Judecățile noastre sînt Cu toate astea, efectul acesta pe care spiritul îl nurnui. opera rațiunei. Dar rațiunea nu-i singura cu caută, ie cel ce îneîntă imaginațiea mai mult, adică putere din facultățile noastre : mai cu samă nu ie de­ cel ce se apropie mai mult de miraculos. Să nu vă sigur cea ce ne îneîntă mai mult. Imaginațiea^ se des- faceți de loc o idee ră, de povestitorul care vă spune voltă înaintea-i: prin firea iei, aceasta ie mai popu­ prăpăstii, să nu credeți nici cum că ar voi să vă ininlară, iea trece mai curînd de la indivizi la^ mase: țască, să vă înșele. Inse mai înainte de ■ a-i admite se pune foarte curînd de acord, între oameni ce nu povestirea, dați-vă samă de credulitatea care te prinde Cu lăcomie, și de spiritul ce discerne. Adubeți-va s’au întîlnit nici o dată. Imaginațiea creatoare, fără Prejudecata �I revista ide ei i nu ierau de loc, fiind ca P ‘ jțime de lucruri, pe l‘LSă£B"eiilol ffind-e^geu plăcere cu ? să-și amestice imaginație* 5“ “em ă n-a putut să se Nu ziceți doun martor’ Vcere să se înînșele, fiind-ca, PWj11.’ lblau Cu lăcomie după mi- fte ta. rtut - xi%o1zlț3riodv«d"“cV: r ■ sa* m t mtoste mirajul face din țințm- armăsar, 1 ■ s.- < • r 1 t? 9.' r ! ■ ■ •• j i- ?h >4- 1 î ș ■ i din memorie, din imaginație, dm senzibihtate, din facultățile noastre, în fine : unele sînt cur^Jc^ ’ tale: se dntoresc unor întimplau, cari nu pot fi rin duite în nîc! o clasa. Simpatiea, aplicată persoanelor, nu lucrurilor sau principiilor, ie izvorul celor mai bhnde dm toate preiudecațile noastre. Iea ie aceea care ne face să luam apărarea celor ce sufăr, celor ce stat ne­ fericiți sau apăsați. lea-i ce ne duce mai sigur că­ tre fericire, răspîndind-o în jurn-ne. Compătimirea luminează și ne diriguește judecata, mai des de cît ne-o rătăcește. Și ahîar dacă ne-ar da, asupra unor inși, niște păreri favorabile, pe cari o cercetare n’ar îndreptăți-o mei de cum în urmă, adesea ie mai bine să ne fi înșelat de cît să fi fost pururea neîn­ crezători. Inse antipatica, prejudecata _ urei, a avut asupra soarteî rasei omenești înriurirea ceti mai nenorocită. Activitatea senzibilităței noastre, pare a nu fi satisfăcută de loc, dacă nu-i aduci jertfă de cît pe cei, pe cari noi avem rațiuni sănătoase ca să-i urîm. Iea cere hecatombe. Cu grămada, cu miile de inși, cuprindem, noi oamenii, îu antipatiile noastre generale. Un simbol exterior, o deosebire, de nume, de coloare, de limbă, ajunge pentru a ne împiedica să fim drepți. Si încă ne mai fălim cu energiea, cu care ura noastră prigonește pe cei ce-i unește acela-și steag, și pe cari adesea nici nu-i cunoșteam de loc. Greșala unu! singur ins ie întinsă asupra rasei sale întregi, asupra întregei sale secte, asupra tutu­ ror compatrioților săi: acea a unui secol, trece asupra secolului următor. In judecata aceasta nesocotită și smintită, ie toată grozăvirea vițiului. Ne fălim cu această virtuoasă indignare, căreia îi jertfim îndurarea, și ajungem să o ve-lem adesea ca cea mai bună dovadă de sentimentele noastre religioase. Pre­ judecata urei își are fără îndoială izvorul din inima omenească: dar interesul celor ce cîrmuesc ie care a perpetuat-o. Aceștia au avut grijii să întețască și să păstreze urile naționale, și ausubstras, cu chipul acesta, o mulțime de greșeli de la cercetarea rațiune!. Guvernele se cearta, și se urase popoarele... Cu toate astea nu-i nici o dușmănie reală intre nații. Cum s’ar ~na$,e Sa fîe du*mana Crească a alteia? Im-care, daca r.ie vre-o nevoe de vecini, nu va găs ^are mai mult sprijin la iei, cînd vor fi fericit! si voinței, cari paralimă însă 6“ 4’ / nt n’?te boli 3’ --- - ---------- - ~~! REVISTA 1DEEI 40 înTe^i ■’*“ f,,m^ » suflrtSr8’ r“ a pUM teu^ade serbate, teama teama .. ;e, sînt Substratul Substratului Patologic la toate otît mm mare, cu <<nt popoju De ce simțirea mi se cantona în oare-care rezervă, prejudecăților,_ « « fa s& le jepe<lo. Activiil’ ■ c>nd mi se aduse la cunoștință dintăi, titlul acelei ’^rT^adevărat; ieste în om o înclinare nSsc^ lucruri cu care iera să se inaugureze o carieră nouă: s,P1M^1n’înclinare ce se tocește: pare ca bu-j «Substratul patologic în pesimismul contemporan». Lu­ dar w o încap . ccț mal muițil oameni , crarea iera de un prieten al mieu, cu care nu numai P”etdecu cit aceștii înaintează în vrîstă. Ineo^ | că am discutat îndelung, cu care chiar am și lucrat la o laltă vreme, fur’a găsi vre-o data obiecțifserioase 5reîtXte îeste o osteneală mare pentru cmc Ou , d;! “onservat deprinderea. îndoiala ce deștț „ j de făcut, cu toate că. ara și fi conceput și chiar în­ cîștigat și con j vestirea unei munci gjÂj1 | deplinit lucruri aparte. Mi-a trecut înse ca un fulger niște idei pe cari : pnn minte, că libertatea de a ne avînta în cercetarea în qtnre a le mănui: va trebui sa făurești epe, I ori-căror subiecte și tradiționala noastră deprindere, S1IîK J'cer un grad de atenție ce ne spaîmînti j de-a afirma concluziea necesară, ori-care ar fi fost, a ele /n urmă, te ve! vedea împiJ ! fără de altă preocupare de cît de a vădi adevărul, li­ le neputința den urma mai departe silința mediu. ‘ bertatea și deprinderea asta, putea să fie o dată șugubață. Aveain noî un criteriu de judecată sigur, am ret â va trebui să te retragi din încercare, cu sen. fi putut înse să fim tîrîți, să ne-afundăm în chestii Sentul umilit, că nu aî ost in stare sau ea?î in, ; ce ar fi fost streine de preocupările noastre, cine știe S fi! de a te ridica pana la cele mai nâlte - ce încheerî să scoatem. Mi-a fulgerat prin minte,' că eHun! ale cugetare!. Nu numai în materie de cr, ț sînt și, cercetări de-acele, cari te fură cu iele,, ce te diî ă te că îndoiala spăîmintă pe oamenn ce nu ,e hipnotizază, ce te domină, și îți impun o dezlegare încred în puterile lor. Fie ca ar i vorba de interes* ; ciudată, străină de realitate. 0 dezlegare pe care nu or publice sau de interesele lor private, se apSri | mai puțin o vezi, o vezi din încordarea de a-ți fi pururea, cu un soitt de înverșunare, rn potriva celei , ațintit privirea spre iea și a o fi căutat cu stăruință. Cetirea lucrare! de care pomenesc, m’a reasigurat. dintM bănueli ce vrei sa trezești in iei. încredere, ieste o stare de odihnă, îndoiala^ ie un început de • Prietenul mieu mi-a făcut grațiea ca să-mi împrăștie războiu. Cînd primejdiea ie nrînlăturată, sjnt puțini | temerile mele. Libertatea ce și-a luat de a-și alege oameni cari să nu prefere a se lua la luptă cu dînsi : subiectul voit, nu l’a dat nici de cum de sminteală,, orbește, fără s’o vadă. Și chiar cînd mai ie vremea '■ cu toate că subiectul acesta i-a fost oare-cum indicat de a lua’măsuri, cea moi mare parte privesc ca un vrăjmaș ; și iei s’a mulțămit să-l trateze, maî mult dintr’un pe cel ce le dă cea dintâi veste de primejdiea ce-i • simțimînt de neconstrîngere, ce s’a deprins să-l aibă amenință. Această teama, această groază de o expe- ! fr.ță de ori și cine... O normă oare-care de purtare. rientă nouă, această respingere de îndoială și de pază, | Cu tonte, că faptul de a te păzi să nu constrîngi pe această lene de a-ți încerca spiritul asupra unor me- j alții, nu implică în nici un caz, a te lăsa să fii conditări neobicinuite,' mai sînt întărite de cătră orgoliul | strîns întru cît-va tu însu-ți. Pricinele ce i s’au cău­ de unii pentru stil și cearta ce i s’a căutat, cum personal și orgoliul național. Nu vrei să admiți c&aî tat că ar fi pretențios, sînt niște curate cîrcioburi. I-i făcut rău, pururea rău, că cei pe cari ai fost obi­ îngăduit ori și cui să-șî aibă stilul propriu, să aibă cinuit să-i respectezi din copilărie au făcut pururea rău. predilecțiile lui pentru unele construcții și vorbe, sa Prejudecata ie staționară prin firea iei: numai ra­ fie chiar și novator. Ie o pretenție absurdă de a avut țiunea ie progresivă. Si legislatorii, cari au i. ..... in- căuta să reduci sărmana noastră limbă la un simplu tențiea __ să dee operilor A lor o durată eternă,, au chib­ idiom, felini de exprimare la o formula fixa. Cît se zuit foarte bine să le pue sub chezășiea putere! de ' atinge de pretenții, dacă Ie îndreptățește și-i place, inerție a genului omenesc, să le interzică cercetarea j de ce să nu le aibă omul ? Fapt important ieste că și să înlăture din domeniul lor rațiunea. Iei au gă- '1 nu a fost de felin unilateral în tratare, ba din po­ StlC ; trivă atît de larg, că te poți isupuit* supăra pe VLAJ dânsul că sit în prejudecată o putere pururea gata, să sustie maî lasă și t::, tu, sau sa ””-tT y'"* 1nc‘“ nimica să, complectezi ;i ceea ce-î împotriva a ceea ce ar fi mai bine, o putere nu-ți care se înarmează în favoarea operei lor, a judecă- I adaogi de la tine, să fii conlucrător eu dînsul. Lutei lor proprii, împotriva rasei czicxzști omenești întregi- ' crarea inteligențe! tale ți-o suspendează cu totul : Cuminte au făcut, dar într’un scop vătămător. Cu o epuizază subiectul pană îl saca. Așa că aproape să-mi îngîntare, care rămîn uimit a o afla în om, iei au puS facă inutilă, lucrarea ce-o plănuisem în momentul stavilă putere! spiritului: iei au prescris, în așa( aipw z,sa f intăi, mărturisesc din grija de a ne salva cinstea lor înțelepciune, cum că nimic nu ar putea, nici o dotă« ideilor noastre, dac-ar fi fost cum-va compromisa, i la lucrarea aceasta aș fi renunțat, bu­ să fie mai bine de cît ce au născocit iei. Si au fiîciit curos, dacă nu mi s’ar fi fixat în minte unele dezvolacest mai bine cu neputință. „ | tari, cari mă obsedează, cari se pun de-a curmezișul nu scăpă, de locașezamintele, fie de.o deteriorare ne'8 j j Chestiea sănătăți-î osr,K<..n. r ie de alt-feliu o chestie atît de visimțită,,. fie de calamitățile ruinează. Țari tală, în în cît'de cît de la la tratarea tratarea șiși dezlegarea dezlegarea ieij iei, atîrnă atîrnă înîn t cari; le — ------t- 10 ® i tală, ca-ior civilizație ie fixată, sînt, în acela-și timp Pu^ure cea maî mai mare mare parte parte îndreptățirea îndreptățirea activităței activităței noastre, noastre, ur cea tot in„ aceea-și șipururea purureamai mai rău: tot tot în aceea-și stare și îț j Ș de oameni cari urmărim reînoirea socială. Indestucea-și din instituțiile .socn area sau munca cumpătată si cea-ș^ stare, stare,fimd-că fiind-că nici una din instituțiile .sori® 1 11 I j llarea și celelalte bunuri, sîut sînt na sau în ,iele, ras»i pentru - -------' ■ ■existența ’ • - normală, - - - - schimbat xqic Uliu mai rău,rău, fiindfiind că ’că AiiSÎL°J buna stare,‘ sînt pentru sînt ÎTI AH A/î RP fi o frați _ "A menească------degenerat și degenerează mereu. j pentru sănătatea obștească. Dar dacă dacă sănătatea sănătatea iești ieste rau, fiind-că li-au pierit puterea, fiind-că artele -c8 ,' supusă hazardului, înțelegînd prin hazard o complexiinfloreau în iele au de factori neguvernați de nici o lege, ieste sun dispărut, fiind-că fixitatea instig |: tate t.......................... țnlor lor nu le. apărăă nici împotriva împotrivă cuceririlor, D1C D1(a |P asaJlaa vătămări ce nu se pot înlătura și nici se pot pusa , .ii__ • .. -Pornii^ blănii. îif.nnni tpuțin »h+ împotriva nici ■împotriva ciumei si-.* și-a *foflI»?^ci blar ne mei -----------------interesează condițiile de - . a tiraniei, ------j — ‘«"pvui.ivu ciumei ■ Pb atunci ------ —------------------, tei, nici împotriva altor nenorociri ale pămîntuli pământul111 11 v^ I' vieață: meargă totul ori-cum, în voea soarteî oarbe, cenuluî. S.-C.-L. S.-C.-L. SSniosDE uiosde de de S StsaiosȘS isîiosȘS JJ fl fi n <\<T1 1 r Tde —I s J fi O In V1YIO Cil -fii J W. n 41 în voeu întîiuplăren Unii au și ajuna aice, la conclu­ ziea asta, și i-am văzut spunînd, c’un felin de mul­ țumire drăcească, că-i în zădar tot chinul, în van ori-ce reformă, că boalele ce bîntuesc prin lume se parîndează din tată în fiu, și au să se părîndeze la feliîi cît va.fi lume, fără să aibă a face cu starea so­ cială: sînt inerente existenței, sî^ț inerente fire!. leâr dacă noi putem avea vre-un rol, i-acela de gropari, sau de conducători la groapă. Ce poftă aș avea să-l flocăesc puțin, pe savantul acesta îmbuibat, care, dacă face iei politică reacționară, socoate de prisos ca alții să maî facă o alt-feliu de politică. I se vor­ bește de un substrat patologic intra și extra-organic, de un substrat combinat, și bucuriea Iui, crede ca nu se va mai discurca de-acolea nimica, cum că a dobîudit întărire pentru absurditățile lui. Nu vede nici de cum, profesorul acesta, care examinează pe can­ didat, cum-că a te anina de o afecție, de o dispu­ nere oare-care a spiritului, ori-cît de caracteristică ar fi, nici nu-i un procedeu de analiză recomandabil: ie a lua lucrurile pe dos. Cîte afecții psihice, cari constituesc un tot așa de mare pericol, dacă ie vorba să ținem la existența familiilor noastre, la existența și perpetuarea neamurilor și civilizațiilor noastre— Și unde am ajunge, și cîte concluzii am putea oare trage, dacă am tot vorbi de substratul patologic cl fie-cărei afecții. Normal, natural ar fi fost, rămînînd tot în generalitatea în care îți complace, să te interesezi de însu-și acest substrat patologic, să do­ vedești, în diferitele lui stadii, de co afecții ie înto­ vărășit, ce deosebiri și preschimbări în idei și în pa­ siuni urmează deosebirilor și preschimbărilor orga­ nice, să-i cauți obîrșiile lui. Ce cale nouă pentru ști­ ință, ce îndrumare sănătoasă, Ce mijloc de-a dovedi maî bine, de cîte cunoștinți altele trebuie să se înar­ meze un D-r, dacă dorește cu adevărat să fie de folos. Ce mă interesază tocmai atîta pe mine, dacă lene­ șul are fața lividă, trăsăturele în relaxare, fără nici o. expresie proprie, dacă cască mereu, îi vine somn, și cînd ?e pune să se culce somnul îi ieste de scurtă durată... Sărmanul de iei. leu aș fi vrut mai degrabă să știu, de ce meteahnă sufere organismul mieu, ce felin de împrejurări să fie acelea în cari iei există, cînd ie adus lalîngezala? Pentru-că nu-s doară numai leneși clasici, cari se bolnăvesc mai mult ne-avînd ce face, caii deschid o carte, cari privesc plafonul, cari s’așază și se ridică, așa fură moli'v... Nevoile vieței sînt mult mai imperioase. Iești copleșit de lingezală. Dar ieată că de o dată cade o ploae cum­ plită. De unde cu o clipă în urmă, stătea! abiea la gânduri să te urnești ori ba, o rupi acum de fugă. Sau că te îndesește zapciul cu biciul de la spate, sau altă silnicie te mină. Mai ai tu vremea a te codi, a te uita pe păreți? Sau cine-va ți-i bolnav, sau te zo­ rește ce-va, pentru-că sînt atite. Asta ie vieața. Pre­ siunea împrejurărilor actuale ieste atît de mare, în cît am putea zice, sub presiunea aceasta pan și olo­ gii sîut neyoiți să alerge. Lși uită omul ori și ce rană din suflet și-1 vezi cătîndu-și de nevoi, ca și cînd n’ar suferi de nimic. Femei, a căror vieață li !e atît de-amară, și cari planuesc în capul lor atîtea gînduri sinistre, Ie. vezi cătîndu-și de gospodărie și ocupîndu-se de cele maî mici amănunțimi, ca și cînd ar fi avînd o dispoziție aparte. Soldați! ce i-a! văzut la parada, te-au înșelat cumplit, dăcă socoți că a! descoperit la dînșii ținute plictisite și figuri întristate. Ceea ce afișază soldați!, dacă afișază ce-va, ieste ab­ sența orî-cărei dispoziții. Așa că-i foarte sugestiv citatul acela din James Suly, cari arată că omenirea nu mai stă atita la cumpene și practică vieața așa �REVISTA JDERI UEVJSTA WEEI . cum feste, fără a se resimții pană 1» focă. voințele iei. Dar, daca,q sj]- și focî oameni afectați puterni , P , ^in copleșirea lor, o întâmplare nu-i P°“J% S^cfoă Xei. Lenea, urî-' trebuîe să 5e la mijloc P & vremea efecte, tul, tristețe, desperarea, sntt^ să aibă o anumită Nuiele ne vor depune ort,an ne poză, cx organismul nostru, sn ndu_n0 înse așa, va înfățoșa priveliștea. facem de cât un lux de de subîmpărțiule acestea, a• feHul vorbă și de subtilități.Și sar mai tr , b' ' r ț ! ' succes de procedeele în uz. Aceasta ie mai ngurdasa. Dar să urmăm mai bine cercetările noastre aparte. Plecînd din timpurile cele mai primitive, cînd. omul abiea se diferențiază de celelalte animale nu seprea: poate vorbi de-o stare patologica^ la dinsul. Iei ie perfect adaptat condițiilor de vieata in cari se cosește. Conformație» terenului, gradul de latitu­ dine, densitatea și compoziție» aerului, calitatea ape­ lor, climatul, productele de hrana, fac din acesta o fire corespunzătoare. Sînt într’adevăr oameni, ne spune Hipocrat, neamuri sau indivizi, cari s’asamănă cu te­ renurile muntoase și coperite de păduri, sînt cari amintesc de solurile svelte, pe cari le udă îmbielșugate unde. Unii pot fi asemănațicu oare-can li­ vezi sau locuri mlăștinoase, alții cu niște plaiuri aride și fără vegetație... lear Cabanis, în admirabilele lui memorii, face o și mii largă aplicare: Natura ape­ lor ie conformă cu natura pamîutului, natura aerului atârnă de așezarea solului, de chipul în care ie udat, de direcțiea apelor curgătoare și munților, de com­' binarea gazurilor și ale altor exalări ce se înalță în atmosferă. In producerile vegetale, se regăsesc în­ sușirile pamîntului și ale apelor : iele se conformează diferitelor stări ale aerului. In sfîrsit, animalele, a căror natură ie și mai delicată, modificată și faso­ nată necontenit, prin feliul întipăririlor ce primesc din partea luciurilor exterioare, prin feliul substan­ țelor ce le pune la îndămînă localitatea, sînt, în oare care măsura, imaginea vie a localitate!, a produce­ rilor iei vegetale, a aspectelor ce prezintă, a ceriu­ lui sub care iea se află expusă. Cît despre om, ana­ logie» cu lucrurile ce-1 înconjoară ieste atât de mare, în cît poți să gîcești, aproape cu siguranță, natura și zona climatului căruia aparține fîe-care ins... Cu vremea, vin întemeeri artificiale, vin strămutări dintrun loc într’altul, de bună voe sau silnice, se face un amestec mare, vin lupte crunte, înciucisări între neamuri. Din practica ce-i nevoit s’o facă, omul doțindește deprinderi, un chip particular de-a fi, Tel dobmdește și stări morbide a parte, pe cari le tran"7 defiT^nțUor luL Iel n’are a suferi Kă’S mai' Sînt 0 transformare simplă condițiile vietei hereaTă parte. stînsecă patticulară, eomp’om™ sur?„3“to,° fizic,1°^ r . stare patologica particulară... Cure ar fi înse ntîta trecere fițvr ^Pr.zatPAin devenit cm®' : rale aproape sau . boa]e specifice, jJ ’ . tot «țît de «ta la ine. Hicheti ,le ■ ”?^nt“Se Zns nn număr onre-eare do generat» p; c.a sînt de-njuns tec total m speciea umană tru a se produce nerațjj pe veac, face un ca]Cuj . Dacă se admite 3 generațP fac 7 **1 pentru Franța, pentru 20 > gen & Wț . nid: to a“s-f oi™'strămoși, și, în a 20-a ganer.^ j 2 ’nti°’fie cm-eVFrancezdd"'anâ “F strănepotul j de înregistrări sîst acestea, cum spune singur. Și ce nevoe să mai alergăm la tarele ereditare, cînd’ sînt aninKMf ——1 A- IX---------------________ condiții actuale, cari he lămuresc toate ____ metehnele? Doar dacă 1-1 1 “ ne-!-am propus să menajaim condițiile acesțeo. Una se plînge de escitări fîn* membre. Alta, accese cu supărăi ““ărî. Dar cu sărmanull „_ o___ , ce negustor, trebuință mai avem de nervozitatea părintelui’ luî, cînd grijele și emoi ce le îndura în traiu, sînt prea de-ajuns ca să-i -■ ” esplice nervozitatea proprie. După ticluirea aceasta, cauze actuale aproape nu există. A suferit strămoșul mieu, musai va trebui să sufăr și ieu, cu toate că îeu m’aș găsi într’o situație mitone di strămoși cari trăeau cam m and 1000: escelentă. S’a înecat, părintele, și-a pus zilelor ca­ păt, musai va trebui să fac la feliu, îeu și toți frații “Ss pe‘ rXriî dZ-S, și toți urmașii miei, chiear ]a aceea-și vîrstă, între ^T^m^^ț^peniruF;; 30 și 40 de ani, ca să se învedereze par’că mai mult acele ftnomene telepatice, cari-și așteaptă deslegarea. Sîntem ast-feliu cu toții, zice Kichet, foarte apropr,ați Vezi par’că fatalitatea oarbă, care te urmărește pană prin ereditate... Tot așa cu alte deosebite neamuri și în fundul pămîntului, pentru a-țî împlînt» în piept chiar cu neamuri între iele. Nu mai suferim dara acuțitul de care ierai predestinat să mori, din minu­ tîta, că moștenim o tară particulara, anume de la pâ. ( natele povești arabe. leu nu maî contractez Malaria, rinții noștri betegi. Nu vom putea tăgădui, că, cu . Pelagra, Tuberculoza, și boalele profesionale, nu le toată încrucișarea, nu au remas nuanțan intre oameni. : mai contractez fiind-că mă hrănesc cu iele din mediu, Dar față cu împrejurările actuale de vieața^ cu mediul . mi le cultivă îndeletnicirea, ci fiind-că au suferit de iele părinții miei, cari au putut su sufere prea bine, nostru social, atâta de precumpănitor, importă atit depu- i trăind și iei în acelea-și condiții. Ieu nu maî sufăr țin ereditatea, cel puțin pentru generalitatea oamenilor, I de atâtea afecțiî morbide, pentru că-s pus iu con­ în cît se poate aproape neglija. Antecedențn miei au : diții anormale de traiu, ci... fiind-că tatăl mieu a jnoștenit de la părinții lor, sau că nu contractat din ; fost cu totul sănătos. Și cu toate că copleșit de boli, împrejurările vieței, o boală pe care mi-au transmis-o , nu in’am restaurat fiind-eă mi-a fost cu putință să mie. Voiu lua chiear boalele anterioare, cu toate câ-î i schimb regimul de traiu, su mă îndeletnicesc cu ce-mi știut că după a cîte-va generație boalele cele mai! place, să pot să-mi îndestulez facultățile mele în voe, grele se sting. De la o vreme, suferinzii nu mai au j nu m’am resturnat pentru asta, ci... pentru-că cine-va facultatea de-a procrea și lasă după dîiișii neant. Dar j din familie, a murit tocmai de afecțiile mele trecute. boala ce trebuea să mă cuprindă pe mine, la o e-j Dar să vedem, cam ce minune s’ar face, ca să se pocă dată, pe mine mă doboară mult mai curînd, și j schimbe starea de lucruri. Rutinarul se țărmurește în văd prea bine că asta din pricina traiului nepropriu, meșteșugul lui: prescrie o rețetă, spală sau curăță o pe care mă văd silit să-l duc, din munca silnică la j rană, tae un membru cangrenat. Cu cazurile mai com­ care sînt supus. Și dacă ie identitate de boală, iei plicate, dibuește la întâmplare, experimentează și dîncă-i identitate de vieață, cu deosebire că noi am asul cum poate. Ni se propun înse și oare-cari mij­ vut poate să îndurăm chiear niște condiții mai aș-[ loace. Determinați să suferim, nu mai puțin deterpre. Dar cu copiii ce nasc viabili, cari se sting din | • minați sîntem sa punem capăt suferinței. Ca să răs­ lipsa de îngrijire și de hrană, din boli molipsitoare,; pund într’un cuviut, celui ce pune determinarea înainte, purcese din traiul social nepropriu, tot chestie de^ ca o fatalitate. Ni se vorbește de puericultura, de edu­ ereditate poate fi ? Dar cu pleiada de muncitori ce cație, de instrucție, și, pe departe de o mai echita­ vin la meșteșuguri buni sănătoși și cari ies rui­ bilă repartizare a bunurilor sociale. Minuni de bună­ nați? Ie vina părinților lor dacă instrumentele de tate, dar ie păcatul ca lear avem a face . u o intermuncă sînt nepropriî, dacă materiile prime sînt vă­ vertire. Ce puericultură să facem, cînd interese de tămătoare și starea din cele mai puțin priitoare ? Ș' o cu totul altă natură predomineaza la însoțirea oa­ oare ie o stare de boală cînd nu te poți acomoda cu menilor. Ie de ajuns așa, să spui cuvîntul magic și toate ? leată cum trebuie privită chestiea, clncnr toate să se facă? Și zis’a să se facă lumină, și se cînd tratezi un subiect medical, și cu atît mai mult-j făcu lumină... Și dacă un număr de aleși, de privilegiați ai soartei, se îngrijesc cît pot, odrasla sa le fie Un, descendent oare-care sufere, fiind-că a avut î®; de samă, avea-va aceasta privilegiul a fi scutită să con­ familie părinți cari au suferit și iei. Se prea poatetracteze rele, întrînd în uriașul vîrtej, care se chîeamă Dar am atât de puțină încredere și atît de puțin pot vieață socială? Apoi cu educațiea, cu instrucție». Măînpune ieu temeiu pe orî-ce afirmare vagă, care cîte°l dreptez lu socotința celor obicinuiți să cugete, de ce fo­ dată mărturisește tocmai contrariul de ce-ai fi los sînt astea, cînd nu susțin ordinea aflătoare și nu sa dovedești, în cît rămîn surprins cum pot găsi i*1', servesc pe cei ce trag foloase din iea. Tocmai ce tr’o lucrare tecnică, documentări de-asa natura» J°' vrea să se facă... O maî echitabilă repartizare a bu­ sefina D., are un tată, a cărui soră, etc. Iea are, îofcte nurilor sociale. Destul de vag. «Repartizare», nu re­ altele, diverse simptome de escitări în membre**prezintă ideea. Dar ieată prin ce s’ar fi cuvenit să D-na D., are o mamă, al cărei frate ie, cura ie îelJ se înceapă. Puericultura și educație și toate, pentru Primul acces de melancolie îi veni 6u ocaziea morț,e j mulțime, vin de la sine, cînd buna stare ie întro­ suroreî sale. Cu cel din urmă moartea tatălui iel nată, vin în virtutea legeî ce tinde să aducă toate altor membri din familie și focă alte emoții. In echilibru, la armonie, cînd centrul de . gravitate se simte indiferentă la orî-ce... K., negustor, ar0 ua întră. în bază. Inse pricep. Dacă s’au enumerat mij­ tata nervos și iritabil. Spune singur, că ie n^ loacele în ordinea aceasta, n’are nimic a face: oa­ menii, după situație» și după dispozițiile lor, se vor întinsul lui negoț. lear cu ocaziea unei încur^îS pune pe lucru de-o data, vor ataca relele peste tot, finanțiare iei deveni neurastenic... Mai întâi, ce f0*1 ,?re muJteT grijî ?i em°t«în in,niii6 zl / 43 pentru că preste tot ie nevoe de purificare și de îmbunătățire. Și nici nu stă o ramură pe loc, nu poate să-și stînjinească mersul, ca să aștepte să se realizeze progresul total, anume în ramura ce-ar fi fundamentală. Seținși seajută toate... leuînse aș fi privit toate celelalte îndeletniciri ca niște funcții inerente vieței și m’aș fi așteptat sa văd îmboldindu-se lumea, spre ceea ce privește, din rătăcire sau amăgire de mjnte, ca lucru secundar: spre transformarea socială. Nimeni nu ar fi fost mai în rol. Talent ai arătat că liî,. încă mai mult- de cît ar fi cerut-o realitatea și evidența faptelor. Și îndrăzneală, cu mult mai multă de cît ar fi fost de nevoe într’o lucrare de cercetare pură. Dar ai voit să faci o opera de specialitate, de eru­ diție, o operă de ilustrare. Și, ca mai în totdeauna, cînd vrei să faci prea mult, cam treci alăturea de țintă. In definitiv, dacă te interesezi să micșurezi relele din lume, fie și ca meliorist sau ca telurian cum zici, nu poți să nu distingi ceea ce-i cu adeverat util, ceea ce-î necesar, de ceea ce ar fi oare-cum de dorit. Cînd te vei interesa de-un simplu individ, ca să-t esplict dispozițiile lui, îmî vei vorbi de ereditate, de adaptare la mediu, de selecție, naturală. Cînd înse vei privi mulțimea și cînd te vei gîndi ca su pul capUtmizeriilor ce-o bîntue, va trebui să lași la o parte toate, să procedezi prin eliminare, să te oprești pur și simplu la mediu, anume la mediul social. Cauzele actuale, purcese mai cu samă din mediul acesta, joacă rolul cel maî precumpănitor acuma. Știința, ajutorată de împrejurări favorabile și aplicată în toată întregi­ mea, se poate însărcina acuma să dee vieață pan și la stârvuri. In niște împrejurări favorabile, toate afecțiile morale morbide n'ar maî avea nici un subs­ trat. De sinucideri în orî-ce caz nu va putea fi vor­ ba, pentru-că chiar în ziua de a-zî sinuciderea mai n’are legătură cu vre-o ufecție. morală caracterizată, și nu-i de loc o culminare a ceea ce s’a numit pesi­ mism. Afecțîea aceasta denotă miii curînd o dis­ poziție de acomodare cu traiul amant și nici de fe­ lin porniri de nimicire, cu toate că pesimistul ar trîmbița că nimicirea ar fi un ideal. In niște împre­ jurări favorabile, nu va putea fi maî cu sună, nu va putea fi vorba de acea afecție sufletească, pe care noi am numi-o umilință, afecție mai gravă de cît orî-ce pesimism, fiind mai generală și mai vătămătoare: afecțiea lipsei de lucru, lipsei de adăpost și hrană, lipsei de înțolite, afecțiea pribegite! și silei de a în­ tinde mîna, afecția mizeriei, afecțiea dureroasă a pă • rasirei. leată care substrat m’ar fi interesat mai mult să văd analizat. Subiectul ar fi fost poate mai simplu, n’ai fi avut nevoe de atâtea clasări, să fii îndreptățit să conchizî. Ambițieanu ți-ar fi fost satisfăcută poate cu etalări de citate, totu-și ai fi avut prilegiul să te dis­ tingi nemăsurat, pentru-că nu-s prea mulți chiemații să se îndeletnicească cu asemenea chestii. Și ți-aî fi inaugurat cariera nu mai puțin strălucit. De alt-feliu nici nu-i un subiect care să intereseze mai de aproa­ pe pe toată lumea, pe toata lumea ce se gîndește la bună starea-i proprie, aș putea sa suprim la bună starea altora. Starea socfetăței moderne ieste atît de critică, împrejurările actuale de traiu. atât de cumplite, în cît acestea nu-și mai aleg jertfele anumai din prăpădiți și bolnavi, ci dintre cei mai să nătoși oameni, fără nici o deosebire de stare... Așa îndrumînd cercetările noastre, ajungem să punem de­ getul pe rană, și dăm de adevăratul substrat, dăm de substratul substratului de boală, pentru a căruia stârpite leacul ie și aflat și ie prescris de mult, făr’aavea într'aceasta vre-o vină,-dacă nu-i altul de cît: Revoluție» Socială. _ P. Mușoru. �REVISTA IDEE! bevista IDEE! 44 Intăils manifestări alejnateriei viețuitoare î In vechile vremuri ale Greciei, P™: tori a! fenomenelor naturale ‘;‘t r’j furg Pn. tut să nască omul, cum sa fost- ‘ ‘ ’ animalelor si drumațî, asemuindu-i ongma cu ce • g,’a plantelor, fură îndrumați sa cercete e, veacun după Thales d.nifilet întâiul dintre ace! filosofi naturahști, al ca u nume s’a părindat pănu la noi, aceea-și întrebai e, duce • !■ < cătră răspunsuri. Cu acelea-și cît înaintează cunoștințele noastre, cu atit o mul se arată mai nedespărțit de lumea organica ce-1 înconjoară. De-acolea. a cerceta de unde se trage o* mul, care-! ieste origina, trage să cercetezi de unde purcede vieața, omul fiind o ființa viețuitoare. După datele ce par, pe fie-care zi, să se învedereze tot mal mult și după logica faptelor, ce dovedește, la cele dintâi ‘ființe, găsite în straturele pământești, un grad înaintat de complexitate organică, vieața s’ar fi manifestat pe globul nostru, de la începutul cele! maî vechi perioade geologice. începuturile sale chiar, pai-a se pierde în cele din urmă faze stelare ale pla­ netei noastre. Ca și cînd materiea cozmică, care, prin rărirea și condensarea- iei, alcătui scoarța pământească, ar fi dat naștere, atunci, compozițiilor chimice, cari formară, cea’ din urma margine a acțiunilor curat mi­ nerale și tot o dată și Începutul cel mai vechili al ma­ nifestărilor organice. Intr’adevăr, nici o hotărnicie precisă, absolută, nu deosebește aceste două modalități ale materiei cozinice. Și analiza chimică, care dovedește că elemen­ tele alcătuitoare ale ființelor viețuitoare, plante și animale, țin numai de substanțele’ minerale, aduce o întărire deosebită concepției unita (ei materiale. Omul nu-i plămădit din nici o substanță deosebită. Moleculele ce se agită în organismul sau, ca în al tuturor celorlalte finiți viețuitoare, nu-s de. altă na­ tură de cît corpurile minerale din cari ie făurit globul ce-l locuim, nu-s de natură streină. Prin urmare; de vreme ce găsim, că corpurile fiin­ țelor viețuitoare sînt chimicește identice cu materiea minerală privită ca lipsită de vieață, corpurile acestea, trebuesc să se tragă de-a dreptul din această materie pentru-că alta nu ființaza. Legendele cele mai vechi, tradițiile populare cele mai primitive, nu sînt de loc protivnice unei obârșii neorganice a ființelor viețuitoare: din potrivă, iele ajatu._ m de obște, zidirea omului din lut. Numai câte-va htăde^rn^^15^’ Pfivite ca maî aspectuoase fața de demnitatea omenească, înlocuiră această con- I ■ ‘t | • ■ Sif nXtrerUpn410bîl’iîfire-?t1’ prin ideea “ ime! CeJe dmtăi noțiuni cugetate, acele ale vechilor fi -.îi ! liP ■ Bă îmbrace toate SJ-T e-SC acestor Pripii astrele, pământul și toate^ntri!1 SU Cr-eeZe ast'felia Principiul geneAtnr . organizate. Milet, fu elementul lichid pentni ThaIes din punctul de pfecare aina tcrer;-0?5 <1'nSuI’ ara « Cînd pare a pieri, ființa j/, “ f'“zate a on-căreî fiintî; Apa-i un lucru’ vS “ in aPa’ 1 P L In aPa> lesne de văzut ____________ ___ Mai târziu, hi Roma, un filosof naturalist, poet și dîn­ sul, dar maî ales mare observator, va cugeta la feliu. Nimic nu ieși din nimic. Nimic nu-i opera zeilor. Numai trudindu-ne să găsim pe pământ și în ceriurî fapte a căror obârșie mintea o caută în van, ajungem să punem totul pe sama voinței divine, zice Lucrețiu în a sa -Despre natura lucrurilor '. Nici în vechea Grecie, nici în imperiul roman, oa­ u' * . \lre născut In Mflet, ucenic, al hu.Tha]^ j menii cu pricepere și judecată, n’au căutat în văzduh Anaximandre, nasc le privin^ f . și suprafiresc obîrșiea ființelor viețuitoare., Tot așa astă-zi, chimiea și fizica se împotrivesc la asta. Numai observare! fenomenelor naturale, trebuie să-i cerem, ast-feliu, să ne arete, cari sînt noțiunile cele mai sigure, gaduesc sa se conC<jațj‘’ ilor dUpă dînsul, ie o ce le putem avea asupra chipului în care s’a arătat Obîrșiea tiituio . u tită tot o dată de o întâi materiea viețuitoare. terie se ivi, ele bună X°tr“«î dată, ideea de materie, nedesp^ Huxley, cercetând, în 1868, niște nămoluri scoase din marile adâncuri ale Atlanticei, de la patru mii de metri, descrise o substanță albuminoasă, pe care-o socotea do ideea de mișcare. _ Această materie-mișcare umple universul, ie să fie o formă primitivă a materie! viețuitoare. Aceste dânsul cu si dânsul leaa ființat vecinie. nămoluri, inse, ierau din sondagele făcute în 1857, ,na[n“iu™dre, dînd acestei materii forum cea tnat pentru așezarea cablului transatlantic, și fuseseră păs­ trate în alcool. Condițiile de cercetare fiind defec­ subtdT cea rnu nepipăibilă, admite aerul atmosferic, tuoase, încheenle puteau să fie greșite. ca nrindpiul din care favorite total prni condensare, In acela-.șl an, 1868, Wyviile Thompson și CarpenStele”pămînt și mare. Ca și Thalcs, face s,. re nașei ter, găsiră .și putură să cerceteze aceea-ș! substanță, toate dintele viețuitoare din ape, im a su faeu abatere în stare proaspătă, în produsele săpăturilor săvîrșite pentru o.m Căci, cel dintâi vito omenesc fednpi de Porcupinc, în golful Gasconiei. Această substanță dînsul, hrănit de pești, de nu născut dinu inșu. icra atunci mobilă, în stare să fie socotită viețuitoare. Deci, acești filosofi naturahști, privesc ea punct <le In 1872-73, Bessels, află acela-.și lucru în materiile plecare al ființelor organizate substanțele neorgamw. săpate do Polarii, îh strâmtoarea lu! Smith. Concepțiile lor ajunseră și uiaî indi'aznețe, cuti Această substanță albuminoasă, are înfătoșarea Pitagora si ucenicii săi. după zisele lui Plutarc, pri­ unu! soni de piftie, cu desăvârșire amorfă. Dimensiile vesc materiea că înzestrata c’un on.re care grad de sim­ Iei îi par nedefinite, căci această masă gelatinoasă țire. După dânșii, materiea îera în stare să simtă, sâ de materie mobilă, pare a nu avea un corp determinat. sufere. Uimitoare idee, pe care vedea-o-vom din nou In stare să crească necontenit, ar putea să îmbrace dată în vremea noastră. chîar fundul Atlantice! de Nord. înmulțirea Ie! nu se Anaximene. Diogen din Apolouia, privesc aerul ca petrece întriun chip oare-care de reproducere ade­ principiul tuturor lucrurilor. Cliiar inteligența sub nu­ vărată, ci numai prin desagregare, prin desfacere de mele de suflet, ar fi de obârșie gazeiformă. Principiul bucăți, caii, separate întâmplător, merg, târâte mai primordial, aerul, ar ti ast-feliu, o materie r.u numai departe, merg să urineze a trăi, să-.șî mărească volu­ nemărginita și vecînică, ci și inteligentă. mul, alcătuind ast-feliu colonii. Cu Heraclit, mohorîtul filosof din Efes, principiul Huxley, numi această substanța a marilor funduri generator se schimbă. Nici aerul, nici apa nu mai sînt maritime, Bathybius, de la bathus, adânc, și Zws, vieață, creatori, îe focul. Concepțiile generale rămînînd ace- și-o dedica naturalistului din lena, Ernest Hteckel. lea-șî în fond. Totul se schimbă in foc, focul în tot. Ețmckel, cu un an înainte, găsise, în baea Villefranche, Focul ie vecinie, neîntrerupt în mișcare și înzestrat cu un grunz albuininoid, fără sâmbure, pe care-1 soco­ tise ca forma viețuitoare cea mai simplă, tipul an­ inteligență. Poet ca și naturalist, poate mai mult poet, Enipe- cestral al celulei cu sîmbure: Profogencs primordialii. Bathybius, masă fără sîmbure, fără nici o urmă de docle din Agrigente, pune pricina vecîniceî mișcapa materiei în protivnica înrâurire a două principii: dri; organizare și în stare să acopere întinderi nemărginite, apăru ca o specie viețuitoare, morfologicește inferioară gostea și ura. Dragostea, împreună corpurile, lucrează prin alipire: ura le desunește, le cășuneazii desfacere»- Protogenelor. Se privi deci, substanța aceasta, ca cea Organismele sînt create prin dragoste, nimicite prin ură dintăî încercare a materiei brute de-a dobândi orga­ Dacă am schimba numirile: dacă am zice dragostei nizare, adică ca trecerea de la formele minerale la atracție și urei repulzie, am avea fenomenele chimio- formele viețuitoare. De la ființele, organizate, Bathybius are următoarele taxiei presimțite de mai bine de. două mi! de im!- Priviți, strigă poetul nostru naturalist, priviți rninu‘ trăsături: 1. Putința de a se mișca. 2. Putința de a nata orîndă a membrelor umane, pe cari împreuna^ crește, hrănindu-se, cec-a ce trebuie de admis, de oare­ le-ău la o lalta dragostea, priviți i cît de paterni^ ce Bathybius se găsește cuprinzând întinderi foarte sînt în primăvara vieței. Dar ieată cum o discordie mari. 3. Compozițiea chimică albuminoidă. Această concepție a unei mari mase de materie pizmașa, cătră sfârșit, le sfarmă armonica^. ji viețuitoare, putând să îmbrace panii și fundul marilor, In fine la Abdere, oraș în Tracia. Democrit, căut-înd nu trecu de feliu fără să ridice oare-cari întâmpinări. sa meargă'maî departe în obîrșiea lucrurilor, concep11 Mai întăi, cercetat cu de-amămmtul, Bathybius ideea atomilor. . TT , ... - ~vede - • , chimi. ceste, cu osebire, alcătuit x._ ____ ,.r___ 1. „‘ țe minepe^ cînd unele cu^ltPlp ’nM - \ “?lltil.ndll‘se’ ,inbin^hUri- ral? : acid salicilic sau sulfat de calciu, pe cîi matelelor ?rmn?rifpUmn. ace?tla ^atuesc, prin ftlW teriî ajbuminoase cuprinde ftbîea 3o/o. nămînhd ®P-atru ®leuJent®, aerul, apa, fotuh | A1. f. un organizat, care ab abiea coP SĂ - ??CUra ap.01 plantele animalelej prinde substanțe 0 i(.^ * .- lumțel.e viețuitoare, prin urmare, purced din n’% I ' * J nea formata prin agenți fizici, iele n’au fost :iră), ; asta, organismele vie|u^‘j1tX de cît deprivi ac^ j Nimic intu simplu, d elementul făuritor a) J4 : Apoî, cînd fiinu J ? turor acestoi liînri ' , utrezirea parc sa-i șchinji,, ; vechii «r AJta4 în scurt- id^a cc-șî vechii filosofi greci, de obîrșiea vieței. 45 ! ! Turnând peste apă de mare alcool puternic, căpătăm un strat de sulfat de calciu, avînd întocmai infățoșarea cleiosă a lui Bathybius. Bathybius să fie, ast-feliu, o substanță minerală, care se alc&tuește sub înriurirea materiilor organice ? In sfârșit, se zugrăvi Bathybius, ca alcătuit dintr’o mare cîtime de grunji vîscoșî, unii rotunzi, alții amorfi, întocmind țesăturile cleioase cari acopăr pie­ trele și celelalte lucruri din fundul mărilor, dimpreună cu corpusculele calcare, prinse în mijlocul acestor țesături și întruchipate cu iele, Discolițî și Cyatholiți, ce s’au privit ca produsele escrefiunei lui Bathybius. Ie de nevoe să adăugăm, că, dacă Bathybius pare caracterizat prin aflarea acestor nodule calcare, cu toate astea acestea pot lipsi. Gelatina albuinihoidă găsită de Bessels pe țermurile Groenlandei, nu cuprindea nodule calcaroase. Bes­ sels, privind forma aceasta ca mai simplă, o descrise sub numele de Protobathybius. In săpăturile lui ChaXlengtr nu se găsi Bathybius, Din potrivă, în timpul explorărilor lui Tracailleur^ se scoaseră câtimi foarte mari. Milne-Edwards, care cercetă atunci această sub­ stanță la microscop, o privește ca fiind numai o adunătură la mucozituți produse de bureți și .de oarecari zoofițL Aceștia ar lăsa secrețiunile acestea, cînd sînt loviți de atingerea mașinelor de pescuit. Această părere ie de notat, căci, în opunere cu încheerile experiențelor citate, privește pe Bathybius nu numai ca un simplu precipitat mineral, ci dimpotrivă ca un produs organic. Deosebirea ie însemnată, pentru că dacă-i dovedit cum se cade, cum căBathybius nu-i un compus.neorganic, care nu are nimica viețuitor, ci o substanță organizata, n’ar mai rămâne treaba, de cît ca să se știe, dacă cele 3% de substanțe albuminoide vin de la animalele in­ ferioare, cum’ sînt bureții și zoofiții, sau dacă, din potrivă, substanța aceasta își are o existență aparte, neatîrnată, adică dacă se alcătuește de sine, mărindu-se prin asimilare, în paguba materiilor neorganice. Dacă substanța albuminoasă a lut Bathybius. s’a format de la sine, nimica nu împiedică de a se socoti această masă amorfă a marilor funduri marine, ca o supraviețuire străveche, poate, chiar ca forma primi­ tivă a materiei viețuitoare. Marea proporție de substanțe minerale^ 97%, nu se' împotrivește acestui chip de vedere. Materiea organică, alcătuindu-se pe sama materiei neorganice, împrumutîndu-i toate elementele constitutive, la începuturile sale, în întăile perioade geologice, a trebuit să înceapă prin a întrupa mai multe părți minerale de cît organice. A putut chiar; să se intîmple, ca acest gang silicios și calcar, să fie neapărat străvechilor manifestări ale chimiei carbonului, spre a servi de sprijin și apătare, moleculelor ce se grupau cu o afinitate ușor de nimicit. Materiea pe cale de organizare biologică ar fi avut ast-feliu, în masa gelatinoformă, un feliu de schelet, alcătuind niște inele prin cari ar fi circulat. Dacă-i așa, precumpănirea minerală în alcătuirea chimică a lui Bathybius, departe de a fi o întâmpinare împotriva natureî sale de organism viețuitor rudi­ mentar, ar fi o dovadă riia! mult în favoarea-î. Cînd o formă izvorăște din alta, ce dainuește mai dinainte, forma mamă,’ acolea materiea minerală, ie ce întrece in cîtățiine forma nouă, forma născută, ceea ce lă ființele viețuitoare se, vădește prin numărul și prin însăinnătatea caracterelor. • In scurt, nu ne-am putea rosti astă-zi: nu se știe încă dacă Bathybius îe un compus cu totul neorganic, în stare gelantmoasă, adică un corp mineral, dacă ie �bevista ideei ----- REVISTA 1DEE1 46 o substanța secretată de organismele viețuitoare, bureți sau zoofiți, adică un corp organic, sau, în sfîrșiț, dacă n’ar ii o masă de materie viețuitoare stră­ veche, mijlocitoare între cele două de căpetenie înfațoșerî ale materiei viețuitoare. Vieața organică și-a luat naștere în apele nemărgitului ocean geologic, obîrșiea mărilor noastre de a-zi. Suit ast-feliu o mulțime de presupuneri, precum că-n mări ar fi să se găsască formele cele mai primitive ale organismelor viețuitoare. Teoreticește nu se împotrivește nimic, ca această gelatină calcică, puțin idbuminoidă, mai mult minerală de cît organică, să fie o formă străveche a viețeî, sau cel puțin rămășița uneia din trecerile fizico-chimice, cari îngăduiră compușilor carbonului să îndeplinească feliurile de mișcare mai gingașe, mai fine, mai repezi de cît cele săvîrșite de celelalte corpuri chimice. Intr’adevăr, dacă ar fi, să presupunem un caz, să căutăm a ne da samă de chipul în care a trebuit să se iste începutul viețeî, am putea să ne închipuim ca formă viețuitore primitivă, o masă amorfă, mobilă, vîscoasă, mal mult minerală la început de cît organică, care treptat, prin neîntrerupte evoluții, ar fi ajuns tot mai mult albuminoidă. In 1809, Lamarck dădea în vileag, încă de-atuncea o concepție la feliu. Trebuie să recunoaștem, cum că Bathybius, substanță găsită în mare, a. cărei ființare nu ie tăgăduită ele nimeni, ceea ce i se pune Ia îndoială fiind numai natura viețuitoare, răspunde foarte mult acestei vederi teo­ retice și se înfățoșază ca îndeplinind pentru spirit, una din ipotezele cele mai mulțumitoare, asupra for­ melor primordiale ale materiei viețuitoare. Dacă natura viețuitoare a lui Bathybius mai rămîne în desbatere, nu-î tot așa cu substanța pe jumătate fluidă, amorfă, plastica, fără coloare, nesolubilă în apă, cu reacție alcalină, care alcătuește partea de căpetenie a corpurilor organizate, plante și animale. Numită de cătră fîuxley baza fizică a viețeî, de Claude Bernard haos vital, de Purkinje numită protoplasma, materie alcătuitoare, substanța aceasta, chiar în formele sale cele mai simple, arată un așa grad de complexitate, un ansamblu de acții fizico-chimice atît de întins și de însemnat, în cît, de bună- samă, ie greu de price­ put de acolea chipul sub care s’a manifestat din în­ ceputurile sale, vieața. Dacă Bathybius nu-î organic, dacă nu-i o rămășiță din cele dintâi vrîste a viețeî pămîntești, a trebuit să existe unul sau mai multe chipuri necunoscute de trecere, între maieriea viețuitoare de a-zî, înfățoșată de cătră protoplasma, și între cele dintâi combinări ale carbonului, ce se încerca să însăileze lumea organică. Dar dacă nu cunoaștem, într’un chip hotărît, cele dintâi înfățoșerî ce îmbrăcă materiea minerală, care se transforma în materie viețuitoare, ni-i dat, cu toate astea, să fim de față în toate zilele la fenomenele fizice și chimice, cari îngăduesc materiei viețuitoare de a-zi, să se desvulte pe socoteala materiei neorganice. Protoplasma vegetalelor și chiar acea a cîtor-va specii animale absoarbe, sărurile minerale disolvate în ape, le întrebuințează, le schimbă, o parte păstrînd-o, alta aruneînd-o. Partea păstrată, asimilată, se face parte întregitoare din protoplasma, cu alte cuvinte, prefăcută în materie organică, ajunge viețuitoare. Prin urmare, dacă în zilele noastre nu vedem ma­ terie» minerală producînd de-a dreptul materiea vie­ țuitoare, bine înțeles lusîndu-se de-o parte cazul lui Bathybius, din potrivă, vedem materiea viețuitoare făurindu-se neîncetat prin iea însă-și, sub ochii noștri, neîntrebuințînd pentru asta de cît substanțe minerale, adică socotite neviețuitoare. O Prefacerea materiei minerale în materie viețuitoare ie, așa dar, un fenomen ce se îndeplinește fara ln. tronipere si n’are nimica tainic. De alt-fehu, pare greu de susținut, cum că mateneu organică nu purcede d'in materiea minerala prin simpla schimbare fizico-chimică, și nu se poate admite, cum cu, la o anumită dată, a trebuit o altă putere, care numai lucrează nstă-zi, să zămislească ființele. Se recunoaște materiei viețuitoare, protoplasmeî, oare-caH proprietăți, cari slujesc să o deosebească de materiea neorgauizată. Materiea viețuitoare poate să-șî schimbe locul cum vrea. Atinsă de câtru agențî ex­ teriori, iea se arată senzibilă. Dacă absoarbe substanțe streine, iea le asimilează și își mărește volumul, hi sfirșit, dînsn se poate împărți, reproducînd o materie viețuitoare, sămîinîndu-I. Chiar la cele mai simple animale, protozoarele, găsim de-asemenea facultatea de-a se mișca, de-a merge, de-a se întoarce, de-a fi înriurite de agențî exteriori, de a se hrăni cu substanțe exterioare și de-a se reproduce. Fenomenele acestea, privite drept o caracteristică a materiei viețuitoare, se petrec oare la feliu la toate ființele organizate ? La ce nevoe asemenea întrebare ? Nu-i oaro cu cale de a admite că ceea ce se întâmplă cu unele, se în­ tâmplă la feliu cu toatele? Asupra acestui lucru, cu toate astea, sîntem de­ parte de a fi cu toții de aceea-și părere. Cînd vedem un animal microscopic, bună oară o amibă, mic grunzuraș de protoplasma. îndreptindu-și pseudopozii cătră substanțele organice ce ar putea să-I slujasca de hrană, din potrivă strîngîndu-și-1 la atingerea vre unui cristal acid, primejdios pentru dînsa, sîntem ispitiți a pune pe sama acestui animalcul o în­ destulă senzibilitate, pentru a face o deosebire. Se pare, că la feliu cu animalele superioare, la feliu cu omul, arniba are facultatea de a-și dirigui mișcă­ rile cum vrea, în chip spontan, și că-i călăuziră de percepțiile ce i le dă senzibilitatea- iei. Să cercetăm. Două păreri stau fața în fața. Una, scoasă la iveală de Pfeft'er, nu admite ființarea nici unei senzibilitățî la protozoare, atribuind mișcările lor unor fenomene identice afinitate! chimice. Pentru părtașii acestei pă­ reri, mișcările amiboide, de întindere și strângere a pseudopozilor, ca și atracțiea și repulziea întregului animal, sînt mișcări mecanice, pricinuite de reacțiile fizice și chimice, ce se petrec lu periferica corpului protozoaruluî, între protoplasma și între soluțiile mi­ nerale aflate în mediul lichid: într’un cuvînt, motricitatea formelor biologice inferioare, ar fi la feliu cu afinitatea, ce se întâmplă între feliuriți! compuși minerali. De unde, numele de chimiotaxie, chimiotactism, sau chiar numai tactișm, dat, acestor fenomene. Trebuie de notat, în sprijinul acestei păreri, cum că cea mai mare parte din agenții fizici, după cum greutatea, lumina, căldura, umezala, precum și o mul­ țime de corpuri chimice, ca oxigenul, acidul carbonic, sărurile minerale în soluție, au o înriurire, nmi mare sau mai mică, asupra ființelor monocelulare. Toate atrag sau resping micro-,organismul, fără ca acesta să se poată împotrivi. In mobilitatea lui, acesta ie pasiv. Cu totul alta ie opiniea susținuta de cătră Hsekel, Engehnann, Luciani și alți observatori. Pentru acești autori, organismele monocelulare se bucură de-o spontaneitate motrice, la feliu cu acea pe care o au animalele superioare, în urma unei sen­ zibilități adevărate, cu toate că foarte rudimentară. Ast-feliu, atragerea, respingerea, la protozoare, n’ar . / - o reacție mecanică asupra unei substanțe ti n«ioal.jc ci ar alcătui fenomen^ curat biologice. oesen£trebui să vedem într’însele punctul de plecare, A1 ’|,;jităței conștiente, facultate, care merge desăiil se * pe măsură ce ne nălțăm în seriea zoolovîr?lD" leagă protozoarele de mamifere. gițj’ Sucește două păreri, atât de cu totul opuse, ■^^re s’o P1'^111 ? po r irile amiboide ale protozoarelor sînt oare simple l?ene întețite numai de agențî fizico-cliimici și t mecanice, lipsite de ori-ce îmboldire flStntma și conștientă ? sp®. 1 ollre din potrivă, manifestări primordiale, înse f tul proprii viețeî animale și prin urmare fără o cU rnănare cu fenomenele de afinitate neorganică ? llSTte pune cu totul de-o parte sau de alta, de bună / ar fi să micșorezi cu mult însemnătatea acestei S.bSn una c°le maî interesante din filosofica , : ’ . ' 1 ■ 47 esclusiv, și. din materiea zisă organizată, pe care această protoplasmă o alcătuește și-o făurește? Asemănarea, identitatea, am putea zice, ilintre ma­ nifestările chimice, cari atrag unele molecule minerale ■și înlătură altele, și manifestările selective ale tactîs. mulul organic, se arată ast-feliii cu totul firească. Această asemănare, ar trebui să se arete cu atît mai vădit, cu cît sîntem mai pe -hotarele ce despart ceea ce-î neorganic de ceea ce-i organic. Cît de nehotărîte sînt inse hotarele acestea. îndoiala asupra adevăratei naturi a lui Bathybius, ie de față să o mărturisască. Ne putem chiar întreba, dacă se află hotare adevărate, dacă acele ce le ad­ mitem nu sînt cu totul fictive, dacă nu-s numai o simplu convenție adoptată pentru a ne înlesni clasi­ ficarea noastră. Fapte notate încă de mult, de curînd înse cercetate cu îngrijire, par să pună în lumină, drept contra parte Z°Atîteaadoveditoare experiențe, în deosebi, acele ale la ceea ce observăm la protoplasma, ființarea unor manifestări spontane senzitive și motrice la ceea ce - pfeffer, Massart, Bordet, Metchnikofl’ și alții, au ,01 ilt netăgăduit, cum că atracțiile și repulziile or­ noi numim materie brută. Noțiuni noi, ciudate pentru ganismelor monocelulare, față fie de agențî fizici, fie noi, cu cari obicinui-ne-vom, după cum ne-am obici­ nuit cu fotografica nevăzutului. do substanțe minerale, fie de materii organice, se petrec Foarte de samă observări, au îngăduit a se statornici, • tr’un chip cu totul asemănător cu afinitățile fizico- cum că metalele, până la o oare-care măsură, ar avea, cliimice, vădite de corpurile minerale. ce-i dreptul foarte slab, dar ceea ce nu-i mai puțin Ast-feliu, ceea ce numim spontaneitate și senzibili­ adevărat, cu toate astea, ar avea o formă de senzibi­ tate la omibii și la alte organisme monocelulare, nu litate și o putință de mișcare corespunzătoare cu sen­ se mai poate tăgădui, dă naștere la fenomene de a- zibilitatea aceasta. Metalele ar fi’în stare să simtă ceea-și natură cu afinitățile neorganice. In privința obosala, să arete o stare de slăbăciune. asta, ’nu-s deosebiri de samă. Această stare de obosală nu poate fi asemuită stri­ Dar, trebuie să scoatem oare de-acolea încheerea, care!, pentru-că metalul nu-șî întregește singur stri­ căciunea, pe cîtă vreme, prin odihnă, metalul slăbit, cum că acestea sînt fenomene cu totul neînsuflețite, adică ne avînd nici o legătură cu vieața ? obosit, își dobindește însușirile sale, puterea lui de Atare întărire, ar putea să pară ciudată, fiind-că noi înainte, după cum ființele viețuitoare prin odihnă își constatăm fenomenele acestea foarte caracterizate, redobîndesc puterile pierdute. tocmai la o materie, care, alcătuind partea de căpe­ Ast-feliu, obosala, manifestare pusă pană acum pe tenie, a tuturor ființelor viețuitoare, ie pentru cuvîntul sama senzibilităței, și înoirea puterilor, pusă pe sama , acesta privită ca materie însuflețită, ca substanță vie­ unei munci care ar face parte din mișcarea viețeî, ar țuitoare prin escelență. fi niște fenomene pre cît de neorganice, pre atît de or­ Această materie ar putea fi viețuitoare, fără să aibă ganice, ca și manifestările tactismului la protoplasmă. toate funcțiile caracteristice sau proprii viețeî. Ceea Atît la ființele viețuitoare, cît și la corpurile brute, ce-i privim ca mobilitate, ca senzibilitate, ar putea fi am avea, prin urmare, funcții comune. niște manifestări lipsite de ori-ce acțiune vitală., fiind-că Să prescurtăm faptele. Sînt aproape trei zeci de fenomene de aceea-și natură, au loc în corpurile pe ani, de cînd William Thomson, după lordul Kelvin, cari noi le privim ca lipsite de vieață. aretă că firile metalice supuse în uzine la vibrări ne­ _ Nu-i. oare, într’adevăr a merge o leacă cam departe, întrerupte, după un răstimp de repaos, Luni, bună tăgăduind funcțiile de mobilitate și de senzibilitate oară, lucrau alt-feliu de cît Sîmbătă. mală unei materii, care prin celelalte funcții ale sale, Experiențe făcute de curînd în America, la Franklin pnn hrănirea-i, care-i îngădue de a asimila substanțe Institut, au îngăduit a se statornici, cum că mișcările nerale, de a le transforma, pentru a crește pe soco- neîntrerupte, slăbesc metalele, dar că, după o vreme de rePr°ducerea-i, care-i îngădue să se odihnă, iele își capătă iear tăriea ce au avut-o. ntu'1] C!i Sa nu se nia’- stîngă, dovedește în chip Ar ti ast-feliu cu putință o obosală, la corpurile ( e neted că ie într’adevăr viețuitoare ? pe cari sîntem obicinuițî a le privi ca nesimțitoare, luiict'“r l “Ca ar netao^icluit, că aceste două din urmă si ar putea să-și capete apoi puterile la loc, după o menN ’iyan\rea Șl reproducerea, caracterizază ieno- oare-care odihnă; Ar trebui să se petreacă o mișcare unei ar trebui totu-șî să privim protoplasma reparatoare. Prin urinare, aceste corpuri n’ar ti de vwh»+ U1'1 mon°celulare, ca o materie pe jumătate loc inerte. Și revista americană «Mines and Minerais lOare,’ j^atate inertă. of Seranton», admite că mișcarea aceasta, tendință ^rănirea -ea^’ or&‘anismul unui protozoar ar avea naturală spre agregarea moleculară, trebuie să fie nitiifiu î! reproducerea, de la ne-vieată, ar avea afi- privită ca un fenomen de vieața elementară la ființele ÂStfer-ractive repukive. neînsuflețite. cu toti'V protoP^sma animalelor monocelulare, care Bine. Dar a admite vieața, fie și elementară, pentru maicom ] acela-și lucru ca și a organismelor celor lucruri atît de puțin viețuitoare ca metalele, nu-î oare ^P) desăvîrșite, ar avea în acela-și paradoxal ? Vnînd (je * estărî ținînd de funcțiile biologice și altele Cu toate astea, faptele stau aici, în toata brutalita­ asta> de nu °?netatile corpurilor brute. Ce însemnează tea lor, puțin păsîndu-le de toate clasările și hotărni­ fizicăCai-P1iOt?p^asma^ acel *^uos vital’ și acea, cirile noastre. 'uu'du-se din tr®t>uie să fie tocmai o combinare, forCît ne privește, cată să ne dăm samă bine, să în­ materiea minerală, din care se alcătuește cercăm a pricepe faptele în fața cărora ne găsim. ■i •fl i il Sl n w 1 ri o . h I1 i! I �REVISTA IDEEI •18 Daca niște substanțe, privite de noî ca neînsuflețite, înfatosază niște fenomene asemănătoare cu cele ce le vedem la ființele viețuitoare, trebuie sau sa admitem, că în lumea viețuitoare se petrec fenomene curat ueorganice, sau să căutăm începutul vieței pana m materiea brută. Bathybins, în cazul acesta, cu toate ca aproape in întregime mineral și prea puțin’ organic, ni se arată ca trebuind sa fie strașnic de îndepărtat de punctul ce alcătuește trecerea de Ia materiea fura vieața la materiea viețuitoare. ■ Așa în cît ajungem să ne întrebam: Funțază oare o materie lipsită cu totul de vieață ? Mai întăi, ce-i vieața? „ —__ ______ Fără să desvoltăm aceasta chestie,, cunoscmdt că din nimic,, constatam că, femonenele nimica nu oleacă p1 -------1. jde— cunoscute sub. numele vieață, nu pot să sa se s întîmple " face — *'• pe globul nostru, de cît cu condițiea, de-a parte, într’un chip, din ceea ce ființaza în univers. Ceea C6 știm înse mai neîndoios asupra universului, ie că totul’ se mișcă într’insul neîntrerupt. Noțiunea de univers și acea de mișcare, sînt nedespărțite. Dacă totul se mișcă, cum să deosebim atuncea ceea ce ie viețuitor de ceea ce nu ie? Am vorbit despre mișcarea spontană: dată înse animalelor, plantele n’ar avea-o, și n’o vedem nici chiar la toate animalele, pentru-că, nemăsurata falangă a protozoarelor, n’ar avea mișcare spontană, ci miș­ care chimiotaxica. Inse, cunoaștem noi oare de unde începe mișcarea spontană și unde se. isprăvește mișcarea nespontană? ' N’ar fi si acolea o limită născocită de noî ? Neînchipuit de mica moleculă de » eter cosmic și uriașele mase, cari alcătuesc sistemele solare, se mișcă oare’ în nemărginitul spațiu în chip - șpontaneu sau într’un chip pasiv, nespontan? Nu s’a putat răspunde de cît în ziua, cînd s’a do­ vedit, cura că înriurirea atractivă a maselor între iele, descrescînd cu distanțele, spațiile cari despart sorii sînt atît de mari, față de volumele lor, in cît, prea depărtați unii de alții, ca să se înriureâscă reciproc, plutesc ’neatîrnațî, mergînd în toate direcțiile cu pu­ tință, chiar în cele mai cu totul opuse. Ast-feliu, marile mișpări ale materiei în nemărginit, fie în starea cea mai nepipăibilă, fie în stare de mase, se înfățoșază ca niște .mișcări autonome, neatîrnate. Nu putem uita, pe de’altă parte, că distanța des­ părțitoare raieșurîndu-se, se nasc înriuriri de. vecină­ tate, și de acolea urmează reacții-reciproce, cari dau naștere la serii de mișcări, mișcări de atracții și repuizii: afinitate, tactism. Ce-s înse asemenea mișcări, de nu modificările, trans­ formările mișcare! primordiale universale ? Prin minare, ce-i însă-și mișcarea universală, de nu ceea ce putem numi vieața lucrurilor ? Vieață, mișcare, în realitate, sînt unul și acela-șT fenomen. Mișcări, de o încetineală foarte mare, sînt destule pentru aglomerările de molecule neorganice : mișcări mai repezi, sînt necesare pentru manifestările compușilor organici ai carbonului. Concluziea se impune. Vieața organică este o mo* . dalitate foarte plapînda, fulgerătoare, a- veciniceî miș­ cări a materiei: ie manifestarea cea mai gingașă a acestei mari vieți universale, care începe de la atomul de eter cosmic,, ca să se termene, pe planeta noastră, la ființele superioare, la ornP.-G. Mahoudeau. Z&Ș" REVISTA IDEEI PF, AN, 10 NUMERE, o LEI >SOMME«T£l.E SE PLĂTESC ÎNAINTE EQ 3;i preajma gîriicfolm Focurile din bătătura căsuțelor albe, au ațipit de mult. Satul doarme dus, sub țăriea stropită cu aur... Numai crîșma lui Gherasim nu doarme : clipocește somnoros, 'colo în creasta dealului... Și de dragul cui stă bieata crîșma trează ? Ei, de-a cui, dacă nu de-a părintelui Gr’igore, de-a notoriului și de-a lui moș Nechita. Dar mai cu samă, de dragul preasfințitului, ca vezi îs prieteni vechi. ' Nu-i vorbă, într’o vreme se supărase rău, cuvidșiea sa, pe dînsa. Dar avea și dreptate, sărmanul : prea își bătuse joc de iei. Mu. rog, ziua ’n amiaza mare, s&d trântească, cit ie de lung, în glod, în mijlocul drumului... Se jurase părintele că n’o să^mai dea pe la crîșmâ, dar bietul preot, inimă bună, na ținut mînie și s’a împăcat. Iera ’o dimineață tristă, de toamnă. Ploua. Părin­ tele Grigore, mergea, întunecat, pe hudița pliuă de noroiii: Se ducea la o împărtășanie. Orîșma-l privea, din capătul drumului, tristă, cu geamurile iei ude... Cînd a văzut-o,' sfințiea-sa,. așa plînsă, s’a înduioșat și nu l’a răbdat inema să nu se’mpace, Și crîșma l’a primit veselă, cu oala plina și cu cîntecele pline de foc ale lui C’onache, lăutariul satului. De-atunci ie multă vreme, și cîte fapte sfinte n’a suvîrșit părintele Grigore, dinaintea batrînei prietene... O dată, se zice c’a botezat o eapa, lui Tulbure. A luat frumos, o oală, plină ochi cu sîngele Domnului, și’apropiindu-se, cucernic, de pagina Roaibă, în tăce­ rea solemna a norodului, i-a turnat-o în cap, lasînd să cadâj o dată cu vinul, și vorbele sfinte: • «Boteze-se, roaba- lui D-zeu, Rouiba: In numele Tatălui și al Fiului și al Sf. Duh. Amin».... Acuma, stau cu toții dinaintea gîrliciului, ca-i fru­ mos și bine afară, de nu se mai afla. -Luna se des­ prinde, încet, dintre crestele copacilor din zare, și caută, zîinbind poznaș. Pare c’ar zice: «;Mă inferam ■ ieu, sa nu va găsesc aicea». Și oala colindă, harnică... , — Uite, moș Nechita, îmi iești drag și pace... Cine, ce are cu mine. Mi-ai fost drag și-ai să-mi fii... Vor­ bește părintele Grigore, bătînd pe umăr pe moșneag și făcînd șiret din ochi cătră notar.' ■— Așa-î părinte, face notariul, legăuîndu-se. De mult amar de vreme, îl ispitise pe popa gîndul, să-l bolmojască pe moș Nechita și sa-i lee pămîntul. Acu, de cîte-va zile, a pus la cale să-i tot dea de băut moșneagului, că i plăcea, lucru mure, să sugă, și să-i sucească mințele: doar i s’o da danie lui. Moș Nechita, sta pe prag. Capul ii atîrna greu pe-un umăr. Ii lumina lămpeî, așezată la o parte, pe scara de sus a pivniței, se deslușeștb fața lui sbîrcitâ și brobonată de sudoare. Privirile-i ard în fundul orbitelor negre. In răstimpuri, ochiul drept se stînge în îngrămădirea încrețiturilor tăbăcite ale pleoapei. Gura i te zbîrcește, sub mustețele ce atîrna, nălbite. — Ca pe palmă am sa te țin, moș Nechita. Și popi își rotește șiret -ochii tulburi, îșî aduce cu mina pă­ roasă, capătul barbei roșii, între dinții inegriți... — Mai ie vorba, părinte. In toată țara Europei, n’ar© să găsasca să-l îngrijască mai bine ca Sf-ta. Moșneagul cala prostit, cînd la popa, cînd la notar. Buzele vinete ise desprind, lăsîud printre dinți, acelea-și vorbe: «leu sînt Nechita, din vechime»... Și o ' ața de bale i se Iasă din colțul gurei. Jos, în bezna gîrliciului, un ochiți de lumină clipește ademenitor... — Mai ada vin, Gherasim. Da știi, de cel mai tă­ rișor... Face popa, cătră crîșmar. N, N. Beldiceanu. REVISTA IDEEI Februar’ N°’ COMPLOT ANARHIST .•«+pri s’ar putea, să fim în rîndul țărilor fără complot anarhist? Nu-i vorbă, nu în totdeauna de o mișcare socială la noi, Preî?e că nu-î rievoe să fie oamenii logici. ComPggra înse, neapărat, trebuie să se întîmple, ă •• fiint^'c^ att-feliu cum s’ar justifica mai -Xebuințarea acelor fonduri secrete, cari h$e “niiesc cu atâta discreție ? Mai zilele trecute, descoperit, la Viena, că s’ar fi plănuind, la ?a. un complot. Pricepem serviciile ce și le fac n°litiștn cle neamuri, unii altora, să de[ele fonduri și să-și susție existența. Dar. Încă polițiștii romîni, mai. ales cei politici, ar re' anei să-și aibă îndreptățirea care le-ar da-o Jnarliiștii noștri, să aibă numai atâta treabă cîtă le-ar da-o iei, ar putea să se plimbe. Iear su­ mele ce le papă, ar putea remănea un capitol de economie frumos. Nici vorbă, că se găsesc în țară, oameni de cele mai înaintate, aș putea zice de cele mai extreme opinii, fără să se schimbe înțelesul. Oa­ meni cari nu ,au nevoe să se mândrească și să se sfideze lumea cu asta, și cari fac ce-va pen­ tru opiniile lor. Inse, a crede, cum că aceștia le-au isprăvit pe toate, și nu le-a mai remas de cît âă-si ațintească privirile asupra unui neno­ rocit fie aventurier, ajuns aproape desmoștenit, ce nici nu joacă vre-un rol politic și nici nu viețp.ește printre hol, însamnă a aduce cea mai ne­ meritată injurie unor atari oameni, fie aceia chiar ,și Orî-Cine. Și mai însamnă, a fi găsit un.1 motiv, destul de ridicol și a justifica detestabil, acea 'desfășurare de forțe, fie chiar și discretă și^u,atît mai de bănuit, pentru descoperirea aceshu complot imaginar. Nu vrem să prejudecăin nici un fapt, și rînhrile acestea nu anticipează nici o sentință, JȘupra , celor ce s’ar putea întâmpla. Orî-cît de ’zare ar apărea și de puțin explicabile unele îe P-Ut^n au determinarea lor. Și e i es“ul să fie. săvîrșite de cătră un om conștisâ-si oameni de idei, pentru ca iele voi''flaiba Sa^c^unca ^or’ 0 sancțiune pe care nu Hctelp7^0 _° dată actele judecătorești, sau tnainf“So^einPe ăl© celor puternici. Prin cele ce hoast?1’’ sa zicem atîta, cum că la știrea duri întru cît-va în chestie și întroWflor celor mai inulți din campionii a da341}111^-’ nu PreVhim pe nimeni, în stare stare țten^e vre unQi personalități- anumite, Unța • Ue a se coborî să-i pue în discuție exisIest« fr“ai ales _în taină. maivn1 ?S -acre, că iești un persoîit, dă ai atîta înriurire asupra eveni- București, Strada Epurilor, 10. mentelor, în cît ai deșteptat gelozii și-ai deve­ nit temut, pentru-o anume tagmă de oameni, pe care-o ții în frîu și care plăuuește să te răpue. Cine-va, poate să-ți .facă plăcerea de a te pălinui în biuroul tău, cînd iești Ministru, a te scuipa în stradă, cînd iești un fost Ministru, a-ț-i face alte șotii, cînd iești un alt Măgar. Dar asta, pur și simplu, că are omul de răzbunat ce-va, curat ca simplu cetățean, ca simplu om, inde­ pendent de opinii. Regele Carol, devine pur și simplu stupid, cînd nu se mulțumește cu gloriea sîngeroasă, de a fi prezidat la imolarea de gloate pe cîmpul de războiu și la măceluri de glotași, întorși la vatra lor. Ie pur și simplu stupid, cînd decorează pe toți îimunurații, ori-ce pîrlit de jude, ce-i inventează comploturi. Iear Siguranța să priceapă, siguranța ie o secție polițienească, care veghează la siguranța Statului... lea să priceapă, că mișeliea de a fi expulzat niște oameni, cari n’au mai putut fur­ niza veciniei! cîți-va gologani pentru agenții iei, nu se mai poate repeta, pe sama nimărui. Și dacă nu Siguranța, fără înțelegere, de obiceiu idioată, pot să priceapă alții, că mișelii de astea nu se mai pot petrece. Iele ne răscolesc simți­ rea și ne jignesc adînc. Poate, orî-cum, tot n’ar fi vorba de vre-un complot. Acolea, unde cel mai păcătos subaltern, ieste adesea un Suveran, iear .oamenii de stat, oamenii ce dictează, niște adevărat caraghioși. Dar s’ar putea înteți curente deschise, mișcări cu mult mai grave. Libertatea și demnitatea omului, sînt cel mai gingaș lucru, singurul lucru cu care cine-va trebuie să se joace mai puțin. p. Mușoru. SFIDARE O, lume îmbuibată, lume do burghejl șarlatani, în caro îți irosești vremea socotind cum te-al putea îmbogăți mal lesne, ca să benchetueștl mul bine, lume do milionari desfrînatt și de femei pierdute. 0, lume de femei ofilite, cari se duc la biserică să-și întîlnoască amanțil,lume de adulterurl, de jafuri,Jdc scandal și de nădejdi înșelate. Tocmai tu, lume mincinoasă, tu af să-mi ascunzi soarele idealului, anume tu, nemernic-o, al să-mi tal mio aripele ? Tu to iîrîl, leu zbor ; tu căști, leu cînt. Tu minți, înțepi și muști: leu ta desprețuesc. leu’mă bucur do surîsul plin do vrajă al muzei,... tu to îneci în noroiii. O lumo îmbuibată, de giști și șerpi înveninați, lume nemernică, iii blestemată. leu, cu privirile ațintite la aștrii arzători, merg înaintea soartoi. însetată do lumină, fără arme și singură, pășesc înainte. Și cu cit Iești mal împietrită, mal neîncrezătoare și mol avară tu, cu atît mal mult iese din pieptul mleu fatalul cuvînt de iubire. Halde, lume îmbuibată, aleargă în aerul înibîcsit, aleargă după aur și prostituate, leu te lovesc în față, cu biciul versului mleu de foc. Ada Negri. „REVISTA IDEEI44 §3^" Pe an, 60 numere, 5 Leî Abonamentul se plătește înainte 10, Strada Epurilor, IO. — București. ! i I �REVISTA IDEEI REVISTA IDEEI 50 ; , .---------------- ----------- CHESTIE A FEMENINĂ coIe vădit, că femeile stau pe o treaptă foarte, coborită, cit se atinge de dezvoltarea morala și :nteieotnală. îndeletnicirile lor casnice, au desvoltaț m îele numai nevolnicie, micime de suflet, superficiali­ tate. Trăind, mai mult sau mai puțin, despărțite de lumea obștească, nefiind in contact cu proasputa at­ mosfera de noi idei și priviri, dînsele au remas cre­ dule, pline de prejudițn. Mulfămita feliului lor de vieată servilă, și-au apropiat acel caracter care ie pro­ priu sclavului, un caracter de răbdare, supunere, ad­ mitere la tonte, prin ajutorul cărui, de pot sa-și duca doar îtnpovoratul traiu. . „ , . .. Atîrnarea economică, a desvoltat in iele un spirit de subordonare față de hrănitoriul, de dătătoriul lor de.,pine, și acest spirit de subordonare, a avut o înriurire atît de grozavă asupra aparatului lor de gîndire/că, mare parte din femei, sînt acuma, absolut neapte de-a cugeta asupra altor lucruri, de cit asu­ pra micilor lor daraverî casnice. ÂdeSta Ie, după părerea mea, adevăratul tip al femeei, tip ce s’a cultivat, prin generații de sclavie, de inconștiență, de ascultare oarbă. Oamenii luminați, a căror datorie, ie, ca atare, să lupte împotriva orî-cărei inconștiente, credulități și a ori-cărul prejudițiu, în general, au încă deosebita , datorie, de-a agita și lumina mințile întunecate ale femeilor sclave, ca cele mal mult subjugate și apăsate, cele mai ignorante și mai cu sama spiritualicește ne­ glijate mai mult. Ce! mai mare prejudițiu, care ie, tot o dată, izvo­ rul celor mai grozave suferinți, al sclaviei și subjugărei femeilor, ie instituțiea căsătoriei. Instituției! aceasta, joacă un rol atît de mare în lumea modernă, pricinuește o sumă atît de mare de nenorociri, în cît găsesc de trebuință să mă opresc ce-va mai mult asupra acestei orînduirl sociale. Nu se poate tăgădui, cum că relațiile sexuale sînt cauza unei mari părți din tiraniea sub care lîngezesc femeile. Factorul economic, care hotărește, cele mai de multe ori, relațiile dintre om și om, a înrîurit, "lâ rîndu-i, ca femeea, pentru a-și asigura existența materială, să dee drept egală valoqre, calitățile iei sexuale. Existența iei ie întemeiată pe asta, să aparție unui singur bărbat. Dînsul să fie unicul proprie­ tar al ființei iei întregi. Cu timpul interveni și sta­ tul,, a cărui misiune ie să îndreptățiască ori-ce formă de constringere, de tiranie, și legiui lanțurile cari legau pentru vecie, pe femee de un bărbat, fie-că Par fi iubit au ba. Obicinuița și prejudecata, aduseră, ca femeea, în genere, să se privească ca proprieta­ tea bărbatului iei, cu care, acesta, are dreptul să se poarte ori-cum. m lea ie datoare să-l asculte, a-î îndura toate groso­ lăniile, a-i satisface toate pretențiile absurde, și, mai Cu samă, a ti la dispoziție, să-î satisfacă, ori-cind, ce­ rințele sexuale, fie că dînsa ar avea atuncea dorință sau nu. Poate să fie bolnavă, poate ca iea să n'aiGă dispoziție atuncea, ori poate sâ-și urască bărbatul le­ gitim, și, din potrivă, să simtă o iubire aprinsă nentiu un altul, lea ie silită, chiar și de propriile*! păreri, pe lîpga opmiea obștească, de a se preda .propriu’ -barba*» Sa-L fie sclava sexuală. Dm pricina ignoranței, a mărginirel lor spirituale, 5‘-au Pîatdut î-tr'atît s“T '-. ?i Pr°Pri“l l°r aspect de de i «“J d“ samS cît de inJ<Uor Ie 'o sdevtati nrn-T Htuațle- Nu iDțeleg’ c“ ast“ îe aIaU prostituție; cea mai urită prostituție, în potriva căreia iele ar trebui să se revolte cu cea din urmă energie, pe vieață și pe moarte. In potriva acestui groaznic prejudițiu, ar trebui să lupte toți liberii cugetători, cu toate armele ce au la îndămînă: cu graiul și cu scrisul. Ar trebui să propage, pentru liberarea din această prejudecată, ce prilejește atîtea dureri, atîtea suferinți. Ie de însemnătate mare, de-a rupe masca institu­ ției căsătoriei: și a o arăta lumeț în toată păcătoșeniea iei. Numai cu chipul acesta, femeile vor vedea rușinea vieței lor actuale, vor vedea adevărata fire a vieței lor familiare. Iele se vor împlea de fiori și de groază, de proasta lor înfățișare. Numai cu chi­ pul acesta, se vor libera din atîrnarea economică și dni sclaviea lor. Numai cu chipul acesta, vor începe să se desvolte și să devie și iele oameni liberi, cu năzuinți mai mari, cu idealuri mai înalte. In niște împrejurări noi, într’o atmosferă intelec­ tuală nouă, femeile vor deveni niște membri mult mai folositori sdcietățeî, vor contribui, cu partea lor, la suma progresului omenirei, la progresul artei și al științei și vor deveni niște con lucrătoare aprige, în lupta desrobirei generale. Berta Lrb Ssil de noapte Strașnică vreme pentru vagabonzi. Un ger de crapă pietrele, și pe cheiu ciuruește, toarnă cu cofa, maî strașnic ca ori-unde. Becurile de gaz, rari și pure că pe moarte, clipesc într’o brumă de ceață umeda, și micile lor stele plouate, tremură în canal ca într’un canal de cerneală. Pretutindeni nu vezi de cît scli­ piri, umbre, reflecte alungite de la felinarele depărtate, iăcrămări de lumini pe trotuarele înecate, fantome de hogeaguri, fantome de acoperișuri, fantome de clă­ diri, și toate astea plutind, înecîndu-se, pocnind în­ tr’o noapte murată. Picături înghețate, curg ca dintr’o boltă de mină, și apa din canal, crescută pun în mar­ ginea bordurei, sub punțile suspendate, mișcă, mișcă nedeslușit, întinse unde. Cheiul, pe vremea asta, nu mai ie frequentat, dar încă nu-i cu totul deșert. Intilnești lucrători, în cap cu cîte o glugă de sac, sub care un scrum de lulea le arde sub nas. Din cînd în cînd, o umbrelă dublează unghiul unei strade. Trece vre o cotiugă. Ici colea întîlnești o circiuma. Una, dinaintea căreia s’a oprit o trăsură și dio care iese o muzică săltătoare de trișcă: ușa îi ie deschisă și un birjar, într’o manta lungă, albă, joacă dinaintea tejghelei, c’o servitoare cu pestelca albastră. Mai încolo, o altă circiumă, în bolta : două femei stau la taifas, dinaintea unor păhăruțe, fie-ca're cu cîte o mîță pe genunchi. Pe urmă nu mai vezi de cît muri de împrejmuiri, și cheiul devine și mai de ghiață. Clădirile, in ceață, par un șir de bărătci. Și deslușești, în sfîrșit, în lungul unui grilaj, o masă întinsă și neagra, în care se recunoaște, numai de cît, o înșirare de oameni, cari așteaptă ca la ocnița de bilete-a unui teatru. Se desemnează figuri, spete, coa- i te tremurînd, mînî băgate în buzunar, brațe mișcîndu-se, genunchi strîngîndu-se, ca să se încălzască. Sînt ea la două sute, mari, mititei, slabi, ogîrjiți, în bo­ nete, în șapei, în spențere de bumbac, cu capetele băgate în guler, cu gîturile goale, cu barbele în aîn, în mijlocul unui sgomot înăbușit de picioare băgite în noroiu. Alcătuesc două mase, ce fierb de neastîni' păr, de fie-care parte a unei porți de remiză, de-asupra căreia un bec de gaz tremură în felinariul lui. Poarta ie închisă. Un gardian de uliță stă dinainîei. Deasupra-i se cetește: Viile de Paris 107 Refuge de Nuit O fiată poarta aceasta trecută, te găsești într’o «ură, în care te C0PleȘe?te 0 căldură de sobă înroșită, în care te orbește o lumină de petrol, între mate •,erețî de Iemn ulb» 1Q cnre’ 0 atmosferă de brad proas­ păt plutește într’un abur de supă grasă si într’o zăLș’nlă <le cuptor. O aripă de ușă, în fund, se des­ chid® și se închide, lăsîud să se audă un zgomot de bucătărie soldățască. La stingă, aproape de intrare, na cap piictisit de amploiat, așteaptă înăuntrul unui „iravan de sticlă, înăuntrul unui feliu de geamlîe... ^ Directorul se află de față. Fața osoasă și slabă, fruntea lucitoare, numai piele, nasul încîrligat, cu o bărbuță neagră. Iei îe cu capul col, în haină, și primește unele persoane cari au venit vadă stabilimentul, precum un șef de institut pri­ mește rudele elevilor, plin de îndatorire și freeîndu-șî minele. Stă de vorbă o clipă cu iele, se uită la ceasornic, cu un aer grăbit, și le conduce iute printr’o serie de despărțituri, ce dau din una în alta, a căror amenajare le-o lămurește în fugă... Sufrerieasau sala de desinfectare. Acolea se lasă hainele, cari se desinfectează prin sulfur... Lengerăriea. Aicea se distribue co-tumul de azil... Sala de bae. Acolea te freacă din creștet păn în tălpi... In sfîrșit, bucătăriea, unde se află așezate piramide de gamele cu supă... Și ace­ ea-și năbușală, în aceea-și căldură, aceea-și orbire, din acela-și petrol și în acela-și lemn alb, aceea-și odoare de brad, amestecată cu mirosul de trențe, de aburi de apă și de grăsime fieartă, te urmărește în toate aceste mici sale, prin care directorul te conduce grăbinduse, vorbind iute, freeîndu-și minele necontenit. Dar au sosit șepte ceasuri, au sunat la biserici și la fabricele despărțire!, și a venit vremea să se des­ chidă azilul. Directorul reapare, amploiatul întinde un registru pe mesuța de la ochiul geamlîcului, și purcede ca un feliu de defilare de lanternă magică. Se aude moi întâi o mulțime care se împinge, un zgomot greu de pași și de glasuri, străbate într’un curent de aer umed. Un val negru, mirosind a zăpadă topită, întră în temperatura caldă a hardughiei, și un cap sbîrcit, pleșuv, cu un zîmbet silit în colțul gurei, se arată la ochiîî: — Cum ți-i numele, întreabă amploiatul. Capul spune un nume. — Ce vrîstă ai? — Cinci zeci de anî. — Ce meșteșug? — Servitor. — De unde iești? -ț Din.Potarme., Și apare alt cap, tînfir, livid, tremurînd. Ochi-i cli­ pesc, glasul abiea i se aude, și gura-i ore Teară-șî un feliu de zîmbet silit. De cîți ani iești ? De doua zeci și trei. — Cu ce te ocupi? — Sînt profesor. — Din ce loc? ~~ Din Chfilons... arată apoi o pălărie îndesată, pe un guler ridide vechiu palton unsuros, și se aude o voce exaordinară, ce face ca un zgomot de darabană. Asta, turnai vorbind, ar putea face să se scoale și să înseDuhcheze religioși, într’o capelă. Ie gravor, născut ln Ladrecies. Noaptea trecută a dormit la Longju- tea 51 meau. Dar pălăriea și guleru-i au dispărut, și un cap mititel, cu părul ondulat, cu nasul delicat, cu gene lungi, cu ochii mari și verzi, cu pelița catifelată, de fata, vine la rînd: — Vrîsta? — Șepte spre zece ani. — Meșteșugul? —• Fierar. — Locul? — Abbeville... Pe urmă vine un gîngav, din Tournon-Saint-Remi, un ghebos, din Valeu ciennes, și o figură slabă, buboasă, cu ochii Jîngezi, îmbodolită într’un baidir murdar, cu o traistă atîrnîndu-i la șold: spune că vine din Bor­ deaux... Un domn bătrîn, sărman, aproape îmbrăcat îngrijit, cu un hogeag în cap și cu o umbrelă sub braț, urmează. Galbăn, cu ochii țintă, cu o mișcare nervoasă din cap, care pare că zice da la toate, are șeizeci de ani și ie de loc din Nancy... Un mic blonduț, aduce o notă hazlie. — Ce vrîstă, face amploiatul. — Cinci spre zece ani. — Iești celibatar? Un feliu de rîs pornește să circule. Pe urmă, un cap înclinat, ieara-și c’un feliu de zîmbet silit, apare la ochiul de sticlă deschis. Apoi un altul, pe urmă altul. Se părindeoză, capete bătrîne, tinere, bune, rele, frumoase, îngrozitoare. Mustecioare fine, cari au înfățișarea de militar, favorite, cu aere de avocat, cotlete, cari au aerul (le comi-voiajori. Fețe rase, fețe păroase. Mine de sălbatec, fețe melancolice. Și toate astea vin din Nantes, din Lyon, din Arniens, din Cherbourg, din Montpellier. Din Bretagne, din Bourgogne, din Provence, din Champagae, din Normandie. Și pururea, capete. înclinate și dîrze, unele cu suspine, cea mai mare parte cu acel zîmbet de umilință în colțul bu­ zei, iear altele, ca surdo-mute. Doar că privesc cu ochii lor dureroși, și că răspund abiea, sau nici că nu răspund. — Iești însurat? Capul tace. — Ai copii? Tace mereu. — Din care parte iești? Atunci îngînă numele unui ținut al Franței... Toți acești oameni, peste un ceas, pornesc, îmbrăcați în niște bluze cenușii și niște pantaloni largi, să-și mînînce supa, ținîndu-șî pe genunchi gamelele din cari ies aburi, și capetele le tremură necontenit, cum tremura la ghișeu. Duc la gură lingurile încăr­ cate, ca niște hămesiți, privind pe sub pălăriile sau pe sub șăpcile lor, și într’o parte și-n alta, ca niște cîni cari-au furat un os. Peste un ceas... vor fi culcați... Un dormitor lung, se pierde departe în lumina aburoasă a lămpilor: două lungi rînduri de paturi se aliniează în galeriea de lemn, în care, au adormit și se odihnesc, chipurile. Cu toți sînt la o laltă, cu ochii închiși, unii suspinînd, alții bîiguiesc, alții tremură în somn, alții par bucurîndu-se în moarte. Ai zice că ie o vasta in­ firmerie. Marea baratcă de lemn alb ie călduță, sini­ stră și dulce. Ceața de-afară pătrunde printre scîuduri, lămpile pălesc în niște aureole cenușii, burla­ nele de la sobe trosnesc în mici zgomote. Auzi desghețul curgînd pe coperiș, și ferestrele, tocmai sus, se îmbină în pervazurile lor, văpsite în roș, ca și cum ar fi avut să dee, la deșteptare, vedeniea ghilotinei. M. Talmeyr. ■i �REVISTA IDEE! BEVIBTA IDEE1 53 .-------------------------- 52 STRĂBUNĂ Asa cil stomacul,de-ucuma, un poale de loc sfi-1 luci ezc, din orbite, bnhavil, slutită, b;îtî’în'1’ Ca ochii Icjfțî I leat moartea, stăpînă pe triipu-I, începe, contrați, sil vcr|icze. Pe puti’-l întmfia-aiureuză... Cuvinte de spaimă îngnia... — Ce trebuie, june, sil facem ? Bătnnul, ironic, întreabă: brațele ’ ntînse pe sacii cu aui, Cu harta inflații; cu “ păzește iinensu-î tezaur, Familiea Iei, desperată, familiea cea mal do ^eabă, Ca cloșca ce pm-șl păzește, igă: . . Voestesft-sl sc.npe . - - ’ ce-a fost pentrfost. pentru toți un tezaur. Și plinge si ude și strigi x-r’.3 cu cinuri și aur. —Al nileu Ie piiraîntiu și cerul. De poți să-I dai vieață, pe tine te-or împle Ndpntii miel: regii, armata, magistrii, saviințilși clerul. Rețeta 0 cu grftb)" pe -■ loc la spițer s’o trimită. cum? Poțla-ml spune?... Pr“0riI~ c,,m —Sn-I dațl la minut; Dinamită. Mircea Demetbiad. nnfrigdinrăriinchfoapucâ,ungemutdemoarte-osfîrșe?te. Pe-obrail violetul se’ntinde.și-un brațașternutu-1 ciupește. Pe ochi' i se lasă perdele, p.rdele-alc morțel ce-apare, .Și’n jur o jelesc strănepoții. Familia BabcT, cea mare, O chestie ce trebnie limpezită : chestie?, inițiere! în Sâ’ncerce-o din urmă scăpare, apare tot oleru-n odăjdii. Afar, cu nădejdea în suflet, adastă acei ce dau dujdil. ideile- sociale. Jlulțî cer o carte începătoare sau cer o carte în care să fie expuse ideile deplin. Nu vreți So roagă cu lacrimi pe fețe: —Ne scapă de babă, Stupine... să zic, că nu s’au făcut întru aceasta silințî, și nu Cuinoartea-I,totr<rifZperî-va:ce-I4impepăriiîntvarămîne... s’au scris cărți pentru toate inteligențele, cît mai cu­ La paiu-I, se urcă, prin fumul tămîei, nălțate’n spirale, prinzătoare. Mai'cu samă,, ziarele, revistele speciale, Cu psalm i-ntonațl, elitra ceruri, pe glasuri, jelind,guturale, au abundat, să satisfacă asemenea cerință. Dar chesDorin ți să trăească străb una, ce-I țin e pe trintorî de aproape: tiea socială ieste atît de vastă, problemele ce izvo­ leu moart-orl-ce privilegiuri, fatal cu lea să se'ngroape. răsc din !ea, ramificările îe!, sînt atît de complexe, Zadarnicii rugă... Stă rece și pulsul de Ioc nu-I mal bate. îu cit s’u încercat în totdeauna zadarnic, de a se face ce-va începător Și deplin. S’au putut scrie cărticele Prin grupele strînse’mprejum-i se'ndeasă, asudă, străbate simple, articole de vulgarizare și studii concentrate. Bătrîmd, adus să mal vază speranță de Ie de scăpare. Iele n’au mulțumit pe nimeni și n’au înaintat cu nici Ie Medic, cu nume în țară. Credința în Iei Ieste mare. un pas pe ceî ce le-au cetit, și cari au stăruit îna­ ■Se uită la bugeda-I față...lea brațul bolnavei... Ascultă... inte, mereu, să li se dee o carte începătoare și o carte Grăește spre grupa regească: — Speranță de vleață n'nm multă. deplină. Mulți, negăsind tocmai o carte. începătoare In tine, chlemațî pe confrații cevrețl la consult ca să vină: și tocmai o carte deplină, și ne avînd tocmai norocul, Nuvreausămâ’nșelșî sii cază,O urmă, asupra-rol vre-o vină de a se învîrti în mijlocul atîtor propagandiști, atît de iefteni la vorbă, pe cari să-I muncească, sa-i cano­ Apar in șiraguri, chîemațiî, Devîrste, cu toți, osebite: nească, sărmanii, cu întimpînările, cu neînțelegerile, Sini unii cu fețe roșcate, lear alții, cu fețe pălite m'ai drept cu răutățile lor, s’au dat la brazdă singuri. De studii saupîzmă. Grăesc între dînsjj, combat. Apoi cată Au pus inîna pe cartea, pe pnblicațiea ce li-a ieșit în cale, La cea in luptă cu moartea, ce sade pe pat leșinată. tratînd de chestii de astea, s’au străduit să priceapă, —Idropică... să rumege ideile, să facă legături între iele și dez­ —Ba-î uremie. —Ie cancer... voltări personale, au mai purces la alta, ale căreia —Ba nu mistuește. indicări lesne au putut să le aibă, și, pentru satis— Colega, leu crez sifilisul, Ie răul ce’ntrînsft clocește. -facțiea lor, s’au pomenit luminați, avînd convingeri — Pletora sanguin-o doboară... serioase, după co totul Ii se păruse clrinezește. De ce Și cearta s'aprinde și crește. Dar totu-șl. pe rind, fie-care, găsește simptome, opuse. nu spun aceștia, celor din jurul lor, să-i îndrumeze Un altul mai cere să’ncerce, să-i pue în grabă ventuse. pe j?ale? După atîtea lucrări de samă, după o litera­ Un altul ie contra, un altul mai cere și-alțl medici să vină. tură specială îmbielșugata, cu care ne putem mîndri, să se mai plîngă cine-va, că n’are ce să-1 Introducă Un tînur, ce-afar așteptase, cu fruntea măreață, senină, în materie, cînd vrea aceasta serios? O știm, sînt spi­ Frumos, ca’ntruparea iubirel, apare’n odae sfios: rite grăbite, cari nu au răbdarea să urmărească atît fe medicul celui ce n’are, ce merge în stratul de jos. de mult o idee, să se afunde în cercetări. Acestea Iei vindecădoarprincuvîntu-I. Nădejdea in glasu-Izîmtjește, nu vor învăța nimic, dacă vor aștepta de-a gata, să Și cine in cale îl vede, sfios și milos, îl iubește. mîntue în cfte-va momente, dacă vor aștepta sa învețe Familiea nu-1 fea'ii samă și medicii nu l’au privit. totul, dintr o lectura, mai în de obște ușoară, sau Dar Iei, ciltril pat se’ndrepteazu, privind la cadavrul răcit. \ orbește cu sine, și-n fața bolnavei se uită cu ură. dintr o simplă discuție cu vre-un cunoscător. Neapărat, bi vorbe de vorbe legate, izvor tulburat Ies din gurii: vor trebui să se pue pe muncă, dacă vor vrea să-si — De-osutadeanîși mal binerie virsta întăî,ce-o doboară. dee samă cum se cuvine, să însemneze sau să si facă n urma, mal ie remușcarea, ce-o sapă adine si-o omoară. cc-va. Pentru-că nu vor face nici o plăcere nimărui, diGsa’Pe aiții,furindu-i, prin lege, daca se vor declara, necugetat, de partizani ai cui-va, își vor lua o titulatură, orî-care, sau daca vor întră \t"!LrS a siasu-1, poporul căzu sfărhnat de oștire: nepregătiți în luptă. Wec' deehPS0ir^0-n'!r,’pa'?î,!tUrî; ’> =ver.p.;««M Dar altu-i planul celor ce vrem să schițăm. Ie sigur, lear rpcirn 1 > A ’ la vorbele tel suverane. Aeelcenrinlu^/Î murtnce?te’ aceI *’e din tel a nfiscut-o, oare, ca transformîndu-se societatea, vom fi atît de fericiți, că relele de astă-zi le vom vedea stîn<rinduse, și altele, la feliu, de gravitatea lor, nu mai ivise-vor? Mai intui ie vădit, ie mai pre sus de îndoială, ie cert-, ca stavilele ce stau acum îu. cale, în satis­ spre medici se’n toarnă. facerea cerințelor vitale, în satisfacerea cerințelor or­ — Zadarnic, cu toți, am venit. ganice. ca hrana și ca muncă, și ale altor condiții de Discuții de Doctrină „X sănătate, m satisfacerea cerințelor intelectuale, Tot așa, a ne bucura, și bucurindu-ne real, prin si­ ^•dice, ideale, la ceî raai lnu,t’ din oameni, la Co- ] lințele și prin luptele noastre, de o situație materială ! tîvitalea întreaga, ca stavilele acestea nu maî avea- i mai bună, nu însemnează de loc, cum-că ne-nm ruina ^ ființa- Toate omenești, avînd la bază -sau că ne-ar prinde rau. Nu însemnează, leară-și, că V ipnendența materiala, putința de a se îndestula întru ' ar degenera rasa, ducă ne-am bucura de aer, de soare 10 în niște margini normale, și asta avînd ca sanr- și de libertate, alt-feliu de cît ne bucurăm de bunu­ ne generală, socializarea bunurilor, reforma de în- rile acestea astă-zi. Experimentând și aplicînd, în mare ( liait ce» mai fundamenta.ă, nu vor maî fi înfrînărî sau în mic, nu importa, fiind-eă totul se răsfrînge 4 flcolea nici bîntuire de rele, nimic din ce ne amu- asupra noastră și ne privește pe noi, așa ne cucerim (1Le din ce ne stinge astă-zi. Voiți înse să știți, să noi viitorul, așa înaintăm. Hî în amănunt, cum va mai fi orînduirea nouă. AltReglementările sau mai curînd formulările noastre, 11 u nu dați concurs să se facă. Nu vă ajunge atîta, de cum va curge vieața, cura se va încrusta iea în m ca lipsește dintr’însa, ceea ce-aduce tulburare condițiile nouă, n’au altă sancțiune, cînd sîut făcute, fU‘ ț nlflre. singurul lucru care se poate afirma pozitiv. de cît ca simple norme, ca simple indicări. ExpanVnitî niaî mulL Tocmaî n’am dispoziție, să mă întind ziunea vieței rămîne suverană, să-și sape singură fă­ i vorbă cu voi, cu voi cari mă interpelați cu zîm- gașul, să-și facă orî-ce delimitare singură iea. Nu ie i Ptul Pe buza gata de riP0Sta> ca Ș’ cînd ar fi vorba și nu va fi în interesul nimărui, de a face orînduirî de-o simplă speculare, cu voi ce stați rigizi, cu mintea cari să favorizeze pe cinc-va mai mult sau să jig­ d D?hicrare, cu voi ce treceți cu vederea peste tot nească pe cine-va, ins sau colectivitate. Vor fi trecut 1 s<d scris, peste atîtea lumini. Nu vreți să dați con- înverșunările luptelor actuale, se vor fi stins tradi­ curs. leată un caz, cînd vrerea sau nevrerea voastră, țiile de răzbunare și ură, și clasele vor fi pierit. In valorează tot una. Pare, c’ar fi să-mi dați mie vre-un ori-ce caz, masele nu vor mai putea fi uneltele nivOt să-mi faceți vre-un batir, vre-un bine personal, măruî, cu năzuinți de supremație sau de îngenunchiare ca yOî să stați fuduli, să atîrnați greoi, să stați ne­ a altora, un vițiu de temut, dacă ne uităm la pracpăsători, ca șa vă fac închin ticeie de a-zi. Vor prea’ putea să fie atîți bărbați năsaion, ‘“w complimente și să mă xuvu»ix 1vouă- Pore na ca n u’’nv ar iifi trm'bn vorba rlo de. încn-ci însă-și soarta voastră, iluștri și fenomene rari, în oare-care privință. Pro- să stați nepăsători și rigizi o_: --------- ..?> cîtbabil îi vom admira. Și îi vom admira și mai mult, Puteți și :ignoranți, cînd vor fi fenomene de inteligență, talente remar­ vreți- Ca partizan al transfonnărei sociale, în senzul cel mai radical, ca partizan fervent, ieu nu voiu face cabile. genii. Și nimeni nu va cere maî mult. Ta­ nici o silință ca să vă cuceresc. Ideea are campionii, lentele. și geniile, spiritele distinse, nici astă-zi du au iea «are voluntarii și resursele iei, și n’are nici o tre­ pretenții mai mari, cînd au cele de lipsă, cu toate buință de lîngezii, cari se mișcă pe îmboldirî și caii că astă-zi nu li se dă nici atît... Vouă nu va prea stau la tocmală. Se va convinge unul și va întră în vine la socoteală, și nu va pare prea bine, ca se luptă, laudă lui și cinste, cu toate că un lucru firesc. esplică lucrurile ast-feliii, că vi se lasă loc în dezba­ tere și-n toată unduirea vieței, de alt-feliu de la care Va șovăi, va atîrna, îl va privi pe iei. nu se esclude pe nimeni. Spiritul vostru de contra­ In transformarea socială, ie sigur, nimeni nu va zicere, mai nimerit de perversitate, nu îe satisfăcut. căta sa întroneze o stare de lucruri, anume păcătoasă Voi ați fi vrut să ne batem pe chestiea orinduiiei și rea, pehtru-că așa a fost alcătuit un program, pe viitorului sau și pe alte arbitraritați poate. Pot sa care va trebui să-l aducem la îndeplinire, ori-cum, pe o facă acuma, nuanțe de-ale noastre. Dar lupta i care va trebui să-l adopteze întreaga omenire. Se dau acestora ni se pare absurdă. Ați fi voit o precL acuma lupte și sîut atîtea certuri, pe tema asta. întâi, sare mai mare, o încadrare riguroasa. Voî, cari aveți tăgăduesc, câ s’ar afla, vre-o sectă, cu vre-un program în față, ordinea aflătoare, foarte familiarizați cu dînsa, inspirat sau ticluit cum-'va, care să ție la dînsul, în puteai să precizați anume, cari vor fi nuanțările vieței, ciuda tuturor nepotrivirilor ivite și a cerințelor im­ de-acuina în curînd ? Și cu atît maî mult, ați fi putut perioase și a necesităților vremei. Adecă, secta aceasta voi, oare, să prorociți vieața de asta-zi, în toate amă­ nu ar avea să sufere acelea-si consecințî în practică, nunțimile iei, cînd ordinea de a-zî nu ss îndeplinise și-ar fi din omenire afară? Tendința tuturora, ar fi, încă ? Ați fi putut să spuneți, că vieața de a-zî va fi în rezumat: un maximum de libertate, un minimum conformă cadrului general, în care iea va fi închisa, dș silințî. Lucru prea, cu putință, căzînd privilegiile- sair potrivită acestui cadru, pe care Tați fi putut pre­ de a-zi, cu osebire privilegiul proprietăți?! și cel ol vedea. Nici un adaos altul pentru vieața, de-aouraa stapînireî. Dar nici un tribunal și nici o autoritate în curînd. Vieața din ordinea socială nouă, va fi con­ supremă, nu va fi, să cultive și să sancționeze anume formă cadrului Iei general, foarte diversa iu amănun­ toate anomaliile, pentru-că unii și-ar afișa tendința în țimile, în manifestările iei. niște termeni mai liberi. Populațiea va fi mai activă, Chestiea, se realizază această ordine socială nouă ? ’a practica vieața mai în deplin, va sti să so ferească de abuzuri. Cum se vor apropîea înse oamenii unii In privința aceasta nu mai încape desbațerî. In tim­ de alții, cum se vor dezvolta, cum vor lucra. Cari purile din urmă, simplu s’a pus în discuție, dacă mai I°r fi /aporturile lor dintre dînșiî, cari vor fi anume ieste să ne întemeem atîta sau nu, pe fenomenul delectările lor? Literatura noastră internațională, nu acesta, privit, ca favorabil mișcatei, al concentrare! '« saracă îu ast-feliii de răspunsuri. Și, dșspre o vier-ță bogățiilor. Tecnica se va îmbunătăți și nu va maî . ^andnțită, obștească, s’au dat atîtea modele, unele permite de cît exploatarea. în mare. Și toate se^ vor adapta pentru sfîrșitul acesta. Micii întrepnnzaton în faptă. Dar noi nu vrem să convingem pe nisi mici' maiștri și mici capitaliști, vor~ pieri. Si vom W prin ast-feliii de mijloace. Avem un ideal, ie avea, pe de o parte, posibilitatea unei vieți comune, nL6P, -P{ir .noi, înaintînd spre dînsul, nu rupem și. nu așa zicînd impuse de naturi1., impuse de împrejurări, “oandonțiu) din ale noastre nimic, pană nu vom gțui în locul nesiguranței și răzlețitei de a-zi, și pe de aOpVa’. ca sd ne satisfacă mai bine. Și, în direcțiea alta, posibilitatea expropriere! mai lesne a celor 28ta, nimenea nu va zice, cu a ne ușura, și ușu- cîtor-va monopolizatori de bunuri, cari vor fi ajuns iei car U"ne Pozitiv fi© munc., de munca care se știe, singuri niște a tot puternici stăpîni... Nu văd de nihn^t vede în ce condiții se face a-zi și cît de peloc întru cît constatarea și prevederea aceasta n’ar i Ia 16, înșamnă a ne împovăra și dăuna cum-va. [î �REVISTA IDEEI 54 REVISTA IDEEI « scama drepte. Marile resurse de bogății^ sq• ’ie izvorul de materii prime, se strîug în mîm cit mai pnțme mereu, lucru vădit acesta, și luptele de nunerea tuturor în stăpînirea obștească, de câtra ma­ rele concentrate, au început să se dee și se vor da cu izbîndă. Dar, ni s’arată, cum că în Enghtera, iu Franța, în Belgia, în Germania, unde s au făcut cer­ cetări noi, marile întreprinderi sînt întrecute^ de în­ treprinderile mici, că numărul acestora, în on-ce caz, ne zi ce merge, întrece în proporții concentrarea ce ni s’a trimbițnt. Nu ni se spune, întru cîț întreprin­ derile acestea mici sînt independente sau nu, și nu atârna, ca materie primă, ca forță de mișcare, chiar ca subordonare strictă, de marile resurse, in stapinirea cîtor-va. Știm bine, s’a vrut să ni se oglin­ dească posibilitatea unei vieți viitoare independente, neapărat pe pămînt, posibilitatea emancipare! insului, de sub tutela comunităței, care s’a presupus, cum că l’ar stingheri. Și s’a mai vrut să ni se spue, cum-că puțin lucru putem să așteptăm noi de Ia o concen­ trare de bogății, cînd stăpînii, în loc să se împuți­ neze, se înmulțesc tot mai tare și ne apasă mai greu. Nici într’un caz nu am fi renunțat noi la inițiativa noastră individuală și nu ne-am fi redus energiea, chiar dacă am fi avut în favoarea noastră toate pu­ terile din lume. Dar dacă vine p constatare nouă, fără a prejudeca pe cealaltă, n’avem de ce o respinge și o primim ca pe o indicare mai mult. __________ P. Mușonr. Militarismul Alta dată nu exista armată națională. Tot așa nu exista nici patrie. Buna oară Franța, sol și iiinți, la o’ laica nu Tern de cît un simplu domeniu al unui om. șeful unei caste de obîrșie cuceritoare. Regele își recruta trupele dintre mercenari! streini și din drojdiea orașelor mari. Asta iera de ajuns, să se păstreze buna ordine în gloatele de supuși, pe cari le țineau țintuite, de alt-feliîi, în lanțurile lor, rutina_ obiceiu­ rilor seculare, respectul înrădăcinat al unei autori­ tăți întemeiată pe putere, credința orbească în niște dogme religioase ticluite pentru susținerea tuturor tiraniilor. Ăsta iera de ajuns și pentru apărarea îm­ potriva ambițiilor megieșe, foarte rar stingheritoare pentru proprietariul domeniului, pentru-că, toate tro­ nurile, ierau, mai mult sau mai puțin, solidare, asu­ pra acelora-și interese... familiare. Doar că popoarele plăteau cam scump, socoteala neînțelegerilor dintre stăpîni. Militarismul se confunda cu absolutismul, meșteșugul armelor iera dintre cele mai nobile, cu toate 'că se îndeplinea adesea în feliul lui Mandrin si Cartouche. Germanul se vindea regelui Franței, pentru a merge să se bată împotriva Germanului. Francezul se vindea curților germane, pentru a merge să se bată împotriva Francezului. După cîte-un mă­ cel grozav, se întorcea fîe-care la vatra lui, încărcat de glorie și cinste, și plin de prăzi și decorații. De Moltke, continuă tradițiea aceasta, lucru pentru care îe foarte admirat peste Rin și chiar în alte părți. Obscur ofițeraș danez, în slujba Turciei, își dete samă că numai’ un rege al Prusiei, putea să-î apre­ Principiul acesta, pe care naivii nu l’au înțeles, dar cieze talentele. Și-și puse talentele acestea în slujba de care jezuitîsmul a abuzat, ie adevărat, în înțelesul unui Vilheim, ca să-l ajute să rășluiască o parte cît său literal. Cuvîntul «sfințește», arată ca ie vorba de mai maro din mica-i țărișoară. Poate că mai târziu, se un scop bun, demn. Acela care vrea să obție sau să pro­ vor găsi unii admiratorii și pentru Bonnet și Tripone, voace valori adevărate, are un scop bun și demn. de josnică estracție. Să admitem, ca cine-va poate ajunge la un țel bun, In fond, tot așa stau lucrurile și acum. numai făcînd rău. Și să admitem, îeară-șî, că răul aExistă și acum categorii de oameni, cari nu-și încesta ar fi mai mic de cît acela care ar rezulta, dacă chipuesc îndeletniciri mai frumoase si mai de samă, acel cine-va n’ar întrebuința mijlocul în chestie. Sa de cît măcelul — —«i..? >lor. —• Există și acum — aproapelui gu­ admitem, de pildă, că un om voește binele concetă­ verne cari să copleșească, categoriile acestea de oa­ țenilor să! și nu poate să-și ajungă ținta de cît înlă- meni, cu favoruri și răsplătiri, pentru a le întreținea turînd un singur om, un bolnav de o boală molipsi­ în această idee. toare, un tiran. Atunci faptul sau ie lăudabil, dacă iei Fiind-că, înse, trebuie să se ție samă de opiniea pu­ alege din amândouă relele, dintre cari unul neapărat blică, întru cît-va schimbată, se fac toate silințele sa trebuie să se întâmple, pe cel mai mic. întâmpinarea i se înfățișeze lucrurile eub o etichetă nouă. Există neapărată, că iei nu poate prevedea urmările faptei și acum monarhii: regii și împărații, înse, sînt bine­ sale, nu însemnează nimic, căci morala are în vedere făcătorii popoarelor lor, și, doar din abnegație, din scopul și nu rezultatul. De aceea, în vieața de toate devotament, dacă bine voesc să ocupe postul cel mai zilele, nimeni nu pune la îndoială adevărul acestui neliniștit, mai nesigur, dintr’o colectivitate de cetă­ principiu: toți oamenii sînt înțeleși pe deplin, cu gîndul, țeni. Nu mai sînt de apărat interese private, ci in­ că datorii absolute nu există. Societatea zice: să nu terese comune. Armata, naționalizată, are paza și omori. Dar adaogă: afară de cazul cînd patriea, sco­ ocrotirea acestor interese, simbolizate în patrie. lear pul cel bun, o cere. Căci, în cazul acesta, nu numai masele, proaste, idioate, îeau toate astea’ în serios,... că ie îngăduit, ie chiar o datorie să nimicești citi mai după cum au luat în serios Statul și Regele, unitate mulțî dușmani. Societatea zice: ie o faptă rea să tal nedespărțită. cuî-va o mină sau un picior. Inse adaogă: dacă me­ Sărmană omenire, care-ți închipui că progresezi, dicul amputează brațul sau piciorul cui-va, cu scopul de a scăpa vieața bolnavului sau a rănitului, atunci că progresezi mereu, cînd nu faci alta d’e cît te în- , vîrteștî pe loc. Sărmană omenire, care ți-i sete de scopul cel bun sfințește mijlocul. Pențni ca principiul acesta să aibă valoare, trebuie autoritate și care nu te învredniceși de loc să o des­ sa fie îndeplinite următoarele condiții: Scopul trebuie coperi sub formula unei direcții utile, cu adevărat re­ bă fie bun. Scopul trebuie să nu fie realizabil de cît gulatoare, sau care, nebanuind-o de loc sub formula S S-l°T durer?ase- nici chiar printr’un mijloc aceasta, o lăgădueștâ și nu mai întrevezi salvarea de X-k I?adUreI0S.de 01t cal în^bafnțat. Răul, pri- cît în întoarcerea la sălbătaciea ancestrală. In nici o vreme flagelul militarismului n’a apăsat cît “trebuinti‘«, trebuie să fie mat mic mai greu și într’un chip {ițît de nesuferit^ asupra pb- j pulațiilor civilizate, ca,, în. zilele noastre. Nu mă oG. Brandes. cup de ce insamnă iei aiurea. Dar socotesc câ-I Scopul sfințește mijloacele wVoAta re " Da?te> daCi nu s’ar fecB “ de 55 ,pn de a-1 pnvi mai de aproape la noi, în loc Ce poate fi mai monstruos, bună-oara, de cît de întoarcem privirile de la îel. Dacă nu pentru nrima din rădăcina up rău, pe care starea actu- a se cere de lâ niște oameni, născuțl liberi, o ascul­ tare pasivii și nelimitată. Vedem cu mâhnire indivi­ »3 p obligă de a-1 trata mai cu măsură, cel puțin !1,'S /Iii ‘i-i aPlic0 oave'carî Paliative,.. pană cînd va dualități inteligente, lăsîndu-se în voea altor indivi-" dualități, cari pot porunci faptele cele mal nelegiuite Pe7 vremea- stărpirei. abandonîndu-se lor. Indicăm pentru dispreț și deza­ 'eAvein să ne apărăm împotriva unor vrăjmași pu- probare, sectele cari îndrăznesc să susție principiile •cv cari nutresc ideea să ne absoarbă sau să ne unei asemenea mtervertiri de sentimente și drepturi ^•L’atcă. Ațîțarea urelor de rasă, purcede din partea omenești, și după ce am tunat cu tărie împotriva n1Scgiaților de na?tere 8UU Pi’ivilegiaților de stare, absolutismului monarhic, îi păstrăm totu-și caracte-* - au interes să se dedee la meserie» asta. Nu putem ristica cea mai vrednică de respins. Intr’o nație’ dintr’o dată, să înceteze efectul, precum nu putem foarte civilizată, se obligă pe cetățeni la sacrificiul Ml’e â înceteze dintr’o dată nici cauza. Putem numai total al personalităței lor, chiar față de faptele vieței ■. f-Cnregătim viitorul, putem nădăjdui într’o eră de cele mai puțin în legătură cu interesul colectiv. Căci, S f ntire universală, după prăbușirea tronurilor... și tocmai asta ie ceea ce se observă în armată. Ne ferifl°r oportuniste. Cum înse cea dintâi condiție ieste trebuință, ori-cît de naturală și de stăruitoare -de-a' exista, de-a exista cu toate năzuințele și ar fi, pe care un soldat să și-o poată îndeplini, dacă •Lile houstre proprii, trebuie să putem opune forțe- celui mai din urmă galonat i-ăr veni gust să-I îm-i i 6 fodfeptnte in potrîvă-ne, forțe echivalente. Sîn- piedice. Nu ieste sentiment serios, pe care iei ;să *or podiți la militarism, atîta timp cît socialismul aibă dreptul să-l facă sa fie respectat în sine, dacă, teI va fi jzbîndit... Și cine ar putea spune ziua iz- unui ofițer rău crescut sau cîinos, i-ar veni gust să-și h*ndei acestuia. Pentru a grăbi, înse, venirea acestei bată joc de îel. Și individul, mizerabil sau bestie^ •je ce mijloc mai bun de propagandă, de cît de a care se poartă cum vrea, față de un om pe care le­ 7,’t’a fără rezerve, tuturor, cît costă întârzierea iei. gea i l’a pus la discreție, nu-î răspunzător nici de Atâtea miliarde, cu cari muncitorii inteligență ar cum de,.urmările dobitociei sale sau samavolniciei, (ace niimiiii, ar înoi fața luni ei, în foarte scurtă vreme, sale criminale. Sau ie atât de puțin. Și cînd cine-va se sînt întrebuințate în opere secătuitoare, în operații coboară, să se ocupe, să vadă de merită acesta vre-o ruinătoare. Rodul stăruinței obștești a popoarelor, oare-care imputare, n’o face de cit după ce s’a pe­ S0' pierde în fabricarea de arme perfecționate, cari depsit victima sau s’a executat, dacă n’a mai avut rabvot fi înlocuite mîne, prin altele mai perfecționate, darea să îndure insulta sau necinstea, ‘ ‘ fără“ a riposta. se pierde în construiri de năvi, de toate tipurile, cari -ie sergentul. - • Recrutat .... Jos, din mica burghezie, tîvor fi trimese într’o clipă, în adîncimea mărilor, de năr de tot, exaltat, îngînfat, iei ie foarte convins de către o torpilă. Și ținta acestor cheltuoii, ie nimici­ importanța-i, și-i foarte înclinat să o pue în evidență rea prin foc și fier a unor vieți omenești, a unor prin supărătoare purtări. Ce situație pentru tînărul focare de activitate socială, a unor locuri în cari s’a sfios, cu știință sau fără știință de carte, mai mult «cumulat cu atâta anevoință, alături de uzine și de sau mai puțin independent, cînd, de abiea aruncat ateliere pacinice, în cari s’a acumulat cărți, colecții în rînduri, primește o înjurătură mojicească pentru de artă și de știință, și altele. un lucru de nimic, pentru un fleac, pentru-că figu­ Atâtea mii de inși, sînt ripiți de lâ îndeletnicirile rau sau mersul nu-i place unui bădăran oare-care. cele mai vrednice de natura lor cugetătoare, pentru Și aceasta în fața a o mulțime de camarazi, de prie­ a fi arunciți în mediul demoralizator, îndobitocitor teni, de rude poate, de față pe cîmpul de, exercițiu. sau lînced al căzărmei. Acolea, sînt siliți ca să-și iru­ Victima nu trebuie nici să clipească măcar, sau dacă pție tăcere cugetărilor lor, să se prefacă în unelte va lăsa să-i scape cel mai mic semn de nemulțumire, va pleca, după ce i se va turna un alt nud de suoarbe. Uni! se încovoae, ca sclavul, odinioară, sub urgiea harapnicului. Alții rezistă, sau nu izbutesc sa dălmi,^ va pleca la închisoare sau la plutonul de pe­ se îndoae îndestul, după placul unor comandanți de deapsă, dt/pz?., ca v un copil x pe x care-1 pui . la bașca sau cu ■ • la * părete, ” ■ ' ’ pedepsi j de î o neascultare. speță nouă. Pe aceștia, se cată a-i degrada, punîndu-i fața pentru a-1 în închisori, la o laltă cu făptuitorii de rînd, sau Ceea ce se va repeta zilnic, vreme de atâtea luni. După Oaceea, la epoci nnumitp.. anumite, omul, omul, ajuns în vîrstă, ii iea în primire plutonul de execuție, și comandanții Ti„na />OOn in se descotorosesc de iei. Unii își năbușesc în sine părinte de familie, avîndu-și cucerită, în mediul sau, toate resentimentele, toate ranchiunurile pe cari cel o situație onorabilă, dar și pierzîndu-și îndămînarea slab' le nutrește împotriva celui puternic. Aceștia vor căpătată în acei mediu nefiresc de la regiment, va deveni teribili, în ziua cînd rolurile vor fi schimbate. fi nevoit să îndure din nou, vreme de-o lună sau Și ura le va insufla poate niște tendinți anti-altruiste, de atâtea zile, cazna de-a asculta toate porcăriile și-a Ie lăsa să treacă, din partea altor desmățați, cîrmuiîn locul egoismelor lor strivite. torii finței sale, din zori pană în noapte, din noapte Nu s’ar putea preîntâmpina oare, cu nici un chip, condițiea Jjjște atât de triste urmări? S’ar putea, Cu c f'"'qițî<”’ păn în zori. Sus, ofițerul. Acesta se face din sergent, păstrinde a se inaugura cinstit, un sistem mai în staie de du-și mai mult sau mai puțin întipărirea, voesc sa a respunde ideilor vreme! de a-zi. , Ceea~ ce face ca epoca noastra sa fie atât de zbu- zic caracteristica proprie obîrșiei sale, cu toata se­ piuțnată, atâta de nesigură, ie opunerea între năzu­ riozitatea sau mai degrabă înfumurarea particulară, ințele ireductibile ale unei ere democratice și păs­ cu care cată să-și ascundă origina. Sau iese dintrio trarea unor clișeurî vechi... de administrație socială, școală, în care nu pătrund de cît copiii burgheziei mari. Iu acest caz, politicos, dar foarte disprețuitor unei ere dispaiute. Cea mai aspră imputare, ce față de civilul ce i se încredințază a-1 transforma. le. drept cine-va să o aducă Republice! oportuhiste sau radicale, pentru că acum ie tot una, cu In amîndouă cazurile, iei ieste foarte îmbuibat de simțimîntul erarhic, fără de care nu ar avea nici o toate tradițiile ce iea le revindică cu Rovoluțiea din H e de altminteri chiar asta un praf în ochii mul- rațiune de a fi. Și cu toate că, față de soldat, arată p1?61’ l0 că aplică în conducerea colectivă teoriile mai puțină tiranie șicănătoare sau răzbunătoare, de cît sergentul, fiind în atingere mai rară și mai puțin je e mai contrare teoriilor iei. « IW ■ij I I i Jf I! ii �IlBVjflTA’.rDEEl 56 57 REVISTA TDEEI intaniă cu oaspeții cazărmei, și chiar c““Pă^’ ca ce-va mai în vîrstfi, prezintă une-on abnten neaș­ teptate și foarte grave. Vocațiea la iei, nu ie, adesea, de cît im feliu de cruzime înăscuta, plină de izbuc­ nirii nenorocite. Ca să o dovedesc, nu mi-ar lipsi pil­ dele de loc, dacă aș vrea să scriu alta de cît un simplu articol de foarte generale reflecția Firește, omul din rîndurî, ori de unde s’ar trage, on-ce edu­ cație ar avea, orî-cît de superior ar fi, în fața acestui comandant de companie, îe lucrul cel mai neînsemnat din lume. Vieața de regiment, alta-dată îmbrățișată de cătră un mic număr de supuși, incapabili de vre-o meserie utilă, declasați sau inclasați, ie astă-zi' făcută obli­ gatoare pentru orî-ce cetățean, fără să i se fi modi­ ficat condițiile, cu toate schimburile ce au avut loc în idei și moravuri. Iertă marea greșală și ceea ce face atît de odios regimul militar, pentru cea mai mare parte din supușii ce au a-I îndura. Se vor tot putea organiza tumulturi trecătoare, de ipocrite pro­ testări, împotriva unor cărți ca Biribi și Soits-O/Ț, nu li se va putea micșora însemnătatea de loc, după cum nu li se va putea șterge adevărurile ce cuprind. Vor tot putea să se indigneze unii, de punerea în scenă a anuî colonel Rnmoîlot, nu se vor putea su­ prima mostrele foarte reale ale acestui tip ridictil. Favoritismul s’a introdus prerii tindem, sub republica oportunistă. Susținuți de diferite loje și diferite jesuiterii, susținuți de deputnți și de senatori, susți­ nuți de unul și de altul si de prieteni de-aî lor, s’au răspîndit atîția Ramollot, pană în categoriile mai mult sau mai puțin galonate ale armatei. In rezervă, cea mai mare parte din grade, au fost conferite celor mai influent! din. politica regională. Nici o dată nu s’au pomenit atâtea nulități îngînfate și pretențioase, grozavindu-se mai cu nerușinare sub uniforme de toate colorile și toate broderiile. Mulțimea, mulțimea ie unelta de distracție, pusă la îndămîna acestor înfu­ murați. Și s’ar voi, ca mulțimea aceasta, să îee în serios palavrele ce i se debitează. Va îndura iea oare nemurginiț, o comedie foarte nesuferită pentru iea ? Nu. Și, scriind aceșt nu, socot că fac operă de cel mai bun patriotism, fiind-ca patriotismul, adică liga in­ tereselor democratice, ni ie impus față de alianța monarhiilor în contra țerei noastre, de un patriotism mai bun, de cît toți tămîetorii unei stări de lucruri mințitoare și primejdioase. Spiritele sînt cu atît mai puțin disciplinate, cu cît sa vede mai mult silința de a le încalupa,... după pilda nemțească. In loc să se priceapă, că armata trebuie să fie o întrunire de cetățeni, egali în drep­ turile lor de oameni, cari nu vor avea să îndure re­ ducerea momentană a acestor drepturi, de cît în îm­ prejurări anumite, necesitate de interesul colectiv, se urmează să se supjie pe soldat la un sistem de sub­ ordonare exagerată, la un adevărat servaj, în numele, la adăpostul unui cod militar, ieșit direct din vechile ordonanțe momuhice. Urmarea, ie’ că, sub aparența de omogenitate și de supunere, există în armată puter­ nice elemente de discompunere și de revoltă oculte. . Cei mai timizi, mai fără vlagă, se sinucid. Numărul smucișdor, se menține pururea foarte ridicat, în ar­ mata franceză ca și în armata germană. Cei mai îndrăzneți, protestează pe față. Anarhiștii, can, șe înțelege, au foarte multă logică în teoriile fo\t/?irte mU-k CUraj în °Pir>iî’ nu dau Adăpat Sta O mai .futezătoare manifestații. Iei sînt SuantelX.T0^t-te’ Dar maî sînt alVb d* toate arata în,ProPortie mult mai mare, cari-șî esoustul lor de mediul în care se află, prin nesupunerea de a îndeplini îndatoririle cu li se impun, sau prin dezertare. Zadarnic incearcu statisticele justiției militare, să mintă pe observator, combinindu-și cifrele într’un chip anumit. Dacă se lașa la o parte crimele-delicte banale, cele fără motive sau au motive vulgare, căror li se dă numele de militare,/ fiind-că sa petrec la cazarmă, se observa ca finfracțiile într’adevăr militare, ca dezertarea, insulta,supei; riorului, nesupunerea, n’uu încetat nici de cuin-sl^a, crește. Sub imperiu, o crimă delict, propriu .-.zis’injlitară, se socotește ]a 222 de oameni din efectivul, mediu. Sub cea’de-al treilea Republică, una pentru, 180 de oameni, în 18S5—86..Și proporțiea a trebuit să se mai ridice de-atunci. ' Poate exista o dovadă maî liotuvitoare, despre | prefacerea radicală ce s’a întîmplat în morav uri, despre înverșunarea din ce în ce maî pronunțată. ■ e se ridică împotriva militarismului, despre, trebuința de-a arbora cu ori-ce preț niște principii nouă in, fața unor nouă necesități ? Să iea aminte cîrmuito.riî. noștri. Sînt chestii cari îe imprudent de a fi puseși, rezolvate de cătră mase. Sleit de desperare, poporul, îșî poate zice, Iasă să vie, servaj pentru servaj. Puțin îî va păsa lui dacă va îndura jugul sub o .etichetă, sau sub o alta. Și, încredințat că ideea de patrie/ îe o amăgire, îșî va lăsa pe conducătorii săi interesați,; să se discurce singuri, cum vor pul ea, Ia vremea unei conflagrări generale... Intrat în stăpînire de sine, dînsul îșî poate zice, că, mai la urma urmei, fel îe stăpînul și puterea. Dintr’o lovitură de călcăiu îșî va strivi exploatatorii, șî, pană va avea loc strîngerea la o laltă, chezășiea emancipare! definitive, și înțelegerea tuturor, iei are dreptul de-a întrebuința orî-ce mij­ loace și tot felini de curse, pentru a se scăpa de pa-, razițiî, obicinuițî a trăi din sudoarea-i și, din sîngele său... Atunci, adio tronuri aristocratice și republic! burgheze. Adio militarism. Lăsațî gogoșile, cari ne înfățoșază; militarismul ca. nec plus ulira al frumusețelor pămîntești, pepiniera inimilor mari, școala în cure se învață disprețul morței și spiritul de sacrificiu. Militarismul îe o pricină , de demoralizare și de mizerie. Na văd ce nevoe ar avea omul ca să prefere moartea, în locul existenței libere, neîmpuținată de nici o înfrînare, utile. Cit despre; spiritul de sacrificiu, de jertfă, nu lipsesc împrejură­ rile în vieața comună, în carî civilul, lucrător,.și chiar burghez, știe a da dovadă, cu un curaj maî puțin gă­ lăgios și maî cu samă maî dezinteresat, de ,cît soldatul de vocație. Dacă, de o cam dată, nu-i cu putință să se desființeze armatele, jiel puțin să ne punem a le face, maî cetățeneștî. Să se limiteze, o dată pentru totdeauna, con­ dițiile supunereî trebuitoare, și să se reprimeze cu energie faptele arbitrare și abuzurile săvîrșite, pe țoale treptele unei erarhiî recunoscute ca necesare. Să se înlocuiască tribunalele excepționale, numite consilii de războîu, în carî aceea-șî castă de privilegiați, care reclamă pedeapsa unor umiliți, futnizază de asemeni și judecători^ maî mult sau maî puțin pasionați, sa se înlocuiască prin tribunale mixta, unde purtarea unul cetățean, în stare trecătoare de îndatQriri tnixte, v-i fi sujusă la aprecierea altor cetățeni; unii încă în rîndurî, alții trecuțî prin rîndu.i. Iu fața egalîtațeî și justiției asigurata tuturor, în fața unicului scop, a apărărei colectivităței, vom avea o armată omogenii, tolerabilă și tolerată... Pană la alte vremuri mai bune. Dn- Â.1 UoRRE.- Osînda lui Dobrescu 1 ■ Momentul critic a trecut. Dobrescu n’a murit, cu t->atr c.l prigonit'™ lu-n’au dezarmat nici acum, si-1 turme,. n.șreu, niacar tpt amuțind să-î Judece 1)rowsul.. jacâ au P,crdut nadeJdea ca.va mai românea în picioare' sentința atacată de dînsul. nv apel. Gu prilejul tostita? acesteri mișel^ti scntihțî, in urma c;b ei, Dobresbu, fu aplici de o criză aproape fatala, hipicii lui,'voind'să •rotesteze, să spue un cuvînt în chefetie, -jos -iscălitul alcătui un concept, să-1 iscălească-cu toții,-mehit să fie-' iB1primat în mii de exemplari-_șt răs'pimhtJn țai-i.’Scru­ pulele și. calculde, cpri mj, părăsesc, jnsp, nici o dată; pC' niște diplomați și, cari îndreptățesc, toate .infringenle cc suhr, făcură ca aceștia să-șî îee rin urină de samă, ăa chibzuiască maî bine, să-ȘÎ. stăpînească- pornirea, să-hu nu încerce, pentru ăsta, să jiu' încerce cuni-ya 'vr.e-un risc? se? Nu s’a maî .imprimat conceptul, cum iera , vorba, ,și pip iip\’, s’a,tipărit unde-va. Acuma inse-, cînd. avi.m )a îndemină' o vigilentă tribuna/ ce n’are de menajat niriiida. c'o nu cunoaște meschinăriî, ținem să-1 corțșcninânî în îta.'N’am, ^ș.șă.se.îiiterpr^e^e greșit, fțiptul ca. conceptul 'acesta a; circulat-jii: manuscript, cum ie .in circulație‘și acum, să iie o’revelație ne’așteptață cind-va. N’am vrea sa’creadă nimeni, că-pentru atingerea, unei ținte gigantice, ca cea' la. care tindem : ani apuca pc căi cotite, ferite, și ne-ar fi teamă de-a afirma, deschis și cît dc vibrător, părerile ce ne țălăiikesc',îh tot timpul, Ieste atît de marc Cauza pentru cârc. luptăm, că să' nu stăm la cumpene o .clipă, de a p susținea vrednicuștc, chiar, și cu preful existen­ ței, nu numai al libertățeî sau al atingere! noastre cum-va. Pentriîtaă rîndurilfe acestea, par izvorîte dihtr’o situație escepțiotială, ' par, rezulraliil"uueî indignări și pentru-că, înibractt-.o fprnlă ce-va mai vechementă, nu-s- maî puțin meditate iu -foiid. Și n’aveni nevoe .să le îngrădim cu nicf o-rezervă; cînd le zvîrlinvîn public.' ’ Vcstea-î ajunsă la"știrea tuturora. In urma unor prigoniri îndelungate, stăruitoare, diaboleșțî, Dobrescu-, Arfleib pț’iet^bul îngenunchiaților., celor cu drepturi încălcate, a fost culcat pe patul de. durere, o clipă fărfi nudejdpu. de-,a;.se maî .ridica pș picioare; la un pas de.mormînt. Lovitura din urmă;- ce i -s’a dat, de cătră cei puternici, printr’o sentința osînditoare, într un proces inventat, l’a doborît, Fa doborît sărmanul la părnînt'. Și întriimaren îl vâ vefii cu greu. O nouă jertfa, la șirul lung, nemărgirii'ț-, ăl jertfelor fă-' cflte.de'catir^ 'cei cari nu-și pot întenieea puterea și nu și-d ppț susținea Vțe.c-ît,prin jertfe. Nu că aceasta nr fi cum-va mai mare.,Familii:nenumărate, sărăcite, ncop^rițe de hulă, batjocorite,-cari s’au-stins.i îu capcier în înjosire silnică, suflete mari, alese/oameni d® dt?eP^e> țnri s’au stins în surgun; în Pașcani, fa' caznele cele' ihai crunte, plănuite, îndePWite asupră-le,'de cătră cruhții sțăpîriitori, stan puDa^'ta ^eP®rjtcarP’ ca '• se bijungiie .acurniț,' prea pune vîrf Iș ce) 15* «Â’nneă’ Uțrnină -asupra .tuturor, asupra zar împrospătează-în minte, să nu.tre' cu din lîpgezală pe cei mai amorțiți, să nud.înfioreze p';clipa, - și să nu-i facă- a scoate 'miwar un' cutah'l-CÎt de-' tot ce se petrece/Un om deociil'’ ? C^llî in.îm{î duioasă,’mare, se împle de dr ;oih a • F®.cdre-1 copleșește durerea Tor, uh npn+.a ca^u firihte întrezărește limanurî de mintuire rn cîțî pătimesc, măcar din ,-neamul luî» a cărui energie ^tă-B.ă apropie upilțimeaMe limanurile aces­ tea. Ce poate/fi, niaî. fațnic, mo-J omenește vrednic, ce,lucru mai fi.resc? Nu ie nu titlu mai mare, să'se mândrească. vrc-un mtu’-îțcjr. cu dînsul. ^Ce culpa de -imputat Tui1 Dobr'er.cu ? Din simplu ihvățător de ț.taă. dînsul ajunse deputat. Mijlocul în câre semișca, i se părea- prea strimt, prea ttrîmtă sfera1 lur dd'ihuncă, într’iih' ^ătn'n de țară; prea1' ;~scult'nle depuțliiî povețele ce se simțea’în stare, pen­ tru binele âîtora;isîi Ie dea, prea mărginit cercul ace­ lor ce-aveini nevoe ■ de''sprijin, căroriv iei se simțea în putere ca sa le. vie. în ajutor și să le fie călăuză. Și' mulțumită stal‘iiinț/16r lui, și mulțătnită sprijinului' neclintit al unor- oameni de inimă, 'se îhălțfi'la o treaptă, de'unde putea să' vadă mai bin?,'nevoile și lipsurile' tuturtir/ de' unde putea sa' mijlocească. să facă Să li1 s’aducă alinare, măcar că îera atât de anevoel Unii, ajunși a'colea, chiar cînd1 pornesc -de-acssă cil, gînddri bune, încep de obiceiu să-țY prăpădească vederea, în loc s’o 'dobîndeasdii indi’ vie, încep a nu m’ai1 cun'oaște de cît pe ce!'ce le aduc foloase, cari le ard- tfimîe. Puține pilde ha Dobrescu, ca să rămîe pana la capăt c’l • drngdstea de-aY lui, să lupte, până în cele'din urmă, 'cu-ace.eaLșj înfocate, pentru îuvecobijduitur și ămăi’îtul șî clevetîtul hordd. Cu puf-erea-f, cu' înlesnirea-! mal mare, pe chre-b ddbtadi, dînsul eutreetă țara, de Ia uii cap la altul, se puse în înțelegere, legă prietenie cu țerifiri propriu ziși și cu lumiriățdfî de-a! lor.- -sădi în fie-care năzuința că­ tră o stare mai bună, iritemee sau desluși mai bine acea mișcare țferăuea'S' ă, cu o menire atît de mare. Și duse vorba și însuflețirea de la unuia alții, de. la munteni la moldoveni și lă olteni, de la acești din urmă la cei dintăi. Numai îmbărbătare sădi pe toate căile. Ie drept, ca-h agitarea luî, Dobrescu n’a afir­ mat nici o dată păreri • prea radicaU, pururi s’a măr­ ginit la oare-chre minim. Dar asta'fin a împiedicatfie loc, să'nască îii capetele oamenilor tocmai tendință con­ trare. Nu a împiedicat nici fie cum, ea mișcarea în­ tețită de iei să poiltă fi continuații, să se continue mai larg. Și siăpinirea nu greșește ăcolea de Ioc, cînd îl clăsază pe Dobrescu în tagma oamenilor ■ temuți, în tagma, pe lîngă tagma noastră. Pe cei puternici și mări, a prins, a prins de-aicî, su-î cam străbată fiori de grijă, să cam ii treacă nădușelele. Dar de' alt-feliu, 'iei nu s’ău dat bătuți. Și-au amintit fie.practicele lor blastamat-e, pe cari le-ău în­ cercat în atît?a prilejuri, mai totdeauna izbîndifor. Și. după ce, vîlzîhd că prin ademeniri', văzînd că prin inoineli, se fac numai de rîs și se fac de ocară, se dau numai> de gol,. au încercat alt mijloc. Voirii a zizanii. Ieiromîn la pe cinste, să-l să bage atacară ’ n’ ’ ast£feliu jde-ai --deslipească săi. și să-i răpească în­ crederea de care iei se bucura • în ochii tuturor. Dînșii, a căror vieață ie toată de necinste, întreagă de potlogărie, a căror stare stă pururea de față, ,să-i' înfiereze,;cutezătorii, să-i înfiereze pe toți vecii, să înVinueasca, de necinste pe un om, pe-un om ce’n aprigafiui luptă .și-a uitat ihfii adesea chiar ți’ de adăposț, a cărui p'rînz’de’-amia-ză nu se știea adesea de-1 va ave.1,,11 căriii zi ..de nfihe a‘pl ătit-pururi îutr’o nesiguranță. Și lumea, ăuiagită, uițîhdu-șî nij^edflâ, ușurințele proprii,.firește ned.islipjta,jje c-.i' muî multa, în „întocmirea de a-zî, devine puritană ■ de-o data, lu-r mea ie .prinsă de îndoială, îe buimăcita;- îșî.- ocolește 0 clipă fruntașul iei ales, și îșî preface o’ isbîndâ neapărată, îutr’d • cud6re umilitoare; Pentru o clipă, mulți au uîtaț, lim Imiecat. din iubite, ca c61 ’ ce nu putea fi. cumpura'r, că.cel ie nu' i'e'yinde, că să slujaacăM pe, dușmim, vu putea fi alta, de cît escroc, de '• 1 i i jî 1! I 1 �BEV18TA TDEEI REVISTA IDEE1 ___ _______________________________________ «n'u 58 S?KSS JSS S St .■s«s cs virtuțile lor, escroci. Nrf, voi, la o Wu culoțn, escroci, înșelători de bune credinți, pentru ca ne luptăm, cu atîtea nevoi, pentru un ideal de bine. Judecătorii abiea ascund, că osîndinle lor au cu desavîrșire altă pricină. lear trimbițașii celor de sus cioclii și bătăușii condeiului, spun chiar pe față, fina nici un încunjur și fără nici o rușine, ca asta-i pen­ tru ideile noastre, ca să ne înfrînăm. _ In fața unor asemenea -purtări, protestarea noastră nu mai ie de ajuns. Dacă stăpînirea se folosește de far de legea asta, de mijlocul acesta de a ne scoate din luptă, dacă nu are îndestule puteri, de a se mă­ sura cu noi în arenă, așa puțini cît pot pătrunde dintre noi în arenă, ne vom vedea-siliți, să ne slu­ jim și noi de acelea-și mijloace. Discreditul lup­ telor parlamentare, opunerea înverșunată să iee parte mai mulți de-ni noștri Ia luptele acestea, nu ne va face să dezarmăm Știm de demult, că parlamen­ tul feste mai mult o amăgire, o înșelare a celor ce se încred în îel. Dar nu vom renunța la arma asta, măcar principial. Privilegiile, ghelilurile celor ce Ie au, nu le-om putea știrbi ast-feliu. Dar știm noi ce vom face. Ți­ nem a face.înse, aici, o declarare. De-acnmîn colo, lupta care vom duce-o, va fi cu mult mai vie. Se năpus­ tesc iei stăpînitorii, ca niște cîni turbați, asupra sin­ guraticilor cari străbat din rîndurile noastre în rîndurile lor, crezînd să stea cu iei la tocmeală. Prac­ tică iei, ce s’a numit, guerilla, războiul de extermi­ nare, împotriva noastră și a lor noștri, în parte, gue­ rilla, după modelul lor, guerilla vom practica-o și noi. Pătrunși în parlament snu nu, vom îndrepta lo­ vituri din cele mai puternice, din ori-ce stare ne-am afla. Săgețile noastre, muete în amarul celor nenoro­ ciți, înveninate de otrava ce au acești în suflet, le vom trimete în tabăra vrăjmașilor noștri, fără alegere, cadă cine s’ar întâmpla, va fi o pildă și va cădea un vrăjmaș. Și dăm acolea dezlegare, întru cît cuvîntul nostru poate fi ascultat, dăm dezlegare tuturora, a uu mai aștepta nimic, fie-care, așa cum va putea, sin­ guri sau adunați în gloată, să-și apere dreptatea ,și demnitatea cît mai cu strășnicie. In loc să îndulciți năravurile, voi toți, stăpînitorii, le mai sălbăticiți. Sa nu va plîngețî atuncea, că noi, Ia rîndul nostru, vom fi fără cruțare. P. Mușoiu. Ideea Anarhiei Planează in spațiul Universului, o stea între stele, un prăfuleț in infinitul lumilor. lnvîrtindu-se în jurul pro­ priei sale axe, această stinsă stea, ișl face jocul Iei, ro­ tund, cu o armonioasă egalitate. Dacă n’ar fi această veciniei mișcare egală, ar fi anevoe de cunoscut int-r1insa vre-un’semn de vieața. Văpaea Iei de dragoste și de vieață, pare ca stinsă, întregu-I corp le des acoperit de cute, și, totu-și, se învirtește de-a pururi. Infățoșarea Iei pare Întunecată, totu-sl, în interioru.-i, în âdîncime, arde nestinsul foc al viețel. Sub pătura neagră și uriașă de pămînt, sub clădiri de stîncl de granit, sub coperișul lavei răcite, sub valurile apelor mârel, fierbe meu, în clocot și puternic, fierbe vieața. Această ardoare înfocată a viețel, aceasta energie ră­ mași după durerile facere!, după întruchiparea viețel unei îmi întregi, se scurse în adine, sub coaja împie­ trită. Acolea se agită, se mișcă, și chiar, din timp în StEnergricurSirețiriliîSoare, privește cu pnotenie țjjS1' trimete puterea strălucitoare, câtva iu bitul său C0PlL Această putere unită, puterea Soarelui și miei giba Pe­ rei, produc vieața pe prătulețul care se .invirtește me­ reu. Celulele se concentrează și se. cnstnlizază, cu o e-, zactitate matematică. Elementele se alcMuesc in dife­ rite chipuri. Din adînciniile pămînt uhu, răsar afaia stinci, munții se nalță, de-asupra, în aer, rîurl curg late, în văî, apele spală, necontenit, stînccle, de fire de năsip, docindu-le la vale. Se înrădăcinează plantații îu năsipul așezat la poale. Ierburi și bunieni acopăr bucățile goale’de pămînt, și din rotundul vlrf al muntelui înalt, crește afară, măreț, puternic, bradul., privind eu talii m depărtata țară din juru-1. înaintea noastră se întinde scinteetoarea,' îndepărtata lume, fără început si fără sfîrșit,. Înaintea ochilor noș­ tri, apar diferite fenomene, cari deșteaptă în noi, în oamenii timpului nostru cultural, anumite simțiri și stări de conștiință. Aceste fenomene se repetă mereu, fără sfîrșit, si observăm între multe, o anumită asemănare. incet-'încet, s’a tot adunat în creerul omului, comoara lui de experiențe asupra fenomenelor lumel exterioare, și aceste experiențe s’au manifestat în pornirea-i, in pur­ tarea sa față de* ceilalți oameni, față de lumea din jur. De la început.instinctiv, inconștient, mai tirziu con­ știent, omul adună experiențele-!’proprii și experiențele generațiilor trecute, de la locuitorii peșterilor până la oamenii moderni, le clasază, le pune într’o anumită or­ dine, și găsește în toate, o anumită regulă. .Fenomenele lume! exterioare, alcătuesc, înaintea pri-, virel omului de știință, un lanț întins, și, ochiul lui cer­ cetător, vede in fenomenele acestea tabloul unul întreg indwizilik Acest întregi e cu toate acestea multiplu. Această nesfârșită sumedenie de unități, ce nasc și dis­ par, ce se creează, se reproduc, noi o numim Natură, Ie de sine-și înțeles, că, cu fie-care părindare nouă de timp, cu fie-care sumă de generații, prin care ome­ nirea trece, ochiul omului se tot cultivă mereu, și îel privește mai ciur în vieața întregului Univers. Expe­ riențele sale se adună, cu timpul, tot mai mult .și mal mult, se pun in vază noi explicații, noi ipoteze, cari cu vremea devin mal largi și mal clare, cari se confirmă de cătra descoperirile noi, cari ne precizazu mal mult noțiunea noastră despre natură. Această noțiune se precizazu atît de tare, prin sim­ țuri și prin ereditate, cu ie întrebuințată ca unitate, cu ajutorul cărei omul măsoară și judecă calitățile altor fenomene. Cu această măsură’, îndreptează și 'îndreptă­ țește toate acțiunile și toate întîmplurile. • iRatura de­ vine un adjectiv. Natural, însemnează, pentru omul din timpurile noastre, in vieața lui obicinuită, ce-va ce-I înțeles de sine, ce Ie adevărat, ce trebuie su fie așa și nu altminteri. Și, deși marea mulțime, nu-și bate capul să cerceteze, ce însemnătate are cuvîntul acesta, «Natură», «Natural», chiar cînd mintea oamenilorjn’arenicl o întipărire hotărîtă despre aceasta, natura vorbește de sine, prin corpurile' lor, aceste gruruăgioare, împreuna­ te, de mici organe, cari alcătuesc, la o laltă, omul Ajungem la partea explicărei noastre, ce ni se pare foarte instructivă, ca să putem. înțelege pe cel mal mult! cugetători, in feliul lor de a privi lumea. Noțiunea de natură nu ie metafizică, închipuită, ci un product al viețel, rodul experienței lumel întregi, asupra Universului. Zic a lumel întregi, căci chiar in­ conștientele, viețuitoarele rudimentare, sînt supuse fe­ nomenelor naturale și se orientează după iele. Chiar partea lume! lipsită de nervi, se transformă și se orgamzază după fenomenele acestea. Voiu spune chiar mal mult, lumea organica s’a organizat din știuta masă amorfă, sub vecinica înriurirea fenomenelor naturale: înriurirea lumel externe, care- organizază cristalurile inti o anumită formă. Conștiința, cugetarea, Ie de ase­ meni, rezultatul avîntulul din lumeți din ii fără, care înnnrește pururi asupra noastră. 59 tran, f°rtrecerea ft altor mit de anî> dintr’un animal^na/0?’ oj/într’nn biped. In toată vremea trmKLreTff; P înrîurit asupru-i lumea externă, sau, ceea nUnim fln ordioeaJl icJVlTle liatuTeb. Prio leTTâ orgau8ul {“fs’o adaptat la aceasta inconștient, s’a cultivat Ițeditate’ în ie1, de «adevăr», un simțimînt de cepqc». «ce-va ce trebuie să fie asa si im nit» nu cit stă pe o treaptă mai înaltă, insul, in desvoltarea . r cu atîta mai deslușit, mal clar ieste la dînsulsimHuU‘»tuf ace.s.ta' lvn?JinU- des™ltaț® ajunge acest simtitnînt la artist. Voesc su mă esphe. Vorbesc aici de ^jutimintul inconștient, nu de inteligența viețel, care vine Prin multe generații de educații și prin experiență lultă. Dar omul nu are numai instinct, nu le numii ^conștient, mașinii, n are numai simțiri cari atirnă cu­ rat de id. Ci poate sa si cugete, să primească, într’o □numita măsura, idei, sa le prețuiascu de «bune» sau de «rele»> de «pnennoase» sau de «vătămătoare». je vătămător, omului, tot ce îe împotriva cerințelor naturei. Diu contră, tot ce-1 servește la menținerea, în­ florirea, la dezvoltarea organelor, i-i priitor. Lucru ce înțelege orl-cine. Dar cum cunoaște omul ceea ce pre­ tind cerințele naturei de la lei ? Cu ce si după ce mă­ sură să se orienteze iei ? Asta atirnă de feliul său de a privi lum-a, sau cum am zice mai clar, mal hotărît, atirnă de știința lui. Sînt multe ce încă nu le știm, și nu sîntem de vină noi. Totu-șî știm o mulțime^ și cu fie-care zi ce trece știm tot mal multe și mal bine. Ie de la sine înțeles, că oamenii fac și greșeli în cugeta­ rea și in știința lor.N'avem cum ne’feri de asta. Trebuie de cercetat, de căutat, păn vom cunoaște adevărul. Și adevărul se caracterizază prin aceea, cu, o dată cu­ noscut, nu mai poate fi respins prin alte cugetări să­ nătoase. Așa dar, cu cit cine-va ie mai cunoscător, cu atît mai mult și mai' bine poate să-și dee samă, de ce-i’ vătămător sau priitor pentru sine. Instinctul inconștient, de care am vorbit, nu ie îndestulător, pentru oameni, ca un cod, ca su trăiască bine, deși acest instinct, joacă, în situația actuală a culturei omenești, rolul cel mai de samu, feară știința atirnă de o mulțime de împreju­ rări, de o mulțime de factori externi. Din cele spuse, se înțelege de sine, că, o dată cu desmințirea puterilor supranaturale, o dată cu alungaalunga­ rea dracilor și strigoilor de pe pămînt, a unui D-zeii din ceriuri, din pricină că s’a introdus, de cătră o mulțime de oameni’, o adevărată înțelegere asupra fe­ nomenelor naturei, s’au ivit științele filosofice, baza­ te pe «armonea naturei». Au iipsit numai unele îndru­ mări, în capetele înaintate ale timpului nostru, ca să se recunoască, cît de ridicol le su vrei să îmbunezi oamenii prin poliție și temnițî, cît de vătămător ie, a stăvili desvoltarea in’dividului. Neajunsurile așezămintelor aflătoare, au fost demon­ strate definitiv. Omul nu poate ti îmbunătățit prin legi omenești. Prea bine. Știința omului, din pricina sta­ tului, nu poate fi desvoltată cît se cuvine. Proprietariul utijloacelor de producție, exploatează și stoarce pe muncitori. Adevăr si aceasta. Dar, ne întreabă, foarte Pe drept, cei ce ne fac întimpinărf, ce garanție ne puteți .da, si cum puteți îmbunătăți toate acestea ? Răs­ punsul îl du marea și bine făcutoaroa știință, ce se numește Anarhic. Ideea anarhică, stă tocmai in aceea, de a se recu­ noaște legile naturei, in presupusa neurdine de feno­ mene, Ideea anarhică, îe de aceea bazată pe toate re­ zultatele stiinteî omenești, al căror cea mal malta «xpresie îeaț ’ . Icmea Anarhică caută deopotrivă și carmoniea națUrȘu, și nu numai în înțelesul Mgaliv ci și in înțeles Xdeea Anarhicft ie întăea, care a recunoscut pretutindenea si în toate. Iea-I ce ne duce la •’Jgura posibilitate a transformare!. ^ementarele, primordialele calități a.e matei , j a^cătuesc cristalurile, cresc munții, curg apele. • aerea naturală de a se perpetua, scoate frumosul cînt a) privighetoarei, duioasa, vibrătoarea poezie a poetu­ lui, dulcele parfum al rozei. Si tu, cultivate copil al omenirei, trebuie și tu să-ți lepezi prostul obicefu, de-a perverti sentimentele semenilor tăi, de ale hotărî voința și năzuințele, căci numai în desvoltarea putințelor li­ bere și năzuințelor libere, Ie adevărata vieață. Dacă, de o cam dată, Anarhiea nu Ie de cît o idee, această idee se înalță cu o iuțeală uimitoare spre tro­ nul lei. Știința omului a și ajuns acuma la acel grad, că anarhiea Ie de la sine înțeleasă. După cum raza Soarelui străbate întunecatul nor, ast-fbliu strălucește iea tot mai clar, pănă cînd, într’o frumoasă zi, ideea anarhică va fi, pehtru oameni, feliul de a privi lumea: Arta Vieții, J M. Leontief. Știința și Religiea IDEALUL VIITORULUI O legendă veche povestește, cum că la moartea» zeului Pan, un strigăt dureros se auzi în aer. Tot așau o mulțime de semne premergătoare, anunță moartev, marelui Pan actual, a spiritului religios, panteistic. din adoratorii acestuia scot vaete amariu Fără. îndoială, că mare parte din omenirea așa numiecivilizată, partea cea mai puțin cugetătoare, va r , manea încă multă vreme fidelă vechilor sale credinț ’ ațît de multa vreme cit nu va fi luminată deplin. Inse’ din ce în ce, spiritele cultivate și puternice, se vor depărta de vechiul ideal religios. Din toate părțile și auzim pe oamenii pioși, cit și pe cei ce se. prefac a fi, tinguindu-se de decăderea religioasă, punînd. pe sama aceștia chiar o mulțime de rele, de cari sufăr într’adevăr societățile noastre contemporane, și pre­ văzând, pentru un viitor foarte apropiat, grozăviea ne­ legiuire!. Dacă acest viitor de nelegiuire, trebuie să fie foarte apropiat de noi, sau ceea ce-i mai probabil, foarte departe încă, ce au a face aceste proorociri sinistre. Ori-ce încercare de a te urca împotriva cu­ rentului, ie în zădar. Omul crede nu aceea ce vrea, ci aceea ce poate. Ku-i vina adultului, dacă nu-1 mai atrag poveștile năzdrăvane cari i-au încmtat copilăriei. Rațiunea omenească a crescut, știința a înaintat, în paguba religiilor. Sălbatecul își esplica, fără de nici o greutate, vijeliea, ploaea, adierea viatului pun frunze, atribuindu-le, punîndu-le pe sama spiritelor ne­ văzute, nntroponiorfice, asemenea cu omul. Și cea mai mare parte din dogmele religioase, nu sînt de cit trans­ formări din acest primitiv animism. Zeii noștri, unul după altul, au dezertai din ceriu, zice poetaAckerinan. A-i întrona.la loc, nu atirnă de voința noastră. Investigarea științifică a sondat și scrutat infinitul mare și infinitul mic, pănă în cele mai mari adincimi. Pretutindeni, investigarea aceasta, a constatat, nedeslipita unire dintre materie și forța, și nicâeri, nici urmă ie vre una din acele divinități, cu cari imaginâțiea omenească, vreme de-atîtea veacuri, a populat universul întreg. Taina morței, pe care spi­ ritul celor dintâi strămoși ai noștri, avu atîta greu­ tate să o priceapă, ajunse să ne fie esplicată limpede, ca si acea a viețel. Noi, ne dăm samă, moartea și vieața rezultă din simplul joc al forțelor materiale. Totul ie o agregare: și desagregare eternă de atonii, pe cari nimic nupoate crea sau distruge. Cel mai din urmă rezultat al unei încete evoluții organice, omul, ie simplu cel dintâi din animalele pă­ mântești. In sfîrșit, sentimentul, voința, cugetarea, proprietăți virtuale, ale materiei, se manifestează nu­ mai în sinul unor anume celule nervoase, perfecționate I �HEVI8TA IDEE1 Bl REVISTA HIBEI BO o, înțelege, că acest mănunchiu de adevăruri știin­ țifice nCfum să se concilieze cu concepțiea naiva, unor dualități și chiar a unui dublu universal, panfeistic.Ie bine dar să precizam. Pan ie mort și nu m i ponte înviea. Sistemele religioase, inse, nu se răs­ toarnă așa dintr’un caprițin: sistemele aceste a sin niște esplicarî trecătoare, vremelnice, rămînînd in pi doare tocmai atft, cît satisfac rațiunea sectatonlor sau închinătorilor lor. In ziua, in care, maibine in­ format, omul nu mai vede in religiea lui de cit niște iluzii, în nestare de a-1 mai incinta sau îngrozi, edi­ ficiul religios se prăbușește și .lașa loc științei. Adevărul nu vă vine la socoteală, vi so pare eă-i rece și crud. Ce să facem, dacă ie adevar. Dar sa vedem, dacă religiile, cari trăesc în așa de proaste rela­ ții cuștiința, au făcut genului omenesc măcar atîta bine cît- râu. N’avem nevoe să le desprețuluiiele au fost necesare, pre cîtă vreme a dăinuit o anumită stare mintală a omenirei, fiind-că s’au născut și au trăit pretutindeni. Dar să încercăm a le statornici bilanțul, din punctul de vedere al utilitățeî sociale, urmînd fază cu fază, evoluțiea cugetărei religioase. Cît se atinge de animismul fetișist și spi’. itist, pro­ cesul va fi instruit degrabă. Această religie primară, nu are. nici o pretenție morală sau socială, și, prin necontenita iei practică, de ofrande sîngeroase, de jertfe aduse spiritelor morților și spiritelor lucrurilor, îea a terorizat pe omul primitiv și a făcut să curgă rîuri de sînge. Animismul mitic, politeist, a renunțat, cu încetul, la sălbatecele practici ale fazei religioase care îl pre­ cedase, avînd tot o dată preteuțiea de a regulamente etica, a înfățoșa prescriirile morale da niște porunci ale zeilor. Nn se poate tăgădui, că, prefăcînd, ast-feliu, in păcate sau în fără de legi, unele fapte intr’adevăr rele și socialminte vătămătoare, nu se poate tăgădui cu religiile n’au întărit simțul moral al populațiilor. Dar. fără să-și dee sama de utilitatea reală, iele au pus pe aceeâ-și linie, și faptele netăgăduit criminale și simplele călcări a regulelor cultului. Iele au privit chiar, crimele religioase, păcatele, ca cele mai grave din toate. Pentru legea Mozaică, a lucra Sîmbăta, pentru Mazdeism, a lovi o cățea a făta, pentru Brahmanism și Islamism, a bea, fie și numai o picătură de licoare bahică, sînt tot atîtea fapte nelegiuite, ce nu se pot ispăși. Prin această etica, pur clericală, care sancționează o pedeapsă teribilă, simțul moral a fost falsificat și devotai a suferit o nefolositoare tortură morală: obsesiunea păcatului. Ic sfîrșit, cele mai răspîndite din religiile superioare, predică, care mai de care, ascetismul, înfrinarea ab­ solută, pasivitatea, adică lucrează direct la slăbirea și chiar ruina societăților, în timp ce dogmele lor, susținute de obiceiu cu rigoare de cătră brațul secular, stăvilesc calea investigare! științifice. Mai remîn la pasivul marilor religii, războaele re­ ligioase și prigonirile pentru delict de opinie. Dar, ni șe spune, religiea ie «romanul sărmanului*. Pnn nădejdea unei vieți viitoare, dînsa susține omul de-a îndura mizeriile vieței actuale. Zidiți-vă mai bine edificiul social ast-feliu, să poată să fie locuit, fără șa fie nevoe de alergat la alinări de specie narcotică. In sfîrșit, «nt spirite, pentru cari ideea vieței' viitoare CmV contr?riuI unei întăriri. O mare religie, n DU1-chiar <le cît 0 înecare desperată, de O pwte consolatoare. Dar nu mai ie așa, cînd în fata Cîmpiilor Elizeene, se întind abizunle Tarta­ rului. Să no aducem aminte, ca~ Pascal, . Fenelon, Bossuet, trei fervențî creștini, can ieran tou o data și spirite do elită, au murit cuprinși de teroare. În­ cepem, în sfîrșit, să nu ne mai temeni atita, încet, încet, omenirea civilizată, se va emancipa de spaima. Pentru-că efectul se stîiige, de obiceiu, mai mult sau mai puțin, îndată ce încetează cauza. Moartea, înceată, dar cu desăvîrșire probabilii a re­ ligiilor, va lipsi pentru totdeauna pe om, după cuni se prezice, de orî-ce ideal, îi va descuuuna imaginațiea? Pentru a susținea asemenea lucru, însamnă a cunoaște prost natura omenească. Un oare-care ideal’, mic sau mare, de rînd sau nobil, ieste neapărat inintnlităței noastre Dînsul ni-î mîngăerea și ni-i refugiul nostru. Dar idealul acesta n’are nici o nevoe să fie himeric. Trebuie chiar să nu fie himeric de loc, și nici măcar să pară. Dacă idealul religios a corespuns atît de mult unor năzuinți alo omenirei, ie tocmai fiind-că nu i s’a pus în discuție realitatea. Orî-ce spirit luminat ie setos de ideal, de-un ideal înalt, inse nu va putea să-l pue în regiunea viselor. Are nevoe să-I creadă realizabil. Idealul viitor nu va mai fi uniform, dogmatic, impus. Fie-care își va avea idealul propriu și îl va urmări în feliul său. O mulțime de căi sînt deschise, năzuin­ țelor superioare, în artă, în chestiile morale și sociale, în știință. Inse ne vom sili pe pămînt, nu în ceriurî, să dăm un corp acestor năzuință. Cîmpul idealului, ieste și va ramîne nemărginit. Arta nu-i limitată, cum s’a pretins de atîtea ori, afară dacă nu ie redusă la formă și la imagine, dacă se însuflețește prin idee. Moralistul utilitar, va avea mult de făcut, mai înainte de. a reforma etica deșartă ce ne-a hărăzit-o trecutul. Mai înainte dc a ajunge aice, va avea destul timp, de alt-feliu, să năzuiască și să viseze. Pentru savant, idealul ie cu desăvîrșire fără margini. Cu cît știe, cu atît simte că nu știe. Necunoscutul de descoperit se poate asemăna c-un munte uriaș, cu vîrful nepătruns, ascuns în nouri. Cu cît străbați cu anevoința lungul coastelor, cu atît orizontul piere în depărtare. Nu-i toată lumea organizată, să întreprindă cerce­ tări științifice. Dar ie un alt ideal, la îndămîna tuturor, acel al reformelor sociale, și acesta nu va fi nici de cum sleit, mai înainte de a fi dispărut toate mizeriile, toate suferințele, toate nedreptățile. Societățile noastre contemporane, orî-cît de îmbunătățite ar fi,’ își au ră­ dăcinile împlîntate într’un trecut brutal și se resimt foarte mult din pricina aceasta. Fără a le distruge, iele numai an mascat inichitățile de-odinioară. Edificiul nostru social are trebuință mai mult de-a fi reclădit, de cît de-a fi meret-isit. Inse asemenea re­ clădiri cer o mulțime de vreme și o mulțime de silinți. Astea nu se vor îndeplini, de cît’punînd în lucrare toate puterile mintale, toată inima, toată în­ țelepciunea omenirei. Va trebui pentru aceasta vederi drepte, avînțurî nobile, știință și generozitate, ra­ țiune si curaj. Ce îmbîelșugat seceriș, pentru cei ce îmbla după ideal. Chiar și naturile religioase din fire, cele ce se simt pornite spre sacrificiu și sînt pătrunse de «nebuniea crucei». vor avea o mulțime de sorți de-a dobîndi cununa martiriului, nu cununa veștejită a ascetului, ci cea a novatorului, gata de-a suferi și muri la nevoe, pentru o cauză mare. Ca încheere, departe de a aduce peirea idealului, peirea religiilor nu poate de cît a-l regenera, înlocuind visarea starpă, prin silința folositoare, înlocuind greșalo, prin adevăr. Ch. Letoubkeau. ANARHIST d^uri.,1. fi tiila ini umDdcam fopdaneu, lipsita, dc ori-cc dulcupn Norocirile ce.’ntr una ani îndurat ulii hi rivală ’ (inșii dc pire și de casa, COpil, pe drumuri aruncat, ni. nepăsarea par/nteașctl. In marea ast-am înotat: iPanizoireoiii lă^dzfnnricrunll’fîn chinuri,lipsurisi nevoi Xe-avind ninvic <n lumea asta, cu ce durerea să-mi ogoit \ye-o rozii dulce, de iubire, de mamă, frate sau amic, ■ mea vicață n anculzit-o... N’umtî nimic, nimic, nimic... ^irciih c,t Pr"'eaH 1(1 oiine, pe veci sermanul oropsit, blestemat de crunta soartă să fin de-a pururi chinuit. • 'Zburd deparlc.-a mea gîndire, in- spre trecutul depărtat, Ciud, singurel, în lumea asta, necontenit, ni'am tot luptut. Cu fri<l‘d, arșița și moartea, cu lipsuri, boli și n cm in care, Cii-a omenirei răutate, cu-al ivi venin și nepăsare, tipsii de ori-cc bune sfaturi, de-o călăuză, de-un iubit, De-unsufletnobil și blajin... Pc-atuncî, ah, cît n’am suferit... Și-am tot muncit, o viață întreagă, cu să ajung la un liman, la vre o punte de scăpare. Dar, vaă, cu toate-a fost in van... In can a fost ori-ce 'ncercare, în van icra or7-ce făceam, pc-u căplitdear rdneepeam lupta, și Tear din nou zdrobit cădeam, patalitutca ne'nțeleasă mu urmărea fără ^ncetare, Și ori șl ăndc ’ntorceani ochii, vedeam că nu mane scăpare, Cil-s hotărît în vec7 să sufăr și-n suferințe să mă. slîng. Și-o mulțămirc sufletească icu nici o data să ating. '[)e multe ori, credeam în mine că soarta asta s’o schimba: Dar tocmai cînd să zic « ajuns-am.», ca un miragiu îmi scăpa. Se spulbera toată clădirea, curatîteu chinuri înjghebată, De o suflare, de-o -nimica... .Fatalitate ndndurată... Lipsit de dragostea de mamă, persecutat de toții, de toate, Și pună ’n suflet cătrănit, dv-a omenirei răutate, Dt vicleniea și necinstea, de jaful omului, de om, M’api scuturat dc-or'i-cciluzii, precum s’ar scutura un pam. lear cînd văzut mal de aproape armata lamei proletară, Exploatarea nemiloasă, ne’nchipuită de barbară, La care dînsa le supusă, dc-o ceată ’ntreagă dc tălharl, Ce fur, omoară și tortură, bandiți năprasnici, temerari, Proteguițl de legi, armate, dc tribunale și de regi’. Vieața lor, tu, om cu suflet, numai dc cît o înțelegi... karcind, ajunși lihniți,pe drumuri, hpsiflde-o vatră, <lo căldură, Schilozide boli, de nemîncarc, supuși la chinuri, la tortură, Dacrdndrăzncsc a scoate capul, să-și ceară dreptul la vieața, Silprotesteze ’n contra celor ce-n lua', desfriurl,se răsfață, Să ceară pine pentru dînșil și fientru cel din jurul lor, Să-și ceară dreptul, sus și tare, să sfarme lunțu-asupritor: se dau gloanțe ’n loc de pine, și-n loc de case, pușcării: Pi'in sînge,plumb și baionete, îi șterg din cartea celor vii.., ^)ltP>'olelur și leu, ca dînșii, ce dc-o 2)0triv-am suferii, ornară apăsare, cum dc-o potrivă am simțit, •(« starea căror și leu înmi-ml, cai, astă-zi încă mă găsesc, ■f poate, oare, de am. suflet, în chip egal să nu simțesc?... bc poate oare, ca durerea, ce din pnmcie-am încercat, 'j' lipsa, frigul șt obida, ce dc copil am suportat, jț r.străinarea de jnirințil, cari în veci nu nfau iubit, p ^f1 >n contra-mi totdeauna, cu nepăsare mfau strivit, jîpsft unei dulce inimi, ce, prin iul>irca-i arzătoare, ^veselească a. mele zile, uitate In veci dc. caldul soare, p ÎDSCI 'unui bun prieten, energic, viu, do cinste plin. se‘alt«rul sflnt al desrobiret, caid alături să mă ’nchin, POute) oare, toate-aceste să nu ji-avut vre-un rezultat a ^luogeț mele ciețe, asupra traiu-mizbuciumat?... r mă ’ndenme '-n spiro revoltă, în spre o cruntă răzbunare, f>'ă tof' ce~l utizerobil, nedrept și rău, exploatare^ Șj, răzbun în contra celor, ce îndrumeazu-ai noștri pași c operare, făcîndsine/uri, din noi, aamici ucigași? Să nu-nu răzbun-, să n}alergi-,oare, la bcmle, -g^ști șidinamităt Cînd vezi că aetă-zl nu se poale o vieața bună și rlnsli'ă, Cînd vezi i'xcmple de cvrui/țif, ce zi cu zi ne dau cei mari, Cînd. vezi că însu-șiiii omoară, ca niște ucigași vulgari, Cînd singur i 7< i ie hidrumeazîl și te hnping și te tc silesc tih'.tc S'ukr'gi la fă/ife desperate, să sfărămi Int ct-( -mișdesc ?... ‘pil CSC?... Cînd. singuri sini c/ji-i creează. omoritQi'i și asasini', Ca mai apoi să 'afunde ocna și să 'liitilțe- ghilolini, Spre-a nimici pt-uc.chi cari, împinși deboii și'nemhtcart, S’au răzvrătit și-au alergai, cu drept c :vînt, la- răzbunare, Cînd au văzut cit îiit dreptaha de nicăeri v/o pot ar ea Și n’ău ruit îivdrum să moară ca (așii, fiir-așl răzbune. Aglomerate asie toate și strlniie lina cîtc una, A.lît amur. dc. suferințe, ce-am îndurat in totdeauna, Vieața .meu fiind oglindă atîțor midft gțijduiți: ■ Ingenunchia't și -r. teu- de soartă, .r. ..... sfat nenorociți, 1......... ’ durere, durere proprie a meu, Am pricepui u lor înțeles a lor dorință, dorința inti-nu.a mea, A lor dreptatc-ampri&uî-Oj și-n dreptul sfhit de răzbunarr., Intr’însul, grămudit-am țoală speranța noastră de scăpare. S-or pierde vieți nenumărate, torturiprc.a niulte-oin șuferi, Cu-al nostru sîhge^ eșafoade, prea multe încă s'or stropi. Dar după iirm-acesior jertfe, un soare nou se va ’nălțat Icoana noastră, Anarliia, măreț, alunei ea triumfa. Și-n razc'-i caldă de iubire, egal pe toți ne-o înfășură. Am suferit martiriul vieței și m’am luptai pentru dreptate, ddfam răzvrătit, cu’nverșu:iare, în conlr-a tat ce-l ntAmbâtatf-, Pe-altarul sfîni al desrobirei, cu drag, viața mi-am jerfit. Și nu regret de-atîtea chinuri ce pentru dlns-am suferit. Am îndurat martiriul vieței, mul tot ulița cit și Crist: Și’mpins dv~o dreaptă răzbunare, de mult ajuns-am Anarhîăi. Al. O. Stegăbeanu. De credință.-. Noaptea Iera răsvrâtită. Vîntul șuera cu mînie, trecea prin lume batjocoritor, răsfringînd in hohotul său vîcturat, risul necurat al iadului. întuneric de nu se vedea nici în ceriu, nici în pumînt. Strîngîndu-șî capul în gulerul cojocului, pîndarul stu zgribulit.’ascullînd bocetul sfâșiat al frâmînturilor din cuprins. Ișl adusese o spinare’ de pae și după ce și-a potrivit un patul pe prispa hambnriului. se culturi acolo liniștit. In minte îl ardea un gînd, sâ pue mina pe tâlhari, că alt-feliu boeriul îl trece-n socoteală toată lipsa din standoae. In depărtare vîjîea pădurea, trosnind răsunător în răscoala neînfrînatâ a mîniel. Hăul clocotea de porni­ rea furtunatică a deslftnțuirilor. Cînd venea cîte-un Tîrtej, lovea în trupul hambariuluî, de mai să-l risipească la pâmînt. Vîntul, ce scăpata po dedesupt, în frâmîntarea Iul printre tarașî, răgea ca un taur strimtorat de tiare, se sbătea ca un pește mare, prins în pînzele năvodului. Cînd țișnea do ceea parte, dădea un țipăt țiuitor și se ducea nebun. Svîrrr... pe dinainte trece o umbră, sâgetînd întune­ ricul cu două scăpărări. Ic necuratul. Mal încolo, lupul se oprește, ridică capul în vint și urlă prelung, un plîns sfâșietor de jiganie flămîndit. Și urletul tînguios, amestecat în suspinul chinuit al vîntuluî, umple împrejurimea de jale. Un moment se liniștesc toate. Revolta tace, un șop­ tit înecat numai, și-apol moare, gi fiind cele din urmă, suflări greoae și rari. Ninsoarea cădea pripit.*. Printre fulgii deși, se vedea luna palidă, dibuitoare, ce umbla să-și strecoare razele reci prin scama nourilor: o candelă adormită la căpătâiul grozăviei ce moare... Mult nu se odihnește și vîntul îșipornește mîuiea din I �"REVISTA IDEPJ REVISTA WEEL 62 nou. ridică valurile de omăt, le poartă prin aer, intunfeoă Juna, zghhnnd toată cuprinderea. _ Ahooo... . . „ Trei sânii țrog dinaintea hambanuiul. Isi zice pindarul ușurat. Frica îl ținea înse că nimic nu-I mal fioros noaptea de cît omul și mal ales iu o vreme ca aceea. Unul din cei cu săniile pune piciorul pe scara... Tâlharul1 dă ^e’fugă. Paznicul se ridică din mijlocul OH reara» grea n’avem pită: păcat de Dumnezeu să mimm de — Da vezi cu lipsa mi-o pune mie la socoteală și nu pociu. Fugiți, cu alt-feliu dau cu ciomagu. Apoi, după ce mul prinde la curaj, zice: — A. vra să zică tu-ml ieral, măi bade Gnstea, pen­ tru tine mă sudnea boierul las că te așez leu pe tine... Si Petrea pîndariul, sare din putui, își stnnge oojocu la piept si pleacă in spre curte. — Nu pleca, măi creștine, uite că nu mai luăm, ne ducem, nu sîntem doară tâlhari, dar learna-l grea... — Da boieriul pe mine m’o suduit și m’o alungat de hi curte ca pe-un cine. A zis că de-ml mal scapă hoțul din mînă și data asta, iml iea din hac: și am și leu copil... — Petre’, măi Petre, stăi bre omule,’ nu te duce... Pe tine te paște pe semne un păcat. Pîndariul o Iea Ia fugă. Hoțu dă după dînsul. Cînd l’a ajuns din urmă, numai i-a isbit cuțitul In ceafă și Fa lăsat grămadă, într’o baltă de sînge... O dimineață liniștita,. curată și rece. Nămeții albi si sticloși, se îngiuau 'drăguț cu albastrul închis al ceriului. Satul se deștepta. Deschisul ușilor, vorba oamenilor, trosnetul lemnelor, toate răsunau’puternic în aerul înghețat. Fumul de prin ogege, se ridică în rotocoale vinete, pîerzîndu-se într’o înourare întinsă, ce plutește deasupra caselor. La curte începuse lumea să miște. Buimaci și încotoșmațl, hurgațil mișunau pe ici și colea. O servitoare mâi de-aproape, dă busna în odaea boeriului. Ablea pu­ tea să-.șl ție suflarea, îngălmînd tremurător: — Cucoane, Petrea... afara... Și cu mîna dreaptă arată nedumeritor în spre ușă. — Oe-î, fată hăl, ce al cu Petrea ? Iea deschide ușa si Ieșind în tindă, face semn înainte. — VenîțI și vedeți.;. Boieriul, cucoana, copiii, cu toții năvălesc afară, la întimplare. Cînd deschid ușa din față, cucoana dă un țipăt, lear copiii, înfricoșați, se prind de poala mamei lor. Petre pîndariul, s’a tîriit cum a putut pun la curte, încremenise întins pe scară. Cu mina dreaptă s’apucase de ultima treaptă. Cealaltă mină înghețase în aer, ară­ tând într’o parte. Gura ii rămăsese 'căscată, de par’că voea să spue ce-va Limbn.înegritu. și uscata de frig îl atârna pe bărbie. Ochii îeșițl, îl crăpase de ger. Toată ograda iera în picioare. Cu toții stăteau înfiorați. Vine și vătavul. Cînd a dat cu ochii de Petrea, l’a po­ didit plinsul. Bănuise lei asta, de cum a văzut urma si dîia de singe. Vuzînd că boieriul îl privește întrebător, îngină cu obidă: — Ce să fie cucoane: In standoale n’a intrat nimeni, că acu viu de-acolo. Se vede c'au dat peste nenoroci­ tul ista și l’au ucis ca să nu-i dee de gol... Vătavul iși trece mîneca sumanului pe la ochi si of­ tează înduioșat. Boieriul privește lung mortul, apoi, ca luminat, se’ndreaptă cătră slugi; — Halal om... știu c’a fost de credință. Chiar cînd su-și dee, sufletul, lei se trage cum poate si vine să ne vestească paguba.,. Uite cum se’ncearcă să strige.-. Ina ebuIe Si fi aPucat tâlh“ril. La înlemnit mîna arntinuu-i... Uu zîmbet de neîncredere flutura pe buzele tuturor, colo vi»!? ®?coane’ ba arată în spre casa lui, că’ntr’acoio vine, și vrea să spue că are copil... I. Adam, 68 _________ ____ Dreptul la Rezistentă Una din imputările aduse socialismului revoluțio­ nar, singurul socialism adevărat, îe că reprezentanții săi, au brutalitatea de a sancționa rezistența șireyoluțiea. Totu-și, teoriea aceasta nu Ie de loc socialistă. Nu­ mai întemeindu-se pe iea, au putut liberalii, apăsă­ torii noștri de a-zi, să-șî cucerească libertățile lor. Ie moda de a se vorbi de rău de Marea Revoluție Franceză din 1789, iniitîndu-se într’aceasta pe D-nu Taine și pe Academicieni, cari își datoresc situațiea ce au acesteia din urmă, uitînd, ingrații ce sînt, ciuu că mărirea și supremație» lor se razimă pe piedesta­ lulIn Revoluției. toate timpurile și la toate popoarele, dreptul la rezistență fu un drept sfînt, ieară tiranicidul ie glo„ teatrele și Qj i (jgyțijg noastre. rificat chiar „• și fîn ea căeî legale și a căeî Vorbind la dreptul, chestie: Fîe-care, are atîta revoluționare, nu poate fi o chestie. ~ drept cîtă putere are, a zis celebrul filosof Spinoza, drepturile cu puși ie adevărat Puteți avea toate ... 2 3 a Ie . lua la tință, dacă înse nu veți avea putința de face 'două parale. nevoe, drepturile voastre nu vor face Noi sîntem acei ce ne făurim dreptul, de îndată ce sîntem destul de puternici să ni-1 luăm. Atuncea,^ iei se și face lege. Legalitatea, nu-i în realitate de cît o formă a puterei. Și asta ie atît de vădit, în cît, de cîte ori o răscoală, o insurecție, izbutește, comitetul revoluționar devine guvernămînt-ul legal, primind toate onorurile aduse ori-cărui guvernămînt, ce știe să se facă ascultat. Dacă mișcarea insurecțională cade, o dată cu căderea, fapta iei devine ilegală și răsculații devin niște criminali, cari vor fi pedepsiți. Nu se ține samă că și în violență ieste o cale legală. Dreptul la vieață ieste un drept inviolabil, care se ridică de-asupra tuturor legilor, pentru-că vieața ie în­ rădăcinată chiar în natură. N’a! pîne, nici pentru tine, nici pentru ai tăi, ma­ gazinele sînt pline, și-ți iei cît ai nevoe, ca să-ți în­ destulezi dreptul la vieață. Iești socotit ca hoț, și pentru asta închis. Dar cel ce îndrăznește să te judece, nu-i oare un monstru și un ipocrit? Hoțul ie iei, pentru-că fură dreptul Ia vieață, pe care singur îl admite și care ie inviolabil. Sinuciderea ieste un fapt nenatural, fiind-că pretu­ tindeni se observă dorul de vieață, sinuciderea Ie ; chiar o crimă în ochii legei. lată-ne dar într’un impas: sau dreptul la vieață ie sfînt, și în asemenea caz trebuie să admitem dreptul de-a pune mîna pe cele de nevoe, pentru păstrarea viețeî, și legea care osîndește pe cel ce fură ie cri­ minală, sau dreptul la vieață nu-i sfînt și atunci ie nelegal de a pedepsi cercarea de sinucidere. Fiți logici, D-lor apărători ai stărei sociale de a-zi, și aveți îndrăzneala de-a adopta urmările propriului , vostru sistem. Credincioșii nu pot să osîndească un «hoț», care fură o pine, pentru a se hrăni, fiind-că Domnul lor, Isus Hristos, Ie care a dat dreptul acesta. Cînd, Fariseii de pe atunci cerură socoteală lui Isus, din pricina că discipolii săi, fiind flămînzî, culegeau și mîncau spi; curi, Isus cită pe David, care mînca pînile punere! înainte, în casa lui Iahveli, fiind-cUri Iera foame, cu toată oprirea statornicită, numai preoții singuri avînd dreptul de a mînca pînele acestea; De unde se poate trage încheerea, că doctrina In* Isus îe așa: în caz de foame, al dreptul de a călca gea. Sf. Mateiu XH. Și judecătorii cutează a osînd* pe tâlhari, cu toată imaginea luî Hrsitos de pe cruce» care se află în ori-ce tribunal. • In istoriea Țerilor de Jos, punctul culminant Ie răz­ boiul de opt zeci de ani. pe care o nație mică îl purtă cu cel mai puternic despot al timpului, Filip al H-lea îoea ftrmâ neru1-. poate de asemeni sfârma și drep­ de Spania. Ruzvrătiții fac cinstea patriei lor și a ana­ tul. Cșea ce socotim ca nedrept, cînd nu-i la mijloc lelor liberțăței, și sînt glorificați de cătră istorici ca Americanul Motley, în cartea luî celebră. nioj o nevoe, ieste un drept, în caz contrar. Autoritarii, sint și fură flagelul vreme! și a nației Unul din aș». numițiî sfinții părinți ai Jiisericei ca­ lor. Din contra, revoluționarii, sînt. eroii vreme! și tolice, respunde la întrebarea: ce-I un tâlhar. Acel nației, cu cari ne mîndrim. Moise, nu Faraon, Daniel, însușește nu"i'<\P™țru sine, ce- le a tuturor. nu Nabucodonosor. Isus Hristos, nu Filat, sînt tipurile Atunci, capitaliștii, cari acumulează bogății, cari celebre ale rezistenței, împotriva arbitrariuluî tiraniei. .rjn acumularea aceasta, își însușesc cea-ce ie al să- In toate timpurile, revoluționarii fură întețitorii pro­ Lcijor, cari, nu au nțmic, nici strictul necesar, sînt gresului, numească-se Socrate sau Isus, deopotrivă niște hoți, după doctrina bisericel catolice. tirișcă' poporul. Trăim într’o lume anapoda, în care cei ce au furat A,șa dar, ori-ce stăpînire, ce nu-i expresiea voinței năniîntul și instrumentele de muncă, numiți proprie­ populare, n’are dreptul la existența. In evul mediu, tari, sînt stimați, au loc în parlament, în ,consiliile Aragonezii ierau atît de mîndri de drepturile lor, în niunicip^le» în magistratură, pe cînd, vagabonzii, răta- cît regii nu ierau la dînșii de cît ecei dintâi dintre qesC din țară în țară,, fiind-că sînt prădăți, purtat! egali», și poporul luase cele mai strașnice măsuri, ca dintr’o temniță în alta. Vedeți, de ac-olea,. cită drep­ pururi să fie supusă la control puterea suveranului. tate an avut Proudhon, Brjssot, St. Jerome. cînd au zis: Un mare jude național, răspunzător și iei, suprave­ proprietatea ie o lipție. ghind pe rpgp, îl obliga de-a respecta privilegiile su­ 1 Această pildă ie îndestulătoare, pentru a vădi, cum pușilor săi. In vre un caz grav, de violare de lege, că ai dreptul să te împotrivești, dreptul la rezistență, iei avea dreptul să pue su-1 aresteze și străjuiască. de îndată ce iești cum-va siluit. Cel ce respinge acest leată mîndrele cuvinte, pe cari magistratul suprem spirit de revoltă, ,nu-și dă samă de ce însamnă co­ al Ai-agonului, iera însărcinat să le rostească, în fața rupție și tiranie, și încă nu-i. emancipat de sclăviea regelui ingenunchiat, care depunea jurămînt, de-a gu­ atît de adînc săpată în spiritul poporului. verna după lege: «Noi, cari valorăm cît și voi, cari Dacă noi sîntem revoluționari, ie că societatea ne-a putem mai mult de cît voi, va facem regele nostru făcut ast-feliu. Nimenea n’a purces ca revoluționar. și domnul, în scopul de a ne păstra bunurile și li-’ Da început fie-care a fost idealist sau fanatic și a bertățile noastre. De nu, nu». Din nenorocire, glasul crezut în . societate. Umbrele întunecate ale durere!, de libertate ce resuna atîta de aprins atuncea, fu stins. se întindeau cu osebire, peste inima populației munci­ Cu toate astea, jesuiții, au desvoltat doctrina sutoare, și spiritul se întrebă: oare îe drept, ie, de vre o veranităței poporului. Lainez, generalul jesuiților, ie trebuință sa, sufere, ast-feliu cei ce produc toate bogă­ cel care a zis, la Conciliul celor Treizeci, că obîrșiea țiile? Și spiritul a dat dreptate inimeî, că nu. puterea rămîne in popor. Acesta, o cedează autorită­ 1 începurăm a face;să lucească speranța în îmbună­ ților, fără a-ft ceda eiun-va supremațiea Iul. Bellarminus și Mariana, sînt în privința aceasta de tățiri viitoare, gîndind că nu avem a face de cît cu ignoranța claselor domnitoare, socotind1 ca totul se aceea-și părere. Și, .cel din urmă, în cartea luî ce­ lebră: De rege el regis ■institutione, zice; Poporul poate va regula în scurtă vreme, că totul se va schimba, de îndată ce le vom fi deschis acestora ochii, sa vadă sili pe rege, de a îndeplini legile pe care acest din urmă le-a dat. Iei are dreptul de-a detrona pe suve­ adevărul. Dar furăm înșelați amar. Cetiți1 minunatele pagini asupra Rusiei Subterane, ranul care le calcă și. poate a-1 pedepsi cu pedeapsa cu de Stepniak, în cari acesta zugrăvește, cum teroriștii moarte. Mariana și dă formula următoare: • Ca o bestie, sînt o urmare fatală apurtărei unui guvern barbar. Cîte trebuie atacat de’ loviturile tuturor, devenind neuman experiențî nu au făcut mai înainte oamenuj pentru și tii’an». Maî departe, continuă ast-feliu: Cînd vă veți ve­ a-și da- samă că nedreptatea nu poate fi învinsă de oît prin violența, și că cea din urmă resursă a poli­ dea soțiea sau mama, maltratate în fața voastră, și mi vă veți răpezi a le apăra, meritați blamul de la­ ticei ie sîngele. . Vera Zasulici nu iera teroristă, iera îngerul răzbu­ șitate scîrboasă și de nelegiuire. Și vom lăsa în prada nare!, nu monstrul. Iea se jertfi, aruncîndu-se de buna- tiraniei unui despot, Patriea, cărei îi datorim mal voe în gura balaurului^ pentru a spăla, partidul de o mult de cît părinților noștri? Rușine de o asemenea batjocură de moarte. Ie vădit, că dacăy pentru a; răz­ crimă, rușine de o asemenea lașitate. A fost ’o fericire pentru mersul daraverilor ome­ buna ori-ce fapt mișelese, s’ar ivi o .Zasulici, apăsă­ nire!, că oamenii, cu grămada, n’au stat la cumpene torii popoarelor1 s’ar’păzi de a mai făptui mișeliî. Acelea-șî cauze vor da naștere Ia acelea-și urmări, să-și pue în rizic vieața și fericirea, pentru patrie. Cetiți pe Guillaume Teii, drama lui Schiller, și veți Dar, din nenorocire, dorul de a trăi, împiedică ma­ vedea, că se spune în iea, cum că ’ puterea tiranilor joritatea oamenilor sa-șî sacrifice existența. De aceea are și dînsa margeni. Cînd apăsatul nu-șî află drep­ tiranii timpurilor vechi, fură atît de rar jertfele aten­ tul nicăeri, ultima resursă ie spada. In potriva forței, tatelor supușilor lor. Intr’adevar, ie o idee utilă, ca regii, să știe, cum nu poate fi împotrivire de cît prin forța. întreaga istorie ie de față, spre a ne dovedi, că că în caz de apăsare, și cînd se vor face vrednici de ură, prin vițiile și faptele lor scandaloase, moartea Uî\ popor, dorind o îmbunătățire în starea-!, îe neVoit să pue mîna pe armă,, să înceapă o luptă de nu numai ca li-i dreapta, ci ie un fapt glorios, vred­ nic de laudă. Raynold, nu face de cît să întărească aparte, care va fi izbînditoare Corifeii tuturor partidelor, fără deosebire, au adop- asemenea părere. Kplb, în a sa «Istoriea Civilizației», are urmă­ at în teorie si practică, doctrina care face din re^sțență un drept sfînt, mai pre sus de toate legile torul pasaj: «Mariana, a încercat să complinească ri.Se- Și cele maj frumpase pagini din istorie, suit una din cele mai mari lipsuri ale religiei creștine, aceea că în doctrina bisericei îe recomandată numai 11 ne vorbesc despre rezistența împotriva tiraniei. ■ I î Bj: - ■ �REVISTĂ IDEE! (U cnuutjerei' pasivă, șî, din potiivă, Sfînta fliiefiră a patriotisniulni im ie aprinsă, entuziasmul pentru marin acțiuni plhio de sacrificii, în vederea bunei stan a statului și a popoiului, uu-i ațîțat de loc;. Asta-i doctrina autorităților catolice. Constituțiea din 1793. spune pe șleau, cum că răscoala Te datoriea mai sfinții si cea mai trebuitoare, pentru poporul întreg si pentru fie-care părticica din îel, cînd guvernul “nffiraîoS gB; Consultați pe toți autoiii .de. drept public, și, veți vedea că sînt de acord cu ,toții în privința aceasta, cj dreptul la împotrivire^ hi rezistență, nu numaț ca trebuie sii fie admis, ci că-n anume cazuri, ie chiar o datorie. Dacă acest drept, admis ca regulă gene­ rală,, ie tăgăduit, în aplicările lui, fața, dt-o anumita persoana sau de mai multe, nu ie vădit că ie acolea o curata ipocrizie? .1 • ■Netăgăduit, puteți să spuneți ca nu aveți ațîtn cu­ raj spre a-1 putea admite. Dar, ce! puțin, dacă o cît de sldbă părticică de cinste a mai remas în voi, nu bîrfîțî împotriva acestor eroi, cari h’au nici o teamă ca să-in jertfească vieața, să-și Scape frații diu tiranie. Se poate spune orr-ce pe sănia propagandei prin fapt, dar nu putem avea curajul a necinsti pe acei eroi ce se jertfesc m-ca pentrumuu alții.lmcu Mai.ao., curind, vom ad _________ l-­ mite-din contra, cuni-că fiind prea lași, a ne lua după ascunde lașitațea, pornim adesea dînșii, pentru a ne ascunde uukscu • - -lașitațea, •’ -«-repornim — Să îe criticăm faptele1 și su-i dezaprobăm din înălți­ mea mărire! ndastre. Știm Că toate libertățile ' noastre, cu toate că nn sînt cine știe ce lucru mare, au fost cucerite cu sabiea în mina. Și, sptinînd asta’, nu facem de cit să repetam ceea ce povestesc scriitorii burghezi. Răz­ vrătitul învins, ie un nrizerăbil, un criminal vrednic de spînzurat. Va fi, din contra, izbînditor, lucrurile se schimbă, și ieată-1 proclamat erou. Judecata istoriei, nu se întemeează de loc pe o bază sigură, scrisă fiind de cătră savanți oficiali, cari și-au prostituit condeiul și vîndut judecata celor pu­ ternici, cari guvernează și diriguesc universitățile. Dacu râsculațiî Comunei ar fi ieșit izbînditorî, îm­ potriva apăsătorilor lor, ar fi fost 'declarați ca bine­ făcători ai omenireî. can âu înțeles spiritul vreme!, jear mvhișiî âr ii fost niște linzeirabili. Dar, din ne­ norocire, cum izbîndi inacțiunea, se uită chiar,' cumcă Republica Șe datorește Comune!. Istoriea au scris-o stăpînii, și hcesta-i motivul pentru^cate învinșii sînt ponegriți, feară învingătorii, ur­ cați în slavă. Mîne. cînd. rolurile se voi* schimba' vom constata contrarul. Noi nu dorim, vorba ceea,iiic! acest prisos de cinste și nici această hulă, ci, mai presus de toate, adevărul. Nu voim o istorie care să nu fie de cit. glorificarea izbîndei. Ic ciudat de flotat, cum că revohiționdiii, sînt pu­ rurea formați la școala burgheziei. Cine recomandă, in căZ ue răsculare, de a se da foc locuihtelor, pen­ tru a se opune o împotrivire armatei în 'înaintare ? L'n Naquet. Dinamitarzi! de acum sînt discipolii diir.rlnĂrUr? ‘T-16’’ lkeptul la rezi’tenră ie admis Și glorificat chiar de poeții și scriitorii''acesteia. linSUe' poatT, are.fa acei«a m chip mai logic si mai hHeVnP ^ A ,,iul cîfc1la0' rC2iste lace ocest de drept care "îa »Profesor “ « desfiintatpK re’'u toate E'-perimta r“ se cu uu- P°P?r sa fie la vp’faVu ai ln£ăduit a se împotrivi. •niște drepturi. Din contra, iești conservator,? roartiolia'r de îndată ce iu cc-va .de conservat. Și nroletnnatul ie în cazul dinttti. firește io revoluționar. p N’nvem naivitatea sii credem cum-cu schimbam pe care o dorim, ca un drept al nostru, ponto su se îndeplinească fără o revoluție violentă, țl ca buleti­ nul fte vot poate înlocui cum-va pușca și ștrfșnieida nul de vot poate mioca faptului. Alegerile' nii-sde cît b pîeuleala, o cursă, iu faptului. Alegeri e n -s împrejurările actuale.' Aceasta cugetare ie de deliii alt-foliu ipterpretaU interpretată în ehichi­ nul cel mai deplin și logic, de catril Gebrges Rfinard, în romanul lui: «Convertirea lui AnUr6 SaVeruy» : «Nu-i cu puțin ța ’ șu fie alegeri sincere, acolo unde se află față în‘față milionari și golani.' Suiraj universal și'cea mai mare neegalitate de avere, sînt două lu­ cruri ce nu se împacă de loc. Cel dintâi va suprima pe cea de a doua, dacă nu cum-va cea de a doua va suprima pe' cel dintâi*. ' w " « Dreptul1 îl crează cel ce dispune de forță. leat a de ce, în . afară de ori-ce Sentimentalitate, 'îe drept Ca foița primează dreptul. Datoriea proletariatului iede a căuta, mai întâi, să între în fctăpînirea uneltelor de muncă, după a ’ căror cucerire numai, iei ya ~ pute-a vorbi de drept, de virtUCd, de*'umanitate. Afară daca, pentru -a remănea căpetenii, ipb'c'rițiî Vreme! de a-zi, nti vor predica dragostea, în scop de a înfrîna; de a încătușa masele, fiind în fond vrăjmașii cei mai înverȘunaii ai clasei muncitoare. Ținta noastră ie dd a face'sa înceteze adest razbbîu al tuturora împotriva tuturor. Trebuie de pus un caput acestei lupte grozave, în care, fie-care, își pune toate silințele, să se înalțe de-âsupra vecinului, să-l nimicească. întreprinderile cele mai sîngeroase ale. rcvoluționâ'riior, nu vot fi nici o ' dată de cit o comparație slabă, față de faptele de cruzime faiinâtă ale bur­ ghezime!,. ce n’are măcar curajul, ca nobilii de-odiniodră, să-și pue în rizic vieața. Mizerabili nerușinați, burghezii omoară cu scrisurile de schimb, cu im­ punerile lor nebunești și masacrează în fabrici, în ateliere, în urine, o întreagă populație industrială. Și cu toiita această nepomenită nedreptate, proletariatul își mai dă fiii în slujbă militară, carne de tunj iear fetele le • lasă prostituției., •• • > ' Privelegiu de a naște la spital și de a muri la spi­ tal. Privelegiu de a munci din toate puterile, să îm­ bogățești i pe-un trîntor. Privelegiu de alimenta nu­ mai prostituțiea, armata, ocna.' Priveleg'inl băuturilor vătămătoare, falsificate, a cărnei împuțite și pînei lipsă la cintar. Prilegiul de a furniza tuturor agita­ torilor înfumurați, cadavrele *cd vor sluji de treaptă • abițiilor lor.... lentă cuceririle poporului. ■Ie vremea:să.se pună un capăt acestor nedreptăți. Sa rămînem • stiirornici, că socialiști-revoluționari, nu. numai pentru a cere dreptul la rezistență, ci chiar u face uz db dreptul acesta, în chip hotărîtor, la vreme, pentru izbîndă. Să ne pătrundem bine de; ideea .aceasta, cum-că vrăjmășii noștri nu știu'ce Ie cruțarea. In privința experiența: în 1848,. 184.8, și si s’a mai aceasta s’a făcut o experiență făcut în 1871...Cînd,va începe lupta cruntă, fărăcru­ țare-fără răgaz, deviza noastă va trebui să fie: învin(jutor'i, sau ni(jrț7. Dacă principie] nostru va fi acesta, noi vom fi neînvinși și. ne vom, bate- cu curajul des­ perare!^ pentru că ie mai de- preferat moartea, de cît o vieață de.robie,, de înjosire-, și de-abuz.. Nu-i ter­ men mijlociu. Indiv.sneală, ieară-șl îndrăsneală,. puru­ rea îndriîsneftln,, și jzbînda va,-.fi a noastră. ■■■-!. • ' . K- Domhlai NiEuwEiVHns. ----------- V°nar^cind ai de cucerit' sau de apărat INSTITUTUL VE'^r^ĂFfcFși’EbîîimÂ.’ OI OHNEHVA», 8TR. isVOnȚ 80. — BUCUREȘTI.' ' -IO r. ■ ' #01, Mart* No’ 5‘ STA IDEEI _____ Foasta Grupare,,. xtu cunosc un tupeu mai vrednic de dispreț . H^i nesuferit, de cît acela, de-a decreta că o JLpar© ^ințază sau ni?’ duPă cum te afli gau nu f afli într’însa tu. Și nu ie vorba acolea, de tea din acele grupări, întețite de unul și susrinut® cu m’<Poacele"* Propriî, cum am avut la ol. in cea ^e’a 4°.ua capitală, uu felin de gruuar'e, poreclită politică, a unui oare-care Sturdza, Je efemeră existență. Nu-i vorba de una din acele grupări, făcute așa de-o plăcere, nici de yj.g-o clientelă electorală ce-va. Nu-i vorba nici de cum, de una din acele grupări studențești, cari se fac pentru reclamă, pentru punerea unor individualități în vază și pentru punerea în va­ loare a însușirilor lor, aș fi putut poate zice mai bine, a lipsei lor de însușiri, de însușiri bune fără doar, grupări ce nu durează nici cît un sfert de anotimp. Un personaj de la Galați, care-și închipue că ie monit de-acuma să joace roluri publice marcante, un oare-care sire, în calitate de „co­ pil al poporului**, decretează chiar moartea gru­ pare! socialiste, vorbind de dînsa ca de-o gru­ pare foastă. Aice nu mai ie tupeu, ieste o per­ fidie, o mișelie curată. A putut iei guvernul li­ beral, în perioada-i de guvernare trecută, a putut îel să dizolve cluburile de la țară, să închidă și să intimideze oamenii de idei, de o potrivă, din tîrg și de la țară, A putut iei să întindă mreje, celor ce, de alt-feliu, de abiea așteptau să-și spe­ culeze opiniile, sau lipsa de opinii, dacă voițl, să facă afaceri mai practice cu iele: gruparea socialistă, înse, n’a avut cum să pieară. Văd o întreagă șleahtă de viitori suprefecți, de viitori zapcii, de viitori comisari și chiar spioni de popentru-că nu-î distincție, îi văd înșiruindu-se 1R rînd, ca să mă contrazică. Doară-s din foasta grupare. Asta nu dovedește nimic. N’au fost nici cum chiar iei gruparea. v Gruparea socialistă, dacă țineți numai de cît 8a reduceți și să înlocuiți cuvîntul de partidă 8au mai generic de mișcare, grupare socialistă exista în permanență, pe cîtă vreme va eX’sta o clasă cu interese aparte, o clasă subjusau clase subjugate, ale căror revandicări n .atît de întinse. Va exista, chiar cînd n’ar P ea avea atîtea caractere de fixitate, cînd s’ar alM8, ^ra8'mentată. Un val de lume va întră, un ♦jJ’ Va ieși, să zicem. Dar pururea va fi între­ ce ^rtejul* acela, care va desrădăcina relele l0- De uîutue, care va mătura instituțiile ce pn80 relele acestea. Nu ie vorba aicea, nici de ba7P?Jea junimistă, nici de gruparea radicală, a a pe principii și interese ce nu exclud, în București, Strada Epurllor, 10. fond ordinea actuală, grupări carî-au putut să fuzioneze cu conservatorii. Cu toate că, chiar despre grupările acestea, cînd se vorbește în parte de fie-care din iele, nu tocmai ie corect să se zică: foasta grupare. Se poate zice că a trecut la conservatori, Panu. Cu toate că opiniea mea ie, cum-că conservatorii ar fi trecut la dînsul. Ie alta, dacă pănă acum nu s’a întîmplat acel fenomen cunoscut, ca un capitulat să-și treacă însușirile ce are, familiei cuceritoare, cînd capitulatul ieste de felin tenace și bine înzestrat. Familiea conservatoare, poate fi socotită, ajunsă la sterilitate. Dar singur șeful radicalilor, fostul lor șef, nu îndrăznește să vorbească despre gru­ parea radicală, ca de-o grupare moartă. Și, cînd ie cazul să afirme, că iea ie solidară cu iei, într'o împrejurare solemnă, cu toate că ie ferm, nu poate face ca să nu-î tremure o nuanță de hezîtare în ton, desigur nesimțită. Așa se mai pricepe, să-ți joci, cum s’ar cinema, partida, pe socoteala ta. Astea-s talentele și ca­ litățile mele, poftim, le pun la mijloc, cît soco­ tiți că fac și ce-mi dați pentru iele. Și bateți palma, beți aldămașul. Nimeni nu poate să vă ceară jertfe mai mari, presupunînd că ați făcut cînd-va vre-o jertfă. Nimeni nu poate să nu acorde, o combinație ce-va, echivalînd c’o retra­ gere, celor ce nu mai pot trăi alt-feliu, cînd sufăr mai cu samă de vre-o infirmitate de minte. Is­ torica, n’a înregistrat tocmai așa cu miile, eroii conștienți, cari-au murit pe-o baricadă, cu stea­ gul înălțat și fără gînd să dosască. Desigur că au fost destui, pentru a face fală ideilor, cinste curagiului, caracterului omenesc. Dar în partida socialistă romînă, alta a fost tradițiea. Bazată pe necesități simțite, și îndrumată din capul lo­ cului de oameni serioși și integri, iea n’a putut să alunge din rîndurile iei, pe cei ce au venit să se alătureze, pe vremuri. Unii au socotit, dintr’o dată, că ie un feliu de glumă. Și-au dat iei samă ca ie un lucru frumos, un lucru nobil, mare, că sînt idei sănătoase. Dar cum că într’o lume păcătoasă ca asta, se poate ajunge cu acestea la risc, nu au putut să priceapă. Firește că nu s’au putut împăca nici o dată cu situațiea creată, cînd au venit împrejurări de-acele, su-i alipească strict la partidă. Lumea a putut să se înșele, să-i creadă una, identificați cu partida, să-i creadă doctori serioși, ținînd la meserie. De doctori, doctori. Dar doctori fără voe... Alții din capnl locului au mirosit gheliruri. Nici nu și-au scos mănușile și nu și-au lepădat jobenul. Atît de siguri ierau că își vor isprăvi afacerile curînd și nu vor face pureci mulți. Firește că nici unii, nici alții, în niște atare condiții, nu au, putut avea gîndul să se locali- 4 I i I ■ �REVISTA IDEEI 67 REVISTA ideei 66 zeze, Și au urmărit cu totul altă ce-va, de cit au culturaȘi serioasă și integrală a maselor, chiar cultura dacă uniis au avut o cultură. Artificialitatea, faima, reclama, crearea unei clientele, .car® J® tuiască puterea, care să valideze insuficiența titlu­ rilor unora, să reabiliteze pe alții, pentru a putea trata, cu una din, cele doua partide, cu ori și care, eventual cu amîndoua chiar. leata ce putut, să-i absoarbă. Negreșit, on-cit de mare ar fi fost ignoranța mulțimei, ori-cit de cu în­ grijire cultivată și de adîuc infiltrata adularea, încrederea în conducători și capi, interesul trebuea să nu mai fie interes, ireductibil cum ieste, și bunul simț să fi pierit, ca să se prăbușasca de-o dată totul și să se ducă toată gruparea, pe gîrlă: plocon, peșcheș la liberali O parte din conducători, ca să întrebuințăm, pentru în­ țelegere, cuvîntul acesta nepropriu, nejustificat prin nimic, o parte au șovăit la dreapta, altă parte, la stînga. Chiar și o parte din masă, a. fost adusă să împle grosul, îmi vine pe limbă cuvîntul, stî împle yulul ambelor partide. Că asta nu are să .oîștige nimic, nu mai încape vorbă... Aicea s’a mărginit toată tulburarea, înse, toată spărtura ce s’u făcut. Foasta grupare, în fond ie tot aceea-și, va remănea aceea-și, chiar cînd vor mai evolua dintrînsa elementele migratoare cari maî sînt și cari au prins a mirosi după stîrv. Iea nu va face coadă partidelor burgheze și nu-și va da adeziunea nici unora din iele. Politica și-o va face de sine, fără mesalianțe, și va ieși la capăt cum se cuvine. Ie o minune asta. Minunea se va face. Așa stînd treaba, degeaba te vei urca la tri­ bună și vei striga pe-un ton sau altul, că libe­ ralii vor fi, și sînt cum sînt sau cum voești să fie... Să votam pentru dînsii, că ie de partea lor pana și „foasta grupare4. Iei ne vor da... ceea ce ne-au mai dat, vom complecta de la noi, și ce nu pot, în ruptul capului, mai mult: Visuri deșarte, idealuri îndepărtate, tot ce veți vrea, de calibrul acesta, dacă veți fi cuminți. Și ne-or mai da, după cum ne-au mai dat, încatenare de libertate, prigoniri fioroase, ruină și dezastru, dacă veți fi exigență și veți dori mai mult. Care bun simț și care inteligență să creadă, că liberalii vor aduce măcar ameliorarea sala­ riatului, vor face să între în punga producăto­ rilor din plus-valoarea ce li se fură, mai mult, și vor deschide un cîmp de activitate mai larg acelor energii acum neocupate? Să nu ni se vor­ bească de felinarele de stradă, că se vorîmulți, nici că se vor astupa unele hîrtopi de pe drumuri, pentru-că nu-i nevoe să fii guvern poporanist, să te dedai la lucruri de acestea. A, dar popora­ nismul? îeată o maro calitate a partidului libe­ ral, Alta va face sau nu, dar hrană intelectuală știu <.ă \a da poporului, sau va favoriza să se dee... Un cetățean, dintr’o cătună de țară, «un hun romin și creștin:-, lucrează chiar de mult in vederea năzuințelor acestui neasemănat partid a poporamștdor lui. A tipărit pănă acum, pe piopin a-i cheltueală, și a împrăștieat gratuit la oameni: Prescurtare din viețile sfinților, Minunile Maicei Domnului și Carte folositoare pen­ tru mîntuirea păcătoșilor... Vedeți că i s’aduce laude publice, și ieste dat ca pildă. Dacă nici astea nu vor mai ferici poporul, atunci poporul acesta nu mai ie susceptibil de fericire,. Votați cu cine vă place și închinați-vă cui vreți, înse lăsați de-o parte ori-ce grupare foasta. Și mulțămiți-vă ca nu pot să-mi irosesc vremea așa, să mă ocup de voi mai mult. ' P. Mușoiu. 3ntroDucerea mea în jVîanafachiră De cîte ori mă duceam b Iași, vedeam, necontenit, sute de fete, strecurindu-se spre «Manufactura Mono­ polului Tutunurilor Statului». In cît, aș fifavut plă­ cere să am și ieu vre-o fată cunoscută, să aflu ce fel de vieață au iele acolo. Așa, că într’un timp, ieată că mă aduc împrejurările de fac cunoștință cu una, care îmi deveni apoi cea mai intimă prietenă. Și de cîte ori ne întâlneam amîndouă, altă discuție n’aveam, de cît asupra vieței sale. De cîte ori ne întîlneam, îea se pornea pe plîns, si nu mai contenea să-mi is­ torisească, în ce suferințî și în ce mizerie se află. Zicea că mai bine să moară, de cît să se mai cano­ nească așa sau că ar vrea să se mărite mai bine. leu, vezînd-o așa de disperată și mai avînd și grija măritișului, nu-mi prea venea a crede cum-că întimpină atîtea greutăți. După ce are în gîud măritarea. Aveam chiar oare-și care necaz cînd iea se căina, și în­ cepeam ai zice: «Pentru ce zici că ți-irău. După ce iești liberă, îți cîștigi existența prin muncă. Pentru ce zici c’ar fi mai bine dacă te-ai mărita? Crezi că în mă­ ritiș ai să găsești o vieață mai fericită» ? Iea, ieară-și începea a plînge și îmi zicea: «Vezi, prietenă, cum nu mă crezi: alminteri m’ai compătimi. Socoți că dacă zic, mai bine de m’aș mărita, socoți că zic din zburdăciune sau dintr’o ușurință? Să nu crezi asta. Zic de nevoie mare. Cred, poate, că tot n’aș îndura ceea ce îndur astă-zî. Socoți că dacă lucrez în fa­ brică și îmi cîștig existența, sînt fericită? Inse cuce amar mînînc ieu, o bucățică de pîne. Să mergi mă­ car o zi sau două, să vezi, sa aî idee, și îmi vei da drep­ tate. Așa, nici nu-ți trece prin minte, ce ie aceea fa­ brică, cum se mînîncă pînea în două cu tutun. Văzînd așa, atît de pătrunzătoare îi fură vorbele, că-mi rămaseră întipărite în minte. Si mă gîndeam, la rîndul raieu, cum și ce-aș face, să intru în fabrică și ieu, să mă conving cu ochii miei, ce ie. Așa că în una din zile, încep a spune rudelor mele: cum ca “mă’ducrîn"f'ataică, să lucrez. Nici nu iera aș vrea S5 s......................................... mit. Au început cu toții _a___ susținea că nu se de pomenit. r_________ poate. In fabrică sînt numai fete de rînd, stricate, și ieu nu am atîta nevoie de a mă compromite cu iele și de. ale împărtăși faima. Și, tot o dată, i-aș cornpromite pe D-lor. Vedeam că nu voiu isbuti. Fiindca, nevrînd rudele, n’aveam nici un mijloc, să capăt vre-o recomandație cătră director. In cele din urmă, înse, avînd de partea mea pe o mătușe de a mătușei mele, tot îmi fu dat să-nrî împlinesc dorința. Aceasta spuse cum că ie bine, ca nu-i așa destrăbălare, precum vorbește lumea. Și ieu, cu un bilet, aveam să fiu primită și tot o dată mai ocrotită ca celelalte fete. Rudele se convinseră, iear moșul îmi și aduse scrisoarea de nevoe. . Așa, ieu, într’o dimineață, mă înfățișez la fabrică. , ajuns la poartă, puzderie de fete. Aștepta re poate va fi primita. In fine, poarta se des- colo-colo, necontenit, prin frig. Și după ce se ispră'portarul stătea și nu dădea voie să între de vea eonfecțiea, aveai de reparat la saci, iear sacii cari f1ii"0'ior ce aveau vre-un bilet. Directorul si cu o ierau murdari, trebueau să fie spălați. Fetele se îmcu rîndul. Făceau de jurne, în fie-care zi ^Sntă, stătea în mijlocul ogrăzei și împărțea pe părțeau una, la spălat saci, la măturat pe sus, prin săli. ‘"^re unde avea sa lucreze. Luai și ieu scrisoarea cîte Și tocmai fetelor le venea mai bine să umble, ^ÎTnusei portarului, ca vreu să mu duc la director. de cît săcăstee la reparare, că fumul și gerul Ie Cirul îmi lăsa llberă intrarea. Mu înfățișă! îna- pătrundea de tot. Dacă munceau pe-afară, totu-și f’d directorului și-i înmînăî scrisoarea. îndată, după se mai încălzeau, vai de căldura ceea... Plata li se i*11^ ceti, îmi zise> ca sa duc cu intendenta. Cele făcea de două ori pe lună. Dacă iera lucru mult, aff°multe fete se întorceau înapoi, ne putînd căpăta jungea și la 1 leu 50, cînd Iera mai puțin- atuncea Dlfl' de cum de lucru. Pe mine, mă duse într’un atelier, la un leu pe zi. Inse, cu cîta suferință... Acum, după »lC‘ ge reparau sacii în care se împachetează roțile ce am văzut ce ie acolo, a doua zi, ieară-și mă în­ tutun de calitatea IV-a. Cînd am întrat acolo, fățișez directorului, și-i spun că nu pot sta în frigul g'd făcut negru înaintea ochilor, și-am zis cătră și fumul acela, și, tot o dată, nu pot să ridic numai 1111 ndentă, cum că nu-mi place la repararea sacilor, mereu la saci. Ieu vreu să stau sus, să lucrez Ia ți­ •«us unde sînt fete multe și tot o dată unde se gări, sau la altă ce-va, numai la reparare nu. Direc? C1 reazii țigările. Iea îmi respunse, că nu ie dispo- torul, după ce mă ascultă, îmi respunse: Apoi, unde tă dînsa. Unde zice D-nu Director, acolo trebuie _ de-o dată, căci, ca lucrătoare, nu aî să să te pun ^lucreze fie-care. Dar mie, adică, dacă nu-mi place, poți ; ți acuma. Și chiar nici nu prea am așa locuri va­ S-“ spun D-sale... Atunci, ieu mă gîndiî, că, într’o zi, 'cante. ’or,+ Totu-și, pănă te-i mai deprinde, vei observa ^'nresăficj dac’am să stau și-acolo. Tocmai că voiii cum lucrează celelalte. Pe urmă îți voiu găsi aiurea. <8dea ce feliu de muncă ieste. Acum ia-ți ocupație la macara... Ieu am tăcut și m’am ' Atelierul se compunea, dintr’o fereastră, fără de dus, să văd ce ie și acolo. două geamuri, pe unde întră gerul, o sobă de fier, Cînd am intrat în atelieriul unde se lucra pache­ care ieșia un fum cumplit și care te orbea, în tele cu tutun de calitatea IV-a, o căldură și un mi­ mijloc o masă încărcată cu proviziile lucrătoarelor, ros de tutun mă lovi în față, în cît îmi veni oare­ jjjste scăunașe de stat, jumătate de casa, ocupată cum rău de acel miros tare. In fine îmi luai ocupațiea de saci. Acuma, ieu, aflîndu-mă sosită, care de mea, c’o ajutoare ce mai iera acolo. Primeam lăzi cu care mă întreba, dacă am mai fost pănă atuncea în tutun tăet, care veneau, pe macara, de jos, le aranjam fabrică. Ieu răspundeam, că nu. Dar unele spuneau: după comandă, de multe ori le răscoleam, ca să vedem Ai să vezi cum se mînîncă pînea din fabrică, cu ce de nu-i tutunul ud. Atelieriul iera compus dintr’o dulceață... Ieu, adueîndu-mi aminte de vorbele prie­ sală mare, prin mijloc liberă. Pe de lături ierau atenei mele, le întrebam, că ce lucrează? Și totdea­ ranjate cîte două rînduri de mese. La fie-care masă, una stați așa în frig și în fum? Unele începeau să cîte trei fete, dintre cari, două lucrătoare și o cînrida, altele să ofteze. Superioara, înse, o damă mai taragiță. In jurul ațelieriului ierau aranjați sacii, ce bătrină, mă mîngăea oare-cum, și-mi spunea: «Nu te se coseau. Unele fete legau roțile, altele, mai supe­ potrivi la iele, ce spun. îeată, acuș ai să vezi ce lu­ rioare, le cîntăreau, Un D-n observator și o D-ră, se cru ieste. Ne mai ducem pe-afară, ieară venim. In cît, plimbau prin sală, de observau, să nu cum-va să stee Ie mai bine ca sus, fiind-că nu sîntem. așa observate din lucru vre-o fată sau să vorbească. Numai foșne­ de director. Pentru-că, sus, pe fie-ce minut vine cu tul hîrtiei ce se purta prin mînă, și cîte-un strigăt, inspecțiea,. și ie foarte sever D-nu Director. In cît din cînd în cînd, de-al lucrătoarelor ce isprăveau aice sîntem mai libere. Acuș se va începe eonfecțiea, hîrtieai sau isprăveau tutunul. Atît se auzea. ne vom duce, pe urmă ieară-și vom veni, să ne mai ~ Directorul venea foarte des cu inspecțiea. De s’ar încălzimCăci iera timp deiearnă. fi întîmplat, să vadă vre-o fată, ca nu lucrează re’ saui nu lucrează bine, iera amar de iea: o punea 1 Cit timp am stat acolo, în odaea aceea, care de pede care se Îndesa pe lîngă sobă, și își frigea mînile în- îa amendă, pe lîngă insulta ce o mai căpăta. Nu calzîndu-le. Dar fumul, aproape le prăpădea vederile. destul că îi întră praful de tutun în piept. Cînd mă Dacă se înceta de a se mai pune cîte un lemn pe duceam printre mese, în timpul cînd n’aveam ce face, ‘oc) atuncea înceta și fumul și mai puteai respira vedeam cum stau, sărmanele, în tutun. Grimeaua de puțin. Dar frigul nu-ți dădea repaos. In cît iera o pe cap, li iera neagră de praf, bluza la feliu, mînile unzerie. Acum ieram cu nerăbdare, să se înceapă murdare de pap, obrazul prăfuit, nasul înfundat eonfecțiea, să ies din casa ceea. Nu trece mult, și-aud de praf. Dacă stăteau numai cu mînile în tutun. ce mizerie se aflau bietele fete. Pe mine, care de ci se mergem. Cînd am ajuns în sala des- In ■, fete, s.ă meargă pe la mașinile unde care mă întrebau: dacă am samă duc ca lucrătoare ! Se :olo iera un atelier de mașini. Pe la masă. Ieu răspundeam că nu, fiind-că n’aș putea ■ i alte ateliere, unde lucrau suferi praful acela, și tot o dată nici n’o să stau așa ■ r’-* ferestre se vedeau i ‘1 _ □_ xî—S—T mult. Iele ziceau, că ce să facă, dacă aveau ne­ de țigări. După r>a nm bUDUme uc am ■ mai ' cu mașina, tuburile c, Utnblat prin sală așa, îeată că auzim că .se în- voie, trebuie să îndure. Altele ieșeau atacate, nesuferindu-le praful de tutun. Chiar in timpul de patru :• Pe eonfecțiea. Am început iie-care a lua cîte un sac zile, cît am stat ieu, am văzut una atacata, care ieși P?cbete de tutun, ce se dădeau pe scripți, de •; e la atelieriul de unde se lucrau. Ii așezam din fabrică. Și, spuneau celelalte, că atît de bine și lat ]C0lnandă. Pe urmă, după ce isprăveam de așe- de voinică iera cind a intrat. Dar în timp de junoă. tate de an s’a ruinat, s’a cîștigat cu scurtarea vieței, ' Uq'»Ua,? sacii de acolo din sală și îi ptmeam pe. pe lîngă celelalte suferinți. Iera atît de palidă, săr­ leaj-s/^tar, pentru a-i transporta la magazie. Acolo, tomnn/i’^re .ea porțî pe mîna și să-i așezi, după mana, că îți iera moi mare jalea uitîndu-te la iea. oraș ®a, prin rafturi, fie-care după număr și după Cînd iși luă rămas bun de la fete, iea începu să plîngă și să ureze, că mai bine să moară fata ce nu va avea ta sau provincie. cu cu ce trăi, de cît să lucreze în fabrică, să sufere asta, C1S pană la orele două sau trei, cît se lucra lai cele mai brute vorbe și să ajungă ca dînsa... ftVea* numai de ridicat la saci, sa-i muți de •ii �REVISTA & Și ie adevărat, nu te ataci atîta de tutun, cît de vorbele ce trebuie să le înduri de la d’rector și de In superioare, că pururea iești observată și insultată, cfnd li se pare că ai greșit ce-vn, sau stai vre un minut. Nu destul, că de dimineață pană sara repaos du mai ai, afară de la prînz cînd și atuncen, fetele nici nu se scoală de la masă, ci cu o mină mînîncă, cu alta alegînd hîrtioa. In fine, pană noaptea tîrziu, nicî un răgaz... Aproape de plecare, fie-care trebuie să-șî spele masa, să fie a doua zi curată. Cînd sună de plecare, nu știe care cum să scape acasă mai curînd. După ce iese cu toatele, în ogradă, sînt așezate cîte două, în fața cancelariei, și li se face inspecție de cătră intendentă, su nu cum-va să aibă vre una tutun. Mie îmi miroseau toate hainele, și cînd intram în casă, mă cunoșteau cu toții cum că am fost la fabrică. Dacă nș fi fost inse, ca celelalte fete, silite a sta de nevoe și ne mai cugetînd mai departe, de sigur că aș fi suferit ca și iele. Dar leu m'am dus așa, să văd de-i adevăr, ce îmi spusese amica mea. Și adevăr așa ieste. Mult avem oare să mairăbdăm, o soartă ca aceasta, ca tot să ne jupoae stăpînii, atîta pe femei pre cît și pe bărbați, pe noi muncitorimea? Gîndiți-vă, cei ce aveți simțire, că nu-i de stat pe loc. Sînțem prea mult zdrobiți, de cei ce ne conduc, și nu se cade să su­ ferim atît. Sin tem doar și noi oameni, și avem acela-și drept la vieață, muncind pe cît ne stă în putință și folosindu-ne de munca noastră... Ast-feliu, cu toții intr’un gînd: femei ca și bărbați. Olga Călin. Oamenii Domnului — Și zi, muri și părintele Chiriță? — L’a iertat D-zeu. — Ma mir, cum de s’a îndurat să-și lase averea, de n’a cerut s’o îngroape cu iei. — Că bine zici, soro. Las la naiba, că și-așa lă­ comie de bani, ca la popa Chiriță, nici nu s’a po­ menit... Nu mi-oi uita, o data cu capul, de ce-i făcu răposatei cumătră Bafta. — Ce i-u făcut, leliță Smaranda? — Ia, se dusese și iea, sărmana, să plătească leturghiea, într’o sărbătoare, gîndesc că în ziua de Rusalii, și i-a dat popei numai un gologan, cît o fi avut, sărmana. Și popa, ni spusese c’o săptămînă îna­ inte, că mai jos de doi gologani, nu mai primește leturghie. Dinsa, se vede, n’o fi știut de vorba po­ pei. și s’a dus, cum îți spui, numai c’un gologan. Da popa, ce inima, leliță, sa-i ia gologanul femeei și să i-1 asvîrle cît colo în mijlocul bisericei. Femeei, să-i vie rău nu alta. Și de nu iera ținută de niște oameni, ar fi căzut pe podina bisericei. Ce feliu, pu­ țin a fost pentru dînsa? — Ian auzi, ce inimă lacomă de om. — Și de atunci, rău, bieata Safra, rău și rău, pană se prăpădi... Și, D-zeu să mă ierte, dar par-cu îmi vine să cred, că și fapta asta a popei, i-a grăbit, săr­ mana, moartei, că ori cum iera femee în putere, ar mai fi avut, zi’e de trăit. . ~ bine c.< nu. Iu, i s’a răcit o dată inima și i-a fost destul, bieata fenice... Ti, surioară strașnic de lacom a mai fost. —• N’avea cum să mai fie de-așa. Toamna, numai c.e-1 vedeai, cu căruța după dînsui, umblînd din casă in casă, de cerea,banița de grăunțe, zicea pentru bo­ tez. și D-zeu știe, aveai, n’aveai, lui, măcar de-ni fi REVISTA TDEEI tdf.et intrat în pămînt, trebuea să-i dai. Alt-feliu l’ui mai fi văzut cu botezul? . _ . _ . — Nu s’o fi gîndit Tel, lelița, nici o data, cu moare? — Dar nu zici, că umbla în căruță cu banița lui. . Si ce baniță. Gîndesc, că iera de două ori cît cea âe măsură. Și, mai rău ca la dijma ciocoiului, leliță Casandră, că’ți-o cerea cu vîrf și îndesată, nu alta, — Doamne, că lacom a mai fost. Dă-o la pustiea, încolo, așa preoție. __ Iera avan amarnic. La pastele trecute, a luat sfînta pască și-a fugit cu iea îu altar. Zicea,că cine are nevoe să iu anat'oră, să plătească. Și, bieții oa­ meni, dă, unii de-or fi avut să-și cumpere o luminare. .— Și-au plătit? — De unde. Cum-va arei.dașul și primăriul. Cei­ lalți au făcut și îei sfintele paști fără anuforă. Și de-o fi vre-un păcat, să-i fie de capul lui, leliță. — Apoi, n’oi grije, că din cîte spuseși, nici iadul nu l’o mai primi. Vezi, soro dragă, cum nu se gîndea iei la păcat. — Ce stai de vorbești. Dar iei nici de cinstea lui nu mai ținea socoteală, cînd iera vorba dj, bani. De și-a rîe, leliță Casandră, și-un țigan de Tel. Și dă, se cbieamă că iera popă, măre Doamne. II știi pe Ștefan... a lui Ion Țiganu. — Iei da. Cum să nu-1 știu. — Ii murise un copil de-o săptămînă, și cînd a fost chiemat, a mers păn la ușa bordeiului. Dar cînd sâ între, le spune popa, că nu le. ridică mortul, păn nu i-or pune doi franci în palmă. Țiganu, ci-că, i-a dat unu, cît o fi avut și iei, săracul. Popa să între, pace. Și numai țiganul, ci-că i-a zis: Păi, daca-i vorba pe tocmeală, părinte, sa ne tocmim. Iaca, ieu ți-ara dat. un franc, sfințica ta cît mai lași? Și-a dat popa, șă-i dee țiganului o palmă, și țiganu1, râu Ia popă, de- l’a făcut, leliță, de rîsul lumei, ce se strînsese, ca la urs, Și-a întrat, soro, popa, rușinat, în bordeiul țiganului, că iera mai mare ocara. — Dar vai de slujba ceea, săracul mort. Gîndesc, maî bine nu i-o mai făcea. — Și-apoi, leliță, să ferească sfîn tul, să-i fi dat ce­ va împrumut, că pană ce scoteai, amar de vieață. Ba, în loc să cunoască, te făcea cum îi venea la gară, , cînd te-ai fi dus să-i ceri împrumutul. Astă toamnă, nu mai departe, la culesul porumbului, se împrumu­ tase de la bietul Cbivu, cu niște mălai. Zicea, că n’are pentru muncitori, c’o să i-1 dea cum o machia. Dar, ți-ni găsit, su se ție popa Chiriță de cuvînt. Măcinăse,, și nici gînd n’avea, să-i dee mălaiul omului. Chivu, ca omul cu lucru lui, s’a dus de i-a cerut mălaiul, dacă văzu că popa nici gînd n’avea să i-1 trimeatfi. Și unde ți-1 ia popa, pe bietul om, la înjurături, ca ce caută ca un tâlhar, în ograda lui, sa-i ceară, c’avea iei grijă să i-1 țrimeata. Ce, ie fugar din sat, și cîte: și mai cîte. — Doamne leartă-ină, dar afurisit a mai fost, soro-; încaltea, i-a mai dat mălaiul creștinului? — Il’a dat, dar mai bine nu i-1 mai dădea. Că orali-* dăduse mălai bun, neatins, și popa î-a dat niște ră' râzaitun 'de hambar, aproape încins. ’ — Ce suflet negru a mai avut, leliță Smaranda. — Iera hain de tot. Și pe cine-i cășuna lui ce-vfli' iera în stare să-1 mînînce, nu alta. într’o Duminici ci-că l’a făcut pe bietul Voinea de toata ocara. — Și de ce soro, că parca Voinea-î om la locul M — Să vezi. I se năzărise popei, așa din senin, l,f feciorul vecinu-sau. Că zicea, că-i păgîn. — — I-auzi ce vorbă. Ce feliii de păgîn, soro, fecio*. rul lui Negoiță? — Ei, zicea popa, ca de ce nu venea la biserici G9 înd venea, zicea că, nu da nici leturghie și nici nh venea,^a^ mai zicea popa, nici cu S’^^primeu Li, lelițică dragă, nu caută mijlocul. Cfnd ie vorba d& negustoriile lui, se face bun cu orî-ce primar s’ar alege, numai să-l aibă de sprijin în strîngerea dato­ bc^qieasa îer:v? i)â> ’dtf ve"lf’ * TeRfc' nu I,reu venea pe ia riilor. Nu mai departe, cu ăst de-acum, îera învrăj­ •Sică, « 1U1 Negoița, cu zicea iei, cula evanghelica bit de moarte, mai înainte de a fi fost ales, că-1 băl"Etos, scris, ca cine are gînd de rugă. S;\ nuni cu preoteasa. Dar acuma, ce face ? 11 închide l'“Jn-.ee* *«1 s,n«ur’ acas“» su uu Plătească advocat, cu pieoteasu în casă chiar Iei, și iei, măre leliță, îșf J roage pentru sine singur, și ca numai fățarnicii, se face cale prin vecini. Și asta, cum spui eam. numai si Vină în văzul tutu!'ora’ creadă lumea de sfinți, și numai să-l aibă de sprijin în daraverile luL — țan. auzî’ spurcăciunea de popă, de ce ie bun... "■încolo poartă pe dracu în sin... Ei și ci-că ar mai — Și iaca,, leliță Smaranda, unde știu cîte face us a lu£ Negoiță, ca de cit su ducă oamenii capărintele Avrămuș al nostru, și cum mai auzii și de 11,. uopei, miu ca minte ar face, să dee pînea aceea c î^ e ? tos^ ^acu^ popa Chiriță, nu pot să nu cred, F niiaî flămînzi, orî s’o împartă copiilor lor, cari 1,1 WSC toi atîta după un codru de pîne. Că, zicea cîte îmi povestea răposata mătușa Ileana, din deal de la Cătina, despre călugărul Evloghie. i că tot iouceze§te degeaba în podul popei, ca pe — Și ce-ți povestea, leliță Ci-sandră. mă s’o dee la vite. De. colivă, tot așa, că zicea, că — Spunea lea, o dată, leliță Smaranda, de pe cînd ^ degeaba i se dă popei, că iei își îngrașă păsurile iera și iea tânără, că, ci-ca, umblau, într’o vreme, prin satele celea din partea dinseî, umblau doi că­ cUJ.e fii,, și ce-a zis rău omul? lugări. Unul avea într’o cutioară aurie, o măsea, ce pe rău, n’a zis nici un rău, Dur, vezi D-ta, că zicea că-î măseaua Iui Adain, și-1 cinema Evloghie pe pei nu-i venea la socoteală. Și, din pricina asta, ăsta, lear pe cetalt îl cbiema Agafton, și purta cu uiucatu-s’a popa-1 nostru, și-a făcut hîrtie la procuror, X lui Negoiță, s’a apucat, să arză icoane în fața bi- sine o zodie, spunînd la cei ce-i întâlneau, căieîsint trimeșii domnului, cu cuvînt să lecuiească lumea de sericei, și c’a spurcat ușa sfintei biserici. boale. Și mergeau din sat în sat, și oamenii, dă bieții, _ Ian auzi fa, cînele de popă. alergau, ca la duhul sfînt, care cu ce avea, să dee, __ Vezi acum. EI, de la procuror, a fost venit în să-șî poată dobîndi sănătatea. Părintele Evloghii-, cerCetare și popa pusese de martor și pe Voinea. Și ci-că muea măseaua ceea intr’un bârdac de apă, pe Voinea a spus la cercetare, că iei nu știe să fie a- care-1 da omului să-I bee. Zicea, că măseaua Ie sfîntă, devârat ce-va, din cele spuse de popă. Că iei îl știe iea sfinția apa din bărdac, și apa asta bînd-o ope-aî lui Negoiță, de om la locul lui. mul, diavolul, care pricinuea boala în trupul omului, — Dacă l’o fi știut omul curat. iera alungat și omul își căpăta sănătatea. — Păi. Dar, ci-că, dacă văzu Voinea, de ce l’a fost — Și, soro, să fi fost adevărat, măseaua lui Adam? pus popa martor, numai s’a întors cătrii dînsiil și i-a — Doamne, leliță Smaranda, ce stai și D-ta de a?j față de toată adunarea de-acolo. Ce vrei, părinte, vorbești. Mai în urmă s’a dovedit, că ierea o măsea iren de noi, să ne băgăm sufletele în păcate, pentru de măgar pierit. toate gusturile sfinției tale ? Și de-atuncea, soro, foc — Valeu, surioară dragă, nu mai spune... Doamne popa pe Voinea, numai și numai că nu i-a sprijinit sfinte, cum^de l’ai mai răbdat, cum de n’aî cufundat, minciunile scornite. Ba, zicea, că de ciuda asta, să pămîntul de sub picioarele lui. i plece și din sat, și l’a luat D-zeu mai de grabă. — Și încă ce feliu, leliță Smaranda, că. ci-că, cu — Iran de mine și de mine, dar negru suflet a cît afunda mai mult în bardacul omului, spurcăciunea mai avut. ceea de măsea, cu atîț părintele Evloghie cerea plată — Și ieaca, leliță, zău, cînd îi vezi pe niște ase­ mai mare. Zicea, că cu atît leacul ie mai temeinic. menea oameni, oamenii domnului, cum li se zice, făp— Doampe, ian auzi, de ce ți-s buni oamenii tui... tuiiul asemenea lucruri, fără gînd de păcat, nu știu cum, — Și povestea, bieata răposată, că s’a aflat mai dar cam prinzi a te îndoi de buna lor credință. Și, D-zeu tîrziu,’ cum că părintele Evgloghie, mai înainte de si mă ierte, a cam ajuns și preoțiea un felin de meș- călugărie, fusese preot de mir, în nu știu care sat. teșug, din care poți trăi cam fără osteneală. Și, într’o zi, cînd preoteasa nu-i iera acasă, ci-că și-ar , — Ba, leliță Smaranda, grăești drept: ie negusto- fi bSlut joc dc-o soră, fată mare, a iei. Și, pe semne ne curată. C’al nostru venise sărac, lipit pămîntului. că fetei nu i-a fost cu voea, că, ci-că, cum a scăpat ?i-acuma are niște case, de zici că-s ciocoești, nu din casa popei, a început să plîngă prin sat și să și niște cai, și-o brișcă pe arcurij de zici Doamne... spună la toți de fapta păcătosului. Iei o luă atunci Unde mai pui, că face și dragomănie de bucate și la sănătoasa, de teama judecăței obștești, ca, pe vre­ mea ceea, obștea satului iera care judeca pricinele P magazii, de juri că nu șede popă-n ograda °i“Cu, Doamne ce șarlatan mai ie, ci-că vrea să oamenilor din sat... Ei, și de unde, panii unde, se . înlesnire la oameni, cu bucate și bani. Dar pripășește pe la Schitul Ciolacului, cu chip că să se la ? , nare- Că ia, leliță Smaranda, ia dobîndă, bob pocăiască. — Și cînd colo?... Iran de noi, leliță Casandră, i-î d naP°leon> doi franci pe lună. De se face intr un an, napoleonul mai mult de îndoit, că ăștia-s* oamenii domnului, pe cari noi să-i ascultam? iis.1 da _a 1D tr’ui ' — Și cum îți spuneam, leliță Smaranda, parcă tot tr’nDiU te P°t* înlesni, să i-1 plătești așa de lesne înnu-mi venea a’crede cele ce-ți povestii despre că­ Atît ma* Z*C*’ ue^r“ ^a’ s’n^ oamețd* dom' lugărul ăsta. Dar cînu auzii și de. faptele părintelui Chiriță al D-voastră, și unde mă mai gîndesc și la alh_^ Cum sPR3ei, măre leliță, părintele Avrămuș cele ale părintelui Avrămuș al nostru, nu mă mai pe £ra'’ a băgat tot satul dator la iei. Și-i jupoae îndoesc de loc. __ Mai îe de îndoit, leliță Casandră? Fac Iei is­ sâttn.A1] creștini, cura îi place, că-s strîmtorați. Și ci hn?1!’11’^ nicî un Cttvînt ce să zică, leliță Smaranda, prăvi de astea și â-eî, dară-mite atuncea. — Așa ie, leliță Smaranda. Adevărat,. §tia de popă îi amenință cu blesteinul, ca nu Ui îe m și oamenii noștri, de zic, că, ori-cum, I. Neagu. P°Pă și tot pe iei l-ascultă D-zeu mai degrabă. t J-\sau doua- I J 1 1 pI I ' W1 I Bl .i II I I li t 1î I 1 �REVISTA IDEEr 70 REVISTA IDEE1 Psîchologîea Violenței Evenimentul de-o zi, al timpului acestuia din urma, ie prinderea nneî tovărășii de țigani, cari au savirșit mai multe tâlhării și-au savîrșit un omor, cit s a des­ coperit pim-acum. Nu mă ocup acolea, de toate ma­ nevrele deșănțate, de cari se slujește un fehu de ca­ ricatură de magistrat, pentru a-șî procura sie-și mo­ mente de plăcere și pentru a-.și face o nesfir.șita re­ clamă. Kerin emoțiea publică și stăruință de-a cere «ă fie pedepsiți criminalii, cînd nimeni nu se gindește, cum că se săvîTșește prin asta o faptă de prisos^ fără nici o însănmătate socialo. Un furt de niște cai, un furt de. cîți-va bani, spaima, sau chiar tortura unor călători, deposedați de bunuri, uciderea unui biet pă­ durar, care putea să dee cele petrecute pe față, care mai are si un cojoc, pe care nu l’ar fi lepădat bu­ curos din spinare. Atîtea fapte ce n’au nimica sur­ prinzător în iele. Mobilul altora îeste într’adevăr maî mare; alții ridică o vieața sau supun la tortură, pen­ tru interese mai mari: ținîndu-ne la asemănări rigu­ roase. Asta nu dovedește de cît deosebirea de clasă, de cît necesitățile minime pe cari Ie au făptuitorii țigani, necesități pe cari, iei, totu-și, nu și le pot îndestula pe-o cale mai neîmpresurată de risc. Nu do­ vedește de cît anormalitatea unei organizări sociale, care, pentru a-țî satisface chiar o necesitate minimă, te nevoește să duci o luptă cruntă, să alergi pană la a răpune pe un semen al tău. Nu-î vorba aice, de acele porniri, cari rîvnesc după bunuri exagerate, cu cari nici n’ai avea ce face, ori-cît ar fi să-ți fie exis­ tența de lungă, cari ți-ar fi de prisos, porniri ce te-ar mai pune pe gin duri. Nu-i vorba de atîtea bunuri, pe cari punînd mina, nu ai putea de cît să le irosăștî, să. le împraștii fără folos, ca să te-arăți că iești stăpînul lor. Ci simplu, de niște adevărate nimicuri, pe cari acei’ ce le nu, le apără tot cu atîta tărie, după cum cei ce râvnesc să Ie aibă, voesc să Ie răpească: deopotrivă fiindu-le de necesare. bunurile acestea, reduse adesea chiar pun la cea maț simplă expresie. Au putut fi omoruri, și le pricep, pentru o îmbucătură de pine, pentru o lulea de tutun, după cum presupun că ar putea sa fie, pentru o îq. ehițitură de apa și pentru o sorbitura de aer, dacă și elementele acestea ar putea, ar fi cum-va acaparate ca celelalte bunuri terestre, n’ar fi la mdumina tutu, rora, proprietate obștească, . -ga cere echilibrul forțelor lui sau mecanismul «L^verneaza.zldlrea-’.nlci oa‘1 81Jit de factori din ' . o faCe dnl caPnVu> 0 face din bun gust, sau Aurind din răutate. Purtarea lui nu mai ie conm8! «ată... I>e s,£ur cu’ fundamental, omul nu are 1,i^;nti distrugătoare. Iei ie împătimit de vieața. («^‘ facultățile lui, normal, tind la armonizare. Cioccu un altu1, lovirea’ lzbitura» încuerarea, lasă ^r.e iVriri dureroase, de cari știm că toată lumea fuge, foțjfi siare experiența acestora. Dacă, cu toate acestea, Ie faPfc> îeste că sînt condiții să se ivească, acestea chiar normele de vieața ce ni le-am 1 lilit chiar noi. Violența răsare necesar, din res5 weri, din tot ce stinSherei?te expanziunen firei. '{col68 nu-î moralitate» nicî ufcditate, nimic. Făptașii singuri înse, sînt prinși de remușcare, chîar singuri se socotesc vinovați. Iei pleacă cu umilință capul și își îndură osînda, pe care socotesc c’o me­ rită. Cînd își istorisesc păcatele, le spun în totdeauna pe larg, restabilesc amănunțimile »n toată minuțiozî, tatea lor, par’că s’ar părinda din nou. Ceea ce uită, înse, să povestească făptașii, ce nu-și bat capul jude, n facem voluntar, dacă sărim tocmai la violența parcătorii sa întrebe și nimeni nu-i curios să afle, sînt ior de reformă. In programele sau în dezideratele împrejurările stricte din cari a purces un fapt, ntl prsomdităților marcante, cari au urmărit transforatât cele în cari s’a putut petrece, starea de încăr­ Parea socială, din cele mai vechi timpuri, zadarnic care în care s’a aflat făptașul, mobilele ce au putut "om căta-o. Dacă vom cerceta prin scripte, vom da să-1 împingă, natura ambiantă care l’a^ îmbrîncit... Să J cele mai ingenioase planuri, de cele mai feliurite rămînem la ceata de țigani, pentru-că nu^ ni s’ar fi ■uchipuiri de traiu omenesc perfect, de vieață feri­ putut ivi o pildă mai demonstrativă. leatu un popor, cită. Nici un cuvînt de violență, ca mijloc de salvare ce nu se poate mai simplu și tot o dată mai pacinic, sau'ca o înfrînare desfrîului despotic. Pururi blajină­ cu toate că vioiii. Un popor ce n’are nici pretenții tate, pururea duioșie. In ceata unor oameni îndestu­ ’ proprietate, nici să devie prepoderent în stat, ce de lați,' cari aveau să fie, iera perfect, de-ajuns, pentru _ rîvnește la ranguri nalte, nici să adune bogății nu a’Se curma micile diferende, foarte puțin probabile, colosale. Dînsul îșî duce vieața nomad, cît se poate dar cari, totu-șî, ar fi putut să se întâmple. Blajină­ de simplu. De adăpost un cort sau un bordeiu în tatea, duioșiea, acestea trebueau sa fie și armele orei păinînt, îmbrăcămintea o treanță, drept hrană te miri prezente, armele presupuse, pentru-că, din partea uce. Și pentru îndestularea acestor simple, acestor pri­ nor ast-feliu de clăditori de sisteme, ora prezentă nu mitive nevoi, cele mai variate meșteșuguri. Se dă Ia merită atenție. Preocupați cum sunt, cu amănuțimea ori-ce muncă, fără de nicî un scrupul, de înjosire sau și cu desăvîrșirea planurilor lor, uită dificultățile orei de necinste. Femeile fac diferite unelte, fac une-orî prezente și nu ]e dau nici o soluție, ca toate că sonegoț, muncesc de-a valma cu bărbații, maî sînt cărluțiea și-o’ au. Iei fac întocmai ca acei arhitecta, cari, turărese. Copiii se dau tumba, un felin de ocupație absorbiți de studiul unui plan de clădire monumentală, și de negustorie a lor. lear drept caracteristică ge­ în care ar vrea să prevadă toate comoditățile, ar nerală, o aplicare idilică, o dispoziție a tuturora spre uita că planul acela trebuie să se ezecute pe un te­ dragoste, ce numai cu brutalitatea nu s’ar putea îm­ ren ce-i încă de expropriat, cu un material acaparat păca. Dar, dacă și cu niște asemenea calități, nu-ți tocmai de niște potrivnici, cu un concurs de brațe poți asigura existența, să nu ne mai minunăm de nimic. Violența apare necesar, cînd ai epuizat toate . ce-s prinse și înstreinate aiurea, de unde nu s’ar pu­ Legile au statornicit îngrădiri, au stabilit anume celelalte resurse. lea-i o condiție de vieață și se exertea atrage de cît printr’un conflict, printr’un conflict margini, în al căror cuprins să se petreacă toate. Nu citează neapărat, îrnbrăcînd cele mai variate forme, serios. Și pentru niște arhitecțî ar mai merge, dacă pla­ se ocupă, că sînt categorii de oameni, ce n’au cu de la o siluire blajină, păn la omoruri crunte, păn la nul le va fi fost comandat. Firește că vieața practică îșî totul nici un razem, cari-s nefavorați cu totul, și carnaj, pană la prăpădiri de gloate. are alte norme. Tiranii stăpînesc și țin în jug noroadele. cari, în jocul acesta, al unor împrejurări pururi neNoroadele se mișcă, noroadele se zbat, opun o rezis­ priitoare, n'ajung să-și îndestuleze nevoile nici cînd, Subiectul acesta mi-a dat cele mai multe momente tență. Și din această frecătură de forțe, răsar sau iz­ ori-cît săx— pue — ho­ de iritare, din cîte au făcut vre-o dată obiectul preocu. , s’ar strădui. . Legile nu știu de cît ------bucnesc scîntei, cari provoacă dezastre, dezastre fioroase tare și r să prescrie -------- pedepse cînd cine-va le-ar trece, parilor mele. Am văzut învățați, cari-au trecui prin școli, •?i mistuire de vieți. Par lucruri fără prevedere. Noi ori cît ar :it fi fost de~ silit de neyoe. Fără să întreprindă cari-au făcut studii complecte, cari ocupă catedre uni­ du vom susținea contrariul. Vom afirma atîta, cum forma], _vre-o goană de nimicire în potriva cui-va, c’o versitare, cari predau cursuri înalte, cu o solemnitate ca au fost necesare, și n’au întîrziat cu nimic trece­ aparență «I dep. foarte mareP nepărfinire, i ahflrp.ntn Frtnrrp mnr iele împuținează rară, cari măsură cu compasul aproape si abstracțiile, rea socială dintr’o fază în alta, aceasta atîrnînd toc­ cumplit, pentru marea mulțime, șansele unui traiu văzut vorbind de faptele din vieață mai de întâmplările ce-au trebuit să se petreacă. lear îndestulat și tihnit, precum s’ar cuveni să-l aibă. Dar c’o stângăcie, c’o pasiune ^i c’o orbire și c’o nepo“Qcă s’a putut realiza ce-va din prevederile clăditodacă legile sînt așa, nu urmează de iuu, loc, va ca mea firea umeome­ menită desinvoltură. Manifestarea primei scîntei de ..vmx,,* uc TRor de sisteme, desigur că n’au de dat nici o samă neasca să se acomodeze cu iele. Ar Armai mai avea un senz, simțire, cșleî mai primitive scîntei, îeste condiționată Pentru aceasta iei și n’au nici o respundere. dacă ar căuta să se pue în acord i!.<cu c®nstatările nouă, de-atîțiă factori eterogeni, facultățile tuturor ființelor în acord cu natura, cu necesitățile de vieței, vieței, îa în 'loc Ipc să iau naștere și se desvoltă necesar, potrivit cu îmNici în programele și în sistemele de-acum, nu-i ceara necontenit să fie respectatee cum sînt șinecon- prejurănle în cari ființele sînt duse să trăiască, p°’ vorba de violență mai mult, cu toate că membrii mai trmt sa tot fie violate.,Răpești mijloacele ” de "toană mijloacele de hrană trivit funcțiilor sau exercițiilor ce iele au de înde­ uturor partidelor, de la misionarii creștini, pană la unei mulțimi, pe caile ce se știu, nu-îdai îngăduința plinit. Acestea, îe vorba în genere de ființe, acți°‘ Partizanii ideilor extreme, o dată cu idealurile lor de sa-și poată îndestula nevoile, punîndu-și in lucrare, nează și reacționează, după cum au de îndestula1 acordăm tuturora, ce le hrănesc în minte, cu firește, facilitățile iei de muncă, ceea ce ie tot una. uade frăție, ce li se varsă din gură, au fie-care -*ii i - ----vre-o nevoe sau după cum au să înlăture ce-va »e; imprejmuești un cîmp cu movfl: ” declari 1 ’ “ proprie- priitor, ih și il după îutipăririle ce au: mecanicește. Și numo1 nim^ *azem cîte un înger păzitor. Nu ie în gîudul JS a tfad încă s’au mai împuținat ... * gurile ceomul, mizerabilul om, trebuie scos afară din ușter;: t . arul de-a face silnicii, nu pleacă nimeni anume în buturi ? e Monopolizezi o cantitate de nutul^ din atmosfera lui, trebuie judecat aparte. Paj’j41 . r®Pl'inderi războinice. Unica arma a tuturora ie d“ id’ T niU“"rU.1 “lor te sînt să se folosească o dată cu înzăstrarea lui superioară,’ cu darul lui da bnr a’ BCOPUI Anal al tuturor, frațiea, bunul traiu, ce S descrește. Și ai pretenție», ca ceî chibzuință și de deliberare ce-1 are, n’ar fi crescu1 c ®tt- Q tristă experiență a făcut, înse, să fie omul irau i>\ ti/® sa ““ le .(‘“duiuscă, și să în proporție și celelalte elemente conStrîngătbar* tea a pvactic și luai prevăzător. Și în timpurile ixcesrisc chiar vieața, cînd vieața atîrnă de Dacă săvîrșește o faptă, Iei n’o mai săvîrsește pentr11 > nu vei vedea un parlamentar, un orator, un tribun. 71 Ricî un bărbat politic, nici un agitator, mai mult sau inai puțin social, hazardîndu-se Ia tribună, în întru­ niri, pe strada, fără să aibă pe lingă sine, pe lingă elocința și energiea-i proprie, acea micuță și salva­ toare uneltă, ce face cîte o dată minuni. Tu perorezi, spni adevăruri curate, vrei să convingi mulțimea, s’o faci să cugete la starea-i, la lucruri ce ți se par im­ portante. Dar, xeată, dintr’un colț, un cine-va, desigur un mișel, pug de interesați, se îudreptează spre tine și da să-ți stingă vorba, sau te pîndește la o poteca, sau te aștearnă mai bine. Dacă nu l’ai răpune tu, mu­ sai ar trebui să fii răpus. Faptul se poate deplînge, pe ce motive nu vrem să știm, țel n’are inse cum angaja ideile, nici partizanii unui sistem. Te-aduce acolea un simț curat de conservare, forțarea unei în­ lănțuiri de fapte ce se petrec așaf nu prevederea unui program. Și, după cît cunoaștem, nu știm nici un partid, care să se fi ocupat escluziv cu utilizarea forței, sau în al cărui program violența să ocupe mă­ car un important capitol. Pană la atîta practicitate nu s’au coborît încă oamenii. Au fosu partide și sînt, cari au fost silite să-și părăsească terenul propriu. Dar, pentru astea, nu mai poate fi vorba despre nici un program, programul fîindu-le suspendat. Și lupta ce o duc, ce sînt siliți s’o ducă, ieste o învălmășala curată, o luptă fără nume, cu toate ca și asta cu ros­ turile iei. O violență ca oare-care alta, care nu angajază nici un mănunchiu de idei. Cetitoriul să iea aminte, noi nu facem acolea, de cit curate constatări. Ca îndrumare de gîndire, cată inse să fim ce-va mai clari. Noi ne dăm samă, că undui­ rea de a-zi, ie susceptibilă de schimbare, anume într’o direcție ce ni se pare priitoare: și notăm. Ne mai dăm samă, c’avem pornirea să facem agitare pen­ tru schimbarea aceasta, c’avem plecarea s’o preves­ tim, chiar să ne apropiem de pe acuma, din carac­ terele ce iea le va avea: ieară-și notăm. Vedem apoi, că orî-ce stînjinire, ne-ar fi cam jignitoare și nu vom fi nesimțitori-: notăm asemeni. Și-atuncea, ca oameni conștienți, curați la suflet, ne vom înfățoșa ast-feliu: ca partizani ai unui sistem de transformare socială, pe care-1 urmărim în evoluțiea sau în elaborarea lui, gata să practicăm dintr’însul, ce s’ar putea, acum, și să luptăm, firește, și să luptăm energic, cînd. ne-am, ve­ dea jigniți în prerogativele noastre de oameni. N’are de ce să fie o sfidare sau o amenințare pentru ni­ meni, cînd conștiința noastră ne duce, c’așa va trebui să fie, și cînd aceasta atîrnă încă de poate, dacă s’ar întîmpla... dacă s’ar întâmpla jigniri. Poate cine-va să pue mînele la ochi și să-și astupe urechile, înse, din prevederile noastre nu ie esclusă forța. Și noi vom cultiva-o, fără a esclude din uz nici gama celorlalte mijloace. Forța-i un element firesc și ie i.n factor im­ portant, hotăritor, în vieața animală: de cea mai mare actualitate acum. Ca aplicare, facem și vrem să susținem o grevă. Avem asemenea drept. Dar o com­ panie de jandarmi, pe un motiv sau altul, vine să ne violenteze. Se vede că-i esclusă iutervenirea vre-unei comisii de arbitraj. Ne ridicăm pentru vre-o altă îm­ bunătățire ce-va, pentru vre-un drept oare-care po­ litic, pot presupune. Sau facem vre-o manifestare. Nu mai vorbesc de tinderile noastre mai^ mari, ce ne vor duce la ofensivă. Alte companii,^ mai multe. De­ sigur că n’arn mai ajunge nici o dată la capăt, dacă n’am căuta să parăm sau se paralizăm mai bine, această desfășurare protivnică de forță. Și o ,doctrină socială, ce n’are prevederea aceasta, are într’însa cea mai neertată lacună. P. Mușoiu. �revista IDEE! 73 REVISTA IDEE! 72 Problema Fericirei Omenești Nici într’o perioadă, nu trebuie să se Pre^e® piilor alta, de cit adevărurile ce vor pu tea fi d o dite prin observație și prin experiența. Cind smt cruzi, nu trebuie să lise predee, chiar nici cu nume de studiu istoric, vre-o aberație metafizica ce-va. 'Cind va veni vremea, inse, după o serioasa educație științi­ fică și practică, să li se predee istoriea, concepțiile religioase, pricinuitoare a atâtor rele, trebmesa fie pri­ vita ca niște slăbăciunî de primitivi. lear dăinuirea lor si astă-zi ca niște boli mintale, cari alcatuesc un capitol de patologie cerebrală. Dacă pentru copii, nu trebuie sa fie cunoscuta dogma/tot așa trebuie să fie cu disciplina, cu regulele morale, cari purced din dogmă,-sau cari, pannd că se întemeează pe rațiune, pe legea naturala, nu-s de cît simple retrogradări A priori, nu ie nici datorie, nici drept. Înțelesul acestor cuvinte, variază după timp, după Ioc și per­ soană. Fie-care din cei ce vorbesc necontenit de iele, pricepe înțelesul în feliul său, și rar găsește pe cine­ va cu care să se unească în totul. Copiii n’ăn nici o datorie, și nu-și ciinosc limita drepturilor ce au. Iei n’au de cît trebuinți, și nici o ținta alta, de cît aceea de-a și le satisface. Singura regulă de educație, ie de-a alcătui, pentru copiii de ori-ce vârstă, un mediu care să nu-i ațîțe de cît de-a săvîrși lucruri utile, utile lor și altora. Numai după ce trebuințele materiale ale copilului își primesc, în deobște, deplină mulțămire, numai atiincea se gîndește acesta la fericirea altora, și por­ nește sase desvolte simțul altruist într’însul. Simțul aceste, devine, la om, un' obiceiu, o necesitate, o tre­ buință. Iei se desvoltă în mijlocul priinței: se șterge, mai mult sau mai puțin încet, dar sigur, după o înfrînare îndelungata, a mulțumire! depline, a unor trebuințî materiale, combătute ca ordiuare de cătră cei ce nu le-au încercat, nu le-au simțit, n’au fost sbu" ciumați de iele nici o data. Se cere prea mult ,de la educație. Aceasta trans­ formă, modifică, iea nu creează înse. Nu se poate învăță pe un olog să alerge, pe-un orb să vadă, nici pe un surd sa audă. Nu se creează facultăți corpo­ rale sau cerebrale al căror organ lipsește. Chiar cînd organul există, iei ie adesea într’un așa grad de de­ generare sau de tardivitate, că educațiea ieste aproape fără efect asupră-i. In ziua de a-zi, marea majoritate a oamenilor, ieste alcătuită din niște întîrziați sau niște degenerați, pe diferite trepte. Fie-că ar fi vina naturei, a strămo­ șilor lor, a instituțiilor pe cari ni le-au lăsat aceștia, sau a pretinselor reforme contemporane, această in­ ferioritate, fizică și morală, ie fapt. Educațiea trebuie să varieze după categorica in­ sului căruia se aplică. Pentru cei moi buni, nu rămîne de cît să se. răs­ pundă nobilelor lor trebuinți, de activitate fizică, in­ telectuală, să li se pue la îndămînă mijloacele de-a-și satisface nepotolita lor curiozitate, în cea mai de­ plină libertate. Pentru mediocri, ie nevoe de-o oare-care îmboldite, de oare-care îndemn, losîndu-li-se cît mai multă liber­ tate, pentru a se deprinde să se folosească de acest t*un prețios, mai mult de cît de ori-care altul. hnnln li^eîț01\ sa căutam sa facem aproape numai !?ă“ “PucăturUor lor de frați NAh- i- -m“sunle trebuitoare, înse ca niște U blapiu.phm de înduioșare, față de niște sărmani fără nici o răspundere. Să nu-i canonim, voind su le cap niște noțiuni, nwl pre sus do puterea loTd”înțelegere, ori să le impunem oum-vn mțte abunuri dl muncă, urni crude inou pentru dînșn cluar de cit pentru niște bine ecluhbiaț.i. . Fiindcă educațiea nu Ie a tot puternica, trebuie să facem apel la selecțiea științifica, sa stingem av1D tul celor mediocri de-a-șî reproduce rasa atit de mult, să facem toate chipurile pentru a împiedica repro­ ducerea celor inferiori. ... ., _ „„ Daca tendința funestă a inferiorilor, de a se inmulti, isbutețte, pe lingă că vor crește numărul 1;e. fericirilor în propriea lor descendența, vor face nefe» riciți* chiar în rusa superioară, fie prin necurmata luptă socială, fie prin crizele războinice. Daca se va găsi vre-un mijloc să li se oprească reproducerea, nimic nu se va împotrivi evoluției grabnice, spre era fericirel tuturor. , Chestiea nașterilor bune, primează pe. cea a educației. Soluțiile practice, sînt foarte lesnicioase. Iele smt adoptate de cătră toți, chiar de cătra acei cari gă­ sesc cu cale să le combată, în public, fie dm ipocrizie, fie dintr’o prejudecată metafizică, care îi face sil con­ funde pretinsa moralitate, pudoarea corecționala, cu adevărata morală, știința și arta fericirei omenești. Era fericirei omenești ie aproape. Marile desco­ periri științifice, industriale, evaporarea ideilor reli­ gioase, desvoltarea ideilor altruiste, cercetările îm­ pătimite ale cugetătorilor, cari nu se mai mulțamesc numai cu plăcerile egoiste ale științelor inițiale, viile revendicări ale maselor organizate, vor pune, capăt, în curînd, crudelor mizerii ce le îndura omenirea. îndeplinirea acestei fericiri, are trei capitole nedes­ părțite: naștere bună, bună educație, bună organi­ zare socială'. A nu admite de cît un capitol însemnă a te osîndi la neputință. Sînt o mulțime de integraliști, răzleți de o cam dată, cari-s pătrunși d'e această triplă necesitate, și cari-și consacrează silințele pentru acest triplu studiu, pentru această triplă propagandă. Oamenii bine născuți, bine crescuți, nu vor avea nici o greutate de a se înțelege, pentru a crea o organi­ zație socială întenieeată pe libertatea reală a fie-cărui, o organizație care să asigureze tuturor, îndestularea tuturor bunurilor produse de natură și de industrie, fericirea obștească, care va isvorî din bunătatea tu­ turora față de toți. Paul Robin. NOTĂ LA ABONAȚI Din- pricina aimvotnțcl cu caro unii abonați sc- pot deprinde do a-și irimete abonamentul singuri, vestim- că rom dispun'' ca dela unu să-l încaseze poșta, tear dc. la alții, anume poale vre-un camarad, ivindu-sc. Dacă acești- abonați vov.se numai dc cît să nc trudească și să ne puc la- chclțuett pe dc-asuprii,.' și nu sc pot aranja dc la sine. Presupunem că nu mal avem ncvoe ca să mal facem recemandărl, că aminarea trebuie esclusă. Căci dacă-l corb a de cîrciobarl și de ncbăgătorl dc sama, ne-ar fi plăcut mal bine să nu avem afacc din capul locului eu lei. llevista noastră nu se scoate, ca să- sc recomande în special vre unei binevoitoare. atenții, nici ca sa cucerească inimi refractare. Și ci'cdc'n că silința care și-o dă un om, de-a face o operă utilă, și cu­ tezanța de a-și fi luat pe umeri o întreprindere temerară ca asta-, nu implică ca alții să stea nesimțitori. Din însemnările noastre, ne-am rezervat de all-feliu numai acele nume, cari ni dau părut car fi mal serioase și c’ar puri a vre-un interes silinților ce punem. Yom șterge cu entitziasnh îndată cc rom avea indicații, pe cclasupi a căror am fi făcut o apreciarc nedreaptă. De la ceilalți cerem inse o oare-care rM măcar pană la achitarea unul abonament- cuvenit. REVISTA IDBBI.' numai iu fața- legei. LopucoflI sînt foarte fericiți duc vieața unor roameni noi’», încunjurați de prieteni, rațio­ nali și sinceri, Totu-și, Vera Pavlovna ie neninlțămită cu această vieață. lea dorește, să procedeze la realiza­ re.» practică a acelor idei’ socialiste» asupra căror s’a gindit atit de mult și a discutat atit de deș cu priete­ Iubito Mușoiu, nii ieL Atit dînsa, cit și prietenii iei, consideră mființarea de societuțl-productive de lucrători, ca cea mai I W s«-f> vorbesc de romanul .Cc-î dc făcut;, «l tu1 Cer- bună cale pentru realizarea acestor idei. iGa începe, deci, iș(Vseld, pe care lai tradus dmd ast-feliu, Pomănilor, p(,si- prin a reuni în asemenea, societăți, croitoreseie- Peters'■htedeu să cunoască pe. acest profund cugetător rus, psicho- burgului. Chestiunea, in favoarea căreia, Cemi.șev.schi a0-7 ?'■ lu^,lOr soartei poporului său. duce ca în totdeauna, o întreagă serie de calculele cele mai ‘ -Cînd Cam cctd pentru prima, oară, l’am iubit șt lot o dală detaliate, cari pun in relief iiv aatagiile noului prim ipiu, olll rfcr-’H’? <te mine Nelămuririle P ulul micu, ale fi­ iea uij‘ mers foarte avautagios. Vera Puvlo.vriă se simte lmele, »>• lumunra. Devenii conștient dc mine. Simțeam cu deșăvîrșire fericită... Intr’acestea, o așteaptă o drama, e.y dacă Cernișevschi șt personagiile sale ar fi trăit, mă s0. zguduitoare. Printre prietenii lui Lopucof. se aflu un coteau de prietenul lor. profesor de fisiologie, tînăr și care promitea mult, nu­ (JoiUdatai, cu trasaturile dc căpetenie ale caracterului lor mit Kirsanof. Vera Pavlovna, observă cu groază, că iu­ inii aparțineau și mic, că concepț-ica- lor despre lume. iera în­ bește pe Kirsanof, care, la rîndul său, devine, contra rudită cu a mea. Prin asoctațiune dc idei, inii apăru prima voinței sale, conștient de iubirea lut Amîndoi Ișl com­ propodț^ ce-am pus in capul acestei scrisori, căreia alta bat sentimentele cu incăpăținare. Dar în zadar.’ Lopn(lată nn~i dădusem însemnătate destula. Iea exprima acum, cpf întrevede situațiea, și găsește că trebuie să dispară precis și concis, o parte din constatările melc. O recunoscui de pe scenă, pentru fericirea prietenului său și a k-meei iubite. Zis și făcut. Polițieași aproape toți prietenii săi, f/e adevăr. J doua, care nit Ic dc- cit o altă formă a proverbului: sînt convinși că iei s’a înecat în Nev a. Vera Pavlovna Ieste cspunc-ml cu cine tc însoțești, ca să-ft spun cine leștl-s,, nu deci liberă în fața legei. Nimic nu o mai împiedică de a se căsători cu Kirsanof, ceea-ce și face, după ce intirzie să sc detașeze cu claritate^ din acest total dc idei. ifal tîrziu, îmi apăru cu o claritate convingătoare, demon- află că Lopucof- trăește sănătos in America. Acesta, tfrațiiinea acestei propozițiun'f. In adevăr, pentru partizanii după ce se asigură că a reușit să-și învingă iubirea căteoriei egoiste, intre cari mă număr și leu, cart admit iubi­ tră Vera Pavlovna, se întoarce la Petersburg, unde se rea dc sme, lea se poate dovedi, căci pusă subt forma dc sus, căsătorește cu o prietenă a KirsanoIilor. A doua sa șo­ tie, se ocupă de asemenea cu organizarea de societăți ebneluziea rezultă dni hipol-cză ca o consecință logică. Fie. A și B, doi inși, și X o concepție despre lume, adică ele cusătorese. Ambele familii, Lopncofil și Kirsanofii, trăesc în foarte strînsă prietenie. ini total dc. idei sau dc credinți despre ce există, comună în total După cum vede cetitoriul, mai toate persoanele de lui A și B, hipoteza ideală. Sau, fie X numai, partea co­ mună din concepțiile lor Y și Z despre lume, hipolcză realii, căpetenie ale romanului, se poartă asfr-feuu, în cit cpă[c evident că A, iubtndu-sc pe sine, iubește necesarmente X-ul zitorii ordine!», au tot motivul să se vnete, de dărîmâsilit, ca fiind cc-va din leul său proj»'iu, personalitatea Iul rea sfintei < baze» a familiei, de înjosirea moralei și a psihică. B, iubește dc asemenea acest X. Ilczultă ca A fi' B legei, și așa măi departe. Ceea-ce și făcură, și fie până sb iubesc, reciproc, și aceasta cu atit mal mult, cu cit Y și Z, în ziua do’ a-zl. Iei protestează, în acela-și timp, sus și tare, că romanul ar avea vre-o oare-care valoare artis- . concepțiile lor, se deosebesc mal puțin. Corolariu. Doi prieteni adevărajl, căci tutulor celorlalte ticu. Susțin că Cernișevschi ar fi aretatîn romanul acesta, o lipsă d’esăvîrșitu de talent artistic. Cu toate cu se con­ pretinse prietenii nu li sc aplică nimic din cugetările de trazic, nu zicem că- în privința aceasta nu au puțina mal sus, ișl pot- spune unul- altuca: Te iubesc pe tine, pentru dreptate. Persoanele comice ale romanului . Ce-1 de că mă iubesc pe mine. leală un paradox. făcut», bună oara părinții Verel Pavlovna, sînt bine Noi i'eram prieteni, înainte că leu să- fi ccliț acest roman, zugrăvite și in plină vieață. Din contra, tocmai eroii și prictcnica cu tine fu o confirmare a vederilor mele de mal romanului, Vera Pavlovna, și prietenii săi, lasă, din sus. In adevăr, cine te cunoaște, știe, că nu 'specula le mo­ punctul de vedere artistic, 'desigur, cîte ce-va da do­ bilul întreprinderilor tale. Dacă dar al tradus această carie, rit. Dar oare ce însemnătate are aceasta? Să ni se dt făcut-o in alt scop: Iți plăcu romanul, pentru- că- conctp- arete, cel puțin una, din operile distinse, în adevăr țiea la- despre lume se asemăna, in marc parte, cu a Iul artistice, in literatura Rusă, a cărei influență asupra Cernișevschi. Și voiai să faci cunoscut simțirea și cugetarea desvoltăreî morale și intelectuale a Rusiei, să fi fost ta, pe această calc, obștel pentru binele căreia lupți. atît de mare, -ca influența romanului cCe-i de făcuta. » Probabil, că sînt și vor fi in Bomănia și alții, cari au tre­ Nimeni nu poate indica o asemenea operă, pentru-că cut sau vor trece, prin sentimente- analoage, în urma cetiră nu a existat, nu există, și, desigur, nu va exista. De acestui roman. Ca și mine, aceștia vor ți sctoșl să afle suc­ cînd s’a înființat tiparul in Rusia, până în ziua de a-zL cesul pc care Ca avut această operă și- vre-o critică de va­ nici o operă tipărită, nu a avut în Rusia asemenea loare asupra-l. succes, ca romanul acesta. Ori-cît s’ar voi deci, u se , Pîechanow, în cartea- sa- <cN. G. Tschernischcwsky-d, scrisă ponegri zugrăvirea tendențioasă a autorului, să i se conm limba germană-, editura I. H. IF. Dictz, ' Stuttgait, 1891, testeze numele de artist, publicul cetitor va observa face un studiu istorico-litcrar asupra acestuia. Cred că ar fi foarte just la aceasta, că ăsta nu-1 importă, că ori-ce minerit, să faci loc în publicațica- ta, „Ilevista Idcci", criticei literatura ie bună, afară de cen plicticoasă. Romanul luî ^ale, relativă la romanul acesta „Cc-X dc făcut'1, extrasă din Cernisevsclii inse, deșteaptă întrînsul numai entuziasm, această cart-c. nu pli'ctisala. Aceasta’ Ieste cu desăvirșire îndestulător Prieten, Const. E. Buchner. pentru cetitor. In fine, zugrăvirea tendențioasă, nu Ieste nici de cum, ce-va străin operilor literare ale obscuBucuioșth Fețiiuar, leoi. rantistilor Ruși. Și Iei scriu cu plăcere romane tenden­ Legenda romanului cCe-i do făcuta, ie foarte simplă, țioase, sau nuvele tendințioase. Spre dezolarea lor, Jnse, un student, al Academiei Medico-Chirurgicale, din Pe- scrierile lor tendențioase, aproape, nu găsesc cetitori, tarsburg, numit Lopucof, faci? cunoștința unei tinere si n’au nici un răsunet. Nu dovedește oare că există .e> lipsită de mijloace, Vera Pavlovna Rosnlsc-hi, ai două feliuri de tendințe, dintre cari una, nu mieșurează C'irej părinți, voesc să o mărite, contra voinței iei, cu întru nimic, succesul operilor îmbibate cu dinsa? In ce stă secretul succesului colosal și ne mai pome­ un bogat petrecutor. Pentru a o scăpa din aceasta sijjjație grea, Lopucof ÎI face propunerea, să lege culei, nit al acestui roman? Tocmai în caracterul tendințelor 111 secret, o căsătorie fictivă. Fata consimte, și ast-teliu sale, tocmai într’aceea că ideile exprimate de autor, corespundeau unei adevărate trebuinți a timpului. Ace­ |CaPă de sub tutela părinților. Dînsa răinine cît-vaAimp, ste idei in sine, nu Ibrau noi. Cernișevschi le scoase ^realitate, numai soție fictivă a lui Lopucof. Mal tir- toate din literatura Vest Europeană. Cu mult înaintea » inse, se.înamorează de dînsul, și îi devine soție, nu ' ' Siaius. ESSgȘfafs 1 > ; ■' ! ! )1 i B' i R I l H •îl ii ! I �revista ideei liniei și aie burghezime!, din tonte țerile si de la toate sa, George Sand în FranU, predica raporturi de iubire loK predîceVna^^ devenise, încă libere si ceea ce Ie principalul, sincere, cinstite, intr Kat S Pretențiunlle morale, pe can LucreS Floriani, le atribue iubire!, nu se deosebesc de avele Se Verei Pavlovnel. Ideile lu George baud, “« le pătruns de ideile acestui roman, nu va simți nici o în Rusia, încă în anii patru-zeci, cea mm, mare simpa­ dată înclinare pentru aventurile de buduar, fără cari, tie. Belinschi, a fost un adorator pasionat al «cestel pentru oamenii de salon, cuprinși de-o stimă ipocrită scriitoare. In compunerile sale, nu dădea rar expresiune, pSorleî despre libertate ?i adevăr m raportaiIe pentru morala curentă, vieața nu mal Ie vieața. Obscurantistiî, văd caracterul severo-moral al operei lui uerde iubire. Cef mai buni dintre «bărbații anilor patru­ nisevschi, și tocmai diu pricina acestei severități mo­ zeci, urmau în raporturile lor cătră iemee, după ace- rale, Iei vorbesc cu atîta furie împotriva lui. Iei simt, lea-șl principii, ca Lopucof și Kirsanof. Inse pună In că oameni ca eroii romanului’ «Ce-i de făcut», îl con­ aparițiea romanului <Ce-I de făcut», aceste principii Ie­ rau împărtășite numai de un mic număr de culeși»; pen­ sideră ca pe niște dăstrubălați și că acești oameni, ar tru masa publicului cetitor, remăseseră cn desăvîrșire trebui să aibă față de dînșii cel mal adine dispreț. Se înțelege de la sine, că așa numita chestie temeneînțelese. Chiar Herzeu, nu se putu decide, sa le ex­ eascu, nu Ieste rezolvită, nici prin exemplul Lucrețiel prime in toată întregimea și clantatea lor, m roma­ Floriani, nici prin acel al Vere! Pavloyna. Dar, creato­ nul său «Cine-Me vină». Cu aparițiea lui «Ce-i de făcut», chestie» fu pusă ast-fetiu, în cît nu se putea rilor acestor opere, li se cuvine totu-și meritul, de a li . pune mal clar și mai tranșant. Indoeli nu mal puteau răspîndit o concepție nouă asupra femeei. Ținta de căpetenie, și se poate chiar spune, singura să existe. Oamenii cugetători, nu mal aveau de cît de ' ales: sau să urmeze în amor principiile lu! Lopucof și țintă a autorului nostru, a fost răspîndirea ideilor înalte, despre adevăr, știință și artă. Romanul «Ce-i de făcut» Kirsanof, sau, închinindu-se înaintea-sfinte! căsătorii, să recurgă lenră-șl, în cazul iscare! unei noi iubiri, la urmărește și dînsul tot asta. Ar fi greșit, de a considera ro­ vechiul și încercatul mijloc al adulterului, sau in fine, manul acesta, escluziv ca o predicăa raporturilor raționale să iuăbușască iu sine, cu totul, ori-ce sentiment de amor, dintre barbat .și femee. Amorul Verei Pavlovna,^ cătră pentru că iiparfiu unei ființ! neiubite, Și alegerea tre- Lopucof și Kirsanof, servește numai ca subt-baza, altor buea făcută în plină conștiință. Cernișevschi a clarifi­ cugetări mai importante ale autorului. Am vorbit des­ cat chestiea ast-feliu, în cît naturala lipsă de cercetare pre societățile cooperative pe cari le înființa Vera Pavși de nemijlocire, în raporturile amoroase, devenirâ cu Jovna. Prin’aceea, că autorul o face să apuce această totul imposibile. Controlul conștiinței se întinse și asu­ cale, voea să indice adepților săi, însărcinările prac­ pra amorului. O concepție conștientă a raporturilor din­ tice ale socialiștilor din Rusia. Și, în «vedeniile vi­ tre barbat și femee, deveni posesiune comună a mare­ selor» Verei Pavlovnel, se zugrăvesc idealurile sale so­ lui public. Și aceasta a fost, în Rusia, în epoca anilor cialiste. în colori vii. Tabloul unei existențe comune șeizecl, de mare importanță. Reformele-acelor timpuri socialiste, Ie descris întocmai după Fourier. lei nu pre­ inversară nu numai relațiile sociale dar chiar și pe cele zintă cetitorilor nimica nou. II face numai atent! asupra familiare. Raze de lumină pătrunseră prin colțuri cari rezultatelor la care ajunsese, cu mult mai înaintea sa, Europeană. sâ ... mai observăm pana atunci fuseseră c-u totul in întuneric. Rușii fură cugetarea ~..b-- ---- Vest -------------------- Trebuie ----- —- ... . .. Xl l.-I lll! niînncniria 1 TI nevoiți să se uite în juru-Ie și cu privire limpede să-și încă, n că“. «\wiTrt privirile lui Fourier, ierau cunoscute în Rusia cerceteze relațiile cătră aproapele, cătră societate și că- încă din anii patru-zecî. «Petrașevschi», fusese chieinat tril familie. Iu relațiile de familie, în amor și în prie­ înaintea justiției și condamnat pentru Fourierism. Dar tenie, un nou element începu să joace un mare rol, a- numai Cernișevschi, dete ideilor lui Fourier, o răspînnume convingerile, cari Ierau, pună aici, posesie» numai dire atît de mare, lei făcu pe marele public să- le cu­ a unui mic uumur de ' idealiști». Deosebirea dintre con­ noască. Mal tîrziu, chiar adepțil lui Cernișevschi, ridi­ vingeri provoca conflicte neașteptate. O femee, care fu­ cau din umeri, cînd venea vorba de visele Verei Pasese -.dată» unui bărbat, nu descoperea rar, cu groază, vlovna. Falansterul, pe care îl visa, se păru unora, mai că legitimul iei «posesor», ie un obscurantist coruptibil tîrziu, o visare foarte naivă. S’a spus, că renumitul șț un lingușitor josnic al celor mari... Un bărbat, care scriitor, ar fi putut să dea cetitorului ce-va mal apro­ până aici, fusese' îu plina gustare a «posesiunel» unei piat și practic. Tot ast-feliu raționară chiar oamenii cei lemel frumoase, și care Iera lovit, fără voe, de cu­ mai înaintați. Noi mărturisim, că înțelegem lucru­ rentul ideilor noi, observa adesea, cu desperare, că fru­ rile cu totul alt-feliii. In visurile Verei Pavlovnel, ză­ moasa sa jucărie, nu șe interesa nici de cum de «oa­ rim. o parte din părerile socialiste ale lui Cernișev­ menii noi» și de «ideile noi», ci de găteli noi și de dan- schi, cari nu au fost până acum, din nenorocire, îndes­ țuri, de- titlurile funcționarilor și de salariul bărbatului tul de luate în samă de cătră socialiștii Ruși. Ne place ' iei. Toate deslușirile și avertismentele, sînt în zadar: părerea, cu drept întemeiată, a lui Cernișevschi, cum-că frumoasa se transformă intr’o adevărată megeru, într’o orînduirea socialistă, va putea fi pusă în practică, nu­ șerpoaică, într’o scorpie, îndată ce bărbatul caută să mai pe baza celei mal întinse întrebuințări, a forțelor îngîne, cu ar dori să serve statului, dar că-I scîrbeste tecnice, desvoltate în producție, de cătră perioadn’burde a fi servitor... Cuce trebuie de început aici. Ce-l’de gheză. In visurile Verei, urmate colosale de munci­ făcut? Renumitul roman arată aceasta. Subt influența tori, sînt reunite în societățî-productive, și trec, din sa, oamenii, cari pană aici se credeau posesiunea justi­ Asia de mijloc, in Rusia, din f eri cu climă caldă, în teri ficată a altora, robii acestora de drept, începură sa es- cu climă rece. Toate acestea, se puteau afla și din Fouclame cu Cernișevschi. «O glod, o glod, cui i-i îngă­ ner, dar că publicul Rus, nu cunoștea nimic’, se poate duit să posedeze un om». Conștiința demnităței lor de vedea, chiar și din istoriea, așa zisă, a socialismului oameni' se deșteptă întrînșii, si se puseră, în’ urma ce­ Rus, care a urmat. Revoluționarii ruși, nu se pierdeau lor maî teribile lupte sufletești și de familie, pe picior rar, în niște reprezentațiunl despre societatea socialistă, de emancipare. Ișî orînduiră vieața, in conformitate cu pe care și-o încliipueau, ca o federație de comune țeconvingerile ce aveau, și tindeau conștient, cătră un răneștl, cari-șl arau încă pămînturile cu plugul antedescop rațional și omenesc. Chiar numai'pentru aceasta, luvian, cu care scormoniseră pămîntul în al XV-lea se­ se poate spune, că numele lui Cernișevschi aparține is- col. Pe de altă parte înse, îe stabilit, că părerea lui SJeî\Iel va .fi scumP oamenilor, și cu recunoștință isi Cernișevschi, asupra căii practice pentru realizarea i-e aminte de dînsul, chiar cînd nici uniil, dintre deilor socialiste, expusă in romanul său, trebuie să fie tn>vaam?Ufi<înUvieațt'iPerSOnal P6 R,ls> privită, ca rămasă în urmă, chiar pentru timpul acela. în^omaS^iu' ^via9vftt®^c Pe Cernișevschi, cum că Ieste un fapt istoric, foarte curios, ca propaganda pentru societăți productive, fu dusă în acela-șî timp în Rusia si Nimic mar fa?*’ ar " - PretLeat «emanciparea cărnei•->. Germania. In anul 1863 apăru romanul lui Cernișevschi. vățire. Să 8p. raar ipocrit ca această învinoTn acela-șî an, Lassalle, recomandă lucrătorilor germani marc, 8â ne'airint^CaIVOn?n’-iCare pIace’ diu lumea societățile cooperative, ca singurul mijloc, de a le ri­ “a de aventurile amoroase, ale nobi- dica situațiea, cel puțin în parte. Dar cită deosebire, fu punerea acestei chestii, în .Rusia și în Germania in onîanul iul Cernișevschi, cîțe-va persoane, ™ ane si instruite, se ocupa cu onnduirea de societăți coonJ ive: Vera Pavlovna ?x pnetenil Iei. Chiar un S jnminnt», Merzalof, Ieste vîrît în această afacere care după cum se exprimă singur despre sine, are de jucat’ roiul unei «firme», bine înțeles față de autoritățile bănui! toare. Despre acțiunea politica independentă, a clasei lucitoare, nu se pomenește nimica în romam Despre țeasta, nu au vorbit nici un cuvînt, nici acel «oameni din anii șeizeci, cari au căutat să realizeze programul propus de Ceniișeyscln. Din contră, primul cuvînt al agitației Lassale, iera tocmai mdicațiea, asupra necesftățel unei acțiuni politice din partea muncitorilor. In propunerea lui Lassalle, fondarea de societăți produc­ te, are un caracter cuprinzător, un caracter general al statului, pe cita vreme la Cernișevschi, aceasta rămîne o afacere a oamenilor privați. Lassalle ar fi privit pe Cernișevschi ca pe un partizan al lui Schulze-Delitz. Deosebirea, în planurile practice ale acestor doi oameni, arată perfect, cit de mare Iera deosebirea, dintre re­ lațiile interioare din Germania și cele din Rusia. Bine înțeles, prin asta nu voim să zicem, că planurile lui Lassalle, cum și planurile mal vechi ale lui Louis Blanc, nu Ierau utopii. In romanul «Ce-I de făcut?) se vorbește, contra obi­ ceiului lui Cernișevschi, foarte mult, despre amor, care va salva omenirea. Iu privința aceasta, Iese la iveală, in­ fluența pe care Feuerbach a avut-o asupra autorului. Cernișevschi, avu parte să trăiască, pană la ivirea unUl nou tip de «oameni noi» în Rusia, a unul tip revo­ luționar. Iei salută cu bucurie aparițiea unui asemenea tip, și nu se putu lipsi de plăcerea, să-I zugrăvească pro­ filul, ’ cu toate că nu iera încă clar. In acela-șî timp, prevedea cu întristare, cîte osteneli și suferințe va avea de petrecut un revoluționar Rus, cum vieața lui, va trebui să fie o vieața plină de aspre lupte, si grele sa­ crificii de sine. Și ast-feliu, aduce Cernișevschi, în acest roman «Ce-i de făcut», un adevărat ascet, pe Rakmetof. Acesta se înfrînează cu cea mai mare strictețu. Ie cu desăvîrșire «fără cruțare față de sine», după cum i se exprima gazda. Iei se decide chiar, să încerce, dacă va putea să suporte tortura, și se întinde, în acest scop, o noapte întreagă pe o saltea prevăzută cu, oue. Mulțl nu văzură în asta de cit o originalitate. Noi, admitem oare-cum că unele detalii ale caracterului Iul Rakmetof, ar fi putut fi descrise alt-felifi. Dar caracterul, luat în total, Ieste totu-și pe deplin credincios realităței. In fîe-care revoluționar Rus, de samă, se găsește o bucată mure de Rakmetovism. Acum, revoluționarul prin «inteligență» și-a cam ju­ cat rolul. Nu mal Ie original, nu mai Ieste’ nou, s’a aplanat. Pe iei trebuie să-l suplinească, și îl va suplini, revoluționarul clasei muncitoare, acești ’adevărați «co­ pil de popor». Dar și revoluționarul celalt își avu istoriea sa glorioasă. Și, de aceia,nu’se poate cine-vâîndestul mira despre simțul fin al lui Cernișevschi, care pricepu șă prinză atît de bine și să descrie atît de just, cel puțin trăsăturile de căpetenie ale acestui tip, care pe atuncea de abiea se năștea... G. Plechanow. Socialismul și forțele morale i In Socialism, ca și în filozofie, ca și în toate mani­ festările omenești cari îngădiib sistematizări provizoriiț ainbițiea cugetătorilor vrednici -de asemenea nume, nu ie de a clădi a nu știu cîtea teorie: ambițiea lor cea mai mare, ie de-aș da contribuțiea lor m opera în elaborare. x Discipolii nu pot inse, fără să facă acolea o buna tinduială. Iei închid noile schițări, în cele patru zi­ duri ale unei doctrine în ism, al. cărei magistru și Șef ie, vrînd-nevrîjid, cugetătoriul ’pe care Șj diia a‘ es> Pentru dînșii, firește, tot adevărul și toată știința 75 se cuprinde în noua formulă. In realitate, adevărul nu se lasă de loc cuprins așa. Iei ie misterioasa Isis, care, chiar celor mai norociți,din adoratorii săi, nu le lasă să-î vadă de cît un colț din voftlu-i, îna­ inte de-a dispărea din nou în depărtările nepătrunse, Cît despre știință, fără să ție samă de certurile sectarilor, iea își urmează drumul după săcerișurî noi, zicînd miopilor cari se cred pe culme: ' înaintați, omenirea nu trăite c'o singură idee, Aprinde mereu alta, de la eterna tortă... Netăgăduit, socialismul modern, întemeiat pe o pu­ ternică filosofie a istoriei, pe-o analiză a fenomenelor economice și pe cunoștința legilor generale ale evo­ luției omenești, poate să arboreze cu mîndrie colorile științifice, înse știința socială propriu zisă nu-i încă întemeiată deplin. Socialismul, Te omenirea în mers, cu experiențile și dibuirile sale, sau empirismul său, cu programele sale statornicite și inspirațiile sale neașteptate, bătând cărări descoperite proaspăt, tăete de abateri nepre­ văzute, pe-o cale accidentată și nesigură. De unde învățăm, ca sînt maî multe ieșiri, pentru a scăpa din apăsătoarea, din cruda și din nedreapta civilizație burgheză, osîndită de cătră progresul conștiințelor și de progresul material. Ce ie adevăret, ieste că vremea dreptate! ie aproape. Nu mai ie trebuință, ca pe vremea lui Lassalle, nu mai ie trebuință de urcat pe culmea muntelui cu­ getară!, pentru a vedea mijind, la orizontul social, lucirile anunțătoare ale unui ciclu nou în istoriea la­ mei. Acuma vedem zorile, albind o întreagă bucată de ceriu, gonind din fața lor negurile seculare și răspîndind o lumină răsbunătoare asupra haosului vechilor realități sociale, asupra acestei grămezi de ignoranță,-de nedreptate, de suferință, de eroare, ce se manifestează prin de '.ordinea morală, prin servitudinea personală și colectivă, de tot felini, prin starea de răsboiu dintre nații și prin acest flagel ce iscă și coronează totul: exploatarea omului prin om. Ce mai ie încă adevărat, îe ca, cîmpul de bătălie ieste nemărginit și că toate concursurile sînt nece­ sare, pentru-că răul ie pretutindeni, în spirite ca și în fapte, în moravuri ca și în legi, în uzuri, în instituții. Ie de lucrat asupra șocietăței întregi, pentru a pune capăt la toate astea. Ceea ce însemnează, că socia­ lismul, care rezumă toate inovările liberatoare și fă­ cătoare de dreptate, trebuie să îmbrace un caracter de unversalitate, un caracter integral, în principiile, în acțiunea, în aspirațiile sale. Fără îndoială, nu poți să înțelegi alt-feliu socia­ lismul, cînd îți dai seamă că dînsul trebuie să răs­ pundă la toate trebuințele morale și sociale, în clipa aceasta a evoluției progresiste, cînd, ar ajunge ca elita militanta să știe să dee imboldul revoluționar, pentru-ca desvoltarea mintală, dezvoltarea istorică și transformarea tecnică a producere! și circularei bo­ gățiilor, să deschidă societăței moderne, porțile de aur ale unei civilizații superioare. Pentru-că tocmai de asta ie vorba, de-o renovare fi­ losofică șî socială. Și pentrii o țintă atît de~ vastă, nu ie de loc de prisos, de a adăoga, pe lingă cuce­ ririle noastre prezente, pe lînga înmulțirea cunoș­ tințelor, pe lînga toate cuceririle științifice ale vre­ me! noastre, și, într’uu alt șir de idei, nu ie de loc de prisos de ’a adăoga, pe lîngă forța insurecțională, pe care o revarsă acțiunea formidabilă și crescîndă a proletariatului organisat din amîndouă continentele, toate puterile intelectuale, afective și morale dobîndite de omenirea conștientă. Cu alte cuvinte, toate 1’ I II5 I 1 ! [ Ir I1 ’ 'ii i»; q �REVISTA IDEKl 77 REVISTA IDEE! Diderot. n’ar fi putut sa miște munții, iară atra­ gerea geniului său, ntîta de deschis, atît de expresiv si bun. D?A1embert n’ar fi ntit de mare, fără afecti­ vitatea lui atît de reținută, inse atît de vie. In sfîrșit, D’Holbach, Helvetius, fără generozitatea lor, bunul lui «Socialismul Contemporan*, socialismul- i ]I • părinte Saint-Pierre, făr de cornpătimirea-i nemărgi­ , pagul, sub forme diferite, nepomenit de mWt. bub forma violentă s’a prins de mintea aproape tu­ nită, ar fi putut contribui oare atît de mult la opera turor lucratorilor întrebuințați îu industrie: in clipa de emancipare? Ie în natura omului' de a mi se lăsa tu'iy <le-un asia iei pune stăpimre pe sate, bub forma știmțiimu, a transformat eronoiuiea politica, sub forma sociabs- ideal și de a nu putea îndeplini nici, o faptă mare, mnluF de stat. Rrșvde în cabinetele, pastorilor bise­ fără îndemnul a tot puternic al sentimentelor altru­ ricilor catolice și încă și .maî mult in cele ale nu- iste^ Poetizarea luptei, convingere ■ că îți închini niririlor diferitele culturi protestantebev.a noua vieața pentru ce-va superior, patrie, libertate, drep­ u unei huni îu criză de transformare, socialismul vi- tate socială, pururea a fost izvorul eroismului, calea viiîca, dă rieață tuturor ramurilor științei omenești'. izbîndeî. Numai inspirîndu-te de o credință nouă, numai în­ Pentru cine înțelege lucrurile ast-feliu, savantul, cugetătoriul, care găsește îu adîncul cercetărilor și locuim! atavismul religios, cc zace în adîndul fie-căruia din noi, orl-cît de materialiștî am zice că sîntem, meditarilor sale, asupra natureî lucrurile r, misterul evoluții universale, face socialism. Prin asta, iei dă printr’un vast și nobil ideal omenesc, îești guta de o demonstrare științifică lege'/' solidaritQfeî, care ie, a te devota pană la sacrificiu, pană la eroism, pin la fața de starea morală și socialii, ceea ce ie față de martiriu, cauzei sfinte a dreptăților nouă. S’a vorbit cu multă competință de interese, de Starea fizicii, legea atracției. Face’socialism, scriitoriul, care în cartea-î, în dra- luptele de clase. Trebuie de ținut toată socoteala de mobilele cari purced de-ucolea. Pentru a ne putea ma-î, în operări de arta sau în jurnalu-î, apoteoznză, înalta sentimentele de dreptate față de oameni, de da samă, înse, că nr.-s numai acestea, priviri zelul milă față de animale, cu uii cuvine de compătimire ireductibil, nepotolit, al militantului socialist, ce. are față de tot ce sufere, pentru-ea tot ce desvoltă bu­ conștiință cuni-cu lucrează, sufere, luptă pentru re­ generarea genului omenesc. nătatea ieste socialism. Ici poartă, omul acesta de mine, poartă în sînu-i Progresistul, care muncește și luptă pentru liber­ rana sîngerîndă a durereî universale, și știe, că-n tate, ori sub ce formă politică și Socială s’ar prezenta vremurile noastre tulburate, singura vieața ce merită aceasta, face socialism, peutru-că socialismul tinde a libera ființa omenească, supusă, în chip nobil, unor să fie trăită, ieste aceea a unui om care îea parte datorii morale și sociale, de ori-ce servitudine, de ia marea opera de inovări reparatoare, ___ ............................................................ Dacă descurajarea și îndoiala îl cuprind une-orî, ori-ce arbitrar. . altruistul practic,, ce face binele ÎȘÎ vine repede în fire, cînd, adîncindu-se prin cugeFace socialism și colea, dînd ajutor, Îcî, mîngâind, dincolo, tare în viitoriul socialist, al cărui unul dintre modeștii -—imului făuritori îe și îel, vede în perspectivă o omenire maîntărindpretutindeni,' luptînd împotriva egoisi 11/»V* Hnnr’t nrb./in r»1 .l..'’. Lll __ răpitor, acest, născător al* tuturor^ inichităților și al joră,înălțîndu-se prin știință, solidaritate și libertate, —m— cari —y s’ar J3 n ■ nu fie. la o treaptă strălucită de perfecție morală, de putere tuturor mizeriilor, fi..... putut să Sentimentalism, se va zice. Fie, sentimentalism. Sen­ asupra naturei, de fericire individuală și colectivă. timentalismul ie cea mai irezistibilă forță revoluțio­ Face sa te sgîriî de ciulinii din cale, îșî va zice, nară, ce poate exista pe lume. Istoriea ne învață că a înfrunta mizerien, a fi copleșit de injurii, a fi zdro­ bit de prigoniri, chiar a muri’sub povară pe cnnpul nimic na precumpănește asupră-i, și că atît cauzele drepte cit și acele nedrepte, ce le îmbrățoșează, sînt de bătae, în închisoare sau în mizerie, pentru ca fe­ singurele ce izbîudesc. Am putea să cităm o mulțime ricirile ce-țî polee.se visurile de. viitor, să fie maî cude pilde. Ne mărginim numai la una, hotărîtoare inse. lînd împărțite copiilor pămîntului. Nu-I trebuință de străbătut atît de adine în vieața B. Malon. intimă a veacului al NVIU-Iea, pentru a ne da samă, că, dacă filoșofîsinul ce-I arboră, veacul acesta, îm­ potriva vechilor asupriri monarhice, clericale și feodale, ajunse la^ strălucita emancipare civilă si politică din 1789, îe că Enciclopediștii și aliații lor, cultivară, Cînd se face atîta zgomot cu atentatele anarhiste o dată cu seriosul domeniu al cunoștinței, și senti­ șycu victimele produse de acestea, îe nimerit să ne. mentele inimei. dăm samă îu scurt despre condițiile muncei de lu­ Nu se va spune nici o dată in de-ajtuis, acest mare crator, ca sa vedem cu cît maî numeroase victime secol și-a supt puterea, nu atît din teribilele sale ne­ face capitalistul, acest mistuitor de puteri și de vieți guri, cit din admirabilele-i generozități. Iei desvoltă, lucrătoare. aproape crea sensibilitatea, inventă cuvîntiil binefacere, Lăsăm la o parte, pentru acuma, victimele acci­ pentru a o glorifica, și pe opusul acestuia, cuvin tul dentelor ce se întîmplă atît de des, îu mine, Ia dru­ cyoii:ni, pentru a-i da o accepție vestejitoare murile de~ fier, în șantiere, al căror număr i'este de Oare puteți să vă închipuiți pe Voltaire, fără frumoamii și nriî pe fie-care an. Pentim moment nu no vom se;® sale campann, împotriva judecutorilor-calăi, cari ocupa de cît de nefericiți! cari se stîng cu încetul, ^a.,as’ S'rven, La Barre,și împotriva tuturor din pricina muncei ce îndeplinesc și a condițiilor mi­ rimpului său? Ce-ar însemna, Rousseau. zerabile în care sînt nevoițî s’o îndeplinească. (■ărilAtingrn e dlU <Aouvelle Heloîse^ fără amplifiS a vorbit foarte mult de casele de retragere pen­ n’S fiT.ren!Ueon Contractai sortul,, tru muncitorii bătrînî, în vîrstă de la 60 de anî în V*- y j SUS‘ E>;Ploatatoriî, și chiar guvernul, sînt greoi, atîrnă, de chiar cînd îe vorba de o așa de slabă reformă. Cu 72T0 u.1- toate acestea, aceste case de retragere muncitorești, n ar ruina pe nimeni, ptntru-că nu-s nici de cum ssssvs ”f>“■, Mortalitatea Uvrieră ?«uixse^^tX:ontestabiIă’în cwe'^ ‘8re port® nu ajung nm chiar piinu ]„ -,0. Statisti. Ple oficiale, afirma ca mijlocie» vieței ieste: de 32 7, nnî pentru muncitorii cu ziua, de 48 de ani pentăetorii de peatra, litografi, compozitori-tipografi, 7 44 de ani pentru tîmplarl, zidari, ‘zugravi. Cit se atinge, de nimeri, nu s a cutezat să li se stabilească leacă-tă ar crucii ucigașii, marea mistuitoare de vieți omenești: ie industrien, exploatarea, care, silind pe oameni să lucreze atîtea îndelungate ceasuri, în niște condiții mizerabile, îî asasinează încet-încet, le curmă vieața, în schimbul unei bucățele de pine. leată cari s adevăratele cri mo sociale : atentatele anarhiste sînt departe de a le egala. Paula Mihk. stpeci, idd'ar după datele oficiale, un lucrător măcar, că ajungă la yîrota de 50 de ani. Atît de gros sînt !0perite, cîmpule muncei, de cadavrele celor ce au nrodus bogațiea obștească, morți îu strădanie pentru ,..I\Iă aflu într’o școală de agricultură din America. 1 îmbogăți, pentru a îngrășa pe exploatatori. Si se Școala ieste situată’ într’un orășel nu departe de 0- . precupețește să se dee o bieată susțineie, o casă de ceanul Atlantic și într’o climă foarte sănătoasă. retragere, ce^or’ cu rari, cari vot ajunge la aUn om deprins cu strictețe din școalele. romîue, censtă vîrstă fenomenală, de 60 de ani... • cu disciplina militarească ce se impune elevilor, va Hu ni s’a dat statistica muncitorilor întrebuințați fi cu totul uimit de libertatea ce se da în școalele la lucrări cu totul ucigătoare. Ar fi fost colosală. americane, și maî ales în școala de agricultura des­ ‘ Intr’un congres de higiena, ținut nu atît de demult, pre care voîesc -sa vorbesc. oamenii de știință au stabilit cu toată cruzimea, Școala aceasta, are de scop de a da oameni cu aradul de nimicire al care-căror industrii, în cari practică în agricultură. Și, de aceea, totul ce ieste cazurile și pulberăriile ce le respiră lucrătoviul, îi de făcut, se ezecUta de elevi. La lucru, nu se face curmă vieața în scurtă vreme. absolut nici o deosebire. Toți lucrează la feliu, cîte Se știu îngrozitoarele devastări ce face în trupul o jumătate de zi, regulat. Restul timpului îl întreomenesc fosforul, caro mînîucă oasele și prăpădește buințază, în clase cu profesorii, sau în distracții de dinții, sulfurai de carbon, care produce nebunită, tot felini. Memorizările, cari omoară inteligența, în dinții, £fabricarea verdetului, făcută de w femei,,, cari nu *pot _ ____ v' școalele romînești, sînt cu totul înlocuite acolcaprin izista rez. —; mai mult de trei ani acestei îngrozitoare munci,. lucru, la care se aplica cele ce se învață. producererea albului de cezură sau carbonatului j de, .. q biblioteca destul de vasta, ie pusa la dispozlțiea plumb, ale cărui îngrozitoare colici sînt cunoscute, elevilor. Printre cărți, se găsesc de toate nuanțele: care distruge încet-încet. organismul celor ce îl ma­ Operile luî Spencer și Danvin, Buchner, Tolstoi, Adam nipulează. Și plumbul cu sărurile sau cu succedane­ Smith, curți libertate de tot felini, cărți de știință. ele sale se întrebuințează în mai mnlt de cinci-zeci Elevii au niște dulapașe speciale, unde-șî țin mi­ cile lor comori. La mulți am putut surprinde opere de meserii diferite. Doctorul Hirt, spune că dintr’o sută de lucrători de șociologîe, de econonre politică și mai ales broșuri . cari lucrează la plumb, 21 dintrînșii sînt ftiziei: a .de propagandă. Unul mi-a arctat <Les crimes de cincea parte. Cît se atinge de cei cari se dedau la Dieu», altul, Science Moderne* de Ferri și -Revoestragerea mineralelor, îe încă și mai rău, și accld-și lution, evolution et l’ideal anarchique» de Redus. Conferințele si concertele sînt foarte frequente. D-r, precum și D-rul Proust, afirmă, că diu 1000 de lucrători, 870’ sînt bolnavi. In unele uzine, în cari se Maî zilele trecute, a fost o întrunire a profesorilor, cu a cărți prilej un reverend ținu o conferința. Vor­ manipulează plumbul, numărul bolnavilor îe întee 42 bind despre educației din școli, acesta zise: Cu nici și 56 la sută, anual. Cît despre otiăvirea cu albul de ceruză, cu suli- o deosebire printre, elevi, cu nici o disciplină militămanul, cu carbonatai de plumb, ieste ce-va grozav. rească prin școli, și sub conducerea unui profesor ’■ ’ și -- -’iubitor, -biter, vom putea face niște cetățeni liberi D-rii Meurein, H. Desplats, Arnould Proust, dovedesc 1blînd xemni de lor, niște oameni stapîni pe că fabricarea ceruzei, dă anual de la 50 la 60 de bol- și demni du libertatea 11' ... si navi, la 100 de lucrători. Și ce îngrozitoare boală. îeî și cinstitori ai libertate! semenilor. Religiea să tie iubirea de adevăr și de dreptate. Nu voiu nici Rar îți maî vii în fire. Din punctul de vedere al reproducereî, efectele intoxicărei suturnine sînt și jmaî un rit, nici un sectarism prin școli. Acestea să le lă­ săm pe sama părinților și a instituțiilor speciale. dezastroase încă. La mamele saturnine7 pentru că lu­ In ceea ce privește traiul elevilor din școală, se poate crează și femeile la fabricarea ceruzei, diu 27 de înzice ca-i un model de comunism. Lucrul se face, cu greunări, au fost 22 de avorturi, 4 copii nnscuți morți, schimbul, de fie-care la riadul său. Așa că, fie-care, singur unul cu vieața. Gînd sînt atinși de saturnism, numai tații, din 120 de îngreunăm, au resultat 82 de face acela-și lucru, fără deosebire. Felini acesta, de-a pune pe elevi să ezecute toate avorturi, 9 născuțî morți, 25 de copii muriră mai cele, de la lucrul cel mai ordinar și greu, trebuitor înainte de 7 anî, numai 4 trăiră, cît de piperniciți și agricultureî, pană ]a cel mai ușor, face să se deștepte Șubrezi și aceștia. în elevi sentimentul de respect și de prețuire a » Și aceste crude hecatombe, aceste jertfe nenurna- muncei. Băeții cari lucrează într’o zi mai grea, sînt rate de muncitori, n’au loc numai printre nenorociți! mîndri de oboseala lor. | lucratori în plumb: se știe cît îe, de mare mortali­ Relațiile dintre- profesori și eleyi^ sîfit din cele mai tatea printre femeile si fetele întrebuințate la îniple- prietenești. încarcerarea nu există în școală și nici o tituri și țesături, din cari mare parte se atac^din [i Ij Serisoâre din America fbâre, de linuri și bumbacuri. Tot așa ie și cu acei cari lucrează pieatra sau tae cremenea. După D-rul Napias, din 100 de cioplitori de pieatiu, 8? mor ftiziei: 70 la sută sînt atinși de boala aceasta ascuțitorii si din făuritorii do dălți: 4pdebtog dlt‘ 100, sînt ieara-și bolnavi de ’iuberculoza. Bl i • fi ' IS: î i 11 I 1 rst î±trintea ie la felifi pentru totî , t‘ut observa, că tinerii de aici sînt. foarte multamiti eu o asemenea vieața si nici unul nu s’a plîns f de ' ofe3ori sau persecutat iaca ca u per 1 q.Tk Ahonovicl. - 1 I �JlEVISTÂ. IDEE! REVISTA ideei etvî trime^iCe 78 moașele localități de aproape Fi>me: plosca Aba- VAeABoNOlNDv^E CeleI' ■ Decembre 9<J, Fiume. petreacă o SErîSBâSte? o noapte aici în Abazzia, și, pană plec, mai dorm și noaptea asta. Am o vedere minunata. Nu știu unde al să-mi poți sene să nn-mî lungesc șederea, anume nicaen. Dar sa vedem cum mă aranjez in Italia: poate râmîn «”da'ya ? S“P’ tămînă-două. Are să fie vreme atuncea, sa-ml vie co­ respondențe din țară. Până atuncea, însă, voiu fi cu totul: străin și singur... o motivare. Și motivarea ar fi fost, simplu, citc-va rindur SGAfevăzut mu^te lucruri frumoase, ai cetit descrieri fiirinăcătoare. Dar să vezi marea, să vezi munți uneși acoperițl de omăt, .Iear împrejuru-țl learbu, copaci cu frunza verde, și să răsufli un aer cai e nu te gonește de feliu să te închizi în casa și să te grămădești la ioc, CeleI. Veneția, 11 Decembre. sînt leu încredințat, al uita pentru o bucată de vreme, si întristări și tot. . -- T r Iti scriu cîte-va rîndurl de sub arcadele S-t Marcu, inarcu, ' Negreșit, călătoriea, are Și Iea durerea iei. In fața ne­ grăitului frumos, se cam deșteaptă în călător, și niște Veneția. In fată am canalul mare, vaporașe, gondole și năzuinți duioase : mal vrei s’asculți armoniea unui glas alte vase plutitoare. Ie o priveliște încintătoare, desigur cunoscut, vrei să mai vezi un zimbet răpitor, și niște pentru ochi. Încă o parte de pămînt de care poți sa-ți legi ochi in adîncimea căror o dată te-aî scăldat. \ rei sa te o amintire plăcută, încă un loc pe care ai putea su-țî însemnezi urma existenței tale, să întemeezl un far lu­ salte încă, abureala unei suflări aprinse. Dar razele de soare, îți făuresc, în jocul valurilor minos, unul din multele pe cari al putea să le întemeezl, mârei, îți făuresc o făptură întreagă, ca cea atît dorită. să nu-țl mai fie vieața întunecată în veci. Numai atît: cu cît sînt mai frumoase clădirile, cu cît Și razele o leagănă, și Iea zimbește, și-ți caută duios, si te alintă cu glasul Iei, și vine și tot vine, cu brațele mai strălucită arta, cu cît mai minunate mestesugirile deschise, spre tine, plutind pe valuri. Și tu aștepți pe-o si mai bogate, cit atît cei cari s’au trudit să făcu toate, stîncu, lingă apă, și simți durerea întârziere! și simți par’cu s’au închircit, par’că s’au stins și s’au sleit, și generațiea ce au lăsat-o, lumea ce-o văd mișcîndu-ml-se-n fiorii aprop’îerel. Și 'te amăgești așa, atâtea clipe... jur, n’are de loc înfățoșarea suverană, pe care o are fi­ Lui Zosîn. , rea împrejmuitoare. Afară de-un număr de îndestulați, Abazzia, 5 Decembre. toți ceia lalți te impresionează trudnic. in tot cazul, pentru tine, care vrei să trăești, să în­ S’a nimerit că am luat calea cea mal bună. De la Predeal la Budapesta, de la Budapesta la Fiume, și de veți, să fii util și altora, ceea-ce poți cîștiga dintr’o că­ ac-olea la Veneția. Pe nicăerea calea nu ie mai lesni­ lătorie, fie chiar cît de scurtă, nu poți nici într’o vieață ce-ai duce-o sedentară. Totul ie mai voluminos, impre­ cioasa: drumul, simplu unsprezece florini, vre-o două zeci și doi de lei, dacă cumperi florinul cam cu doi lei, siile mai vil,ridicate nu știu la a citea putere. Carto­ ful atirnă să vezi, sâ simți, să cerci. Nici o cercare fără cnm se și poate. Pănă acuma nu am avut să îndur mai nici o neplă­ izbîndă, atunci cind al voință... cere. At-îta doar, că pe drumul spre Budapesta, am avut de administrat o corecție unul individ, care găsise cu Lui ZosÎN. cale să glumească cam grosolan, c’o nevăstuică, care Veneția, 12 Decembre. fusese așa de bună să-mi ție capul în poale, să ațipesc De pe vnporul Solunto. puțin: vorba vine să ațipesc. A-zI plec din Veneția spre Ancona, de unde am de După aceea, aice, în Abazzia, unde am pornit să mu plimb ieri, din Fiume, s’a spâriet de mine un băetan, gînd să mă, îndrept spre Roma, de unde, îeară-și, spre căruia i-am făcut as ară cu mina, să-mi spue unde gă­ Neapole. Și am ales calea asta, pe lîngă că mai econo­ sesc o casă de dormit. Mai cu samă aceasta, avea at-îta haz. micoasă, anume că-i și mai lăturașă. Știu dintr’o veche Dar, în sfirșit, am aflat foarte cu înlesnire totul, fără experiență, că locurile ce nn se cîntă prea mult, adesea au în iele un farmec mult mal mare. lear ca să cunosc sa am ce-va de lipsă. Abbazzia, Ie una din localitățile favorite mai multor o parte din lume, mi se pare că Ie destul să leu din iea suverani, unde chiaburii vin să-și petreacă iearna. Ie cîte-va puncte. Se înțelege, nu renunț la Bologna, la Milano, Turin, partea cea mal înaintată a murei Adriațice, parte fărmiicătoare. Deasupra, munți copleșiți de omăt, pe coaste la Genova și mai cu samă nu renunț la Florența. Dar vile minunate, grădini cu leurbă, copaci cu frunze, alee a?. maJ _vre? sii Au cu cine-va, cu cine-va de-âi noș­ tri. Călătoriea asta ar Ieși din domeniul purei cercetări: drăgălașe. Jos, valurile se prăbușesc in stînci. Să vezi ce minunată-l priveliștea sfîrsitulul, sau în­ ar fi mal mult o petrecere, si petrecerea are nevoe să ceputului, cum vrei. Nouă ne place nemărginirea, ac­ fie împărtășită. Vezi, poate 'de Crăciun, în loc să te în­ centele cari se pierd în auz. Dar să vezi marea întinsă, drepți aiurea, găsești mal nimerit să te îndrepți încoace. inclusa într un cot, îrîngîndu-și valul într’o stîncă, să Și poate te întovărășește și F,, pe-o lună-două sau poate « tolP;™'SeIXd.e D“ip ?i de pr“*?-ntantcun> mal puțin. Calea ar fi: Budapesta-Fiume, Fiume-Ancona, Anconape- -nre arcu?111 t1-0 dă întreagă, care Roma sau Neapole, unde mă voiu afla. Și prețul: până AmS,Dtî1Usa «l ’n<țeP“tul Și sfîrșitul, nemărginirea. la Budapesta, 4 florini, pănă la Fiume, alt’i 4, iear ĂÎLPnkeent ° noapte în frumuseța asta, si-oi mal pe­ până la Ancona, 3. De-acolo, de o cam dată, nu știu. Și trece una: și cînd gmdeștl că numai cu cîtl-va kreitarî Ori unde-n țară Ie cu desăvirșire mai scump.. 1 ’ Ie frumos, să treci, așa de-o dată, de la iearnă lâ vară. De la Fiume încoace nu se mai vede ninsoare. Iear în 1? lume, precum și în Veneția, în odăile de dormit nici Lui Goilav. nu se face foc și nici nu-s sobe. Abasaia, .5 Decembre. Mai înainte înse, aș vrea să fiu înștiințat. Și chiar scrii mdatu: la Roma, post-restant. Și totodată, n,sle- Din ™ sa-mi Fiume, uide „4ent “ “ “brc- Acnma BăE“° Sn su-mi spui ce s a mal hotărît cu gazeta, ce ți-a făcut lncîntătoareu M-me M., unde-ai Ieșit cu «rnbve, .h oe. t? fnHik %a pUCHSe?î tratezî> ce fac băeții noș­ tri, inclus cu S., precum și ce-a Ieșit cu întrunirea , 79 P-e5te. necontenit nomad. Nu-mi vine să stan locului nici cum. Negreșit, leu sper să ne vedem. Ar fi si vreu să mă satur să văd. De odihnit, pe urmă. Jupe c“ pareie, eu eîte-le cheltuit Mm De la Fiume, am trecut la Veneția. Nu mai îera acea Sin București nu știu la ce localitate, să nu vezi pieatu murdară, de care pomenea M-me Goilav, pîeața L0 Italia. Dar, mai întăî, rogu-mă ție, să nu rămîe vre o b-t Marcului. Un pavaj nou, aranjat minunat, si peste încurcai cu casa, lasă că ie plătită până la sfîrXS tOu o curățenie exemplarii. Iflnuar. Dacă remine înse dint nou pesocoteala noastră?mâ Am mal văzut Ancona, am stat la Roma, în Neapole, bine să se lee o singura odae, poate la vechea gâSă1 și nndurile acestea ți Ie scriu din Palermo. Negreșit, înde să se așeze și să ramie toate. gazau, cind am văzut mal toate capitalele mari ale Europei, U De-I -el cum se cade n am putut fi uimit atît de cele ce-am văzut acum. Dar, totu-sl, am avut priveliști diferit , cari m’au de tot. Și la jaz de mutare, iea sama Iei ca totul să se <eze cum a fost. Și pentru ca sâ nu se rătăcească, să ațițat într’alt-feliu. Ceea ce-I inse pozitiv, ie că are lege cărțile in pachete numerotate. Ie mare belea avu­ să-mi apese pe umeri o ieamă mal puțin. Pururea cald, ții, cînd îl al, anume cînd trebuie să fii depozitar tu. pururea vară, pămîntul dă recoltă nouă... Ieste- robiea cea mai mare, vrăjmașul cel mal crîncen Lui Zosîn. neatîrnărel. Vezi inse de pnveghează strict, să fa­ Palcrmo, 25 Decembre. cem o datfl 0 buuu întrebuințare. Cu puțin lucru te împărtășești tu din călătoriea mea, Am să-ț-I mal spun_ cum am venit din Fiume. Marea dacă rhrnîne să te împărtășești din Mal iută! nici îera cu totul agitată.^ Vaporul se clătina nu numai in n’am răgaz să-ți scriu atît de mult.scris. Doar nu mă pun stare verticală, ci șoviiea și pe laturi. Mișcarea asta, cu pe șezute, să am la îndămină toate și să purced sisteosebire, dădea fiori. Dintr’o clipă în alta, credeai că se tematic. Și apoi, nici nu prea simt îndemn de înșirat, răstoarnă și că înghite totul marea nesățioasă, valurile pentru-că, ori-cum ar fi, cele ce vadj par’că asa si’ treÎnfuriate. De suferit n’am suferit nimic. Am stat culcat bueau să fie. Și ca să te mulț&mesc pe tine, să te scu­ ochii,dinși Fiume m’am trezit în zori la portul tești testl de de văzut-, văzut,* nu-I i nici o data cu putință. Mai curind Sfn^eneția. închis Plecasem Plecasem din Fiume sara. te'as putea ațâți ațița. Veneția,ieîn minunată. adevăr, ieInse minunată. __ lui Zoiila, Ieste puțin exagerată. O parte Ie mal i adevăr, mișcareInse nu mii. văd______ Roma trie. muncă de robi, alergătură dnnft nimica.’Mizerie, după no nnra. para, -nnot-i-zatii poetizată, alta .ce-va mai înegrită. Iei scrie ca unul ce cerșetorie. De fapte bărbătești nu-s semne... nu mal vrea să aibă cusururi frumosul ce se apuca să-1 izvodească, și nici un farmec partea opusă, Intr'adevăr, Aceluiaș. colosul de zidiri, templurile, statuile, palatele in ruină Roma, 19 Decembre. și cele ce-s semețe încă, apeductele, fiutînile arteziene, pănă a-zi, 19 Decembre, nu mi-a venit de la tine nici grădinile feliurite și toate perspectivele, nu pot ca sâ o scrisoare. Nu mal aștept înse Ia Roma, și plec la nu-ți dee prilej de inspirate. Vieața mizerabilă- îți poate Neapole. Iear dacă mi-I fi expediat ce-va, am* lăsat în­ scoate, îeară-șl, accente dureroase. leu înse văd, văd o stîmpărare în toate. semnare la oficiu, sâ vie după mine. La Neapole am ajuns mult mai curind de cît mă aș­ In caz de Iești în măsură să pleci, de- la Fiume Iei vaporul pentru Ancona : 3 florini, de- la casa Sckenker, 3, teptam. N’am apucat să merg pe jos de cît vre-o 40 de km. Piazza Zichv. De la Ancona, biletul pentru Roma: 15 — — — Am ajuns_ - la - o stație, pe la uau din noapte. Și ~ i-ti" *” din j:“ intimplare,, am fost împiedicat a merge lei 10 baui. Iear de la Roma la Neapole: 12.45. Dar mie peiitru-cu mal departe mi-I în gînd să fac drumul acesta pe josj cu toate că ie “T‘or “ pe n,a linie, ,T‘,P cu ftn nume că-s tuneluri și că-I pri­ mejdios, am luat un bilet până la stațiea cea mai apro­ de vre-o 250 km. piată, Roma îtl dă impresiea unui ce-va gigantic: colos de ,,T . .și m’am _ tot dus pe urmă pănă la Neapole. leară OaS11 '-1I o Ieșire aparte, și o utilizai. 0 călă­ pietre, volum nemăsurat de apă, întinderi și întinderi ?eaP.01® J torie plină de aventuri, și care nu m’a costat mai mult de grădini. Face să vezi acestea toate. _ , In Roma, precum și in tot drumul, n’am căutut să de suma de 95 de bani. Neapolul mi-a o perspectivă nouă. Am văzut Vefac cunoștință cu nimeni. Am un sofii de existență cu zuviul iuniegind, dat am vizitat ruinele Pompeeî, și în valea totul liberă și aparte. Spre Neapole gîndese să o întind Pompeel, am văzut o școală model, unde se cresc și se chiar a-zi, și 'chiar acum la ora unu... instruesc copiii osindiților la ocnă și-aî celor declasațL Școala ie cârmuită de catolici, cari par’cu au monopo­ Celel lizat pe acolea toate așezămintele de binefacere și cari Palermo, 21 Decembre. nn ie cnestiea -j totdeauna își dau multă silința sa toață tnrîunrea Nn mai mai ie chestiea ae de coresponueuiu. corespondență. xnu Nu-i așadelesne s’o scrii. Si-apoi, să spui, ce-va, ce te trudește, mintele de invațaminț. Nu fac un pas tara .ădau ca mal ai nevoe sa câți în ochii cin vorbești: te înțelege ochii de mutre rase si rase negre frumoasâ CTăliiUu oare, nu scapi o vo’rbă în deșert? Și chiar atuncea, la Acum ma aflu ir. rt\a%VbiXtecFsoX ce destăinuiri, la ce mărturisiri, cînd sînt atîtea semne publica, pe la librarii vud căr 1%d,n logică, cea ce*a cu cu coperta coperta roșă, roșă,-cite cîte-va curți noua, nouă; ce ce-vâ delicate, de înțeles prea lesne, fără să fie nevoe de logică, va curți, va de°Novicov, ce-vn de Spencer, o carte italiană: Socia­ graiâ. Să nu te mal apuci să-mi scrii : sînt prea pn- lism sistematic si Socialiștii inconștienți. Pe ștrade văd ’ oeag, pe lîngă toate. . o mulțime de fete tinere, inteligente si simpatice, par cu leu mii găsesc în tara portocalelor: văd alamnle a- ar da’să-mi vorbească: trebuie să fie pe-aicea băeți de­ tirnînd pe copaci, albastrul murei se- întinde până se al noștri si oarc-care avînt de gîndire. La poștă voipierde, atîtea perspective se preschimba, să săsnun incinte besc franțuzește c-un impiegat gentil. Ti'otcafâră necontenit pe cine le contemplă. Și nap _ nntioîîui .A ,j..i .:.„ A-zI dimineață icra su plec la Tunis. M am temut inse ar fi de sublim, cînd al simți că geniul simpatiei ișl să nu cum-va să mă încurc și sâ fiu nevoit să mă în­ mal întinde suflarea peste acestea toate, și-ți răcorește torc tot pe aceea-șl cale. Am rămas să mai meditez. sau îți alină aprinderea mistuitoare. Pana la Constantnmpole are să mă ție cam mult. Dft -Pin Veneția am trecut la Ancona, de la Ancona, prin ghidul mi-I spre dinsul. Și de acolo în țară. De o cam {pUgno, la Roma, din Roma la Neapole, șt ia dată m’am hrănit: mi-am săturăt vederile și alta nu Șl ieată-mă-s, din astă din urmă minunata localitate mă îndeamnă ca să împing, acuma, mal departe, porțile sfind gata să mă îndrept spre coastele A^’ice!’ necunoscutului. Îmi mai rhrnîne pe altă data Indiea. Tnnis. Jtî închipui ce-a trebuit să vad. Inse sJlcluP^ea Cartea ta, adresată la Roma, am pnrmt-o la Neapole. jn-țl poâte ajuta la nimic: trebuește sâ vezi, sa simți Alta poate se va întoarce în țară: nu știu unde să • însu-ți, toate... dau o altă adresă, unde să mal pot fi găsit. Tu nn-ai scris că nu pot! să pleci, și-atuncea, cu premeditare, Lui Goilav. paiCrmo, 2i Decembre. nu știu unde vă fi ca să rămîn mal mult. leară în tot ce m’ar privi, a! toată latitudinea să mu poți suplini. Mi-arfi făcut bine să pot să am Pe ^tt^Hă-mă-s' De cartea italienească nu mal am acuma nevoe... tfin cîte-va rîndurl scrise din partea-țl. Dar, lată-in �REVISTA IDEE! 80 ACELUIAȘ. am găsit cu cale su leu Lfrorno, /anuar, !'7. , Neanoîe, am hiat vaPis"’ Spezia, Genova, comunica, că ăm văzut pe Bnr«ciliana, P ™ luat parte 1» »»cuvie. maltapreliile mulți, unde mn de ^ fi ie-oi comunica prmYjzjtat o cazarmă. Am făcut cuZrinlă ou niște băetanl simpatici, am prînzit chiar cu j^cazarmă, si am lăsat ce-va de propaganda. <\î âtorica asta m’a făcut să gîndesc o mulțime, cu toate că nu mi-a schimbat nimica și nici nu mi-a aJaing ori-ce cazfam prins o observație utilă. Călătoriea Ie cel mai bun stimulent pentru gîndire. Să știi ce-va, ie nevoe să cugeți: să cugeti, Ie nevoie să vezi. _ Nu-ti scriu prea mult, că-s pururea grăbit și pe duca. AI un'ziar francez, pe care ram găsit la Barbato. Căîătoriea asta, de pe mare, durează de vre-o patru zile... Aceluiaș. Florența, 5 Tanuar. Cele cîte-va rinduri ce va să curgă, au mai cu samă scornii să te înștiințeze, că, dacă-mî scrii îndată, poți adresa o scrisoare la Milaii. Pănă să mă întorc în țară, doresc ce-vă noutăți de la tine. . 51a găsesc acuma în Florența. Toate cetățile italiei au cîte ce-va care li-î propriu, toate au frumusețile lor, finind socoteală, bine înțeles, numai de partea ideală. Dar Pisa și Florența m’au impresionat în chip deosebit: sînt minunate. , Mie îmi place să văd cu osebire reunite: muntele, valeu, apa, pădurea, și, pe de-asupra să văd suflare vie si o oare-care atmosferă simpatică, plină de gin­ gășie, o liniște relativă. Rigiditatea firet și acea gălă­ gie infernală de negustori, mă înfioară. In Pisa și in Florența, în feliurite perspective, am găsit precumpănitoare cele ce fac mai mult obiec­ tul adorurel mele. Atmosfera simpatică, pricepi tu bine, n’am prea găsit-o. Ba, dacă-I vorba, chiar n’am găsit-o de loc. Dar nici mai umblu după dînsa. Totdeauna am fost tîrit de-nn ideal: un geniu sim­ patic jni-a hrănit pururea bătaea ininiel și mi-a călău­ zit pașii. Mereu am întins brațele spre ’Iei. Dar, nă­ zuința’ se cuprinde ? Exteriorizarea propriei tale imagi­ nații, poți oare s’o’ntrupezl ? Cu toate înse că nu complecta, are destule alte far­ mece firea, să mă atragă, să mă robească, să-mi ție caldă răsuflarea, să-mi ție pururi aprins avântul: spre nou. în spre frumos, spre bine, spre mai bine. Un cusur mare Ie în It$iea: poștele sînt cu desă­ vârșire sărace. Un condeiu Ie foarte anevoe să găsești, f un scaun și o mescioară ie încă și mal greu, De . altfeliu Ie cam așa cu toate. Și, la alterQu'rite mele. nu mă mâi duc leu ziua, să mă apuc de sens... Aceluiaș. W* 1901, April. No. 6. eobor? mal Tm’al’Ș în vieața cea obicinuită, poate să fie g DQr nentru noi sînt lucruri ce se găsesc ori-unae. P In Milano am văzut pe Turati și pe nevașta-sa Scot împreună o revistă, «Critica Socialei-. A, sînt o admi­ rabila pereche... Aceluiaș. PRACTICA VIEȚEI Veneția, IU lanuar. Transportul acesta de jurnale, mă- devansează. c’o zi sau două. Pe Vineri sara, mult pan Duminica, socot su fiu în București. Mine plec cu vaporul spre Fiume,. Aceluiaș. 13-1-1 Ian Har. Do po vaporul spre Fiunio. Iti mal trimet si cea din urmii carte, pe care mi-am procurat-o in drum. Vreu să fiu cit mai descotorosit, pentru-că dacă ie o fericire în călătorie, Ie aceea sil & sprinten. Afară că greutatea te supura si te robește, mai scapi si de ochii argușilor de vameși, în stare sa te caute si’prin buziinuri, de le-ar vedea cum-va mal pline. Ie b curată batjocură cu vămuirea, si avea drep­ tate să se mire Zola, cum de nu se școala lumea, să curme atâta șicanate. Alta nu mi-am cumpărat de cit o pereche de nu știu ce, din Genova, de cîte-va centime. Mi s’au cam rupt și pantalonii printre craci, dar nu i-am înlocuit încă, cu toată buna mea voință, pentru că n’am văzut alții de­ cari să mi se lipească ochii. Și n am văzut nimica mal bun si mal delicat ca la noi. Aș fi luat bucuros. închi­ puiți’ nici încălțări mai a câtăreî. Ie o degenerare pe toată liniea, o degenerare de plina. In vapor văd o fetișcană nostimioară: să văd ce-om face. De o cam dată vorbim talienește... CeleI. 25 Tanuar, Bucurcșla. Rîndurile mele, închise, într’un plic, ce poartă pece------ ... ia poștei românești, îți dovedesc că m’am întors în țară. tea Am K~ străbătut aproape întreaga >-*-*■<* Italie, i-ara străbătut anrindouă coastele si centrele mai mari, am mers pe Adriatica și pe Mediterana, și cînd, am socotit că nu mai am nimica așa de însemnat, am luat-o înapoi. Aș fi voit să nu rămîl streină, de impresiile unei ase­ menea călătorii. Dar ca să fii inițiată mai bine, ar fi trebuit să călătorești chiar însă-țl, lucru ușor, de altfeliu, nu foarte anevoe. Alt-feliu ți s’ar putea comunica ce-va, cum al ceti într’o carte. O, dar nici o dată n’ai putea su te instruești, precum te-al instrui din fapte. Priveliștile și întâmplările au limba lor, într’alt-feliu vorbitoare. Să călătorești, bună oară, zile și nopți întregi, să mergi pe mare, să lupți cu valurile așa zicînd în piept, să vezi atîtea lucruri, să ți se deschidă spre analiză sînul fire’i, cîte foloase, cît farmec și cita instruire. Ie inse totdeauna vreme. O mulțime de alte prilejuri nu pot lipsi necontenit, și nu ramîne de cît o hotărîre... Calea ferată are un mers statornicit: un tren pornește și altul după iei, și altul. Și nici o rampă, și nici o stavilă nu închide, pe totdeauna drumul... Milano, 10 lanuar. Trebuie să fie_vre-o încurcătură la mijloc. Tu nu-i fi fost in București, de-aceea nu capăt nici o slovă de la tine, acolea în Milan, după cam îțt arătasem dorința din Florența. Dar, dacă nu-i îi scris, si mi-î fi scris P. Mușoiu. o leacă mai târziu, poate să capăt în Veneția, pentrucă sînt în întoarcere spre țară. Din Florența, de unde ți-am fost scris, m’am reîntors ia Pisa. De acolo m’am îndreptat spre Spczia, in care m am Opnt. Am stat la Genova, și mai pe urmă (Mp elnfdtUnîat Cutr-il M,lano- T°ate an cîte ce-va în PE AM, BO KIUMERE, 5 LES "W luntrâ nn Z1 v3U dou“’ DesPre 0 reținere mai Abonamentele se plătesc înainte ît ? tc ll vorba’ cind Găurești pe reliefuri. lucru. Trebuie să IO. Strada Epurilor 10. — București ■swiTDTin. ȘI eiTtpbă «HnnmvA», sml. 'Isvob, boE- bucubeștL ' „REVISTA IDEEI” ' In înțeles de a practica vieața, sau, și mal bine,a-ti afirma islența. bint o mulțime de oameni, in ori-ce’caz un nnll-ir însemnat, cari așteaptă revoluție» socială, c’o ne rfthdare nespusa, ca pe o niiMuire. Dar, din nenorocire, nn fac nimic mai mult. A aștepta ie o virtute mare, dar reali?-» <‘R se poate din tr insa, a întîmpina așteptarea, Ie o virtute și mai mare. Revoluțiea socială’va veni slllt. date cari ne-o vestesc, sînt fapte ce ne-o si fac vă­ dită. Atît ă oamenii, cit ii privește pe dinsi’i,nu fac nici o silință de sama, su se apropie de iea..’Mulți în­ trevăd o stare nouă, simțesc ce minunat ar fi să se pres­ chimbe toate, după năzuințele noastre și după rostul lor. Cu toate astea, în vieața practică, se afirmă puțin, foarte pUțin, din ce întrevedem, din ce simțim c’ar ii atît de bine. In practică, privind aspectul general al vieței, mal c’iiin putea întări, cum că nu sînt distincții. Omul con­ vins, convins de ideile noi, robește ca toți alții, ceasuri îndelungate și grele, în cele mâl -nepriitoare condiții. Îndură despotismul capitalului, simbolizat prin patron. Din ce i se acordă, zicînd ca plată de muncă, consimte să mal plutească și dări. Duce încazarmarea și se pre­ tează la toate exigențele Iei. Suportă încătușarea gindirel și a ori-căror manifestări mai vil, ce ar fi fost să facă, ca cetățean. Și, ce Ie mai ciudat, chiar in relațiile intime, în mulțumirea celor mal delicate instincte, încă nu îndrăznește să leasă din rutină. A, dacă se va îndeplini revoluțiea socială, vor ști Iei, niște asemenea oameni, cum vor trebui su se poarte. Toată lumea o înțelege asta. Și, pentru marea mulțime, nici nu ie cu putință acuma, să-și schimbe vieața sim­ țitor. Iea se rostogolește ca valul, minat de vînturi și zbuciumat de furtună. Și-i trebuie un făgaș anumit, ii trebuie o cale bătută, ca să se poată îndruma intr’o parte. Dar noi avem in vedere o lume conștientă, cărei nu îl putem concede a se lăsa tîrîtă de vreme, ast-feliu, pre­ cum ar fi tirît sau îmbrîncit de un jandarm, un pros­ cris. Pănă se va îndeplini revoluțiea socială, leu pot chiar de pe-acuma, pot ca să practic vieața ce mi s’a deslușit, cărei simțirea mea și-a dat adesiunea. Și, drept vorbind, nici nu-i vre-o grozăvie. In starea socială de a-zl, orî-cît de constringătoare ar fi, sînt ici și colo spăr­ turi, prin cari cei indămînateci, cel sprinteni, pot foarte bine, su se strecoare la larg. Firește, sînt și împrejurări de-acele, cari te țin ca în clește. Un lucrător, chiar conș­ tient să fie, tot va fi nevoit să lucreze, la un patron sau altul. Nu ni se va tăgădui înse, că dinsul va putea să-și Și creeze, prin sine, un feliu de existență aparte. Cu împlinitorii de duri, nu se prea stă la vorbă. Pot înse nici ‘■am să am pentru ce, dacă mă aranjez de-așa natură, lear de tributul de sînge, să te scutești, cam greu. Dar, bi împrejurări anumite, arma i-n mina meu. Putea-voiu face cu dînsa uzul ce voiu voi, dacă, știindu-se năzuințele ’»ele, s’a ținut, totii-șl, ca să fiu înzestrat cu Iea. In privința incătuș'ărei cuvîntulul, îe o calamitate și asta. Dacă ie rînduitu, cu greu s’o poți înfrînge. Și atamirile ce s’ar putea aduce împotriva acestei încătușări, direct, stăruitor, pot fi adesea vane și pierzătoare de J'i’cine. Cei vechi, au suferit si Iei, calamități de astea. Dar cugetarea lor vedem c’a’ străbătut peste veacuri. statele moderne, vedem că mal există cenzură. Sa ni spună inse, ce a putut fiice iea față de cugetarea '‘ouă. Cenzura caută să suprime litera, vorba, dar spiUtul îi scapi. Cum să se lupte Iea cu finețelejimbei, cu ascuțimea inteligentei omenești. Anumite idei, sînt cu «esuvîrșire respinse. N’am nici o trebuință ca su le pun hitro punga, cu eticheta lor. leu pot prea bine sa tac rfcă, filosofie, astronomie chiar, sau ori-ce altă știința. >■?!, intro carte religioasă, morală, pot trece ori-ce idei veți vrea. Fără ca vre-o cenzură din lume să aibă de imputat ce-va. Cit despre obște, fea va pricepe cu atîta mai bine, cu cit, pună mal Ieri, așa și-a supt învățătura, cu cit tradiție» vorbei spuse de-a dreptul, o are de'puțin, si nici nu s’a obicinuit tocmai bine cu dînsa. Ne lovim la tot pasul, cu căutări de înțelesuri prepuse, în vorba cea mal clară, și, de acolea, cu înțelesuri extravagante. Negreșit, nu ie de demnitatea noastră, să ne lăsăm înirinațl așa. Dar leu mă interesez, mal cu samă, să fac o cale cătră lumină. Dacă-f terenul nepropriu, mă voiu apuca să minez. Așa cu înfrînarea manifestărilor noastre. Voiu căuta ca iea să fie nulă. Ramîne chestiea cea mare, a alipirilor dintre oameni. Statul a rinduiț și acolea o normă. Firește, pentru-că ,Aasuk a ,ur!naP^ P® toate căile, să-și întărească teme­ liile și șă-și găsascu susținători docili. In adevăr, nimic mai priitor pentru dinsul, de cit să născocească creearea de familii. Membrii acestora, înlănțuițl cum se află, sînt cei' mal răbdători oameni, de cîrmuit mai lesne și de temut mai puțin. Știu Iei de ce se tem, cei' ce se tem atît de desmembrarea familiei. Nu ie atît o durere moralii, acea care-i atinge. Bărbatul liber ar fi cu mult mai viu, iei și-ar svîrli cît colo jugul ce îl îndură de veacuri, puțin păsîndu-i că-și riscă existența. Ferocea, ne mai fiind o uneltă, fiind de sine stătătoare, ar cere o înde­ letnicire de samă, și-ar reclama serios. partea ce i se cuvine din bunuri.’ Firește că vieața paraziților ar li amenințată, și vieața statului, un mare parazit și iei, . ocrotitorul acestor paraziți, ar fi în agonie. Dar sînt îm­ prejurări anevoioase și grele. Ieste o prejudecată ob­ ștească, care a rîndui’t ce feliu și în ce margini să se petreacă toate. Repet, aice noi nu avem în vedere gloa­ ta. Un bărbat luminat, un vestitor de zori noi, simte nevoea de-o însoțire. 0 face ca om nou. Lumea se va scandaliza. Se cam exagerează. Dar, mai la urmă, fie orl-cum: noi urmărim a idee, vrem s’o realizăm și ne trăim vieața noastră. Spectatorii, pot zice ce vor vrea. Ni­ menea înse nu Ie îndrituit să intervie in daraverile mele. Și leu, aș fi inspirat nu se poate mal rău, dacă m’aș potrivi cul-va, cînd totul mă privește pe mine. Desigur, ne ocupăm acolea, pre cît Ie- vorba de stimul, inai mult de oameni noi. Vițiul încercat de ceilalți, poate să-î fi făcut neapțî de vre-un avînt mai mare. Cu toate astea, ponte mai sînt, ca să se pue pe cale. Au putut Iei ori-ce vieață duce. Vieața aceea Iei vor putea s’o curme, și-o vor putea reface, devenind conștient!. Altă caracteristică a noastră, Ie că ne ocupăm aicea mai mult de ins în parte. Pentru că, după noi, colectivitatea Ieste mai mult o abstracție, mai mult o ficțiune, cînd insul nu Ie anume format, cînd n’are năzuințele lui, cînd nu evoluează de sine, pe calea care duce la iele. Dar ce urinează de-acolea ? Omul își caută de treaba, cum înțelege mai bine. Ici îșî afirma existența, fără a tăgă­ dui existența cui-va. Dar, în virtutea unei tradiții rele, a unor practici nenorocite, omul Ie stingherit tocmai și în asemenea drept. I se pun îngrădiri, eu-atîtea stăvili i se presară calea. La început nedumerit, dinsul îndură totul cu resemnare. Dar, mai la urmă, îl deșmorțeste însă-si natura. Începe să se miște. Și, aruncîndii-șî ochii în jur, vede o lume imensă, care se mișcă și iea. Iși îndoeste curajul, o înțelegere urmează, se tace o apro­ piere,’pănă ne pdmenim departe. Unde ne va și duce practica despre care vorbim, practica vieței. P. Mușoiu. „REVISTA IDEEl" PE AN, IO NUMERE, 5 LEI Abonamentele se plătesc înainte. �REVISTA IDEEI BEVISTA IDEE! 82_______ _________________________ _________ lț Declasați! și Socialismul M» S în^esțln ior,,netezită Vrăjmășii noștri. t obWnl tidul nnstru, partid de Ca și cum doboare sub aceasla^msU. °X ’tru de onoare, n’ar fi acesta cel mai frum o tt bataiionnele cele Ca_și <-****■ mai phne de indrasneaiu, nnn«,tră n’ar fi cel cele mai bătăioase, dm urmat , aoaștra^n. moi însemnat ^mental (]e dedosațr Sn rîndorile'noastre. Și departe de■ ™ / Descoperind calea cei mai dintâi, iei se aruncă pe iea ea n?ște curagioși. oamenii, r«o»a«.>Zț zic, ca niște ,k^iu“"r"fi,în”cuiti_de alții,, “ P"16 transformări ar fi și acum așteptata. ClasațiT, iși au un loc în organizarea societăței in care traesc, hfoarte bine în iea, se folosesc de toate bunurile ce le aduce organizarea aceasta, si vreu sa o pastieze. De ce ar dori o schimbare în împărțirea claselorr Nu-i oare asta în avantajul lor? Nu fac iei oare parte din clasa cea mai favorizată ? Așa dar, să nu 11 se vor­ bească lor de schimbare. Ce le pasă acestora de soarta claselor desmoșteuite, de starea mulțime! exploataților. Doar parias pentru dînșii lucrează. Totul Ie cît se poate de bine. Egoismul le mărginește orizontul. Pen­ tru iei, nici un progres cu putință, nici o întrevedere de vre-un sistem social mai drept, mai puțin înăbu­ șitor, mai priincios desvoltăreî și înflorire! speciei omenești. Sau, dacă rațiunea-le, pe jumătate îmbro­ bodită de trîndăvie și plăceri, ajunge să conceapă întru cît-va legea evoluției ce stăpînește societățile, cum și necesitatea de a grăbi această evoluție, inte­ resul lor personal iernai puternic de cît acest grăunte de înțelepciune, și le dictează o purtare de opoziție, față de mersul înainte al organismului social. «Fără ' îndoială, zic dînșii, totul, nu ie cu totul desăvîrșit. Mai sînt de înlăturat o mulțime de neajunsuri, mul­ țime de mizerii de șters, de preîntimpiuat mulțime de nenorociri. Dar să lăsăm pe socoteala vreme!. Lu­ crurile se vor rîndui de la sine. Cu osebire, să nu grăbim nimic: să înlăturăm o transformare prea tim­ purie, a cărei victime vom fi cu toții». leară, aparte, adaogă: «Măcar să meargă lucrurile așa cum sînt, cît vom trăi noit urmașii noștri se vor descurca cum vor putea, cum vom găsi cu cale». Cu totul alta ieste înfățoșavea declasaților. Jigniți de supunerea care apasă asupra claselor apăsate, stin­ gheriți de îndatoririle la cari trebuie să se supue înși-și clasele privilegiate, ca să-și păstreze puterea, alungați una-ori din sinul castelor superioare, prin scăderea tot mai multă a numărului favorizărilor și prin concentrarea crescîndă a instrumentelor de do­ minare, într un număr de inîni din ce în ce mai restrins, iei întră îu rîndurile aserviților, împărtășindu-le mizeriea, trezind în aceștia ideea de a-și scutura jugul și insuflîndu-le spiritul de revo'tă. Sau, descurcîndu-se din rețeaua prejudecăților sociale, pleacă, pionieri ni civilizației, cop»pierduțiai progresului, îndreptindu-se pe cai noua, spre pămînturi vergiițe și libere, unde aptele lor nu vor fi imitate după cele ale semenilor Hnde^x?CanlIe-,nu 11 vor fi controlate si cenzu­ rate de cătră vechile opinii greșite, unde vor putea S^Yenîa P.Otr,vifă ideilor lor de neatârnare sennXS e 9?lldu,ritate f,‘tăd* orî-ce ființă omeS“U pierde de picioarele lor, se preface în cale de străbătut mai lesne și ispitește chiar și pe cei, cari mai înainte «I bateau joc de aventurieri. Capetele entuziaste, spiritele generoase, inteligențele luminate, urmează mișcarea aceasta. La urma urmei, ațâțată, încurajata de niște asemenea pilde, marea mulțime se pune in mișcare și iea, și, la rîndu-i, se îndrepteaza cutia tanmurile indicate,’cu un pas cu atît mai iute, cu cît a fost mai zăbavnică să se pue pe mers. Iea se avinta, calcă pămîntul cu furie, răstoarnă toate stavilele ce le în­ tâmpină în cale, și năpădește, îngrozitor potop, straș­ nică năvălire, zdrobind adesea pe acești declasați, cari i-au aretut calea progresului, pe care odinioară dînsa nu cuteza să calce, și pe care, acuma, aceștia nu o străbat atît de repede după cum ar vrea iea. Declasați au fost acești copii de familie, ai Repu­ blice! Romane, cari, înăbușiți sub puterea părintească, au fugit din țara lor și s’au dus pe cele mai depăr­ tate tărîmuri, în mijlocul armatelor sau pe bordul corăbiilor, să dobîndească, prin vitejiea lor de sol­ dați sau prin iscusința lor de neguțători, aceste stări, cari, ca niște puternici berbeci, darîmară, încet-încet, , cele mai strașnice întărituri cari împrejmueau patria i teslas, și transformară familiea primitivă într’o familie mai largă, mai omenească. Declasați, acești cutezători marinari, acești aven­ turoși conquitadores, cari se avîntară, acuma patru veacuri, spre țerile nou descoperite, le străbătură, cu sabiea într’o mînă și cu torța în alta, și pregătiră, ast-feliu, căile marei navigații și comerțului interoceanic, atît de desvoltat. Socotiți, că marii Seniori, cari au întâlnit pe Cristofor Colomb, rătăcind, cu un toiag în mină, pe căile Spaniei, în căutarea flotei cu care avea să descopere o lume nouă, nu Van tratat de declasat și pe iei? 1 Intr’adevăr și îera. Dar numai mulțumită acestui ge­ nial declasat, s’au deschis niște debușeuri atît de uriașe producerei europene. Tot declasați, al de Mirabeau, al de Condorcet, Lepelletier de Saint-Fargeau, al de părintele Grigore, și toți acești nobili și eclesiastici, cari grăbiră cuce­ rirea libertăței, pe care alți declasați, al de Voltaire, al de. Rousseau, al de Diderot, D’Ălembert, al de Mably,, au sămanat-o pe pămîntul franțuzesc. Și s’ar voi ca mișcarea aceasta să se oprească. Atunci suprime-se declasați!. Privelegiațiî de a-zi, deschidă-și rîndurile largi. Să nu jignească sentimentele generoase ale nimănui. Să nu înfrîngă nici un instinct de libertate. întreținerea trîndăvie! lor luxoase, să nu mai lipsască gurile flămînde de bucățica lor de pîne. Voința lor de dominare să nu mai 'stăvilească ■ inteligențele, avide de știință. Dorința lor de cîștig să nu mai stingă, prin o muncă de biurou și de ate- ț her, afară din cale, ucigătoare, crierii cari* năzuesc la o desvoltare mai largă. Dar, prin una din aceste contraziceri, cu cari so­ cietatea burgheză ne-a obicinuit, și cari sînt nedesbpite de existența-i, pe cînd iea țipă împotriva în* trărei declasaților în socialism, fabrică singură ase­ menea declasați, într’o cîtime foarte mare. • i -pn.a ,cu a^ur care munca manuală eftinfl, nnobihzind un număr foarte mare de brațe, avu ț* aceasta urmare, de a o nevoi să facă să se’lucreze în niște ateliere nemărginite, să dee producției niște pro' porții uriașe. De acolea o complicare a comptabilitiiței și a supraveghere!, nevoea de a recurge la o direcție mai inteligentă și mai instruită. Ast-feliu, producerea rutinară de odinioară făcu loc unei exploa{ări raționale, științifice. Matematicele, Fizica, Chimiea, naV&Hru. uzina. Nu trebuie oare să fi făcut studii apro­ fundate, pentru a preface hîrtiea, în roate de loco­ motivă, cărbunele de pămînt în zahăr sau în colori strălucitoare, pentru a scoate unt din hîrtiile cari au slujit la Ștersul mașinelor de bucate sau blidelor ? Capital111 avu, așa dar, trebuință, pentru a fi fruc­ tificat, de o mare câtime de muncii intelectuală. Dînsul a încercat să o înlocuiască, în parte, cum a înlocuit munca manuală, prin vre-o mușină complicată, ca să-î coboare valoarea. Inse degeaba i-au fost silințele. Văzînd așa, asemeni lui Mahomet, care, neputînd’ho­ tărî muntele să vie la iei,. se hotărî să se ducă iei la munte, capitalul, neputincios de a reduce numărul capetelor întrebuințate, înmulți numărul capetelor de întrebuințat. Instrucțiea primară dată tuturor copiilor, făcu pe toată lumea în stare să facă pe un bun su­ praveghetor, sau pe un bunișor comptabil. Școalele de arte și meserii, fabricară desenatori minunați și foarte buni mecanici. Școalele primare și superioare, făcură desăvîrșiți funcționari de biurou. Bursele, împărțite în număr mare, pentru licee și colegii, avură îndoitul bun, de a îngădui deputății or să-și creeze neșterse prietenii electorale, și să furnizeze uzinelor, caselor de bancă, Companiilor financiare, atîtea inteligent! cultivate, de cîte aveau nevoe. In sfîrșit, o oare-care înlesnire de a pătrunde în facultățile și școalele su­ perioare, aruncă pe pieața muncei intelectuale toți șefii de contencios, medici, ingineri, chimiști, inven­ tatori, pe cari capitalul îi putea dori. Și criza, care a cuprins, de o mulțime de ani, munca manuală, cuprinse și munca intelectuală. Toți acești tineri, prea inulți pentru locurile disponibile, își făcură între iei o concurență crîncenă. Iei se bătură prin lo­ vituri de înfrînări. Pretențiile lor devenită din ce în ce mai modeste, pentru a se preface în rugăminți: «D-le, dă-mi mie locul din biuroul D-tale. Am foarte mare nevoe de muncă.cMi-i da cît îi socoti. Mă învoesc chiar să-ți pun la îndămînă, pentru cîte-va luni, vremea și pri­ ceperea mea, degeaba. Voiri face o bucată practică». Măcar dacă ar găsi loc cu toții. Dar cîți sînt cari se înfățoșază, și în urma cărora ușa se reînchide bru­ tal. Și situaițea h-i cu atît mai grea, cu cît instruc­ țiea le-a dat năzuinți mai mari. Se socoteau tineri, inteligență, viguroși, muncitori. Credeau că merg aproape să cucerească lumea, și, de o dată, visurile, lor aurite s’au întunecat de trista realitate. Lipsă de. muncă, lipsă de pîne, necunoștința chiar a unui meș­ teșug manual și nedeprinderea de a se apuca de-o muncă obositoare fizică. Lipsa, și mai rău de cît lipsa: mizeriea în haine negre. Să ne mai mirăm că niște atari devin niște răz­ vrătiți? leată cum li se deslușește înverșunarea. «A, ou-i nevoe de noi. Societatea ie neputincioasă de a trage foloase din aprinderea noastră de tineri și a se îm­ bogăți din rodul îndelungatelor noastre vegheri. Bine, vom întră atuncea în sînul proletariatului, vom face parte din nevoeși: interesele lor, dorințele lor, dra­ gostea lor și ura, le vom împărtăși, vor fi și ale dacă sentimentele acestea nu vor fi atîta c vii în iei, ne vom servi de facultățile acestea, pe cari voi le respingeți, ca să le întețim». Și vor repeta Reeastă vorbă, a unui alt declasat: «lee-te dracul, crăpi, societate putredă. . puțin d i ,n«a? P uVn amenințători, pentru burghezie, sînt Cciasații pp cari-î face concentrarea capitalurilor. Fa- 83 limente, bancrute, întâmplări, escrocherii, se adună ca să exproprieze pe micii și proprietarii de mijloc, în folosul celor mari. Apriga concurență care și-o fac toți producătorii între sine, aduce une-orî și ruina unor mari capitaliști, în folosul concurenților lor. Atîtea existențe zdrobite, iluzii înșelate, privilegii pierdute, și nu cinstit, în chip vrednic, și în folosul întregei lumi. Prin uneltiri, prin meșteșugul unui traficant sau prin necinstea unui bancher. Prin corupțiea puterilor publice, sau prin necinstea unui concurent, s’a cășu­ nat ruina. Și chiar cînd catastrofa nu ie de imputat de cît funcționărei societăței capitaliste, iea nu a fo­ losit nici de cum masei, ci unuia sau citor-va din cei cari se aflau mai dinainte dintre favorizați. In adîncul inimei acestor despoiați, să nu încolțască un senti­ ment de ură, care îi vor împinge să se răzbune ? Ori-care ar fi înse aprinderea, pe care declasați! aceș­ tia fără voe, vor putea-o aduce în lupta în potriva insti­ tuțiilor noastre sociale, iea nu va putea să se egaleze cu acea ce însuflețește o altă categorie de declasați, pe care o vom examina acum, categoriea celor ce se declasază de bună voe. Sînt membri în clasa stăpinitoare, cari găsesc ne­ dreaptă societatea care-i favorizază. Dorința lor de dreptate ie înșelată prin dominarea unei clase asupra alteea, prin vederea uriașelor bogății de care se bu­ cură unii inși și a grozavei mizerii ce copleșește marea mulțime. Constrîngerea intelectuală, pe care clasa stăpînitoare, o face să atîrne asupra apăsaților ca să-și păstreze jugul, le răzvrătește dragostea de neatârnare. Lupta crîncenă care încaeră pe capitaliști cu prole­ tarii, și concurența care armează pe burghezi, unii în contra altora, ce nevoește pe muncitori să răpească pînea camarazilor lor, mulțămindu-se cu un salar de rîs, lovește instinctele lor de solidaritate. Studiul evoluției organismului social, le dovedește că starea burgheză, cerută de-o anumită formă de producere, și-a dat toate rezultatele bune și nu mai dă naștere de cît Ia efecte vătămătoare, acum, cînd utilajul s’a transformat, când modul de muncă s’a prefăcut. Și așa, se declasază de hună voe. Iși j ărăsesc privilegiile lor și dau tot sprijinul jertfelor capitalismului. Mai mult: purced să facă educațiea proletarilor, pe cari o instrucție mărginită și o muncă deprimătoare, i-a împiedicat să-și dee socoteală de starea lor. Li arată pricinele supunere! lor și mijloacele de a scăpa din supunere. Și, după ce sfîrșesc această lucrare pregă­ titoare, li zic: «Porniți, sînteți acum în stare de a lucra fără capi, fără povețe. Noi remînem cu voi, înse drept camarazi, și nici de cum ca comandanți. Vom urma să ne luptăm alăturea de voi, înse ca tovarăși de arme, și nu ca ofițeri». Nu vom putea, oare, să mergem mai departe și să numim declasați, nenumărata mulțime a celor cari se răsvrătesc fiind-că nu-și cunosc starea lor de supu­ nere ? Dezvoltarea instrucției, de care am pomenit, a sămănat. în toate spiritele, cei dintâi germepi ai științei. Dar abiea poftele intelectuale sînt ațițate, stomacul își cere hrana, și, pentru a pune un capăt strigătelor foamei, aproape unanimitatea școlarilor trebuie să părăsască pe dascăl pentru patron. De-aicj începe zdrobirea crierilor. Acești copii de avînt, acești tineri, voesc să urmeze perfecționarea începută de cătră dascălul de școală. Dar șuerul uzinei, ceasor­ nicul biurouluî, clopotul bisericei satului u Chieama la muncă, la registre, la plug, și nu-și redobindesc libertatea de cît când corpul li cere neapărat odihna de care are nevoe. Cu toate astea. întrevăd ca sin ■ plăceri, neapărate unei depline desvoltan a individului, plăceri pe cari au început să le guste pe băncile �■REVISTA IDEE! REVISTA IDEEI 84 școalei. Apoi mai văd di 3” purmai inteligenți de cit iei, și se î"tr ’ j t si cede deosebirea de stare, care seaflă între noga^ sărac. Și aceștia se simt declasați. njveJUl su­ rioară îî apasă, si năzuesc sa se înalțe li atîta perierilor k>r. Cam t(i dau samă, inse Vreme cit vor mai dăinui superiori și infenon, iei vot tatei Să se aștepte să se oile mereu printre> ce dm urmă, iei urmăresc ca țintă, asemanarea ccmdiți , prin desființarea împărțire! m clase și un sa rească rîndurile socialiștilor. * . Cu un cuvînt, nu numai, precum ara spus-o la ceput, nu numai cei mai buni soldați ai noștn se re­ crutează dintre declasați, putem merge chiar mai de­ parte, să afirmăm, cum că toți tovărășii noștri de luptă, sînt declasați. De alt-feliu, cum să fie altmin­ teri. Partidul nostru nu se alcătuește de cit din ne­ mulțumiți, cari au putut să-și dee samă de pricina neinultămireî lor. Și acești nemulțumiți, se declasaza singuri, dacă fac parte din clasa privilegiată. Sau, dacă au fost aduși'într’o clasă inferioară de niște împrejurări streine de voința lor, au conștiință de ne­ dreptatea unei societăți care îi țintuește într’o clasă supusă, îu care nu-s la locul lor. Din nefericire, nu s’au adunat încă, sub steagul nostru, toți declasați!, toți rău clasați!. Dur nu-i de­ parte zim, cînd nu va mai remînea nici unul, care să nu priceapă, că singurul leac, în contra apăsare!, ie în desființarea claselor. In ziua aceea, izbînda va fi a marelui partid, al declusaților. H. JULIAN. Rolul revoluționar al burgheziei Articolnl de mai jos, l’am scris acum doi ani și ju­ mătate. Iei iera destinat de mine pentru o foae care inse a încetat, curîndă vreme după aparițiea iei. Astfeliu, remase netipărit. Din fericire, articolul acesta, n’a avut soarta sutelor de foi scrise, muncă de lungă vreme. Acelea au fost arse, de cei din casa părintească, de teama unei perchiziții. Mă pomenesc acuma, cumcu neobositul și uriașul în greaua luptă de dezrobirea mulțimei, cărui i-a parvenit, îmi trimete să recitesc articolul, pentru al publica în foaea-i. - Multe s’au petrecut în răstimpul acesta. Războae crîncene intre popoare, prăpădiri de capete încoronate, demascarea (k-sâvîrșită a celei mai odioase uneltii !, C-2?"",-;1 bisericești, în țara cea mai răzvrătită si mai razM-atitoare, strașnice mișcări populare. S’au petre­ cut atitea șiatitea, că-i trebuință să mă întreb: roate 5oî «nl ș“umZ?Oa'e CeleSUStinUte ^trtt ®îfc,cele Petrecute au legătura cucele zice, al Austriei. Se știe cîr Pllte,M din acest monopol. Intr’atîta în rit" b & pierdut îea iismului cu Unparia -«L 5 ° rupeie a duade moarte"peX-â ar ni?X "t AuSt™ 0 lovitură remas pe pieata Urp-nr^na - J^'mcea și cît i-a mai trebăn/ eiuVf'‘Jg *rmză numai, uum-câ în i J Pe noj ne inte’ ,X rtâ dw:f"râ“«»mÎ0-15 B5?’Can’Ce nu 88 milî • i a» ca stagnarea ieste numai piiruts Voj. să tao o asemănare. Totu ce >e expus in aer se Co bină cu o parte din M, cu oxigenul: arde Glrbu ard in beci.', ca și in sobă. Dar arderea . iu bee.u fc "ît de înceată, îu rit mei nu ne putem da suma desj,* îndeplinirea iei. Dacă ne-ar fi cu p.itmțll sa inipic,|. cam prăpădirea căldurei, miscuU d.n .menita ar(le căldura s’ar îngrămădi într’atît, ca ar ap. inde_ carbu,. din beciii, făcîudu-i să ardă cu Hacuri. Voiu sa Z|c. dacă cîrmuitorii acestor state mic! ar ști să fra ' folos din propășirea îndeplinită, ori-eit ar h de mică o căldură bine-făcătoare le-ar desamorți. In statele acestea, înse, trebuie să se întâmple ce-^ protivnic celor petrecute aiurea. Muncitorimea de feliul, trebuie să se desvolte cultural, și rolul iei fi apoi îngrămădirea acelei călduri necesare, pent^ înviorarea economică a țevilor respective. lenta de elementele propașitoare de tot felini, au în acestei țeri un mare rol cultural, și de ce no! nu trebuie așteptam neactivi, revoluționarea premergătoare a Apusului. Aceasta ar apuca popoarele noastre, nepre. gătite, întocmai cum un 48 a găsit nepregătit pe ț$. ranul nostru de atuncea. Ultimul războiîî chinezesc ie plin de învățăminte. . China a făcut mari progrese de la războiul trecut iear Japoniea a ajuns precumpănitoare. Apoi, deși s'a dat alarma, de i-ătră pupa și de ciitră împăratul Ger. maniei, asupra primejdiei ce amenință lumea creștină,' prin creșterea culturei în China, iei zic a barbarieilumea creștină nu a prea fost atît de tulburată. Și n’au prea curs voluntarii, precum au curs pentru ’i ajuta pe buri, în lupta lor pentru neatârnare. Ce-i dreptul, omenirea nu se tot urcă într’una, ti ondulează, să zic ast-feliu. Acuma ne găsim într’un punct scoborît, cît se atinge de scuturarea de jugul; bisericesc și de acel al statului. De alt-feliu așa cerși interesele momentane ale claselor stăpînitoare de pre­ tutindeni. De acolea, pornirile religioase, oarbe, în potriva evreilor, pornind de la despotica Rusie și a.lungind pană la liberele State-Unite. Și pe cît statul caută să supue clericalismul putere! sale, pe atît acesta cuuta sa cîștige noroadele, în urina sa pescuiască în apa tulbure amîndoî. Iear daca formarea de federații, liberarea de po-i poare, proclamarea cele! mu! largi toleranțe, față de credinți și principii, sînt cerinți drepte, cerinti a căror îndeplinite ar cruța omenirea de măceluri ș’i ar reda neamurilor pacea, de ce n’ar fi în drept si iei. acei nenorociți, cari s’au revărsat de au spaimîntct Europa, dc ce n’ar cere și iei să se federeze, să alciituiasca un popor .inie, cum sînt uniți prin suferinți. De ce sa naiba Palestina a lor? Cu toate că nu se bucura de atitea simpatii. De alt-fehu, nu^ CaUtă Transvaalul cuie părăsit, a fi vasală, Cuba nu vrea să fie ^socotita chiar mcj de Stetele-Unite, Filipinele nu nMmnnU ,?st'mpere- Armenia nu uita ca ie ranița, neamurile din Europa, subjugate de altele, luptă si iele, lot așa nazuește și Israel catra Sion... Ce utopie vor; e!iCo’iriri “°tU’’1i I?.crurik se Petrec Ș» se petrec ca o ultima revoluționare burgheză. 1 (li^.^^t^'Țbnrgheză nu ie numai aice. Conferința -d ?• " ? în culise, de crimele iu ne ™,iPe° nr“ 10JtSr;ri1»'’: congresul feminist, mukiTM dif3M°St <le (en?eî învățate, burgheze: înteresnte si , J <‘lor u:ie^all'iute de binefacere, dezi'r eăpetenie ies.» “ foloBul “bștei. Lucru * nouă Tis ^"te "steil|rebuîe să ne serveai “oua, ca sa desuvirșnn opera revoluționară Lupta se întețește, se întețește tot mai mult. Ce 85 însemnează oare conferinți guvernelor Europei, îm­ potriva anarhismului, fie iea chiar platonica ? Sa vor­ dind, în acela-șî timp, cum că acesta nu poate să mai mulțumească trebuințele oamenilor, deci, că bim bim de urinari ? Cercetați și vedeți. Spiritele prind a se lumina, prind a pricepe si a ajunge nefolositor. In vreme ce burgheziea își săvîrșește opera-î revo­ privi prnnejdiea in fața. Lupta se dă peste tot si foarte feliurit: se lupta fie-care precum îl tae capul, toți la luționară, un răsboiu crîncen și neinlăturat o ame­ nință: răsboîul cu desmoșteniții. Organizațiea soci­ 0 lallih cum cred mai nimerit. Și tot mai mult, se vădește un fapt foarte de sama. S’ar părea că con­ ală de a-zi, ori-cît ar revoluționa-o burgheziea, nu centrarea activităților revoluționare, sub ordinele unor poate sâ-î fie folositoare de cît ie!. Desmoșteniții autorități proclamate, ar fi neapărată, pentru ajunge­ au sarcina să îndeplinească desăvîrșit revoluțiea so­ cială. și să întemeeze o organizare sociala nouă, rea la capăt. Dar indivizii își afirmă un drept‘al lor prielnică tuturor. dreptul la traiu, dreptul de-a cugeta, dreptul de-a se Burgheziea, din revoluționară, se schimbă în re­ mișca c.'i de la sme pornire, luptând cum luptă. acționară, nevoind să-și lese privilegiile, ceea-ce pe alta parte se inai vădește altă tendință, tendință mersul vreme! cere. Și de aceea, vrea sâ păstreze adormită îndelungată vreme, acum redeșteptată,: ten­ lucrurile cum se află, temeliea organizăreî de a-zî: dința creatoare, pe lîngă cea dărîmntoare. Și revoluțiea proprietatea individuală, și ca o urmare neapărată crei'ză așezăminte economice, așezăminte culturale. a acesteia, autoritatea. Spre acest scop, păstrează Dărâmați și creați. Al vostru-! viitorul. hotarele dintre noroade, să asmute noroadele în de iele. De fățărnicie se împacă și cu religiea, ca se leată acum articolul in chestie : orbească norodul. Și acolo unde orbirea râmîne Ne întrebăm adesea, cit va mai dăinui organi­ deșartă, se chiemă Statul, cu droaea luî de sol­ zarea de a-zi ? Ie greu de dat un răspuns. Dar toate dați și de slujbaș!, să se impue prin violență. ne’ arată că viitorul așteptat nu ie atît de departe. Desmoșteniții, inse, au început să prindă minte. Chiar clasele stăpînitoare își au o parte însemnată, Nu li-i de febu gîndul de a se lupta între iei, nici în transformarea stărei aflătoare într’alta, ce tre­ sc mai lasă ademeniți și știu respunde la violență. buie să-i iee locul neapărat. Burgheziea are să-și Pe zi ce trece, lupta se întețește mal tare. Peste ' Poua țerî n°u^ mări,. tpeste săvîrșască încă, opera iei revoluționară. . - - - hotare,, desmoșteniții , Burgheziea fie-cărei țeri, înțelegînd că adevărata ÎȘ* dau mîna. Federații internaționale de organizații _ A.'—.. z-> r-t n/'ATinn'M n n r-» <-y • i r-ir.4Tll 1111 PI i' O EPQ17 COPlptofi rk nr.~irl m'Ara r* z-.»-» neatîrnare ie cea economică, nazuește să întemeeze, muncitorești, societăți de producere, de consumare I----lu toate în ramurile de producere, industrii națio- ori culturale, acopăr continentele. Ici-colo, niște Inale, —' , cuprinsă ... . . agricultura " V . . și industrializată, chiar desmoșteniți mai aprigi și mai împresurați de rele, j materiile prime ime trebuesc aduse de aiurea. Spre se îndîrjesc mai tare, pun stâpînire pe hambarele cînd înlesnirea propășire!, înmulțește mijloacele de coco­ c.u pîne> pim stâpînire pe lanuri, pe cari le culmunicație și înlesnește legăturile din afară. tivă. Lupta-i aprinsa pe toată calea, murmurul iei Țările înaintate pe calea aceasta, darămă ziduzidu­ chieamă la luptă muncitorimea întreagă. rile țărilor în cari n’a pătruns încă civilizațiea de Năzuințele desmoșteniților au ajuns acum lămurite a-zi, așa păcătoasă cum ie. Și nu-i departe ziua, Ș» generale: desăvîrșita libertate economică și po­ cind China va fi o Rusie de a-zi, precum Japonia litică, a tuturor la o altă și a iie-cărui în parte, nazuește a fi mîne, în extrenul orient, ro Anglie. Vîntul sufla, focul s aprinde, iei se întinde și misBurgheziea, abiea în formație, nu poate îndura ab- bie vechea organizare socială, in vreme ce muno:nu va 4.trece —— .n- pană 1-. citorii pun temeliea altei organizări. Burgheziea, iu----- 1 Și solutismul. mult, la dărîmarea monarhiilor, cu totul, chiar și a celor mai absolute. gind de focul luptei, își caută ascunzători noî. Des­ Nici jugul bisericei nu ie pe placul burgheziei: din moșteniții înse o urmăresc pretutindeni, și pretutin­ deni își'găsesc aliați de luptă. Casă se dărîme zi­ ce în ce iea cată să supue biserica, laicismului, ba chiar, o parte din burghezie, tinde să șteargă bi­ durile uiiuî stat învechit, să se răstoarne un tiran, o formă de guvernămînt, o credință, ca să se înserica, cu totul, de pe fața pămîntului. temeeze unde-va o industrie nouă, mai in sfîrșit la Tot în menirea revoluționară a burgheziei de toate, ie nevoe de marea masă muncitoare. a-zi, întră și liberarea popoarelor stăpînite de altele, Rolul revoluționar al burgheziei ieste pe ispră­ prin dreptul celui mai tare sau dreptul primului o- vite. O dată cu sfîrșitul acestui veac, iea își închee cupător, cum sînt, bună oară: Grecia, Serbia, Ro­ bilanțul iei revoluționar. Pare că vrea să privească mânia, Bulgaria, Transvaalul, Veneția, Cuba, Creta, din expozițiea din 1900, cum a dărîmat zidurile Congo, Canada, Irlanda, Indiile, Armenia, Madagas­ puternice ale Chinei, cura a zdruncinat absolutis­ car și chiar și Palestina. O burghezie, dintr’o oare­ mul și credințele șubrede, cum a liberat popoare care țară, capătă sprijinul altei burghezii, spre scu­ de sub jug, cum a propășit pretutindeni, pe toate turarea jugului de vasalitate, și găsește simpatica căile, productive și culturale. Va înțelege, înse, că elementelor celor mai revoluționare. Se alcătuesc toate astea fură săvîrșite mulțămită clasei munci­ apoi federații de state și unități naționale, stergîn- toare. Va vedea, cum că pămîntul ie îngrășat cu du-se ast-feliu, o mulțime de hotare, și cruțînd, prin sîngele muncitorilor jertfiți întru interesele iei. urmare, omenirea, de foarte multe războae. Burgheziea mai are să se sbată o jumătate de Neînțelegerile dintre stăpînitorii diferitelor țeri, veac un veac. vcav sau Ull * . In ... vremea, ------------ asta va *primi loyitun se curmă mai adesea prin bună învoeală. Se in- tot mai simțitoare. Isbînda clasei desmoștenițe temeează feliurite așezăminte cari se regulează prin11 fi cu atît .iî-A __ r „ , t ^ i mai neînlăturată ci și maT mai npnlma deplină si și imai bună înțelegere. : telegrafele, poștele,, drumu­ curindă, cu cît cei conștiențî vor lupta, lupta mai cu vlaga. vlagă. . jere. Așa . rile de fier, fier, căile căile de navigație... Mulțime de asi­. Aceștia n’au vreme de pierdut în sărbători și pegurări streinilor. .Mulțime treceri. Zilele mari, să fie ■’zile nu de o —reciproce, icwpiutc, pentru ycm-iu vieața u.-.-.----,1° ‘ de A avînt, nn p ^ așezăminte, dezinteresate pentru intemeetoiu io , benchetuîrî. După isbînda1 vom putea rîndui sărbămulte. De o cam uvîndu-se în vedere umanitatea. x o mulțime lori ori-cîte, petreceri ccît x pregătit isbînda. j Burgheziea însă-și caută să întemeeze o mulțime dată, înse, avem de uelucruri, din inițiativa particulară, înlăturînd, pnnDascalu Sava. tr’asta, tot mai mult, amestecul statului, și dove- �REVISTA IDEEI 86 mit de la noi în dur, atîtea și atîtea scrieri, chiat Xi aceștia1 nu mai ierau favorați. .Se poate interes^ mn mare? Nici vorbă. Căci, .ce insamna slabele noas^ S S ce le-am putut combina, cu greutăți nespUs ce pururea ne-au tot remas afara din punga?, Altă urmare a precizărei purtarei noastre, ie ca ieșil la iveală o specie de oameni, noua. La aceștia nu jotj^ rol un abonament, sau ciți-va bani acolo, niim^ toată atit cit costă o carte. Iei nu voesc inse să deâ concurs cum-va, după expresiea lor, nu vrea sa inCQ. raieze pe niște oameni, cari au alte opinii de cit 0. piniile lor. Ar fi acolea puțin de stăruit. Sa nu voeștj ca oameni cari nu urmărim pur numai delectarea noas­ să te interesezi de-un lucru, nimic mai înțeles. tră ci vrem să facem o operă utilă, ne vom vedea siliți, meni nu.te îndatorează și nimeni nu te bate. Ar h ne. siliți a stărui asupra cîtor mai multe rele și r“tacm înțeles, dacă oamenii noștri ar fi curați la suflet șj ce vedem. Din capul locului, de semnalat indiferența, dornici să se instruiască, să știe cit mai multe «j si nu atît indiferența, cît un felia de nesocotința per­ bine si mai cu samă chestii vitale. Dar a pretinde, versă a unora,ce nu s’ar fi cuvenit nici de cum sa se că plata unei scrieri, ce costă și dinsa parale, care arete ast-feliu, față de silința ce și-o dau niște oameni, ți se trimete, întru cit ți se face creditul unui om 8e. de-a risipi întunericul in care hălăduește mulțimea și rios, ar fi un sprijin sau o încurajare, ie o pretenție, de-a urni din loc alaiul de mizerii. O publicație, una să zicem, cel puțin absurdă A face o consumare la bedin armele cele mai bune, pentru îndrumarea spre rărie, a face curse cu birja, cînd nu ai nici o grăbi, țintă, costă atîtea parale, pe lingă devotament și munca. sau, mai curat, nici o treabă, a cheltui pe nimicuri, Sînt înse oameni, și oameni de idei, cari nu se sin­ pe lucruri de prisos, cu toate că ie o asemănare vu|. chisesc de nimic. Primesc și n’au habar că datoresc gară, însamnă a-țr plăti necesitățile sau plăcerile. 0 în schimb. Nu-mi va pieri nici o dată din minte, pri­ publicație, înse, n’o poți încuraji. A, dac-ar fi fost veliștea unui grup, adunat, la o laltă, odinioară, în tren’, din care un simandicos stupid, spunea, cuîngînfare, de opiniile tale. Dacă ți-ar fi susținut ideile, mai nispunea c’un felin de fală, cum că primise și iei «Con­ merit interesele, poate ai fi făcut sacrificiul unei temporanul*, vre-o șese ani de-a rîndul, dar ce, nebun pTesc. Auzi, ce nenoroc să ni se tragă nouă din asta ? a fost ca să achite abonament vre-un ban? Contem­ Dac-am fi fost de părerea cutărui Ministru, și a cuporanul, cea mai prețioasă revistă educativă ce-a apă­ tăror politician!, ce soartă strălucită ne-ar fi întîmrut la noi, una din cele mai de samă ce-au apărut pinat pe noi. Și să n’avem măcar șansa, de a ne fo­ unde-vu. Se înțelege, nu merita atîta osteneală, atîta losi de generozitatea unor oameni particulari, zicînd sacrificiu. Dar acești oameni, pentru-că, slavă Dom­ așa. Dac-am fi fost.... Dar, cum să vă calificăm oare, . nului, nu ie un singur caz, acești oameni, ca sa le zi­ aveți voi vre-o idee, cînd susțineți că cea mai serioasă cem așa, puteau să-și iee osteneala să împle antică- obiectivitate și cea mai mare sinceritate și dragostea riile cu colecțiile neplătite și să realizeze cu asta ade­ cea mai nețărmurită de adevăr, nu-i îndestulătoare sea sume frumușele. De un asemenea sacrificiu ierau pentru a merita interesul ori-cai ? Voi cumpărați pe în stare și îl făceau bucuros. Spencer, sau pe un alt gînditor, fiind-că ie de opiniile In aprinderea noastră de k vedea lumea deșteptată voastre. Acesta cînd îșî alcătuește lucrarea sau cartea, mai iute, de-a o vedea îndrumată cît mai curînd pe nici nu gîndește la- alta de cît să vă satisfacă pe calea mîntuinței, ne-am cam pretat și noi, ba ne-am voi. Vă abonați la reviste, cetiți gazete, fiind-eă-s, pretat chiar bine unor asemeni frustrări. Am răspic- de opiniile voasrre. In casă n’aveți de cît cărți și nu dit tuturor, la cele patru vînturi, din tot ce-am ti­ v’ați instruit de cît cu cărți de opiniile voastre. Voi părit. Firește, n’am socotit pe nimeni, atît de coborît, nu vă întîlniți cu nimeni și nu schimbați nici o vorbă, în cît să-i fi făcut necinstea de ai fi oferit degeaba. do cît cu oameni de opiniile voastre. Strașnic sînteți Inse au fost foarte mulți, cari au socotit că chiar fără de culți atuncea. De sigur că a fi cine-va obiectiv și contribuirea lor, tot facem noi afaceri strălucite. Nu sincer, împătimit de adevăr, însamnă a fi de alte destul că contribui papa de Ia Roma și țarul tuturor opinii de cît de opiniile voastre. Vom trece. Rusiilor ? Aceștia au cel mai mare interes, ca să se săDar neajunsul cel mai mare, care ne-a impresionat, virșascu revoluțiea socială, pentru-că, Mt-feliu, nu se pot face, sărmanii, niște umili meșteșugari utili. Ur- cu adevărat, dureros, ieste destrăbălarea de care au mind pe calea asta, pe lingă că ne-am fi nămolitcu to­ dat dovadă unii așa numiți tovarăși, frustrîndu-ne cu tul si n am fi mai putut săvîrși nici o dată nimic, am însemnate sume. însărcinați cîte odată de noi, alta data luindu-și însărcinarea singuri, iear altă dată ru­ HiZ» cA.0.nr^iuirs.maî inare: de-“Tf,cînici o t™d.ție deteștab.la, ia. Tradițiea moleșirei și așteptăreî to- gați de cine va, ce-i socoteau mai în apropiere de , noi, să ne transmită o datorie, iei au căzut in ispita «Wc°‘,^'dagnf“’85 £a“ alț” Și nofsă face® aP'^ri, - , ------------- ------- M ne.om SCUIa “° Pă3tra l'enVu dîu?ir- Un'b ne-au esplicat, "e-o.n S eula dm chiar și donnitind. Dacă 'cuprinsul textelor lD ^pe de grea necesitate, avind să eaoînrîurireatîtdAdAhnfn , fac», unul o călătorie mai lungă, altui nu știu ce să-și, procure, altul ce-va la feliu, nu au avut ce să facă.1 și constatărilor uoastle Kcuie a"’c™ “5°“ Asigurmdu-ne, negreșit, cum-că se vor descărca, la cel dînrăi prilej. La cel dintâi prilej... Ca si cînd fon­ goare, sa limpezim daraverile noastre cu alț,iî s’ăstabî durile noastre ar fi fost un capital disponibil, pentru afaceri streine, și n’ar fi fost.de nevoe să stea U «ntwn~a pentru necesitățile mișcatei, să in/!Z1-°u Zl necesitățile acestea. Inse, s’ar fipuasL ni?11 ™sPundl\ chiar cei ce datorau. Cine zice că tui n at ^°St tot atîfc de stingheritor. S’ar fi p^ i uns D“ !e.cazul aice- Cei cari datorau au răs­ puns. S a găsit mse unul, care să rîda drăcește, Mici Răfueli i .«■ •«,.... «SVSt'-".',”: REVISTA JDERI care, sunînd argintul în buzunar, să spue, că, dacă vrem să ne scăpăm de păcătoși ca dînsul, pentru-că senea-i de mstruitor: «Inculpate, dft-te mai aproape. Pă­ catul tau ie mare. Mărturisește înaintea noastră totul (.el puțin epitetul acesta putea să și-1 atragă, să fa­ despre ce Iești pîrît, de cătră un coleg si bun prieten cem mai curînd revoluțiea socială. Desigur, nu forau al jiostru. Tu nu mal vrei să muncești, ca noi să putem îndestulătoare frustrările stăpînirei, nu ajungeau con- trai. Iu vrei ca să murim de foame ca tine. Sau cele fiscările iei și toate celelalte răutăți și jigniri. Mai Și mai rnare vină, și tu vrei să truești bine. In zdrențe îera de nevoe să fim siliți mai strașnic, anume răpin- nu yrel să rnal umbli pentru noi. Nu vrei să recunoști, du-ni-se chiar cele mal neapărate mijloace, de a face deși o recunosc milioane, cum că noi avem dreptul 'de vre-un pas înainte, și chiar de partizani de-ai noștri. a trai pe lume și a ne bucura de toate bunătățile din iea așa precum o facem. Și ca să-ți îngteuezl vina, tu proAsemenea monștri, aiurea, nu numai că se dau în povedueștl, printre tovarășii tăi, învățături de răzvră­ stampă, ca niște frustratori aî mișcatei, sînt pur și tire, cu toate că știi bine, că asta nu-țl Ieste îngăduit. simplu suprimați. Ce vrăjmași alții pot fi mai vajnici In toate împrejurările. îl povățueștl să nu ne măi plă­ și mai primejdioși pentru noi. Noi nici .măcar nu-i tească biruri. Nobililor să nu mal lucreze degeaba. Pe vom numi. Pentru asemenea rătăciți și pierduți, noi sama lor să nu mal îngrașe trîntorl... Asta-I o conspi­ nu avem memorie. lear bunii camarazi, nu vor avea rație primejdioasă, în potriva siguranței statului. Acel Sa sufere din asta. Devotamentul lor le ie de-ajuns. cu mintea slabă, bolnavă, care ie destoinic de aseme­ nea fapte neertnte, își va lua răsplata... Acuma dau cuIei îi va pune la adăpost de orî-ce bănuieală... Sînt vintul procurorului, unui cinstit prieten, care, cu deplină rele asupra căror ajunge să se resfrîngă o oare-care putere, să înegrească pe pîrîts. lumină, cu iele să se stingă. Scopul acesta l’am urmărit ,^e a se începe rechizitorul, să vedem cum Ie prin rîndurile de față. alcătuit tribunalul nobililor. Mal intui s’au ales 12 domni, P. Mu.șoru. nobili din cari unuia i s’a dat rolul de procuror. Va avea dreptul de a se apăra și pîritul, ca după aceea societatea să rostească verdictul. Deci, Iea cuvîntul unul din nobili, pe care soții I’au numit. Iei zice: «Vă grăesc vouă, concetățeni, cuibul nostru de desfătare, Ie în primejdie. Vor să pătrundă într’însul, oameni ce nu-s de loc de viță nobilă. Asa Acțiune din luptele pentru emancipare ale li se întîmplă celor ce practică faptele bune: adunătura iobagilor dintr’un ținut European. nerecunoscătorilor, cu nerecunoștința plătește. Noi i-am Reîntoarce-ți-vu suvenir! monumentale ale timpu­ ținut, li-am dat pîne, și, pentru fapta noastră nobilă, rilor trecute, ca să putem vorbi o clipă cu voi. Să ri­ Ieată răsplata Pe nedrept se vorbește împotriva noas­ dicăm o clipă vălul ce copere aceste suveniruri trecute, tră. Invieața socială nu ie nici o meteahnă. Asta o știm ca să vedem ce a fost în vechime și ce ie a-zi. Și foarte bine cu toții, le o minciună zicerea, că noi’ ne ieată ce s’arată. Un ținut, care a ființat, și într’însul canonim..De foame, nu ne-a urlat nici o dată stomacul un palat de justiție, în care tocmai se’iea în cercetare a pustiu. Spuneți-mi voi, cei mal mari domni, în o ase­ un proces. Judecătorii au a se rosti asupra culpei unui menea țarii strălucită, ca a noastră, mai ieste loc pen­ iobag, pentru-că, bietul, a săvîrșit un fapt. Iobagul, cu tru plîngerl? Mi-I și rușine că trebuie să mal apăr o sfială, iea loc pe banca acuzaților. Chiar și șezînd, dîn- asemenea țară blagoslovită, care nouă ne dă cu priso­ sul se clatină, ca și cum ar fi bolnav, și’ are înfățoșa- sință tot ce ne trebuie. Cînd mă uit la ochii voștri seînrea, ca și cînd n’ar fi mincat îndestul. îmbrăcămintea teetorl, la fața voastră plină, mă umplu de mînie. cînd i-i jerpelită, împestrițată cu foarte multe petice. încăl­ aud că se zice ci poporul ie sărac și în zdrențe. Iea vă țămintea îi samănă a fi de cind lumea: degetele picioa­ uitați, fraților, hainele voastre nu-s'oare noi, nu-s oare relor i-s afară. Și oare ce păcat, ce crimă, să fi săvir- strașnic de frumoase? Toată vleața ie o lungă și mi­ sit, o ast-feliu de ființă, vrednică de compătimire ? Inse nunata petrecere. Nu-I cum o întăresc răzvrătitorii, că tăcere... Ieată că vin judecătorii. Iei au în mină actele, ar fi. plină numai de jale și de nenorociri. Străbunii dovada vinovăției sale. Toți aceștia, nutriți bine, no­ noștri, de multe ori și-au aretat bunătatea. Cetiți isto­ bili și grași, îșl ieau fie-care locul, cu mîndrîea care li-î rie» noastră universală. Chiar un rege, intr’atit a îna­ proprie. Iei nu sint zdrențăroși, nici n’au încălțămintea intat cu bunătatea, in c-ît recunoscu de oameni chiar și ruptă. Se vede că aceștia sînt oameni. Numai iei știu pe zdrențăroșii iobagi. Deci, nu-i nici un motiv pentru lungile jiuugw>, plîngerl, v»i* cari se pun înainte, pe cită vreme ce Ie bun și frumos. Dînsii vor judeca. Cam văd acuma, wugue — de a.IU lume lume frumoasă frumoasă au au parte parte și_ și iobagii. iobagii. Înainte, înainte, daca de ce-i acolea iobagul, si prind a mă înduioșa de soar- așa st ’ ăpînului nu-1 plăcea iobagul, iei il putea ucide, ta-i. Dar, pe de-o parte-mi zic: dînsul îșl merită soarta, -’--- -- "«••• n<*’« A pre­ pentru-că, de ce-î prost. Nu poate îeî să albă o grijă cum ar fi ucis un cine. Asemenea lucru a-zi nu se poate mal mare de sine ? Cred că-1 vor întreba, de ce-î atit face si nu mai practicăm nici dijma. Dăm de mîucare de slab, căci, pare se pămîntul dă pîne îndestulătoare. iobagului, pre cit lucrează la noi. Iear dacă n are de De ce nu mînîncâ, că are ce mînca: aici Ie țara făgă­ lucru si n’are ce mînca. ce sîntem noi de vină. De ce duinței. Mierea și laptele curg cu îmbielșugare. Sau, n'a fost nobil străbunul său? De aceea, îndreptez cu■ de aceea umblă în așa hal, casă ne-aducă’nouă rușine vintul mieu cătră voi, devotați nobili. Băgați de sama, și ca să creadă lumea’ că nu avem bucate ? Dar îmbrăcă­ să nu ne înșelăm cum-va. Din ceea ce avem, nici o fă­ mintea de ce i-i zdrențuită, de ce nu cumpără o îmbră­ râmătură, nil dăm și nu lăsăm. Nimeni uu trebuie sn se căminte nouă și mîndră? Ori n’are atragere cătră fru­ împărtăsască cu noi din bunuri. Să ne luptăm cu virtute mos ? Dacă ntî are, privească îmbrăcămintea noastră, si cu tărie, și-așa nu vom pieri. Și cu cît vom h mal si mai’ aspri, cu atit vom ti mal isbmditorl. Osincare-i umplută bine de grosul nostru corp. Vadă obra­ tirani diti pe’ răzvrătitul si răzvrătitorul acesta, ca sâ-I pleura zul nostru, ce pare-a fi pictat și-i rumen ca un tran­ sămînța, să nu mal'îndrăznească nimeni să ne atace ra­ dafir, Intestinele noastre aproape să plesnească de mîn- iul în care ne petrecem. Vă mai pun în vedere, să fiți prea cărl feliurite, gustoase. Intr’adevăr, noi nu sîntem ca băgători de samă, căci o primejdie mare ne amenința iei. Pivnițele noastre sînt pline cu butoae de vin. scumpa noastră patrie. Nu se arată încă o revoluție, dar, Masa noastră Ie încărcată cu de-ale pînteculul, cu de tota-si, se apropie primejdiea. Și vă voiu spune care-I. toate. Cel care nu face ca noi, poate să iea pildă bună întunericul bine-fucător, care ne-a acoperit pinii a-zi, de la noi. Nu îngăduim ca să ne facă cîne-va de ocara. la adăpostul cărui atit de minunat am lucrat, acum în­ Cum am lăsa prea slăvită noastră nație să se ruineze. cepe să se risipească. Cel orbi, nu de mult au găsit un Ce-ar zice lumea, dacă ar vedea că frații noștri mor doctor, care le luă perdeaua de pe ochi. Și operație» ade foame? Dacă în acest paradis, ar fi cari să moară ceasta are urinarea uimitoare, nu numai câ du pu­ de foame, s’ar crede că aceia nu-s dintr’al noștri... Din tința orbilor să vadu, ci-I face și pe dînșil îndată doctori, cele ce-am văzut, am socotit că in felini acesta se va cari la rîndul lor, pot să tâmăduiascâ pe alții. Prin asta, desbate procesul. Inse m’am înșelat nouă, ni se aduc pagube însemnate. Abiea li s’a desSe face o tăcere adîncă. Președintele îșl începe îne­ Un iobag înaintea tribunalului nobililor �REVISTA IDEE1 89 dărâmăm d.i. „oh» acestor bolnavi ca sil ducii lumina in ort-ce bordei mi orjzontul, nu numai ca sd luminează, . > 1 ; urftj nnun. dar, cite o dată, trece cfte un fulger j fencl. țind furtuna care va lsb.UlJI. țVf Ce înseninează penren se va îndepărtă de noi. Jtitl s- nu lie lntro tru noi asemenea schimbare. De cee , desc)lidlî rum vi ti mui priitor pentru noi, așa su judecați, fptiț bine Ie LZneazi sil fie poporul luminat, sil-sl dee sânul de toate. Veți vedea unde duce libertatea și drep­ tul de egalitate. Ar fi primejdios pentru noi, a sukr asemeni proveduiri. Ast-fehu, cu inima liniștită, las pe răzvrătitor pe socoteala voastrur. Vine acuma rindul iobagului. Iei se ridică, cum se ri­ dică un om lovit in demnitate, și zice cuinilor sui; -Judecați-mă, osîndiți-mă, n’am nici o teama: intnnple-se ce ie să se intimple. De simțimintul hbertațel bate piep­ tul acesta. Ducă trebuie să pier, să pier leu, dar su trui'ească omenirea. Ie foarte drept și măreț pentru ceea ce lupt Mărturii mi-i înțelepciunea întreaga și conști­ ința mea. De la voi nu aștept nimic, de cit lanțuri și pușcărie. Dar idealul vrem el nu-1 veți împiedica cu asta, nii-1 veți înăbuși, precum nu puteți împiedica răsărirea soarelui. Chiar ’de ați fi de mii de ori mai mari și mai mizerabili bandiți, mă leg că paradisul vostru se va pră­ buși. spre fericirea mulțime!. Nu cer ertare de la voi, nici omenie, ci vă disprețuesc. Voi sîntețî, cari ați tă­ găduit pe cei de acela-.și sînge, pe aproapele vostru. N’aveți simțire, ifaveță’ virtute. Mă duc la închisoare bucuros, numai să nu vă mai văd pe voi, cari sinteți atit de decăzuțî, atît de idioțî, de cruzi și de plini de păcate. Puteți să mă aruncați în închisoare cît vreți, cu toate că nu mă știu vinovat cu nimic. Nu-mi pasă, pen­ tru că mai rămin în libertate destul, cari să se socoteas­ că cu vot Zbieretele voastre poruncitoare, vor fi între­ cute de sfintul glas al popoarelor. Tiraniea voastră va 11 ștearsă de vijeliea timpurilor. In contra voastră sint și mă lupt, până la cea din uimă suflare. Voi mă veți osîndi, va veni inse vremea, cînd puterea ce dormitează inbordee, va învieo. Faceți ce vreți, voi pacostea mul­ țime!, ieu vă pot blăstăma pănă și din morniint. leară blăstămul rnieu, neapărat vă va prinde. Știu bine, că asta nu o primiți c’uu zimbet batjocoritor, voi iucărcațil de rele. Nu iun de zis nimic mal mult. M’am apărat. Puteți sa vă rostiți osinda și să vă arătat! străsniciea, împotriva unul Onst al poporului». Ast-feliu vorbi zdrențărosul iobag. Cit îera Iei de pră­ pădit, totu-șl părea un leu. Nobilii se uitau unul la al­ tul, aiuriți. Admirau marele curaj al robului. Cu spai­ ma se gindeau Iei, dacă vorbele i se vor împlini si dacă vor primi răsplata cuvenită, după păcatele lor cefe mari, Dar îndată iși veniră în fire, și începură a cîntări lacitsă-l hotărască pedeapsa, pentru păcatu-i groaznic, ue a ti vrut să răzvrătească toată suflarea în contra-le. R\asta,n,cl n’° vorbit, precum le-ar fi plăcut s’o aca A bunatca un nobil, par’că nici n’ar fi fost un SinsîH-7 *1^ N“ V0In,fl nicI de cum îndurător! cu -1®1’ guste acoJo 71,1,11 dorita-i wi.XKSaTttS.ra.'' ■■ La felin, cum se intîmplă, cu oamenii noi acum-, Lumea înaintează pe calea virtute! cu n-ren q, c" * ’ mi se întărește inse pentru un văitor^î’i P cUta ranta asta ini-o dau chiar închisorile. Văd omenii » Pe* U va De.-drucf.io est edificai"). Pare ciudat, cu toate astea nimic moi drept, mui adevărat, cu totul revoluționar. “Z.^societatea păcătoasă, cu totul irosita, ned*-eap mizerabilă, în care sintem osindiți sa tuuni, tot ie tă,’de dărâmat, in societatea aceasln. A ci.uta su huitueștî ce-va cum se cade, cinstit, de sania, pe acest arbore putred, ar li curat muncă pierduta, bmgurul lucru de făcut, ie să-l stârpim din radacinu și sa plan­ tăm în locu-i un altul nou. Munca ie grea, anevoioasă, aproape ca-i cu nepu­ tință. Ar trebui niște oameni desăvîrșiți, P«ntru că, „<>7 cu totii. fără deosebire, sintem departe de desavirșire. Trăind în mijlocul putregiunei, in mijlocul c.an- p grenei, sîntein ce ne-a făcut mijlocul. In tot- cazul, ceea-ce va răsări în loc, va li neapă­ rat mai bun de cit ceea ce ie. Inse, va trebui, ca noi toți, sa ne dăm sama, o dată pentru totdeauna, cu asta nu va fi opera unei mici tabere, ci a tuturor forțelor revoluționa1 e întrunite, compacte, îndreptînduse ’cătră aceea-și țintă, în contra acelnia-și vrăjmaș. Nu trebuie să ne lăsăm înrîuriți, prin amestecul interesaț.ilor, de a păstra, chiar șubreda, starea de lucruri actuală, această clădire socială în care Iei s’an îmbogățit fără muncă. Trebuie să lovim, să lovim cu tărie, unde se cade, fără curmare. Dacă poporul nu vrea să se stingă în înjosire, ie vremea să se pue pe lucru, ie vremea să înceteze vorba, ie vremea să se grupeze, să se organizeze, să se armeze, să lupte. Trebuie să fim gata pentru ziua luptelor sociale ce se apropie. Să căutăm să nu ne prindă vremea dezarmați, divizați, desorganizați. Picară micile bisericuți. Pururea iele au fost și puru­ rea vor fi ruina proletariatului. Revoluțiea însamnă tăgăduirea micilor grupări,fiind­ că îea ie gruparea tuturor celor ce muncesc și ce sufăr, însamnă lupta pentru cucerirea bunei stări și libertăței pentru toți, nu numai a cător-va inși, însamnă cel din urmă cuvîut al unei idei mature’ pen­ tru izbînda iei finală. Cînd lupți pentru o idee, trebuie să lași de-o parte persoanele. A lupta pentru un om, însamnă a lupta pentru un stăpîn, și, vremea stiipînilor, de ori si ce coloare, ie trecută. Sîageie poporului, lui trebuie să-i slujască. Vai celor ce vor căuta să fure o picătură, pentru folosul lor. \ ai celor ce vor căuta să legifereze în momentul luptei celei inaii, să pactizeze cu vrăjmașii, cu vre unul din acești Escobari, ce se găsesc pururi alături de cei buni, ca sa-i înșele. Vom dovedi că lecțiile sîngeroase ale trecutului ne-au slujit la ce-va. ueîn?uPle5ltî precum au fost vrăjmașii, necontemt, cu noi. \ rajmașn noștri ne-au dovedit adesea, hăr . ln momente de luptă, ie slăbaciune, ie o trădare. 1 dreptate, noi nu vom fi nici slabi, nici tră­ dători : vom fi revoluționari în toată puterea cuvîntului, revoluționari înverșunați. vi^“Tat'tea Căderî’ Tre,n să învingem, și vom înpeste’trunni \C> v*r de va trebui trecem peste trupul a tot ce m-i mai scump. SXiOh“SilOr * CsiZMADIA SaNDOR, « «i. Wîgftitt-» AmilcAR Cll’RIANI. Din Transvaal 89 nunțăm la crudul nostru plan. Dar ce puteam să fac ? Mărturisesc că mi-au curs șiroae de lacrami, cînd mi-am Un martor ocular. — J. M. Robertson, membru văzut oamenii prefăcînd in fârîme, cu toate că cu du­ rere, tot splendidul mobilier, din care un piano ad­ ftl parlamentului, fost ministru, într’o conferință ținută mirabil cu coadă, și apoi dînd foc casei. Nu voiu uita asupra a ceea ce a văzut și observat chuir iei', la fața cît voiu trăi bocetele sărmanelor femei». Jocului, u zis : «încă din luna luniu, o mulțime de ferme O caracterizare mai vie. — Fratele unui pri­ au fost incendiate. O singură coloană în marș u dat foc la vre-o patru zeci. De atunci, această practică zonier de războiu, ajuns în Colonia Capului, după vre-o distrugătoare a fost întrebuințată și mai mult. Un două săptămiiri de stare ca prizonier și iei, face cu­ ofițer a mărturisit, că nu-i de loc exagerat a se spune, noscut ce urmează, despre cruzimile soldaților en­ cum că, în cele două Republici, jumătate din ferme au gleji. Povestirea aceasta a apărut într’un ziar din fost distruse. S’a zis că asta nu s’a întîmplat de cît Africa de Sud, de unde a făcut încunjurul presei. «Prietenilor și radelor din Colonie, voi nu va pu­ atunci, cînd, din aceste ferme, puse sub ocrotirea pa­ vilionului alb, au pornit împușcături împotriva sol­ teți închipui cit de josnic, de mișelește, duc Engleji! războiul. Și cu atît mai puțin va înțelege lumea în­ durilor engleji. In realitate, fapte de asemenea natura au’fost cu totul rari. S’a întîmplat, că unii Boeri au treagă, cînd voiu spune că iubitele noastre soții sînt tras de la o oare-care distanță, de la opt mile, bună ucise și dragii noștri copii uciși, de acești... engleji, oară, de Ia o fermă locuită de femei și de-asupra cu cel mai mare sînge rece. «Cam cu v-*e-o 14 zile înainte de a fi ieu luat pri­ căreia fîlfîea steagul alb. Dar de ce să se susție numai de- cît, că trăgătorii s’au pus sub ocrotirea acestui zonier, s’a întîmplat una din cele mai grozave nele­ giuiri, ce-au fost vre-o dată făptuire de barbari. Asta steag. In partea sudică a statului Orange, ie dovedit cu din cele 500 de ferme incendiate, ca la 90 sau 100 s’a petrecut în apropiere' de Bosbof. «Un boer, care tvâea acolo și care din diferite au fost ale Boerilor prizonieri de războiri». Robertson socotește la mai multe inii, numărul actual al fermelor împrejurări nu se alipise la nici o partidă, fusese în­ incendiate, din cari s’au alungat femeile și copiii, vinuit, cu treLpatru luni mai înainte, cum că ar fi fiind nevoite aceste sărmane fîinți să-și cerșască între­ ascuns în ferma lui, arme și muniții pentru un «coținerea de la Cafri. într’un district, oare-care, au fost mando» boer. Omul fu osîndit, cu toate că nevinovat, incendiate opt ferme, fiind-ca s’a găsit dinamită sub la două luni închisoare. In acest timp ferma îi fu răscolită peste tot. Dar nu se putu găsi nimic. șinele drumului de fier din acel district, cu toate că «După ce își făcu pedeapsa, acest sărman boer fu aceste opt ferme îerau proprietatea unor necombatnnți. socotit ca prizonier și expediat la S-ta Elena, sau nu Ie falș a se înfățoșa pe Boerii prinși în luptă, cura-că știu unde aiurea. Nenorocitul, lăsă în urmă o soție ar fi drojdiea populației. Mulți, din potrivă, sînt oameni iubită și patru copilași. foarte de samă, despre cari trebuie să se vorbească La cîte-va zile după aceasta, vre-o cîți-va soldați cu cea mai mare stimă. engleji, sosesc la locuința lui, întră în casă, încu». Pacificare. — Un medic scoțian, plecat ca volun­ ușile și dau foc la perdele. Femeea fu apoi legată și tar în Transvaal, scrie : «Ținta noastră iera o mare și forțată să mărturisască unde sînt ascunse armele și frumoasă fermă, în care furăm primiți foarte, bine,. munițiile. Sărmana fenice, înconjurată de copiii pe de cătră locuitorii femenini, cari n’aveau nici cea mail cari soldații engleji îi respingeau din cînd în cînd, mică bănuială despre ce gîndurî aveam. Ni se dădui respunse că în ferma lor nu se pomenea nici pușcă, de băutură și de mîncare, fără să fi fost nevoe să ce­ nici cartuș, nimic din toate astea. Puți a să jure pe rem. Pe cînd stăteam de vorbă cu unibătrîn, singurul . D-zeu, cum că nu știeau de nimic. :., ajn aCest timp flăcările mistuiră perdelile și cubărbat aflat pe domeniu, auzirăm o fetița cîntînd a din piano, dintr’unsuperb piano. Nimeninu putea bănui ceea prînseră casa. Englejii, mai puseră la cele patru colțuri ce vream să facem. Trebui să ducem pe bătrîn în fața ale casei cîte un cartuș de dinamită. Comandantul generalului, care-1 trimese în Ceylan... Cînd sosi sara, secției engleze, retras cu soldații afară, bătu cu puUWv, iera cenușă». tere în ușă strigînd : Vii dau timp de zece minute, întreaga fermă, cu dependință cu tot, n-p, Un sergent, dintr’un cor - scrie ’ tatăluisău, în Sussex: să-rai spuneți și să-mi arătați unde ați ascuns arme e și ii pe munițiile. De nu, arunc și casași tot în aer. «Facem, de două-trei ori 4 săptămînă, incursii prin . fitor-va ferme și si luăm tot ce .Nenorocita femee, căzu în genunchi și nnploia nnîmprejurimi. Dăm foc cîtor-va U AIU -w >ări. grîne. irrîne.. Săptămînă Săntămîna trecută lostivire, că, D-zeuU &i-i4 inm.w martor,i n are UILUlV nimic ascuns i putem găsi, ca vite, păsări, am făcut un marș de trei zile. A fost un timp foarte casa sau în proprietatea iei. Ca ieșită din minți, ne­ norocita boeră încremeni în genunchi. Dar după ce frumos, și zi și noapte. In timpul acestor trei zile, am ars două-zeci de ferme, din cari unele foarte bine trecură cele 10 minute, casa zbură în aer, acoperind mobilate și înzestrate de piane și orge armonice stră­ cinci cadavre- sub ruinele iei». Acela-șî om, mai povestește următoarele, despre o lucite. Așa că adesea ni iera inima rănita, că trebuea priveliștea iera atît altă fără de lege, săvîrșită asemeni de engleji: să facem pe incendiatorii. Adesea priveliște! «Femeea unui boer, care se aflu acuma pe cîuipul de tristă, în cît nu mai îndura i__ “ puteam t ./ -~J.........să ' vedem pe sărmanele mame, in fața căminului lor distrus, cu de războiu, se dusese pentru vre-o cîtă-va vreme, la fața brăzdată de lacrămi, și, totu-și, încercînd î“c“~::d să-și ;r o familie înrudită. Acolo, la două zile după ce a născut -------------- -. --x............... .............. :-■* — liniștească, prin cîte-va cuvinte, copiii mai mici de 14 un copil, a fost culcată de șepte soldați engleji, nu­ ani, cari, cu toate că bravi și curagioși în desperarea miți «Tommy Atkins». Copilașul a fost smuls de la ierni a lui iui sfnuj lehuzei, a fost legat de un picior și trîntit de I31', îerau afară din sine. Arn1 încărcat de la ferma Botha, ca de vre-o sută de imii de șelingi, furaj, vite, piciorul patului, pănă și-a dat sufletul. Apoi fu aruncat din urmă zile, ieu^comanafarjț,t DUpa aceea, cei șepte soldați au batjocorit pe grîne... Cătră sfîrșitul celei din c, nenorocița fenlee, care născuse numai cu 48 de cea­ dam să viziteze... și dam un un mic mic detașament, detașament, ce c- trebuea 1-----distrugă o o fermă fermă din din apropiere, apropiere. Găsirăm acolo o suri mai înainte, și c-*ve după cîte-va ceasuri muri. sa distrugă dama bătrînă, cu fete îneîntătoare și D. Zeligeer. cu părul părul alb, alb, trei t un blonduț, care ne amenința cp micii săi pumni, pe cînd sărmanele femei ne implorau in genunchi, să re- �REVISTA. IDEE! HEVISTA inEEl f Mur eu mineureu, nep-»enit de proasta^ 90 CamsedescoreA.^*» pe e^UnKl urintr’un anunț ticlmb , Sc.{ [fiulu1-, losef Na Camarazi de-ui noștri, boh , rfe nieSerîe cisman, fusef Scheibid. top «f , , Fefiruar didapj’o dăinuire illz. in aresturile inineațu, p«na la J. M^t | eJpu|zațî din țara, pe dabile ale pohției, au J • V t Guvernul bbe|a punctul Predeal, ca mși u socoht cu Cal« nd, cel serios, cel mati P d<} ur­ să dee întărire unei :\,u gă zdi lincnie vivața z;te de ciracii guv alunge peste hotar. Asuunor blajini niun' ito-i ? 1 = ‘ . sentipra unor ftpte de natura “ fentele noastre. Cu mentele sau nun degrabă r ’ y căut0, pur prilejul acesta nu vom n ni> P[of^eJvft f te? cari, in și simplu, să punem in ‘n-rafia de-a publica o de obhe, se tac. tote e in gia^ p g_ [e nuvelă, leu mai curiud a, zice in g Jduc6 de cît suprim “ “Xantaziea pn- S Fapte destul de. gu> 4 - |a cunoștința S’JSnd S» le măsuri. Cu rezultat, "a de drept, eu g «d f “ j se găsește, printre i se tace o per.-h.zr^.n P f. lle eărț>, cu osebire colecțiile lui. un "““Xe Poște ““ PunpOt din cele tipărite ge ’n”’5'îlltreb, cine în țara Romam^uetor acesta. Dar, ma u are intre co|ec. neasca, deru’vedeu țiile lui, cărți de a^steA? de la starea de bruta, tinma o dată luminata, ,ld‘ . D Oiire cărțile acesU răspîndit Dacă iele uu foc pe tea «duc vr.-o . maî cu simțire, de sine, om mai bun, mm vreai , spre rele au 0 ori în ce stare, ar ?’lufl cine!va îndrăzneala, rîurire nula. Inse, iș 1 pentru preferințele de-a face vre-o «niputare eui , 1^ cuRive? sale literare, PentJr“ cliestiea asa ? Iu Ioc să se ^5Sw.-«anrMtecMw ' Cu expulzați, de acum, chestiea nu-t maî puțin »»• Și’ i i Nu ne prea pasă ce-or fi aceea anarhiștii, p nană vor fi alte indicii mai caracterizatoare, ie _ pot fi alta de cît niște cugetători. In c°10, oameni <ca vlzînd înfâtosarea lor tristă, diusul se da in vorba toți oamenii. Cum sa întîmpla inse, de unu sintpuș Iu M, și află 'grozăvii, asupra vieții ce-s nevorț. s o înainte și au de îndurat necazuri ? ducă. Un speculant mizerabil, care-i momise de la Un slujbaș oare-enre, de la o instituție oare-car locul lor, prin o mulțime de făgădumțr mincinoase, de credit, om însurat, cu o amabilă soție, cu draga- ne ieî ca și pe alții, îi canonea eu nuncarea, u da pe ]a«i copilași, cu bune prietenii în diferite cercuri, care fșî vede ireproșabil de slujba, care-i notat în totdeauna mina unor zbiri, să-i bată pe la secții, pe> can-i p atea pentru asta, că nu puteau aduce îndestule parale. bine, care, pentru vieața ce-o duce, ie drept că nu Fetele, ierau nevoite să se prostitueze, pentru a pune avem să-i facem vre-o imputare nici noi, se pome­ nește, de-o dată, cînd nici prin gind să-l tae, chiemat la ce mai cîștigau, să sature lăcomiea exploatatorului la Siguranță. Se pomenește din senin anarhist și anar­ lor, zicîod că prinsese totul cu cîntul... Iei s’ar în­ hist cum înțeleg tîmpiții, pentru-că subsemnatul are toarce bucuros acasă, la bietul lor cămin, după cinstea să-i fie un prieten vechili, să-l viziteze de două care tîujau, înse nu puteau scăpa nici de cum dia ori pe an, cu toate că nu în totdeauna regulat; la mrejele în cari ierau prinși, întocmai ca fetele vînPaști și la Crăciun, cînd se găsește omul mai liber și dute, și nu aveau nici un mijloc. Bruha, face printre ie mai bine dispus, ca să prînzască împreună. Se vede cunoscuții și conaționalii săi o mișcare, iei izbutește că-î un motiv absurd. Pentru-că, subsemnatul, cum ie, să-î miște, să strîngă la o laltă o ceată, care să se nu ie o apariție a căreia contact sa fie atît de com­ intereseze de soarta acestor amărîți copii. Aceasta, promițător. Iei are cinstea de a număra prietenii, cîte merge la consulatul german, să-i pue cazul în vedere o dată prietenii duioase, și de-a avea cunoscuți în și să-i mai ceară să ;intervie. Consulul, chieamă pe cele maî înalte straturi, de-a ii prînzit în public și speculant la sine și îl obligă, in cea mai scurtă vreme, în familiile lor cu personagii distinse, de a : e fi in- să repatrieze copiii și să renunțe la meseriea asta, tieținut și de-a fi stabilit une-ori simpatii, cu oficiali de-a mai exploata copii, dacă nu vrea să i se anuleze și neoficiali de marcă, cărora nimeni nu s’a gîndit să pasul și s’o pățească mai rău. Nu se putea ca dînsul , le facă pentru aceasta vre-o crimă. In fond, un oare­ să. nu păstreze pentru aceasta rancună și să nu cate care scrib, un biet salariat, din cei ce fac raporturi să se răzbune. Și-n adevăr, nu trece vreme multa, secrete, om de alt-feliu c’un meșteșug cinstit si ren­ tabil, sfirșind se vede invențiile pentru cari mai în- apare în gazetele nemțești o notiță, cum-că se pre­ casaza parale, se împiedică de prietenul mieii, face gătește uu complot anarhist in țară. lear siguranța primea indicații ezacte, de numele și strada și mese­ ?> m»“rî 1 [ei diDS,ulJi raine Și țese o mică infamie, riea celor.... angajați în complot. aUt gazetele> ^lucrul nu Dar ie adevărat, polițiea, descinzînd, cu cunnscuta-i ar fi fost discret. Cum și-ar maî fi deșirat iele ignomibiutahtate de sigur, a dat, la prietenii noștri, de căiți, de diferite ziare. Dînșii mai avea i legături cu camarazi de pe-aiurea: aveau o corespondență întinsă. Negreșit, Altă descoperire nouă. Asemeni un prieten al mwn |inSiiP°lStUVd%pedagOg la 0 scoală’la cen fl* arte daca se- are în vedere sălbăticiea în care-și duce vieața, Undo-î de treabă Mu^— Vede con' mai m de obște, lucrătorul rotnîn, înstrăinarea lui de nu-1 împiedică să vaîfii r U 16Ste absorbitoare, dar °.r,'ce activitate intelectuală mai serioasă, toate aceste iidVin tat°T -la Ochî și 3Înfc bănuitoare. Sînt un vede, U oan" ? se f * Juru’L ndicm conchizator, cum-că avem a face cu niște oafumizază... prin bimă învnkri T7a î™06’ eari Se °ălbătăei^U -° r’ MaT iȘi D‘nu Sturza să sPueȘ Inse fit oaîe o> L DgrT lacră.toruldi romîn, trebuie sa oaie o norma? Luciatoriul străin, în deobște m^ r;nXsfSii“loane- N’ar"voit aă J; j; ; desvoltat, ieșit dintr’un mediu maî nronrin i să renunțe la predilecțiile lui. Iei s’a ’i""UJioate la curent cu tot ce se "petrece, maî inse2 n ? fie la curent cu mișcarea ideilor. Tel a iii™? *’• JUUie’ diferite părți si n’are de ce rupe relX’îT dus sa lepre chiar alte prietenii înainte ?’«. •’ ’e de-aiee ? Corespondența, de cile ori s'a eereSltm s’a aflat nici o dată a fi nrimeidimci r« ! i Cărțile nu-s îeară-șî subpărâînte. Iele apa? sub 91 Iată de ce, în rătăcirile noastre de a-zi, legea n’a găsit nimic mai bun de făcut, pentru a prelungi ve­ chea stare de lucruri, supremațiea bărbatului, aser­ virea femeei, de cit de a face din căsătorie un felin de lucru sfînt, pe a cărui temeiu femeea jură ascul­ tare bărbatului, ascultare din care legalitatea a fău­ rit un jug în afară de voința femeească, un jug im­ pus și țărmurit de texte. autorităților constituite, din diferite țerî si p„t să le Cu toate astea, după noi, necinstea unei fete, nu-î cetească pana ș< cele maî pudice cucoane! Sînt chiar că s’ar da celui ce l’or iubi, ci că s’ar înjosi pănă la trecute prin cenzura, capătind cu chipul acesta, aproape a-și făgădui să fie supusă bărbatului, pună la a-și un caracter de oficialitate. Afară de aceasta, cei ex­ minți cugetare! sale ascunse, prin jurămîntul de as­ pulzați acum, uu ierau niște renițî în țara curat de ieri, cultare, pe care n’are nici de cum intențiea să-l ție. Consimțunîntul mutual, ieată singurul contract în­ și nu ș au manifestat pentru intăea dată numai în timl p„! din urma Dinții vorbesc in public, vorbesc în țeles, ce poate ființa între două persoane de. sex deo­ adunan, m diferite limbi, in cît s'ar fi putut întâmpla sebit, a căror legătura are numai o singură rațiune să-! înțeleagă inacar o dată, ce-i puși să urmărească de a fij afecțiea, atrăcțiea, dragostea. Pe. cîtă vreme manifestările noastre, si ră noteze ce spun S“ fac durează această dragoste, legătura există prin conchiar dări de samă despre cuvîntările lor si numele sircțimînt mutual’. Cînd vine vremea sa se sfîrșaseă li se consemnează în foi... Voesc să zic, cum că ar dragostea, unirea, care se face imorală, trebuie să fi putut să fie semnalați de demult, dacă ierau pună înceteze, și orî-ce solidaritate de dragoste să se curme pe-acolo primejdioși. Descoperirea lor de anarhiști, între^ iubiți. Nu trebuie să maî rămîe între dînșii de b cît răspunderea comună față de copil. n’avea nevoe să coincidă cu înfrînarea lăcomiei unul IU1 Unirea bărbatului cu femeea, nu poate alcătui de exploatator, de conivență cu oameni de-aî poliției.... cît un contract tacit, un contract făcut între două Nu cred «le trebuință ca să mai trag încheeri. suflete, contract care se poate desface prin voința, ________ P. Mușoiu. nu numai a ambilor contractanți, ci chiar a unuia singur. «Această unire, zice Bebel, trebuie să fie o înso­ țire între doi oameni de sex deosebit, cari își apar­ țin numai în numele unei dragoste și stime reciproce, și cari, după vorba lui Kant, alcătuesc numai amînS’ar părea că vorba «liberă», pusă după unire, ar doi ființa omenească deplină». fi un adevărat pleonasm. Unire, ie aproape o identi­ Așezămîntul căsătoriei, a fost întemeiat, din cea ficare, ie jumătate de contopire. Cînd ie vorba de mai depărtată vechime, pe axioma, că, orî-ce apăsare două ființî omenești, ie înțelegerea, acțiunea comună. are ca punct de plecare atir/iarea economică, în care Intre un bărbat și o femee, ie, după o definiție dată, apăsatul se află față de apăsător. Femeea ie deciîncam așa, de către Camille Lemonnier: «libertatea taea ființă omenească care a avut să îndure apăsarea. Istoriea răpire! Sabinelor de cătră Romani, alcătuește mutuală, într’o alipire puternica ca moartea». In acela-și șir de idei și pentru a ne păstra înaintea ochi­ pilda r pivei în mare. Răpirea femeilor s’a păstfat lor un mîndru ideal, vom mai cita, tot din acela-și chiar pănă în ziua de astă-zi, cu nume de simbol, la autor, vorbele următoare, scoase dintr’o nuvelă a sa: Araucanieni, în Ohili de miază-zi, și aiurea. La vechii Darul Dragostei, «Zise Data, mi-am pus mîndriea mea Germani, atîta vreme cît viețuea în casa părintească, și cinstea, să mă dau ție liber, fiind-că așa urmam fata trebuea să-și cîștige întreținerea printr’o muncă întocmai adîncei frumuseți a vieței. Aceasta nu-i fru­ foarte anevoioasă. lear cînd părăsea casa, să se mă­ moasă de cît dacă-i trăită, în toată sinceritatea, după me­ rite, nu avea dreptul să ceară nimic. Dînsa iera o străină nirea ce i-a fost dată. Femeea care vrea să se scutească pentru comunitate. Starea aceasta fu pretutindeni ade u se .alipi de bărbatul ce și l-a ales, necinstește na- cwii-și , ; în India,. în Egipt,. în Grecia, la Roma, în y- ' - în Englițera, ’la Azteci, tura și-și necinstește conștiința, ca și aceea care, după Germania, Aztec la Incași. ___ _ femeei ___ ce nu-1 mai poate iubi, se resemnează a-i mărturisi Supunerea impusă prini puterea bărbatului, închipuirile dragostei vechi. Și-Î tot atîta fățărnicie, ie rînduită din vechime, de cînd femeile ierau pro­ în a lua de bărbat, ca destinat de soartă, pe unul prietatea hordei, a clanului. Supunerea aceasta nu ape care nu-1 iubești, ca și a-ți hărăzi sau a-ți aban­ tăca înse ființa dreptului matern, gynececrațiea,‘care se păstra vreme îndelungată la o mulțime de popoare. dona celui pe care nu-1 mai poți iubi, un trup, care, Dreptul acesta a fost în vigoare, dupăStrabon, la Lydieni în sinea-i, s’a deslipit de feb. si Lokrieni, și s’a mănținut pănă astă-zi, în insula lava, Din partea noastră vom pune chestiea ast-feliu: îa Huroni, Irocheji, și o mulțime de. populații din ADin punctul de. vedere moral și social, nici legea, nici frica centrală. La aceste^ popoare,țcopiii sînt, în prima moravurile, n’au ce se amesteca într’o unire-, ce sta linie, proprietatea mamei: schimbarea necontenită a în hărăzirea fizică, de bună voe și conștientă, iiunm bărbatuln lăsînd pe tată>ecunoscut. bărbat si a unei femei, a unuia către altul. Solidari ­ «nin nr o nnn o unire In zilele noastre, chestiile conjugale s’au nnbunatatea li-i deplină. Singura iată'din greșală ar fi, daca o unire motive streine de tățit cu puțin, adesea s’au mu! înrăutățit, chiar fața de soiul acesta ar fi încheiată — - mon —•• lata dm , Cu popoarele păstorești sauxcu uncie popoare primi­ dragoste si dacă ar urma să dăinuiască după ce dragos­ tive. Si, «lumea burgheză nu poate nici să dee căsăto­ tea va fi încetat.. Singura chezășie a dragosUi, trebuie riei o formă .mulțămitonre, jnicî îngriji de îndestularea să fie demnitatea și sinceritatea ființelor cari s auun celor ce uu se. însoară». liber, de bună voea lor. O asemenea lega ui i ' ' ' S’a ajuns să se îndeplinească prin mijlocii ea adear trebui să presupue, upue, negreșit, negreșxv, niște ființa ne«u.na - z j-j inenireT, prefacere!, egoismului, aceasta teorie a lui punctul de vederp bănesc > Schopenh iUcr: .Femeea ie menită să aibă grijă de copii una de alta, din i I creascSj fijnd-ca, copilăroasa chiar iea, rămîne cari să prețuiascăă tot una, cu inteiioei ț . « toată vieața un mare copil, un feliîi de mijlocie între avînd facultatea de de adfseacee^șî'e^aiitate socială! sine și bucurîndu-L- — UNIREA LIBERĂ �REVISTA IDEEI REVISTA IDEEI • 92 copil și JsA Fetele Sfe™1' tae^Sre»<'-^,r-c“S' stnt «Fiii»*""’ simțit că femee. P“‘™ """ „„simțind dulceață șarta, <un mare copil’..p«” !’ )atoriije. Iei 1-1 mmaternităței, rebnea si-> șt e ș. ..nțifiA ,le -a credioțată gr.|.i, .W’!® X« « corpului, niște pregăti, prin h.gjeim sufletul» sincere. flinți frumoase, șaua oșs , ” va [a„e oma. Sinceritate» ie vntMre» .u«n«.)i oirea noastra, eerreta oi ■. .. . ț0 Fa ’? Z" Iein âte-va e'uvințe. Ie» se fiica feriați. lear t deprinse, obiceiuri să’Xse Uț. blajine, inse iiul său cele două mari rătăciri cari stapînesc lumea, trebuie sâ aibă inteligența cultivată, în înțelesul ce 1,1 leâti cari-s aceste două mari rătăciri: 1. Convingerea că masa ie născută să sufere, pe cînd, din potriva, năzuința trebuie să tindă spre"fericirea de a trai. De acolen, resemnarea prosteasca și neputincioasa. Credința că munca ie o pacoste sau o pedeapsa, pe cînd aceasta ar trebui să fie o liberă desvoltare a uuor activități alese, a unor minunate, plăcute aptitudeni ale fie-cărui ins. Scăparea societăților ie în educațiea raționala a generațiilor tinere, educație care, pentru prunci, ieste anume o operă maternă. Trebuie de băgat în mintea copiilor, cu chibzuială, cum că, obiectul tinderilor și silințelor lor, trebuie să fie urmărirea, din ce în ce mai reală, din ce în ie mai deplină, din ce în ce mai bogată, a unei limpezi posesiuni a vieței, a miilor iei de forme, a libertăței și mobilităței iei nesfîrșite, trăite cu adevărat. Oare, femeea-copil, a lui Schopenhauer, va putea îndeplini un rol atît^de însemnat;; pentru interesul viitor al societăților ?J.ȘiSoare£o "asemenea'mamă va putea și va vrea să fie curtezană? Unirea^liberă,^mîndră"și^serioasă,;xînsarană^înalta demnitate pe care ți-o dă încrederea în valoarea ta, pe care ți-odăsiguranțauneimunci personale răsplătite. După vorba lui Jules Case, interviewat asupra Fasdef, jucată la Teatrul-Francez, recoltata noastră de a-zi, care a isbutit să se scuture de o mulțime de apăsări, nu mai primește^autoritatea bărbatului, să se mai iinpue femeei. Așa dar, cu totul cu neputință, ca o femee nestă­ pânita de slabacwni păcătoase, jsă primească formu­ lele ruginite, can-i încatenează libertatea, să îndure legile, can, mulțumită codului Napoleon, cirmuesc căsatonea la toate popoarele zise civilizate. Cu totul ădereP a ±Pf?entni Să îndure 0 ase™nea ,a ™ urmeî> NechAzuințâ desuvîrșită, de-a contracta in fata le- cercate îl VLî— i V'ltorul UQor si“tirî înva isprăvi de cît o^^ SaU 8CUrfc’ saH care nu se nînd pururea credincioMă^ m°artea’ aliPirea rămî- nupoaterăBpttn(lec5 Ta.ub. „„ire Bră dragoste. î^e P° ^ <> p“'ta viol"’”ee’ș?'i>e fost fete foarte a- Adevămtele an'■> ='“' con£undate eu pr.>stltuț.e», „„voioase, lnnd-ea »nfisc..tă de cat.ra o care nu ie de/■*. destli! sll(letll|ul, ș, ,n?1 stare masamă ‘?noianța Sie dată ambelor sexe, terialâ, de rernm \ Sațcjnstit si înalt, nu va cuteza O ființă cu spn*ltu‘ st . c simt.urile, pentru că să-șl prosiitueze drago^nțâ,’ la îea, de-a fi eraoriea senzuala 'fl va căuta de a imdublată de afecțiea Pa* . ’0 ființa vrednică. îea va brățoșa, mteiectual ș arnionioasă, voluptate avea în vedere, pe bnga ‘unirî copilul, căruia, și fericire, ?i reznlt.tnl acesta, unub sub pedeapsa d«^‘’^înțeiegere’, sinceritate, probitate teresul solidar al t<r n™r Dac» «tra^ hgențclor unite lnte. ,himb9 „bfectal, ra]. ir|tl..„ unirr, sS izvorască de la obîrșie. PărinM vor «manea so­ lidari, cit se atinge de sprijinul intelectual, și, de va fi nevoe, chiar și material, de dat copilului, care, pentru două ființi unite cinstit sau despărțite cinstit, ce-l vor fi adus pe lume, nu va putea, ast-feliu, simți de cît dragoste și respect. Intre un bărbat și o femee, cari s_e disprețuesc. sau se urăsc, copilul, hărțuit, sufere astă-zi moralicește și intelectualiceste și prin urmare fizicește. Călăuzit, din potrivă, de cătră’un bărbat luminat și o femee lumi­ nată, cu inimă curată, cinstiți, avînd pentru micuț sentimente de devotament și afecție, o dragoste ade­ vărată, copilul își va face cu energie și demnitate o cale vrednică în lume. Noi credem că între un bărbat și o femee, intelectualicește desvoltați, cari se vor fi ales liber, dragos­ tea, chiar și dacă se va preface cu vremea într’o prie­ tenie adîncă, dragostea va remănea neclintită. Un sin­ gur lucru ie trebuitor într’un contract sentiment d : sinceritatea desăvîrșită. Dar oare slăbăciunile nu-s oare inerente naturei omenești? Neapărat, acel ce le încearcă, va datori copilului, adus din nou pe lume, îi va datori reparație, sau mai curînd dreptate deplină, ne făcînd între’ acesta și ceilalți copii ce îi va mai avea, nici o deose­ bire de îngrijire. Iubiți! nu-și datoresc unul altuea, de cît ceea ce dragostea dă dragostei, pe cită vreme se iubesc. Unde durează afecțiea, durează și unire i. Dar dacă se ivește o dragoste noua, deplină, sinceră, acel sau acea ce-și gmte înstrăinata iubirea, trebuie să aibă, după cum Georges de Peyrebrune a spus-o vrednicește, în ro­ manul sau Liber, trebuie să aibă curajul să-și zică : «Noi nu sintem uniți de cît în fața conștiinței noastre, lear conștiința ni iera dragostea. Legăturile noastre cad, cu rațiunea ce le prilejise. Iești liberă sau liber, după cum sînt și ieu să-mi văd de demnitatea vieței mele, cum voiu putea mai bine*. inl^rUJenl\Cel-î/aU ce nu se niaî bucură de iubire, poate sa fie uriașa, nemărginită. Dar cu cît riFnîimn te face 3uferî Peivea> stingerea, clipă cu sot C.eat03t Pas,iuDe“. încrederea celuilalt soț, nimicirea înțelegerei depline, a armoniei a con­ topire. am indurora în unulAe iaî puț^’ozav de a o rupe de-o dată, de cît de a vedea tonind» se pe ))e picioare, cu gîndul totdeauna aiurea răStătb.dn Pe ităținclu-se, de cît de-u contemplu plictisi adîneil 93 vieață viitoare, se înțelege pământească, individul trebuie să-și ducă necesar greutatea faptelor sale, să sufere din pricină-le, ducă sînt rele, să se prefacă în animal, în plantă, chiar și în mineral, și tot așa, pănă De alt-feliu acolea îe chestie de necesitate, dene- cînd, prin anumite înfrînărî, va fi izbutit să zgudue, să nimicească povara existenței individuale. t„ tonta, necesitate. Dragostea nu se impune Iw“ Tăgăduirea deosebirilor de cjste, pe cari iera așe­ inspira și se resimte. r Dacă licărirea ie luată drept lumină, adevărata fla- zată orî-ce societate brahmanică, fu o încercare cu totul revoluționară, și care, utrăgînd în partea-i mul­ cara se va aprinde, și, la lumina iei, se va întări ade­ vărata unire, se va curați, va face să înflorească în țimea celor mici, a celor apăsați, contribui foarte mult părechea omeneasca roadele propășire! și ale bunătățeî. la răspîndirea Budismului. Se povestește, că unul din Sa căutăm a faun cu toții, cum zice Bebel, o să­ sfinții Budismului, Ananda, cerînd de băut unei Ciandali, unei femei născută din unirea nelegiuită a unui nătoasă metoda de vieață și de muncă, un sistem de Sudra și a unei Brahmane, aceasta nu îndrăznea sa educație pre cît mai larg cu putință, care să mulțu­ se apropie de sfîntul om, de teamă să nu-1 murdă­ mească, în chip firesc, toate instinctele firești si sănă­ rească: «Soră, zise Ananda, nu te întreb care ți-î casta, toase. Și prostituțiea va fi trăit, desfrîul se ’va ’stînge, care îți ie familiea: îți cer o leacă de apă să beu, sub ruinele falșelor principii, a greșelelor și a relei dacă tu poți să-mi dai». organizări sociale. Brahmanismul, care admitea și iei doctrina transîncă o vorbă, ca să sfârșesc, voi ........................... irbăo de ălagalhnes migrare!, a predicat și iei respectul ori-căre! viețuitoare. Lima, din a sa Opera- Internaționala-:; «_ ........ ......... * Familiea se al- Budi-mul împinse acest respect la extrem, precum , .r... ... _____ , r _____ oo cătuește, în cea din urmă analiză, din tată și din mamă. spun diferite legende: cea a lui Buda, care se lasă Ca să-și legitimeze dragostea, iei n’au trebuință de sfâșiat de o tigroaîcă flâinîndă: cea a regelui Sivi, funcționari. Singura chezășie a acestei uniri libere și dîudu-și, bucată cu bucată, întregul trup, unui vultur, spontanee, rămâne conștiința lor. Singurul argument să scape vieuța unui porumbel. împotriva unei ast-feliu de uniri, ie viitorul copiilor. Grija renunțăre!, dragostea de nimicire, au întipă­ Copiii înse vor deveni cetățeni: iei sînt pe sama Sta­ rit moralei budiste un caracter tot o dată cinstit și tului și a Comunei. Prin desființarea moștenire!, se ascetic. Datoriile morale au fost formulate în opt pre­ va ajunge să se alcătuiască uu fond nrțional sau co­ cepte: 1. A nu distruge ființă viețuitoare. 2. A nu munal, destinat educației, așa ca moștenirea să nu lua nici o dată ceea ce nu ți-a fost dat. 3. A nu minți. mai fie un privilegiu al bogaților. Și tocmai această 4. A nu bea băuturi ațițătoare. 5. A te opri de la lipsă de educație, îe cea ce a făcut pănă acum infe­ relații sexale nelegiuite. 6. A nu întrebuința mîncărioritatea femeei. In ziua în care îea va fi instruită și ruri noaptea. 7. A nu purta cununi, a nu te sluji de crescută ca și bărbatul, deplin, în ziua aceea, ceasul parfumuri. 8. A dormi pe-o rogojină, întinsă pe pădesrobireî sale va fi sunat». mînt... Din aceste porunci, cele cinci dintâi sînt atri­ Noi vom adăoga : In ziua acea, cînd amîndoi, băr­ buite lui Buda și sînt obligatoare pentru ori-ce bu­ bat și femee, vor fi crescuți rațional, se va ivi aurora dist. Celelalte sînt numai recomandate. Se mai adaogă adevăratei omeniri. Ceea-ce de o cam data și practic pe lîngă astea, alte două porunci suplimentare: 9. A cerem, ieste întreținerea copiilor de cătră Stat, sub te opri de la danț, de la muzică și de la teatru. 10. numele de budgetul niaternitățeî. Neapărat, modifi­ A nu iubi aurul și argintul... Totul alcătuește un de­ cările privitoare la forma acestei întrețineri se vor calog, Dosa-Sila, a cărui cinci articole din urmă sînt face de la sine. Și ca măsură imediată, o repetăm, obligătoare numai pentru călugării cerșetori. Celor zece porunci, respund zece păcate, cu toate îe sprijinul efectiv a) fetei-manie, al văduvei mame, al tuturor celor ce îndeplinesc o funcție nodalii, pur- că nu tocmai. Sînt patru păcate trupești: a ucide, a tind în brațe.i, cu îngrijire, copilul ce l’au adus pe lume, fura, a înșela, a avea relații sexuale nelegiuite : patru De alt-feliu, ie nevoe de desvoltarea intelectuală a păcate verbale: a minți, â blâstama, a jura, a vorbi femeei, să între în carierile în care munca poate fi fleacuri: trei păcate spirituale: a fi avar, răutăcios sau sceptic. Alte percepte, de a doua mină, regulează răsplătită, să fie materialicește neatîrnată. datoriile părinților față de copiii lor și din potrivă, Aici Ie interesul, scăparea tinerilor generații. cele ale soților între iei, cele ale prietenilor, cele ale Eugenie P. P. stăpînilor și servitorilor. Dar toate aceste precepte sînt de pură morală. Nu au nimic a face cu încer­ cările ascetice, cari conduc la Nirvana, cu căile, în număr de patru, anume: 1. Calea convertire!: 2. Calea celor ce vreau să se mai întoarcă în lume : 3. Calea Curățit de superstițiile populare, cari au ajuns să-l celor ce-au renunțat la asta: 4. Calea singurilor vred­ copleșască, Budismul, întemeiat pe două idei de că­ nici, a Arahaților, cari au despoiat dorința. petenie, panteismul și transmigrarea, îe o religie, care, Prin tonul’ general, prin formă și adesea prin fond, rațional, nu admite Dumnezei. Ie o religie atee, al scrierile morale ale Budismului, sînt înrudite cu pre­ cărei obiect mai însemnat îe de a întemeea un sistem ceptele evangelice ale Creștinismului nostru. Voiu da de morală si de a formula niște reguli, a căror îes- vre-o câte-va estrase : «Porniți, ieșiți din casă, depectare să poată face pe om, în stare de-a rupe lanțu dați-vă legei Ini Buda. Striviți armata morțeî, precum grozav al existențelor individuale și de a se con p un elefant strivește o colibă de rogoz. Pentru-că cel în marele tot. Un adevărat budist, n are nici o ce va merge cu luare aminte în această rînduire a voe să se roage : meditarea pioasă i-ajunge^ legei, după ce va fi scăpat de întoarcerea nașterilor, Doctrina budică nu se împacă de-asemem cu !deea va pune un capăt durere!». «După cum ploaea dă nă­ de castă. Tocmai prin asta îea se deosebește de doc vală într’un bordeiu, a cărui acoperiș ie stricat, tot trina brahmanică. Cultul, adică cultul _ asa năvălesc patimele într’un suflec nerînduit». în favoare puterile cerești, ie de prisos pjeaDSa ' «După cum albina culege mierea, fără să aducă vă­ punderea faptelor fiind personala și neș e ,p tămare iloarei, fără sa-î strice nici coloarea, nici parnu se înlătură nici cum. In vieața actuala sau intro dorinta w MORALA BUDISMULUI �Revista ideei REVISTA IDEEI M .—--------- --- - ----—------------O V fumul, așa triește intelepinl pe floare frumoasa, cu colon vm JULES VALLES ,nal bine, lea s’a înscris singură în acPn^.i , - -rfiici vine iui alt caracter al acestui stil eastilTl’rozi‘- De inactiv, sînt “°afl:leCacTo râow ZW s‘™"'rits ?i p mată, vorbele unui om activ dau ron de oftl)ieni. <Poțî cuceri, într o butahe, . i % < pl mflî niare Dar omul care s i cuccntcastfijOasa: învingător*. 'Un om nu ie Pr,n ’ j prjn purtare», nu pnn naștere iei ieste un ra voiQ tern)jna aceste Estrasul următor, Pr,"c,a^neIe precepte evanghecitate, pnrafrazază cu P”- t!5 . y om jos îe bațjolice, curi predica ^”n^aenî bunî> J nu mă bat», corit? Iei ÎȘi Z1C^ ‘ Nebuni, că nu mă bat Ie bătut cu pumn. ? . zire; ,Ce cu Ciomagub._ Ie .. D < j se ridică vieața, liberat, CU atît atit atribuită însu-și lui Buda, parabola Graunt^a! d*j Muștar: -- Kisugotami, a cărei căsătorie, cu feciorul unui om bogat, fusese celebrată cu pompa mare, de­ veni mama unui frumos copil, care muri tocmai and începea să meargă in picioare. Nebună de durere, tinăra femee, sfrîngînd la sînu-i cadavrul copilului sau, porni din casă în casă, tînguindu-se cătră lume, și căutînd un leac durereî sale. Un cerșetor budist, văzînd că nu-șî dă samă de realitate, îi zise: «Scumpă femee, leu n’am leacul ce cei. Dar mi se pare că știu un om ce-1 are». "0 spune-mi-1, zise Kisagotaini». < Buda poate să-ți dee leacul acesta. Du-te. de-1 cată». Dînsa află pe Gautama, și închinîndu-se lui, îi zise: «Doamne și stăpîne, știi tuvre-un leac, care să-i folosRsea copilului inîeu»? «Du, zise Domnul, știu». Iera obiceiul pe-atuncea, ca bolnavii, rudele sau prietenii lor, să cate erburile de cari doctorii aveau trebuință. Ast-feliu, întrebă și Kisagotaini, de ce erburl iera nevoe. <Nu trebuie de cît cîte-va grăunțe de muștar », i se jespunse. Și. cînd sărmana femee făgădui cu grăbire, că va aduce numai de cît un lucru atît de sim­ plu, Domnul adaogă: «Dar trebuie cu grăunțele acestea să fie dintr’o casă, unde să nu fi murit nici copil, nici soț, nici părinte, nici rob». «Foarte bine», respunse repede femeea, și se porni să cate ceea ce i se ceru, purtînd necontenit cu dînsa copilul mort. Oamenii îi ziceau: «Ce spui, femee. Numărul viilor ie mic, al morților ie nemărginit». lea se ducea aiurea. Dar unul h zicea: jMie mi-a pent copilul». Altul: «Noi am pierdut pannpy. Al treilea: «Mie mi-a perit robul-. nnrilirT ne,z!Jutind sa găsească nici o casă unde sa nu fi fost nici un mort, i se lumină mintea ni’Z îe^â a P*la?U1 îd himeric’ părasi cadavrul cozise- A^darSe Să “V^mească lui Buda. strict, de PWpriu zi3, pm os“ti“ totul cuia putut pricepe doctrina ast fphT eAbea budi§til0f nu , idc.h', Pa trebuit ceremofifi t 1&i'a trebl,it Pr05tf“ Ch. Letourneau. Cu prilejul niorței sale - U>S5 I «Nimic, de cit ideile mele proprii. Asta-I îngrozitor Idei ?m ’Ura?' ° buna £osP°dinâ, un crîsmar, meVel.?, fTa’ eU Vl‘d dincoI° de °chiî ’mîei’ clri au fos X \eU nU HUd-de Cît CU urechi,e «iele, urechi Z de,amarnic trase...» Aceste cîte-va rînciune^ Sad de vT ?ulesJall6s »» toată puterea si slăbămurit de cît iTîn11? N1?" Un SCriitor n’a fost ’mai tara lucrurilor Ceea Personala> cu totul animală cind gindes'te sînt -Veze?te in sPiritul atunci acestei întĂn ehin 10Illel suneteIe’ dosurile, toate foarte mXhS cSm^ pU.ternic tot Q daW îelînsu-si.lll se bucură ori mu? ff ’T1 slajeac a re?’ din în chipul copiilor si sălbaticiînrnn?te dni Pncina acestora, frazele cu miomaSpee cari ren^1 C°-piî> ieI î?Iîllcarca și concretă. Din cefe dintâi -1!? lmPresiea directă autorul ne povestește că a mhf-n? dn\ Jac<llles Vingtras, j«P,Pliosc,.pîioSe.Ui>mn“ s“ O nuca primblare călare- P-iini ,batub; Dmsul descrie tataia, vîrtos. Ai crede că o sâ’it™ert?e la traP> tatata, de coloarea mușchiului, îi cade coama’ aamănă cu niște inimi d" m?ebP q S-âi inuri’ ca,i volume, lucrurile meru- tot asa r n « “ tOate Cele treî w.a asivă- ................ .... —»•■■■ - II O meserie, rostește Jacques Vingtras, în mai multe rindurl, în dureroasa-! spovedanie. Aii, tot talentul in teu pentru o muncui care ocupă brațele, vlâguește trupul lle miel. lenta ucuin o zugrăvire de ti™, undi nroV? Și îți ingădue de a trăi printre simpli— () dorință care (leul acesta ie ș. mai mult vădit: cVestde bârtatUor «e covirșește pe toate celelalte doi ințf, ale acelor, cari au ridică întocmai ca niște cozi de pisei1. Fustele femei de la natură durul de-a scrie. Dînși! vor scrie veșnic ,or Sînt umflate ca ș, end ar ii puse pe o ciuplrcă Qu' și universul il vor socoti în călămara lor. Cu toate acestea, Valles iera sincer, visîndu-șî o soartă de mun­ ,sre de cămeși, ea mșto urechi de cal. Pantaloni cn duS coloarea purului de vaca. Cămeși păroase si -albeno ca citor. Și obîrșiea nemulțumire! sale intime și-o cunoștea toarte bine. Cu felini de închipuire, cu care îl înzestrase „ișto piei de porc. încălțăminte, nisle iru"ncS’ copac». Vădit că metoda acestui spirit ie de a lega im“ natura, clasa mijlocie, în care se născuse, trebuea sâ-i preunu amintiri de ordin material, pentru ea feliul a- dee prilejul unu! chin nesfîrșit. Tată-său le un pirlit de Pestul sistem nervos e de „ reținea numai amintiri de dascăl, cure ciștigă cu chiu cu vai, și prin o mulțime acest ordin. Lucrătorii de la brutarii, spune Iei, vorbind de uniilinți, pîuea pentru ai să!. Copilul se simte jignit de brutăriile dinaintea cărora petrecea la cinci ani, au in poftele-i materiale, cari nu-I sînt înăbușite prin exer­ obrajii albi ca faina și bărbile blonde ca si coaja pinei». cițiul fizic, se simte jignit. în mîndrie. Puterea ce oare a-șl înfățoșa senzațiile cu tărie, îl silește să-și mă­ De iapL nrț COP^ «ve acest chip de a prinde realitatea. de rească jignirile amorului său propriu, ce-i nevoit să le Autorul lui daceptes 1 țngtras, a scris așa până la sfirsit, îndure. Mamă-sa, Ie o țărancă, pe care necunoscutul mo­ pentru cu pună la sf irșit a văzut si simțit asa. ravurilor burgheze o inspălmîntă și o atrage tot o dată, «Tatăl mieii, a scris Iei, ie fiul unul țăran, cure a a- care șe poartă aspru cu tiu-său, pentru că așa i-î feliul, vut luîndriea și a vrut ca fecioru-suu să învețe, să se care îl îmbracă prost, pentru că lea insă-șl nu știe să facă popă. Iei s’a statornicit, într’o bună zi, intr’o odăiță se imbrace, care nu știe să-1 prețuească, pentru’că nu din fundul unei uliți întunecoase, de unde ieșea pentru a știe a se prețui nici pe sine. Pe lingă asta, micile în­ da cîte-va lecții, cu cîte cinci gologani pe ceas, si unde tâmplări din sînul acestei gospodării nesigure, devin se întorcea pentru a curteni pe o țărancă, care iera sâ curate chinuri pentru acest băet, care nu mai știe ce fie mama...» Această moștenire ajunge, pentru a esplie-a să tacă în mijlocul neînțelegerilor familiei sale. Burghezii, nuanța specială a imaginației lui Valles. Iei a remas în fața cărora se găsește in afară de casă, nu fac de om din popor, în toate impresiile sule asupra vieței. Cu cit să-I mărească nemulțămirea-I primitivă. Lucru ciudat, alte cuvinte, a fost în neputință absolută de a ajunge la iu această autobiografie nu-i nici o urmă de vre-un prie­ ideea abstractă, leu nu cred să fie in cele patru volume, teșug din copilărie, nici de una din aceste frății obici­ ale căror titluri le-am citat, o singură frază, care să cu- nuite la doisprezece . _a. _x _„o ani. Jacques Vingtras se simte prea prindă o generalizare, care sâ exprime un raționament, deosebit de alții, și prin stare și prin natură. Iei îșî Ie tocmai opusul spiritului filosofic sau științific, care urăște profesorii, pentru-că sînt uneltele disciplinei --șco­ lare, atît atit de de impotrivitoare impotrivitoare trebuințelor trebuințelor sufletului sufletului său, său, vede lucrurile prin formule. Valles, vede lucrurile în lare, țărănesc până până la la sălbăticie. sălbăticie. Da, Da, îîîi urăște, urăște, șiși cu cu oo ură ură sine, cu o putere așa de mare, în cit nu poate trece țărănesc mai departe. De fapt chiar din pricina acestei puteri, care ajunge pună la ferocitate. Gindindu-se că a fost în­ Iei ie în neputință de a-și închipui lucrurile sau ființele, coronat la o împărțire de premii și că a fost rîs, priprivindu-le ca contemplator, adică într’un chip imper­ vindu-i-se fruntea încărcată de trei cununi, iei spune: sonal, sau, cum zic nemții, obiectiv. Iei nu se poate des­ «Aceasta-1 c<a dintâi bătae de joc, care mi-a rănit inima*. părți de persoana-i. In una din însemnările sale asu­ Ce-i de mirare, dacă, intîlnind, după o mulțime de ani, pra’vieței de școală, spune: «leu nu-mi pot închipui cu pe unul din profesorii lui, care într’o clipă de iritare sînt latin. Nu pot... leu nu știu cum trăeau latinii. leu a ridicat mîna asupră-I, Iei se apucă sâ-șî răzbune cu spăl blidele, mînînc bătăi, a’m pachește, mă plictisesc furie. «Iei mă pălniui într’o Marți dimineață, n’am uitat cumplit, și nu cunosc alt consul de cît pe tată-mieu. ziua, n’am uitat ceasul...» Și-l apucă de mina : «Te-am care are o coșcogeamite cravată și niște cizme pinge- prins, și-am să te țin atita, cit ca sâ-ți spun cum că Iești luite... Ce-mi pasă mie de Grecia, de Italia, de Tibru. un nemernic, și să te păhnuesc, să-ți trag vre-o cîte-va 5Ii-i mult mai drag pîrăul Farreyroleș, îmi place_ mult picioare, dacă nu iești cu totul un nemernic, dacă nu mi-I mai mult bălegarul cailor și vacilor, și să adun păpădie asculta să te injur cum am nevoe și gust, fiind-că mi-aî pentru salată...» Nu luațî aceste vorbe drept niște glume. căzut în labă...» Veți surîde la această reapariție a mîniei Sint constatarea unei trăsături esențiale a acestei ima­ copilului la omul format. Mai bine asămănati cu puterea ginații. Darul metamorfozei intelectuale îi iera refuzat acestei reapariții, puterea primitivă a acestei mînii, și prin chiar energiea senzației personale. In toate curțile ce sîmbure de revoltă a fost pus atunci în sufletul acelui, sale, nu veți găsi nicueri evocarea vre-unui individ, care care iera să-și dedice spovedaniile: «tuturor acelor, cari să nu fie iei, sau care să n’aibă vre-o legătură cu dînsul. au murit de urît in scoală, cari au fost nevoiți sa plîngă Iei nu vede, pe oamenii pe cari-i întîlnește, în sine, și în familii, cari au 'fost tiranizați în timpul copilăriei de profesori sau au mîncat papară de la părinți». nici din punctul lor de vedere: îi prinde în relațiile lor Ast-feliu, revoltă împotriva persoanelor și ideilor. Asta cu propriea sa fire, îi prinde într’un chip foarte pito­ ie atitudinea copilului copt înainte de vreme. Firea spi­ resc si foarte viu. Dar să nu-i cereți nici o data să se ritului, care-1 face răzvrătit împotriva părinților și pro­ transforme in altul, prin pricepere, cum îi plăcea ni de fesorilor săi, îl împietrește față de învâțumîntul, care îî obște, bună oară, unui Turghenievsau unui Balzac. lot ieste impus. Una din trăsăturile cele mal caracteristice și R?a să nu-î cereți de a se transforma în lucruri, cu alte mai ciudate a spovedaniilor sale de școlar, iml pare a fi devorbe de a vedea’coraplexitatea obiectelor ce-1 înconjoară săvîrsita nepăsare în care l’a lăsat frumusețea, așa cum Și de-a admite ast-feliu ca de neînlăturat, chiar condi­ ne-o dă antichitatea clasică. Vădit, versurile divine ale țiile protivnice în cari s’ar afla prins. Dînsul se bycura --- ” ’IL., proza măreață a lui Titu-Liviu, retorica în­ și pătimește foarte viu. Iubirea și ura, donata ?i numea lui Vi: g> iu, focata a iui Tacit-, nu i-au înfățoșat de cit o sală putu­ se amesticu în toate descrierile sale, pentru ca to. , studiu, x roasă de in care, printre șugubinele grosolane ale aceste impresii sînt zugrăvite in iele. Aceasta-i taina e- colegilor, sub privirea înțepătoare a profesorului, ie vorba nergiei acestei limbi și a gustului Iei undat. \ ortin să mătînjesti o foae de hirtie albă, pentru a merita lauda de dorința ce avea de-a pescui, atuncn cmdI « jnea de prisos a unul pedagog, pe care îl urăști, in ziua unui un tine, esclamă: «O plevușcă, prinsa ae. mi conc ------urs. -Ieudou uu știu nu știu ce-I ce-1 aceea aceea libertate, nuenuie, nici m« ce-i «-i aceea uc închipuirea hH, icra ațintită asupra aripioare or i . patrie. Am fost- necontenit --x bătut și y pălmuit: ’"'"1* • asta ca libertate. patrie, nu cunosc de de citcit casa noastră, ciudată inse de o justetă nepomenita, suo x Drept nront nntrîp. L-, leu KUien 1IU nu Luuveu cunosc v.v casa noas unde mă plictisesc, și cîmpurile, cari mi-s dragi, pe hazlie. Asta-i caracteristica *ent... In dezvoltarea unei făpturi înzestrate itehă, cari inse nu le calc.,.» Acesta-1 cazul ce-1 face iei de sentimentele exprimate de marii poeți de-odinioară. Iuacțiunea mediului le liotărîtoare. \ om '' e yajn,s Mediul, in care întâmplarea l’a aruncat p ff; ș;" As voi să vorbesc mort, a împătimit'^e mort, a împătimit 1UM pe’dSanîi săi, strada ea si presa: am prietenii tu f ,• numit pe Jules r-mîe nepărtinitor față de Psihologul Ie ludat r "..svrea sil 0 înțeleagă. De fapt, orl-ce fire ,lȘ illl)O.e hi o formație definitivă a fie-care om,, pe»tiu . ?Juit°sa sllfere sute de înriuriri, caracterului sau, a . . trebuesc să ne hotărască P« e»ri „u ou judecata, daeâ voim să fnu “ no opri, J o » ». 1 oa„Je]e a căror idei se ciocnesc ărcpțl, Chiar £ a de peraoane de y ra;“ ,ntr “cei o»«I cercetează vremea noastră, âm' de încurcată si felurită, marele agitator, care a fost atit ae intui toarte prețioasu din spg°Prevoiuțicl1«ril. .lulea Vallts nu s’a mulțămit să 1„. c?eze ca cel mai mulți din tovarășii sui. Iei a sens ș, "a destăinuit. înzestrat, într’un chip deosebit, eu puterea de a-si traduce simțirea prin vorbe, iei s a spovedim mult si amănunțit, in cîte-va volume, documente de mîna îutăeâ, si cari ne-au introdus chiar in unghenle vieței sale morale. Mulțftmită scriere! sale, Refractari.,, multamită autobiografie! in trei volume, pe care a intitulat-o Jacques Vingtras, ne putem înfățoșa toate pricinile tai­ nice, cari hotăriră actele acestei vieți. 1’aptele mate­ riale din aceste curți nu-s tocmai îmbielșugate. De alt­ mintrelea Iele sînt cunoscute. Se știe în de obște, că Vallfes s’a născut pe la anul 1830, îu Auvergne, că a fost co­ pilul unu! profesoraș de provincie, ca s’a luptat cu nevoea la Paris, cu s’a făcut cunoscut prin Figura, că a fost numit membru al Comunei, că a petrecut- anii de surgun la Londra, și că, reîntoreîndu-se din surgun, a reluat vechea operă de dărîmare socială, de acolo de unde o lăsase, tot atît de aprig în vremea din urmă, ca și în cele dintâi articole ale sale de scriitor tînâr, sărac și necunoscut. Acestea, drept trăsăturile mari ale acestei vieți Cetiți acum pe acest Jacques Vingtras, și îndărătul acestor întâmplări, veți vedea ivindu-se pricinele adinei, a căror manifestare vădită sînt: de o ram dată un oare-care soiu de simțire, apoi înrâurirea unui mediu oare-care, și ca urmare a ciocnire! dintre acest mediu și această simțire, o privire particulară a vieței, atît de caracteristică, atît de pornită, care l’a adus, pe acest om, să arete, cu o pronunțare excepțională a înfățoșerei, o întreagă categorie de alti oameni, contempo­ ranii noștri și semenii săi. 95 ; �REVISTA IDEEI 96 ------- - , ra d aice f°«rte P}1* biserică, buminarea de 1» P ^mneIor în carte păna ș> roșie, care slujea la de-o pai te m tara șuvița de par a urechi vinete, chiar flutar» nici un gust, in colțul unei (ocoa]e din găurile cu luminărilor, fumulI ce Ie>e pe cari avenm delnițel, ferau atitea c°mț P]e desbîrn> pe cari le pofta să le trag, s» k «"JePasy bli]anI, covițăiml, Ședeam dinapoea unor P“£* £ ’lnî Hristos, de D-zeu can mă * Asta-i emoțiea ce-o simte Tatăl și de^ecioara M^n de nsffl) fel a cu­ tați de pompa slujbei i «e d()vedea existența lui noscut pe un bătnn maniac, . eToote ftt. D-zeu, infățoșmd probele ghidește solele sint in colț, deci D-zeu exisn la problemele metahz ce, ic! îut d p îl». Aice r eșțe MpS D.S între « Xetn huzunâr alt titlu de cît o diplomă de bacalaureat de o cam dată nu poate intra nicăeri. Ar trebui sa a?tepte. sa mal muncească după program. Și -puutru ce .... Pen­ tru a se strecura mal înainte in această burghezie re­ gulată, in care urăște totul, spirit și moravuri ? b_i Ieat:i-1 un boem, cu ce simțiri, ne spun primele rînduri din Acfradarit: -xPe drumuri, Ie o rasă de oameni, cari in loc să primească locul, pe cari li l'au oferit lumea, au vrut să-și facă un loc sin guri, prin îndrăzneală și talent, cari, crezîndu-se în stare să ajungă de-odată, numai prin pu­ terea dorinței, la culmea arzătoare a ambiției lor, n’au socotit cu cale să se amestice cu alții, <sâ îee un număr în vieață...? Cu tonte acestea, care-i mijlocul de a-țl cîștiga pîneii, cu atarl dispoziții sufletești, în acest uriaș Paris, în care fie-care îșl are un loc ocupat? leată-te nevoit să înduri hazardurile îndoioase ale unor profesii nemărturisite, să dai lecții aproape pe nimica, să rimezi cîntece pentru almanachuri, să faci reclame pentru ma­ gazine, și, în aceste aventuri de mizerie neagră, să su­ feri, ca și la școală, din pricina poftelor tale neîndestu­ late, din pricina senzuali tățel tale înăbușite. Totrăzvâtirea si la capătul acestei vieți de tîuăr, precum fusese si la sfirșitnl unor ani ai unei copilării de plîns. «Declasați! smt siliți să se nimicească sau sa se răzbune. leatăde ce curge atîța absint în piepturi și atîta sînge pe pietre. Gind nu devin bețivi, sînt răzvrătiți...» Copilul pus iu­ te un mediu protivmc senzibilitățel sale înăscute. a dat h-J îenX’;,C° a7‘lul n<Tpus V furios> ?C01aruJ s’a schimJolutî/^nJ ?aCtar‘ Iearăâ,n refractar leată Ieșind re­ voluționarul, care nu va mal dezarma. ni declamație de literat. Flacăra ineenih» Cn’e° snnPla sis.'xS-”£“sat »e mărginește doctrina lui Jules —mux DE XMK OHAFICE ’c Cate ntîtea personagii din 89, £ rJzisțentcî^nues M ^s^ni aparține nici Teorj.. |?ref% nici altei din l e fi luat? Dinsiil mărturisește sin. sociale? De unde • ilH.eritate, cure face puter<îa gur, cu aceea știușuK frebuit> vreinea unor C)ip6 tuturor scrierilor sJiț, impotnva toarne!, 8ft Ă grele, sft te gî»de?t’£TCnd dejnstiție socială... GeJ: niegl »rtico -c; ,eddîn tinereții ta grozavă ?.,.. Să refiocte^ duci tu ca fond din t a\nbiție ? Dar oare bogăția Să studie#? r ;n7nr.irea unul sînge pe care.-l inistuPSc poate notoh Ie» ’”^rr,ec"zurl •? Astea sunt faptele, g frigurile unor nește s cunOscut oare, dacă nu b0. cel din urnlH.fudest-uhuea ? Impătimirea sa de re,v0. gățiea, cel puțin n d «« nratl-,y a contenit cînd.Va lîiție fost-a cind-va războiul, împotriva să pe care a străpuns-o într’adevâr C11 “Ce 1 fibid-cTasta iera singura armă ce o avea la in. dusă fără adăpost. .tJcan, Zicej & ț ... DU’ r’careein’a putut găsi o acomodare între chipul său d^simn si mJdiu cfși a unei vrîsțe coapte, care n? va găsi acomodarea aceasta nici o data. Ce Iera de făcut dacă nu să distrugă spre a distruge, de nu a iw ce Iera in picioare din clădirea socială, desnădăjduind de a mai vedea clădirea aceasta locuibilă, îndeplinind ast-feliu un rol de nihilism. CuP nihilistul, într’adevăr, cu strașnicul Bazarof pe care Tnrgheniev ni-1 dă drept pilda in lă'ng ș, Copil, Vallfes are comun : ironica cruda și neobosita putere de negare. Volumul întâi din Jacques Vmgtras, consfințit povestire! chinurilor din copilărica-i și ticăloșiei morale a părinților săi, ne îngădue să măsurăm aceasta putere. Nu-i amintire de familie, care să nu trezască in mima lui ulcerată: ură si desgust. Cu Bazarof al lui Turgheuiev, are încă ura de literatură, iei scriitorul unei proze atit de puternice. «Jos melodiosul Virgiliu, Cascade, Hortense Schneider, si tu bătrîne Homer, cu cei mulți...» Cu acest nihilist rus,’ iei mai are disprețul inăscut, chiar pentru predecesorii săi în răzvrătire. 1789 și 1793, nu însemnează nimica: tradiție, legendă... «Pletele voastre lungi, Robespierre și Saiut-Just, sînt mofturi. Voi sînteți călăii democrației. Mi se întâmplă adesea-ori, sara, atuncea cînd sînt singur, să mu întreb, de nu cum-va am părăsit o înfumurare pentru o alta, și daca, după cla­ sicii Universitățel, nu-s clasicii Revoluției, cu niște pe­ dagogi roși și un decan jacobin...» Dar lentă trăsăturile cari-1 deosebesc de fratele său slav, și prin cari, nihi­ lismul său rămîne nihilismul unui occidental și al unu! Francez. OrI-cît de distrugător al societate! ar fi, prin temperament și prin educație, rămîne social, prin aceea că are nevoe de opiniea altora. Iei n’are acea putere de solitudine, de înstrăinare absolută a sufletului, sprijinindu-se numai pe ideea ce-o are, față în față cu leu, care îngădue revoluționarului rus de a se purta ori-curo, neținînd nici o samă de ceilalți oameni. Vorbind de o punere la cale a unui regicid, Jacques Vingtras striga' «Ar trebui să fim în bandă, și nimeni să nu fie anume i«iChiar în revoltă vedeți pe civilizatul, pentru care conștiința altora există și care nu poate îndurași ne judecat. Ceea ce-1 mai deosebește de Bazarof, Pe care 1 am ales ca tip, pentru a înlesni înțelegerea, ieste ca Bazarof Ie ieșit din știință. Ie un pozitivist, fură al' D”i .potnv“» Vallfes Iese din educației! cU; ’-SU -x fiira voea lui, mostenitoiu1 vechiului spirit al civilizației romane, cu toate că tă; o nrl? r°‘ are sxlm’ul oratoric, gustul frazei maestre o arta foarte_ savanta sub asprimea-! vădită Poate io' OTl|XriorCîorn?°triVa li?eril°r’ îeIe Pau oucerit’ îel ar n l îl ■ -Cirat- pinea în tinereță, lor le-a cerut Iele sînt S°Cia!' ^,’Printr’o contrazicere supremi iele sînt acelea, aceste litere iertătoare nemuritoarei -înd0ială’ de /rozător, aprig și violent, in potnva veșnicei uitări. ;d-^smr,ota str ’ —-- --------- —P. Bourget«!>. — BUCUREȘTI, REVISTA IDEEI 1901, Mai. No. 7. ------------ 2Wa.îiifest București, Strada Epurilor, 10. roadele pururea prostite, le va scula împotriva lor, le va aprinde, ca să se apere pe sine, clica aceasta, și să-și acopere fără de legile iei? Și traiul le va fi acela-și: Manifestu\ acesta a fost alcătuit acum un an, cînd cu trudit, nesuferit, amar. Cui să se- facă milă, sa-i îee curentul acela, grozav, de emigrare. Veștile dureroase, Doamne, sub ocrotire. Vremea de față ie oafe vre­ sosite de la cei mai mulți, din ce! ce au ajuns unde-va, mea milei, ori vremea despoerei, vremea cruzime! și curo și pățaniile celor ce au fost nevoit! să se întoarcă barbariei celei mai mari. Ie vre un stat unde-va, să înapoi, ne obliga a perzista și mai mult în feliul nos­ le deschidă brațele cu drag, și sînt semeni ca să-i tru de a vedea. Si tnnd-ca o stare încordată, o stare de Surescitare în spirite, domnește și acum, nu găsim că ar cuprindă frățește, din cei de felini lor, de-aceea-și fi deplasaț de i°c’ ~au c-u nr i* cum-va de prisos, ca ma­ stare socială?.Cînd nu vor avea ce să mai stoarcă din nifestul nostru să fie cunoscut de cît mal multă lume. iei, așa numiți! mari filantropi, supuși la munci ane­ voioase și crunte, și nu vor fi rămas pe cale, vor că­ Tară îmbîelșugafcă, natură strălucită, ieată cum pleacă păta o groapă, unde să li se arunce ciolanele, ca ale din sînul tău, atîția fi! ce te-au iubit, atîția fii cu unor necunoscuți, ce n’au pe lume pe nimeni. O jalea înăbușită în suflet. In schimbul munceî ce li s’a palmă de pămînt în adîncime, nici cît la suprafața, fost îngăduit s’o facă, ce au făcut-o cu toată sîrgu- ca să se bucure în vieață de iea. ința și în sudoarea frunței, abiea de s’au ales cu O. palmă de pămînt, ori-unde. Dar pentru asta pri­ cîte-va merinde, cerșite și acele, ce și le ieu pe cale, begie? Să se îndure insulta intemperiei vreme!, să se pe calea pribegiei. Și pleacă, trist, convoiu după con- îndure, mai aspru, insulta golătăței, insulta foamei, voiu, și freamătă văzduhul de cîntecele lor de despăr­ insulta celui vagabond, oropsit presta tot? Și eroine, țire și’pline de durere, de cîntecele lor sfâșietoare. ce âr putea înviora un neam, — sa-și -ă-și poarte poartejalea jalea.peste 0 parte din copii! tăi, pătrunși și îei de chinuri, în- țarini, să-și pieardă vlaga tinerețe!, din umilire pîne amară? Nu vă pu­ lăturați de Ia muncă sau că furați de muncă, s’au lăsat’ milire, în zbuciumul ----- 1 Jdupă —K o -----------amăgită, de cioclii și de zugrumători! lor, de cari au 1teți , căpăta existența . și , mai sînteți prigoniți. Nu sînfost întețiți, si au făcut traiu rad sărmanilor pribegi, teți în categorica aceasta, doar singuri voi, streinii, ,l oameni de lu un traiu amar, aproape fără șaman. Si iei se duc, pri- ^Iaî sînt și alții, oameni de muncă și lu-­ din neamul dnmnitnr. domnitor, enri cari ™ vă sînt,~ car! v’au hegi nenorociri, nu s’au mai pus de pricină, și-sî lasă mină, di ” numiri x—---------- ; 'J----------- * prigonitorii în urmă, să-șî ducă tot aceea-și stare, și ^ost tovarăși. împrejurarea aduce să suferiți mai mult, Nu faceți de ocară, pe ce! ce-au suferit ca voi, poate să se minuneze, cum starea nu li se face mai buna, Nu cu toate că cei ce fură arătațî ca o pricină a răului, ca v°b ^a* *na^n^e7a voastră. Iei au neclintiți, și-au fost spre pildă, fost prilej, .prin au dispărut dintre iei. n. și-au 7 £ X-, _. X„ 1 —- .. J X-.. . Ca și cînd sesurile tale si-ar fi pierdut rodniciea, suferința șiL stăruință lor, m îndrumarea catraprogre sul îndeplinit. Sînteți în fruntea celor ce sufăr și atît. izvoarele ți-ar h sacat, s ar ti întins asupra ta pustaea, copiii tăi se socotesc prea mulți, să se hrănească din D-zeu v’a lăsat, nu ca să ispășiți păcatele cui-va. Doar ‘sinul tău2 o, țară. Și cei mai în putere, ceî ce se cred să serviți de punte, alăturea de mulți, de mulți, de băștinași, puțind prea bine să fie, ca dintr’o nava blăs- toată mîna, să treacă, lumea, triumfătoare spre mîntămată, arunca peste margini pe cei ce ar fi mîniat tuirea iei. Voi trebuie să deschideți porțile templu­ zeii, cu chipul ăsta să se salveze și să trăiască iei. lui dreptăței, voi între cei dint-ăî, și nu fugiți de la Cită necinste aduc mîndriei și bogăției tale, tară, cei ce chiemarea voastră. Vedeți că văile rodesc. Și dacă, fara~ nici o cale, se lasă orbiți, ast-feliu, cari nu-ți văd bielșugul, și le-au cotropit stăpînii, și-i lege aspră să fie ale lor, cari cred, că niște harnici muncitori, cu toate că, din și n’aveți voe să trageți nici o brazdă, vedeți, vi se nenorocire, flămînzî, le-ar fi răpind loru-le, cum-va, arată calea unde sînt adunate toate, și unde toate-s bucata de la gură. Iei sînt desculți, sînt desbrăcați, din bîelșug. De ce să nu vă îndreptați atuncea, voi locuesc în niște păcătoase cocioabe, duc lipsă de a- și nevestele voastre și dragele voastre copile, cu toți tîtea, și lasă să li plece și îșl gonesc meșteșugarii și ai voștri, cătră depozitele acestea. De ce să așteptați soții, cu cari s’au înlesnit mai la urmă în toate, cum și să vă stingeți lihniți, sau să porniți în hău, în loc s’ar mai înlesni înainte. Și oare, chiar meșteșugarii, de spre lumină, de cătră fericire. De ce în căile pier­ cei ce se zic de țară, cari se cred s’o moștenească, să zare!, în cele ale morței? Veți afla cu îndestulare de stee oare rău, numai că sînt prea mulți, ca i-ay fi toate. Oamenii au fost harnici, oamenii buni au strîns. copleșit streinii? Nu mai ie munca răsplătită rău, Și veți areta calea și altora, altor neștiutori și mai cînd ie pentru stăpîni, și munca nu mai ie întreruptă puțin 'îndrăzneți, unde să-șî îndrepteze privirea. leară, din crizele silite, din nepriceperea adîncă a celora în cele din.urmă, vă veți apuca, la o laltă, cu toții, cc-au uzurpat puterea? bărbați bărbațicacas și femei, la o laltă, ca frații, sau mai cu•Dar ceî ce pleacă, fac oare bine, plecind in voea rînd ca oameni, ---------„ oameni, vă vă ’veți veți api apuca de muncă,, sîrguincioasă 9oartei, plecind într’o neștire? Au oare sorții, sa se muncg muncă, în în bună bună rîndueală, rîndueală, fie-care fie-care în în ce ce se se ya ya pricepe, pricepe, Păstreze măcar ca indivizi, să se conserve, precum s jntru îndestulare înainte. Unii vor crainici pe dată, zis? Că vieața li ie grea, că nu mai ie de traiu, ca că toftte _ s ale i or , c g nu ne bucurăm de drepturi, toate-s lor, că au în cale atîtea stăvili și nici un chip cum sa se mi- ccă „ nn>’nvem ^ cei “ desmoșteniți, avem voe voe,, no noi, cei desmoșteniți, ca ca să să trăim trăim astast•te> văzut și pipăit. Dar oare sănii lupte nici cum f au feliu. „ llvS dacă se vn aM acă S Cine să li se uite fr în, „ gură, va w vedea Știu oare, că pretutindeni ie locul prins de alții, așa se trăește mai bine. ie o clică ce stăpinește tot' bunul, ce s^aPin § P. Mvșoro. Puniîntul, clică haină, că iea va înteți noroadele, no- �REVISTA IDEEI REVISTA. IDEEI 99 98 Lucruri din Vieață In „„„ cari se face mat adesea atîta va/ba de ascidt, ar,an clle-ta lanT, o foarte ,a ] nopeslirc Gîn- JT. Al. Stimate Amice, pfdt nm ta.it, p. de n’aș povesti-o de nit la sf.rș.tul viețel, tot- cred că aș reproduce-o ezact. j / nutea face de cit în cele două luni de lenmfi, DeCein. Ere si lanuar. Intr’una din aceste luni, Domnu Rădu. ro,H defila”?’ ’’’ Pricepeam multe lucruri și totu-și astă-zl. dnpti trei­ zeci deliii, tot nu pricep încă răbdarea tură suman și fără margini, a ponorului muncitor de la țara. Adesea-orî îmi zic, că neamul acesta de oameni Ie menit să facă lucruri mari, de oare-ce, de veacuri, iei a putut rezista la atitoa dureri și împilări. Venisem la țară de vacanța Crăciunului. Și, fiind-că aveam sănătatea cam șubredă, părinții miel hotăme sa mă țină acasă pănă la l>aști. Aceasta a fost prima Ieftină, ce-am petrecut-o in șutul în care mă născusem. Liniște. Ninsoare. Lapoviță. Noroiii- Necaz. Femei, cu picioarele goale, scoțînd apă din puț, și copii, desculți, alergind după nevoi. Căruțe inămolite, trase de cîțe doua părechl de bol, istoviți de muncă și de foame, și țipete de oameni înămețițl în timpul nopțel, țipete ce se con­ fundau cu sueratul crivățului. leată ce-mi mal amintesc din acea iearnă. Și asta ar fi fost de ajuns, ca sa nu mal uit lupta îndirjitâ ce duc acele ființl, in cursul unei vieți de chin. Dar ceea ce am să-ți povestesc ie iu afară din acest cadru. Satul despre care-ți vorbesc, se află așezat pe rîul Ialomița, pe una din marginele județului Ilfov. Alături, și peste girlă și în sus, pe deal, jur împrejur, alte sate, aproape unele "de altele, toate legate intre- Iele de acelea-și griji, planind asupra tutulor aceea-și sabie cruntă, grozavă, nemjlostivă. De pe coastă, care șerpuea de-a lungul văel. începea moșiea Delbanca. De unde acest nume, nu pot- ști. Știu, numai atit, că, in drumul ce făceam spre București, am străbătut de multe ori moșiea aceasta. Și, cît prindeal cu ochii, pe drumul spre Moviliță, în timpul vereî, îna­ inte de săceriș, griul se întindea, în st-înga și în dreapta, ca o imensă pajiște galbenă, ce părea nes'firșită. Ale cui aceste bogății ? Desigur nu ale celor ce le munceau. Griuele țăranilor, mai mici în talie, mal rari, mai sarbede și mal pipernicite, se lungeau mal înlături, pe coastă, în vale, prin rîpl, prin mlaștini. De ce, mă întrebam necontenit? Iu acea iearnă satul Icra neliniștit. Un eveniment-neobiclnmt, pusese toată lumea iii mișcare. Ce se întîmplase? In adevăr uri eveniment extraor­ dinar. Dar, pentru a fi bine priceput, Ie nevoe de oarecari lămuriri pregătitoare. Cuconu lancu, arendașul moșiei Deleanca, arendaș si al altor moșii mari ale statului, Iera reprezentat âicl printr’un om al sau de încredere, un anume Ion Rădu­ lescu, care exploata moșiea în numele său. Cuconu lancu, nu avea altă grijă, de cit să plătească la timp arenda și sa încaseze profitul. Acela care conducea exploata­ rea, acela care, față de țărani, iera adevăratul stăpin, Iera numitul Iun Rădulescu. Iei regula munca timpu­ lui, iei tăcea angajamentele cu țăranii, iei lua socote­ lele, Iei vindea și cumpăra, Iei spînzura și tuea. Cuconu lancu, habar n avea de nimic. N’avea habar de ce nomrnî 3,?"ac’ S-n vastele magazii de scindurî sau de înrnt.ii11 Ur?t,ea; cuni zic’ nu ?tiea «It-ceva, de cît sa '"SpSr H RMukfcî uit maî fe,rTase Preocupări ale meșterului Kadulescu, iera socotelele țăranilor, operație ce nu se conturile vechililor, de pe la diferitele moșii, prin urmftre si pe ale lui Domnu Rădulescu. .. ’ Domnu Solomon, verificase corupturile lui Rădulescu, si văzuse, că, la această moșie, datoriile țăranilor Ierau cu mult inul mari de cît la celelalte moșii, lei deduse, din acest fapt, că Rădulescu risipea averea .stăpînulm, Supuse deci cazul lui Cuconu lancu, care, mărginit cuit) Ieri, admise si Iei, acela-șl lucru, cu foarte mare ușu. rință. iMnl mult: iu dimineața aceea, ingrat, cum sint de obiceiu toți pnrveniții, ișl închipui ca Rădulescu risipea averea, și, de comun acord cu Solomon, hotărî, ca acesta, să meargă în toate satele de pe Deleanca, să iee lei socotelele, să stabilească datonea.fie-cimu țăran, să i se taxeze averea ce i s’ar ii putut împlini, și restul, de va fi, să se treacă in socoteala lui Rădulescu. Si, Domnu Solomon, cu acest ordin în buzunar, plecă. Vestea despre sosirea acestuia, în sat, fu o surprindere pentru toți. Surprinderea iu și mal mare, cînd ipist-atul ruspîudî vorba, că, «Domnu Solomon», Iera trimes direct de Cuconu lancu, cu ordin de a lua Iei socotelele țăranilor angajați pe Deleanca. A doua zi, țăranii fură chiematl la conacul din sat, și operațiea începu. Domnu Solomon avea cu dînsul toate condicele lui Domnu Rădulescu si toate zapisele țăranilor. Modul ‘acestuia de a purcede Iera surprinzător pentru toți. Țăranii, defilau pe dinaintea lui Domnu Solomon, tot asa, ca odinioară pe dinaintea lui Domnu Rădulescu. De astă dată, inse, socoteala nu se reducea, in a se so­ coti plățile și restabili datoriea pe viitor. Ieram’ de ‘fața. Tatăl mleu, care voea să se convingă prin Iei însu-șl, de această foarte ciudată purtare de a lua socotelele’ țăranilor, mă luase cu dînsul, fără să-și inchipuiască, cum-că această scenă îmi va rămânea astfeliu întipărită în minte, în cît, după atîta trecere de vreme, s’o am încă complectă în memorie. Țăranul Gloabă, întră. In fața lui, Domnul Solomon, încunjurat de registre și de zapise, sta așteptîudu-1. — D-ta Iești Gheorglie Gloabă ? — leu, boerule. — Știi cît datorezi ? — Nu știu, boerule. D-ta trebuie să știi mal bine. — Datorezi 292 lei 35 bani. — O fi, boerule. — Așa scrie aici. — Așa o fi, boerule. — Ciți bol ai? —. Doi boi. — Și ce mai ai ? — Mai am o vacă și șase ol. Doi bol. 160 lei, o vacă 50 lei, șese oi 60 lei. Total 270. 22 lei 35 bani, în comptul D-lui 'Rădulescu. Și tot ast-feliu, cu toți țăranii, timp de trei zile. Se făcea socoteala fie-căruia, i se estima averea ce s'ar fi putut vinde.. lear restul, îu comptul D-lui Rădulescu. .A patra zi, Domnu Solomon, primește o telegramă) din București, înarma căreia îsi face bagajele sipleacăi fură a sfirși cu socotelele țăranilor. Ce se întîmplase? Domnu Rădulescu, îșl avea îu sat omul său de încredere, care observase modul de a pre­ cede al D-lui Solomon, și, din cea dintăi zi, raportase faptul D-lui Rădulescu. Acesta, fără a întârziea, pleacă la București, să dee ochi cu Cuconu lancu. — Da ce te-ai apucat, Cucoane lancule ? —• Ce, Rădulescule, nu-ți place? — Cum să-mi placă? Apoi dă, Rădulescule, ți-o veni greu, n’am ce zice. Dar și D-ta, prea ț-i-ai bătut joc de averea mea. — Ce avere, Cucoane lancule. Ce bătae de joc? Apoi Solomon mi-a spus, că al datorii, pe Deleancfti de peste două sute de mii de lei ? Cum de-ai împărțit D-ta atîțiu bani la țărani? Indignat nu mal sînt. Am pierdut de mult obiceiul. Huz’i pentru viitor, speranțe pentru o stare mai bună, si la acestea nu mal gîndesc. Am pierdut obiceiul. r^’cnm B^ulescule? Dumere?te-mă și pemine. Reflectează D-ta, Amice, de poți. Indignează-’te. Fă-țf r»^'Cnm leată cum, Cucoane lancule. Sint cinci ani de tind iluzii și ridicâ-țX sufletul, sperind. De vel putea. Iești ’oncit, Precum iți spun, leu am pierdut obiceiul. ’ 7 HI- Deleanca. Nu-1 așa ? Unul din fiii lui Cuconu lancu, a fost de mai multe ori P-t11 La, răspunse Gtmonu lancu, foarte curios de ce miniștrii. Prinsurile lui diplomatice, au uimit lumea, "■ i spună omul sau de încredere. «^Trebuie să știi mai întâi, că,la început, fugeau ții- prin luxul lor destrăbălat. In curtea lui, servitori frande Deleanca, ca dracul de tamie. Nouă ne trebueau cejl și englejl. Fratele cel mai mic a uimit Parisul... Și Cu ce Ieram su- muncim noi cele cîte-va mii de sint ani de zile, de cînd se trudește să sfirsascu o avere brSne? I» primul an, am făcut ici și colo cîte-va a- pentru care nu l’a durat nici capul... Dar... Ai voit su-țl redau istoriea asta. leat-o. Cuconu P°£iri, la cite floua-zecL-trei-zecI de țărani, înfie-care v“? Tăronii au vecinie nevoe de bani, ba să-si cumpere lancu, nud inse singurul. Sint mulți, aceia.cari au supt, ca S1‘ bou, ba să-și mărite o iată, ba să-și plătească birul, niște vampiri, munca țăranului, ati.fi a ani neîntreruțî. Al D-tale, cu dragoste, ffani interesat mal întâi de ce putea munci un țăran, • ănnă această măsură ii avansam. Să luăm o pildă. Vasele Ramură. V dat unuia 20 de lei. I-am tăcut un zapis, prin care A oblig» ca, în schimbul acestor două-zecî de lei, să-mi Muncească: 2 pogoane de arat, 2 pogoane de secerat, .‘ile cu carul și 12 zile cu palmele. Dacă aș fi trebuit b- plătesc aceasta munca vara, n’aș fi scăpat’cu 120 lei. ? venit- vara. Creștinul a muncit cît. a putut, dar nu Mă aflam la Madura, orașul sfint al lui Devanaguv ‘ împlinit toată munca. Iearnă, tind am'făcut socoteala, cînd mi-a înfățoșat biletele de muncă, am găsit lipsă și al fiului său Cristna. nu irngon de secere, 2 zile cu carul și 4 zile cu palIntr o sară, îu care vizitasem ruinele palatului lui Lie. I-am socotit această lipsă tot în baril. Și anume: Kansa, și ale turnului, în care, acest tiran, făcu să L pogon <le secere, 16 lei: două zile cu carul, 8 lei: se închidă sfînta fecioară, mă oprii, ca să visez în 4 patra zile cu brațele, alți 8 lei. Renuînea deci dator acel voe, în mijlocul trunchiurilor de coloane, al capite­ țăran, care luase 20 lei, toți mari și lăți, încă 32 de lei iin nou, după ce muncise 2 pogoane arat, 1 pogon se­ lurilor dărîmate, și al statuelor colosale, de zei mu­ tilați, pe jumătate îngropate. cerat, 4 zile cu carul și 8 zile cu brațele. Soarele scăpata repede la orizont. Cintecul pidiaCuconu lancu asculta. _ In timpul iernel, se întîrapla ca un țăran sa n’aîbu lulttf, care își întorcea turmele, răsuna pretutindeni mălaiu. Venea la mine și-mi cerea cîte-va banițe de po­ în cîmpie. Elefanții sfințiți, intrau în pagodă, cu o rumb, că nu avea de mămăligă. leu îi spuneam că po­ îrabielșugată provizie de iearbă proaspătă și de tres­ rumbul îe scump. Dar că lui ii puteam da, cu conaițiea tii de zahăr. Priveam crepusculul, învăluind pămîn.ca su nii-1 plătească la vară, 4 lei baniță, sau să-mi tul și estompînd, în depărtare, munții, pădurile, rîurile, muncească. Pentru cinci banițe de porumb, cari nu fă­ cu umbre, cari creșteau din toate părțile, cu o neîn­ ceau mal mult de cît 20 de lei, leu căpătăm un zapis, prin care țăranul se angaja să-mi muncească 2 pogoane chipuită iuțală. In fața mea, templul, dedicat lui Cristna, complecte: arat, plivit, secerat, o zile cu carul și 10 a cărui masă impunătoare îe una din minunile de sud ale Indiei, dispăru numai de cît în noapte. zile la mașină, adică muncă de 100 de lei. De o dată timiramul, cântarea morților, zbucni în — Mu, Rădulescule, glumești tu, mă ? — Cucoane lancule, haide la fața locului, să te în­ beznă. Brahmii, îșî începeau slujba de sară, și, în tă­ credințezi. Și de o fi alt-feliu, să-mi faci ce-i vrea. cerea, pe care noaptea o adusese cu iea, cuvintele aces­ — Apoi, dacă-i așa, Rădulescule, să trimetem după tui imn lugubru, ajunseră deslușite pănă la mine. Solomon, să nu s’apuce să facă prostii. «Iei au plecat, lasîndu-și trupurile, pămîntului, în — Ce să s’apuce, că s’a și apucat. Șina știu zău ce-oiu prada șacalilor nesățioși și corbilor rîpitori.Iear suflemai face cn țăranii, cînd 6 începe aratul. Cuconu lancu suna, făcu o telegrama, pe care o dete tetele rătăcesc acuma în fundul abizuriîor, în voea lux servitorului, s’o ducă la telegraf. Varuna, care pedepsește pe răi». — Să stal, Rădulescule, pănă o veni Solomon, căinai «Zadarnic, atuncea cînd îi roade iaksaii, cînd le sfâ­ avem să vorbim. șie maruntaele, zadarnic încearcă atuncea a invoca pe — Stan, boerule. Yama. Dreptatea Zeului infernurilor, după o mie de â treia zi, se întîlniră toți trei. Din întâlnirea aceasta rezultă, că Rădulescu se întorcea la postul său, urma ani de suferință, îi va face să nască din nou, timp de cu socotelele țăranilor și cu munca timpului, încă zece o mie de generații, în trupul unui Ciandala». cît a ținut contractul lui Cuconu lancu cu Statul. Vocea sonoră și gravă a brahmilor, începea cel 11 k^est timp, Deleanca Iera muncită la vreme, iear țăr.a.M> plătiți cu dobînda banilor luați acum cinci ani. dintăi vers al strofei, pe care mulțimea credincioșilor ^junsese prin sate un blestem. Cind vre-un țăran îu- o sfîrșea, scoțînd strigăte și gemete cumplite, asupra '“pea pe-Deleanca, iera sfirșit cu dînsul. Vara întreagă soartei morților, alungați din împărățiea cerească. h bretea, muncind pe mosi’ea boeriului, iear ogoarele < Urinară multă vreme așa. Ființa pe care- o invocau, n. .r.Sluânâau părăsite. Plecau, în zorii zilei, familiile, iera Dumnezeul răzbunării. Și, printre aceste trei mii dnnchrul tras de patru boi. Iera tatăl, trei flăcăi, de oameni îngenunchiața, cari se bateau în piept, pen­ tețe. Numai bătrîna remănea acasă. Și dușii, nu tru a-i depărta mîniea, nici un necredincios în cu­ jj: ,.ai întorceau de cit după două săptămînl. lear in vintele popeî, nici unul să cuteze să se ^ridice, să acesta nu li se da nici mîncare, cu toate cu hi n<2ea\\ ctt® IC ceasuri pe zi. Deleanca a fost ținuta zică ’brahmeî: Tu minți, ființa supremă nu ie așa cum cu enflă, de Cuconu lancu, cincl-spre-zece ani. Nn știu nc-o înfățoșezi tu, iea nu ne-a făurit pentru a ni se te Kenda PJătea Iei Statului, atîta numai știu, ca cel sfășiea măruntaele, pentru a se face călăul trupurilor mate -a PIatit 0 arendă de vre’° trei °n mai și sufletelor noastre, nici pentru a-și pune fericirea r„ tot și-a găsit socotelele. • ,, în suferințele noastre. »iî a -V10artea sa, Cuconu lancu, a lăsat moștenitorilor Nu. Toată lumea se ruga și credea. Și nu iera a> Jte-va milioane la lie-care... ceastă putere nemărginita, pe care Vedele au cîntat-o ntît de bine, ce stăpînește si regulează lumile, arbiReflecții nu mai fac. Am pierdut de mult obiceiul. O noapte la Madura �hevista ideei REVISTA IDEEI 100 PAGINI DE SÎNGE CARTEA NOASTRĂ pe D-zeu, și a teroriza popoarele intru folosul lor. Mă puseiu să cuget la aceste tițiî, la aceste povești misterioase, la toate aceste ridcule credinți, cu cari, păstorii oamenilor, orbesc mul­ țimea, de mii de ani, treeîndu-șî, urni altora, formu­ lele lor, în tăcerea pagodelor și a bisencelor. Tor. rind, arzînd, măcelărind pe adversarii lor in^numele lui D-zeu, care nu mni ie,^ în minele lor, de cit o groaznică, o ne mai pomenita spaima. * Mi se părea că aud în noaptea trecutului, striga­ tele tuturor victimelor, pe cari, cintanle călăilor, nu ierau în stare să le înăbușe. «Noi sîntem Budiștii și Magii, măcelăriți de brahmi. Sîntem Birmaniî, măcelăriți de budiști. Smtem Amalec tii, Amoreenii, Saduceenii, zu gruia ați dm porunca lui Moîse. Sîntem Evreii, decimați de leviți... Noi sîntem victimele inchiziției, martirii rugurilor dm Spania și Roma... Sîntem Vodezii, Alhigezii, protes­ tanții lui Saint-Barthălemy, Camisarzii. Sîntem Savonarole și Jean Huss...» Vedeam fn cui sul vremei, de cîte ori popoarelor păreau a fi potolite, de cîte ori un yînt de îndurare și de fraternitate, începea a sufla printre iele, vedeam ridieîndu-se ud om, zicîndu-se trimesul lui D-zeu. Și iei, împingea, din nou, popoarele, unele împotriva al­ tora. lear, în mijlocul liniilor de sînge și miilor de cadavre, ce copereau pămîntul, brahmii, bonzii și popii, veneau să se închine lui, zicînd victimelor: a Adorați mina ce vS-pedepsi.ște. Ie unsul Domnului». Popoarele prostit»*, prin superstiție și frică, se în clinau și mai tare, pună ce fruntea li se muea în no­ roiul înșîngerat, și se rugau pentru călări lor, și bine­ cuvântau pe cel ce le lovea, murmurînd: Ie drepta­ tea lui D-zeu, care ne pedepsește, pentru fărădelegile noastre... Vmnică șurlatanie, a a> estor oameni, cari se zic uleșiî ceriului. Iei trec, necontenit, cu arme și bagaje, cu tot arsenalul lor de rugăciuni, de devale, de îngeri și de diavoli, de genii făcătoare de rău, trec pururea de partea măcelăriturilor popoarelor. Și, singur, pe acest vechili păinînt al Indiei, a]e cărui izvoare de vieață au fdst cu toatele secate, de cătră despotismul sacerdotal, gândeam, in noaptea ceea, cum-câ ar fi folositor și bine,. d--a spune obîrșiea tuturor acestor încarnări, a tuțriroi acestor mîntuitori, a tuturor acestor profeți ai bunei vestiri, a riiturur acestor fii ai lui D-zeu, născociți de cătră levițiî tuturor țerilor, pentru a aservi lumea mai bine, sub jugul lor demoralizator. Trecutul n gurilor, al ruinelor și al dezolare!, acest! leviți, I au coperit. Să arătăm că sub fie-care pas ul lor, găsim o urmă de sînge, o urmă de nelegiuire. Și să ie smulgem viitorul. . — ....'..i L. Jacolliot. ■-LE'jAu—_ ... „REVISTA IDEEI» / AN, 10 NUMERE, 5 LE1~*23J Abonamentele se plătesc înainte. București. — Strada Epurilor, IO. In cărțile dc aur, nobleță- voastră rîde. Pe file stau înfipte: omoruri, jafuri: hoți, La rîndul vostru, inse, cu suflet de doțl, Sub Lege vă ascundețl, slafiil, lemure lude. Strămoșii să rdnvie, netrebnici strănepoți, * De voi le-ar fi rușine. Cu- scîrbă v ar sur ide, Văzînd în fie-care, din toi, trăind, un gî-de lear nu brigandul liber, ce’n lei t-răea, în toți. Noi cărți de aur 1n’avem, moși riavem hrăpitorl. " ’ i avem zori. Trecutul ne le noapte. Prezentu-l lear norul, ce pe ceriul cetăților se strînge, Prin fulger, lumina-va, și vremurile noi, Și roșii eșafoduri, și liberii eroi, Și cartea noastră prinsă din-pagine de sînge. VAILLANT 'lîmpita burghezime se'ndcasă, vrînd- să-l vadă. Sdnalță eșafodul, spre fund, posomorit. Cu fața zimbitoare și pasul hotărît, Martirul Anarhiei, străbate prin grămadă. Pe padină, călăii, îșl urcă a lor pradă. Vaillunt, puternic strigă, de gîzl- nedoborît: „Da, moarte burgheziei". Și capul și-a vîrî.1 Sub luna, pes e care cuțitul stă să cadă. Un murmur se ridică... și sîngele țîșnește. In manta, Libertatea, figura și-o'nvăleșle... Dreptatea Burgheziei, în fine, s’a'mplinil. Dar roșie lumina, sdntinde pe obraze: Din c»pul care cade, sub fler, au izbucnii, Mulțimea sa orbească, de-o (lata, mii de 'raze. CASERIO Ie doliu. Bitrgheziea, cu ‘pompă 'șl- poartă sfîntul. Că’n lei își. concentrase iot țelul lei pervers. De-altminterl, fără merit, cu’n merit nul și șters, Carnot fu Burgheziei și Dreptul pi Cuvîntul. Pe trunchiul fără craniu, se lasă greu pămîntul. In pre»jmă nici o floare, pe pl-eatră nici- un vers, Deși clăti cu brațu-i, întregul Univers, celor ajunși, săpa mormîntul. Dar, dacă peste groapa-l sd nalță pălămida, A<'(-1- re dau la biruri și 'nășiră greu, obida: Artiștii fără pîne, cu friguri geniale, Țeranul, minierul, truditul lucrător, l-nalță, prin tamîea iubirii, osanale, Și-al Iul mormînt îl poartă în sufletele lor. Mergea Demetriad- fILRHTROPlEfl nuni, nu ne place nici asta? Nu numai nu ne place 4fl? clriar ni-i odioasa. Nimic mai respingător pentru de cît, ca o ființa omeneasca, validă. în stare de validă, sa atirne de înduioșarea de inimă si de “Ltivirea cui-va. Prin silința, prin însușirile ’ tale f poți să-ți îndestulezi trebuințele cu prisos. Copiii Lt ridica pe lingă tine, ca niște fragede și gV 50 J vlăstare. Batrinn, iși pot trăi declinul vietri £tițîde *b;c;umuJ ;ievoeî: în.8u-v «■,« tokte Spinările tale, sa te vezi inactiv, să nu poți face l'/.r o mișcare ni susținerea ta. Să suferi înjosirea cea Îî amară, să-ți cobori demnitatea, să fii redus tu •L-ți de-a atîrua de alții și de-a întinde mîn.? Din Inate nevretlnicule omenești, ieată cea mai cumplită. Tupta fiarelor crunte, cari se sfâșie între iele, de la „ntadă săracă, ni se pare mult mai înălțătoare, mult afli vrednică de urmat, de cît o atîrnare umilitoare... In fața calamităților firei, trebuie să te resignezi ia toate. Dar ce calamitate-! aicea. Ce ie aceea, de papi omului putința de a munci, după pornirile sale, prin faptul acumulare! capitalului și al statornicire! proprietăței private, asupra bunurilor obștești. Și ce-i Jjnnge, pentru îndestularea nevoilor sale, acea bucată de pîne, ce i s’aruncă, din an în paști, cînd sărăciea ie ia culme, Ia o ospătărie oare-care. Ce ie aceea, a se împiedica pe om, ca să-și clădească o locuință co­ modă, după trebuințele și după fantaziea lui, oferindu-i, în schimb, un adăpost vremelnic, în vre un mizerabil azil. Supui pe om la încercarea să-și ruineze sănătatea, ca să-l primești, pe urma, într’un spital. Perpetuezi războiul, pentru ca să poată funcționa societățile cru­ ce! roșii. Și născocești cele mai rafinate mijloace, de a distruge, de-a stinge atâtea nenumărate vieți, pen­ tru ca reginele a două sau mai multe popoare în luptă, să-și afle treaba de-a plînge morțiî și de-a lega răniți!.,. Lucru revoltător, ca să te bucuri de niște aseme­ nea bunuri sau de solicitudinea cui-va, mai în tăi se așteaptă, să fii cu totul decăzut. Și chiar atuncea, pentru o păcătoasă de zamă, pentru uu păcătos . loc de odihnă, pe-o noapte, trebuie să te ie! la încăerare cu alții, pentru că sînt în totdeauna prea mulți. Des­ tul să-ți amintești de truda sărmanelor vădane, de milogeala pe la diferite- persoane măriniuioase, pentru a căpăta un braț de lemne, iearna, după ce mai întâi au degerat de frig. Destul să-ți amintești tot- spriji­ nul acordat de autorități și de particulari, la o laltă, pentru a prețui această sîngeroasă batjocură, care se chieaină filantropie. Spitalele sînt totdeauna pline, și far să fie vre-o dată și pentru tine loc. leară ca să fii internat, în vre-un azil aparte, trebuie sa se facă atîtea demersuri, atîtea curse, de la secretar, la comitet și ]a patroana comitetului, și vice-versa, în cît, Prea bine, poți să-ți dai duhul, precum se și întîmplă... Se face lnare caz, că pentru cutare ins, pentru cu­ tare scriitor sau poet, s’au făcut, atîtea colecte, s’au 8trîns atîtea fonduri. Aceasta, ca un feliu de justific^re> că, dacă dînsul s’a plîns necontenit de lipsă, ieste necontinent, sau, cura s’ar prinde, necruțător. Mya bani, cît cel mai stoic-, mai temperat din coectori, i-ar fi cheltuit într’o sară sau două. Tocmai S£nPCaZUIÎ aI .t-reb,Ui r‘îi-ttî 101 ocmai^ cu asemenea prilejuri, găsiți să organizați, pen­ tru voi, cele mai nesăbuite, mai estravagante petre­ ceri, fără să vă coste nimic. Mai bine v’ați ascunde obrazul, că pană și din împrejurări de astea, găsiți să trageți pentru voi foloase, să faceți nerușinate traficuri... Ceea ce ne face pe noi, nu numai să privim filan­ tropica, orî-cum s’ar practica, ca ce-va josnic, degra­ dator, ci să ne ridicăm împotrivă-!, ie că-i o mare mis­ tificare. Lumea nu se capătă cu nimic, nu trage nici un folos însemnat pentru schimbarea starei iei. Dar lea așteaptă și se nutrește cu speranța. Vorbele se lățesc și fapte de nimic se exagerează cumplit. Și i mai puțin primejdios, de cît a cere cu energie, lea ­ la nevoe chiar a-țî lua cu forța, ceea ce ți se cuvine de drept. Se satisface mai bine acel instinct de con­ servare, jitît de dezvoltat sau de exagerat, cu osebire la mizeri. Mărginirea omenească, unită cu o rafină­ rie perversă, a născocit un mijloc minunat, pentru a scoate din minte lumea pătimitoare și a păstra nea­ tinse așezamintele de a-zî, din care tocmai, purcede mizeriea, și cari vor pe.rpe‘ua-0, din ce în ce mai aspră, pre cît vor dăinui; Dur pană și biserica, pro­ pagă tot filantropica. Ce știe înse biserica desp. e ne­ voile noastre de a-zi, ca să nu zicem de dînsa mai mult... Firește aprecierile noastre nu se răsfrâng de loc, asupra acelor fapte, ce-s mai curînd o protestare vă­ dită, în potriva relelor ce ne bîntue, mai mult un act de solidaritate cu apăsații și cu cei despoeți. Atâția nobili, cari și-au cheltuit averile, ca să le vie acestora în sprijin, să le susție cauza lor, cari s’au devotat acelui ideal măreț, 'care țintește la regenerarea ome­ nire! întregi. Intre purtările Iot și între cele ale filan­ tropilor de rind, poate să fie o asemănare de formă. Cît despre fond, ie depărtare ca de la ceriu lapămînt. Unii păstrează ordinea actuală intactă, păstrează ele­ mentele moarte, pe cînd ceilalți sprijiuesc elementele vii, din cari fac <-hiar parte. Dacă se găsesc, în adevăr, oameni de inimă, cari voesc în adevăr binele semeni­ lor lor, în senzul acesta să-și îndrepteze privirile. Și cel mai mare act de filantropie, ce ar putea să-1 facă, ar fi ca să lucreze la întronarea acelei stări, în care să nu mai fie nevoe, de loc, nici de-o filantropie... P. Mușoiu. GREVA GENERALA Raport-pregătit din partea aUniună sindicale dc Bronz», pentru congresul revoluționar, co trebuia să albă loc la Paris, congres care a fost interzis. Dintre toate mijloacele de luptă, de cari dispune clasa muncitoare, pentru a ajunge Să-și îndeplinească idealul de Libertate și de Frumos, Greva Generală ieste, desigur, cel ce-i împărtășit de mai mulți și pare cel mai practic. De prisos să stăruim atîta asupra păcătoșeniilor și crimelor societățeiburgheze. Ni se pare mult mai de samă și mai folositor, pentru lucrările congresului, de-a căuta, cum am putea face o rea­ litate, din această idee de grevă generală. Infrîngerile cari au avut loc în urmă, și încercă­ rile zădărnicite, prin mișeliea unui jurnal, * al cărui nume nu merită citat, care, pentru a paraliza silin­ țele militanților, a imprimat, că toți cari au căutat sa propage greva generală, au fost niște indivizi plă­ titi de regali,tî, întnngeru. tiți de regaliști, infrîngerile acestea nu au putut asă fie°sM o rieață întreagă- > “ reduc' în sine. Evenimentele au spulberat orî-ce calomnii, și Ideea revoluționară, și-a unui onb ma* a^es c^up^ ce ajJ?^APer" continuat drumul, din ce în ce mai aprinsă. a fost Stricat de nevoi? De cît v’ați lauda cu Ce ne pasă nouă de înfrângeri, dacă, căzînd de zece Omenea fapte, mai bine v’ați ascunde obrazul, ca �revista ideei REVISTA IDEEI 102 ori, vom izbîndi a unsprezecea oară Noî niște mistic!, n’avem pretențiea de a alcatu , j.‘n nmnroci vre-un paradis oare-care. bintem r a lutionPari fii^ă ne place lupta pentru lupta nu pentru foloasele ce am putea să le tragem dwi r. »,K=. i sw pentru a încerca să ne îmbunătățim staiem Sa fin Lse bine înțeleși, noi privim greva genera a, nu ca o țintă, ci ca un mijloc. Pentru noi iea nu-i un pa­ liativ, ci arma de războia modernă, care va spulbera, pentru totdeauna, lumea veche, plina de nedreptăți și de minciuni, in care sîntem nevoiti sa trăim. ’ Cunoașteri cu toți!, camarazi, evenimentele cari au însemnat cea dintă! încercare de greva generala. Toata lumea credea, această nouă armă de lupta, de dome­ niul hipotezelor, maî mult sau ma! puțin realizabile. Si nimeni nu se credea atît de aproape de a vedea o insurecție pacinică a proletariatului. Evenimentele se însărcinară a ne instrui, și neașteptata zguduire ce izbucni, acum vre-o cîțî-va ani, trebuie pururea să ne slujască de pildă, pentru a ne feri de a maî că­ dea în acelea-și greșeli. # . Lipsa de înțelegere și de organizare, sînt pricinele de căpetenie carî aduseră neizbînda încăerăreâ aces­ teia. Cînd zicem organizare, să fie bine înțeles, nu voim să vorbim de loc de-o înțelegere autoritară și centralistă, precum o înțeleg cea maî mare parte din socialiști. înțelegem prin asta, o vastă federație, al­ cătuită din toate elementele sindicale, cari să aibă între iele o necurmată legătură, pentru a fi gata la toate ciocnirile, ce ar putea să aibă loc, neașteptat, dintr’un moment în altul. Noî credem, cum-că ar fi de folos, a se crea între toate sindicatele din Franța și din străinătate, în mediurile lor, niște biurourî de corespondență, ce ar realiza, ast-feliu, organizarea liberă pe care o preco­ nizăm no!. Modul acesta de organizare are un avantaj foarte mare: acela de a fi practic și mai cu samă economic. Se află la Paris, alcătuit din cîte-va sindi­ cate, un Comitet al Grevei Generale, purces din con­ gresul corporativ de acum cîți vaauî. Din nefericire, le conceput pe-o bază centialistă, ce face ca iniția­ tiva unei mișcări atît de vaste, ca greva generală, să fie încredințată unuî mănunchiu de camarazi, care, ajunge să fie o leacă mai fără vlagă, pentru-ca lîngezala și indiferența, o clipă scuturate, să nu întîrzie să precumpănească din nou. Pururea, pănă a zî, așa s’a înțeles organizarea. irganizarea. De De acolea indiferența. Ie vremea de a reacționa. Nu mai voim această veche metodă, de centralizare afară din cale. Trebuie ca în locul unuî comitet de dirio-uire, sa se creeze m fie-care sindicat și grupare economică, un biurou de corespondență, care să fie Ia curent cu toate agitațiile, in stare să miște masele. Modul acesta de organizare, maî aro un avantaj foarte mare: acela c» fnsu-șf proletariatul, io cunoșpXn^C“UF’ V“ -VS'ȘÎ intensele sale. ziîniV l'. î„rt- 7-1111 “'■em nicî 1,11 jumnl zilnic la îndămînă, și-i de nevoie să fim necontenit Petite R/CUriertVăzUî atitudinea ziarului -La Fetite Rdpubhquej, care făcu să cadă, acum vr’un spate. Lucru ce se yaîntâmpla, dacă nu ne vom ^TotttPeaj!^Sldeeia ♦ Petit Journal; pană la cpe. tit JRXîHquex și «L’Aurore*, s nt niște întreg derî comerciale. In ziua în care iși vor vedea com. nromisă vinderea hîrtiei lor, ne vor pune bețe în roat* Îs a cu atîta maî mult, cu cit greva generală va fi o mișcare curat economica, care nu ya puțea prin urmare satisface poftele și rBmink pohticiamlor cari predică în jurnalele așa zise înaintate. înainte de a întră maî în adincul subiectului, ie de nevoe de a deschide o paranteza și de-a istorisi un fapt, însemnat prin pilda ce o cuprinde in iei. pe vremea ceieî dintă! încercări de greva generala, după vre-o cincî-spre-zece zile de lupta, se iuti uniră sluj, bariî de la căile ferate, și, într o noapte, iei liotan^ greva. Fură înse zădărniciți de către secretarul Confe. deratieî, care-șî dădu demisiea, zicind cu diusul nu-i partizanul grevei. Ast-feliu, se dădu ordin tuturor secțiilor, ca să se pună in greva, și, pentru a Se deruta bănuelile poliției, avertismentele se puseră în niște plicuri cari purtau adresa și vigneta unui oare-care negustor de vinuri. A doua zi, polițiea îera avertizată și toate scrisorile confiscate. De acolea, în mare parte, căderea grevei de la căile ferate, da­ torită unuî spion. Am ținut să amintim evenimentul acesta' pentru a nu se iuta, pe viitor, măsurile ce sînt neapărat^ să se !ee, pentru a se înlătura asemenea curse. Maî îe. o altă chestie, asupra căreia trebuie ca să ne ațintim privirile: ce sumă de silințî trebuie să întrebuințăm, pentru propaganda grevei generale. Și tocmai pentru a ne feri să ne risipim puterile degeaba, îe trebuință să ne dăm samă, să chibzuim, în cari grupuri de meserii, în car! corporații îe mai nimerit să lucrăm. Se înțelege de la sine, că îe neapărat de a ne adresa maî întâi și maî cu osebire, către acele bresle, car! alcătuiesc,’ așa zicând, cheea de boltă a societățeî, cătră corporațiile fundamentale. Anume: cătră sluj­ bașii de la căile ferate, cari, prin inacțiunea lor, vor tîrî, după sine, o mare mulțime de muncitori, din pricina înlănțuire! economice care îl leagă la o laltăi cătră turnătorii în bronz și fier, cari privează de muncă pe toate corporațiile cari derivă de aici: cătră ace! breslașî spre car! trebuie să se îndrepte toate silințele noastre. In raportul acesta, necesar prescurtat, noi am lă­ sat la o parte necesitatea grevei generale. N’ara ma! voit să repetăm critica societățeî capitaliste, încredințațîj de altminteri, că asta ar fi fost cu totul de prisos. Trebuința de a desființa lumea veche, plină de nedreptăți și minciuni', nu mai ie de dovedit nimărui. După ce am luat condeiul pentru a lumina, vom apuca acum târnăcopul, sa dărîmăm. Și căutăm cele maî practice mijloace. Destulă frazeologie, destule fraze sonore și pompoase: puțin mai multă acțiune. Prin ce mijloace ajunge-vom, să întronăm domniea Înfrățiră 'Unioersale. Netăgăduit, nu sînt maî multe. Singură Revoluția brutală, violentă, poate să ne dea satisfacere. Dar,tocmai aicea-î încurcătura, și, foarte adesea, ce! ce s afirmă socialiști, se lovesc de neputința, în care se găsesc, să definească revoluțiea în sine, cum trebui® să fie dînsa privită. A.m văzut revoluțiile precedente: 1830, luniu 184.8, îp fine, Maiu 1871. Astă-zi vedem cusururile revoluționa­ rilor din toate aceste epoci, cît se atinge de mijloa* cele de carî s’au slujit. Vremurile epice ale barica.,l?r. au trecut- Ar fi absurd de a ne maî lua dup» rătăcirile trecutului, cînd avem la îndămînă alte mij' , j , j j ' ; ' j j : i ■ ■ j \ I ; j joace. Pentru-că, nu trebuie să ne facem închipuiri, țe aproape cu neputință asta-zî, de a lupta în potriva forței armate cu acelea-șî arme cu carî se luptă aceasta. Căile largi, deschise prin orașe, progresul armamen­ tului, lipsa de arme în clasa muncitoare, ne fac să căutam o altă lăture de luptă. Știința va ajuta nicî vorbă și va putea desigur să dee sprijin în luptă. Dar asta încă nu-î destul. Și ar fi lucru copilăresc de a ne întemeea numai pe atît. Mijloacele acestea nu-s cunoscute de cît de un număr foarte mărginit de indivizi, și vulgarizarea acestora nu-i nicî comodă, nicî practică. Ie de văzut, așa dar, care va fi adevăratul cîmp de bătae, pe care îl va prileji greva generală. 1 Să ne închipuim numai slujbașii de la căile ferate în grevă: bucatele și transporturile nu vor maî sosi ]a destinație. In două-treî zile situațiea va fi de-un caracter foarte ascuțit, din pricina lipsei de hrană. Ce se va întîmpla atuncî? Fără îndoială că cele­ lalte bresle de muncitori, nu vor întărziea de a urma mișcarea, în rea mai mare parte fiind forțate. Ce vor face bnrgbejiî, zăpăciți? Desigur, îe! vor chîema în sprijin armata. Dar, socotind numărul de kilometri de cale ferată și numărul soldaților, vedem că aceștî din urmă sînt în prea mare inferioritate, pentru a putea păzi cum se cade, nu numaî căile ferate, ci, cu și mai mare cuvînt, orașele mari. In fața uneî asemenea priveliști', burgheziea se va grăbi să chîeme alte categorii sub drapel, ceea ce va aduce la regiment un contingent nou, pregătit gata să ridice baioneta în aer, cînd nu vor refuza de a răspunde la chîemare chiar de acasă, ceea ce va mări foarte mult încurcătura. Inse, ni se va spune, în vremea acestor treî sau patru zile, cîd va dura aceasta, va fi nevoe de hrana. Neaparat, și desigur tabloul va fi din cele mai intere­ sante. Bani!, ne mai avînd nicî o valoare din pricina lipsei de mărfuri. De o parte burghejii, de alta mun­ citorii, flămînzi, în mijlocul uneltelor de muncă. Cre­ deți că adversari! vor remînea așa înmărmuriți, în fața mesei puse, pănă la stingerea universală? Burta flămîndă nu știe multe, si nu va trece mult, pana sa se ajunga la o incaerare și sa se pue mina pe cele de nevoe. Dar, vrem să fim înainte tot buni baeți și să credem cum <că ‘burghcjiî 7 vor ceda cei •“ : o restituire de­ dintăf. Ce le vor cere muncitorii plină ? Fără îndoială că nu. Sau, vor câta să se răzbune : măcel pentru măcel ? Dacă bnrgbejiî vor prefera să încerce riscurile uneî bătălii, greva generală se va preface în revoluție. Precum am spus-o, va fi nevoe să se înlăture orî-ce bătae regulată cu trupele: să se imobili­ zeze și să se demoralizeze soldați!, punîndu-î, nu în fața uneî revoluții locale, de bande de răsculațî, ca odinioară, ci în fața uneî revoluții', cari să fie pretu­ tindeni și nicăeri, pe care să nu o poțî apuca trup la trup. Afară de asta, în locul revoluțiilor clasice, pen­ tru te răzbuna, împotriva exploatatorilor, de mize­ riile îndurate în cursul veacurilor trecute, se vor isca fapte individuale, cari, cu toate că vor fi îndeplinite cu sînge rece, în umbră, nu vor fi maî puțin teribile Și nu vor avea maî puțin puterea de a demoraliza clasa burgheză, prin faptul multiplicăreî lor și cel al neputinței materiale de-a fi împiedecate. Intr’un cuvînt, prin greva generală, se va ajunge a se împrăștiea greviștii preste tot, prin urmare la ne­ putința armatei, la enervarea și apoî la demoralizarea soldaților, la dezertarea unora, la panica capitalului Și la punerea stăpînireî pe ateliere. Cu această treabă din urmă, în deosebi se vor îndeletnici sindicatele. 103 Va fi în sarcina lor, de a privi ca proprietate colec coleo­ tivă, ceea ce a fost din început și care ar fi trebuit sa fie pururea, patrimoniul comun. Tot în sarcina grupelor economice, va cădea, de a împiedeca orî-ce amestec politic, după izbînda grevei generale. Pentru-că ar fi un semn,de cădere, acela de a continua să ne bălăcim în noroiul politicei. Intru sfîrșitul acesta, Uniunea de Bronz va face tot ce-i va sta în putință. Contribuind la propaganda grevei ge­ nerale, iea va grăbi venirea acelei vremi cînd toți desmoștenițiî vor avea drept la banchetul vieței. Uniunea de Bronz, îndeamnă pe celelalte sindicate, să se gruI ’................... peze liber, pentru acela-ș! sfîrșit. ~ Dînsa ..................... trimite salu4...1 ------«_•!__ je nnjjjcitorj, cari, cjte o tul „x.. său frățesc grupărilor dată pe căi deosebite, se îndreptează, totu-și, cătră Societatea Viitorului. Albert Hexry, Savby. ANARHIE Idealul democrației, nu poate fi de cît Anarhica, Nu anarhiea în înțelesul de dezordine, de zăpăceală, ci anarhie în înțelesul ce-1 precizază etimologiea cuvîntului: lipsă de orî-ce stăpînire. Da, anarhiea, ieata unde trebue sa ne ducă, la urma urmei, năzuințele omului cătră o libertate din ce în ce mai mare și cătră o egalitate din ce în ce mai riguroasă. Da, anarhiea, ieată unde trebuie să ajungem, împinși de puterea principiului democratic, de fatalitatea istoriei. Omenirea, plecând de la monarhiea absolută, formă primitivă și cea mai expresivă a stăpînire® trece prin monarhiea constituționala, prin puterea prezidențială, prin stăpînirea adunăreî, prin legislațiea directă, spre anarhie, formă definitivă și cea mai înaltă a libertățeî. Asta-i menirea omenire!, asta-i tendința ei revoluționară. In triade văr, ce ie areea Revoluție, de nu scăderea necontenită a autoritățeî, în folosul libertățeî, nimi­ cirea crescândă a stăpînireî, în folosul desrobireî in­ divizilor? Și ce-î aceea constituționalism, președință, ,parlamentarism,, sufraj„ universal, de nu niște etape «i.. ij i 4*■ n¥ ?! wrt z»11 o 4” f\o acec& ale Revoluției, această vecîuică călătoare 9? legislație directă, de nu o punte aruncată între guvernamentalism și anarhie, între vechea societate guvernamentală și politică și lumea nouă industrială. Ieste un fapt istoric netăgăduit, că libertatea crește, pe măsură~ ce puterea guvernamentală scade, și, din ■ ’ “ că ~ stăpînireacrește, cu cît se împuținează potrivă, libertatea. Așa dur dar, npentru a ridica libertatea la ran­ bAca gul g u| cel maî înalt, și asta-î tendința democrației, tre­ buie de redus stăpînirea la zero, de redus la nimic. Anarhie, vis al împătimiților de libertatea inte­ grală, idol al adevăraților revoluționari. Atîtâ vreme te-au necinstit oamenii și te-au batjocorit, nevrednicește. In orbirea lor, te-au confundat cu neorîndueala și haosul, pe cînd, din potrivă, stăpinirea, vrăjmașa ta cea mai mare, nu îe de cît o urmare a neorîndueki sociale, a haosului economic, după cum tu yei^fi, re­ zultatul ordine!, armoniei, echilibrului, dreptăței. Pro­ feți! . te-au . „ wîntrevăzut demult, sub vălul ce copere viiA îri 1. -au proclamat idealul democrației, nă­ dejdea °'r an libertățeî, ° ținta supremă a revoluției, suverana timpurilor viitoare, țara făgăduită a omenire! regene­ rate. Pentru tine pieriră Hebertiști! în Nouă zeci și trei. Dînși! nu și-au dat samă că nu-ți sosise încă vremea. Și în veacul acesta, din urmă, cîțî cugetători au avut presimțirea sosire! tale și s’au coborît în mormînt, salutîudu-te, după cum patriarhii, murind, salutau pe mîntuitor. Vie împărăția ta, Anarhie. Cesar De Paepe. I �REVISTA IDEEI bevista ideei 104 vite. Ideile scoase din cercetarea stăreî de lucruri ,|e CĂ TRE IDEAL V. Să cercetăm nemulțumiți!, să cercetăm răzvrătiți! și să vedem ce râvnesc, cari li-s năzuințele. Da, sa cer­ căm. Din lumea în care trăim idealul a zburat de mult, și de atîta amar de vreme ne zbatem in feliu și chin si pană acum vedem la ce am ajuns. Voi, cari nu v’ați putut și nu va puteți statornici o vieață mai ticnită, vouă, cărora nu v a suns nici o dată traiul de a-zi, voi, toți acei, con aveți ce-va pe inimă și cari nădăjduiți vremuri mai bune, spuneți, destainuiți-vă. Și să vedem, nu ie cum-va vre-o scă­ pare, nu cum-va, prin spusele voastre, s ar putea ră­ dică cei căzuți în desnădejde ? Și oare din înțelege­ rea tuturora, celor ce sufăr, n’ar ieși pierzarea celor tari de urechi și de inimă? „ . Aud spunîndu-se, cum ca leacul se știe. Poate ca mai are nevoe de adăogire. Inse băgați de samă, cei cari spun, nu-s chiar iei înși-și atît de înțeleși, nu prea îndeplinesc nici iei ceea ce găsesc potrivit. In dru­ mul către ideal, cătră lumea împăciuită, atîți stingheri își caută oamenii de înțelegere, tovarășii de luptă, prie­ tenii. Și oare să nu șe fi băgat de samă de cătră toți nevoea înțelegere!? împrejurările, nu dau necontenit, lecții’, celor ce vreu să le priceapă ? Voi, nemulțamiților, cari pe zi ce merge sînteți din ce în ce mai alăturați unul de altul, voi, cari n’aveți loc la banchetul vieței, mai stați Ia cumpene, vă mai îndoiți de lecțiea lucrurilor, mai chibzuit!, că poate ar fi scăpare, pentru unul a-zi, pentru altul mîne, și cînd-va se vor găsi toți îndestulați? Nu vă mai căutațî singuri înșelăciune. Alinați-vă suferința între to­ varășii voștri, îneîntați-vă de lumea, pe care aveți s’o aduceți prin însa-și silințele voastre. înceteze răceala dintre voi. înceteze vrajba și nesiguranța. Ieată o cale de urmat, ieată o cale potrivită împrejurărilor. Dar, vine vorba de amănuntele asupra chipului de purtare în goana cătră ideal. Și ieată că nu mai poate domni înțelegerea nici între acei, cari de bine de rău se îndreaptă, în cete, cătră o stare ce le zimbește. Și doar nu-i cuvînt de învrăjbire în chipul cum are loc învrăjbirea a-zi. Toți sînt nemulțumiți, toți sînt îm­ potriva unei stări ce-a dat nemulțumitei ființă, și, totu-și, în loc să meargă frățește la luptă, ieată-i deosebiți, dezbinați. Unii, mai dămoli, râvnind la o schimbare a înfățișarei stăreî de_a-zî, tind la o rădicate a st ;rei nemul­ țamiților, dintâi necomplectă, complectîndu-se prin izbînda desăvârșită, izbîndă ușurată prin ridicarea întru cît-va a sturei celor ce sufăr. Alții, mai aprigi, pă­ șind ce-va mai vioi, pururea sînt în sfadă cu cei din­ tâi. Nu mai vorbesc de celelalte nuanțe. Dar mai pre sus de neînțelegerea dintre deosebitele grupări, je nevoea de a fi uniți în fața vrăjmașului comun, in fața celor tari, ie nevoea de a vedea,’ fie­ care, in nemulțamițn din juru-i, niște tovarăși, niște prieteni, pnn ajutorul căror să-și poată căpăta aiinarea suferințelor sale. Și maî trebufe, sS 5e‘{ie sainS de faptul, ca m sint încă atîțî, cari nu-s încă în rindunle noastre, și can, Însuți cum se găsesc, ne stin- gh"es° r î- ^greUe Cale“' Și n'nvem °are. ™ toți, Iunun.orea t.utal0r“ asupra stăreî de “ starea asta lreb^te l°a^e^or’(^^a™1le ^mai^propnO^'cel^mnikpotrL' narte. Rărnîne numai a se păzi, ca lupta dintre de0. sebitele grupări să nu prea fie m dauna acestora in folosul vrăjmașului comun. Intru cît privește înfățișarea unitara a expuneril0, celor ce urmăresc, o schimbare a starei aflătoare^ înoire socială, apoi se poate trece P™ > P^te une]e deosebiri, peste unele neînțelegeri, șicu atit mai muu cu cît împrejurările îi unesc chiar tara voea lor.^ Dacă unii spun, ca statul va fi distrus, și alțfi, cstatul va muri» apoi nu’J “e taPt de înțelegere a vorbelor. Cînd zici cu va ft distrus, tve. bule să ții samă, câ ie la mijloc o chestie de vreme, distrugerea putînd dura tocmai pana ce te vei întîlD1 cu cei cari susțin, ca statul va muri. Luciul acesta numai din pricina stavilelor, pe cari le îjitîlnește acțiunea de distrugere. Cu, după unii, Ie nevoe sa se ție sama mai mult de individ, să i se dea lui mai mult larg. Cercetările au sarcina sâ aducă lumină. Vom da maî multă temei­ nicie cercetărilor, punîndu-le necontenit, față în față cu cercetările din urmă. Vădit, că atîtea și atîtea i chestii, slab dezlegate ori chiar nedezlegate, se vor dezlega pe deplin prin propășirea socială, și, în acela-și timp, cîmpuri noi de cercetare ni se vor des­ chide. Credem că izbinda va fi mai lesnicioasa, daca se va avea în vedere pornirele și mijloacele ce se ivesc cu cît pășim înainte. Nu-i nici un cuvînt, sa se pieardă puterea pentru a răpune pe acei, cari lucrează mai dămol, întru cit aceștia își dau obolul lor la opera de înoire socială, in măsura putere! lor, potrivit convingerilor lor. Ci rămîne drept sarcină, celor mai aprigi, de a veghea necurmat-, de-a semnala abaterile. Netăgăduit câ dez-, legarea chestiei sociale se va face cu totul altmintre­ lea de cit cum își închipuesc unii. Ținînd samă de conlucrarea atîtor factori, vedem că ’ starea de a-zî devine din ce în ce mai limpede, și, în acela-și timp, chestiea socială tot mai lesne de dezlegat. Că dezle­ garea iei va fi mai de vreme sau mai tîrziu, aice-i chestie de profeție. Că va fi ori nu urmarea uuui războia între popoare, -ruzboiu stârnit de starea de a-zi, rămîne de văzut. A-zi nu ne mai îngrijim, ca în alte vremuri, de unele chestii, cari nu puteau căpăta o dezlegare mulțumitoare. De pildă nu ne mai îngrijim de faptul cum vor fi plătiți măcelarii într’o viitoare socie­ tate, cine ya îmbrățoșa ocupațiea asta. A-zi ne stă înainte altă dezlegare. Credem că vitele vor fi 1Ș’ sa.te îQJ?ace lumea se va hrăni din laboratoriul chi­ mistului, după cum tot din laboratoriul lui își va scoate și multe alte înlesniri. Nu-i nevoe să ne îngrijim de ocupațiile josnice, toate se vor înobila. Cei cari își fac planuri, cei cari tremură cu planul în mînă, plan pe care vreu să-l fi’ plice îu vremea de a-zî, vor suferi supărarea nesufi’ cienței planului lor. Cercetând, ținînd sama de rolul revoluționar al b»r‘ ghezieî, chibzuind asupra mijloacelor și vremei, bS; gînd de sama, necontenit, ca nu cum-va să rămio u*’ tați oare-cari nemulțămirâ, cu chipul acesta se va junge la dezrobirea de sub stăpânirea stăreî de a'0’ la care cu toții țintim. M. Botez- Grija pentru prisos Într’un articol al nostru trecut, preocdpîndu-ne de chi­ pul cum ar putea, un individ conștient, să se manifesteze ca atare și cu să facă ce-va pentru ideile lui', pentru schimbarea socială, în care ideile acestea s’ar rezuma, am ajuns la concluziea firească, de-a practica pur și sim­ plu vieața sau de a-șl afirma existența. Lucru cel mal complex și tot o dată cel mai simplu, care cuprinde in sjne și un fapt actual, de însemnătate reală, și un fapt de dezvoltare ulterioară. Oameni, de altmintrelea devo­ tați, tinjau după revoluție, si nu-și' dădeau nici o samă, că faptele lor zilnice, chipul cum iși îndestulau trebuin­ țele și se satisfăceau pe sine, ar fi’ fost, chiar acestea, atitea elemente constitutive de ale societâțel ce vreau s’o întroneze. Nu-și’ dădeau nici o samă, cum-cu a-șl afir­ ma existența, însemna tocmai a afirma revoluțiea, Iei așteptau să se deschidă ceriul și sa se facă lumină, și nu vedeau că lumina o aveau in privirile lor, și că, Iera destul, iera destul ca să-și deschidă ochii, ca 'orizontul să fie luminat. Concluziea Ie simplă și cu desăvârșire firească. înlăn­ țuirea faptelor și ie de partea Iei', să-i dee o excepție* hală tărie. Faptele se combină mulțumitor, cu osebire cînd găsești cheea, cînd o pornești cu siguranță și cu sistemă, de la punctul începător. Totul se desfășură minunat, ca și cind a! face o catalogare de lucruri, și-al pune totul la’ locul cel mal propriu. Se isca o dificultate. Dacă omul nu stârue și nu-și afirmă existența, precum s’ar cuveni, ie că și crede, cum-ca i-ar dăuna, că exis­ tența la care ține,’ iei și-ar periclita-o, i-ar fi amenin­ țată. Și grija conservare!, iea, une-ori, la dînsul, aseme­ nea proporții, în cit-, dintr’o grijă normală, pentru ne­ cesități simțite, ajunge., pur și simplu, o grijă,' curat pentru prisos. Vrind să trăiască, iei își exagerează atit de mult nevoile și se supune Ia atîta alergătură și trudă, în cit nu-i mal remîne vreme să-și rînduiascâ vieața de loc cum s’ar cădea, să-i simtă vre un farmec: vrind să trăiască mal bine, Iei uită a trăi. Netăgăduit, chiar grija pentru întreținerea normala, ieste atît de cumplită, atîta de absorbitoare, a-zi, că nu-țl mai dă răgaz, să-ți mal aduci aminte, că al și tu pe lume vre-o menire mai mare. Numai cine a fost strîmtorat de lipsuri și bîntuit de nevoi, poate să-și dee samă, poate să spue ce însemnează chiar cucerirea stric­ tului necesar. Strictul acesta necesar, nu poți să-l cu­ cerești. nici cum, fură a pune în mișcare, adesea, atitea planuri combinate, fură a face sihnți supra-umane, fără a niizui nu știu cit, fură a cuceri lin prisos. Firește, în niște asemenea condiții, vieața se petrece, cum se întîmplă, orbește, și nu mâi poate fi nici o vorba, de-o în­ drumare conștientă și de vre-o țintă determinată, finală. Asuzi, de dimineață si pană sarn, pentru o îmbucătură, al cărei gust, la urma urmei, nici nu ai vreme să-l simți. Voim să spunem, cu totul s’ar petrece mai lesne, că toată grija mai mult ie fără cale, rîvna celor mai mulțl, de-atîtea ori amăgitoare. Gloata, nu-i susceptibilă de imputări. Iea nu le simte morala. Sint inse oameni, cu înțelegere mai mare, cari au început-o, din capul locului, bine, dar cari s’au po­ prit pe cale. Necesarul și-l au sau Far avea, fără prea multă batae de cap, în ori’-ce caz cu minimum desilinți,pe care medica tuturor oamenilor ie nevoitâsă-1 facă.Iiprinde inse .grija unei asigurări mai mari și vreu sase ---- rprezinte ---------în lume cu un prestigiu mai mare. Și, ca atare, C:.:: prind înnon ce au, nn să devie calculatori, ișl îngrădesc expanziunea își țurmuresc preocupările lor predilecte, și se retrag, puțin cîte puțin, din rîndul acelor tovarăși, în care fi­ gura lor cadra atit de bine, În care figura lor radiea. Lașă, vor face iei mai mult, cînd vor avea o situație solidă, vor răsplăti Iei toată aceasta inactivitate, la care .. se supun, de bună voe, acum. Și se dedau cu cea mai mare ardoare, și se dedau cu pasiune, la cucerirea unei ca­ riere. Gu situațiea făcută, vom fi stăpîni pe destinele noastre, salvați. Cît-se atinge de o asigurare mai' mare și de salvare» ■ 105 nu vom tăgădui, precum că s’ar putea intîmpla. Cu toate cu, vedem noi cit preț.uesc acum asigurările, cîtprețuește salvarea. Inse,a te nutri cu nădejdea, cum cu o cariera făcută, îți va îngădui mal lesne, ca să-ți îndeplinești chlemarea, ieste a te minți pe tine. O carieră făcută, 'de care i>r fi, cu stricteță, să ții, are atît de serioase im­ puneri, în cit nu vei putea nici de cum, să te manifes­ tezi, cum Iești, cu fondul tun, fără a arunca o sfidare, tu­ turor celor de cari tn atinri. Am văzut militari, am văzut magistrațî, am văzut profesori și diferiți slujbași, ajunși la trepte înalte. Au socotit cu toții, că vor sluji ideile, dacă ișl vor ajunge o țintă. Ținta, mal mult sau mal puțin și-au ajuns-b. Inse, prin practicele lor, iei tocmai întăresc bazele pe cari ar fi voit să le surpe. O carieră liberală, uu-I mal puțin stingeritoare. Doctorii, advocații, și alțl profesioniști de aceștia, nn fac nimic mai mult, dacă își pun nădejdea în carierile lor și vreu să -facă afaceri strălucite. Tot acolea ajung, și tot isprava aceasta o fac, și cei ce vreu să-și facă o carieră, prin o partida bună. Mal intăi, pentru a cuceri o moștenitoare cu stare, sau, mai curind, pe cel de cari aceasta atîrnă, trebuie să apari, ca un bărbat cu tact, cu calcule aparte. Și, chiar cînd tocmai, prin însușirile tale, cum sint, sau tocmai pentru Iele, ajungi să fii ales, nu întirziezi de a te perverti, de la sine. Dintr’un agitator de mina întâi, dintr’un maestru mânuitor de condeiu, nu întîrziezi sa te prefaci într’un mediocru țiitor de registre sau într’un mediocru vâtav de moșie. In locul cercetărilor tale frumoase, vei purta grija unei întinse gospodării, cu coperisurî și cu uluce de dres, cu grajduri și cu cal și cu slugi, ’ cu osebire cu slugi, cari te vor urmări ca o adevărată spaimă, cu toate păcatele lor. In locul atîtor nobile gîuduri, atîtea ne­ numărate nimicuri, să-ți treacă toate prin capul tău. Ideile le păstrezi, dar fără sâ mai faci pentru iele ce-va, pentru că întăetatea ce li se cuvenea lor, al fost ade­ menit și-ai dat-o unor fleacuri. Toate aceste mari neajunsuri, explică îndestul, pentru ce atîția mari invățați, cu toate că, duși și iei de curei t, să-și facă o oaie-cure carieră, să treacă printr’o filieră, au' apucat tccraai calea opusa, de-a renunța cu grăbire la privelegiile lor. Toate acestea explică, pentru ce atîția oameni cu stare, din cei cu convingeri adinei, și-au simplificat daraverile, cit au putut mai mult. De ce, atîția profesioniști, mai mult sau mai puțin liherî, independenți, nu și-au mai pus atita nădejde in situa­ țiile lor. Iei au văzut ce nemernic, ce păcătos ies­ te ca să truesti ca o brută, cu toate că cu eslele pliiine. Și, fiinA-că au voit sa trăiască ca oameni, au căutat să fie cit mai emancipați. Nume ilustre ne sint prezente în minte, fruhtasi între fruntași, prin graiul și prin condeiul căror adevărul s’a revărsat in splendoare. Unii nu au putut s’o facă de cît cu prețul unor renunțări mai mari, lei au mai indurat, pe de-asupra, hula unor contemporani stupizi, chiar prigonirea, cu care cel mari și puternici, pururi au răsplătit pe nobili și aleși. Idealul nostru nu ie de- loc renunțarea. Noi nu avem de renunțat la nimic. Dar noi avem o năzuință mai mure, de a trăi’ integri și de a face ca toate clipele ce le trăim, să fie pline de existența noastră. In ochii noștri nu are nici un preț, trăiască cine-va orl-cum, dacă în schimb ieste redus la o muncă de sclav. Cu asemenea preț, traiul cel mai îmblelșugat Ie pentru noi cea mal cumplită osîndă. Ce însemnează oare, de a trăi în bielsug, cînd toate manifestările tale, îți sînt împiedicate, Poți oare să trăeștl bucuros, cînd Iești cu călușul la gură, cu lanțul la picioare, și cînd cu mînele tai sure? A chibzui nevoile ce avem, a nu le exagera nici cura, si mal cu samă a urmări să ne manifestăm ca oameni, Ieată. singura noastră dorință. Nu pentru lauri viitori, vrem s’o îndeplinim, nici pentru acalmărl actuale, do cari ne dezinteresăm complect, ci pentru farmecul ce-1 are în sine, o vieața trăită ast-feliii, o vieață pe cure noi o concentrăm într’o clipă. P. Mușoiu. �F revista ideei—----- ------------------------ 106 CE-I DE FĂCUT ? urei puțin, treptele setai.morale, să te silești a ajunge d“'0Hout"' ie* fosTdat in românește. Sau mai bine, D. Panaite Mușoiu, a făcut încercarea de a După judiciosul capitol, de Plechanow, P%6tțajucă m-1 da, căci pună acum nu sau publicat de cit doua prieten al nostru, a avut buna ”!sPiraJlț’ fen“e unui dis părți, două volume. Volumul al treilea i cel mai mdin nemțește, mal reproducem aice, apr 6O„somntite teresant, nici pană acum n’a fost dat la tipar, din pricină, după cît știu ieu, că traducătorul n are des­ tule parale pentru lucrarea sa. _ 3“ J° “tun“ ■ Cum n’are destule parale, veți întreba. Dar nu sînt Cetit-ațî cum-va, romanul lui Cernișevsky, CW de destui editori în țara romanească? Suit editori, nici vorbă. Dar, marea nenorocire, a lor ca și a literatureT, Făcut? Dacă nu l’alți cetit, atl Pierdufc mult, pentru-cu, mi se pare, puține romane plinesc ieste că nici unul nu-i cunoscător. Și, pe cind toate lucrările, de o mediocritate banală, încarcă vitrinele, atâtea calități mari și deosebite, hi, printre așa zise psihologice, socot ca ie mult mai pres sus de rafturile librăriei și ghiosdanele colportorilor, operile cele obicinuite. De oare-ce, Cernișevsky, face analiza de adevărată valoare, de marți valoare, cum ie în ca­ simțimintelor eroilor săi, nu numai pentru dinsul, c zul de față, se zbuciumă ani întregi pană să vadă lu­ și pentru cetitoriul cel mai puțin în stare a trage iei mina tiparului, dacă au noroc s’o mai vadă. Editorii noștri se interesează de două lucruri, cîud însu-sl încheerile firești. Poate vă mai aduceți aminte de analizele sintac­ li se dă vre-o lucrare: s’o iea cît mai pe nimic și să tice. pe cari le făceați odinioară. Vi se dădea o pro­ le fie recomandată de un scriitor cu renume. Scriitorii poziție sau o frază: voi, trebuea să luați fie-care cu­ cu renume, adică vorba vine, au și iei două lucruri vânt în parte, să spuneți dacă îe subiect, de pilda, în vedere: întâi, să-și vîndă numai scrierile lor, pe pentru ce ie subiect, care ie predicatul, pentru ce cari le fac cu toptanul, îndată ce au căpătat încre­ nu-i subiect altă vorbă din propozițiea dată. Dați-vă derea unui editor: al doilea, să treacă pe ale sateli­ bine sama de însemnătatea acestei mici analize, tre­ ților și colaboratorilor lor, dacă-i au. Lucrul acesta buitoare pentru priceperea sintaxei, și apoi cumpă­ ie atît de adevărat în cit am putea cita nume. Nu­ niri însemnătatea iei, aplicată la vieața omenească. mai librăriea Socec, are cărți editate, cu cari și-a um­ După cum, acel care a învățat bine analiza, va pri­ plut magaziile, deși n’a scos diu fie-care mai mult de cepe sintaxa, tot așa, acel care va fi pătruns, va fi în­ cît câte o mie de exemplare, din cari s’au vândut vățat analiză sufletului omenesc, va înțelege vieața, nouă... Nu nouă sute, dar nouă, fără sute. care, de aici încolo, nu va ma! fi un secret pentru Propuneți-Ie acestor editori, vorbesc de toți edi­ dînsul... Poate că exemplul mîeu să fie nepotrivit. torii noștri, să vă tipărească Ce-T de Făcut, și vă vor In tot cazul, ie departe de a areta îndestul meritele lăsa să ieșiți din baracele lor, după cum ați intrat. lui Cernișevsky. iMă simt atît de mic, în fața acestei opere, atît de mare, îu cît toată siguranța, tot bunul Căci nu se pricep, nu cunosc literatura și sînt foarte mulțamiți dacă aceasta le dă averi, fără osteneală simț mi se rătăcește. Cu toate astea, de un lucru sînt sigur: «Ce-î de multă, ajutați numai de noroc. Și totu-și, ieu sînt gelos Făcut», îe un roman admirabil, pentru toată lumea: de D-l P. Mușoiu... Aș fi voit să am ieu fala, de a pentru cetitoriul deprins numai cu «intrigă?, cu emo- fi tradus un așa cap de operă, chiar dacă l’aș fi ținut țiea, ca și pentru acel care caută' valoarea literară și în sertarul mieu două sute de ani. Ștefan Scurtu. morală a operei. Dacă am spus bine ce am gîndit, apoi, mi se pare că asta ie calitatea cea mai de samă, ce se poate cere unei cărți, cu îndoita țintă de a fi cetită și de a fi lăsat urme în mintea tuturor. Romanul lui Cernișevsky, ne înfățoșază vieața celei mai înalte pături sociale din Rusia, vieața studenților Cind ie covârșitoare, vieața nu se poate încatena : ruși, a acelor studenți, dintre cari se recrutează fai­ ie ca și apa c irgătoare, pe care o poți stăvili, dar care moșii nihiliști. Nu-i vorba, în acest roman, de aten­ trebuie numai de cît să-și afli le o ieșire, fie pe de-asutate împotriva Țarilor. Nu sînt descrise, cu colori pra iezăturei, vărsîndu-se în r' albiea obicinuită, fie prin vii, încercările, misterioase și pline de emoție, de o depresiune laterala, vărsîndu-se într’o albie nouă. a răpune vieața a tot puternicului Rusiei... Ie vieața Așa se esplica urinările neprevăzute ale revoluțiilor pacinica, de studiu și de familie, a studenților, admi­ și contra-revoluțiilor violente. După neașteptate schim­ rați pentru sîrguința lor neîntrecută, fabuloasă, pentru devotamentul, abstracțiea de sine, și celelalte atîtea bări,^ dobîndite prin forța, vieața nu se mai manifes­ tează prin acelea-și fapte: alimentează acele energii cahtuți, pe cari noi nici nu le putem concepe. Ie psichologiea dragostei, analiza perfectă, cred, n acestui pană atunci adormite, pătrunde în canaluri nouă, ca simțnnînt-, așa de neînțeles pentru profani. Dar nu a apa comprimată de cătră un piston. Dar ori-cari ar «dragostei de came», cunoscută mai în de obște, ci a fi transformările, persistența putere! nu poate lipsi de a precumpăni. Munca se îndeplinește într’un alt dragostei aproape ideală. TW “inuDa«> o lumină orbitoare chip, dar se îndeplinește, aducând o întreagă părindare de mtimplări neprevăzute, pe cari oamenii neputin­ +nfltî 'W —?e‘ iT°ate s’raVmjntele, toate pornirile cioși. supuși efectelor lor, le numesc, după împreju­ toate mișcările bune sau rele, le înțelegi de-o dată vezi priciDeie lor și urmările pe cari le'au. Intelerri’ rai-^ v turnătoare sau priitoare, de obiceiii judecind RnflpfCetUi ’ J° Ce de unde vine Eretica acelor după egoismul lor strimt și după vederea lor de mo­ suflete alese, studenți de elită ai Rusiei înteh^T ment, Așa se transformă, mișcarea în căldură, căldura Sa’.on’ Ca Să fiu moî clar’ înțelegi rostii ?i feliul m electricitate. Văzîud mașina oprindu-se, te lași adus cu înlesnire să crezi, că s’ar fi risipind chiar forța. Bar leata ca, de o data, apare transformată. leDumne-' zeul care piere și se descopere necontenit, mereu în neconteniți avutan. Proteu, pururea schimbător, a luat chipul unei ființe noi. Metamorfozele Progresului REVISTA. In închipuirea lor copilărească și barbară, că vor putea stăvili vieața covârșitoare a mulțime!, că vor vor 4 4­ putea imobiliza societatea, în folosul lor personal di feriți indivizi și diferite clase, dispun de violentă. Șefii de Stat și stăpînii, aristocrații, religioși sau burgheji, intervin bucuros, prin forța brutală,’ pentru a nimici on-ce inițiativă populară. Nu o mai fac acuma de cît c’o mină șovăitoare: legile nestrămutate ale istoriei încep^ a deștul de cunoscute, pentru ca nici cei mai îndrăzneți, dintre’ exploatatorii societățeî, să nu cuteze să i se împotrivească fățiș în miscarea-i. Iei trebuie sa procedeze cu știință și cu adresă, ca si o deturneze pe căi piezișe, precum ai îndrepta un tren, în afară de liniea mare. Pană acum, mijlocul cel mai adesea întrebuințat și unul din acele cari, din nenorocire, încă izbutesc mai bine stă piuiturilor po­ poarelor, ie de-a preface toate energiile morale în în­ verșunare împotriva străinului. Motivele sînt lesne de găsit, fiind-că interesele Statelor ramîn deosebite și contrazicătoare, prin faptul însu-șî al deosebire! în or­ ganisme artificiale distincte. Sînt, de-asemeni, mai mult de cît motive căutate: amintiri de vătămări, de mă­ celuri, de crime de tot feliul, săvârșite în vechile războae. Chiemarea la răzbunare răsună foarte puternic. Și după ce noul războiu va trece, ca un incendiu, mis­ tuind totul în flăcările sale grozave, iei va lăsa ieară-și amintirea urei și va putea servi de germene pentru conflicte viitoare. Oițe pilde nu s’ar putea cita, iscîndu-se ast-feliu. La greutățile lăuntrice ale ocîrmuirei, stăpînitorii putere! răspund prin războae externe. Dacii aceste războae vor fi izbînditoare, stăpînitorii nu vor lipsi să se. folosască de iele, pentru consoli­ darea regimului lor. Iei vor fi înjosit poporul prin neb iniea vanităței ce se numește glorie, vor fi făcut dintr’însul un rușinos complice, îndemnindu-1 la furt, la prada, Ia omor, Și, solidaritatea răului săvârșit, va liniști revendicările prime, pană ce se va împlea vasul urei din nou. Dar în afară de războiu, stăpînitorii au la îndămînă alte puternice mijloace, pentru a depărta de la dînșii ori-ce primejdie, precum: corupțiea și demoralizarea prin joc, prin curse, prin băutura, prin toate formele destrăbălare!. «Lasă să cînte, au să plătească». Stri­ cați], înjosiți!, cari se disprețuesc chiar iei, du mai au simțirea demnitate! trebuitoare, ca să-i îndemne la revoltă. Dîndu-și samă, că sufletele lor, li-s suflete de slugi, Iei își răsbună, îndurind apăsarea. Ast-feliu, răz­ boitele Republicei, unite cu exploziea de vicii, de mi­ șeii!, ce însoțiră cei dintâi ani ai Revoluției, cu idealu-i de austeritate și de virtute, veniră tocmai la timp, pentru a pregăti regimul imperial și nepomenita înjosire de caractere. Cu toate astea, se întîmplă aici un fenomene de balanțare, care purcese în foarte mare parte dintr’o reacție normală a societățeî luată în totalu-i. Ie natural ca oamenii să oscileze, pe rînd, de la un contrar lu altul, după cum le alternează și vieața, de la activitate la odihnă, și de la odihnă la muncă. Afară de asta, o nație fiind alcătuită de un mare nu®ăr de clase și de grupe deosebite, cari își au evoJuțiea lor proprie, în evoluțiea generală, urmează că mișcuri istorice, cu tendinți opuse, se încrucișază, des­ criind curbele cele mai complicate, al căror fir, isto­ ricul, nu poate să li-1 descurce de cit cu foarte rnare anevoința. Ast-feliu, în vremea luptelor intestine ale Revoluției franceze, Vandeeirii reprezentau, desigur, împotriva guvernului central, principiul comunei autonome, liber ederata. Dar, prințr’o contrazicere, de care, lipsa dcsuvirșită de instrucție, nu le îngăduea să-și dee samă, lei se’ făcură, în acela-și timp, apărătorii Bisericei, caro ideei 107 țintește la imperiul universal asupra sufletelor, și upăratori! Regalitate!, care, în toți comunitarii nu vede de cît niște robaci și niște «trunchiuri de operat*, chiar în înțelesul de carne de tăet pe cîmpul de batae. Prin o ciudată naivitate, care te face să zâmbești și care ar trebui să te facă să plîngi, negrii din Haiti, luptîndu-se pentru libertatea lor, împotriva plantato­ rilor albi, se proclamau, cu entuziasm, «oamenii Re­ gelui». Tot ast-feliu, rebelii din coloniile spaniole, din Lumea Noua, se ridicau în strigătul de «Trăiască Ferdinand al VH-lea». Aproape totdeauna, în cursul vea­ curilor, cei ce se revoltară, împotriva unei autorități oare-care, o făcură în numele unei alte autorități, ca și cînd idealul n’ar fi de cît să se schimbe stăpânul. Pe vremea marilor mișcări de opinii și de emanci­ pare intelectuală, cari ajunseră la Revoluțiea din 1830, cei cari lucrau la emanciparea limbei, la liberul studiu al istoriei artistice și literare din toate timpurile, îerau, în mare parte, regaliști și creștini. Pe cînd, reven­ dicatorii libertății politice, se găseau tot la formele clasice ajeșcoalei,la stilul tradițional, stampilat de .cătră Academii, Revoluțiea se descompuse în două elemente, cel al politicei, țintind la răsturnarea tronurilor, cel al liter.iturei, lucrînd la liberarea limbei și la întinderea domeniului iei. De amândouă părțile, revoluționarii ierau și reacționari, unii față de alții. Cu foarte mare dreptate, își imputau de la partid la partid, lipsă de logică, neconsecințî. Istoricul, care contemplă părîndarea evenimentelor și care caută să scoată miezul, din punctul de ve­ dere al progresului, are, ast-feliu, de dezlegat, pro blema cea mai grea: acea de-a stabili paralelogramul puterilor, între miile de imbolduri în luptă, ce-și dau asalt din toate părțile. I-i foarte lesne să se înșele, adesea chiar disperă, socotind că asistă la un cata­ clism, cînd tocmai ie un progres real, sau și mai drept, cînd, în virimentul general al corupturilor, îmbrățoșîud pierderile și câștigurile, avutul omenesc ie crescut foarte mult. Ast-feliu, se înțelege că la vederea celor ce se petrec acuma, bună oară în Franța, cea dintâi sen­ zație să fie o senzație de desgust, de rușine și de-o amară tristeță. Totu-și, sub toată această spumă mur­ dară, puturoasă, pe care fierberea o scoate la supra­ față, se pregătesc alte alcătuiri. Decăderea-instituțiilor nu corespunde necesar cu ruina țerei. Această furie de minciuni, care a apucat Statul Major, înlănțuit în crimele lui: această nedemnitate a magistraturei, care năpădește cu înverșunare asupra ori-cârui om sincer, care cere dovezi: această josnicie a Republice! bur­ gheze, îngenunchiată înaintea, tuturor desmațaților din banda antisemită: această Cameră, strălucind încă de majestatea sufragiilor populare, care din cea dința! zi se aruncă la picioarele unui ministru împarțitor de slujbe: această Biserică, care, prin vocea călugărilor săi domenicani, îndeamnă pe soldați, «să tae capul» republicanilor și socialiștilor: toate astea nu sînt de loc făcute să ne displacă, pentru că toate aceste pă­ cătoase instituții sînt osîndice să pieară. Pot oare iele să se necinstească mai mult, să se cufunde mai rău în murdărie și infamie, sa se prefacă într’o putreziciune generală, din care nimica să nu le ma! poată scăpa? Ie vremea ca totul să se descompue deplin. Moartea acestei societăți, fără dreptate și fără ideal, va fi iear un progres, chiar dacă n’ar fi înlocuită pnn lumea nouă ce vrem să o făurim noi, și ale cărei elemente le posedăm, anume: aspra experiență din trecut, .știința, nețărmurita dragoste de libertate și munca solidară a oamenilor buni. Elis&e RECLCS. �REVISTA EDEEI 108 ------------------------- -------- Socialismul și Cltestiea Sexuală Femeea ie un proletar. Cn prota ®,®e^toni Capitalului, .Ube- ^*1" Se Talwt. Sarcina noastră mai mare. Fără îndoială, voim egalitatea tuturor indivi­ zilor valizi, față de muncă, emanciparea Femeei ca lucrătoare. Primo vivere. Inse Femeea nu-i numai o producătoare de mărfuri, iea ie, cu osebire, produ­ cătoare de copii: ie reproducătoarea rasei. Munca intraorganică a Femeei ieste generatoarea robiei, întocmai ca și munca extraorganică a mese­ riașilor și muncitorilor noștri. Și-i tot ce poate să fie mai drept, ca iea să fie emancipată. Dezrobirea iei se impune și se va impune cu atît mai mult, cu cît vor cădea privilegiile averei și privilegiile puterei. n Cucerirea hranei ie ținta vieței tuturor ființelor or­ ganizate. Vegetale, protiste, animale, se zbuciumă ca să-și procure mîncarea și băutura, a căror dobîndiro ieste adesea din cale afară de grea. Din leagăn pănă la mormînt, iești nevoit să cauți în pămînt și în undă, să lupți împotriva Naturei și a oarbelor iei puteri. Invingătoriului, prada, vieața. învinsului, durerile foamei, moartea. Furnicele, termitele, albinele, castorii, formînd so­ cietăți, găsesc în munca regulată o bună stare, care nu-î cunoscută celoralalte specii. Omenirea își ceru muneeî, de timpuria, hrana, îm­ brăcămintea si adăpostul. Iea cultivă pămîntul, do­ mestici animalele, îmbunătăți uneltele, născoci mașina. In sinul îei, se alcătuită clase, unele puternice, fiind-că dețineau pămîntul și bogățiile-!, altele slabe, fiind-că trâeau, ca vitele de povară, într’o stare de supunere și ignoranță, întreținută cu foarte mare grijă. Clasele înlănțuite la ocna mancei vecinice, nu s’au îm­ păcat nici o dată bucuros cu nesuferita lor soartă. Au încercat să se sustragă prin muncă, organizare, studiu, cucerirea puterei și a proprietățeî, pacinică sau violentă. Istonea nu-I de cît o serie neîntreruptă de lupte de clase, de evoluții și revoluții sociale. 1 uterea politică a unei clase se razimă pe puterea iei economica, turnai creîndu-și un rol în sfera producerei și leșindu-le bine la capăt, clasele asa numite inferioare, putură sa se emancipeze. Pentru ca să se poată contopi clasele, trebuie ca munca trebuitoare pentru întreținerea existentei tu­ turor, sa nu mm fie o piedică la deplina lor dezvol«n»’ « fi ' 1“,t(îlectuala’ morală. Și așa va fi, ciad ina5 . î red"s munca destul de simțitor. Desființate clasele, «chestiea socială, Ta fi dezle­ gata. Dar oare tot așa va fi și cu «chestiea sexuală ? T Wc m îe exist“ngmea omenirei purcede din epoca, ne- determinată încă cu certitudine, ciad se îndeplini la Strămoșii primatelor anure, diviziea muncei sexuale. Femeei, îi căzu în sarcină producerea de copii și creș. teren acestora : bărbatului, îngrijirea de hrana și războiul împotriva animalelor sălbatece. Atît cît Bărbatul avu să apere pe Femee și pe Copil, împotriva colților marilor carnivore, din epoca quaternara, dînsul le fu stăpînitor. Ceasul înfrîngere! sună pentru urșii, tigru, leu, hie­ nele vrîstei de pieatră. Paza căminului ajunse de pri­ sos, si, cucerirea hranei, mult mai puțin primejdioasă. Rolul economic al Bărbatului, fu cu chipul acesta, foarte redus. Femeea. din potrivă, nu încetă de a lua o parte mai mare la producerea bogăției. Iei i se datorește facerea celor dintâi vestminte cusute, născo­ cirea artei culinare, a ceramicei, și altora. Femeea îsi apără și ajunse să facă să-i triumfe drepturile-i dobîndite. Pretutindeni se stabili un feliu de matriarcat poliandric. Existența acestuia ie de netă­ găduit. Mulțime de rămășiți matriarcale au uimit pe istoricii si geografii anticităței: Herodot, Polib, Diodor de Sicilia, Strabon, Plutarc. Și se mai pot observa si acum, rămășiți de acestea, în Oceania, în Africa, în Asia si America, la o mulțime de neamuri mai mult sau mai puțin refractare Civilizației. Agricultura, panificarea, domesticirea animalelor, pare a fi opera matriarheî. Cea mai mare parte din marile invenții, din timpurile preistorice, sînt atri­ buite femeilor, zeițelor. Redus la rolul modest de păstor. Bărbatul nu întîrzie de a dobîudi de la turmele pe cari le păzea, o hrană pe cît de variată, pe-atît de îmbielșugată, și pe de-asupra, lînă, piei. In vremea noastră, orî-ce popor păstor, are menirea a deveni într’un timp, mai mult sau mai' puțin apro­ piat, un popor nomad. Ceea ce li se și întîmplă și celor dintâi deținători de turme. Pentru a trăi mai în voe, grupele omenești se des­ făcută. Clanul se împărți în familii. Această retro­ gradare, impusă de necesități economice, avu cele mai nenorocite urmări. Patriarcatul se născu. Și patriarcatul însemna, Bărbatul proprietar al izvoarelor de bogăție, stăpînul Femeei și al Copilului. Pretutindeni, după o luptă socială, ale cărei gro­ zăvii, marele Eschyle le-a descris în opera sa Oreslc\ Femeea ajunse o roabă, adesea o ființă intermediară, o mijlocie între Bărbat și patrupedul,’ pe care acesta îl mina de dinapoi. Din vremea matriarcatului, taliea Femeei se mic­ șoră și capacitatea-! craniană descrescu. Marele vi­ novat, singurul vinovat, nu-i oare starea socială ce o îndură Femeea ? IV In țevile ce merg în fruntea Civilizației, Femeea se ridică încet-încet. Condițiea iei politică și socială se îmbunătățește. lea concurează, pe- fie-care zi, L-zi, tot mai mult, la producerea agricolă, industrială, artistică. Dinsa pătrunde în comerț, în învățămînt și în cea mai mare parte din carierile liberale, pănă aici ocu­ pate numai de cătră bărbați. Unele state le-au con.rp Tot Și de eligibilitate. Proletarii so­ cialiști le apără ca lucrătoare și le primesc în aso­ ciațiile și în congresele lor. De-atîtea mii de ani, antagonismele declasa austo* rihzat antagonismele de sexe. Se pregătesc vremuri mai prnncioase germinărilor sociale. Vremurile ce vin au sa vadă sfîrșitul claselor. Bărbatul stăpînește, fiind-că dînsul creează bogăție», e rage brazda, seceră spicul, frămîntă pînea. REVISTA IDEE! , Mașina joaca pe fie-care zi un rol mai însemnat în producerea hranei și a îmbrăcămintei. Iea ușurează munca și o face accesibilă și Femeei. încă nu oare­ care răstimp și echivalența economică a celor două sexe va fi un fapt îndeplinit. Pe ce se va putea întemeea atunci superioritatea Bărbatului? Forța inte­ lectuală, chiar iea, nu va mai acorda putere. Știința va fi spulberat Greșala și va fi explicat, limpede, tu­ turor, pe cmn al tuturor, lucrurilor. Lumea nu va mai cuprinde savanți, pentru-că toți vor fi savanțî neo­ bosiți. Se va respira Adevărul, precum respiri oxi­ genul din aer, fără ca să-ți dnî samă. Maternitatea, care a apăsat atît de greu pe umerii Femeei, va ajunge unelta emancipărei iei. Luîndu-și însărcinarea, mașina, de a nutri, de-a îm­ brăca și încălzi Omenirea, munca agricolă și indus­ trială nu mai domni-va asupra lumei, împărțind sabie și lauri celor mai tari. Putem privi viitoriul cu încredere. Scăderea ne­ contenită a mortalităței, va urca prețul vieței ome­ nești, va urca valoarea copilului și cea a născătoarei safe. A reproduce Speciea va ajunge cea mai însem­ nată și cea mai prețuită din funcții. Vom asista, oare, ast-feliu, la alcătuirea unei ginececrațiî universale ? Se poate. Ceea ce ie de netăgă­ duit, ie că o lume nouă va isvorî, din aceste eveni­ mente, fără precedente în analele popoarelor. Pretutindeni, în sinul mare! Patrii umane, Femeea va fi razemul familiei, stăpîna căminului și educa­ toarea Copilului. In ziua aceea, nu vor mai fi pe pă­ mînt nici rase vrăjmașe, nici nații dușmane, nici an­ tagonisme individuale sau sociale. Omenirea va trăi în Pace și Dreptate. «Vîrsta de aur ie înaintea noastră». Spre iea... Desir£ Deschamps. 5D)ân 3R.t8.sia Tulburările. — Guvernul rusesc, răspunzînd la o manifestație a studenților din Kiew, prin aplicarea ucazului din 29 Iulie 1899, care prescrie să se încor­ poreze în armată, pe top elevii școlilor superioare, esclușl pentru dezordine colectivă, se produse în Rusia, cu osebire la Karkow, Moscova și St. Petersburg, o mișcare generală de protestare și niște tulburări grave, la cari s’au asociat mulțime de oameni de inimă și mai cu samă lucrători... Se știe cît ie de greu, de a avea, asupra evenimentelor rusăști, detalii complecte și ezacte. leată acele ce ne-au parvenit, de la maî mulți corespondenți particulari. Karkow. — Ie obiceiul de a se celebra în fie-care an, la 19 Februar, o slujbă religioasă, în memoriea lui Alexandru al U-lea, pentru emanciparea iobagilor. In ziua aceea, după ce cer popei să cînte un anuinit Dc profundis, studenții se îndreaptă de la bise­ rică, spre Universitate, cîntînd un cîntec revoluționar Și însoțiți de mulțime. La apropierea lor, ușile universităței se închid. leară cazacii, clriemați, se zice, de cătră autoritățile universitare, sosind numai de cît, pornesc sa șarjeze lumea și purced la o primă ares­ tare, de 40—50 de persoane. Cu toate astea, lumea crește mereu. Femeile și mauiele studenților, cearcă să se apropie de bărbații Și de copiii lor. Cazacii se slujesc de cnuturi.^ In vremea cînd cei dintâi. arestanți sînt duși la în­ chisoare, sosesc alți studenți și lumea necontenit tot crește. Alte arestări au loc, în mijlocul huîduelelor tuturor. Mulțimea se îndreptează apoi spre pieața tea- 109 truluî, unde sosește o companie de infanterie, cu goarne și cu tobe. Se vestește atunci, că lucrătorii unei uzine de construcții mecanice, au părăsit lucrul. La 9 ceasuri de sară, se socotește, numărul manifestanților, ca la o mie. Muncitorii domină și cîntă cîntece revoluționare. Se vede atuncea, dînd năvală pe pîeață, un detașament de cazaci, cari, fără nici o somație, încep să se slujască de cnuturi. Mulțimea se retrage, afaiă de lucrătorii de uzină, cari, dărimară un gard, ca să se apere. Cazacii dau atunci pintenî cailor, și încep a lovi cu săbiile. Posturile depoliție fiind pline, nu se mai arestează pe nimeni și bătaea urinează pănă la 11 ceasuri noaptea. Uriașa emoție produsă în oraș, nu-i liniștită încă. Moscova. — La 23 Februar, 900 de studenți, în­ truniți la. Universitate, desfășură un steag, cu o in­ scripție, cerînd desființarea regulamentului provizor. La 11 ceasuri, publicul începe să curgă. Dînsul se rășpîndește în strada Moskovaia, pănă la strada Vozdvijenșkaia și pîeața din jurul manejului, unde poli­ tica izbuti a împinge și închide vre-o 700 studenți. Mulțimea continuă să staționeze în faț i manejului. Pe la unu, de după miezul nopței, 24 Februar, so­ sesc jandarmii călări, să dee ajutor poliției, ca să îm­ prăștie mulțimea. Stradele se barează prin, niște pi­ chete de cazaci. Cu toate astea, studenții sînt scoși din manej, în grupuri mici, și duși la diferite posturi. Printre iei, se găsesc ca la o sută de fete, cari sînt puse în libertate. La 25 Februar, altă manifestație de studenți, cari se plimbă, cîntînd, pe bulevardul Twer și strada cu acela-și nume, pe dinaintea casei guvernatorului ducele Serge. Pe la 6 ceasuri de sară, un mare număr de stu­ denți și de alte persoane, sînt îeară-și împinse și blo­ cate în manej. La 11 ceasuri, cartierul ie cudesavîrșire copleșit de mulțime. Toată noaptea, trăsuri de ale serviciului sanitar, conduc la închisoare manifestanții arestați. Alte strade sînt barate de cătră ca­ zaci, cu lancea la mină. La unu, după miezul nopței, mulțimea nu conte­ nește de-a crește și de-a se arăta din ce în ce mai amenințătoare. Se sparg felinare precum și geamurile manejului. Printre răsculat! sînt o mulțime de lucră­ tori, ’iear fabricile sînt ocupate de trupe. Faptul însemnat al acestei mișcări, Ie, după cura se vede, intrarea în scenă a elementului muncitoresc. Deopotrivă, de notat, o indicare, de-o foarte mare însemnârate, pentru evoluțiea ideilor în Rusia. Acum vre-o doi-spre-zece ani,, avură loc niște tulburări la feliu. Atuncca înse, publicul, cu osebire neguțătorii, ierau mai degrabă de partea poliției, împotriva stu­ denților. Astă-zi, cu toții, apără pe studenți și-i susțin. La Moscova, niște măcelari au spart ușile manejului, pentru a duce de mîncare studenților închiși. St. Petersburg. — De cîte-va zile ne așteptam la tulburări. Ofițerii primiră ordin de a ceti soldaților, instrucțiile privitoare la întrebuințarea armelor, în caz de răscoală. Studenții trimeseră un mare număr de scrisori, îndemnînd pe prietenii libertățeî și pe partizanii unei schimbări de regim, de a se întruni la 2 Mart, la amiază, în fața catedralei Kazan. Fațada se umplu nu­ mai de cît de lume. Studenții și studentele, din toate școlile; precum și o mulțime de alte persoane răspun­ seră la apel: îera o lume imensă. Studenții cetesc cu glas tare, un apel, prin care se reclama ajutorul publicului, pentru a se apăra în po­ triva violențelor al căror obiect sînt. In acela-si timp., �REVISTA TDEEI REVISTA IDEEI 110 se vede ureîndu-se un-balon, de atîrna o bandă cu inscripției: D^inla^ de poliție, In vremea asta, sosește im funcționar 1 în trăsură, însoțit de o ’ua,V.™ Atunciț mulțime:^ care .In catedrală. xX*e calea». transportă se indrepteaza catra biserica, cm Ș polițiea. riniți. Pe loc, studenții încep sa se oni i ^&^scîrî- c"d grozavă. Se aud strigate și gem Unele sînt din cari O studentă. In cursul luptei, studenții au datimat un grilai. ca să încerce să se apere. ^Cum nu mai icra loc în închisori, o parte die per­ soanele arestate fură internate in monumente publice, în bănci. Trăsuri de ambulanță s au pregătit mai dinainte, în prevederea evenimentelor. După diferitele corespondențe, din cari am scos aceste amănunte, ie cu neputință de prevăzut unde pot duce aceste tulburări. M. Zingher. ÎNFRÎNȚIÎ Sînt sute, miț, milioane: tiu potop. Viețui șirurilor lor strînse, pure cu-T bubuirea surdă fi îndepărtată a tunetului. lei merg, merg înainte, prin vîntiil înghețat de Miază-Naapte, cu pașii rari și măsuraft, cu capetele goale, în haine păcătoase, cu cututura rătăcită. Pa mine iei mu cată. Și vin grămadă, pin cu țin ta­ laz, ca un talaz închegat din umbre vinele, din chipuri Scofilcite: puzderiea lor mă îneacă. Mă împresoară, mă copleșesc, mă zăgăzesc: simt ră­ suflarea lor fierbintee, gemetle lor lungi, ce tremură în noaptea oarbă’, blestemele și suspinele lor. Venim de pe la vetrele reci, de. la pătulele în cari nu ne putem hodini, în cari cad și zac moarte trupurile noastre istovite. Venim do prin înfundături șt vizuini, venim de prin văgăunele negre, și aruncăm pe pQmînt o umbră nesfîrșită de. jale și primejdie. Am căutat credința, și credința ne-a înșelat. Am căutal dragostea, susținătoare și dătătoare de speranță, dragostea ne-a trădat. Am căutat munca iure da vieața și putere, am cău­ tat-o și iea ne-a alungat. Unde să fie nădejdea... Unde să pe puterea. Cui să-t fie oare milă de noi, infrîntil? De-asupra și în jurul nostru, în lumina aurie a soa­ relui strălucitor izbucnește, tresaltă, imnul mare si vesel, al dragostei și al mwicel. ’ Ca un șerpe de oțel, /renul trece, vîjîind, pe sub bol­ ție munților. Industriea chleamă cu fanfara-l războinică, cheamă mințile și brațele la săceriș. Mii de guri se caută iubitoare, să se sărute: mii de nimica ee'faa." J r"J“oanle !ncillsc>“>I n’are,,, Cmc sllrlitju pB,„intui acesta Cltre^ Cjlw „fUrltmat visid mimilor noastre. Cine apas.i a,a nmnlU fi ne zdro^te ,/e “’0 ,ninr „ccu. furnir. a .—_______ Aba Negri. ■■ Despre IVIilitarism Discurs rostit la Congresul. Socialist din Ziirtch, dc cuh-i, ■ cetățeanul Dornela Nicnmcnhuis. Tovarăși, leată un reacționar, un imbecil, un nebun, care fea intre voi cuvîntiil. Pentru că, cu aceste gingașe epitete am fost prezentat în fața publicului, de cătră diferitele jurnale socialiste. Cu toate astea, tot teza mea îe ce» ce vreu s’o susțin și s’o apăr aici. Oj ce zgomot s’a’făcut, față de ceea ce am propus ln Congresul din Bruxelles, din 1891: ca, într'un caz de războiu, să se proclame greva militară și greva gene. rulă în toate meșteșugurile corespunzătoare. Cu toate astea, dacă toată lumea ar fi făcut, fie pe față, fie în ascuns, atâta propagandă pentru această idee, cit am făcut la noi, în Olanda, în acești doi ani din urmă, am fi acuma cu mult mal înaintați, Intr’adevăr, ce s’a fă. cut oare, pentru a se face războiu, războiului, de cătră ceî ce nu îerau de părerea noastră la congresul trecut? Cu desăvîrșire nimic. Cu toate astea trebuie ca o idee să fie bine'înrădăcinată în spiritele oamenilor, mai îna­ inte de a putea fi îndeplinită. Lucru de luat aminte: ideea ce am emis-o leji, îu 1891, la Bruxelles, mal fusese emisă, tot în acest oraș, în 1868, la Congresul Asociației Internaționale a Muncitorilor, fiind și acceptată. Âm fost tratat de visător, de idealist, de utopist. Toate aceste calificări, le împăr­ tășesc atuncea cu Longuet, care a făcut aceea-șl pro­ punere ca mine, cu Cesar de Paepe, care a susținut'o, și chiar cu Congresul întreg, pentru că, rezoluție» ur­ mătoare, s’a adoptat în inianiniitale : «Congresul recomandă, cu osebire, muncitorilor,'de a înceta orl-ce muncă în cazul cînd ar fi să se declare un războiu în țara lor respectivă. Congresul se întemeează pe spiritul de solidaritate, care însuflețește pe muncitoril dm toate țerile, pentru a nădăjdui că nu va lipsi sprijinul lor, în acest războiii împotriva războiului». Cesar de Paepe, propuse două mijloace: «1. Refuzul de a îndeplini serviciul militar, sau, ceea ce Ie acela-șî lucru, greva generală, armatele avînd nevoe de aprovizionare pentru a exista. 2. De a dezlega chestiea socială definitiv, adică de a face revoluție» so­ cială în Europa». Dacă aș fi știut aceasta la Congresul trecut, n’a.ș fi uitat să v’o pun în vedere.. O fac acum, pentru a dovedi că, în 1868 s’a avut curajul să se facă ceea ce s’a avut teamă în 1891. Oare, mergem noi' înainte, ori' sîntem cuin-va pe cale de a da îndărăt ? Aveți în față două propuneri: îhtăea, pe care ani cinstea să A o susțin leu, în numele partidului socialistdemocrat olandez, pe care îl reprezint aici, si o alta, care v a tost tăcută de cătră partidul socialist-deinocrat german. Intre aceste două, veți avea a alege. Le veți ceti pe amîndouă, cu seriozitatea si nepărtenirea ce se cuvine s o ai, pentru a putea să fii drept, si mă îndoesc că veți sta la europene în alegere. ’ sin!' oare °puse una alteia, cît se rn A nd ,,infa. De loc. Amîndouă privesc capitalismul m-ai “T rTrflJma?» amîndouă voesc să iacă cu nonstrâ 'fiinUdb?U’-InSeJ Preferit ^ste propunerea PrnnnArl d'C7 “01 ?ratăin ’ufr’iusa un mijloc practic, de Klbni ~ -a î°?a 2,Ce’’ <<Pozitiea lucrătorilor, în caz tie-i vnHfA aî r Hnta’ țn,.chiP Preci«> de cătră rezolu­ ție» votata de Congresul din Bruxelles». Să-Va Cetes.C rezol”tiea aceasta: -.-Con’ CU ?1??urul miJJoc ie, de a reacționa cu războiă !i ’ fCrnniati lmP°triva tuturor veleităților de războiu și a alianțelor ce le favorizază si nrin’nro-aniboir^Jenpr^^V^11^ ?e ,a ,înliitura catastrofa unufrăz5e îndur? rit CUrt cheltllft>i tot muncitorii vor avea a omp drli AP arUniCâ’ }" orî-ce ca5b fața istoriei și ceea te f? ir nE 'C ?Se V 8tăPînit<>are> răspunderea n ceea ce s ar putea intimpla». nuînS tpnîrUnata es?!amaVe .pentru o ligă de pace, p ntru un partid muncitor socialist, care știe . 111 ce vrea. Intr’adevăr, ce mijloc ni se dă ? Trebuie 6e tQttil alt-feliu, de cit vorbele dfe odinioară; nici un um și protesteze, să so protesteze energic. • Ce folos vom avea cu asta ? Soldațiî vor merge la nicț un gologan pentru acest sistem Jos milittinxmul. Mal intâT se acordă same pentru o uniforma neagra. războia, protestmd. Tel vor ucide pe vrăjmaș, fiind la rindu-le uciși, prolcstnal mereu. Și, pentru a sprijini aceste Do ce sa nu se acorde și pentru puștt și tunuri mai per­ protestări, se vor convoca niște mari întruniri. Jub’s fecționate ? De ce să nu se mărească' și contingentul guesde va lua cuvintnl pentru Franța și Bebel pentru armatei? Mulțumită unei neconsecințl fericite, socialiștii Germania. La urma urmei, se va protesta. Dacă as face germani au votat împotriva lege! militare a lui Caprivi. parte din guvern, leu i-aș lăsa să vorbească si să pro­ Dar, din raționamentul hu Bebel,. reesă, cnm-că s'ar fi s’o adopte, din pricină că autoritățile militare, testeze. Cu totul fără de nici un șart asemenea plăcere. cuvenit că vieața soldatului Ie apărată mal bine. Destul să to supui, chiar protestând, gnverou-î muită- susțin Negreșit, în potriva capitalismului avem noi- să lup­ jnit. In vremea aceasta, proletarii cad’ mortî pe cîmpul tăm. Dar tocmai de aceea nu putem nof sâ-I lăsăm una de bfitae... cu toate protestările lor energice. din cele mai bune fortărețe: militarismul. Căderea ca­ Protestările sînt vorbe frumoase, frumoase fraze. Dar pitalismului ni se pare trebuitoare și nouă, și socotim ducă Ie o utopie pe lume, Ie tocmai aceea, de a crede și noi că această cădere ne va aduce pacea universală, 1 că, în fața gloanțelor de pușcă și a ghildelor de tun, nu chiar îndată, căci cine poate să creadă una ca asta, trebuie să răspunzi prin protestări, ori-cît ar fi Iele de cînd vede chipul în care socialiștii se. combat, ci după frumoase. Ceea ce-I mal hazliu, Ie de a se face guver­ o trecere oare-care de vreme. nele răspunzătoare, «în fața istoriei și a omenire!». Practic, chestiea se pune ast-feliQ: în ce chip am pu­ Această teorie a răspundere!, va fi’provocat, negreșit tea noi, oare, ca socialiști, să reacționăm mai bine, mo­ un rîs homeric, în păturile stâpînitoare, unde asemenea mentan, pentru a dăuna cit mai mult capitalismului? lucruri se leu în bătae de joc. Declarațiea asta le menită Negreșit, nu nici de cum încrucișindu-ne brațele și forsă lee aceen-șî cale, ca utitea alte copilării, în feliul mulind protestări. Ceea ce trebuie, Ieste să ne.silim de celor pe cari liga de pace, le publică în volume. a zdrobi și spulbeta militarismul, cea mal din urmă ci­ Propunerea partidului socialist-democratic german, ne tadelă a capitalismului. Și arătăm un mijloc, a căruia spune că poziție» lucrătorilor, în caz de războia, ie ho- valoare voim s’o discutăm. Propunerea partidului sotăritu în chip precis, de cătră rezoluție» asupra milita­ cialist-democrat german, nu propune nimic, fiind-că nu-î rismului, votată de Congresul din Bruxelles. Dacă asta de cit o generalitate, o adunare de vorbe frumoase, aînsamnă «in chip precis», nu mal pricep nimic. Ințr’a- supra căreia ie de prisos să se discute, nimeni ne-avînd devăr, această rezoluție îe atît de generală, atât de plină de zis nimic. Noi inse n’am venit aicea ca să rostim vorbe de frazeologie, in cit Ie neîntrecută în feliul îei. Nu poți frumoase, fără de nici o însemnătatea reală, cari să facă s’o mal discuți, toată lumea Ie de acord. pe vrăjmașii noștri să rida. Noi vrem să arătăm ce Se zice: «Democrație» socialistă internațională revo- sîntem, luînd masuri de-un interes imediat, voluționară, în toate țerile, trebuie să se ridice cu toate Voiîi aborda acuma, propunerea ce am făcut-o noi: puterile de cari poate dispune, împotriva năzuințelor de-a refuza seroiciul militar în caz de războiu. Asupra a. șoviniste ale claselor stăpinitoare». cestel propuneri- s’au făcut toate șicanele cu putință. Foarte bine, dar necomplect. Trebuie să se adaoge: Dar nu am fost înțeleși, poate că* nici nu s'a ostenit «Și împotriva năzuințelor șoviniste ale socialiștilor». cine-va ca să ne înțeleagă. Voiu încerca să vă explic Socotiți că nu există și socialiști șoviniști? De-atîtea propunerea aceasta, în cîte-va cuvinte. ori, și în păturile noastre, am costațat ailesea adevărul Acest refuz al serviciului militar, n’are nimic a face acestor vorbe: «desecați internaționalismul și veți găsi cu armata permanentă, care iși face serviciul acuma și care poartă uniformă. O dată'ce Iești soldat, ce Iești in­ în fundul inimei, patriotismul, sentimentul național». N’am uitat încă, că, în Germania, s’a propăvăduit, așa trat în rîndurl, nu mai iești de cit un automat, silit să zicînd, războiul împotriva Rusiei, vrăjmașa națională, te supui celui ce poruncește. Nu vorbim despre ase­ lear Bebel n’a găsit nimic mal bun de făcut, de cit să menea oameni. Inse puterea armatei, nu-î în armata treacă cu buretele asupra tuturor crimelor burgheziei, activă, ce ie sub arme. Nu. Trebuie a se avea mal cu pentru a combate împreună cu Ie», această vrăjmașă samă nădejde în soldațiî trecut! în rezervă, dar cari sînt națională. Și n’a zis oare Bebel, la Congresul de la Er- pururea soldați, ceî așa ziși soldați-cetățeni. Se va da ordin de mobilizare: toți din rezervă sau furt: «Rusia, acest centru de cruzime și de barbarism». Nu-I oare un lucru deșănțat, de a se numi Rusia, «cen­ din congediu nelimitat, vor fi ținuți să se prezinte, în tru de cruzime și de barbarism», ca și cînd Germania cel ... mai ___ scurt . timp t Cu putință, in cutare sau în cutare ar fi țara dulce! liunătăți, țara civilizației prin escelență. pr.rtc. parte. Ceea zz ce.vrem vrem să dobîndim prin propaganda noas­ Dacă Rusia suspină sub jugul unul tiran în folio, ie tot tră, “îe“ ca aceștia *să”■ nu se urnească din loc, să stee li­ așa cu Germania, cu tiranu-lin două-spre-zece. Nouă nu niștiți acasă la iei. Lucru ce n’ar fi nici de cum greu, ne place nici unul, nici altul, pentru-că noi nu vrem s’ayem dacă* se ține socoteală de ura ce are poporul împotriva nici un tiran. Patriotismul ieste atît de înrădăcinat, în cit se serviciului militar. Dacă cîți-va vor fi să dee pildă, nu crede a avea mai multă libertate față de Rusia, și asta vor fi numai socialiștii cari vor refuza. Să zicem că s’ar Intri o țară în care Iești luat de poliție și expulzat mai găsi zece sau două zeci în fie-care sat. Pilda, acestora înainte de a fi scos un cuvînt, cum ml s’a întîmplat va fi urmată de o mulțime de lume. Urmarea va fi, așa mie în Germania. La noi, în Olanda, nu ne fălim cu li­ dar, de a împiedica mobilizarea de amîndouă părțile. Ce bertatea noastră, cu toate că ie aproape tot atît de vor putea să le facă celor ce vor refuza? Să-I bage la mare ca cea din Englitera și din Elveția. Dar ce folos închisoare. Dar cine ? Poliție». Aceasta inse nu va avea uicî o putere față de numărul celor ce vor refuza. Și să discutăm asupra puținei libertăți ce avem. In diferitele țerî, barbaria nu se deosebește de cît prin unde ar putea să-î bage? In. pușcării? TJnde-Iatâta loc. grad. Libertatea Holienzolernîlor, numii atrage mai- mult Se va pune mîna pe unii și se vor împușca, pentru a fi de cît acea a Romanofilor. Și nu trebuie să ue tăcem celoralalfi de pildă. Asta am voi să vedem, pentru că aicea-î punctul de iluzie, că un războiri izbînditor va-aduce folos proleta­ riatului german. Spuneți-mî ce războiu a adus vre-o dată căpetenie. Dacă se face una ca asta, se va provoca un folos proletariatului vre-unel oare-care țerî? o războia civil. Lucru ce am voi să se întâmple. In adeDe— undejjpurcede* iuseVvx 7rester^ var> ce ani voi ,naî bine> no1.’ socialiștii: războiul civil, f-* m vk uv, xuou, ue,i nn» țy , i .. t __ A.. ____ u n deget, Iei îți în care să ne batem împotriva adevăratului vrăjmaș, Ducă îl dai militarismului fie și numai un „ . ■e nu poți ’ sau războiul unei nații împotriva alteia. în care prole­ apucă toată mîna. O dată apucat pe calea asta, de cît să te cobori tot mni mult. Dacă vă zic să luați tarii diferitelor țări, cari nu acelea-și interese, să se omoare pentru gloriea capitalismului ? Capitalismul, leată suma, le că numai pasul dintâi ie greu. Oare Bebel, n’a dat mîna militarismului, cînd a zis adevăratul vrăjmaș al proletari ului, care nu are patrie, JR parlamentul german, în 1890, că un împrumut pen- fiind-că ie deopotrivă de exploatat pretutindeni, care nu °. uniforma mal bună, Ie o cheltueală din cele nîal recunoaște hotare, fiind-că le urmărit pretutindeni. Răz­ între diferitele țări, Ie asasinarea lucrătorilor de folositoare, pentru că, cu chipul acesta, se va apăra boiul cătră lucrători, pentru satisfacerea claselor domnitoare. vieața soldaților noștri în caz de războiu? Asta sună cu �F revista idee! 112 Alegere». ta, nn » greu de «unt. M „S —iȘ;JMȘ2 -K Singurii noștri ® „e dezvolta în voe. Nu mai tează, ce ne împiedica de a să tră;in ca voim să ne plecăm capul pentru im, vre niște oameni liberi, sS fSem să se audă Trebuie, ca d.u eongrgg “ *enMUÎ? frim. iWi ’XS™ de ip^ăto?,. KSboaele civile sînt ou mult mal mult mai puțin desgustătoare și mult mal naturale, de cît războaele între diferitele nații. . . .. In manifestul făcut cu prilejul războiului civil din Franța, si întocmit de Marx, Consiliul General al In­ ternaționalei, a declarat că, in toată curgerea istonei, uu singur războia poate să fie îndreptățit, acel al scla vilor împotriva stăpinilor lor. De aceea, în caz de pro­ clamarea unul războiu, si un războiu ie proclamat, adesea, fiind-că, guvernele capitaliste, își simt existența în joc, mulțumită propășirei ideilor noastre, de cari Iele se tem. în asemenea caz. trebuie să răspundem, proclamînd refuzul serviciului militar, adică războiul civil, leată de ce, partidul socialist internațional, fără să se iese înfricoșat de prigoniri, trebuie să declare pretu­ tindeni și pururea, cum-că, Iei are ca țintă, să pue ca­ păt răzb’oaelor naționale, că vrea să înlocuiască răz­ boaele acestea printr’un războiu internațional, a cărui rezultat va fi emanciparea proletariatului. Să facem toate chipurile, ca, în asemenea vreme, de­ zordinea să fie cît cu putința mai mare, așa ca nici un guvern să nu cuteze de a începe nimic, de teama unor urmări chiar îu aceea-șl țară. Trebuie să facem cu ne­ putință războiul, prin toate mijloacele ce vom avea la îndâmînă. De ce să ne temem de moarte? Ca și cînd iea nu ar fi mal de temut, cînd suveranii vreu sii ne ducă în foc, ca vitele la tăere. Știți ce vor face, acel cari comandă, cînd se va de­ clara un războiu ? Și, din punctul lor de vedere, Iei vor avea dreptate. Cei ce vor fi bănuițl, că au idei socialiste, și aceștia sînt cunoscuțl destul de bine în toate țerile, vor fi puși, de amîndouă părțile, în cele dintâi rînduri, așa ca su se prăpădească între iei. Care va fi, asa dar, soarta socialiștilor, cari îșf vor îndeplini datorîea de soldat, cu toate că făcînd pe guverne răspunzătoare în fața istoriei și omenire! ? O moarte sigură. Refuzînd serviciul militar, riști cel mult de a fi îm­ pușcat, dar mai curind se va proclama un războiu civil, l’ăcind așa, lupți pentru un principiu, si o izbîndă re­ purtată va fi spre folos proletariatului'întreg. Pe cînd, în cazul unui războiu între deosebite nații, nu vei pu­ tea trage nici de cum, dar absolut nici 'de cum, nici rr 11+Uflî mi-C °s'- ^n,caz reiuz de serviciu militar, se poate ca sa hi ucis, dar moartea nu-I atît de sigură. + r de Pr.ef5rat? Moartea neapărată, îndepliuindii-țr datonea militară, sau moartea cu putință, dar in \mihr ‘2vn.e-,?,ră’ în,5azul de refuz ? Danton zise prie- prl=£Stea' d“r la trebui^’ ><= cu^amîta toat'/m.1”81generala, mal a face cu nenuS WaProape în mină putința de de proclamarea 5.ăzbo^. într’adevăr, dacă în caz ca să distrugă rețelei/ M?U’ V?r f*C® t?t ce Tor Puteu războiul va ^âcu/cu neputtață?6' ® ?1 ma?,nele> Camarazi, dacă țineți socoteală de toate astea vedeți că cu chinul acesta, putem să pncinuim o dezordine ge­ nerală, si o asemenea dezordine, in cît nu se va mai nutea gindi nimeni la un războia bine organizat. Și cînd ne vor mai ajuta și femeile, cauza noastră va fi cu totul izbînditoare, va fi‘cu totul cîștigată. Se poate numi aceasta un vis, o utopie, tot ce se vrea, cît despre mine, leu o numesc o opera practică care va face mai mult de cît toate frumoasele protestări ale tuturor congreselor din lume și de cît toate bule­ tinele de vot din alegeri. Fac apel, mai cu samă, la spri­ jinul societăților slujbașilor de la căile ferate. Organi­ zarea lor internațională ie de cel mai mare interes. Cei cari nu se’împacă cu propunerea noastră, uită ce strașnică nemulțumire se află printre soldați, nemul­ țumire care tot crește pe fie-care an. Nu au fost oare răscoale chiar în alinata activă? In Englitera au avut loc vre-o trei, cam una după alta. In Danemarca a avut loc una. In Belgia ca si în Olanda, armata a fost atît de mult, pătrunsă de ideile noi, în cit găsești o asociație socialistă, un sindicat de soldați. leată o mulțime de lu­ cruri ce nu se cade să fie trecute cu vederea. Toate revoluțiile au început prin un refuz de serviciu militar. Soldații, convocați in 1871, pentru a pune mina pe tunuri la Montmartre, au ridicat baionetele puștilor în aer, pentru a fraterniza cu proletariatul. Ceea ce fu începutul Comunei. leată o frumoasă pildă de refuz de serviciu militar, un refuz spontaneu, care n’a fost orga­ nizat mai dinainte. Lucrul va merge mult mai bine, cînd ideea refuzului serviciului militar, iși va fi făcut calea, mulțumită unei propagande active. Puterea armatei va fi zdrobită de cătră generațiile tinere cari fac parte din iea și care își vor pricepe menirea. Cel ce pulverizază militarismul, ne ie un camarad. Din partea noastră, am aretat un mijloc. Cei cari nu-1 aprobă, să ne arete unul mai bun. Dar să nu ne mul mulțumim vecinie numai cu protestări, cu fraze frumoase și cu frumoase profetizărl platonice, cari nu mișcă, nu sperie pe nimeni. Fie ce-a fi, noi ne vom urma propaganda noastră înainte, pentru a face să germineze, ideea refuzului de serviciu militar în caz de războiu, însoțită de greva ge­ nerală. Această idee va fi izbînditoare. Vom face toate chipurile, ca socialiștii cu adevărat internaționaliști, să priceapă, cum-că proletariatul hunei întregi, trebuie să-și pue sîngele în rizic numai împotriva singurului și adevăratului său vrăjmaș: Capitalismul. leu sînt încredințat, că dacă propunerea aceasta ar fi votată, prinții yor tremura in tronurile lor și vor chibzui de două ori, mai înainte de a începe un războia. F. Dojiela Nieuvveniiuis. IUBITEI Licăritoare, rînd pe rină, răsar pc bolta- nopț-ei stele. ‘, t-al lunci dup, curat și blind, încet sdnălță printre iele. ?> afr dc^U>'\ mJîl('iso,i> întreagă firea-T presărată. <->h, ian. I-atita de frumos și-alUa farmec ni s’arată. de;°?rSiă^ni s’ar pSrea » cupă, Cupnnți de dorul de-a iubi și duși pe-a ghidului aripă. in ochu miei prwtnd cu ochi-ți alinători de suferinff. Cu-a tale brațe, moT ?i caide, îmbrățoșînd, să mă cutremuri. Lasmd prwvea-mr să se scalde, in ochii tăi, căn alte vinuri. -°m sîirul « ™ nebunii. copii, răcind atitea dragi nimicurincși-așa de multe Te-or da la alții, fără POe, f, tH pe ltr)na {Qr . _ , . In lume, astă-zi, nu-i necoe dor de iubire- să te-apucc... ' „ - ------------------------------------------Ce Has. . EDITURĂ OmsERVA^ STR. ISVOR, 80^- BUCUREȘTI---------------- REVISTA IDEEI 1901, Inniu. No. 8. Nereușita Socialismului. După un mirmidon oare-care, un feliu de nătăfleață gnu gagăuțu, care decretase mai dăunăzî moartea miș­ care! socialiste, pe care o redusese la proporțiile unei simple foaste grupări, vine acuma un bărbat consu­ mat, versat de spăriet în idei, să ne vorbească, cu toată greutatea, despre nereușita aceleen-ș! mișcări. Dînsul susține, că cea mai bună treabă, ce pot s’o ' facă, socialiștii, acuma, și cei ce-au fost și ce-î ce-au mai reiiias, io sa se. contopească cu un partid istoric, anume cu acel liberal, care-i acuma la putere și care are atît de mare nevoe, cu osebire în împrejurările de față, de sprijinul unor bărbați luminați, plini de un mare devotament. Noi știm că la activul acestui bărbat consumat și versat, am zice mai curind zbu­ ciumat, mai sînt și alte schimbări de atitudeni. Pare că îl vedem și acuma, spre hazul foarte multor, războindu-se, cu cea mai mare înverșunare, împotriva unor imaginari adversari, presupuși de acord cu pri­ mele sale opinii. Pare că îl vedem, vărsînd sudor! de sînge, pentru a apăra un teren, și apoi, aruneîndu-și zalele și armele cît colo, și părăsind terenul, fără nici o păsare, în mîna celor mai de temut, după iei, celor mai vajnici vrăjmași. Nu mai avea pentru ce să se lupte. Știm că întreaga-i activitate se rezumează într’o greșală, după curata-i mărturisire. A susținut o dată o părere, apoi o alta și în sfîrșit o alta. Dar a greșit pe rînd, și a tot spus-o, cavalerește. Știm că incon­ știența, cu care se lăfoea odinioară să pecetluească activitatea altora, îl caracterizază pe sine, cum nu se poate, mai bine, dacă escludem de la mijloc vînarea vre unui interes. Inse, ne întrebăm acuma: Oare, într’adevăr, ne aflăm oare în fața unui fenomen asemă­ nător? Să fi intervenit ieară-și vre o iluzie la mijloc? Ne aflăm oare în fața unor convingeri nouă, de ca­ librul convingerilor vechi, și cari inîne vor fi procla­ mate ieară-și greșeli? Ori facem acuma pe prostul sau pe convinsul serios, ca să mascăm un calcul? Pare că chiar în . trecut am mai descoperit, noi niște astfcliîî de tinderi. Nu sîntem oare în cazul acelui aprig luptător, care găsise cu slujise destul, un șir îndelun­ gat de ani, ideile și partidul, și că acum putea să se folosească și Iei de' unele privilegii, să se mai odih­ nească și să trăiească mai bine și iei, trecînd în tabăra vrăjmașă sau și slujind-o de la distanță? Inse, asemenea om, nu are nici o trebuință de larma, și nu nmt cată să convingă pe nimeni, cum-că ie tipul unei purtări corecte, unei purtări cinstite. Știm că sînt oa­ meni cari nu pot alt-feliu, cari pentru o simplă ne­ înțelegere sau ceartă, au trebuință de o îndreptățire teoretică, să iscodească adinei deosebiri de păreri. Cu ntîta mai mult cînd se apucă de altă meserie. Asemenea atitudine inse ieste departe de a ne inspira vre-o ndulgehță și ne răpește ori-ce compătimire pentru nevoile grele cari ar fi dictat-o. Ce prisos să urmărim în tot cursul, întreaga serie de litanii ce ni se cîntă acum. Mai înainte de toate, țingură tema, precum ie pusă, ieste o temă falșă. espre o reușită sau o nereușită a socialismului în România, nici nu se poate vorbi. La un timp dat, _ v „ București, Strada Epurilor, 10. s’au aretat o serie de oameni cugetători, cari, din stu­ diul ce au făcut așezămintelor omenești în general și stărei în ființă în parte, au ajuns Ia convingerea, cum că, în cursul vrerneî, lucrul a fost alt-feliu, că starea în ființă ieste supusă schimbare!, unei schimbări ra­ dicale. Și s’au apucat să rectifice cugetarea obș­ tească în curs și să propage convingerile la cari au ajuns, pe cari le-au 'socotit salvatoare pentru bună starea .mulțime!. Negreșit, rămînînd ca acei ce luau cunoștință, să se inspire, în dara verile lor, cînd se vor fi pătruns și le va li fost cu putință, orî-cît de mulți sau de puțini ar fi fost, in condițiile particulare țârei, să se inspire din convingerile acestea. Rolul socialismu­ lui, a fost să dee o îndrumare, o orientare, un razem. nă­ zuințelor omenești, și săîndreptățască sau săesplice ayîntul mulțimilor apăsate cătră o viieață superioară, mai sigură, mai senină, mai lină. Nu vreu să mă îndrept și să invoc autorități în materie. Dar, nimeni din marii sistematizatori, întru cit și-au consemnat gîndirile prin scris, nu s’a gîndit să dee o semnificare deosebită acestei diriguitoare idei. Dacă unii, au pornit-o de la resentimente și-au fost minați de trebuinți mai mari, dacă și-au pus în minte ca să ajungă neapărat la o țintă aparte, fără să aibă stăruința cum și răbdarea trebuitoare, ținta aleasă cum se cuvine, nimeni nu-i vinovat dacă au fost une-ori înșelați in așteptările lor. Cu tot prestigiul ce-1 are, încrederea ce ne-o in­ spiră, socialismul nu-i o idee magică, nu-i un descîn* tec, care să aibă darul, de a preface toate, într’o cli­ pită, numai că s’ar rosti. Un socialist conștient, se aranjază de-așa natură, ca toată vieața să nu și-o ducă șovăitor. Avînturi va putea să aibă, asalturi va pu­ tea să dea. Dar astea ca o simplă expanzie a vieței sale proprii, fără a se plînge pe urmă că a făcut vre-o jertfă, făr a-și vărsa amarul neizbîndeî împotriva cui­ va și făr a se retrage, din pricina acesta, pe urmă. Tot ce poate fi mai deșănțat în natură, ie uu socialist cu termen. In curs de zece sau două-zecî de ani, nu s’au îndeplinit prevederile mele, cum vor li fost acele pievederî, îmi veți da voe ca să renunț la iele, su-nii cat acuma de alte nevoi. Destul de prost. Se înțelege, am pu­ tut năzui cu toții, putem chiar nazui, ca să vedem din ideile noastre aplicate în practică. Nu ne putem resigna cu toții de a fi propovăduitori în pustiu. Dur dintr’o împrejurare sau alta, ori-cum ar fi, ne. credem oare îndreptățiți a conchide? Dar am avut încercări cari au izbutit, cari ne-au dat iluziea cum că vom face lucru mare, în scurt. Am avut manifestări grandioase, alcătuiri de bresle, cercuri de studii, reprezentanți aleși, organe de publi­ citate, și nu știu ce n’am mai avut. Vestigii din acestea există și acum. Și nu ar fi nevoe de cît de puțină silință, pentru ca tot ce-a fost în trecut să ne apară în și mai mari, în mult mai mari proporții. Voiț! manifestații? Dați-vă osteneala de a Ie pregăti, și vă veți spăimînta chiar voi de mărețiea lor. Alcă­ tuiri de bresle, cercuri de studii, reprezentanți aleși? Numai aflați-vă pe teren, suflați ca le voiți, voiți-le într’adevăr, și vă veți minuna cum se realizează toate ca din senin, cum din nimic se face trup. Ce-va mai mult, vet! izbuti acuma cu revindecuri serioase, cari mal înainte, ar fi lăsat pe toată lumea rece, cari odi- �REVISTA 1DEE1 REVISTA IDEE1 114 nioară .W H ImpMtait pi^me ^agitat cu lucruri vagi, deșerte, . P toafce astea fittVlaV°H“Glumea”fi v"tetimpine în urate, î xKtearnă ta cale flori, să vi se P^terneze La bătrinetă sau pe aproape de ramolite, vin foarte Ciudate gusturi. Dar, daco a^ștecrnd^e meni îndănunateci, se pot crea tot fehul de mișcări, mai mult sau mai puțin factice, urmeaza oare deaici ca iele să dăinuiască cît lumea, anume tot intr aceea-ri forma? Oare ie un mod natural acesta, singurul mod natural, prin care o mișcare își poate mărturisi ființa? Cu socialismul, la noi, sa fntîniplat un lucru eu desăvîrsire firesc. Dintr’o mișcare de suprafața sa prefăcut intr’o mișcare de bază, cum și iera de dorit. Lipsind decorul, fastul, imilți s’au pu,tut înșela si au putut, să creadă cum că lipsește orî-ce cuprins, lei n’au văzut ceea ce se agita în mase, n’au observat cum duhul desrobiref, a unor năzuințî cu mult mai omenești u trecut în moravuri. Deprinși să vadă lu­ mea la’o laltu, grămadă, stînd la taifasuri sau stînd la tîlc, iei au uitat că lumea are nevoi mai mari și n’au băgat de seamă că lumea s'a răspîndit pe la treabă, lefn’au băgat de samă, că ce plutea pe deasupra s'a coborît acuma la fund, din ce se putea cobori, restul fiind tîrit- de valuri sau de curent la vale. S’au po­ menit de-o. data cu orizontul gol. Asta i-a și făcut, pe unu, să creadă, că nu mai au nici un rost ca să persiste în atitudinea lor, că nu mai au nici un rol, că totul s’a sfirșit, presupunîndu-i totdeauna cinstiți. Gloata pierise cu totul, nu mal îera nicăerî. Pe voi v’a indispus o pătură de oameni, chiar din armata voastră, ce v’au luat înainta și au trecut de partea stăpînireî. Au putut Sa-și dee samă și îeî, cuui că în niște momente critice ca acestea, ar fi făcut o nelegiuire, o crimă neertată, de n’ar fi contribuit, după puterile lor, să scoată țara dintr’un impas. Iei v’au furat gîndirea, în germene, se vede; în cap la voi, de mult. Și nu aveau sa aștepte tocmai semna­ lul vostru, ca ’.să se conformeze. Iera de prevăzut. Văzînd că nu se mai realizază nimic, din ce îi pre­ gătiserăți să întrevadă, cnrînd de. tot, ca să-i tineri grupați pe lingă voi, văzînd că înșî-vă sîntețî șovăi­ tori, văzînd că nu prea por. să-și salveze situatiea proprie, s’au apucat, cel puțin, să fie salvatorii pa­ triei, Iei au trecut în slujba ambelor pardide, măcar cu făny atîta entusiasm. Ie. alta dacă cate^oriea aceiista ieste o categorie aparte, care n’a priceput, nici o data solidaritatea de clasă, care n’a practicat lupta de vlasu nici cind și pururea a tot îmbiat după mici privdegu și sinecure și mici foloase particulare, cu toate îJdfilW"® ,pătura muncit°are. Esclud acele ndmduahtațf, can a’an aiipit de mișcarea muncitotuanîe ? P"rUrea “u fost în gnriîtanl * ?UUU mV0Cft’ P1'6™111 ȘÎ invocați, in sprijinul părerilor voastre de a-zi, cum că mișca­ rea socialista n’a reușit și n’are rațtane la noiTeri mai putea invoca ruina acelei organizații centrale ce întrupa mișcarea. De ce tineri afîtn ta « ntral$> ultu^dă™ Tt\ruSpUDzaton' chîar voi. Nu ari păcate acda-rf «WaJ^tocinîî gUVernuI’ tain, iu special pe emj> cu huuie drepturi și prin prezența lor v’ar dauna mișcărei. Ni. meni nu a putut să renunțe, pentru asta, la ideile si năzuințele sale, în special nu au putut să renunțe îa năzuințele și la ideile lor, evreii, prin situație a prin tradițiile lor, porniți anume să le cultive. Je| înse s’au retras, din organizarea voastră centrală, 35 nu vă stingherească cum-va, în politica voastră pre. văzătoare și practică. Firește că adunările generale au prins să fie mai puțin populate, fiind-că elementul romanesc, elementul cu drepturi, prin felini ocupa, țiilor și prin temperamentul lui, să nu mai punem alf e motive, nu se putea deranja să vă susție iluziile voastre să ieasă necontenit la paradă, ca să vă secondeze necontenit, în roluri de pontifi. , Mai deșănțată ie graba cu care v’ați uitat. supărarea,, graba cu care v’ați consolat și v’ați dedat la meșteșugul de a face politică, politică ordinară. Nici uu ați desbracat încă doliul pe care părea că-1 pur. tari, pentru înfrîngerea năzuințelor voastre și v’ați și prins în danțul macabru al celor mai fără scrupul și mai lipsiți de idealuri oameni, al politicienilor de rînd. Adică, socotiri că fără concursul vostru totul s’ar prăbuși, țara ar du de rîpă? Ca și cînd puși! să o conducă ar avea gîndul de. a o scoate la un liman mai bun. Ce veți putea voi face, de cît să dațî apro­ bare unor ticluiri dezbătute și combinate aparte. S’au, credeți, că prin amestecul vostru, veți putea face, măcar atît, în legătură cu năzuințele voastre trecute, de-a regula mai bine raporturile dintre oameni ? Un loc de deputat veți avea, veți fi administratori în diferite județe, și alte roluri de-a cincearaînă veți fi îngăduiți a juca. Dar. dacă crederi ca prin aceasta veți schimba ce-va din politica tradițională, din uzurile în ființă, ce-va ce nu s’ar fi putut și fără voi schimba, vă fa­ ceți cea mai copilărească închipuire. Ie ca și cum ați voi să topiți un bloc enorm de ghiață, numai prin faptul că i-ați sufla asupra, cînd temperatura ar remănea pururea scoborîtă sub zero. A, veți ajunge să faceți măcar atîta, să asigurați măcar domnie» legi­ lor în țară. Unul din cele mai strașnice sofisme, cu care v’ați justificat, o vreme, politica voastră dubioasă, cu care v’ați mascat retragerea și menajat apropierea de pătura conducătoare. Mai înainte de toate, ce-i alta legea, de cît o normă după care clasa stăpînitoare domnește și își asigură interesele iei și își sus­ ține existența. Au fost, în cursul vremei, politicieni iscusiți, cari au izbutit să strecoare, din dragostea pentru mulțime sa zicem, sau dintr’un interes mai bine înțeles, unele prevederi, utile tuturor. Au înse asțea vre-o sancțiune ? Avem destulă experiență să știm, ca prevederile acestea au fost o simplă poleială, și mai la urmă sau prefăcut în cursă. Numai Con­ stituție», cu libertatea-] de cugetare, de asociație, de întrunire, cît neajuns, cîte nenorociri n’a cășunat ies celor ce au luat-o în serios, cari s’au încrezut într’însa? oi yej ajunge să faceri să domnească legea, neapă°„a!^a lege» mai bine printr’o ficțiune. Fentru-ca, alt-feliu, n’aveați nevoe să faceți parte din guvern. Veți mai crea, prin asta, o cursă nouă, pentru «taro i31’60)1® fe naivî» veV îndepărta și mai mult starea legala de starea reală. Meteahna voastră cea mai cumplita, daca sîntețî cinstiți Teste că credeți în, U-+re ^r??sca’ într’o. aranjare normală cu da™ tF””^ înainte mere“> vă închinațilfl calea legala, cmtl legalitate însamnă de-a îndura toate wT 6 or!’"‘mz?rer ,le “A ^-a nu clinti nimic, din bazele pe care sta întreg eșafodajul de rele. mnSnrt,diZ“l "’,‘ noî- » P’îng de mila săr­ mane. dialectici. Nu nu-a fost, dat să văd o argu­ mentare mal Slabă, mai lără normă, mai proastă. A®tâ f ■ .tată îera destul ca România să fie o provincie a Eu­ ropei, o provincie cît de înapoiată, chiar mai înanode cît o țară dm centrul Africeî, pentru cu Socialismul. să aibă rațiune în îea. Odinioară avea • tjtea îndreptățiri. Ce s’a intîmplnt de atunci, ca toate ..stea să nu mai fie valabile? Sîntem la capătul is­ toriei, s’a încheiat o perioadă evolutivă, a trecut data care iera destinată musai pentru îndeplinirea unui progres anumit, mergem cum-va în regres, facem cum­ va o evoluție contrară evoluției generale, ue-am izolat cum-va de celelalte state, și țara cea mai înaintată pe tărîmul industriei nu mai ie oglindirea celei mai „uliu desvoltate țări? Au fost cîte-va încercări de organizații căzute, cotizațiile nu mai curg cu grămada ]a club, nu întrunim atîtea voturi ca să ieșim izbînditori în alegeri. Ca și cînd o încercare de aplicare artificiala, ar fi hotărîtoare pentru valoarea unor idei. Nu mai chibzuim^ că poate ie o greșală de tact din purica noastră, că poate avem pretenții prea mari fură de silințele ce punem, ori-cît le-am exagera pe acestea, că poate ie o cale mai apropriată, prin care se poate revărsa mai bine simțirea, convingerea mulț,iniei- Dar nicio publicație pentru care s’au făcut, ieară-și, sacrificii enorme n a putut să trăiească, n a putut să dureze. Dovadă deneinteresareamulțimei. Dovadă căn’am ajuns cu mișcarea tocmai la starea ideală, dacă a fost o publicație necesară, fără proporții exagerate. Ce țara înaintată din lume, nu a avut la activu-i, nu are, fenomene de astea? Ați cercetat adînc starea de lucriri din Belgia, din Franța, din Germania, să nu mai zicem din Anglia și de aiurea, ca să vedeți ce se întîmplă în iele? Ați cercetat cum se fac și desfac deo­ sebite bresle, și cîte bresle sînt, ajung, reacționare, cum se închid și deschid deosebite cluburi, în multe importante centre cum nici nu ființază, cum fluctuează voturile întrunite de aceia-și candidați, cum apar și disparorgane de publicitate? Și, totu-și, nimeni nu s’a în­ cumetat să susție, că n’are rost socialismul în regiunele acele, unde și ie a tot stăpînitor. In fața unor atare fluctuări, se poate zice atît, cum că socialismul își cată încă calea. La noi, în România, dacă socialismul. în larga lui cuprindere, n’ar fi făcut de cît să orienteze unele minți, să dovedească că situațiea în care ne aflăm și trăim ieste o situație falșă, încă și-ar fi avut rațiu­ nea. toata rațiunea de a fi. Rațiune ce va avea-o, mai mult de cît ori-care altă doctrină, continuînd așa, cu toate interesele fugarilor, cari voiseră să facă o speculă d;n iei, cari acuma îi trimbițază moartea. P. Mușoiu. De „Ziua Mort>'or“ Discurs rostii cu prilejul pelerinajulw focul la cimitirul de Everc din Brp&cllcs. Ați dat nume de sărbătoare, acestei ceremoniifăcute în Huiiptîrea inerților. Și cu.dreptate. In acest pelerinaj solemn, nu mai întrebați mormintele despre secretul durerilor ce-s îngropate în iele. Și ochii voștri nu sînt uzi precum Terau cînd s’au închis în fața yoastra. phi potriva, o mulțămire senină vă ieste în privire, ca hifățoșarea unei simțiri de izbîndă asupra morțeî însa-și. De vreme ce moartea va apare- ca o necesitate fi­ rească, convoiul umbrelor pe cari le evocăm aice, ne aduce ceea ce moartea nu a putut să atingă,^ceea ce a lasat neperitor: cuprinsul simțire! și cugetare! lor, pe care și-a însușit-o generațiea noastră și pe care o ,\a purta cu sine. 'Aceasta sărbătoare, atîta de duioasa eu adevărat măreață, ieste sărbaren neinunrei insaa singurei nemuriri cuprinsă de mintea omeneasca. nr> «Nemurirea noastră, a zis Renan, stă în a întipări, în mișcarea spiritului, un element neperitor, căci, un re­ zultat, un fapt, în omenire, ieste nemuritor, prin schim­ bările ce introduce pe veci în seriea de lucruri- . Noi ara moștenit gîndiren, dragostea, devotamentul celor pe cari-i vizităm astă-zl. Știm că au contribuit, la progresul nostru, și prin aceasta sînt nemuritori. Auguste Comte, a zis că cei vil sînt din ce în ce mai mult cărmuiti de morți, fiind-că zestrea intelectuală și morală, pe care! o moștenesc viețuitorii, crește meteu zin cu «î+ cit se -- prelungește lanțul generațiilor trecute* Venerațiea și recunoștința, față de morți, se mărește cît înaintează civilizațiea. Iele sînt. răsfrângerea tu­ turor silințelor ce au pus dînșii, de a face din noi aceea ce sîntem. Și, vor fi cu atît mai mult răsplătiți, cu cît solidaritatea ce ne leagă de trecut va fi mai strinsiî, Morți, mult iubiți, răspîndiți în acest sălaș de odihnă, vă salutăm. Voi nu v’ați îndoit nici cum de viitor. Voi ați luptat și ați suferit pentru emaniciparea spiritului uman, pentru a ne pregăti o soartă mai bună. Salutăm, mai ales, pe cei mai neștiută dintre voi, meșteșugarii unei opere mărețe, al căror nume s’a ui­ tat, dar ale căror strădănuinți lasă neperitoare urine. uumi.aui Salutăm yc pe toți soldați! uxcpuumi, dreptului, yc pe iuy toți upiuiMiviu apărători! adevărului, pe toți acei ce pregătesc omenire! domniea științei și a dreptăței. învățătura ce ne dau dînșii, în clipa asta, iet cea mai sublimă învățătură ce os ne-a fost dat să aflăm. Pregătirea pentru o moarte buna, se cuprinde în *i a ne lipsi de egoism, în a c” căta x~ să ~~ Jducem ------ — mai? departe. *• pentru generațiile nouă, opera ce au durat prede­ cesorii pentru noî. Să ne dăm samă, că fie-care ge­ nerație are în acela-șî timp datori! și cătră trecut și cătră viitor, și că, noi, ne vom plăti de cele ale noas­ tre, numai înălțînd mereu idealul de urmărit și pre­ gătind pre cît mai bine generațiile nouă, spre a-1 atinge. încă de mult, Feuerbach și Proudhon, au dat cea mai înaltă însemnare morțeî, cu adevărat vrednică de om și cu adevărat roditoare. întreaga noastră vieață morală, se închee într’o cheltuire a ființei noastre, și moartea ie cel din urmă act al acestei cheltuiri de sine. Moartea, după frumoasa vorbă a lui Proudhon, ie actul de amor final al creaturei umane. Și Feuer­ bach, la rîndul său: Atît cît viețuim în devotament, în simpatie, trăim în afirmarea unui alt leu, pe care îl iubim, călcăm în picioare, făgăduim egoismul nostru. Moartea firească nu-i alte cele, de cît devotamentul, dragostea noastră, resfrînte sub o formă particulară. Așa dar, în toate zilele trebuie să ne pregătim de moarte, dînd o parte din ființa noastră familiei, so­ cietate!, omenire!. Și ne vom regăsi, mai tîrziu, în ce­ riul aducerei aminte, ca. morții pe cari-i prea cinstim a-zî, cu cît vom fi servit ca iei dreptatea, adevărul și libertatea. «O moarte, zicea din nou Proudhon, o moarte, cărei pot hărăzi trei zeci de ani și maț bine de muncă, ai putea oare sa mă spăiminți? Daca vii a-zî, sînt gata. Mi-s dragi ai miei și le sînt drag. Dar miam făcut datoriea. lear de-am căzut în greșnlu, n*am desperat de virtute: m’am ridicat mereu. De-aî veni - -- fi si mai bine pregătit, aș fi lucrat mai mult, .p^nq’‘î] și tte-aș îmbrățișa și mai cu drag. De veiîntîrziea zece ani, aș merge ca la triumf--. Cîți dintre noi vor mai face la anul această cucernică călătorie, n’o știe nime. Inse, pănă atuncea, fie-care din noi, va ști să-și facă datoriea. Amintirea celor ca­ zuri în cale, va reînviea în inimiy celor ce vor trăi, cu'amintirea celor ce le dăm astă-zî o mărturie so­ lemnă de recunoștință, de solidaritate, de venerație și de iubire. • H. Dents. 1 ■ �REVISTA ideei Revista tdeei 116 înjosirea femeilor în civilizație . Putem să vedem oare măcar o} în soarta ce li-i destinata femeilo conjugală nu-i oare un fleac, târguiască, o ț t cercetarea lor ar dovedi, ca cele mai vițioase sînt t<jt acele ce au mai puțin respect fața de sexul slab și la cari condițiea femeilor ie cea mai rea. In teză ge­ nerală : Progresele sociale, cum fi schimbarea unei pe, noade, se sllvîrșesc potrivit cu progresul femeilor sp, e^ bertate. lear decăderile ordinei sociale, se petrec polrivil cu descreșterea libertățcl femeilor. Nai sînt și alte jn. tîmplărî cari înrîuresc asupra acestor prefaceri poli, tice. Inse nici o pricină nu ie ca să producă atît d0 iute progresai sau declinul social, ca schimbarea sourteî femeilor Singura adoptare a seraiurilor închise, ne face tot odată barbari, si singura deschidere a seraiuril0r ar face să treacă barbarii la civilizație. In rezumat,’ întinderea privilegiilor femeel, Ieste principiul generat al orl-cârul progres social. cură de dreptul de-a-și duce femeea la tirg, cu fumea de gît °i a o vinde, ca pe o vită de munca, cui vrea Fourier, ca sfeă-i’ Jlăteasca prețul ? In privința acemSP»™1 nostru public ie oare mai înaintat, de cît m «cest® veacuri grosolane, în cari un oare-care conciliu de Macon, adevărat conciliu de Vandali, puse mdez­ batere dacă femeile aveau au ba un suflet ? Afirma­ Prin ce mijloace poate să dezlege Economica Politiva nu trecu de cît cu o majoritate de trei~ voturi. problemele care întră în domeniul iei? După cum Legislatiea engleză, atit de lăudată de cătra mora­ tică dovedesc o mulțime de pilde, mijloacele sînt cele ma­ liști, acordă bărbaților diferite drepturi', nu mai puțin tematice. Alt-feliu nici nu se poate, căci obiectele • jignitoare chiar pentru sexul lor, ca, bună-oară, drep­ acestei stiințî sînt cantități supuse hi număr și măsurii, tul ce-l are soțul de a i se acorda o despăgubire bă­ cantități’ cari nu pot fi înțelese de cît prin calcul și nească, în dauna amantului recunoscut al soției sale. măsurare. Bună oară, punîndu-se chestiea dacă desfiinIn Franța formele nu sînt atît de grosolane, înse tarea legilor asupra cerealelor, adecă dreptul liberei sclăviea ieste tot aceea-și în fond. Aici, ca pretutin­ importări de cereale străine, a fost de folos pentru Endeni, vedem copile, lîngezînd, căzînd bolnave, murind, glitera, se face îndată socoteală, de cîte livre de ce­ din pricina lipsei unei uniri, pe care natura o porun­ reale se consumau, în mijlociu și pe cap, în Englitern, cește neapărat, pe care prejudecata le-o oprește, sub înainte de desființarea legilor pomenite, și cîte se con­ pedeapsă de defăimare, mai înainte de a fi fost vîn- sumă acum. Se arată că actualmente cifra mijlocie a consumare! cerealelor Ie mai ridicată, și chestiea le > dilte legal. Asemenea întîmplări, cu toate că cam rari, hotărîtă: desființarea legilor asupra cerealelor a fost sînt încă destul de dese pentru a da dovadă despre prielnică. ’ sclăviea sexului slab, despre disprețul cerințelor uatuCifrele date de statistică sînt de o foarte, mare în­ rei, despre lipsa ori-curei dreptăți față de femei. semnătate. Dar se întîmplă că nu-s îndestulătoare, aDintre semnele cari f-agăduesc atâtea rezultate fru­ , desen tocmai pentru dezlegarea chestiilor celor mal emoase, îhtinzîndu-se privilegiile femeești, trebuie de sențiale, relative la înriurirea vătămătoare sau prielnică citat experiența tuturor țărilor. $’a văzut că cele mai a fie-căruia din elementele fundamentale ale vieței so­ bune nații, au fost pururea acele cari au acordat fe­ ciale, din punctul de. vedere al bunei stări materiale. meilor mai multă libertate, S’a văzut asta la barbari Un fapt, ni se arata, în de obște, de statistica, ca un fe­ și sălbateci, ca și la civilizați. Japonezii, cari sînt cei nomen foarte complex, care at'îmă de lucrarea unor emai industrios!, cel mai brav! și mai cinstiți dintre leinente numeroase, a unor elemente ce se confundă, prin înriurirea lor reciprocă. Așa cu Ie anevoios'lucru, barbari, sînt tot odată cei mai puțin geloși, cei mai lără aj tifonul altor mijloace particulare, de a se recu­ îngăduitor! față de femei. Intru atît, în cît neamul noaște ce rol are cutare sau cutare element. Ast-feliiî, Magot din China, ajunge sa facă călătorie în Japonia, se pune o chestie nouă: acest element nu cum-va joacă pentru a se deda unei dragoste care îe interzisă de alt rol in alte fapte? Va trebui, deci, să se examineze, cătra ipocritele lui obiceiuri. Otahitienii, pentru acela-si pe rînd, toate faptele în producerea cărora acest ele­ cuvînt, furii cei mai buni din toți sălbatecii. Nici o ment leu parte, ceea ce îe foarte greu. hordă n’a dus atit .de departe industriea, fata de pu­ Toate faptele vieței sociale sînt într’o ast-feliu de ținele mijloace ce li punea la îndămîna țara. Francejii, pătrundere, prin înriurirea lor mutuală, si toate elemen­ tele aceleia-șl vieți sociale sînt a.șa de ramificate în ur­ cari sînt cei mai puțin prigonitori de femei, sînt de asemenea cei mai buni dintre civilizați, întru cît sînt mările lor, în cît nu putem fi încredințați să fi lupt in națiea ce» mai mlădioasă, acea din care, un suWan privire toate faptele în care s’a rusfrint acțiunea unul sau- altui element, nici nu putem avea credința că oare abil, poate să tragă, în ori și ce întreprindere 3Fîn cari acțiuni ale acestor elemente, și poate cele mai de foarte scurta vreme, partida cea mai bună. Si, cu toate samă, mi ne-au scăpat din vedere.'De pildă, războaele cele cite-va cusururi, anume, ca ușurătatea, înfumu- vvm ? ran.-eî de către Englitera, la linele veacului «1 rme.n individuala și neenrațeniea, sînt totu-si cea rbn- XyllL-lea și la începerea veacului al XlX-lea, au fost ^lrp1?J,er1C,V”Za?’ Vrm sin£ural faPt al mlădiere!, folositoare Engliterel? S’au găsit inulț.I, până a-zi, cari care ie caracterul cel mai opus celui al barbarilor. susțin ca aceste războae au fost folositoare, că au dez­ voltat agricultura Engliterel, industriea iei manufactu­ c5’ cele mai vițioase nații, au fost iu totdeauna acele ce-au aservit femeile riera și comercial. Negreșit, pentru cea mal mare parte erliri" ei m^l" . dro.jdiea globului, ceînmî (.fin cetitorii noștri, o asemenea opinie, poate părea ah1 .rlu, cei mm lași, cei mm nesățios! din toate nn- surda. Inse, în razămul acestei opinii, se citează mii de lapte statistice. Cei cari combat această opinie, firește, ^>arele indusțnoase. Iei sînt și cei mai gelosî si cei citează și dîn.șiî mii. In fața unul atît de mare număr iizâtiiemrgîda,“°ri' ‘n privin^ f,ra£osteî. Dintre’civi- de fapte statistice, aduse de amîndouă părțile, dezbate­ rile se tulbură atit de tare, că nimeni n’ar putea ajung® la o soluție, de cît in mod arbitrar, după felini său d.c urma celorlalt?E,X' vedere. In scurt, deslegarea chestiei ar atîrna de. capri­ n §X hnț!im st’ăluc re 3au în m Âarte rU Clt ’,? de ’lU avut Uo ni< 1e0 8ălbate ciu sau de hazard, dacă n’am avea, pentru ca să dobîndim un respuns ezact, infailibil și de necontestat, o altu Metoda hipotetică de analiză ^^tcsStiî)?rtIi,itorîpentase-1 metodă de cit acea a cercetărei datelor statistice Această altă metodă există. z leat» în ce stă metoda noastră. Dacă avem de deter­ minat caracterul unui mire-cure element, trebuie să lăsăm L o parte toate problemele complicate și să căutăm pe acelea i» cari elementul ce ne interesează iși mauitesează caracterul in chip neîndoios, problemele a căror sl (ri,ctură să fie cea mal simplă cu putință. Și, atunci, după ce vom fi recunoscut caracterul elementului ce ne ocupă) ne ya fi foarte ușor sa recunoaștem rolul ce ioacă aoest element, în problema complicată pe care tun nm*nat’0 Pana nfotea. In locul problemei complicate, r.. bună oară: au fost folositoare Engliterel războaele cu Franța, de la finele veacului al XVlll-lea si de la începerea veacului al XlX-lea», se lea chestiea cea mal simplă» chestiea care nu-I complicată de nici o împre­ jurare lăturalnică: «Poate oare să fie de folos războiul, nu pentru o bandă oare-care, ci pentru o nație numeroasă» ? Acuma, cum să dezlegăm oare asemenea chestie? Ie vorba de folosul, adică de cîtimea de bună stare sau bogăție, de scăderea acesteia sau de adăogarea folosu­ lui," adică ie vorba de obiecte care se evaluează prin mijlocirea cifrelor. De unde să luăm deci aceste-cifre ? Xici un fapt istoric nu ni le dă sub înfuțoșarea cea mal simplă- Nici un fapt istoric nu le dă așa ca să atârne mimai de singurul element in chestie, care Ie războiul. In războiul de care vorbim, fenomenele istorice au fost determinate un numai de către singurul element războitiL ci de asemenea de către un mare număr de alte condiții și de împrejurări. Și așa se întimplă cu iie-care fapt istoric. Așa dar, trebuie să ne strămutăm din do­ meniul întâmplărilor istorice, în domeniul cugetare! ab­ stracte. Și aceasta, in loc de a se răzema pe datele sta­ tistice, înfățoșate de istorie, face operații asupra cifre­ lor abstracte, a căror însemnare ie condițională și pe care o luăm numai pentru înlesnire. Să ne închipuim cu societatea se alcutneste din 5001) de locuitori, și că în acest număr se cuprind 1000 de oa­ meni adulți, n căror muncă întreține societatea întreagă. Să ne închipuim că din acești din urmă, 200 au plecat la războiri. Trebuie să știm ce raport economic are acest războiu cu starea societăței. Războiul a adăugat ori a scăzut bună starea materială ? După ce am făcut o ast-feliu de construcție, construcțiea cea mai simplă a chestiei, dezlegarea devine atît de ușoara și de vădită, ■că fie-care poate să o găsască cu înlesnire, și nu poate fi combătută cu izbindâ de către nici un oin’și de către nici un lucru. Ori-cine, care știe să facă o înmulțire si o împărțire, va zice, fără să stea la cumpenei înainte de războiu, fie-care lucrator avea de întreținut 5 inși. In vremea războiului, cînd 200 de lucrători au fost înstrăi­ nați de la muncă, ii’au remas de cît 800. Aceștia tre­ buie să se întrețină pe sine, să întrețină și pe cei4000 de locuitori renui.și, și, afară de asta trebuie sumai întreție și pe cei 200 ex-lucrători, cari au plecat la bă­ tălie, ceea-ce face tot un total de 5000 de inși. Prin urmare, fie-care lucrător are 6.25 inși de întreținut. Cu alto cuvinte, 100 de lucrători întrețineau mai' înainte 500 de inși, pe cînd acuma întrețin 625. Ie limpede, că sta­ rea acestor lucrători a devenit mai grea .și că ceilalți membri ai societățel nu pot să mal fie Întreținuți tot în iinbel.șugarea de mai de mult. Ie limpede, că războiul Ie vătămător bunei stări sociale. Cetitoriul vede că nu s’a dat nici o însemnătate mărimei absolute a cifrelor. Fapt însemnat Ie numai crește­ rea sau descreșterea cîtimei izvorîtă din schimbarea ce • nu suferit cifrele, cari reprezintă elementul al cărui caract er vrem să-l cunoaștem. Are să fie un pliu), are să ue un winiiw, leată ce vrem să știm, ieată ce-i înseninnt pentru noi. Dacă rezultă cp’lus:-, acesta va remînea pRis, orl-care ar fi cifrele pe care le-am lua. Și dacă exultă «minus», va remînea minus, ieară-si ori-care ar ce le-am lua. snn 1 bună-oară, cu societatea se alcătue.ște din JW.000 de locuitori, în loc de 5000, că sînt intrinsa Jou-bOO de lucrători, în loc de 1000, și că 50.000, în loc e 200, au plecat,la războiu. Deducerea va fi cu totul ^nainte 'de războiu un lucătoriii îiitreținea 3 meni. In vremea războiului, fiind că din 150.000 n au 117 remas dp cit. 100.000, fie-care lucratorii! va avea sa în­ trețină 6 oameni. Lucrai Ie ca și mai' înainte:situație» lucrătorilor Ie mai nesuferita de cit întâi! și iea s'a făcut mal rea pentru întreaga populație care'alcătueste societatea. Tot ast-feliiî, putem să știm întocmai, cu cit aceasta Situație s’a făcut mai rea. Atîrna de însemnătatea ci­ frelor pe cari le-am luat prin supoziție. De aceea »'am stăruit asupra înărimei exacte a cîtimei. Și mai putem su știm, că paguba adusă societățel prin războiii ie cu ațit mai mare, cu cit va fi mai mare proporție» oame­ nilor trimes! în bătălie. Prin urmare, vom zice: paguba războiului, pentru societate, Ie în proporție dreaptă cu numărul oamenilor duși la războiu. Deducerile astea sînț în afară de ori-ce contestare. Iele păstrează, o ve­ ridicitate matematica desăvârșita, fie că aceste cifre ar fi fost luate simplu, «ca supoziție», fie că ar li fost im soțite de vorba «să ne închipuim». După acest termen «supoziție», «hipoteză», însă-și metoda si-a luat numele de hipotetică. Să ne întoarcem, acuma, la chestiea particulară a cărei dezlegare am amînat’o: «Războiul Engliterei cu Franța, de la sfârșitul veacului al XVIU-lea și de la începutul veacului al XlX-lea, a fost in folosul Engliterel» ? Vedem ca chestiea asta își și are dezlegarea, și nu poate avea de cit o singură dezlegare. Dacă războiul nu poate’fi folositor în general, dacă face societatea mai săracă, fără îndoială că seriea de războae, de cari vorbim, a fost vătămătoare Engliterel. Iii acest înțeles general, chestiile de economie politi­ că pot să fie dezlegate, cu veridicitate matematică, prin mijlocul metodei hipotetice, numai sâ fie puse regulat, numai să se întrebuințeze o metodă dreaptă, pentru a le preface în equații. Dezlegarea stă in vorbele; <creș­ tere» și «descreștere», cum am zice: «folos» și «pagubă’ , «avantaj» și «desavuntaj». Nu ar mal 11 ast-feliu, dacă am vrea să știm anume mărimea acțiune! elementului pe care Funihotarit, vă­ tămătoare sau prielnică, asupra unei societăți întv’un caz dat, dacă am vrea să știm mărimea pagubei ce au pricinuit Engliterel războaelc iei cu Franța de la fine­ le secolului al XVflI-lea. Dar aicea-i treaba istoriei și u statisticei. Acestea trebuie să dea respunsul lor ne-hi’potetic, prin date pozitive și prin cifre. Dacă Economica Politică se ocupă aproape’ escluziv de chestii luate sub înfățo.șarea cea mai generală, sîntem nevoițî să recur­ gem mal des la metoda hipotetică de cît la istorie .și la statistică. Inse ce să facem dacă la dezlegarea gene­ rală a chestiei, găsită după aceasta metodă, se replică cu fapte și cu cifre care se raportă la unul sau la mal multe evenimente deosebite, dacă, bună oară, la dezle­ garea «războiul ieste dăunător», se respunde cu cifre asupra dezvoltăre! comerțului și industriei Engliterel, din timpul războiului' cu Franța, sub republică si sub Napoleon ? Dacă aceste cifre sînt din izvor .sigur, ie limpede că trebuie verificate, de pot să fie considerate ca urmarea elementului din acțiunea căruia se cred purcese, ori dacă nu-s produse- de înriurirea altor ele­ mente. La urma urmei, găsim că așa se întâmplă m totdeauna. Dacă în fața lirei unui oare-câre element, se află în societate fapte care îi contrazic caracterul său general, aceste fapte sînt produse de acțiunea altor elemente, cari ii sînt contrarii, cari pot chiar să-l târască sub înriurirea lor, dar a căror acțiune proprie Ie slăbită prin însă-ș! această influență. Metoda hipotetică,’ avîud un caracter matematic, ope­ rează mal cu samă cu cifre. Dăr, equațiile formate după reguiele sale, adesea sînt atît de necomplecte, in cît lăsăm pe cetitor să-și închipuiască cifrele iusu-și iei. Noi ne mulțumim cu singura întrebuințare a cuvintelor vagi: «pluș': si ■minus». De pildă: Inmă stare societătef îe cu atît’mai mare, cu cît numărul lucrătorilor șan Al oamenilor adulți, ai populațiuuei, le mal mare. Aducînd reflecții asemănătoare. în metoda hipotetică, atîtea pre cît trebuie, vom vedea că economie» politică întreagă, se dezvoltă cu ajutorinl acestei metode. N. G. Cernișevskl r �F■RKVTSTA. TDEEI revista tdeei 119 118 MILA brută S’ar putea, ca asprimea de inima a celor mai multî’ din oamenii fericiți, să vie de acolo ca nu-și dau sumă de mare parte din sufeunțele cari apasa atit de grNu nEctFfTvo^ațfde noroc, privilegiată vieț-eî nu pot să-șî facă o idee adevărata despre suferințele ne cari iei nici nu le-au văzut, mcî încercat vre-o dată, la cari de abiea au cugetat m treacăt. Nu numai in fata acestor privilegia^, amarurile obicinuite trec ne­ băgate în samă. Chiar noi, uităm o parte din formele utit de multe și feliurite ce le îmbracă suferința. Ieste știut, că marile bogății își au izvorul obici­ nuit în cea mai nemărginită calicie. Pentru a stăpîni o avere, trebuie ca aceasta să fie rodul forțat al unui mare număr de nefericiți. Toată lumea îe obicinuită cu asta: vedem atîtea mizerii, în cît fie-care sîntem nesimțitori. Obicinuința, de altminteri, ieste ce-va gro­ zav. Pururea ani văzut suferind nefericiți!, în cît pen­ tru asta îî credem făcuțî. Pururea am văzut cocioabe, după cum pururea am văzut case pompoase, palate. Obicinuința, deprinderea, adoarme mila. Trebuie să auzim mai întâi tînguirî, pentru a ni se descoperi durerea. Dar cîțî nenorociți sînt, cari mor fără a se maî tângui. Și astea sînt numai trăsăturile mari, caile bătute ale mizeriei, căror Ii se aruncă, în treacăt, une-ori un oftat. Dar suferințele obicinuite, pe cari nefericitul le tîrîe după sine ca pe o boală incurabilă, cari-i scur­ tează vieața și-l fac în scurtă vreme incapabil de muncă, nu trecem oare chiar noi fără sa le vedem ? Astea sînt grămădirea obicinuită a amarurilor desmoștenitului. Suferințele astea n’au margenî, cum n’are wargeni, indiferența fericiților himeî. AI uiți din aceș­ tia s’ar piapădi de milă, dacă și-ar da cum-va samă de modul cum simțesc existența desmoșteniții. Adesea ți se mai înăsprește inima în cursul viețeî, după cum te obicniueștî cu obosala, străbătînd mari distanțe. Cu toate astea, ceea ce vezi în marile orașe, nu ie de loc făcut ca sa adoarmă mila. Acolea, foarte aproape una de alta, cea mai mare îmbiel.șugare, se freacă pururea pe lingă cea mai mare sărăcie. Unii, smt storși, de timpuriu de muncă, alții, blazați de nupi prin răsfățurile familiei și lingușirile slugilor. In fața marilor magazine de jucării, copilul boga­ tului, saturat, cunoscîndu-și societatea, ne mai aleeînd nimica din grămada de lucruri frumoase, din care a^e de-ajuns: copilul săracului, ne avind chiar nici ce-i p ace mai mult ar vroi tot. Cei ce n'au avut nici o dată slâbk rin -nSAa‘ba C,t!T mult- MîcuI desmoștenit ie șlabit prin infnnan, celalt îe dolofan, rumen avind îndestul aer și hrana. Dar ceea ce, cu S astea au de-o potrivă amîndoi, ieste naivitatea vrîsteî lor’ Ar fi vremea, dindu-li-se ceea celi-ide trebuință cu SUU?5‘ cu ^ra£oste mai cu samă, ca să se facă din MtSirTDÎ’ DeSigUr Că S0.ciet8tea nu va urma Pur“ c“ M 85 «« «cFsteUoS» ?5^elele.?i Urnele omenire; aBupra pe primitiv; de neîndreptațiți ? Nefericita copila vestejita, care, | doua zeci de ani, pare de patru zeci, și drăgălașii |HfJ ‘ împodobită maî mult de tmereța-i in floare, de cif (j ’ strălucitele-! haine, nu și-au ales nașterea doar îe]c Ieste o norocire ca să existe mila, pentru că 0 * menii nu sînt răspunzători de întâmplarea naștere! |or* Chiar cei, al căror spirit, ieste atins de mărimea ne^ dreptăților sociale, nu cunosc nici de cum, mai de cît'ceilalți, milioanele de forme în care <lurerea își apasă, fără curmare, spinii. Și-i foarte trist că sin,, țirea tuturora se înăsprește^ vazînd necontenit sufi.. rind și suferind chiar însu-șî. Relativ la aceasta, ieata ce am văzut la *Regent’g' Park ', unde un număr atît de mare de privilegii' se duc să caute aer, s’adniire arborii frumoși, tape­ tele de iearbă. Locul acesta îl vizitează și vagabonzii înse nu pentru aer, fiind-că au destul, ci să petreacă’ o noapte mai puțin înghețată, ce-va mai' liniștită, sulj o umbrarele ce î apăra întru cît-vft de frig și de ploae, cînd ploaea nu-î tocmai torențială. Intr’o dimineața, ceața nu se împrăștiase încă, suh un arbor cu ramuri mari, o femee dormea, culcată pe pămîntul gol și învelită cu un șal vechi ii, găurit, cu copilu-i în brațe, un sărman copilaș de cîte-va luni, care se deștepta 1» vieața, precum se deștepta dimineața, fără să-și dee samă de una, cum uu-și dă­ dea sama de alta. Femeea se așezase așa, ca să nu-î fie copilului rece, ocrotindu-1 cu trupu-i, împotriva frigului nopței. Ploaea căzuse, înse copilul nu ienț ud: mama îl adăpostise, după cum paserile își adă­ postesc puii. Acest micuț ie dintr’acei, despre cari Victor Hugo a zis: -In loc de-un leagăn, găsesc pe pămînt un mormînt». Tinere soațe, cari legănată în brațele voastre, cu dragoste, pe. cel dintăî născut, gînditu-v’ați voi vre-o dată la aceste nefericite, ce sînt și iele mame: sînt mii, cari se culcă ast-feliu în praf, murind de foame, și cari ne-avînd hrană, văd venind clipa în cari nu vor maî avea lapte pentru copilul lor. Cum își vor ■ petrece oare vieața, fără să aibă nici adăpod, nici muncă și nici nimica pe lume. Privileg’ ați aî socie­ tății, gînditu-v’ați voi, vre-o dată, de ce o rasă în­ treagă ieste jertfită întru folosul vostru? Ieata încă un fapt. Tot într’acest Regexvt’s Park, într’un timp, in tovărășiea unui animal favorvt, o mare cățea neagră numită Hecate, văzui mergînd, șotilcșotîlc, un sărman bătrîn, care avea drept ori-ce vestmînt, niște păcătoase de t.rențe. Dînsul avea un felin de^ săculeț, pe care, după ce-șî aruncă iute privirea în juru-I, îl desfăcu, negreșit ca să-șî dee saino. dacă făcea osteneala scl se puc la masă. După ce-și făcu cercetarea, se așeză pe îearbu, întinse o veche basma, fără îndoială odinioară fiind obicinuit să i se pue o față de masa albă, și școțindu-șî merindea din săculeț, începu să mînînce. De prisos să maî spuu că săculețul nu cuprindea de cît fărîmături culese de pe drum sau de pe lîngă piețe. Cățeaua se apropie mai întâi și mirosi pe necunoscutul acesta. După aceea, prin acel sentiment de înduioșare pe care îl are rasa-b vazindu-1 trist, își plecă capiii și se apucă să-i lingă minele. Dmsul, atins, aduse mingîerî inteligentului animal, și-mî povesti, cu lacrimele în ochî, istoriea-i; Jmul acesta fusese bogat, poate că neînduplecat, apo* veni ruina. Dmsul avu curaj să caute de lucru. Neavind nici un meșteșug manual, făcu, îndelungată vreme» cel.e “o^grele treburi. Bătrîneța, grăbită de osteneala și înfnnari, aduse cu dînsa respingerea: nu maî îem bun de nimic. De zece ani, animalul acesta îera singura ființa viețuitoare, care-î mărturisea oare-care interesDanahtuți, veți zice,, lucruri cari se văd pe fie-c«re cari lucraseră la facetea carței. Pe drept, îmi' ziseiîi, feste a scriitorului, c. autorului Iei. Dar, oare, au­ torul mi-ar putea susținea, cum-că toate ideile, toata cugetările cuprinse îij carte, sînt proprii ale lui, nu moștenite de la generațiile trecute ? Oare îel, născîndu-se, nu s’n folosit de cunoștințele dobîndite, cu multa trudă, de tontă omenirea, în mersul îel ? Oare nu datorește îel nimica, altor autori de cărți, altor scrii­ tori, cari au trăit înaintea-i și în cărțile căror îel a găsit inspirație» perierei luî ? Oare nu datorește îel ni­ mica născoci’toriiuluî scriere! ? Și, maî la urma urmei, ideile nu-s datorite oare fîreî împrejmuitoare: veseliea, unei frumoase zile de MafîJ. întristarea, unei zile ploioase d\j toamnă: 5<?riî, priveliște! unor zgu­ duiri din natură v Cum se deosebească care îe partea fîreî și cea amințeî omenești? Se datorește oare cartea, culegătoriului tipograf, care se folosește de descoperirea unuî Gutenberg și de desăvîrșirile aduse de generațiile următoare, care întrebuințază literile făcute dintr’o Tăia»1 cu un cuțit, foile unei cărți de curînd cumpă­ amestecătură de antimoniu și deplumb, metale scoase rate. Ca dc obiceiu îmi scrisei» numele pe pagina din mine, de cătră alțî muncitori, cari, la rîndul lor, se intăî, pecetea proprietățeî, ca și cum aș fi spus : cartea folosesc de desăvîrșirile găsite de strămoși? Nu cum-va aceasta ieste a mea. Nu știu în ce toane mă aflam, oare se datorește hîrtiaruluî, care și îel se folosește de dar i'eram gniditor. După ce-mi scriseiu numele pe născocirile aduse de alțî oameni, de la fabricarea pacarte, fără să-mi dau samă de ce, începui să gîndesc piruluî și pergamentului,- pană la acea a hîrtieî veline ? la ceea ce făcusem. Cu ce drept mă făceam stăpîn îeu Oare se datorește minerului, care scoate fierul și me­ pe dînsa ? A mea îera oare, de drept, cartea aceasta ? talele din cari se fac mașinele întrebuințate în industrie? lefii oare drept, ca pe trei franci, cît dădusem pe Să fie oare cartea, pe drept, a librarului bogat, care, dînsa, să mi-o însușesc numai și numai mie ? Adîn- cu banii strînșî din sudoarea muncitorului de toate cîndu-mă în gîndirî, pe nesimțite iele mă purtară spre neamurile, cumpără munca sărmanului autor ? Ori să un maidan, de unde, un moșneag zdrențuit, încon­ fie maî pe drept a mea, care, cu trei franci, bani jurat de niște- copii aproape goî, cu fețele ostenite dațî de un părinte, care i-a sirius și îel din munca și însemnate cu pecetea tristei sărăcii, culegeau tren- neplătită ? Ce și pe cine plătesc îeu cu acești trei țe și oase din gunoae. Gîndul mă purtă apoi într’o franci' ? Cîte centime dau îeu fie-căruî factor în parte ? fabrică, în care, în niște cazane și mașini mari, fierbe.au Aceea-șî munca, a aceluia-șî om, n’ar fi prețuit de și se prefăceau cîrpele și trențele, cumpărate pe sute de ori mai mult pe vremea cînd se scrieau cărțile pe preț de nimic, în coli mari de hîrtie. Trecui apoi, pe suluri de pergament ? Dacă crierul mîeu nu fe’ar cu gîndul, într’o tipografie, în care, muncitorii, cu fi cioplit prin învățarea de alte lucruri și prin cetirea fețele palide și ostenite, cu privirile pierdute, ca ale de alte cărți, cari să mă facă în stare să pricep curtea unor oameni ce luptă cu sărăcie», zățueau, își stricau ce am în mină, ar fi prețuit îea, pentru mine, așa de mult ca astă-zî ? Acela-și preț îl are oare cartea, ochii, lucrînd la o carte. Cartea ce se tipărea, îera pentru mine sau pentru necioplitul locuitor din cencartea ce o aveam în mînă... Dar mintea, mă duse și rul Africeî? Cum să judecăm prețul acestei cărți, mai departe: în niște mine, unde lucrau sute de lu­ care să fie criteriul să-î judecăm valoarea ? Nu cum-va crători, și maî istoviți ca ceilalți, unde munceau din munca ? Dară ce muncă îe mai de căpetenie la face­ greu., departe de lumina dătătoare de vieața a soarelui, rea cărțeî noastre: munca minței, munca intelectuală munceau să scoată din sînul păinîntuluî, să scoată a celui ce a scris cartea, ori a celui care a descope­ fierul și plumbul, arama și antimoniul. De acolea, fără rit arta de a tipări ? Munca manuală a zețarului, caie-și să știu, mă pomenii» în niște uzine mari, unde atîția ostenește ochii pe manuscriptele autoriuluî, a mine­ nimicitori, unsuroși și înegrițî de cărbune, munceau rului, ce-șî pune în joc vieața, la fie-care pas, în mină, aproape goi, într’un văzduh năbușitor, să curețe mi­ ori a celui ce face hîrtiea și mașinele? Cu ce am putea neralele, turnînd grozavele mașini, cu cari^ tipografii măsura puterea cheltuită de fie-care din factorii cari au să tipărească cărțile și hîrtiarii să facă hîrtiea. Mă mijlocit la facerea cărțeî? A cuî ieste maî de drept treziiu, pe urmă, într’o odăiță strimtă, ca o cotineață, cît prețuiește munca fie-căruî factor? umedă și cu părețiî goî, în care, la lumina unuî muc Ie peste putința omenească, de. a prețui, munca de luminare de seu, și tremurînd de frig și de foame, fie-căruî muncitor, și de a da, prin urmare, fie-căruî, un sărman tânăr, sărăcăcios, cu privirile rătăcite, tot ’ 'i munca ce-a săvîrșit. Ie cu neputință să hotăi im înegrea coli mari dn hîrtie, cu desemnuri și socoteli. ceo îe al fie-căruî. Totul «j al omeniră. Toți sîntem lo­ îera născocitoriul unuî chip nou și maî desăvîrșit, de cuitorii aceleea-și planete, toți avem nevoi de îndes­ a tipări cărțile, de a turna slovele. lear colo, întro tulat, toți avem puteri de cheltuit. Pohte oare, un mun­ hrubă, tot așa de friguroasă, un alt nenorocit de tînar, ci tonii, să stea cu burta la soare și fără să muncească? cu aerul inspirat, scriind toată noaptea, Ia o masă pe Cită vreme va fi adevărat că orî-ce parte a corpului, ori­ care se vedeau încă rămășițele neîndestulatului sau ce mușchiu, ce stă în nelucrare, se atrofiază, se topește, ospăț. Îera autorul cărțeî ce aveam tipărită in fața se pierde, nu. Să pîeară numai proprietatea individuala, ’ueu. In sfîrsit, mă văzuiîi în librăriea, la fereastra izvorul atîtor crime și nelegiuiri, să pîeară orî-ce piedicăcăreia, în scoarțe bogate, cartea cu pricina se ras- a libertățeî omenești, grupele de muncitori, unite între luță> ca și cînd’ar fi desprețuit pe toate celelalte. iele prin trebuința firească de a trăi, ajutate de muA căruia din noî îera maî degrabă cartea’? A tipo­ șiaele. ce iot maî mult se născocesc vor .lucra la în­ grafului, a minerului, a născocitoruluî, ori a mea, care, destularea trebuințelor tuturor. cu trei franci, credeam, sau maî bine societatea ma P. Stoianoff. f»cea să cred, că răsplătesc munca atâtor muncitori, mărturiei de prietenie a unui animal, nu-s ce-va rar \r fi mai bine ca lucruri de acestea să nu $e maî vad» <ie loc. .Ca o mulțime de oameni să fie martiri (u tonte clipele vieței, nu se pare grozav. Unii să fie iertiitr necontenit in folosul altora? Nu se poate ca -!.8ta să He o lege nestrămutată. Puternicii, fericiți! * u pot. să păstreze necontenit uitarea acestor nesfîrsite amaruri. Fiind-că sufletul omenesc ieste capabil de milă, nu trebuie să adoptam ca eternă, mizeriea cu puroiul rănilor iei, cu rușinea josniciilor ieî, cu păciitoșeniea ce o învăluește. Ce-va ne spune ca asta va trebui sa se curme. Deptatea pentru toți nu-î o himeră. Chaklotte Vauvelle. A cui... ? �REVISTA JDEF.I REVJȘTA IDEET 1 J>J î Hol vrem cununi do roze și vrem pine Si vinuri dulci, cu. zimbet cald și galben. Nedreapta bogăție să sc verse In valuri largi pe lume : Dă-mi un țăpoiu, o ori o leu ni- ma rpcriiu dc. -ybjid cera. Sub sărutarea si'areluî fhi'ifrjc Foițt A inunce.1'-. m țara. • Așa, cu min-kete suflecate, •. Cu nitul qol, a. fu Ai prinsă țn bele, J âinpM smerită și gria trjdă O '.ă.anpin fără gi1^Aici aș vrea. p. palidele doamne, Cu zîmbcl ostenit, rit mint ac ceară, Sărmane frunze linfidul lăsate, Flori răiitrite-n umbră: Pc bolnavii de tisuri și de streche, Pe. trîntorti netrebnici, gur&oascll, Puhavi de somn, slăbiți de trîndăvic, Fan toine ’njobenate. Jos diamantele. Pe foc corsetul, Iu care pieptul stă ca floarea-n sera. Sa cernu soare, aer, sănătate: La țară... Hal la țară... / Ce forță dc vieață le în gltca Pc (arc sapa o răstoarnă neagră: Sentințl, insecte, cuiburi dc iubire... Cd ’ntr’o eternă goană Curg sucurile 'ntddoarc, suple Co sete rcclnică, de rădăcină, De trunchiuri și de frunze 'naripate: Pămîntul brun li-i doica. Comori sînt de verdeață și de hrană, Dc buna hran' a spicului dc aur, Copt in tăcere și cu ’mblelșugafc La soarele lui lidiu. ’ Flori roșii, vesele, ’ntre spice, liespiră larg și rid triumfătoare. Părimju-și toarce din pămîntul umed Tulpini subțiri, și 'nalte. Din iazuri î.șl scot capul nuferi galbeni-. De pori pășunele-s împestrițate, Și acrul tc-adoarme de mirosul Fînețelor cosite. Un suflet bate 'n orl-ce fir dc learbă, In lot atomul din văzduh i-un suflet, și toate, co superbă voluptate, , Se nibrățișază ’n soare. La țară. Hal la țară. Să străpungem Mănoasa coaps'q Mamei din vechime, smulgem bogățiea lei de fructe, Comoara lei dc spice: Și zîmbelu-l să fie pretutindeni: In mucedul bordei ii ca și-n palate : Că nolJsîntem cu toții fii naturel Și muncitori cu toții. Aici, sub cer, în soare. Înainte, Cu sapi, cu purei, cu greble, cu topoare. Noi preoții puteri și-al natura, Noi, ca frumoși și vrednici... Ah. cum .-•! umflă pieptul și răsuflă, Si-n ■ ine clocolcșlc-un sînge proaspăt : I n jurrd nou de gîndurl luminoase In crecr se revarsă. Xh mal ic jale, nici urii, nici grijă, Nu mal ic lipsă, nu mal sînt războac. Totu-l mișcare, dragoste, speranță. La țară. Hal la țară, Diu «Tempeste», de Aha Negri Tradusă de A. Vlaiiuță. DIN ROSENFELD Și dacă vioaia îc uq vis sorqquluî elerq, Vreu să visez de paradis Și qu de negru-inferq. Jeu vroiii în visul rqîeu etalări Și jocuri, veselii, Căci săluralu-m’arq de-oflărî: J»e plîns, de-ajunsu-np-î. Și lumea o grădiqă de-i, Să mă preumbla vroiu ?riq slrălucilele-i alei, peparle de qoroiu. Și mi-ar plăcea ș’un rqic buchet pin florile grădiqiî: peslul mă ’ncunuqară, bîel, Urzicele și spinii. 3ear dacă vieaja qoaslră îc uq nes/îrșit războiu : Vre-o learqă n’am și qu mascuqd, u 53 tna lupt îeu vroiu. 3e mîqdru, îmbăiat să fii pe cîqiece și flori. par ie măreț, sublirq, să știi: 5a lupți, să ’qvingi, să mori. B. La2ab. CE ZICEM NOI țar, pe cînd îe numai o înregistrare de forțe ce se izbesc în natură. Știința a dat anume indicări, căsint I» una din încarcerările mele trecute, un imbecil de o specie de oameni, porniți din fire, ce să rostogo­ roenror general, dorind să afle în sarcina mea lesc. spre rele, din voea sau slăbiciunea lor. îeată cu știu ce date împovărătoare de culpă, mă întreba indivizii aceștia, descoperiți pănă la unul, prin ajuto­ ce zic îeu despre o mișcare armenesscă, ce avea loc rul unor ingenioase aparate, sînt puși în neputința atuncea împotriva despotismului turcesc, mișcare ale de-a se purta potrivit îmboldirilor lor. Parte sînt. de­ cgrei ramificații se întindeau io toată Europa Gu­ ținuți în case de corecții, parte în case de sănătate, vernul romanesc, atri de spațios, față de mișcarea lăsînd de-o parte pe suprimați. Alții, n’are a face că. unor neamuri ce urmăresc o țintă liberatoare, a’tît de liberi, sînt izolați, sînt priveghiați de-aproape și mult contra lor și de slugarnic față de cei mai târî, pu­ maî rău de cît înlănțuiți. Și totu-șî, fapte, de natura sese mina pe firele unui complot împotriva Turciei celor ce le avem în vedere se săvîrșesc mereu, inSi atît de importante ietau descoperirile lui, în cît pri­ trînd nouă conligente, în scenă. Ajungem la acel sub­ recunoscut de mult ca un focar de infecție, dar mele elemente doveditoare, abieatrebueasăle descopere strat, ■iciim, anume tocmai din gura acelor oameni, pe cari par’că anume păstrat să răspîndească pesta. neghiobiea unor administratori vulgari, îi prepusese leală ce ar fi de stârpit, dacă s’ar îngriji cine-va amestecați în afacere și-i deranjase de pe la treburile, serios, să curme relele din lume. Alt-feliu, ne vom din meditațiile lor. Chiar de-aș fi fost ori-cît de in­ lega de efecte și fără nici nn rezultat. O schiță de format și aș fi avut în chestie orî-ce opinii particu­ cum se părindează țin fapt, pănă ajunge vătămător. le, ceea ce de alt-feliu mă privea, în situațiea în Omul 1® conceput în condiții normale, din părinți care mă aflam, n’aveam de loc plăcerea, să stau la vorbă sănătoși, fără nici un stigmat. înzestrat precum îe, cu un impertinent procuror, care-și lua alure, îșî lua cu toate simțurile, ce-s proprii speței sale, pornirea lui normală ie să le satisfacă, într’o măsurii, pe toate. îndrăzneala să-mi îee mie un interogator. Altul ie cazul cu lumea ceealaltă. Dacă vre unul ie Cu ochii trebuie să vadă lumină, cu picioarele să se doritor să știe, într’o chestie sau într’o serie de ches­ poarte și să străbată depărtări, cu brațele su lucreze, tii, ce zicem noi, nu-i poate dumerit sau ar voi să-și ca să-și agoi isască cele de trebuință, ca să-și susție verifice propriea cugetare. Avem întrebările puse și vieața. Dar îeată că niște norme statornicite i se ri­ ne rostim bucuros. Sînt lucruri cari jignesc simțirea dică în cale și-l stînjinesc în mișcare. Va putea iei vre-o dată ca sa renunțe la îndestularea fundamen­ omenească, adînc. Ici se petrece o hoție, o crimă 0- talelor sale nevoi? Și nu va recurge în totdeauna la dioasă, o răzvrătire urmată de cruzimi. Și sînt la mij­ fraudă sau sub toate formele lor. de cîte ori loc : tineri, bărbați în vîrstă, femei, mai mult sau mâi ■ se va vedeaviolență, întru ce-va stingherit. Cu atît mai mult puțin din bune sau din rele surse: de spețe diferite. omul ce va fi culTivat, care n'a ajuns încă să fie al ii. Intăi de toate, noi nu facem distincție. Pentru noi, de subtil, în cît să nu mai aibă nici onevoe de nimic, orî-ce fapt, din seriea aceasta, de la cea mai imper­ să-șî înfrâneze ori-ce expanziune. ceptibilă jignire, pănă la cea raaî înfiorătoare sil­ Cred că nu avem nevoe să mai documentăm cele spuse. nicie. ieste un fapt, anormal. Orî-ce gradare ieste o artificialitate, pentru că trecerea nu-i țărmurită de Și dacă-s mulțî, ce nu-și dau samă de at-îtea lucruri, cred că într’asta vor fi edificați. De fapt, orî-ce gra­ nimic și faptul cel mai simplu, cel mai puțin jignitor, ieste adesea tot atît de fatal. Și orî-ce ins, orî-care i-ar dări s’ar face, ori cum s’ar denumi, rafinărie perversă ti sursa, ori și din cine s’ar trage, ori-cum ar fi pre­ sau monstruozitate, acela-șî lucru ie. La baza tutu­ gătit, orî-ce educație ar avea, dacă ajunge făptaș, nu-î rora ie o nevoe înfrântă, o năzuință cătiă îndestulare, alta de cît un canal, o formă prin care niște situații ce-va constrângător. Nu mă ocup aice, de acel soiu de oameni ce reprezintă anume situații date, deobidiferite îșî varsă antagonismul lor. ceiu jignitoare. Nici chiar mulțimea nu ie atît de as­ Pentru noi nu îe chestie de blam sau de osînda pră fața de fără de legile lor. lea chiar le îndrep­ CDi-va, ci pur și simplu de corectarea acelor rele îm­ tățește, nu numai ca le scuză. Din partea noastră, prejurări, cari ne pervertesc și fac din noi, cari sîn- vom constata, cum că urmările ce îndură, pot fi u tem un accesoriu al lor, niște unelte vătămătoare. A compensare pentru purtările lor, sau, mai curând, o putut omul veni pe lume cu o predispoziție, cu o por­ reacție împotriva situației ce ocupa. Faptul că nu se nire, o înclinare aparte. Să zicem că cea dintâi idee reacționează sistematic, normal, ni se impune sa-1 re­ ce i s’a deșteptat în minte, a fost aceea, de a cășuna cunoaștem. Dar noi nu ne mirăm, cînd știm cît sînt nltuca neajunsuri, maî mult san mai' puțin cumplite. de neînfrânte necesitățile ce guvernează Omul, cînd Dar ca ideea aceasta sase consume, să se încorpo­ știm că omul se supune întotdeauna necesităților lai, reze în fapt, a trebuit un concurs de imbolduri, de chiar cînd pozază în marere formator, cu calcul. Ieste întețirî, de situații date, fără de care pururea ar fi re- acolea poate un rău, după părerea cuî-va. Dar să ni-1 nias o idee abstractă. Drept îe că omul vine pe lume esplicăni. Și pilda bună s’o dee cine, poate. cu totul alt-feliu înzestrat. Iei merge pacinic.mîndru.și P. Mușoiil numai o atmosferă vițiată îi strică echilibrul și normele viefei. Pănă nu întră în zona acestei atmosfere, nu-1 tul­ No. .9 și 10, ce complcciează serica aclwdîl din bură nimic. îeată une trebnesc căutațî toți germenii (le. boală, cari atacă, deopotrivă, și predispus! și zdra- Revista Ideei, vor apărea, de- nu chiar la o laliă, yeni, toți germenii de rele, în fața căror nimenea nu-i la foarte apropicală distanță, Abnoațil, cari și-ou nnun. Aicea trebuie să ne coborîm, dacă voim să a- amînat plata abonamentului lor pănă acum, va fi ti evoc sc se achite imediat. Și chiar le cazul, ca din Vem, asupra înțîmplărilor, o înțelegere clară. simțire, cari-șl dau samă de Luațî la cercetare un fapt ce veți voi, duceți-1 prin prietenii noștri mal cu sit toate sinuozitățile lui și veți descoperi că'purcede din- nesimțirea altora, va fi nevoe să sc pue la cotizații tr’un izvor comun, în care se elaborează fără nici o suplimentare, pentru a ne putea descărca de ultimele distincție toate. Pe-o anumită treaptă sau intri un sta- noastre- datorii. REVISTA IDEE1. uiu dat, faptul apare ca un caprițiu, ca ce-va volun- �REVISTA IDEEÎ 122 ____ —________ ____________hevțsta jdeei Viitorul (Elducației Dacă îmbrățișăm intr'o privire evolnțiea pedagogica in cursul fazelor dezvoltăreî sociale, vedem educațiea mHi-ginindu-se mal întâi, și vreme. îndelungată, la o sim­ plă dresare utilitara, foarte asemănătoare cu educațiea care o dau unele animale puilor lor. Cind, mai tîrziu, jirin exerciții apropriate, prin încercări, prin inițiarî, se caută să se Întărească voința, a se îndulci caracterul, educațiea, până atunci nmimi fizica .și industrială, îea o direcție aunvh'i. In sfîrșit, cind religiea ajunge o putere, cind se constitue o oare-care .știință, cu osebire cind li­ teratura și artele leu o mare dezvoltare, educațiea îșl schimbă i'nfâțoșarea, ajunge din ce în ce mai intelectn«IX. Aceste trei faze, fizică, morală și intelectuală, respund destul de bine dezvoltăreî individului in cursul' vieței, dezvoltăreî omenire! în cursul vreme!, lele marchează minunat cele trei mari părți ale pedagogiei. Dar sînt mat multe chipuri’, de a cultiva corpul, inima, spiritul. Chim, in ce felin, trebuie iele dezvoltate?Răspunsul poate varieu cu cradtil și genul civilizației domnitoare. Ast-feliu, o civilizație intemeîeată pe râzboiiî, nu va prețui de cit exercițiile corpului și va face din educație un noviciat militar. O civilizație prea îmbâcsită de religie, va pu­ tea cădea in ascetism, pe cind o civilizație prea rafinata, va pune maî pre sus de toate cultura artistică, literară, științifică, filosofică. Ie de nevoeast-feliii, înainte de toate, ca edecutornl să determine bine ce țintă îșî propune sa atingă. Trebuie oare, cu H. Spencer, să-și inârgineascii năzmnțeJe-1 pedagogice în a adapta pe copil la vieața ce-1 așteaptă? De ca forma un cetățean in stare sa­ și facă o calo in lumev? Bună oară de a-1 dresa ușurel pentru supunere, dacă trebuie să fie sclav? Trebuie sa ne ferim oare mal cu samă de a forma o flinta omenea­ scă ideală,^ pe care societatea în sinul căreia trebuie sa tiuîeiiscH nu o va tolera? Trebuie oare să privim as­ primea părinților pentru copiii lor ca o pregătire biuelavâtoare pentru brutalitatea lumei? Atunci’sarcina educatoridui ajunge foarte simplă, dar cit de mărginită. Aegreșit, nu trebuie să nesocotim cu desăvîrsire partea neaparata de utilitarism. Fără indoeală, trebuie ca un om triăl-iu s,ocie,,ate:.1 din care face parte. Dar, tot .• ‘Su iVatîâ nedesărdrșirile și vițiile acesDedeansă ’■! S hlcreze 11 ^ îndrepta, pentru-că, sub îea și etnografica comparată? Această vedere a b>> luare rosti‘5‘confi ^n^acti? fCUEetar,e asemftmiapheare foarte anevoioasă x? ast‘? ar fl de’0 eieT^ebs„VeUt’etPrs4 7“ '""k Jpe“ ■•■ia. ca asta îă fiec .Ar ^ui mai Științifică, nu numai a copilulifî^d chi psih<?J°"iea mea de creat. Fără îndoia)» 1 C1 a omului, Ie face educațiea, cel nutin în ’ trel)U1 sii no silim de-a ’riitori.-De țj bust, bun, și inteligent, intru cit îf îugădue organizație^, individuală. _ . . Societățile antice, și mai cu samă Grecia și R0lll pururea au ținut foarte mare socoteala de cultura fizică ,e care numai religiile ascetice au făcut-o să cadă itl’ discredit. In această privință, premiul trebuie acordat crestinizinului, care a ridicat la înălțimea unei dognie disprețul forței musculare și frumusețe!, lentru Bi8e. rică, corpul, obiect vrednic de cel mai' adine dispreț nu Iera de cît o stavilă la dezrobirea sufletului, la intiH. rea-i triumfătoare în Ierusalimul ceresc. Această părere omucidă a domnit in pedagogie în tot cursul vrîstei de. mijloc. Chiar astă-zî, in Franța și in tenie latine, ie:i mai apasă asupra educației. Englitera și America 1Ul avut bunul simț să se emancipeze de țea, și H, Spen. cer n’a făcut de cît să formuleze opiniea generală din țara lui, zicind: «Cea dintâi condiție pentru a izbuti îu lumea asta, ie. de a ii un bun «nunul, bi cea dința! con. ditie pentru propășirea națională ieste ca națiea să fiu alcătuită din bune animale*. In Englitera, jocurile, exercitiile fizice sint ținute în mare cinste, cu osebire in colegi! și universități. Fie-care student ie afiliat la un club de exerciții fizice, și, cind iei pot să predee jocuri, chiar profesorii nu lipsesc de a-șl adăuga, pe lingă titlurile lor, epitetul de atletic. Alură de asta, așezămintele de instrucție publică, sint, în Englitera, aproape totdeauna instalate la țară, în cuprinsuri salubre, unde fie-care din Vele alcătuesc un mic oraș, înconjurat de pajiști și anexe de jocuri. Din potrivă, în Franța, și încă’ și mai mult in Italia, vechile colegii, prin construcți'ea lor anti-higienică, lipsa de aerisire, șalele strimte de cursuri, înfățoșarea lor avară, prin disciplina lor auto­ ritară, țin, în acehi-șl timp, de minăstire, de cazarmă și de penitenciar. Și așezămintele acestea, varsă pe fie­ care an, in populație, un val de tineri, aproape toți', mai mult sau mai puțin sleiți și aproape lipsiți de cunoștinți folositoare. Italia, unde, fața de două zeci de părți din’ vreme, destinate educației intelectuale, se destineaza o parte, pentru educațiea fizică, ține recurdiil în această pedagogie împotriva na turei. Nici o altă țară nu nu­ mără atâția advocați, doctori și popi. Și, din 10011 de volutar! de aceștia de un an, se găsesc 347 a Căror sistem muscular ieste atrofiat. Cu toate timidele încercări de reformă introduse de curind .și aproape anihilate prin prea strașnica încărcare de programe și nebuniea examenelor, Franța, ca și Ita­ lia, tot n’a ieșit din vechea rutină. In Englitera,’în A. merica, acel boy al școalelor, studentul colegiilor .și a Universităților, în de obște îți face plăcere sâ-l'vezi. Dan ce să zicem, din punctul de vedere fizic, despre cea mul mare din liceenii noștri și din elevii școalelor supe­ rioare? Ou toate astea, dictonul latin : ntcn.y in cor!><jrc nano, Ie expresiea curatului adevăr. Prețioase însu­ șiri de caracter sînt chiar legate strîns de vigoarea fizică. zVctivîtatea, curajul, puterea de voință, spiritul de inițiativă, însușiri prețioase de cari atirnă nu nu­ mai j-rezentuf ci chiar și viitorul popoarelor, răriși au sediul în niște corpuri prea slabe. Unui oare-care grad de sleire sau inchircire fizică ii corespunde adesea inerțiea morală, pe care o favorizază, de alt-felifi, cum nu se poate mai mult, disciplina militară a așezămintelor noastre de instrucție publică. «A. pîrpoli, după- cum zice Dr. Mosso, a pirpoli tinerimea pentru esamene», nu-i tocmai o bună pregătire pentru existență virilă. O libertate mare, o largă îndeletnicire cu jocul în plin uer, înotarea, pentru toată lumea, in sfirșit unele exerciții gimnastice, științifice.ște alese și practicate cu măsură, sînt mult mai de samă pentru a face un bărbat și chiar o femee. de cît lucrările școlare străvechi a căror tradiție ne a transmis-o veacul de mijloc. Asta s’a înțeles în America, unde., în cea mal mare parte din colegii, un doctor special ieste însărcinat anume pentru a supra­ veghea și regula gimnastica. Introducerea în educație, a unei potrivite culturi li; zice, Ieste, cu toate astea, relativ lucru lesne, fiind-că se raporta la o chestie de bun simt si de bani'. Cu mult mai delicată Ieste cultura morală. Cu’toate astea, o mul­ țime de fapte observate dovedesc, că, în privința aceasta, natura omenească Ie foarte maleabilă, lesne âe fasonat. , { i ' . ’ nr<»pt vorbind, lucru ce uu se maf tfiRăduesfe de iur moralitatea noastră rezultă din educai {ea i.idua a Ș> m.-u eu sama din educațiea’ ;ini.„s!! ‘ Jreia-* dfttonm apucaturile noastre iniiscute, bune s n f*Te. Lînele dm aceste apucaturi iniiscute au o XfeliS energie, in cit adesea înfrunta ori-ce. educație in jjviduaJĂ. Dar cea nud mare parte put li sftJ atenuate sui dezvoltate pnntro cultura anumita, Și-j ctt putiutâ jc a se pregăti geneza apucăturilor nouă, a căror exileulâ vor reclaina-o societățile viitoare. Dar, în privința lCeasta, întreaga pedagogie științifică ie încă de creat. Pană i‘cum razem, la care s’u recurs, în pri­ vința aceasta, an lost preceptele religioase si locurile Lnnime ale moralei curente. Mediul social a’lucut sau desfăcut restul, le sigur că, ca și altele, acest capitol moral al pedagogiei nu va putea su se scrie de cit reziiinindu-se rezultatele observației și experienței. Inse, ■iin toate școaleie pe cnn le-arh trecut în revistă in dezvoltările acestea, singure goalele dojuntilic, din vechea persie, și-au propus să dezvolte, intr’o măsură dată, mo­ ralitatea și caracterul. In aceste scoale perse, cari amiiiteau organizarea clanurilor primitive, se preda jus(itiea, nu prin mijlocul preceptelor, ci in chip experi­ mental și folosindu-se de întâmplările vieței comune. Ori-cit de pe scurt ne-ar povesti-o Xenolbn, experiența ie de notat: aceasta poate să sugereze altele. 0 ciudată încercare făcută de cătră reformatorul Ovven, jn coloniea-î industrială din New-Lanark, dovedește, tic asemeni', că, pentru educațiea morală, teama de hula publică, dragostea de laudă constitue un puternic mobil, jiind-câ resortul acesta fu îndestul pentru Owen, să re­ formeze, în cițî-va aul, o populație de copii recrutați fără alegere din azilurile din Edîmburg. In penitencia­ rele sistematice și educatoare, a prețuirea interesului bine înțeles, perspectiva unei liberări anticipate, unită cu un oare-care patronaj bine-voitor, au dat asemenea foarte frumoase rezultate. Am pomenit aiurea despre penitenciarul din Neuchâtel, din Elveția. In celebrul penitenciar din Elmira, din Statele-Unite, se pune si­ lință de a se înteți sau a se deștepta la deținuți senti­ mentul datoriei. Deținutul ieste stăpîn pe soartâ-i. Trecutu-i ieste privit ca șters. De asemeni, nici o pedeapsă, le numai un prezent, un viitor și o răsplată pentru cine s’a corectat de sine. Din 1722 de deținuți, liberați pe cuvînt, cea mai mare parte, 1125, adică 78 la sută, au avut, după liberare, o purtare mulțumitoare, pre cît s’a putut constata. Restul s’a pierdut din vedere. Inse nimic nu dovedește ca toți să ti căzut în recidivă, după cum fac in foarte mare majoritate liberați! noștri din Europa. Aceste fapte dovedesc limpede, puterea’ morală a unei educații bine combinate și relativa mlădiere a senti­ mentelor si năzuințelor omenești. Să ne mai amintim de minunatele rezultate dobîndte la Sparta și chiar mai mult in clanurile peilor-roșiî, de acea energie mai mult de cit eroică a Indienilor din America? Teoretice.ște, educațiea morală ieste, ast-leliii, cu pu­ tință. Dar in ce senz trebuie oare făcută ? Negreșit, in senzul desvolțârei calităților sociale celor mai nobile, în senzul altruismului, ajutorului mutual, subordonare! intereselor individuale, celor ale comunitățel. Lucrul acesta ie foarte anevoe, pentru-că tocmai în senz con­ trar împing moravurile, se deslănțuesc poftele, .și i;i toarte greu pedagogiei de a se împotrivi acestor curente generale. Starea noastră morală, mai în de obște mo­ ravurile țerilor civilizate, incurajaza egoismul și subor­ donează banului aproape totul. In privința aceasta, lujnea anglo-suxonă, care a înțeles atit de bine educațiea rotică, dă destul de proaste ’ exemple morale. La dmsa nulividualismnl ieste împins la extrem: albina nu mai ,ar» habar de stup. Un mare englez, Darwin, a procla­ mat concurență nu numai ca legea desvoltărei animale, C1 chiar și sociale. ;Ar trebui, zice iei, să facem sa *l’»parâ toate legile si toate obiceiurile, cari împiedica pe cei maî aplf de.a’izbuti și a crește cit mai mulț 6 se poate numi «Decalogul dolaruluiȘt, aceasta sene • 123 1‘-, a piovocul. ca un felin de acces de entuziasnî rell* ■> gios, atita de adine, că inși-șî clerfli/uuuit au văzut in leu un feliii de Revelație nouă. Putem așa dar alirmo, cum-că cultura morală nu se va organiza serios, înainte cu. societățile noastre, zise civilizate, să sufere adinei metamorfoze. Cît se atinge de educațiea intelectuală, cu îea se va putea petrece alt-felin. Ințr'un timp, probabil foarte apro­ piat, toate, societățile, civilizate se vor sili să dee tuturor spiritelor o îndestulătoare cultură, și. cu toată dezvol­ tarea științelor, o pedagogie inteligenta, va ști să scoală din iele esența, ceea ce ori-ce ființă civilizată trebuie «1 poate să știe. Durata studiilor nu va fi prelungită de loc din pricina aceasta, din potrivă, pentru-câ se vor h Ivpudut pe vecinicie absurdele metode de odinioară. Dascălul se. va adresa, cu osebire inteligentei și rațiu­ ne!, nu numai singure memoriei Studiul limb elor nu va mai fi paralizat prin abuzul gramaticei. Seva da samă ca. pentru a învăța mal cu înlesnire o limbă, trebuie să te exercițezî simplu, din copilărie, să o vorbești, s’o cetești, s’o scrii. Se va da samă, că studiile gramaticale trebuie, sa se pue nu la început, ci la fine, și că-i un foarte mare folos su se simplifice, alăturindu-s’e pe lîngă fele datele mal de căpetenie ale linguisticei. Nu ue vom maî cram­ pona de latină și de greacă, ca un naufragiat de-o birnă de scăpare. In loc de-a împărți atențiea, și așa destul de fugitivă, a copiilor, fâcindu-i să se ocupe in­ tr'o zi cu zece subiecte deosebite, se vor clasa intr’un ordin logic și de acord cu psihologica științifică dife­ ritele. cunoștinți. Cele mai de căpetenie din iele, vor figura pe tonte treptele înviițămintulul, îuse, la fie-care treaptă, se va avea grija de a se epuiza o materie innainte de a trece la alta. O știință constituită, se poate asămăna cu un arbore. Are un trunchiu, crăci maî bătrîne, ramure. rămurele, fol. Ceea ce cuprinde ca funda­ mental, se poate rezuma pururea iu foarte puține pagini. In jurul acestor date esențiale, faptele, din ce în ce maî particulare și din ce în ce mul puțin importante, se pot foarte firește grupa. Dar trebuie să ne ferim de a studiea un arl’iore științific, incepînd prin amănunțita des­ cripție a foilor, precum se face foarte adesea in scoalele noastre. Intr’un sistem de instrucție publică, ordonat așa, logic, fie-care grad, cu toate că complect pentru sine, vă alcătui o bază pe care se va rezema stratul superior, și, pe toate treptele, educațiea va fi integrală; fizica, morală, intelectuală. Ie vădit că o asemenea reformă in pedagogie nu se poate improviza. Maî intui’ i se vor trage liniile mari. Cit se atinge de amănunte, va trebui să se procedeze prin în­ cercări pregătite cu chibzuință și meditate. De alt-feliu, sistemul sau sistemele de educație vor trebui să fie pu­ rurea în studiu, să se îmbunătățească necontenit. In materiea aceasta, mai mult de cît în ori-care alta, desuvirsirea nu-î nici o dată atiusâ. Ieste destul sa spunem, cum c;< o sănătoasă, înțeleaptă și progresivă cultură u corpului', a inhnei si spiritului copiiilor, ieste aproape cu neputință in țerile centralizate strașnic, in cari, cum o cerea Rolland’, acum un veac și mal bine, ieste u ca­ pitală de educație», in care personalul dăscălesc, ales si dresat după o metodă uniformă, ieste apoi organizat ca un regiment, in care orî-ce inițiativă ieste aproape interzisă membrilor săi, in care cea mai mică experiența pedagogică ieste aproape cu neputință și de alt-febu privită ca subversivă. Pentru a-și reforma cum se cade pedagogiea, aceste țeri cu organizare cezariană, vor tre­ bui să-si desființeze mai întâi administrațiea lor apăsă­ toare. su se împartă in cetăți libera și federate, ale că­ ror diferite sisteme de educație să se controleze și să se corijeze unele pe altele. ^Onuil-plantă', cum zicea Alfieri, !e viguros. Cîtor pricini de distrugere n’a re­ zistat oare genul omenesc, cîștigînd pururea cițe puțin teren, progresînd anevoe împotriva atâtor stavile? Ce nu se vu putea face din speciea omenească, dacă s’ar dezvolta toate bunurile, pe care virtual le cuprinde in îea ? Si asta-î o chestie de salvare, pentru-că, sub pe­ deapsa de stingere, trebuie- ca coboritorii, moștenitorii noștri, să fie mai puternici, mai frumoși, mai buni și ’ mal inteligent1 dp noî* Gh. Letourneau. «I �REVISTA 1'24 ideei RKVLSTA IDEEI CEJ anarhismul Toată lumea știe, cum că toate faptele indiudului sînt determinate de lupta pentru traiu. a cărei obirșie îe: conservarea proprie și perpetuarea speciei. Acestei lupte se datoresc: cele dintâi invenții prac­ tice, prin cari'individul izbuti să silească natura sii-î dee ceea ce singura nu putea da. Acestei lupte se datoresc: cele dintâi uniri ale indivizilor, țn fa­ milii. triburi. Prin urmare, această luptă, a determinat cele dintăî stări ..economice-sociaje», atît de mult cîntate de mulți. De aice unueazii limpede, cu sta­ rea economică-socială nu ie un lucru de sine stă­ tător, ci ie determinată de lupta pentru traiu a indi­ vizilor, determinată și iea de vieața acestora, mai bine zis: lupta aceastaae vieața însă-și. v .Indivizii au născocit cînd-va, anumite mijloace, cari au devenit comune, ale tuturor, prin cari să-și pro­ ducă cele necesare. Dar puteau oare, acele mijloace, surnmîevecinie îndestulătoare? Indivizii se înmulțiră, prin urmare liiptu pentru traiu trebuea dusă înainte. Io de -netăgăduit, că însă-și starea economica-socinlă, care nu iera în stare să procure destulă hrană tuturor indivizilor, iea singură a contribuit ca indi­ vizii sa prindă a gîndi, cum s’ar putea scoate destulă hrană pentru fîe-care în parte. Dar ie îeară-și de ne­ tăgăduit, cum că gîndirea aceasta a zbuciumat întăî pe unii, cari s’au strădănuit sa-și pue planurile lor, ori-cari ar fi fost, în practică, plătindu-șî încercările scump. In totdeauna s’au găsit dar indivizi mulțumiți de situațiea lor, în starea economică-socială existentă, privind ca o primejdie pentru dinsiî prefacerea acestei stări.. Orî-cît s’ar spune că acești indivizi n’au înșelat pe nimeni pentru a se face stăpînî, ci că au fost produc­ tul mediului, îetotu-și de netăgăduit că spre a-și mănține puterea cu care mediul i-a favorizat, au alergat la toate mijloacele: înșelînd masele, asmuțindu-le în potriva acelora, cari căutau să le deștepte’ sau, mai bine zis, cari le aretnu noî chipuri de tmîî, noi chi­ puri de a-și procura existența. Lucrurile merg inse mai departe : starea economicăsocială, existentă, deviue tot mai șubredă, indivizii nntlS1 ft1- î11? îmVu“ătatirî se •«‘RMț.ese, th -P n Jmte7tU’ £lriima lzbucne?te’ starea ÎQ meiiele la o laltă și i se deslușește înlănțuirea Cau. zelor cu efectele lor și se întreabă: cure va fi efectul efectului de ucum, din urmă, cînd va deveni la rîn, dul său o cauza? Și caută, pre ck îî stă în putință să dee o îndrumare nouă evoluției, caută să silească' efectul, indrnmîndu-l spre o anumită direcție. Dacă lucrurile ar fi toate fatale, să se întimpte astfelii! cum se întîmplă, fără ca cine-va să le poată orienta într’un felin sini altul, atunci n’ar mai trebui să protestăm contra nici unei întîmplărî, n’ar niai trebui sa cerem o anumită educație și niniene n’ar maî trebui să facă ce-va, ci să ne culcăm toții cu bm-tH la soare, să așteptăm să se întîmple toate, de la sine-și. Ceea ce’ nu îe cazul cu nici un individ, fie Tei cît de faialht, evoluționist, orT-ce. Noî, anarhiștii, privind luptele cari s’au dat de vea­ curi și se da a și în ziua de a-zî, cari nu au avut și n’au alt rost, de cît: a doborî o stare, oare-care, bună pen­ tru unii, rea pentru alții, spre a întemeea o altă stare, iear numai bună pentru uniî și rea pentru alții, a doborî un stăpîn, pentru a ridica pe altul, privind toate acestea, am ajuns la concluziea, că singura luptă care se impune Te: doborirea orî-căreî stări uniforme • generale, dogmatice, și suprimarea orî-căreî stăpînirî. Fie-care individ sau ceată de indivizi, să se conducă după propriile lor înclinări, după concepțiile, lor, nesilit! și neîncătușați de nim-ni, nesilind și' neîncătușînd nici îeî pa alt cine-va. Numai ast-feliii se va putea stabili armonica între indivizi, căci nu va maî exista ura clocotitoare în inima încătușatului, căci nu vor mai fi încătușați. Pentru a putea duce o asemenea luptă și pentru a-i asigura isbînda, ie de. neapărată trebuință de a se ridica spiritele indivizilor, de a. se cunoaște pe îeî înși-șî, de a-șî cunoaște fîe-care trebuințele fizice, mo­ rale și intelectuale. Pentru aceasta, propaganda noas­ tră cea mai de căpetenie Te: individualii, la individ, explicîndu-i tot ce are trebuință să știe. Știința ne vine în ajutor, ori-ce cuvînt scris, chiar de a ne com­ bate, nu ie de cît încă o cărămidă la marele edificiu ăL propagandei noastre. Individul, o dată ajuns aici, lucrează după cum îî impun necesitățile: nu maî ține socoteala de legi, morafii, dogmă, de de' nimic, nimic', și si’cînd cînF-vede cum că ic stin•1'' dogmă, gberitîn satisfacerea ■".tjsfacerea trebuinței» trebuințelor sale, apoî atunci stic drept de revindecat și și-l revindiea diipă n-A voi clun n convine lui. politicianî, sa tune și sa fulgere împotriva strădăhuințelor individului și dreptului lui natural, privind dreptul acesta ca ce-va rău, primejdios societaței. Un lucru rătnîne stabilit, că nici un individ nu înțelege o societate din care iei sâ fie eschis. Singurul compromis intre individ și societate, ie : «Anarhiea». Nu lupta anarhică împotriva stare! de n-zi, aceasta luptă nu se deosebește întru nimic de luptele celorlalte stări, împotriva stărilor cari le-a precedat, ci societatea anarhică, în care individul va' produce după aptitudinile firei sale, si va consuma după trebuințele firei sate, în care nici o lege nu-l i a incntușa m libera lui desvoltare, în care nici o mo’Ma nu-l va opri de-a săvîrși ce-va, bine înțeles in alara de moraki respectului său însu-și. pe care îl va avea fața de sine și față de ceilalți indivizi'. Nu pot sa mcheiu, fără să lămuresc si punctul, cel mm de căpetenie după uniî, cel mai secundar, după noi, vorbesc de atentatele anarhiste. Iele nu sînt de cit ’sbucrnnle violente ale celor mai nedreptățiți și tot o data celor mai plini de avînt oameni, cari au deviza: a fi, sau ti nu fi. Școala de ®adre S șțas.t-a.j-s tai' nu făcut și predecesoni: să utilizeze întâi încrederea mulțnneî. apoi să se impue, in urmă să se mentie, cu toate violențele cu putință? Nu rea voința, ci in­ teresul de a se menține îi mină să se unească în clase aparte, sa înșele masele, să le conrupă, să facă, cu j^rul. acestor mijloace, legi cari să fie impuse ceorlalțj indivizi, să schimbe acestei legi.cînd ar pu­ tea sa producă prea mari nemulțumiri, puuîndu-le existența m primejdie, si așa maî 'depar^ virile de cîfc toate născo­ cirile omului. Lipsurile iear se simt, trebuinti noi sbuUebumtă sedârS “°r .chiPurJ. de procurarea celor de erupțiea se uitimplă. Erupțiea asta o fi grozavă știr’ ■asaa ss-s. Moriss Maier. 12& j vor fi împrejurări mai bune, ce vor favoriza la ur­ mași, anume la al noștri, o dezvoltare normală, case 0 vecinică nedumerire există în mintea celor maî vor împlini toate așteptările noastre. Pentru virtutea ,nlllțî. Ce vrem sa facem noî, prin propaganda noastră. sau energiea cîtă putem avea, noi nu găsim o alta în­ Voim sa deșteptam conștiința mulțimei, voim s’o pre­ trebuințare mai bună de cît t-reeînd-o în oamenii gătim P<e aceasta Ia lupta, voim s’o facem să prac­ actuali' și-n faptele de toată ziua. In mintea noastră, lucrul îșî iea închegarea ast-feliu: tice o vieața noua un traiu mai ideal, un traiu mm Ie o mulțime imensă, îe omenirea întreagă, pe tiebuîe omenesc? Neaparat, ca nu putem avem nici de cum o deșteptată la o concepție și la o practică nouă. Din hotă mărginită, pre cit ie vorbă de țintă. Dar, dacă-î întîmplare, din jocul unor împrejurări puitoare, din­ vorbo, în inod precis, voim a face o școală superioară 0 organizare aparte și dintr’o experiență maî mare, de cadre. Masele, cari trebuesc aduse la vieată, sînt te s’a deslușîț ° tabără de inși, maî bine îuzăstrațî și într’atît de adormite, in cît, nu-î, nici o dată,’ cu pu­ adaptați Ia vreme mai bine. Iei se apucă să facă școală, tință cuLva, sa le deștepte direct. Apoî, dacă pricini o școala aplicată la vieață. Părîndă maî întăî cele mai deșteptătoare mai sînt, ar fi să ne mințim destinărilor urnite colibe, străbate cîmpurî populate cu mizeri și noastre, de le-am lăsa să lucreze numiri iele, orbește, locuri ir....... unde se straduește șj_n mjjiocui tutuje n’am interveni, după puterile noastre, ca să te lora, încep să-sî , cinte cinte cîn cîntecul lur. O gloată se* ali­ ajutăm, ar fi sa ne trădăm conștiința. Ca oameni ce pește de dînșiî - — ■* — -■ maî mult, îi înțelege maî bine, iea st gindim și-avem putința sa ne dăm samă, vrem să ini- împătimește i de dînșiî, de ce spun îeî, maî tare, îî urțiem pe cei mai în apropiere de noi, ca năzuinți, ca mărește dea nnmnno aproape, oj și se pornește, la rîndul Iei, mnTPst.P mai mm H avânturi, ca simț, ca chip de-a înțelege, fără a însemna să ducă nrai departej cuvîntul bun. întocmai ca acei ucă aceștia vor li dintr’o singură clasă, ca să ne poată cenicî cari pornesc in‘ i zori, să iee pilde bune de la. ajutora în npera ce vrerii să facem. Să fie in mulțime un dascal maî r.:-?:, ------mare, iși caii................................... povestesc părinților, suni, i A t" TMltlit > nr’îî+n .\ »■. »• <■>....€>««« puncte luminoase maî multe, întru orientarea cît mai cînd s.î întorc, tot ce-auputut învăța, părinții povestind curîmlă a tuturor. 1la " — T "y ■ practică. --vecini. La noi' îe vorba mai“ cu samă- de Fără a da o însăinnătate prea mare activităței in­ Școala noastră nu ie o școală închisă și numărul celor șilor, ca forță de mișcare și ca putere întețitoare ce seadapă din iea nu Te de loc țarniurit. Dar nu neaparte, nu putem să uităm, cum-că natura împrej­ ascundem de ioc, că opera ce facem ie necesar limi­ muitoare, cît se atinge de orînduirile sociale, se ma­ tată, că numărul celor ce ne pot urinări ie limitat și nifestă prin îeî. Și dacă ceî cari apar în istorie, CU Tel. IV.1. Nu 11>14 1LV C, S.UU1 VU.IMUIHC ț* ne «4OV.WUUCU1 ascundem VIC de IU loc, cum V«* ca UI învățăturile și titlul de eroi, cu titlul de martiri, vorbind de ceî cari practicile noastre nu sînt pătrunse și nici împărtășite, de cîr.î ne-am aștepta. s’au strădănuit pentru vieață, n’au fost de cît niște de-a dreptul, soli ai unor împrejurări date, iei nu au fost mai puțin Ne dăm de asta samă. Dar ieata cum ne putem explica. îndrumătorii mulțimei, îndrumători pe niște căî deschise A educa mulțimea într’un anume senz, îe de nevoe sau ce se deschideau, ce-î drept, pe cari inse cei dintăî te ca să existe cadre formate. N’am vrea să fie nici o distincție, nici o gradare, Inse vedem că ie aice o cale călcam Aruncîndu-ne privirile in trecut, vedem că, în toți timpii, au existat o samă oare-care de oameni, normală. A căuta să fii educatorul mulțimei, fără a cari au prevăzut semnele-vremei, îeî ceî dintăî, cari căuta să faci, cu osebire, cadre, însamnă a te osîndi le-au prevestit tuturor și cari s’au apucat cu ardoare la cea maî plicticoasă și maî nesporniră muncă. Vei să se. avînte în calea ce o projectau. Mulțimile s’au reuși, negreșit, lucrînd de-a dreptul în .mase, ca să avîntat și iele, dar iele au fost mai mult sorbite, de aduci la ideile tale o parte, poate o parte, mare. Dar gol, solicitate de vid, fiind-că nu se acumulase încă vei aduce unități simple. Pe cînd, preocupimln-te de o destulă putere să te împingă din urmă. Nu vom tă­ inși mai desv.oltațî, cu aptitudeuT aparte, însamnă gădui că mulțimile, n’ar fi fiind în stare, să se miște să’ fi cucerit nu simple unități ci numere compuse și-așa, de. sinea lor, fără a încerca tocmai vre-un risc. și la atîta putere. Să ne aducem aminte că numai cu ’ ’ ’\Pn|1 acesta s’au popularizat cu cea mai mai mare îuțală, Nici nu se hazardează iele atît, fiind din fire des- Gb tul de cumpătate. Dar nu urmează de nicăeri, că pană ....... c‘în cele mai depărtate colțuri dedume, uu număr de pentru năzuinți mai mari, rolul unei culturi superioare doctrine. Ni s’au adus adesea întimpinări?cum rii am fi cîte o dată abstract!,’ cu alte vorbe subtili sau miri ar fi cuin-va de prisos. Neapărat, nu înțelegem de loc, ca aplicarea cătră pre sus de înțelegerea obștească. Nu s’a ținut soco­ cultură, cătră cultura ce o avem în vedere noî, sji stîu- teală că abordam subiecte maî gtele, și că aveam în jinească pe cine-va de. la treabă sau să amîe activi­ vedere, atuncea, o pătură aparte. Nu s’a ținut socoteală tatea cnT-va, ca cine-va să aștepte, ca să ajungă întăî că aveam în vedere niște cerinți intelectuale mai miiri. și-ntăî un doct, un erudit, și’ ca apoi să pornească, a De alt-feliu ne-am străduit totdeauna să spunem lu­ se manifesta. Ar li să fi fost înțeleși pe dos. Cu fie- crul cît mai pe șleau, să-și dee samă mai mulți. Nu care grad de pregătire mai mare, insul ie înarmat și tăgaduim că une-orî a fost, maî anpVoe, că au putut, maî bine, ca să lucreze în mediul său. Și totdeauna să fie destuî, să nu ne fi prins cugetarea cum se cu­ vine, deplin. Poate că nici nu s’au ostenit intr’atît. Se yor guși uliță, cu mult maî puțin pregătiți, pentru rep cari va li o adevărată descoperire sâ alte cît știi tu, Dur, dacă cîtî ne-au priceput întru tuL vor fi repreo plăcere cum nu se poate mai mare, de aîmpăr- zentînd într’adevăr acel număr cu coeficient ridîețd, credem că lucrul s’a putut, compensa. fiiși și se face depozitarii cunoștințelor tale. Nu înP. 'Mușoiir. Wegem, cu atîta maî mult, ca cine-va să se abțină (*c Iu orî-ce manifestare, în senzul vecjerilor lui, cu haine că va să-sî treacă însușirile ce are, unor urmași, c!lr‘ vor pregătiți maî bine, desvoltați mai deplin ’’ în stare de a respunde chîemarei lor. Luptele mr PE AN. IO NUMERE. 5 LEI “oastre mari nu esclud viitorul. Necesitățile actuale nu prea ue teartă îuse.să ne strădănuim pentru asta, Abonamentele so plătesc înainte bieern vremoi avansuri de acestea. Ce chezășie pu­ 10, Strada Epurilor, 10. —București. tem aveaj apoî> cuni că ln viitor, iu viitorul de lupta, „REVISTA IDEEI“ ' �—— r revista idef.t revista ideei 126 ȘULODt AtElOHEM „ȘLiîM"ȘbîMriVinz0L?‘ /„■„ nTWȘuW.» Aieiohem. Prea slimate Domnule ^iiloh» Metchcin, > Mat întiil, doresc 6a mica mea epwtoUs^vu în clipele cele mal feilC1t ’ n m totdeauna, unul de sănătos; Dea DujnndaeUi ț?a”nc cunoscut că leu-s acuma nitul de vedea nici nu m’ați recimoa- S / ns™ S»,KT.S '’TXețt aminte, niel vorbă, eum »>•«« «*» «« l»tlarmi acasă, la Masipefca, ?» ce am puțjt ieu de Jn bionta nevastă-mea și de la soacru-mea, sii-mi tnueasui... înțelegeți dara că, să stau acasă uni iera mai greu ea în sclăvfe. Am chibzuit, și răschibzuit și nu iera chip să plec. Ce face bunul Dumnezeu? îmi sosește o de­ peșă din JMcanfco, de la soră-mea, ascunsa sub vorbele acestea : «Mazăpefca, M’naehem Mend’l. Grasul Beni stă strimt Dacă închide ochii, curăță casa. Nonă marfă de băcănie. Iuțește. lenta». O zi si o noapte întreagă mi-am frământat mintea să o pricep. Am umblat cu depeșa prin tot tîrgul, am arăta t’o la toți dascălii si la toți scriitorii. Nimeni nu putu s’o priceapă. Pănă am dat deMot’lal Hahamului, un tânăr cu știință de carte, cu cap. care joacă minunat săli, cu toate că poartă capota. Dinsul ceti telegrama și isbucni într’nn rîs, zicînd că toți sîntein dobitoci. Ie simplu și lămurit, cu poate s’o priceapă și cel mai mic copil. Si îmi traduce cuvint cucuvînt: «Moșul Beni stă prost, Dacă cum-va moare, ni se iea totul din casă si noi rămînem cu buzele umflate. Vino cit mai curînd. lenta , — Dar unde-I vorbă de «faigh» ?... întreb ieu. — Măgarule, face iei, prostule. D’apoi ce vrea să în­ țeleagă prin marfă de băcănie dacă nu o smochină Dovadă, te-î duce acolo și-i vedea. Abiea atuncea am început și ieu să pricep treaba: Moșul Beni ie om cu avere, copii n’are și vrea bîeata lenta, soră-mea, să mai pun și leu mina’ne ce-va. De nu, o să îee totul mătușa Pesta. Și de ce ? Am hotărît «Iară cu toții, ca leu să mă pornesc îndată spre Macarefca, Poate s’a îndura bunul Dumnezău și l’oiu mai’ găsi în vieața, de-oiu pune și ieu inîna pe ce-va... Cum m’am suit în căruță am și auzit glăsusorul soacrei: Dacă Șlim-masol se duce dup’ă moștenire, moartea tre­ buie să fugă»... Așa și fu. Cum am ajuns în Macarefca, îmi Ieși soră-mea înainte: — Nu-ți fie cu bănat, frate dragă. Degeaba ai făcut plimbarea. Moșu Beni iera pe moarte, pănă Ieri. Dar astă noapte a asudat și a-zi il mult mal bine. Doctorii spun că-i mai mult pe lumea asta de cît pe ceealaltă Totu-și fă un drum pân’la dînsu. Mal bine cînd te afli de față... Ajuns la moșu Beni, îmi lese înainte mătușa Pesia, cu o primire foarte puțin măgulitoare. — Aaa, mosafir... începe a se arăta iameliea. Mita a simțit grăsime de gâscă... Unde mi-ai fost păn'acum, cînd moșu a zăcut fără graiu. Acum, slavă Domnului îi merge mult mai bine... Du-te de-1 vezi. Moșu Beni, un evreu bătrân, sur, fără dinți, cu o barbă mare și albă, cu un chip de mort, galben ca ceara. De. nu ierau ochii cari luceau, puteam să jur că-i mort. — Bine te-am găsit unchiule. Ce mai faci ? țade ,'101rt a unchiului, se ivi un felin de zîmmoarte rp SÎn-gel? ÎU vine* Buzele luf Palide moarte se stnmbaru intr’un chip ciudat, ca In un om ce. n mincat ce-va acru. Și hind-că n avea dinți, tot ?iio. pilea din limbă, abiea-abiea sa pricepi. P - Șliop, sliop, mosafir, mosafir.. Ce se mai aude prill Mnzepefca?.’. Șliop șliop, Ie tare slab... stomahu, tru... Sliop sliop, cit pe ce su fac testanientu. , prea vine să mori... Măcar încă vre-o doua-zeci de ani, ^’^sti-riaiute Dumnezău, fac ieu, așa precum dorești In.se te-as sfătui să te figurezi pentru caz de moarte,’pâ vre-o 10,000 de ruble. — Sliop, sliop, face moșu Beni, și înalță capii spyP mine.’Cum ?’Să mă asigurez, șliop, șliop? —Adică, zic leu, dacă cura-va, dni nenorocire, terenscf, Dumnezău, se întâmpla sa mori, iți plăte.șțe, adică nu D-tale,moștenitorilor, zece mii de ruble, chiar și mine.,, Mosn Beni se uită o dată la mine, de credeam că am să intui in pămînt de viu. Am priceput că am făcut o mare gresală, că m’am apucat să vorbesc de asa ce-va. Dar mortul de la groapă nu se mai întoarce, s’-j mîntnit. Cîte-va clipe am tăcut amândoi, leu stăm cum ie mai rău. Apoi lear se ivi pe fața de mort a lui nios Beni, un felin de zîmbet amar și lear începu a șliopffi din limbă. . — Șliop, șliop, pentru asta ni și venit?,.. Mulțămini, mulțumim... — Ferească sfîntul, fac leu, vrînd șa nia scot din încurcală. Am venit pentru D-ta, adică să văd ce facj, | cum mergi cu sămătatea. — Șliop, șliop, mulțumesc, mulțumesc... Foarte mul­ țumesc... Iți’ foarte mulțumesc... — Bate-te peste gură, se amestecă in vorbă mătușa Pesia. De ce să vorbești cu păcat ? Famelieii te are drag, se îngrijește de tine, vin tocmai din Mazepefca... Lasă, lasă, a da’ Dumnezău, te-i face bine și Tear te-or’ uita... Să mi se ti descliis un monnînt înainte, intram in iei de xiu. Aș fi vrut să șterg putina, dar parcă nu mai vedeam ușa înaintea ochilor. — Rămâi sănătos, unchiule... — Șliop, șliop, mer’sănătos. mulțumesc, mulțumesc, îți foarte midțămesc... Răspunde moșu Beni, si îmi în­ tinde o mânu galbenă, rece și moartă. — Să predai complimente Tentei, face mătușa Pe­ sia. Iea te-a chienmt doară. Crezi că nu știu ? Știu ' , tot... Pricep ieu de ce se tot învirtia pe aci și umbla pe la doctor... Credincioasă famelie, n’ai ce zice .’. learna. o bucățica de gheață... La ferdeau, un gît de apă... La Tișu-beap, o lacrimă... Ce-o mai fi spus, nu știu. Dar tot amarii sufletului mi l’am vărsat pe soră-mea. — Ce ai avut cu mine, călăule ? — Iești un prost, răspunse lenta. De al ști ce se petrece pe aici,’ n’ai mal vorbi. Mătușa Pesia, așa sfîntă curti o vezi, și-a chîemat Iea insă-ș'l toată rudenie» din 7’rtrevil, din lampela și din StrișlT. Șede acolo o întreagă herghelie. Mănincă’ și beau și așteaptă ca cânii la căsăpie... Duc, trag, rup, șterplesc, curăță pănă în zorii zilei... Iei n'au nici în clin nici în mânecă cu sângele nostru... De ce să ni dee Iei cu tifla?... De ce să ni lă­ sam mâncați de porci?... Mulți moși de-a iștia avem noi?— Și sora începu să plângă de năcaz. Ii pricepeam ieu amaru, dar cu ce-i puteam ieu ajuta, de cît doară cn un suspin... Și m’am pus să chibzuesc ce-i de făcut acum ? Și unde să mă duc? Atuncea se întâmplă o alta: mă întîlnil cu o mutra de om, pe care face să-l cunoa­ șteți mai de aproape. După ce... pusei la cale moșteni­ rea, îmî veni pofta să mă întâlnesc cu cumnatu-mieu, pe care nu 1 văzusem de-un cârd de ani. — Un'țil Lcfvi Ițhoc, întreb ieu pe soră-mea. — Dumnezău mi te-a adus la noi, face lenta. Nu știu c.e tont îi tot troncănește și se ține de dinsul de dimineață. Iea dute în iatac, de vezi ce tot îndrugă acolo. In iatac, găsesc pe cumnatu-mieu, sezînd pe pat, și lingă dânsul o mutră neagră, cu buze groase și cu di»țl rari. Mutra cea neagră cn buzele groase si’ cu dințd rari, îl ține pe Lelvi' Ițhoc de mini, îl tot sgîlțue ?i-ț tot toacă și-i tot toacă abiea țiuîndu-si sufletul, Ș1 Lelvi Ițhoc, snnicu, i se uită drept in ochi, nici nu deS- sChide gura, de Pe 127 i se preling boabe mari de s,l^ebufe să vă spun că cumnatu-mieu are obiceiul că bice si trece de om deștept pentru că are frunte mare si hircîtnrl «dinei, și chiar cmd tace, se cunoaște că lucrează Srîns» crierul... Cum mu zărește, îmi iese în cale înve “ it, îmbucurat ca are prilej 8a scape de mutra neagră S.. buzele groase. Dar nici ace a nu-i prost: il apucă ^r de mînl, il așeazu pe pat și face către mine:’ _ Iaca, poltim, chipurile om deștept, priceput, Cînd rolo, stau i dimineiițu și-mi rup pieptul, vreu su-1 fac aricit, si lei «« vrea. Iți place? lP,- Da cc vrei: să cumperi ori să vinzi, întreb ieu _ Nici să cumpăr nici să vînd. Vreu mimai Să-1 asigurez, pentru ca nevasta și copiii, dacă cuni-va, ferească nnninezeti... __ D-ta iești poate agent? întreb fen. L M»I c’ațl ghicit, face iei. si poat încă de la Akwitcb'l ? parcă v’aș ii spus-o. __ Apoi să vă povestesc ce-va frumos. La noi, Iera unu, asigurat pe zece mii de ruble, și, de o dată s’apucă de moare.. Păi n'a luat, adică nu i»-I, moșteni (orii, o tfrihnadh de parale și acum și-au deschis o‘prăvălie... n Oniuțul mleu, cu buzele groase, suri de pe pat, bătu o dată din palme și începu să alerge prin odac, ca un sanintit. — Iei, ați auzit? Ați auzit? Zece mii de ruble. Inr,hipue-țl: ze-ce-miî-de-ruble. Ați încercat vre-o dată să eîstigați atîtea parale ? Aveți multe afaceri de astea, acum’pe timpul ista păcătos? Haide, să vedem, poate știți de afaceri mai hune.?... Demult s’a întâmplat asta, niti'iitreabă iei. De unde-I Domnii ? Cu cine am onoare ? Cînd a auzit cine-s și de iinde-s, mutra neagră, cn buzele, groase, a uitat de. cumnatu-mieu, care, pănă-una nltn a șterpelit-o, și se apucă de capul mieii. — Va să zică sînteți chiar îusu-și M’iutclient Mentl’l ? — M'nachem M'naehem Mend’l, în persoană. — Din Mnzepefca ? — Din Mazepefca. — Acela care a stat mai întâi în Oilesa și apoi în deliu feț? — Acela care a stat mal întăi in Odesa și apoi în . leliufeț. — Care a făcut negoț cu Tacnâhu:, facnithn:, cu lilerinfi, h'lerimT, cu fnfa­ brici, cu mori și păduri: îiarști copacii, pleosc. în apă ?... — Da, da, da, da, da. — Și a-zi sînteți pețitor? — Pețitor. — Poi Dumnezău mi te scoase în cale. Și atâta mi-a vorbit si mi-a tocat la urechi, că la urma Urmelor m’a înduplecat să dan dracului' toate afacerile ri să mă fac agent. Și, de hatîru mieii, cumniitu-mîeu, Lelvi Ițhoc, s’a’asigurat pentru zece mii de ruble. Bine înțeles nu tocmai așa ușor. Am fost nevoit ca să-mi aduc în sprijin numele strămoșilor noștri, și, cu ajutorul aurorei mele, care dintru’ntăi nici nu vroea să mă asculte si mul că plângea: «Uum, Lelvi Ițhoc al iei, tînăr, sănăyo-'h voinic, frumos, să se apuce- așa de o dată să moară? Cu chiu, cu vai, am făcut-o să’ înțeleagă că n’are să moiiră diutr’astn... Și așa că, de partea mea, am cîștigat fl in -itn ride dintâi cincî-ze’cl de ruble. Nu-i vorbă, cînd m’’am vuzut leu cu cincî-zeci de ruble în mînă, cam poftiam niâ duc pe acasă, la Mazepefca, dar omu mleu nu lăsă nici chip. — Iea paralele, îmi spuse Iei, și mal întâi de toate nnbracă-te ca lumea, pentru că agentul trebuie să se JOftrte fercheș. Și, de lucrat, să lucrezi numai prin lo■uri străine, acolo unde n’ai povoara nevestei și soacrei... rede-inâ, Domnule, de a-sl avea leu numele pe care-1 , » tt»’aș purta numai în aur si argint. Te joci cu •llnachem Mend’l. £ec, n’o fi tocmai asa. tnn7-,cî I1U ?fciî D-ta, face iei, că-țl merge, vestea in a lumea. Ce să-ți spun. rni-’7n^ m’am îmbrăcat cum ie la modă, mi-am cumpuIrim »* m’am făcut agent la Akwiteb’l '. Am innies dat mele Stind'l 6 scrisoare, că, de unde m am uupâ moștenire, m’am făcut agent. Am mai tăcut si n? ’ințllr nnufisar? dă’ «e scrie unei neveste... ■ ' nm“U) suit trc;n -?1 am Pornit în lume,după afaceri, zeii mi‘anî hiat l,'un ,îe la ^ra cu hu­ leau V ni’U\n uratrTnn.ul a1tuia ''noroc și sănătate.-, Xu“n bllyf pentru... Unde să mă duc? Atâta tuu cît .o ,lnc°tro s« «Puc- Aveam poftă să mă rănăd 1:1 Balta, kt Arrici și Ia Clib/inthi. Am pe acolo rude. Inse.., cam se iveau zorile in buzunarele mele... M’am râsgîndit bl eC pentru Jmh'enke. Cnrn a du Dumnezeu, ponte mi-a scoate Domnii pe cine-va in cale, că dă iei vree* că Pcate’ nu trebuie să te pui «ă-1 dăs. socotesc cu omii-I prost de felini lui: si mchipiie cn poate ce-va cu dramu lui de minte. iingC; ?-HC-a U-U vre:l Id' la ce V*f l,Mna ,oatu miuo- ’ sirgmnța? Nn mni departe, mu uit la mine al IV ,eite, ?rl u’a,n fost ieu de asupra calului si ledesuptul calului și lear de asupra si rear d-desupt? ni?i1ALt?r-JU7vSiiJnn,-’iceasca D-zuu*sâ ajute. nu nimerești? Ga dai în-gropi? Pe semne cu n’a venit meu vremea... — Pardon, n’avețl cum-va un chibrit? >la uit; înaintea mea. un tânăr, frumos îmbrăcat, cu ochelari și cu barba frumos pieptănată, pe care uii-l • tgasem de seamă, de dus pe gânduri ce leram. in chibrit, întreb leu, emu nu. f.’u cea mul mare plăcere, bi cum iî întind un chibrit, mă gîndesc: .Fru­ mos ar fi ca omu-ista să se asigureze la mine pentru vre-o 10 — lo mii de ruble. ~~ Fumați o țigară, face iei, întiuzindu-inl, cu multă buiia-voințâ o cutie de argint, plină de țigări. Iu timpii ista, bag de samă, cum că la degetul cel mic are o un­ ghie mare, ascuțită la virf. — O țigară, fac ieu, cum nu. Cu cea mai mare plăcere. Iau o țigară și începem a vorbi, de tren,'de cum se făceau drumurile altă'dată șl cum să fac astă-zî. Altă dată, face fel, îerai par-că în sclavie: Se virau câte zece oameni într’o haraba și tot umbli și umblu. lear dacă dădeai peste vre-un’deal nud mare, apoi te poftia Lalayiila, să te mal prhnbli oleacă și pe jos. A-zI inse zbori ca glonțu. Stai lungit, ca un prinț, fmnezro țigară, și basta. — Da, răspund leu, așa-I, In schimb Ierni sigur că o să ajungi, cu ajutorul lui Dumnezeu, acolo uud’te duceai. Dar a-zi? A-zI iești în pericol la fie-care clipă: că, de s’a anina vre-o rotiță, de s’a rupe vre-o pună, vre-un șurub, apoi ne ducem de-a berbeleacn... Pe semne că vorbele mele l-au pătruns bine pe omu mleu. Iei se sculă de odată și făcu: — D-ta, al deplina dreptate. A-zi nu Iești sigur Ia drum cu vieața. Mereu auzi de al de astea’: Ici a cră­ pat un caziuij colea s’a răsturnat un vagon, dincolo s’a îmbătat mașinistu si a uitat să întoarcă un șurub, și treuu, șuerînd, a apucat-o razna pună a lunecat de pe șine, de a făcut din călători un ghiveciu... In totdeauna cînd mă suin în tren, îmi îau urbo de la nevastă și copil, fac riehl, și basta. — Da, ie ușor să faci ciria, răspund ieu, cînd .Mii că ți-ai asigurat nevasta și copiii, cînd știi câ mîne-poiminl n’au să fie nevoit i să cerșască pe la casele oamenilor. — Unde ai mai văzut D-ta în ziua de a-zi și cu afa­ cerile astea, să-ți poți asigura famihea ? Cît se’nvîrtesta roata se’nvirtește, dar cînd a stat, a stat,, și basta. — lentă, de aceea, fac ieu, ie bine că s’a născocit asi­ gurarea pe vieață. Nu mai departe, la noi, în tîrg. Iera lin biet gospodar, care nu avea în vieața lui nici sofa agonisită, și de o dată se apucă de moare. Se află mal târziu cu Iera asigurat pentru zece mii de ruble. Și acu să vedeți ce dughiană și-au mai deschis moștenitorii. — Zău, face Iei, sărind de pe bancă. — Așa să-mi ajute cel de sus. — Atunci știi una, face Iei, dîndu-se mai pe lîngă mine. Ducii-i ușa, atunci mi se pare câ n'ar fi râu să facem un gheșeft. Pricepi D-ta ce cred... — Pricep, răspund i'eu. Gum să nu pricep ? Vrei să,.. — Se înțelege, zice; D’apoi ce să vreau? ■ — Da. de unde, mă rog D-tale, stil D-ta că... leu... — Apoi doar nu-s copil, face Iei. Pricep din vorbele. D-tale... —■ Și când putem s’o tăcem, întreb leu. î �revista ideei REVISTA IDF.EI 128 — Chiar Și acum. DUnind mina la _ Chiar aici în vagon, întreb leai, puw "““cMar aici în vagon, răspunde iei, P»?&d «•<»» ’« Î mii de ruble n'ar fi PZ face pe două-zeride mm Socoteala - M ă.”™ “SV ^'tnriflli. D-ta, face omu mieu, ieu D-fa vrei să te asigurezî hjMh*îto£ D-tĂtafare M.'uHindn-se la mine ca — Si leu, face ie], un agent, un agent de Iu ...Jaken. Vrei cîte va clipe am stat așa cu tarifele.’ m mina, unul in fața celuilalt, ca doi cocoși, riișimndu-ne sa ne uitam unu) în ochii celuilalt. Apoi, amlndoi, de o data, mu ascuns tarifele in buzunar și omu mieu, cu unghie» cea mare la degetul cel mic, mi se recomanda: — Favel Molslevici Nudelteșel. Numele D-tale ? — Al mieu? M’nachem Mend’l... — Nu iești D-ta M’nachem Mend’l, acela care a stat într’o vreme în Odesa, apoi în lehupeț ? — Ieu. . , — Care făcea negustorie cu iMnuhuz, apoi cu moșii, cn fabrici, dughenT, milioane... ? — Da, da, da, da, da, fac ieu, adevăratul M nachem Mend’l, ' . . — Apoi, dncă-I asa, face iei, intinzîndu-ml mina și gîdiliniiu-mă cu ungliiea cea mare, apoi, dacă-i așa ... In clipa asta, ușa vegonului se deschide și în vagon întră o întreagă familie: un bărbat, o femee și cîțl-vu copii, unul mai mic de cît celălalt, două slugi, o gră­ mădii de-a perne, legături, boccele, coșulețe, geamandane, șipuri cu lapte și cutii de hîrtie, o gramadă. De odată, se face un zgoniot asurzitor, strigăte, țipete ca la iarmaroc. Toate locurile sînt ocupate și vagonul se umple pună'n tavan, de n’ai cum să te miști din loc. Copiii cei inai mititei plîng: unu vrea lapte, altul vrea să 1 se strice niște nuci și să i se puie miezul în gură, al treilea... nu știe nici Iei ce vrea, lear ceî mai mărișori vor cu toții srt stee la giam și numai de cit la giam’ tirfrt, nu la ce­ lalalt. Și se împing, se ghiontesc cu îndărătnice, ca niște țapi, până încep a se înjura și a se bate. Atunci,’se amestecă și părintele de-i desparte. Se apucă de cap, de atîta necaz, și-i înjură. — Greu cu copiii, la drum, se aniestică în vorbă Fa­ vel Molslevici Nudelteșel. — Moartea, uu alta, răspunde tatăl, muncind cu amindouă minele, adică trăgînd unuia o palmă și pe celălalt trăgiiidu-1 de urechi. In timpii ista, nevastă-sa strică nuci, una cîte una, și-i tot pune mititelului în gură, si cit îi dă. tot nu se mal satură. — Îs nebunatici, face lear Favel MoisievicI .cătră dînsu și-I întinde o țigară. — Mersi, răspunde tatăl copiilor, primind țigara. Nici nu știi D-t-a ce leliu de copii sînt ? Numai aur si argint. Iaca, fi vezi D-ta pe ploduista? Cap, Dom’le, ’nu sugă. Cap de ministru... Și șolțicu ista? Are minte cît zece. și ștrengar, țâră samăn. Ia cearcă D-ta de te pune la vorba cu dînsu... De cel mare nici nu mai ie vorbă: dacă vroia, ajungea acuma departe, departe... Dar mai ț?>va de cît toți o să fie murdarii ista de băiet. 11 vezi D-ta?hoc, pară, jăratic. Și în timpii ista ii trage un Pumn la ceată, doar n’a mal gidili pe mititelul căruia m.M’S re faS' P°‘ ’a-’1 Mu^resK Z<C'eZ’ D',a’ fericitul părinte, u Je' rimluSL’* . I™*™ «"?». K"’s "fai “isur ‘>!s“rai șt ult-te: m'au făcut bătrin și sur- AâieMelea, <WWMe> sfintu_ n,am iț.)nio <901, luhn. No. 9. P^Picai’ zice Favel MoisîevicL Zău că-I păcat. -— .... _ nu-țl fie, Domnule, cu supărare, că nu ne cunoaște^'... ^e_iUb’apoI ce crezi D-ta ? Se’nțelege că-I, păcat, râs, puiide fericitul părinte. Dar dă. ce să faci ? Copii, ni[ li fie de deochiii, și nimic nu-î prea scump pentru dînsii. — Dar de ce iiu-I asigurezî D-ta, măcar pentru două’ trei mii de ruble de fie-care? D-ta, ca părinte, care pecrepitudinea morala Ieste de mult un fapt Si îtî iubești copiii si H Iești credincios, trebuie să-i Qsj. „’»r Birt de stalLult “apră-I, dacii n’ar ii la mij­ garezi pe viitor, ’ că dă, uu trăiește omu cît hnnea loc foPte Mbitoare nuu nouă, curi s-0 iiQ3treze Fie-care rublă, ce aî s’o economisești, o jsu fie minunai ia.N’arm:» trebui de stârnit asupră-i, dacă n’am crede de bine venită, maî tîrziu. Inchipueșțe-țl D-ta, ce Se ca, prin aceastn’ ajungem, poate, daca nn s’o stârpim’, face tîufiru D-tale soție, cu atîția copii nuci, daca măcar să-i rârmurim cuprinsul. Să o luăm de la un cum-va, ferească D-zeu, să nu se întîmple... — Asigurarea, îl ajut leu, asigurarea. Asta-i o sfîntă fapt cunoscut. Unul din cei mai mari poeți aî noștri, datorie, pentru fie-care oin cum se code, care are lle. din ce! maț delicați, din cei maî generoși, un prinț vastă și copii. Iaca, nn de mult, s’a întîmplat la noî, fl| cugetare! și artei, un prinț in înțelesul antic, cu ce-va frumos de tot. La noi în tîrg, iera un gospodar toate neajunsurile grele cu cari a avut să se lupte, ca care n’avea în vieața sa nici suta agonisită, și de 0 să-și susție suveranitatea, voesc să zic neatârnarea, nu dată se apucă să moară. Se află mai tirziii cum că mra gi-ft întrerupt nici de cum cursul activitate!, șirul ma­ asigurat pe zece mii de ruble. Și acu, să vezi D-ta dugistralelor sale compuneri. In zilele din urmă,' mult! îl o-heană ce sî-au deschis moștenitorii. credeau obosit sau poate decepționat, pentru-că nu 0 _ Nu cum-va țintești D-ta la mine, zîmbește ferici- . mai ie pentru nimeni o taină, jignirea colosală ce ie tul părinte. — Măcar pe vre-o 15 mii de ruble, face Favel NloEo îndure un om independent, ce are privilegiul sîevîcl, scoțînd in grabă «tariful». Chiar acum, aici îq de-a ocupa un loc aparte, de a purta un sceptru, altul vagon, și bastu. de cît acela al unor suverani ordinari, printre niște — Dacă a fi să se asigureze, zic ieu, scoțînd < tarifuL contemporani ca aî noștri. Dar nici o dată, poate, din buzunar, ’n’o să se asigureze D-lui la «Jacker.-ul poetul nostru, n’a fost mai productiv. Și, după ce face, D-tale, nici nu mal încape îndoealfi. Maî de grabă o să la Ateneul Romîn, în sesiunea din urmă, întru uimirea se asigureze la mine, la «Akwiteb'b, fiind-că dă, cît cheltuturora, un număr de conferințî magistrale, găsi cu tuește pe an «Akwiteb’l, numai pe scrisori si depeși, n'are '.Ja’ckern» vostru în toată casa... cale să organizeze, acuma de curînd, cu cîți-va prieteni — De cînd mi te-ni făcut D-ta așa de mare slujbaș In distinși, o Serată Elină. .Akwiteb'lx-, îmi zice Favel Molslevici. Ie mult de cînd Aiurea, unde producerea în public, a unui asemenea mi te tăvăleai D-ta în Irhufef, într’un pod, cu milioane, maestru, ie pururea un eveniment, și unde nici un cu moșii, cu păduri, harșt copacii, plîosc in apă?... sacrificiu nu ie prea mare, ca să-și plătească cine-va — S*st. Degeaba vă sfădiți, face fericitul părinte cuplăcerea, de-a asculta, între toate, armoniea unui glas tră noi. Degeaba vă bateți gura. Și îeu sînt agent-insecinspirat, nu ar li fost nevoe de nici o pregătire aparte, tor la societatea Ncir-l'orli-. pentru ca o asemena serată să aibă cea mai strălucită Ei, cum vă place, coane Șulolm-Aleîchem ? Iaca, asta vra să zică: Mai fă ce-va dacă jioțî, față izbînda. Ar fi fost de ajuns să fie anunțată, pentru cu Cel de Sus. Dc-acum s’a mintuit: am făcut ju’răniînt ca amatorii să curgă cu grămada, care de care mai să nu mai fac afaceri pe drinn, să-mi plătești. Dar bun înainte. La noi, unde entuziasmul pentru artă, cu osebire ic D-zeu, doară... tatăl copiilor săi: cu o inînă te bate pentru arta aleasă, ieste ce-va mai scoborît, lucrul ieste și cu alta te vindecă, și trimete leacu înaintea bolii, puțin mai greu. Trebuie stimulente, trebuie invitări, ca adică D-zeu trimete boală, pentru ca apoi să ai nevoe să nu zicem rugăminți. Și natural, se are în vedere, de leac... Nu pot să vă lămuresc bine, dar... D-v nn-I ne­ pentru prilej, persoane de acele, cari, orî-cum, se cred voe să vă îndrug multe... In sfîrșit, prin inspectorii ista in stare de a gusta o operă de artă, precum ie cazul, de la .New-York1-, am făcut cunoștință cu un alt omuleț, de-a trage un oare-care folos din iea, cu simț artistic anume/Aceri/, o mutră, care face s-b cunoașteți, inse, fiind că-s trudit de drum, mă grăbesc să încheia. Sper ’’ wni mult sau mai puțin. In alte condiții, desigur 0,1 țț1 următoarele scrisori o să vă descriu și unii pe larg. râ s’ar privi ca o înjosire, asemenea silința. Dar, dată Pană atunci den Domnul bucurie și sănătate. Sparee; spiritelor la noi, unde antrenarea mai joaca, din păcate, așa de maro rol, artistul trebuie să fie duDe la al il-tale col mal bun prieten, musai, de un apostol, dacă voește să-i fie îm­ M'nachem Mend’d, . părtășită arta, să fie ascultat sau văzut, dacă nu vrea P. Aș dori să mă dșslusiți ce-î cu Kita7. Nn-I vorbă, Su ramîe un solitar, ale cărui vibrări să nu mai fie cetesc din cînd In cînd politica în Hameliț si I-Iutefiroh, cunoscute de nimeni. Pentru noi nu au trecut încă și știu și pricep tot. Dar, fiind că-I scris fără ifchidiîs, UCple vremuri primitive. nu mal pot pricepe sălbaticile si poeitele lor numt*. Poetul Macedonsld, nu a făcut nimica, ca să atingă mai[ îndrăcite de cît Os Coițeț al nostru. Parcă-ți strici dinții. Drept vă spun, mare diplomat nu-s, dar,’ pe cît susceptibilitatea cui-va. Iei a expediat, la cine a somă pneep îeu, cu bieata mea minte evreească, nu-mi pic*1 o cu cale, cîte o invitare aparte, în alăturare de place răsboiu ista. Nici nu stil ce-i «Kitaî:> asta si uu cKreiUU Loc aPropriat. să fie reținut. Ori-cine, în orîcuoașteți ministrul lor Lech'alciung cela. Aista-I șiretul trek • dispoziții momentane s’ar fi putut afla, ar fi dracului. Iaca o să vedeți că o să-i tot poarte’si să-I. eouitsă se simtască măgulit, de o ast-feliu de delicată tot poarte, trei anî, de zile. O să se tdt Iacă note Ș» din întâmplare, i-ar mai fi fost răsnote și n’o sa se facă nimic cu dînsu... Si J'o/drr-' fi îî- ‘ cîud-va. Cu atîta mai mult. Și dacă iea ar cela, pe care l-a trimes neamtu în tara Kitailor, o să mănîuce, nu so pare o bătae, să-î meargă pomina. le«T mat D-S J?e vre unul îu nii?te momente critice, de jenă din soldați! lui o săi se facă găluștî. tea e~ ilj parale- îu buzunar, să zicem, acela, puCel de ma! sus. 8a găsască, firește, un motiv plauzibil^ de scuza, INSTITUTUL de akte grafice ȘI EDITURĂ. «MINERVĂ^ STU. ISVOIt, 80. — ^Decrepitudine Morală București, Strada Epurilor, 10. putea găsi o delicateță, ca să răspundă. Nu că ar fi fost o dovadă de educație aleasă, de manieri distinse. Cea maî simplă rațiune, cel mai elementar bun simț, indică, cum că așa s’ar fi cuvenit să se facă. Pur­ tarea unui eoni de elită», a unei «culmi sociale», prea. Pr,ns să se zică, râstoafnă înse toate regalele obicinuite, roate deprinderile adoptate de oameni, ca normă, în raporturile lor. La o scrisoare amabilă, ca să nu zicem curtenitoare, generalul Horbatzlci, răspunde ca se va plînge parchetului, dacă va mai fi importunat, și taxază de cerșetorie invitarea ce i se face. Lucrul sa făcut cunoscut în public si a produs o rumoare generală. Nu ne-am fi ocupat de faptul acesta, care, de altfeliii, după noi, nu poate fi de cît caracteristica unui parvenit, asupra cărui pbetul a avut indicații rele sau aprecierile sale au fost exagerate. Nu ne-am fi ocupat de loc, dacă nu am vedea, apucături de acestea, dînd să pătrundă în straturi neatinse, dind să devie gene­ rale. trebuie să ne spunem Cuvîntul pe data. Nu vrem să zicem că face în totdeauna plăcere cui-va, să facă invitații aparte și să-și compteze și să-șî cla­ seze ascultătorii, în situație» unui artist. Vom spune chiar, că nimeni nu ie plasat mai rău să o facă. Dar, daca Ateneul sau alt local mai propriu, nu ți se pune la îndămînă fără parale, dacă alte preparative te costă, daca necesități te constrîng, și nici nu poți înmormînta în tine, comoara ce păstrezi în suflet,’ ce poți tu face de cît. să te pretezi la toate. La rîndul lor, atâția, plasați în diferite stări, pot foarte bine să nu răspundă locului ce-1 ocupă, să fie mai pre jos. Dar, pentru dînșii, ie o necesitate inexorabilă, neînfrântă, de-a face față situației lor. De sus și până jos, pe toata scara socială. Și dacă dictonul: nobleță obligă, îșî poate afla aplicarea practică unde-va, ieste cu osebire aice. Mai mult de cît nobleță: situațiea obligă, cînd nu obligă însă-și conștiința cui-va. Anomaliea își are o esplicare, desigur. In țara unde scriitorii, artiștii, sînt salariațî ai statului, copiști prin ministere, intendenți de ospicii, tot soiul de slujbași, mai mult sau mai puțin inferiori, unde totul se im­ pune cu sila, unde abonamentele la publicații se fac cu subprefecții și cu jandarmii, unde biletele de se­ rate se împart cu polițiea, unde totul se face cu presiune, de unde al venit și tu, artist sau scriitor naiv, cu invitări grațioase. Firește că zîmbetul tău senin, va fi întâmpinat printr’o încruntare din sprincene, vorba-ți duioasă, va fi întîmpinată printr’o ne­ cuviință sau printr’o mojicie. leată, deschid o poartă de unde să se poată admira toată decrepitudinea, în voe. Desigur, nimeni nu va renunța, pentru asta, la feliul său de vieață, nu se va pune la solda nimăruî, a statului, cu osebire. Alt-feliîi, ori ce avînt de cugetare ar urma să se stingă, ori-ce exjmnere de adevăr să nu maî poată avea ființă, ori-ce silință cătră progres să fie stăvilită. Cine să se înjosască pănă aice, cu toate cu i s’ar pune la îndă­ mînă mijloace îndestule, să ducă în tot largul o vieață animala. Aș vrea să mă priceapă bine un număr de cetitpri de-ai miei, cari au socotit adesea să facă pe înfumurați!, crezînd ca-i întru lauda lor. P. Mușoiu. bucureștL i �REVISTA IDEEI IflO _______________________ ___ CALEA COTITĂ Șl CALEA DREAPTĂ adresezi unor oameni iinbuî^ ^or tS’iei protivnice orelor alor tale. Cesoco n des minți în k ceh- ee Ic spin, dacă cu obntz ? Griucuzii cotită, x .,,i sluji de a V desăvîrșit, de cât atuncea cînd‘înși-șl oamenii yor fi desăvîrșițt și buni. Și pana atnncea, vor trece veacuri». fîafael, la acestea, răspunde: «Stiî ce rai s’at întîmphi, cînd m’âș purta ast-feliu? Aceea, că vrînd să lecuesc nebunie» altora, aș ty’inde însu-ini Să nînrez. Aș minți, dac-aș vorbi MUehu dț rit cum îți vorbesc. Minciuna ie îngăduită, poate, unor filosofi, nu-i inse în natura mea. leu știu ca felini imtu de a vorbi, știu că limbagiul mieu va parea crud și aspru, sfetnicilor regilor.. Cu toate astea, nu văd ca noutatea hiî să fie întru atît de ciudata, in cît să atingă absurdul. Dacă aș desfășura teoriile re­ publice! Ini Platou, sau practicele acuma în vigoare lu Utopienî, lucruri foarte frumoase și cu totul su­ perioare, față de ideile și moravurile noastre, s’ar putea’ crede că viu din altă lume, fiind-că aicea drep­ tul de n stăpâni, numai lingur, uu lucru, aparține fie­ cărui, pe cînd, dincolo, toate" bunurile sînt comune. Dur, ce-aui zis teu, ca să nu fie cu șart și chiar tre­ buitor de a se da în vileag ? Morala mea arată primej­ die», îea face pe omul cu rațiune să se ferească, iea nu jignește de cît pe nesocotit! care se aruncă aș» orbește, în prăpastie. «Ieste o lașitate sau o sfială proastă, de a tăcea adevărurile ce oșîndesc perversitatea omeneasca, sub cuvînt că vor fi huiduite ca niște inovații absurde, ca niște închiptiiri nepractice. <Predicatorii, oameni șmecheri, au urmat calea co­ tit», de care îmi vorbești. Văzîud cu nu le plăcea oamenilor să-și conformeze doctrinei creștine, relele lor purtări, Ieî au plecat evanghelie», ca o linie de plumb, pentru a o modela după relele purtări ale oamenilor. Unde i-a dus această iscusită manevra ? Să dee vițiuluî, calmul și siguranța rirtuțeL Nici leu, nu aș putea dobîndi un reZnltat in»! bun, în sfaturile ce dș avea de dat prinților. Pentru-că, sau opinie» mea va fi protivnicu opiniei obștești, și atuncî va fi eu neavenită, sau se va potrivi cu părerea majorităței', și atunci aș aiura ca nebunii, după vorba lui Micion de Terence. Așa că, nu văd unde te-ar duce calea aceasta curmezișă. Zici: cînd nu se poate atinge de­ săvârșirea, trebuie cel puțin să se mai împuțineze râul, Aicea înse, nu-i en putință disimularea, îear conivența îe o crima, fîiud-că-î vorba de-a aproba consiliile cele maî păcătoase, de-a vota niște decrete mai vătămătoare de cît chiar ciuma. Si u aduce niște laude .prefăcute acestor dezbateri mizerabile, ar fi purtarea umg spion, a unui trădător. _ «Nu-i aș» dar nici un mijloc de a fi util Statului, in aste regiuni înalte. Aerul ce-1 respiri acolea, eonrupe chiar virtutea. Oamenii ce te incunjură, departe ds a se îndrepta după povețele tale, te strică prin !or’ rr,n înnunrea perversităței lor. lear nwu iți păstrezi sufletul neconrupt și pur, veî servi de menia imorahtățeî și nebuniei stricaților. Nicî o do 4’Ke‘ace rM în b‘ne> Pecnlea ave.sta cotita șj pnn miJiOaee lăturașe. Revista Iei îșî întenieează sfatul pe aceasta frumoasa comPa, rare: «Cînd înțeleptul va vedea mulțimea raspmQj^ în stradă și pe piețe, P® vreme» “nei inde>’We ?i puternice ploi, iei va striga catra ■ aceasta mulținie smintită, să se ducă acasă, spre a se pune la adap08( lear dacă voacea lui nu va fi ascultata, iei nu Se va coborî în stta’dă, ca să se moae degeaba, ca toată lumea. Va rămânea la îel, și se va mulțami de a fi la adăpost singur, fiind-că n’a putut lecui cum ar fi vrut nebunie» altora». «Acuma, scumpe Morus, vreu să-țî deschid ftdîncu] sufletului mîeu, să-țî spun cugetările mele cele mni tainice. Pretutindeni unde proprietatea ieste un drept individual, unde toate lucrurile se măsură eu bani, acolo nu se va putea organiza nici o data dreptatea și propășirea socială. Afară dacă nu socotești ca dreaptă, o societate în care ceea ce ie mai bun îe partea celor rai, și dacă nu socotești ca foarte fericit, Statul îu care averea publ ca îe în prada unui pumn de in. divizi nesățioși de plăceri, pe cînd masa, mulțimea, ie sfășiată de mizerie. «Cînd asemăn așezămintele utopiene cu cele ale altor țari, nu pot sa admir îndestul înțelepciunea omenireî pe. de o parte, și să deplîug, pe de alta, zăpăceala si barbarie». «In Utopie, legile sînt puține, administrație» îșî răs­ pândește bunătățile asupra tuturor clamelor cetățenilor. Meritul îșî primește răsplata, și, în acela-șî timp, bo­ găție» națională Ieste atit de egal repartiții, în cît fie­ care se bucură, cu prisos, de toate bunurile vieceî. «Cura ie acum, principiul lui al la a și al mieii, consacrat de cătra o organizație, al cărei mecanizm, pe cît de complicat îe, pe atît îe de vițios. Miî de legi, cari nicî nu ajung ca ori-ce individ să dobândească o pro­ prietate, s’o apere, să o deosebească de cea a altora. Dovadă, această mulțime de procese ce nasc pe fie­ care zi și nu se mal sfîrșesc. <Cînd mă dedau acestor cugetări, dau deplină dreptate lui Pluton, și nu mă mai mir că n’a voit să facă legi pentru popoarele cari resping comunitatea, devălmășiea bunurilor. Acest mare geniu, prev»zu foarte bine, că singurul mijloc de a organiza fericirea obștească, ie aplicarea principiului de egalitate. EgaHtateu îe, înse, socot, cu neputință, într’un Slaț în care proprietatea ie aparte și absolută. Pentru-că, fie-care se îndreptățește cu diferite titluri și drepturi, spre a atrage la sine cît poate. Și, bogăție» naționala, orî-cît de mare ar fi, sfîrșește prin a cădea în stăpînirea unui mic număr de inși, cari nu lasă celorlalți de cît lipsa, inizeriea. Adesea chiar soarta bogatului, nu poate să convie celui cărac. Nu-s oare bogați avari, imorali, inutil»? Nu poate să le convie de loc, săracilor, simpli, mo­ dești, a căror industrie și muncă aduce folos Statu­ lui, fără nici un folos pentru iei. leată ce mă îndreptățește să cred, cu hotărîre» cum-că singurul mijloc de â distribui bunurile <*u egalitate, cu dreptate, de a face fericirea genului omenesc, îe desființarea dreptului de proprietate. Atît cît dreptul acesta va fi temeliea edificiului social, clasa cea maî numeroasă și cea mai însemnată, nu va aven altă parte de cît lipsa, chinul și desperarea». T. Morus. CHESTIA SEXELOR “aru, “ oncepțillor ascetice^îy^'cheî raoralitfț’f w cre aceste din urma concepții, chestie» sexuală îe una din cele mai de sama, căreia omenirea contemporană cată ca S»-i gaseasca dezlegarea. Se prinde, întriadevăr, sa se priceapă, ca libertatea sexuală face parte din libertatea generala, ca ori și ce restrângere a libertăței, ori in ce domeniilor fi, trebuie neapărat să inbă drept urma-e o formă oare-care de robie si de înjosire. Libertatea in toate, libertatea de a trăi si libertatea de a iubi, acesta trebuie să fie cuvîntul de ordine al oamenilor noi. Chestie» sexuală nu mai poate să fie trecută sub tăcere, pentru-că în întemeerea unei societăți libere, nu poate românea nici un loc, pentru un concept din care, libertatea ar fi gonită. Sînt unii camarazi cari ne spun, cum că atunci cînd oamenii vor fi economi ceste emancipați, vor fi atuncea și în stare să-șî reguleze, în toată libertatea, relațiile lor sexuale. Mare greșală. N’avem de cît sa obser­ văm, ceea ce se petrece în clasele avute, cari nu întimpină nicî o stavilă în satisfacerea tuturor fanta­ siilor Jor, pentru a ne da samă, că aceea-șî robie sexuală ciomnește și ]a iele, precum domnește în cele­ lalte clase ale societățeî. Nu vom ajunge’ să avem o concepție rațională asupra moralitățeî sexuale, de cît întrebuințând, îu privința aceasta, singurul mijloc care ne face să ajungem la toate celelalte concepții ale noastre. Acest mijloc îe studiul, după aceea agi­ tarea și propaganda concepției nouă. Numai agitând chestiile, toate chestiile, a fost adus omul să cugete, să , desbată, apoi să practice. Fără agitație, progresul, înaintarea ideilor, ieste cu neputință, pentru că masa poporului ieste puțin înclinată să părăsească vechile uzuri, vechile obiceiuri. Numiți prin repe-țirea necon­ tenită, a ideilor nouă, masa ajunge să adopteze maî întâi, față de iele, o atitudine îngăduitoare, tolerantă, care se schimbă, cu vremea, într’o primire definitivă și practică. N’avem de cît să ne uităm la noî, din început, ca să ne putem da samă, cît datorim pentru ceea ce sîntem, agitatorilor, propagandiștilor. Dacă nu am fi auzit nicî o dată, chiar noî, «^glasuri ce strigă în deșert», glasuri cari ne-au dat putere, curaj, nădejde, cîțî dintre noî ar fi astă-zî în rîndurile innaiutate, în avant-garda revoluției? Mă tem că foarte puțini, pentru că-s rari, abîea unde și unde, ceî cari au curajul să dezerteze, numai prin simplă silința voinței lor, din căile bătute de bătrînî. Ie, așa dar, cu totul de nevoe. ca prietenii noștri, su propage cu stăruință principiul libertățeî sexuale. Instituție» sacro-santă a căsătoriei, sprijinită de că­ ițe un cod de morală sexuală care ar necinsti chiar Ș* pe niște barbari, îe fortăreața cea mai puternică- a statului. Căsătorie și robie, ieste tot una. Părțile conra<'tante primesc de la Stat un titlu de proprietate nsbpra corpurilor lor, titlu valabil pănă la moartea Soților, sau, în vremea noastră, pănă la nimicirea legală, prin divorț. Toți împătimiți! de libertatea ^tegralâ, o știu aceasta de mplt. Cu toate astea, chiar Șnd unii bărbați și unele femei, refuză de a îngădui atuluî să intervie prin lege, în regulare» afecțiilor toî na^'uia’e' prin acest act de independența relativă, p-p.1 pl -înțese, întru tot, să-și apere de ori-ce atin° le libertatea lor personală. Dar de ce «unirile libere», ideei 131 libere de ori-ce amestec din partea Statului și din cea a -Bisencei, nu sînt, adesea, cura sînt și celelalte, de cit niște uniri servile? Simplu, fiind-că oamenii’ nu Știu să deosebească idee» de stffinire de ideeii de Ieî ÎȘ» inehipue necontenit, că, u iubi im­ plica arcfiul f/f.-a .Uiifini, tocmai .și mai cu gamă cind dragostea ie reciprocă. Pentru a exercita acest drept, sa fac tot soiul de fagăduințî. Pentru a păstra dragostea și a o feri de așa zisele grozave rezultate ale nbertaței, se pun în aplicare toate mijloacele. Ce ne­ bunie, cînd pretutindeni în jurul nostru vedem jertunei falșe moralități. De-o parte deboșerîea în­ găduită și prostituție», de alta parte trebuința sexuală f® ™ ,se Poate ■ satisface. Mulțî, dintre cei mai nob!li și buni, se sting, clipă cu clipă, înc^t-înret, din pneina ca n au putut să se însoțască liber, firește după îndemnul pornire! lor momentane. De teamă de a nu n «imorali', iei îșî jertfesc o trebuință naturală, o funcție normală a ființei lor, a cărei îndeplinire ieste cu desăvârșire trebuitoare, pentru dezvoltarea, pentru fericirea și sănătatea lor. Fiind-că morala artificială ie în contrazicere cu trebuințele naturei omenești, fiind-că stavilele puse în calea liberilor relații sexuale, sînt izvorul atîtor mi­ zerii și atîtor felinrite. crime, mizerii si crime ce-s de prisos de înșirat, fiind cunoscute de‘toți, ir foarte de nevoe, ca cei cari an la inimă dragostea libertate! și bună starea semenilor lor, să declare războiri, des­ chir jie față, acestui mizerabil cod de moralitate, chis, făurit îlî capetele atrofiate ale religioșilor fanatici, cari merg pănă a-și mutila propriul lor’ corp, pentru, a se scuti de așa numitul «păcat.» al poftelor veneriene. Și de ce, de alț-feliu, ne-ara teme că am fi imorali, față de regulele de moralitate cari precum­ pănesc a-zî? Nu tocmai atît de demult, iera imnral de a pune la îndoială dreptul divin al regilor sau divina inspirație a scripturilor. Numai mulțumită propagan­ diștilor, eroilor din trecut, cari au stăruit în îndoiala lor «imorală», cu toate prigonirile, datorim emanci­ parea noastră din robiea mintală. Dacă discuție» aceasta pare cum-v'a jignitoare și-i împotriva ideilor admise, va înteți o reacție salutară și" ne va duce la înclieerea, cum că nu ie nepotrivit de Toc de a ne ocupa de funcțiile organelor sexuale, după cum nu-i nepotrivit de a studiea funcțiile inimei. Ori-ce. spirit cinstit știe, că, dacă îe o instituție, care, mai mult de cit orî-care alta, merită de a ii atacată și minată, îe cea a căsătoriei î că, dacă îe o noțiune crudă, barbara, care, intri mult de cît orî-care alta, trebuie și îea să dispară din spiritul omenesc, îe concepție» modernă a «moralităței»'. Atâta vreme cît Biserica și Statul, vor îndeplini un control, sub ori-ce formă și-n ort-ce grad ar ii. asupra dorin­ țelor și patimelor, pornind din pofta sexuală, intru atît va dura și dominarea lor. Ștăpînirile și bisericile îșî dau samă, de aceea, ceea ce Trie critică, cu ose­ bire, în libertatea absolută a dragoste!, ie că înde­ plinirea practică a acestei concepții va duce Ia dis­ trugerea familiei. Și tot ce tinde la desfacerea vieM de familie, îe o amenințare directă în contra existen­ ței Statului'. Cînd vrăjmașii libertăței îșî desfășură, ast-feliu, partea mai slabă a ârmurei lor, prietenii noștri vor trebui să știe, cel puțin, din ce parte tre­ buie. să-și înceapă atacurile. Cei ce se teîn, ca liber­ tatea sexuală să nu distrugă idealul lor monogamic, dovedesc, chiar prin această teamă, că idealul loț ie întemeiat pe supunere, nu pe pornirile naturale ale ininieî omenești. Alt-feliu, ce teamă sn iribă? Oare libertatea poate distruge măcar o lege a uni versul tu,1 poate să schimbe îea legea de atracție și repulsie. care �revista ideet revista ideei 132 există pretutidenea în naturăl. de^eîe^vădit6 că din" eminențî.revohtgn spuse odinioară, că aproape fie-care barbfli fi c de D-zeii. de stapînire sau de poliție. In 1 bertate, nici o mamă nu-.ri va părăsi sau nimici copilul, anume emâ ar ti venit pe lume fără autonzarea acestei nedrepte, vătămătoare, trinități. Sa nndfijdnim ca și hidoasa gelozie va fi doborita pe veci, cmd sînțelege că dragostea nu implica stapînire. Cînd^în­ drăgostiți! vor ști, citm-canau nici un drept de pro nrietate asupra obiectului afecției lor, on-ce mani­ festare de gelozie, din partea lor va deveni, firește absurdă. Astă-zî, idealul îndrăgostitelor ie o ființa, care nu trebuie să răspundă la nici o altă ufecție, de cit la cea a lor. Se poate oare concepe un egmsm mai revoltător și o mai jignitoare caricatură a lirei ome­ nești? In diferitele discuții, întețite de tulburătoarea problemă a sexelor, se întîmplă, cîte o dată, ca pană și revoluționarul, chiar cel al cărui spiritele mai deschis liberilor concepții, se simte de o dată surprins, de a fi dat azil ideilor celor mai neraționale. Urmează să spulberăm și superstițiea sexuală, ca să putem saluta, într’o zi, în’ dragoste, 'întronarea regimului de libertate. i Kate Austin. O GUVWAKE A Wl JEAN PAUL MARAT ținută in 1793, apitrhid j>o lin hoț, Cettlțcnî, Cînd societatea își însușește dreptul de-a osândi pe un oin, ie.a trebuie să-î dec, înainte de toate, putința unei existențe asigurate. Acela care apucă să cu­ noască nedreptățile și relele organizației sociale, acela va rupe, cu putere, lanțurile, acele lanțuri cari îl leagă de ceilalți oameni. Și omul acesta ie îndrep­ tățit să se poarte nst-feliu, căci își reea drepturile, pe cari societatea ile-a răpit. cCetățeue Marat», îl întrerupe aicea procurorul, cetățene Marat, voițf sătpărați hoțieași să îndreptățiți crima ? leu nu îndreptățesc nimic, respunde Marat. Dar constat că societatea noastră Ie stricată, coruptă, ne­ dreaptă, călea, domnii miei judecători, nu aplică prin­ cipii de dreptate, cînd osîndește pe criminali. Daca socotiți de nevoe, ca societatea să-și silească membrii a recunoaște ordinea stabilită, atunci aveți și datoriea de-a îngriji de traiul fie-cărui cetățean. ’ Careje astă-zi, soarta populației muncitoare? Cei sărmani, văd în stat, o clasă de oameni fericiți, pe cînd iei sînt lipsiți de ori-ce fericire. Pe cînd cei fericiți traesc m chef și voe bună, pe socoteala mulțime!? Iraiul Barmanului ie un șir de nesfîrșite umilintî. Muncă, nevoe, foame, dispreț, rușine, moarte.’leată soarta acelor cari produc toate. bK V-rde-’ PJȘMindenea. stupînirea ieste aeeea re‘e' P™ "Ceea “ îea-> Daca se întîmplă vre-un an de secetă, țăranul ie statul, i se Tea tot până la cel din urină pam dm sărăcăciosul Iu, aștei-. nut. Cu chipul acesta, statul face din țuran un cersetor, eări-Ja, răzvrătit de nesimțirea bogaț.dor ,1 des. nerat de strigătul copilașilor sui fluminzi, nu-i mnî reniîne alt mijloc de cit calea spre crima. Si acum, vreu să vorbesc în numele nenorocitului ne^care-1 apăr. Știu că cuvintele mele nu-s după re’ culele Imtărîte de juriști, dar ori-ce minte sănătoasă va găsi că sînt drepte, de netăgăduit. Sînt îeu de vină? Nu-mi dau deplina socoteala de asta. Atâta știu, că fapta ce am săvîrșit’o, a fost o trebuință a traiului mieu 'de om. întreținerea, grija traiului, ie, Cea dintâi datorie a omului. Și chiar voi, domnii miei, nu veți putea să-mi aretați o altă datorie mai mare. Acela, care fură ca să trăească, cînd n’are alt niij. loc nu face de cît a-și pune în practică dreptul său natural. Ce socoteală să țin de ordinea voastră, care mi-a fost în totdeauna atît de vitregă, atît de nesu­ ferită. Ce-mi pasă de blăstamatele voastre legi, cari nu fac de cît numai ca să vă asigure, vouă, bogățiea și bună starea, ce-mi pasă de legile cari nenorocesc pe sărac, mai mult chiar de cît săraciea. . Ziceți că legea ie făcută pentru a apăra pe fie-care. Ie tocmai din potrivă. Uitați-vă la soarta voastră și ]a a mea. Pe cînd voi vă petreceri vieața numai în fericire, noi suferim din pricina ploaeî și furtunei, din a gerului și căldmeî, murim de foame și lipsă. Pentru a vă înfrumuseța vieața, a vă mari plăcerile, noî, cu sudoarea și cu sîngele nostru, facem ca pămînt tul să dee roade, udîndu-1 cu lacrimele noastre. In schimbul atâtor fericiri, voi ce-ațî făcut? Durerile noastre sînt fără margenî, căci soarta săr­ manului ieste predestinată, ie vecinica mizerie. Cine nu cunoaște privilegiile, pe cari le dau banii, acelora ce-i au. Chiar de nu au nici un pic. de talent, și n’are nimeni nici cel mai mic folos, fie-care se su- , pune, totu-și, voinței lor, putere! lor. Marile antreprize, furnizarea armatelor, privilegiul • de a jăfui statul, toate sînt numai pentru bogațî. Aurul ie noroc. Acolo unde lipsește iei, nu izbân­ dește nimic. Pentru bogațî, știința, arta. Pentru săraci, muncile disprețuite, murdare, pretutindenea respingere, gonite. Acesta-i blăstemul sărăciei. Societatea încurajajă pe acei, cari nu au nici o nevoe, iear bietului flămînd, îi dau brînci în adîncul durerei. «Muncește». Așa-mî veți spune. Da, ie ușor de zis. Răpit, de cătră o strașnică boală, de la munca câm­ pului, pe care l’am lucrat, gonit de nedreptățile stăpînului, pe care l’am îmbuibat prin munca mea, mi-a mai rămas o singură cale: să-mi cerșesc pînea. Nici mijlocul acesta, josnic, nu-mi fu îngăduit Acoperit de zdrențe, zăcînd pe pae umede, am arătat lumei rănile mele sîngerate. Dar nici un om nu a avut îndurare de mine. Desnădăjduit de-atîta nesimțire, mînat de foame, m’am folosit de întunericul nopței, pentru a-mi lua cu’de-a sila, ajutorul, pe care nimeni nu a voit să mi-1 dee de bună voe. Și pentru că m’am folosit de drep­ tul mieii firesc,“să fiu supus la cazne ? Osîndiți-mă, dacă aveți nevoe să vă asigurați ave­ rile, pe cari le stăpîniți, pe nedrept. Dar, în durerea ce sînt silit să o îndur, voiu blăstăma ceriul, că m’am născut între 'tigri și tirani. Inriurirea acestei cuvîntări, a acestui strigăt de desnădțțjde, pe care Marat l’a scos în numele mizeriei, a fost atît de mare, în cît judecătorii au achitat pe acuzat* «Worker’s Friend?. Ordinea în Omenire peste cîte-va generații, oamenii vor coutai contempla cu milă această Franță, din veacul al XlX-Iea . . care unii ar înfățoșa-o bucuros, acum, ca p ~ mal înaltă pe'■ cea treaptă de civilizație. Iei vor rrivi-o, zic, cu aceea-șî, aniărăciune și cu acela-și desgust, cu care privim noî' putreziciunea imperiului roman. Și, văzîndmasele noas­ tre de proletar.,, doua-zeci sau țrei-zeci de milioane de oameni, din^ trei-zeci și două de milioane, desmoștenițî de tot, intr o patrie care de-atîta vreme a scris ’ steagul iei, slintul nume de Egalitate, nu ver putea pricepe acest contrast, după cum noi nu putem pricepe sclilV{,.îu^ antic. Dar nu numai starea maselor profunde și obscure a nației, va fi aceea ce va inspira, aluneca lumei, mirare și milă. Trista stare a acestei mici pă­ turi de aristocrație burgheza, ce copere și ascunde tot restul, nu va inspira mai puțină compătimire și mirare. Această rutină oarbă, a unor oameni plini de. viții și de durere, împătimiți de a perpetua în copiii lor acelea-și viții și acelea-și dureri, această lașitate a spiritului, care pune principii și care nu conchide, această vieață egoistă, individuală, fără putere împo­ triva relelor ce copleșesc Omenirea, lipsită de înălțare, lipsită de varietate, lipsită de poezie, mărginită la cîștig și pururea expusă la ruină, alergînd după dobitocești distincții, neîntemeiate pe nimic, nici chiar pe naștere, pe puritatea de sînge, pe transmiterea de curaj și putere, pe calea moștenire!, toate acestea vor face pe descendenții noștri să-și căineze părinții amar. | Cînd societatea va fi orânduită cum se cade, ce se va zice oare despre o societate în care hazardul, întâm­ plarea, ca Nebuniea, pe care Erasme o face stăpîuitoarea lumei, hotăreste de tot, prezidează la tot, în care neegalitațile naturale și deosebirile de geniu și de înclinare, singurele elemente adevărate, sînt abiea socotite ce-va și sînt cu totul subalternizate de cătră no^lere, pe care, cu toate astea, toate opiniile noastre o proclamă un prejudițiu? Ișî va putea face cine-va oare, idee, atunci, cum-că obicinuința a putut să ne orbească întru atît, în cît să du vedem contrazicerea principiilor noastre, să ne ascundă toate relele cari au rezultat pentru toți, din această uimitoare destrăbă­ lare, din aceasta luptă înverșunată? Bunuri ale pământului, încântări ale inimei, plăceri nespuse ale unei dragoste împărtășite, știință, cinste, considerație, glorie, fatalitatea ie ceea ce le împarte. Cu toate astea nici o dată simpatiile omenești n’au fost mai desvoltate, nici o dată n’au simțit mai mulți oameni generoși, bătîndu-le inima de dragoste pentru Omenire. Dar, încă o dată, la ce-mi slujește să am simpatii mai largi și mai multă lumină de cît oamenii de odinioară, cînd totul, în priveliștea ce o am înaintea ochilor, îmi jignește simpatiile și mă face să nu mar înțeleg nimic? leu aș voi să domnească printre oaJWi fericirea și pacea, și văd în toate părțile răzh°iu, nenorocire. îmi place dreptatea, și nu văd de «t întâmplare. Prin ce fatalitate se întîmplă oare, ca societatea să nu se întemeeze de cît pe luptă și egoism, ta iea să facă o lege pentru fie-care, de a nu se gîndi de cît la sine, ca nenorocirea unuia să fie exploatată cu lăcomie de altul, ca bogății să trăească atît de ' strălucit din foamea celor mizeri, ca răii să domineze taupra celor bun!, ca cei mai generoși să nu poată, d® cele Uliu mai inUUX. multe ori, — îmbogăți ----- Ov.¥. și face să înainteze ’-'inenirea, de 6îfc cu suferințelor lor, ca inteePții să fie cîrmuiți de smintiți, ca un sex întreg sa ru tacă ținut în înjosire, să fie încă, sub o aparență libertate, o mulțime nenumărată de sclavi? 133 Pămîntul a ajuns o de nepriceput problemă. Se pare ca natura să fi dat fie-cărui otn o destinare. Fie­ care am avut o țintă de atins. Trebuea sa ne îndreptăm spre dînsa, cu toții, dimpreună, ajutoriudu-ne, însufiețindu-ne, călăuzindu-ne unii pe alții. Dar, din pricina lipsei unui soare, care să ne lumineze, am apucat tie-care pe-o cale diferită, de cît aceea pe care ne-a dat-o na­ tura. Și am ajuns să ne1 ciocnim, să ne batem, sa ne zugrumăm. Iear cei mai fericiți, mergînd peste corpul fraților lor, s’au pomenit la capătul viețel fără să fi văzut altă ce-va, de cît o îngrozitoare și deșănțată incaerare, într’o beznă. f. 9*n£"’ ace^a ce a putut străbate cimitiriirile voastre, fără să-și șteargă Sudoarea de pe fruntea-!, mistuită dc îndoială și durere? Cetatea morților se asatnăuă cu cetatea celor vii. Pentru bogațî, niște, inscripții falnice^ disprețuite de cei ce le cetesc: o frază creș­ tinească după o frază atee: niște legende absurde, ale unui cult mitologic, niște cuvinte abstracte, din cari s au făcut zeități. Pentru mulțimea săracilor, o groapă comună, care înghite într’o clipa ori-ce amintire de iei. Pentru bogațî, morminte de toate formele, îm­ prumutate cu stingăcie de la secolele trecute, semnul unui veac, ce n’are de îndeplinit nici o cugetare de artă pentru mormînt: piramide egiptene, morminte romane, pietre ce înfățoșază forma cadavrului, ea în Vârsta de Mijloc: cruci de lemn șubred, pe jumătate putred, pe niște grele construcții de marmoră: obscure embleme de înviere, luate din filosofiile vechi: iear, cele mai adesea, nimica alta de cît niște oase închipuite pe pieatră. Nu ie nimic la baza acestei pompe întregi, care, de n’ar fi moartea ce o înfățoșază, n ar fi de loc măi serioasă de cît o decorație de teatru. Nu ie ni­ mica, zic, într’aceasta, de cit o strașnică zăpăceală, în care se oglindește, în toată hîrzeniea-î, dezordinea societăței. Acolea, asupra cadavrelor, tot nedreptatea, minciuna, neegalitatea, discordiea, domnește. Indoiala-i săpată pe toate aceste pietre, și vorbele ce se înalță din mormite, se combat între iele, în tăcerea lor eterna, fără să ieasă, din lupta lor, nici o dezlegare. Iu marile epoci de prefacere, cînd o stare socială cade și va să nască o lume nouă, geniul răului pare a se deslănțui pe pămînt. Asta ie din pricină că toate elementele cugetare! omenești luptă amestecate, ca într’un haos. Se întîmplă cu chipul acesta o criză de durere și facere, de strașnica mizerie morală și fizica, de plîngeri și de crîșnirî de dinți, Ie descompunerea ce precedează vieața nouă, ie agoniea, moartea, inse mai ie, tot o dată, semnul sigur al renaștere!. Ceea ce Omenirea așteaptă, ieste inițiarea la o vieață noua, ieste- programul drumului nou ce trebuie șă-1 apuce, ieste semnalul plecărei sale spre un nou ceriii și spre un nou pămînt. Și am pentru aceasta, drept chezășie, aceea-și lege de compenzație necesara și echilibru neapărat în spi­ ritul omenesc, ce mi-a servit drept călăuză și bază în toate dezvoltările mele. Această durere a vreme! noastre, anunță nașterea unei societăți nouă. Spiritul omenesc nu poate concepe numai infernul simplu, infernul fără compenzație, infernul fără paradis. Și fiind-câ știința i-a răpit paradisul închipuit, va căuta din nou și va găsi acest paradis, ce-i ieste necesar. Spiritul omenesc nu poate concepe prezentul fără viitor. Ast-feliîi, va părăsi idolatriea prezentului, pentru a căuta viitorul. putuoi < Crl.l...l omenesc nu poate concepe realitatea fără ideal. Și iei se va întoarce la ideal. Iei nu concepe ideal, ș dezordinea, de cît fiind-că concepe ordinea. Așa dar, ordinea se va întemeea. P. Lekqux. I �REVISTA IDEEI 13-1 ■pă nu ucizi In de obște, nimeni nu se ridică eîndse văd regi exe­ cutări, în-urma unei judecăți, cum a fos.■ caz l cu Carol T-iij, cu Ludovic al XVI-lea, cu ^xnndmn a! Mexicului, sm cînd se vad ««șiin revolwdțPlla ; tuni a fost cazul cu Petru al 5 IId*,.en’ Cu P*L diferiH sultani, șahi și alții. Cînd inse se ucid L ra judecată și fără revoluții de palat, cum s a intimplat cu Heuric a! IV-ka, cu Alexandru al II-lea, cu impăriiWsa Austriei, cu șahul Persiei și acum în urma eu regele Humbert, aceste omoruri trezesc in n-egi, în împărați și-n cei din jurul lor, o foarte mare mi­ foarte mare rare si o foarte ---------indignare, c • ca .și cum chiar ace‘..." parte la omoruri, ", ini ar șlieu'n’ar 11 hiat nici o dată i uuu.., s ’ ar ii fi poruncit nici unul, nu f; folosit de de, iele. Cu acești regi toate acestea, chiar' cei - - mai — buni - —- dintre - . asasinați, ca Alexandru al II-lea sau Humbert, sau făcut v'moviițj, prin faptul eu au ajutat sau au pri­ cinuit zeci de mii de asasinate, și astea tarii a ține seamă de executările făcute în năuntrul țărilor lor, vorbim numai de asasinarea celor ce au pierit pe timpul de bărae. Cit se atinge de regii și împărații înzestrați cu mai puțină bunătate, apoi aceștiea sînt vinovațl de sure de mii\ de milioane de omoruri. poctrina lui Crisfi nu admite legea: ochiu pentru ochîu, diate pentru dinte. Oamenii înse, vecinie au ur­ mat și urinează încă, de te spăunînți, această lege. Cel puțin daca s’ar mărgini la aplicarea principiului, ochiii pentru ochiu». Iei poruncesc omorul amil de persoane, fură să fi fost măcar provocat!, cum se întiuiplâ. bună oara, cînd se declară războia. Asemenea oameni, n’au, așa dar, nici un drept, Sa se plîngă, cînd legea asta li se aplică și lor, și mai cu samă, cînd pentru o sută de mii sau un milion de oameni, uciși din ordintil regilor și al împăraților, nbîea vezi eîte im rege sau cîte un împărat asasinat. Nil numai cu regii și împărații nu trebuie să se indigneze, de omoruri ca cel al Iul Alexandru ui II-lea sau cel al lui Humbert, ar trebui, maii curind, să se mire de ra­ ritatea acestor omoruri, avînd in vedere pilda de asasinate necontenite și generale ce Iei o dau. _ Oamenii cari alcătue’sc mulțimea, sînt atît de tare hipnotizați, in cit, ca toate că văd ceea ce se petrece înaintea ochilor lor, iei nu pricep însemnarea. Văd grijii ceoaure^Mrapărațiiși președinții pentm disciphiia ti-upelor: iei vad revistele, manevrele, paradele pe cân ie organizază aceștia, eu cari se fălesc unii ui fața altora. Aleargă cu grăbire, să-și vadă frații, învestmmtari iu haine cu fireturi, vărgate, în haine de pSmț.i, cum se prefac, la sunetul trîmbițelor și dara­ banelor, cum .se prefac în mașini, cari execută, după comanda unuia, aceea-și mișcare, în a'cela-sî timp. Văd toate astea .și nu pricep nimic. Rostul acestor exerciții eu roate osten, ie r.u se poate mai simplu și nu se poate mm dar: ieste curat o pregătire la omor. Ros­ tul acestor exerciții ie de-a abrutiza pe oameni, nentru a luce djntr’înșu unelte de omor. Și, cei cari fac «in drogneso «ceasta pregătire, cu care M mîndrese sini r gn, împărații, președinții. Si tot iei sînt m-i îndeletpidodu-se anume cu omorul, făcîndu-si din asta o specialitate, purtând pururea unifome“ nulRare 4 militare și iiibtrumenUj de omor, săbii încinse lu coapsă tot Iei iei *”*s“ «Voltă, se indignează, ciad ie ucis vre ie ucis i«. ■ IS vre 're >n do <l« obște, cum a fost ■J^,{ temutele regilor, in Bumbe^ sînt grozave, nu-s din li-l di, k eau cu’s nenierita(e. Faptele săvir? din porunca regilor și împăraților, nu numai din I trecat, ca Suint-Barthelemy, ca prigonirile religiOage ca îngrozitoarele reprimări a răscoalelor țeranești, Ca măcelurile savîrșîte de elitră Versnlieji, ci chiar din 4 . timpurile noastre, ca decapitările, cu stingerea înceată în celulele pușcăriilor și în celulele batalioanelor dis­ ciplinare, ca spînzurarea, ghilotina, ca împușcările si măcelurile, din războae, sînt neasemănat de mult mâi crude de cît asasinatele făptuite de cutră anarhiști. Asa dar, nu din pricină c’ar fi nemeritate, aceste usa/ sinate sînt grozave. Dacă Alexandru al II-lea și HUm, bert, n’au meritat moartea, apoi cu atît mai puțin au meritat-o miile de Ruși, morți la Plevna, și miile de Italieni morți iu Abisinia. Dacă aceste asasinate sînt -grozave, nu-s din pricină c’ar fi uemeritare sau crude, ci pentru că-s nesocotite. Dacă asasinii regilor își săvîrșesc faptele lor, sub înriurirea unui sentiment personal de indignare, sen­ timent întețit de suferințele unui popor apăsat, sufe-. rinți de cari li se par av li răspunzători un Ale­ xandru sau Humbert, sau și le săvîrșesc sub îuriu- ‘ rirea unui sentiment personal de răzbunare, aceste fapte, ori-cît de imorale s’ar părea, iele pot fi înțe­ lese. Dar cum se face, că o întreaga organizație oameni, a celor cari se zic a-zi anarhiști, organi­ zație, care, se zice, a delegat pe Breșei, și care mai amenință vieața unui împărat, -n’a găsit nimica mai bun, pentru îmbunătățirea stărei oamenilor, de cit să omoare persoane, a căror suprimare valorează ca si tăerea capului acelui monstru legendar, cărue-a îi creștea numai de cît alt cap în locul celui ce fusese tăet? Regii și împărații au întemeiat între dînșiî, de mult, o organizație, asemănătoare cu mecanismul acelor puști, diu cari îndată ce pornește un glonț, altul îi si îea locul, numai de cît. Regele a murit: tră­ iască regele... De ce atunci să-i omori'? Numai pentru ciue nu adîncește lucrurile, omorul unor asemenea oameni poate părea un mijloc de sal­ vare, împotriva apăsare! și războaelor ce decimează viețele omenești. Destul sâ ne aducem aminte, cum că această apăsare și aceste războae, pururea au avut loc, independent de cei cari se aflau în capul guver­ nelor : Neculai sau Alexandru, Frederic sau Vilhelm, Napoleon sau Ludovic, Palmerston sau Gladstone, Mac-Kinley sau altul, pentru a ne da samă, că nu cutai e sau cutare anumita persoană, ie pricina acestei apăsări .și a acestor cumplite războe. Aceste rele nu-s pricinuite de cutră particulari, ci de întreaga organi­ zare socială, în care oamenii sînt ast-feliii legați între iei, că soarta tuturora se află în mîna cîtor-va sau numai a unuia singur. Și acești cîțî-va sau acest unulj sînt atît de demoralizați de această stare nenaturală, care ii tace stăpîni pe vieața și destinul a milioane de oameni, în cît vecinie sînt cuprinși de-o stare mor­ bida, vecinie cuprinși, mai mult sau mu! puțin, de nebuniea măririlor, nebunie cure, numai mulțumită situației lor escepționale, trece neobservată, Fără a ni ai vorbi de faptul că din cea mu! frageda • a lor copilărie și panii la mormînt, acești oameni sînt înconjurați de luxul cel mai nesăbuit, de-o continuă atmosfera de lingușiri -Iși1 minciuni, fără a mai vorbi “‘“imuni, iun ptU aces.ta> JQtreaga lor educație,, toata instruc* . r i aU pnmi.t 0’, Se refluce la ________lucru: se reduce la următorul studiul mî!hU asasinatelor ‘-somatelor trecute, alegerea celor mai bune mțjloace prezent, cumpănirea cumpănirea celor ■ “ă1- ,‘c“ de a a. asasina în prezent, Pem™ mul bunen mijloace peD ‘,,n a „ pregăti 1Ia asasinate viitoare. Dm (jopilărie, deprind cu omorul, sub l5up,ll,r,le’..se S0 ^pnnd nnnf ?rm 9 CU IpM.uuya. îU<tin^’ x-uurvu Pourtii necontenit cu “!eî“ uneite de omor:J ^ săbii a. îmbracă . blî d’ spade. Se iu tot feliul de uniforme. Trec în reviste, îeau îeuu parte la partide, la r" T * O îeV „1.altora ________ manevre. Iși fac vizite, își ,ln. dau............. unii deco- REVISTA IDEEI 135 cialu aflătoare, ie egoismul, ieste orbirea oamenilor cari își vîud libertatea și cinstea pentru niște păcătoase foloase materiale. 10?(e îndeletnicești cu pregătirea de asasinate, văd Oamenii de jos, abrutizați cum sînt, prin o educa­ •fin potriva, din toate părțile, numai entuziasm. Mulție patriotica și pseudo-religioasii, împinși, de uită tiuieft »leu,ga 1:1 fie-care apariție, la fie. nre revista, salntindu-i cu entuziasm. Firește că lor parte, de interesul lor personal, își cedează libertatea și ?se că R ?Prol’a V°Pora! întreg. Pmtea din demnitatea lor omeneasca, in favoarea celor puși mâi ' resn, P® c,are, \ei 0 )’ad ?1 care 11 se Pare că reprezintă sus și cari le dau în schimb foloase materiale. Tot Kntimentebîntrcgul.u1 P°P01\sau ale celor mai buni în aeeea-și stare se aflu și cei ce-ă puși pe-o treapta LnrezentJnți ai Săi, exultă, în chip slugarnic, toate ce-va mai înaltă. Sub înriurirea abrutizăreî lor și mai Curbele și toate faptele lor, ori-cît ar fi de stupide c? s?l0“' îQ vederea foloaselor materiale, îșî cedează ' și iei altora, libertatea șî demnitatea. Acela-și lucra de vătămătoare. Persoane din anturajul lor, femei, se îutîmplă și cu cei puși mai sus, pană la treapta nreoți, civili, oameni ^ari nu pun nici un preț pe cea mai înaltă, până ce se ajunge la persoanele sau Seinnitătea omenească, se întrec, cari mai de cari, la persoana care se găsește pe culmea piramidei. in lingușiri cît mai subțiri, încurajindu-i și înșelîn- Persoana aceasta, nu mai are de câștigat nimic, iaa du î >u toatlJ ’? ^l-’edecîndu-i, ast-feliu, de a vedea uu-i împinsă de cit de ambiție» și iubire i de putere. .fetița cum ie în realitate îea. Ar putea trai o sută Și ie atît de demoralizată și de abrutizată, în de obște, de ani, fără să vadă vre-un om cu adevărat liber, prin dreptul de vieața și de moarte ce i se dă asupra fără sa audă cînd-va vre-o vorbă de adevăr. Ramîi celorlalți oameni, prin lingușirea și temenelile ce i se uimit, auzind vorbele și privind faptele acestor oa­ fac, pentru cuvântul acesta, în cît,’ cu toate că făpud meni/ Dar ie de-ajuns a cugeta bine la situațiea pururea numai rău, ie încredințați! deplin, ca face lor, pentru a înțelege, cum-că, în locul lor, ori-cine fericirea omeuirei. ar lucra tot așa. Popoarele singure, sînt cele cari au produs aseme­ Ce trebuie să se petreacă, într’adevar, în mintea nea oameni, incapabili de a lucra alt-feliu de cum unui om ca Vilhelm al Germaniei, mărginit cum ieste, lucrează, jertfîndu-și demnitatea și avantagiile lor ntițin instruit, ambițios, ne avînd alt ideal de cît acel al materiale, și tot popoarele se aprind cînd acești oa­ unui «Junker» german, cînd vede că nu există o meni săvîrșesc fapte stupide sau rele. Ai omorî, învorbii, cît de josnică sau cît de revoltătoare, care, sanină tot acela-și lucru, ca a răsfăța mai întâi copiii spusă de iei, să nu ridice un «hoch» entuziast, care și mai apoi a-i bate. Ca să nu mai fie apăsare și să să nu fie primită ca ce-va foarte însemnat, care, să dispară razboaele, pentru ca nimeni să nu mai cugete nu fie comentată do cătră presa universala. De spune, să se indigneze împotriva celor ce ar putea că sini că soldați! trebuie să-și omoare, după porunca lui, reșpunzatori de iele și să-i omoare, ar fi destul, pre până și părinții, se strigă: «ura». De spune că Evan­ cît se pare, atît: ca oamenii să înțeleagă lucrurile cum ghelică trebuie introdusă cu o mină de fier: «ura». sînt și sa le zică pe numele lor drept, să știe că ar- Cînd spune că trupele cari merg în China nu trebuie mata ie o uneltă de omor, că faptul de a o întruni și SĂ facă prizonieri, ci să omoare pe toată lumea, în conduce, precum fac, cu atîta sirguință, regii și iniloc să fie internat într’un azil de nebuni furioși, sei parați! și președinții, ieste o pregătire pentru omor. Ar fi de-ajuns, ca fie-care rege, ne-careampărat sau fac îmbarcări pentru China, ca să se ezecute ordinele! hu. Mai departe, Neculai -11 Tl-lea, cu toate că mo­ fie-care președinte, să-și dee samă ca postul in care-s dest din firea-i, își începe domnie», declaiînd unor• . puși, de-a comanda trupele, nu ie un post de sama bătrîni venerabili, cum-că dorința lor, de a-șî desbate și cinstit, după cum lingușitorii voesc să-i facă să afacerile ie! înși-și, așa numitul «self-government», Ieste creadă, ci că-i un fapt josnic și rușinos, de pregă­ un vis nebun.’ Și organele presei, cît și acei pe cari-i tire la omor. Ar li de-ujuns, ca ori-ce om cinstit, să-și vede, nu fac de cît să-l laude pentru asta. Tot acest dee samă că plata dărilor cari se întrebuințează la Neculai al II-lea, desfășura un plan de pace univer­ întreținerea și înarmarea soldaților. și cu atît mai sală, plan copilăresc, stupid și mințitor, și, în acela-și mult,’ serviciul militar, nu-s niște fapte indiferențe, timp, ordonă mărirea efectivului trupelor sale. Și lau­ ci fapte rele și rușinoase, pentru-că, cel ce le sâvirdele aduse înțelepciune!, virtuței sale, sînt făra^mar- șește, nu numai îngăduește asasinatul, ci chiar congenî. Dînsul insultă și supune la zdruncin, fără nici tribuește singur la asasinat: ar fi de-ajuns atît, pen­ o nevoe, cu cea mai mare cruzime și fără nici o uiîlfi, tru ca puterea regilor, a împăraților și președinților, un întreg popor, poporul Finlandez, și ieară-și nu putere care ne indignează și pentru care dînșiî sînt aude de cît aprobări. Organizază, în sfîrșit, măcelul omorîți, să se nimicească de la sine. Ce i de făcut, așa dar, nu ie de-a ucide oameni ca Ale­ chinezesc, revoltător prin nedreptatea-!, prin cruzi­ mea-!, prm contrazicerea ce o înfațoșază foță cu pla­ xandru, Carnot, Humbert și alții, ci de-a le lamuri, cum nul de pace’ generală, și din toate părțile i se lăudă, că iei singuri sînt niște ucigași. Trebuie, mu! ales, să fie Și izbînzile, și politica, prin care, se zice că urmează împiedicați de-a mai ucide lume și de a refuza de-a ucide după porunca lor. Și, dacă pună acum oamenii nu au lu­ Politica paeinică a părintelui său. Ce trebuie să se petreacă, în niște asemenea con­ crat ast-feliii, asta se datorește numai acestui soiit de ului, în mintea și în inima unor asemenea oameni r hipnoză, de letargie, de adormire, în care, guvernele, Răspunderea apăsarea popoarelor și măcelurilor din din instinct de conservare, i-au tot ținut necontenit L. Tolstoi. râzboae, apasă, cu chipul acesta, nu asupia lui Alexandru sau Humbert, Vilhelm, Neculai sau Chamberlam, REVISTA 1DEE1 cur} diriguesc aceste apăsări și aceste măceluri, ci COLECȚIA COMPLECTĂ: 5 Lei usupra acelor cari i-au pus într’o situație în care iei 5jnț stăpîni pe vieara celorlalți oameni, asupra celor Lucrarea din iiumSml de fafă, Aut isonul Uiu și Sionism, cari-i susțin în situatiea aceasta. Ce-i de făcut, nu ie apdrut in broșura. Suta de exemplare l'> kL Exemplarul 20 b. , ] , a ucide oameni ca Alexandru, ca Neculai, ca \n- a Cererile, însoțite de cost, se euireseaxiU *lel'u, Humbert, ci de-a curma să susținem ordinea 10, Str. Epurilor, București. s°cială care-i produce. Și ceea ce susține ordinea so- b �REVISTA IDEEI 136 Socialism și Anarhism Nu poț tea a-i zice studiu, apa _ tratează despre deoNoml Revista Ronimu, în Directorul revistei 'sebirea dintre soaaconf„ziea « o fac in chestie, preocupat sa P ^ste între aceste docpoliticianii noștri Ș^Xrbît comp^^ «pue ce sotnne s’a_ adresa un deP remarcat un vițiu. cotește dmsul.. Maî i a scrj0Jisă, asupra unor idei, Cînd vrei sagrVta comnortă specializări diferite, de tei unuiIsooia&t, bund-oart, șHI ».» confuzie Înlăturată: s’ar fi știut cu siguranța ce iA Lei puțin asta le practica admisa, cînd nu-i la mijloc nici o idee preconcepută, cînd ne călăuzește, in cercetare, curat un interes științific. Asta Ie practica admisă, ni sfera oamenilor ce urmăresc adevărul. Cu ancheta de cure ne ocupăm, lucrul s a petrecut alt-feliu. Nu numai că iea a izvorit din tendința vădită, de a se scoate că anarhismul le o monstruozitate, cu care socialismul nu are nimic a face, nu are nici o solida­ ritate, s’a dat să se vorbească despre acesta un rutinar, un om care il ignorează complect, care se păzește cu strășnicie, de-a pune mina pe o lucrare în care se expun pozitiv principiile lui. Se înțelege că ie destul de de­ șănțat și mărturisește în destul pentru doza de rea credință, cind, pentru a se spune o vorbă defăimătoare despre anarhism, Iești dus să te inspiri, pentru prilej, dintr’o literatură streină, anume dm literatura burgheză, care denaturează deopotrivă și socialismul și anarhis­ mul, In privința aceasta, făcea mal bine, un vechili prie­ ten al inieu, carele ciuioscîndu-șl mlădierea de spirit, cind voea să se instruiască, îutr’o chestie dată, căuta sâ consulte pururea autori favoriți, diu școala din care se convinsese dinsul că-i dreaptă, din care făcea parte, să se scutească de-a șovăi. Noi’ susținem, că pentru fie­ care soifi de păreri, ca să le poți pătrunde, Ie bine, necesar diJnr, să cercetezi reprezentanții cei mai firești, sâ te adăpî curat din oblrsie. Dar, dacă-î vre-o aiievoință cum-va, pe care n’o vedem, ndi preferim atuncea practica pomenită. In cazul special, nu ar fi fost de samă, dar poate tot ar fi fost mai bună. Nu vrem să atacăm chestiea în fond. Ne-ar fi prea lesne șâ dnvedim că și aice ieste la mijloc un vițiu. booiahsmul și anarhismul, au putut fi, cînd-va, dacă voiri numai de cit, două doctrine opuse, atuncea, cind pentru a îndreptăți o opunere, lera destul o afirmare, o inter­ pretare artificioasă a unui fapt sau a unei păreri. As vrea să mi se dovedească acuma, cum ce principiu fun­ damental, justifică socialism ui de-o parte si anarhismul de alta. Cam ce principiu stabilește intre aceste două doc­ trine o granița atît de grozavă, luate strict in esența lor actuală Acuma, cînd în domeniu] ideilor, ca si în cel al faptelor, toate granițele se surpă. Dacă te pui din ta n7f/Ve?er-ra arbitrii sau al voinței ab­ stracte, puți stabili ce vrei. Dar, dacă te mărginești la ‘ otl dArtFerie“l-i lad“ca ^■'tr'o'doctr.nâ data, scoți datele posibile și scoți o aplicare posibilă lie Cte rnSdistincție piele- sau reduce a toarte mici, la nesimțite proporții. Te baza unui tam p^rament presupus, care atîrnă de o complexitate de iuiPsAJU1Ufr' C-a Sa Manifesta într’un feliii iear Sta Sa-Se stabilească ce-va. Concepția acmista puțin udVr’i11' Ca" SU lie1îniP'-irtășită de mulți,Nu-imui 5?tWi“p in ceasni actl sin‘’» acești^TapXtem^m^ ° lraP*rtușeSC. De ce se demuSacX ■ t-rPalura numeroasă a celor ce «mese acuma soțaaliștl-anarluștl. Lucrul cel mai important pentru noi, ie, înse, sa v dem, din ce pricinii se tot stârnește atît, îutr’o de0R bire, cu toată evidența faptelor, ce tind cutră acord mărturisesc de contrar. Se caută indicii teoretice. Tp 1 rie, înse, nu le nici o rigiditate și lotul se poate justifi? chiar si din punctul de vedere contrar, cu mare înk/ nire. Vorbim aide de socialism și anarhism. Se caută n dicii factice. Lucru și mai anevoe de prins, tacticii neavîi'î în sine nimica arbitrar, fiind, in totdeauna, vădirea m)f, relații date, fiind, în totdeauna, dacă putem să ne rosti) așa, un caz de forță majoră. Dacă se duce lucrul L absolut, se duce la absurd, firește ce se pot stabili oi(J, distincții veți vrea. Dar. vrem să știm, ieste o proceda^ recomandabilă, cinstită? In distincțiile ce se fac, să,,® tre oare numai dragostea adevărului, pur numai inte­ resul de a se susținea o cauză dreaptă? In chestiea deosebi' rilor noastre, rîvna ce se pune în luptă, și vehemențu: dintr’o parte, ajung să ni se pară suspecte. De i<r,0’ ranță nu mai vorbim, că n’are ce căuta aice și mf ta; dreptățește nimic. Cercetînd serios, ui se pare că 0)1) descoperit o portiță, prin care îsi rezerveazu scăparea la vremuri de restriște, acei ce au altă ce-va in vedere’ de cit curat interesul unei cauze drepte sau al vreunui adevăr. Sîntem obicinuită cu manevre de astea, iele da. tenză de mult, cu tonte că nu au fost puse nici o dată îutr’o adevărată lumină. Cînd cine-va n’are subînțeles nimica, nici o intenție ascunsă, n’are nevoe să șe apere atîta de un contact presupus, ori-cît de compromițător s’ar părea. Numiți doc. trina meu cum vreți, nuiniți-nii pructica la feliu. jeil dau rezultatul cugetărilor, convingerilor mele, cinstit, și felini purtărilor mele il socotesc cu desăvîrșire normal, ln temeiul cărui principiu îmi veți găsi vre-o meteahna? Cînd inse plănuesc alte cele, cind urmăresc scopuri uparte, cînd vreu, în specia], ca purtările mele, să fie apreciate alt-feliu, alerg la subterfugii, la artilițiî dj. verse. Voiu căuta să întorc privirile în altă parte, utiuicea cînd m’ar stingheri, întoarse in spre mine. Voia numi criminali, dinamitarzi, anarhiști, c’o vorbă ce voia găsi-o mai grea, sama aceea de oameni, cavi nu se deo­ sebesc întru nimica de medie a'oamenilor împătimiți de o idee măreață, impatimip de-un nobil ideal. Voitî arunca asupra loi- ori-cit discredit se va putea mai mult, numai ca șă apar ieu într’o lumină curată. Dacă ar li aice o tactică deliberată, anume ca să slujascu mai bine un in­ teres superior, n’ar li de zis nimic. Inșii cari ar li de­ semnați cu denumiri infernale, după înțelesul obștesc, nu ar avea de îndurat nici o consecință. Dar Ie la mij­ loc o mistificare vulgară. Ne trebuie așa un cal de bătae, o specie compromisă de oameni, in care să lovim, cu toate că nu facem nimica, sa ne atragem vre-o vină, de cure ne-am scăpa prin lașitatea aceasta. Ie înse ce-va mai grav.’Anarhiști), nn-s totdeauna nnadnști, mai sint complici ai burgheziei. Desigur ții acolea ironiea nu mai poate sa prindă. Luînd nuanța aceasta de oameni, aparte, din masa proletară, impu­ tarea ce poate să i se aducă iei, mai puțin chiar de cit ori-cnrei altei nuanțe, Ieste aceea că ar favoriza, burgneziea, cum-va. Nici o nuanță alta, nu practică liiptj1 de clase mai strict, nici una nu se distinge prin asa lovi­ turi, ca toate reacțiile burgheziei să fie l idicnle și nule. Dar cme sa aducă, oare, imputarea aceasta infiiină, de tavonzure și de complicitate, ce suflete curate, candide? \ edem că tocmai acel, cari fac burgheziei cele mai im* portante servicii, cari se contopesc in cele din urmă cu ie"! can-i adopta toate practicile. întreg sistemul, fură nici o rezerva. De ce atuncea altora imputări, cum-că ar di‘ bMgheziei vre-un sprijin, fie. și indirect, prin zelul ce 1 ar des!ușura, și care ar avea une-ori un rezultat contrar? i irește cu socialismul mi-î vinovat de loc, de toate pâcatoșennle ce sînt de imputat unor msî, chiar dn^ ■ ‘-vștia i se dau de reprezentanți si vorbesc in numele I u. Socialismul ie o doctrină sublimii, care. întiTipeuz*1 tatr nisa -atitea năzuinții mnrețe. De aceea, im trebui11 -i .surprindă pe nimeni, dacă vor intilni, alternind, 1» in!?ane e .a,f.,istei scumpe, tribune, în tot atîta cinste+S(Vîiahsm’ eu, vorba anarhism, cum se pretea^ . subiectul jși cade sub condeiu. P. MușoiV- Revista hieei despre conștiință 1'37 Buna oară, ca impresie» simțită, să dee naștere la cugetări nu tocmai atît de sincronice, ci un lob al crierului să lucreze, cu cît grosimea unui fir, mai 1repede ca celălalt ? Așa ca unul, să aibă senzațîea 1de a nu fi de cît ecoul unei experiențe anterioare, de unde să pornească rejmțirea sus menționată? Min­ tea nu-și dă samă de timp, și, cugetarea, care atinge ușor lobul cel mai activ, ar fi putut să fi fost cu sute de ani mai în urmă sau numai cu o fracție „ nemăsurat de mică dintr’o secundă. Există o operație, care pare a confirma această hipoteza. Dacă o ureche ieste mai defectuaosă și auzul îi ieste mai slab de cit al celeilalte, dacă urechea această ie operată, așa in cît puterea auditivă să i se facă egală cu a celeilalte urechi, nu rare ori se va întimpla, ca sunetele auzite să nu fie simulțanee: să pară într’adevăr duble: su­ netul și ecoul. Ceea ce se poate întîmpla cu organul specific al auzului, desigur poate să se întimple si cu faptul mult mal generalizat al percepției. Acți­ unea inegală și independentă, a celor două loburî ale crierului, Ieste de fapt dovedită, prin dubla conștiință, pe care o avem cu toții. Pflcu consultam dicționarul în privința înțelesului cllvîntuhn «conștiința, , găsim că conștiința însamnăcunoștința despre simțirile și operațiile minte!. sau despre ce e ce 5e PeJ're° ln crierul omului. De fant Conștiința ieste un al doilea îeu al nostru, eu efre vorbim m șoapte tăcute. In drama Vieței, tăinuirea are un rol mai mure de cit manifestarea. Se crede cu mergem după curent pre cir.d mișcările noastre sînt mai mult aparente de cit reale. In orî-ce, caz, ne-refugiem într’o mica stagnare de tăcere, o mică cotitură de negarea curentului, și cele ce vorbim în taină cu al doilea îeu al nostru, numai noi știm. Nu sîntem în­ datorați a exprima pe față niște cugetări neprielnice, observări^ neplăcute, reflecții defavorabile, de oare-ce, nu trebuie să uitam nici o dată, că aprecierea noas­ tră ieste numai a noastră, și, cea a altuea, tocmai contrară apreciere! noastre, poate fi tot atît de dreaptă, poate mai generoasă chiar. La urma urmei, toate sînt relative și condiționate. Duioșiea omenească,' ce ie în firea noastră, ne face să păstrăm pentru noi multe, între cari și aprecierile asupra a anumite persoane. Ce furtună s’ar naște, dacă am da toate pe față cîte simțim, și nu am tăinui nimica. Dacă ne-am exprima toate gîndirile, le-am pierde chiar prin faptul că le-am fi dat o formă și existență. Cum putem să ne aș­ teptam, ca altul să numere bătăile inimeî noastre, pentru cutare cuvînt măgulitor, pentru cutare zîmbet prietenesc, sau să îee aminte, cum spiritul nostru tînjește, cînd ochii, pe cari-i urmărim, se întorc reci în altă parte. Buzele, de la cari atîrnă tainica noastră fericire, zîmbesc mai degrabă altora de cît nouă. Tre­ buie să păstrăm cele ce simțim, dacă nu voim să fim ca acei, cari îșî poartă inima în palmă, să li-o ciu­ pească cioarele, cu pe cireșele ce atîrnă, coapte, pe crengile copacului. Gîndurile tainice de cari sîntem cuprinși, emoțiile secrete de cari sîntem zguduit!, zbuciumați, sînt ca acea flacără sfințita, ce arde limpede și vie numai la întuneric, ca flacăra ce se stinge cînd ieste scoasă la aer liber și la lumina vie a soarelui. Maî ieste o altă dublă conștiință, m felin de al doilea îeu, un gemene la feliu cu noi și totu-și nu la feliu cu insul, ast-feliu cum se crede de hune, dar des­ pre care știm că sîntem noi, o conștiință despre^ o trecere a noastră, din urmă, prin tocmai tot acelea-și îm­ prejurări, împrejurări a căror, cele actuale, par numai o reprezentare, o simpla repețire. Puțini dintre noi sînt atît de inconștienți, atît de puțin băgători de samă, în cît să nu’ii cunoscut acea stare care ne de­ dublează, și, în acela-șî timp, se deosebește de noi, și care face, ca acest loc, această persoană, această con­ vorbire, să nu 6e de .cît o repețire a ceea ce a mai fost cînd-va. Ne-am mai aliat noi în aceasta odae, Nn mai văzut priveliștea aceasta, am mai auzit această convorbire cînd-va. Am mai văzut acest chip. Dar unde ? Feliurîte teorii teorii fantastice fantastice sau întemeiat pe această Feliurite foarte comună experiență. Acea despre o existența anterioară Ie cea mai răspîndită, ca explicare» a acesacea ■tei repețiri a unei scene mai petrecute a dată, (.? tt unei reduplicări a unei întâmplări din trecut. Dar, nu se poate oare ca pricina să fie o hi orare nepotri­ vită a celor două emisfere ale crierului, intre ie e * Cea mai supărătoare formă a dublei constuuțî, ieste cînd intelectul întră cu temperamentul în luptă : un antagonism care se părîndează întreaga vieațâ. îndu­ ioșarea ne convîrșește judecata, și adesea, ne aflăm stăpînițî de îndoială și ne vedem șovăind. Simțim, în mintea noastră, cu siguranță, că basmul ce ni se spune despre o operă salvatoare, de caritate, la care sîntem solicitați să luăm parte, n’are nici p ființă, sau, dacă are, participarea noastră ieste departe de a aduce, pe calea asta, vre-o ameliorare serioasă, vre-o ușurare ce-va. Totu-și, noi ascultăm și compătimirea noastră topește zăpada acelor regiuni din munții Lunei, unde ne locuește rațiunea. Noi ascultăm și dăm, eu toate că, în acela-și timp, ne imputăm pentru moli; ciunea ini mei noastre. Această dublă conștiință ieste un zbucium necurmat. Și rațiunea nu se împacă nici o dată cu temperamen­ tul, în crierul nostru, mișcat în două direcții, dacă într’udevăr avem un crier care să lucreze. Pentru că-s mulți ce n'au această dublă conștiință, ci stau în fața lucrurilor cu ochii închiși. Pentru asemenea oameni, o dorință ieste o dorință și trebuie satisfăcută cu orî-ce preț, fără habar de alții. Aceștia nu văd nimic mai departe. Crieri, ca cei ai lor, pururea au lucrat în chip îndărătnic, năzuros și greoiu, prea greoiu pentru a putea să facă mai mult de cît un pas înnainte și a vedea mai departe de-un pas. lei nu simt nici o remușcare și nici nu stau la cumpene vre-o dată. Totul se reduce, la dînșîi, să-și împlineaacă do­ rința, în dauna ori-cuî. De niște asemenea oameni, iie-ne- iei prieteni'’sau dușmani, să ne ferească o soarta bună. Căci și prietenii și vrăjmașii de soiul acesta, sint tot atît de, primejdios!. Iei n’au mai multă chib­ zuință, de cit d arc focul ce arde noaptea. Cu dubla conștiință, putem, desigur, nădăjdui să ne cunoaștem pe sine și sa ne putem infrîna sau îndruma cum se cuvine. Fără aceasta, nu sîntem de ck miște mașini impulzive, cari lucrează după pornirea mecanismului lor. Nimic mai mult. latf, Pensionului Hum/Kl, Eileen Spring-Rice. 1901, MataDin Englezește, de Gr. Goilav. �REVISTA IDEEI 138 Din vieața Sesmoștemților Intr’o frumoasă noapte de Maiu, din intr’uu sat, nu departe de ora“^ine’de un moșneag, cam de’ }«'» Trăgea din- M mai bine de ani. Iera nora-sa, Stanca. — Buna vremea, taică Dine. . — Mulțumim dumitale, copila. - Dar ce tot stai pe ginduri, taicule? — leu, uite, mă gîndesc la vremuule tmereței și la necazurile de awin, draga tatadm. Sint ombutnn, trecut de opt zeci de ani, am muncit toata vieato și acum n’am cu ce mă hribii. — Așa ie cu pîrdalmca asta de sărăcie ; unii mun­ cesc de se prăpădesc, muncind, și n’au nimic, lear alții se plimbă, și au prea mult, respirase btanca. Noi sintem oameni tineri, putem zice, și muncim de o groaza de vreme, și, nu numai că nu putem agonisi sa punem de-o parte, pentru zile mu î grele, dar nu ne putem ajunge nici pentru a trăi acum. Pe cum știi, taicule, pentru a ne face un oleab de casă, a trebuit să ne îm­ prumutăm la pacostea de ciocoiu. Și-î muncim, mai bine de 20 de ani, și parcă n’avem nici un spor, nu putem scăpa din ghiara necuratului nici de cum. Și doară i-am muncit mereu, la sămănat, la arat, la secerat, la culesul porumbului, ba i-am cărat în totdeauna și lemne din pădure. Ce nu i-am făcut noi, în timp de 20 de ani. Și i-am mai dat și vre-o 6 poli, bani în mină. Și acum tot ne mai scoate datori. Pe lingă asta, maî ie și pacostea de bir. Ai, n’aî, pîrcălabul nu vrea sa știe. M’am muncit cu oile celea, cari le am, si am făcut nițică lină, de i-am făcut lui Marin o șiibiî, sa aibă și iei de learnă. Ce să vezi, de-abîeă am isprăvit-o, și par’cî au știut, au venit de la primărie după bir. N’am avut bani, și mi-au hiat șuba zălog. — Dar cu Gheorghe, ce mai ie? Ați maifost pe la iei? —Marin, dar îeu nu l’am văzut de-aproape 6 ani, de cînd l’a dus tată-său la oraș. — Unde-î acum ? Ie- la Pitești, la cizmărie. L’am datară, măre taicule, să învețe meșteșug: poate o duce-o mai bine, dragul mamei, că destul suferim noi. De buna samă, , trebuie să se fi făcut mare, în timp de-atîta vreme. Cmd a plecat iera de 12 ani, acu-i de 18. Cine știe copilul mamei, cum o fi dueînd-o și ie.l prin streini. Pe cînd vorbeau nst-feliu, tresar la niște pași vioi. Iera un flăcău voinic, îmbrăcat în niște haine negre, — Bine v’am găsit sănătoși, taică bătrîn. . Bine-ai venit, nepoate Gheorghe, răspunse bătnnul, sculîndu-se și îmbrățoșînd flăcăul cu drag. — C e mai faci maică, adaogă tîoărul, sărutînd mina mamn lui, care se aprinsese de bucurie. i T ?e ^acem> gheorghe, maică, (muncim mereu, luptiodu-np cu sărăciea. Nici acum n’am putut scăpa de datorita ee o aveam la ciocoiu, iear cei de la pri­ mărie ne amarase mereu cu pacostea du bir, stil tu P’r jr,ni!ataI înainte de a ie duce la 1, oraș, se făcuse« î»grii»I mare, detu,ne îera ’ kTXd an vinaut r,“ luat de la Pri-rie pe lucru de nimic, pentru‘bir Am ?ti“ Sii ”« krin™totjXîunTef »XPaC0Ste,‘ de bir- "e mînî-S CU tău, — Cam greu, taică bătrîn. Cînd m’am dus la ortts să învăț, meșteșug, mă gîndeam că am să scap nevoe. Dar. să-ți spun drept, tot peste nevoe um dftt Am pierdut 5 ani, pentru ca să învăț meșteșug, si‘ cînd am ieșit si Teu calfă, cu gîndul că am să trăesc maî bine, mă văd c’o duc. tot rău. Cînd vreu să Ju. crez, trebuie să mă duc din stăpîu în stăpîo, să stau smerit înaintea fie-cărni, cu capul plecat și cu pălgu rien îu mina, ca înaintea Regelui, rugîndu-mă să-mi dea ce-va de lucru. — Asta ie, și cu tine, respunse moș Diuu, par’cî Regele nu-î tot o lipitoare de stăpîn, — Și dacă-țî dă de lucru, urmează tînărul, trebuie să știi să te lingușești înaintea stăpînului și a lor lut Alt-feliu iești frent și nu-ți mai dă altă dată. Și cînd te înjosești’a te linguși, lucrind, tot n’aî cele ce-țî trebuie. Pentru ca să mă pricepi, taică bătrîn, să-ți dau o pildă. leu sînt cizmar de lux, din cei cari Iucrează pentru bogațT și ciocoi. L.a noi, cine îșî face ghete, plătește de la 15 pănă la 30 Iei o pereche. Să-ți fac o mică socoteală, în mijlociu, pe 20 lei perechea. Pe stăpîn îl costă, S lei, cel mult, materiahd, 2 lucrul lui, că il croește și-1 coase la mașină, 5 plata lucriitoriului, cu totul 15 Iei, rămînîndu-i stăpînului, la o pereche, cîștig 5 lei, în afară de lucrul lui. Un lucrător, face cîte 1 perechi pe suptămînă, cari fac 20 lei. Un lucrător, muncind, cîștigă 20 lei; iear un stăpîn, afară de material și munca lui, cîștigă 20 le! degeaba, de la un lucrător. Un stăpîn cure are 10 lucratori, făe.înd fie-care, în mijlociu, cîte 4 perechi pe săptămînă, în total 40 perechi de ghete, de la fie-care pereche cîștigîud cîte 5 lei, cîștigă 200 lei pe saptăraînă. Stăpînul 200 lei, afară de lucrul lui, iear lucrătoriul, muncind din greu, abiea 20 lei pe săptămînă. Iți poți închipui, taicule, cum trăim noî, cari muncim, și cum trăesc iei, fără muncă. — După cum văd îeu, respunse moșneagul, o duceți și voî, cu stăpîniî, cum o ducem și noi cu ciocoii: noi muncim și ieî trăesc, voi munciți și iei trăesc. Tu mi-aî spus din vieața ta, nepoate, ieu am să-ți spuu o istorioară, din tinereță. Ieram băețandru, ca de vre-o 15 ani. Și atunci, ca și acum, pe-aice, pe la noi, se pripășise un diavol de ciocoiu. Mi-aduc aminte, iera o sărăcie, ca și acum. Ciocoiul, încet-încet, pusese stăprâire pe tot_ pămîntul, îear oamenii ajunseră clăwji . pe inoșiea lui. Iera un an de seceta șt pe bieții oameni ii apucase learna. fara bucate de hrana. Iera o learna grea și ai noștri mureau de foame, pe cmd ; ciocoiul avea hambarele pline, de. grîu și de porumb. Iera, mi-aduc aminte, o zi geroasă de iearnă. Mai mulți’ săteni, căror Ii se luaseră îmbrăcămintea, zălog, pentrii bir, îerau adunați cu toți! la primărie și ii spuneai primarului^ nu numai că n’au cu ce plăti birul, dar, pe lingă că mor de frig, acum îu puterea îernei, mor și de foame, nu maî au porumb și grîu, nici un pumn. «Asta ie socoteala voastră, le răspunse primăriul, mie să-nii aduceți bani pentru bir, că, de unde nu, nu mai capatați nici o ață de la primărie». Ai noștri, văzînd ca n au încotro, se adunară la casa lui moș Stanciu, cel mai bătrîn din sat, și din sfătuirea ce avură, mai mulți săteni, împreună cu moș Stanciu, se duseră 1« c’xrt5*j c0'0’ Sosirii pe ciocont petrecînd, hi o masă, plina de toate bunătățile, cu două cuconițe, mai mult goale, cu niștelăutari caricîntaudo mama focului, alături, blugi, îmbrăcate cu meșteșug, le aducea, la ordin, băuturi și •mincarun. Statură, bieții oameni, mult timp, în ger, pana u veni boeriului gust să-î întrebe, ce vor. 0 sluga boereasca, ieși afară și le zise, să între. Moș Stanciu, mtră, urinat încă de cîți-va din aî noștri, zicînd:' una vremea, cucoane». «Ce vreți voi», întreba, REVISTA IDEEI 139 mcoiu1» răsttt. . S* cucoane, pîrdalvreme ajunseră pe cîmp, lingă noi. Companiile for­ de- sărăcie, ne-a silit sa venim, să te rugăm ne ajuți./’0grîu,_ că murim de foame, cu mară mai multe rînduri. Și, după ce răsunară de r'niei^ C°PÎ’» cu toV’ ai Sa ^au’ ^ar aveți parale»9 cîte-va ori cu goarna, căpitanul dete ordin, de «foc*. %vem, cucoane, dar o să vă muncim, la vară/precum O detunătură puternică, împlu văzduhul de flacără și fum. mai muncit». «Pana la vara, mie să-mi dqți acum. Iera o salvă de puști, slobozită în aer. Mulțimea stă­ f e unde nu, jabdați că îeu, mai bine il trimet iu tea neclintită, ca un puternic zid. ; Foc, în carne vie^, inra nemțasca, de cit sa vi-1 dau vouă, pe datorie». răcni tiranul Căpitan. Atunci, ca prin minune, din SL Stanciu se cam mime și z.se: «Păî bine, cucoane, mulțime, ieși o femee, chipeșă și voinică, îmbrăcată în zdrențe, stringind un copilaș la sîn. Cu o voce ^ vorbim la drept, nemții ți-an muncit dumitale oaprinsă,, vorbi cătră soldați: «Dragii miei frați, de orul, orT noî>cari ani rămasi săraci, muncind ca să-ți cit să murim de foame, în mizerie și rușine, mai ^nolem hambarele-? -.Ce maî atîta vorbă, respunse bine murim, luptînd pentru dreptate și pine. ImpușSoiul- Dacă n’aveți parale, îeșițî afară». Se făcu cați-ne, dragii miei frați, împușcați-ne copiii, să nu ÎLa Iera lună, frumos și un ger uscat. Casa lui moș ajungă și iei, în rușinea în care ați ajuns voi, de Saiiciu iera plină de bărbați și femei. Moș Stanciu, yă lâsați, ca o turmă, aduși de niște tirani, ca să ne o voce aprinsă, grăi cătră cei adunați; «Dragii împușcați pe noi și^pe părinții voștri, cari, in tim­ Mei mu ajuns să murim de foame. Am fost la cio­ puri grele, v’au. hrănit și crescut. Impușcați-ne pe coi»’ sa ne dee Porumb ȘÎ grîu, ca să-i muncim la noi, mamele, să nu ajungem durerea, de-a ne vedea vară’ cunl j"anl munc^ 9’ păn-acum. Ne-a răspuns, copiii noștri, pentru cari am veghiatr atîtea nopți ca mai bine îl triiaete la. neamț, de cît să ni-1 dee amare, de-a ne vedea copiii, dîndu-ne gloanțe în loc nouă, celor ce l’am muncit. Nu ne rămîne de cît să de pîne, cum faceți voi acum, mamelor voastre». Mi­ murim de. foame, zise moș Stanciu». - Nu, respunse o nele soldaților se muiară și le căzută armele jos. Un ' jeniea voinică, sculîndu-se în picioare. Am fi nevrednici, strigăt puternic ieși din piepturile tuturor: «Trăească dacă noî, cari' am muncit, ne-am lăsa sa murim de poporul, moarte tiranilor, cari ne comandă». Intr’o foame. Ar fi rușine pentru hol. Dacă sîntem oameni, clipă, soldați! și poporul fură uniți. In loc de luptă, cari se cade să trăim, să luăm de unde am strîns». vedeai îmbrățoșeri și sărutări, între frați, părinți și Sătenii, îmbărbătați de vrednica femee, o porniră la copii. Viteazul ’ căpitan, o șterse la fugă, pe cîmp. curte. In cîte-va ceasuri, hambarele ciocoiului fură «A ' venit — vreamea cînd’ șoarecii se ascund prin scor­ golite, de cei cari le umpluseră. Ciocoiul, numai de buri», zise un soldat, zimbind, «Hei, dragii miei copii, cît trimese cîte-va slugi la oraș, să spue stăpînirei, respunse moș Stanciu: șoarecii, cari ne rod sănătatea cnin-că sau răsculat țăranii. Moș Stanciu, zise cătră și vieața, trăesc în palate și case mari Dacă poporul săteni: «Vedeți,jfraților,7 ciocoiul a trimes slugile,, la ar fi cu minte, le-ar dărîma și ar arde toate ascunzămare,, la Iei, tocile lor, de n’ar mai remănea nici urmă». Drept să-ți sluga lui cea mai i ' stăpînire. r\ r \ pehlivanul, ~' „J1’ - • de 1 - ----f“J----spun, nepoate, taică, de n’ar fi avut un cal sprinten, vrea sărîdă mine noi, cînd ne-or- -------------împușca soldați! >. «Apoi, dacă iei vrea așa, să nu-i rămîe nici oasele, oasele căpitanului remaneau pe la noi, procura ar pănă mîne. răspunse un tînăr». Drept să-ți spun, ne­ remănea a mai multor, dacă ne-am da mai bine sama. De poate Gheorghe, cît iera de ger afară, ne încălzeam atunci dragul talcului,. au trecut aproape 70 de ani. S’au ’ • ’ multe, ” noi"inse ■*lear am aji juns sub ciocoi. Ne-au de-un kilometru, departe de curtea ciocoiască. Pănă schimbat la ziuă, au ars, ca șoarecii, și ciocoiu și toți ai luL cotropitL 4tot -i pămîntul, •~*-1 de An am ajuns, vorba cîntecului: N’avem loc să faoem șură, Dimineața, mă trimese taica într’un sat vecin, să N’avem vite ’n bătătură : cliiem niște oameni la moș Stanciu, la adunare. Cînd Sărăciea greu ne-apasă, trecuiii pe lingă primărie, o văzuiu arsă pănă în te­ sufletul să ne leasă. melie. Ai. noștri se purtaseră cum trebuea : sparseră Acum mai Doar veni și pacostea asta de popărit- Ai, priniăriea, luîndu-și îmbrăcămintea, și-i dedeseră foc. Peste cîte-va ceasuri, casa și curtea lui moș Stanciu, n’aî, pentru popă îți impune sa dai. — Vezi, taică bătrîn, respunse Gheorghe. După Slerau iele" de mari, ierau îlitesate de lume/Oameniii ten,r femeî , totr !narniațî: unii cu asta se cunoaște că popii sînt numai niște lefegii ai pușH, alții cu coase topoire, seceri, care cu ce avea, bogatilor și ai stăpînirei. Cu minciunile lor,jie țin pe noi, cei mulți. în prostie și sărăcie. Noî să muncim ' v r Moș Stanciu ieși afară, pe prispă, și cu o voce a- să aibă iei, din bîelșug, roadele munca! noastre. Popu prinsă, grăi cătră mulțime: «Dragii miei, frați, surori ne spun, că lumea asta ie trecătoare și lumea ceealalta și copii, sint sute de ani, de cînd noi, mulțimea mun­ fără sfîrșit. Cei ce trăesc aicea în mizerie, vor h citoare, din părinți în părinți, din moși strămoși, pe ceea lume fericiți. Dacă-i așa, pentru ce iei acum ne-am lăsat ca o turma, duși la ruzboiii. Ne-am vărsat râvnesc la bogăție. Cată să ne dăm sama. Dm munca sihgele pentru a apăra moșiile ciocoilor și mărirea noastră să trăim noi mai bine, lear lumea ceealalta șa Domnilor. Și acum am ajuns să muri n de foame pe o lăsăm ’pe socoteala popimei. Ne maî spun popii, pămîatul frămîntat cu sîngele strămoșilor noștri. cum că I-IristosUera împotriva stăpînirei și a Legați­ Ăcumn, dragii miei, a venit vremea să ne luptam lor, si iei, cari sînt urmașii lui Hristos, sint slugile Pentru noi. Dragii miei frați, cu cit strămoșii noștri plecate ale bogaților și ale stăpînirei. Trebuie sa fia fost mai viteji, pentru mărirea altora, cu atît mai stârpim toate minciunile astea. mult, noi, să dovedim că sintem niște vrednici stră­ — Acuma, dragul taîcului, respunse moș Dinu, nepoți ai lor, cu deosebire canoi, să luptăm pentru a ieste de datoriea voastră, a celor tineri, ca să luptați, ne cuceri dreptul la vieață, pentru noi. Astă-zi, din jnep- dacă voiți să mi ajungeți timpuri mai grele, lasind turilenoastre să nu leasă de cît strigătul: < voimpumint urmașilor voștri, ca moștenire, lanțurile robiei... Bamuncă si libertate -. Un strigăt puternic ieși din trînul, îmbrățoșind pe Gheorghe, n depuse o sărutare Piepturile mulțime!; .Jzbindă poporului, peire ciocoi- părintească pe frunte,-zicîudn-i : Dragul taîcului, sa mei și stăpînirei». După scurt timp, mulțimea se fiți voinici, să vă uniți. Și voi, cînd iți aprinde focul, fiduna pe cîrnpul ierbăritului. In depărtare se auzea să 1 aprindeți peste tot locul. Tot pammtul, pe de-a 0 goarnă. Ierau două companii de dorobanți. înainte rîndul, să fie de flăcări cuprins. pieptul Ieșit, ieșit, cu/catătura . ?ergea uu căpitan, călare, cu pi^Ul loAN Majun. 1 , treptată spre nouri: se socotea viteaz. Tv\ In crnrrM scurta �revista ideei revista 140 Ce facem eu S’ar părea că ie o Ț 'o cu greu de dat un i^Pa°s; }* ÎDh.ebarea aceasta, din cei cari au căutat o so t fiindt în cît des’au încurcat otita fie J niluik Nu ne vom sigur ca n’au putut sa pr c . o tendlDța minuna de loc, cînd n 0|,țte de-a complica cele a spiritului omenesc m de totdeanna dezmai limpezi luerun, “astea, cît se atinge de noi, legările limpezi. Cu toat Ce fțcem Cll țtt. chestie» ie nu se P° cei|ftiți desmoșteniți sau proranii? Ce^facemcunnoscut: ideile cari allefan in de obște. L< . noastre, le dăm unele cutuesc temehea înyuț > pnmnlecteze cu mințea lor si sa aphee cum cunoștințu. Ii învățăm sotățile ce au, ceea ce leuJa cunoș v să scoată cialismul ca o știința, rain , P Aceasta-i așteptarea omului lînged, care ar vrea sa fie transportat de la sine, acolo unde visaza dinsuI, pe cită vreme dinsul ar trage un somn zdravăn. Dai nu­ mai acei cari nu fost rătăciți, știu de cit ajutor k a fost, faptiil c’au cunoscut o stea de pe ceriu, sa le indice Nordul. v La uifma urmei, bine. Dar nu ie numai obscuritatea din jur, aceea ce derutează țăranul. Mai sînt luminele falșe, ce licăresc la feliurite distanțe, cari ascund o mulțime de curse, de cari țărapul trebuește ferit. Sint focuri de corsari, spre cari cel pribeag ie ispitit să-și îndrepteze pașii, și unde își găsește peirea. Se pun la îndaniîna țăranului școli, chip ca să-l lumineze, îndobitocindu-l mai taro. Se înjghebează societăți, cu nume să-l moralizeze, pe cînd, în realitate, voesc să facă, acestea, dintr’însul, un animal superstițios și supus, să-l poată încurca cu cele mai grele poveri, fără ca iei să cîrtească. Ceea ce ie adevărata depra­ vare. Se fac gazete, să-l instruiască, în cari se. pro­ pagă cel mai cumplit obscurantism. I se trimet Ade­ văruri la Sate, zicînd ca să-și cunoască interesele lui, din cari inse se zăpăcește mai tare, pentru că resig­ narea, încrederea în alții a practicat-o din veac și tot nu i-a mai adus mîntuire. Din toate părțile răsar atâția bine-voitorî zeloși, c» să-l învețe să fie econom pe ce n’are, să muncească cu calcul și cu spor, să-l poată Stă­ pânirea mai încarc» cu dări, și toți speculatorii, spe­ cula cu priință, Sînt politician!, ce vor să-l fericească, și cari îl prostesc ca să-i susție pre dânșii, să lupte pentru clinșii, să facă chiar din trupu-i o punte, ca să-șî ajungă ținta, să-șî facă dînșiî interesele lor. Ță­ ranul trebuie scos de sub influențele acestea, dacă voim ca să-și găsască o dată limanul. Nimeni nu zice ba. Inse, nu trebuie să se uite, cum-că țăranul, știe mai bine să pipăe terenul, si, ca acel animal, care îi ie adesea tovarăș de muncă, simte numai de cît. unde I terenul șubred,’și nu mai merge rh nici un chip înainte, ori-tît ar fi îmboldit. Așa că, socotim de prisos, să ne luăm la întrecere cu alții, sa-1 susținem în vieața lui rutinară, chiar ducă din unduirea acestei vieți mai alt-feliu, s’ar crede să iz■ voțasca pentru dînsul vre-uu bine, ceea ce noi tăgăt! ®U3tanelm> Penfcru toți proletarii, că într’atîta UIe de munca vor fi iQ stăpânirea cu Pămînta Și cîtunelunoia»> numai, pu­ țind dispune de dînsele după voe, nici vorbă de vre îmbunătățire ce-va. Se vor face silință uriașe înt’° aceasta, dar totul va fi o minciună. Va fi omul îndăo? nație și harnic, va fi a toate cunoscător, va fi inod‘; de virtute Dar ce-î va folosi lui aceste calități, dJu,nu-i va fi îngăduit ca să le pue în valoare. Și nu vorbi'a acolea de o individualitate sau două, vorbim de neralitate. Ce felin de satisfacție așteaptă generalitaj£’ aceasta, ce mulțumire o așteaptă pentru destoinicii ce are, cînd ie subordonată unei minorități suveran» care nu o întrebuințază de cît. în măsura în care cer si unde cer interesele iei, răsplătind-o cît se poate maî prost. Chiar a-zi, avem un număr oare-cari de oameni cari, cu cît au calități mai distinse, cu atâta trăesc si mor mai mizerabil. Cită vreme vor remănea în picioare bazele organj. zarei de a-zi, nu ne putem aștepta nici de cum, Ca sa vedem schimbata priveliștea dureroasă ce. ne im. prejmuește. Dar, pană Ia o prefacere radicală, ca cea ce o preconizăm noi, omul mai arc de trăit și are de mulțăniit atîtea nevoi. Să aibă cît voește. De vreme ce am afirmat că ie cu neputință, în ordinea de a-2i să se realizeze vre-un bine, cu efect general, și 8înt atâtea date s’o stabilească, nu ne vom face noi în. dulcitorii viețeî omenești, în ordinea aceasta. Pentru comunul muritorilor, vieuța-i menită să rămîe un haos, fără să se poată ameliora sau rîndui cum-va. Singură numai pătrunderea învățăturilor noastre, doar dacă poate să stabilească vre’o normă priitoare, singură lupta ce-o ducem noi, lupta de dezrobire totală, daeâ poate aduce vre-o mulțumire cui-va. împărtășind ade­ vărul acesta și stăruind în iei, ie tot ce ni se pare că poate fiice un luptător conștient, care nu vrea să amăgească pe nimeni cu așteptări deșarte, totul ce poate face spre bine binele semenilor săi și întru susținerea unei cauze drepte. Alții voesc să strîngă^ nu știu ce date statistice, purică uiizeriea u’ar fi des­ tul de documentată. Nu știu ce politică ingenioasă vrem să inaugureze, să pue înainte nu știu ce drepturi tradiționale, pentru ca să dobândească ce-va. Lucru de oameni ce încă dibuesc, cari nu înțeleg vieața în afară de minuții și de forme. Cu rațiunea și cu logiea noastră, știm bine că ma­ sele populare, nu au să fie aduse atît de lesne, aduse în curentul mișcărei noastre. Dacă sintem asigurați, că nimeni nu are un talisman, să le întoarcă din calea lor firească, ori-cît și-ar face unele interese cu iele, n’avem de ce să fim întristați. Ca să atragem aceste mase de partea noastră, nu ne vom iqjuca doar, să regulamentăni starea de a-zî, să întocmim programe cu prevederi efemere, precum o fac politician! de rînd. Nu ne vom pune doar să descurcăm feliuritele daruyeri ce afectează pe oameni, dar cari nu au nici o înriurire simțită asupra mersului lor înainte. Cu această rigoare, mulțimea nu are cum sa nu stee departe. Nu ne îngrijim nici de cum, dacă va fi o minoritate care să ne priceapă. Și o minoritate va fi. La urma urmei, minoritățile au fost acele cari au pornit și au dus, în v.eme, diferitele lupte. Majoritățile le-au urinat. Și a avea de partea ta o minoritate viguroasă, ieste a avea totul pentru o deplină izbîndă. Mulțimea, atrasa latine cu nimicuri, cu nimicuri trebuie între­ ținuta. Geea ce nu ie în interesul cauzei noastre. Pr®" cizind lucrul ast-feliu, vedem că ne putem purta cu țarann ca și cu ceilalți proletari in de obște, vedem ca nu-i o grozăvie de loc a te avîntura la țu^ hirește ca ie neyoe să cunoști mediul, să-ți dai o so­ coteala de vieața, pentru a putea lega de o cam dat» vorba. Dar, tragere de inimă să fie. Nimic nu-i anevoe- P. MușoiU. Antisemitism și Sionism IDF.ET ui ți logici. Iei-vorbesc de Arieni și Asiatici, și sînt, din capul locului, nevoip să fie cu mult mal afirmativi asupra cu» ruțuuiei de rasă a Arienilor, de cit cutează să susție, astă-zf, știința. Această considerație de rasă, ar însemna ce-va dacă ar avea vre-uu rezultat, practic. Inse nu prea 'are antisemita, chiar cu nădejdea do a întoarce această vedem împătimite noroadele de o problema de etnografie. Șă fie oare antisemtismul o luptă religioasă ? Intru cît privește pe șefii de partidă și mai cu samă pe șefii tainici, congregațiile și clerul mirean, ori ce s’ar spline, faptul ic absolut, adevărat. Dar Ie de băgat de samă, că Sdemina., Acnnm zece ani, ori-ce congres sociali smi șefii mărturisesc de a purta față de evrei o ură de rasă, ceea ce nu-1 adevărat nici pentru iei, și că iei se păzesc „narbist. s’ar ii abținut de a-șl mai pierde vremea in 0 de a voi să reînvieze războaele religioase, ceea ce, totu-sî, flSt-felii‘ de dezbatere, sar li mulțumit de-a aminti. ie adevărul curat. De fapt, văd bine, că a-zi le greu de proletariatul urmărește desiobirea oamenilor fără stirnit o mișcare religioasă în Franța. Pentru a înteți deosebire de sex, de rasă ori de naționalitate. Ar fi o luptă religioasă, trebuie să al la îndămînft o armată, ?0st limpede, cu judecata, îndestulător. A-zi incă Ie tim- care să fie religioasă, în înțelesul adine si curat al en­ nede, cu judecata, dar, din nenorocire, nu mai ie îndes­ unțului. Cromwel, Gustav Adolf, au avut* armate religi­ tulător. Detn.pt, astu-zj, stăm față la o prefacere ciu­ oase. Soldați! mareșalului Boothau fostreligioșLln Franța dată a tradițiilor limbei: Am văzut nuscîndu-se sau re­ nu-șdecît necredincioși ori superstițios!, și, in. multe cazuri, înviind democrații cnylint. S’a făurit dihanie» cu două nu-î nevoie să răscolești mult necredința pentru a găsi capete, numită nociahem naționalist. In sfirsit, semn si superstiție». Francezii cred în aemnele'bune și răle, ca mai rău, purtarea unor șefi, a unui partid științific, și strămoșii lor romani, In duhurile biue-făcătoare și miternic, a putut da loc credinței, că deși ferin’du-se de VIV » (IVllllHIUVtUC; VI* ȚI DllUlIJUBJJL IUI V» V 1 lUtMJ 1, IU 1UUU, vătămătoare,^ ca jp strămoșii lor Germani, în idoli, VO ca vre-o unire cu iintisemițil, se simțeau totu-sî, îndatorați în1-*-—•- și strămoșii lor din peșteri: iei nu-s religioși, pentru-că sft-1 cruțe- Chiar unii dintre tovarășii noștri, cărora le-a nu sînt mistici. Pricepem de ce se feresc șefii antise­ intrat în cap că trebuie să se vîre.in ori-ce mișcare, ori­ mit! de-a ațîța urile religioase. Singura lor putință de care ar. fi, pentru a o întoarce, in cole din urmă, Intru izbind», în această direcție, ar ti, de pildă, să se slnjasciî folosul revoluției, nu s’au sfiit de-a luneca, până la un ce superstiție, să răspândească credința în crimele ri­ tuale ale evreilor. Dar, asta nu s'a încercat, în Franța, oare-care punct, pe această amăgitoare cale. / Ceea ce 5 rem să facem aice nu-i o combatere generală de cît în chip sfiicios. Aflăm la unii țărani credința, a antisemitismului'. N’avem să arătăm că faptele date cum-că evreii s’ar închina la porc, de oare-ce nu-1 măîn vileag de cătră antiseniiți sint falșe sau denaturate. nîncti. Dar singura practică religioasă ce se impută, , Ținta acestei lucrări Ie de a da, în scurt, istorie» antisemi­ necontenit, evreilor, ieste tăerea împrejur. Pare netăgăduit, că dacă șefii antisemit! au ajuns să tismului din Franța, din veacul al XlX-lea, de a arăta, cari oameni sînt antiseniiți și pentru ce sint, de-a pune în recruteze o armată, în Franța, și nu gindim ci se pot dezbatere, dacă socialiștii și anarhiștii pot lua parte la supăra fiind asămănați cu o armată, apoi trupele lor mișcarea antisemită, dacă pot înlesni dezlegările timide n’au împotriva evreilor de cît o slabă ură de rasă și șiîndoelnice, ca sionismul, și pot avea nădejdea, cadintr’o de religie. Mișcarea antisemită are o oare-care însemnă­ tate numai din pricini economice. Ș’ar părea că sintem revoluție antisemită să leasă revoluție» totală. de aceea-șî părere cu presa anti-evreească. De loc. No! După ce a fost mănținut vreme de 18 veacuri, prin apăsarea romană și creștină, antisemitismul fu desfiin­ ne dăm samă că antiseniițil se îndușnrănesc cu evreii, țat, în 1789, prin declararea drepturilor omului'. Iei fu nu pentru-că evreii i-au ruinat ina! mult de cît creștinii înviat din nou de către Napoleon I, acest italian cato­ ori liber-cugetătoriî, ci pentru-că se simt ruinați, că au lic, fanatic și superstițios, ale cărui fapte răle nu vor prejudecăți de clasă prea puternice, pentru a întrevedea putea fi nici’o dată destul de vestejite. Opera revoluției pricinile adevărate ale ruinei, pentru-că se zbat în fu de altmintrelea îndestul de durabilă, ca acest început necunoscut și cred în puterea reformelor făgăduite de de antisemitism să-șî deie sfârșitul o dată cu imperiul. politicianiî republicani, liber-schimbiști, protecționișt! ori radicali. Clientela antisemită se recrutează mai Dînsul reapăru sub monarhica din Iulie, care, în multe îiităi din mica burghezie, din negustorii mic! si mijlocii, privință, fu mai reacționară de cît restaurație». O vagă din meșteșugari, îritr’un cuvînt din această clasă mijlo­ teorie antisemită ieși’ la lumină în cartea lui Toussenel : cie, a cărei pleire s’a proorocit, cu dreptate, de mult. Evreii, regii vrenn7. ’ Această carte ie.de la 1836, adică Semnele inorței sale viitoare se grămădesc, împrejură­ din vremea, care desparte pe Casimir Pcrier de Guizot, rile de traiu pentru micul rentier, pentru micul negustor^ vreme bogată în împușcături de proletari și în care se meseriașul cu prăvălie, se îngreuie din ce în ce. întemee în Franța industrialismul de a-zi. Republica a pentru F../J ie vădit’, toată lumea aproape iși du samă de Iei, doua, avu alte griji de cît de a părtini ori prigoni pe Faptul chiar și interesați!. Dar poate s’a crezut prea lesne, că evrei. Sub Napoleon al IIJ-Iea, Iei fură prea trebuincioșli chiar s clasă această mijlocie și-ar privi resemnată ruina. După organizare! marilor societăți moderne de credit, pentru• cum lefireste, dinsa se luptă să trăiască, și întocmai ca acei ca să se fi putut gîndi cine-va să-i prigonească. Vine bolnavi condamnați, pe cari medicii nu-I mai caută de hislîrșit regimul, de care ne bucurăm a-zi, condus de o cam, cit de datorie, jea se îndreaptă spre șarlatani. Naționa­ dată de liberali, cari, pe lîngă cusururile lor nenumărate, lismul, antisemitismul, sînt mingîerile trudei de moarte. aveau calitatea de a fi liberali conștiențî. Dar iei fură în- In toată Franța metropolitană, nu-s antiseniiți de cit în bcujtl, pe la 1885, decătreoportuniști, și reacțiunea începu, Paris, și, se mai poate observa, că sint aproape localizați “a fim bine înțeleși: cînd vorbim de reacționari și pro­ în centru. Alegerile comunale din urmă sint caracteris­ gresiști, nu-i vorbă de-a hotărî distanța, care desparte tice, dacă voește cine-va să lo cerceteze, nu dintr’un pe D-nul Măline de D-nul Bourgeois. Noi dăm vorbei re­ punct de vedere curat electoral, ci ca statistică. Dacă se acționar un înțeles cu mult mai larg de cît acel de lasă la o parte cartierile bogate de vest, cari nu pot ^uservator. Ie ’nevoe sl ținem samă de evoluție» ge­ fi de cit monarhiste, se vede, ciî socialiștii și-aii păstrat nerală, Ast-feliu, de sigur, constituanțil din 1789, ierau pozițiile lor în foburguri și că republicanii moderați și «Pirite cu mult mai îndrăznețe de cit radicalii de a-zi. radicalii si-aii pierdut pe cele ale lor din centra. Ori, centru’sînt adunați vinzucom vânzătorii iuwuuw lucrurilor de hrană, «emite d0 coustațftt'»_ C-A Ieșind în centru » «« vinzarom articolelor ariiuuioiv* «o ‘,T’ț’î acelora-sî <»«•.» r»rn-șî din p?o î core?Puns »uior niiȘcarî d®. ,e^Xi\t maI vinzătorii de Paris Șsi fzbn? fabricanții ta?e, Snhfi.-de?’ Ca țara » nfnetatot timm î veicnluî al articole. Cind se spune că negoțul parizian sufere, atunci se vorbește de negoțul acestei categorii. S’a zis cu so­ cialismul’ îsi recrutează adepțil dintre toți nemulrâmiți'i. apric S’Ste,nul fe,udal> ?‘.tca7 ' Aces't. a „„oți bieți negustori sint nemulțumiți, neraulțimiițf, și nu numai „ că alergatt jla socialism, s’au îndreptat brutal cătră’ Oo v ?’ ceea cesa numit: Poltitca lui astU se numește muuește antisemitism ut astă-zf și �IlKVlSTA llDEfil 142 ce, în părțile cu proprietate mijlocie și mică, cum sî naționalism. Ar fi, un se’ntiCentrul, Estul, Valea Gatonei, țăranul ajunge sitrâiul,t; se creadă că antisemitismul ftr fi îd înși-ri muncind, marele senior vede scâzîndu-î veniturile «. * ce pentru dînsul Ie mai rău de cît de a fi ruinat cu’t0?e.u nj^nt. adine. Cel mai mU •. ‘ sh.u.e să treacă la fapt, De fapt, pentru muncitorul agricol, chiar dacă Ie o;..7 spărieți, ducă ar fi puși m • • ® lesfc la ^șjj un de alții, pumintul dă cam tot aceea-.șl sumă de v‘(.j at atunci cînd strigă: 1 î ! a cărui element de întrebuințare. Ceea ce sonde Ie renta solului, și nuun prin introducerea pe piența agricolă de pănnnturi ?e> Iunie, mai bine lucrate, pninint.urî cari sint peste niță, în America, Australia. Un Imn protecționism mînt.ul să fie a Francezilor, roadele pănuntnluitot al’e 1?' lentă dezlegarea. Mai' Ieși alte: marele proprietar ag”/' n’a vrut saii nu a putut vedea te vreme, cum cu veifi turile sale scădeau, lei a împrumutat, și-a ipotecat nmîntul și s’a lovit de bancă, de stabilimentele de creih/ unde netăgăduit, sint. și jidani, dar unde a văzut numai jidani. Și leatu cum marele proprietar agrar, prin tra diție de castă, prin tradiție religioasă, mâi ales prinin' teres. a ajuns din prolecționist, naționalist și antisemit Antisemitismul îșî recrutează, așa dur, trupele, diji micul și marele negoț din hîuutru, și din aristrocrâțiea tarăjnlesnind pătrunderea tramvaiualor și funciară. Ar fi o amăgire de a crede, ciim că intereseU de fier in centrul Orașului, mată reforme, caii^se pot vota de la extrema dreaptă la extrema stingă. Asta, m economice, ale acestor deosebite grupuri, sînt acelea-,sp acelea ale micului și marelui negustor se bat cap ia pL1 ori-co caz, n’are nimica socialist, iuse contnbue a ucide pe micul negustor, care se zbate fâră să-șî dee sama. Mer­ Și nu-î o priveliște’tristă de a vedea gazeta d-lni Jaj£ geți deci si-i vorbiți de. o societate comunista, adicu de zot ducînd campanie in potriva marilor magazine, (j un tot social, care va fi, probabil, cu mult mal complex alta gazetă, care ie organul agenților de schimb, le aii. de cît societatea de i>-zl, lui, care privește cu groază ori-ce tisemită si tună destul de des în potriva înaltei bănci’ schimbare în rinduiala vitrinei sale și. care îșl pune fala cozmopolite. Ie adevărat că sindicatul agenților de in a putea plăti pe sin. Propaganda antisemită ie mal schimb cuprinde puțini evrei', și că aceștiea sint mai simplă ; iNtegoțul nu merge ? Vina-i a jidanilor. Strigați; după culise. Alte contraziceri lăuntrice, n’ar lipsi de a cJos jidanii», și negoțul va merge. Și micul negustor strigă; dizloca partidul antisemit,scurtă vreme după izhindă.Ie <josjidanii»,chel atuncea cîndsuferi'trebuie, să strigice-va. netăgăduit, cu toate acestea, cum cu chiar a dona zi Dur numai micii negustori să fie oare antisemit!? De după izbândă, fie-care din elemente ar putea guși foloase sigur că nu, căci se mai găsesc in această armată pes­ în alcătuirea unui guvern tm-f, regalitate, împărăție sau triță și o parte din marii negustori, acel cari lucrează republică dictatorială. De fapt, un guvern intr’adevăr in cuprinsul granițelor, cari sînt mijlocitorii Franței pen­ vrednic de acest nume, u’ar lipsi să puie taxe pe ma­ tru Franța. De asemenea și o parte din marii proprietari rile magazine, în folosul micului negoț, să desființeze fonciari, acel, pentru cari, drept vorbind, pămîiitul nu-î cooperativele și micile patente. Prin un protecționism un mijloc de muncă ci, mul cu samă, o uneltii de spe­ bine înțeles, iei ar asigura marelui negoț monopolul ne­ cula. Cu osebire aceste două contingente fac puterea goțului național, proprietarilor fonciari vinderea cu pre­ antisemitismului. Și pentru că, într’un sistem parlamentar, țuri mari, a mărfurilor agricole. In evoluțiea generală interesele se manifestă sub numele oamenilor, apoi Iei toate acestea n’ar avea de cît o însemnătate de o clipă, Ie acela, care a adus și sprijinit la putere pe D-l Me- dar ar putea sluji la- mărirea și întărirea cîtor-va avari line. Acest partid, de alt-feliii nu se dă totdeauna drept particulare. Impărățiea lui' Napoleon al III-lea, a durat antisemit- De thpt ie tot atît de antisemit cît și repu­ destul 18 ani, vreme de-o generație. blican moderat. Ie conscteafor, pentru a-s! mal inăntine Aceste sint îndreptățirile economice, cari pot explica privilegiile, și Ie reacționar, pentru a face să intre’ in antisemitismul unor clase de ale societății, dealrnintrelonduri pe cel pe cale de a se ruina. Antisemitismul, lea toate vrăjmașele noastre. Haide, deci, noi, socialiști, pentrii o parte amarilor negustor! si marilor proprietar! anarhiști, să strigăm la plaltă: xJos Jidanii;^ Atitudinea fonciari, nii-I de cît un mijloc actual de opoziție mă- pe care am lua-o nu ie particulară numai revoluționari­ sunlor bihnipbîfoarf ce ur lua guvernul. Dar cum se poate lor, problema se-pune tot in aceia-și termeni și ’pentrn îndeplini această alăturare de interese? Noi am spus, socialiști! reformiști, bine înțeles pentru acei cari sînt ciim cu numai o parte a marilor negustori Ie antisemită. intr’adevăr socialiști, adică pentru cari îndeletnicirea De fapt, marii armatori af porturilor, comisionarii pentru cu reformele pacinice nu merge pană a întuneca cu dcimport și export, prin însu-șl felini daraverilor lor^ nu săvîrsire chiar înțelesul socialismului. Vădit, că vom pot cânta să-șl mărginească legăturile, nu pot să fie na­ lăsa la o parte înfâțoșarea religioasă a chestiei. Nu ționalist! și mc! antăsemițl. Sînt inse alții, si ce! mai poate fi vorba pentru noi, cari privim toate religii!®®3 numeroși până acum, cari cumpără si vind în Franța și cari, cu privire Ia productele struineș-ne vorbesc, în­ o pacoste, să alegem între două formule religioase. Vom tocmai ca și iniei! negustori, cu privire la marile ma­ putea totii-ș! șă constatăm că, cu toate că părerea generală gazine. _ Pentru aceștia, deviza. «Franța a Francezilor:', yrea ca o minoritate religioasa sa practice mat puțin msamna: .-.Negoțul francez în mînile negustorilor fran- indiferența de cît o majoritate, trebuie să recunoaștem rîn nU * Protefi^WA P*rea să le ajungă de o aceasta la evrei: țin prea puțin la riturile iudaice, și n" r Um -«a pr-dus -înse nimica bun>îei Rfl fRCnt caute de loc să facă adepțj..’Cel mult li se 'poate aduce învinuirea că se fac prea lesne creștini si aiitisemiți. Dar ioi .ui ,latlonR1>sm. De fapt, tot una-i. Ghestiea de rasă nu merită din’ partea noastră, dl! Dar iei nadajdueșc, și socoteala poate nu-1 tocmai rea cum cu vor cuceri mar lesne masele, c’un sentiinent va- loc, o cercetare mal lungă. Chiar dacă am crede in deosebirea esențială și ireductibilă de rasă, dreapt» și general, ca patriotismul, de cît cu revindecarea inte^ nostra judecată ar fi încurcată, de a arăta, în acela--?1 reselor economice, cari par ea niște interese de clasă timp simpatie către Arab! și antipatie către Evrei. L°' d“ r* diM™a «n> nnatei anti- gica miționahstu iișiindifemt jintisemitâ ne va mai explica, minat,’prin traSțiiie Mnialâ îndoiala eum-cu cum-cu ie indiferent daTtiea do ■< t.-.o., uporilof ajungă antisemit. Intr’adevăr nu trebuie să se uite atu md kri.C?Ag?< Popoare ?liaPoete, cari țin mai' mult Ift știe* cind se vorbește de populațiea agricolă din F^anti că t *’ Că îe folosit01, de a ucide pe evrei, . Pr«S"seJe revoluții, tot marii pronrieteri fon S? u l,,f-frior1ce.t,ne »1Rî mult la aur.de cît, la fumul tutiiîVfi ^d-ri°bllU ?i can‘Udflț'b îmbogățiți, îa noHetă Fan' n daCU “e Vom d,i sanlfi> cu™ că nu sint nicipotulîevuditmalciisamăin Vest în Nonnandh. {Si * P' - POare inlenoare, nici superioare, ci sînt oameni puși 111 Ma.ne, An.jou, Poitolli iu , fa"frte â eH'aateri e,“. îvoW 5 ’t,ml> »rm nrmare 111 Supări deosebite, dar mai puțind să eV»' REVISTA 1DF.ET 143 hieze, c“ ?itoate finalele, dacă mediul, în care trăiesc s’ar In sfirșit, sînt zbuciumațil evrei, pe cari niște filantropi Siimba, vom respmge cu enefgie ori-ce deosebire de mă S Atuncea, daca nu putem ataca în deosebi puterea voitori de bine, hu o făgăduim, îi îndeamnă să pornească a reclădi Ierusalimul. Ef bine, un lucru, pe care trebuie pvreeascft, pici ca secta religioasă, nici ca clasă etnică *e feliii putea-o-vom noi deosebi de ceilalți dușmani af să-l știe, evreii, ducă nu-1 știu încă, Ie, că, întorcindu-se tri? Si»* bancheri evrei, îe adevărat. Dar oare aces- în Palestina, vor fi tâlhăriți îutr’un chip îngrozitor- Pale­ ?;(l’practică cămatânea și falimentul fraudulos alt-feliii de stina Ie un păipînt sărac, sterp, ce-va mai de locuibil de cit lu-mcl.eni, cari nu-s evrei? Sînt șefi de industrii cit deșertul Siriei, cu care se megieșește. Pentru ca capitali?11 evrei, fapt de asemenea adevărat. Dar au lei Vechil f-vrel siî fi putut găsi aice pămîntul făgăduinței, ®“L procedee speciale-pentru a-ș! însu-.si în folosul lor le-a trebuit să moară generațîea lui Moise, acel evrei Ss vâloaren? Sîntem protivnicii everilor burSi si căror le părea rău după cepiledin Egipt. Dacă se vrea să se Capitaliști, și pentru că sînt burghezi și capitaliști, dâî înființeze colonjl de evrei, să se aleagă țări, unde tra­ să fie cu putință. Dar pentru cu noi credem amăgi­ nu pentru că sint evrei To tașasîntem în potriva creș­ iul toare ori-ce încercare de segregație, pentru că am com­ tinilor și liher-cugeturilor burghezi și capitaliști, peâ- bătut totdeauna principiul coloniilor, chiar a acelor li­ tru cu sint burghezi și capitaliști. Sîntem membrii unei bertate. nu numai că nu voim să părtinim sionismul, clase dcîpoete, care se rasvrăteste în potrivi/ unei sîntem chiar protivnicl al acestei mișcări. Noi nu sîntem clase despoetoare, și nu sîntem citu-sl de puțin duș­ sionist!, pentru că, în vremea, cînd toate popoarele, prin manii oamenilor dm această clasa. Fără îndoiala, ie cu asemănarea intereselor economice, năzuesc, în potriva niitiuță, crt in 5-un- y.ev°lut'’ei» să albă loc răsbunărl tuturor stavilelor ce întâlnesc, să desființeze granițele, individuale, vor u victime, vor ii accidente. Dar aceasta sionismul nu cerc alt-ce-va de cît reconstituirea vetrei n’are nici în clin nici în minecă cu opera revoluționară evreeștl. Noi sîntem internaționaliști. Nu sîntem sionist!, însă-si. Revoluțiea nu va fi complectă de cir prin des­ . pentru că emigrarea evreilor ar micșora masa proletaființarea pentru totdeauna a claselor. A desființa numai riană activă. A răpi pe proletarii evrei cauze! revolu­ o parte din clasa capitalistă, lăsînd in pace pe cealaltă, ționare, insumnâ a răpi acestei cauze unul din elemen­ ar fi tot atît de dobitocesc și amăgitor ca și cum s’ar tele sale cele mai energice, mal deștepte, mal conști­ desființa despoetoril, lăsînd să supraviețuiască sistemul ente. Cuci, să uu ne înșelăm, coloniile sioniste, așa social, care le-a dat ființă. cum ne sînt înfățoșate, nu sînt măcar colonii socialiste Nu mal putem să nu ne dăm samă de neînțelegerile ori libertate, după cum au fost încercate acestea în Adin clasa mijlocie: ca clasă, ca întrupare de interese merica. Evreii, duși in Palestina, vor fi robiți, vorbind economice, clasa mijlocie ie tot atît de departe de pro­ economicește, celor cari îi vor fi dus. Dar chiar cind letariat cit și clasa marilor capitaliști. Ca și aceasta din Sionul ar fi o colonie comunistă-anarlnstă, noi n’am aju­ urmă, Ie strins legată de forma proprietară individua­ tora-o. De fapt, gîndim, și am gîndit în totdeauna, că listă, ca și aceasta iea îșl despoaie slujbașii, și nu le Ie cu totul cu neputință de a viețui o încercare de co­ poate da,' cum fac oare-carl mari întreprinderi’, măcar munism, dacă revoluțiea întreagă n’a desființat cu totul îmbunătățiri cit de mici, cum Ie încetarea lucrului Du­ starfea capitalistă. O’colonie, căre rămîne închisă în mar­ minică după amia-ză. Aceasta mi împiedică pe micul gini strimte, n’are nici un interes. Dacă se dezvoltă, .atunci se pune in legătură, fără voea iei cu sistemul nenegustor de a face'afaceri proaste, și, deci, dea suferi^-.^.,.... de o cam dată in mindriea lui de negustor, suferind de' gustoiiresc și capitalist, și ie înăbușită in scurtă vreme. asemenea și in chip fizic, de lipsă. S’ar vrea să ne în- Această Âcens primejdie ar fi neînluturută în Palestina, mai duioșăm, față de suferințele acestea. Fără îndoieală că mult de cît ori unde. Am spus că Palestina ie o țară nu putem, de oare-ce mila noastră Ie mal generală. Clasa săracă, una din cele mal sărace țări de pe țărmul Memijlocie piere. Nu putea zice: .cu atît mai bine.’1, pen­ diteranei, țară, care numără atîtea părți, cari sînt ca tru că această judecată cere și alte elemente de cit a- și niște deserturi. Ca să dureze o colonie sionistă, ar celea ale unei discuții economice. Dar nu putem face_ altă trebui să tacă, ceea ce au făcut în totdeauna popoa­ ce-va, de cît să constatăm, cum că acest fenomen ie în le­ rele de pe lingă Mediterana: să joace rolul de mijlo­ gătură cu mersul normal al evoluției. Chiar dacă clasa citoare intre țările producătoare. De fapt, acest rol, care a fost privit drept o caracteristică a rasei evreeștl, nu-i mijlocie ar propune proletariatului o unire de puteri în potriva marelui capitalism, proletariatul u’ar putea primi impus de temperamentul oamenilor, ci de mediul geo­ grafic, unde aceștia trăiesc. Mediteranienii au fost în de cît cerînd pentru iei conducerea mișcărei și îndreptînd’o potrivit intereselor lui proprii, ca proletariat. Se totdeauna și sînt încă mijlocitori. A înlesni pornirea evreilor către Palestina, înseamnă a-i arunca in sistemul \ simte cît Ie de cu neputință o atare unire. Cu cît mal hălucitoare ar fi o unire cu o clasă a cărei răzvrătire intelec­ negustoresc, neproducător de valori de întrebuințare. tuală nu poate să se rădice de asupra antisemitismului. Scurt, sionismul capitalist nu-i de dorit: o încercare de Noi nu putem să fim antisemit!. Niște teoretician!, sionism comunist ar fi o neizbîndă. Mai ie un punct, cu privire la antisemitism. Tovarăși! grăbiți să tragă încheeri, ne-ar spune, fără îndoieală: «Veți fi atunci filosemiți»? Dacă vrei! să dee a înțelege revoluționari, ale căror intenții n’avem dreptul să le bă­ nuim, au judecat une-ori ast-feliu: «Țeoriea antisemită, prin asta, cum că noi sîntem împotriva prigonirilor in­ durate de evrei, dacă mai cu sumă înțeleg că propa­ n’are nici’o tărie. Dar antisemițiî, prin strășuiciea chi­ ganda noastră nu se va feri de a se îndrepta către pro­ pului lor de a lucra, deprind lumea cu mijloacele revo­ letarii evrei, sîntem înțeleși. Dar credem că nu-i va veni luționare. Iei atacă fără cruțare, și cîte o dată chiar nimărui in minte să creadă, că noi susținem pe capitali­ zgudue ceea ce tir vrea să sprijine, și să îndrepte din sufletul lor. Ne sint folositori. Atunci, pentru ce nu știi evrei. Ce feliii de propagandă înse vom face prole­ tot i-am ajutora in opera lor de dărîmare? Șă începem a tarilor evrei? Ii vom sfătui oare să se grupeze, să se lovi cu fel. și se vor pomeni, dacă vom fi dibaci, că miș­ împotrivească prin însăsi puterile lor și la nevoe su carea se ridică în potriva lor și in folosul ideilor noastre». meargă să refacă, iu Palestina, regatul lui Israel? Intr un Aceasta-I judecata: după părerea noastră nu face două pa­ cuvint trebuie să înlesnim sionismul? Noi credem cu rale. Mai întâi nu-i nici de feliii sigur, cum că prin prive­ smnismul, dacă nu Ie o lașitate, ie cel puțin o slăbiciune. liștea mijloacelor de luptă antisemite, mulțimea se deprinde Ie netăgăduit, că uu destul de mare număr de evrei, cred ni mijloacele rcroh<}ioiiarci. ..A stringe de beregată pe tă­ Mișcarea antisemită, cu mult mai puternică de cît ieste de cutele» îl pare, neîndoelnic. o festă minunată. Dar noi tapt- spuneți de omorurile, de jefuirile toarte vădite, cu toti simțim prea bine și burghezii simțesc ca și noi, c»ri au avut loc în Algeria, iei îșl închipue de-a-buielea, că asia ie o nimica toată, iață de mijloacele revoluțioCa vremea prigonirilor brutale a venit dinadăpost.: nou. De asta ’rmle la sint nare privite îu întregime. Față de oamenii cum .se cade, jjnii dintre Iei, s’au gîndit să se j mal Intui mârșavii, cari conduc în ... «semite, pe urmă sînt perverșii, r.mi cari se păzesc .. ntuncea clud credem, că autisemițivau se vorbi de dînsii: iei sînt bogați și știu, ‘tă.ave^a o teorie dărimătoare. Asta insamnă a te înșela, de vorbe va ucroti de jignirile prea adinei; au înaintea ochi or violente, cari nu mișca de cît masele neștiutoare, maseî Mu din Unde au fost expluzați numai negiK- car! sînt liniștite, îndată ce vine vremea. De asemetoni lăptari, dar unde au rămas toțlmanîproprietari ex el. �REVISTA INDJîEI nea însamafl a te amăgi, cînd pul temeiu pe slîngâcnle refugiară în inima pădurilor, ca să se scutească fle politice ale antisemițijor, .dupii ce vor fi izbinditori. lei moarte, câmpurile de orez nu mai produc-au de nu,vor făptui nebuniți de neuidreptaf, pentru-ca sînt iearbă. Omul, desnădnjduit, se întoarse spre Brahihn conduși de omeni de'o dibăcie netăgăduită. <? alianța, nădejdea lui cea mare, și îi ceru un mijloc să-șî cu ant'isemițiî, n’ar aduce nici nb folos proletariatului, , capăt Suferinței. din potrivii iea rtr piticii să-I dăuneze mult. I-ar dăuna »-Iear Brahma, zise celor ce îl rugau: «Munciți, bră2 cu vremea, icare uu va fi nici o dată mai bine intrebiun- dați sînul acestui pămînt, care va deveni ieară-și rff, țatiî de cît intr’o propagandă directă făcută din punc­ tul de vedere, al intereselor prdlețariatulul. l-ar dăuna ditor. Săinănnți grîne, udați plantele, curățițî arborii' și cu oameni, adicii cu puteri, căci nu trebuie să tăl- domesticiți animalele și le închideți în ocoale, să v: nuini, că la niulți din tovarăși, conștinfn comunistu-re- se înmulțească, și, în eurînd, veți avea totul din bielvoluționarâ ic șovăelnieă. Cum să le arutăm acestora șug. și veți și strînge pentru anii de se<;etă-, lipsurile, copilăriei) miei formule așa de simplist^ ea an­ «Oamenii, cari ascultau în genunchi, șe ridicară tisemitismul, pe cită vreme, in acțiune noi mergem cot linați, se apucară de muncă, să răstoarne pămîntul la cot. cu cei pe cari îi' combaterii în teorie ? Am pierde sa samene orez, să curețe copacii, și mai luară maî cu samă din demnitate și infălegem prin asta, mai întiiiir părăsirea tăpută, chiar și in parte și vremelnicii, mare număr de animale, pe cari le împărecliiară. a unei finii de purtare, care face o parte din puterea după prorocirea Domnului, fericitele vremuri se în! noastră: limpezimea telului de. atins. In sJTrșif iun ajunge toarsera îeară, cu toate că răscumpărate, printr’o la înjosirea caracterului, care înjosire însoțește în tot­ muncă anevoioasă. deauna o intrare in îpțâlegere cu oameni de'o morali­ Omul, recunoscător, își zise într’o zi : Mă voiij tate socială inferioară. A merge cu antisemiții, insanină duce să mulțumesc celuia cărui îi datoresc totul. Dar a te vîri și in naționalism, o ițită formă a aceleen-șt amăgiri. rugile și invocările diu sfinte scriptură, nu vor mai Grupul Studenților Socialiști dln’ Paris. ti de-ajuns, după cum nici sacrificiul lui avasathyn, prin focul consfinții, li voiii oferi așa dur, cele dintâi și cele mai alese din toate roadele ieșite, din toate, animalele pe cari le-am dobîudit, urinînd cuvîntul divinului Pourouclin. ■•.Zicind acestea, luă o câtime din orezul cel mai Vreu să vă spun o legendă : bun și frumos, din sofranul îu Hoare, din grînele de «Tăriea haosului, pralaya, fiind surpată, Domnul, t.ot felini, din cele mai gustoase roade, ce le putu ce. ființă prin sine,''care ie în afară de on-ce hune găsi. Mai luă o pereche de elefanți tineri, un juncă- cunoscuta simțurilor din afară, pe care_ singur numai nuș și o jnnice, o pereche de capre, cu lîna roșie, și spiritul îl poate concepe, iei, cel nevăzut, și vecinie., doi porumbi, abiea ieșiț.î din cuib. sufletul tuturor ființelor, pe care nimeni nu-1 poate «Ast-fehu, aduniud toate la o laltu, se îndreptă înțelege, apăru, strălucitor de lumina cea mai curata, spre munți, și începu să urce pe cel ce iera mai împrăștie întunericul și își desfășură splendoarea. înalt. Ajuns fiind la vîrf, iei se opri zicind : Locul «Mărire ție, Brahma, carele ai scos din. germene nemuritor și ceriuri și pământuri, rogu-mă ție, aîbi-mî acesta îmi pare potrivit, pentru ofranda ce vreu s’o fac luî Brahma... Văzînd o stânca, destul de mare șt sub ocrotire cînturiîe mele, și voia veghea ca nici lată, ce se găsea acolo pe munte, Tel puse grînele, o vorbă să nu-ți jignească auzul. roadele și animalele ce le adusese, pe iea. .Se apucă «Pe vremea sihastrilor, vauapralitas, și-a sfinților apoi să imploreze pe Domnul, să-î mulțumească că i-a părinți, geniul răului iera fără putere pe pămînt. 0- scăpat vieața, povățuindu-1 să muncească. mul iera curat și bun, n’avea de cît să întindă mîna «Cum se ruga așa, lui Brahma, ca sa-i primească în juru-i, pentru a se bucura de darurile lui D-zeu. piosul dar, ce-i aducea, un om ieși, de-o data, de Văile răcoroase îerau pline de turme, arborii ierau după stâncă, și, punînd mîna pe grîne, pe roade și încurcați de roade, pămîntul producea orezul și o pe animale, strigă: «Acestea-s bunul mieu>... «Pe din mulțime de grîne, fără nici o cultură. doua->, zise numai de cît un altul, ce se ivi tot într’n-.Din toate părțile, pământului se înălța un cor de ceea-și clipă... Cei doi’ pîrlaci se măsurării eu privirea, imnuri și de rugi, tie-cașe cetea în Cartea sfîntă a Vedelor. Părintele de familie își învăța copiii cuvântul gata de a se încăera și a se sfașiea. «— Cine iești tu, întrebă cu mândrie, cel răsărit sfânt, și, spre amurgul vieței, se retrăgea, încărcat do în ‘urmă, pe cel dintâi ? ani și încărcat de virtuți, se. retrăgea în păduri, unde, i— Sînt trimesul lui D-zeu, răspunse acesta, și vin hrănindu-se cu rădăcini, apă curată și roade sălbatece, își aștepta ceasul să se piearda în sinul lui Brahma. să ieu, în numele luî, ofranda ce i-i adresată. <— Ei, îeu sînt Forța, întâmpina cel de al doilea, ’ «Pe vremea ceea nu îerau caste, pentru-ca ambițiea nu se ivise încă.. Și răul nu silise încă pe oameni de și.ieu ceea ce-mi place. ■> — Și Forța vine tot de la Brahma, adaose tri­ a se țărmuri ca turmele, să-și apropieze isvoarele, pămîntul, arborii, zicând călătorului însetat: acest is- mesul ceresc. Haideți să ne unim, îeu voiii poyuțui vor Te al mieu, orezul de pe acest pămînt ie al mieu, pe oameni să se supue ție, și noi să împărțim. ^«Ca să-și pecetluească legătura, iei se întoarseră, roadele acestor arbori, sînt ale mele. Să nu te atingi bătură pe credinciosul pios, care venise să dăruiască cupi-va de ce-va, pentru-că te omor. 1 «He-care își sfințea cuvintele prin adevăr, aducea Domnului întâiul rod al muncei sule. lear la între­ barea acestuia : «De ce mă bateți»? Iei îi răspunseră: sacrificii, căci se scriea în Vede: «Sara, cînd fumul «Pentru ca ue iești rob». Și punînd mîna pe animale nu mai iese din cămin, cînd ciocanul stă liniștit, cînd focul ie stins, cînd oamenii sînt sătui, cînd ma'sa-i iei, îl încurcară pe bietul om cu celelalte poveri, șl îl bătură din nou, să-l facă să coboare muntele strinsă, atunci ie vremea invocare? Iui D-zeu, pentru mai iute. a-i mulțâmi de toate bunătățile sale». «De aici Jnainte, cel ce muncea și Iera credincios» •Pe atunci nu ierau nici’preoți, nici regi. Puțin cițe puțin înse, numărul oamenilor se înmulți, si pă- fu nevoit să hrănească și să slugurtjicească pe acești nuntul, ca o doică ale cărei sînuri au stârpit, nu maî doi oameni...» pu ,u ajqnge ca să-și hrănească copiii. Animalele se Popii și regii, se născură. L. JacollioT. O legendă Indiană INSTITUTUL DE ARTE~GRĂiîCE V^E Șl EDITURĂ CMINERVA», STl STH. ISVOIț, 80, — BUCUREȘTI. REVISTA IDEEI 1 1901, Aug* *0- ___ articol de popas București, Strada Epurilor, 10. învălueau. Atîtea priviri delicate, ce ne-au scăldat în atmosfera lor, atîtea note armonioase, cari ne-au delec­ tat auzul și ne-au urcat, prin vibrările lor, în regiuni In sfîrșit, mea una din întreprinderile noastre, aduse netulburate, senine. Atîtea scurte întrețineri, ce nu lfl un capăt. Fața de nepăsarea atîtora, cari numai avut, pentru noi, atîta farmec nespus și ne-au schim­ de-o opera de folosința obștească nu le pasă nimic, bat, une-orî, o dispoziție rea, într’o dispoziție bună. cari își duc v,ieata.intr 0 wțea de mizerii, dintr’o mes­ Atîtea gindurî ce le-am știut îndreptate spre noi, atî­ chinărie în uita, ie una din cele mai strălucite iz- tea imperceptibile semne, ce ne-au atins prin gingăbînzi, de a fi dus o întreprindere ca asta, măcar la șiea lor și ne-au înviorat. Ființele ce le avem în ve­ un popas- Noi, personal, n’aveam nevoe să ne rnîn- dere, nu au contribuit cu mult la lupta întreprinsă drim numai singuri cu o asemenea izbîndă. N’aveam de noi, dar au contribuit cu tot. Acestora, ne simțim nevoe de-utîta glorie. Și, sîntem învăluițî de cea mai obligați, cu toate că ni-î și drag să o facem, să le mare tristeța, cînd ne gîndim că au putut să fie maî mărturisim, toată gratitudinea noastră, cu atîta maî mulți, cari să fi împărtășit gloriea aceasta cu noi, oa­ mult, cu cît am fost mai avari, pentru economie de meni de-aceia, de cît cari n’avem de loc vre-un interes vreme, ca să răspundem pe dată, afecțieî, antrenare^ mai mare, ca să se răspîndească adevărul și să triumfe de care am fost mișcați. La urma urmei, ne-am șire* o cauză dreaptă. Dar vremea a trecut, și cei maî mulți, ținut înadins. Ni s’a părut mai vrednic și de ființeidin cei cu aptitudeni, s’au ținut la o parte, cît au pu­ acestea duioase, mai vrednic și de noi, cînd am vene tut mai mult, și au privit, cu brațele încrucișate, Ia o dată, ca să le dedicăm tuturora, în general și ini noi, să vadă cum ne zbatem, poate ca gata să-și dee parte, o operă în care ne-am concentrat toată preo­ zbor entuziasmului și să aplaude, cînd ni s’a fi’sleit cuparea și toată pasiunea noastră, de care am putut puterile, cînd am fi șovăit sau ne-ar fi doborît po­ fi înzestrați, din vremea cîtă am stăruit în iea. vara. Vrînd să-și justifice, prin asta,"poate că pesimis­ Gândul ce ne frămîntă inse, în momentul acesta, ie mul lor și necredința într’o izbîndă. Din întîmplare, cum am face să mergem înainte, cum am atinge în priveliștea aceasta a fost înlăturată. N’avem nevoe sa mersul nostru, un rezultat mai bun. Anul acesta de stăruim mai mult asupra unor asemenea purtări. Cele luptă, pe care îl încununăm astă-zi, nu ne sfiim a o cîte-va indicații, presărate prin articolele noastre, cari spune, cu toate că sîntem în chestie noi, cum-că cu­ prinde, că rezumează într’îusul, că reprezintă atîta ma­ privesc purtări și maî funeste, ni se par de ajuns, pentru niște oameni în stare a se amenda. Alt-feliu terial de lumină, material de fond, cit s’ar fi putut reda, revărsa, poate, abiea în zece ani și încă cu oare­ i-am socoti nevrednici să ne mai ocupăm de iei. Am fi voit, cu prilejul acesta, să alungăm de la noi, care silință. In niște asemenea condiții, am fi putut nota deprimătoare și tristă. Dar, credincioși normelor să lăsăm poate ca să maî treacă vreme, și tocmai mai noastre trecute, cari ne îndatorează anume, de-a nu pe urma să urmăm mai departe. Dar chiar de-am lăsa la o parte nimic, din ceea ce-ar putea să fie o izbuti, să concentrăm într’o clipă atîția zece ani, încă îndrumare, o pilduire spre bine, nu ne putem dis­ nu ne-am putea gîndi, pentru asta, ca sa ne dam pensa nici de cum, de a nu spune ce ne frămîntă min­ odihnei. Atîta încordare ar putea înse, să fie depri- , tea, anume într’un timp. De alt-feliu, față de prive­ mantă, ar zice cine-va. Asta, că nu se știe, că munca liștea dureroasă ce ne împrejmuește., față de lîngezala, însă-și ie cea ce te învie. Toți cari-au vrut să se prezerde lipsa de avânt, de adîncirea celor mai mulți în rele, veze, numai în muncă și-au găsit un refugiu. Nici bățrînu ne simțim pornirea, de loc, de a compune poeme, neță, nici moarte, cu greu să te cuprindă, de cît la limită, de-a scoate tocmai niște accente duioase, cu toate că tîrziu, cînd stârnești cu tot duhul într’o muncă aleasă, poate ne-ar îneînta mai mult. Ar trebui să avem un care-ți impune s’o duci la un sfîrșit. Și nici o sufe­ alt motiv pentru asta, să fim stimulați de ce-va, de rință nu ie atît de mare, ca să nu fie alinată prin certe fapte reale și de natură surîzătoare. In vălmă- munca. In urma acestui an de încordare, o clipă de ■ Șala și lupta generală, pentru cîte păcătoșenii toate, răgaz ne vom lua, negreșit. Presupunem, că pot avea cum putem înse ca să ne delectăm? După noi, încă nevoe, chiar cei cari ne urmăresc c’un interes mai s’a păsuit prea mult, s’a trecut cu vederea cît nu se mare. Ori-cît am fi de emancipați de public, tot vrem cuvenea, fapte ce trebueau cunoscute, purtări vătă­ să fim întovărășiți de-o parte, de cîți-va inși mai buni, mătoare, s’au astupat prea mult, dintr’un spirit de. de ale căror forțe ne place să ținem samă. Nu putem preciza în momentul acesta, care va fi camaraderie rău înțeles, mai drept vorbind de coterie, poate că și din calculul, une-orî, de a ne menaja o forma de continuare a luptei noastre de mine. Por­ nirea ne poate variea, și nu avem de ce să nu ținem clientelă. De aceea am și ajuns în halul acela, de-avem constatat, să zicem la de-ai noștri, mai multă lipsă socoteală de dînsa, cînd orî-ce pornire a noastră noi _ scrupul și o perversitate mai mare, chiar și de cît am o privim ca bună și cînd simțim îndemn mai mare, Șasi la niște adversari vulgari, crescuți anume în viții adoptînd poate pe cea din urmă. O dată, am putut prefera o agitație prin foi, prin manifeste, altâ dată mcarnate și în nesinchisală. Pare că s’ar fi pus la conprin oare-câri gazete, prin cărticele și prin volume, cu*s și Qr fi j'0S(. izbînditori, zicînd așa, ai noștri. acuma prin revistă, cît se atinge de agitațiea în mare toate astea, dacă ne mărginim la noi, nu și scrisă. O modalitate a dispoziției noastre și-o pre­ Putem trece cu vederea nici cum, susținerea ce am supusă preferință a unei părți din mulțime. Vom pu­ Jtiat-o, de ja 0 specie de ființî? cărora le-am purtat tea reveni la una din formele acestea sau poate le utdeauna un interes aparte, cari adesea ne-au sti■ vom combina. Cînd mai avem înaintea noastră un ulat avîntul și ne-au împrăștiat norii ce par ca ne |j �REVISTA IDEEI REVISTA IDEEI 146 spațiu, - vrem să ne ***^li^ de vreme, sa hotărîm f b'^ările cu putință, să se colinde, să făcu toate ntrucl { paî conformă fixeze de sme la forma m0 PuPdin urmă, la forma cu evolnțiea senrimentulu sforma cea niaî bună. In pe care vom putea-o pnvc .. t gg ne ista stă sacrificarea noastra d’ncare^^ căina, facă un merit Și pentru nOastre un motiv în a ne ma A plăcere. Sacrificiu și ieste de plăcere, de cit1 avem de în. P“'7rre'un X pe care de alt-feliii îl putem pre"de“ «3 noaste și rațiunea ne-a îndrumat ne o“-ale ne rare noi o străbatem bucuroși. _ “ ne-S urmărit, și ce propuneri ar avende făcut, fată de ținta ce știu c’o urmărim și de silințele noa stre. Ținem cu atît mai mult la aceasta, cu cit știm bine ca sînt o samă, cari-au gîndit senos, cari-ar jyea dorința să vadă lucrul săvîrșindu-se mai cu temem și cu spor. Din partea noastră, avem de semnalat un rau. O mulțime de oameni, nu s’au uitat ce aii primit de la noi, cn cît a întrecut mai mult ceea ce datorau in schimb. Nu numai că și-au achitat anevoe datoriile lor, dar, cele mai adesea, au și uitat să și le-achite. Lucru de unde a urmat, la toate tipăriturile noastre sau mai aproape la toate, o lipsă de echilibrare în fonduri, o sumă însemnată de complectat din pungă. Așa se va petrece, probabil, și cu lucrarea de față, cătră care au încă datorii atâtea personalități, no! le vom zice distinse, cu toate că unele ar prefera, poate^ un titlu mai modest, ca să-și scuzeze o mică lipsă de scrupul, precum și avantajul de a-și păstra pentru sine o sumă datorită, destul de neînsemnată, de alt-feliu, pentru fîe-care în parte. O spunem, să precizăm mai bine momentul luptei noastre, sa fie edificați pe de­ plin, cei cari-au socotit cum c’ar avea aface cu o afacere splendidă, din care li s’ar fi cuvenit vn bene­ ficiu, pentru devotamentul lor. Fără a bănui măcar, că ar fi avut de împărtășit pierderile cu noi. Din toate acestea rezultă, că pentru o eventuală continuare a acestei reviste, la care, în chip vag, pare că ne-am putea gîndi, ie de neapărată nevoe, ca să se facă în jurul iei o gr.ipare. Cît! se simțesc în mă­ sură, ar fi ideea să se pue iei singuri la o contribuție fixă* pe care s’o achite întreagă, sau și la timpuri date. Ar fi să se îndeletnicească apoi, să caute, un public cu dispoziții bune, care să ne priceapă și să cultive cu in­ teres ideile expuse. Am voi cu tot chipul, să ne scutim de-a da reprezentații pe gratis, în fața unor barbari cari nu se împătimesc de nimic. Rolul de cîntăreț de ta­ vernă sau cântăreț de stradă, să-l joace cui îi place. Am mai voi, ca fie-care, din cei ce-s în măsură, să cate și să-și iee asupra și-o parte din sarcina morală. Fapte instructive uitate, ce s’ar descoperi, fapte ce­ lebre, lucruri din vieață, ce-ar merita atenție, medi­ tau personale. Un minim de orientare, dacă vrea cine-ya, ie în colecțiea de față. In cursul acestui an trecut, am urmărit să dezbatem, anume, cam ce mij­ loace ar fi, ca să ajungem odată la dezrobirea obșteasc , la dezrobirea rotală. Dezbaterea nu ie închisă de loc, și-o trecem mai departe celor ce s’ar putea ocupa Ne așteptăm de la prietenii noștri, să iee în considerare toate acestea date, chiar dacă nu le-am sene, momentan, fie-caruî în parte. Ne așteptăm să spuetot ce socot util pentru întreprinderea noitra, cum și ce parte pot iei să iee la îea. p. Slușoiu. Falimentul Asistenței Publice Paris ie orașul care face mai mult pentru sărar ce-i are. Budgetul Asistenței Publice io de vre-0 rÎ de milioane, asupra cărui, orașul varsă anual o sn? venție de 21 milioane. Trebuie de adăugat la aceast* sumă, de la 600,000 la 800,000 de lei, distribuițî direS de cătră consiliul comunal, ca ajutor diferitelor victime Biurourile de bine-facere, mai au, afară de asta s; alte resurse particulare: legaturi, donații, produse’de colecte. Dacă se adaogă ajutorările distribuite de CaSa Scoalelor, se poate evalua la 60 de milioane, pe pu+jn suma cheltuită, anual, cu caritatea oficială. Cu ce aă poată trăi, aproape cum se cade, 30,000 de familii, cînd Parisul comptează 2.511,629 locuitori, rece’nsi. mentul din 1896, din cari 50,000, sînt. înscriși, ca săraci' Din cifra totală, dată de noi, trebuie de scăzut ca la 25 milioane pentru spitaluri și aziluri de bătrîni Restul ie consacrat pentru cheltueli generoase și aju' toruri individuale. Cu ce să se împiedice nenorociți ca să nu moară hteralminte de foame, nu înse și de mi’ zerie. Pentru-că nu se poate îndestul repeta: marea mulțime a lucrătorilor, cari nu-șî dau încă sfîrșitul, cari’postesc la muncă, ie destinată să moară de niize.^. leată cifre: De la 9 la 10,000 de bătrâni, sînt înscriși pentru ajutorări. Ca la 3,000 sînt clasați, ca avînd nea­ părată nevoe. Aceștiea trebuie să aștepte șese luni, un an, chiar mai mult. Ceilalți, trei, patru sau cinci ani, cel puțin. Care ie situațiea acestora, pană să vie ziua, atît de mult dorită, sa capete cel puțin o haină, o bucată de pîne, un adăpost? Vom răspunde ieară-și prin cifre. Cele 50,000 de săraci, înscriși la biurourile de binefacere, a celor două-zeci de arondismente, se repartizează ast-feliu: 4,000 primesc un ajutor lunar de 20 de lei, 8,000 un ajutor lunar de 10 lei, 2,604, 8 lei, în sfîrșit 34,451, ajutorul lunar de 4 lei. leată alte cifre și mai vorbitoare. Dintre săracii cari primesc ajutorul de 4 lei pe luna, 5,392 sînt bătrâni, de la 70 la 75 de ani, 855 în vîrstă de 75—80 de ani, 144 de 80—85 de ani, 26 de 85—90 de ani, în sfîrșit 3 de 90 ani și peste. Asta în 1898. Trebuie de recunoscut, că noul director al Asistenței Publice, Dr. Napias, în­ dată după intrarea sa în funcție, a făcut să se înscrie la ajutorul reprezentativ de azil, de 30 lei pe lună, toți bătrânii înscriși, în yrîstă de la 80 de ani în sus. Să mai vorbim de nevoiașii cari, lovit! de boală sau de lipsă de lucru, primesc ajutorur! în urma cererilor lor și în urma unei anchete? Numărul acestora crește din an în an, potrivit cu crizele industriale prin cari trecem periodic, și mai cu samă potrivit progreselor mașinismului, care mărește lipsa de lucru. Acolea, ieară-și, aceste ajutorări, nu pot de cît să mănție mizeriea. După cîte-va săptămîni de lipsă de lucru, vin 20 de lei, foarte rar, 10 și 5: cu ce să te hrănești o zi-două. Caritatea oficială sau privată, ieste neputincioasă de a înlătura răul mizeriei, de care sufere clasa mun­ citoare. Netăgăduit, Asistența Publică se mai poate îmbunătăți, și consiliul comunal din Paris, își dă toate silințele so facă. Dâr, a nădăjdui să se facă, din asta, o instituție, în stare să lupte izbînditor împotriva mi­ zeriei, ie a nutri un vis zadarnic. Caritatea, oficială sau privată, ie judecată. Și Asișkca>_neputincioasă și foarte puțin perfect? bila, trebuie să dispară cu societatea burgheză, a cărei supapă de siguranță ie, pentru a face loc unei organ*; zan sociale, din care caritatea va fi alungată, fiind-că nu va fi nici o nevoe de iea. Nu-î altă mântuire. E. LandriN- Să fie oare războiul trebuitor? 147 religiea stăpânului. Dar, dacă conștiințele inferioare se pieaca in fața izbîndei brutale, cele ce-s închegate Războiul, ni, se spune, ieste un fapt necesar, fiind-că mai bine, se ridică și se revoltă. Pentru-cu, pentru pretutindeni și din toți timpii, a existat. Canibalismul, astea, puterea nu însemnează nimica^ fără drept. Apologiști! războiului, nu par, cu toate astea, să 1 fost, cm și războiul, o practică universală, adesea consfințită de religii, și, în toate rasele omenești, a ama o încredere desăvârșită în aceste argumente gefost în uz, o perioadă de vreme, care, desigur, În­ gerale, pentru-că se silesc să le întărească prin con­ siderații de utilitate practica. Admirați, zic iei urmă­ trece în durata, scurta noastră perioadă istorică. Ade­ rile războiului. După Hegel și după satelitul său Proud­ sea, chiar canibalismul a fost pricina de căpetenie a hon, războiul ie neapărat pentru desvoltarea omenire!. războaelor. Cu toate astea, națiile civilizate au sfîrșit R1 ne dă față virtuțeî noastre și îi pune pecetea. prin a-1 aveft în oroare. Tot ast-feliu se poate spune Kazboiul învigurează națiile pe cari pacea le-a mo­ și despre sclavaj, pricină și urmare a războiului, vreme leșit, consolidează Statele, întărește dinastiile, încearcă de mii de ani, pe care, cu toate astea, popoarele cele rasele, dă ștăpînirea celor mai vrednici, comunică la iutti desvollate, au sfîrșit prin n-l desființa, cînd sim­ tot, în societate, mișcare, vieață, avînt. țul l°r nioral a fost îndestul de lărgit și de purificat. . _c®rcetfim de aproape toate aceste așa numite f»Je îndreptățim dar foarte rău, susținînd războiul ca utilități. Omul ie o ființă modificabilă, susceptibilă 0 funcție neapărată a societăților omenești, anume de a se perfecționa sau a se degrada, din întreitul fiind-că a existat din cele mai primitive timpuri. punct de vedere, fizic, moral, intelectual. O altă banalitate, dar asta și mai boacănă: războiul Și frumuseță, ceea ce ie util, fără ie divin. Unul din cei mai celebri apologiști religioși îndoială nu ie războiul în sine, ci antrenarea fizică, aî războiului, J. de Maistre, vedea în iei o pedeapsă, care te puate face apt pentru iei și pe care o cere. dată de cătră însă-și divinitatea, națiilor vinovate, La Spartă, la Atena, educațiea gimnastică, impusă în pupă dînsul, războiul ie o neapărată ispășire. Cînd, vederea războiului, a contribuit-, desigur, la desvolta­ în balanța divină, cumpăna crimelor ie încărcată prea rea unui tip fizic, după noi ideal. Dar, pentru a domult si atîrnă, A Tot Puternicul, dă o însărcinare bîndi un rezultat echivalent, exercițiile ajung: carrăzbunătoare îngerului său exterminator, care se în­ najul ie de prisos, Cît despre calitățile psihice siipedreaptă, în zbor, să răspîndească în valui'L valuri, sîngele rioare, ca voință, rațiune, cum să ,se poată exercita . națiilor vinovate. A combate ast-feliu de răsuflaturi, sub regimul militar, de supunere pasivă, obligatoare. astă-zî, ieste aproape zadarnic. Pe măsură ce progre- Mai trebuie oare de adăogat, că sentimentele cele sază știința, aintervenirea divină ie tuu din vu, ce iu în cc ce îalăînlâ- mai nobile, în vieața civilă, ca milă, umanitatea, în suau -— t_ ■ ■ ” . “ ~ tarată mai mult;;din ’ daraverile omenești. Cunoaștem largul înțeles al cuvîntului, sînt niște virtuți cu totul ’.-z.-x-după j— asemănarea ------ s----------prea bine, că religiile-----------au fost jfăcute oa-. anti-războrnice? Ori-ce soldat, bine dresat, trebuie să menilor, că, popii -- aproape —7" pururea, 2---------- .77 ” și ți-’au pus, cu supu- omoare, fără emoție și fără nici un scrupul. Ast-feliu, neisre, 'înrâurirea lor, în slujba- celor mari și puternici. Nu prin simplul fapt al disciplinei, o mulțime de oameni zeii au fost acei ce au înpins oamenii să se sugrume se coboară pană la o mintalitate inferioară chiar între iei, ci prinții, prin gurile sacerdotale, au făcut celei a multor animale. Unii chiar, moralicește preca să vorbească zeii, să ocrotească tronul, la rîndul făcuțî în fiare turbate, sfîrșesc prin a se delecta în omor. Dar nu se poate susține, să fi îndeplinit atuncea său ocrotitor al altarului. Cîud, cu progresul rațiune! omenești, argumentele un mare progres psihic, Abiea mai ie nevoe de amintit, cum-că din punctul teologice au ajuns neîndestulătoare pentru a îndrep­ tăți războiul, umbra religiei, metafizica, veni să dee de vedere al unui alt soiu de moralitate, cel al mosprijin. Să ascultăm pe unul din cei mai celebri și nu ralităței sexuale, progresul se îndeplinește tot înapoi. cel mai puțin smintit, dintre metafizicienii apologiști In regimul armatelor permanente, care ie cel al Eu­ ai războiului: vreu s i vorbesc de Proudhon. Argu­ ropei actuale, celibatul îe aproape pururea obligatoriu, mentarea lui, dusă pană la cele din urmă margenî, ie și își produce efectele-i ordinare : destrăbălarea și tot tocmai potrivită să pue în lumină toată absurditatea ce rezultă din iea. înainte de 1870, mortalitatea în franceză, adică într’o.*•.-* populație de oameni titezei. Dînd crezămînt lui Proudhon, n’avem să ne armata ------- - --------.............. preocupăm, în războiu, de chestiea de dreptate, pentru neri și robuști, întrecea cu jumătate, mortalitatea din ca războiul, ie necesar drept, de amândouă părțile, populațiea civilă de aceea-și^ yrîstă. Această tristă Cum ar putea să fie nedrept, cînd fel ie simplu o încer- stare de lucruri, s’a îmbunătățit cu mult de atunci, -..-.2 J-• r 1• 1 .1 . 1 • T_ _ J____ «X ~ rrnll /Inu înnoura />£> O dllFfltjl. Qftrvirillllll Tllllltfir. care junuiva, juridică, un de ordalie, de pedeapsă a lui D-zeu, dar pe măsură ce a scăzut durata serviciului militar, iute uu feliu «sau uc umane, ac r__ , . în "d.—.t n/iiravoă se co obicinhîr.i- Din punctul de vedere special al vigoare! și trumuîn mareo? Rugăciunile, cari, în tabăra adversă, adresa ’ în *Europa, Celui Etern, pentru seței, selecțiea militară ie necesar retrogradă, fiind-că nuesc de a se l*___ , „ ”... ------ “ -■ a-i cere izbînda, sînt cu totul’ asămănătoare pledoa­ expune la moarte și la boală, floarea speciei. Inriuririle consacrate sînt vădite. Se cată să li se riilor unor advocat!, în fața Tribunalelor. Fără a fi cu mult mai solid, argumentul scos din găsească o compenzare. Războiul, ni se zice, ieste, utilitatea războiului, ieste mai specios. Proudhon îl ori-cum, o mare școală de educație morală. Deprinde iflvoacă, dar amestecând și acolea metafizică.- «Răz­ cu devotamentul, cu jertfa, cu silința dezinteresata. boiul, zice iei, ie o formă a rațiune! noastre, o lege Teza aceasta poate că s’ar putea_ susține, dacă, de bună voe și pururea, s’ar pune mina pe arme pentru a sufletului nostru, o condiție a existenței noastre’ -foporul, adaogă dînsul, are religiea puterei. Iei se o cauză frumoasă, pentru o mare idee. Dar s’ar putea mclina cu respect în fața liotărîrilor bătăliei, și toc- foarte lesne întâmpina, că poți foarte bine, aiurea de pe această religie a puterei, pe acest drept divin, cît pe cîmpul de bătae, găsi prilejul de devotament și de sacrificiu. Cerceteze-se, în sfîrșit, istoriea, aceasta SȘ întemeiază societățile. Daca prestigiul puterei inva respunde, că, cele mai adesea, oamenii au fost îm­ YDgățoare ie uriaș, ie din nefericire prea drept Vreme pinși pe cîmpul de bătae ca niște turme, și au trebuit, de mii de ani, omenirea a trebuit să se obicinuiasca cu voe, fără voe, să iee parte în niște războae între­ Sa fie călcată în picioare de cătră cuceritori, șiasfirprinse pentru motive inepte sau curat vinovate. Șit prin a-șî admira calai!. întocmai ca și cînn, și In unul din strălucitele sale dialoguri, Voltaire Pentru acelea-și motive, omul, moralicește ordinar, are 1 fi �revista tdeet 148 a on-ce ,oiu rea aceasta, nu-i de c“*întui <războiu»,nu fre­ ca vorbă. Pentru Voltwre, defensivg. Războacle agrebuie să se aplice de cit,1a «f de bandiți) imposive, zice iei, smt simpl • P V gg te aperî. triva cărora ai dreptul și. din omenire, știe Asta-zi, minoritatea prin gradul că națiile va oreaza și prețu^eiectuală, adică prin lor de desvoltare morala ș . de pradă Ș1 de tot ce nu se împacă.de ® pretinde, ast-fehu, măcelărire nflrfec?iona moralicește omecum-că războiul poate perfecțio nirea. Dar ie un aK istoricilor fiai într’o căldare, războiul creeaza popoare noua și pro “r7sfVe Iei face lucru tînur dintr’o decrepitudine. La urma urmei, războiul, dă pururea izbinda, celor mai buni. Iei ie marele instrument al progresului și al selecției istorice în omenire, pentru-ca popoarele pe cari le distruge, nu ierau sau “u maijerau vmbil^ P Să cîntărim puțin toate aceste așerțn. Mai intui, ie oare necesar ca din două nații limitrofe și înzestrate deosebit, una să devoreze pe alta ? Intre unele specii de animale, avînd acelea-și trebuinți, acela-și habitat mărgenit, această formă sălbatecă de concurența are ființă într’adevăr. Dar omul, cel puțin omul desvoltat, inteligent, luminat, poate, într’o foarte largă măsura și prin mijloacele-i proprii, să adauge, aproape nelimitat^ stocul subsistenților ce-i sînt trebuitoare. Iei nu mai îe redus, ca să trăiească, să-și extermineze vecinii. Fără, a mai vorbi de viitoarele surprize ce ni le rezervează Chimiea, pe cari le presimțim de pe acum, știm că, prin singura practică a micei culturi intenzive, o foarte veche nație, China, a ajuns să. producă și să hră­ nească o populație a cărei densitate medie ie triplă ca a noastră. Noi vom putea, am putea face și mai mult. Cînd ne vom lua de samă de a întrebuința la niște creații utile, știiuța și nemărginitele mijloace pe cari le pierdem și risipim spre a distruge, ade­ vărata civilizație își valim un avînt pană atunci necu­ noscut. Utilizînd cu chibzuință, întreaga știință mo­ dernă, s’ar ajunge să se populeze pămîntul cu o omenire nouă, să se alcătuiască niște populații mai dense de cît acele ale Imperiului Ceresc, înzestrate cu o putere putere fizică și mintală cu mult mai mare. Cerceteze-se, unul după altul, toate răsboaele cari au decimat populațiea europeană, de la căderea im­ periului roman. Abiea se va găsi două sau trei, al căror dezastru să fi fost compensat prin vre-o părută utilitate. Zicem părută, pentru-că aceste rezultate s’ar fi putut, desigur, dobîndi, fără nici o încăerare, prin schimbul pacinic de producte și de idei. Pretutindeni, urmările utile ale cucerire!, sînt iluȘau efemere. Istonea, cel puțin aceea ce s’a scris , . foarte , pănă în zilele noastre, pururea ne vorbește favoare de mari! cuceritori. Nu mai ’rbește foarte VUv cu găseștecari, cuvinte, să ni-i înfățoșeze, ca niște genii puternice, tre^!2e’ A1-6" cînd peste orașele în flăcări și peste îrcâmpurile pline de cadavre, întemeează vaste și superbe imperii. Dar care-i de obiceiu, durata acestor imperii ? Făcea oare osteneala ca Sesosțris, Alexandru, Cesar, Tamerlan, și cel din urmă din acești oameni-pacoste. nu cel mai puțin funest, Bonaparte, să devasteze cele mai frumoase regiuni ale globului, pentru a grupa întinse aglomerări de oameni, fatal efemere, chiar prin ac?,, cu ierau o operă a violenței ? Mai avem de examinat un alt argument, foa . întrebuințat de cătră apologiștn războiului. Anum? că se află în crierul omenesc un neînfrânt iustin»; răsboinic, și că pururea, pana la istovirea secoliiOr va fi nevoe să se lese să se manifesteze. In acest in' stinct omoritor, J. de Maistre vede ce-va divin. DîJ.' sul observă, că nici o dată, pe un cîmp de bata» soldați! nu se revoltă împotriva șefilor lor, carj duc la măcel, cum-că, la cel dintâi semnal, omul S desparte de ori-ce sentiment omenesc și înaintează îmbătat, pentru a ucide pe un frate al său necuno^ cut, cu totul nevinovat, înse arzînd, la rîndu-i, de a-1 face să îndure aceea-și soartă. In sprijinul opinia sale, J. de Maistre, mai invoaca, că, pre cît călăul ie de disprețuit, pe atît soldatul ie de stimat, că chiar s’ar desonora un soldat, impunîndu-i slujba decalau Cu toate astea, observă ie], călăul ie unelta justiției. Călcînd pe urmele lui J. de Maistre, Proudhon sprijină aceea-și teză, cu cîte-va alte cuvinte, cu ose­ bire cu opiniea femeilor. «Femeea, zice Iei, poate iubi pe omul de muncă și de industrie, ca pe un servitor: pe poet și artist, ca pe o jucărie: pe învățat, ca pe o raritate, pe drept, îl respectează: bogatul va fi preferat: dar inima i-i la militari. Cu toate astea, afirmările acestea au, din nenoro­ cire, un oare-care fond de adevăr, fără a fi înse acolea nimica de divin, nici chiar nimic de spontaneu. Această admirație stupidă pentru războia și pentru oamenii de războiu, ieste într’adevăr foarte comună, și iea re­ zultă, simplu, din evoluțiea noastră istorică, chiar din lunga educație ancestrală, îndurată de către genul omenesc. Cniar din începuturile Societăților, oamenii s’au ucis unii pe alții. De la instituirea monarhiilor, au fost dresați să se lupte, după un simplu semn al stăpânului. De altă parte, popii, moraliștii, au afirmat și dovedit, cît au putut, cum-că omorul, crimă gro­ zavă în vieața civilă, devine o acțiune nu numai lău­ dabilă, ci chiar frumoasă în vieața militară. In sfîrșit, poeții tuturor timpurilor și tuturor terilor, au celebra^ cîntat pe toate tonurile, gloriea și eroii. Din toate aceste înriurirî consființite, a căror acțiune s’a pre­ lungit vreme de mii de ani, a rezultat o întipărite mintală, o pornire dobândită, dar devenită ereditară, care, âmpinge pe cea mai mare parte din oameni, de-a admira frumoasele măceluri, să venereze pe cuceritori. Ac^sț instinct artificial, a fost apoi și ie cu îngrijire întărit, prin educație, care, în țerile cele mai civilizațe, se dedă încă să întreție admirațiea pentru răz­ boiu, și, mai cu sama, ca să-i mascheze grozăviea, fă­ când cu să reeasă numai partea strălucită. Totu-și, trebuie să notăm, cum-că, ajunși Ir- un oare­ care grad de civilizație, oamenii, cu toate că urmînd ( din obiceiu să glorifice războiul, n’ai, în de obște, de cît o dorință destul de slabă, de a lua chiar iei yre-o parte la războiu. într’o mulțime de state civi­ lizate, de la Cartagena pănă la Englitera, clasele’ con­ ducătoare au angajat mereu mercenari sau înlocuitojî» pentru a arunca asupra lor povara sîngeroasă a razboiului. Educațiea va putea dar,’ cu condițiea de a o lua de la capăt, de-a arde ceea ce adoră, de a distruge» fără de nicî 0 căință, opera nefastă ce iea a construit-o cu atâta încetineală. Luminînd inteligențele, întl\' rind sentimentele omenire!, făcînd să apară în toata goliciunea sofismele, pe cari se întemeează apologie0 războiului, va fi lesne, atuncea, cînd se va găsi cu cale, să se formeze niște generații pacinice, pr>n chibzuință și prin caracter. Ch. LetourneaV, REVISTA IDEEI Copiii Săraci și Copiii gogați 149 cuib, ce s’ar putea învăli cu atît de plăcute și fragede lucruri, cugetă măcar la dînsa cine-va? Se spune oare acestei ființe nevinovate, care nu știe nimic, prea strălucitul dar cam paradoxalul colaborator al caie nu va ști de cît ceea ce veți învăța-o, că numai Jurnalului «-Le Peuple», Edmond Picard, și-a aretat, proștii sînt mîndri și aroganți față de cei umili ? Li •Jn iutnalul acesta, inipresiea de adîncă admirație, ce se spune oare, că trebuie să-și cântărească vorbele și ■ ft inspirat rezoluția luată de cîte-va tinere și bogate că bîrfirea ie o crimă odioasă? Lt se arată oare că Americane, de-a îmbrăca bluza albastră a lucrătoarelor bucuriea intimă cea mai mare, ieste a da ? Dacă co­ de fabrică. Altele, îmbrăcîndu-se în zdrențe, mergînd pilul ie cuminte, i se făgăduește, ca răsplată, prăji­ să cînte prin curți, colectînd, în folosul săracilor, ba­ turi, o jucărie ce-i place, ie dus la circ. Dar nici o nii aruncați de pe ferestre, se pare că l’au fermecat. dată nu i se spune : <A! fost atît de drăguț și atît nntura-î entuziastă, împătimită de tot ce iese de ascultător, în cît ai drept la o răsplată specială: din datina obicinuită, puțin cam monotonă a viețeî ieată o piesă care-ți va îngădui să fii fericit». obicinuite, avînd groază de banalitate, atît în fapte Dacă, în loc să fie deprins cu cochetariea și lăcomiea cît și în vorba scrisă sau vorbită, Emond Picard, a i s’ar fi zis une-orî: «Ieată un rînd de haine care fost’mișcat, și iei ne-a spus-o în stilu-î înflorit. Iei a va costa cincî-zeci de lei. Nu vrei să te mulțumești găsit superb, eroic, aceste misa milionare, părăsind oare cu altul, mai puțin elegant, care nu va costa de luxul acelui home părintesc, pentru a merge să se cît două zeci și cinci, și să dai ceilalți două zeci și amestice cu fetele de fabrică și să robească cu iele. cinci, ce rămîn, unui sărman copilaș, care-i aproape A fost mișcat pană în adîncul inimei, gîndindu-se la gol»? Sau: «Vrei tu, o zi din două, să te lipsești aceste tinere persoane, «de familie buna», cari își de dezert, și, cu banii economisiți, să cumperi pîne plimbă zdrențele și glasul în lungul murilor, cu capu-n unui sărmanei flămînd» ? Sau, oare, în zilele de săr­ sus cerșind pentru alții. A declarat că nu poate fi bătoare, la anul nou, se spune oare copilului că tre­ un fapt mai sublim, de pus în Belgia, pentru o bo­ buie sa se gândească la desmoșteniți, la nefericiți! gată fetiță, de cît de-a merge să asude ca muncitoare lipsiți de toate ? Cu îndămînare, cu dulceață și răb­ dare, toate mamele ar putea fasona după voe inima în fundul unei mine de cărbuni. îmi voiu îngădui a-i spune, că sînt cu totul de altă mlădioasă a copiilor lor, și aceștia, crescuți mari, le-ar părere, că ieu privesc pe aceste yanlwe ca pe niște datora această bucurie admirabilă și sănătoasă, această desperatei și țicnite, ca pe niște nevrozate, pe cari le mistue do­ putere de opus ceasurilor negre ale desperare! rința de a împlea, cu numele lor, toate ziarele din durerilor omenești: mila. Dar vai. în acest sfânt sanctuar, pe care nu trebuie lume, că acest moft extra-oceanic, dat sub înfățăde samă a unui devot, “ șarea de milă, mă revoltă și mă costă, că, dacă aș fi să-l atingem. de cît cu ’băgarea ieu mania acestor nebune, cînd s’ar întoarce acasă, ce se pune oare ? Un nebunesc orgoliu, gelozie, treostenite curând de a juca un rol zdrobitor și foarte buinți de a părea, de-a eclipsa pe alții, și m.ai cu samă de bani,, bucuriea avarului, dorința fericite de-a reveni la luxul lor, le-aș tr’ge cîte-va OteUAto " dragostea ------------------------de-a poseda, de-a fi proprietar. Oare ce-salta, ce-s alta, aceste bune, la spate sau le-aș băga la duș. lear cînd se '• ’ -1- --------- f livrete școlare, ale casei de economie? VoK Veți zice că vor fi liniștit și îndreptat, le-aș spune: —Cum, voi aveți îndoite, fericire de a vă simți prinse ie a propaga economiea. Vorbă să fie. Ie a propaga avarițiea, rapacitatea,,dorința ---- de a îngrămădi. Ie a ucide de milă, față de cei ce luptă crîncen, ca să câștige orî-ce veleitate de do caritate și de milostivire. milns+irire. Voiți Voiri ■■. r, o sărmană bucată de pîne, pentru că îmi închipui că părerea unuîinstituitor, față de această economie ? # V.V-.VW*, — t----------------------------------nu jucați o nevrednică comedie, pe lingă asta aveți . -----------al cf.îî — Copiii de astă-zi, îmi spuse “iei, știi r» ce cn se •fnr face dinavere, aaîuu adică bucuriea deo a jjuwu putea ușura o parte din avere, uuuiaixcc* « ~ zn/ri capitaliști. Lăsând Lăsând de-o de-o parte parte, că mizerii, voi vă apucați, dobitocește, r.HVÎnt sub cuvînt de tr’înșiî? Niște micicapitaliști. ir și ..X rl nl->îCIlK dp. fraternitate, să renunțați la bucuriea aceasta, cea mai la țară, unde copiii burgheziei sînt amestecați cu adîncă ce poate fi, singura durabilă ? încetați de a copiii mi dcuovi săraci,, acești din urmă ____ au cazna de a aduce ad fi tot o dată absurde și inutile, veniți-vă în minte, un gologan, adesea-ori nimic, pe cînd ceilalți vin vii cu i ieu, cu cinci, cîteo cîtc o dată eu zece, laanulnou. nnnl nou. lăsați-vă călăuzite de inima voastră simțitoare, nu de unlen, data cuzece, Ieată apreciarea unui om, în stare să judece cum se capul vostru nebun, siva veți da sama numai de cît, r inder.e cm cade chestiea, și cunoscut în de obște ca doctrinar, că altruismul ieste un Dumnezeu la care nu te gândești deciresuspect de teorii «subversive».Nu-i asta odios? de cît într’o îngenuchiare de rugăciune, iear nu fă­ Și după toate astea, jurnalele -^serioase», gazetele când boscăriî. Le-aș spune asta, și. fără îndoială c-ar matei burghezii, vor urma a spune, că noi propagăm reveni la un sentiment mai adevărat și mai nobil, al muncitorului, ura împotriva bogatului, cînd tocmai datoriei lor și al sarcinelor lor frățești. voi, clase conducătoare, o puneți în programe. Copiilor li se predă o mulțime de lucruri, li se Propagați economiea, nimeni nu are de zis nimic. bagă o mulțimi de materii în sărmana lor căpăținuța, Dar asta să se facă acasă, nu la școală, în fața sărfoarte curînd sleită. La patru ani, știu să cetească, mănelelor ființe, cari se vor putea afla, une-orî, cu la zece sînt niște vrednici de plâns și caraghioși sa­ pântecul deșert, și vor putea să-și zică: «Dacă aș fi vant!, niște fonografe, intonând admirabil, pe naș, lec­ avut ieu banii aceștia, aș fi putut să mînînc ca un țiile învățate. La cincisprezece ani, băeții discută chiabur». Inse o dată cu trebuința economiei, pro­ politică, numesc «bătrâni ramoliți», pe oamenii de pagați datorie-a, atât de dulce, a împărțire!. Și ieată, so­ trei-zeci, se ieu'după fete și sînt pe cale șă-și pieardă cotesc, că, supele școlare, să fie plătite copiilor de sărăci cele din urmă iluzii, pană să-și pieardă părul dintâi. de către copiii de burghezi. Părinți! să dee copiilor «Tinerele persoane^, cunosc în fond arta toaletei și lor, porniți la școală, gologanul care va întări un ca­ a ochiadelor, sînt tot atît de bîrfitoare ca și mama, marad în nevoie. Cei ce dispun, să achite în numerar: Și cu desăvîrșire experte în acest sport la moda, cei ce primesc, să achite în mulțumire. Ar fi atît atît de aprețuit, care constă a face o mulțime de de atingător acest ajutor frățesc, între micuți, și cu yaarafeturi în fața unor oameni, pe cari, în forul in­ mult mai util de a forma conștința și inima copiilor, terior îi găsesc stupizi sau puțini onorabili. Adorabil. de cît un oare-care «curs de morală». Se desvoltă, toate facultățile spiritului^ se desvolta Alice Bron. toate puterile fizice, dar inima copilului, acest pur �REVISTA IDEEI 150 revista ideei Un moment al mișcare! noastre •uă latul unor idei. Și, ceea ce-î de remarcat: niște abV®’ întratl pe pragul adolescenței, aveau asupra lunieî a înriurire pe care doar prestigiul părului cărunt Jj 31 In fața noastră mol o. mani e-t^ simpte. leu unul fapt de vrednicie rarii, îl poate insufla. Am redactat îndată două manifeste, prin cari chlema, pe de o parte pe orășeni, îear pe de alta p0 sftten? la sărbătoarea noastră. S’au discutat manifestele acestea în cerc, s’au dat la tipărit, s’au împărțit pe urmă întrP toți, să fie răspîndite. Nedespărțindu-ne de cît o zi sa» două de data hotărîtă, întreaga tinerime făcu dovada avea să întrupeze atât de ni e mult tov(U.flș, unei nepilduite energii. Fără ca cine-va să prindă veste cum, manifestele noastre apărură, de-o dată, pe toate identice, avea să-mi fie n cunoscut într un tovarăș nedespărțit . i atragere, lesne de zidurile târgului, la toate înălțimile, pe garduri, chior cerc de liceeni, pe cari un te iu «e & cu si pe giamul de la felinare. Și cum administrație» intreexplicat 1» tineri, ÎI î» "got’?anI. Ie prinsese o goană de exterminare, manifestele apărură pe. la ferestrele feluritelor case, lipite pe dinăuntru. Tn S’^^sAVcuScU^crS fine, încăpură în toate minele. Au plecat pelerini la țară, să ducă in persoană vestea serbărel plănuite. Trunchiurile copacilor din cale, stâlpii de telegraf, fură învestmântați și iei cu manifeste. îear, de pe muchile îmi nare, pe atuncea, cam creț, țața oronzaii, de deal, Iele zburau cu duiumul, până la oamenii râsadinei, vioi, mi-aduc aminte, spunea ce-va. pîndițl pe departe, cari munceau in cîmpie. Toate puterile vreme să mal noteze ceea ce spune ce-va._ . . fură utilizate, pentru împrejurare, pănă și vîntul. Lucrurile s’au prefăcut de atuncea. După <o activiM Fură alcătuite, în grabă, o sumă de steaguri și steabsorbitoare, am socotit că vemsese ca sa ma îrec si altora din însărcinările ce le vremea ayeam asupjă-mi, gnlețe, se arvoni o grădină, una din cele mai splendide, ca loc de întâlnire, se împărțirii rolurile între acel cari cu care fusesem și investit de obște, in cercul in care aveau să vorbească, să întreție lumea asupra năzuințe­ îmi dădeam prinosul mleu de energie. S1I“tiamR“®Xle lor noastre: tineri și tinere, bărbați, femei', din toate de oare-care reculegere, de-o înoire de putere. B. stările cu cari ne. aflam în conlucrare. Dar. dacă intenadoptate în închegarea mișcărei noastre. nu nuain! c‘ zitatea mișcărei de care pomenim îera puternică in de îngădueau, cereau chiar Iele, în chip normal, ca, 1 vreme dată, să se facă o prememre intre aleși, unu obște, acum crescuse simțitor. Intru atâta, că, stăpînirea, care o luase cam in deșert, ce-va mai înainte, acuma o camarazi, au luat-o ca o manifestare menita a lov}?a însă-sî situațiea lor, de care unii aveau _ poate motn e vedea printr’o prizmă opusă, cu totul înfricoșătoare. Pă­ să nu se despârțascu. Dar leu am persistat. Am losc rinții tinerilor, dascălii de la școală, fură avertizați să hulit pe urmă, mi s’au scornit ponoase, a căror funda­ înfrineze pornirea celor ce atârnau de iei. Muncitorii, ment îera doar o părere sau mai degrabă un pretext. mahalagiii, chiar cel de-o stare neatîruată, tura ame­ Organizațiile muncitorești din țară, și cele aflătoare și nințați, cu toate relele, stăruind în pornirea lor. Se luă, cele închipuite pentru prilej, îu urma unor instigări, au în sfîrșit, o sumă de măsuri, ca împotriva unei năvăliri votat moțiuni, cari mă excludeau de pretutindeni, pe de barbari. Se cnncentră tontă militărimea regională, totdeauna, din sinul lor, ca de opinii prea radicale. se recurse chiar și la oastea megieșită. Se organizară Inse, cum poți să tulburi o conștiință senină, care se numeroase patrule, să calce toate stradele. La țară fură măgulește, din potrivă, de a fi fost călăuzită de cele mai trimese detașamente puternice de soldați întreg județul, sănătoase idei. Nici n’am zîmbit,nicl nu m’am întristat; nu numai că’părea, îera curat în stare de asediu. rni-imi căutat de treabă, înainte, precum am înțeles. Ce-va mai mult: porniră arestările. Tinerii nu mal Iern acuma prin April, anul 1892. Din întâmplare leu fură cruțați. Oamenii, presupuși copărtași la mișcare, mă găseam la Iași. Avusesem prilejul să tipăresc acolo fnră luați de pe la casele lor și' aruncați în închisoare. o lucrare de propagandă, anume, ^Manifestul Comunist». Barierile, păzite cu cea mai mare strășnicie. In oraș Și nu puțin am fost surprins, cînd, într’un cerc de pri­ îera ciumă, îera răscoală, îera potop ele foc și apă. eteni, vorbindu-se despre mișcarea ce se pornise la Bo­ Nimeni nu avea voe să se îndrepte zilele celea, spre toșani, aud rostindu-se, printre altele, cu osebire numele iei. Niște care de fin, pătrunse mai înainte, din sate, camaradului mleu uitat. Ce? Conduce acuma un club șosea, fură întâmpinate și răsturnate iu cale, să nu de muncitori, scrie articole într’o gazetă de agitare, i-I pe ascundă ce-va unelte distrugătoare. Sosirea uliu tren vorba caldă, convingătoare ? Și'întețește tineretul și fu însă-sî întreruptă: iei aducea o armată de nu știu întețește lumea la ' deșteptare, la luptă ? Că putea ce năvălitori. Atât îera de halucinată mintea dregătospune ce-va, negreșit. Inse, să spue fără tranziție, așa rească. Avem inse o pildă, cum știe energie» să calce de-o dată, cu strălucire ? Un camarad și-a dat părerea orî-ce stăvili și totu-șl să se manifeste. Cînd strășnicie» că ar fi bine să mă abat prin partea locului. Băeții, vor mai mare, cînd stradele ierau pustii, ca într’o zi să organizeze serbarea de I-iiî Maiu, si-un sprijin ca al îera de zăpușală cumplită, ca din pămînt răsare un mănuncliiu mleu, le-ar fi venit la vreme, chiar li iera de lipsă. Un de tineri, purtînd sub brațe steaguri ro.sil. Alții sparg glas duios, ce avea darul, pe vremea ceea, să concentreze în mine puteri necunoscute, îmi zise: du-te. Aveam în­ închisorile, în cari îi puseseră la opreula’, niște părinți zeloși, cu cale, pe poa vremea ceea,' să tacă pe demnul cel mal puternic. Ce mai puteam aștepta. ______ cari — găsiseră v«unaruzn lor. ba andarniil. ponoare, trec peste ape, ca să se. Intr’adevăr, fu uimitoare priveliștea ce mă întâmpină .lcăerări. îearTrec pesteprin cîmpuri, mulțimea afle alături de camarazii lor. La poarta țarinei uulocinîn cale. Văzul pe tânărul prieten,’de-o hărnicie rară: ca o mare ce se revarsă peste zăga pin.—-.- în—casa ixi— uit cnri;e, eurge mereu, îl văzui consultat, solicitat în toate părțile. Văzul, în Intre acestea, tăbăruit zăgazuri. fine, pentru respectul adevărului si pentru dragul a- unde, pe lingă o îngrijire peste duioasă, m ducere! «minte, un grup de aprigi propagandiști, flerbînd vrăjiți, doi ochi pe cari nu-iînvoiu casauita unei familii blajine, de-âcea activitate pe care o dă o convingere, pe cșre chegam planul vorbire! îngrijire ce tr duioasă, “1'”’°" mă străjuiau doi ochi ------ Și, re cari nu-i voiu uita.. nici o dată, nu o imobilizase rutina. Școlărițe, cu ghiosdauul la toarea noastră. in sfîrșit, ■ .îmis îne­ chegam planul vorbire! să desvolt subsuoară, abătindu-se, în trecerea sau în întoarcerea camaradul, pe care îl amce în trebuea vedere aici, tabiu tu la ș sărbă . ­ toarea Și, în ajunul de la școală, pe la un cerc anumit, unde se desbăteau unde se noastră. întâmplase, ne sfîrșit, facem sosit apariție» pe zilei, stradleu’• si* cu n camaradul, carelaîl clubul am in vedere cele mat arzătoare chestii. Tineri încă la învățătură, cem printre pe străji, nostru,aici, pe tăbănut care il *si iei pe unde se întâmplase, ne facem apariție» pe stradă și tre. cutreennd de-a valma mahalalele și satele, luptindu-se —, " .-cemmărgini printreastrăji, la clubul nostru, pe care îl aflarăm sa mfrîngă neștiința și lîngezala si’căutând să introducă se ne bloca TX-sgol. Acuma, că scăparum dindemina in spinte nuevârurile ce li se are’tase loru-le atitde lu- orî-ce circulare pe strada din stăpînirei, față. Inse,la a noi, dinsa 1 se mărgini a ne înăuntru, oprind pe ivim lingă intr asta și mmoase. ixicăeri poate o împreunare mal mare de forțe tul să se știe, că bloca noî ieram acolo, să ne on-ce circulare pe strada dc * — «ă se știe, că noi ieram 151 serioase, entuziasm la culme. In asta se rezumă trece­ rea noastră prin închisoare. Nici grijă de interogatorii. 16 bietul procuror îl treceau nădușelele, să scoată nu ' țintare. Unirinu au lipsit J înfrunVe^rimejE1^ Știu ce complicații din sărbătoarea ce vrurăm să orga­ nizăm. Adesea, inse, camarazii, găseau cu cale să-1 per­ rie să vadă de-aproape si să ne stringă mina S?d0 sifleze. Instrucție», într’o privire terminata, furăm trans­ t ndirăm chiar un tovarăș bun, care remase cu noi Ie portați la poliție. Liberarea mai trebuea amînată, stădrept, că dintre ce ce ne văzură, pe mulțl i-am întâi® pinirea mai uneltea ce-va. Acolea, tot noi st'lpinl pe în închisoare Daca nu a prea pus împotrivire la in­ situație. Sălbăticiile obicinuite, ae-o dată se curmară. trare, cînd cine-va Îera stăruitor și vrea să pătrundă la Nimeni nu mal avea curajul să facă uz de Iele. Turbațil, noi stăpînirea porni să Iaca arestări la ieșire cari nu pot de cît să schingiuiască, au trebuit să fie atunIn împrejurarea asta ni s’a manifestat atâtea simpatii cea bolnavi. Nu mai puteau tortura pe nimeni. atîta bunii voe, ca înși-ne am fost surprinși. Un băețel’, Inse ce se mal urmărea cu uoi ? Ocîrmuirea, mai bine 110 aducea, de- la: nu oare-care stăpîn. pe care nu l’am zis ispravnicul de județ, un ruginit boeriu. avea la inimă cunoscut nici o data, ne aducea o tabla cu merinde, cu p ,??erea orl-cărei agitații, din tîrg și de la țară. Astturtă dulce, ca la o zi solemnă. La coborîre știm că a tehiî, se urmărea o răzlețire între tovarăși, o depărtare fost închis, după ce, prin indrăzneala-I naivă,’ care nu sau o răcire de idealul care ne îera tuturora atît de cunoștea încă nici o teamă de risc, hipnotizase paznicii scump. Unde nu se putuse face nici o încurcătură, unde noștri și pătrunsese, nesupărat, la noi. Știm că s’a cău­ îngrozirea nu ajutase la nimic, se încerca coruperea, tat să se facă greutăți stâpînuluî. Pentru că, stăpîni- momeala. Camaradului mleu distins, i se vesti, cum că rea, care săvirșise toate călcările de legi, toate mișeliile prefectul, are de gind, să mijlocească a i se face o cu putință, îera acuma pătrunsă de un scrupul: să nu ne oare-care bursă, să meargă in străinătate, să-și săvîrvioleze domiciliul și să ne facă să ne predăm prin foame. șascu studiul. Chiar Iei va scoate din pungă o sumă Să ne predăm prin foame. Alături îera un cîrciumar c-vreu. oare-care. Numai să se lese de visurile lui. Ce se putea De dînsul ne despărțea un zid și în ograda-l Ierau pos­ răspunde unei asemenea propuneri: lea fu disprețuită. tați, anume, un număr de agenți. Ceea ce nn a împie­ Amicul mleu n’a mal avut nici o bursa, și tot a vizitat dicat înse pe o evreică bătrînă, o venerabilă evreică, să străinătatea. îear studiul și l’a săvîrșit. cu cea mai stră­ urce scările cu niște uscături sub poale, cu niște pine, lucită izbîndă. Esclus din școală, precum au fost esclu.șî să pună într’o cofă cite-va sticle cu de băut/să ni le mal mulțl, cari n’au mai reinas din pricina aceea pe dru­ dee prin pod, de la care am fost desprins o scindară muri, cu cele cite-va resurse, adunate cu osebire de pe la sau două. Se încura un risc: simpatie» cu cel obijduit niște lecții, cu o mică colectă, făcută de un devotat camarad, un partizan al nostru, cu cele cîte-va resurse trebuea înse să fie cea mai tare, în fine să triumfe. le aveam și leu, pornirăm împreună, peste hotar. Negreșit, manifestarea plănuita de noi a fost împiedi­ ceAdministrație» mărise atît de mult agitați ea pornită în cată, organizatorii Iei, membrii cei mai activi, fiind, in mulțime, în cît plecam cu încredințarea, că cel puțin pe mare parte, s’au sechestrați sau închiși: în neputință cîți-va ani, lăsăm în urmă o condensată activitate. Am de-a se mișca. Dar agitafiea ce a avut loc zilele cele, petrecut în Belgia un an, un an de observații, un an de în Botoșani, a avut un răsunet cu mult mai mare de cît încercări, un an de studii libere. întorși in țară, și inchiar dacă serbarea izbutea. S’a fost făcut atîta zarvă, tr’acela-șl oraș, Botoșani, stăpînirea și mai înverșunată, atita zgomot mare, că nu îera o casă, din tîrg sau din nu mai cunoștea nicl’o margine, casă ne facă vleața ne­ județ, de prin împrejurimi, cănuiera un om, să nu dis­ suferită. Mie’ mi-a trebuit o vreme, pentru ca, în cele cute, cu nevasta și cu copiii și cu prietenii lui, o întâm­ din urmă, să fiu nevoit să mă adăpostesc sub un șopron plare care îi atinsese, mai mult sau mai puțin, pe toți: dv owulL.l, -------------- ’i casa camaradului, de neui­ în interese, in dragostea de oameni și de dreptate, în cele de seîndurî, într’o grădină, la tată memorie, memorie, care carene ne împart; împărtăși soarta, care veni la noi mai curate concepții. Cu toții, îm puțeau avea de cît, tată în club ne urmă urmă la la închis închisoare. David Emauuel. Nu vorbe bune, pentru mina de tineri care știea ce vrea, în club si si ne cu s'ar fi schimbat atâta simțirea lume!. Dar cine să-și care vrea binele mulțime!, care îera atita de curată, cu s'ar n scnimoat uum — . . .■ liasca iimșlca, ’ph-'*. pc)'’no stiipînire atît de chibzuită, atita de streină de ori-ce interese primejduiască liniștea, aă să Litre intre într intr’o b luptă stăpînire meschine. Gazetele au protestat, au vorbit îndelung de turbată, cine cine din din cei cel mai mai înstăriți. înstăriți. Pănă Pănă șiși de_ de mincare ' birturi. Nu Nu mă rn>’1 puteam cele petrecute, au înfierat puternic purtarea stăpînirei. îera oprit să dobindesc de la birturi. redus A fost o fierbere obștească, cum rar s’a pomenit. Miș- abona nicăeri. In așa situație, r~ —3 1la “ 'o izolare cumarca aproape singuri. carea de la Botoșani. 'înscrie una dm cele mai strălucite plită, rămăserăm să înfruntăm teroarea —r.__ și printr’aceea-șl stă­ Și mai nobile pagini, în istoriea mișcărei proletariatu- Apropiați năznințl mal comune ruință, nu prin o primejdie mults’sau vre-o momeală lui țerei aceștia. O pagină minunată ’neștearsă. nouăx*avea «să ne despartă, unirea să ne strice. Dar, după toate, ne veni rîndul să împărtășim înși-ne, La urma urmei, se potoli furtuna. întâlnirile nu mai soarta camarazilor cari Ierau închiși. Autoritatea, în puteau să ne fie stingherite cu nimeni și toată spaima se cele mai din urmă, obosită de așteptarea predare! noastre, risipi. De-acolea inse dorul de orizonturi nouă. Înscris care întîrziea mereu, trimese cîți-va reprezentanți de-a! din nou la carte, împins de acel fatalism social, care ?1”1 ne viziteze. Ni se înfățoșa procurorul, un po­ îți cere să perziștl stăruitor intr’o îndeletnicire luată, lițaii! și alțî cîți-va agenți. Procurorul ne spuse, că se cum se rostește ’iel, Zosîn nu continuu mal puțin acti­ simțea nevoe, neaparată nevoe, ca să ne prezentăm la vitatea-! agitatorică. Cumpcnile ce a avut să mai tragă, instrucție. Se deschisese o instrucție, și se simțea nevoe alte cîte-va arestări și mizerii, l’au lăsat neclintit. In de depozițiea noastră. Dacă prietenii noștri nu fură libe­ diferite târguri Iei ține conferințl, desvoltă cursuri în rați pănă atunci, ie că lipseau relațiile noastre. Știeam noi diferite grupuri muncitorești. La clubul din Capitală, bine că ie o vorbă goală, înse ce teamă de soarta ce ne-ar la cel oficial, se pune să propoveduiască, cu atâta te­ h așteptat, pe care, de altminteri, o îndurau chiar ca­ melii, în Cit conducătorii acestuia, din timpul dat, găsesc marazi de-ai noștri. La cazarma unde ieram păziți, fu cu cale să nu-i mal dee cuvîntul, să-1 anatemizeze. Ar 0 curată sărbătoare. Din cîte-va zeci de inși, unul'măcar fi putut să facă o divertire în spirite. Dar, unde se să fie tulburat. Din potrivă, ce împrejurare ni-ar fi distinge mai mult, Ie în congresele studențești, la cari putut ținea la o laltă atît de mult, ziua și noaptea, a participat ca student. Conferințele ce a alcătuit pen­ zile de-a rîndul, asa fără habar. îera o înflăcărare ne- tru iele, au fost o ilustrație pentru congresele acestea. Pbsă, parcă am fi’ făcut cea mai frumoasă partida de N’am să vorbesc acolea despre valoarea lor. Ou toate că sint în iele opinii ce ni-s proprii, nu rn’aș împiedica Piapere. Entuziasmul tuturora iera de nedesens. Numărul prietenilor noștri sporind, sporind prin vi- să le proclam escelente, dacă aș ști că cetitorii nu vor ^ele ce le primeam de afară, dintre cari, pururea ne ajunge de la sine la încheerea aceasta. Am căutat să om aduce aminte cu drag de cele cîte-va cu osebire povestesc niște peripeții nu tocmai cunoscute de inulți, °*nȘașe, sporind cu soldați! cari se aflau disponibili, ne să pun in oare-care lumină un caracter. P. Mușoiu, ăsari ideea, să transformăm o sală de școală regimentară, T», îa a (le consfătuire, de conferinți de-ale noastre, atracție, petrecere, cliiar cîntece și jocuri. Discuții �REVISTA IDEEI REVISTA IDEEI 152 D-nu Kalenderu și ?erănimea Se pare că înființarea de’“^“rfdîXea tocmai așa mult la pro pentaea ea romîn, morală și independența p^ Pe-aLas’ să rida, moș Brane, da’ ce-o să facem, pă­ catele noastre, după ce muncim, ca robii, toata ziulica, în arșița soarelui și-n potopu ploilor, pe mooiea ciocoiului? „ - jx — Ce să facem ? Bem basamac, ca ne mai da o leacă de putere și uităm dă dajdiea pricictorului și dă pustiea de sărăcie. — Păi, vezi bine, că n’o să bem gaz, Doamne ieartă-mă. — Ori d’aia dă care bea alde dom Kalinderu. — Da’ ce-o hi bîndă, iei, mo.ș Brane? — D’aia din clondire, cu gâturile numa'n aur, care pocnește ca livorvelu și svîrlă dopu tocrna’n podină, par’c'ar avea pă ucigă-1 toaca în Iele. E he, verișcane, m’am prelins și io o dată, cînd fu o alegere la^oraș^ mima' c’un cinzec. Da’ pre legea inea, dacă nu-i mai bună de cît mustu înăsprit, știi colo cînd dă în fiert și te urzică la Irtnbfi. Dac’am avea și noi, Stanică, flăcăule, clondire d’alea cu plesnitoare, bun înțeles că n'am mai bea basamac, bea-l’ar Aghiuță să-l bea, că tare-i cătrănit, par’că-i zamă de mătrăgună. — 0 hi avîndă preț mare, moș Stane ? — Nu-i dă nasul tău. băete. îo’in dau cu gîndul, că dacă ți-aî vinde amindoi juncanii și toate rațele din bătătură și-ai mai săpa și-o săptămână arenda­ șului, tot n’ai putea să te’mbețî cu d’aia. — Păi atunci, nu-i păcat da Dumnezeu, moșicule. si» șăgueaîică boeriî, în pesii, fiîn’că n6i bem basamac? să fie decorați și alțî țerani. Trăiească d-uu I. v- * lenderu. lenr tu, presă romînă, publică repede r,?* tretul și biografica d-lui Kalenderu. Țelegrafiațî12.r turor ziarelor nemțești și franțuzești, buna vestii-1' Să se trâmbițeze în toată Europa, că, în sffrșit, Sof5 țiea problemei agrare s’a găsit în țara romăneasA Nimănui nu-i scapă, credem, importanța și eficOcL tatea măsurei luate de d-nu Kalenderu. Decorare-' țeranilor va înălța într’înșii sentimentul demnități va stîrni emulațiea și le va infiltra credința că fi, ' ritul ie recompensat, în această vale a plîageriIOr Nădăjduim că măsura asta salutară nu se va opri aice, că în curînd vom ceti în gazete, sub titlul «So. licitudinea d-lui Kalenderu pentru țerani» : -Au mai fost decorați: Tănase Chiorii, din Vadu Săpat, cu ordinul Coroana Romtnief, în gradul de co­ mandor, pentru că a răbdat trei zile de foame, să ’njure. loniță Reteveiu, din cătunul Pingelele, cu Bene Merenti, clasa I, pentru că a "cetit, din scoarță pănă’n scoarță, pe Tunsu Haiducii. Marghioala Dobre sin Ciupilă, din Golăneștii de jos, cu Steaua Runilnd în gradul de cavaleroaică, pentru că a gătit o emi­ nentă brînză cu mămăliguță, d-lui prefect respectiv cînd a venit în inspecție. Radu Năpîrstoc, din Viforeni’ cu Trecerea Dunărei, pentru că a trecut, cu căruța prin Ialomița, nefiind pod în tot județu, și nu s’a înnecat de cît iei, iear boii au scăpat». — Fă Sultană, zice Gheorghe-al Saftei, uite mi s’a rupt cojocu colea la chept. Iea drege-mi-], că-i o gaură numa cît un gologan. — Pni n’avem ață și ac, bărbate, vai de noi. — Cumpără, fă. — N’avem nici o leseae frînta, bărbate. — Ei ias’atnnci, muere nepricepută. Astupă ruptura cojocului cu aia dă tinichea pe care mi-a dat-o dom’ Kalinderu. Tarascon. Glasul sîngeluî Boerl, atîta vă urăsc, Și mă urăsc atît pe mine: Ca noastră clasă m’a. născut Și-al vostru sîngc-l port în rine: Si ușa, văzând d-nu Kalenderu, că reprezentațiile .In cît im:i blăslăm obirșiea, teatrale nu au produs roadele așteptate, s’a apucat Și insu-tnl leit. mă urgisesc, să scrie alte zece circulari și să iea altă măsură, pentru Cînd, cu priviri mai scrutătoare, a îmbunătăți soarta populației rurale. Sub titlul ademenitor, de: ^Solicitudinea M. S. Re­ Cat în adîncu-inl să privesc. gelui pentru țerani?, am cetit, dăunăzî, "în ziarele din Mi-aș idea vinele, să-inl sece Capitală, un articol, plin de vibrator entuziasm di­ nastic și de meritată proslăvire a înțelepciune: Su­ Tot sîngele de moștenire, veranului, care, în Inalta-I dragoste pentru talpa țârei, Ce-ml redeșteaptă împilarea a însărcinat pe d-nu Kalenderu, să.. Să împartă cîte-un Și-a Libertățel năbușiră kilogram de brînză de Cocioc și cîte-o baniță de mălaiu la toți țeranii de pe domeniile Coroanei? Să Dacă un dor de răzbunare, dea poruncă zapciilor să nu mai Iea în sfîrcul biciului Și-un rest de sînge grăitor, pe țerani, cînd îi duc la vot, ca pe-o turmă de oi Nu mi-ar șopti: nln tine curge la muls? Să înzestreze, din caseta regală, o sută de Și sînge nobil din popor». gospodării sărace de însurăței? Nu, domnilor, toate astea ar fi fost niște bagatele meschine. Mergea Demetriad. Pentru îmbunătățirea soartei țeranilor s’a făcut ce-va rîVb°/ărit0r’ mQÎ în^16Pt»mm grandios: Loruitoru hh,ță hi.e Rarbu și loniță Ene Ghilă, din comuna SeREVISTA IDEEI: Colecția complectă: 5 lei. f/arcea, județul D<lj, au fost decoraff cu serviciul cre- Abonamentele în restanță, cum și ori-ce corespondent6’ buSdpT/7’0, Și ziarele anuntfi’ eii’ înm-secata-î so vor adresa; • ș democrație, d-nu Kalenderu va mai stărui D-lui P. (VTușoiu: io, str. Epurilor, Buouroțt’- femeile în luptă j 153 intimpinațî, de fapte de acele, streine de orî-ce con­ servare, cari vor fi tăgăduirea orî-cărei conservări, Nu vrem să mai producem aice argumente dovedi- ivor contrazice vieața. Vom fi întâmpinați, de fapte de acele, ce nici indiferente nu vor putea’ să fie, ea să tonf6’ cun\ CU’ Jnn ins.u?inle îei> femeea merită ne 1le zicem mici necesități sau caprițiî. Dovadă că ideile Ot dreptul, » fi emanopată CSndnu-i privită, măcar vor fi înțelese pe dos, sau vor fi fost împrejurări ‘e-aceea-și treapta eu cea dm urmă brută, cj formă anumite, rele, viții inițiale, predispoziții sau îmboldiți, Jmeneaaoa, de sexul masculin, eind starea ier atirnă- mai tari ca orî-ce înfrânate. Se înțelege, din punctul toare s’a conservat cu gnja mare, din timpi; ceî mai de vedere al ideilor, n’avem a ne interesa de toate vecM, în vrome. oe sa d“Wat și robiea, ar fi a faptele omenești, în de obște, n’avem să facem o niefde vremea și-a ne preta la ridicol, mărginindu-ne dogmă nouă, cu toate că sîntem obicinuiți, ca, ai . ,naî pleda simplu pentru cauza iei. Acei ce-au făurit noștri,~ pâ- cari-i putem numi ast-feliu, fără nici o «cele legi draconice, sub imperiul, sub dominarea că- rezervă, să fie pururi modele strălucite, chiar și din ror ne mai aflăm și astă-zi, acei ce ttrag “ din ” “iele ' fo' punctul de vedere al opiniilor curente, modele de virjoase, _ nu_ vor .pleca urechea cu nici un chip, ca ca să să facă facă t-t?, n chip, tute, d; de caracter ~și nobleță. Faptele omenești, in Jdc întru salvarea femeei. Pentru că, în definitiv, în obște, le putem pui.em socoti, simplu, ca rezultat al unei cc-va î—- t __ _ spirtul acestora, ar trebui să aibă răsunet, pledarea organizări anormale, fie că ar fi socotite de lume ca pentru interesele iei. In cursul vremei s’au tot făcut bune sau ca rele. Din punctul de vedere al ideilor încercări de acestea, cari n’au isbutit la nimic. Vrem noastre, n’avem a califica faptele astea nici într’un data platonice, să feliu, preocupați precum sîntem da unduirea propriilor să ieșim o d; x“ din făgașul *încercărilor ------„:___ nnnal-ra -fnnl-a ca fia Val a n Ailrln cfi-ul.TAitn "M’flVP.m fapte, să fie iele o pildă strălucită. N’avem nu mai convingem atîta pe nimeni, din ceî ce au in­ noastre teresul să nu se lese convinși. Vrem să ieșim pe te­ su legiferăm noi purtarea nimărui, și mai puțin îacă să,judecăm, să absolvim sau să blamăm pe alții. ren, să practicăm, sa impunem, feliul de vieață ce ni-i Lupta pentru emancipare a mai fost sugerată feîndemînă și merităm să-l ducem. Mai mult de cît vre-o lege, de cît prejudecata obștească, ie propriea ineei. Ideea emancipatei i-a răsărit în minte de mult, noastră timiditate ce trebuește înfrîntă. Și, orî-ce au­ i-a fost- surîzătoare. Dar, din nenorocire, îea nu și-a părăsit, nici o dată, vorbind de generalitate, pasivi­ toritate, cade, își prăpădește prestigiul, și nici o trebuință să fie implorată, cînd nu se ține nici o tatea iei, să fi intrat în luptă, ca element indepen­ samă de iea. Autoritatea nu mai poate nimic, cînd dent, de sine stătător, ca individualitate aparte, ca să aducă o cantitate originală de forță. Deprinsă, în cine-va își pune în minte să n’o mai respecteze. Se înțelege, nu ie aice de cît un început. Și tre­ de obște, să fie călăuzită mereu, să fie susținută, se buie o asigurare mai mare, ca lucrul să fie desăvîrșit știe în ce chip, iea își așteaptă mereu, să-i vie cava­ și durabil. In lupta ce se cuvine ca să o ducă, fe­ lerii, iei să se dueleze pentru iea, s’o ducă mai apoi rocea, cîmpul trebuește lărgit. Pornind de la necesi­ în triumf. Ca și cum, luptele sociale, s’ar putea com­ tățile iei, a căror îndestulare cută s’o urmărească, cată para cum-va cu vre-o intrigă de amor, sau cu vre-o încercare ușoară, în care ne-ar putea oare-cum sluji să-și dee samă că nu se poate îndeplini nimic, nimic galanteriea cui-va. Uită, femeile acestea, că vălmășala, să fie temeinic, pre cîtă vreme nu se va face o schim­ în care ne aflăm, nu ie o gloată ieșită la promenadă bare mai mare în starea generală. In masa de desi sau la plimbare, pe stradă, prin care să poți evolua, moșteniți, în care, se poate afirma, ce-i drept, cum-că mai mult sau mal puțin, în. voe, să treci cu cine-va femeea ie desmoștenita prin escelență, mai sînt cate-i Ia braț. Din contra, avem acolea o încăerare cumplită, - goriî distincte, cum sînt, bună oară, cu osebire, la un veritabil razboiu. Dacă voește, femeea, să-și facă noi, cum sînt așa numiți! streini, cari nu se bucură, loc întc’o parte, trebuie să pue mîna pe spadă, să-și întru tot, de ocrotirea legeî, cum sînt țăranii, pentru întărească brațul și să lovească puternic, pentru că cari sînt legiuiri aparte. Fie-care, din categoriile sînt indivizi înadins, cari barează calea. Bărbatul, mai acestea, pot face stăruință să între sub regimul co­ în stare, va face, fără doară. în împrejurările astea, mun, Dar. cine crede, cum-că, anume prin asta, va fi bărbatul categoriei noastre, va face o deschizătură avantajul,, se înșală amar, Sub regimul comun san nu. mai mire. Femeile, înse, nu trebuie să se lase de loc 'iesmoștenitul ie tot desmoștenit. lenta ce ne îndrep­ pe nădejdea aceea. Cînd sînt primejdii cumplite, ce tățește pe noi, de-a susținea cu tărie, cum-că, cu toata amenință pe fie-ctire, în parte, fie-care trebuie să se diversitatea de stări, tot la reforma generală trebuie gîndească mai de grabă la propriea-î salvare, cu ris­ maî ales de țintit. In cursul luptei, ce va să fie dusă, cul de a se pierde pe sine și nici să poată salva pe °rî și ce lege aparce, putea-va, fără îndoială, cădea, alții. In împrejurările astea grele, nimeni nu trebuie sa diversele categorii să între sub acela-și regim. Poate se ascundă în dosul cue-va, să fie altuea povară. a? fi ce-va. Dar ieste de atins o țintă mai’ mare. Femeile, Insinuarea de lipsă de pasiune, ce s’ar aduce aice, cu drepturi, ca bărbații, streinii, ocrotiți de lege, ță­ nu poate să jignească amorul propriu al nimărui. ranii, și. iei, ca toată lumea, să nu mai poată fi siluiți nu poate su ' pgm _____ w muncă, închinați cu contract... Par’că stăpîniî își Despre aceasta ar_• putea să marturisascâ numai acele femei, cari cari ^și-au -.și-au iînțeles menirea, mai mult sau mai v°r putea îngădui vre-o dală vre-o libertate mni mare femei, "~~i au fost într’un contact mai intim, cu lup­ nu s<> Vor pricepe să întoarcă litera legeî tot în fa- Ptătorii utin^ cadistinși. .ri „ Se face chiar w v°rul lor. Revoluțiea sociala se. propagă, iea înse u’are tatorn distinși. Se. face chiar oo adevărată injurie, cînd se compară pasiunea acestora, ^ebuință să treacă, numai de cît, prin etape. Indepli- șe compara pasiunea acestora, cu pasiunea omenească de nnd. rînd, cu cu pasiunea pasiunea bestiala bestială aa acelor nechibzuiți, cari *rea iei, îeată cc trebuie să urmărim.; cu toții. de •? femeea numai ci instrument de plăcere, ara Cît se atinge de femee, intrată în curentul acestor P. r J ves ^ zice, pentru noi, ca instrument de desgust, dacă am 1(jeî, n’avem să-i mai prescriem noi, purtările ce se cu- > ” " " _ că sînt lipsite de ori-ce farmec, încântările I1116 sa aibă. O dată emancipată de dogmele religioase, h înțeleși, unei sărmane roabe, sufletește și fizicește roaba. A de superstiții și de, prejudecățile obștești, ieșită din unei sărmi dezmierda o mîndruță, a-i spune mici, adormitoare rădiționala-î pasivitate, desigur, va procede cum va nimicuri, a o dispune să-și treacă vremea în fleacuri, v“ea‘n^„b‘in-’ Spre r0-%8r'’are“'‘\7mrălVeaC™Z’ iT^emare. înteți, însp. înse, nrpcnm precum oo facem, facem, la la - —■:—------ aA no ?n^At-.î 1XZ VoTfi lupță. pue în lumini ealitâțile feî, eă-țî cucerea- �i ■ REVISTA IDEEI Revista jdbei 154 sca, cu bărbăție, locul ceJ merM, 'n ’ume,^ rezerva plăcerea unei proprii A obgervttt nimic, în orî-ce caz nu pasiune mar ... maî întâi, cine-va, frăgezimea de bimț, avintul, mto curea, transportul celor ce-au eojUucr P ‘flce ce au avut, în fața lor, o egala . ? , , ce-va, trăînic.ea, durata pasiunei, larga mare’ ar® purcede din urmărirea aceluia-și ideal, we a fa.e c pasiunea legară, să-î zicem tot pasiune și iei, care a Să de ivfrea unu! creț de Pe frunte, d« făcută, de un caprițiu satisfăcut, de-un interes oare care? Cu toate că pasiunea dintâi ar fi mai generala, n’ar fi prea eschisivă, cum n’are nici o rațiune si fie, si pasiunea din urmă ar fi mai concentrata... Vorbind de liste două pasiuni, avem, de-o parte, imensitatea, adîncul, de alta, un punct imperceptibi in spațiu. Dacă femeile ar cerceta trecutul și 1 ar interpreta cum se cade, ar înțelege prea bine, ce rol s’ar cuveni să aibă în împrejurările actuale. Robii, din cea mai depărtată vechime, si-au dobîndit libertatea, cît nu putut să dobîndească, după împrejurările de atunci, mulțumită, în cea maî mare parte, luptelor lor aprinse. Am zice, numai luptelor lor, dacă nu ar fi fost dezvoltarea materială, necesitățile vreme! să li fi fost iu favoare. Stâpîniî, de la sine, nu s’ar fi înduioșat, nu s’ar fi milostivit, nicî o dată, să facă o asemenea faptă măreață, să desi'obeasoa robii, nu și-ar fi dat nicî o dată samă, cum-ca îera, totu-șî, în interesul lor. Vorbim acolea de generalitate, care ie totdeauna orbită de o situație dată. Noî, nu ne ocupăm aice, să scoatem în lumină, împrejurările favorabile, ce vin și astă-zî, în sprijinul desmoșteniților vremei, împrejuiărî presupuse, cari își fac lucrarea lor, fatal. Ne ocupam, simplu de manifestările omenești, aparte, pentru-că maî cu samă acestea sînt susceptibile de o organizare, de-o îndrumare mai vie. Dar, dacă-i vorba, împrejurări priitoare nu lipsesc nicî acum, ca să fa­ vorizeze femeea în năzuințele îeî, cum nu lipsesc să favorizeze năzuințele tuturor îngenuchiaților, în de obște. Ce trebuie să facă, atuncea, în special, fe­ meea? Un lucru foarte simplu. Să se considere ca unitate distinctă, sa-șî apere independența cu cea maî mare tărie. Să nu aștepte, pentru interesele îeî, mărinimiea sau mila nimăruî. Nicî gentileța chiar. Ajunsă conștienta, sigur că, în tot cazul, va fi și asistată, cum va și asista. Tovarășă să fie, dar nicî o dată su­ bordonată sau sclavă. Emanciparea nu va maî fi să se îndeplinească, ast-feliu, va fi un lucru îndeplinit. ■ P. Mușoru. ORI, ORI Vo?7f să am soare, soare ce strălucește, în razele lut sii mă scald. Or7 că să rătăcesc în noaptea fioroasă, în noaptea plină de teroare. Urăsc ceața căruntă si rece. Cerne azuriu, albastru, ort zbuciumul furtunfâ. ] oesc șă am libertate nețărmurita, nu nlrt de cum restrînsă, libertate deplină, nu libertate încătușată. Ort, din potrivă, să fiu adînrit în sclăoie, ca într’un sicriu închis, bă fiu liber ca vînhtl, ort întemnițat ca-n mormint. ‘ Uoesc iubire, caldă și mare, iubire înfocată, ort ură, r01’7 rtl )>u ^l1, cel mat m-T \j CU c‘ar\ ^^'joste a tot susținătoare, ' bezna nnnirt - , aurita, ort chin cărunt ; °-V< Wf ''l( fu(îsuriîori ort sfintid^’ultai^aî fer întreaga, țintui alta, al durere,. Rokeajt. Spirala Progresului Vieata socială pururea a fost o lupta intre bine si rău între reacție și progres, intre robie _și libertate, intre serbie .și proprietate, acuma zicem, intre prole: tariat și capitalism, intre socialism și economica aș, numită politică. Inse istonea civilizație. întreg., vioe să mărturisască în favoarea ’zbnidei mai mult sau mai puțin îndepărtate a hbertuței și egalitaței prin solidarismul social san prin Socialism. Și, intr adevăr, cine zice «civilizație», zice «progres continuu», și) astă-zî, Progresul se chîeamă Socialism. Negreșit, calea Progresului .ie presarata de martiri, si tocmai asta face ca istoriea Omenrei sa fie cea maî pasionantă din povestiri. Dar calea asta ie în spiral^ și maî la urma urmei, în luptele dintre reacție și pj0_ gJes, progresul îe acela care, maî de vreme sau maî târziu, pururea a învins, cel puțin progresul ce a fost dat să fie conceput în diferitele stadii ale omenire!. Omenirea urmează o spirală, care, învîrtindu-se purur! în juru-î, merge largindu-se necontenit. In vremea noastră, cu lărgirea năzuințelor sentimentale, cu lăr­ girea concepțiilor sociale, ideilor umanitare, _ spirala progresului omenesc nu maî poate evolua și nu se maî poate lărgi de cît prin Socialism. In Grecia, fîe-care cetate se diviza in două partide, necontenit în luptă *. partida aristocratică, care, prin ajutoriul bogățiilor sale, tindea să absoarbă puterea prin proprietate și proprietatea prin putere : partida democratică sau poporul, care îșî reclama partea sa de putere si de proprietate, pentru a-șî apăra libertatea. La Sparta, se făcu o împărțire egală a bunurilor, înse nu se desființa nicî proprietatea individuală, nicî, prin urmare, moștenirea : egalitatea originală a împăr­ țire! dispăru foarte curînd. Și, constituțiea libertățeî, nefiind în fond de cît constituțiea proprietăței, cea maî numeroasă parte a societățeî nu întîrzie să fie prefăcută în lucru. De unde groaznica tiranie ce apăsa asupra iloților. Tot așa la Atena, poporul ajunse să primească de Ia stat o subvenție, care-î îngaduea să se îndeletni­ cească cu afacerile publice. Inse sclăviea, maî îndul­ cită de cît la Sparta cu toate astea, nu îera maî pu­ țin baza materială a societățeî, mijlocul și garanțiea libertățeî adevăratului om, a cetățeanului. Maî mult, această instituire a sclaviei, nu împiedică de loc lup­ tele intestine dintre cetățeni, din pricina neegalităței de proprietăți și venituri. Lăsînd de-o parte sclăviea, la Roma ca și la Atena, se văd din capul locului două rase cu totul’deosebite, plebeii, gentes minores, și patricienii, gentes majoros, ale căror lupte intestine împle toată istoriea Republice! romane. Numai prin puterea stăruinței neîntrerupte și a acțiunei politice regulate, continue, plebeii ro­ mani cuceriră pe rînd participarea la riturile sacre, la comanda militară și la toate magistraturile civile, revindieîndu-șî necontenit, o dată cu egalitatea reli­ gioasă, politică, civilă, revindicîndu-șî libertatea și garanțiea libertățeî, adică o oare-care proprietate. Ne amintim alternativele de izbîndă ce avură la Rome» reacțiea și progresul. O clipă, clipa, legea ordonă împărțirea pămînturilor cucerite și fixă oare-cari margenî întindere! posesiunilorDar violența, frauda și uzura, convoiu neînlăturat al proprietăței individuale, ajunseră să conrupă întreaga nație. Si proletariatul nu maî văzu altă scăpare d® cîfc cez ârismul. De .cît cezarismul. De teama teama de de Charybda, Charybda, se aruncă îh servitutea r-~iJ *• imperială, - - - căzu în Scylia, uÂde îșî și gă?1 i instalați aceia-șî apăsători ai săî, cari îl întrecuseră- vpni P® urma năvălirea barbarilor rî oi ■ Jul»tieî ou“rite- Popoarele cuceritoare se conv"“ f," la «edint» creștina. Insa, Biserica, nenutîn V •fie dee un drept politic sau social , p0P“are n,, 1», n-'î su ■nlocueascâ organizarea uumcelXeX nltă ’nceput de prMulț.ăwită instinctivei trebuinți de progres, mai tare de cit toate stavilele, și sub imboldul Renaștere!, Li al descoperire! Imprimeriei și LumeîNoî/o mișl cure de emancipare se născu vie între meșteșugari, foarte inceata intre țaiani. Ast-feliu luă ființă salariatul care, încet-înceț, înlocuind șerbiea, ajunse temeliea nnei alt® organizări a munceî. Salariul, cu toate că atîrnînd de cei ce cumpără munca nnfi, izbutiră sa scape din r.tîmarea aceasta, să dobîndeascacondițiile de fapt, condițiile materîaleale libertă­ ți, adică un fond individual ele proprietate. De acolea origina Burgheziei sau a Stare! a Treia, care găsi cheznșiea politică neaparată pentru siguranța-!, în întemeerea comunelor, a căror alcătuire îe una din cele mai de siimă faze ale dezvoltare! libertate! și ale progresului civilizației. Cu toate astea, dacă în comuna Evului Mediu nu se mai aflau sclavi, ca în cetatea antică, se maî aflau plebei, proletari, se mai afla popor și plebe. De-asupra, o aristocrație burgheză, care se îmnlțea zilnic, cu cei ce ajunseseră să-și făurească o proprietate, compli­ mentul libertaței și cliezășiea-i cea maî de samă. In sfîrșit, în urma jacheriilor, după ce nobilimea, încă învestită de privilegii, fu lipsită de puterea politica, acela-șî val al progresului, care adusese Comunele și Corporațiile, le tîrî. spre a le transforma, în vîrtejul revoluționar, care făcu să dispară toate prerogativele. Dreptul uman reapăru izbînditor, și, în cel dintâi entuziasm, organizatorii Revoluției franceze nădăjdueau să întemeeze legiuirea deplină a omenire!. Se știe ceea ■ ce,se întimplă... Moravurile se îndulciră, arbitrariul întâlni piedici ma! multe și mai puternice, justițiea, mai puțin parțială, luă o formă maî regulată, slăbi­ ciunea fu aparată mai bine. Prin efectul emancipam munceî și prin întinderea proprietăței, prin uriașa dez­ voltare a industriei, bogățiea crescu, și, în a^ela-si țimp, crescu și numărul bogaților. Totu-șî o sevă maî 'mbielșugată de libertate circulă în corpul social. Cu toate, astea Revoluțiea nefiind integrală, Ome.r‘eGucerindu-șî încă deplina conștiință a ne­ cesităților colectiviste, așezămîntul politic al cenzului eni să întărească acest fapt economic, că Revoluțiea p.CGZîl nu făcuse să dispară, anume dominarea avnților. lebea ajută burgheziea să-șî facă revoluțiea îeî, un ]Qare progres se îndeplini, înse, în schimbul serviciicîf a ^lnP°triva reacțiunei, plebea nu câștigă de P'în"11 • Personal, co’ndițiea morală a libertățeî. J "J^^ptul de vot îî lipsea. Trebui, după mișcarea ttcen 11 30? trebui revoluțiea din 48, pentru a-i da (’•! j c’lez^e politică a libertățeî sale metafizice, pronr j.?8!’1 e cond’pea materială a libertățeî practice, Wnl^tea • 1’,-)adel°1’ munceî, poporul o așteaptă încă. C'oni ’!-ea din 1870, nefiind complectată prin izbînda Confij!®1’ nu pu*u de eat săchezăsuenscă ce-vamaîmult Plecto“a morala a libertățeî, prin instituirea necomși nri* 1J?sl:ruGt'ii primare, gratuite, laice și obligatorii, îndesiî,Uuide încercărî de garantism social, cari uu-s inv0lIU,.at05e nici cum, pentru a desființa mizeriea ntară și subjugarea uneî clase de către alta. 155 Progresul, care, pentru om, îșî are rădăcina în personahtate, Ieste progresul chiar al personalitate! sau hberiaței. Și, istonea civilizației, nu Ie, la urma tirmeî, ue mt ist°riea cuceririlor spiritului de libertate, tabloul îndeplinirilor sale progresive. , Astă-zî, condițiile morale și juridice ale libertățeî sint dobîndite și recunoscute, lipsesc condițiile eco­ nomice. Dreptul pur ie pururea năbușit sub domi­ narea putere! egoiste. Izbînzile nouă cîștîgate de catră Știință asupra Natureî, în loc de a se revărsa m folosul Omenire!, n’au avut ca urmare, de cît să-î ingreueze relele,^ pentru-că aceste izbînzî n’au folosit tuturor. Fiind-că între dreptul recunoscut și starea practica efectiva, îe o prăpastie, fiind-cl poporul con­ tinua a lingezi, subjugat, suferind, sub aspra atîmare a celor în. nunele cărora ie concentrată bogățiea și puterea, fiind-că subjugarea muncitorilor, cumpărători­ lor munceî,. alcătuește o prelungire a aceste! șerbii, pentru desființarea cărei au trebuit să se lupte'revo­ luționari! din 89, din 93, din 48 și din 71, fiind-că dăînuește necontenit, mai mult sau mai puțin pronunțată, după treptele sociale, o sclavie economică. Se repetă adesea cum ca sclăviea domină anticitnten, șerbiea Veacul de Mijloc, salariatul societatea contemporană, cum că salariatul va dispărea precum a dispărut sclăviea și șerbiea. Vederea aceasta îe foarte dreaptă. înse nu ie complectă. Desigur, salariatul va dispărea, mulțumită colecti­ vismului, care, departe de a fi tăgăduirea principiilor Revoluției franceze, nu-i, de cît consacrarea acestora, snbstratum esențial pentru punerea în practică a trilo­ gie! revoluționare: Libertate, Egalitate, Fraternitate. Pentru a se emancipa deplin și a ajunge la dom­ nita asigurare! egalitare și a justiției solidare, ce-î maî lipsi-va oare poporului, în sfîrșit liberat, prin dubla acțiune politică și economică, prin întemeerea regi­ mului colectivist? I! mailipsi-va rezultanta unor ne­ contenite silința din partea Sindicatului și din partea Comunei, aceste două elemente alveolare ale marelui stup socialist, pe calc de alcătuire, adică .* îndeplinirea totalei libertăți, întemeeată pe egalitatea de natură, a unei organizări, in care toată lumea sa fie proprie­ tară, problemă a cărei singură dezlegare, ieste întenieerea unei organizări comuniste, în care nimeni să nu fie proprietar. Pretutindeni și pururea, egalitatea și libertatea avură proprietatea ca expresie și țintă. Și cătră această cucerire a proprietăței comune, bază a libertățeî in­ tegrale, se ponte, aș i zicînd, urmări din privire, mersul în spirală, al dezrobire! progresive a maselor apăsate. Comunismul, Tentă adevărul, u cărui evidență ie des­ tinată să lovească, din ce în ce mai mult, spiritele ronștiicioase. Comunismul, lentă, fără ca Omenirea să-șî dea prea bine sama, steaua luminoasă, care n’a în­ cetat să o calăuzască în mersu-i înainte, prin toate vȘgăunele spiritului de egoism și reacție. Insamnă a necinsti sau a jigni bunul simț, susținîndu-secă revoluțiile succesive ale secol ului al XlX-lea, au fost făcute simplu spre a schimba personalul gu­ vernamental, nu pentru a procura poporului mai multă bună stare, maî multă egalitate, mai multă libertate, maî multă justiție. Și ar fi de neînchipuit, ca, înțeles sau neînțeles, conștient sau inconștient, Socialismul să nu fi devenit să nu rămîe, nestrămutat, noua credință populară. , Socialismul se va reălisa, fiind-că se și realizază, fiind-că-î rodul evoluției conexe a Cugetăre! și a pro­ cesului economic, fiind-că îe rezultanta tuturor mișcă­ rilor emancipătoare- ale Omenire!. A. VEBERi i �REVISTA ideei REVISTA JDEE1 156 Dragostea liberă în Familie Cine «re tcnmil / a:'' jSiuWm'A «uite p^oune, arT.regula, ?.-uhireu »' mal a unei singure persoane arh privita ca o cscepți . Si totu-sl ideea aceasta le privită, de către cei maimulți, ca'o bestialitate, ca o speculație unimalicu. H aa cercat însă nici odată, sâ dovedească adevărul yede«Ior lor. Iei luptă, cel mult, cu cîte-va fraze zb'r’ năitoare, cari nu spun mnne. Ceea ce au iuent în tot. deauna. Rămîne duru c- noi, oameni iară Dumnczuu. ateist! ai moralei, să dovedim, că, «a iubi mai multe per goane, ie o nevoe a sufletului omenesc, o trebuința a firei omenești?. Asta le chestiea, care du miitene la sute de învătatl,' de a scrie serii întregi de cărți asupră-i. Fiziologiceste vorbind, dragostea Ie dorința de a-ți multămî plăcerea. Urmarea Iei ie conservarea speciei. Fiziologiceste, o ființa bărbătească satisface, după iudemînarea ce are, atîtea ființi, cîte întîlneșțe, de sex femeesc, cari doresc satisfacerea sexuală. Și, fie-care ființă femeeascâ satisface, în tot timpul dezvoltăreî sale, atâția bărbați cîți întâlnește. La plantele superioare, la cari se pot deosebi sexuri,/>romisciufat4o.,relațieamultiplă, neîngrădită, ie o lege, lear monogamica, comuna viețuire, a unei părechl, o excep­ ție. Lilia, încunjiiră, cu petalele-i albe ca zăpada, cinci organe sexuale bărbătești, cari cresc în jurul unui sin­ gur pedicul. Dacă privim staminele unei plante, ca or­ gane sexuale diferite ale uneia și aceleea-și fiiințe băr­ bătești, atunci găsim sute de feliurl de plante, cari au pe o ramură a lor flori bărbătești și pe alta femeești. Ob­ servați coniferele, un soiiî de plante tîrîtoare, cum ie ha­ meiul, din Alpî, și palmierii din țările călduroase. Nori întregi, de sîmburi, de sămînțe, sînt duși de vini departe, pentru a săruta florile femeești, cari-î așteaptă. Cine poate ști cîte plante înfloresc,’ prin acești mici sîmburi, cari ies dintr’un singur organ de floare bărbătească. Aceste flori, dezmint minciuna monogamici, dezmint minciuna credinței dintre bărbat șifemee.Chlarla animale, monogamiea ie o excepție. îea ’se poate găsi numai la unele clase de păsuri, cari, din pricina îngrijire! puilor, sînt nevoite s'o practice. Tn istoriea străveche a omeairei, găsim poliandriea, temei avind mal mulțî bărbați. Cu mult mai tîrziu, sub iurîurirea unor pricini politice și economice, s’a dezvol­ tat poligamiea, dreptul bărbatului de a poseda mai multe femei. Și de abîea în timpul din urma, găsim monogamica, căsătoriea între doi. Diferite sisteme filozofice, chiar cîte-va religii si un număr înșemnat de păreri individuale, justifică dragos­ tea liberă și o privesc c i un protest al naturei, cu drept cuvînt, împotriva moralei fățarnice a societățeî de acum. I’emeea, aproape întotdeauna, a mal iubit pe cine-va, afară de bărbatul lei Bărbatul a iubit în totdeauna pe cine-va, afară de feineea Ini. Arare, san numai escepțional, pasiunea cea nouă dis­ truge cu totul pe cea veche. In cele mai multe cazuri triiesc in pace ambele sentimente, împreună, in acela-si piept, și, de obiceiu, o pasiune face pe cealaltă mâi gingașă și mal adine simțită. leată, aici găsim dragostea libera, liberă făta legitimare, cu toate că ne facem că nu ne dam samă de îea. Aici găsim iubirea cătră două persoane, dezastrul moral al credinței in căsătorie. Și, oare, cum ie cu putință a evita dragostea liberă, hinft ? PersoanMni pricina unor anumite calități. Xe areS\w!re “?Ste caliUțt' Ni'tdragil « persoană, camatl, într’o măsurt mal mare son.mai mica. De ce ^"‘^^^-a^neusoăeîteo-dau,; iucati roIul unor martiri ridicoli. Dar, in cele mai mulg Si, ropot! jugul « această formă de ter sa nu lic vațumaui. Numai la organizmele cele mai inferioare, găsim dr(V .oștea cătră o singură ființă numai, de sex opus. Ambef sexe se unesc într’un singur act sexual, in care-și sfîrsitul, dînd naștere, in același timp, unei ființe noua Dar de cînd oinul s’a înălțat deasupra animali^ • trecînd de la starea inferioară la cea superioară și-aîJ ’ bilatsi cultivat simțămintele și trebumțile primitive. Di0 timpurile de cînd avem istorie, na mal putut orl-ee femee să incinte, iu momentul periodic al dragostei SUfletU| bărbatului, n’a mal putut țn-ce barbut sa fic dont de 0 fe. mee ca să-l îmbrățoseze. Decindsadezvolt.it, in bogata natură atîta frumusețe, otita frumusețe trupească, mora|ă si intelectuală, simțul primitiv a devenit policrom. '■ De cînd oamenii au început să-și spue, cmd se iw. brătosează, cuvinte dulci, tainice, de cmd a răsărit drao-oste’si gingășie în ochiul femeel, de cmd a răsărit, din ochii bărbatului, poezie și inteligență, de atunci dragostea nu mai Ie trebuința simplă și primitiva. De atunci diferitele simțiminte de dragoste, nu mal pot fi mulțumite de cătră un singur bărbat pentru fernee, de catra o singură fernee pentru bărbat, Iubirea unei singure persoane ie cu putință numai in două cazuri. Anume: «Cînd în ființa iubita nu cauți de cit sexul:-. In acest caz omul se află pe treapta cea mul de jos a dezvoltărei. Și al doilea: «Cînd ființa iubită ar în­ truni frumusețe, bunătate, inteligența, într’un cuvînt toate puterile de atracție- și de grație, cari ne-ar putea fermeca la sexul opus». Ie o prostie să credem cu putință acest din urmă caz. Si pentru că o ast-feliu de ființă nu există,* care să în- . trunească într’însa toate puterile de atracție, ele aceea Ie foarte firește, cînd simți nevoea de variație. La clasele superioare din societate, unde simțiinintele sînt mai dezvoltate, dragostea a căpătat într’adevăr o formă mal frumoasă și mal curată. Și sentimentele de dragoste sînt mult mâl gingașe, mai nobile, mai pre­ țioase, mai fine de cît la. țărani și muncitori. Poate că pentru întăea mea părere, că, «a iubi in acela-șl timp mai multe ființi, ie o trebuință a firei ome­ nești?, n’am adus încă o dovadă hotărîtoare. Inse voi înși-vă, dragi cetitori, puteți să vă aduceți dovadă, sin- q guri, de veți avea numai curajul de a vă cerceta con­ știința proprie în chestiea aceasta. «Draga mea conștiință, nimeni nu ne aude, nimenea nu ne vede. Poți tu. draga mea conștiință, să juri, firi să minți, să juri pentru credința mea? Nu al simțit tu. nici o data, că nu-ți ajunge ’o singură pasiune, să-t1 umplă inima? Nu af simțit tu, nici o dată, în vieață, O a doua dragoste? Nu ai simțit, nici o dată cum îmi zboanî închipuirea în marele cuprins al lumei, căutând, mereu, o altă frumusețe și spirit, gingășie, simțire? N’ai siiuțiț tu, nici o dată, în tine, marea luptă dintre dragoste Ș> datorie, dintre dorință și teamă, dintre gingășie și rn‘ șine? N’ai simțit, nici ’o dată, duioasa primăvară a iubiW'i care a răsărit în sufletul mieu? Cine știe ce flori deli­ cioase, mirositoare, ce fructe dulci' și scumpe ar fi wd113 îea în trista mea vieață. leu am dist'rus’o și nimicit, căci a o nimici lera datorie'a mea, și a o respecta iera păcaț Spune-mi, scumpa mea conștiință, sîntem doar singur nu ne aude nimeni. Spune-mi: De n’ar fi fost pe datorie, de n’ar fi fost păcat, oare n’aș fi simțit nevoe de a mai iubi și alte persoane, fără ’a face vre-o dreptate celor pe cari le iubesc ? Draga mea conștiinV1’ răspunde-ml un cuvînt, dar adevărul curat». Și dacă conștiința vă va spune adevărul, atunci 11 voiu mai trebui să vă vorbesc leu. Dreptul libertățel desăvîrșite, în dragoste, Ie de nej*' guduit. De fapt înse, dreptul acesta ie'interzis: căsBj riții se asigură împotrivă-i prin toate legile si toate r , ligiile. lear, morala pitică a veacului nostru ip°cr ' tăgăduește acest drept chiar tinerețel. * Libertatea în dragoste face parte din categoriea Hu i4’’i°îoSP?"“rI sint oe\'™™a(^ , 157 Dacă apăr dragostea liberă, prin care înțeleg. în cea inaf mare parte, deosebite 'îndrăgostiri într’un acela-șl timp, împotriva noțiunilor caraghioase, ca imoral, rușine, cu Pusi )I0târî, cum va crede, de corpul sflu propriu si Idacă lupt pentru a ridica dragostea, la deplina iei pu­ ritate și mîndrie, și dacă, fără teamă, cu ocld drăgăstoșl, PU ri'lle -sole simtirb ’ vreu să o stabilesc ținură, frumoasă, sănă­ Pr&nl veniți cu învechita frază, că, «dreptul si liber- zîmbitori, mea 811 incetezei acolo unde atinge dreptul sau toasă, între oamenii cari o tăgăduesc, nu fac de cît să lucrez pentru izbînda sfintelor legi naturale. Dar, tot o Phert-'t*31' ulieî lUt? Persoftne#- Dacă cine-va .sufere si dată, mal urmăresc o țintă, care Ie poate și mal mare ’Se, că îeu aș tace, ceea ce sint in drept să fac, âși mal nobilă, mal însemnată de cît iniăea, lucrez p n 'i suferința aceea, poate să- mă făcă să renunț la pentru distrugerea familiei. S’ul mieu, pentru a nu produce altuia dureri, bar, Ipocriții moralei, înșelătorii religiei, mincinoșii artei, Svroițl.ș^* atacați și sa-ml vnpiți un drept, atunneghiobii educației, întreagă această josnică companie, B mă voiu răzvrăti, cu mințiți libertatea. a transformat, sistematic, pe om, într’o fiară, ni-a cevoate oare, dreptul, să iubești liber, să fie nimicit prin care dat o abstracție, o fantazie dezmierdătoare, sfintă, antoriea veșnicei credinți ? Nici o data. Un drept firesc pe care a numit-o familie.poetică, Ni-a dat un ideal nebulos, de poate fi distrus de către o prostie. Datoriea unei neîndeplinit, cu neputință, acoperind cu asta dezgastăLnice credinți ie caragluoasă și necinstită. Nev’ndem toarea realitate a familiei, realitatea care ne învâlue cu •„treaga noastră yieațu, pentru un simțimint momentan, durere și rușine. Ne-a trădat și vîndut, ne-a dat metal ari realitatea viețel noastre, Ie de obiceiu alta, de cît fără de nici o valoare, numindu-1 aur, ne-a dat oțet, spu, ea ce ne închipuim și visăm, nîndu-ne că-I vin, ne-a îmbătat, învins, ue-a adormit ^Acestea toate se știu de oameni, destul de bine. Iei cu morala și cu minciuna iei. nractică dreptul dragostei libere, zilnic, dar o fac pe Legenda sfințeniei și puritățel familiei, nu-1 de cît o ,ccunselea, ca un păcat, ca o fraudă. Iei necinstesc mîu- plăzmuire a închipuire! omenești. J U1 ideal al dragostei libere, prin fățărniciei lor josnica. Dar adevărata familie, familie’a care există în realitatea Noi. recunoaștem numai o singură formă de drept, viețel, pentru dinsa nu trebuie să avem Jiicl un respect,nu care se poate exprima prin vorbele: -Fă ceea ce-țl place». trebuie să avem nici o milă. Fie-care picior ce i se poate Par cît de mic ie numărul acelor caractere energice da, mai mult, Ieste o faptă bună și nobilă. 4 nesupuse, cari pun în practică acest principiu. Cîți Familiea ie aceea care ne împiedică de a progresa, îea i\u răm'm, toată yieața lor, sclavi al prejudecăților, și-și Ie aceea care dezvoltă în om dobitocîea, bestialitatea. amărăsc vieața, flind-că n’au destul curaj a se emancipa. ’ Dacă familiea ar putea trăi pe un teren liber, sub Pentru a îndeplini o reformă în obiceiurile, moravu­ controlul societățeî, poate că atunci ar fi cu putință ca rile si vederile de astâ-zi, nu îe destul să spui, că li­ să mai' pieardă din sălbăticie, din josnicie, din corupție. bertatea în dragoste ieste un «lucru firesc», un «drept in­ Dar perechea omenească, uilațuită în fiarele familiei, dividual». Nu le destul leară-șl, ca unul din îndrăgostiți, cată să .se izoleze, să se despartă de lumea cealaltă, să sâ spue celul-lalt: «Ascultă de noul tău simțimînt, de se țărmu-ască într’un bordeiu sau palat. Această sfin­ noua ta pasiune: libertate pentru libertate, te părăsesc». țenie de neatacat a familiei, Ie camera de tortură a in­ Nu ie destul, cînd o va spune, cu mai multa bunătate chiziției, celula tainică a Bastiliel. Acolea sălăsluește cea și înțelepciune: «Noul tău simțimînt Ie tot atît de bun mal mare josnicie omenească, aceasta, sălăsluește acolea, oa si cel vechiu, leu nu te desprețuesc, te iubesc ca și mai ascunsă și nepedepsită. In sfințeniea familiei, bărbatul își face din nevastă o înainte, dar sufăr». Nu. înlături cu părăsirea prejudi­ ciului numai pe jumătate. înlături cu acest egoism. Să prostitută, în familie există relațiea sexuală sub forma cea mai nefirească și mai josnică, în familie nemernine punem sau de o parte sau de alta. Dacă proclamăm libertatea pentru noi, ie nevoie ca să liberăm și pe alții, ciea devine cinste, In monarhiea absolută a familiei, căci avem și noi trebuința de ajutorul altora. Cine crede mina brutală a bărbatului lovește fața femeel. lipsite că-i liber, prin aceea că spune tovarășei: «Fă ceea ce de apărare. In familie se dezvoltă copiii, în trista obiș­ vrei», acela, ori că n’a priceput nimic din vieață, ori nuință a supunerel și a fricei, având numai o singură că a priceput atît, pentru ca să fie, ca atîți alții, un, dorință, de. a ajunge ziua în care să poată și Iei porunci. fățarnic. De fapt, soțiea nu face nici o dată ceea ce-ar Cearta dintre părinte și mamă, învață pe copii să urască. vrea să facă, ci ceea ce. trebuie să facă, ceea ce Ie. Părtinirea părinților, ’ naște între frați și surori amă­ răciune și pizmă. Creșterea dată de mamă, le face cusilită, de cătră soțul Iei, sâ facă. Noi,trebuie să ni iubim prietena, pentru a fi noi înși-ne• noscut egoismul. In familie, părinții se repetă în urmașii fericiți. Dar, în acela-și timp, să o facem și pe dinsa fe­ lor, căci copiii sint o copie exactă a părinților. Să nu-mi spuneți că familiile rele sint o excepție. ricita. De aceea, trebuie să-i dorim, din suflet, pasiunii noi, noi simțiminte de dragoste, pentru a-i mări feri­ Numărați-le numai și veți vedea că "iele formează re­ gula. Toate famliile,’ sînt, mai mult sau mai puțin, cocirea și mulțumirea. Trebuie să observăm fie-care sen­ timent nou din inima prietenei noastre. împreună cut rupte și dacă unele ne par cinstite și fericite ie numai dinsa trebuie să alegem cel mai scump și mal nobil[ mulțumită fățărniciei. Nu puneți în locul familiei, cășătoriea liberă, ce se simțimint, trebuie să cultivăm noua simpatie, până se, de unii. Și îea le o familie, ca toate celelalte, dezvoltă și devine o dragoste nouă, o nouă perioadă deM pronează doar că poartă o mască teoretică, căci familie și liber­ • bucurie și fericire în vieața tovarășei noastre. tate sînt într’o opunere desăvârșită. De aceea, voiu vorbi iubitei, ast-feliu; «Ascultă-mă,’ Scopul mieu n’a fost să fac un rechizitoriu împotriva, dragă prietină, doresc ca înflăcăratele puteri ale tinerețel, familiei. Familiea se condamnă îea însăși, in fie-care ‘ să-ți farmece trista ta vieață. Ce mici simpatii ai în su­j zi, îea se distruge, se surpă, ceas cu ceas, clipă cu clipă. flet ? Increde-mi-le mie. Sint încă mici ? Las’că s’or face vor •' ------®»al hotărîte prinde colori frumoase, splendide. tastrofeJe stra?nice. Balzacși Zola sînt acei cari zugră lip ’și <1 vor „r.nHp r.nlnri frumoase. Aeesta-itînăruicare-țlplacemaimult? Iubește-1». vesc golurile și crăpăturile acestei șubrede clădiri, lear Șum'i voiu duce la băietul acela, să-î vestesc îmbucurii- jurnaliștii de spirit îi sînt cioclii. foarea știre, noroculce-1 așteaptă. II voiu pofti să schimbe Cît mă privește pe- mine, sint absolut convins, cum ^Jaiul sărut cu draga lui. îmi’ voiii împodobi piitișorul că familiea ie focarul iinoralitățel și al josniciei. Dacă ^eu cu flori, cu flori frumoase, mirositoare, pentru.iutaea mi-ar fi cu putință să distrug una din cele mai mari P1' unire. Și, înaintea usei căsuței mele, îl voiu intim; plă<ri ale omenire!, religiea sau microbii, proprietatea P'ua petinăr, sărutîndu-1, ca pe un frate. lear cînd mă individuală sau ciuma, războiul sau insectele veninoase, ’pu Întoarce, ii voiu găsi uniți în dragoste. Șl u 'Oiu stâpînirea sau grindina, parlamentarismul sau vărsatul, ca Pe doi copilași fericiți. Toate aceste lucrarî patriotismul sau frigurile, atunci n’aș șovăi nici o clipă, Jlabolești le voiu face, simt că îe voiu putea »»dePl‘țb să distrug familiea. Poate cu o lecuța de pizmă, dar cu o pavăză de apli­ caFamiliea, înse.nu Ie o instituție, pe care să o poți desce plină de dragoste, bunătate și judecata. r i i ll' i 1 �REVISTA TOEEi HEVISTA IDEE! 159 ființa prin violență. Iea Ie o instituție, care trebuie ni­ micită în conștiința oamenilor, o instituție c r ’ dS oamen» tainteț!, bârbafir fi inteligență și interesați in chestie, ar spulber»J «""aluJ.a ternitățel, prin punerea in Pra<?c^-a.^8 în iocui atunci familiea ar fi pe jumătate distrusa, și, în locui 16 Chiar ri Instinctul maternității nu-I ve.^tc: ^rebumta male, la cari puii sînt in stare să-sl părusască părinții îndată dună naștere, nici că există. ___ Cînd socieiatea va putea da mamelor un rol mal mare de cît creșterea copiilor în familie, cînd prui or^imiziiri sociale mai bune, se va înlătura trebuința indiviuah a educației, atunci va dispare și instinctul matern, și oamenii, fericiți, clin acele vremuri, cu un oftat de ușurare, vor striga, cu toții, într’un glas; «bfirșitul familiei». Familiea ie pricina de căpetenie a sclaviei,, iea Ie spri­ jinul cel mal puternic a) sistemului capitalist. Iea ie în opunere si cu societatea socialistă Intr’o societate colectivă autoritară, dragostea catra femei si copii, va duce pe om la cucerire de putere și avuție, si lumea se va preface intr’un nou cîmp derăzboiu. Intr’o' societate comunistă, fic-care ins va tinde să concureze, să strîngâ în familiea sa, sâ siringă cît mal multa prosperitate, in dauna celorlalți. Cită vreme omul va avea de o parte familiea, de alta societatea, solidaritatea va ramine o teorie. Dacă nu ne vom emancipa de familie, atunci Iea va distruge comunizinuL Cele mal multe din coloniile co­ muniste, din America de Nord, au dispărut din pricina familiei, pe cînd celelalte întreprinderi colouiste, cari au practicat principiul dragostei libere, au înflorit și s’uu desvoltat. Populație» comunistă din Ancula, a existat 30 de ani, cu dragostea liberă, si s'a nimicit din alte pricini. Celibatul, abținerea sexuală, Ie o greșală imorala fisiologică, dar tot prețuiește mal mult de cît familiea. Dați-I alt nume, schiinbați-1 aspectul cît vroiți, dar, cita vreme aveți un soț sau o soție, cîtă vreme’ aveți casă și copil, veți avea o familie,’ o mica societete au­ toritară, o concurență pizmașă, a marei societăți. Veți avea mici corporații separate, în cari puternicul tirânizază, asuprește pe cel slab, și in cari dragostea se ma­ nifestează iu forma cea mai josnică și mal dureroasă, de la gelozie până la crimă. Vieața colectivă le un rezultat al viețeî individuale și tre­ buințele private înrâuresc asupra obiceiurilor societățeî. De aceea, îe cu neputința existența unei societăți, ce se bazează pe două prinicipil opuse, pe egoismul familiei și pe solidaritatea obștească. Urmările strașnicei lupte, care, cu ori-ce preț, trebuie să se petreacă, dintre aceste două principii, nu se pot încă prevedea. Armoniea relațiilor economice, dintre individ si socie­ tate, numai atunci va putea fi firească, cînd vom putea privi toate femeile ca prietenele noastre, pe totl mi­ cuții ca pe copiii noștri. Atunci, atractiea celor mal frumoase și mai iubitoare femei, va li pentru bărbat îndemnul de a-șl dezvolta talentul și activitatea. Iea va înlocui falșul ideal de astă-zl, de bogăție- si glorie. AnJ-°nîCUreiî’a .se-xufe care are atîta înriurire asupra âXr ?'reî ?’i ‘noblhreî de rasă, va nimici granița arm?raleJ f1 S- va dezvolta în plina sa putere-si im™ « ra-r i bu?’ se vor uni sexuaI Și această ÎXLiA fo¥ul.raseî omenești. Calitățile bune au Z? nrpf?P“Sa’ ‘VS? ?âueSC ?i a'Zl femeî> Cari> in- papuTspHcSte. bărb‘" b“n ?itaMept, în ionul unei Dragostea îe cea mal bună bază, pentru a dezvolta cahtațile bune și nobile în om. Fie-c-are simte că se face mal bun și mai nobil, cînd iubește si nici nu în rirPeemoraiai,‘’ W d°U,î Ce se au 0 inrin?e I s?1’?tarii’.atît asuPra lor cît si asupra celor Fie-carTiffn^ darsa iubim’ a*ita ci?t putem. X ci aHe *0UU; Pe Car* ° VOm lubi> ne va îmb^l miî W L cînd vom aceste elemente și calități, cu însă-șl însă-sf firea firea noastră, atunci vom vedea că dragostea libera ne f aCe mal buni, mal superiori, că Iea ne pregătește penf7"' -rii forme sociale mal superioare. Se susține, că revoluție» socială va emancipa Pe f mee din sclaviea îef economică, că Iea îl va daacel0n drepturi asupra bunurilor produse, ca și bărbatul'?1 Se mai susține că emanciparea economică a femeefț1, fi temelie» libertăței iei sexuale și se crede că, Cu cl7 pul acesta, dragostea liberă se va putea des volta ț voe si in chip firesc. Credința asta îmi pare a ? foarte indoelnică. Ținind samă de părerile și vederii domnitoare. în privința asta, îe încă foarte îndoelni dacă revoluție» socială va aduce emanciparea economici a femeei. Dar, chiar dacă femeea ar ti libera economi ceste, va avea Iea oare puterea trebuincioasă pentru lupta împotriva pejudițiului despotic sexual al bărbați11 lor? Chiar între cei mal de frunte libertarl, cari SjL‘ cel mai înfocați apărători al libertăței, se găsesc înc« mulți, cari mai nu încă prejudiții de acele, cari cupriud cele mai conservatoare vederi, in ceea ce privește dra gostea liberă. Nici vorbă, emanciparea economică a fe' meef, ie înscrisă în toate programele socialiste, darie numai o podoabă cu care se împăunează, fără să se maf gîndească cine-va la iea. Lucru foarte- firesc. Fie-care clasă luptă pentru interesele sale, și nici o dată pentru o clasă, pe care o stăpinește. Tot așa, nici bărbatul nc va să-și lepede, de buuă voe, privilegiul ce-1 are asupra femeei, și nici o dată nu va lupta pentru emanciparea lei. Libertatea, pe care bărbatul i-o asigură astu-zl femeei i-o va răpi mine din nou, și nu îl vor lipsi argumente pentru a-și' îndreptăți faptul, pentru-c-ă om și ' sofist Ie pururea acela-și lucru. Dacă omul mî-șl va schimba ideile și simțirile de a-zl, ceea ce privește dragostea și familiea,’ atunci se va ..,.3 0 luptă care va fi de mii de ori mal grozavă, ca naște 1- ~i - burgheziei pentru priviilegiile iei economice. Cel lupta mai convins libertar se va bate, atunci, pentru nevasta sa, și va fi tot atît de sălbatec, tot atît de reacționar, ca și al de Rotschild, întru apărarea milioanelor sale. Dacă bărbatul nu se va lepăda de vechile sale idei despre dragoste, dacă nu-și va reforma prin idei mai frumoase și mai libere ideile despre femee, revoluție» socială nu va fi de cit izbinda proletariatului bărbătesc, și pe ruinele societățeî de a-zl, se vor dezvolta noi prostii și noi prejudecăți. Intr’un cuvînt, femeea va fi a cincea stare în societatea vuitoare. Sînt numai două căi, cari ar putea să aducă dezlegarea acestei chestii: Ori, ca bărbatul să nu mai privească pe femee ca proprietatea sa, ca pe femeea sa, înlocuind vorbele acestea, de fapt, prin o idee mai nobilă si mal superioară aceea de burbațu noștri și de femeile noastre, ori, ca femeea în șă-și să se pregătească pentru răsboinl din urmă, împotriva prejudecățeî moralei de a-zi, ca să unească omenirea într’un singur neam liber. Venim la încheere: Nu familea liberă sau căsătoriea liberă, cari de fapt nici o dată nu pot fi libere, să fie ținta noastră. Nu. Nimicirea familiei, să fie cu curaj înscrisă în fie-care program socialist. Și, prin dragoste liberă, să înțelegem dragostea, în acela-si timp, multila­ terala. Să tindem către 6 stare, dorită de tot! si de care nimeni nu trebuie să aibă teamă. * ' Vorba «dragoste liberă», nu se prea potrivește, după vedenie mele, căci dragostea nu poate ti alt-feliii de cit libera. Ie de nevoie a se găsi o expresie mai potri­ vita. cuci nici o dată nu-I bine să turnăm vin nou în poloboace ve-clu: odată cu noțiunea, să dispară si forma. Ce termen dar alegem? «Unirea liberă» nu îe de cît o alta forma a familiei. Chiar prin cuvîntul «poligamie», se înțelege o familie alcătuită din un singur bărbat și din mai multe femei. lear expresie» «căsătorie co­ muna», întrebuințată de Morgan si Jfropotkin, nu-mî pare nici iea destul de potrivită. leu cred că vorba de Imbrățoșare Anarhică, exprimă mult mai bine părerea noartru, fiind-câ înlătură ori-ce gîndire de încătușare în familie, implică libertatea deplină. GiOVANI RosSI- 159 CUPRINSUL COLECȚIEI DE LA No. 1-10 /*’. Dcnnela Nieuwenhuis: Dreptul la rezistență, p. 62, n. 4. Despre militarism, p. 110, n. 7. Eugenie. P. P.: Unire și disciplină, p. 22, n. 2. Unirea liberă, p. 91, n. 6. 0 SCTis0!m de Cesar De Paepe: Anarhie, p, 103, n. 7. Aronovict: Scrisoare din America, p. 77. n. 5. G. Plechanoio: Asupra romanului eCe-i de făcut», j'me Ausiin: Chestiea sexelor, p. 131, n. 9. recenzie, p. 73, n. 5. v A-. Beldiceanii: In preajma gîrliciuluî, p. 48, n. 3 J. Pr&mgny: Dragoste și căsătorie, p. 34, n. 3. \rderiu Bernard: Războiu, p. 12, n. 1. Pribeagă: O scrisoare duioasă, p. 24, n. 2. V Botez: Cătră ideal, p. 104, n. 7. Vușile Ramură: Lucruri din vieața, p. 98, n. 7. p,' Bourget: Jules Valles, p. 94, n. 6. Ehsee Rfclus: Frate țerane, p. 30, n. 2. Metamorfozele / Brandes: Scopul sfințește mijloacele, p. 54, n. 4. progresului, p. 106, n. 7. ilicc Bron : copiii săraci si copiii bogați, p. 149, n. 10. G. Renard: Ajunși!, p. 27, n. 2. C0llst Buchner: O scrisoare, p. 73, n. 5. Paul Robin: Problema fencirei omenești, p. 72, n. 5. if Cabd: Femeea, p. 6, n. 1. Rokeah: Ori, ori, p. 154, n. 10. Z’ Carp: Pe mare, versuri, p. 25, n. 2. R. Roker: 11 Noembre: Voci din morminte, p. 23, n. 2, Olqa Cillfu: Introducerea mea în Manufactură, p.66, n. 5. Giorani Rossi: Dragostea liberă în familie, p. 156 n. 10. y Ccrnișevs/.i: Metoda hipotetică de analiză, p.H6,n.8. Csizmadia Sandor: Un iobag înaintea tribunalului J{. Chaughi: Congresul feminist, p. 20, n. 2. nobililor, p. 87, n. 6. )[an/a Chdiga: întăea mea revoltă, p. 9, n. 1. Dăscălit Saca: Rolul revoluționar al burgheziei, p. 84, n.6. A»i?7car Cipriani: Să dărîmăm, p. 88, n. G. Albert Henri/, Savry: Greva generală, p. 101, n. 7. CI.: O sentință, p. 29, n. 2 Ștefan Scurtu: «Ce-î de făcut», recenzie, p. 106, n. 7. pr. X Corne: Militarismul, p. 54, n. 4 •b'.-C.-L. Simonde de Sîsmondi; Prejudecata, p. 39, n. 3. Sergiu Citjbă: Cîntec haiducesc, versuri, p. 17, n. 2. Simziana: O pagină măiastră din Machiavel, p. 19, n. 2. Jfircea Demelriad: întuneric și lumină, p. 2, n. 1. Stră­ Eilecn Spring-Ricc: Despre conștiință, p. 137, n. 9. buna, p. 52, n. 1. Pagini de sînge: Cartea noilastră, ” ‘‘ “ -4Z. C. Stegăreanu: Anarhist, versuri, p. 61, n. 4. Vaillaut, Caserio, p. 100, n. 7. Glasul sîngeluî, P. Sloianoff: A cui...'? p. 119, n. 8. M. Talmeyer: Asii de noapte, p. 54. n. 4. p. 152, n. 10. Versuri. Tarascon: D-nu Kălenderu și țărănimea, p. 152, n. 10. II. Denis: De ziua morților, p. 115, n. 8. Beschamps: Socialismul și chestiea sexuală, p. 108, n. 7. L. Tolstoi: Să nu ucizi, p. 134, u. 9. Fourier: Cele două prostituții, p. 22, n. 2. înjosirea Charlotte Vaupelle: Wnutechapel, p. 37, n. 3. Mila, p. 118. n. 8. femeilor în civilizație, p. 116, n. 8. Gr-Goilav: Despre Conștiință, (\&Spriny-Rici:,y. 137, n. 9. J. Pebcr: Spirala progresului, p. 154, u. 10. J. T ” la huța.: La țară, versuri de Ada Negri, p. 120, n. 8. Grupul studenților socialiști, din Paris: Antisemitism Gh. Varlam-Ghițescutînțelepciunea creațiunei.p. 24.n.2. și Sionism, p. 141, n. 9. «JKorĂ-cr’s Frimid*: O cuvîntare de Alarat, p, 132, n. 9. Ce Haș: Iubitei, versuri, p. 112, n. 7. HugoHellcr: Epistolă către împăratul German, p.29,n.2. D. Zcligher: Din Transvaal, p. 89. n. 6. M. Zingher: Din Rusia, p. 109, n. 7. D. M. Hermalin: Vecinica revoluție, p. 3G, n. 3. L. Jacolliot: O noapte la Madura, p. 99, n. 7. 7. 0 O P. Zosîn: Un joc de pasiune, p. 10, n. 1. P. Afușoiu: Ca să ne facem înțeleși, p. 1, Scrisoare legendă Indiană, p. 144, n. 9. deschisă Ministerului de Războia, p. 5, Priviri H. Julian: Declasați! și Socialismul, p. 82. n. G. asupra Mișcare! Sociale la noi, p. 13, n. 1. O E. Landrin: Falimentul asistenței publice, p. 146, n. 10. înlănțuire de fapte, p. 17, Surprize anuale, p. B. Lazar: Din Roscnfcld, versuri, p- 120, n. 8. 21, Iu tine stă mîntuirea t-o, p. 25, n. 2. După Berta Lcb: Chestiea femenină, p. 50, n. 4. cererea generală, p. 33, Impunerea mea la dare, M. Leontief: Ideea anarhiei, p. 58, n. 4, p. 38, Subtratul substratului patologic, p. 41, n. P. Leroux: Ordinea în omenire, p. 133, n. 9. 3. Complot anarhist, p. 49, Discuții de doctrină C/i. Letourneaii: Corsi e ricoi'si, p. 18, n. 2. Știința p. 52, Osînda lui Dobrescu, p. 57, n. 4. Foasta și religiea: idealul viitorului, p. 59, n. 4. Morala grupare..., p. 65, Psichologia violenței, p. 70, Budismului, p. 93, n. 6. Viitorul educației, p. Vagabondând: răvașe, p. 78, n. 5. Practica viețeî, 122, n. 8. Să fie oare războiul trebuitor, p.l47n. 10. p. 81, Mici rufueli, p. 86, Cum se descopere E Losfopan: O rugă, p. 2, n. 1. Anarhiștii, p. 90, n. 6. Un manifest, p. 97, Fi­ Madedonski: Din carnetul unui dezertor, p. 4, n. l. lantropia, p. 101, Grija pentru prisos, p. 105, P‘-G. Mahoudeau: întăile manifestări alemateriei vie­ n. 7. Nereușita socialismului..., p. 113, Ce zicem țuitoare, p. 44, n. 3. noi, p. 121, Școala de cadre, p. 125, n. 8. De­ Moriss Afaicr: Indignați!, poemă, p. 11, n. 1. Ce-i crepitudine morală, p. 129, Socialism și Anar­ Anarhismul, p. 124, n. 8. hism, p. 136, Ce facem cu țăranii, p. 140, n- 9. morale, p. 75, Alalon: Socialismul si forțele moraie, /u, n, 5. Articol de popas, p. 145, Un moment al mișcărei ' • - 1O °, n. 9. d-oun Marin: Din viața desmoșteniților, p. 138, noastre, p. 150, Femeile în lupta, p. 153, n. 10. Ch. Marinescu: Să lupți, versuri, p. 5, n. 1. _ Bibliografie: Din publicațiile noastre, p. 16, n. 1. țfwla FRnk: Mortalitatea uvrieră, p. 76, n- o* Diverse note: p. 2, 8, 16, n. 1. p. 17, n. 2. p. 72, n. 5. P Morus: Calea Cotită și calea dieapță, p. 130 131 n. 9. p. 121, n. 8. p. 135, n. 9. p. 153, n. 10. • Neaga: Emanciparea femeei, recenzie, p. 32, n. 2. Revista Idetf : Un plan de lucru, p. 8. Problemele . ' Oamenii Domnului, p. 68, u. 5. noastre, p. 12, n. 1. 4da Negri: Sfidare, p. 49, n. 4. înfrînții, p. 110, n. 7. La țară, versuri, p. 120, n. 8. r Adani - De credință, p. 61, n. 4. \lce«- Cît Pyet-nește un cuceritor, P. 29, n. 2. i a � Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Colecție reviste secolul XX (1901-1947) Subject The topic of the resource Reviste Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Revista Ideei (1900-1901) Subject The topic of the resource Revista Ideei, anul I editor Panait Mușoiu Description An account of the resource nr. 1-10 Source A related resource from which the described resource is derived colecție personală Publisher An entity responsible for making the resource available Panait Mușoiu Date A point or period of time associated with an event in the lifecycle of the resource noiembrie 1900- august 1901 Format The file format, physical medium, or dimensions of the resource scanare OCR Language A language of the resource română Type The nature or genre of the resource revistă Coverage The spatial or temporal topic of the resource, the spatial applicability of the resource, or the jurisdiction under which the resource is relevant 1900-1901 București 1900 1901 Ada Negri Al. C. Stegăreanu Alexandru Macedonski Amilcar Cipriani anarhie anarhism București César De Paepe (1842-1890) Charles Fourier Charles Letourneau Dascălu Sava Domela Nieuwenhuis (1846-1919) Élisée Reclus (1830-1905) feminism Gheorghe Varlam-Ghițescu Iuliu Neagu-Negulescu Lev Tolstoi Mircea Demetriade Moriss Maier Nikolai Cernîșevski Panait Mușoiu Panait Zosîn (1873-1942) Paraschiv Stoianov Paul Robin Poezii Revista Ideei Sergiu Cujbă https://anarhiva.com/files/original/039d88903ac28c73c1a415565fc3c90f.pdf 4f83e6c81658df79e0a493c579d965de PDF Text Text �r\,?ZZZ ;UW b®? bi zyyjyr^y-'/Z<''‘?-z-'>;, “»r • ; IWl ' '•yAX-£ ft^£ft>a făm wfb^ îW-®- Wk r V O '■ '• : !-UZZzzz? '. ■ '; Z-Z\/' ’■■■-Z4XX;> X4' ’L ' W WP t^Z^Wv | IWft'ZZ^Z Z sW»îte ■'■ '' • . f)®bț®bS< .I 7ZZ.îZZ!K?' „13O®i i '•>• ■-->! . ■.. •• -., I ) / ; Xy; ':if.;-| ,-■ ■/ ■7Ț-Z.'. V'-^z^'/L/ vz JȘ^SZ/^X :< V/jț) . ■ ■■■-:: ■: / , . , _ t/. U'Î :e; s! Z^wl y wcZW(yw(yw&^ ’^^yYybf1-' _ >>-d<■ '"W- Mfc.zzol . ■ ■ zszft^ fAf^' '. ■. wbwWWb^w ss?w ' zi^iw| I w3 ;;;^<z! . • i'-sFiSSKISaSâ®»i > ’w®Ww« WwfM^SlM ■ R. 'WWwOwl ■>o® j>(ywyw^W&' - j:rZ:-^3 pwfy w c/wSw^wxw^K X»X?b" zw ■ I Z: . M ®«WfO I z zwtwy 2»Wgl __< r'. ■ -■ '• > c&Z®®Aa ms> ■ ,i .- / ) •<£ ■/; .■ 7 C^7\\ 'y-'; - ■ ■ '. ^-'Ă I /''rcvid^ 'Z! /WJrZ?Z<Z I ■■■' ■ b' W »®w®S vSu v ■ v - f« teHzO?z.Ml»WMw« £3 W8SMfW® t ? s___ Zibi__ fi �1 :• '! I | 1 ’fl ■ i ■ - �*£s * B r. fi 1900-1910 £S Jj fi g fi ■ REVISTA IDEEI bIKIQUITA 1 DE i I ■ <3 p. nqșom 8 R S3 ' R - I Ir ■ BUCUREȘTI LEI 50. �■ < i- * I ■ Si - ■ r I REVISTA IDEE! ț 4 * jr i S: tu V q I I i r. ' ■ j �■■■ REVISTA IDEEI Tabla gemlă da matoiiie cuprinse în ® w ani ai teistei, de ia tio. 1--100. 1300-1910 i I k1 I '- UWflLEM s ?!* BUCUREȘTI Strada Regală No. S? s 4' 3: ' c J <>’ ■ 3 4 1 / E- Abonl: Adevărata egalitate, p. I II, n. 17. Individul .V. -V. Bcldiceanu: In preajma girliciulul, p. 48, n. 3. in contra societățel, p. 4, n. 51. .7. Bcnoil: Un Stat in Stat, l, p. -139, 139, n. 59—60, T. Aburel: Un glas asupra frămintărel dea-*/,!, p. -126, n. 69. E. Bcrgerat : Meditare, p. 48, n. 53. 7. Achard: Vagabondul, p. 6, n. 21. Valcriii Bcrnard : Războiu,1, p. 12, n. 1. I. f. Achimcscn: Primari hotărînd moartea, p. 55, n. 63—64. L. Bcrloni: Apologiea lui ;Mateo Morral, p. 68, n. 54. 7. Adam: De credință, p. 61, n. 4. Bcrty: Incendiarul, p. 96,, n. 16. 77. Adclslcin : Vezi nFreihcih», p„ 93, n. 56. Eterilor asupra spiritului unei nații, Van Bcaer: Inlluența literi -Adeiuiruln: Un tun contra unul om, p. 60, n. 65. p. 135, n. 49. l'epie Adlcrj Veri Reitzd, p. 79, n. 35. Un fiu, p. 103, A. Birnbmun: O hună dispoziție, iție, scrisoare scrisoare, p. 150, n. 20. puteri, Louis Blanc: De la fie-care c*după ■;* ~ '*— lie-cărul după n. 37. Lăsați copiii să vie la mine, p. 157, n. 40. Aikin xi Barbault: Ce-I doi bandiți, p. 96, n. 46. nevoi, p. 39, n. 33. Munca plăcută, p. -127, n. 38. al, "p. 52, n. 53. Albcrl: Vezi Ginjau, p. 82, n. 36. Icoane din războiu, p. 5, A. Blanqui: Măriea sa Banul, n. 41. Vezi O. Mirbcau, p. 45, n. 43. M. Barres, p. 52, Al. Boda: Iubire, iubire, p. 48, u. 53. Durere, p, 80, n. 55. Muncă, p. 96, n. 56, Libertate, p. 409, n. o/. Egalin. 44. l'ocs Guijol, p, 111, n. 47. A. Charles, p. 116, tatea, p. 138, n. 59-1—60. Cugetare, p. 32, n. 62. Idean. 48. E. Rcnoall, p. 156, n. 50. Iul mulțimel, p. 71,*, n. 65. TălcuirI, p. 45, n. 83. Aicea : Cit prețuește un cuceritor, p. 29, n. 2. lor, p. 61, n. 84.x in chestiea străiniloi Șuloim Aleichem: «Slîm-șllm-mazol», ț. p. 126, n. 8. m Tram' femei, p. 23, ir. 12. P. Bonnclain: Goană de L vaiul din Berdicevi p. 76, n. -15. irgins D-r IV. Boi ' : Ce Ieste ' Anarhismul, p. 124. n. 58. Grant Alton: Neegalitatea naturală, p. 1, n. 91-92. Cătră ideal,, ,p. 104, .17. Bolcz : C ------------ , n. 7. Alfred: Hoinrik Ihsen, p. 86, n. 56. Bonchcr de Pcrlhcs: Nație contra nație, p. 2, n. 31. Altarochc: Un interogatoriu, p, 72, n. 45. Femeea, p. 44, n. 53. Ciro Alai: «Mercedes’», trel-zccl cal putere, p. 90, n. 36. P. Bourgct : Jules Valles, p. 94, n. 6. H. C. Andersen: Hainele cele nouă ale împăratulilul,, p. , 10, p. 28, n. 12. G. Bovio: Proectul in contra anarhiștilor, anarhiști’ 25 n. 42, 42. n. 41. Băcanul, poetul și spiridușul, p. 25, Tiranica Statului, p. 158, n. 20. Umbra, p. 4t, n. 43. " >pul sfii sfințește mijloacele, p. 54, u. 4. G. Brartdes; Scopul Leonida Adreicf: Războiul in Maudciuria, p. 139, n. 49. educatorilor, p. o, 8, D. O'I. Brenn: Ceea-ce lipseștej euucaiuruur, b, n. 51. 51 J. Andrews: Vieața socială in Australia, p. 6, ițelegerea pentru vieață, p. 153, n. 20. Th, Funch-Brenlano :lnț ’ 63-64. Ancslin : Pățaniile unul Advocat, p. 56. n. 63 —64. ici și copiii bogațl. Alice. Bron: Copiii săraci .p. 149, n. 10. Angela: Vezi I)-r Toulouse, p. 146, n. 50. E. Bronstcn: Vezi Libertad. p. L51, u. 50. A. Animal: Cătră fosile, p. 58, n. 34. J7. Brownsicin: Cite-va rinduri. scrisoare, p. 25, n. 32. 49. Anonimov: Vezi «Lc Courricr Europeen», p, 138, ^n. Const. E Buchncr: O scrisoare, p. 73, n. 5. Judecătorul, O. Mirbeau, p. 90, n. 66. E. Rod, p. 15, n. 71. de Doroschcwilsch, p. 151, n. 30. Humorul ca rebel, Antim: Superioritatea intelectuală a femcel, p. 53,, u. 3'»de Baginski, p. 10, n. 31. Progresele științei și pro­ colaboA. Lupu-Antoncxcul: Libertatea de conștiință: in c<> ’.., gresele sociale, <le Hacckel, p. 140, n. 39. rare cu Sp. Poposea, p. 116, n. 68. 7.. Buchncr: Societatea, p. 102, n. 17. Ce trebuie să ajungă Arabela : Femeea și familiea, p. 118, n. 18. lupta pentru traiu, p. 36, n. 23. Materialism și idea­ C. D.-Artjcț : Expozițiea pictorului Marinescu. p. 106, n. 17. lism, p. 133, n. 29. Putere solară și putere vitală, i>Arhiua>: Schițe Balcanice, p. 95, n. 76. p. 31, n. 32. Perioadele creației, p. 138, n. 39. Li­ I). Aricescu: Un ecou, p. 25, n. 62. bera cugetare si chestiea socială, p. 26, n. 42. Na­ E Armând : Notă la «Infernul de la Packintown», de Sin­ tura și Arta. p. 76, n._ 45. Libera cugetare și doc­ clair, p, 53,-n. 84. Vieața si opera Iul Mas Stirner, trinele filosofice, p. 150, n. 59 60. p, 51, n. 94. Schițarea problematică a unei »Socie­ Rada Bucur: Din Paris, scrisoare, p. 6 n. /I. tăți Anarhiste», p. 71, n. 95. Anarhistul privit pe 37. Gh. Bujor: Din dosarul ororilor, p. 19, n. bb. terenul economic ca refractar, p. 102, n. 97. Buletinul Federației Jurasiene: Propaganda prin lapt, Cli. Aronouici: Scrisoare din America, p. 77, n. 5. p. 134, n. 99. Nelly d'Arry: Legea divorțului, p. 103, n. 27. Mici Bulgarin : Istorica filosofică a huzuuărilor, p. 4, n. bl. documente, p. 99, n. 56. . E. Burkc: Războiul, p. 58, n. 14. Enciu Atanasoff: Scrisoare adresată ziarului <- Romanța M. Cabel: Femeea, p. 6, »• 1.. ... „ Muncitoare», p. 75, n. 66. .17. B. Canlacucîno; In chestiea executirel ------------ iul Ferror, Th. Aubanel: Războiul, p. 66, n. 35. p. 104, n.88. Aubcrt: Minunățiea razelor X, p. 3, n. 31. Carmcncita: Vezi Maupassanl, p. 143, n. IJ. l)-r P. Atibnj : Molima omorului în războiu, p. 139. n. oJ—bU. O. Carp: Pe mare, versuri, p. 2o, n. 2. Kalc Auslin: Chestiea sexelor, p 131, ir 9. Edward Carpcnlcr : Etapele libertățel, p. 25, n. 93. L. Avennier: Utopiști, p. 7, n. 71. i, p. p. 10, iu, n. n. 11. Familiea A. Calilina: Instrucțiea Anarhistă^ ,W. Auintescu: Muncitorii și Dracul, p. 69, n. Jo. intelectuală, p* 55. n. 14. «-Trudiți!», ------------ . recenzie ,p. 72, A. Axelrad: Danubiul, versuri, p. 123, n. 28. p. 100, 100, n. 17. Pe n. 15, Istoriea unei zile mari, p. Z, H. 77 : Do la D-zou cătră oameni, p. 151, n 50. cind revoluțiea, p. 138, n. 19. Inmbunătățirea alimen.17. Bakunin : Solidaritate, p. 95, n. 67. Dintr’un manuscript, n. — 22.• -Politicianism tațiel țăranului romin, p. 26, i.. - -universitar, p. 29, n. 32. Concepțiea tachcel, p. 31, p. 146, n. 40. Max Baginski: Humorul ca rebel, p. 10, ni. 3J. n. 52. Partidul țărănesc, p. 39. n. o3. Jrnit coroF. A. Barnard : Complexitatea în dragoste, p. ius. 1 47. nat opus', recenzie, p. 56, n. o4. Dumnezeu și M. Barres: Înregimentarea tinerime!, p. Olga Călin : Introducerea mea in manufactură, p. 66, n. 5. Fr. Bastial: Statul, p. 12, n. 21. Ch Baudclaire; Moarte calicilor, p. bo» 1n. *14»7 B Cega: Vezi Galleani, p. 119, n. 58. V Ccrnisevsku : Metoda hipotetică de analiz.i, p. 116,; n. 8. 77. Baucr: Despre spiritism, p. 35, ni). 43. Libertatea Trecut și viitor: al patrulea vis al Verel Pavlovna, amorului, p. 2, n. 71. £ >ui r^ndiro. « Cc-Ta ? Elis6e Redus, de Mesnil, p. 9, n. 61. Sint mal feri­ scrisoare, p. 107, n. 17. Rîndnrl interesante p. 3, cite fetele, cu sau fără zestre, p. 31, n. 62. Impresii n. 21. Greva artiștilor muz.icanțT, p. 34, i • - ■ si păreri, p. 39, n. 73. Idem, p. 64, u. 74. Spre Eman­ Muzica in Universitățile populare din 1 MW, dm cipare, p. 68, n. 75. Fanatism in idei. p. 103, n. 77. mdnlu MnzicuW, P. «, n. 33. Cel dol_c.nl, de A. Chamisso: Jucăriea uriașilor, p. 16, n. 51. Day, p. '137, n. 49. 0 scrisoare, p. don, n. nu... �■ (tEVJSTAjpl®. n , Ath. L&" uo w121 "■ de conștiință, p- Și, n< 63-64. Un caz ecrU| p. 84, Pn'o limbă« 2o' ”■2-0 «rin ' Vezi iiaiimoiul Duv«I, p. 105, n. 27 p. 121, n. 18. Uateiu Vimitriu : Vezi Kropotkin, p. 140, n, 19. Ebou-Ala-Kl-Muari : un prcinergSon. *' 97. : Din problemele sindicalismului, Bolore p. 16, n. 51. Tolstol, 57> iJournal des n. 55. ««'"J P.g gfwu. P- 1S7, n. 5M0. ■^F^Fr’'2-88'"'6' g. I c 3'' ț. 4 d Clementina: Vezi 5an^ ?mL26’ -tm n. 97. E, M. Cobham: Favonți cop > ■ Transformarea £ »f-ă ori-re Colha "Vrefapi dc-Jiailo-ire. rtlrt o generația viitoare, p. 121. d. 18. . rebelul robilor, p. 84, n. 96. . Comitetul central al partidului socialist revoluționar Rus. Cătră cetățenii hunei cirilizate, p. 88, n. 3b. Comitetul Socialist din Lods, etc.: GătrA muncitorii din Lodș p 54, n. 34. Tibcriu Constant ■ Vezi Paraf-Javal, p. 59, n. 9o. L Constanhnescu: înfiorătoare executări de țărani, p. 23. Un răspuns ziarului «L'Independanco R.», p. 25, n. 02. M. Corday: Un ospăț ilustrat, p. 71, n. 75. Th. Gomei: Mentalia, p. 113, n. 78.Carîea-I bună de leac, p. 99, n. 86—87C. Cornelissen : Buna stare materială și morală, p. 21, n. 12. D-r A. Corre: Militarismul, p. 54, n. 4. 1. Coroinaș: Judecata lui moș Preda, p. 77, n. 85. Pleacă-te rob, p. 117, n. 89. •Le Courrier Europecn»: Intemnitafil din Șluselburg, p. 138, n. 49. 0 operă de Morral, p. 80, n. 55. Libertate germană, p. 13, n. 61. Chestiea Ferrer și Parlamen­ tul Francez, p. 116, n. 88. .V. Craiooeanu: Turbăciunea in fata mișcărilor țărănești, Waller Crane: Socialismul și artiștii, p. 70, n. 45. P. Nieolaesca-Cranta: Vezi Dcmolins, p. 155, n. 59-60 Const. Cristescu: Din Gustave Ethber, p. 109, n. 57. Din Aapyw, p. 18, n. 62. Din Devillc, p. 81, n. 66. Din hcttlau, p. 11, n. 81. £rn«f Cnwfy; 0 experiență americană de invățămînt, i- ■ > ' D‘ “rană și putreziciune, p 40 n 73 j Geneva, serisoaror, p. 45 „,3™’ p' °7' n 1414' Dn“. "“a fe. Qne°tode^Pre -ri“ă ?i ^“nall, p. 134, p™. i„9; ci(Jd0/cJ)nțe ™”al. P «, n. 81. W, p. 52. n 4 Pach1T,|1“lJmă’ Ph2 "• J- SM- yșr.s* îv.T'fitsK p”^1™3“?^ 3- ■’-UCind f; 39, n. 33. Educai n'r7„' ^v4rat“ educație, n- ■ S' M08' ”■7- P.%IU^’CF„8‘. ".66. Formarea 1 t. .ifu? •ale' REVX.STA IDEE! Dimliriu : CălStoria la izvorul ' Ințelcpciuuoi. vre^e tie știute, scrisoare, _ r F. Domela-Nimi'ienliuis -• Dreptul la rezistență, p. 1)2, n 4 ' Despre militarisn militarism, p. lip» n. /. O schimbare în ideile morale, p. 41, 1n 9-h ■ Judecătorul, ’ ’îcătorul. p. Joi, . M Doroschewilsdi-. y Dracopol: Nu Ie momei momentul, p. I «, n. 7S D Draghlcacu••:■ Calendarul superstițios, p 60, n. 8n. M nnunont: Vezi fn Catolic, p. 66, n. 3o. Floridor Dumas'. Frumuscța codurilor, p. 88, n. 76. /b. Theodorc Burci : Unde-a ajuns acuma critica biblică, p. 126, n. 58. _ l-l)-r 1. Duscian: Leonid Andrecv, p. oo, n. 84. N. (î. Cernișevsky, p. 133, »■ ȘO-, yiRaymoncl Bucal-. Triptică Egipteană, p. Ito, n. 2/. G. Eekhoud: 0 lecție buna, p. 13, n. 41. 78, și Barbu Eflimiu : Vezi Leopold kampf, p. 121 n. 132, n. 79 -80. Egipteana : Vezi Kropotkin. p. 15t>, n. nO. Elkr. Vezi Aikin fi Barbault, p. 96, n. 46. «ut Godwin, vivuwin, Paul Eltzbacher : Ce-i Anarhismul: Doctrina lui idlion, p. 25, n. 72, p. 9, n. 71. Doctrina lui Proudlion, Doctrina lui Stirner, p. 41, n. 73. Doctrina lui BaBa­ kunin, p. 59, n. 74. Doctrina lui Kropotkin, p. 73, u. 75. Doctrina lui Tucker, p. 89, n. 76. Doctrina lui Tolstol, p. 104, n. 77. Gustavc Ethber: Spovedaniea unul duhovnic, p. 109, n. 57. p. 65, n. 65. p. 4, n. 71. sL'Europtlenv: Al doilea congres țărănesc rus, p. 140, n. 49. tExpressv: Cite-va trepte, p. 72, n. 45. Luigi Fabbri: Atentate, bombe, comploturi, p. 107, n. 57. Federatiea Studenților republicani, etc., din Paris : Crimă regalii, n. 103, n. 88. Cari Fedenr. llenry David Thoreau, p. 81, n. 76. I). Fcldman : 4 Iulie în America, p. 120, n. 38. Ch. Fer^: Evoluțiea antinaturală a moralei, p. 104, n. 37. F. Ferrer : Raționalism umanitar, p. 104. Din testamentul propriu, p. 110. Reînoirea școalel, p. 115, n. 88. Cerșetorul, p 121, n. 89. C. A. Fililis: Legitimitatea Socialismului, p. 109, n. 68. Nath. Finkelslcin: De luat aminte, scrisoare, p. 9, n. 21. Relații nouă, scrisoare, p. 55, n. 24. Din cind In cind. scrisoare, p. 138, n. 29. Din Franklin II. Giddings, p. 21, n. 32 Din New-York, scrisoare, p. 45, n. 33. Cătră muncitorii din Loda, p. 54, n. 34. Scrisoare din America, p. 93, n. 46. C. Flamarion: Prostiea omenească, p. 143, n. 59—60. Florica : Vezi Madelcinc Vcrnct, p. 78, n. 55. Const. Folea : De la un frate, scrisoare, p. 11, n. 31. Pildă de sentiment, scrisoare, p. 68, n. 95. D-r Aug. Ford : Geloziea, p 76, n. 66. Bora Forsier: Știința sexuală, p. 141, n. 59-60. A. I'orlin: Evoluțiea socială, p. 44, n. 13. bourter: Cele două prostituțil, p. 22, n. 2. înjosirea fe­ meilor în civilizație, p. 116, n. 8. Filosofii mistifi­ cați de tiranica lor, p. 71, n. 25. Dreptul la existență, p. 32, n. 32. Antagonismul ca bază a societătel mo. , , °Ine’ ?■ 74' n- 35' Căzfltoriea, p. 72, n. 75. Analolc Irancc: .Militarism, p. 96, u. 16. Despre minuni, p. 66, n. 75. Hectar franeeCifre, p. 11, n 11. Tirg de copil, p. 24, n, 12. Salașuri de noapte, p. 34. n. 13. Camerile săraedor, p.5it n. 14. Debuturile Mercyel, p. 78, n. 15i Bătnnul cărui i s’au furat fetele, n. -108, n. 17. Dospodăriea micului Dick, p. 115, n. 18. Trampil, p. 133, n. 19. Răscoala trarnpilor, p. 150. n. 20. r"la ,anc,$: congres de filantropi, p. 153, n. 50. Anarhismul, p. 40, n. 94.1 «Ireihr.t»; Despre vieața și operile ImMost, p. 03, u. 5<>Anarlue șt Societate, p. 142, n, 59-fo. Biserica, I - —.J, n, /2. : RTuTbbenz»l‘l, p. 149, n. 20. n. 40. RSzhoitilf ; H. Frollo : liăzmiriță, versuri, după F. IV, Weber p. 8, n. 71. J, Gabrlol : Cintocul preoților, după Haorc, n. 112 n 37 I. Gallcani: John Slost, p. 23. u. 52. o amintire’ despre EhsGe Redus, p. 119, n. 58. “ Hr. Garșin: Uitat pe cimpul de luptă, p. 123, n. 38. zi. Gălățunu : Despre un nou organ, scrisoare n. 89. Din I.abriola, p. 68, n. 85 Gustavc Gcffroij : Crimele războiului, p. 96, n. 76. Un Geneve: ; Elaborarea progresului, p 15, n. 2L Gcorgcscu Rovine: Vezi Ray Stannard-Bakcr, p. 61, n 54 Fr. GhcP"^ •' Expulzări și lear expulzări, scrisoare,' in ■lulcs ihirtt ■ Malatesta, p. 50, n. 53. ftexley: O educație liberală, p. 26. n. 42. Edurațiea știmțifică, p. 42, n. 2-3. Despre educație, p. 67, n. 35, ld : Strigătul unul oParias., p. 9, n. 31. Dulce le vieața, p. 2o, n. 32. Din negligență, p. 41, n. 33. Intenție criminală, p. o7, n. 34. Cu puteri unite, p. 73, n. 35. Răsplata, p. 89, n. 36. Datoriea, p, 105, n. 37. Până cind, p. 121, n. 38. Ce așteptați, p 137, n. 39. Ne-am deșteptat, p. 153, n. 40. fi/ndrumarea»: Să fie Constituție* o cursă, p. 23, n. 82. Col. R G. Ingersoll: Dumnezeu și crearea I, p. 26, n. 62. jY. A. lonescu: Vezi Julcs Sounj, p. 139, n ,n SI. lonescu : Din scrisoarea unui înstrăinat, p. 127, n. 69. Din ■ Robert Michels, p. 91, n. 86—87. l.„ _________9t Din Krilchewsky, p. 130, n. 89. Din Lagardelle, p. 145, n. L 90. Din Kropotkin, p. 52, n, 94. Din E. Jf. Kobham, p. 100. n. 97. !f. Kobhai N. lorga[ i: Răscoalele țărănești, p. 16, n. (61. IV. Irving ig : Daniea Maurului. p. 57. 5“ n. 44. C. Issaun ral: Educațiea, p. 47, n. 13. I. Ișileanu: Vezi Paleijo, p, 22, n. 82. Ixa : O doborire, p. 13, n. 51. J. Izoulct: Ideea metamorfozei universale, p. 11, 41. x G. N. Ghinescu : Voi și noi, versuri, din Esperanto, p. 39, n. 33. Din imperiul îmbulbațîlor: utopica unul flămind, din Esperanto, p. 48, n. 94. Paul Gibicr: Rcligiea naturală, p. 92, n. 66. F. II. Giddings: Vieața și opera lui Spencer, p. 21, n. 32. Henri/ Glassc: Esența Anarhismului, p 151, n. 40. Goclhc : Natura, p. 84, n. 16. Gr. Goilav : Vezi Spring-Rice, p. 137, n. 9. Din Korolenko, p. 60, n. 14. Din Ilacckcl, p. 9, n. 51. p. 101, n. 67. p. 52, n. 74. Henrik Ibsen, de John-L. Charpentier, p. 42, n. 63—64. llenry David Thoreau, de Karl Federn, p. 81, n. 76. «Mentălia», recenzie, p 30, n. 82. L. Jacoliol : O noapte la JIadura, p. 99, n. 7. O legendă John Moși, de Nctllau, p. 95, n. 86—87. Din LafIndiană, p. 144, n. 9. Barbariea justiției, p. 59, n. 24 cadio Hcarn, p. 39, n. 93. p. 49, u. 94. p. 65, n. 95. p. 96, n. 97. Ce-1 Anarhismul, din «.Frecdomn, Jack: Heinrich Heine și chestiea socială, p. 42. n. 13. Giacomo d’Angelo, după „Le Tempsa, p. 139 n. 29. p. 46, n. 94. Al doilea Jack: Asaltul, de Gorki. p. 157, n. 20. Mărie Gr. Goilav ; Vezi Spriiig-Ricc, p. 9. n. 11. iV. Jager : Vezi Cienienceâu, p. 83, n. 55. II Goldenbcrg: Vezi Ernsl dc Claar, p. 154, n. 50. Sch. Janouskij : Al inieu și al tău, p. 37, n. 33. Elvira Goldncr : Vezi Kropotkin, p. 70, n. 35. R. Jassenovsky: Al doilea congres țărănesc Rus, p. 140, n. 49. M. Gorki: Cintecul Albatrosului, p. 137, n. 19. Asaltul, p. 157, n. 20. O dată toamna, p. 86, n. 26. JemcJian Paraf-Javal: Cele două fasole, n. 15, n. 81. Absurditatea politicei,p. 33, n. 83. Libera cercetare, p. 59, n. Pilay, p. 75, n. 35. 95. Ce știm despre lume, p. 81. n. 96. p. 97, n. 97. L. dc Gramont: Anul nou al unul sărac, p. 14, n. 21. p. 105, n. 98. Nativitate, p. 28, n.. 22. Un proprietar, p, 47, n. 23. Dreptul patronului, p. 51. n. 24. Ucenica, p. 83, Jclm ; Cea dintâi găină, p. 121, n. 89. „Le Journal" : Evadata, p. 24. n. 91 -92. n. 26. Geamul spart, p 102, n. 27. Războiul social, e Journal des InsliLaleursi» : O victimă a apostolatului, p. 119, n. 28. Despre unirea liberă, p. 149, n. 30. p. 125, n. 58, Diferite morale, p, 78, n. 76. II. Julian : Declasațil și Socialismul, p. 82, n. 6. V. Griffiiclhcs : Greva din Hennebont, p. 155, n. 30. Ca­ Vasile Jurist; Vezi Cristescu, p. 11, n. 81. racterele Sindicalismului Francez, p. 150, n. 90. Grinun : Tovărășîea unei pisici cu-n .șoarece, p. 127, n. 58. Jf. A‘.: Notă la „Tramwaiul din Berdicevc, de Șuloim D-r I. Gros ; Vezi Helene Most, p. 38, n. 53. Aleichem, p. 76, n. 15. Eug. Grosu : Vezi Mickietvicz, p. 60, n. 34. Leopold Kampf: Sara cea mare, p. 121, n. 78, și p. 132, J. Grunbcrg : Vezi Gorki, p. 75, n. 35. n. 79—80. .V. Grunbcrg : întimpinarc, scrisoare, p. 71, n. 85. Goldic Karniol: Vezi A. .11. Simons, p. 81. n. 36. Grupul studenților socialiști, din Paris: Antisemitism și Căsătorie d« de Alphonșe Karr : Istorica luinel p. 13, n. 11. Căaătw.k Sionism, p. 141, n. 9. conveniență sau interes, p. 15. n. 71. M Guyaii: Educațiea in cultura intelectuală, p. 58, n. 14. J. Kiril: întrebări grele, p 16, n. 81. Religiea și moralitatea populară, p. 78, n. 25. Wladimir Korolenko : Necesitate absolută. p. 60, n. 14. Comunismul ca necesitate morală, p. 82, n 36. Rizicul Amintiri despre Cernișcvsky, 4p. 33,. n. 93. metafizic in acțiune, p. 18, n. 42. Arta din punctul Buris Krllcheivscky : Sindicalismul și Social Socialismul in Ru&ia, de vedere sociologic, p. 126, u. 48. p. 130, n. 89 Yves GuyoL: Anatemă, p. 111, u. 47. P. Kropoikin : Organizarea veudictel a*a numită Justiție, ‘ p. 140, n. 19. Prefață la edițira italienească a căr­ Ben Iladar : Mama doarme, p. 157, n. 59—60. țoi aParoles d’un Revolte., p 70, n. 35. Elisee Re­ E. Ilacckcl: Sclccțiea militară, p. 120, n. 18. Progresele dus, p. 85, n. 46. Acțiunea directă și greva gene­ științei și progresele sociale, p. 140, n. 39. Nemu­ rală in Rusia, p. 142. n. 49. Bakunin, p. 156. n. 50. rirea sufletului, p. 9, n. 51. Dumnezeul și lumea, Consumațiea și producțiea, p. 45, n 53. Din Rusia, p. 101, u. 67. Știința și Creștinismul, p. 52, n. 74. p. 74, n. 55.’ In chestiea executăret lui Ferrer, p A. Ilanion : Libertatea, p. 100, n. 27. 111, n. 88. Drepturile politice, p. 134, u. 90. O scri­ D-r L. Ilarrison : O notă, p. 51, n. 74. soare cătră editorii «Bibliotccel Anarhistei Rusești, Ce-IIaș: Iubitei, versuri, p. 112, n. 7. p. 30, n. 93. Teroarea in Rusia, p, 52, n. 94 46. Darul do A’. Ilaiulhornc : Cana blagoslovită, p. 89, Răscoale și revoluție, p. 57. n. 95. a preface totul in aur, p. 105, n. 47 Paradisul Mărie Knjsinska : Ceasul, p. 50. n 14. copiilor, p. 121, n. 48. Lafcadio Hcarn : O cintăreață de stradă, p. 39, n. 93 Ilaru, p. 49, n. 94. Kimiko, p. 65, n. 95. O dănță- 3. I.abriola : Sindicalismul și Socialismul in Italia, p. 68, u. 85. toare, p. 76, n. 96. Balada despre O-Shichi, p. 9o. Paul Lacombe : Starea de natură si societatea, p. 48, n. 73. La o stafie do drum de fier. p. 96, n 97, P. Lafargtie : Idealismul și materialismul in istor.e, p. 18, II. Heine; Imn Morței, p. 117, n. 18. Un cintcc nou, mat n. 62. Mediul natural : teoriea Darwiniană, p. 35, bun, p. 56, n. 34. n. 63 — 64. Mediul artificial: teoriea luptei de clasă, Hugo Hcllcr: Epistolă cătră împăratul German, p. 29, n. 2. p. 61, n. 65. D. M. Hermalin : Vecinica revoluție, p. 36, n. 3. Huhcrt Lagardcllc: Sindicalismul și Socialismul in Franța, A. F. Herold: Cite-va note asupra patriei și asupra pa­ p. 145, n. 90 triotismului, p. 116, n. 38. E. Landrin : Falimentul asistenței publice, p. 146, n. 10. *u, u. iu. G. Hcrvegh : Cintecul urci, p. 148, n. 20. Petru Lavrof}''. Acțiunea individuală, p. 29, n. 52. D’ Ilolbach : Izvorul crimei, p. 104, n. 27. țjernard Lazarcj.^ Adevărata concerție amorului, T. Hood : Cintecul muncitorului englez, p. 98, n. 47. p. 81, n. 55. G. și I. IIoppc ; Expulzarea fraților Hoppo, scrisoare, p. 110, Barbu Lăzărcanu : Din Rosenfcld, p.. 120 . , versuri r ._J, ». 8. n. 68. Ce pățesc trădătorii, p. 63, n 84, Unul poet. “ ---p. "-•** 2, n. 4-1. Asemănare, p. 18, n. 12. Victor Hugo . Omul in luptă cu fatalitatea, p. o0, n. 14. Pribegf, p. 48, u. 13. Din Gwjau, p. 126, n. 48. Napoleon coi mic, p. Oi, n. 05. �REVISTAJf™ i IV & soare mal nouă, p r 5.'/ - i ■ î. 1" J 1 » tCompronns», |>. K, 1 - v FmHe-^ichcZc/. 'lIohveniul, p. 9, n. 91—92. Rohert Michcls : Sindicalismul și Socialismul in Germania, n 94 n. 86—87. Adam ’m-tarner; Revista militară, p. 00. 34. ^°D=3pr6 «. rh MielRăzboiul, p. 74, n. uu. Picrre Miile : O nouă boroboață a lui Alfons. p. 129, n. 89 Milion - Religiea lor, p. 49, n. u3. Paula Mink : .Mortalitatea uvrieră, p. 76. n. a. î Mirabeau: Origina nefericircl oamenilor, p. 111, n. 47. p-1®. »• 3s-°rieina Mlan:““1"’ Octave Mu'bcau •' Războiul și omul, p. b/. n. 16. Dragostea naturală, p. 416. n. 28. Dreptul dc a trăi, p. 159, n. 40. Cătră soldațil din toate țările, p. 45, n. 43. Să sărbătorim codul, p. 90. n. 66. Dragoste și lear dragoste, p. 46. n. /3. Răi păstori, p. 25, n. 82. p. 41, James I.M : ''CU|“1C,’tl29 f„ glitarele d’larotato, p. n. 83. p. 57, n. 84. p. 73, n. 85. p. 89. n. 86—87. Vixl : Vezi Paraf-Javal, p. 33, n. 83. G. Moch . Războiul și dreptul la existență, p. 51, n. 24. Din St. tonta, scrisoare, p. 63, n. MCL de Molinari: Starea de râzboiu, p. <30, n. 12. C. Lomlsmo: Neputința can«M, p. o6, n- 21 Morelly: Urmările dezastroasc ale împărțirel fondului J borta : Coustitotiea economică, p. M, ii. 11. L'rejnui comun, p. 31, n. 42. capitalist, p. 30. n. 13. Foncțiea capitalistaia CrcIV. - Morris: 0 lecție practică, p. 5. n. 11. Munca nedemnă, tintawulnl, p. 75. "• 15. Funețiea capitalist! a opp. 23, n. 22. nieiiuMicftP H2,n, 17.Criminalul iiuscut,p,139,n 19 V. G. Morfun: Dragi confrați, p. 47, n. 62. I. Laslopan: 0 rugă, p. 1, "• I- Revoluțiea in Rusia, T. Morus. Calea cotită și calea dreaptă, p. 130, n. 9. Paul LouL." Sadicalismul Francez, p. 17, n. 72. Criza So- Ilelene Mosl: Cătră cetitorii lui «Freiheit». p. 38, n. 53. John Most: Canalii, p. 154, n. 59 — 60. Despre sine, p. 35, n. 52. cialismulul, p 67, n. 75. S. Mosl; De peste ocean, scrisoare, p. 159, n. 20. Din co­ V. iniliam Idotjd: Adevărata iubire, p. 24, n. 91—32. respondențele noastre, scrisoare, p. 27, n. 22. Altă E Lucarrini: Carlo Cafiero, p. 65, n. 54. scrisoare, p. 59, n. 24. Prima mea luptă, p. 111, Oclav Lupațcu : Din pricinele răscoalelor țărănești, n. 27. Din Ncw-York, scrisoare, p. 151, n. 30. Un p. 136, n. 90. Dimilrie D. Lupii: Principiul^do drept in soluțiea ches­ dialog, p. 410, n. 37. Două moduri de a vedea, p. 154. tiei sociale, p. 93, n. 67. ii. 40. Intre un elev și un profesor, p. 8, n. 41. Gr. Liipin Vezi Elisie Redus, p. 135, n. 58. Scrisoare din New-York, p. 63, n. ii. O nouă scri­ soare, p. 43, n. 53. .Socialiste» : Mascarea noastră,, p. 39. Al. Maccdonsl:i: Din carnetul unul dezertor, p. 4, n. 1. «Le Mouvenicnt i ... ______________ . n. 63-64. f.r. n. .in p.47,n.53. M. Alaelerlinck: Datoriea noastră cea socială, p. 33, n. 773. ' ’ Multatuli: Cugetări, «p. ^144, 19. Putină ----poezie, Donar Muntcanu: Flacăra cea bună,’ p. 128, n. Nemurirea, p. 125, n. 89. I’.-G. Hahoudcau: Intăile manifestări ale materiei viețui­ G7i. Mușoiii : Sabiea-n baltă: p. 140, u. 69. toare, p. 4i, n. 3. Jlanrice Afagrc : Vezi Gabriol, p. 112, n, 37. P. Mușoiii 1 Ca să ne facem înțeleși, p. I. Scrisoare des­ JToriss .Vaier: IndignaJiI, poemă, p. 11, n. 4. Ce-1 Anar­ chisă Ministerului de Război’u, p. 5. Priviri asupra hismul, p. 124. n. 8. Muzica veacurilor moderne, inișcărcl sociale Ia noi. p. 13, n. 1. O înlănțuire de p. 18, n. 12. Din pribegie, scrisoare, p. 1. n. 21. lapte, p. 17. Surprize anuale, p. 21. In tine stă minComunicări din Apus, p. 29, n. 22. Mizeriea in luirea la, p. 25, n. 2. După cererea generală, p. 33. bondra p. ?7, n. 24. Prostiiuțiea în'Londra, p. 1)9. Impunerea mea la dare, p. 38. Substratul substra­ n. 2n. Evreul w Est-End-ul Londrei, p. 89 n oy tului patologic, p. 41. n. 3. Complot anarhist, p. 49. Alte coinunicărl din Apos, p. 154; n. 30. Legea in Discuții de doctrină, p. 52. Osînda lui Dobrcscu, contra otramilor in Anjlia, p. -18, n. 32. p. 57, n. 4. Foasta grupare,... p. 65. Psichologiea vio­ lentei, p. 70. Vagabondirid : răvașe, p. 78, n. 5. Prac­ tica viețel, p. 81. Mici răfuek, p. 86. Cum se des­ copere Anarhiștii, p. 90, n. 6. Un manifest, p. 07. filantropica, p. 401. Grija pentru prisos, p. 105, L Mima Rolul omului i „ Economica Politică p âr ,, 90 n. 7. Nereușita Socialismului... p. -113. Ce zicem noi, ]i. 421. Școală de cadre, p. 425, n. 8. Docreptitudlne morală, p. 129. Socialism și Anarhism, p. 436Ce facem cu țăranii, p. 440, n. 9. Articol de popas, p. 44o. Un moment al mișcărel noastre, p. 150. Fe­ meile in luptă, p. 453, n. 40. O lămurire. Colabo­ ratorii noștri, p. 1, n. 44. Domnului Ministru de interne, P. S. Aureliau, p. 47. Politică melioristii. "■ 77. p. Lp, H..42. Cum se trăește pentru idee, p. ^3. indicii subversive, p. 37, n. 43. Preocupările noas­ tre, p. n. -14. Remarcă, p. 65, n. 15. Spiritul de disputa, p. 84. Momente aripate, p. 89, n. 46. ConMtaifrigncnse. tauncrtorulul, p 5 „ s < iscarea revistei noastre. Jn eliesliea educației, p.9?’ S-V * ătaupa«„7 'ÎK'-Pi ”• 59-â). '• r'* tinipului, p. 113, 11. 18. Simpli»P.U3,n.w/ R”bw«l- f- 110, n. .17.<>di0imtrrt, ini Piere Â7 -eMe1'e’- P' 'I2°- "■ >»• Guvint ; lîe E' C . «-““torn, colaboratorii si susținător;1 Hovistol.p. tfe.,,. 20 Pas . » 2l, sY‘° S»»”’ p- REVISTA IDEFj n. C. Mănescti: Wrcsîf'dhi Bulgaria, scrisoare, p. .,8 Th G„. Rentau; :. l^sm iiiQiI p. a, „ 32, Sociali,„“j c.l,. tf a/r'icullura, p. 88, n. 5(1. Scumpirea traiu ui, p. .l20 î, 89 Amintiri despre Ceruișoveky de 7corotan;,.o 33* n 93. ' Ue-I tio lăcut», analiza, p. /3, n. 90. • Jules Ilurcl, p. 50. n. o3. ■ Scrisoare cătră un recrut, p 123, n. 89. rta Sino Msee Redus, p. 119. n. 48. •'/“" \tcsiiU ■ Elisăe Redus, p. 9. n. bl. JretCi Irhnicotr ■ Inlluontii mediului asupra omului. p. .10 L' jV fn. ÎL Spiritul de răzvrătire în Cluna, p. 453, n. 31)’. Progresul, p. 78. n. 45. j. Michelcl: Căsățoriea^p. 44, n. 13. Exterminarea raselor mod do a vodca, p. 05, n. 25. Cit do practici slnlem p. 81, n. 20. Separatismul sexelor, n. 97 „ 27' tlonți, baroni, prinți, p. -113. n. 28. Alt rău, p. 129' n. 29. însemnătatea Revistei noastre, p 145 „ 3(>’ O mișcare aparte, p. 1, 31. Descurajare,' p’ -17' n. 32. Demisiea tul Zosin, p. 33, n. 33. O carieri', p. 49, n. 34. Despărțiri și uniri, p. 05. n. 35. De actualitate, p. Sin. 30. Relatări, p. 97, 11. 37. Spre bine, p. 1 3t n. 38. Conciliate, p. 129, n. 39. Capăt de an, p. 14o, n. 40. O încordare nouă, p. I Semne ,un% n- 44. Reformism și revoluționarism, p. 17. înțelegere cu prietenii noștri, p. 32, n. 42. Integralitate, p. 33, n. 43. Metoda mixtl-Complexitatc, p. 49. n. 44. Pentru mulțl, p. 65, n. 45. Susți­ nere revoluționară, p. 81, n. 46. Despărțirea bisericel de Stat, p. 97, n. 47. Un nou partid popular, p. 413. Cătră cel sotoșl de mișcare, p. 120, n. 48 O normă de purtare, p. 129, n. 49. Cinci ani, p. 445.0 scrisoare, p. 455, n. 50. Tactică și doctrină, p. 1, n. 51. Limba Romînească,. p. 17, n. 52. Lealitate, p. 37. n. 53. O lecție de lucruri, p. 53 n. 54. Invățămînt, p. 69. Un răspuns, p. 81, n. 55. Un sinucis, p. 85, n. 56, Naționalism si Socialism, p. 101, n. 57. Ameliorare și cinste, p. 117, n. 58. Schițare, p. 437, n. 59—60. Fizica și Metafizica socială, p. 1. In fa­ voarea Iul Ferrer, p. 3, n. 01. Legalitatea luptei, OL Lej p. 73, n. 66. Viitorul Romlniel, Romlniel p. 141, n. 70. Un concept, p. 1. n. 71. Etichete, ’ ’ '!, p. 129, 129. n. 79—80. în­ științare, p. 40, n. 83. Mic răspuns, p. 56, n. 84. Prefață la aCe-I de făcut», p 68, n. 85. Capul hi­ drei. p. 101, n. 88. Despre «Ce-I «Ge-I de făcut», p. 124, n. 89. Răspuns la o scrisoare, p. 50, n. 94. Ce știm despre lume, de Paraf-Javal, p. 81, 81. n. 93. 98. p. 97, n. 97. p. 105, n. 98. Cernîșevsky, do Vcra Slarkoff, p.>. nu, 170, jocială n. 98. O scrisoare, p. 120, n 98. Istoriea sc^L*..l la Palatul Justiției, de Emil de Saint - Auban, p. 121. Trecut și viilor, dă Cernișcvskii, p. 128, n. 99. "Metoda experimentală in politică, p. 137, n. 100. Note la diferite articole... ,39- h°i i i„Fers tî&-^estar°contra CMculâr“‘ I, n. 2b 1 . i i , H. Napias . Boala mizeriei, p. 149, n. 20. Alfrcd Kaqucl: Ferrer, Anarhica și uneltirile clericale in Spania, p. 77. n. 55. In fața tribunalului omenirci, p. 108, n. 88. Ludovic yaudeau : Teroarea, p. 157, n. 59—60. I. Nădejde; Totul se schimbă, p. 57. n. 65. I. Ncagu: «Emanciparea femecl», recenzie, p. 32, n. 2. Oa­ menii Domnului, p. 68, n. 5. De ce tace tinerimea, p. 43, n. 13. Libertatea de cugetare, p. 82, n. 16. Răspuns la plebiscit, p. 105, n. 17. Iubitei, versuri. ]>. 128, n. 48. Dezertorul, p. 454, ■15i, ij. n. 20. Si-a făcut datoriea, p. 43, n. 23. Copil de ’ trupă, ’ " p.. 426. 1*26. n. 28. De Ia 1888, p. 35, n. 33. Pe drum, p. 50 n. 34. Din Rusia, p. 88. n. 36. Pe lingă plug, p. 448, 11. 38. Ionică, p. 434, n. 39. De Crăciun, p. 150, n. 40 Din Rusia, p. 29, n. 42. Despre râzboiu, de Lequinio, p. 47, n. 43, Procesul lui Kalaicf, p. 5(. Din Englitera, p. 64, n. 44.- Revoluțiea in Rusia, de Tcherkesoff, p. 68. n. 45. Elisee Redus, do Kropotkin, p. 85, n. 46 Complexitatea in dragoste, de Barnard, p. 108, n. 47. Răspuns, p. 436. Acțiunea directă și greva generală în Rusia, de Kropotkin. j>. 412, n. 49. O scrisoare, p. 155, n. 50. lamandescu, p. 32, n. 52. i Cernaia Cibitcas, p. 97, n. 56. Sondării, p- 422. u. 58. Istorica filosofică a buzuuărilor, do Biiloarin, p. 138, n. 69. Sindicalismul Francez, de Pațd Louis. p. 17, n. 72. Cultura tutunului, p. 99, n. 77. , Neamul Rominesc*: O scrisoare din Teleorman, p. 4o6. M Povestește un concediat care a fost în răscoale, p. I07, n. 67. Povestea cruntă a represiunel. Cum s’au potolit răscoalele, p. I22. Cum se prezintă satele reprimate. Biruri ?i nenorociri, p. I23, n. 68. I. Neculau: Un ccoiv scrisoare, p. 159, n. 40. Ada Negri: Sfidare, p. 49, n. 4. Infrînții, p. 110, n. 7. La țară, p. I20, n. 8. Nemis-Misirliu : Un scop viețef, p. 83, n. 16. Nestor : Sclavul, p. 416, n. 48. M. Nettlau: Lupta în contra Statului, p. 14, n. 81. John Most, p, 95, n. 86—87, V Mina Ncuwirt: Un stat în stat, de I. Benoil, p. 139, m 59 — 60. Chcstica proprietățel în dragoste, dc Traubel, p. 69, n. 65. Fcmcea și Revoluțiea, dc Stackelberg, p. 143, n.70. Neînțelegere, p. 2, n.71. O comuna țârăneascâ în Gcorgia, de R. Orgueiani, p. 31, n. 72. Hrană și putreziciune, de Croxby, p. 4o, n. 73. Ferrer, p. 49, n. 74. Cum se abrutizază un copil, de Xanrof, p. 69, n. 75. «‘Legislațiea Muncel», p. I02, n. 76. De meditat, ăe Parsons, p. 13o, n. 79—80. Un caz dc conștiință, de Charpentier, p. 81, n. 86—87. Răscoala din Sudul Franței, p. 139, n. 9o.’ Niculcscu-Grand: De la un om de inimă, scrisoare, p. 5, n. 21. I. Nisipeanu : Vezi Maeterlinck, p. 33, n, 73. Ho Nitaro : Un document, p. I29, n. 89. Max A’ordau.- Negarea oamenilor providențiali, p.i22, n.38. J. Novikoiu : Lupta economică, p. 147, n. 20. Lupta in­ telectuală, p. 20, n. 22. Lupta politică, p. 82, n. 26. Neputința Statului, p. 140, n. 29. Centralizare și chițibușerie administrativii, p. 42, n. 33. Greșala imobilităței,~p. 108, n. 37. Absurditatea patriotis­ mului, p. 150, n. 40. Bilanțul burgheziei, p. 3i, n. 43. Ipocriziea caritâței, p. 75, n. 45. Zăpăceala și absurditatea instrucției oficiale, p. 104, n. 47. Felicica Numicska: Evoluțîea prostituției', p. 108, n. 67. Dreptul la avortate, p. 86, n. 76. Stan Opincă: Din împărățiea țarilor, p. 68, n. 25. .V. Opran: Vremuri noi, scrisoare, p. 120, n. 78. Zvo­ nuri : din ce discută prietenii, p. 116, n. 98. Un Oprimat: Din Rusia, p. 76, n. 25. R. Orgueiani: O comună țărănească în Georgia, p. 31, n. 72. Eugenie P. P.: Unire și disciplină, p. 22, n. 2. Unirea liberă, p. 91, n. 6.’ Cesar de Paepe : Anarhic, p. 103, n. 7. John Paleyo: Pe cîmpul do luptă p. 22, n. 82. Maria Pamfilei Culegeri din «Cartea de aur» sau «Sen­ tințele aurite ale lui Hoangti-Xao», p. 114, n. 68. Gh. Panii: Răscoalele țărănești, p. 14, n. 61. Spania și Europa, p. 112, n. 8S. Aurora Pappa : Heinrik Ibsen, de Alfred, p. 86, n. 56. Albert R. -Parsons: Dinamitard, p. 82, n. 55. De meditat p. 130, n. 79—80. Giovani Pascoli: Bâtrînul castan, p. 98, n. 56. I. Pavelescu : Mai rău ca în Rusia, p. 13. n. 71. V. Păunescu : In contra ideilor subversive, p.12-1, n. 68. Jacques Le Peager ; Contrast, p. loo, n. 67. Hugh. O. Pentecost: Anarhiștii, p. 101, n. 47. D~r L. Petit: Jurisprudență, p. 2, n. 51. Michd Petit: Opera lui Ferrer, p. 113, n. 88. Pelroniu-Petre Vasilescu: Note din societatea dc a-zl, p. 85, n. 16. I. Petrouicî: Asupra Nemurire!, p. 38, n.-Ss. Paul Pfluger: Profcsica de credința a unui teolog modern, p. 116, n. 78. M. Pierrot: Rolul partidelor politice în Rusia, p. 149, n. 50. Răscoala din Sudul Franței, p. 139, n. 90. Pinus : Transformarea individuală, p. 29, n. 12. Princi­ piile adevăratei filosofii, p. 39, n. 13. Recreative, p.. 54, n. 14. D-r Julien Piogcr: Mobilele sociubilitățcl, p. 111, n. >7. Năzuințele sociale, p. 56, n. 84. Vasile Plăețu : Stare de spirit, p. 115. n. 28. G, Plechanow : Asupra romanului «Cc-i dc fâcut*,p. 73, n.5. Takc Policrat: Leșislațîea Muncel, p. 114, n. 78. C. S. Popescu: Scrisoare deschisă în răscoalele țărănești. P- 59, n. 65. Sp. Popescu: Vezi Lupa Antoncscul, p. 116, n. 68. S. Postelnicii: Vezi «Le Rcueil», p. 18, n. 52. Din Țh. Durei, p. 126, n. 58. I. Polopcanu: Vezi D-r Toulouse, p. 54, n. 54. Din G. Clemenceau, p. 102, n. 57. Din Elisee Redus. p. 153- n. 59—60. Xicolina Potopeanu : Vezi John Ruskin, p. 128, n. 58. M. Pravdine : Aîuceniciea institutoarei Prascovia Dugentzova, p. 42, n. 53. J. Pressigny : Dragoste șt căsătorie, p. 34, n. 3. «Prezentul»: Execuții sumare, p. 55, n. 63—64. Cc spune un ofițer, p. 142, n. 70. Pribeagă : O scrisoare duioasă, p. 24, n. 2. Sully Proudhomnir : De la Luvru, p. 34, n. 33. M, Pujo : Educațiea copiilor în societatea burgheză, p. 70, n. 15. Imoralitatea proprietățel, p. 99, n< 27. �revista lllEEl ■ *5 i ___ KEymAJDEkî . influența cetire» fi a educației, VI jmn ■rac‘>“c-' n° 57.'°U 40, n. 53» p. 40. Ex” I.eon Șadbey: Filosofic, știință, socialism, P- Ti n, bi. I. r. Șova : Dc cunoscut, scrisoare, p. 55,* n, 94.’ iu Mscoa.era râscoalele'ț'ărănefti, p. p. 54 54,, :nDeâSrt SUinuirt, in , Gr. A. Tabacaru; Ideile pedagogice ale lui Forrer 128, n. 58. educațiea copiilor, p. 128. p. 100, n. 00. M. Talmeycr; Azil dc noapte p. 50, n. 4. Tarascon : D-nu Kalenderu și țărănimea,. Pn. ic2 n io 152, n. ro. Rachel Tarcauanu; Vezi 4. Hamon, p, 100, n.» 27. • Din • Darroiv, p. 134, n. 29. IV. Tcherkesoff: Revoluțiea în Rusia, p. 68,1 1 45* o.Le Tenipsr»; Giacomo d’Angclo, p. 139, ]n. 29. Primul congres general al țăranilor Ruși’ pp. 131,0.49. «Les TempsNouvcaux» ; Revoluțiea în Rusiea, p. 12, a. 41. yc,^Fj^‘n ^U9*ă, p. 114, n. 48. Executarea1 lui Schmidt, p. 28, n. 52. Libertatea părerilor, Pn 7> n. 61. Elvețiea polițista, p. 48, n. 73. Charles Tcnib : Mărturisire dc despot, p. 15, n. 91—92. /. Tcodorescu : Cenzura, p. 114, n. 18. Gh. C. 7eodorof; Vezi <lLcs Temps Nonveanx», p. 114, n. 48. Dm «Le TcmpsD, p. 131, n. 49. Din Lavroff, p. 29, n. 52. Din Aubrg, p. 139, n. 59—60. Gh. .4. Teodorii: Din mijlocul valurilor, p. 82. n. 46, Greșeli costisitoare, p. 99, n. 47. Elisee Redus, de Mcrlino, p. 119, n. 48. Despre biblioteca noastră, p. 144, n. 49- John Most, de Gallcani, p. 23, si Maria Spiridonova, p. 25, n. 52. Atentate, bomb*e, comploturi, de Fabbri, p. 107. n. 57. Criza Socia­ lismului, de Paul Lonis, p. 67, n. 75. IV. M. Thakeray; Inriurirca mediului, p. 112, n. 27. M. Thiuars: MatematecI aplicate, p, 159, n. 50. II. Thulie : Origina misticismului, p. 132, n. 39. Jf. Tinayrc: Arta de utiliza pe bătrînl, p. 102, n. 87. Tip : Vezi Narpiet, p. 77, n. 55. Din Roiisseau, p. 114, n. 57. 7'olstoi: Să nu ucizi, p. 134, n. 9. Greva sorțarilor, p. 53, n. 14. Pacea lumtl. p. 136, n. 19. Cîrmuire și patriotism, p. 5, n. 41. Orbii și elefanții, p. 72, n. 45. Cît pămînt trebuie unul om, p. 56, n. 54. Ce va deveni civilizațiea, p. 69, n. 65. Virginia Tonicscu: Vezi Rastignac, p. 90, n. 56. l)-r Toulousc: Arta de a trăi, p. 146, n. 50. Regulele munceî, p. 54, n. 54. II. Tranbel: Chestiea proprietățcl în dragoste, p. 69, n. 65. E. Trebac: Trist și singur pe cale, p. 14, n. 51. <r Tribuna învățătorilor» : O știre, p. 23, n. 62. Trilussa: Curaj nespus, Satistica, Acvila, p. 73, n. 55. A. Tveritinoff: Introducere la «Cc-i de făcut», p. 94, n. 86—87. Cernișevsky, p. 7, n. 91—92. Alcx. Ular: Ertarea Budistului, p. 30, n. 22. Un Catolic: Cel din urmă cuvînt al Socialismului.p. 66,11.35. Un Diplomat al Școalei de Institutori: Vezi I. Vielroff, p. 36, n. 73. Vezi Daroiv, p. 14, n. 81. Un învățător : O scrisoare, p. 116, 11. 68. Un martor ocular: Ferrcr pus în mormînt, p. 116, n. 88. Un receptor al ideilor falșe: Marea proprietate și învă­ țătorii, p. 97, n. 77. Un student : Progresul și muncitorii, p. ic, n. 42. T. Uphan: Războiul, p. 156, n. 20. X^-^^^-64'n'65- B„,a. * Saint-Auban; Istorica sociala la Palatul Justi- Vasile Ramura,-^. G ,1 nane :9An"rhic», p. 95. >’• 2^'51 P V. Ba,poli ■■ Virtute, I>. >* ”■ 651’ t]?1' pitm O cerința a educației p. 71, n. 65. SX""X “‘.ni: Femeea sclava, p. 9o, »■ 16. Ciute. Csl-maMa S«X%n iobag^inaintea tribunalului uobi- IM„ R" Htr Mus; EschrawSl> 6 " 9r , p30. Civilizație. primitivi, p- 9°1l’« .n.*!ea la , Eaul'*"' r> " eStorfȘ 0.•”1•cWoriea ?i rrchgiea I---------- s' p. 125. "■ 4». 3O - a. Metamorfozele EMC nedus: Frate țârane. ț. , ; 45, progresului, p; J06. n. 7- * ‘ ,lg ca. n. 13. Gomumsniul prun t fi de.ajuns, dența F *>. a;^-iîr r„ae5tI, p. W5 u 58% propunere nouS pentru suprimarea erei . P„,a J'' Pe^raE^eSP- 44, ». 63-«4. - FI. > 3u. 35- Din M-me C. Ren.: Vezi A. R. ]\facre'r^6S' VoUaire, p. 104, n. 37> D,n GarPn' P- 123, n. 38. Din Btichner, p. 138, n. 39. ,, E, Renan : Viitorul civilizației moderne, p. 66, n. Morala fi politica, p. 108, n. 27. A aloarea militară, p. 125,0.38. G. Renani. AjunjiI, p. 37» n- 2... 14. Baza E. Renoull: Dragostea în omenire, r p.. 52. n. modern, psihică a Eticei, p. 72225. 5- Amorul Am< p. ioo, n. 37. Despre libertate, p. 150, n. 50. .4. Rellc: Distrugere și măcel, p. 30, n. 32. «Le Reveib: Pricinele, p. 38, n. 13. Jos armele, p. roi. n. i7. Asupra educației de la Cempuis, p. 52, n. 24. Educațiea integrală de la Cempuis, p, 74, n. 25. Educațiea libertățcl practicată la Cempuis, p. 92, n. 26. Bazele științifice ale Anarhismului, p. 131, n. 29. Mișcarea revoluționară în Georgia, p. 18, n. 52. Traească Anarhica, p. 109, n. 88. J. Rcvel; Fă cc crezi, p. 77, n. 45. uRadsta Pedagogică^: Populațica pămîntului, p. 136,11.39. Victor Ribelle; Știința și religie», p. 133, n. 49. I.. X. de Ricard: Morala independenta, p. 73, d. 15. Jcun Richepln . Rătăcitorul, p. I2o, n. 28. Crăciun intîrziat, p. 131. n. 79—So. C/u Richet; Ideea dc patrie. în cursul vremei, p. S8. n. 16. Combaterea războiului, p. 98, n. 27. Crimele naționalismului, p. 114, n. 38. Curajul militar, p. 50» a- 74Lcon Rintzlcr: Scrisoare, p. 59, n. 65.. Biserica, din «Frei■l’cu», p. 29, n. 72. Sindicalismul revoluționar, de bord P. 49, n.84. Cerșetorul, de Ferrcr, p. 121, n. 89. Raicit lonescu-Rion Roligia, Familia, Proprietatea, p. 141, o. ^9*4jo. ■>// Risveglio»: Revoluție contra revoluție, p. 118 n j8 Paul Robin : Problema fericire! omenea f n 72 n %4 P.%kK^OiUi' P- 132' ”• 1 “TlranV^toa, ^s^âbo"^,5t4c),£nc.oTie‘ poiiticc-p- ”• "E P’,23. n. 2. 1 i n u“siîe p°puiarc “ 1 b”Sî n « Stouta» t Vezi «Ie Biviil-, p. 38. n. 13 fl P- 101, n. 17. A Schâch r-. Vezi Kropolkin, p. 45, n. 53t fc&a: Vezi «te M»*'’ P- S2' nP”■ 25, ,t. Sdiapira fi.n Vullal[1Iii p. <)7> n. 53, 95, n. 67 Aron Schwark: Vezi Voltaj p. 158, n. 50. Din John Most, p. 154. n. 59—6°* . , Paul Scorțanu: Votul sau glonțul, p. 125, n. 69« Walter Scoți: Rătăcitorul, p. 143» n. 39Ștefan Scurlu: tCc-i dc făcut», recenzie, p. 106, n. 7. CaMd Siailtes-, Libera cugetare, p. 147, n. 30. In contra represiune! Spaniole, p. loo, n. oo. B/n. Segaller: Vezi ‘Le Revciln, p. 13r» “• 29Sc::cr:r.a Seaertna : Singuratecul, p. 30, n. 12. Instigatoarca, p. P- 36, n. 23. Shellcq: Adevăruri’ crude, p. -io, n. 23. Fragment, p. 55» ’n. 34. Cîntec cătră oamenii Englitcre! p. 18, n. 42. Paulina Sidarovsky: Vezi Tolstoi, p. 5, n. 41. Silex: Creștinismul antisocial, p. 63^ n. 24. Silvia: Most, despre Most, p. 35» n* ^2. G. Eug. Simon: Societățile creștine, p. 5, n. 31. 14, n. 4. M. Simons : Omul ca sclav al mușine!, p. 84, — 36. Simziana: O pagină măiastră din Machiavcl, p. 19, 1n. 2. Uplon Sinclair; Un procct, p. 131, n. 69, Infernul1 din Pakingtovn, p. 53, n. 84. I). Singurelu.: O școală libertarâ, p. 48, n. 43. 5. -C.-Sinwndc dc Sismondi: Prejudecata, p. 39, 3* D r 4. Skarvan: Refuzare de dare, p. 144, n. 29. Solovenanu: Vezi Paul Pflugcr, p. 116, n. 78George Sorcl; Sindicalismul revoluționar, p. 49» «• ^4« Sorina; Ceasul, după Mărie Knjsinska, p. 5°» n> 14* femeilor, p. 104, n. 17. Din strofele în proză ale lui E, Vcrhacren.p. 117, n. 18. Cîntecul urci, după S. Hervegh, p. 148, n.2o,De la Luvru, după Proudhomme, p. 34, n. 33. Un cîntec nou, mal bnn, din Ilcinc, p. 56, n. 34. Prefața la «Amintiri din Casa Morților», de V-tc E. M. dc Voguc, p. 21, n. 42Influența 1.terilor asupra spiritului unei nații, dc Ian Bcrer, p. 135, n. 49. Taina inimel, dc Maufrigncusc, p. 151, n. 59—60. Solidaritate umană, p. 10, n. 81. Julcs Soury; Războiul, p. 139, n. 49. H. Spcncer: Adaptarea omului la o societate lipsită dc guvern, p. 131, n. 19. Neantul vieței egoiste p. I42» n. 28. Negarea proprietățcl pămîntuluî, p. 54» n.44Spinoza ; Ura și dragostea, p. 123, îi. 28. Eilccn Spring-Rice: Despre conștiință, p. 137, n. 9. ?rU" museță și farmec, p. 9, n. 11. Fr. Slackelbcrg ; Femeca și Revoluțiea, p. 143, n. 70, Stanca; Vezi Aubanel, p. 66, n. 35. Raij Stannard-Baker ; Unionismul la San - Francisco, p. 61, n. 54. Vera Starkoff; Cer nișe vsky, p. 107, n. 98. Al. C, Stegărcanu-Gh. A. Teodora; Anarhist, versuri, p. 61, n. 4. «Mercedesî, de Cfro Alai, p. 90, n. 36. Esența Anarhismului, de Glasse, p. 151, n. 40, Slepniak: Terorismul opiniei publice, p. 21, n. 22. r?r, ■ o!!cr : Emanciparea intelcclnalâ, p. loo, n. 27I-fl‘hie Shncucu^VezI Chmgi, p. ny.n. 58. Din Batiinin, 'iiII- SsSI.t>iaSlreitman: ^' k F’ n9’ ”• 8- O scrisoare, p. 16, a. 81. I Vil Volney: Esența omului, p. 39, n. lotkbi, t^m iVU. p. 105, n. 7- Dialog asupra libertațel, p. 25, n. 22 Despre bogăție, p. 125, n. 28. De ce unele pâmîntur! sînt cultivate rău, p. 104, n. 37. Fată de plă­ cere, p. 6, n. 41» Actual, p. 13^1, n. 49. Puterea obiceiului, p. 158, n. 50. A.-Russel Wallacc: O pildă vorbitoare, p. 68. n. 15. F. 11’, Weber: Vezi Frollo, p. 8, n. 71. II. L. Wcchsler ; Pietrele, din Jargon, p. 45, n. 73. Sâni. Wcrmonl : De pe aiurea, scrisoare, p. 96, n. 26. Oscar Wllde: Individualismul, p. 117, n. 98. G. Wîllîs: Vezi D-r TT. Borgius, p. 124, n. 58. Din «Erei* licita, p. 142, n. 59—60. Rev. T. ir. ’Woodrotu: «Tatăl nostru al Miliardarilor*, P- 13» n. 71. « Worker's Friend» ; O cuvintarc de Macat, p. 132, n. 9. Xanroff; Cum se abrutizază un copil, p, 69, n. 75. Nina van Zandl : în amintirea martirilor din Chicago, p. 20, n. 12. D, Zeligher : Din Transvaal, p, 89, n. 6. M. Zîngher: Din Rusia, p. 109, n. 7. E. Zola : Un dialog, p. 86. n. 16. Cum cresc, p. 11, n. 21. M. Zorio : Curaj nespus, Satistica, Acvila, după 7'rilussa, P’ 73, »• 55* Bltrînu! castan, după Giovani Pas­ cali, p. 98, n. 56. D-r P. Zosîn; Un joc de pasiune, p. 10, n. 1. Crimina­ litate și prostituție, p. 8, n. II. O demisie, p. 62, n. 34. Pelagra, p. iol, n. 37. Nocivitatea ca simp­ tom în aljenațiea mintală și ca substrat în por­ nirea criminală, p. 103, n. 57. Gab. Gr. Bâleanu, p. 31, 11. 62. Nocivitatea țăranilor învînuiți de instîgație și dc crime în revoluțiea agrară din Martie 1907, P- 33, n. 63 — 64. Executarea lui Ferrer, p. 102, n. 88. Testamentul D-r Thiron, p. 70, n. 95. Revista Ideei: Un plan de lucru, p. 8. Problemele noas­ tre, p. 12, n. I. Un plebiscit, p. Si, 11. 16. Cătră tineri, p. 8, n. 61. Notă la abonați, p. 56, n. 63—64. Avizare, p. 126, n. 69. p. 1, n. 91—92. Abonați achitați—Contribuiri voluntare... Bibliografie... Diverse note... A sc vedea din foilelarca inlrcgei colecții.. BIBLIOGRAF1EA „REVISTEI IDEEl“ P. Mașoiii și P, Zosin; «Mișcarea Soeialăo, complectă 5— P. Mușoiut «Revista Ideels, 10 colecții, dc la No. 1—100 50— Solomon Abram : Destăinuirile unul expulzat . . —20 M. Askinasi: Jertfele Țarului ....... 4— zV. G. Cernișenskg: Ce*i de făcut.... ..... 4— Louis Cornbcs; Spartacus : războiul robilor, . . . —50 II. Denis: Socialismul și caracterele sale generali* ■1— Gab. Devillc: Evoluțiea Capitalului .... —50 C. Dimilrcscu-Iași: Cele două morale .............. I'r. Ehgels: Socialism utopic și Socialism1 științific . —50 Grup. Slud. revol. din Paris; Autisemilism1 si Sionism. —20 Col. R. G. Jngersoll: Dumnezeu și crearea-I . , . —20 •1 — Paraf-Javal: Ce știm despre lume -50 P. Kropolkin: Cătră tineri -50 — Vremuri NoL —50 — Legea și Autoritatea P, Lafarguc: Materialismul economic al Iul Marx. . —50 Paul Lonis: Sindicalismul Francez . —£0 M. Mac.lcrUnck: Datorica noastră cea socială . . . —20 — Nemurirea ........ —50 E. Malatesla: Intre țărani —59 John Stuart Mill: Libertatea de cugetare . . P. Mușoin: Cum se explicit Anarhiștii —50 ' — Determinismul Social. Socialismul Belgian —50 — Emanciparea FemeeI . . -. . . .................................... . . 1— — Intime I. Neaga: Flăcări năbușite . . 1— Scncea: Despre mînîe . . 2Fr. Slackclberg: Femeea și Revoluțiea. . . . . -50 Un fecior de țăran : Noua epistolie .... . . —20 A. Vaisman : Cătră America, scrisoare, p. 22, n. 12. Un gînd, scrisoare, p, 133, n. 49. An. R. Vdlmaro-Gh. A. 7'eodoru: Cazul Racovski, p. 22,n.62. Gh. Varlam-Ghițescu: înțelepciunea creațiunel, p. 24, n. 2. Marea sau mica proprietate, p. 37, n. 43. IntimIntin pinare, p. 7, n. 81, și p. 17, n. 82. Vasilicva-Cristescu : Vezi Ethber, p. 109, n. 57. Charlotte Vauvclle: Whitechapeî, p. 37, n. 3. Mila, p. 118, n. 8. .4. Văișanu : Vezi Ingersol, p. 26, n. 62. A. Veber: Spirala progresului, p. 154, n. io. E. Verhacren : Strofe în proză, p. 117, n. 18. E. Vcrmersch : Forța, p. 147, n. 40. Madeleine Vernet: O expoziție de albituri, p. 78, n. 55. Fecioară publică, p. 23, n. 91—9-« I. Vietroff: Anarhismul rusesc, p. 36, n. 73. Viviana: Vezi Piifkin, p. 26, n. 32, Din Ilaiulhorne, p. 105, n. 47. A, Vlahuță : Versuri din Ada Negri, p. 120, n. 8. Ferrer, p. 105, n. 88. , C. Vogt: Emanciparea cugetare!, p. 68, n. 15. Dintr un manuscript a lui Bakunin, p. 146, n. 40. Nebumea războinică, p. 70, n. 75. . . „ V-te E. M. de Vogue: Prefață la * Amintiri dm Casa Morților», de Dostoieysky, p. 21, n. 42. Cererile, însoțite de cost, $c fac la „Revista Idee?4, Romulus P. Voinescu : Societățile de patronagiu. p. 7»nTipografi» Cooperativii .JUBUăSO», Strada HepiW No. TT"3183 ~ �1 REVISTA IDEEI REVISTA IDEEl A. Charles: Caritate, p, 116, n. 48. John-L. Charpenlier: Ucririli Ib'seiV, p. 42. n. 63-64. tin caz’ de-conștiință; jY. 8!v ri. 86-87. Erkman-Ghâlfian: Istoriea Utilii recrut, p. 84. n? 26. /L, Chaiicihi: Congresul feminist, p, 20,. 11. 2. O limbă ' internațională, p /lip, ri.58, ‘ Miiri/g Ch'cligâ Jnlțlea, meii recoltă, p, 9, hr (i. .1. Chouippe i.OmuJ și șp'ciețatea, p. 74, n, 45. . • Consi.. I. Cioranu: Vezi ĂL. Thioars,.p 159, u. oO. Cfiamisso, p. 16, ri. 51. Tolstoi, p,56, n. 54. Krppolkin, p. 74, . n. 55. Elisec, Redus, p, 145, h. 57. i..Tournal. des Institutciirs », p. 125, ri. 58. Naudcau, p. 157, n. 59-60. Anulcur Cipriani: Să dărimăm, ,.p. 88, n. 6. Cl. : O. sentința, p.,29, n. 2. Efgsl dc Claar :■ Sîngeje roș și singele albastru, p.’,154ț ri. 50. G.' Clcmcnr.cau : Președintele Magnaud, p 32, n. 12, Armata do rezervă, p. 28,.n. 42- Pentru un golqgan. n. 83, n. 5o. Lucrători și,patroni, p. 102('n, 57. Fdârnea, p. 65, n. 75. Mjdas, p, 15, n ,91-92., , Clcmentina: Vezi Gcorge Șahd, p.. 120, n. 38, ' ', E. JL Cobham: Favorițil popîlărimel, p.’ 100, n. 97/ E. Cocurderog : Spionii, p.- -31, n.. 12. Transformarea. universală, p. 41, p. 23. Revoluțieâ sfarmă orl-ce obstacol, p. 56, n. 34. Colins ; Prefață ,dedicatoare, cătră o generație viitoare, Tabla generala de materiile cuprinse în cei zece anhi Hevistm, de la No. 1100. 1900-1910 Bcldiccanu: In preajma girliciulul, p.f 48, n. 3. J. Bcnotl: Un Stat in Stat, p. 139, n. 59—60, E. Bergerat: Meditare, p. 48, n. 53. Valcriu Bcrnard ; Războiu, p. 12, n. 1. L..Bertoni: Apologiea lui Maleo Blorral/p. G8, n. 54. Berhjc. 'Incendiarul, p. 96, n. 16. Van Bci'er,: lulluență li terilor asupra spiritului unei nații, p. 135, n. 49, A. Birnbanni: O bună dispoziție, scrisoare, p. 150, n. 20. Louis Blanc: De la' liri-care după puteri, lie-cărul după , nevoi; p. 39, n. 33. Munca plăcută, p. 127, n. 38. A. Blangui. Măriea sa Banul, p. 52, n, 53. AL BodaIubire, iubire, p. 48, n. 53, Durere, p. 80, n. 55. Muncă, p. 96, n. 56. Libertate, p. 109, n. 57. Egali­ tatea, p. 138, n. 559 n —cn 60. Cugetare, 7 °2, p. 32, Tn.' 62. IdeaIul ipulțimel, p. 71, n. 65. Tălcuirl, p. 45, 83. in chesdea străinilor, p. 61, n. 84. P. Bonnetain: Goană de femei, p. 23, n. 12. D-r VV. Borgins: Ce Ieste Anarhismul, p. 124. n. 58. AL Botez: Cătră’ ideal, p. 104, n. 7. Bouchcr de Pcrthcs: Nație contra nație, p. 2, n. 31. Feinee^i, p. 44, n. 53. P. Bourgcl: Jules Valles, p. 94, n. 6. G.'Bovio: Prdectul în contra anarhiștilor, p. 28, n. 12. Tiranica Statului, p. 158, n. 20. G. Brandcs: Scopul sfințește mijloacele, p. 54, n. i. Brcnn: Ceea-ce lipsește educatorilor, p. 8,.n. 51. Th. Funch-Brentano /înțelegerea pentru vieață, p. 153,n. 20. Alice Bron : Copiii săraci și copiii bogațl. p. 149, n. 10. E. Bronsten: Vezi Libertad. p. 151, n. 50. AL Broivnstein: , CI te-va rindurl, scrisoare, p. 25, n. 32. Const. E Buchncr: O scrisoare, p. 73, n. .5., Judecătorul, de boroscheivitsch, p. 151, n. 30. Humorul ca,rebel, de Baginski, p. 10, n. 31. Progresele științei șî pro­ gresele sociale, de Haeckel, p. 140, n. 39. L. Bnchner : Societatea, p. 102, n. 17. Ce trebuie să ajungă lupta pentru traiu, p. 36, n. 23. Materialism și idea­ lism, p. 133, n. 29. Putere solară și, putere vitală, p. 31, n. 32. Perioadele creației, p. 138, n. 39. Li­ bera cugetare și chestiea socială, p. 26, n. 42. Na­ tura și Arta, p.,76, n, 45. Libera cugetare și doctrinele filosofice, p 150, n. 59—60. Radu Bucur: Din Paris, scrisoare, p. 6, n. 71. M. Gh. Bujor : Din dosarul ororilor, p. 79, n.-66. Buletinul Federației' Jtirasiene: Propaganda j?rin fapt, p. 134, 11.: 99. Bulgaria: Istorica filosofică a buzunărilor, p. p. .4, n. 61. E. Biirke: Războiul, p. 58, n. 14. M. Cab.el; Femeea, p. 6, n, 1. AL B. Canlacuzino: In chestiea executărel lui Ferrer, p. 104, n. 88. Carniencita: Vezi Maupassanl, p, 143, n. 19. O. Carp: Po mare, versuri, p. 25, n. 2., Edtvard CârponIerEtapele libertățel, p. 25, n.,93. A. Catilina: Instriicțiea Anarhistă, p. 10, iu 11. Fatniliea intelectuală, p- 55. n. 14. aTriidițil», rec.onzie, p.72, n. 15, Istoriea unei zile mari, p. 100, n. 17. Pe cind revoluțiea, p. 138, n. 19. îmbunătățirea alimen­ tației țăranului romin, p. 26, n. 22. Politicianism Max Baginskț : Humorul ca rebel, p. 10, m. 31. . universitar, p. 29, n. 32. Goncepțiea tacticei, p. 21, F. A. Barnard : Complexitatea In dragoste, p. 108, n. 47. n. 52. Partidul țărănesc, p. 39, n. 53. „Finit coronat opus11, recenzie,’ p. 56, n. 54: Dumnezeu și r-52> - v‘Religiea, p. 90, n,97.. Ch Baudelaire: Moarte calicilor, p. 56, n. 14Olga Călin: Introducerea mea în manufactură, p. ou, n. o. H. Bauer: Despre spiritism, p. 35, . n. 43. Libertatea I B. Cega: NetĂ Galleani, p. 119, n. 58. amorului p. 2, n. 71. -V. Cernișevskg: Metodă’ hipotetică de analiză,’ p. 116, n. 8. £, Bazalgetfe: NaționaUsm, p. 4, n.,o1. Trecut și viitor: al patrulea vis al’ VerelPavlovna. Liicrețiea Bălăniscu-Neagu :’ In jurul'răspindirel Revistei, * twpmuu VX LMJVXdLCJj . p. 128, n, 99. scrisoare, p. 107, n, 17, 17. Rindurl interesante, p. 3, , Ce-Ta: ElLsee Redus, de Mcsnil, p. 9, n. 61. Sint malfenn. 21. Greva art|șlildr vA’pr. muricanți, inuzicanțl, p. 34, 23. cite felele, cu sau fără zestre, p., 31, n. 62. Impresii Muzica in ijnivAroîțjțîiș Universitățile prjprja-e populare din Paris, din JîoRosi păreri, p. 39, n. 73. Idem, p. '64, ri. 74. Spre Emanninia rK 44, «>•n 33. 33 Cel Qe! doi doI clnl, cInI) de (le Th. TJl ci pare, p. 68, n. 75. Fanatism în idei, p. 103, n. 77. uat>- p. 137, n. 49. O scrisoare, p. 155, n. 50... A. Chamisso: Jucăriea uriașilor, p. 16, u. 51. E^Atiout: 4<leyăratii egalilatp. ;p. 111, n. 17.. Individul in contra sqcîelațcl. p. i, n. 51. T.' Aburci: Un glas astqira frămintărel de a zi, p. 126, ri. 69. /. Achard: Vagabondul, p. 6, n. 21. L L Achimcscu : 'Primari notărind moartea, p. 55, n. 63—64. I. Adam: I?o credință, p. fii, n. 4. . II. Adclsteîn : Vezi aFreihciln, p. 93, u. 56. 65. «Adevăruli : Un ttm contră rinul om, p. 60, ni 65 Ptpic Adler : Vezi Reiizel, p. 79, n. 35. Un fiu, P- . 103; - < n. 37. Lăsați copiii să. vio la mine, p. 157, n; 40. Aikin ți Barbault: Ce-I doi baridițL p. 96. n. 46- ; , Albert: Vezi Gugau, p. 82, n. 36. Icoane din războiu, p. 5, iu 41. Vezi O, Mirbeau, p. 45, n.43. JLBârresț p.-52, n. 44, Yoes Gayot, p. 111, n. 47. A. Charles, p. 116, n. 48. E. Renault, p. 156, n; 50. Alceu : Cit prețuește uu cuceritor, p. 29, n. 2. Șuloîni ATeichem:' «Slîm-șlim-mazol», p. 126, n. 8. Tram­ vaiul din Berdicey, p.,76; n. 15, Grant Allen: Neegalitateă naturală, p. 1, n. 91—92. Alfred: Heinrik Ibfeen, p. 86; n: 56, ’ ' Alfărochet Un1 interogatoriu, p. 72, ril 45. Ciro Alții: «Mercedes», trel-zecl cal putere, ’ p. 90, n.,36." 11 C. Andersen: Hainele cele noriă ale împăratului, p- 10, n. 41. Băcanul, poetul și spiridușul, p. 25, n. 42, Umbra, p. 41,. n.. 43. 1 Lconida -Adreicf.: Războiul in Mandciuria, p. 139, n. 49. J. Andrpu’s;..Vjeața socială in Australia, p .6, n. 51. Anestin : Pățaniile unul Advocat, p. 56. n. 63-64. Angțla: Vezi D-r Toulousc,' p. 146, ni 50. A. Animal: Cătră fosile, pi 58,■ n.- 34. Anotiimov; Vezf iEc Courrier Europeen», p, 138, n. 49. O. Mirbeau, p. 90, n. 66. E. Rod, p. 15, n. 71. Antim: Superioritatea intelectuală a femeel,' p. 53, n. 34. A. Idipu-Antanef\cul: Libertatea de conștiință: in colabo­ rare cu Sp. Popescu, p. ,116, n. 68. Arabela: Femeea și lamiliea, p. 118, n. 18. C. D.-Argeț: Exppzițiea pictorului Marinescu, p. 106, n. 17. •Arhiva»: Schițe Balcanice, p. 95, n. 76. -D. Arîceseu : Un ecou; p. 25,'ri. 62; £. Armând: NotAlă «Infernul de la Packintown», do Sin­ clair, p. 53. n. 84. Vieața si opera lui Max Stirner, p, 51, n. 94. Schițarea problematică a unei »Socie___ , , Uți Anarhiste», p. 7i, n. .95. Anarhistul pri" ifî-Țit ’1 pe terenul economic ca rel'râptar, p. 102, n.- 97,. H Ch. Aronovicî: Scrisoare din America, p. 77, n. 5. ' Nțlly d'Arrg: Legea divorțului, p. 103/< :ni27: Mici ' documente, ,p. 99, n. 56. . ; Enciu Atarțaso/J': Scrisoare adresată zțaruluf «România Muncitoare», ,p. 75,-n. 66. : Th. Aubanel: Războiul, p. 66, ,n. 35, , L. Aubert : Minunățiea razelor X, p. 3, n. 31. D-r P. Aubry : Molima omorului în războiu, p. 139, n. 59—60. % Rate Austin ; Chestiea sexelor, p. 131, n. 9. L Avennier:1 Utopiști, p. 7, n. -7L JL Avinicscu: Muncitorii și Dracul, p. 69,. n. 95. A. Axelrad: Danubiul, versuri, p. 123, n. 28. Z. II. B : De la D-zeu cătră oameni,, p. 151, n. 50i JL Bakunin : Solidaritate, p. 95, p. 67. Dintr’un manuscript, Columba: Rezistența iniliyiduală, p/ 75, h. '15,. Lquis Combeș i Diqgeuc,'p. .02, n. 95. Spartacus : războiul robilor, p? 84, n, 96. . . , Comitetul central al partidului socialist revoluționar. Rus: Cătră cetățenii lumel,civilizate, p.88rn. 36. Comitelui Socialist din Lods, etc.: Cătră iriuncitorii din, Lods, p 54, n. 34. Tiberiu Constant : Vezi Paraf-iaual, p. 50. n. 95, L Constarifincscu : Înfiorătoare /executări de lăraiil, p. 23. Un răkpuns ziarului «LTndependanco R.», p. 25, n. 62. V. Cordatj: Un ospăț iluș.trat, p. 71, 11. 75. Th. Cornel: Montalia, p. 113, n 78 'Cărteă-I bună de leac, P.99,n.86-87’ C. Cornclisseh : Buna stare materială și morală; p..21, n. 12. D-r A. Corrc : Militarismul, p. 5-4, ji. 4/ L Cortina?: Judecata lui moș preda, p. 77, ii. 85/ Pleacă-te rob, p. 117, n. 89. » Lc Courrier £iirope'en»(.TntemnitațiI din Șluselburg, p. 138,. n. 49. O operă de Morral,' p. 80, n. 55^ Libertate germană, p. 13, n. 61. Chestiea Ferrer și Parlamen-, tul Francez, p. 116, n. 88. JL Craioveanu: Turbăciunea in fota, mișcărilor țărănești, î! 1 Walter Crane: Socialismul și artiștii, p^ 70, n. 45. P. Nicolaescu-Cranlâ i Xezi Dcmolins, p. 155, n.,59—60. Coifsl. Cristescu : Din Gustaye Ethber, p. 109, h.' 57, Din ’ Lafargue, p, 18, n. 62. pjn Deville, p. 81, n. 66. Din Neltlauj p. 11, n. 8,1., Ernest Crosby: O experiență americană de îrivățămînt, . p. 70, n, 55. Hrană și putreziciune,,p. 40/n.,73. Sergiu Eujbâ : Cînțec haiducesc, versuri, p, 17, n. 2. lr. Curcubeu : împărtășire, p, 132, n. 49.. . Am. D.: Atentatul do la Madrid; p. 67, n, 54., I. Dan-Duscian : Scrisoarea din7Geneva, p. 57, n. 14. Din Geneva, scrisoare!, p. 45; n. 23; Clgrence S. Ddrrow : Despre crimă și criminali, p. 134, n. 29. Cin6'judecă' 'pe cririnnal, p.: 14, n. 81. Țliomas Daij .••‘Celi dof cinl. p.; 137, n. '49. PbAt Dcla'ge: Despre visuri; p. 129/n. 58. Mirceu Demciriad 11 întuneric și Juinină, p. 2- n. 1. Stră­ buna, p. 52, n. 4. Pagini de singe : Cartea noastră,' Vaillant, Caserio, p. 100, n. 7. Glasul singelul, ți. 152; n. 10. Ed. Demolins: Cum să ne creștem copiii, p. 3, n. 11. Cind știi să te' dpult p. 46, n. 23.- Adevărata educație; p. 39, n. 33. Educație» prin pildă, p. 66, n. 45. , : Model de inițiativă, p. .155, n. 59—60.' JL Denis'. De ziua morților, .p. "115, -m 8/ : 1 L Derriaz: Milioanele săracilor, p. 44, n. 53. D. Deschamps<: Socialismul' și chestiea sexuală, p; 108, n. 7, Măcelărie» capitalistă,*p. 27, n. 12. r Gabriel Deville : Geneza Capitalului, p. 81, n.66. Formarea Proletariatului, p. = 96; n. i67i Cooperație și Manuiac-.1 ■tură, p., 1-17, n. 68i- Mașinism ' Și Mare Industrie, p. 132, n. 69. Sfîrșitul Capitalului,. p. 149, n. 70. C. Dimitrucu-lafi: «Maragnno.sau nevoea de.hrană, p..106, n. 37. Recenzentul, ,p. 129, n. 58. Cele două'morale, •p. 85, n; 00. . . ; . A/h. r. Diipilriu Călătorie Ja izvorul fntelepcîunel, p. 22,n. 72. , / Enfrosina ./Jinulriu. \â?A Raymand Diluai, p. 105, n. 27-' Din Hatolhoriif!, p. 121, n. 48. ' >* ■ •-> Maleiu Dimilrin: Vezi Kropotkin, p. 140, n. 19: D-r Abdullah Djevdet: Ebou-Ala-El-Muari t uri premergă­ tor Anarhist, p. 89. n. 07. ■ ‘ C. Dobrogeanu-Gherea :■ Din problemele sindicalismului, p. 36, n. 83. Dolores. Intimități • vrednice să fie știute, - scrisoare, p. 119, n. 98.- • ' ‘ •••_ l-\ Domcla-Niiuwentyais : Dreptul lâ rezistență; p.'62, n. 4. Despre militarism, p. 110, n. 7. 0. schimbare iu ideile morale, p. 41, n 94. Doroschavitsch: Judecătorul,' p, 151, ;nb30. ’ P. Dracopol: Nu Ie momentul,’ p. 116, n. 78, ' ' D. Drughiccscu: Calendarul superstițios, p. 65, n. 85. Ed Drumonl: Vezi Cn Catolic, p. 66, n. 35. Floridor Dumaul Frumuseța codurilor, p. 88, n, 70. Thcodore Durei: Unde-a ajuns acuma critica biblică, p. 126, n. 58. D-r I. Dascian: Leouid Andreev, p. 55, n. 84. N. G.Cer■ nișevsky/p.-133, n. 90. 1 Raymond Dnval: Triptică Egipteană, p. 105, n, 27. G. Eekhoud : O lecție bună, p. 13j n. 41. Barba Eftimiu.: Nezl Leopold Kampț, p. 121 n. 78, și ,p 132, n. 79 —80. Egipteana : Vezi Kropotkin, p. 156, n. 50, Ella : Vezi Aikin ți Barbault, p. 96, n. 46. . Paul Eltzbapher; Ce-i Anarhismul: Doctrina,Iul Godwin, p. 9, ii. 71. Doctrina lui Proudhon, p. 25, n,-72r. Doctrina lui Stirner, p. 41, n. 73. Doctrina Iul Ba-' kunin, p. 59, n. 74. Doctrina lui Kropotkin, p. 73, n. 75. Doctrina lui Tucker, p. 89, ti. 76. Doctrina Iul Tolstol, p. 10-4, n. 77. Gustave Ethber: Spovedaniea unul duhovnic, p; 109, n. 57- p. 05, n. 65. p. 4, n. 71. 'L'Europeen* : Al doilea congres țărănesc riiș, p. 140, n. 49. •Express»: Cite-va trepte, p. 72, n. 45. Luigi Fabbri; Atentate, bombe, comploturi, p. 107, n. 57., Fcderafiea Studenților republicani, etc., din Paris : Crimă regală, p. 103, n. 88. Cart Federn: Henry David Thoreau, p. SI, ii. .76^ D. Feldman : 4 Iulie in America, p. 120, ji. 38.. Ch. Fere: Evolutiea antinaturală a moralei, p. 104, p.37. F. Ferrer : Raționalism umanitar, p. 104. Din testamentul propriu, , p. 110. Reinoirea școalel, p. 115, p. 88.. Cerșetdrul, p. 121, n. 89. / '’ C, A. Filitis: Legitimitatea Socialismului, p. 109, n. 08. Xgih. Finkelstein: De luat aminte, scrisoare, p. 9, n. 21. Relații, nouă, scrisoare, p. 55, n. 24. Dip cind în .cind, scrisoare, p. 138, n. 29. Din Franklin H. 1 Giddings, p2 .21, n. 32. Din New-York/ scrisoare, p. 45, n. 33. Cătră muncitorii din Lods, pi,54, n.34. Scrisoare din America, p. 93, ri. 46. C Flaniarion: Prostiea omenească, p. 143, n. 59—60. Florica : Vezi Madelcine Ternei, p. 78, n. 55. Const. Folea : De Ia un frate, scrisoare, ,p. I I, n. 31. Pildă de sentiment, scrisoare, p. 68, n. 95. D-r Aug. Forel : Geloziea,,p 76, n. 66. Dora Forster: Știința Sexuală, p. 141, n. 59-60. , E. Forlin: Evolutiea socială, p. 44, n. 13. , Fouhcr: Cele două prostituțil, p. 22, n. 2. înjosirea ;fe- , meilor in civilizație, :p..116,.n. 8. Filosofii misțiifi-.. câți de tiranica lor, p. 71, n. 25. Dreptul Inexistență, p. 32, n.32. Antagonismul, ca bază a societățol mo­ derne, p. 74, n, 35. Căsătoriea, p.. 72, n,. 75. , , Anatole France : Militarism, p. 96, u. 16. Despre minuni, p. 66, n-. 75. Heclor France ; Cifre, p. li, u. .ll. Tirg. de copil, ,p. 24, n. 12. Salamuri de noapte, p. 34, n. 13. Camerile să­ racilor, p. 51, n. 14. Debuturile Mercyel, p. 78, n. 15. Rătripul cărui i s'au furat fetele, p. 108,./n.17, Gosppdăriea micului Diek, p. llâj n. 18. Trampil, > p. .133, n. 19. Răscoala trampilop, p. 150, n, 20.-, Beata Francis: Un congres de filantropi, ,p*i 153, n. 50. «Frccdomt: Co-I Anarhismul, p. 46, n.,94. ,A , aFreiheil» : Despre vieața și operile, lui Mosț, ,p. 93, n. $&■ Anarhie și Societate, p., .142, n. 59-60. Biserica, p, 29, n,.72.. ,s . Frciligrath : Rubbenzahl, p; 149, n. 20. :: I. Friedman: Un ecou, 'scrisoare, p. 159, n. 40, BlzbuiUl, versuri, p. 11, u.- 41, . .• . �148 ............. REVISTA IDEE! ff. FroUo î Răxmiriță, versuri, după F. 1F. Weber p. 8, n. 71. J. Gabtioi t Clntecul preoților, după Magre, p. 112* n. 37. L Galleani: John Most, p. 23, n. 52. O amintire despre Eh‘s4e Reclps, p. 119, n. 58. IF. Garfin: Uitat pe cîmpul de luptă, p. 123, n. 38. A. Gălătanu : Despre un nou organ, scrisoare, p. 128. n. 89. Din Labriola, p. 68, n. 85 Gustaue Geffroy : Crimele războiului, p. 96, n. 76. Un Geneve:: Elaborarea progresului, p. 15, n. 21. Georgescu Rovine: Vezi Ray Slannard-Baker, p. 61, n. 54. Fr. Ghepart: Expulzări și, lear expulzări, scrisoare, p; 106, n, 67. G. N. Ghinescu: Voi și noi, versuri, din Esperanto, p. 39, n. 93. Din imperiul imbulbaților: utopiea unul flămind, din Esperanto, p. 48, n. 94. Paul Gibier: Religiea naturală, p. 92, n. 66, F. II. Giddingsz Vieața și opera lui Spencer, p. 21, n. 32. Henry Glasse: Esența Anarhismului, p 151, n. 40. Goethe: Natura* p. 84, n. 16. Gr, Goilav: Vezi Spring-Ricc, p. 137, n. 9. Din Korolenko, p. 60, n. 14. Din Haeckel, p. 9, n. 51. p. 101, n. 67. p. 52, n. 74. Henrik Ibsen, de John-L. Charpentier, p. 42, n. 63—64. Henry David Thoreau, de Karl Federn, p. 81, n. 76. «Mentalia», recenzie, p 30, n. 82. John Most, de Netilau, p. 95, n. 86—87. Din Lafcadio Hearn, p. 39, n. 93. p. 49, n. 94. p. 65, n. 95. p. 96, n. 97. -Ce-I Anarhismul, din eFreedom»», p. 46, n. 94. Mărie Gr. Goilav z VezL Spring-Rice, p. 9. n. 11. H. Goldenberg: Vezi Ernst de Claar, p. 154, n. 50. Eloira Goldner: Vezi Kropotkin, p. 70, n. 35. M. Gorki: Cîntecul Albatrosului, p. 137, n. 19. Asaltul, !p. 157, n. 20. O dată toamna, p. 86, n. 26. Jemelian ' Pilay, p. 75, h. 35. L de Gramont: Anul nou al unul sărac, p. 14, n. 21. ' : Nativitate, p. 28, n. 22. Un proprietar, p, 47, n. 23. Dreptul patronului, p. 51, n. 24. Ucenica, p. 83, 1 n. 26. Geamul spart, p. 102, n. 27. Războiul social, p. 110, n. 28. Despre unirea liberă, p. 149, n. 30. Diferite morale, p, 78, n. 76. F, 1 Griffueihcs: Greva din Hennebont, p. 155, n. 30.' Ca­ racterele Sindicalismului Francez, p. 150, n. 90. Grimm; Tovărășiea unei pisici cu-n șoarece, p. 127, n. 58. D-r I. Gros ; Vezi Helene Most, p. 38, n. 53. Eag. Groșu : Vezi Mickieivîcz, p. 60, n. 34. J. Grănberg : Vezi Gorki, p. 7o, n. 35. M. Grilnberg: Intimpinare, scrisoare, p. 71, n. 85. Grapuî studenților socialiști, din Paris: Antisemitism și Sionism, p. 141, n. 9. M Guyau: Educațiea în cultura intelectuală, p. 58, n. 14. Religiea și moralitatea populară, p. 78,. n. 25. Comunismul ca necesitate morală, p. 82, n. 36. Rizicul metafizic In acțiune, p. 18, n. 42. Arta din pbnctul de vedere sociologic, p. 126, n. 48. Ybes Guyoi; Anatemă, p. 111, n. 47. Ben Hadar: Mama doarme, p. 157, n. 59—60. E. Haeckel: Selecțiea militară, p. 130, n. 18. Progresele științei și progresele sociale, p. 140, n. 39. Nemu­ rirea sufletului, ț). 9, n. 51. Dumnezeul și lumea, p. 101, n. 67. Știința și Creștinismul, p. 52, n. 74. A. Hamon: Libertatea, p. 100, n. 27. D-r L. Harrison: O notă, p. 51, n. 74. Ce-Haț: Iubitei, versuri, p. 112, n. 7. N. Haiothorne: Cana blagoslovită, p. 89, n. 46. Darul de a preface totul în aur, p. 105, n. 47. Paradisul copiilor, pi 121, n. 48. Lafcadio Hearn ; O cîntăreață de stradă, p. 39, n. 93. Harți, p, 49, n. 94. Kimiko, p. 65, n. 95. O dănțătoare, p. 76, n. 96. Balada despre O-Shichi, p. 95. La o stație de drum de fier, p. 96, n. 97. H. Heine: Imn Morțef, p. 117, n. 18. Un cintec nou, mal bun, p. 56, n. 34. HUgo Hellir. Epistolă cătră împăratul German, p. 29, n. 2. D. Hermalin : Vecfnica revoluție, p. 36, n. 3. A, F. Herdld : Cite-va note asupra patriei și asupra pa­ triotismului, p. 116, n. 38. G. Hervegh : Clntecul urel, p. 148, n. 20. IP Hotbach : Izvorul crimei, p. 104, n. 27. Ti Hood : Qntecul muncitorului englez, p. 98, n. 47. G. și I. Hoppe ; Expulzarea fraților Hoppe, scrisoare, p. 110, n. 68. Ce pățesc trădătorii, p. 63, n. 84. Victor Hugo: Omul în luptă cu fatalitatea, p; 50, n. 14. Napoleon cel mic, p. 64, n. 65. Emma Lăzăreanu : Vezi N. Haivthornc, p. 89, n. 46. aii Risvcglios, p. 118, n. 4-'. Leonida Andreief, p. 139 n. 49. M. Pravdine, p. 42, n. 53. Ernest Crosby, p. 70, n. 55. Bcrta Leb : Chestiea femenină, p. 50, n. 4., Ale.'c Lebovici: Din depărtare, scrisoare, p. 23, n. 22, A. Lefcvrre : Religiea, p. 107, n. 17. Deismul rațional, p. 156, n. 40. Influența dăunătoare a religiilor, p. 143. n. 59-00. Legendarul: Bobul de griu, p,‘ 73, n. 45. O. Lcibovitz-Lconard: Din America, scrisoare, p. 80, n. 15. De pe alte tărimurl, scrisoare, p. 53 n. 24. O scri­ soare mal noul, p 67, n. 25. Ce-va mal frumușel, scrisoare, p. p^ 16, n. 31. «Compromis», p. 10, d0, n. 41, Femcea și Socialismul, p. 63, n. 74. M. Lconlief: Idooa Anarhici, p. " 5?. '• 58, z. n. 4. Lequinio: Despre războiu, 47, n. 43. izboiu. p. 47. 1 P. Leroux: Ordinea in omenire, 133, n. 9. Lcsig : Despre fomee, p. 146, n. L„. Ch. Lctourneau: Corsi e ricorsi, p. 18, 2. Știința și Religiea: idealul viitorului, n.'• 59 =n n. 4. Morala* Budismulul, 93, n. 6.)rebLTtor, Viitorul eJU147,en.Pio2ComuSă fie oarep.războiul Jules Huret: Malatesta. p. 50, n. 53. Huxleg: O educație liberală, p. 26, n, 12. Educațioa știi)nțifică, p. 43, n. 23. Despre educație, p. 67, n. 35. Id : Strigătul unul «Parias^, p. 9, n. 31. Dulce Io vieața p. 25, n. 32. Din negligență, p. 4I, n. 33. Intenție criminală, p. 57, n. 34. Cu puteri uhite, p. 73, n. 35. Răsplata, p. 89, n. 36. Datoriea, p. 105, n 37. Pănă cînd, p. 121, n. 38. Ce așteptați, p 137, n. 39. Ne-am deșteptat, p. 153, n. 40. tlndntinareai): Să fie Constituțiea o cursă, p. 23, n, 82. Col. R. G. Ingersoll: Dumnezeu și crearea-I. p. 26, n. 62. iV. A. lonescu: Vezi Jules Sourg,p. 139, n. 49. St. lonescu : Din scrisoarea unul înstrăinat, p. 127, n. 69. Din Robert Michels, p. 91, n. 86—87. Din Kritchcivsky, p. 130, n. 89. Din LagardcUc, p 145, n. 90. Din Kropotkin, p. 52, n. 94. Din E. M. Kobham, p. 100, n. 97. jV. lorga : Răscoalele țărănești, p. 16, n. 61. IV. Iruing : Daniea Maurului, p. 57, n. 44. C. Issaurat: Educațiea, p. 47, n. 13. I. Ișileanu : Vezi Paleyo, p. 22, n. 82. lxa‘, 0 doborire, p. 13, n. 51. J. Izdulet: Ideea metamorfozei universale, p. 11, n. 41. L. Jacoliot : 0 noapte la Madura, p. 99, n. 7. O legendă Indiană, p. 144, n. 9. Barbariea justiției, p. 59, n. 24. Jack: Heinrich Heine și chestiea socială, p. 42, n. 13. Giacomo d’Angelo, după „Le Tempsu, p. 139 n. 29. Al doilea Jack : Asaltul, de Gorki, p. 157, n. 20. N. Jager : Vezi Clemenceau, p. 83, n. 55. Sch. Janouskij: Al mleu și al tău, p. 37, n. 33. R. Jassenovsky: Al doilea congres țărănesc Rus, p. 140, n. 49. Paraf-Javal : Cele două fasole, p 15, n. 81. Absurditatea politicei, p. 33, n. 83. Libera cercetare, p. 59, n. 95. Ce știm despre lume, p. 81, n. 96. p. 97, n. 97. p. 105, ’n. 98. Jelui : Cea din tăi găină, p. 121, n. 89. „Lc Journal* : Evadata, p. 24, n. 91 -92. {Journal des Instituteursn : O victimă a apostolatului, p. 125, n. 58. H. Julian: Declasațil și Socialismul, p. 82, n. 6. Vasilc Jurist: Vezi’Crislescu, p. 11, n. 81. .1f. A’.: Nota la „Tramwaiul din Berdicev®, de Șnloim Aleichem, p. 76, n. 15. Leopold Kampf: Sara cea mare, p. 121, n. 78, și p. 132, n. 79—80. Goldie Karniol: Vezi A. Jf. Simons, p. 84. n. 36. Alphonse Karr: Istoriea lumel p. 13, n. 11. Căsătorie de conveniență sau interes, p. 15. n. 71. J. Kiril: întrebări grele, p 16, oi. 81. Wladimir Korolenko : Necesitate absolută, p. 60, n. 14. Amintiri despre Cernișevsky. p.,33, n. 93. Boris Kritcheiusckij : Sindicalismul și Socialismul in Rusia, p. 130, n. 89. P. Kropolkin.: Organizarea vendictel așa numită Justiție, p. 140, n. 19. Prefață la edițita italienească a cărțel «Paroles d’un Revolta», p. 70, n. 35. ElisSe Re­ dus, p. 85, n. 46. Acțiunea directă și greva gene­ rală in Rusia, p. 142, n. 49. Bakunin, p. 156, n. 50. Consumațiea și producțiea, p. 45, n. 53, Din Rusia, p. 74, n. 55. In chestiea executărel Iul Ferrer, p. 111, n. 88. Drepturile politice, p. 134, n. 90. O scri­ soare cătră editorii «Bibliotecel Anarhiste» Rusești, p. 30, n. 93. Teroarea in Rusia, p. 52, n. 94. rerot Răscoale și .și revoluție, revoluție, p. 57, n. 95. Mărie Krysinska : Ceasul, p. 50, n. 14, A. Labriola : Sindicalismul și Socialismul in Italia, p. 68, n. 85. Paul Lacombe : Starea de natură și societatea, p. 48, n. 73. P. Lafargue : Idealismul și materialismul in istorie, p-18, n. 62. Mediul natural : teoriea Darwiniană, p- 3u, n. 63—64. Mediul artificial : teoriea luptei de clasă, p. 61, n. 65. Hubert Lâgardelle: Sindicalismul și Socialismul in franța, p. 145, n. 90. E. Landrin: Falimentul asistenței publice, p. d46, n. 10. Petru Lavroff: Acțiunea individuală, p. 29, n. 52. Bernard Lazare: Adevărata concepție a amorului, p. 81, n. 55. Barbu Lăzăreanu: Din Rosenfdd, versuri p. 120, n. 8, Unul poet, p. 2, n. 11. Asemănare, p. 18, n. 12. . Pribegi, p. 48, n. 13. Din Guyau, p. 126, n. 48. .................................Revista IDEE! ..v.v, ! I y 1 4mm, u. iv. iniriuare, p. n. 29. Evo- luțiea civilizației, p: 128, n. 38. Origina salariatului, p. 7, n. 41. Leoensol: Comunicare, scrisoare, p. 87, n. 46. H Leyret: Mal presus de forțele sociale, p. 103, n. 17. Mizeriea, p. 117, n. 28. Războiu cerșetorilor, p. 158, n. 40. James Loebncr : Acum cîștigă, p. 108, n. 27. Din Chicago, scrisoare, p. 141, n. 29, In ghiarele diavolului, p. 12, n. 31. In staul, p. 115, n, 37. Un proces, p. 46, n. 43. Din St. Louis, scrisoare, p. 63, n. 44. C. Lombroso : Neputința caritățel, p. 56, n. 2-4. A. Lor ia : Constituțiea economică, p. 14, n. 11. Dreptul capitalist, p. 36, n. 13. Funcțiea capitalistă a Creș­ tinismului, p. 75, n. 15. Funcțiea capitalistă a opi­ niei publice, p. 112, n, 17. Criminalul născut,p.l39,n 19 /. Loslopan: O rugă, p. 1, n. 1. Revotuțiea în Rusia, p. 82, n. 55. Paul Louis: Sindicalismul Francez, p. 17, n. 72. Criza So­ cialismului, p. 07, n. 75. F. William Lloyd: Adevărata iubire, p. 24, n. 91—92. E Lucarrini: Garlo Cafiero, p. 65, n. 54. Octai» Lupașcu : Din pricinele răscoalelor țărănești, p. 136, n. 90. Dimitric D, Lupa : Principiul de drept în soluțiea ches­ tiei sociale, p. 93, n. 67. Gr. Lupu : FezI Elisee Reclus, p.'135r n. 58. Al. Macedonski: Din carnetul unul dezertor, p. 4, n. 1. ML Mactcrlinck: Datoriea noastră cea socială, p. 33; n. 73. Nemurirea, p. 125, n. 89. P.-G. Mahoudeau: Intăile manifestări ale materiei viețui­ toare, p. 44, n. 3. Maurice Magre : Vezi Gabriol, p. 112, n, 37.' Moriss Maior: Indignați!, poemă,, p. 11, m 1. Ce-I Anar­ hismul, p. 124, hr8. Muzica veacurilor moderne, p. 18, n. 12. Din pribegie, scrisoare, p. 1. n. 21. Comunicări din Apus, p.29,n. 22. Mizeriea In Londra, p. 57, n. 24; Prostituțiea in Londra, p. 69, n. 25. Evreii în Est-End-ul Londrei, p. 89, n. 26. Alte comunicări din Apus, p. 154, n. 30. Legea in contra străinilor in Anglia, p. 18, n. 32. E. Malatesta : Cu privire la atentatul din Buffalo, p. 7. n. 11. Anarhiștii și sentimentul moral, n. 140, n. 59—60. Ch. Malato : Ferrer și opera Iul, p. 151, n. 90. B. Malon : Socialismul și forțele morale, p. 75, n. 5. L. Malquin : Rolul omului in Economiea Politică, p. 20, n.32. G. Manev : Pagini din vieața lui Cernișevsky, p. 02, n. 97. L. Manouvricr : Imoralitatea ocazională a oamenilor cins­ tiți, p. 21, n. 12. Influența demoralizatoare a mize­ riei, p. 47, n. 23. Imoralitatea constringerel, p. 64, n. 34. Morală, educație, drept și politică, p. 70, n. 45. //. Manlel-Mantcau : Vezi Elisee Redus, p. 69, n. 35. Răs­ puns, p. 150, n. 50. M. Mqrchin : Sperietoarea, n. 103, n. 77. Marele Orient al Franței: Protestare in contra executărel Iul Ferrer, p. 113, n. 8. loan Marin : Din vieața dezmoșteniților, p. 138, n. 9. Gh. Marinescu : Să lupți, versuri, p. 5, n. 1. Jules de Marthold : Vieața muncitorului, p. 5, n. 51. Maufrignouse; Taina inimel, p. 151, n. 59—60. Gay dc Maupassant: Războiul, p. 110, n, 17. Odinioară, p. 143, n. 19. 14» Th. C. Mănescu: Conspiratorii, p. 121, n. 28. G/i. Mărculescu : Impresii din bulgaria, scrisoare, p. 18, n. 22. Poporanism modern, p. 23. n. 32. Socialismul și agricultura, p. 88, n. 56, Scumpirea traiului, p. 120, n. 89. Amintiri despre Cernișevsky, do Korolenko, p. 33, n. 93. «Ce-I de făcut», analiză, p. 73, n. 96, Mărioara; Vezi Jules Huret, p. 50, n. 53. Victor Meric : Scrisoare cătră un recrut, p. 123, n. 89. Saverio Mcrlino : Eliste Reclus, p. 119, n. 48. Jacgucs Mesnil: Elis&c Reclus, p. 9, n. 61. L. Metchnicoff: Influența mediului asupra omnlui, p. 16, n. 11. Spiritul de răzvrătire in China, p. 153, n. 30. Progresul, p. 78, n. 45. J. Michelet. Căsătoriea, p. 41, n. 13. Exterminarea raselor mărel, p. 61, n. 24. V. Emile-Michelet Holweniul, p. 9, n. 91—92. Robert Michels: Sindicalismul si Socialismul in Germania, p. 91, n. 86—87. Adarn Mickiewicz: Revistă militară, p. 60, n. 34. Ch. Miel: Războiul, p. 74, n. 66. Pierre Miile : O nouă boroboață a lui Alfons, p. 129, n. 89 Afilton : Religiea lor, p. 49, n. 53. Paula Mink ; Mortalitatea uvrieri, p. 76, n. 5. Mirabeau : Origina nefericirel oamenilor, p. 111, n. 17. Octave Mirbeau : Războiul și omul, p. 87, n. 16. Dragostea naturală, p. 116, n. 28. Dreptul de a trăi, p. 159, n. 40. Cătră so IdațiI din toate țările, p. 45, n. 43. Să sărbătorim codul, p. 90; n. 66. Dragoste și lear dragoste, p. 46, n. 73. Răi păstori, p. 25, n. 82. p. 41, n. 83, p. 57, n. 84. p. 73, n. 85. p. 89, n; 86—87. Mixt; Vezi Paraf-Javal, p. 33, n. 83. G. Moch : Războiul și dreptul Ia existență, p. 54, n. 24. G. de Molinari: Starea de războiu, p. 30, n. 12. Morelly: Urmările dezastroase ale împărțirel fondului comun, p, 31, n. 42. W. Morris: O lecție practică, p. 5, n. 11. Munca nedemnă, p. 23, n. 22. V- G. ilforțun : Dragi confrați, p. 17, n. 62. ' T. Morus : Calea cotită și calea dreaptă, p. 130, n. 9. Helene Most: Cătră cetitorii lui «Fr£iheit>, p. 38, n. 53. John Most: Canalii, p. 154, n. 59— 60. Despre sine, p. 35, n. 52. S. Most; De peste ocean, scrisoare, p. 159, n. 20. Din co­ respondențele noastre, scrisoare, p. 27, n. 22. Altă scrisoare, p. 59, n. 24. Prima mea luptă, p. 111, n. 27. Din New-York, scrisoare, p. .151, n. 30. Un dialog, p. 110, n. 37. Două moduri de a vedea, p. 154, n. 40. Intre un elev și un profesor, p. 8, n. 4L Scrisoare din New-York, p. 63, n. 44. O nouă acrisoare, p. 43. n. 53. «Le Mouvement Socialistei: Mișcarea noastră, p. 39, n, 63-64. Mullaluli: Cugetări, p. 144, n. 19. Puțină poezie, p. 47, n. 53. Donar Munteanu : Flacăra cea bună,’ p. 128, n. 19. Gh. Mușoiu ; Sabiea-n baltă: p. 140, n. 69. p. Mușoiu: Ca șă ne facem înțeleși, p. 1. Scrisoare dea- . chisă Ministerului de Războiu, p. 5. Priviri asupra mișcărel .sociale la noi, p. 13, n. 1. O înlănțuire de fapte, p. 17. Surprize anuale, p. 21. In tine stă mintuirea ta, p. 25, n. 2. După cererea generală; p. 33. Impunerea mea la dare, p. 38. Substratul substra­ tului patologic, p. 41, n. 3. Complot anarhist, p. 49. Discuții de doctrină, p. 52. Osînda lui Dobrescu, p. 57, n. 4. Foasta grupare,- p. 65. Psichologiea vio­ lenței, p. 70. Varabondind: răvașe, p. 78, n. 5, Prac­ tica viețel, p. 81. Mici răfuelf, p. 86. Cum se des­ copere Anarniștil, n. 90, n. 6. Un manifest, p. 97. Filantropiea. p. 101, Grija pentru prisos, p. 105, n. 7. Nereușita Socialismului... p. 113. Ce zicem noi, p. 121. Școală de cadre, p. 125, n. 8. Decrepitu­ dine morală, p. 129. Socialism și Anarhism, p. 136. Ce facem cu țăranii, p. 140, n. 9. Articol de PPP^s. p. 145. Un moment al mișcărel noastre, p. 150. Fe­ meile In luptă, p. 153, n. 10. O lămurire. Colabo­ ratorii noștri, p. 1, n. 11. Domnului Ministru de Interne, P. S, Aurelian, p. 17. Politică melioristă; . p. 25, n. 12. Gum se trăeȘte pentrii idee, p. 33. Indicii subversive, p. 37, n. 13. Preocupările noas­ tre, p. 49, n. 14. Remarcă, p, 65, n. 15. Spiritul de dispută, p. 81. Momente aripate, p.,89, n. 16. Con­ fiscarea revistei noastre. In chestiea educației, p. 97, n. 17. Un semn al timpului, p. 113, n. 18. Simpli carea chestiei sociale, p. 129. n. 19. Cuvtnt de inebaere. Cătră cetitorii, colaboratorii și suBținKorit Revistei, p. 145, n. 20. Pas înainte, p. 1, u. 21. �150 RHVlStA IDEEf Practică nouă, p. 17, in 22. Să înțeleagă mal ihulțl, , jv33, n. 23. O lămurire mal mult, p. 49, n. 24. Uri mod do a vedea, p. «5. n. 25. Cit de practici sin tem, p. 81, n. 26. .Separatismul sexelor, p. 97, n. 27. . 'Conți, baroni. prinți, p. 113, n. 28. 'Alt rău. p- 129. -■ n. 29. însemnătatea-Revistei noastre, p. 445, 11. 30. O mișcare aparte, p. 1, n. 31.' Descurajare, p. 17, n. 33. Demisie» Iul Zosin, p. 33, n. 33. O carieră, p, 49, n. 34. Despărțiri și uniri, p. 65. n. 35. De actualitate, p. 81, n. .36. Relatări, p. 97, n. 37.’Spre bine, p. U3, n. 38; Gonciliare, p. 129, n. 39. Capăt de an, p. 145; n. 40; O Încordare nouă, ri. 1. Semne bune. p. 16. n. 41. Reformism și revoluționarism, p. 17. înțelegere cu prietenii noștri, p. 32, n. 42. Integralitate, p.33. n. 43. Metoda mixH-Complexitale. p. 49. n. 44- Pentru mulțl. n- 65. n. 15. Susți­ nere revoluționară, p. 8I1 n. 46»• Despărțirea bisoricel de Stat, p. 97. n. 47. Un nou partid popular, p. 113. Gătră ce! setoșl de mișcare, p. 120, ti. 48- O normă de purtare, p. 129, n. 49. Cinci ani, p. 1'45. O scrisoare,. p. 155, n.- 503 Tactică și doctrină, p. 1. n. 51. Limba Rominească, p; 17, n. 52. Lealitate, p. 37, n. 53. O lecție de lucruri", p. 53 n. 54. Irivățămlrtl, p. 69. Un răspuns, p. 81, n. 55. Un sinucis, ■ p,- 85, n. 56. Naționalism și Socialism, p. 101, n. 57. ; Ameliorare și cinste, p. 117, n. 58. Schițare, p. 137, n. 59-r-60. Fizica și Metafizica socială, p. 1. In fa., . voarea lui Ferrer, p. 3, n» .61. Legalitatea luptei, p. 73, n. 66. Viitorul Rominiel, p. 141, n. 70. Un concept,' p. 1, n. 71. Etichete, p. 129, n. 79—80. În­ științare, p. 40, n. 83. ' Mic răspuns, p. 56, n. 84. Prefață la aCe-i de făcut», p 68; n. 85, Capul hi­ drei. p. 101, n.-88. Despre <Qe-f de făcut», p. 124, n. 89. Răspuns la o scrisoare, p. 56, n. 94. Ce știm despre lume, de Paraf-Javat, p. 81, n. 96, p. 97, n. 97. p. 105, n. 98. Cernisevsky, de Veră Starkoff, p. 170, n. 98. O scrisoare, p. 120, n. 98/ Istorica socială la Palatul Justiției, de Emil de Saiht - Auban-, p. 121. Trecut și viitor, de Cernișevsky, p. 128, n. 99. Metoda experimentală' în politică; p. 137, n. 400. Note la diferite articole... I ;. ' ■ '■ EL Napias «■ Boala mizeriei, .p.-149, n. 20.? Alfred Naqiiet: Ferrer,' Anârhiea și uneltirile clericale în - 1 Spania, p. 77, h.' 55. In rața tribunalului om'enirel, Eudovic Naudeau : Teroarea,p., 157. n. 59—60. L Nădejde; Totul se schimbă, p. 57, n. 65. L Neaga: «Emanciparea femeei», recenzie, p. 32, ti 2Î- Oa.menil Domnului, p. 68, n. 5. De ce'tace tineririlea, p. 43, n. 13. Libertatea de cugetare, p. 82, n. 16.' Răspuns la plebiscit, p. 105, n. 17. Iubitei, versuri, p. 128, n. 18. Dezertorul, p. 154, n. 20. Și-a făcut datoriea, p. 43, n. 23. Copil de trupă; p. 126, n. 28: De la-1888, p. 35, n. 33. Pe drum, p; 50 n/34. Din Rusia, p. 88, n. 36. Pe lingă plug, p; 118, n. 38. Ionică, p 134, n. 39. Do Crăciun, p. 150, n. 40 Din Rusia, p, 29, n. 42. Despre războia’, de Lequinio, p. 47, n. 43; Procesul lui Kalaief, p, 5C. Din En1 glitfira, p. 64, n. 44, Revoluțiea in Rusia, de Tchcrkesoff, p. 68, n. 45. Elisee Redus, de Kropotkin, p. 85, n. 46. Complexitatea In dragoste, do Barnard, - P- 108, n. 47; Răspuns, p. 136. Acțiunea directă și greva generali in Ruria, de Kropotkin, p. 142, n. 49. O scrisoare, p. 155, n. 50. lamandcscu, p. 32, n. 52. "Cernaia Cibitca», p. 97, n. 56. Sondării, p. 122, n. 58, Istoriea filosofică a buzunărilor. de Bulgaria, p. 128, n. 69. Sindicalismul Francez, de Paul Lotus, p. 17, n. 72. Cultura tutunului, p. 99, n. 77. .Neantul Romlnesc*; O scrisoare din Teleorman, p. I06. . Povestește un concediat care. a fost în răscoale, p. I07, n. 67. Povestea cruntă a represiuncl. Cum s’au potolit răscoalele, p. I22. Cum se prezintă satele reprimate. Biruri și nenorociri, p. I23,, n. 68. / Neculau: ȚJn ecou, scrisoare, p. 459,.m 40. Ada Negri: Sfidare, p, 49, n. 4. Infrînțil, p. 110, n. 7. • La țara, p. I20, n. 8;. Nemit-Misirliu: Un scop viețef, p. 83, n. 16., Nestdr : Scjavul, p. 116, n. 18. ,tf. Nettlauz Lupta în contră Statului, p. 11, n, 81» John , Moet, p. 95. n. 86—87; REVISTA IDEE!. Mina Ncuivirf: , Un stat în stat, dq.Z, Benail^ p. I39, ’ n. 59—60. Chestiea proprjctățcl în, dragoste, de Traiibel, p. 69, n. 65. Femeea și Revoluțiea, dc Stackclberg, p. 143, b. 70. Neînțelegere, p. 2, n. 71.1 O comună țâșnească în Georgia, de R. Orguciani, p. 31, n. 72. Hrană și putreziciune, de Crosby, p. 4b, n. 73. Ferrer, p. 49, n. 74. Cum se abrutizaza un copil, de Xanrof, p. 69, n. 75. <-Legislațica Muncei», p. 162, n. 76. De meditat, de Parsons, p. 13o, n. 79—80.'Un caz de conștiința, de Charpentier, p. 81; n. 86—S7. Răscoala din Sudul Franței, p. 139; n. 9o. , .... Niculcscu-Grand: Dc la un om de inimă, scrisoare, p. 5, n. 21/ L Nisipeanu . Vezi Macterlinck, p. 33, n, 73. Ho Nitaro : Un document,, p. I29, n. 89. Max Nordau: Negarea oamenilor providențiali, p. I22, n.^S. J. Noinkoiv ; Lupta economică, p. I47, n. 20. Lupta in­ telectuală; p. 20, n. 22. Lupta politică, p. 82, n.26. Neputința Statului, p. 140, n. 29. Centralizare .și chițibușerie administrativă, p. 42, n. 33. Greșala imobihtățef, p. 108, n. 37., Absurditatea patriolis'• mulul, p. 150, n. 40. Bilanțul burgheziei, p. 34, n. 43. Ipocrizica caritățeî, p. 75, n. 45. Zăpăceala și absurditatea instrucției oficiale, p. 104, n. 47. l'diciea Nujniesku; Evoluție» prostituției, p. 108, n. 67, Dreptul la avortarc, p. 86, n. 76.. Stan Opinci»; Din împărățiea țarilor, p. 68; n. 25. N. Opran : Vremuri hoî, scrisoare, p. 120, n. 78. Zvonuri; din ce discuta prietenii,’ p. 116, n, 98. L'n Oprimat : Din Rusia, p. 76, ri. 25. R. Orguciani: O comună țărănească în Georgia, p. 31, n. 72. Eugenie P. P. : Unire și disciplină, p. 22, n. 2. Unirea liberă, p. 91, n. 6. Cesar de Paepe : Anarhie, p. 103, n. 7. John Paleyo : Pe cîmpul de luptă p. 22, n. 82. Maria Pamfile : Culegeri din «Cartea de aur» sau «Sen­ tințele aurite ale lui Hoangti-Xao», p. 114, n. 68. Gli. Pana : Răscoalele țărănești, p. 14, ri. 6r. Spania 'ți Europa, p. 112, n. 88. ’ . Aurora» Pappa : Hcmrik IbSen, de Alfrcd, p. 86, n. $6. Albert R. Parsons! Dinamitard, p. 82, ti. 55- De meditat, p. 130, nl- 79-So. 1 " ' Giovani Pascali: Bâtrînul castan, p. oS, n. 56. I. Pavelescu: Mal râu ca în Rusia, p. i3, n. 71. F. Păunescu : In contra ideilor subversive, p.124, n. 6S. Jacgues Le Peager: Contrast,'p. 100, n. 67. Hugh. O. Pentecost: Anarhiștii, p. 101, n. 47. D-r.L. Petit; JurisprUdențâ, p. 2, m. 51. Michel Petit: Opera lui Ferrer, p. 113, n. 88. Pelroniu-Petre Vasilescu: Note din societatea de a-zl, p. 85, n. 16. I. Petrovicî: Asupra Nemurirei, p. 38, n. 83. Paul Pfluger: Profesiea de credința a unul teolog , modern, p^ 116, n. 78. • M. Pierrot: Rolul partidelor politice în Rusia, p. 149n. 50. Răscoala din Sudul Franței, p. 139,- n. 90. Pinus : Transformarea individuală; p. 29, n. 12. Princi1 . piile adevăratei filosofii, p. 39, n. >13. Recreative, P‘ 54» ni 14* D-r Julicn Pioger: Mobilele sociabilitățel, p. III, n. 37Năzuințele sociale, p. 56, n. 84. Vasile Plăeșu : Stare de spirit, p. 115, n. 28. G. Plechanotu : Asupra romanului «Cc-i de făcub,p. 73, n.5. Takc Policrat: Legislațiea Mancei, p. 114, n. 78. C. S. Popescu: Scrisoare deschisă în răscoalele țărănești; p. 59, n. 65. ' Sp. Popescu : Vezi Lupu Anlonesoul, p. 116, n. 68. S. PostelniciiVezi «Le Reveil»,> p. 18, n. 52. Din Th: Durei, p. 126, n.i 58. T. L Polopeanu : Vezi D r Toulou'se, p. 54».n-, , 111 ! G. Clemcnceau, p. 102, n. 57. Din Elisee Reclus, p. 153, n. 59—60. Nicolma Polopeanu: V ezl John Ruskin, p. 5®; M. Praudine t'Muceniciea institutoarei prapcovia Dugen» • tzova, p. 42, n. 53. ' ' ' J. Pressigny : Dragoste și căsătorie, p. 34»' n-‘ 3* «Prezentul): Execuții' sumare, p. 55, m'63—64. Ce- spune un ofițer, p. 142, n. 70. Pribeagă.: O scrisoare duioasă, p. 24. n. 2, Sitlly Proudhomme : De la Luvru; p. '34' 33Af. Piijo: Educațiea copiilor în societatea burgheză, p. 70n. 15. Imoralitatea proprietăței, p. 99, n. 27. |î’ Pușlcin : Țiganii, p. 26, ,p. 32. Babclais : Tcoriea Anarhici, p. 46, n. 43. D-r C. Racovski : Un document vorbitor, p. 40, n.153, Scrisoare adresată ziarului’«Adevârub-, p. 40. Ex­ plicație personală, p. 41, n. 63—64. Radical: Nu-i de mirare, p. 66, n. 25» IL Rainaldy : Singuratecii, p. 62, n. 44. ' • Vasilc Ramură-G. T. Buroianu : LqcrurI din vicațâ, p. 98, n. 7* ,L Ranc: Anarhica, p. 95, n.'2$. I'. V. Raspail : Virtute, p. 16, n. 51. Rastignac : Germinai, p. 90, n. 56. G. [. Rădulcscu; Destăinuiri' in răscoalele țărănești, p. 03. Suferințele țăranilor deținuți, p. .55, n, 63—64. loan V. Râdulcscu: Un epizod administrativ Romincsc, p. 94. n. 67. .‘ E. Răuță ; D:la un .om dc simțire, scrisoare, p. 04, n. 34. Elie Redus : Eschimoșii' din Groelanda-, p. 4, n. 21. Co­ munismul la primitivi, p. 91, n. 26. Civilizație, p. 47. n. 33- Căsătorie» și religiea la Eschimoși', p. 125, n., 48. Elisec Reclus: Frate țăranc, p. 30, n. 2. Metamorfozele progresului, p. 106, n. 7. Mediul și rasa, p. 45, n. 13. Comunismul primitiv, p. 119, n. 18. Deca­ dența Anarhistă, p. 69,: n. 35. Cc-ăr fi de-ajuns, p. 115, n. 57. Asupra revoluției rusești, p. 135, n. 58. O propunere nouă pentru suprimarea erei creștine, p. 153, n. 59—60. Paul Redus: Pentru Elisec Rcclus, p. 42; n. 63—64. J. Rcibrach ; In gîrlâ, p. 94, n. 46. Roberl Reilzd: Icoană Americană, pi 79, n. 3'5. .1/-mc C. Ren.: Vezi >1. R. Wallace, p. 68, n. 35. Din Voltaire, p. 104, n. 37. Din Garșin, p. 123, n. 38. Din Răchner, p. 138, n. 39. E. Renan: Viitorul civilizației moderne, p. 66, n. 15. Morală și politica, p. 108, n. 27. Valoarea militară, p. 125, h. 38. G lîenard.: Ajunși!, p. 27, n.‘2. E. Renault ; Dragostea în omenire, p. ,52, n. 14. Baza psihica a Eticei, p. 72, n. 25. ‘Amorul modern, p. 100, ii. 37. Despre Libertate, p. 156, n. 50. A. Rette: Distrugere și măcel, p. 30, n. 32. «Le Ret’eih: Pricinele, p. 38, n. 13. Jos armele,' p. 101, n. j7. Asupra educațielde la Cempuis, p. 52, n. 24. Educațiea întbgrala de la Cempuis, p.'74, iii 25. Educapea libertațel practicată la Cempuis, p..92, n. 26. Bi-zele științifice ale Anarhismului, p. 131, n. 29. Mișcarea revoluționară în Georgia, p. 18, n. 52. Traească'Anarhiea, p. 109, n. 88. J. Revel; Fă ce crezi, p. 77, n. 45. "Revista Pedagogică■> : Populațiea pamîntuluî, p. 136^.39. Victor Ribcllc: Știința și religiea, p. 133, n. 49. L. .X» de Ricard : Morala independenta, p. 73, n. 15. Jcan Richcpin /Rătăcitorul, p. 120, n. 28. Crăciun intîrziat, p. !3i,n. 79—80. Ch. Richet : Ideea de patrie în cursul vfemef, p. 88, n. 16. Combrterea războiului, p. 98, n. 27. Crimele naționalismului,- p. T14, n. 38. Curajul militar, p. ^o, n. 74l eon Rintzlcr: Scrisoare, p. 59, n, 65. Biserica, din «Freihciti, p. 29, n. 72. Sindicalismul revoluționar, de Sorel p. 49, n.84. Cerșetorul, de Ferrer, p. 121, n. 89. Raicu lonescu-Rion : Religia, Familia, Proprietatea, p. .141, T). 79—80. «1/ Risveglio»: Revoluții; contra revoluție, p. 118, n. 48. Paul Robin : Problema feririref Omenești, p. 72, n. 5Eduard Rod : Războia’, p- 132. n. 19. Tiranie modernă, p. 15,. n. 71. ’ j ■; T. Rogers: Absurditățile economici politice, p. 63, n. 24. Rnkeah : O-1, ori’, p. I54, n. 10. R. Roker : 11 Noembre ! voci din nioniiinte, p, 23, n. 2. Ronumia Muncitoare* : Scrisoarea Unor expultațîl: G. Con^a, G. Bocru, Petre Calning, 58, n. 65. Grozavii'u din Nordul Moldovei, p. I12. Grozăviile teroriste din PdșcanI, p. 113, n. 68. Expulzarea lui Anagnoste: Scrisoare de la cel expulzat, p. I55, n. 70. 'llomănia Muzicală* ; Muzica în Universitățile populare din Paris, p. 44, n. 33, Rnscnfdd: Vezi Barbn Lăzăreanii, p. I20, ri. 8. . 11. Rosenziueig : Prigonire absurda : Scrisoare, p. 83, h. 26. O noua expulzare, scrisoare, p. 3S, n. 33. Aif. 11. Rosler; Vczf Hugh. O. Pentecosl, p. 101, ri. 47. f\iot>uni Roasi: Dragostea liberă în familie, p. 156, n. io. Paul de Rousier: Foloase negative, p. 84, n. 46. «1 Jean Jacqnes Routseau : Influența cetirel șl a educației, p. 114, n. 57, . «■ ’ * Rugină : O ultima scrisoare, p. 116, n. 57, . Gr. Ruptureanu: Destăinuiri, în răscoalele țărănești', p» 54, n, 63—64. John Rtukin: Despre cducațiea ' copiilor, p. 128, h. $8Despre educație, p. 39, n. 73. Han Rgncr : Heraclc fi Centaurul, p. 64, n. 65. Emile de Sainl-Auban ; Istorica socială la Palatul J»stițief, p. I21, n. 99. , t>crnardin de Sauil-Pierre.: O cerință a educației p.Țl. n. 65. M-mc Gebrge Sand : Femeeă scla’. ă, p. 90, n- 16- CintcCul PlitberițI, bn. 38. ’ Cdzmadia Sandor : Un iobag înaintea tribunalului nobi­ lilor. p. 87. 41. 6. Dascalu Sava-Snl. Abratn; Rolul revoluționar al burghe­ ziei, p. 84, n. 6/Minunâțiea razelor Xi de Auberl, P- 3. u- 31. . M-iiip Savioz: Drngostea și primejdiile iei, p. 110, n. 2~. Alberl Hcnrg. Săvrg : Greva generală, p. lor, n- 7. I)-ra Săuulescu : Vezi tic Revede, p. 38, n. I3 pi p. 101, n. I7. A. Schachlcr: Vezi Kropotkin, p. 45, n. 53. A. Schapira: Vezi gLe Reueîl^, p. 52,11. 24. p-,74, n. 25, p. 92, ru 26. Din Multatuli, p. 47, h. 53. Schiller: Progresul, p. 86, n. 16. Olive Schreiner: Darurile vîețel,,p. 95, n, 67. Aron Schivarte: Vezi Voltaire, p. 158, n. 50. Din. John Most, p. 154, n/59—60. . ' Pani Scorțănu: Votul sau glonțul, p. 125, n. 69. Walter Scott: Rătăcitorul, p. 143, ii. 39'. Ștefan Scurta: «Ce-f de făcut», recenzie, p. |o6, n. 7. / Gubriel Seailles: Libera cugetare, p. 147, n. 30. In cotit t"ra represiune!' Spaniole, p. 106, n. 88. Bm. Segaller: Vezi <Le Reveil», p. .131, n. 29. Se vecină : Singuratecul, p. 30, n. j.12. Instigatoarea, p. 36, h. 23. Shelley: Adevăruri crude, p. 4o, n. 23. Fragment, p. 5$, n. 34. Cântec cătrâ oamenii Engliterel p. 1,8. n. 42. Panlina ■ SidarovskyVezi Tolstoi, p. 5, n. 41. Silex: Creștinismul anti-socia.l, p. 63, n. 24. ’ ,, Silvia 7 Most, despre Moșt, p. 35, n. 52. , G. Eug, Siinon : Societățile creștine, p, 5, n. 3ț. . A. M. Simons: Omul ca sclav al mașinei, p. 84, n.'. 36. Simziana : O pagină măiastră din Machiavel, p- I9, ,n.2. l'pton Sinclair : Uri proect,. p. 131, n. 60. Infernul din Pakingtovn, p. 53, n. 84. D. Singurdu : O școala libertară, p. 48, n. 43. .8 -C.-Simonde de'Sisniondî: Prejudecata, p. 39, n. 3. D r A. Skarvan : Refuzare de dare, p. 144, n. 29. Solovenanu: Vezi Paul Pfluger, p. u6, n. 78. George Sorel: Sindicalismul revoluționar^ p. 49, n. 84. Sorina: Ccasu’.după Marie Krgsinska, p. 50, n. 14.~Etrta femeilor, p. 104, n. 17. Din strofele în proză ale lui E. Verhaeren.p. 117,0. 18. Cîr.tccul urci, după S. Hervegh,p. 148, n.-20. De la Luvni, după Proudhomme, p. 34, n. 33.-Un eînteenou, mal bnn, din Hcine. p. 56, n. 34. Prefața la «Amintiri din Casa .. Morțilora, de V-te E. M. de Vogut, p.' 2I, n. 42. Influența Fterilor -asupra-spiritului unei nații, d.e Van Ecdct, p, 135, ri. 49. Taina jriirâel, de ÂfatA frigneasc, p. 151, n. 59—60. Solidaritate umană, p. io, n. 8i. Jules Sourg: Războiul, p. 139, ri; 49-' > , II. Spenccr : Adaptarea omului la o societate lipsită de guvern, p. 131, n. 19. Neantul viețel egoiste p. 142, n. 28. Negarea proprietarei pămîntuluf, p. 54, n. -14. Spinoza: Ura și drîigostea, p. 123, ri. 28. Eileen Spring-Rice .' Despre conștiință, p. J37, n. p. Fru­ museți și farmec, p. 9, d. ii. Fr. Stackclberg : Femeea și Revoluțiea, p. 143, n. Țtoj Stanca: Vezi Aubanel, p. 66, n. 35. Ray Slannard-Baker: Unionismul la San - Francisco, P. 61, n. 54- . o ’’ Vera StarkoffCermșoveky, p. 107, ni 9°AL C. Stegărcanu-Gh. A. Teodoru: Anarhist, vețHurl, p, 61, n. 4. «Mercedesr; de Ciro Atol, p.’OO, n. 364 Esența Anarhismului, dc Glasse, p. 151, n. 40. -Slepniak: —. Terorismul * — — ------ opiniei publice, p. -p “■ ■22. 21, n. Max Stirncr: Emanciparea intelectuală, p, 109, Eftihic “• Din L)m Bakunin, Eftihic Siincescut\ Stincescu:\TTez{ ez( Chaagi, Chaagi, p.p, 1119>h19,b. $5« p. QS» Q <jq, n n.- 67 67,. -c PJ P. Sloianoff Sloianoff: '. AA cui?... cui?... p.p. HO, H9, J1n- u8. H. St..Streilman: O scrisoare, p- 16, ri, ol. �r I _ - l J REVISTA IDEEl Uon leon Șadbegi Filo^ 6.-otiința, socialism, p. I, n. 81. . I. V. Șova: De cunoscut^ scrisoare, p. 55, n. 94. ! Volney: Esența omului, p. 39, n. 43. Volodca : O scrisoare a lui Kropotkin, p. 30, 3o, n. 93* Voltaire: Războiul, p. 12, n. 11. Cum îți Iaci calea p. 105, n. 7. Dialog asupra libertățef, p. 25, n. 22*. Despre bogăție, p. 125, n. 28. De ce unele pămînturl sînt cultivate râu, p. 104, n. 37. Fată do plă­ cere,. p, 6, n. 41. Actual, p.. 134, n. 49. Puterea obiceiului, p. 158, n. 50. Gr. A. Tabacaru: Ideile pedagogice ale Iul Ferrer, p. 106, n. 88. - M. Talmeger: Azil de noapte p. 50, n. 4. Tarascon: D-nu Kalenderu și țărănimea, p. 152,, n. io. Raehel Tarcauanu: Vezi 4. Hamon, p. loo, n.. 27. Din Darrow, p. 134, n. 29. A.-Russel Wallace : O pildă vorbitoare, p, 68, ri.'35, țțr Tcherkesoff: Revoluțiea în Rusia, p. 68, n- 45. tU Temps»: GiaComo d’Angelo, p. 139, n. 29. Pri­ F. IV.’ Weber: Vezi Frollo, p. 8, n. 71. H. L. Wechsler ; Pietrele, din Jargon, p. 45, n. 73. mul congres general al țăranilor Ruși, p. I3LQ- 49eLes Temps Nouveaux» : Revoluțiea în Rusiea, p. 2, n.41. Sam. Wermonl : De pe aiurea, scrisoare, p. 96, n. 26. Oscar Wllde: Individualismul, p. 117, n. 98. Vești din Rusia, p. 114, n.,4S- Executarea lui G. Willis: Vezi D-r W. Borgius, p. 124, n. 58. Din cFrciSchmidt, p. 28, n. 52. Libertatea părerilor, p. 7, heits, p. 142, h. 59—60. n. 61. Elvețiea polițista, p. 48, n. 73. Rea. T. W. Woodroiv; «Tatăl nostru al Miliardarilor», Charles Tenib : Mărturisire de despot, p. 15, n. 91—92. p. 13, n. 71. E Teodorescn : Cenzura, p. 114, n. .18. . ■. ,, Gh. C. Teodorof'. Vezi eLes Tcmps Nouveauxi, p. 114, aBorkcrs Friend* . O cuvintare de Marat, p. 132, n. 9. n. 48. Dm tLc Tempsv, p. 131, n. 49. Din Lavroff, Xanroff: Cum se abrutizază un copil, p. 69, n. 75. p. 29, n. 52. Din Aubnj, p. 139, n. 59—60. Nina van Zandt: In amintirea martirilor din Chicago, Gh. A. Teodora: Din mijlocul valurilor, p. 82. n. 46, p. 20, n. 12. 0 Greșeli costisitoare, p. 99, n. 47. Eiis6e Redus, de D. Zpligher : Din Transvaal, p. 89, n. 6. Merlino, p. 119, n, 48. Despre biblioteca noastră, p. 144, n. 49. John Most, de Galleani, p. 23, și Âf. Zingher: Din Rusia, p. 109, n. 7. *1, n. 21. Măria Spiridonova, p. 25, n.52. Atentate, bombe, E. Zola : Un dialog, p. 86. n. 16. Cum cresc, p. 11 M. Zdrio : Curaj nespus, Satistica, Acvila, după 7. Trilussa,t comploturi, de Fabbri, p. 107, iț. 57, Criza Socia­ p. 73. n. 55. Bltrînul castan, după Giovani Pas­ lismului, de Pgul 'Louis', p. 67, n. 75. cali, p. 98, n. 56. BT, M. Thakerag: Inriurirea mediului, p. 112, n. 27. D-r P. Zostn: Un joc de pasiune, p. 10, n. I. Crimina­ M. Thivars: MatematecI aplicate, p. 159, n. 50. litate și prostituție, p. 8, n. 11. O demisie, p. 62, H. Thulie: Origina misticismului, p. 132, n. 39. n. 34. Pelagra, p. 101, n. 37. Nocivitatea ca simp­ M. Hnayre: Arta de utiliza pe bătrînl, p. 102, n. 37. tom în alienațiea mintală pi ca substrat în por­ Tip: Vezi Naquet, p. 77, n. 55. Din Rousseau, ,p. 114,9.5?. nirea criminală, p. 103, n. 57. Gab. Gr. Băleanu, £. ToUtoî: Să nu ucizi, p. 134, n. 9. Greva sorțarilor, p. 31, n. 62. Nocivitatea țăranilor învinuiți de insp. 53, n. '14. Cîrmuire și patriotism, p. 5, n. 41. tigație pi de crime în revoluțiea agrară din Martie Orbii și elefanții, p. 72, n.45. Cît pămînt trebuie unul om, p. 56, n. 54. Ce va deveni civilizațiea, I9°7» P- 33, n. 63 — 64. Executarea lui Ferrer, p. 102, n. 88. Testamentul D-r Thiron, p. 70, n. 95. p. 69, n. 65. Pacea lumel, p. 136, n. 19. Virginia Tomescu: Vezi Rastignac, p. 90, n. 56. D-r Toulouse: Arta de a trăi, p. 146, n. 50. Regulele Revista Idee!: Un plan de lucru, p. 8. Problemele noas­ munceț, p. 54, n. 54. tre, p. 12, n. 1. Un plebiscit, p. 81, n. 16. Cătră H. Traubel: Chestiea proprietățel în dragoste, p. 69, n. 65. tineri, p. 8, n. 6r. Notă la abonați, p. 56, n. 63—64. E. Trebac: Trist și singur pe cale, p. 14, n. 51. Avizare, p. 126, n. 69. p. 1, n. 91—92. sTrlbana învățătorilor^: O știre, p. 23, n. 62. Trilussa: Curaj nespus, Satistica, Acvila, p. 73, n. 55. Abonați achitați—Contribuirl voluntare... Bibliografie... A. Tueritinoff: Introducere la «Ce-i de făcut», P. 94. Diverse note... A se vedea din foiletarea înlregeî colecții.. n. 86—87. Cernișevsky, p. 7, n. 91—92. Alex. Ilar: Ertarea Budistului, p. 30, n. 22. < Un Catolic: Cel din urmă cuvînt al SocialismulUI.p. 66,n.35. BIBLIOORAFIEA „REVISTEI IDEEl* Un Diplomat al Școaleî de Institutorii Vezi I. Vietroj]’, p. 36, n. 73. Vezi Darow, p. 14, n. 81. 5— P. Alușoiii și P. Zosîn: «Mișcarea Socialăs, complectă Un învățător : O scrisoare, p. 116, n. 68. P. Mușoiu: «Revista IdeeI», 40 colecții, de la No. 1—100 Un martor ocular : Ferrer pus în mormînt, p. 116, n. 88. Un receptor al ideilor falșe: Marea proprietate ai învă­ Sblomon Abram: Destăinuirile unul expulzat . . .. -20 țătorii, p. 97, n. 77. M. Askinasi: Jertfele Țarului .............................. . 4— Un student: Progresul și muncitorii, p. ic, n. 42. N. G. Cernițevsky: Ce-I de făcut.... . . • - . . 4— Ti Uphăn: Războiul, p. 156,1 n. 20. .Louis Combes: Spartacus : războiul robilor. . . . -50 H. Dents: Socialismul și caracterele sale generale .. 1— A. Vaisman: Cătră America, scrisoare, p. 22, n. 12. Un . . 1Gab. Dcvillc; Evoluțiea Capitalului gmd, scrisoare, p. 133, n. 49, C. Dimitrcscu-lași: Cele două morale . • * -50 Falmaro-Gh. A. Teodora:Cazul Racovski, p. 22,n.62. Fr. Engels: Socialism utopic și Socialism științific . -50 Gh. Varlam-Ghițesea..-înțelepciunea creațiunel, p. 34, n. 2. Grup. Stud. revbl, din Paris : Antisemitism și Sionism. -20 Marea sau mica proprietate, p, 37, n. 43. IntimCol. II. G. Ingcrsoll: Dumnezeu și crearea-I • - —20 „ ... Pm®re’ P- 7» n. 81, șt p. 17, n. 82. 4Vasilieva-Cnstcscu : Vezi Ethber, p. 100. n n? Paraf-Javal: Ce știm despre lume -50 “‘"'"n',.«“"“''a'' WhitcchaP=l. P 37, n. 3. Mila, P. Kropotkin: Cătră tineri • • ' -50 p. 118, n. 8. t . r — Vremuri Noi - • • -50 A. Văișanu: Vezi Ingersol, p. 26, n. 62. — Legea și Autoritatea . - • ■ • • • —50 A Vd>.r -, Spirala proșreautul, p. I54, n. ,0. P. Lafargue: Materialismul economic al lui ■ Marx. • —20 A. Verhaeren: Strofe m proză, p. 117. n 18 Paul Louis: Sindicalismul Francez . • • - ■ —20 B. Vrrmer.eh : Forja, p. 147,0.40. ,M. Maeterlinck: Datoriea noastră cea socială . ' ’ —50 MadMne V^n.t: O expozij.a de albituri, p. hS, n. 55. — Nemurirea ' —50 t vi./^rr'O4 p' 331 9I-’Î.E. E. Malatesta Malaiesta : Intre țărani • • ' . -50 J. Metroff. Anarhismul rusesc, p. 36 n 7i John Siuarl Mill:--------------Libertatea de cugetare . ♦. ' _50 ---------------------v'-'-u; Ve„ Pu,^ p. 36,„P. k/bS-HuwIltom, P. Mușoiu : Cum se explică Anarhiștii ■ • '•. ' __5Q Dcterminisraul Social.SocialiemulBalgian P- 105. ,n. 47A. y^hufd :■VennM din Ada Kegri, p. 120, n. 8. Ferrer, — Emanciparea Femeol 4^ p. 105, n. 88. ’ — Intime.................... 4— C. Vogt: Emanciparea cugetârel, p. 68, n. .15. Dintr’un •L Neaga: Flăcări năbușite. . • « • ' ' ' * * 2— ■Seneca: Despre mlrjie ‘ ‘ _5Q XhnîTî1 a Ul Bakunln’ P- J46, n. 40. Nebuniea războinică, p. 70, n, 75. .Fr. Stackeiberg: Femeea și Revoluțiea.......................... 20 F-Ie E Af de Vogue: Prefață fa «Amintiri din Casa Un fecior de țăran: Noua epistolie .. -• - ' ' Morților», de Dostoicvsky, p. 2I n. 42. Romulus P. loinescu; Societățile de patrpnagiu, p. 7,n. 61*. _______ Cererile, însoțite de cost, se fac »Revis*a Tipografia (^operativă «JUBICr{tf^f£dK 'Regnlă No. — C. 31S^ I �'1 —• -■ F .• - 1 .- î ■ T. n rrJ* > - */AT !• OOfe!- l - J . �/~u 7âBzW ®7 U/IW UZ L®®/ <<7 î/Wz® 4>z wcwsoștattzz. K/mw nkD €fzz>Z rM :® ZA.'\7Z'! W Ow>rl i. ZzO^wfiW® » ViSASiWWz TfiiS/ZZ zzz■■ toz» 4),Z»\ Ăiizăl A.iz;®J iiii® WW' r;z' f®27f r/^ îziZZzZZZ/&Z®'/.i/' (STzZn(®7ZDw ao/z'/ ' Z'l ^Z’ZZ . .a ijW A ' 'y? z>,> l /Ti />ttk\ ‘Jfi§; *<yI I a A ,:'|A1,A teM®îz w»W® i®zt®,.' BWWW» iw ®W/W(W/ZD(@O73j^ wfwH . | ® ,-/>-, ffeî/z- ,o. -.. /&sr .-o- , ■ZZ/z. zz<rz5-'Zzz z < zz?-,z '. ' / z ® -A A®®® A (/; ,.- J. IO ■<J A:,A' : -i/A;' A J.®®® J/J ® ' <® zz7®7/|w U■ _ ®Z_. ®'1 WJ ®P Z OWt^W^W^' ,®® xBF/ZazO"//^ ®-®f r kU : /~\ //®'-i® .-^ /,.Jr®•: ®. ®">; ®,®) O®w wwwtoSH ,® /ZG£ 5 ZAA/ț'SM^tOzlMZ A : Z Z/-z..,Z7; -L4)®MwMX)« ®F®nJ î Jziz7fR . ,77' Zzza z/- 7- < ' ;7 ® .^ ...,_ v z®-/®--'/. Z® ■ ■ /' : woW/S. sto /U>-7 ®<z'.Z.z® ® ALZ.A ZA A./^z, . j,.®®^ . Ja'zJ ®.i ^z®® zv»,i a a /'.®® rzz/zA/Z'Zz /zww® «wtwwwwow ®Al7zz»<yM»7.z ț B I ■OîIWWlw a<Z«aAa a -7 .'■/ ■<■ /-</• ;?■/> 7 Z"® ^®'®'7-z< 'isUtUX ? ■< ’z. '.' ;\';A '' w '*W«1 ®/® ®7®) WWd ,, /ăwWttWffl â® B30z5)WO® ®® ;® Z., zWO . ■.^/., I, ZTz^rWZ™ ' zjzz ®.® .■ aZa?A Ș g^^IZrzZzzWZB^'iz âf®W®)® " 1»-®Zz ZZ^Z A M) ilW zA )W^îMWazJzzzz^ ;$ z’ZsM/îW-■:<!\®Z1 ' z / iz/ W UZ ®® UZ ^/SOv7âA/te®A z X ' ZZ® l^'&,'^§:3ZZz •/.z:-z ^ițî/^iT^S[j^și/'^■ 1 S5T/«•/>-. ^&5T'>4>- a/ ®z|®| A// rx ■AzâlZ» ®® ®U7 zfeziM ;z;Z , z.zi! s v Z^n ?i“T .. 7<z7®77/z...'AZ; kkkk-^ .Z'Z.^ . zf'/’z za'i ■ - 5' ; zIS®! ■ f ®®)77;®\® zz’Zzâ:/-';/®;;®'®. - ,,^jO7zc;''z:....®[ZJ-/^' //UTW f/ZD^i/ /®D>O Z3®Z zz®/®7,aZzz za®;a ZSzZeBj'zZz'Z^ziZZ® 4zl^ ; i' AaA.Za Z A I < Z\ Z. Ș ^AZ/-Zz®®®®gV( owy ■* ./am»®. �� Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Colecție reviste secolul XX (1901-1947) Subject The topic of the resource Reviste Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Revista Ideei (1900-1910): index și copertă Subject The topic of the resource Tabla generală de materii cuprinse în cei zece ani ai Revistei, de la nr. 1-100 Description An account of the resource Tabla generală de materii cuprinse în cei zece ani ai Revistei, de la nr. 1-100 Source A related resource from which the described resource is derived colecție personală Publisher An entity responsible for making the resource available Revista Ideei Date A point or period of time associated with an event in the lifecycle of the resource 1900-1910 Language A language of the resource română Coverage The spatial or temporal topic of the resource, the spatial applicability of the resource, or the jurisdiction under which the resource is relevant București, 1900-1910 1900 1910 anarhism București index Panait Mușoiu Revista Ideei https://anarhiva.com/files/original/29beb0adf27c6e3cdda03bb5bbbed06d.pdf b3725098eae101286766607cabee2679 PDF Text Text ����������� Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Broșuri secolul XXI (2001-20xx) Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Abolirea muncii (2009) Subject The topic of the resource traducere Description An account of the resource Bob Black 20 pag. Source A related resource from which the described resource is derived colecție personală Date A point or period of time associated with an event in the lifecycle of the resource 2008/2009 (?) Relation A related resource http://federatia-anarhista.blogspot.com/ Language A language of the resource română 2008 2009 anarhism Bob Black broșură Federația anarhistă muncă muncitori Traducere Traduceri https://anarhiva.com/files/original/da6f1ecc7017a74a7ad0cbbace1a631f.pdf 650867ebcc0c9945908f4997677e245e PDF Text Text ���������������� Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Colecție reviste secolul XXI (2001-20xx) Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Revolta! # 1 (2003) Subject The topic of the resource De ce un pașaport pentru liberă mișcare și o Europă fără granițe? No Border Camp Timișoara Anarhiștii împotriva războiului în Timișoara și Craiova Povestea lui Ilie, un țigan-ungur-român Întâlnire No Border Timișoara Acțiuni directe (Dan Grosu) Pe urmele anarhiștilor în România (Mihail Bakunin) Esența anarhismului „Spiritul revoltei” (Piotr Kropotkin) Interviu Class War Federation Blocul Negru - întrebări și răspunsuri Despre anarhiștii din Polonia Întâlnirea anarhistă est-europeană în Varșovia AntiBorder Camp în Polonia Principiul libertății Anarhism sau terorism? Interviu anarhopunk Oi Polloi Gluga Neagră Description An account of the resource Buletin Anarhist pentru Revoluție Socială Source A related resource from which the described resource is derived colecție personală Date A point or period of time associated with an event in the lifecycle of the resource septembrie 2003 Language A language of the resource română Type The nature or genre of the resource revistă Coverage The spatial or temporal topic of the resource, the spatial applicability of the resource, or the jurisdiction under which the resource is relevant Timișoara, 2003 2003 acțiune directă Alternativ anarhie anarhism anti-militarism anti-război black block Blocul Negru Class War Craiova Dan Grosu demonstrație Federația anarhistă poloneză Gluga Neagră interviuri Ion Ionescu-Căpățână Mihail Bakunin No Border Camp Timișoara Oi Polloi Piotr Kropotkin Polonia Revolta! Timișoara https://anarhiva.com/files/original/0e54ebc1325ccba749fd35dae046da7f.pdf 1946d00edb1b9aedc97b9e5734d9589b PDF Text Text ����������������� Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Colecție zine secolul XXI (2001-20xx) Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Ura # 14 (2004) Subject The topic of the resource Un anarhist trebuie să facă propagandă! „Am fost arestat pentru că sunt o ființă umană” Împreună pentru acțiuni interculturale Fortăreața Europa și politicile ei criminale Skinhead Afiș „Toți diferiți, toți egali” Din nou despre libertate Afiș „Distrugeți fascismul! Distrugeți Noua Dreaptă!” Raport al anti-militariștilor din Turcia Description An account of the resource Anarcho-punk-zine Source A related resource from which the described resource is derived colecție personală Date A point or period of time associated with an event in the lifecycle of the resource 2004 Language A language of the resource română Type The nature or genre of the resource zină Coverage The spatial or temporal topic of the resource, the spatial applicability of the resource, or the jurisdiction under which the resource is relevant Craiova, 2004 2004 anarho-punk anti-fascism anti-militarism anti-naționalism anti-rasism Craiova Czolgosz Fortăreața Europa Inițiativa Autonomă Craiova libertate Noua Dreaptă Pierre-Joseph Proudhon refugiați Skinhead Turcia Under the Gun Ura Ursula K. LeGuin versuri zine https://anarhiva.com/files/original/7cf372281439bbed3a8870eee3344b31.pdf 366f3b89c284b2deb0a80e6fdebea91b PDF Text Text �� Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Fluturași secolul XXI (2001-20xx) Subject The topic of the resource Fluturași Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Anarhismul (2005?) Subject The topic of the resource Anarhismul este ideea revoluționară conform căreia nimeni nu este mai calificat decât tine să decidă cum va fi viața ta! Description An account of the resource Craiova Anarho-Front Cultura rezistenței, educație pentru revoluție! Source A related resource from which the described resource is derived colecție personală Date A point or period of time associated with an event in the lifecycle of the resource 2005 (?) Relation A related resource www.antifa-antitot.blogspot.com Language A language of the resource română Type The nature or genre of the resource fluturaș Coverage The spatial or temporal topic of the resource, the spatial applicability of the resource, or the jurisdiction under which the resource is relevant Craiova, 2005 2005 anarhie anarhism Craiova Craiova Anarho-front fluturași libertate manifest https://anarhiva.com/files/original/0b215166e4870a76b2ffcf05ae778815.pdf b48918ecfd791baa18ff1082cda9abfa PDF Text Text � Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Fluturași secolul XXI (2001-20xx) Subject The topic of the resource Fluturași Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Manifest C.A.F. (Craiova Anarho-Front) (2005) Subject The topic of the resource Sunt descrise ideile și principiile grupului Craiova Anarho Front sau Frontul Antifascist Craiova. Există și o altă variantă a manifestului, apărută la începutul anilor 2000: https://www.anarhiva.com/items/show/276 Description An account of the resource Suntem anarhiști, suntem împotriva naționalismului, împotriva militarismului, împotriva totalitarismului de stânga ori de dreapta. Creator An entity primarily responsible for making the resource Craiova-Anarho-Front Source A related resource from which the described resource is derived colecție personală Date A point or period of time associated with an event in the lifecycle of the resource 2005 (?) Relation A related resource www.antifa-antitot.blogspot.com Language A language of the resource română Type The nature or genre of the resource fluturaș Coverage The spatial or temporal topic of the resource, the spatial applicability of the resource, or the jurisdiction under which the resource is relevant 2005 2005 anarhism anti-bolșevism anti-fascism anti-militarism anti-naționalism Craiova Craiova Anarho-front Frontul Antifascist Craiova manifest https://anarhiva.com/files/original/17ac7e8bf515ce95595c7483b870aaa2.pdf ed743617ad7bf734ef132b43faa57292 PDF Text Text �� Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Fluturași secolul XXI (2001-20xx) Subject The topic of the resource Fluturași Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Prezența militară SUA în România (2008) Subject The topic of the resource Prezența trupelor americane pe teritoriul României, închisorile CIA din România, baze NATO, „războiul global împotriva terorismului”. Source A related resource from which the described resource is derived colecție personală Date A point or period of time associated with an event in the lifecycle of the resource 2007/2008 Language A language of the resource română Type The nature or genre of the resource fluturaș Coverage The spatial or temporal topic of the resource, the spatial applicability of the resource, or the jurisdiction under which the resource is relevant 2007/2008 2007 2008 anti-militarism Anti-NATO CIA fluturași închisoare România